orizont REVISTA A UNIUNII SCRIITORILOR DIN REPUBLICA SOCIALISTA ROMANIA 4 aprilie 1966 Anul XVII <144) MULȚUMIM DIN INIMĂ PARTIDULUI e patru zeci și cinci de ani principalele etape ale istoriei poporului nostru sini marcate de lupta Partidului Comunist Român. Grevele organizate împotriva exploatării nemiloase a patronilor, lupta poporului pentru pîine, drepturi, pentru pace, luptele duse contra fascismului au fost conduse de partidul comuniștilor. Uriașul val revoluționar din 1933, puternică manifestare a forței clasei muncitoare din (ara noastră, a avut in frunte pe comuniști. Sfidind teroarea deslănțuită de guvernul fascist, în timpul odiosului război antonescian, comuniștii organizează acte de sabotaj în fa- brici, lovituri împotriva mașinii de război hitleriste, grupe de partizani, răspindește presa ilegală și manifesta. Parti- dul Comunist Român, urinat de întregul popor, a organizat și condus insurecția armată din August 1944, eliberînd România de fascism și deschizîndu-i drumul spre socialism. Congresul al iX-lea al Partidului Comunist Român a subliniat triumful deplin al socialismului la orașe și sate. ■4 fost lichidată pentru totdeauna la noi in țară exploatarea omului de către Om, înfăptuindu-Se visele pentru care au militat cu alita încredere și au căzut cei mai vrednici fii ai poporului nostru. Avem o industrie socialistă care se modernizează într-un ritm accelerat. Progresele cucerite de industria ro- mânească trezesc admirație peste hotare, grăind despre forța creatoare a poporului român. Țara noastră și-a pierdut așa zisul caracter agrar, s-a ridicat din starea de înapoiere in care o țintiseră regimurile burgheze. Industria are azi o pozi- ție preponderentă in cadrul producției materiale, asigură creșterea armonioasă, echilibrată, a economiei naționale. „Realizările de însemnătate istorică obținute de po- porul român, — a subliniat tovarășul Ni cola e Ceaușescu — practica socială, care verifică cel mai bine activitatea unui partid, an confirmat pe deplin justețea liniei politice a par- tidului, eficacitatea muncii sale politico-orpanizatorică". Recentul Congres al Cooperativelor Agricole de Pro- ducție a subliniat încă odată profundele transformări socia- Al. Jrb-e|r*nu: Mwltuin-ni iLtt Lnim.î piriliiiuW 3 liste petrecute in lumea satului românesc, a acelui sat pe care mutfi scriitori îl descriau în trecut ca rămînînd mereu neschimbat, mereu în sărăcie și necaz. Congresul a accen- tuat că revoluția săvirșită în relațiile de producție din agri- cultură, în viața socială a satului, lichidarea exploatării, trecerea pe drumul socialismului au făcut din țărănime o clasă slăpină pe mijloacele de producție, pe munca și re- zultatele eforturilor sale. Năzuințele ei de veacuri s-au împlinit. fn prima parte a cuvîntării, tovarășul Nicolae Ceaușescu a definit rolul avut de țărănime în decursul isto- riei, ca importantă forță a progresului social, ca leagăn al tradiției și artei poporului nostru, creatoarea poeziei popu- lare, a doinelor și baladelor, păstrătoarea limbii strămoși- lor, a obiceiurilor și a portului național. In alianță cu clasa muncitoare, sub conducerea Partidului Comunist Român, țărănimea tși făurește azi o viață liberă și luminoasă, viața năzuită de moșii și strămoșii noștri. La tribuna Congresului Cooperativelor Agricole de Producție, alături de țărani din întreaga (ară, au luat cu- DÎntul președinți de cooperative agricole de producție și țărani din regiunea Banat. Ei au vorbit de rezultatele muncii lor, despre întăritele tor cooperative, despre schim- bările din viața satului bănățean. Sabin Bec, președintele de la Biled, fost argat în trecut, conduce astăzi o coopera- tivă de producție care posedă un fond de bază de două zeci și două milioane lei. Cooperativa din Lenauheim, una din primele înființate în regiunea Banat și din întreaga țară, obține producții de grîu de cîte 3 000 kg la hectar și pro- ducții de porumb de 5 000 sau 6 000 kg la hectar. Impre- sionant a fost cuvînlul țăranului Gheorghe Almăjan din Berliște. Și acum, la virsta de 67 ani, el se pasionează, ală- turi de tineri, de munca în cîmp, încercînd să stringă pro- ducții cit mai mari. Cu vorba dulce și cumpătată a bănă- țeanului, cum o caracteriza odinioară poetul Victor Vlad Delamarina, țăranul cărășan a arătat ecoul ce l-a avut în rîndul bătrînilor hotărirea partidului de a se acorda pensii țăranilor in vîrstă. El a descris felul in care i-a răspuns un bătrîn din satul lui: „Mi-o spus așa în graiul lui bătrtnesc: „Mulțumesc din inimă partidului care se îngrijește de noi, bătrînii, ca s-avem o viață, o bătrinețe liniștită și fericită. /I mai arătat bătrimd ăsta — zicea Gheorghe Almăjan — că și-o făcut o socoteală personală. „Acum pîinea mi-e asi- gurată. Bani am să-mi cumpăr haine, am bani să-mi cum- păr și tutun și să beau în fiecare zi cîte un deț de răchie". Pe toate plaiurile țării, din gura pionierilor și bătrî- nilor, răsună emoționant: „Mulțumim din inimă partidu- lui" / Pretutindeni cetățenii patriei noastre își exprimă recu- noștința față de Partidul Comunist Român, care ne-a con- dus în lungul anilor spre victoriile de astăzi. ■I Al. Jebctennn: Mullnmim din inimi pnrliJnlni In timpul vizitei in regiunea Banat a conducătorilor de partid și de stat, ei au fost pretutindeni intimpinați cu o deosebită căldură. In fabricile vizitate, in cooperativele agricole de producție, la tinăra U niversitate timișoreană, pe străzile înflorite ale orașului, muncitori șl țărani, studenți și elevi, oameni de toate naționalitățile, și-au exprimat dra- gostea, profundul lor atașament față de partid, hotărîrea de a duce Ia îndeplinire sarcinile trasate de Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român. întotdeauna Banatul a fost un izvor de talente vigu- roase. Istoria acestei regiuni a înregistrat nume strălucite care au exprimat prin activitatea lor culturală, prin arta lor sufletul dornic de înălțare și de frumos al bănățeanului. Nume venerate ale unor oameni de artă și cultură ca Efti- mie Murgu, Dimitrie Țichindeal, pe care Eminescu îl numea „gură de auC, istoricul Ion Sîrbu, artistul Traian Croză- vescu, Ion Vidu, Victor Vlad Delamarina, Ion Popovici Bă- nățeană stau mărturie despre energia creatoare, despre năzuința spre lumină a oamenilor de pr? aceste plaiuri. Mulțumită partidului, la Timișoara și în regiune au luat ființă instituții de artă care in trecut erau doar reven- dicări arzătoare. /Im văzut cum dintr-un mic colectiv de actori, susținut prin eforturile materiale ale muncitorilor, s-a pus temelia Teatrului Poporului, care a devenit după aceea Teatrul de Stat, numărind acum două decenii de exis- tență. S-au înființat teatrele de stat din Reșița și Arad. La 23 aprilie 1947 asistasem la reprezentația festivă a Operei de stat din Timișoara. Tot în anul 1947 a fos/ creată Filar- monica de stat „Banatul". Fiecare inaugurare era o bi- ruință, o sărbătoare pentru noi, bănățenii, care de mult ie ceream o sărbătoare pentru întreaga țară. O sărbătoare en- tuziastă a fost inaugurarea Universității din Timișoara prin care Banatului i se făcea, intr-adevăr, o dreptate istorică. Teatrele de stat german și maghiar. Ansamblul sîrbesc de cintece și dansuri asigură naționalităților conlocuitoare întinse posibilități de dezvoltare. Pe plaiurile Banatului s-au așezat alături de români, în decursul istoriei, maghiari, germani, sîrbi, bulgari și alte naționalități. Conviețuind laolaltă atiția ani, cele unspre- zece naționalități din Banat s-au obișnuit să mun- cească împreună, să-și prețuiască datinile și să-și petreacă la un loc sărbătorile. Toate naționalitățile de la noi fac astăzi parte din marea familie a patriei noastre so- cialiste, patrie pe care o iubim cu toții și luptăm pentru dezvoltarea ei continuă pentru a o ridica pe cele mai înalte culrnl de progres și civilizație. Aplicînd în viață în mod consecvent și creator știința marxist-leninistă, Partidul Co- munist Român a asigurat egalitate deplină tuturor cetățe- nilor patriei, fără deosebire de naționalitate, în toate dome- Al. Jrb'lfjnu: Mulbimtm Jiu imnij pailidutui 5 niile de activitate. Este și aceasta o izbindă de mare însemnătate a partidului nostru. Intr-adevăr, numai Intr-o țară cu o orinduire socialistă se poate asigura unirea între- gului popor in lupta și munca pentru înfăptuirea năzuințelor sale de progres și fericire. „Partidul Comunist Român, urmat cu devotament și încredere nețărmurită de întregul popor, — a accentuat tovarășul Nicolae Ceaușescu la Congresul al IX-lea al P.C.R. — își îndeplinește cu cinste rolul de detașament de avangardă al clasei muncitoare, de forță politică conducă- toare a societății noastre. Caracteristica fundamentală a partidului nostru este strînsa coeziune a rîndurilor sale, unitatea de nezdruncinat în jurul Comitetului Central chezășia dobindirii de noi victorii in lupta pentru construi- rea socialismului și comunismului*1. Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român a deschis noi și luminoase perspective poporului nostru, Ro- mâniei socialiste. Din primul an, al acestui cincinal, mun- citorii, țăranii și toți cetățenii patriei au trecut in mod hotă- rit la înfăptuirea mărețelor prevederi. Politica partidului a devenit pentru noi toți politica noastră, politica progresului și a culturii, politica păcii și a vieții. Steagul Partidului Comunist Român, care a luminat istoria poporului timp de patruzeci și cinci de ani, îl purtăm astăzi fiecare în inima noastră. AL IF. BELEAM AL Jebcle&nn: Mulțumim din Inimă partidulai LA ANIVERSAREA PARTIDULUI V eșnicâ, niciodată prinsă-n tăceri de eclipsă. Memoria timpului e memoria noastră După cum matca e țeapănul fluviului. După cum ideea e fructul materiei... Privesc prin timp in urmă Și văd coloana fără de sfirșit In care înaintăm de veacuri Mereu spre alte și-alte noi lumini; Privesc prin timp, in urmă Și văd coloana fără de sfirșit, ieșită Din noaptea cea imensă u istoriei Spre-a dăllui adine în frunți și inimi Un crez de luptă nemaicunoscut, Conștiința că puterile unite Sint singurele drumuri spre izbindă. Privesc prin timp in urmă Și văd coloana cit-al ei nume Mai limpede ca orizontul pontic, primăvara, înalt ea piscurile zvelte — ale Carpațitor Și vast ca lanurile Dărăpăn ului: PARTID! L COMUNIST ROMANI... Privesc prin timp in urmă Și văd desfășurarea coloanei fără de sfirșit, Coloana ce-a luptat pe baricadă la Lupeni, La Grivița și-n aurora zilelor Eliberării Cînd țara își rostea prin insurecție Cuvîntul așteptat de secole, Cuvîntul închingat în ziduri tentnicere. In sîrmele ghimpate și în crimele-asupririi, Cuvîntul stea polară a drumului spre fericire, Cuvîntul dinamită care-avea Urîtul lumii vechi să-l spulbere-n neant, Cuvîntul cărămidă nouă ce porni Pe schele nalte cum n-am mai văzut Să urce-at demnității noastre edificiu. H. Țu^ui: Li iniwrt-*rta pJirEiduliai. fi împlinim imaginea din ce în ce mai vie In ampla frescă a conștiinței, Spre-a nu rămîne rupt nici un atom Din ființa noastră în afara lui. II ascultăm în pașii oirfului coloanei In care Poporul se-asculta și se privea, întreg Asemenea oceanului ieșit pe țărm Minia să-și arate, îndîrjit. O ! Cum lovit-a-n stinca înghețată A ochilor asupritorilor, de mii și mii de ori Sîngele — acesta niciodată-nvins, Și cum s-a dăruit peste pămîntul Cel dulce-al țării, neodihnit visînd O altă lume ca prin nori zărită Cum crește dreaptă și tot mai aproape !... Azi, brațul ei ne străjuie pe umeri Infășurindu-ne cu sori și stele gindul, Cînd tot ce năzuim ni se-ntrupează Și ochiul nostru nu cunoaște neguri: Cînd frumuseții îi clădim noi temple In fiecare inimă curată, Și cînd, cu pietate ne-nclinăm In fața roșului stindard ce ne-amintește Neîncetat, de sîngele coloanei-vîrf. Coloana comuniștilor, pe care, Nu-i marmură s-o poată-ntruchipa Și nici poem în versuri s-o slăvească ... DIN NOU U in nou, șoptind, se vor legăna ploile Peste țara de soare și seve înfiorată ... Și ne vom striga, în văzduhuri noile, Pururi noile gînditri cu fruntea de ozon fulgerată. Pluguri, semănători și baroane, trase De răsuflul fierbinte vibrtnd în oțele Le-or spune timpurilor cintece mănoase Cu abur de brazdă și stele. Intîi, vom regăsi in crengi candorile 7-ăpezilor duse de mult... S II. Țugui: Din n<»u Apoi, șoaptele poamelor roșcovane și dulci ca viorile Pe care de pe acum le ascult. Juca-va în toate flacăra vieții — cunună Crescută din veșnicul timp vuitor : Bucură-te, bucură-te, țară bună-străbună Mireasa noastră a tuturor! ORIZONT Cu fiecare pas zidim o punte. Cu fiecare zi întinerim, — Chiar dacă tîmplele ni-s timpuriu cărunte. Chiar dacă-adesea piscuri mari suim. Ni-i zborul liber — arcuite vise In vii colori dină zărilor ocol... Trecem prin inimile larg deschise Și nici un salt nu arde rece-n gol. Acesta-i timpul nostru cel solar Și unic in superba-i frenezie, Cind poezia-i comunist stegar Și socialismul realitate vie. Aceasta-i era la de aur, țară. Adine sdpată-n sîngele din noi Cei ce (i-am strins la piept ca pe-o comoară Pămîntul scump, pe cîmpuri de război. Slăvită fie-ți primăvara plină De glasuri noi din oameni și din plante, Și munții, gravii, și clmpia lină Hrănind înalt recolte exultante. Slăvită fii și clipă, tu, in care Acest poetn partidului închin 1 Arde in el lumina viitoare /I visului întruchipat deplin ... H. Țuțui: Orizont 9 DRUM LIBER * e-ori unde trec beau din al patriei izvor, Pe-ori unde cint aud glasul partidului. Mi-s umerii grei de darurile lor Și anii înalți ca mindrețea molidului ■. . Pe unde trag cu mistria sau plugul Răsar orașele-minuni, holdele grele de pline. Sădesc adine în mlaștini ți pietre belșugul. Să se scalde în el toți urmașii de miine... Urăsc ale urîtului gheare care mai mușcă Precum cancerul din umanul țesut. Și-atunci condeiul mi se face pușcă, — Cuvintele, gloanțe, — iar pieptul oțel de scut. N-am nici o virsiă și nu mi-e teamă Declt de propria mea conștiință Din care ascult neîncetat cum mă cheamă A omului nou biruință. HARALAMBIE ȚUGtl 10 El. Țujgui: Dnjis lAbc-r FILE DIJmMJN CARNET DE NOTE Noaptea Doar cercul de lumină al lămpii de birou, filele îngălbenite ale carne- tului de note, întunericul moale, pufos, crescut dincolo de file, tăcerea și, foarte rar, zguduitor, profund, făcind să vibreze toate moleculele nopții, avioanele, O mereu și mereu confruntare cu destinele veacului, înscrise pe parabole cosmice; cu viteza coordonată de referire a timpului de gindire modern, cu mișcarea coordonată a modului nostru de viață. Răsfoiesc pagi- nile îngălbenite de timp, fără melancolii superflue. Nu mor în ele nici o nostalgie. Scrise in împărăția stufului pe canalele mirifice ale Deltei, între plauri înconjurați de nuferi, la interferența mitului primordial cu opulența vegetației și a microfaunei; scrise la linia de contact a mării (nisipuri fine, cenușii, migratoare), cu lumea fabuloasă a Dunării ; însăilate la bordul lui „Hai-II ui" in lentoarea apelor, sau lingă furnalele incandescente ale Reșiței; pe marginea unei mese de laborator, privind prin microscopul electronic ținuturile galactice ale microcosmosului; ascultîndu-mi, într-un avion de pasageri, fostul profesor de psihologie, retatlndu-mi ceva din infinitele taine ale geneticii, oizionînd filmul mișcărilor plasmei la o secție a bazei acade- miei, ori parficipind la solemna ședință de fondare a Universității, ascut- tindu-mi