fîit
ta*
orizont
REVISTA A UNIUNII SCRIITORILOR
DIN REPUBLICA SOCIALISTA ROMÂNIA
fNSTlTUTrjl MTaREGWiW. DE |
PER. .ui,7 Ax A ( ■03&Q,3
z
B I u { J
( I PRINȘIL
ton adrrrjmn w: Omdilit GMUlni .
Warto &uuh.' I.» ,, Pitim ini" ,
ton Cu/aton.- Onv*ta«?n|i. Etlu	.	.	.	.
0Wmbrfrwr<mr .* Fâ«bltewk wiarrlui. IhItfIiM'. Pi"1 lamalie <11 Mihuri
/ftJa CrtAn^ur Ih-Biillitrii' (iildori	.	•
5<c/m ada^aiHn Dalbai? Vwtorni I. Xmiunii II. Wimiu III
7*arrt BeJJu: Itoldrrlin ♦
5.	Itoiwr BHmU. Tm«H* .
Nrrtm Ft>aft&' Nqlr I* poezia bul !»■ Itiirliw ,	4	.	.
/anei T^4ivrr«nut Fwl'iine	r
Jtorii» HHmI.* Firi »i fk *wlMl «k h-u	,	,	.	*
IMtlf JfararAi.- .Silfii de toannl. Jo-. Jw |«' m«lu| m«H .
Ftorto WrW Frfrwa: So«l
Ifo/andimr.' Nimptoa în rire □ nln* ,
ton CdddreiMw: MkFM*k- Pwm d* incrpul. lanuri. Vir*lj m-ii-«năimiiJi ,
«nomfrw £k*fr In diBHMtll «**■. FMți*4 . . .	.
Ăit^/aA Rtiwta.1 M*U»k M-ftn|ll1ln
Wi'An BArAutoicM:
0pr£tmi£ K»dia +	,..••••
Ut
9
11
13
2*
■V
.^r
II
43
II
17
53
33
5b
OrtemrdrJ .
Slrta» Bâton Chei i^nini F»vlknrr F .	.	. r *	*	•	• r "	57
■fdjnn	Thiimii- r. Wdl*
fim	h*rr «•r>aJ«r
r. skaknfmrr ^.u- ml Vili, Swtthil IA\X ll; m.iwlul i VII. in i.imlnr-if '1'‘ r,îr“ <<*«r«liiu .	61
f.a/f	Iboanlioara Lk* ti Lanir. in rtfn*nr>Cf di- PHrn Sfetoa .
FAomffj Sitfwnw KîfoM Cînlmjl toi	tn rnaiinrfU« *< I  .................................................‘	V
Ejrfl Paiutril? Canto* XVIL li* ronfcinrțlp dr Ninn ri«nr» .	.	•	•	*	'	'	'	*•<»
(Fi'Wj'am Carto*	: Trândul inii, m rMninr?H- dr Prim P«tpr*rw	f^b
/.«wj-i StMiprat. Suinii ,
ffnferfF J.oirirrMr l>r vinar*. în MMliirnr <!*■ toft X*i»«i a
f./oftird
Civtnfiu: ton Bdmnkâ: .Jucriima diaM*lu1niH
Ifa-jMnMku tn4rir> ‘ h"‘ VlMllr ..V ^infiitA îmbin “ „ B ,
,V. Țiri#i: trudii: F:iiilnr*rii‘Cr«i«i r
țiltuir
Vfrrvir Pi-p-J.' ItoU m4 dwpre Vktor Mnd IM.im.mna
îți:
H!t
/. ^toiilni rr • ■ îlV»wi“ ds SțhaMa IMpi^iimi l.i Trai ral di- *t#l R^t"
f.'ârjj-rrrM/r
_ » *
TifuJiw l. rnipcM; Sihiw I>f.|i*n4ri ..Uram lin<ii“ .	.	.	•	■	*
j&tif Puii^a: Vaknu Hip^avu: ..Vlihula 5. <Ti*Ha fca"	r
r. W. Wr6.^rU; T™l«r VirS~liri= „DiMlUk AnfM‘
J icfnr ’CitJfim: ton PțmțW1! „.IntHndn’ d» Rcnri . a *	■	*	r ’
Jtotonwn£rr Țufiii.’ Ceonpc Dunriin-^m: „Po*»i-"	,
^rnbina F*or|li? Tribun*, nr. 9. Il l^Wi „	.	,	,	. a •
Corlrn Itodiiri	t .
i.	F&Uanu: MaruMcriHr Duri*; ..Turnir h jiairnrr ihu« le*	.
Jfr’dM Itorinw,- Frhnrd K-ii*in*fî „Zellllinrh v-n Tiim«l*d“ .	.	•	’
1/Âni'urnrJ f/ț/itV	B •
J. £. .Ij*i nri. co*npo®iitoril*r lMii*b ni| 4	b ’ Tr*ir«li|î
Ijfcddr R^iidrik, Chm wWWwl .	,	.	.	. .	• j |.Wvpie>M** 1
„Perr CyBl" In «■■Irul si rmim ik mh1. ..1k* iMinir Iui («41	r
iV. r.; redacției
•Mr
•»î
<W
*Kl
95
<»6
97
KM'
KW
|4JI
jd»
ACCENTE
CONDIȚIA EROULUI
L^'ouăzet i de ani >/ mai bine de literatura att impus citita eroi comuniști,
fără ea prin aceasta sa se fi spus totul, vis-a-vis de acest tip uman de un
gen deosebit, și jura u nu mai fi necesar sa se spună ima destul de mult
și de uzi înainte. Comunistul, acest om caracterizat, in genere, ca fiind plite
de energie, de pasiune și devotament, acest model de corectitudine, principia-
litate și conduită murată, in propria sa activitate personalii, in viața intima
Și in cea obșteasca, a preocupat fi preocupă, a intrat in literatură cu mai
puternic sau mai slab răsunet, fiind, dacă un o reușită certă literară întot-
deauna, cel puțin o dorință și o promisiune a tuturor celor cure fac literatură.
Este clar pentru oricine privește in rafturile celor douăzeci de ani de
literatură că exista cărți care au impus asemenea eroi, in care trăsăturile
de conștiință enumerate la început sini insăși cartea lor de vizită. Faza
istorică de ample mișcări sociale, de evenimente in care epica de anvergură
lansa asemenea eroi, este caracterizată prin tipuri de romane Iu fei de ample,
in cure fresca socială domină lotdrșind uneori piuă șl tipologiile. Exem-
ple se știu și se dau întotdeauna cam aceleași, Caracteristic pentru aceasta
etapă istorică, in formula românească, de pildă, este tocmai continuarea
fermă a unei tradiții realiste intr-un fel, o formulă a marilor realiști ai
secolului XfX-, perpetuați la noi piuă in proza secolului XX. Comuniștii
acestor cărți nu sini util niște eroi dllematici sau duplicitari, ei au fermita-
tea și siguranța eroilor ideali, aproape epopeici, fără a fi prin aceasta
cumva schematici. Ei an amploarea pe care o au înseși evenimentele, fiind
uneori covtrșițl de ele, evident, dar nerenimțind niciodată la a milita pentru
aceste evenimente, nelăsindu-se corupți atit de propriile lor dezbateri intime,
de micile lor neliniști casnice, intrind generoși in tumultul marilor fră-
mintări sociale, hi genere, ei au dus o luptă deschisă, de clasă, în care duș-
manul și lupta cit et se desfășura pe baricadele dinafară ale societății, o
luptă acerbă și ascuțită t ure năștea rapid eroii sau ii cobora în ochii mulți-
mii. Literatura acestei etape reflecta deci însăși amploarea evenimentelor
sociale la zi, insurecția de la 23 August, preluarea puterii, lupta pentru
împroprietărire, înlăturarea monarhiei, colosala energie creatoare din in-
dustria refăcută pe alte baze, moderne, mișcarea amplă pentru transforma-
rea socialistă a agriculturii, reformele din diversele sectoare ale economiei
sau suprastructurii. Eroul acestor cărți este, deci, in genere, eroul generos,
și luptătorul cu ostilitatea claselor opozante, cu dușmanii din umbră sau
I» Atie-Amn ( ..iidilu muhll
3
cu cei fățiși, cu dușmanii din propria lor clasă sau cu cei oinduți. In focul
unor asemenea mișcări eroul comunist iese victorios sau, chiar atunci cină
el ca persoană fizică, este ucis, conștiința sa nu poate fi Infrintă, ideologia
sa se perpetuează. El este reprezentantul cel mai elevat al clasei sale și, pe
lingă stihia pe care el o vede și o infringe, începe să devină tot mai con
știent că există și o stihie în viața de toate zilele, adeseori invizibilă, stihia
fenomenelor mic burgheze, care paralizează și influențează relațiile coti-
diene, adeseori și propria sa conștiință.
lată că se naște deci necesitatea unei noi lupte, dacă nu mai largi pe un
perimetru social mai extins in evenimente, insă mai profundă și mai subtilă,
fiindcă intră In domeniul sentimentelor, o luptă pe planul propriei conștiințe
și pe planul ideologiei, unde contradicțiile nu numai că nu slăbesc dar ele
primesc, treptat, forme tot mai subtile și mai complexe. Acest lucru face
evident ca literatura să devină și ea o armă mai subtilă, să țintească acești
dușmani, ca să zicem așa, pină acum invizibili, revoluția nelăsind timp
pentru așa ceva pină acum, dușmanii numiți pasivitate, pesimism negru,
individualism feroce, prejudecăți și dogmatism, denaturarea adevărului și
conformismul, ipocrizia și lașitatea. Prin această axare nouă pe un nou
front literatura devine polemică intr-un sens mai larg, și in același timp
cu totul inedit. Artistul, scriitorul, în același moment, se presupune că
evoluiază și el inarmtndu-se cu toate armele posibile unei asemenea lupte
și cerințe mult mai subtile. Viziunea sa asupra lumii se amplifică, volumul
cunoștințelor sale despre această realitate crește. Sensibilitatea sa față de
orientarea generală a partidului este mereu vie, însăși arta sa se îmbogă-
țește în nuanțe noi, misterul acestor probleme de conștiință creînd aseme-
nea arme mai perfecționate. Desigur necunoașterea tuturor procedeelor meș-
teșugului literar, cultura nesatisfăcătoare, incompleta pătrundere a minu
natei limbi in care scriem, gustul insuficient dezvoltat, dar, mai ales,
orientarea arbitrară, numai după habitudini, nu după o cunoaștere filozo
fică și estetică dară a realității, far ca unii scriitori să-și dăuneze lor înșiși,
în loc să-și ajute.
Literaturii noastre, după o operă de pionierat, in care s-a văzut angre.
nată în mari evenimente și declanșări sociale ample, îi revine menirea de
a-și fixa frontul in teritoriul colosal de contradictoriu și controversat al
conștiinței, al ideologiei. Scriitorul va fi preocupat, deci, în mai mare măsură
de profitul uman, de cit de eveniment, moralitatea eroilor, caracterele lor
și formarea lor în ampla mișcare a contradicțiilor eticii noi vor fi pe primul
plan. Omul nu este pus în descrierea imediată și concretă întotdeauna a
evenimentelor chiar dacă el, spiritualicește, trăiește și se hrănește prin ele.
Mediul de viață, activitatea profesională preocupă atîta timp cit din ele se
nasc contradicțiile pe planul conștiinței eroilor și cit timp ele se reflectă în
aceste conștiințe. Complexitatea individului crește odată cu complexitatea
relațiilor sociale și umane. Și acest fapt, colosal de important, literatura
urmează să-l consemneze. De asemenea, cum aminteam, necesitatea creș-
terii polemicii în această etapă și subtilitatea și suplețea ei devin evidente.
Desigur că fixindu-și terenul de investigație pe pianul conștiinței, lite-
ratura noastră nu omite necesitatea vehiculării unor eroi care să îmbine
în trăsăturile lor morale și cetățenești trăsăturile elevate ale unui comunist
Desigur, de asemenea, că de la necesitate la realizarea lor în practica lite
1
li* ViețiMi: CoadiilM «roiului
rară este un pas mure cu practicii literarii, de fapt creațiile in sine, aduc
încă destul de palid asemenea eroi și că, de fapt, aici se ivește dilema în
care cad uneori, mulți din scriitorii acestei generații, dilema dacă, uneori,
de dragul subtilității problemelor în sine și de stil, nu abandonăm tocmai
necesitatea de a duce pe prim plan asemenea eroi comuniști, purtători
ideali ai unui mesaj umanist contemporan? Sau, și cînd ii aducem, dacă
nu sînt ei cumva încă deosebit de schematici ?
Complexității și subtilității problemelor ridicate de viață trebuie să li se
răspundă în literatură cu asemenea eroi complecși și subtili; dilemelor și
căutărilor din toate sectoarele creatoare ale vieții, trebuie să li se răspundă
cu eroi comuniști neliniari, cu veșnica pasiune devoratoare a căutărilor spre
împlinire plurivalentă ca personalități umane, ca indivizi, Am putea râs
punde oare că unui spor de inteligență in stil îi corespunde un spor pe
linia complexității unor asemenea eroi? Mitra Moț sau Pătru Dragalina„
Traian Filip sau Cordouan, sau Buci, sau Vițu, rămin eroi comuniști exem-
plari pentru etapa istorică respectivă, Dar oare un erou ca Chilian, din
romanul Francisca, să zicem, dinir-o carte destul de mult discutată și dis
putatd aduce un spor de complexitate a caracterului? Ce face acest Chilian,,
dacă nu se complace intr-o rezervă permanentă, contemplînd, surîzînd iro-
nic, rmțcîndu-se greoi de colo-colo și, In genere, lipsit fiind de un foc lăun-
tric, nedevenind pe plan literar decît un onest corespondent pentru colocviul
cu Francisca, insă nici pe departe un erou comunist, activist, cum a inten-
ționat desigur autorul. Apar sumedenie de lucrări scurte în care specula
(iile de stil, de manieră, și formule împrumutate sînt evidente șl asta fă-
cîndu-se în dauna veridicității problemelor acute de viață. Acolo, în aseme-
nea schițe, (ele se publică cu duiumul!) tiu numai că nu poate fi vorba de
eroi comuniști dar nici de realități specifice acestui popor. E de fapt o can-
tonare de foarte multe ori în atemporal, în aistoric, este ceea ce era și este
schematismul în zugrăvirea relațiilor umane, e tot o latură a schematismu-
lui însă ceva mai subtilă, șezîndu-i foarte bine în acest domeniu al forma-
lismului pur, al evazionismului, în ultimă instanță. Desigur că există des-
tule bune nuvele (mai puțin romane 1) care vin să demonstreze că pe linia
impunerii unor anumite problematici profunde de conștiință, de etică, și a
anumitor eroi, sînt succese evidente. Eroi, Îndeosebi foarte dinamici și între-
prinzători, oameni ai zilei de azi, a lansat Băieșu, cu tot riscul unei proze
care pedalează cîteodată prea mult pe senzațional (de altfel de bună sub-
stanță). De asemenea D. R. Popescu, în nuvelete din mediul sătesc, nuri
puțin în romane, unde rămine la o polemică uneori exterioară și la lungimi
care supără, dar în nuvele mai ales a impus asemenea eroi de o mare fru-
musețe și poezie, eroi cu adevărat naționali, cu un specific, cu un timbru,
cu o culoare sui generis. Ștefan Bănuiescu care, chiar dacă împinge eveni-
mentele uneori ia un timp și o istorie mult îndepărtate și chiar dacă fuziu-
nea cu fantasticul dă acestei proze o tentă mitică, el aduce totuși în prim
plan niște eroi deosebit de complecși, o atmosferă, mai ales, un mediu pictat
in culori debordande deși uneori cam baroce. Eroii cîtorca romane
sini cu adevărat tipuri de comuniști complecși și multilaterali, eroi generoși
ai acestui timp, nu niște simpli eroi ideali, desigur, fără cusururi și complexe
și erori, dar eroi deosebit de fecunzi în planul sentimentelor, deosebit de
generoși în dăruirea lor pe planul social și intim, în fond, niște oameni de
Iun Aricțim: €ondi|h rrtulvi
5
toata ziua, nu niște inși fard pată, ideali. I n doctor Sirbu, de pilda, sau
Constanța, mi se par aproape unici in acest sens, și Risipitorii ajunge să
!adi această trecere romaneștii cu succes spre problematicii? profunde și
deloc schematizările ale profilului omului contemporan, după cum un erou
ca Filipache din Facerea lumii și alții din unele nuvele ale lui Eugen Darbu,
mi se par exemplari de asemenea iu acest sens, la fel cu Licit Oroș din
Rădăcinile sint amare.
.1 aduce azi in literatura un erou comunist este infinit mai dificil decit
in perioada marilor evenimente istorice prin care patria a trecut. Terenul
luptei ideologice însuși, devine mai complex și mai dificil, supus influențelor
și, deci, și erorilor. De pildă, complexitatea Individuală a eroilor înseamnă
•oare scoaterea lor din contextul social și introducerea lor in mijlocul unor
probleme de strict ordin personal, probleme cu semnificații scurte și, intr-un
fel, nu rareori meschine? Complexitatea vieții intime a eroului inseatnnd
abandonarea mediului de muncă in care acei erou dă tot ce are el mai bun
și elevat societății, energia sa debordantă, iu care se cheltuiește sau cămine
in afara oricărei dăruiri? Evitarea, de fapt, in unele lucrări, a mediului de
muncă și de viață este insăși evitarea conflictului și a complexității exis-
tenței. In locul muncii elevate a eroului găsim diversele lui ipostaze, așa zis
dramatice, in care eroul e purtai pretutindeni și discută orice, în afară de
problemele propriei sale munci și a propriei sale existențe, a propriilor sate
frdmîntări intime. cunoscut ingineri la o mină din Banul care, din
douăzeci și patru de ore, șaisprezece activau, munceau efectiv, discutau și
orice discuție, piuă la urmă, degenera in jurul problemelor zilnice pe care
munca din subteran ie ridica. Ceea ce mi se pare paradoxal la unii din
tinerii scriitori de reale posibilități este iluzia că. scoțindu-și eroi din con-
textul muncii, id preocupărilor legate de ea, ai problemelor care se ivesc
acolo, uneori de un dramatism extraordinar, ii jac mai umani, fiindcă, pasă-
mite, eroii lor mi discută despre lucruri „care și așa obosesc", Nimic mai
fals, nimic mai nereal. Munca polarizează energiile după cum eu este și
recipientul vast, in care se formează chipul uman contemporan. Ea degaja
optimismul, dinamismul fără de care nici o viață n-ar fi ușor de trăit, ea
elimină angoasa și deziluziile și, chiar daca nu este întotdeauna ideala,
polarizatoare tuturor energiilor omenești, totuși, eu nu lasă nici un dubiu
că existența umană, cu toate dificultățile, erorile, neliniștile și deziluziile
ei, merită a fi dusă, fiindcă există o necesitate mai înalta a luptei pentru
ceva mai hau decit a fost ieri, și pentru ceva mai bun decit este azi.
Nu mi se pure cu totul ieșit din comun făptui că midți dintre tinerii
scriitori, încă neformați ideoiogicește, robi unor influențe imediate, de ultimii
oră, literare, ignoră aceste simple adevăruri. In tonjundura in care literatura
și cultura universală pătrund și ajung firesc in discuție, este firesc ca și
cei lipsiți de o orientare precis estetică să cadă ușor pradă unor tendințe
evazioniste, dacă nu chiar potrivnice unei ideologii clare a acțiunii, dinamis-
mului și optimismului, chiar tragic, dar atît de necesar vieții noastre. Cred
ca ceea ce trebuie cerut de ia noi, tinerii scriitori, este înarmarea cu aceasta
ideologie, clară, cu viziunea certă asupra evoluției sociale și a rostului lite-
raturii ca reflectare fidelă a societății acestui timp. Eroul comunist,
in cele mai valoroase lucrări ale literaturii noastre contemporane, mi
jace de fapt un divorț față de tipul comunistului din romanele din
6
lina VH’tama; <	wului
prima etapă istorică de largi mișcări sociale, ci-l continuă la un mod
complex și midi elevat. El rămiite tot tipul central al literaturii bune, rumine
tot o conștiință fermă, insa probabil mai contradictorie și mult mai complexa,
ca însuși planul dezbaterilor etice în care el exista. Este adevărat ca ei
uneori este schematizai, devine indiferent unor scriituri, dur el cămine to-
tuși eroul central, modelul iutei conduite etice superioare, erou ideal tocmai
prin aria castă de probleme și prin neliniaritatea caracterului său, din
corectitudinea și generoasa sa aptitudine de a înțelege complexitatea vieții
și de a acționa in favoarea ei, in pofida tuturor stihiilor din uite conștiințe
și din propria sa conștiință. As zice ca, in acest sens, comunistul, eroul < ăr-
ților de azi și de iniine, devine aproape un om al universului, pătruns de
un iremediabil umanism, un erou mai uman decit toți eroii anteriori și mai
>mi decit toți oamenii dinainte.
fus .weș w
••mhp* enmlul

1
L A
„PIATRA
ARSĂ"
Întinși pe prici, in cabană.
Am urcat pe ploaie și vint
Noaptea se filtrează prin oboseala,
prin slngele meu galopind.
Acum, intre jepii din stincd,
orbi, tiritori și tenace,
și biblicii nori in bulboană
duhul din sine, plutind, se desface.
Priuește-nuelișul cel tare,
țepeni, întinși, simulacre,
par statui culcate pe sarcofagii,
și fiii-n somn sini hermetice lacre.
E poate ultimul drum împreună
cu ei, care-s alții, se rup.
Pe țeastă de munte, pe piatra arsă,
ascult larmă, alarma din trup.
E o cumpand-aici, o răscruce,
de singe tinăr, de singe băi rin.
Ei se duc pe albii neliniștite.
Și nu pot nimic să amin.
MARtA SANUȘ
$
Baauț: La ..Plaira Ani'
CONVALESCENTĂ
5ub Hășmașul-Mare coborise
ceru-ntreg. Tirzie dupd-amiază.
Chioșcul din obsesii mai visează,
toropit de soare șl de gîze.
Un arțar osos cu frunză rară...
Primii sini... și primele iubite...
Lespezile curții-mbătrinite
ne-au primit sub el. odinioară.
Toamna, moțăia in neguri burgul
despuiat și dornic să se culce.
Ți-alergau prin păr, jivină dulce,
soarele și umbrele... Și-amurgul
s-a prelins prin (ambrele grădinii,
ți-a cuprins făptura ca netotul,
șoldurilor le-am simțit ciorchinii
și s-a prăbușit pe urmă totul.
M-ai lovit cu pumnii, cu genunchii:
te-ncherbai de pietre șl de plante
și le dară degetelor boante
dintr-o dată țepi zbîrliți și unghii.
Mai ușure, zbucium, mai ușure!
Mai aproape coapsă, mai fierbinte f
Se-nălțau năluci din oseminte —
și-am plecat, de mină, prin pădure.
Vintul cald și dulce-al primăverii
și-asculta cum suie, pasă-mi-te
somnoroși prin frunzele coclite,
către munți — boarii și oierii...
Cântam Coanle-icnU
9
I ndeva pe lume (straniii cintec)
tinde-fii mai destramă-a zurul barba,
apunea un soare des ca iarba,
răsărise-o lună ca un pin tec.
Și am mers tăcuți, și-am mers aproape
pină s-o pierdut iu fum Hășmașut.
Dărămind trecutul și orașul,
se-auzeau — prin noapte — tirndcoape.
EXTAZ
I aia prostului avea sinii cu doi pechinezi.
Im văzut-o despleti ndu-se. Grelelor, grelelor
cozi lungi... prin zmeurișid stelelor,
mormăia noaptea.
Și-n cealaltă păstrezi,
(in mina cealaltă, năuco, de singe)
nădejdile sint coapte și bune de dulceața
genunchiul de aseară rămas in părți și-n ceața,
ca un cocoș sub care tot cosmosul se fringc.


l^n ( jr»iw" >aw
EMBLEMELE SOARELUI
C/ mblu pe t imp și culeg felurite semințe
intr-o urna de lut. Sini emblemele soarelui
Și emblemele mele. Le chem pe rind și le-ascult
Simetria ciudată din care izvorăsc tăinuite culori.
Ix1 beau respirația de parfum, le spun descintece vechi
Și le-arunc in pămintul din mine, și eu atunci vuesc
De toate sunetele lumii și mă mir
De răcoarea rodnică, de liniștea lor vegetala .. ,
Dintr-un exces de lumină, cred in semințe
Și le consacru orele mele cerești, cind sint
Stăpinit de ritmul astretor bune, te promovez
Sub ploile mele de ginduri curate, le dati
Singurătatea nopților mele, căldură singeiui meu
Și ele coincid cu crezul prin care exist,
Xencetat culeg felurite semințe in urne de lut
Și oamenii încep să vina la mine, de departe,
Cind simt ca s-apropie vremea să samene,
Să le dau semințele mele, emblemele soarelui.
N T E R I O R
Ceașca verde cu alcool, cărțile
Cormorani cu stepele marii in aripi.
Alina plecată la pot, exclamația florala
1 gîtului ei, vorbele mele
Rătăcite-n odaie, refuzate
Divernalelor ritmuri, poemele
Retorte, ceasul de lemn
Din care mu strigă o pasăre.
Planta exotică respirind tăcut.
Albumele cit peisaje montane
Iu care a ris o fată îngenunchiata in iarba,
t ndeva o melodie languroasă.
Arvhrl Mumbr	lnirwir
II
Undeva gerul cu degete nevăzute
Scrijelind semne dintr-un alfabet neștiut.
Undeva, o femeie din dinastia florilor -
Și eu meditlnd la soarta lui Ibycus.
Intre cocorii lui și ai mei,,.
proclamație cu vulturi
Irlă uit cum ies oamenii din cavernele somnului.
Fără ginduri, fără patimi, fără iluzii,
Șlnt aproape străvezii, ca meduzele, sini aproape
De culoarea lor ideală. Am patru vulturi
La cele patru porți ale zărilor. /Im în stăpînire
Mările lumii, aceste cimitire de vis cu argonauți,
Cu femei disperate, cu vapoare înfrinte, cu păsări.
Am în grijă sufletele rătăcitoare ale celor otrăviți
Cit iubire, și sălile de concert ale greerilor.
Eu însumi sînt cind vultur, cînd soare.
Să pot pătrunde în spații adinei, să pol lecui
Aripa frîntă a stelelor, zîmbetul devitalizat
Al celor părăsiți. Să pot invoca griul, și rîsul,
Să pot despărți apele de uscat, să ucid cu furtuna,
Să proclam cu lumina, cu clorofila, cu dragostea.
Md trezesc înaintea soarelui, să pot bate din aripi
Pe culmile amețite de cer, ca femeia navigatorului
Care spală rufe intr-un port de pe fluviu,
Ca țăranul care intră cu coasa în lanul de orz,
Ca fata subțire care vinde parfumuri in sticle de iarba. ,
ANGHFl	l AN'
12
Angliei Dumbrimnn: fVocliailie cu rullvri

PENULTIMILE PUDORI
În 1948, cind mi-a apărut primul reportaj — despre o expoziție a gaze-
telor de perete din Rîmnicu Sărat — bunica mi-a trimis o ilustrată cu feli-
citări de la Sovata, undc-și făcea prima cură de după război. Bunică-mea
era o ahtiată a presei, a reportajului de senzație, a necroloagclor din „Uni
versul", întregul război ba urmărit citind ferparete din penultima pagină,
nu o interesau nici hărțile strategice din pagina întîia, nici telegramele
externe, cu atît mai puțin comentariile — deși „iși arunca ochii și pe ele",
din cînd în cînd. Ferparele și reportajele Iul Brunea-Fox o înnebuneau. Nu
scăpa nici o inmormîntarc simandicoasă a Bucureștlului, ca să nu mai vor-
besc despre cele regale; firește, nu consuma lacrimi — o interesau, pur și
simplu. A doua zi, deschidea ziarele și citea, în fiecare, desfășurarea reia
tată de reporteri diferiți aproximativ în același stil. Cronicile teatrale -
deși fusese casieriță prin toate sălile de spectacol ale capitalei, pină la
vîrsta de 58 de ani — o lăsau indiferentă, în orice caz nu ar fi citit o ase-
menea cronică înainte de „a trece în revistă" morții zilei precedente. Dispa
riția presei burgheze, de scandal, nu a afectat-o în măsura la care mă aștep-
tam, In general, nu avea indignarea facilă și obișnuia să spună, retoric, —
ii plăcea genul, de altfel — că „nu a apărut fenomenul care s-o oblige să se
plîngă" ; a remarcat — pe un ton suficient dc neutru — că în ziare au
dispărut crimele și sinuciderile, dar a găsit repede un echilibru în reporta
jele intransigente care demascaii speculanții și profitorii. Totuși lipsa necro
logulni — chiar dacă nu am auzit-o să emită vreo Judecată în această pri-
vință — cred că a durut-o.
Că va ajunge însă să mă citească în acel săptăminal al elevilor —
unde, inconștient, răspundeam la poșta redacției unor liceeni din țară care
aveau în doar 10 ani să ocupe un loc de frunte in literatura nouă dc după
23 August; „mai trimiteți, dragă colega" . ... „deocamdată, nu. stimate
prietene din cel mai nordic punct al țării" — că la Sovata, în plină cura,
citise considerațiile mele savante despre gazetele de perete din Rîmnicu
Sărat, nu-mi putea trece prin minte, deși ilustrata cu felicitări era cea mai
clară probă pentru a-mî contesta imaginația. Perspicace, peste cîteva zile,
am înțeles că ilustrata nu era decit o aluzie stîngacc la a-i respecta cea
mai aprigă dorință, „poate ultima in ce ie privește, dragul meu": să devin
ziarist. Nu mî-o mărturisise de prea multe ori, de două sau de trei ori.
dc fiecare dată topiud-o pudic în cascada fierbinte și clocotitoare a altor aspi
rații legato tot do persoana mea : să mă căsătoresc cît mai tîrziu, să nu
Radu	PclwlCiinrle pudori
13

