□ rizont REVISTA A UNIUNII SCRIITORILOR DIN REPUBLICA SOCIALISTA ROMANIA 10 Timișoara CUPRINSUL Victor Ejiimiti: Amintiri despre Timișoara................................................. 3 ton Caraioit: Kogaionon, Uitarea — fiica mitului............................................7 N. Ciobanii: Marcel Breslașu ...............................................................8 ton Bănuță: Panorama Timișoarei............................ ...........................10» Anghel Dumbrâoeann : Femeile fînlînîi, Intre anotimpuri, Arborii toamnei - . . II S- Dania: Tristețe................................................................ . • . l^ .dm'șodra Odeatui: între două trenuri.................................................... 13 Haralarubie Țugui: întrebări simple, Baladă, Autumnală.....................................20 Dini. Rochiei: Moment intens.................• . .................................", ■ . W George Suni: Văzute doar de mine. Cîntec băirinesc.........................................31 Andrei A. LiHin: Moartea minotaurului ............................................ 32 Damian Ureche: Altă recoltă. Lumea jjc fond muzical........................................38 Troian Dorgoțan: Autumnală............................................................... 4*‘ Mireea Micit: Nu-mi iert ............................................................ 40 Endre Kdroiy: Alegoria fecundității, în rotninește de A. Buteunu ..........................41 Anoni Adarti: Odă operei nelerminate, în românește de A. Buteanu...........................42 Jitia Popouici; Orfeu, în românește de Damian Ureche ......................................43 Grigore Bugarln: Decebal................................................................41 C. Mru-£wca ‘ Pleoape-n veci închise.......................................................52 Petru Sfetca: Trei interviuri ........................................................... 57 PfOljJtrri Frrerure C. Ungureanii: A tighel Dutnbrăveanu...................................................... <32 $ertan Poarfă: Sorin Titel „Reîntoarcerea posibilă"..........................................60 T. L. Birniescu: LaurenȚu Cerneț: „Omul de un milion''.......................................69 fato/Jr ijn'jartf-dor'ume'fl /c AVco/nc Țirioi: Literatura română în Timișoara între cele două războ^je......................74 Gheorghe Leahii: Locul teatrului „Matei Miilo" în viața teatrală românească .... 84 Cdrff-rev^K' Partenie Murariu: Virgil Vinlilescu : „Dimitrie Țichindeal"..................................87 Simion flărbutescu: Radu Theoiloru “Steaua de mare" .........................................88 Teodor N. Tripcea: Vladimir Ciocov : „Frunze in bălaia violului" 89 Octavian Metea: G. Lipovan: „Troian Vuia, Mărturii"..........................................9! Cartea Andrei A. UUin: Columbia Essays on Modern Writers .................................... . . 92 Michael Marian: Istoria socială ilustrată a Angliei........................................ , 93 MrrtHtfMff critice Orizont: Contemporanul la 20 ani........................................................... 95 A. O-: Tomis ................................................................................95 S. B.: Casa memorială „Cezar Petreșcu"............................................. . . .95 P, Oailde: Rțpeptarea operei lui Victor Vlad Delamarina......................................9b Mărturii literare ...........................................................................9b O. M.: Th. N. Trâpcea : „Băile ilerculane" ............................................... 9*» AMINTIRI DESPRE TIMIȘOARA (-''t-șezată într-un peisaj pitoresc, cu un climat favorabil — in Banat primăvara vine înainte de a ajunge pe orice atte colțuri ale României: vine pe adierile calde ntediterane, biaecuvîntînd un pămînt roditor, cu oameni pașnici, muncitori, minări de ținutul lor, de buna gospodărie care domnește în cele mai neînsemnate comune. „Bănatu-i fruncea", spun — și au dreptate — locuitorii acestui frumos colț de țară. Timișoara este unul dintre cele mai vechi orașe ale noastre. Dacă Bra- șovul a împlinit, acum zece-Unsprezece ani, trei sferturi de mileniu de exis- tență, nu se poate spune Cd cetatea fruntașă de la granița occidentală a republiciii, n-are o tot atit de respectabilă vechime. Ea exista și în vremea cind Cenadul era capitala Banatului, cu episcopia ei, adică acum șapte- opt veacuri. Metropola Banatului își cucerește un loc de prim plan la începutul seco- lului al patrusprezecilea, cînd domnește pe tronul Ungariei regele de origină franceză Caral Robert d'Anjou, Tn anul 1316, el mută reședința regala la Timișoara. (Caral Robert este acel monarh care, în 1330 a pornit război împotriva lui Alexandru Basarab, domnul țării românești și a mîncat o strașnică bătaie de ta munteni. Tn faimoasa vale a Posadei, valahii au ciști- gat întîia mare victorie din istoria lor militară. Oastea lui Carol Robert a fost nimicită, mari avuții au căzut în mina celor atacați și regele însuși era gata s-o pățească). Tncepind din acel secol al patrusprezecilea, cind Timișoara a fost reședință regală, acest frumos oraș cunoaște o mare prosperitate comercială, urbanistică și culturală. Situat la răscruce de lume, locuit de romini, șvabi, sirbi, unguri, mace- doneni și evrei (mult mai tîrziu) acest „Castum temesiensis" (Cetatea Ti- mișului) edificat într-un ținut a cărui mare majoritate rurală era și este românească, a mers într-un progres necontenit — cu eclipsa epocei citul a zăcut subt dominația turcească — și a ajuns la apogeu in ultimile două decenii, decind România a devenit republică. Mulțumită așezării ei prielnice, a climatului clement, a solului bogat și a diversității elementelor care îi compun populația (oamenii care au trăit și trăiesc intr-o permanentă colaborare, intr-o emulație necontenită spre V. Uilnuu - Amintiri despre Timișoara 3 bună stare și progres, întruni favorabil avint de întreceri). Timișoara a fost menită unui destin propice. Am asemănat-o cu alte orașe din Occident. Este, intr-adevăr, capitala Banatului, o urbe surizitoare, cu bulevardele ei, largi, cu străzile pitorești, cu vechile clădiri monumentale Ingenui Europa-Centrală, cu clădiri de mai tîrziu al căror stil baroc și rococo amintește aspectul capitalei fostului imperiu habs- burgic, cu parcurile și grădinile ci, cu restaurantele, hotelurile și cafenelele ei. cu bttnăvoia cetățenilor, cu viața culturală care palpită intens intre zidurile ei, cu atîtea așezăminte de știință, invățămint și artă, Timișoara a devenit un centru intr-adevăr european, cu care localnicii se fălesc și cu care ne fălim și noi, cei cari nu sintem „frtmcea", cum sint bănățenii. * * * Pînă la sfîrșitut primului război mondial, nu cunoșteam Timișoara. văzut-o după încheierea armistițiului, venind de la Paris, unde petrecusem greii ani 1916, 1917 și 1918. Am fost surprins, intrînd în Banat, să văd o lume pe care o uitasem, in care nu mai credeam. Veniam din infernul nopților întunecate, al bombardamentului avioa- nelor Kaiserului, al privațiunilor de tot felul, cînd, iată, am dat de un cli- mat cu totul altul, un ținut liniștit, in care urmele războiului erau absente. Bătăturile caselor de țară erau populate cu animale domestice care nu se mai vedeau in Europa pustiită de urgia cumplitului măcel. Cocoși falnici, găini dolofane, pui șugubeți se rățoiau prin curți, iar piinea nu mai era de culoare violetă ca la Paris și Viena. Mi se părea că acele orătănii erau exemplare antediluviene, iar acea atmosferă pacifică și îmbelșugată, im pa- radox, un moment uitat din vremuri de pace. După o lungă călătorie prin Europa dezolată, iată-ne la Timișoara. Luminile nu mai erau camuflate. Ferestrele cafenelelor străluceau. Lumea ieșea de la teatru. Caldă, emoționantă regăsire! Am stat de vorbă in dulcea și dorita limbă romanească, am stai de vorbă cu intelectuali localnici, — printre ei, talentatul pictor Brutus Haneș. mort prea devreme — preocupai și el ca și ceilalți de arfă și cultură, cu vaste planuri de viitor, în țara întregită. Erau calmi, fără acea nevroză a locuitorilor de orașe bombardate, pustiite, flămînzife. Toate răspindeau dra- gostea de viață, încredere în ziua de mîine. De atunci, am rămas cu amintirea unui oraș liniștit, primitor, menit prosperității! Așa a rămas Timișoara pînă azi, crescînd în importanță zi de zi. » * * Dar prin ctte pățanii, prin cîți ani de mărire și vremi de restriște și dezastre a trebuit să freacă această cetate, piuă sâ ajungă la apogeul de azi! lat-o Indurînd (în 1241) invazia tătarilor, cari o devastează, Regele Bria al IV dea o reconstruiește. Vedem, apoi cetatea Timișului, ridicată la rangul de capitală a rega- tului ungar (în 1316). 