tovarășii in organizația de partid și revenind, peste ani, pe melea- guri de nerecunoscut astăzi, filele acestea patinate de vreme, martore silen- țioase ale trecerilor prin lumea țării mele, se deschid pe sine spre originea vie și fremătătoare a vieții sociale, spre esențele dinamicii acestui ev, aso- ciindu-le destine umane exemplare, fapte și glnduri, care scriu cotidian istoria contemporană. Cercul de lumină al lămpii de birou. Filele îngălbenite ale carnetului de note. Întunericul, moale, pufos, crescut o dată cu tăcerea. Undeva, in niște adîncuri necercetate de știință, acolo unde existăm latent cu toate posibili- tățile, osmoza și interacțiunea amintirilor cu noaptea. Pe albul hirtiei, penița, și-n urma ei, intr-o grafie pe care n-o recunosc decit tlrziu, ecoul mereu multiplicat al filelor eliberate de melancolia trecerii, de nostalgiile ano- timpurilor intrate-n veșnicie. Noapte. K. Theod^ju: File diatran rtrnei de Bule laneu Ion, meteorologia, Evantia ți deceniul care ne desparte Acum un deceniu l-am întîlnit pe Jean Bart, dincolo de adolescența. Af-am umplut de el și de Dunăre, cu violența anilor maturi. Afi-am pus în gind s-o găsesc pe Evantia. In fond, disimulat, mă căutam acolo, pe mine. Visele de adolescent, legănate pe puntea unui velier in mările fosforescente ale sudului. Uitasem, sau tnd făceam c-am uitat, sacerdoțiul zorilor pe aerodrom. Uitasem, sau mă făceam c-am uitat vibrația puternică a motorului in diafanul troposferei iradiată de culori opalescente, glasurile patrulei in căști, simetria formației desenată pe cer, cu valorile supreme ale aerodinamicei, conjugate cu voința noastră de a ne determina prin zbor. Intr-un fel eram obsedat de mișcările infinitesimale din conștiința mea, de acest mers șovăitor al habitudinilor spre zone străine necunoscute, care le dictau readaptări, nu totdeauna sincrone cu profitul lor etic. Atunci, descopetindu-l pe fancu in locul Evantiei și relațiile lui cu meteorologia în locul nostalgiilor mele adolescentine, am nimerit în plin socialism, atit de violent, cum n-am văzut niciodată socialismul, chiar pe terenul lui preferat, giganții industriei, prin care nu-nțeleg uriașele com- binate siderurgice, ci lumea muncitorească și destinele ei... ... „Neliniști de primăvară. Dincolo de vioriul orizontului, nesfîrșitele orizonturi ale emisferei, respirind sub furtunile echinocțiului. Soarele a intrat in zodiacul Taurului. Sub cerul jos, spălat de norii ploilor calde, vislesc ostenite, scoțind țipetele dinaintea împerecherii, marile stoluri mi- gratoare. flancuri de scrumbii de Dunăre, înnoată de-a lungul coastei Pun- tului Euxin, minate de aceleași instincte milenare. Undeva, la o intersecție de meridiane și paralele, drumul stolurilor migratoare întilnește drumul peștilor. Aici e împărăția stufului, sălciilor, utilului, a apelor revărsate, a șuvoaielor, grindurilor și a plaurului, loc hărăzit dragostei fecunde și vieții atotbiruitoare. Chemarea Deltei poartă in ea miresmele ațîțăfoare de la facerea lumilor1'. Fila așternută la bordul pasagerului rapid „Rindunica" sftrșește aici. Nu-l întilnise încă pe Ion lancu. In schimb, văzusem la T ulcea, lipo- veni uriași, bărboși, bigoți, privind lumea cu ochii reci ai veacurilor fosile. Văzusem Tulcea devitalizată, așteptind fluxul vital care-și ridicase valul ditr-’ colo de crestele tocite ale munților Măcinului. Directivele partidului operau in adincimea relațiilor sociale. ... „Diversitatea uluitoare a vieții se concentrează in centrele umane periferice și izolate, intr-o minunată lecție de estetică. Cu forța de genera- lizare pe care-o dă numai autenticul materiei sociale în devenirea ei isto- rică. Pescăria statului, avanpost socialist joacă rolul de polarizator al popu- lațiilor lacustre. Mă refuz pitorescului mării la Sulina, ieșirii multicolore a lotcilor la pescuit, peisajului exotic al portului... Populațiile nomade ale apei, tălăzuind pe urma peștelui, găsesc în cabanele confortabile de zid ale punctului piscicol, la sălile de club, cantine și cinematograf, dimensiunile unei vieți, niciodată sperate in robia cherhanagiilor. Expansiunea violentă a socialismului folosește ca trupe de asalt civilizația și cultura. Bibliotecile, doctorul, ziarul, briciul, săpunul și baia, izbesc înapoierea, pină în cele mai îndepărtate refugii ale ei: Sfiștofca, satul eresurilor, pierdut între dunele migratoare ale ostrovului Letea. 12 FI Theodoro: Flit diatr-un caj-WK de aut» Pescarii de aici au sărit citeva trepte de istorie. E uluitor, rolul cata- lizator al comuniștilor. Ieri legați de vtsle și plase pe mahunele cherhanagii- lor, sclavi osîndiți la galere pe viață, înfruntînd marea ca pe-un destin tragic, astăzi muncitori pe mare, de-o libertate interioară augustă, regă- sindu-și demnitatea umană in muncă, au dat peste cap împotrivirile înver- șunate ale înapoierii, superstiției, bigotismului. Aici, istoria a comprimat cîteva veacuri, intr-un deceniu. De ce să nn-i spunem acestei istorii pe nu- mele ei adevărat ? Socialismul proiectează pe fundalul mării, pictat în tonuri de cobalt, drama omului încleștat în virtejul revoluției.. . ... Am găsit mormîntul Evantiei, în vechiul cimitir catolic al Comisiei Dunărene. Ctieva lady, moarte de ciumă, cu nume aeriene : Anabella, Ana Maria... f Jn lord... Un căpitan de fregată... ;Vis*p năpădind mormintele... O lespede îngropată pe jumătate, acoperită de vegetațiile poroase ale lito- ralului, de mușchi spongioși, verzi... Un șarpe de apă, dezinvolt, alt șarpe, altul și altul. împărăția șerpilor. Un nume : Evantia. Și toată tristețea destinului ei, aici, la Europolis. Ion Știuculiță e pescar get beget, eu mîini uriașe, croite pentru lopeți. Socialismul l-a smuls dintr-o brigadă de pescuit la mare. L-a proiectat între sălile unei facultăți de piscicultură. Principalul e că s-a-ntors inginer de exploatare. Xu titlul importă. Esențialul stă în atitudinea lui față de mare și pește. Ion lancu cunoaște fiziologia mării. /I sărit de la stima mării, la plancton, salimtatc, determinări științifice ale direcției și densității bancuri- lor de pește. Explică, de la cauză la efect, procesul fecund al speciilor la gurile Dunării. Tovarășii cu care iese la pescuit (a rămas același vîslaș îndărătnic) îl ascultă cu luarea aminte a convingerii desăvirșite. lancu Ion le centralizează, explică și definește destinele. Pitorești cherhanalele. Talienele punctate la meditația gravă a cormo- ranilor. Mahunele cu vela in vint. Astea au fost dintotdeauna. Aparțin mării, ca o fatalitate. Evantia, visele adolescentine, legănate de un velier roman- tic, alb, suplu. Nemaiintilnit simbol al epocii, viril, autentic, asociindu-șt viitorul, râmi ne destinul lui. Altă filă. Fără patina timpului. „Văzusem acum un deceniu, Maliucid. Trei vile cochete, acoperite cu stuf, marcau uvertura Directivelor Congresului al șaptelea. Trei vile cochete, un șlep dormitor, cițiva oameni tn șalopete și cizme înalte de cauciuc. Vîntul mă apleacă în tribord. Uluitor. In zece ani un orășel. Mașini uriașe, dese- nlnd pe cer imagini de carte științifico-fantastică. Tractoare pe șenile. Nave pline pînă Ia refuz de stuf. Un vas cu turiști germani. Șlepuri la remorcă, încărcate cu stuf. Punctul de forță umană, handicapează uriașa întindere vegetată. In Deltă s-au deschis pretutindeni largi și lucii pirtii de exploa- tare. Excavatoarele au tăiat sute de kilometri de canale. Asaltul Deltei asociază virulența conquistatorilor. Directivele partidului trepidează aici cu sute de mii de cai putere. Cu zeci de mii de voințe și inteligențe, agluti- nate într-o umanitate eliberată, conștientă de forța și valoarea ei... Păcat că nu pot acosta. Maliucid, in inima vegetală, luxuriantă a Deltei. Strîng viatul. Cirtna ușor la babord. Din aval urcă „Nuovo Arno“, sub pavilion italian ... Probabil vine după cherestea. Slăviți să fie munții și apele și ___________________________________________________________________________________ R. Theodorv: File dintr-un MHMI -de note |3 I cimpiile fecunde ale țării. Slăviți oamenii, care și-au găsit omenia. Să fim atenți. Prova în val. Ce-o fi fădnd Ion lancu ? Abia miine seară sint la Sulina. Probabil e responsabilul brigăzilor de mare. Să trăiască". Ritmul fontei și al oțeluluI .........începe de fapt cu amintirile furnalelor socialiste. Pe cele vechi, capitaliste, care-au calcinat viețile vagonetarilor aduși de sărăcia endemică a satelor de munte, le-atn dărimat cu tirnăcoapele pină la temelie. Ucideam. cu fiecare lovitura de tirnăcop, carcerele, maiștrii odioși ai trecutului, vătafi ai patronilor, virulenta capitalului străin, tentacular, înjosirea omului, a demnității lui fizice și morale, a celei sociale și naționale. Ritmul fontei și al oțelului, definitoriii pentru profilul material al evului, ritmul laminatelor și al motoarelor Diesel, ritmul Reșiței, ritmul contemporaneității, viu, generos, asociind poezia și triumful, se declanșează pe sine, din istoria industriei socialiste... Amintirile furnalelor încep cu hotărîrile Partidului. In liniite-schemă prezentate pe hirtie de calc de către ingineri, s-a configurat tehnic o hotărire politică. Socialismul are nevoie de fontă. Bătălia pentru fontă, e o problemă de istorie contemporană. La nivelul constructorilor, una de eroism. De inteligență tehnică. De cultură multilaterală și ingeniozitate. Adaugă ,, Mioriței", poezia simetriilor de beton și oțet. Descoperă in creatorii lui forau Iorgovan talentele geniului tehnic. Ne descoperim prin socialism, rnindria de a fi moderni, excepțional înzes- trați pentru tehnică, pentru gindirea matematică, pentru mari poeme ale industrializării. Miile de tone de fontă incandescentă vărsată pe gurile furnalelor reși- țene, n-au ucis amintirile furnalelor. Simțim și acum vinturile tăioase ale iernii coborîtă de pe Semenic, s-acopere cu promoroacă armătura jiliformă, pe care, suspendați la zeci de metrii înălțime, cu piesele metalice lipite de pielea palmelor, noi, constructorii, smulgem inerțiile materiei, fixînd in vreme, reperele de structură ale timpului nostru ... Excepționalul constituie hrana fiecărei zile. Devenit cotidian, trecem de el, in zonele fabulosului. Forțăm ritmurile, densitățile specifice vieții și- fanteziile, pină acolo unde romantismul intersectează matematicele, proiec- tîndu-ne spre zenit. Montăm corpul unui bunker. Tu, el, noi, inginerul, „E nevoie să se transporte un trup de beton de două sute de tone. Macaraua-turn, poate ridica o sută de tone. Negru pe alb. Nu există macara de două sute. Stăm. Siguranța și reușita unei operații în construcții sint asigurate riguros de cifră. Nimic dincolo de cifră. ... Nu se poate două sute, cind macaraua este de o sută. Cine-și ia răspunderea ?... Desigur, constructorii sint posesorii unor dale suprasensibile. Senti- mentul timpului socialist. Fantezia tehnică. Stăpinirea meseriei, pină la limita ei de fund. Se-nvîrt in jurul macaralei turn. Inginerul șef calculează un prelungitor și suprasarcinile pe care viața de șantier le impune maca- ralei-turn. — Merge? întreabă constructorii. 11 R. File din Ir un carnet Lillin; Curel*(ii . . 35 America este (ara libertății, prejudecățile de orice natură, opiniile Rata făcute, ideile convenționale care se foiesc în lumea orașelor americane care, în ciuda lipsei de scrupule în industrie și comerț, determină tiranic conștiința societății americane, fiind scoase în evidență cu prisos de clari- tate de el în opera sa. Totodată, arătind că prin mecanizarea crescindă a tuturor realităților, omul devine insipid, ostenind timpuriu și birocratizat, Sinclair Eewis dezvăluie și cealaltă trăsătură fundamentală a vieții ame- ricane : discrepanța tot mai mare între traiul confortabil al lumii bune, pe de o parte, și opacitatea ei față de valori autentice și nuanțe precis determi- nate, pe de altă parte, discrepanță care îi stinge americanului elanurile spre frumos și bine și in urma căreia el contestă artistului, în ultima analiză, dreptul (le a vedea lucrurile altfel — sub unghiuri de incidență mai aparte, în chip mai original și mai aproape de izvoarele vieții. Căci nimic, în fond, nud neliniștește pe american mai mult în suficiența lui sterilă, conchide Sinclair Lcwis, decît natura excepțională a „celuilalt", fapt care comportă un spor de precizie și sub o altă latură analitică. Omul, în lumea imperialistă, se simte din ce în ce mal puțin autonom și din ce în ce mai mult individ. Cîmpul său de acțiune este limitat la orice pas de mari forțe sociale și politice și, totodată, el recunoaște tot mai greu necesitatea de a subordona interesele sale personale unor mari interese supe- rioare. Elementele constitutive ale societății: familia, clasa, statul sînt golite, printr-o propagandă asiduă și bine ticluită, de înțelesul lor tradițional, iar în privința răspunderii indispensabile a omului față de sinea sa se afișează concepte atît de labile în privința sensului etic ca „chance", „business” și „cant'. i Ce c drept, în lumea imperialistă se încearcă azi de către unii și o înnoire a concepției consmologice cu succedanee imediate — utile ți prac- tice — din partea catolică cu numeroase puncte de plecare in sistemul lui Teilkard de Chardin, din partea protestantă îndeosebi în opera lui Karl lleim. Ambele încercări suferă, însă, de aceeași slăbiciune: postullnd la baza ori- cărui proces evolutiv o vie pasiune spre absolut și acceptînd in mod simetric ia polul opus desăuîrțirea, puterea de activare a regimului de cosmo-noo- geuezd, la care campionii acestor sisteme se simt antrenați, rămîne o pură problemă de conștiință: de împăcare a unui Dumnezeu „de TEn-Avantu cu lift altul „de TEn-Haut^, cum o subliniază Teilhard de Chardin, deci în care majusculele introduse din loc în loc in ortografie au menirea să sugereze apetițiuni și idealuri, pe care cruda realitate cu greu le face posibile ca fenomene de eficiență generală. Să nu uităm totuși ambianța istorică socială în care s-au definit aceste doctrine: lumea imperialismului apusean din perioada războiului rece, cînd forțele agresiunii au împins soarta omenirii in repetate rînduri mai-mai în marginea unei catastrofe atomice universale. Răzbate deci spre noi din aceste sisteme, din chiar sinul spiritualității burgheze, un apel vrednic de luat în seamă împotriva modului de viață în condițiile pericolului atomic, chiar și dacă substanța revoluționară dintr-în- sele este cît se poate de anemică. In același timp, aceste sisteme suscită interesul și prin faptul că ele nu sînt atît de eclectice și impure ca obișnui- tele metode de salvare universală, practicate în apus și care, corespunzător gustului afectat al Secesionismului de acuma cîteva deceniu care le-a gene- rat, copleșesc publicul prin mistica lor pretențioasă și greoaie. Nu vom pleda, 38 Afidrci A. Lillîn: Cn-dlții, ■ bineînțeles, pentru nici unul dintre aceste sisteme și metode, în schimb ca fenomene social-culturale specifice acestui veac nu le vom putea neglija, mai ales că în cosmonoo-geneza lui Teilhard de Chardin, sedând panlogis- mul său exagerat, ne întimpind o formă a dorinței de înnoire de pe pozițiile catolicismului, de o argumentație vrednică de luat în seamă. Dar ivirea unor asemenea sisteme nu se limitează numai la lumea apuseană. In Japonia, cea mai importantă țară imperialistă a răsăritului, din păcate foarte puțin stu- diată