fac mai mult de un copil, să-mi iau o femeie înaltă, frumoasă, caro de cite
ori va apare in societate să producă o lumină orbitoare, să mi mă las înșelai
de ca. să fiu „aspru, demn și tandru" în căsnicie, etc. Dar de cîte ori îmi
spunea că mă visează ziarist am simțit, chiar dacă după aceea uitam
indicația, un accent deosebit in frază, in dicție. Nu-mi detailase niciodată ce
gen de ziarist dorea să fin. Am surprins-o odată făcind o demarcație intre
ziarist și scriitor. Pentru ea — scriitor însemna Sadoveaim. Cu multi ani
înainte de a fî casieriță la teatru lucrase intr-un atelier de pălării și într-o
zi, de neuitat pentru ea, pe ușă a apărut marele prozator, a pășit în atelier
și a comandat patronului o borsalină de cea mai bună calitate. Sub ochii ei.
patronul i-a luat măsura, dictindu-i ei dimensiunile pălăriei. Erau dimen-
siuni neobișnuite - și, mai mult ca sigur, că de atunci in sistemul ci de
valori scriitorul se identifica numai eu Sadoveaim, posesorul pălăriilor
uriașe. Demarcația ei suna chiar așa : „Nu-ți cer să fii Sadov vanii, să ai
capul și talentul lui — dar ziarist poți să fit" ...
lntorcmdn-se de la Sovata. am așteptat să fie mai detaliată in apre-
cierile asupra destinului meu. Aveam orgoliul de a mi deschide eu discuția
socotind că drumul meu e inexorabil și decis în cea mai mare libertate
de spirit la prinz insă, cînd îmi servea faimoasele ei pîrjoale moldove-
nești eu mărar și ușor piperate, mă imblînzeam și simțeam ușoare și idilice
sentimente de nepot care datorează cite ceva din viata sa bunicii și înțelep-
ciunii ei, Nu-i spuneam nimic din ce simt, nici ea, ca și cum ilustrata cu
felicitări ar fi fost o nebunie de tinerețe la care nimeni mi trebuia să mai
facă aluzie, Curios era însă altceva : nu mai citea ziarele! 1 le puneam pe
măsuța de lingă radio ca întotdeauna rămîneau acolo, nedesfăcute, o
zi, doua, trei, formînd colecții stranii, ca după 10—12 zile să le găsesc, în
teanc, in dulapul dîn bucătărie; cînd veni toamna, presa verii înobilă raf-
turile cămării pe care se înșirară borcanele cu murături și gogoșari. N-am
mai putut răbda și am întrebat-o cît mai ironic - cum i s-a dezvoltat acest
sentiment revoluționar, al dezgustului de lectură. S-a făcut că nu mă pricepe
și mi s-a plîns că odată cu venirea noului anotimp, în piață, se găsește din
ce în ce mai puțin mărar și pătrunjel pentru supele ci cu găhiști. Avea obo.
ceiul să siringă grădini luxuriante de verdețuri în supele pe care și le pre-
gătea numai pentru ea eu dctestîndu-le tocmai din cauza acestei bota-
nici excesive. La drept vorbind, in afara atitudinii față de cuvintul scris, nu
am putut remarca nici o altă schimbare fundamentală : continua să-mi coasă
ciorapii fredonînd operetele transmise la radio, controla riguos luciul pan-
talonilor mei cînd plecam in oraș obsesie a cărei „geneză" o cunoșteam
prea bine, de mult: intre casa de pălării și „teatru** — căcî nu odată asimila
meseria dc casieriță în această instituție cu însăși aria dramatică, de unde
reieșea foarte simplu că făcuse „teatru" între aceste două etape, fusese
aproape un an, înainte de a se căsători cu bunicul, „laborantă" într-o far-
macie de |w Calea Victoriei, capitolul pauper in amintiri din care reve-
lator era doar un misit tinăr, la început dc carieră, prezent zilnic în pră-
vălie pentru a cumpăra bicarbonat sugerînd astfel chiolhanuri cu arsuri,
pînă în zori de fapt vizind atenția viitoarei melc bunici. Acest misit venea
zilnic cu pantofii nehistruiți, ceea ce născu în dinsa, de ia prima ochire, o
repulsie violentă niciodată înțeleasă de sărmanul erou care peste 12 ani
avea să cucerească piața pariziană a parfmnurilor, (Din aceeași perioadă.
14
Rmiu Comici: Renullimrk puilor I
a farmaciei, bunicii ii rămase un dispreț profund față de medicamente și
antinevralgice, cum se întîmplă unor cofetari bătrînî care nu mai suportă
cataifurile și pricomigdalele, de pildă,}
IX* asemenea, continuă implacabilă, de vite ori plecam de acasă
să-nit servească ideea prețioasă : „ai grijă de buzunarul de la spate ! Acolo
se fură cel mat ușor!" ,Era terorizată de hoții din tramvaie și trenuri :
i-ci din tramvaie calculase foarte minuțios in imaginație, nefiind niciodată
victima lor atacau buzunarul exterior al pantalonilor. cei din tren —
buzunarul interior al hainei. Evita drumurile cu tramvaiele, dacă urca,
lotuși, călătorea încordată, aruiicînd priviri suspicioase in dreapta și iit
stfnga, ferindti-se de contactul cu pasagerii ; firește, dacă știa că nu va
putea evita tramvaiul, pleca de acasă cu cit mai putini bani ceea ce nu
diminua nimic din intensitatea privirilor in vehicul. Cred că, iu imaginativ,
martore îmi sint cîteva amănunte toarte precise — își construise pentru
călătoriile prin oraș un helicopter personal de o construcție care depășea
nivelul tehnic al epocii.
In sfîrșit. odată cu apropierea iernei, reveneau leitmotivele lemnelor
din pivnifă totdeauna prea puține și a șoșonilor mei. De trei ani. mă
ruga, mă implora sa-mi cumpăr șoșoni și să las, iarna, galoșii.
Iarna, galoșii sint o nenorocire...
Mă incăpățînam să nu văd diferența dintre șoșoni și galoși era sin-
gurul prilej ca să ridice vocea și să se enerveze :
— Galoșii iarna Hi dau impresia că ești apărat, de fapt mergi in pi-
cioarele goale. ..
— E, în picioarele goale .,.
— Un șoșon e altceva: îmbracă tot piciorul, tine cald.,, țetc.) Pe
urmă, cu galoșii distrugi pantofii,,. (etc.)
Avea o fixație in domeniul încălțămintei care mă amuza, punînd-o
foarte banal, după ce au trecut de lîO de ani nu mai trebuie să le ferești de
banalități in judecarea oamenilor pe seama vîrstei. Observa îmediai pe
acel care intra iarna intr-o casă de oameni fără să-și lase șoșonii în antreu.
Iiălcînd, cu pantofii uzi, cu zăpadă pe talpă, covoarele, fie și preșurile
aici nu făcea diferențe ; îl observa, închidea ochii o clipă lungă ca și
cum l-ar fi șters dintr-un registru apoi asemeni unui contabil dogma-
tic care nu mai revine la o operație biftată odată pentru totdeauna - nu l
mai privea, „chiar dacă dumnealui s-ar fi dat peste cap". Altfel susținea
în stilul ei retoric „oamenii sint de neînțeles și admit pe cei care soco-
tesc omul o enigmă nedezkgată". Pe mine însă in acea toamnă care,
ce-i drept, începuse să aibă coșmarul iernii cam de timpuriu mă intere-
sau fenomene mai grave. în ceea ce o privea pe bunica : de ce nu mai citea
ziarele, în general, și in particular de ce o lăsau indiferentă activitatea
mea gazetărească, in plină desfășurare? Era un semnal tandru al sflrși-
tului ? întrebarea nu numai ca sunet, dar și ca sens era prea dogma-
tică și o respingeam. Ca să fiu sincer — deși știu ce indignare pot trezi in
rîndurilc snobilor inimoși și ne — bunica mea nu invita prin nimic la drame,
și la dramatizările de rigoare ale vîrstei. Pe moartea mea. nu mă gîndlsem
niciodată că femeia aceasta de 64 de ani ar putea muri. Din egoism. Nu
mă puteam gîndi la siîrșitul ei din egoism. Era ultimul membru al fami-
liei mele. vin. și aveam înțelepciunea, nu spun instinctul de conservare, sâ
IQdu ( u«x*u . I 'i'ibii 11 i mi-li- |iiul>ui
l
nu consider lipsită dc importantă această mtimplare. O singură dată — la
15 ani, doi ani după dispariția părinților mei într-un ..groaznic accident
feroviar" — am văzut-o leșinată. Eram la „Noaptea Regilor", într-o sală
mică de teatru, instalată într-un subsol, — 1a actul II, în timpul uimi mono-
log al lui Cazaban, am simțit că-și pune copul pe umărul meu și rămîne,
moale sau țeapănă, nu știu, acolo, pe umărul meu. O plasatoare m-a ajutat
repede s-o scot afară, în foaier — sala era goală — și după o compresă cu
apă rece dc la bufet, și-a revenit. Mi-a spus că-i fusese prea cald. Nu cred
— era prea friguroasă și de obicei temperaturile oricît dc apăsătoare nu o
supărau. Cred că in piesă se vorbea prea mult, erau prea multe cuvinte de
urmărit, bunica nu era „profundă", dar nici „om simplu" care se orientează
magnetic spre Shakespeare și Beethoven, vorbele o inspăimîntau dacă nu-i
captau aten(ia dc la bun începui, de aceea — insensibilă la opinia generală
—. ii plăceau comediile franțuzești frivole, în replici scurte și spumoase,
evitînd monologările și tiradele fastuoase. Rcfuzînd deci a-i „dramatiza"
cazul, nu mă puteam lipsi însă de o soluție cit dc cît filozofică, fiindcă
această vîrstă — compatibilă eu banalitățile cele mai sordide — arc, totuși,
fîe și incipientă, o vocație filozofică. Am ales, brutal, cealaltă alternativă :
dacă dezgustul de lectură nu e un semn a1 morții care se apropie, atunci
nu mi-e mat plăcui să-l identific cu dezgustul ei de a muri ? Era mai
plăcut, mai liniștitor pentru mine căci lozinca „vitalității" la această
vîrstă, a „dragostei de viață" e cea mai seducătoare expresie din vocabu
larul nostru umanist, folosit cu maximă deșănțare tocmai ia sfirșitul vieții
era în perfectă concordanță cu caracterul eî, adică avea avantajul „obiec-
tivitătii", în sfîrșit, credeam eu, nou enoriaș la biserica lucidității, era solu-
ția cea mai naturală, cea mai lipsită de „dramă" și exagerări. Spuneți-mi,
vă rog, ceva mai fascinant pentru instinctul nostru de conservare, decît o
soluție lipsită dc dramă ?
Ca dc obicei, speculațiile se spulberară in clipa apariției unui om. Dom
nul State Levescu.
La sfirșitul toamnei, intr-o dimineață posacă, bunica mă rugă să vin
mai de vreme la masă, in orice caz nu mai tirziu de 13,30, fiindcă avem im
invitat — un domn care „ți l-a văzut pe Lcnin la Geneva în 1900 nu știu
cît* ., . Ideea unui Lenin al meu, nu-ml displăcea, totuși — mărturisesc —
nu mă ameți prea la a-1 pierde din vedere pe domnul Levescu, ia masa dc
prinz. întinsă sobru în sufragerie. Bărbat la 70 de ani, încă falnic, drept ca
bradul, cu maxilare lungi de cal, ochi albaștri dintre care unul categoric de
sticlă și o proteză dentară pe care o mesteca discret și de loc dizgrațios,
venise îmbrăcat elegant, în negru deajuns de curios pentru epoca aceea
dominată dc economate, cantine și șepci. Abia în timpul supei, am remarcat
că manșetele imaculate ale cămășii albe erau roase. Bufonii erau fascinanti,
batista pusă exact cum se cuvine în buzunarul hainei îi dădea o demnitate
tulburătoare n-am mai văzut de atunci o batistă mai sugestivă, mai grea
in semnificații. Nu mai insist, că dc cînd am intrat in casă, mi-au sărit în
ochi mică explozie nevinovată — o pereche strălucitoare de galoși, ai
dumisalc, lăsată in antreu, lingă racilor — deși, afară, nu se putea spune
decît că bura normal, ca-n orice final de toamnă !
După ce acceptă o imensă cantitate de zarzavat în supă, pină la totala
acoperire a găieștilor — îmi făcu o succintă autobiografie, ca șî cum tn-ar
16
Rado Cqmbju: Penultimele! pudori
fi socotit stăpinui casei, și ca deobicei, cînd un om în vîrstă nu punea intre
mine și dînsul problema spinoasă a anilor care ne despărțeau, vanitatea
mea fu satisfăcută : sub pseudonimul Styx — „cred că știți ce a însemnat
Styxul în mitologie..." — semnase timp de 50 dc ani caricaturile cronicilor
dramatice ale celor mai celebre ziare bucureștene. între '36—'38. fusese soli-
citat la Paris, unde împreună cu dl. Jacquinot ținuse cronica mondenă în
„Journal du Soir“ — dumnealui asigurînd partea grafică a cronicilor. întors
în '39 la București... Matematic, din clipa apariției rasolului pe masă, nu
rnaî scoase nici o vorbă, privindu-mi atent bunica. Probabil că-i plăcea în
mod deosebit rasolul — și dorea în felul acesta ... Mie nu-mi plăcea de
multă vreme rasolul insipid — îl socoteam o mîncare pesimistă, de bolnav
într-o dubioasă convalescență și așteptam ca bunica să-mi servească,
conform tradiției, un echivalent modest dar substanțial; o mîncare dc praz
sau felină, o conservă de bame etc. Uimitor, sub presiunea privirilor lui,
bunica uită să înlocuiască rasolul și — cu ochii în ochii lui — îmi întinse
farfuria cu carnea fiartă, albă, stupidă, înconjurată de doi morcovi și o
(clină. Nu am siînjenit intimitatea lor, m-am prefăcut că mănînc, tăcerea
— crestată rar de furculițe și cuțite — domină prînzul. Pînă la felul trei —
clătitele ; atunci, resuscitat, domnul Lcvescu trecu brusc la amintirile sale
despre Lenin care, in îond. se reduceau la faptul că în primul deceniu al
secolului nostru — dînsul fiind student — luase masa, în același restaurant
genevez, cu „părintele revoluției rusești" — după cum se exprimă pedant,
în străvezie aluzie că-i la curent, cît de cît, cu terminologia zilei. îmi era
teamă că Domnul Levcscu va forța amintirile, descoperindu-mi latura d-sale
de bolșevic. Nu. Dînsul stătea la o masă — „cum ar fi aici" ... Lenin din-
colo — și arătă spre ușa bucătăriei, peste bunica care-mi surîdea stins.
1 mulțumită că nu m-a înșelat. Aveam fiecare trei clătite — așa că forța
proustiană a d-hii Lcvescu se consumă în cîteva adjective descinse dintr-o
observație normală: „Lenin era modest... sociabil... bon viveur... gur-
mand ...“ Bunica strinse tacîmurile, paharele, firimiturile de pline și se
retrase gospodărește — în bucătărie, lăsîndu-ne singuri. Domnul Levescu
îmi oferi o țigară. Nu fumam; își alese una pentru el. o bătu de trei ori
pe unghia mare și frumos îngrijită — privindu-mă; apoi aprinse un chi-
brit și ridicîndu-1 încet, depăși țigara și-l aduse chiar în dreptul ochilor săi.
Atunci, mi-am dat scama că nu arc nici un ochi de sticlă și am înțeles ce
vrea de la mine și de ce mi l-a recomandat bunica : categoric, mă înșelasem
crezînd că dînsa nu mai citea ziarele, le citea, îmi citise cele două cronici
dramatice publicate în ultimele săptămîni și acest domn Levescu insistase
să-mi fie recomandat pentru a cîștiga o pîine pe lingă mine, așigurînd cari-
caturile viitoarelor cronici. Asta era tot. M-am hotărît — privindu-l și înțe-
' legînd — să-î spun direct că redactorul nostru șef nu suporta în general
I caricatura și cu atît mai puțin cele care șarjau înfățișarea artiștilor noștri.
Eram un ziar sobru, rupînd odată pentru totdeauna cu practicile presei
burgheze.
Din bucătărie, se auzi zgomotul strîmb al unei farfurii sparte. Bunica
nu obișnuia să spargă farfuriile. Miinile nu-i tremurau. Atenția îi era neabă-
tută. Și cu, și domnul Lcvescu clipirăm. Trase două fumuri, scutură țigara
și-mi spuse cu un efort marcat de a păstra cursivitatea frazelor:
Hxifv 0*1’11 :	(mituri
17
Smtcți ia o virsiă care va permite să fiți independent dar nu atoi-
înțelegător. Incit nu voi intra în detaliile de la Sovata... (Am acceptat,
firește) Cert este ca între noi doi .. , vreau să spun între doamna Procopiu
și mine s-an așezat 40 de ani și intilnirea din această vară... Singura ei
reticență ține de d-voastră... Nici vîrsta dînșiî, nici vîrsta mea, cu atît mai
pu(in faptul că am o fiică... Extrem de dotată, țin să vă spun, în domeniul
caietului, doamna Procopiu a cunoscut-o la Sovata și a avut o părere su-
perlativă, o puteți întreba ...
Palid, strîngînd maxilarele cabaline, scutură urnit țigara ; i-am auzit,
distinct, proteza dentară mișcată cu limba. (Nici un zgomot din bucă-
tărie) .
O veți întreba? reluă, suflul frazelor vizibil tăiat.
Desigur, o voi întreba, deși dacă înțeleg...
Nici eu nu aveam puterea să duc pînă la capăt ideile,
înțelegeți, nu mă îndoiesc că înțelegeți .. , ați putea ca mtr-o săp
tămină să vă decideți ?
Mă fixă drept — din nou mi se păru că are un ochi de sticlă.
In fond, dumneavoastră, ca leniniști, sînteti pentru progres, nu '
Și ce este progresul dacă nu participarea din ce in ce mai largă a indivî
dului la propriul său destin ? ...
L-am lăsat să-șî termine fraza era evident că ținea de mult, de cind
plecase de acasă, la ea și, mîndru de noua-mî putere ca un proaspăt ont
de stat, i-am replicat :
Aici nu e vorba de politică, domnule Levescu. Intr-o săptămină, cred
că lucrurile...
Bunica apăru în sufragerie cu o tavă pe care respira, caldă, o cafea
neagră pentru domnul Levescu. Abia peste 12 ani, aveam să deprind gustul
cafelei negre în 1960, trei ani după moartea bunicii, noaptea. în somn.
Pînă alunei, trebuia să mă decid dacă o las sau nu să se căsătorească cu
caricaturistul monden și dramatic.
Era prima solicitare a înțelepciunii mele, intr-o problemă cu iotul apo-
litică. Nu aceasta mă deruta, fiindcă lipsa de experiență fundamentală
la ora aceea vai. nu mă impresiona, de ce să mint ? Nici raportul comic
stabilii prin cererea în căsătorie de domnul Levescu mi era de natură să
mă enerveze. Mult mai tirziu urma să descopăr latura dureroasă a feno-
menelor comice. Mă surprindeam, deseori, rizind în sinea mea : „n-am citit
nicăieri să ceri nepotului mina bunicii 1“ Ceea ce mă fascina și o spun
deschis, deși mal sus am îndrăznit să scriu despre înțelepciunea mea era
operafia de a o ține sub observație pe bătrîna doamnă Procopiu, scumpa-mi
bunică. Aminam răspunsul grav, uitam de răspunderea mea. urmărind-o
discret, dar tenace. Pudoarea cu care se apăra era feciorelnică. Tăcerile pre-
lungi evau nesiguranța comportării in fata primului secret al vieții. Nu se
mai trezea dimineața, la șase, pe întuneric, să aprindă focul și să-mi facă
ceaiul. Treceam la baie, prin sufragerie, — se acoperea cu plapuma piuă
la urechi șî dacă țevile de apă începeau să duduie ca întotdeauna, defecte
— nu o auzeam să protesteze împotriva instalatorilor, altă specie de hoți.
Ceaiul mi-1 făcea tirziu, gata de plecare, și în ritualul cunoscut simțeam
ca o esență impură — neglijențe, mici sincope. In acea săptămînă, ceaiul
mi s-a părut, sistematic, fără zahăr. îl beam așa, nu-1 îndulceam, ca prin
lî<
Kmiu t	tFrnullim»-l'
nici o aluziv sa nu rup pactul pudurilor noastre. Plecam mă lăsa să
mă duc fără adagiul : „Ai grijă de buzunarul din spate, acolo" . .. Aveam
impresia că un gmd obscur îi cere să renunțe la repertoriul de bunica, la
vechile comportări, dar in același timp ca un solist de muzică ușoară
criticat că a devenit „manierist* nu-i era prea clar ce trebuia să facă
pentru noua apariție, pentru noul rol. Xu-i puteam da nici uii ajutor. Eram
in observație. Vedeam cum se încurcă, cum iși suspectează gesturile și obiș
nuintcle. culori din perioada bleu deodată descoperite ca inacceptabile pen-
tru această perioadă roz. Iși punea di' pilda — zarzavatul respectiv în
supa, dar în clipa cînd o priveam, fdrd nici o intenție ironică, îi dădea osten-
tativ deoparte, pe marginea farfuriei și acolo îl lăsa. Cu coada ochiului, con-
statam ca nu se mai atinge de felina fiartă ostentația era prea mare și
in adîncul ei tremura neîncrederea în puterea mea de sesizare a fenomenu-
lui. înțelegeam acum și refuzul de a citi de fapt, reacția cea mai tipică ;
n-o mai interesau speculantii, tribunalele, faptele diverse, probabil că dacă
vreun ziar ar fi reintrodus rubrica necrologurilor, evenimentul i-ar fi scăpat.
Era preocupată „nu mai avea mintea" la cotidian, cu atîi mai puțin la
etern, exact ca un bacalaureat care întîlnind o femeie, „nu mai are capul la
carte* conform expresiei părintești deznădăjduite.
Vanitos, nu mi se părea de loc ridicol că destinul bunicii mele depindea
di- hotărîrea mea. Dar, proaspăt umanist crescut la interferența școlilor
lui Gherea, Romain Rolland și Gorki — racordam totul la pasiune, visam,
vizam în miezul faptelor doar sîmburelc ei incandescent. Negam tot ce era
iti afara ei, inteligența mea fără îndoială : diabolică avea un singur
i împ de exercițiu : cerber îu sala celor mai rapide radiografii din lume, ea
despuia oamenii și acțiunile lor de îmbrăcămintea lor cotidiană și cu un
gest brutal îi împingea spre im aparat infailibil. In clipa cînd se aprindea
mi bec eram modest, nu-mi socoteam creierul o torță, iar gîndul far ca
atifi publiciști din jurul meu	pe placa aparatului apăreau cuvintele de
foc: A ARDE SAU A PUTREZI și diagnosticul se formula implacabil, iar
atitudinea mea se modela instantaneu sentinței. Scrupulele melc țineau de
dificultatea — daca nu chiar neputința — unei concesii : cum să accept ca
Joi oameni, indiferent de vîrstă, să se căsătorească fără să se iubească ?
Căci, hotărît, nu-1 iubea. Era imposibil să-l iubească. Îmi era imposibil s-o
întreb, tot așa cum dînsa — atît de feciorelnic — evita o discuție deschisă
cu mine, și atunci ca și in problema mortii — optam cu țoală convingerea
pentru ceea ce-mî convenea. Eram mult mai adolescent decit doamna Pro-
copiu, care din ce în ce mai transfigurată — mă lăsa să plec în ploile
abundente ale toamnei fără galoși, semnul inconștient al renunțării pînă și
la fixațîîfc dragi.
(Dialogul nostru nu atingea nici măcar banalitatea patetică. Singura
poveste cu semnificație aflată in acele zile — la un prînz, după ce pentru
a tatona cît de cît situația, o informasem că am început să scriu cronica
dramatică — fu următoarea : de mult. înainte chiar de perioada „farma-
ceutică*. sfătuită dc o prietenă a bunicii ei, dăduse examen la Conservator;
Fără succes. încercase „Ofelia*. Apăruse într-o rochie albă a mamei ei
prin 1900, n-avea maî mult de IC ani. In sală era și domnul Levescu, proas-
păt gazetar teatral; comisia o respinsese cu bonomie, ca pe un copil nevi-
novat, dumnealui găsise cu cale să o invite în seara eșecului la „Capșa* și
Railu <	Pfnjllinirh (iiuluri
să-i facă portretul.., Cu un anume simț al parantezei, bunica mă lăsa să
văd întîlnirea de la Sovata, debutînd cu evocarea acelei întîlnirî din urmâ
cu jumătate de veac. Oricît de superficial eram la vremea aceea, oricît de
insensibil și orgolios priveam problema timpului — pot spune că nici nu-mi
auzeam bătăile cordului, iar inima era o simplă metaforă în finalul artico-
lelor — mărturisesc că primul fior — scurt, electrocutant, fără retorică
privind eternitatea mi l-a dat această doamnă Procopiu, întoarsă la 66 de
ani spre datele adolescenței ei). Totuși — mă repet, pentru că în zilele ace-
lea îmi spuneam această frază de zece ori pe zi și e singura modalitate sti-
listică de a prinde ceva din tonul acelor zile nu puteam admite să facă
o căsătorie din mediocritate, rutină, sau interes — și care ar fi fost intere-
sul ? Domnul Levescu nu-i putea oferi viața din casa noastră; „interes”
era un cuvînt care mă scotea din sărite. Și mai aveam o ultimă speranță :
în bunul ei simt. în pudoarea care-i va demonstra impudoarea acestui gest.
Fiindcă, neîndrăznind după analiza „radiografică* să numesc proiectul
Levescu putreziciune, îl nuanțam socotindu-1 impudoare.
Intr-o zi, după amiaza, plecind la o ședință, am descoperit-o ingenun-
chiată în fața dulapului deschis, inventariind albituri necunoscute mie, din
ultimul raft, rareori investigat. Nu și-a dat seama că sînt în prag. Tria
cearceafuri, poate Ic și număra, pipăia monogramele mari, bine apretale,
amintind cumva vechile sigilii feudale întipărite pe veci în Colțul actelor de
cetate. Părea o castelană aplecată umil — o secundă — asupra trusoului
și dovezilor indubitabile de noblețe coborîte din strămoși pînă în acest au.
1948; întinse mîna dreaptă în adincul raftului, scoase de acolo o geantă
veche, o deschise și se ridică în picioare, călcind peste cele două grămezi
de garnituri pentru pai. In fața oglinzii dulapului, îșî prinse la gît un
colier de perle albe — foarte „jeune”, cum se zice în lumea bine — perlele
străluciră peste reverele capotului negru, de bucătărie, șî în cele din urmă,
bunica îșî zîmbi în oglindă. (Era din nou un amestec de gesturi, căci nu
obișnuia să vorbească cu ea însăși; singură, fredona doar arii din operetă,
cosind ciorapi.) Rămase însă cu zîmbetul în suspensie : se apropie de oglindă
și am înțeles că de fapt nu mai zîmbea, ci își controla dantura falsă. Abia
atunci mă observă — printr-un trădător scîrțîit al parchetului sub pantofii
mei — și, brusc, stingind luminile întregului spectacol, aruncind perlele în
geantă — mi se păru chiar că în brutalitatea gestului, rupsese colierul —,
se aplecă din nou peste albituri, gata să-și ascundă fata în ele. Noaptea,
întoreîndu-mă acasă, prin întuneric, trecind prin sufragerie în vîrful picioa-
relor, am simțit că strivesc pe covor o perlă, două perle, trei lacrimi,
patru......Nu, nu pleacă" ... mi-am spus. „A plîns de rușine ... A înțeles...
Nu pleacă 1 Mîine îmi va spune... șî — fericit — n-am adormit ci am
citit pînă dimineața : „Fata și moartea* lui Gorki, despre care știam că e
maî frumoasă ca Faust... („Faust” am citit mai tîrziu).
A doua zi. noaptea, venind acasă tîrziu, am trecut spre camera mea
prin sufrageria unde dormea din totdeauna bunica, pe un divan, între sobă
și ușa care dădea la baie, sub un ceas mare, impotent dîn clasa a IIl-a de
liceu. O luminare aprinsă ardea in sfeșnic pe masa sufrageriei. Ceara se
prelingea pe aramă. O ciupercă de lemn pentru cusutul ciorapilor rămăsese,
nudă, lingă sfeșnic. Bunica nu lăsa niciodată un foe aprins în timpul nopții.
M-am întors spre ca și la lumina luminării am văzut-o dormind cu pleoapele
20
Kadii 1 -i-nji-ii : |Vn*rliwlr puilnri
întredeschise, albul ochilor sticlind oribil, gura strîmbă, ușor deschisă, colțul
drept al buzelor tras în jos parcă de un deget invizibil în pîlpîirca din
sfeșnic, l-am văzut gingia fără dinți. S-a mișcat nu știu cum, și de sub pla-
pumă î-au apărut degetele piciorului drept, subțiri, lungi, toate cinci trase
violent spre dreapta, doar osul cel marc al degetului gros — alb-vînețiu —
ieșit proeminent la stingă (deformație cunoscută de toți cizmarii cartierului}
ea un ultim zvîcnet al vieții, acolo la limita trupului bătrîn. Ca unicul pro-
test la speculațiile mele de idei. Respira, luminarea sfirîia încet, ceara pica
pe sfeșnic, proeminența aceea osoasă, fascinantă, părea intr-adevăr o piesă
anatomică supusă unei radiografii. „Pleacă 1“ am constatat, ca orice radio-
log avizat, fixînd-o. „Mă lasă singur" ... Țevile băii duduiră, din senin, și
in sonoritățile acelea afone, deslușii - ca un sunet al lut Mozart în timpul
unui bombardament — clinchetul farfuriei, singurei farfurii sparte de bunica
în timpul declarației fostului domn Styx. Atunci se decisese... Se decisese
înaintea mea ... — Pentru ea, nu există impudoare, mediocritate, zădăr-
nicie — există, deci, o vîrsta la care toate acestea nu mai au greutate și,
mai mult, te poți ridica deasupra lor ? Cu ce preț ? întregul teritoriu negru
din jurul osului alb și ascuțit violent - ca în orice radiografie, întunericul
care înconjură obiectivul luminat închidea această întrebare, prima oară
apărută înaintea mea. Dar ceea ce înfricoșa în această imagine era că după
ea, după acest picior, după aceste degete osoase... Bunica horcăi urii, se
trezi speriată, mă văzu, se ridică într-un cot:
Ce-i cu tine? și trase piciorul sub plapumă. N-am avut lumină...
Automat, m-am întors și în penumbră am nimerit șaltăml de lingă
bufet. L-am învîrtit de trei ori — zadarnic.
Mă duc să mă culc și m-am îndreptat spre ușa camerei mele. Să
sting luminarea ?
— Nu.
Poate să ia foc casa — și am văzut-o cum se întinde din nou în pat,
acoperindu-se bine, pînă la gît.
Nu, sînt eu aici... — îmi răspunse serios.
In timp ce mă dezbrăcăm la mine, pe întuneric, am auzit-o că-mi spune
că domnul Levescu ne-a invitat pentru mîîne seara la teatru... Apoi —
prin somn — am primit informația că l-a rugat să-mi ia șoșoni și dumnea
lui, foarte amabil, a acceptat... Dimineața, strada era ninsă, pe cercevelek-
ferestrei mele săltau două vrăbii grase stîrnind un puf frumos de zăpadă.
Am coborît în pivniță, bunica dormea adine. Era prima oară în ultimul dece-
niu cind în prima zi de iarnă mă duceam în pivniță fără ea. M-am îspâfmîn-
tat ca un copil : nu aveam decît patru rînduri serioase de lemne.
Cred că sînt suficiente, mi-â spus la prînz, proaspăt coafată.
în dimineața cînd plecă la cununie, la ofițerul stării civile — de fapt,
spre prînz îmi comunică, fără a șarja prea mult realismul informației,
că pantofii noi sînt „tăcuți" și îi găsesc în vestibul (nu în dulap), și de ase-
menea cravata (cravata făcută cadou de ea de Anul Nou 1948) c legată șt
inodată la cămașa albă din dulap. Avem o singură cămașă albă ; cravata
unică și ea. fiindcă detestam acest obiect de lux — numai bunica mi-o în-
noda, din an în paște; dar nu m-am dus la cununie — așa cum nu poți
suporta căsătoria femeii iubite cu un altul.
RADU COSAȘU
Itddu ( v»a^U : IVlluhi lllrlr guduri
21
NOCTURNĂ
Glodul palpabil ui lumii
larg ne rotește iu sine.
Ctniă luceferi și mumii.
Vtjie apa-n bazine.
O respirație casta
cerne din plopi înltinerii.
Chipuri rănite adasta
sus, intr-un spațiu eteric.
Jos, pe potecile sacre,
tremură floarea de naiba.
Paznic de vechi simulacre,
luna o bufniță albă
scrie cu pana pe lucruri
cit si de ce să te bucuri.
N O
C T U R N A
*S\> așează un etniei
gol pe-un taler de-arama.
Ldpădată din pintet,
clipa-n vini se destfuma.
.Ird profane odoare.
Gustă smirnă sihastrii.
Pe poteci dc răcoare
ântă greieri albaștri.
Idoli, copți din nimica,
vin să pipăie frica.
>1. *hi;!?lMir!i Ihiimă-: %'iFihig'iluâ 1
nocturnă
III
I'rtdar ritul lumii se dezbrăcă
cineva ■ butonii licăresc.
Arborii agată sus pe-o craca
sumbru anteriu călugăresc.
Și de-udată-n jur aud prin bc:ne
cum se furișează vintul got,
inocent, louinduma pe glezne
cu aripi albastre de-alcoot.
Numai ei ? /I? vrea să mint, dur murul,
putrezind. îmi spune adevărul,
AUOflsmv DOINAȘ
■®l. In”idin Ikiipj? W'iurnd III
24
H O L D E R L I N
O/aî cel ce iubește iarba ți cerul,
iubesc cu patimă idolatră
albastrul crud
și plopii dulce torți în azur.
Mi se par
Cete mai frumoase lucruri de sub soare.
Numai izvoarele strălîmpezi
îngină măreția albastmlui pur.
Iubesc soarele și fagii masivi.
ador piscurile afipite-n luminâ.
Mi-e dor de necuprins.
Cu toate acestea,
deși Diotima mi-a vindecat mintea,
sînt încă în ceață,
ți nu pot face un pas dincolo de prag.
Sînt pasăre fără aripi,
sînt viat fără zbatere,
sînt ploaie fără lacrimi,
sînt cel ce fuge stînd pe loc.
Spre nicăeri, în landul meu,
n-am o poartă deschisă.
Sînt doar un suflet
care, printr-o minune,
mai rătăcește
pe sub frunzele moarte .,,
PAVEI BELUL’
Pairi : BfoMeriiin
BALADA
C'unoțti tu țara-n care
Dacă ai fi vreodată
In fiecare noapte
Ar înflori lavande
Cu florile de-argint?
Cîntînd, visezi cîndua
De nave transparente
Purtate-n cer de ape
Pe translucide mări?
Oprite apoi. în portul
Prea alb și cald de sini. ..
Și crezi în simfonia
Din care te-ai născut ?
O scoică ți-a fost mamă
Și-un val de jad, impulsul
Primești itinerarul ?
E ne-umblat de gînd .,.
T
O A M N
p
iarăși toamnă amplă-n
univers
Și florile tirzii se sting in vis
solar
Din lucruri, umbre cresc încet
spre noapte
Și frunzele vorbesc șoptit de moarte
Cu fețele de-aramă
lipite de‘pămint
Dar îrt acest deplin sfirșit
înscris iu timp
Iubirea mea se-nalță-n
infinit.
A
S.
S. Bir»! HjLttfi
25
NOTE LA POEZIA LUI ION BARBU'
(I. Farmecul immsdizabll 2. După morii sentienrii. 3. Inițiere geografica. I. i1 ni unitatea
lui ion Barbu).
„Lc secret d'ennuyer est celui dc tout dire". Este valabila zisa iui Mallanne și pentru
rilîcă? Eventual: critica didactică! Există, totuși, o consolare pentru criticul cu firetențîi
„de toni dire", anume că nu va putea niciodată să spună fot despre cineva.
]. Se aude adesea ca un vers sau altul de Ion Barbu e de uu farmec inanalizabil
«Există și unul analizabil ?). ImmalizaWle, între altete, ar fi imaginile astrelnr din Paznicii
Pemru sumbrul rac al tur Morte
Pentru Jap
Arc/ trup
Saturn renhirat in aparte,
I ran ca un tip
Veplun ariitip ...
Macle. Jupitcr, Saturn. I ran. Nepiun sini planele exterioare {Patimii se intitula inițial
Dansul planetelor extenuare). Planetele interioare (Pămînt-reper-, Venus. Mercur) apar în
Ritmuri pentru nunțile necesare. Tabloul astrelor e complet. Absentează — motivai — Pluton
(descoperii abia în IfttO, patru ani «lupii apariția iu Contimporanul n poeziei PoaninT!)
Ritmuri pentru nuntite necesare și 1‘mnicii, dincolo de semnificația lor filozofică au
alura de Planetari uni. „Sumbrul rac a! lui Mărie" semnifică regiunile sumbre ale planetei,
evocind un „cancer". „Aed trup", atributul Ini Jupitcr. sugerează Jrupeșenia" respectivei
planele Saturn e scuturat in aparte", arc adică o centura (inelul) inaderentă, „tiran ca
un pare a li o aluzie la descoperirea relativ recentă a acestei planete (Herschell, 1781),
a cărei orbită „tivea" (pînă în 18*16 cînd i se adaug». i y „adiționează" Xepiun). — ultim
„părui " — sistemul solar.
Imaginea acestui cer general, limpid și abstract, e construită pe cale pur mentalii.
Dale astronomice de care e plină mintea unui matematician, Sumarul examen «le mai sus
nu mi se pare pedant. Grecii au inluil, de fapt in astronomic un ce de esență poetică, un. .
farmec inanalizabil, și i-au inventai o muză, Bnrbu sluțește Tiraniei ,u aceeași ardoare cu
care închină Pohnmiei.
impresionează aici ineditul lirism astronomic, viziunea modernului care privește cerul
prin ocheane limpezi. PrepondereazS descripția sau alegoria ? Sigur e ca atitudinea poetului
este alta. Nou este humorul. .. cosmic („Jup-bcd trup"), intimitatea cu aslrele (Jra Mercur").
alături de o adincă înfiorare înaintea panoramei cerești. Ionul elevat, perfecta „volubilitate
in aer n metaforei" ; această muzică, pură, (J) Uerrw ! frate pur .,") mi străină dc cîntecul
lui Rimbaud «lin cel mai înalt turn.
26
Hiurți	hn Im» Ihrhu
Acest mod intelectual1). in afara oricărei contemplații directe (majoritatea poeților c<»
mici sînt nocturni, noctambuli; Barba e in temporal), oricărui contact senzorial, <îe a construi
metafora e foarte frecvent In Ion Bnrbu. Un exemplu: descrierea lui Mercur :
,., astră daurită
Cu peri fini împodobitei
Ijtngi
Cu pungi.
Versurile respective, care stirneau rîsul lui Eugen lonescu (Au, p. S6), se refera, ui fotul, la
smbdul astrologie ul planetei*). Prezentare voit hilară, ca un protest a! poetului față de
redusa capacitate de cunoaștere a intelectului uman,
fn dtă parte, faza venerică e discreditată prin apelul la mecanica goală și țăcăni
toare a formulei matematice :
Eem-W
inima
in undire minimă
, Iphelic (a)
Perihclie (ji)
Conjudiv f do do)
Oponent (adio f)
unde « și ,3 ar ii „apheiiul" și „periheliul" partenerilor in actul sexual; „conjugare", adică
proximitate maximă („do do“, astre de unison, vezi Pythagora) jî „oponență”, despărțire
(„adio”). Asta după un ceremonial comic, care nu-i altceva eferii ^isuf foni ni demiurgului"
(Expresia aparține poetului),
A ignora acest mod intelectual de realizare a metaforei '. in care intra o mulțime de
elemente trădind formația specială a lui Ion Barbu, scutește eventual de pedanterie sau dc
pulverizarea inefabilului prin operațiuni apoetice. Dar nu demonstrează de loc că ar fi
vorba de ceva inanalizabil. Mai .des că ne găsim în prezența unui poet de mure luciditate la
care slohasticul, redondanta, hazardul sînt minime. Numai depășind acest aparent inanali
zabil dai de ..farmecul sfint ce nud mi poți pricepe" al poeziei lui Ion Barbu. rezultat, fiindcă
e vorba de Paznicii, din acele formidabile reverențe la care invită acest poet .d protocolului
cosmic. presuamiînd penaje din cozi comelare:
Cădclnifare in cor a nunțibr
Din sece Lune în rampă,
O foarte cerească pi ampla
Mătanie n Frunților f
2.	(pareut jurnaslmm, prima el apti a poeziei lui Ion B.irbu contrazice, in fond, parnasia
uiumul. Accentul principal cade nu pe vizualilate. iar contactul cu universul se realizează,
mai ales, la nivel tactil, olfactiv ■
l om cobori spre calda, impuda a Cybelti...
Și-i vom cuprinde coapsa fecundă de femela
(Panteism)
Lumea exterioara nu se contemplă de la distanța, nu se „fotografiază" cu impasibilitate, ci
se aspira, se inhalează, „se bea" :
St bea din plin virtcjul sur nit m preaplin fa
Cum aUrâlntâ boarea pădurilor terestre.
(Cînd va veni declinul)
Panteismul sjeciik acestei etape se traduce prin apelul In o imagistica originală. capabilii
a-l pune în evidență. Este vorba dc iicen „înmugurire" tentaculară, enormă, haotică, specia-
1 L iu<b/. iiHrujt tic ie letalii du» «nitJt sa nlii wli - . .
*) ItțM/	lijMiffsr/sr ttr fotuvi'im cu dtperierea icrM*.	du aii pîiis dg-Jpsubf f**i sr I cant
— wd/fu rt J^AurrjMrt*/) Cil flirt tft dfl ttenf rnitfnr	ierminofe CU auri pratu^rfOntr
l'urriit iii Ihii la.iifiu
27
ctthMsu, de „hidră chilocefală", de „mare și lacom protozoar" mod optim de a suger । con-
topirea cu Marele Tot:
Tentacule lichide îți adincesti în spațiu
( Lava)
..înnebunit să bea
Prin mii de crengi crispate licoarea opalină
(Copacul)
Smulgîndu-ne din cercul puterilor latente
Vieții universale, adinei, ne vom reda
Iar nervii noștri, hidră cu mii de guri, vor bea
Inierioara-i mare de flăcări violente
(Panteism)
Asemeni unui mare și lacom protozoar
fnmugurindu-ți brațe. In noapte le întinde
(Cind va veni declinul)
Imagine dinamica, afectivii devenita pur constatalivă, statică în Falduri (Uvedenrode)
Hori — chipul meu pe crengi de gtturi
sau:
Strig ihidra mea chilocefală.
Materiile dure, solidele (bazalt, silex, granit, roci calcare), cultivate ca simboluri telu-
rice (și nu pentru impresia de monumentalitate), sînt concurate de fluide: de lavă, de
magmele incandescente, de aburii nebuloasei primare, de plasmele informe în căutare de
formă ori surprinse de geruri cosmice în momentul în care „spre-o altă lume tind". Veritabilă
dinamică a fluidelor. încă nimic constituit, etern, fix, imuabil. Numai „unduire", crengi în
erecție, „spasme", „vîsliri",elan. Majoritatea substantivelor sint de proveniență verbală : „înlăn-
țuire". „încremenii", „încordare", „întocmire" (Munții). Violența contrastelor (teluric-celest,
apdinic-dioaîsîac, azur-glie), „dorul fără de sațiu", eminescianismul invers din Cind va veni
declinul (vitalism tip Nietsche în locul pesimismului schopenhauerian din Scrisoarea II,
tabloul extincției finale), retorismul (structural, Barbu — antiretoricul — e —muntean ca
Minulescu — foarte retoric) etc. indică un sens romantic. Parnasianismul debutului este
unul de fațadă.
Schimbarea la față are loc in ciclurile ulterioare. Este vorba, acum, de o estetică respin-
gînd din capul locului mișcarea, spasmodicul, relativul, devenirea, o estetică în care lucrurile
sînt contemplate sub specie absoluti: j? tuns le. mouvement qui de place Ies lignes (Baudelaire)
O comparație a viziunilor cosmice din ciclul „sburălorisl" cu „definițiile" Căii Lactee
din f^edenrode și Joc secund e necesară șî suficientă :
Curînd sub faldul umbrei nu vei mai desluși
Nici recea Astartee, nici încruntata Gee,..
Doar spuza sidefată în depărtare, și
In preajmă goana unor năluci opiacee
(Cind va veni declinul)
și :
1/ înmii riu static de lupte
(Paznicii)
sau :
Piti încuiat in cerul omogen
(Steaua Imnului)
Accentul se deplasează acum (Ioc secund) pe vîzualitate, drept care majoritatea i»e-
ziilor acestui ciclu sînt considerate, uneori abuziv și monocord, pasteluri. E o „pictură a
atmosferei" t de fapt, șî ./tu a lucrurilor" (Tudor Vianu), in care unica mișcare admisă este
.■.ceea a luminii de la o nuanță la alta. De la roșu la galben în Izbăvită ardere, cu a sa
dinamică lentă, solemnă, de imens reostat cosmic, într-o tăcere supraterestră în rare se pol
auzi „anii (lumină) Luceafărului pînă pe Terra :
Un stupind pămint ascultă ani
28
Ș, l o*Fți ; Pprgii |«i |i»n D»rb«
Sini jocul de tonuri între „limfatic" ți .„sanguin" in legendă, unde:
Scris, rîul trece-n mai-albasir.i
Și oaruriie zilei scad.
Pentru panteismul incipient esențialii este „înmugurirea" ți verbul a bea. Pentru conteni
plația din Joc secund (fără a absolutiza) — verbul a vedea, organul ți instrumentele optite.
Semnificativ: loc secund se intitula inițial Ochean.
Dulciurile lui Selim reclamă comparația cu ocheanele: „Stofoase. numai tremur văpăi
și ape ca l Ocheanele de limpezi, de mici, la fel de grele...".
Alvîțele, rahatul, acadelele, candelul sînt, de fapt, cioburile unui caleidoscop, sticlele unui
ochean magic de văzut in țara celor o mie ți una de nopți, „Vrii ugere, tăiafi-mi o zi ca un
ochean I" (înecatul), exclamă poetul, mult inspirat. Pirgu (Protocol. ,.) este „cocoțai pe
rtaufragii, nefiresc ca intr-un ochean". 1n Aura se „ară", o Numind mioapă". „Ceasul Lingă
fecioara Geratdine” este „în eristnlfri" (Gw/tdertrorfe). □ poezie se intitulează Orbite (ji se
■aliluia. In prima formă. Ochean).
Tudor Vianu observa, in poezia Aforf. importanța ,fidului de a vedea" (și nu a ^ceea
ce se vede"), unghiul de vedere („peăfritwiffAr''), vast comparativ cu insignifianța priveliștii,
Dioptrie tralează însuși actul cititului, „Porosul", saturai de semn", infoliu „e cintărlt"
(citii) prinlr-O prismă poliedrică. La lumina „/unsă, grea, de sobă'. Se stabilește o (subtilă)
analogie intre „mărăeinișul" literelor, intre „gunoiul" grafic care întârzie receptarea ideilor ți
„cenușa" prin care „se adeverește" cu dificultate „ziua", lumina. (In asia constă frumusețea
p&ezieî șî nu cum x-a spus - în faptul că Barbu cetește, ca altădată Alecsandrî, la
lumîna sobei) ;
înalt în orga prismei cintăresc
Un saturat de semn, poros infoliu.
Ca fruntea vinului cotoarele roșesc,
Ilar soarele, pe muchii curs, — de doliu.
Aproape. Ochii împietresc cruciș
Din fila vibratoare ca o tobă,
Corutma literei, mărăciniș,
/os in lumină tunsă, grea, de sobti.
Odaie, tndoire-n slabul vis!
Dereteeafă trece, de-o mătușe ■
Gunoiul tras in conuri, lagăr scris.
Adeverire zitei-prin cenuțe,
Avem de-a face, la Ion Burbu. eu o veritabilă ternii a vederii, a vederii in sine:
act esențial cît timp soarele („Ocăî îrt olrgiri triunghi tăiai spre lume", Grup) simbolizează,
pentru platonitienl, adevărul. Ls această lumină a adevărului, „.. apetele noastre, dacă
sunt, l valuri stau, de var, ca o greșeală", (Grup).
Sînt, adică, refractare („de var") sau opace, ,joarbe“. Intelectul e definit comic (în Ritmuri
pentru nunfilc necesare) drept.........boaita mare i Oarbă, de cercetătoare".
Există, cu alte cuvinte, într-o anume epocă a poeziei iui fon Barbu, o întreagă tema-
tică a vederii (propriu-zîse, nu a viziunii), susținută, pare-se, si cu preavizul Ini Mallarme
țdiii f-A PROSE — pour Des Esseintcs):
Oui, dans iute ile que Pair chwge
De oue ct nori de Vision,
foute flctir s'etatait plus large
Sons quc nons en detusinns
M£« ion (iarba c navt- d* a
inițiere țroffnjit-d".
& iată o remarcă importanta. La Ion Barbu dementul geograf ic întră în însăși țesătura
metaforei. Frigizi, insulari, Intangenți-norii sînt niște „Idande caste" (Orbite). Spărtura într-o
oglindă este o „putredă Spanie pe-o hartă" (Falduri). Luxurianta orhidee evocă „Anzii albi"
5.	Futrin 1‘wria lui Sui HuiIm	29
(Prou^vt. . ), Evident, pentru oricine, ca nici este dklcevu decit. . „urntuuete din Smți. usa,
Cythera, Lesbos -șr CcvinM". Dar e ceva similar cu ,,/Upu cugetării pure" (AL Phiilippîde)
sau cu ^Exptosion de chaleur f Dans ma noire Siberie" \Baudelaire). -Și identic cu
„iVcorimaru i7s restenl, / Sitifc, .'U/twaguc, dans ce brouillurd triste / et bfem^ juste-
mcntl" (Rimbaud, Sferice).
Termeni tic comparație, aceste „Islamic caste", „ptilrmc Spami" devin, parțial, nume
. unnne. Uneori, convertirea este loialii. E cazul lui sund utilizat cu sensul general de
strimtoare (Inerent), Sund fiind o slrimtoare norvegă între Marea Codrului și Baltica.
(Explicația aparține lui Tudor Via nu).
Aria geografiei lui Barbu e vâslă. Ea s-ar întinde pe imense suprafețe de la „mările
iretde unde bintuia piratul Kld“ pînă la „Aloscoyu verde de-o mie de turle". clin „etnie teru-
salinudui", din „vădita fără Galnad" la „vecinul burg de-amurg, m țara șvabă" ți inefi spre
wd în „țara nwegă“, în septentrionul cețos cu banchize și soare avar și de acolo în meri-
dionalul Isarlîk. S-ar (șl nu se-) întinde — înlrucît această mare profunziune «le termeni ge<
grafici nu traduce atît vreri romantică foame de spații ori nevoie de evaziune simbolislb cît anu-
mite necesități simbolice sau colorlslice (in cazul paulei urilor). Barbv nu hotioleșle sonor și
grandios cu t Iug<» sau cu Eminescu : „iar iu patru părți a lumii vede șiruri munții mari •
drîaxuf, Caucazut, Taurul, si Balcanii seculari; f Vede Etițndui și Tigriș, Nilul, Dtinăreri
bufnită — j țJmbra arborelui falnic peste toate e stupim/. I Astfel, Asia, Europa, Africa. .
etc,", Nu așteaptă în pori întoarcerea corăbiilor, pline dc mister, din ținuturi exotice.
In faza ciclului „sburâtorlst", faza „Hellndri Iui Nieisehe". prin geografie poetul exprima
concepte, Deplasarea spre Sud echivalează cu o I manizare
Castelul tău de ghiață l-am cunoscut, Gindire ,..
dm părăsit in urmă grandoarea ta polară
Și-am mers, și-am mers spre caldul pămint de 'miea/a.
Sub acel pilc dc urbai sălbatici, in amurg
Mi-ai apărut — sub chipuri necunoscute, mic
Cum nu crai acolo, in frige rosul burg.
Tu, muzică a formei in zbor, Euritmie!
Etapa ulterioară aparține exclusiv sudului balcanic, exuberant, mare de patimi, imtolent.
colorai gros :
Eu sub piatra turca, luat de Isarlik,
La o aibă apă intru-tnldîbîc
S> totuși, mirajul Nordului, ații de prielnic romanticilor, setei lor de absolut, «te infinit,
stăruie încă, și poetul ,Juaf dc isurlik" mal întoarce o dată fafa spre „/Ata hu norvegă"
(încheiere).
însuși momentul inspirației e pus sub semnul Nordului tutelar; lemperamentul lui
Barba, apetența lui pentru obscur, subteran, misterios fiind inoompallbile cu clarilatea spiri.
tului francez, raționalist, clasicist, cartezian?3
Deci versul meu legat in largi turbane.
De lănci ebiriit, ca țeasta unei Cegi,
Cu tdbele-i prăpăstii ți capcane
Și munți opiomani, nu-l înțelegi.
E drept, l-am scris cînd ochii mei văzură
Rusalca unui iezer scandinav.
Ești însă : ritm, rigoare și măsură.
Suavei Eraneii duhul tău e seta».
( Portret)
In Joc secund aluziile geografice devin puncte ile reper, utile iniei «nume .rcmiatici,
unei anume atmosfere, unei anume viziuni paradlstace:
Sens, rîut trece in mai albastru
Și varurile zilei scad,
E rana Taurului astru
Vădită țară Galand"
(Eegeiidu)
- CftoUi rî Ivi*	r *i« uiaumadu idrt	irțpiu rfrutrulai' Dt^carirt.
30
F«iar|i: I'iwjih lui kn Bnriiu
Surprinde arta, aș zice. competența vii care poetul observă, descrie, re-creează profilul
unui Jîrg balcon". aerul unui „burg deamur^, vibrînd dc balansurile largi ale marilor
ceasuri <fc c-dedrale, imensitatea glacială a unui peisaj marin rcproducînd harta cerului
Pendulul apei cuhne, generale.
Sub sticlii sta, in Țări le-de-Jos
Luceferii marini, amari în jale:
SăMu nuda sr lacul fosforos"
(Margini dc seara]
„Inițiere geografică" deci, și nu .romantism",
Dar dacă poetu) are sentimentul spațiului, mai bine zis al peisajului încadrat geografii,
mi îl are de loc pe acela al timpului. Aceasta și din cauza, probabil, vocației sale matematice,
rieografia e descrierea pămintului. Geometria măsurarea Iul. Barbu este, iu genere, insen-
sibil la istorie, la fluctuațiile timpului, Cu excepția Domnișoarei Hus (alte cîleva poezii)
nu ai nicio clipă, citindu-i senzația de fugit ireparabile tempus. El se plasează tntr-o zona
absoluta, ideala „peste rnodc și timp". El are obsesia „restrînselor perfecțiuni poliedralc"
Semnificativ cS în Craii „marelui Mateid" el nu vede decit „hagialicrd" in spațiu, pe Pani,ui
care .învinge Atlanticele", „Galeșa Floridă", „ostroavele Aniile", „mările creole". „Amii albi",
„nisaMc Himimthei' revin mereu în versurile august cadențate ale Protocolului, îl fasci-
nează. Pașadia, istoricul, exploratorul trecutului, are, pentru Barbu, un rol secund.
I inimaginabil un Barbu autor al vreunei Legende des SiFcles. De unde și screnitalea
icestui poet-matematiciăn înaintea spectacolelor lumii, remarcată de Tudor Vlanu, în ccm
parație eu Blaga, filozof al culturii, în primul rînd. El nu contemplă materia, viața, umani-
tatea în timp, in istorie, in epoci de grandeur sau de decruienee. în corni sau ricorsi; nu
este deci pesimist, fatalist, tragic, revoltat, utopic sau paseist. Iar unica lui melancolie, de
esență platonician;!. e un efect al sentimentului degradării ideii, multiplicată în cbpli precare ,
de unde lauda increeafului sau paseismul srrf gencris din Ritmuri
Uite, ia a treia cheie.
t ir-a în broasca — AsTarfce '
Și intoarec-o de un grad
Unui timp retrograd.
1.	Isarlik, Utopia lui Barbu, se situează undeva, Ja nujtoi de Rim și bun". Aceste
coordonate morale, de loc gratuite, sînt, evident, o replică la nietscheanismul ostenativ al
debutului. Poetul care, in sens figurat, se mîșcase „dincolo de bine și de râu", se „umanizează”.
Se ignoră. în genere, această ..umanizare", deși Barbu o declară dire t’.
Și-n acest fapt de seară, udmdu-ina spre Nord,
Ifr s-n părut Că domni de ghiațâ se topește"
(Umanizare)
Este o abolire a glaciaiității, a „mituru reci”, jw/mstitoure". a .jurniurdor de fler", care
.purifică" : o negare a supraomului; a descindere in concret: un prim pas spre uniiersul
lui Selim. Nastratin Hogea și al Domnișoarei Hus.
Desigur, Barbu, este un antisentîmentaî, Simptomele de refulare lirică, apar, de regulă,
în epoci total ostile artei. Unei atari epoci aparține Ion Barbu, Poetul se desolidarizează, nu
o singură dată, de ea. Iși definește, în multe rînduri, demascator, secolul: „I a secol cefat și
apte" (Edict), un Eu arid, „Anulare unor albe timpuri" (Secol), un veac care Jegiuisc
militar" (Desen pentru cort). Sensul critic al acestor definiții (atenuat de spiritualism sau.
uneori, spiritualist), se circumscrie sferei (foarte largi) romantice.
teii* im ucrst tem. Kiima tai	6 Fu|wrJcw*Mv jvijh ro&ictu/
■ai Vieții RoaUrv-li. rrfafiiH U Dupi nekl, Selîa. Netlretln liotei Ja iMrlU. Ia ten portul
huawul ți drațoatra pcuirii lufrurite eroi Ir. . , .Jar deipre Mciilrrtin	carirt««Ml *1 unui indici
«luiliim -■mbrt*: apolewa ți MllM tînri «înmirAtMi rxirrrlir*. 7p*tii	CfofiWtt /im	m „KCaM
MM.a,	Mf, f 12
JJk.	I Pw* i i !■■ Ion lizibil	|
A spune despre secol că e „cefat și apter" este a reacționa la un mod pur romantic.
Apteritatea unei epoci este resimțită mai ales de romantici. La tel, absența sentimentului na
turil-denunțată de f. Barbu în Paralel romantic (titlul e semnificativ):
Scări, unghiuri, porți! In prag de ațe,
O, troli domoli, o, troli cu gușe.
La cc vărsări, ca de venin.
Vis crud striviți și gind cretin I
Violent acest ms-â-ois al „trolilor” (soi de comersanți ambulanți) obezi, rapace, iremediabil
cretini („gușa" endemică!) cu grandiosul revărsat de ziuă, care ii lasă absolut inerti.4
Tn același sens, poetul se simte un captiv al „orașului festos și ferecat", al .orașului
tmeu" (Convertire). Toți sămănătoriștii la un loc n-ar fi inventat asemenea definitive epitete
pentru orașele... tentaculare! Este epoca în care Ârghezi, sarcastic, constată că: „Pămîn-
tul antic s-a civilizat" (Evoluții), in care, eminescian, Bacovia denunță „secolul mic“, „cercul
barbar și fără sentiment" (Romanță, Cu voi). in care Bl a ga abhoră tehnocrația : „Pe-aici
vrăbiile și șerpii sînt albi de ciment" (Făgăduinți din flăcări sau în Veac, Lat, etc.). Nu mult
înainte, Eminescu, inimic al, „cercului strimt", suferise de nostalgia „Veacului de aur".
In atari epoci Polvmnia are reacții de mimosa pudica, se închide în sine, se refugiază în
cochilii mult contorsionate. <">est reflex, act de legitimă apărare.
Totuși, in limitele acestei nonconiunicativilăți a acestui antisentimentalism programa
tic, poezia lui 1. Barbu surprinde uneori prin accente (bizare la un... „glncml") profunde,
patetic umane :
Și tu piingi că Cel-deSus
N-are grifă de sărace.
Că ți-e trupa! frini. răpus
N-are cine să-l îmbrace
(Domnișoara Hus)
Pentru această Domnișoară Hus, pentru nurii ei trecuți, pentru mințile ei tulburi, poetul
imploră milă cerului; un cer. tot pentru ea, umanizat, suferind de inocentele boli ale copilăriei
Uite colo: stele ies
Ca vărsat ui și pojarul.
In răsad aprins și des,
înțesat e păli mărul;
Uite, cerul a mișcat:
Plecăciuni iți face fie.
Fruntea cerul ți-a-nchinat
.Amețit, ca de beție.
Domnișoara Hus, faimoasa curtezană de altădată, esle o victimă a caducității ființei umane?
și nu știu să se fi scris ceva mai tulburător omenesc pe această temă de ta lelnnia hătrînei
făarărese a lui Villnn •
Ce s-a făcut frimtcn senină,
Sprincene-nalie, păr bălai.
Ochi deportați. privire lina,
Ce spuneau cei mai mari crai ?...
(trad. Dan Botla)
Același „sentimentalism" în Selim sau in inubliabilul memento mori din Oul dogmatic
Și mai ales te înfioarâ
De acel galben icusar.
Ceasornic țâră minutar.
Ce singur scrie dnd să moară
Și ort, și lume. Te-nfioară
De ceasul galben, necesar ...
• f.'oiMWer	jcimuI itre/ri rfe Aitfi im* Tc«Fe f poturi) intra w/suuș*	ta Elenei
Ktanu Rrmr Rnrtm^nk. I f'MSî dt u^de abirnltaxi tocmai paralelul f,tLu cc . . tmin' — ..Vi» enJ ttrJ^irS “J
„Mirdm. tng.lt*. ^trfn ! Kt rfin» le» cn«K.
Oh 1 Troli» lent*, oh ! Trolh toîlmix.
Que!» retn» Mnfhni* el quct« wniat
dan* amiui Crttl»*.
<2
ț.	: l'wrn |gi Inm B>rbu
Trec peste afectivitatea unor formulări de compasiune tandri precum : „Biet turc",
„biete cleștare" ((Selim), „milos de Un.", (Domnișoara Hus), „săracii mei Băicești" (Hălcescu
trăind) etc.
Inutil, de asemenea, de adaos că Ion Barbu «sie unu! din foarte putinii poeți care știu
să dialogheze, fără afectare trucată, dc la om la om, cu copiii, cu mușchii, cu ciupercile,
cu ferigile, cu apele, cu cățeaua Bitsh sau cu slafia cîinelui Fox •
Cir-ii-'ai, cir-li-lai.
Precum stropi de apă rece
tn copaie cînd te tai,
V ir-o-ccn-go-eo-lig
Oase-nciuse afară-n frig
lîr-liu-gean, lir-liu-getm
Ca trei pietre date dura
Pe dulci lespezi de mărgean
Și trebuie reamintit, desigur pentru cei care văd încă In asta o.., extravaganță (ți sini unii
de vreme ce, nu prea de mult, un critic ii reproșa unui poet că, în loc să cînte moartea sol*
daților, cînta moartea cailor) că Byron, 150 de ani înainte, compunea un epitaf pentru un
cîine Tcrra-Nova. Categoric, excentricitatea gestului se cerea motivată și 3/4 din poezie se
consumă în arguțli de genul: dacă omului,,. de ce nu și cîinelui...
In fine, deși ceea ce urmează ciclului isarlik (Uvendenrodc, Ioc secund) se hermelizează
mult — filologic sau substanțial — Ion Barbu regăsește, cel puțin în Desen pentru cort. Ionul
„cuvintele de îmbărbătare" din Domnișoara Hus; evident, toate astea mai puțin explicit șl
mai mult subtextual :
O, veacul tegiuise militar
In litere ea turnul țuguiatei
Urzite căi, neverosimil var.
Prin dimineața ierbii înmuiate.
Spălări împărtășite, Inciți
Arginfurile mari botezătoare
Și inima catârilor — spuziți
De dreaptă ziua aceasta suitoare.
— Ei vor săltă, la drum cu Nooaiis,
Prin Șvabii verzi, țipate la castele.
Să prade tremurat ut plai de vis.
Prielnic potrivirilor de stele i
Cu unele elemente de pastel, poezia are un suport anecdotic. Secolul e dur, sufocant;
„militarist". Se afișează ordine de mobilizare, Intr-un alfabet de arogante majuscule gotice
„Călării” au brusc revelația naturii. Drumul se „urzește” matinal, roual (spa/dn împărtășite’'),
^wros", „neverosimil" de alb. Soarele se ridică treptat spre zenit, devine Insuportabil. Se
Invocă natura. Toiul este încremenit în caniculă. Se așteaptă o- ,înnoire" a zilei, a zilelor.
Arșița aduce un dor de noapte cu „corturi” de bivuac, o nostalgie a cerului înalt-cerul
romanticului Novalis, poetul ,lipăi" (ironie, protest?!) de „Sootd; verzi" prin „castele";
cerul care invită la lungi și liberatoare reverii. Cerul lui Fmincscu, din Floare albastră, simbol
unui Infinit nostalgic sau protestatar: „Iar te-ai cufundat in stele / Șî în nori și-n ceruri
nalte.. .*
Cu toate că lirismul „soldățesc” a fost mult cultivat în ultimele decenii, două nume se
cer amintite aici: Al lui Rîmbaud din le dormeur du val: „Les pieds dans Ies glaieul, ii
dori, Souriant comme ! Sorirait un enfant malnde, il foit somee, / blaturc, bercele-lc cftaude-
meni: d a froid\“].
Și a) lui Rilke din IFeise von Liebe und Tai des Cornets Cristoph Rilke cu evocarea dificilului
marș, subînțeleasă în poezia lui Barbu, și cu acea apologie a confortului pacifist
Aceste aspecte vag protestatare ale poeziei barbiste nu vor determina, Sper!, pe nimeni
să vadă în Ion Barbu un... realist critic. Nu înseamnă, de asemeni, că acesta e unicul
Barbu posibil. Poetul a avut în epocă, in pofida operei restrînse, una din lirele cele mai mulll-
corde. Subtitlul acestor note se referă stricto sensu numai la acele momente în care, tandru
>. I'mfIA: Puexia lui. Iuta bub»
33
sau compasiv, autorul Jocului Secund (care, ar zice Pascal, nu e un autor e un om) se apropie
dc zonele sensibile și hipersensibile ale unei umanități suferinde.
P.S.... Poezia lui Ion Barbu cristalizează în „restrînse perfecțiuni poliedrale" ; Ceea re
late ca, in cazul lui Barbu, nici o statistică (de idei, sentimente, atitudini) să nu dea rezul-
tate pe ansambluri mari. (De unde și eventualele inadvertențe între „capitolele** 3 și 4 ale
acestor note).
Poza poetului — după o excelenta formula a lui N. Manolescu — „nuede poet imn-
țeles ci de poet unic". Acesta e sensul atacurilor (ingenue) și polemicelor sale, Cade Arghez.1,
apoi P. Aderca, Pe urma Lovinescu, teoreticianul de poezie. Ballazar „e prea încărcat dc
daruri pentru a-l prefui la dreapta valoare". Philippide necesită o re- „confruntare-. Mai rămîn
Vinea și Bl aga, „această figurii pură, aproape neliterară" de „poet european". Dar ei „închină
unei tehnice pre-euclidiene". In fine, „pace poeziei leneșe!" : singura certe care merită să fie
salvata de potop e scrisă in proză: Craii „marelui Maieiu".
Se înțelege că Unicul nu are nevoie de partizani. Și e posibil (deși poetica lui Joii
Barbu „oct clar de narcisism", redondanță nulă, etc. — ducea oricum la abandonul lirei i
ca autorul Jocului secund să fi renunțat la poezie in momentul în care începuse să fie con-
curat pe piazetta noastră literară cu produse barbiste. Unicatul se multiplica.
Ion Barbu este un poet cu program, un jxret care se neagă mereu pe sine în vedere.,
acestui program poetic superior. Ceea ce face eroismul acestei poezii, aparent puțin eroică,
aparent lucrare de (numai) atelier de baroc. (O anume vocație a miniaturalului — mușchi, ferigi,
cățeaua Bitsb — care îl apropie dc Topirceanu, este evidentă In Barbu. O oarecare nuanță
minoră a artei lui formale incompatibilă, uneori, cu idealul cosmic al marii lui poezii. Dc
unde această: Uite, ia a treia cheie ! Vîr-o-tn broasca-Astartee I —", intr-un context ultra
elevat (Ritmuri pentru nunțile necesare). Sau această reducție a macrocosmicului In dimen-
siuni ... livrești: Jar soarele pe muchii (de carte, n.n.) curs, de doliu" (Dioptrie)
l'ara su fie „sentimental ca Demostene", structural Ion Barbu nu este nici utît de antisenli-
mental pe cît îl arată pozele de mare cinic, de adept al amorului strict dermato-veneri.
(JJite o fată f Lunecă o dată...“ sau „In brățara ta fă-mi loc / Ca să joc, ca să foc...’
etc.). Iar ideea femeii-dinam („,,.neagra Damă Miriam 7 In bande-încinse de dinan^'f,
incărcîndu-se, prin frotaj, cu libido, devine suspectă la un fost suav menestrel al iubirii:
Pe crengi de vis, doi umezi de muguri; ochii tăi
Se deschideau în floare, cină lampa prin odăi
Bura lumină scumpă la geamul de trăsură.
Cu mare, mare frică tc-am sărutat pe gură
(Convertire)
Antiocaziomd, Ion Barbu, ca altădată nu mai puțin antiwazionalul Mallarmc, nu ezită
să compună stihuri ocazionale, pentru amici, desigur „ermetice", cît timp presupun, ca și
hermetismul (!) ,un sistem de referințe cifrate, ininteligibile pentru neinițiați. După cum anti
didacticului, nntimoralistului Barbu „i se inthnplă", în celebra Oul dogmatic, să „cadă"
in cel mai grațios didacticism („întocma-dogma". Jncă o dată", „om fără saf si om nerod",
.pun prost, uituc", „și nici la cloșcă să nu l pui" etc.).
In fine, antiretoric, poetul, în fond, e un retoric (autor de filipice, catilinare și pledoarii
pro domo), abia mascînd uneori, prin subterfugii sintactice, nu în dezavantajul poeziei sale!.
acest consubstanțial retorism Strofa (din Timbru) :
Cimpoiul veșted luncii, sau fluierul in drum.
Durerea divizată o sună-încet, mai tare...
Dar piatra-în rugăciune, a humei despuiere
Și unda logodită sub cer. iw spune-cum ?
34
S FiMFU: Pcmat lui Io» lUrbn
suna inlr-o forma incipienta mai altfel :
Cimpoiul trist in /unoî si fluierul in drum
Durerea fiecărui frămintă: încet, mai tare...
Dur piatra-în rugăciune, rapucH-în despuiere
Hnr unda logodită sub cer vor spune, cum ? (s. n.).
Dar poeziile debutului? Dar... Certamente, Barbu nu scrie cum vorbește.
Toate acestea sînt însă neimportante. Biografia, versurile inedite sau repudiate de autor
nu explică, sau îi explică inesential,' opera : impersonală, perfectă șt fascinantă ca o teoremă
de tnatematiei înalte.
ȘERBAN FOARf A
' țcA tiplicuUe ^eterului ÎHMfj fa in tntmvriam : .Stihuri pentru
mrrnjeir, F Jrrpt fdX-ruit rmlnrultfi Jf «a. prieten	A#«rur umA f« /tdrftfe*
5-	: fiH-fia fui hup Itarliu
POSTUME
iluminare
V/ ceafă blondă-nvăluia orașul
Intilnit tntîiași dată, cu alfi ochi
Și în ait timp
Sub cer de taine.
Parcă un zîmbet dinlăuntru
Aburea cu aur muzical de dulce
Bulevardele albastre ale dimineții
Felinarele uitate opalin aprinse-n transparențe ude.
Prospețimea geamurilor întregi e somnoroasă
Frunțile atinse de visare ale trecătorilor necunoscuți
(Desigur că vorbeau o altă limbă, nordică,
De pe hotarul muzicii lui Grieg
Și toți erau lăuntrici ca intr-un poem de Rilke)
Eu atuncea
C-un glas crescut din aurora boreală a adincurilor
Am vorbit cu mine ;
— Mat ții minte cind erai copil
Ivit ca dintr-o stampă, luminat de lămpi vechi
Candele cu glob trandafiriu
Sau auriu.
Dar trandafirul galben — lot lumină — scuturat pe-o bancă
Unde tinerețea încă aburită de copilărie
A surîs cam ud
Și a plecat cu stelele — tot galbene — sub nucii galbeni
Ceafă blondă, poate că și eu am fost odată luminos
Mă văd apropiat — prin timp,
Crescut,
Obraz lingă obraz cu mine,
Aplecat pe-o carte
Și cu limpla visător in mină
Sufletul era la fel cu ceața.
— lată, mări, aurie — a orașului din clipe
Și creștea ca nimbul peste lume nouă
Tuturor spunîndu-l un fel de
— Bună dimineața, vouă, ca și mie.
Inarl TrMHiurean» P«taa*r
Dar deodată nu mai văd
nici cartea, nici obrazul dimineții
Ceața-i sură ca ninsoarea.
O 1 sfîșietor e să-ți aduci aminte
De o lampă stinsă
Lingă ce a fost.
ham l e t
prit intre umbră și soartă
Față în față cu marea,
Cuget în turnul fantomei:
Dacă
Aprigul vînt care datină cer și corăbii
Ar tresări
Tresăltînd din lucirea pumnalului mîinilor mele crispate.
Vînt n-ar mai bate în lume.
Ci numai în mine, — turbat.
Și dacă
Porunca de foc a vulcanilor negrelor lave.
Tunetul vastelor ape-n galop înspre mări
Și urletul alb al torentelor.
Date ar fi in păstrare inimii mele.
Trezii de vulcan n-ar mai fi inafară
Iar apele supte de leșin ar sta toropit în tăcere
In golul enormei opriri.
Fluvii
T orente
Bivoli de lave cornute,
De-a valma
Numai în mine.
Nimica și nimeni
Și nicăieri în afară.
Sînt ostenit
Nu vedeți ?
Stelele curg printre coastele mele,
Cascadă de răni căzătoare.
Stelele, frunzele, toamnele, ploile, viețile
Numai surpare și moarte
In craniul hilar al sărmanului Yorik,
In ginduri, în spadă, în clopotul munții Reginei-mame
(Vai, mamă 1)
Dorul de ducă-n țărînă înclină spadă și frunze.
Luîndu-mi în veci diminețile faptei.
Iuti Teedurt-anu : P^lame
37
.4 fi, a nu A.
Totuna,
Ctnd viața e umbra fie fum pe gen un a-1 (iscata
Du-te, Ofelie,
Du-te, fecioară și soră,
Fereastră-nstelat de lunara a marei tristeți.
Leapădă soarele parului tău
și dă-l umbrei.
Imbracă-te lung in maramele negre
Și lasă-mi din tine doar somnul
fn care ai fost vis și suris pe obraz viscolit de vedenii.
Sună, trompet, de pe creasta înaltului turn crenelat
Al stafiei mele de abur și geamăt de mare
Trimbiță lung
Pentru un principe care
Poartă pe frunte
Nu stea
— a căzut
Nu coroană
— Țărînă-i —
Ci numai șl numai paloarea toamnelor lumii.
Fii gata, gropare, cu tunet de iui in lopată,
Aștept pe ultimul prag
Cu spada-n abis
Dați-mi p? umăr mantia nopțit
IONI I. TEODOREAN!/