4 V. EfUmlu : Amimlri dts^re Timișoara După nefericita campanie împotriva lui Alexandru Basarab și înfrin- gerea înregistrată Ia Posada, Carol Robert părăsește, împreună cu întreaga-i curte. Timișoara, ca să strămute orașul de reședință pe Dunăre, la Vișegrad. In 1441, regele Vladislav numește comandant militar ai fostei reșe- dințe regale pe lancu, din familia românească a Huniazilor, In acest post important, care avea titlul de conte al Timișoarei, erau desemnați militari cu înalte merite ostășești. Ion Huniade era un om foarte bogat, prin moșiile pe cari le primise de la suveran pentru serviciile aduse țării. Rind pe rind: ban al Severinului, ap-i conte de Timiș, apoi voevod al Ardealului, el întărește Timișoara, re- pară castelul regelui Carol Robert și își instalează acolo familia. După moartea regelui Vladislav, conduce Ungaria fn calitate de gu- vernator. Murind regele Vladislav al cincilea, prin marea putere pe care o aveau Huniazii, e urcat pe tronul Ungariei Matei Corvin, fiul lui lancu Huniade. Matei Corvin Huniade. spiță de român ardelean a fost unul din- tre cei mai mari regi ai maghiarilor. Sub domnia tui, la 1476 și 1478, Mateiaș Corvinul are de indurat noi invazii turcești. El numește conte de Timiș, comandant militar al Timi- șoarei, cetate care cîștiga o tot mai mare importanță strategică, pe un alt român, un om de o mare forță, un uriaș care a trecut in legendă. Paul Chinezul. Chinezul nimicește o nouă invazie turcească la 1481, trece Du- nărea și mai învinge odată pe turci, la Semendrîa. După moartea lui Paul Chinezul, nenorocirile încep să se abată asupra capitalei Banatului. Doi ani (1509 și 1511) bîntuie ciuma. Turcii continuă să amenințe, împotriva lor e trimis Gheorghe Doja, ale cărui trupe, compuse din iobagi, văzîndu-se numeroase și bine înarmate, în ioc să meargă împo- triva păgînului, se răzvălesc, atacă orașele, dau foc conacelor magnaților, ucid și jefuiesc. Gheorghe Doja, conducător al unor forțe puternice, ase- diază Timișoara. Voievodul Ardealului loan Zapolia, vine in ajutorul ce- tății împresurate, bate oștite lui Doja, îl prinde, pe el și celelalte căpetenii, îi ucide în chinuri groaznice. Doja rămine o figură legendară in istoria revoluțiilor populare împo- triva latifundiarilor exploatatori. In 1552, Timișoara e cucerită de armata formidabilă a lui Ahmed- Pașa și intrind subt dominația turcească, e condusă de un berlerbeg și cunoaște, ca pașalic otoman, cele mai negre zile ale ei. întregul șes al Banatului, pînă la Tisa și Mureș devine vilaet. O sută șaizeci și patru de ani, această frumoasă șl nefericită provincie e stăpînitd de turci. Timișoara începe să se ruineze, vechile clădiri se dărîmă, altele noui nu se mai ridică. Dar puterea otomană pornește să scadă. Principii creștini, printre cari și Mihai Viteazul al nostru, atacă imperiul atît de puternic, odinioară, al sultanilor. Tn toamna anului 1716, armata condusă de un tînăr și vrednic general de origină franceză. Eugen, prinț de Savoia, alungă pe turci din Timișoara. V. EnimLii : Amintiri dcs-pre Timișoara Banatul e incorporai in statul austro-german, sub titlul „Banatul ti- mișun" se reface, încetul cu încetul și începe să cunoască o nouă prosperitate. Un alt francez, generalul Claude Fiorimonde, conte de Merct/ e numit guvernator al Banatului Timișan, care, subt administrația iui, cunoaște o mare strălucire. O splendidă epocă de constructivism începe odată cu con- tele de Mereu, al cărui nume a fost înscris pentru vecie în analele acestei provincii. De la 1860 și piuă la 1918, Timișoara și restul ținutului, trăiesc sub! dominația maghiară. La 13 august 1919, trupele românești își fac intrarea solemnă In ca- pitala Banatului, provincie care de secole întregi a schimbat atîtea sta- opiniei, deși populația ei era și este în majoritatea daco-romană. Un larg capitol de înstrăinare se închide odată pentru totdeauna... Astăzi, orașul e mai populat, mai animat decît aricind. Clădiri noi, monumentale s-au ridicat, instituții de artă și de știința s-au înființat, viața bate din plin, subt ocrotirea puterii populare, care ve- ghează la progresul întregi Republici Socialisie România. victor m tMti 6 V. Eftlmla : Amintiri despre Timișoara K O G A O N O N f Cysle obiceiul ochilor să nu uite. Lumina își încordase arcul pînă la obîrșiile mirajului. C-o hoțească frumusețe, drumul se strecura printre niște spoieli de păduri. Bărbați și femei cu păru! dftrtrts ca flacăra căutau învierile lui in văzduh. Zamolxe nu mai era nici el nicăieri. Tăiate: capul și mina regelui dac plecaseră. Pietrele nc șoptesc vorbele pe care n-au avut timp ei să ni le vorbească. Este obiceiul inimii să tresară la întilnirea cu morții. ('.-o hoțească frumusețe, pădurile aproape că intră in case. UITAREA — FIICA M î L U L U | talere albastre și-așteaptă încă hanii? Bortită-i bagdadia și-acestui cer ... Jdcinanii coboară printre steiuri, bal padinile grase ori crănfăne văzduhul de joagăre, de oase, de răngi și care grele, far pînă adineauri frumoasa adormită doarme între balauri. Belșuguri găunoase de scorburi și morminte — mttnții-atr căzut la fundul aducerii aminte. ION CARAlON Ion Caraion : Kogaionon 7 P MARCEL BRESLAȘU [ C^’niilnirite directe dintre semnatarul acestor rtnduri și poetul care, dure- ros și deconcertant de neașteptat, de curind, a trecut in neființă, n-au fost decit cîteva — și acestea destui de fugare. De aceea, amintiri propriu-zise n-am la indemină, spre a încerca, prin mijlocirea tor, o cit de firavii reconstituire a portretului lui Marcel Bresiașu. E adevărat, au fost citeva scurte conversații colective la Timișoara, unde venea cu plăcere aproape in fiecare an in vre- mea din urmă, sau cîteva tot atit de scurte schimburi de cuvinte Ia București, in holul Casei Scriitorilor, unde eram obișnuit sd-l văd ori de cite ori treceam pe aici- Astfel stind lucrurile, pot spune totuși că cunoștința cu omul Marcel Bresiașu mi-a confirmai încă odată justețea opiniei devenită deja axiomatică după care opera scriitorului ironist și satiric este produsul unei sensibilită/i individuale profund s^ntimcdnle, d- o fnmjlitnte psihologică inexprimabilă. Cuci, atit cit a putut iuregistiu, propria-mi memorie afectivă imi restituie acum imaginea unui om care mi s-a părut in primul rind predispus spre reveria melancolică, din care, smulgindu-se nu tocmai ușor, devenea de o bonomie discretă și autentică. Paradoxal, dar acest artist căruia nu-i displăcea o anu- mită poză (cine nu i-a reținut tabietul de a fuma gestierdatoriu din pipă sau cochetăria vestimentară!), in relațiile cu cei din jur, refuza și cea din urmă picătură de artificiu, conveniențele, pe acest plan, negăsind ta el deloc ptdmla de a se manifesta. Salutul lui — „Salutare, dragă, ce mai faci ? — , spus pe un ton afectuos și intim, dublai de agerimea caldă, tradusă in străluciri pătrunzătoare, a privirii, te cucerea pe deplin și te obliga Să renunți ta orice precauții, ta orice rezerve. tu vreo legătură toate aceste impresii fugare despre om cu opera poeiu- lui ? Iară îndoială că da, pentrucă cele două capitole majore ale poeziei lui Marcel Bresiașu, poemul de tinerețe, Clntarea cin țărilor, și cărțile de maturitate, Niște fabule mici și mari jicntru mari și Dialectica poeziei, circumscriu și de- finesc însuși transferul ce se produce de la psihologia omului la substanța arfei, de-a lungul anilor Reluate intr-o viziune modernă, completă, de tip wagnerian, cum nota entuziast Arghezi Ia apariția lor, tulburătoarele litanii ale străvechii litera- turi, șub pana tinărului Bresiașu, in 1931, deveneau expresia unei vibrante și tinguitoare elegii. Aici nostalgia erotică („Vino, iubita mea. ridieă-le. f Vreau să (e-aud venind, / să-mi crească-n ureche apropierea : / din șoaptă în zvon, din zvon în cintec, din cintec în strigăte, I să tulbure, să vînture, să spulbere tăcerea. / Vino, iubita mea, ridică-te.“), se învecina cind cu îndurerarea sin- gurătății („La apa desnădejdii am șezut și am plîns. /Pînă-n ungherele lumii se-ntindea pustiul singurătății mele"), cind cu dorința depășirii impasului de moment („O. de asi nulei s.î mă prin^T voinicește cu viața la trîntă, / S-o sparg in menghina brațelor pînă*mi spune: .stăpîne.*') cînd, în sfirșit, cit acuta agitație interioară, iscată de confruntarea clipei cu eternitatea („Plăsmuiți 8 Marcel Bresiașu din tot ce-a fost, purtăm nădejdile a tot ce o să vină / Și răspundem înaintea veșniciei pentru clipa noastră de lumină”). Alfabetul pentru o școală de seară, sui fă lirică devenită, in 1948, Poeme- pentru un ziar de perete, avea să marcheze momentul radicalelor limpeziri și lira poetului va etnia de aici încolo, neabătut, pe tonurile viguroase, tinerești, ale noului umanism ; aceasta se desprinde din stihurile lui Bresiașu încă din întunecatul an 1912: „înscriu pe lespedea ceasului greu; 19-12 Tntiia primăvară de război. Da, sînt crîncene zilele, aprige vremurile și-au încâlcit ursitoarele ghemurile. I-a fost dat acestei primăveri să poarte Veșted, putred miros de moarte. Va veni o zi cu ceasurile limpezi și zvelte Cînd veți putea asculta glasurile descătuțatetor unelte. Cînd le veți îndrăgi ți le veți pricepe. Azi, lupta abia începe". Fabulele și Dialectica poeziei, etapă a evoluției poetului aparent impre- vizibilă, în fond exprimă procesul ciudat și firesc totuși al convertirii simțirii poetice celei mai delicate în alegoria atotcuprinzătoare, menită să cenzureze tranșant efuziunea, Adincimea spiritului, luciditatea și puțin obișnuita! dar asociativ și inventiv, la rindtd lor, aici, cheamă cu insistentă, ca Ia aiiți alți ironiști, zeflemeaua de calitate, cu o finalitate constructivă. In linia bunei tra- diții a poeziei române, Marcel iireslașu înscrie un capitol distinct in istoria genului, la noi. Ori cite rezerve am avea — «nefe, desigur, îndreptățite —, nu vum putea niciodată spune că poetul n-a avui chemare pentru cea mai mora- listă Specie tirico-epică. De n-ar fi să re/inem decît „răstălmăcirile" sale după miturile antice, cum ar fi, intre altele, acest superb catren, intitulat Poetul și lumea: .,— lată ce chit am scornit pentru tine, frumoasa mea Eclio. Fiece tril este o proaspătă floare a inimii mele... Nimfa rîdea : — O, uitucule Pan, cîntul âsta-l citita râm cu ți surorile mele aseară in preajma fîntînii." Prin moartea lui Marcel Breslașu, poezia noastră de azi pierde una din cele mai acut sensibile și mai profund lucide dintre vocile sale lirice, apar- țtnind generației azi pe deplin mature. M CIOBANII Mareei Bralasu 9 I Panorama timișoarei Amintiri fj)rin vreme Timișoara icoana și-o întinde, — Oglindă seculară de suflet și merinde. hi turle de aramă trecutul se răsfringe, — pe tron de flăcări Doja dă un tribut de sînge. In ev modern de luptă, umbtind prin vechi altare, orașul se răstoarnă în nouă-ntruchipare. Iubirea dintre neamuri deviză-i în Cetate, — in orologiul vremii o nouă voluptate. Pe Rega văd prieteni t răgind din timp ia ramă, — in stradă anii tineri nostalgic mă recheamă. •Oraș de frumusețe, de parcuri, de rugină, fi-a dat Socialismul o salbă de lumină. KW BĂNUȚI ! 