la noi, li se alătură, ca reacție la pragmatismul american dominant in universitățile mari, mișcarea tenrikyo care, în primul rînd, este chemată să-l scoată pe om din singurătatea în care, în ultimele două decenii, in urma lentei dezagregări a formelor tradiționale de conviețuire, el s-a trezit in mijlocul marilor orașe. Astfel tenrikyo, spre deosebire de șintoism și buddhism, cultul cărora a încremenit in ritualuri formale și spectaculoase, neputind ca atari să mulțumească „inima", are ca scop imediat restaurarea „liniștii", considerată în îndepărtatul răsărit de prin milenii starea originală și rădăcina tuturor lucrurilor. Dar întoarcerea omului contemporan în tenrikyo spre „liniște* nu însemnează cit de cit și negația lumii reale. Dimpotrivă tenrikyo preferă ciața omului pe pămint oricărei existențe într-o lume transcendentală, iar dogma ei de bază proclamă scurt și decis „Totul in această lume este supus rațiunii", de unde decurge pentru credincios obligația de a-și manifesta cre- dința prin faptă : pirn muncă regulată urmărind scopuri practice bine deter- minate de rolul său social, prin exerciții sportive menite să întărească orga- nismul și prin distracții decente, permifînd în același timp cultivarea unor forme sociale agreabile și îmbogățirea vieții sufletești. Am stăruit asupra acestor sisteme, fiindcă in țările imperialiste ele for- mează așa-zicind reversul medaliei, care pe partea intoaisă către marele public înfățișează în forme surprinzătoare și gălăgioase toate acele curente și tendințe care par a avea un singur scop : să provoace „șocul", făcîndu l pe omul de rînd să se simtă dezarmat, dacă nu de-a dreptul umilit, față de „noutatea" și „originalitatea* avangardei-nonconformistă pînă în mă- duva oaselor și profundă ca însăși revolta, pe care o mimează. O mostră de această natură: Yukio Mishima, cu numele său adevărat Kimitake Hiraoka, născut în 1925 ca fiul unui înalt funcționar ministerial japonez, după studii serioase la universitatea TDD Al, cea mai însemnată din cele nouăzecișipatru școli superioare din Tokio, și un scurt stagiu ca funcționar public, s-a dedicat lieraturii, îmbrățișînd singurul gen literar de mare răsunet azi în (ara sa : romanul. In curînd e cel mai citit autor, iar bestsellerul său Confesiile unei măști (Kamen no Kokuhaku) i-a creat faima unui misogin înveterat. In fond însă misoginia sa nu este decît un simbol, căci precum o subliniază el însuși într-o formulă, azi celebră în lumea imperialistă: „Trebuie totdeauna să încercăm a ne opune forțelor care ne amenință cu asuprirea* (Nagai mono ni makareru na). Nu e fără interes nici faptul că Yukio Mishima e căsătorit cu fiica unui pictor de rang și tatăl a doi copii, demonstrînd și pe această cale cît de străin de viața sa personală este „tezaurul" de idei propagat prin scrisul său. Nu mai puțin succesul său este și rămine mare. Doar mama sa, o bătrînă doamnă, plină pînă în virfid un- ghiilor de spiritul castei sale, crede că fiul ei ar trebui să se lase de scris, spre a nu-și mai compromite în public originea. Andrei A. LiUin: Corelația . . . 37 Literatură de mare tiraj se poate scrie, din păcate, de pe ambele poziții: a protestului social, tinzi nd mai mult sau mai puțin consecvent spre transfor- marea revoluționară a realității, cit și a reacțiunii burgheze, încrîncenată să țină evoluția istorică a omenirii pe loc. Talentele se înregimentează și de o parte a baricadei și de cealaltă parte. Ceea ce răcni ne holăritor, este o pro- blemă a cinstei și a răspunderii, Viața fiind comparabilă cu o ecuație cit multe necunoscute, oglindirea realității in artă și literatură este un proces dialectic, in desfășurarea căruia se disting mai mult sau mai puțin limpede etapele marcate de culegerea date- lor, sistematizarea și tipizarea lor ca trepte ale unui răspuns precis la pro- blemele vieții, pe baza analizei lor bine argumentate. Cu cit în cunoașterea vieții artistul pătrunde mai adine sub latura pur exterioară a fenomenelor, scrutind legitatea lor, cu atit calea spre finalizarea unei „metafore1* de robustă eficacitate artistică și intelectuală este mai sigur pregătită, iar operei, pe lingă curajul fondului și al formei, in cele mai multe cazuri nu-i va lipsi nici ingenuitatea. 1*1 S-a remarcat just că în romanul Moartea în pădure de Constantin Țoiu, după citeva capitole de reală reușită artistică, se petrece o ciudată schim- bare de factură: acțiunea, după o expresie a lui Călinescu, se „iezerește" (Nicolae Manolescu. în Contemporanul, nr. 1004), căci „autorul vizează (în continuare) o problematică mai largă** (Grigore Arbore-, in Scinteia, nr. 6883). Cu alte cuvinte: romanul pornește intr-un fel polițist și apoi continuă pe cu totul alte făgașe artistice, folosindu-se de procedee proprii unui alt gen. Să fie aceasta însă un impediment ? Opere celebre din litera- tura mondială se aseamănă din acest punct de vedere cu romanul lui C. Țoiu. Astfel, Tragedia americană de Theodor Dreiser pornește ca un roman pica- resc. Prima treime din volumul intii pare că anunță un Gi! Blas american: autorul, am putea spune, este chiar in mare măsură dotat pentru a-l realiza. Mai departe avem impresia că vom asista la desfășurarea vieții unui Julien Sorel american — și trebuie spus că Stendhal nu l-a analizat mai penetrant pe eroul său decît romancierul american pe Clyde. Se menține insă Th. Drei- ser pînă la sfirșit în sferele aceluiași realism imparțial și viguros, prin care banalitatea evenimentelor urmărite de el primește lustrul noutății ? Din clipa în care Clyde Griffiths întră în orbita unchiului său Sam din Lycurgus, soarta sa este pecetluită. El de aici trebuie să se comporte după normele imperioase și înguste ale moralei puritane — pină nu cade in capcanele ei, după care autorul, în ultima parte a romanului, se complace în lungi pagini moralizatoare de dragul cărora introduce în finalul romanului (fără insă a-l rezolva artistic), pe lingă judecătorul de instrucție, jurații și mama lui Clyde, figura unui predicator locvace și insipid. Cu alte cuvinte: urmărind atent evoluția eroului său — o evoluție discontinuă, cu numeroase potic- niri și devieri, la început fără urmări mai grave, apoi cu acuzarea tot mai puternică a incapacității lui Clyde de a se elibera de normele restrictive ale societății în care trăiește și care, in cele din urmă, îi împing spre o faptă criminală, pentru care va trebui să răspundă — în compoziția romanului său, Theodor Dreiser schimbă necontenit metoda în raport cu specificul 38 Andrei A- Lillin: Corel*(it . . . faptelor, pe care ni le înfățișează. Elasticitatea aceasta deosebită a procedee- lor găsește o motivare suficientă și în filozofia americană a timpului, întrucît pragmatismul — nu și cel vulgar — se prezintă ca un sistem de gîndire, cu largi aplicații în etică și estetică, despre o rațiune organică, supusă evoluției, care rațiune se adaptează necontenit complexității expe- rienței umane și în raport cu care intelectul nu este privit ca un factor străin ci ca un factor activ in procesul de creație al adevărului. Să mai amintim acum că William James, creatorul acestui sistem de gîndire, a fost fratele mai mare al romancierului Henri/ James, părintele romanului modern, psi- hologic din literaturile anglosaxone? In orice caz, Henry James, in lucra- rea sa The Art oi Fiction romanului), subliniază că după aprecierea sa „singura rațiune de a exista a unui roman este aceea de a încerca să reprezinte viața". Și în alt loc, cu aplicații mai directe la tehnica narațiunii: „Aerul realității îmi pare virtutea supremă a romanului. Se va obiecta cu siguranță că romanul Moartea în pădure nu are nimic comun cu aceste teorii, că el zugrăveșe o altă realitate, cu o structură socială diferită și intr-o altă epocă a evoluției literare. Rămine totuși întrebarea, după părerea noastră, dacă în istoria romanului pozițiile teoretice o dată cîștigate, înainte de a fi prezentate în formulări programatice, nu cunosc o lungă fază empirică, in care, neluate în seamă, ele „modelează" creația artistică în mod organic, iar ulterior, chiar și dacă ele, de pe alte poziții estetice, sînt uneori combătute, continuă să-și păstreze eficacitatea. Astfel, metoda epică a lui Henry James, cu tot „pragmatismul" ei genuin, se găsește prefigurată în creația lui Nathaniet ilavtrthorne, iar ulterior tehnica specifică a introspecției sale — standpoint, legată de eroul care narează — a revenit cu Ogoare mărită în romanele lui Marcel Proust, deși acesta a îmbrățișat îndeosebi conceptul duratei în formularea lui H. Bergson, concept st răin pragma tismului. Dar să ne mai întoarcem o dată la romanul lui Constantin Țoiu. Se știe că eroul său principal, doctorul Brega, spirit neconformist, care în anii dinaintea războiului păruse autorităților un inadaptabil notoriu, ne este prezentat în momentul hotăritor al evoluției sale; în momentul adeziunii sale la cauza vie, colectivă a construirii noii orinduiri socialiste din patria noastră. Poate nu-i neinteresant să ne amintim aci și de convorbirea sa cu Todi care i-a adus lămurirea necesară : . din seara aceea socotise că nu mai era singur, că avea în sfirșit un prieten" (op. c. p. J9). Nu greșim, desigur, dacă legăm acest moment de starea generală a spiritelor din acei ani în lumea intelectualilor de pretutindeni. Nu numai tinerii japonezi, pe care i-am mai pomenit, s-au simțit atunci sabishi: însingurați : einsam. 71 fost mai degrabă o stare profund critică, generată în viitoarea războiului, în acei tineri care, înzestrați cu o fire meditativă de o mare agerime anali- tică, urmărindu-și cu atenție evoluția spirituală, au văzut iscîndu-se între ei și lumea burgheză un abis tot mai adine. Punctul de plecare în analiza romanului lui Constantin Toiu se găsește aici, iar structura epică a lucrării se explică în raport cu „peripețiile" de un colorit desigur aparte în lumea postbelică, prin care se desăvirșește destinul eroului in sensul reintegrării sale într-o nouă realitate socială, de crescindă coeziune. Două procedee epice îndeosebi intervin în conturarea precisă, artistică a datelor acestui proces: monologul interior și visul. Ambele permit auto- Andrei A. LilUn: Corelația». 39 rului sd creeze retrospective sugestive, prin care se aruncă o lumină vie in straturi tot mai ardinci ale conștiinței eroului. Totodată, prin prescurtările specifice ambelor procedee se ivește în măsură cresctadă grotescul. Conti- guitatea acestor fenomene, ce e drept, este încă puțin studiată, în schimb este fapt de experiență, că toți marii creatori ai grotescului de la Hoffmann, Gogol, Lcskov și Dostoievski la Flaubert, Poe, Goya, Maiakovski sau Chagall au fost înzestrați cu o mare capacitate de interiorizare, la care s-a adăugat o deosebită acuitate a simțurilor. Astfel „exuberanța" și „contorsio- narea" imaginilor lor, ca și „fantasticul" în maniera autentică a tui Kafka, răsar de pe un fond realist de mare consistență, fiecărui motiv, aricit de ilogic in aparență, putindu-i-se găsi la o atentă analiză o justificare psi- hologică suficientă. Un al treilea procedeu, care se adaugă la cele de mai sus, se bazează pe receptivitatea mărită a autorului față de neprevăzut, prin care grotescul și fantasticul deseori primesc un timbru cutremurător, tragic, îndeosebi în Donul liniștit, în care M. Șolohov descrie o evoluție tragică în care momentul neprevăuzt joacă un rol covîrșitor, îmbinarea aceasta între grotescul prescurtărilor și tragicul neprevăzutului se reliefează în mod convingător. Păcat doar că deși model al realismului socialist, destinul tra- gic al lui Grigori Melehov n-a fost analizat pînă aci din punctul de vedere al acestei particularități a corelației între formă și fabulă, care în literatura sovietică — aparte spus — a și găsit puțini imitatori. Am fi deci nedrepți, dacă n-am observa dozajul specific In care aceste elemente artistice ale unei atmosfere epice dense apar în romanul Moartea în pădure de Constantin Țoiu. Mu vom justifica, desigur, prin ele anumite stridențe și inabilități ale debutantului. Dar nici aceste stridențe și inabilități nu ne pot face să uităm paginile reușite din roman, care vădesc în general o bună cunoaștere a realității și o mînuire sigură a principalelor procedee epice. Aceeași corelație între caracterul procesual al problemelor de conștiință și desfășurarea epică se poate urmări și în romanul Asklcnios de Floria Stancu, cu singura deosebire că aici, în citeva linii mari directoare, sub- stanța artistică a fost modelată cu anticipație de mitul antic al lui Esculap. Faptul poate constitui un impediment serios în vederea prezentării critice a conținutului său uman, de valabilitate universală, „eliberarea" lui de elementele convenționale ale tradițiilor impunind uneori o vădită hiper- acuitate. Ne gîndim în acest sens, de pildă, ta romanele Viata particulară a frumoasei Elena, Adam și Eva șt Odisseu — strict particular de John Erskine, în care adincirea psihologică modernă a temelor mitologiei nu este scutită de o anumită persiflare. Și John Erskine a fost un filolog și istoric literar de seamă, dublat de un foarte bun pianist, care în literatură ne-a lăsat și citeva scrieri autobigrafice interesante. De altfel nici „interpre- tările" sus-amintite din sfera epopeii troiene și ale Cărții Facerii nu sînt lip- site de o mare acribie în mînuirea detaliilor. Ce ie lipsește însă este, nu stima față de venerabila tradiție prăfuită a homerizilor, ci detașarea sa față de ironia ușor vulgară cu care Offenbach tratează aceleași teme ca simulacre ale lumii mari din timpul celui de ai doilea imperiu bonapartist. în romanul Asklepîos, floria Stancu își propune să oglindească proce- sul „ascuns în sufletul oamenilor", în urma căruia după moarte Asklepîos va deveni zeu — proces urmărit cu luciditate de însuși erout-narator. Și 40 Andrei A. LillJn: CwcL»|la . .. in cazul de față tehnica epică standpoint permite autorului o mare degajare față de materialul propriu-zis al romanului: figuri șl fapte, surprinse șî urmărite cu luciditate în coloratura lor „veșnic umani?'