tiWirt TrnilnnJiiH
FĂRĂ SĂ FIE VORBA DE ICAR
I ixreabâ ceva profesorul mina lui se ridică u> aer, o singură clipă
suspendată deasupra clasei, o mînă prelungă, apoi strălucirea rece, meta
iică, a inelului gros cu monogramă, și Buîcu în ultima bancă urînd în aceiași
măsură strălucirea sfidătoare a inelului, ca șî stridenta mișcare a mîinii,
și cind mina lovi o față resemnată în fața loviturii, Buîcu nu simți nici
ură. nici revoltă, reacția sa rămase la același stadiu absolut biologic de
totdeauna, el nici nu o așteptă, era doar obișnuit cu ea, ridică doar două
degete in sus și cind profesorul il întrebă ce vrea, ceru voie să iasă afară,
Cînd treci prin grădină simți mirosul veșted și delicat al florilor, își spuse
el în gînd. [și întîlni colega de bancă. „A pus absentele?* îl întrebă ea.
Btiicu ridică din umeri. „Nu știu, spuse el. Iar l-a luat la rost pe Geor-
gescu. Nu pot să suport, adăugă cu lacrimi în ochi. Cînd văd îmi vine
rău-. Fala îl privi ușor mirată iar în spatele ei era grădina cu vita de vie
fără struguri, strugurii erau culeși de mult, răsadnițele experimentale si
acel soare de toamnă răsturnat deasupra lor, ca dintr-un pahar prea plin ...
Era in clasa a șasea și era plin de neîncredere față de eroii întîlniți în
romane, ei aparțineau unei lumi ciudate, cu care nu avea de gînd să se
identifice, pînă cînd vulturul ridică pe fiul căpitanului Grant în aer și atunci
munții deveniră foarte reali, el simți mirosul vegetației alpine, simți foarte
exact un anumit gol in stomac, ca întotdeauna cind zbori pentru prima
dată, îl mai năpădi o bucurie stranie, alunecoasă, curgîndu-i printre degete,
cel care zbura era chiar ei, simțea zbaterea uniformă a aripilor păsării dea
supra lui. La șaisprezece ani prefera singurătatea și fugea cu regularitate
de la orele de gimnastică, era stîngaci. timid, iar meciurile de fotbal il
lăsau indiferent. La o oră de sport. într-una din zile, un băiat aruncă din
greșeală cu o foarfecă in pulpa unui coleg. Foarfecă atinse una din vene,
sîngele curse din abundență și din nou lui Buîcu i se făcu rău. Colegii lui
de clasă din acea clipă manifestară pentru el un dispreț profund șî continuu.
Era un băiat destul de mediocru, destul de șters, despre care ceilalți știau
relativ puține lucruri. ..Buîcu, pe care îl doare din cînd în cînd stomacul*
spuneau ei. Cînd se întorcea acasă, maică-sa îl trimitea întotdeauna după
apă la arteziana din colț. Iarna curgea un fir foarte subțire de apă și Buîcu
trebuia să aștepte la rînd. Femeile stăteau de vorbă între ele, cu gălețile
goale, apa venea aburind de unde din adîncuri, „Astăzi am tăiat o găină,
spuneau femeile. Am făcui o supă cu găluște și papricaș*, spuneau ele.
Sorin TI le Ir Fir* «m in k<w<Mi d«
39
„Iarna asta am rămas fără varză". mai spuneau ele. „Au primit ciz-
mulițe la magazinul din centru" spunea vocea unei femei undeva în
spatele lui. In spatele fîntînii era biserica. în jurul bisericii, o curte cu
pietriș alb — era o iarnă fără zăpadă și pietrișul strălucea în lumina
stridentă a soarelui înghețat, un gard de sîrmă înconjura biserica.
Buicu îșf amintește soarele roșu, prelins pe pietrele curții, pe zidurile cam
mucegăite ale bisericii, susurul fîntînii și strigătul acela deznădăjduit,
femeile alergînd cu gălețile de apă goală spre acel țipăt cu toate că cel
care strigase nu era decît nebunul orășelului, bătrîn inofensiv care-șî pier-
duse într-un bombardament mîinilc. îșî făcuse niște aripi din șindrilă, cu
care încercase să zboare, aripile zăceau rupte sub el, și prin gura strînsâ
se prelingea o dîră subțire de sînge, părul în lumina amurgului roșu avea
culoarea pietrelor cu care era pavată curtea, și lui Bideu i se păru că pentru
cîteva minute întregul univers, nu numai cel întins la picioarele lui, sufe-
rise un traumatism puternic și atunci se strădui să identifice dîra subțire
de sînge de pe fața bătrînului cu sîngeriul înserării. „E un omagiu" îi
spuse Buicu. Nebunul deveni el însuși, în imaginația băiatului, erou de
baladă, Buicu se aplecă deasupra lui șî-i închise ochii pe care acesta îi avea
larg deschiși. Aplecat deasupra mortului el trăi din nou acel sentiment de
bucurie năucă încercat odinioară la lectura romanului lui Jules Verne, și,
pentru cîteva minute, fu el cel care s-a aruncat dîn clopotnița bisericii și nu
bătrinu! care zăcea la picioarele luf. Povesti colegilor tot ce se întîmplasc
cu el și aceștia îl sîcîiră să se facă aviator. El începu să rîdă, ridică din
umeri și le spuse, nu iară dispreț fată de lipsa lor de înțelegere, că e vorba
de cu totul altceva. „Am zburat cu avionul, Ic explică el. dar n-a fost prea
marc lucru. Nu zborul contează. E cu totul altceva. Sentimentul desprin-
derii ..." Tn ultima clasă de liceu se certă cu profesorul de istorie. Vaga-
bondă o săptărnină prin micul oraș de pe malul Dunării, într-o noapte
nimeri din întîmplare într-o încăierare. îl bătură, și-l lăsară plin de sînge
pe o bancă de pe malul Dunării. „Cu cine te-ai bătut? îl întrebară la Mili-
ție (O sală imensă, cu beton pe jos, pereți albi, și un bec de care atîrnau
două benzi dc hîrtie pentru prins muștele). „Nu m-am bătut cu nimenîT
ripostă Buicu. Nu-mi place să mă bat", spuse el foarte repede. Milițianul
care îl întovărășea îi privi fata însîngerată și se lăsă cuprins de milă :
„Te-au bătut, nu glumă, spuse el. Nu tc-au prea cruțat. Poate că e o fată la
mijloc ? adaugă el. „Nu-i nici o fată", spuse repede Buicu și începu să
plîngă. M-au luat probabil drept altcineva. Mie nu-mi place să mă bat. Nu
pot să suport.,In fața lui era o oglindă. își privi obrazul umflat în
oglindă, ochii injectați de lacrimi și dc foame, se cercetă însă cu indiferență
aproape, fără nici o milă sau compasiune. Pumnii celor șapte derbedei mi
reușiseră să tulbure decît pentru scurtă durată întreaga această lume spre
care el acum se întorcea cu bucurie, lume în care zborurile rămîneau zbo-
ruri, iar aripile nu se rupeau niciodată. Se reîntoarse acasă. In camera lui
toate lucrurile erau așa cum le lăsase la plecare. Cărțile de școală împrăș-
tiate pe masa din dreptul ferestrei, aparatul de radio lîngă masă, servieta
plină de caiete, și problemele de rezolvat la matematică.
SORI* TITEL
40
Sorin Ti. te]: Firi »i lic vorb-a de Icar
S F î R Ș I T
TOAMNĂ
D E
LJriza pipăie pleoapele tale,
lente vlrtejuri dansează pe sini,
s-ascunde să moară printre dune.
Ingenunchiat lingă tine
scriu secundele in cercuri de nisip,
marea iși scrie secundele-n valuri.
Mirosuri de-nceput de lume
se răsfață pe țărm,
pătrund in somnul care-ți destramă surisiil
Un fir de păr ți-a albit pe tirnplă
sub ochii mei
și simt cum timpul mării
inghite secundele noastre.
J O c
într-o zi noi vom fi frunze
Iar intr-alta nori.
Ai să te prefaci in iarbă
Și-am să zbor in vint
Goală-n ploaie ai să m-aștepți
și-am s-alerg în jurul tău
rizind.
Numai tu nu vei mai ride
Iar eu soare m-oi preface
Numai tu nu vei ride
Și-am să mor pe timpla ta.
MchIcm Muunu : J&*	41
J o c
P E
MALUL
MĂRII
Lsesenam pe nisip profilul iau
și-l dăruiam mării:
marea-l arunca intr-un nour,
și eu trebuia să spun in care ;
marea-l ascundea intr-o culoare,
și eu trebuia să spun in care :
marea-l arcuia intr-un val,
fi eu trebuia să spun în care:
marea-l aprindea-ntr-o dungă
de lumină din adine
și mi ini le mele oarbe
încercau in van s-o prindă ...
Era un joc copilăros și grav.
H știam doar eu.
li va ști doar marea.
MODEST MORARII)
42
Mmk>i Motoriu: J«r pr nudul Mărit
SONET
* n mijlocul mulțimii și-n mijlocul naturii
Un mare echilibru, senină împăcare
Un arc de forje strînse așteaptă-n relaxare
Ca mările de oameni e liniștea pădurii.
Ascult foșnind copacii și voci prietenești
In suflet îmi răsună ca ploile de vară
Cit ești de popular și cit de singur ești.
Ce mare e tăcerea și clipa cit de rară /
Pătruns de contradicții ma spiralei intr-una
Prietena de moarte veni-ua iarăși luna
In stinsele-mi pahare exotic să reverse
Plăcerea-i nenumită in nuanțe vii și șterse
Iar tandrele preludii pentru-acel miez de noapte
Cînd voi simți amiaza le simt în jurii-mi coapte.
Fi.omp M/HAI PETItHSCtl
M Mih. IVtr>-
NOAPTEA ÎN CARE A NINS
Ziua s-a deschis cu lumină putină. Omul a privit in sus spre un fel de
Întunecare coborită pînă aproape de acoperișuri. 0 șovăială o purta ia el,
încă din ziua trecută, de cînd rămăsese cu așteptarea. Își spuse că pro-
babil va ninge și de cum ajunse la birou, telefonă.
Ninsoarea nu începu. Omul telefonă de multe ori, apropiind parcă de
fiecare dată, cu puțin, zăpada ce plutea peste oraș. In biroul acela încălzit
bine, fluorescent luminat, n-ar fi putut intra nici un fulg de zăpadă, s-ar
fi topit imediat înainte ca el să-i poată vedea zîmbetul.
Ieși, intrind în ninsoare. Era întîia ninsoare și fulgii îi veneau aproape,
cît mai aproape de privire, oprindu-se o clipă ca el să-i poată vedea, se
întorceau intr-un joc ușor, perechi, și veneau numai cei frumoși, fiecărui
trecător i-au venit numai fulgi frumoși. Dar omul nu văzu ninsoarea, deși
pe el îl așteptase. Nu văzu decît timpul uriaș și rotitor acolo pe mina sa,
prins cu o curelușă. Apoi, înainte de-a ajunge, intră într-o tutungerie. Ză-
pada topită și un receptor de telefon, ce-i fusese ostil, îi lăsă acolo in tutun-
gerie. Acum, după ultimul „nu încă", pe care i-l spusese însăși poarta mare,
vopsită in verde, privi și văzu ferestrele de sus. De-acolo, îl văzură și ele
și-i zîrnbiră, dar el nu le putu răspunde. Atunci ele îi șoptiră să-și încheie
paltonul și s-aștepte liniștit, că ii vor da de veste. De data aceasta înțelese
că ele îi vorbeau lui și rămase cu privirea spre ele. Astfel, încet, zări șî
zăpada. Surprins, intinse mîiniie, o simți, se privi, privi din nou ferestrele,
fulgii și auzii în surdină melodia cadrilului. Văzu cu mirare cum cei mai fru-
moși fulgi vin la el, dar nu înțelesese bine de ce. Acum putea gîndi, își
putea aminti. Și peste toate amintirile, după cum veneau fiecare, se așter-
nea ninsoarea. Deveneau albe, plecau mai departe chemind altele. Fu un
cortegiu ciudat, in toate culorile, unele îi plăceau mult, altele mai puțin,
unele în culoarea aceea ce n-ar fi mai fi dorit-o niciodată, iar altele a căror
culoare ar fi vrut s-o oprească chiar acum, să-i rămind. Toate însă se îmbră-
cară în alb și omul înțelese că ele vor rămine pentru totdeauna astfel,
încercă și părere de rău și bucurie. Apoi apăru un fel de lumină, de sus,
fereastra se plecă, pentru ca el să poată auzi mai bine, și-i strigă ceva, îi
strigă ceva cu voioșie. Dar el nu putu auzi clar, îl înspăimîntă parcă voio-
șia ferestrei și-i strigă înapoi:
— născut, soră 2 Fetiță ?,
44
C. N&TiBdiac: Noaj>l« la c<r" a
Desluși un zimbet, cuvintele nu le auzi, astfel de cuvinte nu cad
niciodată spre pămînt, ele se smulg, se rup de pe buze, in sus și pleacă,
se-amestecă cu jumătate din cer, cu toată lumina.
Omul plecă, deși ar fi dorit să mai rămînă, nu se putea rămine acolo
insă. Fereastra ridea, ninsoarea crescuse, iar poarta verde, cînd el plecă, ii
dădu „noapte bună". Apoi îl salutară toate porțile pe Ungă care ‘trecu.
Orașul amesteca ninsoarea cu lumină, o lumină galbenă și una fluorescentă,
încălzeau zăpada fără să o topească. O topea uneori, pentru o clipă, într-o
strălucitoare explozie albastră lira tramvaiului, cînd sărea peste o legă-
tură imperfectă a firului, făcind ca ceilalți fulgi să ocolească în grabă. Nici
ele, tramvaiele, nu mai făceau zgomot acum și după ce plecară copiii, elevii
și ceilalți plecară și ele luînd și autobuzele și autoturismele întirziate, spre
remize, garaje și locuințe particulare. Se făcu un fel de liniște ce cădea
amestecată cu ninsoarea, peste străzi și parcuri, peste case și întunerecul
terestrelor, in dosul cărora se trezise somnul. Această liniște făcuse fulgilor
aripi și ei pluteau acum mai mult, de aceea puteau fi mai mari. Liniștea se
oprea și asculta cu teamă, in apropierea firmelor de neon, bîziitul monoton,
puțin supărător, al releelor ce țineau trupurile vlăguite ale reclamelor încă,
in picioare. Ea nu venea pină aici, de teama acestor relee ascunse și răută-
cioase. Deacolo, de unde se oprise le asculta cu neîncredere. Ar fi privit
— mult ar fi dorit să poată — ar fi privit in vitrinele tuturor magazinelor
atît de frumos împodobite și aranjate, o tentau jucăriile, rochiile de femei,
mantourile și prospectele agenției O.N.T. Deși în noaptea aceasta ar fi putut
veni aproape, împreună cu zăpada cu care se amestecase. N-o făcu, deoarece
și-a dat seama la timp că toate magazinele de pe acel bulevard sînt încă
deschise. Se-ntrebă dece-s deschise, pentru cine oare și căută cu privirea în
lungul străzii. înțelese. Deacolo venea omul. Nu-și încheiase nici acum
paltonul, se-umesteca și el la fel cu liniștea, cu ninsoarea, cu lumina din
propria-i privire, cu zimbetul de pe prupria-i față. Observă și el că totul e
deschis și se opri mirat in ușa TAROM-ulul.
Poftiți, poftiți, vă așteptam ... doriți pentru o cursă internă, externă.
— Nu, nu, scuzați-mă, am intrat doar așa. M-a atras păpădia aceea
uriașă desenată în vitrină, nu, avionul, nu... nu s-a inventat încă avionul,
scuzați-mă ...
întră intr-un magazin de confecții, unde împărți tuturor vinzătoarelor
fulgi de zăpadă, apoi nu știu cum ajunse la hotel.
— Doriți o cameră?
— Nu, mulțumesc, nu... am tntîrziat puțin pe stradă, e adevărat, insă
nu doresc, de fapt, locuiesc într-un palat. De astăzi voi locui într-un mic
palat. La revedere.
— O comandă?
— Nu, mulțumesc, tovarășe șofer. Refuzați in noaptea aceasta pe toți
oamenii, spuneți-le, dacă od vor solicita, spuneți-le să meargă pe jos, prin
ninsoare, să nu-și închidă, să nu-și ascundă fericirea într-un taxi.
Ninsoarea îl împodobi într-atît incit cînd intră în magazinul de jucării,
toate păpușile strigară că a venit Moș Gerilă.
— Poftiți, știam că veți veni, de-aceea n-am închis, poftiți, poftiți...
O întreagă și minunată lume a jucăriilor îl înconjura.
C irfiruuHuc: Noipțcd iu oare • aiu»
Ae pare atit de rau ca rut avem jucării suficient de frumoase, știți,
la noi toate aceste jucării sint pentru coptii ce s-au născut ieri, de fiecare
dată cind se naște un copil, noi facem o jucărie nouă, să n-o aibă decit ei,
a lui să fie cea mai frumoasă jucărie, ultima jucărie. lAsați-ne adresa
dumneavoastră, așa, mulțumesc!
Intrați, intrați, nu e cald aici, puteți intra împreună cu Zăpada, doar
vă așteptam, în noaptea aceasta sinteii așteptat și bine primit pretutindeni,
poftiți, ce doriți ?
— Un disc?
— Ușoară ?
— Nu, dați-mi o bucata. .. cum să va spun, cred că e ceva simfonic,
există aici vreo bucată intitulată „fericire ?"
— Nu avem așa ceva ..,
Nu aveți?
— Nu, Omule,
De ce, trebuie să aveți, de te nu aveți simfonia aceasta?
Pentru că nu s-a scris.
Nu s-a scris ?
Nu.
Nu s-a scris f Nu se poate! Imposibil să nu se fi scris, de ce nu s-a
scris ?
Poate n-a fost nimeni îndeajuns de fericit ca s-o poată scrie.
Nu e adevărat, uite eu,...
... pentru că dacă au fost fericiți, au și înțeles că fericire nu exista,
ci numai un fel de echilibru interior, liniște, un fel de pace cu tine însuți fi o
dureroasă emoție in fața frumosului și binelui, iar, tu, Omule, numești toate
acestea fericire...
— Și atunci ?
Luați aceasta, poate o să vă placă , .. stați să o ascultați puțin, tot o
încercăm.
După primele acorduri, placa nu s-u oprit, ci a spus, a spus ... a poves-
tit totul șt totul era cuprins intre acel început incert și molatec și-acele
ultime, repezi și precise cercuri, atit de pline, purtînd și glasul propriu și
t el ce i-a stat înainte.
— Rămine?
Da, rămine, împachetați-o.
Și Omul ieși mulțumind. Ajuns afară auzi căzind toate încuietor ile uși-
lor, zirnbi și porni prin ninsoare spre casă, el însuși intrebindu-se, nedorind
insă răspuns, cum poate fi înțeleasă dedublarea aceea ce-o simțea pre-
zentă în el. Era parcă un copil mic, neștiutor de nimic, tocmai născut, era
acel copil reușind să rămină totuși un om de treizeci de ani, un tată acum,
tu gulerul paltonului ridicat sus, mer^nd printr-un oraș alb, el însuși alb
[re umeri și îmbrăcăminte, pe față și privire, pe surîs și inimă, purtînd sub
braț o placă: „Noaptea in care a nins", fși spuse că placa aceasta de sub
braț o va asculta foarte rar, ca s-o poată păstra cît mai mult, ca ea să-i
rdmînă la fel de fidelă întotdeauna, apoi zîmbi amintindu-și că i s-a spus
doar că e o placă dintr-un material special, ceva nou — o descoperire veche
totuși și că nu se va tiza niciodată, chiar dacă el o va asculta în fiecare zi.
CORNEL MARANDiUC
M I R E S E L E
Din casa aceasta
au plecat două mirese surorile mele
îmbrăcate in alb — au plîrts
toată noaptea, după datina
Ungă dreapta bărbatului.
Și mirii stăteau țepeni în capul mesei
cu ștergare pe umeri
și cravate de carton,
ronțăitul cu privirile zestrea,
pînă cînd,
obosită, lumea a adormit cu coatele pe masă.
Mirii și-au urcat hoțește soațele
pe cai.
Și mama s-a adincit piuă la glezne in prag
răminînd pe rind,
fără un braț,
fără un ochi,
fără o jumătate de inimă.
POEM DE ÎNCEPUT
M ștept o plecare senină
o sanie,
< aii-sflșiind cu dinții lor albi
sănătosul aer,
urletul lupilor, verzui,
ca un lujer de iarbă-n Încolți re ...
lata cu suflet rotund
Să-nvie pe-aproape
să rîdă,
să plînga.
I.	(Uimi: Mlmrk	47
să-mi arate cu degetul rostogolirea
verticald-n ramuri
a veveriței ce a fost odată
un pumn de-alune peste noapte-nsuflețite . .
eu, cu pieptul răni,
cu fruntea-n coama cailor plecată
să nu fiu niciodată atit de
fericii.
UNEORI
Uneori,
e o înclinare a frunții
spre liniște
incit,
punlnd urechea la pămint auzi
cum sinii palidelor fete
cresc. Și tu —
te descojești de clipe și rămii
un ulm cu ramurile rătăcite —
vulturi. ,,
Micicind n-ai să te-ntrebi
dacă-ai trecut de virsta renunțărilor
totale,
și-un dor te va mai umili, rotund
în drumul dintre Umple și mirare . . .
haitele de lupi vor fi
în ierni
mai blinde decit albul de mireasă
și troienite te vor aștepta
păstrînd o oră gravă și firească.
VÎRSTĂ NE TERMINATA
J receam cu caii
seara la pășune
și o liniște tulbure îndoiam
sub tălpi.
Știam drumul stelelor
48
I. CldMrfUii:
prin trupul nostru neatins de iubire
și o ui rstă terminata
ue-a învățat sa ne ferim de șerpi.
Uitam adesea calea ia întoarcere
Și o beție fieintimplată
ne știa pașii și singele...
Noaptea, adormeam cu muma pădurii
in oase
tîrziu, in vis, schimbatei in mireasă,
Și-un cer de stele — neclintit —
veghea deasupra:
Cărui Mare ii cunoșteam roata
cu roată.
Odată un cal de-al nostru
plecă de Ungă noi
și dintr-un somn adine nu s-a mai întors niciodatăI
î. CăjilânT'inii	n*lrfimiiașl."i
4$
debut
ÎN DIMINEAȚA ACEEA, PASĂREA...
Ceea ce imi plăcea să gindesc alunei era nu efortul despre care imi
spuneam că înseamnă respirație grea și senzația aceea de vene subțiate,
întinzindu-se sub piele ca un elastic, transpirația de la ceafă de sub brațe
și de pe frunte, care ne făcea pe mine și pe Luchin să mirosim a cald și a
înăbușit — cum spunea ei — aveam niște bile fierbiți în loc de genunchi,
ci mișcările oamenilor care încremeneau, sunetele care se subțiau, și ne
gîndeam la noi privindu-ne din exterior, și asta era destul.
Cîteva minute ne tremurau miinile și dacă ne-am fi așezat, am fi avut
impresia că ne scufundăm Intr-o baie de aburi, și salopetele le-am fi simfit
încinse, ca niște învelișuri de tablă, dar n-o făceam niciodată. Vagonetul,
al doilea, se răsturnase, cu întreaga încărcătură de pietriș, și noi îl puse-
răm din nou pi1 șine, cu toate că Luchin le atrăsese atenția, dar prea făcură
pe deștepții, și așezară șinele tot după capul lor, căci n-avem timp de joacă
— ne asigură ei — voi să fiți atenți, că restul o să meargă... Ce dracu
or ți ințelegînd ăștia prin o să meargă, mă întrebă înfuriat Luchin, și de
atunci îmi plăcu să lucrez cu el.
Acum, întins pe patul din baracă, numai la doua ore de la plecarea lui.
îmi vedeam gulerul ridicat, gulerul meu de acum zece zile, acolo în birou,
valiza trîntită, lipită de genunchiul meu drept, repet trîntită nu așezată,
pentru că în astfel de situații gindeatn atunci lucrul acesta te liniștește,
ai nevoie de o anume nonșalanță, și, ceeace nit recunoaștem, te făcea să
semeni cu tipii ăia din filmele de acțiune. Omul de acum zece zile, gras, cu
fruntea plină de coșuri... trebuie, îl amenințasem atunci — nu știu
dece — poate pentru că mă privea ca un obiect. V» mai întilnit asemenea
priviri, care cred că existau dinainte celor ce le foloseau, și de aceea i-am
întins, tot atit de plictisit, hîrtia care spunea că eram repartizat aici, pe
șantierul acesta, ca practicant...
— Cum te cheamă 2
l-am spus.
— Eu sînt Luchin, băiat sărac, și nici cu carte. Oamenii sputi ca-s
frumos, nu-s proști ei, și ăsta e farmecul lor...
N-am ris, nici măcar n-am zimbit. Asta pentru că Luchin era intr-ade-
văr frumos ca un atlet; i-am spus Clți ani am.
Mi-a răspuns:
50
primi
ani și fad pe grozavul. Dar ratnii totuși, un băiat bun
cu toate că habar n-ai ce-i aia bun. adică noțiunea exactă, și ăsta-i farme-
tul tău. Tmi plac oamenii cu farmec. Hai /
fntr-o ord mi-a dat de toate: pat Ungă al lui, m-a dus la magazie, am
primit șalopetă și bocanci (m-a sfătuit să-i cer cu un număr mai mare ca să
nu mă roadă), m-a pus să iscălesc citeua turtii, apoi m-a întrebat ce note'
am la școală, dar nu mă asculta cu prea mare atenție cînd i-am spus.
Eram întins pe pat, și puțin îmi păsa că nu mă descălțascm, și cd rama
murdară a bocancilor putea să murdărească pătura, puțin îmi păsa de toate
acestea atit timp cit urinau să existe anumite situații, ca acelea despre care
știam ctte ceva incă înainte de a ueni aici, situații care se potriveau anumi-
tor cuvinte și eu trebuia să păstrez pentru ele o simplă grimasă a buzelor.
Pe unii îi enerva povestea aceasta, chiar și pe Luchin — un cuvint ascuțit,
ort un sfert de gest leneș, un răspuns oarecare, cam asta știam despre totul
sau, în orice caz, despre ceea ce va urma. Erau anutniți oameni care se
potriveau doar acolo unde-i întîlneam, și-mi era imposibil să-i văd schim-
bați, s-ar fi stricat atunci o seamă de lucruri frumoase, chiar și cărțile citite
n-ar mai fi avut rost.
As/a semăna cu o anumită obișnuință de-a mea, de demult, era seară
și in curte se afla un butoi cu apă de ploaie, o apă verzie, mirosind a cîmp,
despre care gospodinele spuneau de fiecare dată că e cea mai bună apa de
spălat rufele, făcea mult clăbuc, și cireșul înalt din seara aceea, cu crengile
căzute în apă, mai exact imaginea lor reflectată, și eu le amestecam, fără
pic de imaginație, toate pozele de apă — cum le numeam — cu un simplu
și subțire băț de trestie, pină cînd am fost văzut. Acel cineva a spus un
— „ia te uită" — mirat, și de atunci asta n-a mai avut rost, și nici măcar
frumusețea obișnuită a jocului. Femeile au spus mai departe că apa ce miro-
sea a timp și a virit, era cea mai bună pentru spălat, pentru că făcea clăbuc,
dar pe mine nu mă mai interesa din acel moment dacă clăbuciî erau colorați
sau nu.
Oamenii se adunaseră intr-un careu improvizat, inginerul șef vorbi
citeva minute, dar nu se auzea prea bine in ultimele rînduri. Apoi ieșiră
dintre ei cîțiva printre care și Luchin, li se spuse ceva, primiră ctte o insignă,
și ochii muncitorilor, subțiați de soare, semănau între ei ca picăturile de
ploaie, chiar dacă deasupra unele sprtncene erau cafenii, altele negre.
— Uite-o! și Luchin îmi arată insigna, mai fă pe grozavul acum ca
vezi asta. Deseară bem, e sîmbătd seara, ne-nțolim. Dacă n-ai cravată îți
dau eu una faină.
Vitrinele orașului erau albe cu de celofan, uite manechinii ăia, mi-i
arătă Luchin, mutrele lor de gips. Apoi mă întrebă ce beau, fac eu cinste,
hai fa o grădină.
Restaurantul n-avea orchestră, nici-o pagubă, spuse Luchin, tot urla
ăia ca demenții, numai ne plictisesc. Ospătarul ne servi, vinul era acru,
ce știi tu ce-i aia șpriț bun. Cred că vinul era cu adevărat prost și Luchin
făcea pe grozavul. Trecură un ceas, două, și eu aveam șaptesprezece ani,
și mă gîndeam că timpul e un fel de zgomot, de bizîit, și chiar dacă Luchin
încearcă să-l transforme în altceva, chiar și într-un pahar de sticlă neno-
rocită, nici frumusețea lui, nici puterea, cu atît mai puțin cinstea lui nu-l
Debul
5T
z-a lăsa. Oamenii din jurul meu aveau cravate, poate că și grăsunul cu
* oșuri avea o cravată frumoasă, cu picățele, și-am ris pentru cd m-am
gindit ce mutră ar face dacă picățelele lui s-ar transforma într-o poză cu
mutra unui maimuțoi. Deci oboseala vagă, poate că era un simplu și disi-
mulat pretext ca să md gindesc neapărat la ceva dc genul ăsta. Clienții
aveau pantofi eleganți și moderni, cu virful ascuțit, Luchin îmi spunea că
iotul, mă irita acest „totul" de fiecare zi, depinde de oameni, adică de noi,
eu eram enervat poate pentru că nu reușeam să-mi explic acest „tot" de
azi, sau de aiurea, nici măcar cu toate paginile grațioase și informate ale
cărților mele. Pentru cd era seară, se aprinseră luminile și mie mi se făcea
dor, habar n-am de ce, de o pasăre. Indiferent, ce culoare, indiferent daca
putea acum în clipa asta sd zboare, sau nu, o pasăre oarecare, obișnuită.
Luchin transpirase (îmi vorbea) arăta mult mai rău așa în hainele astea
de vizita. Apoi începu să-mi înșire (de aici, și numai de aici, s-au schimbat
multe in jurul meu, pentru că am învățat că oamenii mint din simplă plă-
cere, ca un divertisment sau mint fără să-și deie seama și atunci cu atît
mai mult seamănă a minciună și a un fel de eroism fără erou) că era
de fapt un necinstit mărunt și un lingușitor cocoșat, ceea ce se ascundea în
el, in învelișul acela sănătos, și n-avuse ni ci-o clipă de el, nici o clipă ci-"
sine...
că va pleca, unde, nu știa, cu toate că aici c văzut bine să nu cred
că a băut, asta-i vax, — zicea — și eu i-am spus de pasărea mea, ei s-a
oprit a ris, hui sa plecăm, a zis. 4 doua zi, mă durea puțin capul, și aflai că
Luchin plecase, spuse cuiva că ăsta-i tot farmecul, și-mi lăsase vorbă că
odată mă minți se, ceilalți rideau, zicind cd așa-i Luchin, cam trdznit, și
eu priveam pe fereastră, apoi muncitorii plecară la cantina, rămăsei singur.
Doream să știu doar dacă asta însemna „tot", sau aproape tot ctle puțin
din acest tot.
Ceea ce știam, era că pasărea aceea de aseară poate că avea un oarecare
rost, poate pentru că mă chinuiam eu să-i dau un rost și poate că nici ea
n-ar fi vrut, n-ar fi avut cheful sau curajul să zboare dacă pentru asta
pusăriloi le trebuie curaj. Singurul zgomot pe care îl auzeam deocamdată
era al unui camion, și știam că afară era primăvară...
AtJ-XANDRlr PEAl
M A T E R I E SENSIBILĂ
mu ridic pe țărm solemn
fntîmpinînd efigia soarelui
Pulverizată energic în ritmurile mării.
Dezgrop din nisipuri chipul meu, pietrificat
Intr-un singur surîs, intr-un singur gest.
Sfaturile mele - alergau căuttndu-și aripile zadarnic,
Mepuțind depăși limitele pietrei.
Un singur gest, un singur surîs o compun
Aici, pe țărmul ribrtnd de visuri al mării.
Azi mă ridic pe țărm, solemn, mlădios,
Părăsindu-mi statuile.
Trupul meu a descoperit o materie
Sensibilă, de harfă și de liră și de orga.
Care se lasă transfigurată de imensități,
Mai presus de ele,
O materie a iubirii întretăiate de aștri aprinși,
De oglinzi rotitoare trimițîndu-și ecouri,
O materie nouă, muttiplicindu-mâ
in fiecare ipostază a lumii pe care-o transform
Conform rotației suple c sîngelui
In fund inimii mele, nucleu comunist.
LUCIAN BU FERIC
așteptam
* 'e insulă
Zăpadă din plin a căzut —■
Fulgi de culoarea ursului polar
iarnă țipind ca o junglă sub soare.
Intiia oară, azi, ninge, pe insulă.
Păsările se reped să ciugulească-n viforniță
Cred în sămtnța rece de nea.
L Bunrriv:	m»IUI5
53