10 Ion RAnufA : Panarama Timișoarei FEMEILE F î N T î N I l Cutiei, printre mierle de seară yf ferigi, aștept Femeile fintinii. Cea dinții, cu pasul puber. Duce luna pe frunte. Aceasta e sora noastră mai mică. Vor rosti in cor. Sinii n-au înmugurit încă In trupul ei adormit. Ce vom face fit Valea brindușelor, cind vor ieși împărații cei tineri Și ne vor ispiti mijlocul, și vor voi Să bea buzele noastre și ne vor sili Să ardem veșmintele? Vor întreba Femeile fintinii, dar fata va lăsa luna să zboare Cu ea ... Ah, se vor mira în cor. Ce vom face fără lumină In Poiana Cu Dor, cind vor ieși necunoscut ii Cu sărutul nedat, ne vor seca taina ulcioarelor, Vor ameți de strugurii dezgropați și nu vom putea Să-i lăsăm singuri in pustietățile nopții ... At> vom lua după stele, vor spune. După semnele bune, după tropotul cailor, Din Trecătoarea fierbinte ... O, și ne-așteaptă acasă bărbații Dar cum să trecem prin Valea brindușelor, unde Pindesc împărații cei tineri, prin Poiana cu Dor, IUnde ne-așteaptă — de-o mie de ani Sărutul nedat, ce vom face, vai ce vom face Citul vom fi răpite pe cai de zburătorii Din Trecătoarea fierbinte — singure, noaptea, [Cumpărații cei tinerii. .. Femeile fintinii Trec in amurg cu ulciorul de taine pe creștet... | . intre anotimpuri C^Cceste riitri verzi, aceste mori de vini, Și femeile venite la tine din sud, Și anotimpul în care plecară ... Cărări Alineate de iarbă, lacuri secate. Luna încurcată în gindurile tale, Cindua O fată cu trup vegetal, cu mers speriat, Crea în moara de vini, cîndva Sărutul ei de frunză retras în așteptările tale... Sr presimt apele toamnei, văzduhul Fără stiris de femeie, tăcerea ce urcă In tine, din ani, ca-ntr-un vas de pămînt. Se presimt, departe, ninsorile Cu somn de cristale pe rin. cu aripile frînle Ale morii de vint, desenate pe alb ... Anflhel Dum1>Mve*nu : rialtnti 11 A R B O R I I TOAMNEI Mă voi întoarce, am spus. Ochii tăi verzi Nu credeau, palma ta mi se-așezase pe gură. Eram întinși ca doi copaci uscati Și toamna ședea nevăzută-ntre noi. Mi-am amintit cum treceai rtul și noaptea Să găsești îmbrățișarea mea sub ulmi Și sărutul în care intrai tremurind. Mi-am amintit de florile chemate din văi Să ți le-aștern în drum cînd veneai pe sub stele, De cuvintele mirosind a cer, cu care Descuiam în tine femeia... Vai. cineva ne-a supt bucuria Și rîsul din crengi. Și ce tăcere a pus stăptnire Pe mișcările noastre... Si tu știi că-n primăvară Nu mai înfrunzesc toții arborii toamnei... ANGHEL DUMBRĂVEANU TRISTEȚE a n orașul cubic și cu străzi abstracte Dragoslea-i departe electronic spusă Somnul navighează printre forme plate Iederile calde s-au uscat în vînt Cerul de hîriie cade spre pămînt în orașul cubic numerele sînt Descendenti din oameni Restul doar simboluri fără descifrare Corul geometric treptele de cînt Le clădește-n turnuri le disolvă-n gînd Prin orașul cubic și cu străzi uitate Anotimpu-acesta nu e pe elipsa Nici unei planete care crede-n soare în sezonul morfii visul vrea să sboare Dincolo de-obrazul translucid al sorții. S. DARVA 12 Anghel DombrlvciDU : Arborii țoanuiei ÎNTRE DOUA TRENURI ■ ntr-un vagon de clasa doua a unui tren de linie secundară — un vagon din acelea Tiecompartimentate — re aluneca domol printr-un reisaj de șes, stătea ghemuit lingă fereastră un tînăr re părea că urmărește cu atîta atenție ce se petrece afară ca și cînd ar fi vizionat un film palpitant. Afară nu se petrecea nimic altceva decît ce se poate Intîmpla intr-o dimineață de aprilie la răsăritul soarelui. Același peisaj monoton, cu pămînt reavăn, întrerupt de petece de iarbă crudă, cu pilcuri de pomi, cite o pădurice, apoi iar cîmp neted, o șosea națională paralelă cu linia ferată pe care din cînd în cînd hodorogea cite in camion și, mai departe, drumuri șerpuitoare pc care se mișcau agale căruțele țărănești. Toate astea alunecau înapoi ca așezate pe un covor rulant, îmbinind in diverse variații aceleași elemente. întrerupte doar de aglomerațiile de cuburi pastelate, acoperite cu țiglă roșie, așezate ca niște jucării într-un culcuș de talaj verde, ale satelor. Ceea ce caracteriza această regiune din sud-vestul țării, își spuse tînărul, era aceiași armo- nie pe care o constatase pretutindeni în peisajul românesc ; chiar cînd el era măreț nu devenea niciodată înfricoșător, clu'ar cînd era arid nu devenea niciodată lugubru, și chiar cind evolua pc tonuri minore, nu devenea fad. Iată, de pildă, în minutul acesta cînd soarele începea să mijească deasupra orizontului, pudHnd cu roz niște nourași de clăbuc care parcă stăteau pe loc pentru decor, toată singurătatea asta visătoare a cîmpului, cu urzelile lut delicate, era de-adreptul emoționant de îneîntătoare. El surise ușor pentru cit de fru- moasă poale fi viața. Ceilalți călători, țărani de prin partea locului, dormitau sau dormeau de-a binelea, unii întinși pe bănci cu desagii in chip de perne, alții ghemuițî în cîte un colț cu pălăriile trase pe ochi, in sfirșit o altă categorie stăteau nemișcați și muți ca să nu turbure somnul celorlalți; bineînțeles că nici unul nu părea interesat de acest răsărit de soare care le era familiar. Din cînd în cînd, In cite o gară, se mai urca vreun nou călător, mai ales femei ce tirau după ele desagi șî coșuri supraîncărcate, căutîndu-și loc, greoaie ca niște tancuri. Dacă I ar fi examinat cineva pe tînărul de lingă fereastră și-ar îl dai seama ușor ■că cl e venit din alt soi de lume, și după înfățișarea lui și după îmbrăcăminte. Era un lînir inalt și bine făcut, voinic in același timp și svelt, îmbrăcat intr-o scurtă de piele neagră cu fermoar, prin deschizătura de sus a căreia se zărea o cămașă cadrilată șl cu pantaloni de piele, de drac cenușii viriți In niște bocanci galbeni teribil de sportivi, cu curelușe în loc de șiret, toate strălucind de noi și de o linie foarte elegantă. In plasă, deasupra capului lui. m. zărea vn rucsac verde, nou, și o valiză de vini lină ce imita pielea de porc, tighe- lîtă pir margini cu sfoară și încinsă în niște curelușe cu cafarămi strălucind a metal atunci ^scos din fabrică. După noutatea insolentă a articolelor pc care le adunase pe el și pe lingă el, nu leal să deduci că e vorba de un tînăr d intr-un oraș mare, plecat într-un soi de expediție cu care nu era deloc obișnuit. Cu ce anume se ocupa, era mai greu de ghicit. Avea un cap frumos de blond, ca un june prim de teatru sau cinematograf, a cărui regula- ritate cam banală era, însă, salvată de ochii albaștrii cu privire inteligentă sub arcadele bombate ce aveau acel soi de fixitate pătrunzătoare cc-ți amintea de ochii artiștilor plas- tici. atit, ales De fapt, nimeni nu se ocupa să-l iscodească, cei mai nou urcați II înregistraseră și nimeni nu-și mai bătea capul cu nenumărații străini ce aveau treabă pe acolo, rnai că drumul acesta ducea la centrul minier Anina. Soarele răsărise în întregime învăluind lumea intr-o proaspătă lumină argintie, •cînd trenul își încetini viteza și prin fața ferestrelor defila un șir dc plopi urmați de Anlțoara Odeanu : Intre douA trenuri 13 o clădire în cărămida aparent roșie care, deși cu etaj, părea măruntă ca o casă de carton vopsit din ,.Orașul copiilor'*. Un tainic cocoț Brahma, cocoțat pe tui gard, scoase in elip.i aceea un cucurigu neobișnuit de gros. Un singur calator se îndrepta eu pași mărunți și repezi spre tren. F.ra o femeie. îmbrăcată intr-o cabană de culoarea prafului, imbrolxsditn cu un batic de mătase legat sub l>ărbie și purtînd in mină un geamantănaș, care se urca chiar in vagonul lor. In clipa următoare ea apăru in ușa pe care o deschise brusc, aducind un val de aer rece. Tinărul o măsura indiferent, era o femeie încă tinără, eu ochelari. N-o găsi nici frumoasă, nici interesantă 1n vreun fel oarecare, și era gata să-> întoarcă ochii din nou spre fereastră, cînd observă că ea s-a așezat pe banca din fața im și-i simți privirile ațintite spre el cil o curiozitate indiscreta. Nu-și scoase nici cabana nici balicul, cum fac deohirei Călătorii ca să se simtă comod, ei stătea cuminte ca o eleva cQtișlijpuoHsâ ținind pe genunchi niște mîini mici cu unghii foarte îngrijite. Era probabil moașe, își spuse privind trusa așezată alături de ea, și venise de la o naștere. O meserie ingrată, maî ales că femeile au obiceiul de a nație, de cele mai multe ori. noaptea, socoti, și gîndul acestor lungi ore de veghe emoționantă în așteptarea sosirii în lume a unei nou cetățean, sub chipul unui brotac orăcăitor, il emoționa puțin, dar ii reveni iritarea dindu-ș seama că ea il fixează in continuare. Nu vedea ce ar fi putut-o interesa 111 jier scana Iu pe o moașe, și nici ce ar fi avut in înfățișarea lui ca să fie astfel privii ca un maimuța in colivie, bufni lăuntric luîndu-și după replică un aer arogant. O și cînd î-ar fi sesizat gîndul, femeia își întoarse in clipa următoare privirea de la el și. cu aceiași curiozitate, și-" roti in jur examinind rind pe rînd oamenii ce începeau sâ se agite dind semne că sc trezesc sub lumina nemiloasă a soarelui ce năpădise vagonul. —• Huna dimineața, tovarășă doctorii, auzi tinărul o voce bărbătească de pe banei din s|»tele lui și întoreînd capul dădu de un nas de (Arano deasupra unei guri ce-' arăta două rinduri strălucitoare dc dinți de viplă, ca un țiersonaj de teatru grotesc, Xiei nu v-am văzut cind v-ați suit. .Ați fost la Timișoara ? Vocea asta, mai mult devii lumina soarelui, rupsese vraja transfonnmd pantomimii de pînă atunci intr-un fihn sonor, constata el. Atunci auzi vocea ei: • — Nu. M-am urcat ta Pruni, Avea <• voce cu un timbru surprinzător de plăcut, de contraalta, o voce pe care dacă ai fi auzit-o din odaia alăturata ni fi putut s-o atribui unei femei eu o personalitate fermecătoare. Nici noaptea nu vă lasă să dormiți, chițăi o alta voce. Era a unei babe de pe banca de alături care lăsă să se vadă, de sub streșina unei cirpe negre, o față de vrăjitoare Ați fostnra la Mitru Ciuciu care trage sa moară de rac ? Nu. N-am fost la el, răspunse doctorița, fără sa mai dea xre o explicație E arogantă cu țăranii, ișî spuse el, socotește ca nu e obligată să le dea explicații Sau, se ferește dc mine, pentrucă nu sunt din mediul ei, socoti, văzind că privirea ei sc mutu iar de pe bagajele lui pe scurta lui de piele, Oamenii aceștia de la țara nu se