. In felul acesta, în desfășurarea epică, textului i se adaugă neîntrerupt un subtext critic neex- plicat, datorită căruia acțiunea romanului se finalizează în sensul unei ecuații intre simbol și concept. Cu alte cuvinte: trăim gîndind peripețiile narate și gîndim trăind și acționînd în sensul subtextului critic o detașare față de ele. In această dublă perspectivă, de altfel, constă tot farmecul acestei lucrări. Cine nu izbutește s-o realizeze, urmărind acțiunea romanului ad litterani, nu-i poate sesiza mesajul. Procedeul are un vechi stagiu în romanul psihologic apusean. Revenim cu această ocazie incă o dată la Henry James, care în romanul său Roderick Hudson încearcă pentru intiia dată să demonstreze cu ajutorul unor proce- dee — dacă nu similare, dar de egală participare deliberativă a lectorului la soarta eroilor săi — legătura ce trebuie să existe între creația artistică și viața creatorului, înfățișindu-ne tipuri de artiști, mesajul cărora, cuprins în opera lor, să se reflecte ți în propria lor existență. Realizarea artistică a romanului său nu l-a mulțumit însă pe Henry James pînă în cele din urmă și atunci el a readus-o pe eroina sa Christina Light intr-un nou roman, întitulat Principesa Casamassima, în care încearcă o adîncire a perspectivei și un spor de precizie in zugrăvirea proceselor sociale. Astfel acum, atenția sa principală se concentrează asupra lui Paul Muniment, tip de revoluționar complet identificat cu cauza sa. Semnificativă apoi rămine și Prefața roma- nului, în care printre altele autorul sublinează : „Ceea ce doream, în special, să evidențiez era ignoranța societății care abia întrezărește cite ceva din lot ce se petrece în jurul ei, abia bănuiește și imediat încearcă să uite ceeace ar putea tulbura calmul obișnuit al vieții". Mărturisirile cuprinse în prefața la Asklepios de Horia Stanca și la Principesa Casamassima de Henry James coincid în bună parte prin critica acută, cuprinsă in ele, la adresa acelor straturi ale societății care nu trăiesc realitatea, suplinind golul ei prin mituri. înrudirea persistă și în privința încrederii pe care ambii autori o acordă maselor revoluționare tocmai fiindcă ele se călăuzesc după legile imanente ale vieții, care impun numai celor slabi amăgirile transcendentale ale unui Olimp în care zeii au murit de mult. încrederea robustă în viață și oameni face ca ambii autori să privească cu același dispreț „cupa de aur" a miturilor, iar dacă în romanul cu același titlu al lui Henry James, în cele din urmă, eroina sa, Fanny Assingham sparge abominabila cupă, în care s-a adunat tot necazul vieții sate, actul primește valoarea unui simbol, conținutul căruia, eliberarea —este evident. La capătul acestor pagini credem necesară o singură subliniere: /I pune în centrul romanului un eveniment de importanță istorică — fie con- temporan, fie petrecut cu ani ori secole în urmă — presupune, pentru ca „istoricitatea" faptelor să fie artistic asimilabilă, aprofundarea lor știin- țifică în așa fel ca desfășurarea dialectică a istoriei să constituie dominanta romanului și nu evenimentul ca atare. Căci viața este un proces în continuă desfășurare și la fel și cunoașterea, precum o arată Lenin, este un proces nesfîrșit de aprofundare de către om a lucrurilor, o mișcare nesfîrșită de la fenomen la esență și de la esența cea mai puțin profundă la esența cea mai profundă. AmUcI A. Linia: Corelați» , , . Corelația între arta epică și caracterul eroului se bazează pe dialec- tica profundă în artă intre formă și fond. Hegel, in Estetica sa a intuit foarte bine eondițivnalitatea artistică a prozei, in dependență de asimilarea in modul ei de concepție a „întregului conținut al spiritului" — formulă idealistă, care totuși este atît de translucidă, datorită soluției preconizate de el in problema raportului intre idee și realitate, incit aripa stingă a școlii sale a putut să execute fără mare greutate pasul spre explicarea cu adevărat științifică, materialistă, a existenței. De aceea, și în teoria roma- nului din Estetica Ini Hegel abundă criterii și reperări pentru o soluție dia- lectică nu numai a raportului dintre conținut și formă ci mai ales pentru înțelegerea superioară a formei artistice în corelație cu societatea și epoca: cu desfășurarea dinamică a istoriei. M'DREl A LILLW 42 Andrei A. LUUn: Cvrdiția . . , PATRIE l^ucuria mea simplă și dreaptă prin care alerg sub cer fără limite-n roade: inima celui plecat pe mare șoptind cu buze arse cuvîntul — înstrăinare: statornic echilibru — intre părnint și soare, cînd pretutindeni pot spune : sint acasă ... și cred in vorba tovarășilor in bucuria mea simplă și dreaptă. APROAPE DE SOARE Ascult inainte vraja încărcatelor ramuri de a păși în casa mare de arzătoare piatră Mă alătur elanurilor împărțind generos cerului de jos imnul roadelor Și-n fața porților înalte aștept ziua să le deschid cu mîinile curate. HARTA BARBU I.ESCU M»rU Blrbulocu: Pairi» 43 p o E M Cînd spun cuvintele patria mea, Zarea, Ca un steag desfășurat, îmi vine lingă timplă, Visele îmi cresc ca munții, verticala, Și foșnesc pe dinlăuntrul meu ca marea. Cînd spun cuvintele patria mea, Holdele Inii vin pînă la umeri Să mă-nfășoare în mătasă Ciocîrliile spicelor îmi cîntă în palme. Și mă simt bogată ca un seceriș. Cînd spun cuvintele patria mea, Riurile Mă cuprind de mijloc să mă curgă înainte, Pădurile mă cresc cu brazii laolaltă Și înfloresc de cintece Ca un peisaj de dragoste pentru ea. UG/A TOMȘA 44 Ligi» Tomța: Poc» iv CURSA VIEȚII Cert la «ix d’nn rha^rin Imi nen! la voii dr rMHttf m*et ou vi! la voia d’un pauvre fuțjiif (Cri dv cocar — Jacqo» PiAert) Zt anul 1905, undeva pe malul canalului Bega, nu departe de podul de piatră de la capul pieții Badea Cirfan, se ridica un atelier necunoscut tre- cătorilor, căruia îi puneau bazele un grup de bancheri din Budapesta. Era un gen de filatură pieptănată, rudimentară, care crea simple fire de lină, care puteau fi uîndute direct și rapid cumpărătorilor, acea strămoașă pre- zumtivă a actualei Industrii a linii timișorene. In cererile de fire de lină, acel atelier primitiv de filat își avea veniturile sale imediate, nună ieftină de lucru, materie primă la discreție, și nici-o concurență de nicăieri. Succesiv nu-i așa, acel grup de bancheri budapestani au pus bazele unor noi ateliere cu fire cardate (un gen de fire mai groase decît cele obișnuite) ateliere de fesătorie, vopsitorie, finisaj, o centrală de forță, care să livreze energia necesară, o mică fabricuță anexă, de tricotaje, alimentată direct de către filatură, totul devenind, deci, in destui de puțini ani, un gen de întreprindere tipică acelei etape a dezvoltării capitaliste in România, o întreprindere cu un caracter peticit, cu flux întortocheat de producție, transformată, cu tim- pul, într-o de asemeni tipică „societate anonimă", cu 50% acțiuni ale unei fabrici de zahăr din Budapesta, cu 40% ale baronului maghiar Hatvani, și cu 10a/0 ale unor acționari autohtoni. O istorie scurtă, nu, însă decisivă pentru o specifică întreprindere textilă capitalistă, care, in cursa vieții, succesiv, a demonstrat caracterul ei eterogen, și peticit, cum spuneam, amprenta sigură a improvizației și a contrastelor. Dacă in evoluția acestei fabrici (pînă la o anumită dată istorică pe care revoluția a pus-o în evidență), destinele muncitorilor au contat prea puțin, au contat in schimb bilanțurile de la finele fiecărui an, care marcau beneficiile enorme de multe milioane, și, au mai contat de asemenea rapoar- tele anuale ale consiliilor de administrație, lată, de pildă, ce se poate spicui dintr-un asemenea raport, al anului 1942: „.. .Pentru nevoile populației civile— se spune acolo — nu am abținut insă lină indigenă, căci aceasta a fost în întregime destinată armatei. împrejurarea că am avut de executat o importantă comandă militară, ne-a dat posibilitatea să putem da ocupație continuă atelierelor noastre... Tot in acest sens, putem spune că am acordat subvenții (de 2.500.000 lei) diverselor asociații caritative, însă ceea ce regre- tăm este faptul că n-am putut completa și moderniza atelierele noastre cu Ion Arkjano în cvhl ticțl! 45 mașinile și instalațiile cerute de vremurile de azi, procurarea lor putindu-se face numai din străinătate, iar relațiile externe fiind și ele nefavorabile, influențate de starea de război.,. “ Fără comentarii, nu-i așa 1 Și totuși, un scurt comentariu nu este de prisos. La secția de filat, la filatură pieptănată a Industriei linii, recent, zeci de mașini noi, produse de uzina Unirea, din Cluj, mașini românești, cu busturile lor robuste, vibrind, in uimitoarea răsucire a firului albastru sau alb, in laminarea șuvițelor de lină, acum, desigur, nu sînt atît aceste mașini, cit altceva, fn cursa vieții, destinul acestei fabrici s-a unit, probabil, pe niște tinde nevăzute, insă existente, cu destinul individual al unor mun- citori. Faptul că unele destine umane, cu tot debutul lor tragic și apăsător, într-o existență sumbră, azi au o traiectorie strălucitoare, mă face să cred că asta nu se datorează unui simplu hazard. Traiectoria este doar finalitatea unei lupte, consecința, la urma urmei, a acestei lupte, pe care se înscriu și aceste destine. De fapt, aceste rînduri nu vor să fie altceva decît această constatare, traiectoria fericirii unei femei care stă in picioare (deși din 1931 aceste picioare au avut tot timpul să obosească), la postul ei, ca urzitoare, la Industria Linii... Cînd Maria Loșanczi, la 5 mai 1931, pășea iniția oară pragul Industriei linii, avea 15 ani, Mama ei lucrase in aceleași ateliere înghesuite, cu lumina filtrată sărac prin ferestruicile meschine și pătate de praf, lucrase 14 sau 16 ore pe zi, și ea o continua, deși dovedise, în cei doi ani de liceu, la „Carmen-Silva", că avea dorință de învățătură, insă dorința nu se conjuga pe atunci cu realitatea ... 4cex ani, ai tinereții, ai uceniciei in fabrică, pot fi undeva foarte aproape, totuși, sau pot fi undeva inntormintați intr-o amin- tire fără puterea magică de-a mai reînvia. Sirena de la orele șase și de la orele două și de la orele douăzeci și două, ea mai poate trăi, eventual. Mișca- rea grevistă din fabrici, strigătele din ateliere, mitingurile din curtea fabricii, teroarea poliției. Căsătoria, la 21 de ani. Fetița cea mare avea 16 luni, iar cea mică 2 săptămini, cînd bărbatul ei fu dat dispărut, pe front. Războiul, așteptarea, copilele crescute ia creșa înghesuită a fabricii, moartea mamei in 1944, terminarea războiului și bărbatul dat dispărut care nu mai revenea. După război, munci de răspundere, in 1951 primirea unei locuințe omenești', ' unde să-și crească fetele devenite și ele muncitoare, primirea Medaliei-Mun- cii... Toate, însă, pot să aducă aminte, nu știu prin ce asociație, și nu știu de ce această asociație, de o pinză a lui Daumier, în care se distinge cheiul Anjou, soarele strălucind deasupra Senei, malul îndepărtat al fluviului care se menține într-o mare lumină albă, fn prim plan, se degajă silueta unei femei robuste care urcă scările cheiului, finind o fetiță de mină. Ea a spă- lat rufe, desigur, pe malul Senei, poartă sub brațul sting un vraf din ele, abia spălate și albite, ude încă, iar cu celălalt braț ajută pe mica ei fetiță să urce scările. Oricit ar părea de grea viața și munca acestei femei, senzația dejndere, de curaj, se degajă din figura ei, senzația de putere neinfrintă, oricit de dificilă și aricite piedici i-ar pune ei existența. Viața curge, Sena curge, iluzii se împletesc cu deziluzii, fetița ținută de mină crește, totul este dificil în această cursă a vieții, însă spălătoreasă are curajul de a lupta și de a învinge prin munca ei de spălătoreasă anonimă, prin ținuta ei demnă, 46 Im Aritfwu: tn cur*» »irVi ținută a tuturor muncitoarelor pămîntului pe care nu le poate înfrînge nici-o lovitură... Pot sd văd, eventual, profilul acestei femei, stind îngîndurată în unele seri, lingă fereastra luminată, cu una din cărțile ei preferate, de călătorii sau aventuri. („Ciudat, spune, numii plac decît asemenea cărți. Cele de dra- goste rut le pot suferi. Poate fiindcă am fost eu nefericită ?“) Pot să văd, de asemeni, după amiezele cu soare, cind iasă din schimb pe poarta fabricii, ducînd de mină pe una din nepoatele, cea de doi ani, ducînd-o acasă de la creșă („Asta acum e singura bucurie a mea, spune ea, și ochii i se umplu spontan de un anumit fel de lacrimi, să-mi duc nepoatele de mină acasă, să trăiesc pentru ele, fiindcă nu mai pot trăi fără ele, iar cind o fi să rămin in pensie, peste cîțiva ani. . Pot să văd, desigur, și ceva mult mai mult decît poate uneori imagi- nația să-și închipuie. Pot să văd mirarea, deznădejdea unită cu nădejdea firavă, toate sentimentele acestei femei care, după ce a așteptat 19 ani un bărbat dispărut, după ce și-a crescut în singurătate, nemăritată a doua oară, cele două fete, află spontan și ucigător de dureros, printr-o cunoștință, că soțul ei, după ce a luptat pe front la Stalingrad, după ce a luptat și în Cehoslovacia, actualmente trăiește in Budapesta, este recăsătorit, are doi copii și.,„ A ouăsprezece uni să trăiești cu iluzia unei umbre și acea umbră nu era de fapt o umbră. („Plec la vară să-l văd, spune ea surizind, cu o tristă ironie care-i degajă pe chip întreg absurdul existenței sale intime, să povestesc cu el, să-l întreb ce mai face..Sfială mure iertare a femeii singure și părăsite! Și încă o dată sfintă mare!... Și felele ? Ce spun fetele ? — Eu, spune fiica ei de 25 de ani, măritată de cinci șl cu o fiică de doi, îmi mai amintesc cind locuiam in căsuța aceea mică din Fabric. Aveam in curte un singur vișin, bogat, din care puteam lua fructe toți loca- tarii, vreo șase familii, încolo, n-aveam nimic în curtea aceea înghesuită și întunecoasă... Pe urmă, îmi amintesc de mama, cum m-a luat cu ea la fabrică, s-o ajut și eu, la urzit, eram cu dinsa, la mașini, unde am stat vreo cinci ani, pe urmă, am trecut aici, la repansarea stofelor, fiindcă și stofele au rănile lor, care se cer pansate, sande ea și cind suride ti surid de fapt cei doi ochi albaștri. Tot acum cinci ani, îmi amintesc, l-am înltlnit pe soțul meu. Era într-o duminică, și, puteți să zîmhiți, însă l-am cunoscut la un dans. Afi-a făcut curte cam puțin, numai vreo șase luni, pe urmă m-a cerut de la mămica, ne-ăm logodit și acum avem, o fetiță de doi ani,.. Ceva s-a schimbat, totuși, în mine, înainte îmi plăcea mult teatrul, dansul, însă după căsătorie mi-am schimbat părerile. Veneam la bazinul de înot, unde era soțul meu, jucînd polo, și el juca polo și eu priveam și astfel am început să îndrăgesc sportul. El mai îndrăgea fotbalul și astfel a început să-mi placă și mie fotbalul. El iubea anumite lucruri pe care am început, după un timp, să le iubesc și eu, îmi plăcea ceea ce ti plăcea și lui. lucrurile lui, acum deveneau lucrurile mele și să știți că așa este cu timpul, așa este și cu munca pe care o fac, care îmi place din ce în ce mai mult, fiindcă găsesc la ea, ca ia soțul meu, mereu cite un lucru nou de descoperit, un anumit lucru de care să mă îndrăgostesc și apoi, îmi mai place mult să fiu uneori și singură, sau cu fata mea de m/nă, sau cu mămica mea.,. lan. AEirHMu: In cur** vklH 47 — Eu aj fi urut învăț mai departe, spune sincer Ecaterina, fata a doua și cea mică a mamei Loțanczi Muria, privindu-mă cu ochii ei de veve- riță. Eu puteam să învăț, insă puteam s-o ajut rapid și pe mama și atunci i-am cerut mamei să mă ia cu ea la atelier, la urzit firele, și acolo la urzit am fost la un moment toate trei, mama, soru-mea și cu mine. „, Acum am 23 de ani. — Urzim lină pentru stofe, firele. O meserie care mi-a plăcut întotdeauna, mi-a plăcut din tot timpul vieții mele, încă de pe cînd îmi vor- bea mama despre ea și eu aveam abia zece ani... De pe bobine se trece pe un sul de lemn urzeala care se duce la fesă torte. Asta e tot, dar cit de fru- mos 1... A fost foarte bine, atunci, îmi amintesc, ta un revelion, sau a doua zi după revelion, nu mai știu, ieșeam de la o expoziție de animale. <4m wwrs de la cinci la șapte la un film cu soru-mea și, pe urmă, am intrat în expo- ziția aceea, cocoși, porumbei, animale de rasă, și cînd am ieșit, soru-mea a căzut in zăpadă, niște băieți de-atături au început să ridă, apoi i-au dat mina și au ridicat-o. Erau vreo patru băieți și eu abia aveam cinsprezec^ ani și printre băieții ăia era și bărbatul meu., .0, a trecut totul așa re- pede ... Cum am puțin timp, fugim cu Hclga Ia plimbare, întilnim diferiți băieți și fete de la noi de la fabrică, ne oprim la taifas puțin și ridem.. . 