A nins tn sfirșit și pe insula,
ScheaUnă sub strugurii neculeși, eu ochiul răsjrint
Dureros
Sub struguri vulpile scheaună.
Așteptăm. Semințe albe
Și de culoarea viatului
Ne acoperă jur împrejur.
WffAf BĂRBII LBSCl
N A D I A
Se spulbera vintul de primăvara
in ctntecul de aur al cucului.
Un ecou din nemurire, duios ca sălciile
mitrmurînd deasupra apei,
se-apleacă spre mine in lumină.
Ea are datoria sa fie departe acum,
puțin fericită, deoarece scrisorile mele in zbor
ii aduc repede partea lor de neliniște:
și totuși cttnpia în care se află ea
nu se poate împotrivi bradului
ce-i aduce o dată pe săptamina sufletul muntelui.
Amintirea coboară dinspre ea suav
printre trupurile mele sărutate de pădure
și ceea ce definiții plutesc in mine
e aerul ei de ziuă nesărutată de nimeni.
Inima ei e un strigat al soarelui
limpede in puterea de-a se căuta pe sine,
și de aceea melancolia îmi cade in trup
ca o lună emoționată de lumină.
Se cade să visez o vreme pe banca
unde am văzut-o prima oară
cu creștetul aureolat de vară.
Se spulberă vintul de primăvara
in cintecul de aur al cucului.
SABIN OPREANU
54
Sjhm Djiiwnu ■
orientări
CHEI PENTRU FAULKNER
R
*■ aulkner nu «sie un simplu creator de ficțiuni. Firește, ca orice scriitor, este și aceasta,
dar mai eslc șl altceva. Cu cît un scriitor e mai mare cu atît îi reușește să ne facă să
luam drept realitate ceeace ni se propune doar ca ficțiune: măsurăm reușita unui roman
după dira pe care ne-o lasă în suflel, după forța cu care sintem ținuți captivi unui univers
acceptat temporar ca o prelungire a lumii noastre obișnuite. Cine dintre noi nu s-a surprins
continuînd aceste clipe de ficțiune, cine n-a visat un alt sfirșit pentru Ano Karenina sau
pentru Dama cu Camelii? Și totuși, unul dintre paradoxurile romanului vrea ca ficțiunea să
*e bucure de consitența faptului petrecut.
Nu același lucru și cu Faulkner. Cindva a mărturisit că la originea faimosului The
Sound and ihe Fury (Sgomotul și Furia) a stat intenția dc a înfățișa reacțiile unui idiot,
Benjy, care asistă la o înmormintarc, dar că s-a îndrăgostit de un personaj, Caddy, și trasîn
du-i întortochiata traectorie, a ajuns să construiască un amplu roman. Ce știm noi despre
Caddy ca s-o iubim cu patimă și să-i visăm viitorul, decit că e fugit de acasă cu banii
sgrîpțuroiuluî de Jason ? Jason însuși e numai avariție și furie: nu-i destul ca să aibe densi
lalea lui Dmitri Karamazov. Thomas Sutpen este mînat de pasiuni puțin convingătoare și
aproape toți eroii faulknerieni sînt neverosimili. Nancy ucide un copil ca să salveze un cămin
cine dintre noi e tentat să-i prelungească destinul ? La Faulkner faptele sînt definitive: orice
se întimplă e la scara de destin. Evenimente rămase în întuneric, căzute în desuetudine,
sînt brusc iluminate. într-o răbufnire fără împotrivire își desvăluie sensurile tragice: trage-
dia este destin ordonat, Nici stilul scriitorului nu e în măsură să ne ajute : greu să accepți
convenția realului, echivalentă pentru noi cu modalitatea epică, rece, obiectivă, în amalgamul
de monotoguri interioare cu cronologie atît de complicată din romanul amintit. Și totuși rea
lismul lui Faulkner este neîndoielnic: de unde să fie aceasta?
Mai întii de toate, nu e de loc sigur că reușita literară egalează intenția autorilor sau
.se suprapune ei. A nara cu acuratețe fapte cunoscute, petrecute aevea, po.de egala ca valoare
proza născocită sau viceversa. Importanță nu o atît calea sau maniera, modalitatea adoptată, ci
acea dimensiune nevăzută care conferă greutate personajelor, densitate dramei și ne face pe
noi să acceptăm cele înfățișate drept echivalent și rcvelant pentru real. Căci realul e ceva
mai mult decit ceea ce vedem cu ochii, el ne include deopotrivă, și orice desvclire a realului
ne îmbogățește, ne autentifică: e un soiu de osmoză. Scriitorul, l-ațî ghicit, se află acolo,
amestecat în viitoarea evenimentelor, el e prezent, le observă, fie că le vede sau le născocește.
Dar oricum ar fi, el trebuie să fie de față, în mijlocul lumii din care ficțiunea sa e parte.
Nimic din toate acestea la Faulkner. Decmd a devenit conștient de mesajul său (să fi
fost odală cu Tire Sound and The Fun/ ?) ,parcă are grijă să ne spună înlr-una : nimic din ce
vă arăt eu nu se întîmplă in realitate, oamenii și întîniplărlle astea aparțin unei alte lumi și
ca să ne convingă mal bine ticluiește și o geografie imaginară (care există și la Thomas Hardy
dar cu alte valențe). Temple Drake nu e Tess d’llrbervilles iar Joc Chrislmas nu este Julieu
Sorcl : nici un ecou faulknerian nu are o adevărată stare civilă și e greu să-i acorzi
alt credit decît cel acordat personajului insolit sau bolnavului mintal : cumva exclus de la
adevărul vieții. La Faulkner mai degrabă eroii vin parcă la momentul cuvenit ca să con-
cretizeze — sau să exemplifice — furia zeilor: sînt simple precipitate de destin
(monologul interior diti perioada stilului tîrziu are rezonanțele corului din tragedia greacă).
■OrierUn
55
lata bizarul monolog interior al lui Quetitin clin The bourul arici the Furți: el explica prea bine
sinuciderea, dar este în același timp această sinucidere. Așa cum copacul sta în germene
sau fluviul in izvor: într-o desfășurare care anulează timpul: cel puțin timpul nostru, uman.
Sa nu se răspundă că aceasta este o limită pentru oricine, o limită și pentru Faulkner:
monologul se încadrează perfect economiei romanului, cuprins parcă în aceeași precipitare
fără sfîrșit.
La nici un alt scriitor ambiguitatea actului de creație nu e mai pregnantă: : ca și cum
ar fi vrut cu tot dinadinsul să neo desvăluie. Ficțiunea, la Faulkner, inventează lumea și o :
desvăluie totodată. Cu siguranță, orice ficțiune îndeplinește acest rol dar nu ni se spune
aceasta niciodată explicit, sucombăm de cele mai multe ori în fața aceluiași truc tu trompe
l’oeil-ul în pictură. Secole de literatură n-au făcut parcă altceva tlecil să acrediteze aceasta
opinie ascunzind paradoxul și nu e de mirare că uneori apologeții realismului au luat aparența
drept realitate. Ce este lumea lui Balzac decît o galerie dc figuri cu care ne ciocnim în viața
de toate zilele un univers alcătuit din consemne sociale ? In fața secolului XX, sceptic și
iconoclast,’ tot acest eșafodaj se năruie. Ficțiunea nu se mai vrea de data aceasta decît apa
rență, invenție, fals; pretenția de a încarna fața realului esle denunțată. Convulsiile acestei
agonii sînt vizibile și astăzi în încercarea de a ocoli impasul atribuind cuvintelor o virtute
quasi magică ; cuvîntul însuși devine acum un condensat al realității. Sîntem poate însă
intr-un alt domeniu, unde cuvintele dejoacă aparența, scaldă în acel fundamental poetic
mereu visat...
Literatura la Faulkner este act demiurgii’. Cine dintre cititorii săi, încheind lectura vreu
neia dintre cărți, crede că a tras astfel cortina, se înșeală: Faulkner reclamă să fie citit
in întregime (să nu ne lăsăm derutați: creația nu poate fi decît continuu ; dincolo de dispu
riția scriitorului, legenda imaginarului district Yoknapatauptiu continuă să se scrie). Edificiul
faulknerîaii adaugă piatră peste piatră: întîmplări discrete, larvare aproape, capătă dimr
odată proporții de epopee, germenul participă la tragicul ființei, într-o incandescență apocalip-
tică lumea își trădează sensul.
Dacă Absalon Absalon ar tăia —cronologic — creația faulkneriană in două, fraza gifti!<>are
— cum o numea Camus — care odată cu acest roman capătă supremație stilistică, ne apare
aproape impusă de ritmul precipitat în care creația se desfășoară. Creația își are ritmul ei.
timpul ei (aproape că nu e ocazie să nu ni se aducă aminte ca viitorul sau trecutul
sint simple aparențe: real e numai prezentul, timpul creației neîntrerupte, timpul actului) .
dacă vrei să fii pe măsura ei trebuie să ții pasul, trebue să te grăbești. Poate de aici impresia
că lectura lui Faulkner nu se încheie cu ultima pagină întoarsă : lectura este acces la creație.
Liber nouă s-o continuăm, firește, dacă, vai ! visele noastre ar avea vreodată densitatea faptu
lui obiectiv, consistența istoriei interpretate de altul. Secretul scriitorului e de u ne propune
această solitară dar cuprinzătoare realitate ca mai convingătoare decît realitatea noastră.
Cine parcurge galeria ciudată a eroilor din Doctor Martino cu greu va accepta scuza fără
acoperire că am fost introduși într-o lume a patologiei mintale: reacțiile psihopatului sînt
limitate, schematice, rigide, echivalente. Dincoace ne aflăm în plin neprevăzut, în plina
surpriză: si spune aproape că acești ageriți ai tragicului (îi mai putem oare denumi, simpli,
croi ?) nu mai aparțin omenirii comune, vin dintr-o altă lume. Și lotuși acest amestec
categorial, aceasta savantă interferare de planuri e plină de sensuri, e ca și cum destinul
și-ar fi însemnat d'ntru început aleșii lăsîndu-i să-și desfășoare misterul în fața ochilor noștri
stupefîați. Cit de des nasc personaje șî situații din comentariile stupefiate ale celor ce ir
putea îi denumiți drept „martori oculari" 1 Artificii tehnice, ai zice, dacă n-ar fi altceva .
De fapt, ca și la Kmka, tocmai acești ..mureați" ai sorții poartă cu sine mesajul, cifrul
absolutului...
Același amestec, fără interferența a două lunii heterogene stă la baza faimosului humor
negru faulknerian. Membrii clanului Snopea sînt desigur rizibili. în totalitate sau fiecare în
parte; aceasta nu ne oprește însă să-I privim eu simpatia pe care o acordăm celor măr-
eați de soartă. Simpatia scriitorului este dealtfel vădită chiar și atunci cînd persistă un
oarecare manicheism social. Impermeabilitatea unei lumi pentru alta este ea însăși o forma
de manifestare a destinului: în fața imprevizibilului la care această despicare obligă, n-ai
decît să aștepți (chiar dacă mergi in tatîmpinare), cu atît mai mult cu cîl imprevizibil înseamnă
între altele prezența continuă... S-ar putea spune cumva că lumea faulkneriană nu este
inteligibilă pentru că destinul este heterolog intetigibililății. Orice ficțiune fiind la urma urmei
ordonare a destinului, forța ficțiunii rezidă poate tocmai in împotrivirea cu care destinul
se lasă ordonat. Eliberarea destinului de servitutea inteligibilității poate fi ea însăși subiect
de literatură și Faulkner a arătat cu prisosință aceasta.
56
(Meni ir fe
Ret/uiem jar a Nun (Rei)uiem pentru o călugăriță) condensează parcă principalele em-
nificalii ale operei faulknerîcne. Există nici o secretă simbolistică; principalele acte ale
tragediei trimit prelungiri spre veritabilele acte ale oricărei tragedii umane, ale oricărui
destin uman : dragoste, confesiune, ispășire, moarte. Echivalența dintre închisoare și mănăs-
tire pledează, ca mi luăm numai un exemplu, penlru consubstanțialitate tematică sau, mai
bine, pentru permanența temelor existențiale în orice împrejurare și în orice domeniu al
realului care include omenirea. Simbolul încetează — ineluctabil— a mai fi simbol sau numai
simbol, el se angajeaza deopotrivă umanității suferinde in complicatul proces al alienării
■ i eliberării umane. Astfel istoria clădirii tribunalului sau închisorii nu se adaugă din afară,
ca o introducere sari comentar, la desfășurarea propriu-zisă a tragediei, ea este un condensat
al aceleași imense drame din care căderea și salvarea lui Temple Drake este doar o fărimă.
Dincolo de spațiu și timp, în realitatea mitică ce pentru noi se chiamâ Yoknapatawpha
Conty, dincolo de aparență și întîmplare, Enulkner — Demiurgul regăsește, marile sensuri
ale permanentei umane.
ST££/AV BĂLĂNESCf
THOMAS C. WOLFE
I—*।ier.1tura americana din jurul anilor 1929—1930 este influențată de marea criză eco-
nomică care a zdruncinat puternic viața lumii noi. Dacă cei mai mulți dintre scriitori vor
relata în operele lor faptele exterioare, dcnunțînd și subliniind anumite trăsături proprii orim
duirii in care trăiesc, alții însă vor căuta să pătrundă dincolo de suprafața obișnuită a eve-
nimentelor, străbătînd in adine pentru a auzi ecoul pe care acestea le-au produs în sufletele
oamenilor, în propriile ior suflete.
Farrell, Stelnbeck, Oldwell vor ii principalii cronicari ai marii crize, creînd romane
sociale străbătute dc un puternic realism. Asemene:) lui Faulkner, Thontas Wolfe va evoc))
în cărțile sale efectele crizei economice asupra sufletului ■ nesiguranță și violență. Cărțile
sale vor răsuna de acea căutare, framintare și singurătate, pe care o simt toți cei în lupta
cu mediul înconjurător. Tema principală va fi tocmai conflictul între individ și lumea în
mijlocul căreia iși duce existența, zbuciumul omului într-o societate străină cu care nu se
împacă, dar pe care nu știe să o îndrepte.
Născut în Cardina de Nord, în 1900, Thomas Claylon Wolfe are o fire pasivă, huli
nată spre visare și poezie, După studii la universitatea din statul său natal și apoi fa Havard,
devine profesor la New York fără a avea însă nici o aptitudine didactică- Vocația sa pentru
scris se va manifesta mai tîrziu, in timpul unei călătorii în Europa, cînd se simte frtaîntat
de dorul de acasă. Nemulțumit de prezent începe a privi spre anii copilăriei și ai adoles-
cenței. Cărțile sale vor fi străbătute de întoarcerea către trecut. Asemenea lui Marcel Proust,
senzații șî impresii prezente ii vor evoca situații trăite altădată și astfel parcă se dezvălui
secretul special al fericirii cunoscute in copilărie, pe cere trăirea prezentă nu j-o oferă. Evo-
carea unor asemenea impresii, în opera iui Wolfe, se datoreșle tocmai necesității de alrans-
mite prezentului descurejant, plin de deziluzii, vioiciunea, liniștea, îneîntarea simțite în anii
copilăriei, lată-l pe Eugen Grant îndurerat și fără speranțe într-un han la Dijon. Zgomotul
produs de frecarea tainurilor, care pătrunde pînă la el, face ca mintea lui Eugen să se
întoarcă cu ani in urmă și să se simtă stăpinit de o bucurie uitată. „Deodată se vede copil,
așteptînd la vremea prinztdiu, sa audă băganilid porții de fier, apoi pașii greoi urând scă-
rile, oestindu-i astfel întoarcerea tatălui acasă".
Esența creației lui Wolfe se desprinde din cele patru cărți : !-ook Itometcard Angr:
(Privește acasă, îngerej. Oj Time and ihd Rioer" (Despre timp și fluviu), The Web and ihr
Rock (Țesătură și stîncă), >ou aut’t go home agairt (Nu există nici o cale înapoi). Toate
aceste cărți au un pronunțat caracter autobiografic, formînd, de fapt, o singură carte, cronica
vieții unui tînăr. începînd cu anii copilăriei, urinate de peregrinările și sbuciumu! de mai tîrziu.
Asemenea lui Whilman, Byron sau Hemingway, Wolfe aduce în opera sa unul și același
personaj, care fie că se numește Eugen Ganl, sau George Webber este doar o mască prin
Oririttkll	57
care se manifesta eul autorului. Fire de artist, dezordonat, straniu, îndrăgostit de natură,
sensibil, Eugen Grant- Wolfe șuieră și se cutremură în fata dramelor, umilințelor, mizeriilor,
urîțeniei vieții din orașul său natal, deasupra cărora luptă să se ridice. El dorește să trăiasc t
cît mai din plin, să cunoască viața, să capete o experiență bogata, să alîle adevărul. Nemți)
(urnit de mediul mărginit în care își duce existența, îți începe peregrinările. Pleacă In Europa,
iși poartă pașii de colo, colo, iubește, suferă. George Webber-wolfe continuă peregrinările lui
Eugen Grant cu aceleași frămîntări și nemulțumiri, începe sa scrie, se va reîntoarce acasă,
va pleca din nou, dar pretutindeni George Webber-Wolfe rămine dezamăgit. Nu este mulțu
mit cu ceea ce scrie, prieteniile de pînâ atunci nud dau nici o bucurie, faima nu-i aduce
mulțumire, dragostea nu-l farmecă, chiar amintirile copilăriei nu rnai pot constitui refugiul de
.altădată. Viața celor bogați către care se simțea atras, o vede acum ca o „Piramidă goală
a unei structuri sociale false, ridicată șt susținută pe o bată nereală, alcătuită din
singele, sudoarea fi agonia omenirii". George Webber devine din ce în ce mai sensibil în
țața nedreptății sociale. Nemulțumit cu viața de acasă, nu se împacă nici cu ceea ce vede
în alte țări. în timpul călătoriei sale în Germania este impresionat de regimul de teroare
și suprimare a gîndirii libere, a literaturii. Deodată își dă seama că artistul nu mai poale rămînc
copleșit de suferințe, nu trebuie să se considere o ființă superioară și este obligat să renunți:
la interesele și preocupările sale pentru acele ale întregii umanități. Artistului ii revine misie
nea să mențină acea Jorță cu ajutorul căreia să caute adevărul într-o lume în care estr
amenințai să dispară".
Povestindu-și viața, dezvăluindu-și gîndurile. îrămîntările, Wolfe scrie, in aceleaș timp,
istoria morală a tânărului american în perioada marii depresiuni economice. Conștient dc
goliciunea și tristețea vieții, jac care o oferă societatea capitalistă. Wolfe nu știe însă să
lupte. EI se întristează, apare ca o figură patetică. însiguratâ. Fără încetare iși sondează
agonia și durerea lui care sînt și acele ale generației sale al cărei exponent se simte. Wolfe
cunoaște ca un adevărat poet toate aspirațiile inimii, cruzimea, tragedia care întovărășesc
omul în lumea marilor capitaluri. Pe măsură însă ce trece timpul, Wolfe romanticul, sufletul
tragic mereu nemulțumit este pătruns dc dorința de a găsi realitatea. Pesimismul său se
diluează; dlntr-un sentimentalist bvronian, devine pătruns de spiritul social, întrezărind
posibilitățile de realizare pe care viața le poate oferi. „Cred că noi, aici, in America sîniem'
pierduți, dar vom pateu ii gusifi... ilindc . că adevărata descoperire a Americii urmează
abia să se înfăptuiască, împlinirea spiritului nostru, a poporului nostru, a țării noastre"..
Gîndirea sa socială este limitată. avind trăsături idealiste, el nu apare ca un militant pro
gresist,
încă de pe cînd era student la Harvard se vedea asemenea unui bard național, menit
să cînte toată America. Atunci, el scrie mamei sale: «... (Viața) nu este toată rea, dar
nu este în întregime nici bună, na pare în lotul urîtă, dar nici frumoasă, dar este viața,
m'a/d, viața tată singurul lucra important. Poate fi sălbatecă, crudă, blinda, pasionată,
generoasă, hidoasă, frumoasă, dureroasă, veselă. Poate avea aceste înfățișări și altele încă.
Și pe toate doresc să le cunosc, și pe cinstea mea o voi face, chiar de ar fi să mă crucifice.-
Mă voi duce pină la capătul pămîniului pentru a le afla, pentru a le înțelege. Iar pină în
cele din urmă vot ajunge să cunosc tara aceasta, așa cum cunosc palma miinii mele și
o voi așterne pe hîriie și o voi face adevărată și frumoasă."
Proza lui Wolfe a fost asemănată cu poezia lui Whitman. Dar în timp ce Whitman ridică
imnuri Americii, Wolfe caută să-i simtă suflul, să-i audă ecoul răsunînd în sine însuși. Aseme
nea muzicii lui Wagner străbătută de acele motive atît de pregnante care apar și reapar pentru
a ne sădi mai bine în suflet și în minte intensitatea anumitor stări, din cărțile lui Wolfe se
desprind cîteva teme, pe care cititorul le întâlnește și reîntâlnește mereu — căutarea unui pă
rinte, a unei porți. posibilitatea de a rosti un cuvint.
„Cea mai amncă căutare în oiața unui om, care într-un fel sau altul reprezintă punctul
central al existenței oricărei ființe este căutarea unui părinte, nu atît tatăl trupesc, nici părin
fele pierdut al tinereții, ci imaginea înțelepciunii și a puterii".
imaginea porții formează o altă temă a peregrinărilor sale, a peregrinărilor atâtor ame
ricani. „Ce porți sini deschise rătăcitorului 1 Și care dintre noi iși va putea afla părintele, îi
va cunoaște fața în ce loc, citul, în care țară? Unde?" Aceasta este poarta pe care o caută
în condițiile orînduirii capitaliste, toți cei care vor să descopere drumul spre adevăr, toți cei
care vor să se elibereze.
lată și „motivul" cuvîntuiui, acel cuvînl cu un înțeles special, care-1 frămîntă pe autor
... . ar fi trăit cu ci, iar viețile lor ar fi devenit propria tui viață, dacă ar fi știut să rostească
un cuvint, sau dacă ar fi putut apăsa clanța unei uși", sau ...........se afla închis in afara oiept
de acolo, a prieteniei, simțindu-se Muși util de nproape dc ca. incit ar fi fost în stare să o
58