vor dezvăța niciodată dc această mefiaiiță atavică fața de cei |ie care ii socotesc străini de lumea lor. O privi drept in față și îtitilni niște ochi căprui care il priveau, măriți de dioptrii, cu o totală indiferența in care nu descojieri nici mefianță nici vre un interes special. Se simți tentat s-o oblige sa vorbească și ișî căută o frază adecvată prin care sc deschidă o conversație, dar nu găsi nici una care să i se jwiră destul de neutră și de inteligentă in același timp. In definitiv nu era nici frumoasă, nici atrăgătoare, își spuse în cele din urmă, mai bine o las in pace. Probabil avea să se dea jos intr-umi din gările I următoare și tenta această experiența psihologică inutil. Io timp ce gindea astfel, el se trezi spunind, cum o vedea fjxnid insistent rama de sus a ferestrei: - Doriți să deschid fereastra ? Cred că ar fi cazul. Și se ridică, Înalt de cn metru optzeci și patru, — Puteam s-o fac și eu, replică ca. placid. Dar mă gindeam cn poale nu vă convine. Și surise, după parerea lui fără motiv. Sau poate ca să-și urate dinții albi, în udei ar frumoși ea niște dinți de reclamă pentru jnislti dc dinți care iarăși, ca și vocea, parenr furați de la alt soi de femeie. Vă închipuiți că îmi place aerul închis? se auzi el răspunzind cu o foarte nep lilicoasă nuanță de sarcasm pe care nu avea obiceiul s-o pună in conversațiile cu femeile din cercul lui. Dar ea nu părea să sc fi simțit ofensată. — Nu. Dar imi închipuiam că vă e teamă să nu răciți. El avu un gest insolent din umăr și iși scoase capul 1* fereastra pe care o împinsese piua la jgheab. Trenul făcea o curbă astfel că putu să vadă bine locomotiva scunda cu , >' înalt, care îl fascinase in gara Timișoara, făcind să i se parii toată călătoria asta c- " 14 Anișoaia Odeanu : Intre douA tec; j t I aventurii intr-o lume neverosimilă pierduta în îndepărtata Iui copilărie. Toi ce i se in timpi a acum, de pildă, i sc părea poetic și absurd. [De fapt, își spuse iot el, nu se intimpla nimic. Curentul rece îi mniglia obrajii, amestecat cu mirosul de cărbune ars. E poate ultimul (ren de acest soi, Își spuse, se va duce și el ea muscalii de pe capra caleștelor, pe care îi mai apucase încă în copilărie, cu fustele lor largi de catifea prăfuită, ca vechiul cartier eu gropi ți bălării deasupra căruia sc înălțau acele blocuri noi cu geometria lor luminoasă șî abstractă. Călătoria asta era o scurtă întoarcere într-o lume anacronică, peste care astăzi se ridicau uriașele și complicatele siluete ale combinatelor... Prinlr-o ordine de idei a cărei taine sînt ascunse în celulele creerului nostru, imaginația il duse mai departe. Sc vedea călărind pe un drum de stepă din acelea pe care nu le văzuse decit la cinema- tograf. cind brusc simți că ceva ii izbește ochiul ca o insectă iu zbor. Clipi amintindu-și că accidentul acesta i se intîmplase aproape în toate călătoriile lui de copii, spre marea indignare a mamei sale care îl certa întotdeauna. „Ți-arn spus să nu-ți mai scoți capul pe fereastă, știi că >ți intră gunoaie in ochi". „Dar tata dece il scoate și nu-i intră nimic in ochi î". „Fiindcă unora li se inlimplă totdeauna cam același soi de accidente" răspundea mama fără să știe să-i potolească setea de cunoaștere. De data asta nu era nimeni lingă el care să-l certe, dar era cu atît mai turburat cu tril, de cînd scria, avea o groază aproape patologică de orice accident ce î-ar fi pus în pericol ochii sau mina dreapta. (Intr-o vreme încercase să învețe să scrie cu mîna stingă). Se așează pe bancă palid incepînd să-și maseze ochiul in speranța că ar putea elimina astfel fărima de cărbune ce-i pătrunse in sacul conjunctival. înlilni privirea doctoriței, de care uitase, iixindu-1 cu acea îndrăcită atenție gravă, lata, își spuse înciudat, cioclul și-a găsit victima. — Nu c nimic, mi s-a mai întimplaf, o asigură, scolîndu-și din buzunar o oglinjioară și batista al cărei colț se strădui să-l răsucească așa cum făcea în asemenea cazuri mama lui. V 3 trebuie un ajutor, observa ea. Trageți-vă pleoapa în jos, apăsînd, și eu vă țin oglinda, iar diunneavuasira veți încerca să îndepărtați corpul strein cu batista. Trenul, însă, zdrăngănea din toate încheieturile, apucat, de o bruscă frenezie a vitezei. Oglinda — cadou de Ia Sanda — era o oglinjioară roz, de care atîrna un ciucure, ridicolă, observă el înciudat că nu poate să-și îndepărteze fărîmitura de zgură. Renunță. — Vă mulțumesc, spuse, nu e nimic de făcut. Va trebui să aștept pinii se va fixa undeva. Mi s-a mai intimplaf, repetă, îneercindl să zîmbească deși ochiul il ustura acum, după părerea lui, insuportabil, parcă i-ar fi făcut cineva o iristilățiL- cu spirt. N-am auzit să-și piardă cineva vederea dinlr-un accident atil de banal, conchise cu un aer in'inc. — Depinde, răspunse ea serioasă. — Depinde de cc? ■ De ghinion, preciza cu un început de suris, Femeia asta, își s|Mise el, adunase in ea probabil multă răutate. Probabil purta ochelari din copilărie și nu-i făcuse niciodată nimeni curte, socoti, inlorcînd capul spre fereastră cu o resemnare stoică. își privi ceasul brățară ; mai avea o ora șt douăsprezece minute piuă ia Oravița de unde avea să ia | trenul spre Anina. De la Oravița la Anina trebuia să facă drumul cu un tren muncitoresc, cam două ore jumătate după cit se informase. La spitalul din Anina trebuie să existe un oftalmolog. Auzi vocea vecinei, bizar ca o voce interioară: Sunteți legat de o dată iixă? Vreau să spun că nu puteți întrerupe călătoria ? — De ce ? — în zece minute ajungem în vomunu mea. Vă stau la dispoziție cu plăcere. Din ' păcate, insă, nu mai aveți alt tren care să albe legătură cu Anina pînă miine pe vremea asin. Dar puteți dormi la casa de nașteri. După cîte știu, în afară de vreo naștere prema- tura, neașteptata, nu avem nimic programat jXMitru săpt amina asta. El o măsura căulind să-i descifreze pe față o nuanță de ironie, dar ea ramase serioasă. । Dar de unde știa că merge la Anina ? Se gîndi s-o intrebe, dar ezită, răspunzind doar: — Mulțumesc. în caz de absolută nevoie mă voi opri la Oravița. — Cum doriți, admise ea fără să pară contrariată de refuzul lui. Nimic n-o impre- siona pe doctorița asta, egală ca o apă liniștită, observă furios. F.1 nu putea să fie egal și indiferent, fiindcă lui i se întîmplase accidentul, el era pacientul, om dc carne și singe ‘ cu spaime și nervi. O întrebă revendicativ: — Ce înseamnă dacă ochiul sviciiește și te săgetează ? — O iritație a conjunctivei, îl lămuri ea cu un ton pe care el il simți puțin cam agasat. Prin urmare șția să se enerveze, dar se stăpînea. Anisoara Odeanu : Intre doua trenuri — Și dacă totuși inii voi pierde vederea ? continuă, cu o intonație pe care el însuși •o găsi lamentabila. Ea nu răspunse. Se mulțumi să ridice umerii, cu un suris. Suridea, nesuferita, aproape veselă, se vedea clar din expresia figurii ei, că el sau toată povestea asta o amuză. Se trezi bombănind înciudat: Eu am fost obișnuit să cred că medicii încearcă un sentiment de compasiune în fața suferinții umane. Dumneavoastră văd că vă amuzați, îmi pare rău că nu vă pot face plăcerea de a muri în fața dumneavoastră. Se opri îngrozit: Niciodată nu-i mai spusese unei femei necunoscute o astfel de gugumănie. Ținuse întot- deauna să albe o conversație inteligentă și grațioasă, Ea, însă, rămăsese senină, parcă n-ar 4i auzit nimic. Vă rog să mă iertați, bîlbîi el. Accidentul acesta mă exasperează. — N-are importanță, răspunse ea. Enervarea dumneavoastră e justificată. Și se ridică, iuindu-și geamantănașul, iar el observă că trenul își încetinise mersul în timp ce prin fereastră defila imaginea unei comune probabil mai importante, cu case înalte și arătoase ^airlind pe crestele lor antene de radio și televizoare mai numeroase ; apoi in prim plan apărură trei silozuri uriașe iar în spatele lor defilau citeva tractoare tîrînd după ele niște mașini agricole de forma bizară a unor schelete de animale antideluviene. De curiozitate și dintr-un soi de enervare, văzînd că ca se îndreaptă spre ușe, fără să-l salute măcar cu un suris sau o înclinare din cap, ca și cind ar fi fost vorba nu de un om ci de un pietroi înlilnit în drum, el se hotărî brusc: Dacă am început să mă port ca un idiot, își spuse, am să fiu idiot pînă ta capăt, să vedem ce iese din asta. Și își trase bagajele din plasă, pornind pe urmele ei. Trenul se opri șî ca coborî cu o sprinteneală jucăușă, sărind de pe ultima treaptă cu un avînt îndrăzneț și o luă eu pas repede spre ieșirea din gară, Avea picioarele svelte, cu glesna subțire, cărora pantofii cu talpa plată nu izbuteau să le ia nimic dintr-un soî de feminitate sportivă. își dădu seama că, din cauza cabanei largi pe care nu și-o scosese nu putuse nici măcar să-i bănuiască silueta. Așa privită din spate, părea destul de banală, dacă n-sr îi fost mersul ei. Sanda mergea lasciv jje locurile ac. femeia asta, dimpotrivă, mergea repede și apăsat cu un fel de siguranță de sine de parcă pămîntul pe care călca și lumea toată ar fi fost ale ei. Antipatică încrezută 1 o insultă el în gînd, cu baticul ci vulgar și cu oribilii eî ochelari 1 Ce ar zice Sanda dacă l-ar vedea în situația asta r N-ar fi geloasă, ar socoti pur și simplu că s-a țicnit. De fapt, nu-J interesa doctorița, ce idee! Observase că nu purta verighetă și i se părea foarte firesc. O femeie fără instinct, care nici nu-și dă măcar seama că e urmărită. O femeie sensibilă simte cind e privită cu insistență din spate. Și, pc urmă, ar fi trebuit să-i audă pașii care bocăneau sec și apăsat în liniștea aceea rurală. Cotise acum pe o alee din dosul gării, mergind grăbită, iar el pe urmele ei. Nu se mai putu stăpini: Tovarășă doctor! Ea întoarse capul și dind cu ochii de el se opri. De data asta ii surprinse o tresărire ■imperceptibilă în expresia pe care, încă nu putea s-o descifreze. — Am să vă fac o spălătură cu apă distilată. Totul va merge bine, spuse ca, profesional Tovarășă doctor, se auzi el ingăimind, dumneavoastră nu vedeți în oameni decît pacienți ? Eu sunt romancier și pentru mine ar fi cea mai mare