0, eu am fost foarte copilăroasă, cînd am fost mai tinără. Atunci să fi văzut cum strigam la băieții cărora nu le prea plăcea să muncească Adică noi fetele să fim muncitori și ei nu ? h ți spuneam mamei, ea rîdea și zicea că puteam să mă nasc băiat fiindcă am eu asemenea ieșiri, insă eu mă uitam itrit la ea, pe urmă o provocam la întrecere, la urzit, și,uneori, o întreceam, degetele mele umblau mai repede decît ale ei, însă mama, ei, da, mama mea este mama și alta ca ea... Traiectoriile acestor trei vieți sau nu ar fi avut loc, neînregistrate de raporturile consiliilor de administrație ale fostei făbricuțe a iui Hatvani sau, chiar dacă ele ar fi pornit în cursa vieții burgheze, ar fi fost anihilate pe drum, stopate de o mină brutală. Traiectoriile acestor femei, o mamă țară bărbat care și-a așteptat tot timpul bărbatul, două fiice tinere cu băr- bații lor și copiii lor și fericirile tor, sini elementele vii, verigile vii ale devenirii și ale existenței noastre. Dar, la urma urmai, fără comentarii! I țața acestei femei, la cei cincizeci de ani, și treizeci și cinci de ani de fabrică, pretinde oare vreun comentariu? IOV AKiEȘAW 48 Ion Ajkțanu: In ratU viejU T RACTORIȘTI I Copacii adorm in brațele serii, Ca niște fecioare iubite de umbra. Dincolo de dunga albastră-a plecării, \a amuțit drumul luminii. Se-ntorc tractoriștii in freamăt de faruri, trăgind cu otgoanele brazdelor timpul. Petalele visului picură daruri Pe miinile aspre, argintate de praf. Inii f lucră, simțind depărtarea, cu zborul de păsări subțiri. In gindul lor murmură marea de holde limpezi și largi. Se-ntorc tractoriștii, polrivindu-și ceasurile. După florile nopții ce se desfac, Seara trece prin ape cu gleznele goale, Oglindindu-și in crengi catrința de stele. NICOLAE DOLAXGĂ X OftlZftgZ: Tricivrlțiii 49 EȘTI UN ANOTIMP BUN L^ști un anotimp bun, și o dimineață frumoasă, rotită-n culori Un pui de lăstun învață să zboare, se odihnește in palma cerului... Soarele intră in casă, se așează la masa noastră ca un peregrin oarecare. Nu-i de mirare că nu mai poți deosebi sunetul de culoare Zâmbetul de floare, visul de viață, lumina de tăciuni, Casa de masă ... Ești un anotimp bun și o dimineață frumoasă: rotită-n culori... VASILE ZAMFIR 50 V. Zamlir: Eț1i un anuiimp Imn COMUNISTUL 1‘rimăverile se grăbeau să vie ca să le soarbă el in piept cu nalta omenească lăcomie. Se roteau deasupra-i cocori, el ii hrănea cu grăunte de zbor, să poată străbate toate meridianele țârii prin inima tuturor. Singele i s-a scurs in lut, flacăra lui s-a zbătut in huma cu iarnă tîrzie și a izbucnit in ierburi și flori, din care izvora primăvara spre înălțări, peste cocori... AUREL TURCUȘ Aurel Turcnț: Comuni»!ul debut ZBORUL RÎNDUNICII jVyf Fotografia aceasta nu poate fi o simplă fotografie „amintire", o fotografie^ „capriciu" de fotograf amator, sau o fotografie pentru vreun concurs. £ altceva și acest altceva mă răscolește, mă face să mă înfior, să nu-mi inai pot dezlipi privirea de ea. Pentru că nu-i de loc simplu să stai într-o anticameră, s-aștepți să intri la un om ți să nu ai înaintea ta decît o fotografie. Din prima clipă o zărești. Dar nu-ți oprești privirile pe ea. Pe urmă o simți din nou înaintea ta. întorci involuntar capul, dar ntt vrei s-o vezi pentru că ai doar șaptesprezece ani și simți străbătlndude prin tot cor- pul niște fiori. Te scuturi, îți arunci scurta aceea jerpelită fiindu-ți cald. Dar fotografia e acolo. înaintea ta, te cheamă și nu-i poți rezista. Faci un pas, apoi încă unul. La al treilea, te oprești. Ești Ungă ea. Și abia în clipa aceea te cutremuri: nu poți vedea nimic altceva decît zborul de săgeată ai unei rindunici cit aripile larg întinse să învingă puterea pămîntului. E ceea ce vezi — mai bine zis ceea ce ai vrea doar să vezi. Pentru că fotografia te trezește. Pentru că zborul rîndunicii din fotografia aceea, ce atirnă pe perete, intr-o ramă banală de un centimetru, e zborul de dincolo: între tîne și zbo- rul ei — adică între zborul ei și cel ce i-a zărit zborul sau între cel ce a stat undeva intr-un colț de jos și a „prins" clipa cind aripile rîndunicii înving atracția pămîntului — există ceva concret, palpabil, real, dar de-o brutalitate feroce, de o brutalitate ucigătoare, plină de frig și de iz de moarte, de călcare în picioare a sufletului: gratii, gratii obișnuite, pe care se pot zări pînă și- banalele pete de rugină ale timpului. Și, brusc, întorci spatele vroind ceva. In realitate, vrei doar să nu mai zărești gratiile. Și nu le mulțumești doar sa întorci spatele, ci închizi și ochii. Inutil însă: simți gratiile în spatele tău. între tine și zborul rîndunicii, te întorci spre perete și te dai înapoi un pas. doi, trei, atingi cu spatele peretele opus al anticamerei, întinzi palmele miînilor vroind să aperi — n-ai dece și de cine și pentru ce — ci zborul acela, aripile acelea, rîndunîca aceea și sufletul acela din rindimica aceea ... — Ce faci, tovarășe?! Tresari. Apoi intri în birou și simți zborul rîndunicii alături de sufle- tul tău. — Ocupă loc ... Adică dumneata ești Simonian ? hni pare bine. Mi-au telefonat tovarășii de la UTC. Sper c-o să te simți bine la noi... Privești la omul din fața ta, îl vezi, îl auzi și nu poți să-i zici nimic, cu toate că știi foarte bine că, datorită muncii partidului, tu vei 52 11- SiniBrJBU ! jOnsml FÎIldianklii putea să-ți termini ultimii doi ani de liceu și tu și alții ca tine — că el, acest muncitor timplar și alți muncitori timpiari, și strungari, și textiliști, și forjări, nu s-au gindit in anul acela al lui '47, doar la ceea ce vor avea de „tras" in noile lor posturi, pentru care nu i-a pregătit nici o facultate, nici o școală specială, ci au învățat în închisoare împreună cu alți comuniști. Ei s-au gîndit deci și la acei care vor să învețe, să ajungă miine ingineri sau tehnicieni, sau medici, sau profesori — dar cu școală adevărată, fără să aibă insă tinde să doarmă, sau să mănînce, sau să învețe — și atunci s-au dus la Comitetul județean și la Comitetul orășenesc al UTC-uiui și au spus: „Da(i-ne, fraților, niște tineri buni, c-avem și noi, acolo unde am fost trimiși niște posturi, cu săli unde să învețe, s-ajungă oameni — dacă n-au unde sta — fi noi le-om zice pedagogi.. /' — Dece taci, Simonian 2 privești din nou la omul din fufa ta, la omul ce stă acolo pe scaunul de lingă birou, și te privește cu toată căldura amplificată și de razele soare- lui de-afară. — Iertați-mă ... Bineînțeles, o să mă simt bine ... - Spune-mi, băiatule, la ce te gindești ? Ți-e fricii de sarcinile ce-o să le ai la noi ? — Au. AVa pomeneală. Lăsați... — A H-mi place cuvinfid: „lăsați" . , . — Z)ar n-a fost nimic, doar zborul,.. rindunicii. — /I., * Fotografia ... — Da, fotografia ... Și-t vezi pe omul acela, din fața ta, zîmbetul trist și-ți pare rău că te intilnești iarăși cu un zimbet trist și ai vrea să-l faci să-și lase zîmbetul să fie zimbet, zimbet adevărat, fără urmă de tristețe, pentru că ta nu vrei tris- tețe, pentru că rut poți s-o mai vezi lingă zimbet. — .., Zborul rîndunidi... Și-apoi nu-ți dai seama ce a mai fost, ce ați mai vorbit, cine a pus între- bări și cine a răspuns. Știi doar atît că omul acela, tovarășul T., omul ce ți-a întins — prin UTC — mina de ajutor în momentul cel mai al dracului din viața fa, în momentul răscrucii și al deschiderii drumului către ceea ce îți spuneai că se cheamă „viitor", nu e altul decît unul din oamenii care au așteptat primăveri la rînd dezghețul pămintului și zborul de săgeată a! rindunicilor, deși zborul acela era departe, foarte departe, enorm de departe — enorm asemenea depărtărilor din infinitul cerului — în partea cealaltă a gratiilor .,. — Cit timp ați fost închis ? — Dar nu e vorba despre mine ... — ?!? Zborul acesta l-a așteptat mereu, an după an, un ciclist care a fost arestat la ultimul său „antrenament", deși nu avea decît șaptesprezece ani și îi plăcea să spună totdeauna că fuga ciclistului nu poate fi comparată decît cu zborul rîndunicii. A „căzut" ducînd manifeste la ultimul „antrena- ment", antrenament lung, de cincizeci și trei de kilometri, pînă la munci- D. Sinirtanu Zbirul rindunirii 53 lorii carierelor de piatră, în ziua sosirii rindunicilor, antrenament greu și lung, urmat apoi de o întrerupere și mai lungă, definitivă ... — A murit ?! — Nu ... /I murit doar ciclistul. 4 trăit cel ce a iubit zborul de dincolo de gratii al rindunicii. — acum? — ?!? — Unde-i ? Omul din fața ta a zîmbit, fără tristele și-apoi ți-a răspuns: — Intre cei ce iubesc, zborul fără gratii al rindunicilor. Te-a luat, pe urmă, de după umeri, a ieșit cu tine, s-a oprit o clipă lingă fotografie: pe urmă ți-a arătat camera unde urma să stai, să înveți, să devii om. Zborul rindunicilor ... DUMITRU SIMTEANU 54 D. âinitdfiu; riaiunicii poeți din (urile socialiste IX MARE POET SLOVAC CONTEMPORAN P * oetul slovac voiledi Mîhâlik, de la nașterea căruia se împlinesc patruzeci dc ani, este una din figurile cele mai proeminente ale poeziei slovace conteniporane. Militant neobo- sit pentru o poezie reali st-socialistă, Mihâlik și-a adus din plin aportul la Înflorirea culturii Cehoslovaciei socialiste. Xăscut la 3u martie 1926 in satul Doină Streda, lui Mihâlik i-a fost dat să cunoască ți să simtă încă dc tinăr evenimentele zguduitoare prin care a trecut lumea ți țara sa: desfășurarea celui de-al doilea război mondial, întringerea fascismului, istoricul an 1918. Toate acestea nu au putut să nu lase amprente in sufletul fraged și cău- tător al viitorului poet. Volumul său de debut An jeli (ingerii, 1917), in care se oglindesc o scrie de contra- dicții ale unui suflet lînăr șî plâpînd, nu reprezintă prea mult in opera poetului in ansamblul ei. Dar în curind poetul trece printr-o metamorfoză complexă: se apropie tot mai mult de realitatea înconjurătoare ți este tot mai conștient de menirea sa de bard, lată cum exprimă intr-un loc acest lucru : „Atunci cînd vorbim de sarcinile poeziei contemporane, îmi vine in minte o analogie, nu tocmai exactă, dar totuși o analogie: generația noastră literară are în multe privințe aceeași menire, pe care a avut-o cindva generația lui Stiir. In timp ce in activitatea adepților lui Stiîr se punea problema trezirii conștiinței naționale, literatura noastră contemporană ar trebui să aibă marca ambiție de a trezi ți răspindi conștiința socialistă". Acestei devize poetul ii va cămine fidel în întreaga sa activitate artistică. Primul volum adevărat Plebejska IxM'a (Cămașa de plebeu, 1950), constituie un pas însemnat spre o poezie socialistă. Aici predomină versuri cu caracter social. In poezia Kronika (Cronică), din acest volum, poetul demască întreaga sărăcie ți mizerie a sistemului capitalist, de asemenea, el condamnă în mod fățiș cauzele acestor stări de lucruri. Poezia Kronika arc o importanță cu atit mai mare, cu cît prin ea poetul se încadrează în rindurilc poeziei realiste fățiș angajate. Insă acest lucru avea să se realizeze mai ales în poeziile sale ulterioare din volumul Spievajuce srdee (Inima ce cinid, 1952), o adevărată capodo- peră a poeziei slovace contemporane. Volumul este împărțit iu patru ciuturi, dedicate rind pe rind clasei muncitoare ți partidului ei de avangardă, țărănimii muncitoare, armatei populare, tineretului de tip nou. Spievajuce srdee constituie o puternică declarație de atașament făcută vieții socialiste, de asemenea, eroilor simpli din popor, făuritori ai celor mai însemnate evenimente istorice. Valoarea poeziilor acestui volum este înzecită prin simplitatea și sinceritatea lor. Poetul apare cu o inimă deschisă ce cîntă bucuria vieții noi ii raport cu schimbările sociale j>etrccti(e în Slovacia, precum și cu schimbările din psiho logia oamenilor. Următorul volum Ozbrojend Idska (Dragostea înarmată, 1953) conține, de asemenea, poezii lirice pline de un profund umanism. Fie sînt dedicate, in special, tineretului din raidu- rile armatei populare și au fost scrise în timp ce poetul și-a făcut stagiul militar. Volumul Neumriem na slarne (Mi voi muri pe paie, 1955) conține poezii mai vechi și mai noi. dar toate la fel de valoroase, la fel dc agitatorice. Poemul lîrico-epic Vîbărenll hib (Iov răzvrătitul, 1960), la care poetul a lucrat multă vreme, se distinge printr-un pronunțat caracter polemic antîreligios. însuși poetul mărturisește undeva, că în mcxl intenționat și conștient a pus cartea sa in slujba luptei împotriva întunericului răspindit de biserica romană. în poem găsim pasaje întregi pre- luate din Cartea lui Iov din Biblie, dar poetul le intercalează in context în ața fel și le dă o tălmăcire de așa natură, îneît ele lovesc direct în rădăcinile religiei. Dar cu tot caracterul său antîreligios, cele mai valoroase părți din poem rărnîn acelea, în care se oglindește mizeria socială a proletariatului slovac din perioada orinduirii capitaliste. Por^i din Urile «ocialMr 55 Volumul Archimedove kruhy {Cercurile lui Ar hi mede, 1900) cuprinde mai ales poezii politice. In ele poetul sc identifică cu poziția lui Manolis Glezos in (impui procesului: „far o permanentă agitație", Mihâlik apare in volumul său ca un poct-cetățean în adevăratul sens al acestui cuvînt. Ei ni se înfățișează ca un bard ți ca un lucrător care cu propriile mîini dobîndește „ți plinea, ți cărbunii’', „din pămintul cel tare cultivă vinul*". Pe prieteni ii intimpină cu „o inimă bună*, dar interzice cu fermitate să t se intre în casă cu pumnalul sub sutana dc mălasc sclipitoare, căci pe dușmani ii așteaptă „morminte reci". Da ă in copi- lărie Mihâlik era copleșit de „furtuna cărților interzise", in zilele noastre II entuziasmează fantasticele zboruri in Cosmos: „In veacul zborurilor cosmice, / cînd materia solidă taie din spațiul / ignoranței existente /... Cercurile lui Arhimede din nou radiază-n nisip". In cadrul volumului pe primul plan se situează poezia Kenolăcia (Revoluție ), in care poetul luptă pentru o lume nouă, El vorbește prinfr-tm „adevăr sfint", care pătrunde pînă u „somnul neliniștit al creîerelor domnești". Și, intr-adevăr, poezia este foarte cfiricnlă, plinii de nn patos revoluționar și patriotic. Ultima parte a volumului constituie lirica intimă, scrisă cu diferite ocazii. Cele mai emoționante sînt poeziile consacrate despărțirii de unii poeți, prieteni cu Mihâlik pe care acesta a trebuit să-i conducă pe ultimul lor drum, lată ce spune intr-un loc, în acest sens: „Mu trebuie să-i îngropăm pe poeți / Să fie cu noi și-n zilele de bucurie, și-p cele grele / și să-i Inmormintăm doar atunci, cînd vor muri in popor". Fiindcă un poet adevărat va rămine veșnic viu în inimile oamenilor și in sufletul poporului din care s-a născut. Prin volumul Trpky (Suferințele, 1962) poetul duce o luptă neobosită împotriva cultului personalității, împotriva urmărilor acestuia atit in viața socială, cît și in domeniul artei. Volumul in general se caracterizează printr-o dîrzenie a versului, printr-o nota de optimism. In ultima vreme pe poet l-au preocupat poeziile dc dragoste. Acestei teme i-a consacrat un volum valoros intitulat Appassionaia (1961), Poetul mărturisește că a căutat alei să unească realitatea înconjurătoare cu sentimentalismul romantic. Astfel, el ajunge la o concluzie originală în privința dragostei: „dragostea este întotdeauna tristă, pentru că atunci cînd devine fericire, încetează de a mai fi dragoste”. Potrivit acestei concepții, poetul ciută în AppassHwtntn o dragoste tristă, chinuitoare chiar. Dar