atingă cu mina, sd pătrundă prinir-o ușa, sa a stăpinească CU un cuainU har acest cuaini.
rtu a știut săd rostească niciodată, iar ușa nu a putut-o deschide vreodată. Un cuvînt pe
care niciodată nu l-a știut, o ușa pe care rtu a găsit-o niciodată". Ciivîritul reprezintă arma
jt unealta scriitorului. Eugen Gant este artistul dăruind de viață, purtătorul de cuvint al
tuturor oamenilor, lil are obligația să rostească cuvtntul nerostit al umanității, iată de ce
trebuie să cunoască lumea, viața, să cuttwe toate țările, $ă trăiască din plin, să pătrundă
în țoale mediile sociale.
Această căutare, sbucium ți peregrinare nesfîrțilă oglindesc singurătatea artistului, a
oricărui spirit sensibil și arzător, ilustrînd în acela? timp. Întreaga peregrinare și tot sbucîumul
acelei epoci, „Stniem atit de pierduți, atîi de goi, atîi de singuri ui America", va spune
adesea Wolfe.
TlaMnas C, Wolfe a redat viața in contururi reale, păstrînd insă unele trăsături roman
tice, idealiste. LI știe cu mină sigură de maestru să înfățișeze personaje pline de viață, care
trăiesc intens, ale căror suflete vibrează de emoții și pasiuni. Scenele pe care le zugrăvește
au de asemenea un colorit special, un lirism catd, o tonalitate poetică- Descrierile sale sînt
opera unui artist. Munții și răsăritul soarelui într-o grădină franceză, mediul rural în Anglia,
peisagiile Americii, străzile mici și înlortochiate ale orașelor, călătoriile cu trenurile de-a lun-
gul diferitelor regiuni sînt îneîntătoare, pline de culoare și sonoritate. Totuși, rccurgind în
mod unilateral la funcțiile atributului — și cunoscînd o bogăție și o mare varietate de
adjective — stilul său devine uneori prolix. Specific operei lui Wolfe rămîne însă acea (răsă
tură prousliană ce se desprinde din descrierile senzațiilor, ca motive evocatoare. Iată miro-
surile copilăriei, asociate cu emoțiile și bucuriile de demult ca mirosul frunzelor ce ard. al
fumului, mirosul toamnei.
tticepind să scrie sub impulsul acelei trebuințe de a-și regăsi copilăria, de a se reîn-
toarce mereu spre trecut, TTi. C. Wolfe mai tirziu se emancipează de eu| său, cuprinzin J în
viziunea sa întreaga Americă. LI se simte frămîntat de „dorința arzătoare de a o oedea din
nou (America), de a găsi un cuoint, un grai, care i-ar putea înfățișa forma, culoarea, axa
cum am văzut-o, nrn cunoscut-o, am simțit-o cu toții, tar atunci, cind am înțeles ar.castti.
mi-arn dat seama că trebuie să țiu în minte acele cuvinte care să poată cuprinde ceea ce simțim
ți care nu se pot rosti ușor și din momentul acela linia și scopul vieții mele au căpătat formă."
Intorcîndu-se din călătoriile sale în Europa, Wolie se stabilește la New York. El scrie ore
întregi fără întrerupere, nevăzînd aproape pe nimeni. Din cînd în cînd în dorința de a veni
în contact cu oamenii, cutreeră străzile. în septembrie 1938, înainte de a împlini 38 de ani,
moare în plină forță creatoare.
Asemenea lui Steplien Crane și Frank Norris, Thomas Wolfe nu .1 putut să-ți realizeze
pe deplin talentul său robust. Și-a mistuit scurta sa existență în mod intens, simțind parcă
un imbold special care-l făcea să trăiască cu mai mare înflăcărare, să se frămînte. să cu
noască un veuic zbucium. Din tot acest zbucium avea să se îmbogățească patrimoniul litera
turii universale cu pagini de o valoare neîntrecută.
AWA l IffSElVESCl
59
din lirica universalii
1F. SHAKESPEARE
SONETUL V
De ce, t ind muzică asculți, te-ntuneci ?
Doar ce-i suav nu fuge de suav;
Prilej e p<>ate ca-n tristeți să luneci
Și nu-ndrăgești decit ce-i trist și grav ?
Și dacă note clare vin pe coardă
Și-n zbor, rănind urechea ta se pierd,
E fiindcă glasul lor gingaș te cearta
Că vocea ta lipsește din concert,
la seama, coardele cum se mărită
Și bat alături in armonic pas ;
Par tatăl, fiul, mama fericita.
Ce toți, ca unul, au un singur glas !
Și glasul lor, multiplu și unic
Șoptește: „De ești singur, ești uimit 1“
SONETUL	L X X V I I
a spune-oglinda nurii tai cum trec,
Cadranul, clipa-ntoarsă-n neființă:
Și-n zilele-albe, duhul tău întreg
Va sta. Vei strînge-n ele o știință.
In ziduri, de oglinda crudă spuse,
Tu vei vedea mormintele căscate ;
Și-n pasul pe cadran al umbrei duse,
Cum curge vremea in eternitate.
Jar ce nu poți păstra in amintire,
Incredințează-acestor albe pagini,
Și-n pruncii odrăsliți de-a ta gindire,
Din suflet, vei cunoaște noi imagini.
Și cu folos oricind o vei desface,—
In cartea asta o comoară zace.
I>i« lirica ■'«iverMli
NETUL CVI
1 V 'ici presimțiri, nici ciulini omenirii,
Vistnd profetic cete viitoare,
Nu-mi pot meni hotar in timp iubirii,
I rsită-a fi, cred-unii, pieritoare
Rolnavâ, luna din eclipsă iese
Și sumbrii vraci își rid de ce-au sortit:
Statornicul, din șovăiri, se-a/ese
Și-un ev proclama pacea, — nesfîrșit — !
La balsamul acestor vremi sublime.
Iubind, renasc, și moartea mi-este sclava
Și-n ciuda ei, rămin aceste rime,
Cînd proști și răi s-or stinge fără slava.
Și-un monument aici îți voi dura,
Cînd tronuri și tirani s-or spulbera !
ht romAiește de TW ! GHE^ROHltf
CARI. S I XlffU !RG
DOMNIȘOARA LISS Șl L A N l E
Cînd domnișoara Liss nu iese din casa veche
cu micșunele în față, cu trandafiri și iarbă verde,
peste care umbrele încete, care brodează seara și noaptea,
iad dulce, înainte ca luna aurita să coboare pe trandafirii galben.
Lanie, singuraticul, stă de vorbă cu el însuși,
așezat sub aceiaș lună care coboară pe micșunele și trandafiri:
lasă s-o cucerească gindurite: lasă
să fie întotdeauna ea însăși; lasă să
stea singură, după o intimplare oarecare
Și să nu bănuiască înîortochiaiele căi:
iasă să-și cunoască pipăitul oaselor
minii care se odihnește pe cealaltă;
lasă să piardă dragoste, aur,
nume, făgădueli, agoniseli;
iasă să cunoască buze infierbintate,
scrisori pline de dragoste, așteptările
alergările, pasările care brăzdează
mari ferestre ale cerului azuriu,
și timpul, o, Doamne, timpul
pentru a cugeta ia lucruri, lasă
sa priceapă domnișoara Uss:
lasă să cunoască toate înțelesurile
Ihii liric*
fll
liniștitelor amurguri noi,
dimineți proaspete și roze
și lungi somnuri sub vechea lumina statornicii a lunii:
las-o să fie întotdeauna domnișoara Liss.
Încet, încet, se va face tirziu,
seara zilei în care domnișoara Liss
n-a ieșit, intirzie, înllrzie pînă la sftrșitul nopții,
în timp ce Lanie, singuraticul, va ședea
somnoros sub aurul aceleiaș luni
care va cădea pe peruzele și pe iarba verde,
pe micșunelele violete și trandafirii galbeni.
li va fi somn. Totuși nu va putea să adoarmă.
In românește de PETRU SFETCA
THOMAS STEARNES EUOT
(18M-I965)
c i
N T E C U L LUI S I M
EON
Ls^amne, crinii romani înfloresc colo-n glastre.
Soare iernatic învolbură munții ;
Crîncenul anotimp se oprește-njricat.
Despovărată de sensuri, viața-mi așteaptă o ultimă
Lină suflare de vînt, să-nfioare
Puful pe miini, amintirile fie
Cu praful odăii, de-o rază stîrnite.
Crivățul suflă spre moarte ținuturi. , ,
Pacea ta veșnică dă-ne-o. Părinte,
Cutreierai prin orașe decenii la rind,
Am respectat cuvenitele posturi, și nimeni
Va flămlnzi pentru mine ; săracii
Mu mi-au bătut în zadar pe la uși.
Am semănat și-am cules mîngîiere :
Cine va fi să-și aducă aminte de casa
Unde-or trăi și nepoții copiilor mei,
Cînd vremea tristeții ne-ajunge?
Se vor ascunde pe căile caprelor negre,
Ca vulpile-n cuib înaintea străinelor săbii.
Vine și vremea obidei, a lacrimei grele.
Biciul șl ștreangul. Dă-mi liniște, Doamne.
Urci anevoie, te-nghiață pe drum deznădejdea-n
Dese popasuri, și-i grea zămislirea :
E primăvara neantului, poate . ..
62
IMd lirira univ«naU
Lașa s-aline Copilul abia plămădit.
Nerostitul Cuvînt, suferința acelui ce are
Opt zeci de ani și-i lipsit de un mtine.
Să se-mplinească ursita. Căci
Veșnice fi-wr și slaoa-ți, și ura.
Batjocura cerului, suferința.
Sfinți după sfinți străluci-vor in timp.
Nu-mi da lumină, tămie și rugă
Să ard că făclia,
Ci pace sădește-mi in suflet,
(O sabie
Iți ua străpunge și inima Ta.)
Sînt obosit de viața-mi și-a celor ce vin,
Moartea mă doare, a lumii, puțin.
Sluga ta poate să plece,
Căci ți-a văzut mîntuirea.
tn românea, de I. VALbAdl
EZRA POUND
CANTOS	XV
/Astfel incit strugurii (ișnesc dintre degetele mele
Și albinele grele de polen
Se leagănă încete printre butucii de vie :
cirr-cirr-cirr ric-un zumzet
Păsările somnoroase in ramuri.
ZAGREUSl IO ZAGREUSl
In zorii patizi-luminoși ai cerului
Orașele-s culcate intre dealurile lor,
Și zeița cu genunchii zvelți
Trece pe-aici ducînd pădurea de stejar in urma-i,
Panta verde și dinii albi
îi sar în jur ;
Aptă coboară spre golf pină-n seară.
Apă calmă-n fața mea
și copacii crescind din apa
Trunchiuri de murmură se-nalță din liniște.
Departe, departe de palazzi.
Lumina acum nu e a soarelui
Chrysopras,
Și apa e verde deschis și albastru deschis
—
J*ui Hrfca	63
Pină departe spre stlnciie-natte de chihlimbar.
Intre ele,
(îrota Nereei,
ca o scoică mare boltita.
Barca intră fără sunet
Fără mirosul parimelor
Și fără de strigăt de păsări, ori fluturat din aripi.
Nici plesnet de vislă, și nici un alt zgomot
In grota ei, Nerea,
ca o scoică mare boltită,
In suavitatea stincii,
colți verzi-gri in depărtare.
Iar aici poarta stilpilor de chihlimbar,
Și valul verde-deschls și albastrti-deschis
Și grota albă de sare, roșu-sclipind
răcoroasă netedă ca profirul
roca, tocită de mare.
Nu-i strigat de pescăruș, nici plesnet de delfin.
Nisip ca malahitul, aici nu e răcoare,
lumină fără dc soare.
Zagreus iși hrănește panterele.
Pășunea luminoasă ca pe dealuri.
Și sub migdalii, zei
cu ei chorus nympharum. Zei
Harmes și Athena
Ca razele compasului.
Printre ele, tremurînd
La stingă, sălașul faunilor
Sylva nympharum:
Pădure scundă, lemne strimbe,
căprioara și (aput tinăr, pestriț
saltă printre tufișuri de mure.
ca frunze uscate prin galben.
Și printr-o trecătoare a dealurilor
aleea cea mare a Menonilor,
Dincolo, marea, creste de valuri peste dune.
Mare in noapte, mugind ciudat
La stingă, valea chiparoșilor.
.4 venit o barcă.
Un om ii (ine parima,
Clrmtdnd cu ctsla-n furchet, și spune .
„Acolo in pădurea de marmură,
copacii de piatră-ieșind din apă —
arbori de piatră —
marmură, frunză pe frunză,
argint, oțel pe oțel,
vîrfitri de-argint se-nalfa se-atacă.
64
Din lirica
proră, împotriva prorei,
piatră, armă izbește în armă,
flăcări de aur strălucesc într-o seara".
Horso, Carmagnola, bărbați viguroși, i uitrei,
Tin, mereu și mereu,
Pe apele mai pline ca sticla,
Bronz aur, abur al argintului,
cupe de culori in torțe arzind,
plesnetul apei sub proră
Și ciocurile argintii inălțindu-se și ciocnindu-se.
Copacii de piatră albi, roz-albi in noapte.
Chiparoșii la turnuri,
Curent de apă sub nave, noaptea,
„in întuneric aurul
Stringe lumina in jurul lui..
Culcat stau in ascunziș, pitit de tufe de mure
Cu ochii țintă la mare, printre stinci,
Cenușie e lumina Athenei.
Zothar, pe șolduri, cu piază de aur, păzește elefanții.
Și scutură un sistrum, il scutură
pentru cohorta dansatorilor.
Și Afetha, pe malul golfului
privind la mare
(ine ia mină un nod de alge.
Pline de sare și spumă.
Kore, prin pajiștea luminoasă,
cu praf verde-cenușiu in iarbă ,
„Pentru această oră, frate cu Circe".
Mă (ine învăluit in brațul ei,
Văzurăm soarele trei zile, in șir, soare argăsit
Ca un leu ce se ridică in deșert;
și-n ziua aceea
Și încă trei zile la rind, și-n nici o altă zi.
Lumină mare fu, ca lumina lui Hermes.
Apoi am fugit
Spre sălașul pietrelor
Palid, alb, peste apă
prea bine știuta apă.
Și pădurea albă de marmură, pleca ramură, după ramură,
In hățișul frunzelor de piatră.
Intr-acolo fugi și Borso, cind au tras după el
Cu săgeata grea,
Și Carmagnola, intre cele două coloane,
Sigismundo la fel după prăbușire-n Dalmația.
Amurg ca (ișniri de lăcuste.
fn românește <tc NtNă CIONCA
fW* liric-A uaivwalJt
65
r R a
VHJJAM CARIXM WIIIJAMS
N D A FIRUL
i-^iniștea trandafirului
în timp de război
mi-aduce aminte de
lungul somn abia început
ai acelei vrăbii
cu capul așezat fără teamă
pe perna
caldarimului lustruit
sau de orele de voluptate
lingă vreo carte
neînsuflețită cînd
liniștea era o eternitate
începută de mult.
tn românește dc PETRU POPESCU
IjOUIS SIMPSON
EXISTA
* Privește! De la fereastra mea ai o imagine
A străzilor orașului
Unde numai viețile uscate și sucite
Se mai pot furișa. - Galapagosul dorințelor.
Există ziua negrilor cu părut roșu
Și ziua femeilor alienate ale subteranilor
Există ziua cuvînlului Triest
și noaptea orbului cu ghitara electrică
Dar eu nu am profesie. Ca un spion
Eu citesc ziarele — situații vacante
Sigur că există un secret
pe care, de l-aș ști, aș schimba totul f
H.
Eu aveam ticul săracilor, ironia
înțelegeam prin iluziile vîrstei
Dangătul clopotelor, șî-un dric mortuar
Și murmurul din urmă-i, care mă distra.
66
iha lirica «niveiul»
Acuma bat pavajul incandescent
Al străzilor unde se-ntiad bețivii
Ca un fotograf al deceselor publice
Șl trompetele ciudate în cutiile electrice.
Manechinele mă privesc fix, disprețuitor.
Eu știu că există pretenția
Să fii toată ziua în ciștig
Dar se poate oare fi, dacă dragostea e o iluzie ?
Acolo unde întunericul cade peste străzile enorme
Aerul e plin de Eros, murmurînd
Dchi. guri, caută să se intitneascd
Temindu-se să nu fie oprite,
UI.
O, afaceriști, ruine.
Bancherilor — Bastitii,
Văduve, mai triste decît malurile lacurilor,
Atunci cînd afi fost fericiți, încă mai puteati tresări.
Dar toată noaptea văduva meu
Varsă lacrimi de lumină
Iar eu caut cuvîntul. Cuvinlul nu vrea să apară
O, silabă de lumină... O, catedrală întunecată !
ROBER1 EOWEEI
DE V î N Z A R E
Sărmane jucării prost ațe
Aranjate cu atîta animozitate risipită
trăirâ doar Un an —
casa tatălui meu de la Bevely Farms
era de olnzare in luna morții lui.
Goală, deschisă, prietenoasă
mobila ei orășenească
avea aerul de parcă s-ar ridica pe virfuri
așteptind un impuls
să-l urmeze pe antreprenor.
Simplă, temătoare,
ca să trăiască pină la optzeci de ani singură,
mama stătea la fereastră
ca și cum ar fi așteptat un tren
oprit dincolo de stația finală.
In românește dc ION NEGRI/
IHn litH* umi«r«aJk
cronica literară
ION BĂNUȚĂ: „LACRIMA DIAVOLULUI
* V -am deloc impresia, asemenea Iul Aurel Martin (Gazeta literara,
nr. 14(700) 1956), că prin noua sa culegere Ion Bănufă înregistrează neîn-
doielnice, remarcabile succese, de multe ori superioare celor precedente (mar-
cate In special de cărțile Am rechemai iubirea și Scrisoare către anul 2 000),
doar cu preful unei pronunțate limitări la formula unei poezii instantaneu,
a catrenului, zice cronicarul citat, „chemat să definească metaforic o stare
psihologică, o atitudine imediată, o replică sentimentală*. Dată fiind acea-
stă stare de lucruri, Aurel Martin se crede îndreptățit a afirma categoric că
Ion Bănuță „e făcut să spună doine și să consemneze clipe* jt că, deci,
poetul „nu sc simte la el acasă aventurîndu-se în ținuturile baladei și ate !
duratei".
E, în aceste formulări, un ciudat amestec de adevăruri relative și de
puncte de vedere ce se vor apodictic indiscutabile și general valabile și care,
evident cer neapărat amendamente. Dacii vom merge inflexibili pe drumul
oțioasei și rebarbativei disocieri dintre așa-zisa poezie de idei, cerebrală,
declarat și ostentativ meditativă, de o parte, și aceea numita fie de notație,
fie de sentiment, fie spontană etc., cu sau fără voia noastră, ne vom trezi
în fața unor discriminări cu greu și chiar imposibil de justificat, pină la urmă.
Mai este nevoie oare să fie reamintit adevărul pe cit de fundamental tot pe
atit de elementar că ceea ce numim gîndire poetică și, la urmă, la nivelul
infimei specii, idee poetică, elemente absolut indispensabile oricărei pro- !
ducții lirice cît de cit viabile, rezidă in acea indicibilă fuziune dintre stările
de spirit sau formele plastice mai mult sau mai puțin aflate in ipostaze pui
sensibile, și imboldurile cunoașterii (poetice se înțelege) raționale, ale gene
ralizării etic-filozofice ?
Se vede treaba că da, de vreme ce în exercițiul curent al criticii se pro-
duc frecvent asemenea aserțiuni, deși estetica poeziei realiste a avertizat j
adesea asupra pericolelor implicate aici. Astfel, străin de orice tentație spre
erudiția confecționată strident și ad-hoc, nu mă pot opri de a nu cita cele ce
urmează, spuse de către unul din marii fondatori ai esteticii moderne, Giam
battista Vico, în legătură cu raportul dintre simț, fantezie și intelect, cum se
exprimă el: „Oamenii mai întîî, simt, fără să bage de scamă ; pe urmă
bagă de se a m ă cu sufletul tulburat și emoționat ; în sfîrșit reflec-
tează cu mintea pură.
68
Cnwtiet
Această „Degnita" (axiomă) este Principiul sentimentelor
poetice, care sînt alcătuite cu simțuri de pasiuni și afecte, spre
deosebire de sentimente filozofice, care se alcătuiesc din r e f 1 e c-
(ie; clin care cauză, acestea se apropie cu atît mai mult de adevăr, cu cît
se înalță mai mult spre cele universale; iar (sentințele poetice) sint mai
sigure, cu cît se apropie mai mult de cele particulare" (După: Cri -
tica italiană dela Vico la Croce, antologie alcătuită de Alexandru Mar cu,
Editura fundațiilor, 1941, p. 19).
De fapt, citind o foarte frumoasă poezie a lui Bănuță (apărută și In
volumul Am rechemat iubirea,S-a rănit scorușul și, ca atare, analizată de
subsemnatul, in cronica pe marginea respectivului volum — Scrisul Bănă-
țean, nr. 11, 1962), criticul de la Gazeta literară constată că poetul apare
ca „un meditativ", care se „autoscrutcază" și care „lasă să vibreze strunele
sentimentelor adine umane".
Cu toate acestea, nu însemnează că rezervele lui Aurel Martin față de
multe piese ale ciclului Cîntec despre orașul meu, cum vom mai vedea,
minate de abstracțiune și de transferuri metaforice convenționale și meca-
nice, nu sint îndreptățite. Ceea ce — încă odată o spun — nu cred că ar avea
vreo legătură directă cu generalizări pripite ca cele de mai sus, inclusiv
atunci cînd este vorba de cartea de poezii Lacrima diavolului.
Cel puțin față de cele două volume care l-au precedat le-am mai citat la
— început: Am rechemat iubirea și Scrisoare către anul 2 (XX) , prezentul
volum al lui fon Bănuță se găsește in strinse și multiple raporturi de core-
lație. Se știe că opera oricărui creator evolmază de ia un moment la altul
năseîndu-se mereu din ea însăși, prin interferări continui și revelatoare, în
același timp, cu lumea înconjurătoare, cu epoca in a cărei dinamică se plăs-
muiește și cu care se confruntă. Din acest punct de vedere, lirica lui fon
Bănuță, in chip învederat, e un document artistic — cu luminile și umbrele
sale, in substanța căruia efectele orinduirii noastre contemporane — in unele
din datele ei hotăritoare, frapant specifice — iși relevă puternic prezența. Căci,
să nu uităm, avem de a face cu un scriitor pentru care actul de creație, astăzi,
este echivalent cu lupta directă de pe baricadele revoluției al cărei ostaș a
fost însuși fon Bănuță, în trecut muncitor la Atelierele Grivița. Nu cred că
e lipsit de tact critic să fie amintite și asemenea date de ordin biografic, mai
ales pentru unii exegeți suspect estetizanți și pentru acei confrați ai poe-
tului, puțin cam gălăgioși, care par a nu da prea mare atenție adevărului că
și în literatură, adesea, omul sfînțește propria-i operă.
îti Am rechemat iubirea, interpretind divers și cu acuitate sentimentul
numit în însuși titlul cărții, poetul recepta entuziast și înfiorat ecourile și
imaginile tulburătoare ale împlinirilor idealurilor luptei pentru socialism
in patria noastră ; totodată, el nu uită, însă, să trimită adesea incisive săgeți
vremurilor de altă dată, opunindu-le patetic prezentului biruitor. In Scri-
soare către anul 2 000. Bănuță se angaja poate la cea mai îndrăzneață și
mai amplă reconstituire lirică a anilor măreți și dramatici de luptă a clasei
muncitoare conduse de partid pentru eliberare, fn primul caz, așadar, eroul
liric, de cele mai multe ori, se diversifica, dăruindu-se generos lumii încon-
jurătoare, idealurile lui fiind in întregime similare cu ale acesteia, aflate intr-
un moment esențial al împlinirilor sociale, fn al doilea caz, acelaș erou,
printr-un conștient efort de obiectivare era proectat de creatorul său, poe-
literari
60
tul, intr-un plan al reconstituirii quasi-autobiugrafice, quasi-fictive, totul
concretizîndu-se in personajul — simbol Vladimir. In general, solicitat de
cele două mari teme ale volumelor, poetul comunica cititorilor mai ales o
autobiografie lirică de structură dominant socială, neavtnd răgazul și, intr
un fel, posibilitatea unei confesiuni directe și susținute.
De abea în cartea Lacrima diavolului, poetul, ajuns intr-un punct stator
nic prin certitudinea împlinirii idealurilor sale de luptător revoluționar, are
putința de a sta de vorba cu el însuși, de a se autoscruta, incercind să comu-
nice cititorului cealaltă fațetă a autobiografiei cea interioară, privind per
tonalitatea sa individuală, luatii mai mult sau mai puțin în sine, in aspectele
ei irepetabile. De aici noutatea lirismului conținut in Lacrima diavolului și,
in multe privințe, tentativele de primenire ale limbajului poetic.
In esență, piesele cele mai bune ale culegerii (cum s-a mai spus, con
ținute in ciclurile Lacrima diavolului, șt Memento mori) aparțin unei poezii
a confesiunii grave, dramatice, trecute prin efortul cunoașterii de sine, acest
efort, la rindul lui, fiind nu odată tulburător prin sinceritatea sa. La modul
faustic, poetul se descoperă în eul său neliniștit și scrutător, supus îndoieli-
lor, bîntuit de nemulțumiri generoase: „O 1 Demonii de aur nu se-nșealăj
ei rup din trupu-mi dc-ndoia1ă/ și din adîncul care mă susține/ și din fur
tunile ce plîng în mine,// Ei rup din arborele meu nebun,/ din rădăcini suite
din străbuni,/ și smulgerea se pierde iar în vînt,/ în zămisliri misterioase
de cuvînt“ (Ars poetica). In maniera satanismului romantic, luînd o poză
de rebel constructiv, autorul acestui volum, polemizind cu obediența și cu
conformismul creștin, se simte, afectiv și etic, mult mai apropiat de Lucifer.
O spune îndrăzneț și vibrant în poema Destinul Diavolului, unde, după ce
sînt denunțate mistificările creștino-conformiste („Citi te-au jignit și te-au
respins hulind, / iubite Diavol... Chiar de la botez / te-neondeia un Dum
nezeu perfid, / fără talent și chip și fără crez.// Te blestemau în rugi ana
horcti, și te dotau abil cu furci de fier, / imperiu! de smoală și tăceri / fi Lati
virît în trup — un dar din cer"), luăm cunoștință de această profesiune de
credință; „Te-am cunoscut și te-am iubit, / tn ești frumos, vechi ghem dc
întrebări,/și-mi dai răspuns, ori nu-mi mai dai nimic,/de nu sînt sfîșiat df
căutări.. .*
Printr-o reducție a propriei personalității spirituale la cele două entități
fundamentale — cu predilecție exaltate și ele de romantici — binele și răul
(„Am prea iubit soarele / fiindcă-mt mușcă mădularele/Întunericul l-am
prea iubit / fiindcă el m-a răstignit. / Întunericul și soarele / leagănă-n mine
izvoare" — întunericul și soarele), poetul, de data aceasta amintind mai mult
de luciditatea halucinată a simboliștilor, ne oferă adevărate crîmpee de dia
log dramatic, structurate după procedeul monologului convertit în dialog, ca
rezultat al dedublării în plan spiritual; „Sîntem doi?/Sîntem unu într
amindoi?/Eti sînt tu ? / Tu ești eu?/Sîntem: Diavol, Dumnezeu ?/în-
ceput, ori epilog / Nesfîrșitul dialog ? // — Eu sînt iu —, / îmi șade bine / de-l
văd pe Ion Bănută-n mine" etc. Am citat din poezia al cărei titlu e împrumu
tat întregului volum: Lacrima diavolului.
In ambele cicluri citate, ceea ce putem numi poezia întrebărilor, ivite
sub semnul confruntărilor ardente cu timpul și cu îdeea de împlinire, de la
poeme de tipul celor discutate mai sus, premeditat programatice, evoluiază,
în manifestările ei cele mai pregnante, spre o lirică de transferuri metafo
70
4ironica literari
rice naturiste, de cele mai multe ori. Ca atare, și acest volum al lui flanufâ
con(ine cîteva pasteluri cu totul remarcabile: Privighetoarea, Cocorii, Ploaia,
Halunia, De piatră. Speranță, Cîrciumărcscle, In vară. Lacul, Păsările.
Modernitatea acestor poezii, constă nu atit in insolitul unor asocieri meta-
forice și a unor sinestezii îndrăznețe — pe care totuși poetul le caută din
cînd în cînd, — cit mai ales in firescul notației și în sinceritatea omenească
a confesiunii optimist-elegiace. Cum se întimplă, de pildă, în subtil paneasca
Speranță,poezia a regretelor dulci și a speranțelor incerte și totuși pline de
un farmec al lor: „Maî văd femeia pădurii albastre, I cu păr de ferigă și
vînt,/cu trupul trecător de zburătoare, / cu ființa toată harfă și cînt. / Prin
pădure umblă satiri,/pîndește în umbră un faun, / așteptă-n margini de
iubiri,/s-o pună domniță în scaun.//Ea știe dorul lui milenar / — îi lasă
in frunze vechiul sărut,/el rîde. de plînge pădurea, /cînd sărută pu-
stiul știut."
Pe aceeași linie, degajind un anume farmec al inefabilului și impresio-
nind prin gravitatea ideei conținute în subtext, se cuvin a fi relevate catre-
nele naturiste Luna, Nostalgia mării. Apa liniștii, Inscripție pc un orologiu,
împreuna cu extrem de succintele notații Hotar („Noaptea cade în ge-
nunchi —/ Zorile se smulg din trunchi") șt Omul („Pe-o cărare de meste
ceni,/știu, mă pierd în infinit, / trupul cade in țărînă, /cîntul suie în zenit").
Ciclului Cîntec despre orașul meu nu-i pot fi contestate unele frinturi de
pastel autentic, cum ar fi acest frumos final aparținînd poeziei Toamna ;
„Toamna e un nou sfîrșit, / Un vechi începui. / Se coc în Vest, frumoase, fruc-
tele mini ei", la care mai pot fi adăugate strofe răzlețe din Iarna, Strada
neul tării șt altele. De asemenea, ciclul conține un cîntec de dor, cu notații
voalat deșuchiate, în maniera Cînticilor țigănești, foarte frumos (floră
resele) și un „cîntec de pahar", nu mai puțin izbutit (Calea Moșilor).
in totalitatea sa, grupajul respectiv e destul de convențional, manieris-
mul, rezidind în personificări facile și de ocazie, este izbitor și Aurel Martin
are deplină dreptate cînd socoate destul de îndepărtate de adevărata poezie
a cărții bucăți ca: Anotimpuri bucureștene. Primăvara, Vara, Arcul de
triumf, și altele, lucrate, în cea mai mare parte, în felul strofei ce urmează:
„Turnul acela galben, din Sud. de chihilimbar, / prin el văd tnlrînd Vara în
București" / pe bulevardul „Spicelor do aur", / și l-am ivit între „Cîmpului*
și „Drumul Binelui" (Vara).
Evident, in comparație cu încercări de aceasta factură, ca să mai relev
și alte lucruri bune ale ciclului, sînt de preferai poeme ca Strada neui tării
sau Columna iubirii, prin care Bănuță dovedește că dispune de reale încli-
nații pentru lirica solemnă, în tonuri grave de odă, căreia un anume retorism
de substanța i se potrivește în mod sigur: „Sublimă c Columna Iubirii, /
mai înaltă decît tinerețea, / mai albă decît margaretele / șî mai neagră
decît orice clipă. // Să treceți pe la Columna Iubirii // Acolo-s eu-policromia
tuturora". De asemenea, nu trebuie omis nici acest catren, cuceritor prin
ingeniozitatea asocierilor și prin fondul său aforistic: Flămînd de-o ambro-
zie, flămînd / mi-arunc statura în tării, / și din fereastra mea de gînd / adun
și vînd melancolii" (Fereastra mea), sau această strofă din Oglinzi:
„Oglinzi ! O, tainice oglinzi — / apropieri și depărtări / mă văd în voi,
în căutări. / Oglinzilor să nu te vinzi".
’Crlic<Tir-<
71
Că, așa cum s-a mai spus, Ion Bănuță e un poet spontan o dovedesc
și versurile citate mai sus, la alcătuirea cărora, e lesne de observat, impro-
vizația de bună calitate iși are marca ei contribuție. Supralicitarea acestei
însușiri, în orice caz slaba supraveghere asupra ei, e insă de natură, din
cînd in cînd, să nemulțumească foarte mult. E vorba de facilitatea și de
superficialitatea unor notații prinse in vers cam la întimplare, în care rimele
curg fără opreliște, deși banalitatea lor e bătătoare ia ochi; „Construcția, /
din chemări, / trece peste zări / micimea mea I de catifea, / In vîrf i-am arun-
cat o stea, / să se vadă / totul, pină în vechea Nevadă (Arcul de triumf); sau :
„Restul sîngelui mi-l bea — / Zaraful — / la chef, / și-l prea dădea la vreo
că|ea / din serai / cu miros de susai* (Strada Roșie). E lesne de observat că
maniera e cea argheziană (mai ales din Stihuri pestrițe), e aceea a unui
fals dicteu, dacă mă pot exprima așa. In timp ce însă la maestru procedeul
duce la mari efecte plastice, dată fiind extraordinara capacitate a geniului
arghezian, de „a potrivi cuvintele", in cazul de față nu poate fi vorba decit
de aparență (improvizația superficială), esența, subtextul revelator, in fapt
neexistînd. E o chestiune asupra căreia un poet sensibil și dăruit pentru
versul bogat în culori și muzică precum Ion Bănuță se cuvine să ia aminte.
N-aș vrea însă să închei această cronică, fără a spune cîteva cuvinte
de laudă despre cele cîteva poeme — stampă inspirate de tragedia Auschwitz-
ului (ciclul Cu Dante prin infern II): O Femee, O salcie. Coloana infinită,
Numai cicoarea. E vorba de cîteva poeme de mare gravitate, in care judecata
istoriei e orientată pe făgașul confruntărilor dintre ipostazele eternului ine-
fabil (frumosul feminin, natura, dragostea) cu duhul rău, distructiv, al răz-
boiului, confruntare de pe urma căreia elementele dinții, măreț și tragic,
supraviețuiesc. Imi permit să citez doar un singur exemplu, după umila
mea părere, cu totul revelator : „Estera săruta cu setea ei văzduhul — / îșt
pierduse numele în găvanul rece-al mortii, / virilul se mai juca neștiutor in
pletele unui număr. // Estera săruta cu setea ei văzduhul — / un sărut mai
alb decît miezul zilei / și mai statornic decit neagra moarte. // Estera s-a
pierdut în cuptoarele strîmbe — / numai sărutul a rămas în văzduh, / lacrimă
a cerului" (O femee).
N. C/O/MW
ION VLASIU: „O SINGURĂ IUBIRE
lucrare a unei personalități ce și-a căutat expresia dintru început pe
două făgașe artistice — literatura și sculptura —, ciclul de romane al lui
Ion Vlasiu depășește evident interesul pur memorialistic, înscriindu-se nu
numai in rîndul romanelor de formație ci, prin cele mai bune epizoade ale
sale, în categoria prozei obiective de aleasă calitate. Putem considera astfel,
in rindurile ce urmează, cărțile sale drept romane autentice, deoarece propria
72
Craii ir* literari
sa imagine se conturează ca a unui erou-narator conform tuturor exigențelor
estetice, iar amintirile sale au o substanță epică foarte consistentă, confi-
gurată artistic. Ne vom ocupa, deci, aici de citeva particularități literare,
lăsînd pe seama contemporanilor săi și a specialiștilor în istoria artei,
problema valorii documentare propriu-zise.
Numeroase mărturisiri din toate volumele atestă existența unor preo-
cupări literare paralele cu cele de artă plastică. Cum se poate deduce în
special din primul volum. Am plecat din sat (ESPLA, 1957), autorul, încă
din copilărie a ‘învățat să cioplească lemnul, iar poveștile șt strigăturile de
tot felul i-au pregătit tendința de a-și exterioriza poetic simțămintele. Darul
de improvizație al consătenilor săi este captat in pagini convingătoare și în
ultimul său roman, O singură iubire (EPL, 1965). Unul din cele mai emo-
ționante momente este acela in care Buna, „trecîndu-și mina ușor pe mar-
ginea năframei, ca și cînd ar fi vrut să se gătească pentru această clipă*,
rostește un fel de prelucrare populară proprie a poeziei Mama de M. Emi-
nescu, pe care i-o citise deseori învățătorul, (p. 261). Capitolul Să facem
ospătu din Am plecat din sat (p. 58 și u.) conturează o imagine vie a obi-
ceiurilor de nuntă, făcind convingătoare o trăsătură psihică specifică a local-
nicilor ; darul improvizației de un humor aparte, batjocoritor. Temeliile gro-
teștilor sale de mai tîrziu au fost puse cu toată probabilitatea în asemenea
împrejurări ce i-au dezvoltat simțul satiric, cu nuanța-i specifică de exage-
rare ce caracterizează batjocora țărănească. Scriitor în adevăratul înțeles al
cuvîntului, fon Vlasiu nu explică declarativ acest fenomen, ci ni-l suge-
rează, implicîndud ca o concluzie firească în imaginea integrală a cărți-
lor sale.
Dialectica dintre arta plastică și literatură e frumos exprimată în volu-
mul fl, Drum spre oameni (EPL, 1961): „— Lin copil gingav se poate
sculpta ca în poveste? (...) — Se poate, am răspuns cu îndoială" (p. 183).
Și, intr-adevăr, privind capetele de copii din reproducțiile fotografice ale
sculpturilor sate. întrevezi ceva din chinul interior al unui copil căruia ii
vine greu să se facă înțeles, care simte și gindește mai mult decît știe să
exprime. Aceste portrete sculpturale de copii au, evident, un caracter auto-
biografic, ridicindu-se insă la nivelul de obiectivizare al tipicității. La fel,
imaginea literară a copilăriei sale din prima parte a volumului Ani plecat
din sat. Interesant este faptul cd autorul se descrie pe sine, copil, ca și
cum ar vorbi despre un altul, deși utilizează din punct de vedere gramatical
persoana l-a. Nu sînt amintiri propriu-zise, sau nu e numai atît, ci este ima-
ginea reconstituită cu forță realistă a copilăriei unui viitor artist de formație
țărănească. Împletirea mentalității infantile, cu fermecătoarea-i naivitate și
a primelor chemări artistice, desigur și acestea la nivelul satului, e redată
cu mare artă, de pildă, în comentariul după un dialog cu Moșu, in care-i
ceruse zadarnic brișcă. In încheierea: „Ba ti-oi da-o cînd ti-i face mare".
scriitorul reconstituie cu căldura-i proprie felul de a raționa al copilului:
„Cînd m-oi face marc ! Eram atît de marc, că vedeam cana cu apă pe masă,
fără să mă urc pe scaun, stăm înaintea vacilor cînd încărca Tata carul,
știam să împletesc, să dau de mîncare la găîni și la viței. Dar eu aș fi vrut
să-mi chindisesc codiriștile și să-mi fac o măciucă, așa cum văzusem 1a
Pașcu, păcurarul ; una cu ou în cap și cu mai multe rînduri de inele șî
brîulete" (p. 52 și u.)
Croatei litertrA
73
fon V lasiu nu e un egocentric. Rate sini cărțile de memorii scrise de
artiști in care lumea exterioară, oamenii din jur, dramele lor să ocupe un
loc atit de mare. Lirismul său, care ii impregnează creația atit în literatură
cit și in sculptură e stimulat în primul rind de relațiile cu alții, de confrun-
tarea cu lumea. Plecarea tatei pe front și moartea mamei sînt de o mare
frumusețe (cf. Am plecat din sat. p. 109 resp. 257 șl u.). Stilul său devim
mai degrabă rece cînd vorbește despre sine, ca adult, el găsindu-și forța
artistică in special în dialogul viu dintre ceea ce se petrece în sinea sa și
ceea ce observă in afară: arta sa e prin excelență artă a comunicării.
In capitolul O iubire deasupra tuturor din ultimul volum, autorul plim-
bindu-se afară din oraș, trăește sentimentul intens al misiunii artei: „ Mi
sc părea că înțeleg sensul ultim al artei. Nu simțeam nevoia să găsesc o de-
finiție scurtă, ca altădată. Sensul era mai larg decît cuvintele, era ca un rîu
mare, în care curgeau toate celelalte, întîlnindu-și apele tulburi ca să-și
găsească limpezimea". Și in continuare, mihnit de evoluția spre extremă
dreaptă a unui fost prieten, evoluție care s-a îmbinat și cu renunțarea la
aspirațiile artistice ale adolescenței, scriitorul înțelege că „viata este o iubire
deasupra tuturor4* (p. 53 și u.).
In condițiile fascizării țării, frămînlat și de propria sa stare materiala
precară de neînțelegeri și decepțiile erotice, crisparea tragică a sculpturilor
sale este intru totul motivată psihologic, exprimînd tocmai încrîncenarea
interioară Intru apărarea celei mai mari iubiri; viața, cu tot ce implică ea
ca omenie, dreptate și cinste. După concluziile din capitolul O iubire deasu
pra tuturor, erout-narator trece încă prin numeroase peripeții atit în cariera
sa cit și în dragoste și prietenie, are parte de mult zbucium, de încercări de
tot felul. Viziunea sa artistică este cît se poate de antischemaiică. Tilcut
volumului O singură iubire este complex, semnificațiile sale multiple sînt
Implicate în imaginea epică generată. Astfel, după ce descrisese căutările
pline de neprevăzut ale unei iubiri adevărate, ale unei femei cu care să se
potrivească, precum o spune ades, pe ultima pagină u cărții, I. Vtasiu înscrie
următoarea imagine: „Mi se părea c-o văd pe Kati cu năframa roșie. Sta
în marginea Mureșului, nemișcată, dar nu era ființă, era statuie". Căutarea
frumosului se împletește strîns cu căutarea iubirii, în ambele vădindu-se ace-
lași dor adînc și chinuitor spre claritate; „Da, fără îndoială, îmi spuneam
singur, în iubirea și ura noastră se definesc granițele frumosului. Da, dar
asta se numește romantism, îmi șoptea un glas. Tu vrei să ridici arta în
lumina conștiinței, fiindcă tu ai simțit nestatornicia sentimentelor. Cauți un
mod mai statornic..." (p. 38).
Un aspect principal al dramei epice a formării autorului ca om și artist
in luptă cu greutăți de tot felul, obiective și subiective, este psihologia adap
tării săteanului la mediul urban. Spre deosebire de mulți alți eroi din lite-
ratura noastră, eroul cărții lui Ion Vlasiu se adaptează, la modul major,
existenței citadine și o afirmă cu mîndrie, ca pe un triumf al voinței; „Nou-
tatea vieții mele din acel timp este că ajunsesem să pot distinge oamenii,
să-i văd altfel decît cu ochii. Și încă una : nu mă mai chinuia gîndul întoar-
cerii în sat. Mă simțeam la Cluj ca omul care s-a mutat pentru totdeauna
in altă casă“ (p. 206). Este și acesta un merit at lucrării lui 1. Vtasiu, care
descrie nu dezrădăcinarea omului, ci procesul înrădăcinării sale în exis-
74
CeMica literarii
tența nouă, urbană și intelectuala. Psihologia sa de țaran ce se ridică la
o cultură superioară jură a-și pierde însă fondul sănătos dobîndit In viața
bogată a satului, e arătată de pildă in reacția față de concepțiile avantgar-
diste pe bază freudiană; „Peste ani, ajungînd la Paris, nu mi-a fost greu să
înțeleg cît de eronata și de primejdioasă este această teorie a inconștientului
mai ales pentru un țăran care se străduia să devină conștient" (Drum spre
oameni, p. 294), Căutarea marei iubiri, în volumul următor, implică deci și
acest sens de căutare a conștiinței de sine și a unor conștiințe prietene, In
care și prin care viața interioară să se lumineze.
Interesant ca particularitate stilistică in romanele lui Ion Vlasiu este că
modul propriu-zis memorialistic este legat mai mult dc existența sa urbană,
pe cînd mediul sătesc ii inspiră pagini de viguroasă proză realistă obiec-
tivă, în care se vădește un dar de evocare a peisajului, a atmosferei social-
psihologicc și de caracterizare a personajelor ce ține de autentică măiestrie
literară. Astfel, in volumul O singură iubire, vizita la familia Norei, iubita
sa „nepotrivită", îi prilejuiește o caracterizare convingătoare a vieții fami-
liei de țărani înstăriți, gospodari, preocupați exclusiv de bunul lor .tlrai.
Remarcabilă e descrierea prînzului pantagruelic, în capitolul Să ne trăiască
goștîi (p. 83 și u.) Graiul bănățean, ca, de altfel, și cel ardelenesc de pe
Mureș, e redat în inflexiunile, și particularitățile sale cu mult simț al măsurii
și cu dibăcie în reliefarea nuanțelor sale specifice, lexicale și fonetice.
Se fiare că această bivalență stilistică provine din sentimentul dc însin-
gurare pe care-l iscă orașul, unde tînărul pornit să-și făurească destinul are
o vie conștiință a eului său, unde el trebuie să se definească și să se formeze
ca personalitate in multiple confruntări contradictorii și in lupta aprigă pen-
tru existență — de unde prevatența stilului de relatare și povestire de tip
memorialistic, pe cind la sat, realitatea exterioară i se impune cu vigoare,
el privind-o cu un spirit de pătrundere sporit de experiența sa țărănească
primară. Cartea a doua, Pămîntul, din volumul O singură iubire conține
cele mai reușite imagini epice. Nuanțele sint de o rară subtilitate în con-
cizia lor. De pildă, un schimb de replici banale, cu notații minime sugerează
un bogat subtext de trăiri: „— Cc sat îi ăsta ? a întrebat cineva. — Ogra,
am răspuns și mi se părea că nu înțelege bine" (p. 255). Sau, un alt exem-
plu din multe posibile: după ce autorul descrie cum a izbutit să-și împace
bunicii cu copiii lor, care se certaseră pentru averea lor puțină, un pasaj,
cuprinde, în cîteva fraze de o mare expresivitate, două caractere deosebite
și o întreagă atmosferă dc trudă, sărăcie și jind spre fericire : „Bunica avea
pe față o lumină de tinerețe și gătea mîncărurîle cele mai alese. Intr-o dumi-
nică a făcut chiar griș cu lapte, presărat cu scorțișoară. Mîncare de Paști.
Moșu nu-și arăta bucuria, nu era în felul lui, dar cînd se vedea la hotar,
cu trei lucrători lingă el. se simțea de bună samă ușurat" (p. 361). Apoi
imaginea cumnatului Nichie, ajuns fără pdmînt in urma unor judecăți, are
intensități de cel mai bun realism : Nu mi-i bună inima, Ionel ; îmi vine
un râu dinăuntru, cînd văd cum îl lucră altii, nu-mi aflu locul". Și autorul
comentează succint dar cu o autentică măiestrie a nuanțării: „Cînd zice
„cum îl lucră altii", glasul lui tremură ca la amintirea unei fericiri necu-
noscute mie, ca la vederea unui dar minunat, pe care el l-a pierdut" (Drum
spre oameni, p. 255).