catastrofă să-mi pierd vederea I Orice om are nevoie de ochii lui, spuse ea, fără să răspundă, observă el, la prima întrebare. Și nici nu părea că o impresionase amănuntul că e romancier. Probabil nu citea nimic decît, ziarele și literatura medicală. Medicii sunt niște oameni atit de lipsiți ■le imaginație, socoti, îneît nu sunt in stare să-și recreeze lumea pe care tu le-o sugerezi prin cuvinte, de aceea preferă spectacolul — cinematograful, teatrul — unde li se servește lotul gata făcut. Plidisoasă speță umană. — Cred că v-ar fi amuzat tnai mult, observă el fără noimă, dacă aș fi fost o femeie apucată 1n tren de durerile tăcerii. — Am avut un asemenea caz. răspunse ea cu o voce seacă. Am avut multă bălaie de cap cu ca, mi-era teamă că va fi nevoie de o cezariană. Pină la urmă, însă, a mers. A născut un prunc zdravăn de patru kilograme, preciză cu o intonație în care vibra un fel de mindrie pentru ceva ce el nu înțelegea prea bine. Era prima dată cînd 1 se părea că -descoperă în timbrul — catifelat dar reținut — al vocii ei, o nuanță de exaltare. — Vă plac copiii ? — îmi place orice treabă dusă la bun sfîrșit. — Și dacă îmi veți salva ochiul veți fi mindră de treaba asta ? Ea ridică fața spre el mulțumindu-se să-l cintărească cu un soi de nedumerire. Găsiți că sunt copilăros, nu-i 16 Anișonra (NI ea nu : înfre douft trenuri ața? continuă el, arțăgos. Asta din cauză că ochiul mă face să sufăr. Sa nu credeți cj vreau să mu liniștesc insultindu-vă. Do fapt sunteți extrem de amabilă cu mine, un necunoscut! (Niciodată nu mi-am închipuit că pot fi atît de idiot, se certă interior. Oare aceasta si fie structura mea reală și toată pretinsa mea „finețe intelectuală"1 o pagă ?) Veți spune ca aceasta c datoria unui medic... îl auzi pe idiotul din el continuînd. Cum ea tiu răspundea, adăuga desguslat de sine însuți și de situația pe care o creease: Nu mai scot nici un cuvint. Vă jur că n-am să mai vorbesc! Aterseră cîha timp alături în tăcere, pe strada pustie, pavată cu cărămizi ți umbrită de niște duzi bătrîni, ca pe un drum scos din cine știe ce poveste. Ea îi ajungea pînă la irreche ți avea un profil de pisoi cu ochelari. După forma țx: care o ,hia pe-,cșpul,eț basmaua, părea câ poartă coc. Iți imagină un oribil coc ca acela al unei bătrîne dintr-o reclamă pentru nu știu ce lină din. care aceasta împletea un ciorap. Citeva minute mai tirziu, clădirile rămaseră în urmă și ajunseră într-un fel de pajiște speriind niște găini de pe potecă, ce o luară la fugă cotcodăcind indignate, apoi doctorița se opri in fața unui grilaj ce înconjura o vilă aibă modernă, atît de neașteptată în tot peisajul de parcă ar fi apărut atunci din pămînt la semnul unei baghete magice. Era așezat pe un taburet într-0 încăpere cu pereții albi, cu linoleum albastru pe jos și cu mobilă sanitară tip: luciu de lac alb, de sticlă și oțel, cum văzuse de Curînd la București într-o policlinică nouă. Doctorița iți scoase impermeabilul și basmaua, își îmbră- case un halat alb de aceeași croială și, întoarsă cu spatele, se spăla. Apoi începu să trebă- luiască la o măsuță cu instrumente și însfirșit veni spre el ațezindu-se în fața lui. Iți scoase ochelarii și o vedea pentru prima dată „nedeghizată". Avea ochii căprui, migdalațl caligrafic, cu genele scurte și dese, sub niște sprintene tot atit de precis desenate urmTnd cuminte curba arcadei. Privirea ei inteligentă avea acea’ expresie de efort, însoțit de o vagă enulzare, caracteristică privirii miopilor cind își scot ochelarii. Ceva în infirmitatea asta1 îl înduioșa și nu-și putea împiedeca senzația emoționantă că are în fața lui cei mai puri ■ x'hi pe care ii văzuse vreodată la un om, un soi de ochi de căprioară. Ochii Sandei, trași spre tîmple ca la feline, cu privirile albastre-verzui sub genele întoarse ca la păpuși, i se păreau, in amintire, prea decorativi. Toate considerațiile astea, însă nu-l împiedecau să fie teribil de neîncrezător in price- șx-rea acestei doctorițe de țară. Ea își întinse spre el mina mică și albă, atingîndu-i pleoapă pe jos eu o apăsare imperceptibilă și sc apropiase foarte mult de fața Iui: — Aici este. Ofarimă de zgură, spuse. Un cadru mediu sanitar, feminin pccare ptei nu-1 luase in seamă, so apropie ți-i dădu doctoriței un instrument, tar aceasta îl plimba aeum, ușor în șanțul dintre pleoapa inferioară și globul ocular. Stați liniștit, ordona cu un timbru .sever. Apoi: gata. Asta a fost tot. A ieșit. țr- "I. > :Luă dc dala asta o siringă. El inlrcbă: — Ce ați pus în siringă î —■ Nimfe, Adică un anli-mflainaior. llidrocoriizon diluat în apă distilată. Cadrul mediu sanitar ii ținea o tăvîță rotundă sub bărbie și îl ștergea pe obraz cu un tifon. ‘ ■ 1 — Dar ustură îngrozitor! exclamă el, încereînd su-și justifice reflexul involuntar alj ochiului care tindea să se includă. — E sensibilizata conjui'tiva. Ceea cc v-am pus nu ustură, dimpotrivă,.. i — Vă rog să mă iertați. Stau foarte cuminte, dar nunii pot împiedica reflexele.'-, 'r — Nu e nimic, e foarte natural. Terminase operația și-i dădu siringa femeii care plecă dueîndu-și tăvi ța. Rămase liniștită, cu figura senină luminată de un vag zîmbet în colțul buzelor, privindu-1 încurajator. Avea aerul unei -persoane sincer mulțămite că H făcuse un bine, socoti el, și toată această atituctiuc nu era decît o mascaradă pe; care nu se știe de unde, o învățau toți tnediciî. Cum era la o distanță primejdios de mfcă de fața lui,’ cu fața ei de un oval pur ce-i amintea pe Albă ca zăpada dintr-o carte'cii bâ^me’ din copilărie, lui îi veni ideea năstrușnică : Ce ar fi să-și ciocnească acum fruntea de a el. A Ușoara Mranu : Intre douA trenuri ea berbecii ? Ar spune probabil: Nu e nimic, e foarte natural! Oh, acești infami medici, cu bonomia lor profesională, care acceptă tot. înțeleg tot și, dacă ești nagîț, poți să crezi că in capul lor, măear, in momentul acesta cind te privesc cu atîta înțelegătoare simpatie, ocupi un loc ca Om. Dar nu, tu nu ești decît „pacientul", ceva ce nu e nici mobilă nici om. Altfel niciodată nu și-ar fi permis femeia asta rigidă să contemple astfel un bărbat. — fini pare bine că însfîrșit aveți mai multă încredere in noi, spuse ea, — De ce credeți asta ? — Nu mai aveți acel aer de... acel aer speriat, se corectă după ce înghiți un nod, — De vită dusă la abator, vofați să spuneți. Ea zîmbf cu toți dinții, de data asta cir o veselie copilărească ce nu mai păstra nici o uf ml dîn poza ei profesionala. lș aminti de alura pe care o avusese cînd sărise de pe treptele vagonului. — Puteți să vă ridicați, anunță. Mai ustură puțin dar cei mult îulr-o oră veți uita de tot ce s-ă înlîmplat. Se duse apoi la biroul alb și deschise o condică mare ce trona in mîfbrvcul lui. O formalitate, spuse în timp « se așeza. Vă rog să iuați loc, adăugă ară- tînduf un scaun din fața biroului. Așa. Și, deșurubîndu-șj stilou!; Numele și pronumele. — Constantin Diodor. — Diodor Constantin, repetă ea. — Nu, o întrerupse el, Constantin e numele de familie. Pronumele e Diodor. Tatăl meu era profesor de istorie. Era cît p-aci să mă cheme Herodot, dar s-a opus mama. Ea zimbî, scriind. Apoi ridică ochii spre el; — Vîrsta î — Douăzeci și șapte de ani. Profesiunea : desena lor tehnic. V-am spus că sini romaii- cfer ca să vă impresionez. De fapt cariera mea abea începe. Primul meu roman va apare în toamnă. Ain constatat că nu v-a impresionat meseria fie care v-am dec la ral-o, poate vă interesează mai mult cea de desenator tehnic, spuse cu un zîmbet. Mai ales că lucrez te mode. Ea îi aruncă, în adevăr, o privire amuzantă t — Im! închipuisem că m-am înșelat. De fapt, de la început cînd v-am zărit in tren, mi-am spus că trebuie sa aveți ceva comun cu, știu eu. deăoMtiva, arhitectura, ilustra- ția... Pe urmă mi-ați apus că sînteți romancier. Am fost puțin contrariată, deoarece m-ați făcut să mă îndoiesc de intuiția mea... — Dar ce v-a determinat să-mi atribuiți o asemenea profesiune? Ea ezită, apoi spuse cu un curaj de om care sare de pe o trambulină : — Aveți ceva de personaj de afiș. E de vină Sanda, își spuse el, cu mania ei de a vedea totul in decorativ. Ea il infliMn țase — îl obligase aproape — să se îmbrace in chipul în care 0 făcuse. — Inii pare rău, spuse. V-am făcut o impresie proastă. Ea nu răspunse nimic. Dar după felul în care întoarse fața spre ajutoarea ei, înțelese că trebuie să se ridice, — Acum veți fi condus la casa de nașteri. Doriți probabil sa vă spălafî, să vă odihniți puțin ... După ce se spălase și bărbierise. Constantin Diodor se îmbrăca din nou și neștiind ce să facă fn încăperea asia dichisită se așeză pe marginea unuia din paturile de fier lăcuite în alb, avînd grija să nu deranjeze cuvertura. Numai un spirit meschin, își spuse, privind paturile așezate pe două rinduri, un rind cu cuverturi bleu celălalt cu cuverturi roz, poate să găsească satisfacție intr-o ordine atit de meticuloasă. Dealtfel primise oarecari Informații de la sora care îl adusese aici, o maîaîdâ in a cărei față smeadă străluceau niște «hi neverosimil de verzi, parcă pîlpiia în ci o fosforescență macabră. — Cred că nu e prea plăcut sa lucrezi așa in tăcere, începuse el. Ea șovăise, dar cum probabil expresia lui o încurajase, răspunse: — Așa vrea tovarășa doctor. E o femeie aprigă ... — E rea ? Eace scandal ? — Nu face scandal. Nn e rea. Ne-a adunat, la început, cind a fost muiata la Hoi. și ne-a explicat ce vrea. Gînd a venit dumneaei, ac an patru ani, dispensarul era nou nouț, dar doctorița care a fost aici șî care era flotanlă tocmai de la Timișoara, nu se. 16 Anieoara Odeanu : Intre două trenuri îngrijea de nimic și bineînțeles țoala lumea, așa tarii slăpiu, ișî Lățea joc. Eu le-ani spus că nu fac bine ce fac, ilar ca sil tiu-mi aprind paie in cap, că la urma urmei nu eu răspun- deam, mi-ain vuzut de treabă. Doctorița aceea, o fișncață cu părut vopsit, a plecat, nu știu pe unde, s-a aranjat, ți a venit asta. A venit ți a făcut ordine. Noi Lt început n-am luat-o ui șerjos, dar a începui eu sancțiunile, Un felcer a fost ruutat disciplinar din cauza ei. E adevărat ca cel ce a venit în loc... iâcu un seinn cu mina drept completare. — Vezi că e rea. - Ain zis și noi In început că e rea. I’e urma, inșii, am văzut că e dreaptă. Dacă ești om cu judecată, nu poli cîrti împotriva unui orn chiar sever Care e drept. Altfel e chiar bună. Nu răminc nimeni ncajulat de ea. Și e veselă, cind are eu chef de vorbă, atîtea îți |x>vealeșle. Dar la lucru tiu glumești cu ea. Ața ii piace ei. Noi tie-am învățat cu ea. El conchise, însă, că doctorița era o maniacă ți răspindea acest spirit în jurul ei ca pe o miasmă, îți aminti de Sanda a cărei odaie era atît de încărcatei de reviste ilustrate, mai ales dc modă, de planșe ți de cirpe colorate, îniut totdeauna cînd mergea la ea n-ave < pe ce să se așeze. Ea încuraja : „Așează-te oriunde, ți-e teamă sa nu-mi strici dezt*rdî' nea ? 