cu toate acestea, datorită faptului că in poezia sa erotică e mult realism șî fiindcă versul său este deosebit de cristalizat, volumul este foarte îndrăgit de cititori. Poetul Mihâlik a scris, în gcneml, în vers alb. Acest lucru imprimă poeziilor sale nn mare dinamism ți n ritmicitate deosebită. Dar el este și un cunoscător perfect al versifi- cației clasice pe care a folosit-o in întreaga sa varietate șî complexitate în Vzburcrr*) 7M. Poetul nu o dată a afirmat că nu se poate scrie in vers liber, fără să se cunoască legile versificației clasice. Acest lucru se oglindește cit se poate de fidel in întreaga sa creație. Afară de activitatea sa dc poet, Mihâlik desfășoară și o vastă și bogată muncă de traducător, mai ales din limba Ipotonă- Aici se remarcă in primul rînd „V kireimf (In vremea florilor) de cunoscutul poet Jnlian Tuwim, precum și drama versificată „Raliat! urm' dc Juliusz Slowacky. Vojtech Mihâlik și-a adus un aport însemnat și în domeniul criticii literare. FI a fost, unul dintre primii care au văzut in suprarcalismul slovac dc avangardă acele elemente înaintate, ce-l deosebesc de restul suprarealismtdui european. Dc pe aceste poziții analizează încă In 19-16 volumul de versuri ale hiî Rudolf Fabry ,Ja je niekto in#" (Eu — înseamnă altcineva), nrătind ce îl deosebește pe acesta de „tehnica (poetică — n.n.) sucrcalislă propriii-zisă". Apreciind succesele literaturii din deceniu! al Vl-lea al veacului nostru, in 1958 el scria : „deceniul care a trecut, pe lingă toate neajunsurile și greșelile sale, are un merit de necontestat: a determinat literatura să gindească asupra rolului social al operei de artă”. Opera lui Mihâlik a trecut de mult dincolo de hotarele Cehoslovaciei. Ea este mult tradusă în limba cehă, polonă, rusă, etc, Dc exemplu. Editura „Progres", Moscova, 196-1, a publicat sub redacția lui Jurii Lcvitanski „Krughi Arhimeda" (Cercurile lui Arhimede), o traducere in limba rusă din lirica poetului începînd cu Plebejskă ko^ela, Trpkți și mai ales Appassimmia. De asemenea, despre lirica marelui poet slovac sc scrie mult și în Occident. Pentru marile sate merite artistice și mai ales pentru volumul Arhimedove kruhp, în cinstea celei dc-a XV-a aniversări de Ia eliberarea Cehoslovaciei, poetului Vojtech Mihâlik I s-a decernat premiul al 11-lea pentru poezie. PAVEL ROZKOS 56 Purii dla țlrik VOJTECH AUHAUK UC S, Cch04to4*£l) PA AN * npit ani, pămîntul se vindecă de vechile-i răni si mitnții-și ridică scutul destoinic împotriva norilor negri. In adincul mormintelor comune grînele-și adună bobul și din satele arse steaua roșie luminează semeață. Munților, munților! Timpul alina durerea, te-nvață să uiți, Privirea lui se-ntoarce pururi spre oamenii vii. Anii cu freamătul partizanilor in pădurile montane, Cu cin tecul focurilor de noapte, cu răpăitul canonadei Ca o floare veșnică s-uprinseseră-n inimi. Voi, luptători in viață, miinile voastre Descintă pămîntul din nou și dezvoltă orașe. Cei ce adormiră cu frunze pe ochi, Secerați in iarba diamantină, In neuilare intrară pe sub bolta acestui simbol. Timpul alină durerea, fe-nvață să uiți. Dar mamele ninse de ani, văduvele cu sîngele tinăr Mai aud și-acum uneori, noaptea, un glas cunoscut (Umbrele dragi se-niorc cu-ntrebări de pămint). Și-acum mai sar din somn și-aleargă la geam Și nu văd decît drumul pustiu sub calcarul lunii. Cine va-ndrăzni să tulbure liniștea lor sfintă. Resemnarea și zîmbetul, tristețea ascunsă? Va fi o zi de libertate în lumea întreagă. Atunci un soare puternic cu steagul roșu-n mină Ta trece prin sufletul lor și le va săruta fața fericită și jindul. Da, pămîntul își vindecă rănile vechi și munții-și ridică scutul destoinic împotriva norilor negri. In românește de ANGHEL DUMERAVEANU și PAVEL ROZRQă Poeți din țirik «orialhte 57 1IV jMK î N T î L N I R E CU OviDiU • a Constanța, noiembrie bate din aripi vuind. Răsare un vai, sclipește o clipă, se stinge: înverșunată, marea izbește în ziduri. Crestele valurilor licăresc departe, ta orizont. Ca niște păsări ireale cit penaj sidefiu. Talazurile se fugăresc unul pe altul, se-nghit Și toate năzuiesc s-ajungă la mal. De pe ape te pătrunde un miros sărat. Orașul pare un templu al veacurilor Intre slîncile țărmului, cu fața spre zări. In piață poetul Ovidiu meditează cu ginduri de bronz, Cîntărețul sublim lepădat aici in exil.., Mintea lui rătăcește departe, cum stă Cu capul plecat in pămint, pe soclul de piatră, înfășurat in toga romană, citind melancolic Epitaful în care-și vărsuse cindva nostalgia. își rememorează Tristele cotropit de durere. Tomis, cetate antică, bătută de voituri și veacuri, Numai Marea Neagră ți-a ascultat Cintecut pdgîn, cintecul dulcilor patimi. Medeea și lason se refugiară din legenda aici Venind din Colhida mîniei tatălui aspru. Pe-aici naviga Ovidiu rătăcind pe drumuri de ape Și după reflexul mileniilor, poetul Ovidiu, Silii, asfinți in acest pămint depărtat. Azi portul freamătă de macarale, De marinari arși de soare, de vapoare ce fumegă în romantismul noilor veacuri. Portul acesta nu se odihnește nicicind. Valurile leagănă corăbiite-ntr-una. Străzile mari, ulicioarele pierdute in timpuri străvechi Și semiluna moscheii pălind în lumina timpului nostru ... 58 Focii din țările i4ci«lii’if Cerul se rotește cu viatul pe plăjile depărtate: Constanța, Mamaia, Eforie, Mangalia — Corole de granit lingă zbuciumul mării, Nisipuri pustii în anotimpul sumbru și rece, lin curent violet expiră într-una Lactee de scoici, valve stelare, cochilii Pe covorul moale a! țărmului umed ... Lactee de scoici, valve stelare, cochilii Scinteiază-n amurgul senin-diamante Risipitem neștire pe malul retras, Opale pe gitul unei negrese a tainelor. Răsare un val, luminoasă o clipă, se stinge; Fluxul se-avîntd, lovește zidul Cazinoului, Izbește cu minte în st indie negre. Se ridică un spectru din zări, un curent, O arie de apă se umflă amenințător, Urla orchestra talazurilor grele Și-n fundul cerului trec albatroșii in zbor. Seara alburie e ca o gripă Care vestește beznele nopții. Vine-ntunericul tn port, peste oraș, Cu o lumină aurie s-așterne pe cărări in cetate. Marea insă n-adoarme, nu se liniștește nicicind. I ‘«/ după val vine spre țărm, se retrage, Lovește furtunos in zidul pătat de alge și plante acvatice. Atunci umbra nevăzută a poetului Ovidiu, lese din statuia de bronz așezată in piață Și umblă pe toate drumurile orașului și-ale lui — lese și se gindește la Roma, la Cocina — Femeia pe care n-o poate uita nici acum, Hoinărește cu matrozii pe străzi mărginașe, Ascultă foșnetul fluxului venind de departe. Urcă pe slincile negre in care cineva neștiut, Cineva minios izbește munți de ape-nspumate Râmi ne o clipă pe stinci poetul latin, Stă și ascultă și-nainte de-a se-ntoarce In statuia de bronz, umbra lui melancolică Marmură amar Tristele lui lăcrimate din suflet, In noaptea adincă din el și din jur ... Apoi declamă iară și iară Nostalgicul său epitaf.. In românește de AMHEL DUMBRAVEANU și PAVEL RQZKOS PmU din țirile wcinUMe 59 EVGHENII VJNOWROV (URS-S-) MUZICA L-^a izbucnește-acolo tinde totu-i difuz. Nu-i altceva mai tăinuit, mai capricios. Ca muzica ce peste bord a năvălit Și-n crucea nopții a izbit oblonul. Simt: tremură bezne viscoase. Parcă s-au deschis prăpastii-n dușumea. Gura mi-era strinsă-n nerăbdare Și părul tot mid răzvrătea. Jilave crengi mi-au flagelat obrajii. Cînd însă cerurite-s goale, calme, Cu capul răsturnat pe spate, strig : — Varsă-mi puțină muzică in palmei în românește de ION POPA NEVENA ȘTEFAN OVA ța. P. Bolpria} * * * Af-at irit re but : te iubesc? Eu nu m-am întrebat de ce-mi pui întrebarea, nici măcar nu mi-a trecut prin gind să mă-ntreb. Fără să stau pe ginduri, iți spun : te iubesc. Te iubesc pentru firea ta aspră, cu teama și-ncrederea că-asprimea are o margine dincolo de care ea se preface-n tandrețe. Dar dacă n-ar avea margini? Mi-e teamă că nu te-aș iubi. Iți iubesc și ochii de chihlimbar, luminați de emoții. Cînd nu-s luminați, 60 Forță din țările MCiiliM» sint de piatră. Și nu te-aș iubi împietrit. Iți iubesc celulele tainice care-au născut conștiința ta complicată, răscrucile, arabescurile gind urilor tale. Dar nu îți iubesc și tăcerea care sporește — uriașă — distanța-ntre noi. Iubesc tot ce-i al tău, tot ce-i curat și mindru, fără de care nu le-aș putea iubi niciodată, dacă nu te-aș iubi oricum dinainte, fără să știu de ce, pentru ce... In românește de VERORiCA PORUMB ACU Porii din firile toeialtat 61 cronica literară PETRE STOICA; „MIRACOLE”* Vofiifliuf lui Petre Stoica se intitulează Miracole, acest poet al cotidia- nului dîndu-ne de înțeles că este vorba de un cotidian miraculos. De tendința, de fapt, asiduă și programatică, de a descoperi în cotidian, în banalul apa- rent, aspecte durabile. Elogiul clipei nu lipsește: „Mama spală părul copilu- lui./ degețele ei înfoaie repede-repede f bucle albe ca viata zăpezii, albe / ca spuma crizantemei, // Alama aude cîntccu! mării..." /keasfa e Măreția secundei. Poetul „fotografiază" momentul, perisabilul, întimplătorul dintr-o perspectivă însă ce se vrea, și uneori este, mult mai largă și mult mai adincă. Și numai tehnica este a instantaneului. Un recent recenzent al volumului găsea că Petre Stoica face o poezie pur și simplu „de notație" care poezie .., e de mult depășită de versul nostru tînăr. Știam că există poezii „de notație" (au vreun sens ghilimelele?) proaste și poezii de notație bune, după cum există sonete proaste și sonete bune. Nu știam că există o poezie pur și simplu de notație a priori sortită eșecului. De altfel poet, pur și simplu, (dacă vreți), de notație este, de-atitea ori, Bacouia: „Un clavir îngină-ncct la itn etaj. ' 1 Imbra mea stă în noroi ca un trist bagaj — f Stropii sar, / Ninge zoios, / La un geam intr-un pahar, / 0 roză galbenă se uită-n jos" (Nocturnă). Citatul este ulii in măsura în care scutește de lungi și inutile teorii in legătură cu dreptul la viață al poe- ziei de notație. De fapt, Petre Stoica, superior poet de notație, este, în ceea ce privește tehnica instantaneului revelator, un bacovian, poemul dedicăU lui Bacouia stabilind o filiație de care autorul Miracolelor e conștient: „Umblăm prin străzi cu ziduri roase. / îmi arați prefectura iluminată : / fan- fara garnizoanei f ciută Valurile Dunării, ' cu săbii sunînd apar ofițeri pudrați / ce însoțesc femei cu piciorul fin" (Bacovîa), Bacovian, uneori, este chiar decorul acestei poezii. E vorba de stampele provinciale intitulate arheologie blinda: „Nebunul înconjură fiecare pom. / oprit pe podul de lemn l vede capul Ofelivi plutind / ca nufărul pe apa murdară. H Pudră, fîntari, transpirație, ' vîrtej de valsuri răcoroase; ' directorul băncii spune glume, ! rîsul său înghite luna / și obosite, soliile funcționarilor / scot flu- turi din bere". (Reședință dc plasă, 11). Veritabile stanțe burgheze, cu fan- fare militare, cu gramafoane care povestesc „despre valurile Dună- rii", cu dascăli umili, cu bețivani, cu panorame și circuri ambulante, cu spleen de provincie, cu aceeași aparent indiferentă înregistrare a faptelor: ”) E. p. ]. 1966, Hue care, cu puțină subliniere ironică, scriitorul le-ar putea pune in legătură cu o anumită coloratură stilistică a adolescenței. Tot aici, dragostea absolut pură dintre Ursii și Lucia începe să se crotizeze. Dar însuși specificul aventurii, urmărirea unei viziuni poate himerice de coloane albe, îndoielile lui Victor, sentimentul tuturor de ultimă aventură, de încheiere a copilăriei, ar trebui să facă din acest roman, finalul, așa cum de altfel a și fost in intenția inițială a autorului, intr-o anumita măsură. < O metodă de investigare a universului infantil și preadolescentul cit totul diferită de cea a lui C. Chîriță, dar tot atît dc adecvată, întrebuințează Ocfav Pancu-lași în Cartea cu ochi albaștri (Editura Tineretului, 1939), Eroul său, Andrei Sava, de la prima apariție in gara București, are viață în el, are haz, candoare, îndrăzneală și cuviință, iși arc deci mica sa personalitate. Cititorii se pot atașa imediat de băiatul cu ochi albaștri și nasul ca fasolea și, astfel |x>vcstea vieții sale interesează și emoționează: orfan de mic, crescut de o mătușă blîndă și sărmană, ajutat și îndrumat de nașul său, un cizmar plin dc înțelepciune, glumeț și bun la suflet, el ajunge dintr-o mahala a lașului la București, la un unchi mie-ne- gustor care, pretexlind că vrea sa l ajute, incearcă să-l oblige să lase școala și să lucreze m taraba lui de zarzavaturi. Trece prin multe peripeții și necazuri piuă a izbuti, cu spri- jinul unui foarte simpatic instructor de jiiemieri și a unor prieteni cu deprinderi rele dar ■cti porniri generoase, să-ți împlinească visul de a învăța carte. Andrei Sava are, deci, uu destin. Iii lupta pentru dreptul său la învățătură cu o seamă dc împrejurări potrivnice, cu oameni rai ca unchiul său sau lași ca verișoara sa, și izbutește prin voință, cinste neabătută și încredere în oameni. Deplasînd acțiunea in trecutul nu prea îndepărtai — perioada de trecere de la capitalism la socialism autorul a obținui distanțarea necesară, după păre- rea noastră, iu literatura pentru copiii, prin care se poate da evenimentelor zugrăvite acea nuanță dc extraordinar la care aceștia sînt atît de sensibili. îndemnul la învățătură, pre- zentat in felul acesta ca un ideal pentru care eroul lupta și suferă, devine convingător. O bună pedagogic este totdeauna imperceptibilă pentru cel asupra căruia trebuie să acționeze; eu stil mai mult in literatura pentru copii, morala trebuie să fie discretă spre a emoționa și a educa in mod mediat, deci prin intermediul imaginii. Este surprinzător faptul că un atît dc bun cunoscător și povestitor de basme șî legende ca Alexandru Mitru își dezvăluie cu osleiltaț e prezența dc eduealor in romanul ilari pentru Mihaela (Editura Tine- retului, 1064), întreaga dramă epică a cărții e prea evident alcătuită în vederea propagării unor percepte de conduită din cele mai obișnuite: elevii trebuie să învețe, să aibă o frec- vență regulată, să participe la acțiuni dc folos obștesc, să-i ajute pe cei mai slabi la anumite materii și altele dc același fel. Personajele pozitive, 1n frunte cu Mihaela, sînt copii-modei, înzestrați cu calități-tip, intre care locul întâi îl ocupă cumințenia. Nu cred că acest fel de „realism" este potrivit literaturii pentru copii, deoarece aceștia, dacă sînt autentici, posedă un fel de romantism al lor ce-i îndeamnă io cele mat specifice momente să transfigureze faptul de viață prinlr-o dublă refracție: optica fantastică a copilului mie, aflat la virsta tuturor mirărilor și nutrit din plin de basme și optica raționalist-eroică a adolescentului; între unsprezece și paispre- zece ani. îndeosebi copilul, desprinzîndu-se treptat de candoarea miraculoasă a prunciei, privește dincolo de ziua dc azi, spre ceea ce el vrea să devină, spre ceea ce-și dorește să înfăptuiască : ideal care, privii în perspectiva viitorului, are totdeauna ceva măreț și nobil în el. Al. Mitru a vrut, probabil, să demonstreze frumusețea unor acțiuni școlare obișnuite, atracția unor meserii utile, legate direct de viața satului, dar nu a reușit decît în parte, din pricina caracterului ilustrativ moralizator al eroilor pozitivi și mai ales a incapacității de Oinicartril 71 a realiza convingător finalitatea acțiunilor propuse. Copaii trebuie să învețe fiindcă așa este just; bineînțeles, in felul acesta, cartea nu poale prezenta nici O atracție ptiilru eopdl, ba chiar îl poate agasa. Presupun că aventurile circșarilor pot stîrni intr-un copil interesul pentru fizică sau istorie, că soarta lui Andrei Sava îi poate suna ca un reproș pentru faptul că nu se folosește de dreptul său la carte. Dar acțiunile romanului lui Al. Mitru sînt lipsite de un mobil superior, prin care să se potențeze. Și din punct de vedere stilistic, intențiile pedagogice sînt prea vizibile. De citc ori descrie ceva mai neobișnuit, autorul se grăbește să atragă atenția asupra felului cum ar trebui să decurgă lucrurile : „Se vedea bine că doctorul era un om foarte ocupai, foarte grăbit, care își răsfoia mereu cărțile, fără sd arări apoi răbdarea sd te pună la loc, să le așeze, așa cum cu siguranță că i-ar fi plăcut" (p. 7). Ineficacitatea acestei metode se vădește în episodul cu jocul multicolor al aburilor, pe care o fostă vrăjitoare și nepotul ci, Marin, le dau drept iele. Autorul insistă la fiecare pas, explică și subliniază că nu se petrece nimic miraculos, nimic extraordinar și astfel imaginea nu se încheagă și nu se for- mează acea atmosferă de enigmă in stare să trezească curiozitatea, prin care explicația științifică să devină pregnantă (cf. p, 110—120). Acțiunea educativă a pionierilor e și ea alcătuită mai mult din situații comune: discuții cu părinții, studiu în colectiv, stimularea elevilor cu greutăți, deci metode de serie, pe care copiii le cunosc din viața de toate zilele și pe care nu vor să le regăsească aidoma in cărți. Există și unele episoade reușite, în care se exprimă tocmai anumite fapte pozitive care depășesc obișnuitul, seria. Astfel, bine prinsă este mindria copiilor de a fi contribuit la munca adulților și de a fi apreciați de aceștia, precum și cinstea care-i împiedică să pri- mească steagul de detașament fruntaș, cind mat au colegi care absentează nemotivat (p. 18-19). Sînt deci momente in care normele etice se potențează printr-o nuanță în plus ce Ic saltă peste banal. Unele investigații în psihologia lui ?