75
Dar nu trebuie crezut că episoadele care descriu viața la oraș sînt
simple relatări. Dimpotrivă. Și aici, deosebirea intre memoriile propriu-zise
ți literatură se învederează cu pregnanță, lată un exemplu: în capitolul
Vitamine din romanul O singură iubire ( p. 112 și u.), intr-un stil alert, în
care predomină dialogul se redau scene pline de vervă și spirit din existența
boemă, pentru ca următorul capitol. Ne simțeam uniți, să înceapă cu o sem
nificatiuă și iscusită, sub raport literar, răsturnare a temei: „In însemnările
mele de atunci, latura umorescă a acestei veri petrecute la Timișoara lip
sește, dovadă că umorul nostru era doar o mască pe care tinerețea ne-o
punea la îndemînă ca să ne putem ridica deasupra prezentului" (p. 120).
Ion Vlasiu știe transfigura amintirile erotice astfel incit ele să apară
nu ca mărturisiri indiscrete, ci ca experiențe tipice pe calea căutării unei
iubiri statornice. Episodul decepției pe care i-o provoacă o fată pe care o
crezuse, datorită fizionomiei ei înșelătoare întruchiparea candorii, sau tragicul
destin al Cristinei, care nu izbutește să învingă povara trecutului ei aven-
turos și să obțină încrederea, constituie pagini de reală reușită artistică. La
fel, iubirea cu Kati, țăranca măritată in silă după ce prozatorul o îndrăgise
fără a se putea decide să-și lege viața de a ei, depășește sfera memorialis-
tică, înscriindu-se în conștiința cititorului ca o ficțiune mai convingătoare
decît simplul adevăr biografic.
Caracterizările stilurilor și lucrărilor de artă plastică sînt făcute cei mai
ades cu condeiul inspirat al urmi scriitor care evită termenii de specialitate,
căutind echivalențe intre arta formelor sau culorilor și cea a cuplatului. Ar
merita in acest sens citat în ‘întregime fragmenteul care începe cu frumoasele
rînduri: „Să fi zis că Jurcan nu pictează cu suflet, i-ai fi făcut o nedreptate,
îi lipsea însă ceva : surîsul. Curgea amărăciunea în culorile sale, ca o
rugină" (p. 29 și a.). Deasemeni, propriile sale lucrări autorul le privește
tot cu ochiul unui creator de literatură, chiar unele detalii tehnice devin, în
această ipostază, purtătoare de simboluri adinei. Un exemplu : „Obrazele
noastre, al meu și al Katiei. creșteau laolaltă, ca ale unei singure ființe, ca
și cînd lemnul ar fi fost crescut in gîndul de a ne prilejui o întîlnire ; cră-
paturile aveau ceva de prevestire, Una cădea pe obrazul Katiei și-i brăzda
de sus in jos surîsul cu o cicatrice neagră. Am lăsat-o acolo, Dacă așezam
lucrarea în profil, cădea între obraze o șuviță de umbră și Ic despărțea ;
eram două jumătăți de obraze care-și căutau părțile" (p. 335).
!n unele puține tablouri (literare, firește), emfaza tinereții e redată
netransfigurat, dind o impresie de vetust. De exemplu, frazele destul de bom-
bastice pe care eroul-povestitor le adresează cadavrului denumit de el Ange-
lus (cf. p. 235 și u.). Din această pricină nici virtualitățite simbolice ale
alăturării de acest cadavru a fostului său prieten, legionarul Alecu,
in vederea realizării unui ecorche, nu sînt suficient valorificate, Afm existd
apoi unele monologări interioare, ca acela in care se compară pe sine, copil,
cu cel din prezent (cf. p. 411 și u.), care au ceva artificios ce distonează cu
ținuta sobră și cu concentrarea expresivă a stilului din majoritatea pagini-
lor. Inutile sînt apoi explicitările de ordin istoric, ca cele de la paginile 301
și u. din Drum spre oameni. Atît in acest volum, cit și in următorul, după
părerea noastră tribulațiile iubirii cu Nora nu sînt destul de bine dozate.
se simt unele lungimi și repetări supărătoare. Nereușite sînt și încercările
de a reînnoda firul motivic intre volumul acesta și primul, prin exclamații
76
Cmniea literari
de genul: „Ah. copilărie chinuită, cu balauri cu draci ...” (p. 407). In pofida
acestor carențe stilistice, poate inerente prozei de anvergură ce trăiește nu
prin perfecțiunea caligrafică ci prin for(a epică de creare a tipurilor și im-
prejurărilor semnificative, ultimul roman al lui Ion Vlasiu continuă cu succes
ciclul cu titlul general edificator. Drum spre oameni, făgăduind o operă lite-
rară ce va îmbogăți cultura noastră.
ALEXANDRA INDRIEȘ
STUDII: EMINESCU-CREANGĂ'
ț
1 n condiții tehnice remarcabile, Facultatea de filologie de la Universi-
tatea din Timișoara, avtnd ca redactori pe Eugen Todoran, Ștefan Munteanu
și Ionel Stan, a scos de sub tipar un volum de Studii privitoare la operele
lui M. Eminescu și I. Creangă. Volumul cuprinde comunicările și conferin-
țele — unele dezvoltate in dimensiuni mai mari — ținute cu prilejul împli-
nirii a 75 de ani de la moartea celor doi mari clasici ai literaturii române.
Exprimind un omagiu pios, cum ni se spune in prefață, volumul reflectă
totodată sfera unor preocupări mal vechi ale cadrelor profesorale de la
Facultatea de filologie, care întotdeauna au stăruit asupra operelor lui M.
Eminescu, Ion Creangă și M. Sadoveanu, mai ales pe latura cercetărilor
stilistice, contribuțiile lor adunîndu-se, cu destulă cumințenie și modestie
științifică, pe lingă numeroasele studii apărute in ultimul deceniu despre
scriitorii noștri clasici.
Prezentul volum, deși nu aduce întotdeauna lumini noi in problema stu-
dierii celor doi scriitori, are meritul că adincește mijloacele personale de
cercetare ale autorilor, prezentînd rodul migălos al stilului propriu de muncă
științifică. In mare măsură studiile publicate satisfac o anumită exigență,
dacă nu de originalitate, in tot cazul de seriozitate in muncă, lucru vrednic
de a fi subliniat. Cele zece studii reprezintă contribuția a șapte entuziaști
cunoscători ai problemelor legate de conținutul și forma operelor lui Emi-
nescu și Creangă, accentul interesului lor urmărind in primul rind poezia
lui Eminescu, deși considerațiile cu privire la stilul artistic și la expresia
artistcă a limbii populare in opera lui Creangă sint fără îndoială remarca-
bile.
Alegoria Luceafărului, studiu! extrem de vast a! lui Eugen Todoran,
tratează în peste 70 de pagini aspecte filosofice legate de legenda Luceafă-
rului, demonismul iui Hyperion, dialectica demonicului, drama geniului șt
a Luceafărului nemuritor. Eugen Todoran neagă corespondența pasională
a poemului și atribuie Luceafărului valoarea capacității de asimilare de
către poet a influențelor folclorice, ca și cînd in problema măiestriei literare
viața cu reflexele ei afective in eul scriitorului nu ar juca nici un rol, iar
sinceritatea n-ar fi un criteriu modern de valorificare a operelor artistice.
Se pare că după E. Todoran calitatea operei depinde numai de cultura filozo-
*) UnivvrviUlra dia Tiftiițvm. FactlUIM 4c tilot-ople, M. E mi irtca-I.CrrAnji. Sitidii,	1965. J04
OuMea llineari
77
fică a creatorului său și de respectarea unor canoane, hai să le zicem folcloris-
tice. Oare folosirea motivelor folclorice nud mai de grabă un procedeu pentru
a face mai accesibilă convenționalitatea alegorică a poemului, deopotrivă
cu celelalte procedee și mijloace întrebuințate de poet ? Nu cred că motivele
acestea pot constitui un criteriu axiologic. Cu atit mai puțin, cu cit toate
variantele eminesciene date ca exemplu nu se ridică nici pe departe la fru-
musețea Luceafărului. Fără îndoială că „Eminescu a procedat ca toți marii
poeți care au valorificat mituri primitive, dindu-le înțelesuri noi, mereu
adaptate prin noi interpretări ale ideii" (p. 23) Insă alegoria are valoare
literară numai fiindcă este rodul firesc al unei fuziuni a ideii cu un puternic
sentiment, devenind, în primul rind, imagine artistică, așa cum bunăoară
s-a petrecut și cu alte „alegorii" (realizate uneori într-o viață de om) în
mod lucid, cum au fost capodoperele Faust de Goethe sau Corbul lui Edgar
Allan Poe.
Studiul lui E. Todoran stăruiește asupra dialecticii procesului de cunoaș
tere prin care geniul ajunge la conștiința nemuririi lui. Simbolul, in genere,
se pretează ce e drept la interpretări felurite, deci e plurivoc in creația lite-
rară, dar e discutabil, simbolic vorbind, să afirmăm de pildă că drumul Lu-
ceafărului poate avea doar accepție pur gnoseologică. Aceasta chiar dacă —
în mod justificat — transpunem anecdota poemului la problemele filosofice
ale dialecticii demonicului, prin efortul, de a conjuga pe Hegel cu materia-
liștii greci. Valoarea poemului n-ar fi fost cu nimic știrbită acceptindu-se și
explicația biografică, verosimilă, cind e vorba de drama unei pasiuni umane.
De asemena mi se pare discutabil dacă Eminescu socotea demonul drept un
ideal pentru existența poetului, căci, cel puțin în erotica sa, atributul demo-
nic are un sens negativ. Vreau să spun că idealul poetului nu era acela al
capacității nefirești de cunoaștere, ci in toată viața sa era, cu consecvență,
acela al purității afective, al integrării în misterul simplu și concret al exis-
tența, în natura nepervertită. Cred că e exagerat să se afirme că poetul genial
„nu poate renunța la nemurire pentru că răspunzînd chemăriiî pămintcști,
iubește femeia nu dintr-un capriciu, ci pentru împlinirea legii firești a vieții,
fiind însă silit să contemple nemurirea în propria sa natură, ascultînd de.
glasul ce i se naște în sus, deoarece femeia nu răspunde pe
deplin năzuinței lui spre identificare, în actul iubirii, pentru a-l urma în
lumea nemuririi lui“ (pag. 52). Iubirea poetului e alta decît a celorlalți
oameni și nu urmărește „împlinirea legii firești a vieții", în ultimă analiză
chiar și numai pentrucă poetul ii dă un alt preț, o altă valoare decît omul
obișnuit, pentru care-de cele mai multe ori-dragostea nu reprezintă mare
lucru în viața sa practică. Cu alte vorbe, gindesc că orice poet adevărat se
deosebește de ceilalți oameni, nu prin natura sa demonică sau genială, ci
— Eminescu a subliniat adeseori această atitudine lirică — prin problema-
tica axiologică a propriilor lui trăiri sufletești. Iubirea e rațiunea de exis-
tență a poetului, fie el romantic sau suprarealist.
Poezia nu e numai emoție sau fior liric, ci e și cuvint, E firesc ca in
exprimarea celor mai intime stări sufletești, creatorul să recurgă in primul
rind la valorificarea limbajului celui mai legat de preocupările personalității
sale gîndiloare. Spirit alimentat permanent cu idei filosofice și muncit mult
de intenția de a îmbogăți vocabularul filosofic necesar și propriu limbii noas-
tre — într-o vreme cînd aceasta abia se înfiripa, — fmirtescw a reflectat șl
78
Literari
in opera sa poetică aceste preocupări. In ciuda sugestiilor filosofice din
versurile-i melodioase, Luceafărul este unică prin realizarea sa artistică,
adică prin fuziunea ideilor cu sentimentul, prin imaginea-i artistică, nouă,
expresie a unui puternic sentiment personal, ultragiat în viață, dar convertit
estetic într-o capodoperă a sensibilității umane. Atît anecdota cit și ideile
filosofice sint in Luceafărul numai pretexte, menite să ascundă, intr-un mod
extrem de subtil, sinceritatea unui țipăt al inimii care vibrează răscolitor în
fiecare cuvlnt.
Studii de statornică meditație și de cuprinzătoare sinteză filozofică, așa
cum e și cel semnat de E. Todoran, sînt, așa dar, foarte idile pentru știința
literaturii. Dar e necesar ca ele să fie completate de analize mai la obiect
ale valorilor stilistice, singurele promovatoare de original și incomparabil
lirism. Astfel de studii realizează in acest volum Ștefan Munteanu in Emi-
nescu șî limba poetică a înaintașilor și Expresia artistică a limbii populare
în opera lui Ion Creangă, precum și G. f. Tohăneanu in Stilul artistic al lui
Creangă, studii valoroase, dintre care două ne lasă regretul de a nu le co-
menta aici.
Calitatea cea mai de seamă a primului studiu menționat constă, nu atît
in faptul că el dovedește, cu multe exemple, cit de mult „Eminescu a mers
în prîvînța limbii poetice pe căile deschise dc predecesorii săi", ci superio-
ritatea stilistică a versului eminescian, în adaosul de elemente artistice care
individualizează expresia poetică și-l deosebește profund pe Eminescu de
înaintașii săi. Studiul este plin de reflexii perspicace și adinei, exprimate
cu sensibilitate și finețe. Arătind cum putea „limba ronânească să-și cîșiîge
conștiin(a de sine a valorilor ei", Ștefan Munteanu după ce analizează ele-
mentele luate izolat sau prinse ca ecouri din altă parte, menționează „că în
stilul premergătorilor poetului ele par accidente fericite pe care sensibili-
tatea noastră le înregistrează fără entuziasm; abia dacă le surprindem
pîlpîirea. care trecută la Eminescu, se va aprinde și va străluci, căci poetul
le va mări în chip uimitor amplitudinea vibrațiilor și le va urca în planuri
simbolice spre care nu se încumetează înaintașii" (p. 88—89). Observațiile
analitice folosite in sprijinul demonstrării sînt extrem de prețioase, deși
autorul e conștient că armonia eminesciană „nu poate fî redusă la o sumă
de procedee tehnice", ci „cercetarea trebuie convertită spre analiza semni-
ficațiilor fundamentale prezente în opera artistică, înțeleasă ca un act dc
creație integrală, exprimînd într-o formă specifică unghiul din care scriito-
rul pîrvește lumea" (p. 37).
In studiul Un leîtmotiv eminescian: marmura de G. I. Tohăneanu (de
altminteri reproducerea capitolului final at cărții Studii de stilistică emi-
nesciană, recent apărută), se urmărește polisemia unui termen dominant în
lexicul eminescian, arătindu-se filiația, raporturile și implicațiile stilistice
ale sensurilor metaforice, cel mai impresionant simbolizînd efortul poetului
de a găsi „euvîntul ce exprimă adevărul".
0 ideie ce mi se pare nefondată este că „operele mari și durabile sini
numai acelea zămislite în lumina iubirii fată de îndeletnicirea și subiectul
său" (p. 113). In realitate, nu există artist căruia să-i lipsească iubire
față de îndeletnicirea și de subiectul său, căci fără această iubire nu se poate
vorbi de vocație și de talent. Ea nu reprezintă nicidecum „o etică înaltă".
ci un atașament firesc. Eticul presupune învingerea unui obstacol, de cele
Cronica btrf.uj
79
mai multe ori de ordin intern. Deși eului individual nu-i poate fi pe plac,
omul săvîrșește o acțiune etică șl se străduiește chiar s-o îndeplinească mai
bine, oridecîteori se supune unei norme morale, deci unei cerințe a societății.
In orice domeniu se poate vorbi despre o etică a muncii, in afară de domeniul
propriei înclinații și aptitudini, așa cum nu se poate vorbi bunăoară nici
despre sacrificiul făcut din dragoste (aici ceea ce pe altcineva „îl costă", pe
îndrăgostit îl răsplătește). Mu toate operele „zămislite în lumina iubirii față
dc îndeletnicirea și subiectul său“ sint mari și durabile. Dacă ar fi astfel,
atunci cabotinii ar fi cei mai mari artiști! Cred că varianta poetului citat,
Apari să dai lumină, exprimă nemijlocit legenda lui Pygmalion, artistul care
a izbutit să însuflețească marmura și să dea astfel ființă Galateei prin dra-
gostea lui înfocată față de frumusețea femeii. In textul reprodus nu reiese că
ar fi vorba de iubirea artistului față ide propria-i îndeletnicire ci numai de
sentimentul său erotic.
Leitomotivul marmorei semnifică intr-adevăr idealul desăvirșirii arti-
stice și este simbolul „unei arie întemeiate pe echilibru și armonie*. cum
afirmă G. I. Tohăneanu, dar marmura a obsedat și pe alți lirici mari ai lumii,
in ce măsură, nu se poate elucida decit printr-un studiu comparativ. Con-
vingerea lui G. 1. Tohăneanu ne râmi ne altfel datoare. De altminteri, analiza
motivelor folosite de scriitori aparține literaturii comparate și un astfel de
studiu e mai 'încărcat de semnificații, decit considerațiile limitate ale unei
analize stilistice, cu toate că unele asociații subtile ne sînt prezentate extrem
de cuceritor.
G. I. Tohăneanu se exprimă neobișnuit de frumos, intr-un stil personal
sugestiv și cu neîndoielnice calități poetice, de talent, lată cîteva expresii
înzestrate cu asemenea virtuți: „Freamătul simțirii dezlănțuite întunecă
însă vederea poetului, destrămînd aureola statuară a frumuseții'1 (p. 106),
. sensul cuvintului marmură, sporindu-i parcă răceala și întețindu-i
nesimțirea- (p. 107): „evocarea brațelor dc m a r m u r ale iubitei
despresura ceața urîtului și a pustiului iradiind lumină'* (p. 108)'. „Detaliî
cromatice subtile subliniază, în asemenea cazuri, urzeala moale a visului*
(p. 108); „Durerea sculptorului orb, care nu-și poate muia privirea în stră?
lucirea marmurei dăltuită de propriile-i mîini. încremenește astfel în piatră,
dincolo de existența fizică a artistului* (p. 103): „Marmura care bîntuie
visările poetului este aceea din insulele scăldate in lumină ale Eladei* (p.
110); „captează, în structura ei latentă, o briză din mitul Venerei Anadyo-
mene, adică a zeiței închegate din horbota de spumă a mării" (p. 111).
S-ar mai putea da și alte exemple, dar mă apresc reproducînd o frază
care convinge, atît prin forma cit și prin conținutul ei: „Această însușire
a lui Eminescu — de a feri de o lumină prea tare datele brute ale culturii,
adăpostindu-Ie. uneori, la rădăcinile înseși ale imaginii poetice și lăsînd
astfel o zonă largă asocierilor pe care cititorul este poftit să o umple din
zestrea minții și a sensibilității sale — constituie una dintre trăsăturile
cele mai remarcabile ale artei eminesciene și face în așa fel îneît comenta-
rul poeziei sale să nu istovească niciodată* (p. 112).
Dintre celelalte studii, Categoria de frumos în concepția lui Eminescu de
Ion Iliescu mi se pare a folosi un material eterogen, destul de puțin conclu-
dent pentru unele idei, stabilite parcă în mod programatic. In concepția „suf-
letului frumos (die schdne Seelc"), Eminescu are ideile lui Schiller, în este-

Cronica literari
tică și in etică. Dar pentru a se vedea mai clar acest lucru, sau pentru a fi
contrazis, era necesară o analiză oricît de sumară a concepțiilor menționate
in studiu.
Reflexe prometeice în poezia lui Eminescu de Al. Crișan lărgește prea
mult aria de răspindirc a motivului prometeic și sînt încărcate cu tot felul
de considerații laterale, uneori retorice.
Divagații privitoare a literatura franceză se găsesc și în Eminnescu șî
antichitatea greacă de Maria Pîrlog, deși analiza unor fragmente emines-
ciene întemeiază punctul de vedere al autoarei, chiar dacă asociațiile cu
literatura noastră populară depășesc tema studiului.
Eminescu in perspectiva literaturii universale de Victor Jancu, este un
articol de sinteză care arată prin ce trăsături esențiale ale poeziei lui Emi-
nescu s-a deschis operei o perspectivă ce a depășit de mult granițele țării.
E stabilit de asemenea momentul istoric al contribuției cercetătorilor străini,
și mai ales maghiari, în prețuirea și penetrarea lut Eminescu la diferite po-
poare. Arătind componentele principale prin care poezia eminesciană, de
profundă esență romantică, „a creat în chip original momentul românesc",
articolul lasă regretul că aceste componente nu au fost demonstrate mai pe
larg, intr-o analiză cuvenită cunoașterii cuprinzătoare a marelui nostru poet.
Studiile apărute in cel de al treilea volum editat de Facultatea de filo-
logie din Timișora dovedesc, la fel ca și cele din Analele Universității, sir-
guința și competența unor cercetători al căror spirit de originalitate știin-
țifică ar trebui stimulat și în domenii mai puțin clasice.
N. ȚIRIQ1