1" Aici, dimpotrivă, din cauza prea mărci ordini încăperea era tot atit de incomoda, nici n-avea curaj să se întindă pe un pal. Caraghioasă aventură! Nu trecuseră ulei douăzeci și pâini ite ore de cînd plecase din Gara de Nord, își mai avea ți acum întipărită în minte, proaspăt, silueta neverosimil de subțire a Sandei, cu fîț-îlțul ei scurt bleu-marln, cir picioarele lungi pe tocurile ac și cu „pajul” ei cu breton, picant și ridicol, ce o făcea sî semene leit ereditarilor pe care le schița cu o repeziciune de scamator. Aici, prin ferestrele largi, se zărea un loc viran pe care pățita alene o vacă bălțatâ, mai încolo treceau în itionom un cird de gîște albe, iar pe creasta unei case, două turtu- rele se iulieatt I» antena unui televizor. Aceasta era cadrul doctoriței, își spuse, fiecare dintre cele două femei se potrivea cu cadrul ei. Pe Sanda doctorița asta ar ii oripl|ut-o; Și ea era o maniaca, o estetă care vedea toiul prin prizma concepției ei despre lume: desenatoare, maî bine zis „creatoare" de modele, ar fi vrut ea toate femeile de pe stradă să semene cu mâneci linele de la Parada modei. O femeie care nu era „lucrată", după expre- sia ei, o înfuria ca o insultă : „Nu-și pune deloc în valoare ochii oblici, a intrat în tiparul unei păpuși blonde de serie", spunea de pildă despre o fală pe care o încrucișaseră pe stradă. „Șl cum ai vrea să fie? Eu o găsesc nostimă'1. „Ar li trebuit să rJininâ șatenă. Să se bronzeze. Să-și creeze un tip de dansatoare indiană". „Dar poale c o foarte cumsecade persoană normală, poale că firea ei, genul el de muncă, felul ei dc a fi, nu se potrivesc eu lipul pe care M pretinzi Iu". „Oh, Dorule, iu întotdeauna intervii, ea să reduci lotul la platitudine, cu felul tău atotințelegatur. Alunei să-și îi jhjș cenușe in | cap ți să realizeze un lip de fată cumsecade. De ce s-a oxigenat?" „Dar e bine ce oamenii să aibă deîecle, să greșească. O lume de manechine perfecte cum vrei tu ar fi îngrozitor de plicticoasă" protesta el, urinărindud ochii de un albastru verzui dc sticlă, alenți la fiecare trecătoare cu o severitate de grad militar ce îți urmărește recruții- Sanda nu-1 ajuta in carieră, conchise. Doctorița în schimb părea altă obsedată. O obsedată a unei ordini geometrice, strălucitoare li seci. Viața trebuie să fie pentru ea, în nit mod decît pentru Sanda, corectă ți tot atit de rigidă ca ochelarii ei cu rame aproape rotunde, închise la culoare, care o poceau. * « O văzu după cilexa ore. Purta o șemizetă de popii» de croială masculină și O fustă de tergal cenușie plisată. N-avea coc împletit în vîrful capului. își stringea părul șaten îair-vn rulou pe ceafă, ceea ce îi dădea din față un aer androgin ce contrasta plăcut cu corpul feminin cu sinii fermi și cam opulenți ți talie subțire. Deți purta iar oribilii ochelari, li observă pentru Inliia dală gingășia capului mic ți ținuta mîndră a gîtului lung, elemente ce-i dădeau un aer de leliță, făcind-o să pară mult mai tînără decît atunci rînd o văzuse îmbrobodită, în iren. — E bine? întreabă ca cu aplombul ei enervai, făcut dintr-un amestec de voie bună și siguranță profesională. — Vă mulțumesc, da. Aproape că am uitai. Am făcut o plimbare prin comună. - E frumoasă comuna noastră, nud așa? — M-a surprins numărul mare de case modeme cu storuri automate. Anisoara Od«a*lu i Intre irenurt 19 Sunt ambițioși. E deajunș să-și iacă unul ceva ce i se părea modern că se iau toți după ei. De fapl, au bani. Sunt oameni harnici și foarte descurcăreți. De cînd își scosese halatul, o găsi mai abordabilă. Felul ei dc a se purta ii amintea de sora lui mai mică, din vremea cind era o școlăriță mintoasă, mereu primă premiantă, îngrozitor dc curioasă să vadă ți să înțeleagă tot. Desigur o femeie de soiul acesta n-ar fi putut admite să nu vadă de la distanță. Părea că ea iți dă seama, totuși, in fața lui, că ochelarii n-o avantajează pentrucă de cite ori ii întâlnea privirea iți întorcea capul in profil. Văzută astfel, părul adunat pe ceafă îi dădea un aer amuzant care ii umplea dc nu știa ce sentiment de duioasă conștiință a superiorității masculine. Dar 1n ochii ei, după cum observase, nu se citea nimic, nici acea minimă senzație de plăcere vizuală pc care se obișnuise s-o provoace. îi venea s-o întrebe: „Vă este dezagreabilă mutra mea?" Dar nu avu curajul. Se simțea îngrozitor de contrariat — și asta îl înfurie — fiind obligat să admită că poale să nu placă sau, însfîrțit, să nu intereseze pe cineva nici prin fizicul lui nici prin personalitatea lui. Puțin îi păsa femeii acesteia că e tînăr ți voinic și ar fi rămas la fel de neinleresată de persoana lui chiar dacă ar fi auzit că la București toată lumea il găsea „fermecător". — Am venit de fapt să vă invit la masa, spuse, după un răstimp in care privise spre fereastră, concentrată asupra unor probleme interioare, — Sunteți mereu preocupată .., — Sunt uneie cazuri care îmi pun probleme. E neplăcut să n-ai cu cine să te slătuiești... Dar. să nu vă plictisesc, conchise cu un zîmbet, înălțindu-și capul, semeț, cu aerul unui om care vrea să-și scuture grijile. Gnd străbătură culoarul pavat cu linoleum, o țigăneușă care-l ștergea leneș cu ajutorul unei cirpe ude înfășurate pe o perie eu coadă lungă, se dădu la o parte privindu-l cu gura întredeschisă și cu ochii strălucitori de admirație. înstîrșit avusese și el un „succes" in satul acesta, îți spuse, ironic. După cum se aștepta, doctorița locuia intr-o cameră cu mobilă „cornidna(ă“, foarte bine întreținută dar de un tip dc mult depășii, «rit și greoi, desavantajata încă de felul geometric în care sc învecinau mobilele ți de banalitatea celor cîlorva obiecte decorative ce sc aflau pe studio și dulapul totodată șifonier și „bufet cu vitrină". Lipsa asta de imaginație ii dădu un fel de senzație dc sufocare intelectuală. Luă loc la masa, ațternută cu o față de masă dc nylon alb ce imita o broderie și cu lacîmurî cu floricele minuscule aurite ce se vedea că fac parte dintr-un serviciu mai mare, scump, ți în clipa următoare apăru o țărancă uscată, cu o mutră apatică de chelner stilat, purlînd un șorț alb scrobit ți ținînd pe o lavă un castron ce aburea — Dumneavoastră nu Iuați masa ? o întrebă pe doctorița care se așezase pe .marginea studioului cu un aer atent de gazdă politicoasă. — Eu am luat masa. — Ați ți dormit ? -— Nu. De ce ? — îmi închipuiam ră n-ați dormit toată nonplea. Ea zimbi: — Eu rezist. — Spuneți asta cu un Ion ca și cînd ați fi omul minune care nu are nevoie dc somn nici ziua nici noaptea. — Dacă e cazul, nu. — Dar o să vă epuizați. Acum nu vă dați seama fiindcă sunteți tinără. — Sunt deja bătrină. Am treizeci și cinci de ani, răspunse simplu. — Este imposibil! exclamă el simțind că se înroșește de un fel de ciudată jenă de a fi prea tînăr. . — Ea zimța, măsurîndu-1 cu un aer intrigat: — Nu mi-am ascuns niciodată vîrsta, la ce ar folosi ? El tăcu, servindu-ți supa. La prima sorbitură se gîndi că va trebui să facă un mare efort nu atit ca s-o mănînce, cit ca să-și ascundă o grimasă neplăcută, fiindcă fiertura asia dubioasă, pe gustul unei bucătării cu care nu era obișnuit, îi făcea greață. — Doriți puțină lămiie ? observă ea. Sau ardei iute. El le dori pe amîndouă, pentrucă pînă fa urmă să-și prepare un asemenea „filtru magic" îneît de data asta trebui să facă și mai mari eforturi ca să nu se observe că înghite foc, ca fachirii, dres cu aghiazmă Și se mai sili s-o lingă pînă la ultima picătură ea să împiedice posibitatea — de altfel 20 Anisoara Odeanu : Intre douA trenuri absurdă — ca doctorița sau femeia de la bucătărie, cuprinse de curiozitatea de a-i cunoaște gustul, să-și dea seama ce mincase ți să se tăvălească dc ris. — îmi dațî voie, auzi vocea ei, in timp ce el îți punea aceste complicate probleme, să vă întreb — am avut totdeauna curiozitatea asta — ce anume il poate îndemna pe un om să scrie romane? Femeia intră de data asta din nou, parcă l-ar ti urmărit printr-o gaură făcută în perete, tocmai in momentul cind terminase de sorbit supa ți lăsase lingura în farfurie. Purta de data asia pe tavă o farfurie mare cu șnițele vicneze. — E vițel, observă doctorița. Cred că au să vâ placă. Ciorba era făcută după gustul nostru, mi-am dat seama că ați mîncat-o in silă, dar n-am intervenit fiindcă știu din experiență că un lichid fierbinte e reconfortant. El zimbi. gindindu-se la ceea ce era taina lui in legătură cu respectivul lichid. îți servi un șnițel și o lingură de piure de cartofi, apoi spuse: — înțeleg că pentru dunmcavoastă această îndeletnicire e cam caraghioasă. Am un prieten psihiatru care ne consideră pe toți — adică pe toți artiștii de orice soi — schizofrenicî- — Prietenul dumneavoastră are vreo idee precisă despre normal ? întreabă ea serios. El o privi intrigat: — Știu eu. Cred că da. Am impresia că il confundă cu mediocritatea. De cc ? — Vă rog să mîncați, il încurajă ca. Vă țin de vorbă și vă împiedic să mîncați. Eu n-am cunoscut nici un psihiatru care să dea o definiție mulțumitoare normalului. Sau, poate sunt prea pretențioasă in ce privește conținutul acestei noțiuni. In sfirșit șnițelul era comestibil ți pe lingă aceasta îl ajutase să elimine o parte din saliva acea infestată de lămiie și ardei iute. Femeia ospătar apăru