\nton, copil însingurat dintr-o familie dezmembrată, prin pregnanța unor trăsături și amănunte, sînt de asemeni sugestive. In general vorbind, intenția autorului dc a îndemna copiii spre seriozitate, de a-i stimula să îmbrățișeze meserii ca mecanica agricolă, medicina veterinară etc., e foarte bună, dar el n-a izbutit să releve frumusețea acestor îndeletniciri, să le dea acea aură dc poezie, de ideal, de măreție care dezvoltă în copil tendințele spre autodesăvirșire în ser- viciul unui scop superior. In prima parte a romanului Seri albastre de Costache Anton (Editura Tineretului, 1959), dragostea copilărească a lui Nunu pentru Vica e prinsă în țoală gingășia, inocența și sfioșenia eî, constituind imboldul unei aventuri care se promitea suavă: Vica fuge din tabăra de pionieri și Xunu pornește in urmărirea eî, spre a o ocroti și a o aduce înapoi. Dar curînd totul se destramă intr-o serie de alte episoade, cei doi copii se întihiesc abia în orașul lor, iar urmărirea e săracă in peripeții și, ptnă la urmă, nu duee la nimic. Intre „originea socială" a copiilor și caracterul lor se stabilesc uneori relații schema- tice: Nunti, copil de muncitori cinstiți, c bun și cinstit. Tini, copil cu un fond sufletesc de asemeni bun, dar cu ciudățenii, e „produsul" unei familii dc muncitori in care, după moartea tatălui, fratele mai marc capătă apucături tiranice, pe cind ceilalți frați sint cumsecade. Un caracter ambiguu arc Vica, dar tot în sensul alăturării unor corelații deter-— ministe: pe de o parte, educația dată dc mama ei, soție de profesor universitar, care o face alintată, încrezută, mofturoasă și. ceea ce c mai groaznic, snoabă. Snobismul infantil și. in general, imitația servilă a adultului in aspectele sale urite, convenționale, mf se pare că putea face tema unei parodii mergind pină la grotesc. Dar iată că, pc dc altă parte, caracterul ei c determinat de educația burtă primită în școală șf în organizația dc pionieri. Iar această pretinsă transformare sc exprimă tot în clișee. Vica scrie în jurnalul ei fraze de acest tip: „Ca un lucru să fi se pară făcut din inimă, trebuie să ai pentru el emoții" (p. 290 . Sau : „A trebuit mai Mii să punem pe picioare activitatea artistică și culturală...“ (p, 293). Tot in gindurile ei, sub forma amintirii, figurează o alăturare de șabloane ale adulților, sunirtd încă mai strident in gura copiilor: colegele îi reproșează Vicăi cusururile ci printr-o întorsătură de frază penibilă, ii spun că are „apucături burgheze". Iar ca comentează cu altă turnură convențională: „Niște invidioase 1“ (p. 188). E ciudat că, In această carte, tot ce ține de fantezie, e atribuit copiilor răi, ca de pildă ingenioasa și poetica idee a „păsăret fără numi", alcătuire de cîrpe pe care copiii o ard la sfîrșitul fiecărei vacanțe, într-un fel dc joc-ritual simbolizind încheierea perioadei de bucurii a verii. Chiar escapada lui Nunu e arătată ca ceva reprobabil, pe care el o regretă sincer. Dar de ce este prezentai neobișnuitul ca un fel dc apanaj al copiilor răi, sau ca o rătăcire a celor buni ? Această viziune nu mi se pare nici justă, nici capabilă de a stîrni fior artistic. 72 Comentarii Cred că, teoretic vorbind, poate exista ți o modalitate reportericească, în care subiectul să fie doar un pretext pentru prezentarea atrăgătoare, la nivelul dc înțelegere al copilului, u unor realități noi, cu participarea afectivă, vie a personajelor. O asemenea carte ar ii putut fi Flăcări pe apă, dc Gcorge Nestor (Editura Tineretului, I9G4), dacă autorul ar fi urmărit nuanțai ți veridic impresiile lui Mihai, copilul venit din satul de munte, la cimpie, intr-o zonă mai populată ți mai civilizată, dacă s-ar li transpus cu dibăcie in optica sa, in sensibilitatea ți fantezia inerentă virstei ți care ar ii fost firesc să fie stimulate de aspec- tele pentru el inedite ale satului ți ale cooperativei agricole de producție, mult mai com- plexe decît viața pastorală pe care 0 CurtOSCuse el. Dar autorul relatează doar diverse fapte ți dialoguri convenționale, iar Mihai e cuminte și perfect, nu face, nu spime si nu glndește nimic in plus sau în minus decît ceea ce se cuvine. Idealul vremii noastre este omtil talentat, creator dc valori materiale ți spirituale, înzestrat cu însușiri etice superioare, căruia îi repugnă mediocritatea, clișeul, banalitatea, lot cc e stagnare și comoditate, Idealul acesta înalt conține în sine un imens potențial de |MMZie, de romantism revoluționar, in stare să dinamizeze conștiințele în formare ale copii- lor și să Ie orienteze spre optima lor realizare și maturizare. Adevărul copilului este ziua de miimț, în care el va trebui să-i continuie șl săd depășească pe adulții de azi, Realismul ține cont de aceasta și transfigurează lotul prin luminile interioare ale acelor suflete ce privesc totdeauna înainte și în sus, ALEXANDRA INDRIEȘ CcDnlarU 73 cârfi-reviste Tudor Arghexis „Kăzlețe” Q 1) arătindu-se și influențele exercitate de alți folcloriști și ceea ce e nou șî personal în activitatea lui Reteganul. Se specifică faptul că este printre primii folcloriști la noi care a observat că există unele contaminări în folclorul diferitelor popoare și și-a dat seama de valoarea folclorului nu numai din punct dc vedere documen- tar ci și artistic și lingvistic. De asemenea a încercat să stabilească legături între folclor și etnografie. FI a fost și acela care a dat îndrumări precise pentru stringerea folclorului și a contribui! activ la schimbul de experiență dintre folcloriști. —• Sint analizate, uneori foarte minuțios, atit culegerile lui dc basme și povestiri cit șl de folclor in versuri. Interesante sînt comparațiile făcute- cu alți folcloriști sau cele făcute intre unele piese din culegerile lui I. P. Reteganul și unele creații din literatura noastră vuită, Ultimul capitol. Preocupări literare, care ne prezintă pe scriitorul Reteganul, este tratat sumar, și cam schematic. Sint amintite considerațiile, cu privire la aceste preocupări, făcute dc N. lorga, G. Ibrăîleanu, Mihail Dragomircscu. Se analizează literatura memo- rialistică a lui Reteganul care a fost studiată mai puțin pînă acum și cîteva „urmele" npre- viindu-se că este „intr-o oarecare măsură precursor al proiatorihur de mai tiriiu", și se fac cîteva referiri doar la Liviu Rcbreanu. Se amintește și de articolele sale de istorie literară care se referă la Timolei Cipariu, Samuel Micii, Ion Barac, Dimitriu Țich ideal, (Dimitrie Țichindeal, Vasile Alccsandri, Gcorge Cătană etc., remareîndu-se că uneori au adus con- tribuții interesante și au încercat chiar să elucideze unele probleme controversate. Ion Pop Reteganul a scris și versuri despre care trebuia să se amintească cel puțin în treacăt. Placheta l.eontii cel tinde, subintitulată Istorie in versuri a apărut chiar in mai multe ediții. Se puteau face unele filiații cu versurile lui Anton Pann, în marc parte ase- mănătoare, fiind de aceeași factură. 80 CArii reiristq Pentru întregirea informațiilor despre opera cărturarului studiat s-ar fi cerut ca biografia de Ja sfințitul monografici să fie completă. Opera postumii nu este trecuta ți de asemenea nici un studiu despre Ion Pop ReleganuL (Inlr-o bibliografie trebuiau trecute! .Vow/e, Depozitul Librăriei Leon Alcady, Bucu- rești. 1901. Din Țara Hațegului, „Astra" Sibiu, 1930 și altele}, Ion Apostol Fopcscu, cu toate obiecțiile ce i se pol aduce lucrării, a realizat un studiu monografic fundamentai despre ton Pop Reieganul, privind în multiplele ei aspecte în care s-a desfășurat activitatea acestui cărturar. SILVIU CUCA Gazeta literară nr. li (647) A număr al organului săptăminal al Uniunii Scriitorilor este in întregime dedi- cat memoriei lui G. Călinescu. Echilibrat și divers, numărul respectiv întrunește colaborări aparținind unui însemnat număr de critici, istorici literari și publiciști. După o mai veche practică iu asemenea ocazii, colectivul redacțional a organizat sumarul in conformitate cu citeva criterii de bază care. In rîndul lor, impun repartiția pe rubrici și, intr-o bună măsură, in pagină, a materialului. Pagina întîia, i» lingă părțile de început ale articolelor întitulate Jurnalistul de Eugen Barbu și /storre al lucrăturii române de AL Piru (al doilea de un acut interes, mai ales in latura sa sintetică și a judecăților de principiu), deci pagina Intfia. pe lingă cele două titluri, conține (terminate in pagina ll-a) două dense eseuri-portrete: G. Călinescu de Al, Philippide și Instinctul artistic de Vladîmir Streinu, In ordinea paginilor, din a doua, remarcăm pătrunzătoarea cronică a lui Eugen Simfon la Esfeftca basmului și articolul consacrat poeziei lui G. Căiinescu (Fintim arie- ziene), semnat de Al. Sănduleecu, Rubricile de la paginile X t și (parțial) 5, sînt oarecum înrudite intre ele, col puțin ca formulă publicistică și ca mod de organizare a materialului. La rubrica George Cali- nescu fi critica română Contemporană, sub forma unei anchete, un număr de șase critici dezbat problema implicată in însuși titlul de mai sus. Alți patru critici, la rubrica Interpre- tări, analizează Cartea nunții, Enigma Otitiei, Bietul ioanide, Scrinul negru. Evident, nu pn! ii trecute cu vederea observații (mai ales de detaliu) cuprinse în unele din articolele din cadrul celor două rubrici (de pildă, contribuțiile lui Dumitru Micu, Ov. S. Crolimălni- remm. < jmstimtin Ciopraga, Matei Căiinescu și Lucian Rateu). In esență, insă, ni se pare că ia ora acutală (după unele cercetări mult mai cuprinzătoare a fenomenului călineseian), e puțin cam depășilri o atare modalitate de lucru, fragmentată și, fatal, festivă și ocazio- nală. De aceea. considerăm mult mai ia zi, spiritul în care este redactat condensatul și cuprinzătorul articol Definiția criticului de Adrian Marino, bogat in referiri la opera căli- iicsciană, și toarte bine articulat in părțile sate componente. Citind și interesantele aduceri aminte alt lui Ovidiu Papadima (Aminriri) și 1, Vale- ristt (Primul roman fi un mie vehicul), am vrea să poposim mai mult asupra rubricii George Căiinescu inerții (p. 6), de departe, credem noi, cea mai valoroasă contribuție a acestei număr al Gazetei literare. Mărturisiri despre „Bietul loanide" este o neașteptată și impresionantă „explicație" a marelui romancier cu privire la opera respectivă. Destăinui- rile sini conținute, intr-o scrisoare adresată dc G. Căiinescu lui Al. Pini. Ca iu atîtea alte împrejurări, acordul dintre punctul dc vedere al esteticianului și practica artistului este cu totul revelator. Dacă, deci, eutomcpfieatiile atîtor autori, frecvent, nu prezintă decît un interes senzațional-documentar, dată fiind subiectivitatea lor fățișă și tonul revendicativ, în ce privește cazul dc față, nici vorbă nu poate fi de așa ceva. Ca atare, iată doar două nufojudee&ți călinesciene, perfect valabile. Despre personaje; „în Bietul ioanide aproape toți eroii au n concepte despre univers: Confcscu cimoașie lumea sub unghiul geologicului: Gonzaiv are noțiunea adevărului sub forma informației „științifice", ioanide are mereu in fața antinomia construitei umane — eroziunea universului r- Hagienus e moralist, cunoscător al filozofilor greci, cinismul lui se înscrie in sfera unei gindiri etice. Suftețel fi ț crede in clasicități, Hangeriin, Gaitianyg recunosc valorile genealogice, Pomponescu oscilează intre valoarea dc costă și aceea a creației personale, 7'udare!, Carababa, au spasmul revelării lor prin forță, ei sint din familia aventurierilor cu nuanțe, Tudorel de pilda, reflectind epoca nu numai in cimp afectiv, ci și în cel profesional. El e „meșterul" lui Durer, bizuindu-se pe cxperienfa trecută, pășind cu prudența pe lingă Ioanide. fără ei, ioanide ar fi incomplet. Butoiescu eu un Sarwho Punea serios, pe lingă un Quijote al arhitecturii, bunul simț asociat cu imaginația", Ai doilea citai, cu privire la formula romanescă: „Am vrut să fac wn romrtri de analiză... palpitant. Senzaționalul, deliberat, e un truc. Avem exemple ilustre. Crimă și pedeapsă de Dostoievski, au e un roman polițist in care reconstrucția crimei e chipul de introducere in tema psihologică? Am pre- văzut aproape toți eroii cu probleme de conștiința și in primul rind pe Ioanide. O bună parte o romanufar de iu începui e monotonă prin expoziția raporturilor inferioare, apoi, deodată, am rezolvai totul, printr-un epic de fasciculă (gen Eugenie Sue, dar și Stendhal), spre a continua pe dedesubt cercetarea morală". Nu lipsită de interes (mai ales ea valoare literară}, scrisoarea litt George Călinescn adresată lui Tndor Vianu dezvăluie mai mult un punct de vedere personal cu privire la personalitatea adresantului (după părerea noastră, parțial acceptabil), decît un portret care sa se Înscrie înlrutulul in sfera judecății estetice pe deplin obiective. De vreme ce scrisoa- rea lui ludor Vianu către Geurge Călinescn a mai fost publicată, nu vedem absoluta justi- ficare a reproducerii ei in acest număr al Gazetei literare. Ultima pagină, a revistei conține un util articol despre George Călinescn și litera- tura universală, semnat de Edgar Papii, și un patetic și elevat omagiu, de la discipol la maestru, aparținând pcetuluf Vasite Nicolescu, aflat de data aceasta (iui pentru prima oară) în ifiostaza dc eseist Înzestrat. C. MCDLAl; 