81
istorie literara-documente
DATE NOI DESPRE
VICTOR VLAD DELAMARINA
[^■aca Ion Popoviei-Banațeanul a fost mai favorizat iu ultimul timp de critica și istorio-
grafia noastră literarii,bucurindu-KC de publicarea în1r-o nouă ediție a nuvelelor sale, de
studii critice de proporții monografice chiar \ nu același lucru se poale spune despre scrii-
torul bănățean. Victor Vlad-Delamarina. Și aceasta, nu pentru cil opera lui Delamsirina ar
fi inferioară aceleia a contemporanului său, ci pentru că, critica nouă nu și-a dnt indeslul
osteneala su cerceteze mal de aproape opera acestui poet etichetat drept „di alee tar, sa
aprofundeze cu egală solicitudine și celelalte laturi ale activității sale: de dramaturg, trndu
câtor, prozator (proza memorialistică și autobiografică), sau chiar cea de picior (sînt cunos-
cute frumoasele sale acuarele lucrate după schițele din călătorii).
Deosebit de utilă, și necesară în același timp, petdru valorificarea moștenirii literare a
lui Delamarîna, esle însă și consultarea scrisorilor poetului, in număr <te |), donate uite
nor Muzeului Regional a! Banatului dc către sora sa, J.aura. Cercetarea lor aruncă o luminii
puternica asupra unor laturi mai puțin cunoscute ale vieții sate, expliclnd totodată anumite
trăsături ale caracterului și personalității sale, ale formației și viziunii sale artistice, și Chiar
momente ale evoluției scrisului său spre orizonturile realismului, file sînt importante nu numai
pentru bogăția de date pe care le aduc referitoare la viața poetului, dar și pentru cunoaștere:'
atitudinii sale sociale, care se poate desprinde cu certitudine din paginile lor. In cete mai
multe, Delamarina ne apare in postura unui observator atent al societății vremii aule, nutrind
un dispreț adine și față de viața amputata din cazarmă și școală, față de metodele învechit?
care se practicau aici, față de sistemul degradant al bătăii și pedepselor, față de slujitorii
eu lotul ruginiți și inutili al crucii, sau față de societatea Bucureștiului vremii aceleia
Nedreptățile societății in car? trăiește, sînt notate în scrisorile sale fie cu revoltă și indignare,
fie cu humor zeflemitor șî fină ironie pe care o surprindem în opera sa poetică sau în
Schițele de călătorie.
Scrise in etape diferite din viața sa, în momente de mari frămînlări sufletești, deliberări
șl holăriri cruciate [lentru poel, scrisorile sale, pe lîngă materialul autobiografic adus de
Cartea vieții mdet sini cele mai importante mărturii ale gindirii șl atitudinii sate din aceste
perioade. Datele iw care ni le furnizează ele, se eșalonează intr-o etapă destul de lungă de
viață, de la .mii de gimnaziu (1881), pînă la cei anteriori morții sale premature (1896). Ma-
joritatea Ut sînt adresate mamei sale Sofia Vlad-Rădulescu, mai puțin bunicului după mumii
de la Lugoj, unchiul său. doctorul Constantin Rădulescu („Costi-baci") și surorii sale Laura.
Primele doutî datează din perioada ultimului an de gimnaziu la Lugoj ț 1881), vreun-
ui care este găzduit in casa bunicului său după mamă, deoarece cu doi ani înainte plerzîndu-și
tatăl, mama impreună cu surorile sale se mutaseră la București. Rămas singur la Lugoj, în-
lr-o atmosferă neprielnică, alimentată de șovinism de către profesorii unguri, de persecuție
a vieții culturale a elevilor români din șeoalâ, politica promovată cu perseverență in această
perioadă de către regimul dualist austro-ungar, tînărul Vlad, în vîrsta de numai 11 anî, va
duce dorul familiei și al patriei de dincolo de munți, pe care și-o închipuia la acea dată ca
un adevărat Eden. Din această cauză, va căuta prin toate mijloacele să-și determine mama
să-l ia la București visînd să intre în școala militară de acolo. Tn cazul că nu-i va reuși
32
Ulurat- lilmrJ rl'Mumetet;'
acest plan, intenționează sa încerce a intra cu o bursa la o școala de pictura. Este marea
dorință irealizabila a vieții sale, cuci ulterior, scîrbit de viața cazonă din școala militară,
de regula meritul ei îngust, va căuta de multe ori o posibilitate de a pleca ia o școală de
pictura, fără rezultat favorabil însă, deoarece nu avea mijloacele necesare, iar mama sa ne-
avînd încredere in meseria nesiguru de pictor nu-i va da nici un sprijin în acest sens.
Cea dinții dintre scrisori, purtind data de 25 aprilie 1884, insistă pe lingă mama sa
in această direcție pe un Ion destul de categoric : ,Ja alt an nu oi ^t'dea în gimnaziu! acesta
rut știu pentru măca(r) ce bun, dacă rut mă vor primi în școala militară din bucurești, adecă
din Rumania, oi da o rugare la episcopul nostru ca să mai susțină intr-o academie de o pictura
Epistola ta unde mă agruești domnișoarele! zieu mă a necăjit foarte, atît, inert nici mt
am cutezat a-ți scrie pirut acum: Te rog inrtă-mă dacă cugeți ea boși nu am învățat destul
— deși nu ieste buși adevărat ieu voi căuta cît oi ptdea să îți fac. bucuria" *.
Nesimțindu-se deloc bine la liceul din Lugoj, scrisoarea ni-1 prezintă pe Delamarina
frămmtat de găsirea unei posibilități de a scăpa din el. Din alte rîndurt ale scrisorii se des-
prinde indignarea sa față de felul cum esle tratat în școală, cum sînt tratați elevii români în
genere, fiind batjocoriți sistematic șî notați cu note minime. Se pare că mama sa este infor-
mată la București in mod oficial prin scrisori despre comportarea fiului ei, informații care
nu erau bineînțeles apreciative- Așa se explică scrisoarea „tare" a mamei sale, în care îl
numește „domnișorule" și promisiunile atît de solemne ale tînărului elev.
„Scăparea" din acest impas îi vine însă repede, dar într-un fel nu prea plăcut, lucru
pe care ni-1 mărturisește în scrisoarea a 2-a, trimisă puțin mai tîrziu. Este eliminat din gim
naziu împreună cu alți trei colegi — printre care și Ion Pnpovlci-Bănățeanul — pentru faptul
de a fi activat în societatea de lectură a elevilor români, de a fi recitat poezii care n-au fost
pe placul autorităților și profesorilor maghiari. Activitatea societății de lectură a elevilor ro-
mâni din l.uoj și cauzele eliminării lor în special, au fost analizate și în altă parte3, așa că
ne mărginim doar să înregistrăm faptul.
In dorința lui de a pleca în România, și nefiind implicat îndestul pentru o eliminare
(recitase o poezie destul de nevinovată), tînăru! Vlad trece la acte mai convingătoare : atîrnă
o coardă tricoloră pe tabla din sala în care trebuia să aibă loc interogatorul inculpatilor,
scriind alături și o lozincă patriotică. Scrisoarea — purtind un chenar negru de doliu —
trece însă peste acest amănunt de frica mamei sale care i-ar fi mustrat poate și îi anunță
cu bucurie vestea Că trebuia să părăsească gimnaziul.
Tn urma acestei întîmplări, visul i se împlinește. Este luat la București și înscris la liceul
Sflntul Sava unde se vede silit să mai repete odată ultimele două clase de gimnaziu — dat
fiind faptul că nu i se «cunoscuseră studiile — la sfirșitul cărora i se îndeplinește și cea-
laltă dorință: este primit în școala militară și repartizat la Craiova. Din cauza modului
barbar de a pedepsi elevii pentru orice fleac, a perioadei grele de acomodare cu instrucția
și cu regulamentul cazon aplicat cu strășnicie aici. Delamarina este cu totul deprimat. în
urma insistenților sale, prin proiecția unchiului dr. C. Rădulescu. este transferat în cele din
urnă la lași.
La lași se pare că o duce la început bine. învață sîrguincios și întră în grațiile direc-
torului școli, colonelul Makarovitz căruia iî satisface curiozitatea referitor la familia lui șl
românii din Transilvania printr-o scrisoare lungă. In urma acesteia are loc o convorbire
amicală cu directorul care recunoaște în el „un băiat de valoare", aflind că vorbeșie mai
multe limbi și că e un bun patriot. Fraza cam patriotardă a acestuia „că țara românească,
numai prin adevărații români a ajuns acolo unde este astăzi iar nu prin felurite lepre și
idunăturî care caută să o prade" o ia în înțelesul ei cel mai bun și o va nota cu importanță
în scrisoarea dresată bunicului său. Scrisoarea, purtind data de 6 februarie 1888 ne prezintă
un Delamarina interesat de studiul materiilor predate în școală, cerînd bunicului să-l procure
o serie de cărți de specialitate : agrimensura, geografia Europei ele. care pot fi șî în alte limbi.
Mai puțin preocupat de studiu și înclinat mai mult spre observația oamenilor și a me-
diului în care trăiește, ne apare Delamarina în a patra scrisoare datată din 25 februarie (fără
an, însă e mai mult decît probabil 188ii). Trebuind să respecte canoanele religioase așa
cum le cerea școala burgheza, sînt puși la un post a cărui lungime „ii acrește sufletul". în
cele din urma trebuie să împărtășească alături de ceilalți actul spovedaniei despre care
exclamă : „Vd puteți închipui ce spooedame evlavioasă, — 260 de elevi — la un singud biet
popa bat rin și plictisit. Trbuie sad ia pe fiecare în parte ca să-i ceară de la dumnezeu iertarea
păcatelor, — dar cu toată britrinețea lui, — a da! gata în 3 ceasuri, — foirfă suflare a".
Culorile cu care este zugrăvit ceremonialul, tonul și ritmul trepidant al desfășurării
povestirii, ne îndreptățesc să acordăm acestei părți a scrisorii sale valoarea de creație lite-
rară. Gesturile șl mimica cucernicului părinte care cîntă pe nas cu „ă" prelungiți, care „se
Intorir
83
întindea fi căsca" plictisit, însoțite de „chihăituri și pfpfpfhahaha!“ -urile elevilor, sînt sur-
prinse cu același ochi atent și ironic. Ritualul are un eiecl îndoielnic „întocmai ca și cind
ar sparte un gîngao uituc o orație unei autorități".
Cu o ironie zeflemitoare Delamarina dezvăluie caraghioslîcul unor situații și masca
ipocrită a slujitorilor bisericii. Delamarîna n-a fost niciodată un credincios și spiritul său
anticlerical, format încă de tînăr, se desprinde clar din rindurile scrisorii. Chiar mai tirziu,
în peregrinările sale pe mare, cînd vrînd-nevrînd îi vin în minte și gînduri mai sumbre —
pentru a da numai un exemplu in acest sens — notează în Cartea vieții sale: „Draperii negre,
judii, catafalce, porțile in doliu, cioclii etc., etc., etc., este tot ce m-a sârbii mai mult in
piață" (p.3), sau la moartea sa: să nu se oază cioclii, copii cintăreți sau popi llămînzl cu]
droaia in vârtej" (p, 4). Jurnalul său autobiografic este plin de reflecții critice Ia adresa
acestei tagme.
Nu putem trece peste scrisoare fără a remarca preocupările lui continuie pentru pictură,
căci ea ne informează asupra a două desene pe care le trimite vărului său Tiherius (Bredi-
ceanu n. n.) și respectiv surorii sale Laura.
Impresiile plăcute de la început se schimbă treptat mai ales în urina unui eveniment
care survine neașteptat la sfirșitul anului 18®9. Este vorba de „răzvrătirea” la care participă
împreună cu alți 80 de colegi ai săi, cauzată de măsurile defavorabile pentru ei. luate de
noul ministru de război, generalul Mânu. Revoltați! din clasa sa (a Hl-a) urmind exemplul
celor mai mari, fug din școală „în corpore", oprindu-se doar noaptea tirziu la schitul Tărîța
de lingă lași. După ce rezistă un 1imp asaltului unor trupe de cavalerie trimise pe urmele
lor, se reîntorc fără succes la școală.
Scrisoarea lui, purtînd data 30 iunie 1889, este consacrată descrierii acestor evenimente,
mai ales că întreaga familie intrase în panică la auzul celor inlîmplale, Ea trebuie deci
să-i justifice în fața mamei neliniștea, prezența în rindurile revoltaților și să o facă să creadă
că a aderat mai mult silit de împrejurări grupului.
în urma fugii la Tărîța, situația lui se înrăutățește și mai mult in cursul anului școlar
1889—1800, deși acum devenise „superior”. Fugarii sînt mereu persecutați. în special unul
dintre profesori poreclit „Cojoc" („un căpitan de cea mai ordinară cemfeejiune pe care t-am
mit", Cartea vieții mele. p. 162), nu îl mai scapă din ochi. Pentru cea mai mică abatere este
băgat la carceră, la arest, fără a mai vorbi de notele rele ce i se dau pentru că nu a învățat
papagalicește regulamentul. Situația îl duce la disperare. Intr-o scrisoare către unchiul său,
cărui» îi dezvăluie aceste necazuri, îi dă de înțeles că i-ar plăcea să fie mutat la Craiova,
fapt care i-J face potrivnic și pe directorul școlii, colonelul Makarovitz, lezat în amorul său
propriu de director al unei școli „bine conduse",
Neputind pleca la Craiova, Delamarîna nu reușește să se mai împace deloc cu viața pe
care o duce în școala militară din lași ți singură pictura ii mai prcocură rare ceasuri de fericire
(mai ales că profesorul de desen, pictorul C, Stahi. îl încuraja mereu și-l asigura de pro-
gresele făcute). într-alît se săturase de viața anchilozată din școală. încîl se gindește să
fugă în Italia. Franța sau Germania, unde să intre la o școală de pictură, căci gîndul de
a deveni vreodată „un căpitan Cojoc" îl îngrozea. Se hotărește să se îmbarce clandestin pe
un vas și chiar se pregătește serios să-și pună planul în aplicare. Prea legat însă de mama
sa, nesvînd nici curajul să înfrunte dintr-o dată necunoscutul lipsit de orice mijloace pecu-
niare, îf scrie aceastcia o scrisoare sperind că, dacă nu-î va aproba planul, cum era și de
așteptat, va accepta cel puțin tacit situația. Mama sa dovedește a fi însă neîndurătoare. Ea
nu înțeleg: că dorința lui este izvorîtă de data aceasta din străfundul cel mai curat al ființei
sale, care se răzvrătea împotriva oamenilor îndobitociți din armată, ața cum îi cunoscuse
el, ți voia să se salveze. Aceasta i-a retezat cu asprime încercarea voind să pună odată
capăt fluctuațiilor lui. în cazul că pleacă, ea îl reneagă și mai mult, consideră că „aven-
tureria" n i era decit o minciună pentru a scăpa de carte, de care s-a săturat. Scrisoarea ei
îl lovește pe Delamarîna ireparabil, tăindu-i aproape definitiv visele de a deveni vreodată pictor.
lubindu-și mama. Delamarîna nu are curajul să treacă peste hotărîrile sate și rămîne
mai departe în școală, nu din plăcere, ci doar pentru a-i respecta dorința. Scrisoarea pe care
i-O scria la 11 februarie I8D0 e plină de amărăciune, de o revollă mocnită împotriva realităților
din școală și în parte, trebuie să o spunem, zdruncinat și dezamăgit efi mama sa nu l-a
înțeles. Deși începe pe un ton de scuze, nu se poate opri să nu atingă motivele principale
care l-au determinat să-și făurească acest plan. De aceea ține să amintească mamei sale că:
„Nu pușca sau putoarea cărții m-ar fi făcui să apuc alt drurrt, ci rușinea — sau mai mult
necazul, de a fi jucăria, a ori și cărui x, y cu puterea in mină, — de a mă apăsa la fund".
Poetul preferă să trăiască „cît de modest și fără considerație”, decît să o ducă Joată viața,
astfel precum o duc acum în școala". Și pentru a-și motiva afirmația dezvăluie cîteva din
34
hlMWr
nedreptățile din școală, pe care justețea și spiritul său de adevăr nu le puteau aproba: „Aici
nu-i vorbă de umanitate și de loialitate, (in adevăratul înțeles) doamne păzește! Se mănincă,
mic cu mare, mare cu mie, și egalii și mai muti, ca etnii — ipocrizie și mtșciic, în iot
momentul. Știam că nici într-o parte din lume, nu sînt oameni sinceri adevărați, dar poți
mai ușor să răsujli de ei, decarece n-ai in tot momentul de a face, cu ei, pe cînd in școala
noastră, un om care simte, e doborii de scirbă, neputîndu-se despărți nici la masă, nici în
curte și nici ia culcuș, de mișeii care îl înconjoară, și cărora trebuie, întotdeauna să li te arăți,
binevoitor sau cel puțin amatil. Ei bine, și această încordare e ceva greu, ce la urma
urmei se satură. Nedreptățile însă ta studii, acestea, mai amar ie maniacă.,
Eșuîndu-i planul cu privire la pictură și trebuind să se hotărească pentru o specialitate
anume, tinărul Vlad îți alege marina. Pentru cariera aleasă se pregătește în taină și cu
tenacitate. Curînd însă chestiunea trebuie să se pună deschis, căci absolvind școala militară
din lași în 1890, urmă să facă doi ani specializare la București, în care perioadă fiecare
elev îți alegea specialitatea. Cu gîndul de a se face ofițer de marină, Delamarina începe o
campanie serioasă de informare ți documentare asupra viitoarei sale curiere, stînd de vorbă
cu ofițeri de marină asupra muncii și vieții de marinar. In sfîrșit gata decis trebuie să înlîm-
pine din nou vechiul obstacol: parerea familiei și in special a mamei, din partea căreia se
putea aștepta din nou la un refuz.
Cunosetnd acest lucru, Delamarina se arată de data aceasta mai categoric. S-risoarea
sa din 31 martie 1891 îți anunță mama de hotărîrea luată — de această dală definitiv —
expllcindu-i și argumentele care l-au determinat la această alegere căci îți dă seama că:
„a te duce pe“ acele ape „neștiind dacă ie mai întorci ori nu te mai întorci, este negreșit un
lucru straniu, deoarece rămin îngrijiți cei de acas". Plină de un optimism sănătos, scrisoa-
rea este în același timp un act de acuză al societății burghezo-moțierești, coruptă și venală de
oameni ipocriți, de măști ascunse și nedreptăți, din care încearcă să evadeze. Este gata să
înfrunte pericolul mării întrucit: „am ajuns să mă ingrețoșez de atitea măști prefăcute în
țel de fel dc chipuri, cu care mă intilnesc zilnic. E de nediscutai, că pe vas, numărul mișei-
lor c mai redus, și în consecință și respirația ceva mai ușoară.,. Strrt că am trebuință de
aer curat și sper că acesta îl voi găsi pe mare sau probabil că și pe (—în) largul Dunărei".
Sentimentul de revoltă împotriva societății în care trăiește, este întărit de condamnarea
războiului imperialist în care s-ar putea să piară „fără nici un folos", convins fiind că răz-
txaul nu slujește interesele mulțimilor. Felul în care este zugrăvii războiul dc către Delamarina,
în cuvinte care capătă o pondere cu atit mai mare cu cît el insusi se pregătea pentru cariera
militară, denunță deosebit de sugestiv caracterul său nedrept și în același timp frica șl lași-
tatea superiorilor ieșiți în majoritatea cazurilor din rindurile burgheziei și moșierîmil care sub
paravanul gradelor ofițerești „stau adăpostiți prin șanțuri, tot pe la spate ridlcind din cînd
nasul afară spre a porunci", pe cînd oamenii din popor și ofițerii tineri duc tot greul răz-
boiului, Delamarina urăște războiul nu penlru că este laș, ci pentru relele lui, pentru inutili-
tatea morții atîtor oameni nevinovați, pentru faptul că ar putea să se stingă și el în mod
stupid" ca un „licurici" cu tot (cu) epoleții cei lucitori, care de abia îi voi fi pus pe umeri".
Pericolul de moarte nu-l înspăimintă căci după părerea Iul „tot așa moare omul ți pe
uscat și. pe ud sau în ud", iar despre moarte n-are rost să se vorbească că e „păcat să-ți
mai bați capul cu acest capitol, care apare fără doar și poate în biografia unui om". Ea nu
este deci un motiv pentru a-l reține sau a-1 influența în ceea ce privește hotărîrea lui pentru
marină și tonul categoric cu care îți exprimă această alegere: Este dorința mea" 1 o va face
pe mama sa să cedeze.
Fără să mai aștepte învoirea ei. intervine în același timp pe lingă unchiul său. doctorul
Constantin Rădulescu care avea relații influente, pentru a fi îmbarcat pe vasul „MIrcea" care
se pregătea in vara anului 189] pentru o călătorie în Mediterana. Avînd oarecum șl compli-
citatea unchiului său, mama cedează și Delamarina obține aprobarea îmbarcării. Călătoria sa
avea un dublu scop: acela dc a cunoaște personal viața de marinar și a dobindi în același
timp unele cunoștințe necesare viitoarei sale cariere, căci realizarea dorinței sale nu era chiar
atit de simplu. Ofițerii de marină în acel timp erau pregătiți de școala militară din Calați, iar
trecerea de la școli destinate mai mult satisfacerii nevoilor cadrelor de uscat se făcea destui
de greu, Totuși el nu se lasă descurajat.
Plin de entuziasm, dar fără a fi părăsit de anumite temeri, Delamarina se îmbarcă pe-
vasul „Mircea", în aceeași vară, făcind o călătorie pe itinerarul: Constanța—Gonstantinopol—
Insulele Chios—Rhodos—Suda—Pireu— Salonic ți îndărăt — nume care sint în parte și
titlurile capitolelor din descrierea lăsată de el asupra călătoriei.	,
Descrierea întitulată de la Călătoria bricului Mircea (1891) se pătrează într-un manus-
cris foarte frumos ilustrai cu schițe (acuarele), luate de el în timpul călătoriei, și într-o altă
hlOfic hterirĂ dixwMence
85
versiune sub turnul de scrisoare trimisă din București cliiirr in întoarcerea sa din călătorie,
purtînd data de 22 septembrie 1891. Manuscrisele sînt inedite. Publicarea lor ar ti Interesantă
și utilă aducînd o contribuție substanțială ta cunoașterea începuturilor prozei memorialistice
a lui Delamarina, a scriitorului întotdeauna atent la peisajul uman și social al locurilor.
Tată numai un exemplu : La Alena „Toate ar fi frumoase de mi s-ar resimți și nici o sărăcie
îndrăcită, banii de argint sind rari ca corbii albi și. la o hirtie de 10 drachme (10 fr.) cind
trebuie să ți dea restul, negustorul taie hirtia în două cu forjei ele socotind o țwnătmc de
aceasta de cinci drachme".
Notele de la sfârșitul scrisorii ne informează despre felul în care a decurs călătoria în
mod practic, în care „abstracție făcînd de unele mici neplăceri pe care vrind-aevrind trebuia
să le privesc printre degete — n-am dece mă plînget" Singura lui dorință este ca în anul
care urmează sau mai precis „cele 284 în ale pe care le mai <im dc stof pe băncile școlii să
ofițer" — ceea ce e egal cu : „a termina bine și acest ultim an de nemulțumire ca elev.,
Pînă acolo însă a mai trecut prin multe, unul dintre cele mai neplăcute lucruri fiindu-i
călărie, care i-a adus multe neajunsuri mai ales că nu se împăca cu profesorul. In cele din
urmă, spre sfirșitul anului școlar 1892 este trimis la Huși pentru aplicații topografice. De
aici, adresează o altă scrisoare mamei sale, (mai 1892), în care face o serie de notații asupra
localității. Notațiile sate ne. sugerează atmosfera Dușului din vremea aceea, atît de
caracteristică liedurilor provinciale moldovene, descrise mai tirziu atît de plastic
de Sadoveanu. Orașul nu ii face o impresie deosebită, ci dimpotrivă: „Este ceva mai mic ca
Lugojul in întindere și in frumusețe ceva mai frumos ca Chisătăul cu toate că are vreo două
cofetării fn care e ceva mai curat deci! cum ta cismăria iui Baco, pe pavajul după stradă ești
amenințai să-ți rupi nasul ta fie ce pas dacă nu cauți să-ți dobindești mereu echilibrul".
Mai mult decit aspectul exterior al orașului, îi interesează cercetarea faunei umane pc
care o prezintă deosebit de sugestiv. Intuiește în acelați timp cu foarte multă profunzime den
sebiri rigide și canoane etico-morale precis delimitate: Jumea din Huși se împarte în trei
clase bine distincte: Aristocrațimea, excesiv de speriată și îngimfată, care na primește pe
nimenea în gazdă deși nu-și dă socoteală din ce motiv. (Probabil fiind că-i; .fieparti tort
llușul di Bucurășci I" și n-ari pi undi rizghi șivilizația di otita munți"). Apoi vine prostimea,
are e mai patriarhal dispusă ca păurimea Logojartească. — în această clasă avurăm noi
deosebite onoare să fim primiți, vro doi-trei pe ia pauri de — ăi mai bogați și mai tustruiți
i are dau fartiru, pe degeaba, iar majoritatea și-au luat odăi cu chirie iot la mahalagii cam
în felul „babei Ginta".
De reținui este, și în această scrisoare, observația atentă a lucrurilor descrierea ama
nuntită a camerei, care ne duce cu gîndul chiar la interioarele lui I. A. Basarabescu, in
care nu lipsește o notă ștrengăreasca de umor sau ironie.
Toate aceste simple notații ale tînărului Delamarina ne dovedesc o minte ageră și
scrutătoare a realităților, oamenilor, lumii cu care vine în contact, calități foarte importante
pentru un seriilor. Deși sini scrise fără nici o intenție de a crea, căci în acest caz ar fi fost
mal atent la formulări, ci izvorîte doar din nevoia imperioasă dc a comunica cele văzute,*
observațiile sale reliefează în parte talentul scriitorului care n-a reușit să se desăvârșească
din cauza morții sule premature.
Ultimele două scrisori sînt nedatate și aparțin ultimei perioade a vieții sale 189-1—189&.
Stilul lor este cu mult mai cizelat, mai îngrijit decît în celelalte. Anii aceștia doi rmirchează
perioada de creație în viața lui Delamarina, Jn acest scurt răstimp 1894 mai 1896 scrie întreaga
operă care a rămas de la ei: poeziile și impresiile din călătorie pe care le publică în Dreptatea
și Familia, datează toate din acești ani.
Orizontul și experiența lui de viață se lărgește și se îmbogățește neîncetat, scrisul sau
-apătâ accente realiste viguroase, de critică socială chiar, fărzi însă să ajungă la forme defi
nitive. Păcat insă cu celelalte scrisori din această perioadă a vieții sale lipsesc, căci ele
ne-ar aduce, credem, un material deosebit de ilustrativ asupra formației sale scriitoricești,
asupra legăturii permanente cu fondul sufletesc neîntinat și sănătos al poporului, care La deter-
minat, în ultimii instanță, să se îndrepte spre făgașul realismului critic.
Prima dintre ceie două scrisori este legată de zilele imediat următoare marelui eveniment
maritim a deschiderii canalului Sulina, la care participă și poetul in calitate de Îmbarcat
pe vasul „Mircea", El relatează în amănunt banchetul dat de oraș și Comisia Europeană a
Dunării cu această ocazie. Din scrisoare ne apare un Delamarina ironic și plin de impor-
lanță, pe care lumea „de sus" nu-l mai impresionează, nici măcar regele : .^omisiunea E.D.
1 Europeană a Dunării — n. nA a făcut niște cheltuieli enorme pentru acest prînz fabulos unde
s-a cheltuit 120 franci pentru fiecare persoană de distincțiune, între care afară de m i n e mm
86
l'tirri*- Hl»-tJ!.î rlnriunrHli'
era șt regele , primul ministru, minixireasa, aiul miniștrii, ingineri, ofițeri superiori ale
murMcr străine, și ale marinei noastre, o mulțime de dame urile șt frumoase etc,, ele.*
Abia ultima scrisoare, adresatii sorti sale Laura, aduce unde mărturisiri timide
asupra scrisorilor salecerind mior prietene ale ei „să nu rtdâ de poeziile dinDreptatea
iscălite dc mine", în schimb, spiritul de justețe al poetului, sufletul său curat și plin de urna
nism, dragoslea țientru omul simplu din popor batjocorit, neacceptarea abuzurilor din partea ofi-
țerilor armatei burghczo-moșiercșli, respingerea pedepsei degradante cu bătaia, (oale acestea se
desprind cu claritate din raîndurile scrisorii. Neputindu-se conforma spiritului îngust al dis-
ciplinei militare care aduce in fața Consiliului de război doi soldați simpli pentru a-i con
damna „pe vreo doi ani”, pentru cine știe ce act de indisciplină indicat de superiori (de fapt
se parc ca o ripostă hotărilă a acestora împotriva unei bătăi), Delamarina intervine ca apă
rătur al lor. Delamarina — așa cum mărturisește surorii sale — a pledul sincer pentru cauza
celor doi soldați pe care îi consideră nevinovati șî deci cere achitarea lor. Pledoaria sa este
în fonti act de acuză al armatei burghezo-moșierești, a regulamentului ei înghețat, al sis-
temului degradant al pedepsei cu bătaia, a ofițerilor inumani, închistați și reduși, de tipul
lui „Moș Teacă”, care folosesc aceste metode : „gindiji-vă domnilor — spune Delamarina
în ce mod barbar zdrobesc căpitanii fălcile acestor disperați apărători ui patriei! - Gindiți-t>ti
că pe cînd căpitanul are fel de fel de mijloace ca să dovedească că n-a bătut soldatul, soldatul
a-are de partea sa deal pe Dumnezeu care dă sentința ta judecata de apoi, pină atunci
soldatul c adus înaintea judecății militare, bătut, înnegrit, cuzai și înșpăimînfnt de rămîne
mut. Deci cer achitarea iui apelind In larga indulegență a Duoastră ,.."
Puținele scrisori ale lui Delamarina care ne-au rămas, fac dovada unui neprețuit spirit
umanitar și iubitor de dreptate, a urmi fond sufletesc adîne popular. Delamarina a rămas
legat în permanență de poporul din mijlocul căruia a trăit. așa cum o dovedesc scrisorile
sale, așa cum o dovedește șî opera sa.
Fără să fie lipsit dc unele laturi negative, fără sa lipsească din unele mici notații care
trădează o concepție socială mioburgheză, cele mai multe dintre ele, pe lingă bogăția de
date biografice, au observații realiste interesante, caută, să spargă învelișul strimt al acelei
concepții, din care caută să evadeze, Observația atentă a oamenilor, felul realist în care pri
veșle evenimentele din jurul său, societatea in care trăiește și peisajul uman înconjurător,
depășește de cele mai multe ori cadrul strict al notației împingîndu-1 de la comentariu ța
atitudine. Dacă ar fi însă să ne oprim doar asupra luării în derîderc a slujitorilor bisericii,
a criticii armatei burgheze și a războiului imperialist, pe care-1 consideră cu totul neavenit,
a pedepselor brutale din armată, a însuși sistemului rigid folosii dc această armată burgheză,
i apărării soldatilor ieziți din mijlocul poporului împotriva superiorilor șî ar fi suficiente
exemple să ne dăm seama de viziunea și concepțiile sociale a lui Dalainarina. dacă pe alo-
uri el n-a reușit să se ridice dincolo de pragul unei concepții socîal-poțitiee mic-burgheze.
nu puține sînt cazurile cînd a făcut-o totuși. Opera sa o dovedește din plin
WRCF.A POPA
noti:
') 11. 1 of am -uft tai»'. Ion	E.S.P, L.A., 195^
’} /fm HMnMn-uf Ia neutral f^ațla foi WrianMJrrna. înX/rpiJodf ron/cr* .ir^gnfiUr, «AhMlr evudfnietr
terțe ii. SMinirtiU din tot vfwfin mttjpfnjMi.
*) 11. ForfonwMaC. *p. cit., ii dl. RiitrifriBiM, Doi «crHUin binilmi Victor VUJ-RrUviri«i« si t-w
vici-BliillcMvl,	dr , F/ Scniuf	Oirtoro, f o
|-Ciwlr Iilrr4r> din iifliciUj
87
arta
„ÎNTÎINIRE CU ÎNGERUL"
DE SIDONIA DRĂGUȘANU
LA TEATRUL DE STAT REȘIȚA
A
x 1-ceastă preocupare manifestă a Sidoniei Drăgușanu pentru explorarea mediului fami-
lial, a unei zone intime a vieții, se pare că devine pentru ea, ca dramaturg, o dominată.
ÎTi în Zizi și formula ei de viață dar mai ales în această „Iniîlnire cu ingirul', auto rea
ace o pledoarie (e adevărat că nu întotdeauna suficient de dramatică) pentru sănătatea
morală a familiei, pentru raporturi oneste în viața de familie, în care miza pe care o pun în
joc partenerii trebuie să consume, să se alimenteze reciproc din nevoia de sinceritate totală,
Ca și în Zizi și formula ei de viață, montată tot pe scena reșițeană, și eroul din Iutii-
nire cu îngerul, arhitectul Grigore Mîrza, este într-un anumit mod un evazionist de la nece-
sitățile elementare de conduită morală și familiară. Cinismul și ipocrizia sa sînt de neclintit, deve-
nind un „rnodus vivendi“, cl preferind, să ducă existența dublă a înamoratului și a delicatu-
lui soț în fața soției și a Don-Juanuluî poltron în fața amantelor dc ocazie. Această duplici-
tate a existenței sale este poate cel mai bine intuită de către autoare fiind bine surprins
modul ireproșabil de comportament al eroului în familie, conjugat cu aerul său brutal,
laș și aventuros în relațiile extra-conjugale.
Desigur, relațiile familiale de acest gen nu pot duce decit în compromis, în existență
nedemnă, în întreținerea unul cerc vicios colcăind de vicii mereu alimentate, de ipocrizie
permanentă, vrea să insinueze autoarea. Se pare că piesa Sidoniei Drăgușanu face un bun
serviciu în acest sens instituției familiei, care nu arareori este periclitată de asemenea erori
pe care oricare din parteneri le poate face. Aducînd cîteva tipuri autentice, ca Grigore Mirza
sau Gina Biu, această cinică, acest Don-Juan de tip feminin, autoarea dovedește intuiții
bune ocolind căile cele mai scurte care duc de obicei la scheme sigure. Replica îndeajuns
de dinamică și ritmul alert, chiar dacă nu sînt îndeajuns de susținute și de o substanță dra-
matică prea profundă, concură totuși la deznodămîntul firesc (în sensul melodramei, firește).
Desigur autoarea știe să manevreze replica de efect șl să dozeze suficient de bine causticitatea
unor dialoguri sau creionarea unor tipuri. Ceea ce mi se pare insă insuficient de adâncit
în această piesă este relația om — colectivitate, sau om — social, sau om și replica pe care
reprezentantul pozitiv al societății o poate da lui Mîrza. Și sora eroului și soția sa, Stela,
șl Remus Nițescu, funcționar în Minister, nu ajung să dea o replică autentică și profunda
pe planul recuperării eroului, Se pare că replica vine oarecum dinafară, deus et machina,
din țesătura conflictelor, din descoperirea lor de către soția eroului și din alte comportări
inabile ale amantei sate Gina Beiu „îngerul".
Desigur, Fugen Vancea a scos tot ce se ponte scoate de la o piesă de acest gen, de
interior, n care delimitarea dramei — melodramă, poate ușor să eșueze, devenind incertă.
Ritmul imprimat de regie, punctarea pledoariei pentru demnitate, pentru fericirea conjugală
și respect, a dat piesei un tonus destul de viu. Decorul lui Virgil Miloia, suplu și în linii gra-
țioase, etalînd parcă zborul de fluturaș al eroului, rămîne bine cuplat cu momentele dramatice
ale piesei devenind generator de atmosferă.
88
Ani.
Actorii, in special Camil Georgescu, Jeni Petrescu, Tanța Lache-Albuleanu, Marin Vodă,
Mariana Marimscu, Vasile Baiu, Gheorghe Damian și Aura Rîmniceanu, au susținut acest
dialog epic in favoarea familiei. Desigur, putem imputa aerete prea accentuate de femeie
fatală a acestei Gina Beiu, imprimate pină la șarjă uneori de Jeni Petrescu, sau atitudinea
cam prea împetrită, cam prea de gîsculiță care nu știe nimic despre comportamentul soțului,
al Stelei Mirza, pe care Maria Vodă n-a scos-o dintr-un anume anonimat. Mariana Mari-
nescu, plină de nervi, debordînd de tinerețe, însă uneori și prea teatrală în acest „premier
amour“ pentru arhitect a unei mici funcționare. Tanța l.ache Albuleanu a încercat un erou
ferm, stăpîn pe situație, deși pîndilă de rigiditate uneori, de o pedalare pe o prea acută
corectitudine a eroinei, care, în loc să-l confere prospețime, i-a conferit uscăciune. Dumitru
fipure a scos din funcționarul de la Minister un funcționar onest și atît, replicile sale „mora-
lizatoare" fiind uneori destul de penibile. Cuplul — Jeni — Jean, jucat prin cîteva replici de
efect cu multă culoare de către Aura Rîmniceanu și artistul emerit Gheorghe Damian. Un
șofer „al dracului" prinde Vasile Baiu, un tip bine intuit de autoare, individ foarte puțin
comod pentru arhitect, în care poltroneria se uneșle cu impulsivitatea și grosolănia cu
lingușeala. In spectacol s-a remarcat în mod deosebit actorul Cărnii Georgescu, pe
care-1 prind asemenea tipuri de eroi, așa cum l-am văzut și într-o piesă de Baranga,
intelectualul uneori dezabuzat sau facil frămîntat, aici, în Intîlnirea cu îngerul, un gen de
bărbat urmării mai mult de capriciile sale aventuroase decit de o activitate susținută pe plan
social-uman.
Un spectacol de comedie despre care se poate spune că ține afișul, chiar dacă piesa nu
trece de o anumită medie a lucrărilor de acest gen, chiar dacă nu se ating aici, nici măcar
din întîmplare, niște traumatisme ale sufletului uman, fnsă Sidonfa Drăgușanu dă in schimb
spectatorului o replică îndeajuns de spirituală despre cum este demn sau nedemn să viețu-
iești în intimitatea ta proprie, întinde o mînă de ajutor pentru ca dacă se poate omul să
devină mai curajos cu sine însuși fiind vorba despre propria sa fericire.
/, A.
Arii
89
cârtire triste
Silviu Drago mir: „Avram lancu”
c
V-zea mai reprezentativa figură a revoluției de la 1848 .1 românilor din Transilvania este
incontestabil cea a lui Avram lancu. Istoriografia veche, insuficient informată, tendențioasă
in parte, lipsită de înțelegere științifică a evenimentelor, l-a înfățișai pe Avram lancu în
ipostaza eroului aureolat al generației naționaliste de la sftrșitul secolului al XlX-lca și celui
următor. Prevalîndu-se de concepția materialistă a istoriei, dc o argumentare livreștii
și documentarii exhaustivă, Silviu Dragomir a reușit să alcătuiască o monografie completă
despre viața și activitatea dc tribun al poporului a lui Avram lancu, in viitoarea evenimen-
telor revoluției de la 18-18. De asemenea a adus o contribuție edificatoare asupra cauzelor care
au provocat luptele dintre revoluționarii români șî maghiari, Ele iși au temeiul în contradic-
țiile dintre țărănimea iobagă, preponderent românească, și moșierimen feudală, aproape în
întregime maghiară. în lumina acestei constatări, caracterul național al revoluționari lor
români nu rezultă din exacerbarea sentimentelor șovine, anlimaghiare, ci din contradicțiile
de clasă dintre țăranii români și nobilii unguri, cei dintîi nflmdu-se pe poziție
revoluționară.
Lucrarea este împurțilu in zece capitole, acestea in subcapitole, după cum natura subiec-
telor reclamă aprofundarea lor sau clarificarea lor prin contribuții substanțiale fi de ama
nuni. Începutul se face cu originea lui lancu, fiul lui Alixandru. jude și gornir, ridicat din
rindul iobagilor, dar asupra căruța nu cădea apăsarea jugului feudal*. Cu atit mai mare
este meritul lui „Avrămuț'1 de a fi simțit alaiuri de iobagi încă din fragedă copilărie. Studiile
începute în sal la Vidra le-a continuat la Cîtnpeni, Zlatna și Cluj. Cultura și mediul unguresc
în care a trăit l-au făcut tributarul lor „aproptituiu-l de idealurile urmărite tic reprezentanții
de seamă tu maghiarilor". Consecința acestei stări este vădită în diferite Împrejurări, De
pildă intervine pentru împăcare in conflictele dintre studenții români și unguri, sau se declară
jwntru „armele minții" în relațiile cu revoluționarii unguri, dar nu pregetă să ia atitudine
împotriva lor, cind convingerea îi este îndestulată de faptele lor dușmănoase. Dintre toate
vărsarea de sînge de la Mihalț l-a determinat să renunțe la colaborarea cu ungurii și să
ridice urinele împotriva lor.
silviu Drngomlr a demonstrat cu argumente peremptorii, în primul caz, că vina nu cade în
nici un caz asupra lui lancu: in legătură cu al doilea caz, dovezile sînt de asemenea categorice în
favoarea sa. lancu nu n semnal cu inima ușoară moțiunea adunării de la Blaj, Jn rare se cerea
încadrarea în constituția austriacă și colaborarea cu conducerea armatei împărătești". El știa
însă că in timp ce împăratul s-a declarat dispus să recunoască drepturile națiunii române,
„guvernul din Pesta nu admitea nici măcar erislcnfa românilor ca „popor*. In asemenea
alternativă, , Joncttera dc părere că pentru a în/ringe despotismul poți să ic aliezi și cu diavo-
lul". Bălcescu însuși, animat de sincere sentimente pentru o colaborare româno-maghiară, a
reproșai ungurilor de a fi distrus Intențiile loiale ale lui lancu și de a-i fi dezamăgii pe
Eflimie Murgu. prin lipsa lor dc loialitate. Altă cauză majoră care i-a determinat pe români
să se alăture imperialilor este acțiunea de reprimare sălbaticii organizată de guvernul
maghiar împotriva țărănimii române, care iși revendica dreptul de proprietate asupra
pământului.
Sitriu Dra#in*ir • ,. Vraan liwNk. rrfMura „paypio din teorii
90

O bună parte a moiiogr. liei (I2U dc pagini) c consacrata luptelor duse de înoți împotriva
încercărilor făcute de armatele revoluționare maghiare de a-i supune. O expunere a lor ar fi
o greșeală, fiindcă le-ar schematiza și minima liza. Istoria patriei noastre strălucește de fapte
istorice; sînt însă puține cazurile care să se asemene cu luptele purtate de țăranii din Munții
Apuseni. Bărbați și femei, bălrîni și tineri într-o sforțare supraomenească au înîrînt toate
încercările amintite, stîrnlnd însăși admirația adversarilor. Luptele acestea au mai arătat că
Kossuth nu a fost animat de sentimente loiale față de lancu; folosind pe Drago? și pe
Hat va ni a urmărit capturarea lui și lichidarea rezistenței românilor. Luptele descrise compe-
tent și sugestiv merită să figureze în orice tratat de istorie militarii pentru pilduitoarele
exemple de guerila. Lupta de la Eintînele este una din ele. Ea s-a desfășurat după o tactică
inspirată de simțul ancestral de apărare împotriva cotropitorilor. împrejurările grele prin care
trece uri popor într-o anumită epocă nasc oameni mari. Avram lancu a fost exponentul celor
de la 1848 și s-a dovedit la înălțimea misiunii pe care poporul i-a încredințat-o. _
Ultima parte a lucrării cuprinde epilogul revoluției maghiare, apoi consecințele deplo
rabile pentru români ca rezultat al politicei dc duplicitate practicată de Curtea de lu Viena,
care a făcut concesii minime populației românești din Transilvania. Spiritul de
obiectivitate, care stă la baza acestei lucrări, il determină pe autor să evite un răspuns
categoric, „fiindcă arhivele austriece nu au joși cercetate în direcția aceasta". Sfirșitul
lucrării se încheie cu anii care au întunecat mintea lui Avram lancu. Expunerea lor trezește
o firească comiwsîune pentru „craiul maniilor" lovit de o asemenea nenorocire, dar mai
sugerează intenția autorului de a transfigura pe lancu în erou dc legendă, atribut pe care
poporul i La conferit după moartea sa.
Stilul lucrării e pătruns de mireasma trecutului, care captivează și transpune pe cililor
în starea lucrurilor de acum un secol și mai bine; e fluent și atractiv. Aceste trăsături nu
alterează înalta ținută a operii lui Silviu Dragomir, ci îi imprima caracterul operelor scrise
pentru masele populare, cu conținut educativ patriotic, cu îndoită valoare : științifică și de
popularizare a științei.
THF.ouoit x riUrm,
Valeriu Râpcanu: „Vlahufa ți opaca sa**
p
* Ura ambiție de a ridica un mmiument sau de a contrasemna un deces — cum se
exprimă V. Râpeanu într-un cuvin! introductiv — strădaniile sale, in această nouți carte, au
ca scop privirea ,jiintr-o perspectivă modernă" a unui „rai interesant a! literaturii noastre".
pe care sâ-l poală explica ,}n epoca lui și prin epoca tui".
Este o metodă îndeobște recomandabilă aceasta, dar in cazul lui Vlahuță ea se impune
ca singura valabilă, întrucât stabilirea aportului real al scriitorului la dezvoltarea literaturii
române nu se întemeiază atît pe creația sa originală, în general modestă, cît pe activitatea
vie dc animator, și îndrumător cultural, pe apresența unei conștiințe receptive la ceea ce se
friimmta în juru-i. Operația iieeaste presupune desigur, o largă și solidă documentare, o selec
ție atentă a faptelor, dar și capacitatea de a le sintetiza într-o viziune unitară, menită să
reconstituie climatul social și spiritual al unei epoci întregi, căci — potrivit mărturisirii auto
rului ei — lucrarea aceasta a fost aconcepuLi „ca un dialog cu patrule i de ani de literatură".
in mijlocul cărora Vlahu/ă a trăit și s-a format
Avînd o clară intuiție a valorii belelrisțjcii lui Vlahuță, cercetătorul n-o supralicitează
in analiză, el reține doar aspectele ei semnificative și își construiește cu multă siguranță
judecățile de valoare.
Prin puterea dc detașare și deosebita luciditate în formularea aprecierilor, V. Râpeanu
întrunește virtuți indispensabile unei încercări ca aceea de a prezenta in mod obiectiv un
destin literar atît de ciudat prin caracterul evoluției sale: opera lui Vlahuță fiind receptată
de-a lungul timpului în forme variate și contradictorii, de la absoluta recunoaștere pină In
aproape totala ci negare. La curent cu întreaga bibliografie existentă in legătură cu scriitorul
în discuție. V. Râpeanu are posibilitatea sa urmărească drumul sinuos al vieții acestuia,
corectînd sau întărind cu argumente noi unele teze anterioare, astfel că raporturile poetului
cu Junimea, apropierea sa de socialiști, atitudinea fața de răscoala din I1O7. față fie monarhie
și războiul mondial ele. capătă acum o mai precisă motivare.
91
Fără să se lase ispitit de literaturizarea faptelor, de romanța rea care poate fi o cali-
tate dar ți o primejdiea gravă, V. RApeanu ne-a dat o carte ce captivează prin rigoarea selec-
tării materialului (deosebit de necesară într-un studiu de acest gen în care aglomerarea
datelor neasemnificative ar putea alcătui un balast greu de asimilat) și printr-o remarcabilă
sobrietate și limpezime în argumentare, lectura cărții îți crează sentimentul participării vii
la frămîntările unei epoci însemnate din istoria literaturii noastre, mai ales capitolul dedicat
prietenilor lui Vlahuță reînvie parcă o întreagă lume, scoțînd în prim plan personalitatea
morală a scriitorului.
Firește, chiar șî intr-un studiu incontestabil valoros cum este acesta, se pot ivi idei
discutabile sau unele inconsecvențe care nu scad însă meritele de ansamblu ale lucrării.
V, Râpeanu, de pildă, respinge teoria lui Gherea cu privire la fondul prim de optimism al
lui Vlahuță, arătind că slujirea poeziei de tinerețe a acestuia „nu dovedește un fond optimist,
ci mai degrabă o nemulțumire categorică împotriva societății(p, 44}.
Se pare însă că afirmația de mai sus nu răstoarnă totuși leza Iul Gherea care nega la
cei doi poeți (e vorba de Eminescu și Vlahuță) ideia pesimismului organic, înclinația 1or de
a privi lumea în culori sumbre. De altfel mai la vale, V. Râpeanu se declară de acord cu
Gherea în problema rfcccp.hom'smuhn' lui Vlahuță: „zîjj este vorba de pesimism, ci de decep-
ționism" — spune cercetătorul — deoarece „descurajarea, deprimarea, proprii poeziilor sale
de tinerețe, nu-și au sursa într-o anume concepție asupra lumii (... )ți in dezamăgiri perso-
nale, momentane, cauzate de situația dependentă a scriitorului in societate* (p. 49),
încununare a unei îndelungi activități de cercetare, al cărei prin rod s-a concretizat în
impunătoarea ediție Vlahuță, în trei volume, apărută în 1963, cartea lui Valeriu Râpeanu
se înscrie ca o realizare remarcabilă a istoriei noastre literare actuale, reaflrmînd posibilitățile
creatoare ale acestui înzestrat critic și istoric literar.
IOSIF PANTE A
Teodor Vîrgolieis „Dimitrie A tighel”
1—^eși un scriitor valoros, atît în poezia sa, cit și în proza sa literară, D. Anghel a
devenit un scriitor uitat. Colaboratorul său, Șt. O. losif, a avut un destin literar mai norocos.
Figurează în manualele școlare șl, măcar pe această cale, și-a asigurat viabilitatea. Anghel
e amintit fugitiv doar în calitatea lui de colaborator la Caleidoscopul tui A. Mirea, Cometa
și Legenda funigeilor (C. Boroianu : Literatura română, el. X-a, 1965). Nu i se acordă nici
măcar un loc modest ca lui I). Th. Neculuță, Tratan Demetrescu ori I. Păun-Pincio. Pe ne-
drept, după părerea noastră. La o nouă repartizare a scriitorilor în manuale se cuvine să i se
facă dreptate și lui D. Anghel. In manualele vechi scriitorul se bucure de mai multă atenție.
Figura cu poezia, Afcwtea narcisutui, concludentă pentru a explica funcția simbolului în artă,
spre a exprima stări sufletești inefabile.
Autorul monografiei pledează pentru cunoașterea scriitorului in adevărata lui valoare,
pentru a risipi uitarea ce l-a acoperit și pentru a-| reda circulației valorilor literare certe.
Lucrarea răspunde pe deplin acestui deziderat, care nu e numai al autorului ci al tuturor
iubitorilor de frumos. F. scrisă cu competență și cu căldură, adresîndu-se deopotrivă marelui
public și tinerelului studios. S-ar cuveni ca opera lui Anghel, din care s-au tipărit ediții
selective de serviciu, să apară într-o ediție critică pentru că scriitorul să poată Ei apreciat în
totalitatea scrisului său.
Teodor Vîrgolici, în monografia sa, păstrează — șî bine face — tiparul clasic al unei
astfel de lucrări : viața, poezia, proza literară și publicistica, în felul acesta, didactic, sînt
analizate toate fațetele esențiale ale personalității scriitoricești a lui D. Anghel. La sfîrșil,
un capitol privind colaborarea dintre losif și Anghel, în care autorul adoptă punctul de ve-
dere just, anume că nu se poate delimita, într-o astfel de colaborare, ceea ce aparține unuia
de ceea ce aparține altuia. încercarea în sine este oțioasă și fără valoare pentru istoria
literară.
Tn expunerea biografiei, T. Vîrgolici nu străruie asupra sfîrșhului tragic a) prieteniei
dintre losif și Anghel. Faptul n-ar explica nimic din opera celor doi scriitori, de aceea
aplaudăm procedeul. Gtitorul neavizat s-ar putea totuși declara nesatisfăcut și s-ar putea
92
Cirfi rt»i»w
întreba; cum se poale ca un scriitor, care a iubit în viață numai frumosul, să calce în pi-
cioare tocmai ceea ce e mai frumos pe lume, prietenia ? !
Analizînd poezia lui D. Anghel, autorul pornește de la cel dintîi volum, Tn grădina,
apărut în 1905, odată cu cel al lui Octavian Goga, Poezii, și ajunge la concluzia că volumul
e mai mult decît „o transplantare de motive din lirica simbolistă", ci mai degrabă expresia
artistică a unui zăcămînt afectiv, depozitat din copilăria poetului. „Contactul cu poezia sim-
bolistă a descătușat acest zăcămînt și l-a dezvăluit lumii" (pag. 41).
La acest poet se poate consista, chiar în acest prim volum, o sinteză fericită între linia
tradiționalistă a poeziei și tendințele novatoare ale timpului.
Autorul lucrării subliniază că Anghel n-n fost un poet retranșat în lumea florilor, ca
un refugiu, ci mai degrabă ca un protest față de inechitățile contemporaneității. Se poate
stabili o apropiere Intre chemarea patetică a lui Al. Macedonski din poemul Noapte de mai —
„Veniti, privighetoarea cintă și liliacul e-nflorit" — și între volumul lui Anghel In grădină,
care e șl el o chemare, dar mai discretă, spre natură. In poezia Himera. Anghel își manifestă
repulsia față de lumea timpului său: ,.Plisc dc dezgust pentru lumea banală și tristă I Tainic
Hitnerii i-am spus: „Du-mă pe celălalt tărim" I
Pentru R. Anghel, florile sînt simboluri întruchipînd dureri omenești. Volumul Fantazii
din 1909 marchează o altă fază în evoluția poetului în care pecetea simbolismului e mai pu-
ternică. Autorul subliniază judicios că Anghel se deosebește totuși prin delicatețea, și discreția
sentimentului dț un Ion Minulescu, mai retoric și grandilocvent, de G. Bacovia, dezolant
șf macabru.
Simbolismul lui Anghel este „un mod de expresie al temperamentului său înclinai,
structural, spre fantazare" (pag. 62).
Capitolul consacrat prozei lui Anghel realizează o analiză detaliată și profundă a tuturor
fațetelor prozatorului, conchizînd: „Iti ansamblu! ci, proza lui Anghel este intr-adevăr,
„excepțională", așa cum a caracterizat-o G. Călinescu, Profund originală, atit in substanță cit
și in mijloacele compoziționale, cucerește prinir-un farmec specific, inedit și ne perisabil, prin
intensitatea senzafiilor și sentimentelor pe care te comunică, prin adinca ei vibrație lăuntrică
și stilul bogat în nuanțe, poematic, dc o rară putere de sugestie fi dc o desăvtrșilă expre-
sivitate" (pag. 101).
Publicistica lui Anghel, analizată și ea. rămîne exemplară prin nivelul ei elevat pentru
toți cei ce țin un condei în mină. Studiul umple un gol în istoriografia noastră literară, căci
monografia lui Șerban Cîoculescu e demult epuizată, iar scriitorul Angliei merită o astfel
de cinstire realizată cu tot aportul științific, 1a nivel superior, șl ca exegeză a textului, și
ea stil.
C. N MIHALACHK
Ion Petrache: „intîlnire dc seară"
iVU poetic al volumului fntilnirc de seară este dorința de împlinire a omului. Pro-
blema, tratată cu acuitate în poezia contemporană, îmbracă la Ion Petrache o haină care o
remarcă, separînd-o de a altor poeți din generația sa. In aparență, gîndurile omului sînt
cutezanțe demonice, dar poetul este un teluric. Această idee este exprimată în esență în poema
Muntele. De la primele versuri măreția visului se decalează de cunoașterea obișnuită, cotidiană ■
Cunosc un om ce tainic a visai
Im muntele aceta-ntreaga viață.
La muntele acela dur, ea fierul
Ce-n dialoguri se pierdea cu cerul
Omul „n« s-a împlinit în niciun chip" deoarece nu a Încercat sa escaladeze muntele
decît atunci cînd și-a făcut o „scară de aur". Tîrzie încercare. Timpul i-a slăbii puterile și
împlinirea nu se mai poate realiza. Toate celelalte poezii din clciu : Inttlnirea de seară reiau
motivul, amplificindu-l. în Ws/ca în ape limpezi, luntrașul nu ajunge la limanul împlinirii din
cauza furtunii pe care nu știe s-o înîrîngă:
Vislea în ape limpezi un luntraș, / Care credea, privindu-se în unde / Că-i însuși veșnicia în
mișcare, / Din sine izvorînd, curgind în sine. / Dar se stîrni din liniștea ceea I Un clocot
din adine să miște apa . . .1 Luntrașul nu mai știe sd oîsfe4st:d, / In clocotul de ceruri și de ape!
CAr|t-reviste