din nou cu tava pe care, drept în mijloc, era așezată o ceașcă pe o farfurioară, Era un șvarț, constată de la prima înghițitură, cu gust dubios șl pe deasupra și răcit. — Nu vă place, nu-i așa ? observă doctorița cu un zimbet amuzat. — Ha da, protestă el. e bun, De ce spuneți că nu-mi place? Pe fața dumneavoaslă se citesc toate nuanțele gindurilor și sentimentelor dumnea- voastră. Sunteți, cum să spun, transparent. El avu o grimasă de contrarietate: — E foarte neplăcut să fi așa, spuse. Ce e foarte ciudat e că pentru întîia dată in xîața mea mi se spune lucrul acesta. Poate că dumneavoastră aveți o perspicacitate ieșită din comun. — Nu știu, răspunse ea. El scoase din buzunarul pantalonilor un pachet de țigări Carpațl cu filtru. — îmi dați voie ? — Desigur. Credeam că nu fumați, Și se ridică revenind cu o scrumieră care desigur nu Fusese niciodată întrebuințată, îți spuse cl observîndu-i strălucirea imaculată. O scosese din vitrină și arăta ca o frunză dc viță din argint. — Nu fumez decît foarte rar... — Cind sunteți contrariat... — Nu. Cînd trebuie să fac un efort de concentrare. M-ați întrebat de ce scriu. Ei, bine, nu știu de ce scriu poate pcnlrucă tatăl meu era profesor de istorie și era ursuz. ÎI pasiona meseria lui și cînd venea de la școală se cufunda cu nasul în cărți. Făcea lucrări. Mama, obiș- nuită să nu-1 deranjeze ^i să-l stea tot timpul la dispoziție, era și ea tăcută. Iar eu aveam un : milion de lucruri de întrebat ți un milion de lucruri de spus și nimeni nu mă asculta. Atunci mi-am creîat un personaj, pe ,.Oncle Jean“. Mă veți întreba dc ce nu „unchiul Ion". Pentrucă am văzut într-o zi o fetiță în Cițmigiu, de mină cu un domn bătrîn și uscățiv care, îngenunchiat, cu o lupă, privea o floare. „Onde Jean” striga fetița, lrăgîndu-1 de . mina „termină odală cu joaca și hai să-mi dai înghețată pe băț". „încet, încet, mîtitico" mormăia „uncie Jean", continuînd să examineze floarea. Avea un accent străin. „Oncle Jean" — cel creeat de mine — îmi era antipatic, era exasperant, nu știu cine mă pusese să-l creez. Trăgeam de cl ca un mînz nărăvaș de o diligență hodorogită. El se opri, contemplînd-o cum stătea cu coatele răzimate pe masă sprijinindu-și bărbia de podul palmelor într-o atitudine de școlar cuminte. Ea se turbură de nu știa , ce anume din privirea lui. I Oddinu ; între doua trenuri 21 " Cu alte cuvintet ați avut din copilărie mania de a creea personagii, spuse. Nici pe mine tiu mii lu« nimeni in seamă. Eu sunt țărancă, părinții mei lucrau din greu ta cîmp și eram muiți copii, In plus nu mă puteau suferi fiindcă credeau că mă prefac că nu văd, pentrucă. deși de departe loată lumea era pentru mine cufundată în ceață, de aproape vedeam să citesc. lini plăcea să învăț, Dai nu m-nm gindit să creez personagii imaginare cu care să stati de vorbă ... — Probabil, spuse el. La patrusprezece ani am trimis prima schița ia o revistă. Mi-au răspuns la Poșta Redacției că lucrarea mea are calități dar și lipsuri ce o fac nepubli cobită. Să nu mă descurajez, insă, să mai încerc. Din epoca aceea mi-am dat seama că am devenit suspect. Nimeni nu-mi știa taina dar toți mă suspectau, ceva din comporta- meritul meu mă făcea dubios. — Aveți ochi isiodilori. Oamenilor nu le place să fie iscodiți. Se întreabă cu ce scop faceți lucrul acesta ? 1 observă ea. — Probabil, admise el. Dar ți dumneavoastră aveți orbi iscoditori. Mă măsuraț; in tren ca un milițian pe un răufăcător deghizat. — Si pe mine mă interesează oamenii ... ■— Ca pacienți.,, - ■ Nu uit niciodată că pacientul c un om. A\i se vorbește de rutină la care se ajunge in profesiunea noastră, rutină care te face să nu vezi In om decît pacientul. N-aș vrea să ajung ziua aceea. Aș fi pierduta ... — Dar eu n*am fost pentru dumneavoastră decît un pacient,.., spuse el. Ea izbucni in rîs, încrudșindu-și brațele pe piept. — Dar de undei exclamă. Sliu acum — și de altfel o bănuiam — că sunteți inteligent și n-aveți să vă supărați; Allați că m-ați amuzat copios? Totuși, cu nu m-am gindit nici o clipă să Iac din dumneavoastră un personaj de literatură, El făcu un efort să-și depășească starea de rău psihic pe care nu și-o putuse împiedeca in fața rîsului ei deschis și spuse, stingindu-și țigara de mijlocul frunzei de viță de argint — V-am mărturisit de la început că nu știu pentrucc scriu, dar șliu că numai cînd scriu ma sinii, nu știu cum, cu însumi, în elementul meu. In restul timpului mă simt totdeauna puțin cam caraghios sau, cînd nu mai vreau să fiu caraghios, cam excroc. Ea nu mai rise. Ceva o făcuse să se întunece brusc și privirile ci lunecară spre fereastă cu un aer îngindurat dud îi spuse: — Din păcate, noi medicii ne. simțim caraghioși sau escroci adeseori chiar în exer- cițiul profesiunii noastre. Se știe din ce in ce mal mult și totuși nu sc șlic suficient în medicină șî adesea ia impresia că faci esjricnfă cu oamenii, că îl înșeli, lusîndu-i să aibe in tine o încredere absolută cînd Iu însuți ești răscolit dc țoale îndoielile. Trei sferturi din medicina pe care o practicăm, este psihoterapie.., — Șl în literatură, observă el, poți să ai impresia asta. întotdeauna mă controlez ca să nu fac o afirmație hazardată, să nu creez personagii false, reacții psihologice greșite. Și noi lucrăm cu materialul uman, ca dumneavoastră și psihologia are irit atîtea taine ca biologia. — De fapt, observă ea, nu poți să desprinzi gândirea de organism, psihicul și fizicul se interinfltiențează, în fond sunt unul și același lucru. Ceea ce e prosl, însă, în meseria noastră este că trebuie să iei o atitudine în fața bolnavului, el are încredere în tine, așteaptă un ajutor. Singura mea dorință reală este să învăț, să citesc. .. Expresia dezolantă pe care o văzu în momentul acesta pe fața ei, îl umplu din nou de duioșie. Ti venea s-o ia in brațe. Ce idioate reacții, își spuse, parcă ar fi rezolvat vreuna din problemele ei luîmi-o în brațe. își aprinse o altă țigară deoarece citi |K fața ei un fel de turburară ca și cînd ceva ar fi sirîiLo. Să fi înțeles mire și asta? De cîteva clipe între ei se creease o atmosferă nesănătoasă, ce nu venea din mărturisirile ce și ic făceau reciproc ci din timbrul melodios ol vocii ei, din risul ei proaspăt, din ovalul ei pur și felul în care își răzimn bărbia tn palma mâinii mici și încă din altceva ce nu sc pute ■ desluși, ceva ce semăna cu un fe! de electricitate ca aceea ce se simțea în aer in timpul fu; lunilor. Doar nu sunt pe cale să fac un „coup de fondre", își spuse. Ar fi absurd. Sanda ii plăcuse de la început, Purta, in ziua cînd a întitnit-o pentru înfiia dala in atelier, o coafură din acelea „tapate" în chip de tiară, și era însăși grația în persoană care trece., printre nodurile de mese, Doctorița asia, în schimb, nu-i plăcuse, și nici acum, privind la rece, nu corespundea cu nimic concepției sale despre femeia ihs care ar putea s-o iubească. Senzația lui era, însă, eu atît mai neliniștitoare cu cit il atrăgea încă mai Intens 22 Anlscara OdcanU : Intre dauA irvnuri tocmai pentrucă erou multe lucruri care nu-i plăceau la ea. Psihologia, iși spuse din nou ehăiiuri ca niște draci cu chef într-o noapte de sabat. Urmară porcii, apoi cîrdurile de gîșle șî de rațe, cele dîntii albe și infatuate, gîgiind cu pretenții de distincție, celelalte măcăind comic cu mersul lor legănat de țațe vesele, Tnsîîrșlt totul se isprăvi șî putu să privească în liniște soarele coborîl în apus ce lumina blînd cîmpia înverzită, abandonată singurătății în care avea să rumină pînă în zorii zilei, cu pilcurile ei de copaci grupați cile doi cîte trei sau singuratici, de toate formele și mări- mile ; ce i se păreau in momentul acesta atit de vii ți de expresivi ca toate ființele. Ceva tainic părea că se pregătește în cîmp, în liniștea asta care era o liniște reală și poetică, cu totul alta decît răstimpul de tăcere din zgomotul orașului mare. Un tren flueră undeva in depărtare și-l zări curînd tîrîndu-se ca o rîmă neagră, grăbită, cu moțul de fum dea- supra locomotivei, zglobiu și fără măreție ca un tren din desenele animate. Cînd se hotărî să se întoarcă, deoarece trecuse acel minut cînd soarele se ascunse după orizonl ți natura se umbrește brusc, zări, lingă cl, atimînd deasupra unui gard de scindări putrede, ramurile grele de flori ale unui liliac alb. Nu era nimeni pe stradă ți din curte nti se auzea nici un zgomot, parcă ar fi fost vorba de o casă părăsită. Rupse citeva pe furiș, holărit sa i le ducă doctori iei ca un omagiu discret din partea unui pacient recu- noscător. Pe măsură ce se apropia, însă, dc casă, il copleșea un fel de ezitare. Ea n-avea flori in cameră, poale că nu-i plac florile ți are să-l considere ridicol. Ceea ce, însă, îl hotărî, fu un incident, La un moment dat, de după colțul unei străzi apăru un tip înalt, cu alură de luptător de greco-romane, îmbrăcat într-un wind-jack de culoarea prafului, cu pantalon de sky în bocanci și o șapcă ecosez. Omul, rare avea o figură tăioasă Cu buze subțiri și cu nas atțuîlin, îl măsură cu niște ochi negri cercetători sub sprincenele dese și ceva din expresia acestui om j se păru că e totdeodată curios și amuzat. După ce et trecu, aruncă florile pe marginea drumului cu aceeași grîje de a nu fi văzut ca și atunci cînd le rupsese din copac. Dar fu lotuși văzut. Un cîrd de gișle intîrziale, care veneau pe urmele lui majesloase, supravegheate de gîscanul din coadă, se năpusti asupra liliacului pe care il înhățară cu ciocurile galbene cu un fel de hrăpăroșenie furioasă ți nu mai stătu să vadă ce s-a ales din el. Se înlîlni cu slreinul în fața casei de nașteri, care era în curtea dispensarului. Constantin Diodor salută scurt și se îndreptă spre culoarul casei de nașteri iar străinul spre cealaltă extremitate a clădirii. 