82 Clr|i revine curtea străină Destinul romanului (pitirii, in ultimul număr, al anului trecut, al revistei Recher^hes ititernatifutaJes u ta lumim du marMsme o interesantă dezbatere pe marginea „destinului romanului4*. Aria cercetării e vastă. Sumarul cuprinde studii asupra unor romane contemporane încununate de mult cu aura celebrității : I 'tusse dc James Joyce și Ciur/iu de Alhert Camus, itisemnărî pe marginea evoluției unor personaje: Tragedia lui G rigori Metehne a unor procedee artis- tici' preferențiale în romanul contemporan (monologul interior), observații pe marginea unor particularități stilistice la Hemingway său a uimr procedee HMlporijfaiate la Fanlkner; în sfirșit, o „masă rotundu'* asupra destinului romanului, întreprinsă in Italia, ia Milano, de cotidianul Ptjese Sera, umd trecut, cu pari ici parca lui Morav'z, Paso! Ini, Arbasino, San- gtiinelti, î-rancesco Lctaiel ti, Arman do Vitteli Periplul e încheiat de scriitorul francez Glande Prăvost eu o încercare de bă la nț provizoriu pe marginea problemelor aciua ie a ie nanamilui. După cum se poale observa problemele actuale in discuție sini multiple iar punctele dc vedere, mai ales in cadrul dezbaterii organizate la Milano de /Jwse Sera, contradictorii. O trăsătură comună a discuțiilor este insă încrederea manifestată, dc toți partid pa nțîi, in vigoare și ui persistenta speciei literare a romanului. I? Vorba, arată Sailguînelti, în discuția de la Milano, mai puțin de im așa zis crepuscul al romanului ți, mai mult, de transfor- marea lui. Astfel, cum observă Prevost, ceea ce se pune in discuție nu e atit un răspuns dacă romanul va continua sau uu să existe ei, mai ales, se caută răspuns ia întrebarea care vnr îi căile, in viitor, de dezvoltare, prin transformare a romanului. Atacul frontal iulrepriiis dc scriitorii noului roman (Nathalte Sarraute, Aluin Rabbe-Grîlleț, ș. a.) împolrivn romanului Iradiționaf, clasic, nu trebuie înțeles ca un apel la înrolarea spwid romanului, cil, mai ales, o năzuință spre modificări structurale. Dacă această tendință e acceptabila ea postulai teoretic, discuția trebuie începută de la consecințele practice ale acestui punct dc plecare in discuție. Scriitorii reprczeiitunți ai noului roman vor, de pildă, să înlăture suportul principal al romanului tradițional, personajul : criticele ;xL care le aduc personajn- lui sînt, din punct de vedere compozițional, nu puține, întemeiate. Dar ce vor să pună in locul demodatului personaj scriitorii noului roman? La Nallialîo Sarraule iu locuitorul sini „tropismele", descrierea unor stări elementare a unei conștiințe larvare: la Alaiu Rnbbe Grillel țelul principat al arici romancierului este descrierea jăiiectelor4', împrejurare în care apare observă Claudc Prevost „o realitate nouă a unei lumi in care omul nu mai este cheia de boltă". Cum obiectele nu sc pot descrie pe ele Însăși am crede, mai de grabă, că această metoda ne înioarre la im solipsism camuflat. Dc altminteri cititorul roma- nelor scrise de către reprezentanții noului roman, scriitorii care «firmă ri însăși că nu constituie o grupare sau o școală literară, |mt observa că nici personajele și nici povestirea tradițională nu sînt abandonate cu iotul de reprezentanții noului roman; și ele sint între- buințate, cu ajutorul unor procedee diferențiale dc acelea ale romanului tradițional dar cu aceeași finalitate: aceea de a se face inteligibilă materia cărții. Eșafodajul teoretic al noului roman impune însă și htirebarea întruni c mai valabilă și mai puțin artificioasă o formulă compozițională care, părăsind procedeele romanului clasic, le inloeuește cu descrierea obiectelor sau a tropismelor î E o întrebare căreia compo- ziția artificioasă și ermetică a noului roman este încă departe ca să-i dea un răspuns satisfăcător. Cariei au O altă problemă care se poate desprinde din discuția purtata in jurul nmiuiutlui este aceea legată do caracterul istoric și social al speciei. Ca s|>eeie literară modernă romanul s-a născut O dată eu orinduirea burgheză, De aici o aplecare atentă, in discuție, asupra aspectelor sociologice pe care ie implică cercetarea romanului contemporan. E amintit, in acest sens, aportul criticului francez Lucicn Goldmann cu lucrarea sa : Sociologia romana- lui și acela al filozofului și sociologului din Germania federală Theodor W. Adorno Situa- fia povestitorului in romanul contemporan. Cercetătorii amintiți analizează „criza" roma- nului iscată din abandonarea procedeului clasic al povestirii, criză care, incă in 1936 era considerată dc Georg Lnkăes ca un semn al „decadenței" romanului (Lukâcs se gindea la romanul burghez). Interesante sînt reluarea tezelor lui Lukăes din Teoria romanului (1920). Ideea centrală care se desprinde este aceea ca rumânul clasic exprima lupta unui individ (personajul) împotriva unei societăți care ii era vrăjmașă; in asemenea condiții sublinia Goldmann „romanul era, cu necesitate, în același timp, o biografie și o cronică socială". In periplul pe care II întreprinde, la sfirșitul discuției, Claude Prevusl întreprinde o cercetare a situației romanului in citeva din țările in care această specie literara a obți- nut, prin romanul clasic, cîștiguri evidente: Germania (democrată și federală). U.R.S.S., S.U.A., franța. Evidențiind meritele iutei maniere „sociologice" ea aceea a lui Goldmann, Prevosl subltnează iu același timp împrejurarea că destinul șl viitorul speciei romanului trebuie privită intr-o dublă perspectivă: intii, in roman trebuie privit, cu precădere, docu- mentul social cel mai sensibil și complex al epocii modeme; in același timp romanul tre- buie judecat și în funcție de evoluția internă a genului literar ca atare. Studiul evoluției romanului nu trebuie redus la studiul unor probleme particulare legate de tehnica romanu- lui. Romanul trebuie să fie. in aceiași timp, am spune, mai cu seamă operă de creație, nu numai de reflexie (tendința observată in noul roman). Se răspunde astfel unor critici care afirmaseră că genul și-a epuizat toate mijloacele ; ceea ce, arată Prevost, e departe de a fi adevărat. Scriitorul iși demonstrează afirmația eu o pilda cum nu se poate mai concludentă ceva ee a constituit succesul romanului Ulysse de J. Joycc era împrejurarea că, dincolo de tîlcul parabolic al cărții, de reluarea episod cu episod al tnliseei, cartea trăia pentru că este saturată de realitatea tentaculară a Dublinului (subliniem noastră). Vegăea Tinegani- lor in schimb, întreprindere „gradioasă și lunebră", după cum o caracterizează prevost, e un i-șea din punct de vedere artistic tocmai datorită preocupărilor excesiv formale care abundă în această operă. Concluzia care se impune, ca inevitabilă și cu care sintem ispitiți să ne încheiem și noi recenzia este aceea că, in orice caz, destinul romanului nu poate li investit mimai și cu intîctate in încercări de natură formală. Continuitatea in roman nu va fi fondata pe repetiția procedeelor romanului tradițional, această constatare e un hun ciștigat; dar cu atit mai puțin pe cultul formelor. Evoluția acestui gen literar, căruia i s-a prorocit prea de timpuriu sfirșitul se va datora, in egală măsură tehnicelor și proce- deelor noi, dar mai cu seamă unei neliniști continui, o tendință dc a inventa, tendința care c legitimată de năzuința creației. TKAIAN LtVW nmmcu 81 Orlea «iritai miniaturi critice O ANTOLOGIE A POEZIEI DE DRAGOSTE Din poezia de dragoste a lumii — se intitulează flori- legiul Măriei Bănuț. Țara fe- telor, La porțile ralului, pre- cum ți mal vechile țl mai noile tălmăciri dm Kilkc, me- morabile — o Ju-'tlfW perfect in acest țens. Conștientă dc eventualele prcrcafil ți revolte ale ingratului cititor, poeta a- verhzeazd in Prcfa|d: „Tot- deauna va fl cineva care va exclama eu necaz: ..Dar c Inadmisibil ... lipsește cea mal frumoasa poezie dc dra- goste. tocmai poezia X. a puc- iului y-. Drept care exclam (cu ne- caz) țl eu: de ce, de exemplu Paul Vaterv, c prezent cu Le bots amical (poezie insig- nifiant eroticii) ți nu cu Pas („Tes pa* cnfents dc ma si- lanec") T Sau : nUmai ,Jc t'adore ăLegal dc la voule noc- turne” ... a seris. de dragos- te, Haudctatre î Sau este tot una „Și inima cc-a ta e, șl ea t|i vlnc-n dar” cu „Et pul» voi ci mon ooeur qui ne bat que pour vous” (Verlaine, Grccn)? Sau;... Dar acestea slnt curate ingratitudini. Oh ... Iiypoerlte leciur ! fnsd este o reală bucurie să descoperi un Esenin Ine- dit, anume inubtiabtla Scri- soare către o femeie; sau un Malafcovski (Iubire) altfel de- eft cel oficializat prin tradu- cerile Iui Cicerone Theodo- rescu; ori un Bcrtolt Brccht uimitor de netarcaslic, dc non- epic, de ingenuu — excelent tradus ; „O creanga draga-ml dinii, Pilit frunziș avea. I-aproape anul dc sflrșlt. lubirea-ncepe-abla*. Nu lipsesc, desigur, nu pot lipsi Ronsard, Danie, Petrar- ca, Shakcspeare; Sappno, Poc.., Apoi poezia altor me- ridiane ți paratele - eura- europcand (putem zice că a- proximatlu extra-europeni sini pentru noi șl atipa europe- ni: portughezi, irlandezi etej. din păcate neeon tratabilă ți atit de meschin e- ditatd plnd in prezent. Și nu putem fi deelt onest revercntioțl (n fața acestei munci de un deceniu ți a roa- delor ei coapte ia un soare, egal — de cele mol multa ort - cu sine; ți înaintea unei modestii care preferă, tn ca- zul Cinism Cînlhrllor. tdfmd- drea lui Gata Galdction. Ș. F. NUVELA Dl.N VIAȚA SATULUI CONTEMPORAN fn nurndrul din 10 martie 1SC6 al Gazetei literare citim o nouă nuvelă u tul Nlcoiue Velea. Calitățile remarcabile de analist ale autorului tri- umfa din nou in eluda cotor gata să tragă concluzii de- finitorii asupra ața-zisei „tă- ceri" a autorului. Cu hu- mor ți căldură am putea spune cehoviand, autorul nu- velei Cu telefonul releud mo- dul tn cerc „marete-om mic”, respectiv cei doi portari ai sfa- tului popular, participă, tn felul lor, la Intensa muncă de transformare a satului con- temporan. {ii de data aceasta, proza lui Veiea Impresionează prin autenticitate, autorul am- blpontndu-se a nu fi doar un obscroator ei ți un interpret, un comentator inteligent, un seriilor care Iți refuză comodi- tatea ți scrisul de mintuiald. S. T. CU ARIPILE DESCHISE Culegerea literară; „Cu aripile deschise- — editata de Casa regională a creației po- pulare Ărgcț — adună citeva dintre crcaflita reprezentațiile, (versuri, proza ți reportaje), ale talentelor locale. Unele nume sint deja cunoscute. Dc pildă. Dumitru M, fon s-a re- marcat prin poeziile publicate in LucealArul. Gazeta literari. Contemporanul, Ateneu. Tri- buna, Spinteia tinerelului ț.a. Poemele Inclusă in culegerea argețeand se remarcă prin prospețimea imaginilor: „Zo- rii veneau plini de mirczme dulci l ca merele de vara ntlr- nind peste uluci, f grele, sl ptrgulte ea gindurilc melc — I trecem apUsind cu memoria peste c!c“. în unele poezii de evocare o copilăriei mai stă- ruie încă reminiscențe din Labtț. (De pildă, fn Poem), inlcrațanlă este ți evoluția Iui Gcorge Crislea NicOlescu, al cărui debut In iță), In lațul literar (cf. nr, J), a slfrnit in- teresul critlell. Temele culti- vate de poet gint insă rezol- vate cu mijloace tradifiona- llste. Poetul n-a ajuns Incd la o formulă proprie. Nicolae Ioana — de asemenea cunoscut din Luceafărul - n-a reușit să depățcască nivelul deja cu- noscut: persistă In poezia sa unele stlngăcii ți teribilisme. De pddă: „Fratele meu mal marc mă știe i mai mult decli mi știu eu". (Sic f). Mul- te clișee (falduri, umeri) stă- ruie șl In poezia lui Florea Staneiu Afunlț. O pitii reali- zată nl t-a părut: Șantierele noaptea de Nicolae Cochlnet- cu. De asemenea poeziile Ilenei Mătăncioiu, (de eurlnd Minlsiuri etilic* 103150 td iu nnn, Orizont Drum liher ... 7 Harta Theodoru: File dinlr-uu carnet de note........................................II Damian Ureche; Sărbătoarea din inimă............................................ . 17 A’. Ciobanii: Sensurile evocării trecutului în nuvela și (investire ...... 19 V laica Birna : îndemn..............................................................mi Dim. Rochiei: Sentimentul patriei...................................................31 Kiss Jenă: Partidului, in românește de Aurel Bnteanu ........ 32 Gange Surii: Imn către constructori.......................................... . . 33 Andrei A. Liliirt: Corelația intre arta epicii și caracterul eroului ...... 31 Mmta Bdrbuteseu: Patrie, Aproape de soare......................................... 43 Ligîa Tomșa: poem................................................................. 44 Ion Ariețanu; In cursa vieții.......................................................45 Xicolae Doiingă: Tractoriștii..................................................... 49 Vasilc Zamfir; Ești un anotimp bun................................................ 50 Aurel Turmș; Comunistul .......................................................... 51 D. Siniteami: Zborul rîndunicii.....................................................52 POEȚI DIX ȚĂRILE SOCIALISTE Panel Rotkrji: L'u mare poet slovac c<«itemporan ...................................56 Vojtech Mihalți:: După ani........................................................ 57 lan Rdk: Intilnire cu Ovîdiu, in românește de Angliei Dumbrăveami și Pavel Rozkoâ . 58 Evghenii Vinokurov : Muzica, in românește de hm Popa............................ . 00 Xevena Ștefanova: * • ♦ in românește de V'eroniea Porumbacu ..... 60 CRGXICA LITERARA Șerban Eoarfă; Petre Stoica: „Miracole" .......................................... 62 Cornel Ungureanu; V. Em. Galan: „Cărțile Horodiței" ........ 65 COAIE MARII Eranyă Zoltan: Ginduri despre poezia românească ......................................67 /l/extindra indrieș; Raționalul și extraordinarul in literatura pentru copii .... 68 CARȚl-REVTSTE Rodiră Bărbat: Tudor Arghezi : „Răzlețe"................................................ 74 S/mtoi ilărbatescu: Radu Theodoru : „Atac la sol“.........................................75 Cvprin>ul 87 C. Ai. Mihatache: Mircea Tomuș: „Ghcorghe Șincai", viața și opera . ... 76 D- Croșooeanu: Al. Niculescu: „Individualitatea limbii române între limbile roma- nice" ........................................................................... 77 Olimpia Ternoviâ: Costache Anton: „Liniștea" - . . ..............................79 Silviu Guga: Ion ?\poslol Popescu: „Ion Pop Reteganul".............................W C. Nicolae: Gazeta literară nr, 11(697) . . 1. * ■ • .................. CARTEA STRĂINĂ Troian Liviu Birăescu: Destinul romanului..................................... . 83 .MINIATURI CRITICE Ș. F.: O antologie a poeziei de dragoste ....... * • • S. T.: Nuvela din viața salului contemporan............................., . . . 8. B.: Cu aripile deschise ...................... 5 s s 88 Caprinul COMITETUL DE REDACȚIE: ION ARIEȘANU, NICOLAE CIOBANU, ANGHEL DUMBRAVEANU (secretar general de redacție). ?1L. JEBELEANU (redactor șef), ANDREI A LILLIN Redacția : Timijoara Piața V. Roaită nr. 3 Telefon 12026 Administrația: Bucure? ti Jos. Kiseleff nr. 10 • Manuscrisele ți orice corespondență scrise citeț pe o singură parte a hfrtiei, cu indicarea adresei exacte a expedi- torului, se trimit pe adresa redacției Manuscrisele nepublicate nu se restituie Tiparul executat sub comanda nr. 1508 la întreprinderea Poligrafică Banat, str. Tipografilor nr. 7, Timijoara — R. S. România Lei 7.—