In poezia Marca este rduat motivul, m aveați □,cepție: ,«ii sintem fiu valurile laie...
Cu poema In noi. poetul se apropie de posibilitatea împlinirii, convins că vrea să depășim
elementarul pas de toată Ziua ... ca, în stîrșît, Cavalcada să pună în acord împlinirea omului
cu timpul pe care-’ trăiește:
Al-ar«m; în șeaua arfei celei noi
Și-mi place numai goana către stele '
Copita icpei scurmă și-n noroi
Dar coania-i ardem versurile mele
In juru-mi viscolesc mereu lumini;
Inima uremii bate Ungă mine
Și sinii ei mustind in rădăcini
Și-araiă-n lume sJtrcarUe pline.
Poezia Risipa sintetizează ideea că o viață împlinită înseamnă o continuă dăruire, acu-
mulările nu se tac stringent individualist, ci pentru toți cei din jur, dintr-o largă înțelegere
umanistă a lumii.
Pornit să cunoască viața și universul (Cunoaștere, Ala chiamii, Definire, Carnet de bard},
poetul constată că omul după încercări și neîzbînzi avînd convingerea că „tușul trebuie cer-
cetai in mină", ajunge la biruință. întregul ciclu Intilnire de seară are în acest Iei o anumită
unitate, poemele fiind reluări pe aceeași temă, Intilnit eu gîndurile sale, poetul afirmă chiar
în poezia cu acest titlu:
rotite serile acestea ne-adm
fiorul din lume, /
Și duc lumii I
fiorul din noi.
Ciclul Romtin;e, divers, ca problematică, lărgește sfera preocupări lor mai ales prin scuti
mentul erotic. Deși stăpînește o imagistică proaspătă, nu se ridică totuși la crezurile exprimate
in primul ciclu. Cronica de mahala ultima parte a volumului, prezintă însă un interes deosebit
Este o suită lirică despre o lume care îl atrăsese pe Arghezi și care în fiori de mucegai, dăduse
nestemate în poezia cu „Dube, mucegaiuri și noroi". Influențat in unele locuri de Arghezi
(deștele, a putrezit și sufletul în noi, vocea ca mătasea, c-așa-i jocul). Ion Petracheîșl păstrează
un spirit propriu de observație a necăjiților din vechile mahalale bucureștene.
Plecînd de la modalități lirice, ton Petrache este mai de grabă un povestitor liric. Reluarea
unor cuvinte de la poezie la poezie (pănunt, noapte, zi, alb, argintiu, floare, acoladă, perle,
soare, lună, stea etc. etc.) poate însemna o rcstrîngere a viziunii poetice dar și un mijloc
individual de a rămîne permanent in aceeași sferă de preocupări. Căutarea cu orice chip a
poantei în poezii, micșorează gravitatea ideilor podului.	—
Cu Intilnire de seară Ion Petrache se altă în mod categoric la o poezie superioară celei
din primele doua volume; Aripi (1953) și Diminețile patriei (I9C9). Sondind viața pentru a
descoperi posibilitățile de împlinire ale omului, creatorul dă cîteva piese remarcabile ca de
altfel și cele despre vechea lume a „gropilor bucureștene". Intilnire de seară este întilnirea
cu un jxiet care are de spus ceva în lirica contemporană.
VICTOB CRXCIUW
George Dumitrescu: "Poeme”
na dintre plăcutele surprize recente pe care a lăcul-o cititorilor noștri de poezie Edi-
tura pentru literatură, esle și volumul omagial tle Poeme al lui George Dumitrescu.
Extrase dlntr-o „viață de poezie" care a însumat 14 volume, două premii ale Academiei
și alte două ale Societății scriitorilor rornâni, versurile acestei cărți respiră o puternică ardere
interioară, adeseori convertită în transfigurări lirice cu accent personal, muzicalitate și finețe,
reluzîndu-se stridenței șl formalismului violent. „Am fugit de podoabe inutile și de cărări
94
< •.Artl-reri-Sr
rasuate sterii, care au început să fie la modă fi astăzi ca imediat după primul război mori*
dial", spune autorul în scurta, dar substanțiala și semnificativa postfață a volumului.
Poet al echilibrului dintre conținut și expresie, George Dumitrescu, a fost încadrat de
<i. Călinescu în Istoria literaturii române din 1911 la capitolul Intimiștii, iar E. Lovinescu, în
1937, ii recunoștea „sinceritatea profundă a tonului" și fluiditatea versului, dasilicindu-l pe
autor drept un erotic și un elegiac. Și în adevăr, parcurgînd volumul de față, poți ușor să-ți
dai seama, că, pentru creațiile din perioadele respective, cei doi critici au fost bine orientați.
Poezia mai veche a lui George Dumitrescu este țîșnîtă dintr-o mare dramă umană, cea a
pierderii femeii iubite, trăită la un diapazon înalt, fapt care l-a determinat pe subtilul Per-
pessîcius s-O asemuie cu imnurile lui Novalis scrise întru cinstirea logodnicei moarte.
Așa cum arată Al. Piru în prefața, Jipsa de ecou mai pronunțat tn epocă a poeziei lui
(learge Dumitrescu se explică prin absența unui sunet mai acuzat personal și a inovației
stăruitoare în expresie", aprecieri în general valabile dacă privim opera respectivă din unghiul
dc vedere al actualului moment istoric. Sub speciac aeternitas, însă, aprecierea respectivă ar
putea să nu reziste intru totul, căci există multe tonuri personale ale acestui „trubadur*
(numit așa cu oarecare severitate) chiar alături de marii săi contemporani, Blaga, Bacovia,
Arghezi. in versurile : „Intîia zi de toamnă te cere ca sa vii, f Să-mi intri ca o svoană năval
nică-ii odaie, / Sălbăticiune mică cu pletele de ploaie, / Cu miinile ca niște jucării 1“
Chiar unele poezii apreciate de către prefațator ca „factice*, conțin versuri de reală pros-
pețime :
„O, strugurii, ciucurii sinilor tăi! Af« frig in văpăi. 1 Peste pleoapei..
in rest, prefața constituie o judicioasă și sensibilă orientare a cititorului prin opera poetului
despre care avem convingerea că va li încă gustată și prețuită de cititorii noștri, chiar cei mai
tineri. Romantismul devoțiunea iubirii și puritatea trăirilor sufletești vor rămine veșnic atri
bufe ale tinereții. De aceea poate și autorul Jnchina această carte sufletelor tinere si gene-
roase."
Pentru a demonstra că există totuși și o anumita modernitate în poezia lui George Dumi-
trescu spicuim versuri și strofe din care aceasta rezulta. Astfel : „Străfunduri nebuloase dc
suflet în mișcare i Dospesc ui întuneric santeia viitoare ! Tn cearcăne de ceață, un sîmbur
de lumină / Se zbate să-ți închege ființa cristalină".
Cu ce oare, simț mai inexpresive aceste versuri, decît cele încadrate cu pline de adevă
rate sentimente cosmice, nemaitrăite de nimeni, ale unor tineri hermetizanți din noua gene-
rație. a căror realizări veritabile nu le neagă nimeni ?
Sau ; „Cel care trebuie să plece l Se-nchide-n sine. Drumul nud cunoaște, t Ranune-n
urma lui un pumn de moarte t Și-o amintire care, totuși, trece". Fior rilkean? Poate.. .
Și totuși sunetul major, profund, nu poate li contestate.
Că există in poezia lui George Dumitrescu o melancolic este drept, dar există și opti-
mism olimpian : „Sfint cocor / al poeziei / Spintecăm zbor ! Certd veciei j (...) Și beți,
plin de soare, / Pocalul cu vin / Pe care-l închin I Din tot ce mă doară" (1943).
George Dumitrescu este un veritabil poet, cultivator al echilibrului dintre conținut și
lormă, giuvaergiu de limpezimi siderale, adorator al senlimentului sincer trăit. Atribute pentru
care foarte mulți cititori î! vor îndrăgi sorbind din apa vie a stihului său temperat și modest,
dar cizelat cu dalta acurateței.
HSRALAMBIK TUC.ril
Tribuna. n-relc 9—14/1966
oua (din multele) inițiative ale sapiumînalului de cultură din Cluj merita semnalate.
1)	Seria articolelor paralele intitulate pirandcllian: Cinci critici (Ion Lungu, Ion
Qarcășu, Al, Căprariu. Domițian Cesereanu, Constantin Cubleșan) despre (reportaj,, poezie,
experiment, creație, valoare, dezbateri, terminologie si analiză critică). Un veritabil quinquevi-
rat critic!
lată cîteva idei interesante și originale :
— w propos de poezie : „Nimeni n-a observai renașterea baladei lirice, fapt evident mm
ales în creația unor tineri de certă vocație — și acest lucru mă îngrijorează" (Ion
CirtbrtvtMr
95
Oarcăsuh „Personal, consider că toate experimentările pot fi utile — ca condiția că nu se
experimentează... experimentări experimentate" (Al. Căprariu), „Ar fi multe de spus, de
pildă wi legătură cu poezia actuală a tinerilor. Spațiul nu-mi permite o incursiune mai amplă
tn universul tematic al creația acestora și nici examinarea modalităților de exprimare artis-
tică" (C. Cubleșan).
— 4 de reportaj: „Este bine, cred, că se discută din nou despre reportaj —
chiar daca nu mai știu care oarecare al Luceafărului de acum cîteva săptămîni, afirma despre
discuția inițiată de Tribuna că s-ar fi născut artificial" (AL Căprariu}. „Reportajul autentic,
se știe, a fost și a rămas o relatare vie. o comunicare directă a realității, fără intervenția
ficțiunii dar nu fără fantezie și viziune personală" (1. Oarcăsu), .Jntîinim, de pildă, false
reportaje, care nu reprezintă decit niște exerciții „poematice", lipsite de orice oaloare cogni-
tivă (citește: informativă, documentară!, n. n.) ți forță de emoționnre" (I. Lungu), „Prea
multe nu am de adăugat" (C. Cublețan).
— d propos de dezbateri, terminologie și analiză critică: „Observ că discuțiile despre
critică, pornite în termeni violenți, își pierd pe zi ce frece din importanță, devin tot mai mult
pledoarii pro domo" (I. Oarcăsu). Intr-adevăr, dialogul celor de la Tribuna pe tema criticii
literare e ultimul, în ordine cronologică, desigur,
— ă propos de experiment, creație, valoare: „Experimentul I,.. Nu știu cum se face,
dar parcă ne temem de acest cuvînt" (C. Cubleșan).
Se mai remarcă" stilul pitoresc al lui Al. Căprariu autori dramatici sau regizori
de-ai noștri fumează chiștoace de ta țigările altora...“), pestomania (e vorba de Ciuma Iul
Albert Camus) lui Ion Lungu și, în general, vasilerebreanofilla și, la antipod, stănescofobia
(evident. Elegia oului, a noua, care la urma urmei nu merită „ni cet exces d’honneur, ni cetie
indignife" ).
2)	Seria articolelor lui Dumitru Ghișe: Existențialismul francez și problemele eticii.
Cel mai competent certificat de valoare în legătură cu acest valoros și util studiu vine tot
din partea unui quinquevir: „Mi se pare deficitar felul în care s-a scris, țină nu de mult,
despre Sartre —- și socotesc mai mult decît binevenit ciclul de articole asupra existențialismu-
lui francez publicai de Dumitru Ghișe în Tribuna" (AL Căprariu, T., nr. 14, p. 3), Dar de ce
La Toilette, pictura lui Degas, ilustrație la articolul lui Ghișe: itinerarii semnificative-
Gabriel Marcel" (T.. nr. 14, p. S). Dar așa ti trebuie lui Marcel, dacă e mistic...
ȘERBsN FOARȚA
96
Clrți-revltt*
cartea străină
Marguerîtte Durase
„Tonte la journee dans Ies arbres**
F
1—J roilor din povestirile Myrguerittei Duras — povestiri, care sint de fapt niște lungt
nanoloage interioare — le e comună o puternică năzuință de a se cunoaște, de realizare
t unui îndepărtat ideal. Dramele se consumă în penumbră, fără zgomot, cu arderi mocnite,
teviolenie; rareori semnificația atinge universalul (de exemplu, in acel patetic document al
■feclului mutilant al războiului care e 0 absenți ațît de îndelungată, film cu scenariul semnat
ic Marguerilte Duras, care a rulat ți pe ecranele noastre în anul 1902).
In ciuda acestei prime concluzii ți a diferitelor păreri derivate de aici, proza Margue
ittei Duras se înscrie cu autoritate în sfera marei literaturi a zilelor noastre. Partkularizînd
) aserțiune a lui A. E. Baconsky, conform căreia valoarea unui creator de artă nu e holărită
Ic principalul domeniu al manifestării acestuia, consider că adevărata vocație a Margue
iței Duras, ,in egală măsură afirmată in proeză. teatru ți film, este ... poezia, Scriitoarea
continuă o tradiție destul de bogat ilustrată a prozei analitice, care pornește de la romanul
ui Diderot Călugărița, trece pe lingă piscuri ca fTaubcrt, Dostoievski și ajunge piua la noi,
'mtxigătiH prin eforturile unor Mauriac, Filzgerald, Huxley, Boli și alții. înnoirile aduse
tehnicii romanului nu au prea înfluiențat-o și nu înțeleg încadrarea ei in curentul „noului
«mân", așa cum nici caracterizarea de „scriitoare existențialistă" (Pierrede Boisdeffre: „l.e
'oman du XX-e Sîecle“, 1963). nu-mi pare prea reală. Este adevărat că eroii Margueriltei
Juras se zbat precum Sisif al lui Camus ; se frămîntă zadarnic împotriva unui destin
jotrivnic, că autoarea nu oferă alte soluții decît resemnarea, renunțarea ; dar o întreagă
ileraură romantică șl post-romanticii și-a creat un mit al resemnării. în schimb, discutarea
nfluențelor marilor înaintași ai literaturii moderne, și in special ale lui Joyce, pe care aulna-
'ea îl cunoaște dealtfel surprinzător de tîrziu. ar merita mul mult spațiu.
Născută in 1914 la Saigon, Margueritte Duras s-a format ca scriitoare de abia după
absolvirea facultății de litere (Marsilia). într-o notiță autobiografică notează: „Pină I»
șaptesprezece ani, adică data sosirii melc în Franța, universul meu spiritual era uimitor de-
•edus. Citeam cu aceeași incîutare pe Jules Verne și Bahac, fără a putea decide independent
ii neșovăitor asupra valorii lor". Primele ei succese datează de abia de prin anii 1962—1953,
:ind calda primire a romanului Touie la journee dans Ies arbres („Toată ziua în copaci" --
1953), dealtfel de curind ecranizat, o impune atenției generale,
lată pe scurt conținutul acestui roman de dimensiuni reduse, Simțindu-și moartea
iproape, o industriașă vine să-și revadă fiul pierdut în tentacularul vălmășag al Parisului.
AmînatA timp de douăzeci de ani, întîlnirea nu are efectul scontat : începînd din seur»
sosirii bătrinei, deziluziile ei vor urma în lanț. Aflăm treptat că băiatul și-a ales o cale ne
ilnstită. trăind ca un parazit al societății. In loc să-și valorifice deosebitele calități spirituale,
i încercat calea ieftinei afirmări cu ajutorul farmecului fizic. Din întreținut al femeilor, ajunge,
parcurgînd diferite trepte ale decăderii, angajat al unui local de noapte, avind rolul de a
lansa cucoanele bătrine care se plictisesc neavind partener. In aceiași situație se află șî
ogodnica lui. o fostă prostituată, care, după ce și-a visat toată viața o casă proprie, o familie,
ic mulțumește cu compromisul conviețuirii alături de acest bărbat insensibil, care nu o iubește
Inerția menține, ce-i drept, acest concubinaj, dar îngrădește orice ieșire din desnădăjdultu
situație.
'■<.Uxinâ	O i

In cursul unei lungi discuții, fiecare ajunge sa se edifice asupra lui însuși și a celorlalți:
■plăpîndele licăriri ale speranței pălesc în fața spectrului Inevitabilei căderi.
Romanul Moderato cantabile (1958}, prezentai cititorilor noștri de către revista 5?co-
lul 20, reprezintă atingerea maturității artistice a Marguerittei Duras, Romanul se deapănă
molcom, aproape monoton, eu lungi dialoguri aparent incoerente, obsedante, pline de senti-
mentul neimplinirii. Problema centrală c din nou aceea a fericirii individuale; dezbaterea
interioară a Armei Desbaresdes, soția unui mare industriaș dintr-un obscur centru navale-
industrial, îmbracă forma convorbirii, cu un oarecare misterios Chauvin, probabil un munci-
tor concediat de însuși soțul ei. Sub pretextul unei crime pasionale petrecute in ziua prece-
dentă în localul în caie se inlîln&iu, eroii își pun problema sacrificiului in dragoste, a împli-
nirii aspirațiilor tainice.
Prea abstraci pentru a putea fi interpretat drept un personaj real, Chauvin, a fost
construit mai degrabă ca un „aller ego“ menit să stirnească mereu noi întrebări șl să ofere
un pretext frămîntărifor lăuntrice ale eroinei,
Dispunind de deosebite resurse analitice, posesoare al unui stil foarte expresiv. Margue-
ritte Duras se Impune atenției cititorului prin problematica specifică a operii sale — contem-
porană în sensul burgheziei occidentale a termenului și prin aceasta deosebit de relevatoare
cu privire la modul de viață francez din metropolă ca și din coloniile recent pierdute. In
adastă privință, îndeosebi romanul Totde la jourtiee dans Ies arbres râmîne un document
■uman de mare plasticitate a caracterelor, încerci nd, totodată, și o incursiune îndrăzneață in
problematici generațiilor care în anumite cercuri ale lumii burgheze își păstrează de un secol
neatteral actualitatea.
O încadrare categorică a creației Margueritlei Duras într-un curent sau altul la modă,
precum am arătat, nu prea este posibilă - poate in primul rînd, fiindcă prin contemporanei]
fatca problematicei sale c». în mod involuntar, le vizează pe fonte
I. VAI.0AM1
Erlmrd Knstner: ..Zeltbuch von Turui Iad"
F
I editura Fischer BUcherei, ramură a cdiuirci S, Fischer din Irmikfurt pe Main, scoală
literatură popularizată la prețuri accesibile marilor mase. Una din aceste lucrări esle Cartea
clin cortul (ie la Tumilad, amintiri din prizonieratul britanic al unui umanist german,-au-
torul însuși,	j
Jurnalul unui drept urmaș al lui Bacii sau Goethe, al unui Kleist și llolderlin, acest
îîrhard Kâslner, care a petrecut cei mai frumoși ani ai săi ca secretar particular al marelui
Gerhart Hauplmann, esle silit să participe la un război pe care nu ba vrut și care îi este
atît dc departe de suflet.
Amintiri întrețesute cu caracterul de jurnal din viața de prizonierat, descrieri ale unei
naturi care nu rabdă viata în sinul ei, fenomenul pamînl, soarele, căldura și unica ploaie
în trei ani de ședere în deșert: iată ce l-a captivat pe autor.
O limbă cultă dc om fin. O gîndire aleasă care la lot pasul se cufundă in meditații
și judecă cu tăiș de brici lot ceeace se intîmplă în jurul său. Puținii prieteni; Paul, fastul
fotograf șî actualmente posesor al unei colecții de reproduceri de tablouri celebre pe care ie
arata neobosit tovarășilor săi ; Haffner, dirijor, muzician de scamă care este privilegia! prin
aceea că poartă barba și părul lung, sînt cu măreție caracterizați, O a treia figură vie este
cea a prietenului și veneratului Gerhart Hauplmann, care primește în această carte un epitaf
demn. In sînul acestui jurnal se află un munte de poezie, un creator neobosit, care a
iubii oamenii și care s-a știut iubit <lc ei. Fste unul din cele mai frumoase necrologuri din
literatura germană.
Interminabile discuții despre pictură și literatură colorează deșertul din jur. Cu mult
umor se ilustrează viața din corturile care au format așezare omenească in acei deșert egip-
tean, Tumilad. Autorul este pus să țină prelegeri despre literatură celor din generațiile mai
tinere și este uimit de lipsa lor de cunoștințe. Dacii, conchide ei, acești tineri ar fi cunoscut
98
( driini
«alorile nepieritoare ale culturii germane nu s-ar fi ajuns niciodată la un război de distrugere
d cărui foc s-a aprins în sinul Germanici.
Aspectele negative ale vieți! din prizonierat sini estompate dc bucuria de a trăi, pur
,i simplu. Cu un stoicism demn dc invidiat, Erhard Kăstner trece cu calm peste vicisitudini
d prezintă numai fata agreabilă, lăuntrică, a fenomenelor care se declanșează în cl. Lucrarea
im este o oglindă fidelă, ci mai degrabă redarea filtrata printr-o vastă cultura umanistă a
unor întîmplări obișnuite. Valabile nu sint decit marile capodopere (s-au reconstituit din
memorie multe lucrări ale literaturii universale) și sînt ridicoli acei care inc» «lin 14M3 ședeau
iii grupuri conspirînd și nutrind planuri de revanșă. Kăstner nu arc pentru ei decit unzimbet
de milă căvi Germania nu va fi niciodată mare prin forța armelor ci ea se poate impune
lumii doar prin măreția faptelor sale de cultură, conchide el.
Autorul constată pînă la urmă că fiecare din noi avem nevoie dc „puțin deșert* (Jeder-
nmnn braucht etwas WUste). El atribuie acest fapt adevărului că omul secolului nostru ar
trebui sa ajungă în desert odată in viață pentru ca apoi să se bucure cu atit mai mult de viață,
de adevărata viață care îl așteaptă la reîntoarcere.
MICKAEl MAKIAN.
Cartei Mriioi
99
miniaturi critice
LUCRĂRI ALE COMPOZI-
TORILOR BĂNĂȚENI
Membrii Filialei Timișoara
a Uniunii Compozitorilor din
Hepubiica Soclu li si d România
abordează variate genuri țl
forme muzicale de la clnte-
cele de mase pinii la lucră-
rile simfonice ți vocal-slmfo-
nice. Lucrările compuse in
ultimul timp vădesc, pe ii nod
deosebirile ce se datorase
manierei proprii a fiecărui
autor, unele tcndln|e ți tră-
sături similare. Aceste cse-
mdndri sint legate fn primul
rlnd de fondul dc idei, dar ți
de alte aspecte, fn cele mat
multe compozitii se mani-
festă. fmr-un lei sau altul.
inspirația folclorica a moii-
iwlor, ceea ce le Imprimă un
distinct caracter național-
poputar. Insă In priuintn
vatoriflcărif acestei inspirații
folclorice ieste Ia Iveală diver-
sitatea sfii urilor ți proce-
deelor componistice.
Intonațiile șl ritmurile cin-
tecelor populare apar uneori
ca citate directe, fiind pre-
lucrate prlnrr-un vețmlnt ar-
monic adecvat. prin organi-
za rea ți dezvoltarea for intr-o
construcție logică. Ața proce-
dează de pildă Nlcoîae Ursu
fn suitele de coruri bănățene
care sini cintate adesea ți cu
plăcere de formațiile din re-
giunea noastră. Același mod
de prelucrare a folclorului
original este utilizat ți dc
MlrcM Holntc, ton Crlțan,
Satia Rin, mal ales In compo-
zițiile corale.
Alt procedeu este crearea
unor teme proprii ale căror
caracteristici melodice ți rit-
mice iți au izvorul tot
In inspirația folclorica. Insă
aceste teme apar mai mult
sau mai pu|in transformate,
filtrate prin personalitatea
autorului, suferind apoi dez-
voltări multiple, armonice,
contropunctice si de orches-
trafie. Nu este totdeauna ușor
«d descoperim In lucrările mai
complexe, cum ar fi spre
exemplu simfoniile compozi-
torului arădean Nlcoîae Brăn-
zeu, rădăcinile folclorice. To-
tuși. o analiză mai atentă ne
va dezvălui ți această trăsă-
tură. iar mesajul dc fdci ol
simfonici „Pentru pace* de-
notă talant la compozitorului
de a da glas, prin muziea sa.
cetei mai arzătoare dorințe
a poporului nostru ți a tutu-
ror popoarelor de pe glob.
Teme de Invenție proprie
«tau țî la baza Conceriutui
pentru violă ți orchestră dc
Eugen Cuteanu, iar caracterul
popular al acestei lucrări va-
loroase, elaborate eu măies-
trie, este sporit prin accesibi-
litatea sa prin optimismul
tonic pe eare-t emană. Tre-
buie remarcată țl însemnăta-
tea compunerii unul conecri
pentru un inși rumeni cu tim.
hru frumos, cald pare a fost
destul dc neglijat piuă aeum
pe tărfm solistic.
Bine înțeles. Ideile înain-
tate ale epocii pătrund cot
mai direct prin compozițiile
muzicale bazate pe text, com-
pozitorii noștri au închinat
poporului numeroase lucrări
dc aeest gen. mai ales pentru
cor. Astfel Eugen Cuteanu are
o lucrare pentru cor mixt ta
patru voci ți acompaniament
orchestral pe versurile lui
Haralamble Țugui, cu titlul -
.Slăvii să fii, pârfid. Lucrarea
se distinge printr-o melodie
expresivă de largă respirație.
Dintre corurile lui Ion Crlțan
menționăm : etalare partidu-
lui, cu text dc C. Moldoveana,
Imn eroilor ți Imn Romdnlel
socialiste, ambele pe versurile
lui Anghet Dumbrrtvcanu, Fo-
losind o melodică simpli,
convingătoare, corespunză-
toare pentru vehicularea idei-
lor cuprinse ta textul poetic,
compozitorul reușește printr-o
tratare abila a vocilor .secun-
dare să introducă uncie ele-
mente ale vechiului folclor ță-
rănesc care se Integrează to-
tuși tune in atmosfera clnte-
celor de mase. Cete sur amin-
tite șl uncie lucrări corală
mat recente ale lut Nlcolae
Ursu, Octavian Varghe. Seva
Rin ost si apărui Intr-o cule-
gere editată de Casa regio-
nală de creație.
Printre genurile bazate pe
Iert a mare putere epresipă
« posedă cantata care unește
de obicei corul, orchestra ți
coci sofistice. Ultimele pot
lipsi, in unele cazuri ca de
pilda in cantata intitulară în-
chinare de Nleolaț Rrănzcu,
pe versurile poeiei Orii la Ca-
zimtr, O metodic cu caracter
dc baladă este tratată cind in
chip de recitativ solemn, elnd
i se alătură voei curate ți
instrumentale conduse eu o
stâpinlrc măiestrite a proce-
deelor eonrrapunctfcv,
I E.
REEDITĂRI!!
Ptscuția in jurul tirajelor
cărților noi aduce, desigur, fn
cercul el țl problema reedită-
rilor. Cititorul se tntreabă, pe
drept cuvlnt, cum se face cd
unele cărți care stau in libră-
rie, sau se plasează cu ajuto-
rul plicurilor, se reeditează,
cu sau fără revizuiri din
partea autorului, iar altele,
pe care te plndcție la apariție
ți tor nu ajunge la ele, se
tipăresc Intr-o singură ediție.
$t, tocmai el. cititorul, pentru
care, de fapt, se scriu operele
literare, nu este consultat fn
prnUnfa reeditărilor. Fără în-
doiala, opiniile criticii sint un
mijloc de orientare pentru
edituri, dar se pare ed nu e
suficient. Se poate Initmpla
ca opiniile unul eritic sd nu
exprime părerea marelui nu-
măr dc cititori al cărții, cen-
trala editurilor țl difuzării
cărții ar putea să coate so-
I0O
MliHAIafi ixitirw
iuții pentru o mat can-
jtHian? a cititorilor.
Pe tlngd fnfJlnkrUe ce se or-
panizeazâ la apariția unor
cdrfi cu cititorii, s-ar putea
tipuri un fel de caiete cu cdr-
|«e ce se vor edfta, asemd-
nd tocire cu cele Inminate
bibliotecilor pentru comenzile
pe anul in cur#. fn aceste ca-
iete sd se prewdd rubrici
pentru edrffre cerute de citi*
tori spre a fi reeditate, Rubri-
cile pot fi completate de ci-
titori la Hbrdrtl, la biblioteci,
ta cluburile muncitorești. la
căminele culturale. Rubricile
pot fi completate și de con-
ducdforii bibliotecilor care
știu foarte bine ce cdrji tr
sfnt cerule, în acest fer, citi-
torii ar acea posibilitatea sd
facă direct editurilor propu-
neri de retipărire și ar fi in
stare sd ajungd la rarren
dorltd.
Metoda denunfdrH continue
a cărților ce nu Se Oind fn
HbrdrH nu poate duce la re-
zultalete așteptate. Mat muți ,
rised s-d ffgneascd pe un
scriitor 91 sd creiere o atmo^
ferd nefavorabila unei cdrfi
necunoscute de cititori,
Stringerea legăturilor Intre
edituri si cititori, prin dr-
uerre mijloace, precum șt or*
ironizarea unei reclame de ca-
litate in jurul operelor valo-
roase vor ajura cartea sd jn»-
trundd șl mai adine in mase
CITKVA SUHI l\H Rl
Remarc cd revistele cultu-
rale apărute de curtnd : Fa-
milia. Ateneu. Ramuri $i
sdpfdmlnaiul ieșean franca
pubifed In fiecare numdr Iu-
crurt interesante, vin cu ini-
țiative, cu rubrici noi, cu an-
chete. cu document? inedite-
Mcnfiondm. din uit tinete nu-
mere ale Cronicii „masa rp-
eundd" : sa discuUlm despre
tinerețe si ancheta privitoare
la Inudfdmint | la rubrica
documente : Victor Ion Popa
despre repertoriul teatral,
amintirile despre G. Ibrăi-
leanu ale academician ului lor-
gu Iordan, apărute cu titlul
Dragoste si respect,
Rcvișta Familia sestrdduie?-
ie să conținute ..tradițiile bd-
rrtnitor*. Subliniem Un aspect
din armonia eminesciana de
Livfu Rusu și False concepte
in exegeza literara de OtUdln
Cotru? din nr. 2 din acest cn
Substanflate sint deobteei cro-
nica literarii ți rubrica Vitrina
cu cArți.
Revista Ramuri pa bl ied arti-
cole. anchrte clin felurite do-
menii. Acad. G. OjOTMCil M(m-
neaid studiul Situația mo-
numcnclor noastre Istorice
{nr, î). de clteva numere nu-
blivațla întreține rubrica Gra-
matica in discuția specialiști-
lor. Remarcabile sint padinile
cu Cinci mlcroiniervlurl,. .
si un dialog fulger, precum șl
ancheta ; Cum vA petreccți
timpul liber din nr. J. Revista
Ramuri publicd, In mod repu-
tat Corespondența, ținuta de
poetul Miron Radu Parascht-
veteu, o adevărată rubrică dc
orientare a tinerilor care bat
ta porțile poeziei, fn nr. 4,
Miron Radu Paraschivescv
redactcazd supli meniul literar
.Povestea vorbii-, unde sem-
ncazâ un mare nirmâr de ti-
neri țalentaf h
Drsiour se por face unele
rezerve cu privire ta calita-
tea unor articole sau a unor
poezii, cu privire la publica-
rea unor documente nu fnot-
deauna dintre cele mat
semnificative și am zice și
cu privire ta aspectul grafic.
mai ate^ cind c vorba de
Cronice. In orice cat, noile
publicații, antrenind colabo-
ratori din diferite regiuni ale
țârii, preocupate mereu de
Imbundedftrea profilului lor.
aduc fn peisajul borjat al vie*
fii noastre culturale de azi o
notd vie șt o efervescență
creatoare, demne desemnata!.
AKDAL
„PEER GYNT" LA TEA-
TRUL GERMAN DE STAT
Capodopera lut Hennc 10
sen a «‘mulat ndculnfele
creatoare ale colectivului tea-
irului perman de stat din Ti-
mișoara. care țf-a demonstrai
aitfel din nou buna inspira-
ție Si exigenta In fixarea re-
pertoriului.
Urmărind atent filonul mc-
sajului luminos al nemurito-
rului poem, regla semnata de
Hans Schwsehnly a retlefar
prinfr-un limbaj stenic dor,
aspru țl îndurerata critici fb-
senland, Îndreptate impotrica
.nditddualHmului >1 a tarelor
generate de o societate En-
oustd. perfida fl aburEvd.
Srddanfa rcgljorulul dc a
capta ra±onan|elc sociale, cu
dramatice Implfeafil ji re-
flexe endogene, a fost încu-
nunata de un succes notabil.
Perset>erenja sa demnd de
aprecieri pe această tlme. se
cerea Inși mai sensibil tna-
imltld dc unda /ionului liric -
specific dramaturgului in acea
perioada de crea (le - cu stra-
nfut sl uibrantut sdu roman-
tism. eare ajtcrne pe alocat.
un utU diafan de Uls ji poe-
ile. asupra colturosuluf $1 du-
rerosului concret.
Datoritd lut Huns Baumert.
Peer Gynt a trdit timp dc trai
ore tn fața spectatorilor. Flă-
căul refugiat pe fdrimui fan-
tastIcului, pe care slnrjur $1-1
crează, de care se crampo-
neaed cu disperare protesta-
iard. omul sldblt de tribulații
earactertotoolce, In ochii ed-
rula limita dintre real si ireal
sie pierde In tenebre, fiinfa cu
supreme ambiții, crfncen fră-
mlniatd dc problema eructafd
a existentei sale cristalUatd
In obsedantul „a fi eu în-
sumi-. hd tiuit de sine însuți
in poana spre autocunoațtere.
a Intllnft o întrupare impre-
sionanta. Dinamismul unei
moblHtd|i fizice deosebite a
întreținut ritmul necesitat de
mtscdrite sufletești, care au
doblndlt o atrdpdtoare expre-
sie plastlcd. Erceptlondm Insa
scena morții flasci, al cdrul
ritm a trenat nelnadduft. de-
tațlndu-se prin insufielend In-
tegrare oroanied ta context.
Crea fii demne de reținui au
prezentat: Ottmar Strahier.
artist emerit (Regele spiridu-
sTorj. O'to Grassl (Dr. ițegtif-
frM). Tatiana Furda (Anitraf.
Hadamut Becher a fost o Sot-
vetg delicată, iar Etisabeib
KolM o Aaze viguroasă, poate
uneori chiar prea wlpuroaso
.tccnosirafia lui Gustau Bin-
der a adoptat fn aceasta mon-
tare soluții abile ți comode,
care au asipurat suflc'ent
spaflu de foc, dar au trasat
totodată coordonate grefate
pe tllcurlle textului. Meritd o
mențiune speciale tabloul 1?
(at casei de nebuni din Cairo),
afli ca reallrdri actoricești ale
cotecfIcului, cit țl ea detune
ncu'soratd țf scenografice.
Ecldent, obiecții de amă-
nunt se maf pot formula asu-
pra acestui spectacol, Esen-
țial este Insa cd țoji colabora-
lorii au ai'ns mdcar nivelul dc
coraerd recoluare a sarclnei
scenice, ceea ce nu e pulin,
țlnlnd seama de netdpdduita
dificultate a acestei sarcini.
„REVIZORUL* LUI GOGOI
IN INTERPRETAREA TEA-
TRULUI MAGHIAR
DE STAT
Motto-ul popoCtan „Mu te
supdra pe oglindii dacă ețU
pocit", are întotdeauna ac-
tuala savoare a polemicei
inlfiaid de pe pocifttle bunu-
lui slmf. ne aceea, piesa sa
..Heptiorui- farmccd,, instru-
cțte și capthwud aricind.
Mini.lori rrlliir
101
Satiră corosiva, lucrarea Iți
cuprinde fi vehiculează sub-
textul cu suficientă virulență,
fără a mai necesita Ingrofdrl
de contururi, Totuși, regizo-
rul oaspete Hungadi Andraf
din Tg. Mureș a Intenționat
sd apropie fi mat mult mesa*
jit! suculent ai operei de pu-
blic. pe calea caricaturizării
personajelor, priit mimică fi
gest. Firește, departe de noi
dorința de a conlcșta dreptu-
rile regiei la promovarea unei
viziuni proprii, cit timp a-
ceasta nu intră In conflict cu
comandamentele estetice, tn
acest caz concret, finalitatea
urmărită de regizor nu este
lipsită de interes ți se înscrie
pe linia — generoasă In gene-
rai - a modernizărilor, a
actualizărilor curente, Din pă-
cate insă, cu modeste excepții,
munea sa inovatoare a rdmae
in faza bunelor Intenții care
meritau — desigur — a fi
onorata.
fn loc de caricatură inteli-
gent ți spiritual conturam,
spectacolul a abundat de bu-
fonerii de gust îndoielnic. De-
venind caricatura caricaturii,
a anulat cu uțurdlate insdfi
eficiența satirei, l-a negat uti-
litatea de eugeni* socială.
Forța demarcaoare a replicii,
realismul zugrăvirii mozaicu-
lui social, Investirea fricii cu
aptitudine de personaj princi-
pai in ptcsd, primejdia exis-
tenței unor asemenea șpaci-
menta, pe care autorul o sem-
nalează destui dc acul fi rtsul
sănătos, Homeric, din flnat.
s-a convertit in spectacolul
analizat, In bufonU-rie gra-
tuită, in picioare aplicate in
spate. In căderi si Ingenun-
chlcrl total nejustiflcaic, in
pantomimi supradimensiona-
tă. In stridențe vocale contra-
indicate de exigențele piesei.
Rolul primarului (Kdfaivy
tstvan) pretinde desigur o
doză de labilitate nervoasă,
dar însuți Gogol l-a caracte-
rizat co unul eare „defi la
mitd, iți păstrează demnita-
tea” ți acordă o pondere fie-
cărui cuvlnt exprimat. De aici
Insă ta paroxismul unor stări
nervoase pigmentate cu poze
pseudonapoteontenc ți văică-
reli, e o cate lungă. Actorul a
muncii enorm pe scend, o
investit In roi energii demne
de o cauză mai bund. fncer-
clnd sd-fl retrăiască persona-
jul mal interiorizat, cu mij-
loace dc expresie mai refl-
nute, ar fi putut obține rezul-
tate calitativ superioare
Ferenczi Csongor (HletU-
covl □ optat pentru sinul
rococo, dețl respectul adevă-
rului istoric i-ar fi interzis
aceasta (18», Petrograd). Orl-
rft de modest să fi fost rangul
său pe scara socială, este ne:
imposibil ca nn locuitor - dt
de temporar - al capitalei im-
periale, cit de umil ar fi. să
se comporte afli de arilfldoi.
Jocul ..naiv ți simplu" reco-
mandat de autor, a devenit un
balei inacceptabil. Actorul a
avut cîteva momente bune,
veridice, dar au fost rare si
dc Scurta durată.
Am remarcat Jocul autentic
gogotlan al interpreitlor:
Szabd Kdrolv (cdpitonul de
poliție) ți Jdnț Jdnos (fflo-
POU), care s-au reliefat prin
seriozitatea construirii perso-
najelor. Compoziția Iul Varga
Vllmos (dirigintele poftei) a
fost de bună calitate, consec-
vent artistică, defi nu tocmai
conforma indicațiilor de text.
Ceilalți actori au încercat —
.fiecare tn felul sau — sd me-
rite bonetele de ris ale publi-
cului, chiar dacă aceste cltcva
hohote recompensau bufo-
nade fi nu constituiau rodul
unei receptări cu valențe edu-
Cătlve ale mesajului, transtmis
peste timp de părintele rea-
lismului critle rus, Fiecare
din ei a avut tzblnzi parțiale,
ele Insă nu s-au închegai or-
ganic In spectacol.
Scenografia Iul Wlntcrfeid
Sdndor a contribuit cu o razd
de lumină, care a făcut punle
Intre epoca In eare s-a desfă-
șurat acțiunea ți momemit In
eare o dezbatem.
LYGIA CHIUITA
102
Mini Muri «tllk*
poșta redacției
GLIGUR SAVA (Arad): Se observă o anumită pricepere dc a urmări firul ideii poc
trec și de a exprima un ghid, chiar și în condițiile prozodiei clasice. Totuși versurile nu
izbutesc să contureze sau să sugereze deplin o viziune lirici. Parcă o grabă nemotivală
compromite iu ultimul moment cristalizarea expresiei. Din punctul dc vedere al conținutului,
aveți uneori o atitudine cinică și foarte prozaică ce nu ajută, firește. Ia transfigurarea ima-
ginilor. De altfel im întrebuințați întotdeauna rad leali smele in sensul lor propriu. Citez totuși
din Urmele
Și pașii se duceau scrișnind
Răvășlndu-ți, leneș, chipul
Plin de lacrimi. Hohotind
Virilul pălmuia nisipul.
Urmele au dispărut și iată
Tăcerea noastră se dilată.
Mai sini de menționat Portret de tigancri, Prezenta, Fenomen reversibil, loc cu cercuri.
Vis alb, Plantație, și oarecum. Puls. Continuați !
GH GALETARl (Timișoara): Multe versuri sini frumoase, iar ideea poetică se
rotunjește desiul de sugestiv in final, totuși sinteți mult tributar unor expresii poetice uzate
sau cel puțin banalizate prin uz. Nu sini recomandabile in poezia modernă procedeele facile
ale personificărilor și ale concretizării forțate a noțiunilor abstracte. Ce pot spune, de
pildă: „O lacrimă de aramă... cheamă", „o salcie plîrigc", „se tinguie pămintul",
„tăcerea... se-ndoaie și se rupe", .^îndul se apleacă", „cioburi de tficeri", „plînsul cor
bilor", tăcerea diafană", „coarda visului", jnîngiiere dc lagună" șa.m.d. Strofa cea mai
realizată :
C-, vino-n cupa nopții, la pragul de izvoare
Și lasă clipa albă să picure-ntre noi.
Purificați ca iarba udată de ninsoare
Cir cerbii dimineții vom ride amîndoi.
(Chemme)
[IRUiA DUMITRU (Arad): Multe posibilități, dar mai trebuie să vă limpeziți
ideile asta indiferent de ceea ce considerați că se poate spune sau păstra nespus în con
textul celorlalte versuri, pentru a intensifica sugestia. Am impresia că n-ați ajuns încă la
luciditatea creatoare necesară pentru a scrie o poezie de atmosferă ți de obsesii afective,
■cum sînt cele trimise. Vă va ajuta numai cultura ’
TRUȘCA SILVIU (Tr. Severia): Cautați să înlăturați nepotrivirile imaginilor și
inconsecvența ideilor. Vioară, de pildă, nu secretă lichide, beznele nu se aruncă, chiar așa,
„cu găleata", praful, orieîl de „negru", nu oprește „bidivii universului", cu amintirile nu
prea văd ce lemne poți sparge, deși imaginea „mi-a putrezit toporul amintirilor sub braț"
e sugestivă și originală. Din păcate, fără nici o legătură cu celelalte versuri. Din Iubire
rrdjrtiri
103

— cea mai izbutită — finalul e superior In expresii* celorlalte strofe, prea abstracte II
reproduc:
Orizontul călciie, curcubeie genunchii.
Pe sub coloane de templu
Timpu-i un asfințit.
S-a prăfuit printre oase
Sărutul.
Degetele alunecă pe ele.
Ca un virtuos pe coardele
Unei viori.
GHEORGHE FELDER (Mediaș); Numai două din încercările trimise de Dvs. sînt
mai aproape de arta versurilor.; Pentru frumușele și Urare. Din păcate, în cea dintîi sîu!
si multe platitudini, iar in cealaltă ideile aforistice sînt discutabile.
— AL. FLORIN ȚENE ( Drtlgdșam ): TRAI AN DIRLEA (Siria); NlSTOR GHERMAN
(Dalboțel): DRAGĂLJNA iLIE (Cernu); G. BULDUȘ (Pduiiș): Încă nu.
— TAȚI AN A MERGEA (Lugoj); AL. BENIGAL (Glimtwa); VASIU IOAN
(Periam ; FULG A NICOLAE OCT AV IAN (Valea Boluaftita); CORNEL MU RARI U (Timi-
șoara); MARfN IANCU (Războiem); ION FLORICEL (Craiova) ; AUREL PETRICA
(Oradea): DUMITRU D/NULESCU (București); RADU I. GEORGESCU (Margina)
Versurile trimise sînt încercări modeste care nu îndeplinesc cerințele unei lucrări literare
publicabile.
X. T-
Po>1a rrd*r|:M
COMITETUL DE REDACȚIE:
ION ARIEȘANU, NICOLAE CiOBANU, ANGHEL
DUMBRAVEANU (secretar general de redacție),
AL. JEBELEANU (redactor șef), ANDREI A. LILUN
__________________________________________________

Redacția
Telefon 1202f
Administrația
București
Șos. Kiseleff nr
a hirtiei
indicarea
adresei exacte a expedi
nepublicate nu
restituie
Tiparul executat
42907
torului, se trimit pe
adresa redacției
Manuscrisele
Timițoara
Piața V. Roaită nr. 3
sub comanda nr. 1510
Manuscrisele fi orice
corespondență scrise
citeț pe o singură parte
la întreprinderea
Poligrafică Banat,
str. Tipografilor nr. 7,
Timișoara —
R. S. România