24 Anlșoat.i Odeanu : între douâ trenuri Pc culoar o intilni pe țigăncușă. — Tot aici erai ? întrebă el. — Mă duc s-o anunț pe tovarășa doctor că a venit tovarășul inginer! strigă ea dispă- rînd înlr-o fluturare de fuste crețe, Scara, cînd iu din nou invitat la masă în apartamentul doctoriței, fu surprins de înfă- țișarea ei. Se întrebase și atunci, și mai tirziu, și desigur n-avea să știe niciodată, dacă, dintre simplă neîndemînare a unei croitorese nepricepute sau după gustul ei, iși făcuse ro- chia aceea a curei singură eleganță constă in faptul că era foarte curată și călcată, o rochie roz cu carouri, strinsă pe talie și evazată spre tiv, fără mineci și cu un decolteu rotund mult prea adine, atenuat, deasupra sinilor, de un volan de dantelă neagră inversat,care stătea în această poziție fiind foarte scrobit dar tindea mereu să se reverse și Ana Tudora avea un gest instinctiv de a-1 aranja, în permanență. Rochia nu era elegantă șî nici prea precis 1» modă, iar negrul dantelei nu era justificat de țesătura ce avea în ea numai nuanțe de roz, socoti Diodor in expert. Dar niciodată nu văzuse o carnație mai mult pusă in valoare și ceva mai ciudat frivol realizat tocmai din această simplitate și decență. Femeia asta, gîndi el, realizează poate fără să aibă habar, o viziune extravagantă de care ar fi invidioasă pînă și Sanda. Pielea ei era netedă cu nuanțe sidefii pe o carnație totdeodată gingașă și viguroasă, era un fc\de Venus în interpretare modernă cu talia sub- j țîre și bustul și brațele puternice, cu gitul ei lung și fața ei rotundă, fără fard, avind ceva din netitatea oului, o față care iși pierduse din aplomb din cauza părului pe care și-l lăsase liber, un păr de uu șaten cald și mătăsos ce-i cădea ușor ondulat spre rădăcina gîtului. în lot ansamblul acesta, ochelarii păreau puși de amuzament ca un zbenghi. Toată apariția ei făcea o impresie a ceva atit de absurd, incit Diodor se simțea tentat să i le scoalir pc toate de pe ea, dar poate, își spuse, dacii n-ar fi fost astfel nici n-ar fi stirnit o asemenea pornire dezmățată. Ea, însă, se mișca prin odaie liniștită părînd cu totul străină de impresia pe care o făcea. Era gîndi el, a patra înfățișare sub care o vedea azi, ca pe acele călărețe de circ care își dezbrăcat! hainele, și în sfirșit iși dădu seama că nu furase de la altă femeie nici dinții nici vocea, cum i se păruse în tren, ci că avea în față una din acele periculoase frumuseți conștiente a că s-a prezenîat Doroșan la mină „pus la șpiț“ adică sportiv dar elegant ca după jurnal. Am dat drutnul la „colivie" care se bălăngănea din colț in colț, Eram eu el «Iar eu eram obișnuit De unde la inceput părea foarte vorbăreț, acum începuse să cam facă pauze intre fraze, pe. urmă intre cuvinte, je făcuse palid. Am cobo- rit adine de tot. nu-mi mai aduc aminte la ce orizont, și am apucat-O pe galerie. Doroșan tăcea. Apoi Lent auzit, ingăimind jenat: „N-aveți pe aici un W.C. ? Știți, e foarte penibil, dar am făcut cri o toxi-imccție, nu știu cc am uimeai, cred că niște mezeluri." Aiurea ! Cînd Il-am întllnit sus la lumină plesnea de sănătate și de voie bună, „Păi, i-am spus, îmi pare au dar trelnuia să-mi Sfnii la intrare. Aici te duci și dumneata unde poți. Sînt nișe pe gale rie," Pe urma, cind ne am împrietenii, mi-a povestit ei cum a dat din colț in colț, cu — par- don — pantalonii in mină, că eu am rămas in urma discret. întunerec, căldură. f>c galerii veneau vagonelele iu goană, dacă nu te ferești la timp te fac praf, mă rog, mină nu local dc dans... Cum își zicea biciul de el că a ajuns intr-un loc potrivi: numai ca auzea o voce: „Nu te c... tovarășe aici că eu aici lucru și îmi p... Ce nu tc-ai gindil la intrare?” lata o dramă. Acum o povestește rizînd ... — Dar puteau să-l facă praf vagonelele... Desigur. Și atunci si altmlala Dar trebuie sa te obișnuiești eu riscul. Viața, după părerea mea trebuie s-o trăiești va și cind ai avea dc trăit o inie de ani, dar să nu te înfri- enșeze ideea că poți muri chiar în momentul acesta. Cit o iei în piept, c bine ! Cu cil ești mai fricos, cu atît le fugărește mai mult va să-ți dea în cap. Bun băiat Doroșan, dacă vrea s-o ia fx sora dumîtale. sa se mărite eu ochii iiu'îiiși. Parc el cam scamator dar, contrar impresiilor superficiale, lucrul lui c lumi făcut eu femei. El se opri, privind spre studio-til i» care se așezase Ana Tudora, șî Constantin Dîodor ii urinări privirea. O văzu ghemuită într-un colț, răzimată de spetează, adormise, senină și nemișcată în rochia ei roz ce se desfăcea va o corolă, semmnml cu o păpușă mare. Noaptea trecută 11-a dormit deloc, spuse Diodor. \ avut o chemare in satul vecin. Știu, răspunse inginerul, contempiînd o, la inceput Indiferent pentru ca apa încetul, 11 încetul, pe fața lui ascuțită și autoritară, să se trezească o expresie de duioșie reținută, să sperăm ca măcar in noaptea asta n vor lașa să doarmă liniștită, l a are multă ambiție șl voința dar are o structură delicată ... Miine dimineața plecăm. împreună, la Anina, schimbă el vorba ca o concluzie, in birlngul acela din crcerul munților. Ai să vezi un drum um nu mai exista, numai viaducte și tonele, construcție formidabila ... Eu m-am obișnuit cu el, dar așa spun străinii care vin la noi, că e splendid. Ajuns iu odaia din casa de nașteri, Constantin Diodor deschise larg fereastra și con- templu multă vreme frumoasa noapte eu lună plină a cărei lumină albea locul viran pudrind iarba și buruenile cu praf de argint, de parcă ar fi avut în față o poiană fermecată unde avea să vină să danseze Cenușăreasa, Din sat se auzeau lătrături de cîinl, era la început cîte un solo, refrenat apoi de im fel de cor antic alcătuit din toți Clinii salului. în inlervalurite 27 £t Odcanu : tmre douA trenuri de tăcere străbateau, ca o melopee, orăcăiturile brotacilor dintr-o baltă oarecare, apoi brusc începu de la un aparat de radio un cintec de „beatles" pe care nimeni nu-i întrerupse. Totul i se părea teribil dc amuzant. Sanda ar li spus că totul e un fel de balamuc dar lui tocmai această teribila diversitate ii plăcea. Totuși ceva trist il încerca dinăuntru, o contrarietate căreia in sfirșit ii găsi rădăcinile: își dădu seama că o pierduse definitiv pe Ana Tudora. Miine va fi departe, in alt peisaj, alte fețe se vor suprapune peste acee.. a Anei Tudora. Deja inginerul schimbase raporturile dintre ei cu prezența lui și cu poveștile lui din Anina, Ana Tudora de azi dimineață dispăruse, dispăruse și a doua și a treia .Ana ludora, pe cea adevărată n-o va cunoaște niciodată iar cea pe care o avea în inimă era o creație a lui care ii va servi cindva poate ca o eroină de literatură. A doua zi se duce să-și ia rămas bun de la gazdă. Intră în dispensar simțind cum. Încetul cu încetul, cu fiecare pas, 11 năpădea psihologia călătorului, Trecu prin sala de așteptare ticsită și bătu în ușa cabinetului medical. Doctorița apăru în cadrul ei, ținînd în aer miinile, in mânuși de cauciuc, ca un cățel care face sluj. — Țin să vă mulțumesc pentru tot ce ați făcut pentru mine, ingâimă el cu □ poli- tețe convențională. — Ol», n-am făcut nimic, răspunse ea cu un zimbet profesional. Nu aveți pentru ee să-mi mulțuniți. t i se înclină respectuos șî asta fu tot. La poartă il aștepta inginerul. După ce trenul se urni din gară, comuna mai stărui cîteva minut? în fața geamii rilor, ca văzută pe un ecran lat, apoi totul râmase în urmă și începu monotona defilare a cimpului cu simfonia ci verde sub albastrul cerului senin. întretăiată de pete răzlețe, albeața unor „sălașuri" singuratece, apoi oameni, vechicule, vite, toate presărate într-un vast spațiu liniștit. Spre marea lui surpriză încercă dintr-odată un sentiment de cumplită și cu toiul neașteptată suferință psihică ale cărei cauze nu le putea lămuri. Cred, iși, spuse, că sufăr pentru viața care trece mereu ducindu-și ca un riu apele la vale și cu ele momentele melc dc emoție, duioșie și afecțiune, din care nimic nu poate fi reținut. Sunt încă prea tînăr, conchise, intr-o zi lucrurile astea n-au să mă mai doară. Dar, ca Ana Tudora, iși dădu seama. în același timp, că n-ar fi vrut să vină niciodată o asemenea zi cind viața să devină doar acalmie plină de înțelepciune și renunțare. S-ar fi socotit, abea atunci, pierdut AA7Ș0AM ODEANU 28 Anlțoara Odeanu : Iwc ClouA trenuri întrebări simple știu de ce, de ce aș vrea să fiu Un arbore de flăcări, purpuriu Aflând cu pîlpîirea naltă-a torții Prin carc-n vînt să mistui apa mortii Cu aprigă minie de titan ... /lpot\ clocotitor ca un zăpor montan Să mă arunc spre stele-n vid, Cu mina-mi infinitul să-l deschid. Nu știu de ce aș vrea să fiu un fluviu Ori nepătruns, imens diluviu Mai nesfîrșit ca timpul și mai pur Decît adincul spațiului de-azur Topit în jgheabul milioanelor de astre, viu... să vreau, veșnic, veșnic să fiu! BALADĂ O " ndrăgostit de stele, copilul ducea-n gind Un foșnet mut de frunze și palid vechi deschis ... In ochii de cicoare luceafărul plăpind Și-n mînă-i tremtirîndă, un verde ram de vis. La sfat mereu cu luna și trestia din baltă Ii înfrunzeau pe Umple aprinse zări de dor, Cind răsărea din lanuri, crescută-n rod, înaltă Făptura Toamnei, blondă, cu plete de mohor. Vedea sonor prin sălcii aripi de ghionoae. Simțea năluca orei pe frunte cum îi urcă — Și-amurgul plin de singe ce-n ramuri reci desfoaie Rug vinețiu și galben ca pielea de năpîrcă. Și se porneau, In cirduri, cocorii toți, departe Să-i toarne-n ochi otrava văzduhului de ceară, Țesînd tristeți tăcute, cu zări înfrigurate Ce-i înfășau in somnul din fiecare seară. Pe mină ii sta plin sul ca un cocor bolnav Cu visele de-a valma sub ploi Urzii și grele. Și-ar fi zburat copilul spre-un țărm de cintec, grav .. * Dar nu-i crescură încă și lui aripi de stele. Tuiwl ; IntrehArl. simple AUTUMNALĂ C/tzi in loc de cărți și crizanteme Iți aduc din toamnă o ferigă Și-un poem cu moarte, nu te teme, V-auzi nesfirșirea cum ne strigă ? N-auzi timpul cum lovește-n noi Ca-ntr-o coajă dc gorun o ghionoaie ? Anii se desprind ca niște foi, Creanga vieții, iu declin, se-ndoaie. Să fugim la noapte in pădure! Mii de flaute ne-or plinge-n drum, Pe cînd luna va tăia ca o secure Umbra noastră — arbore de fum. HARALAMtHE țUGUt M O M E N T N T E N S JJăt rinul pictor avea un ceas cu pendulă Ce-i măsurase viața de la un capăt la altul. Trei rinduri de flori se ofiliră-ntre acele mari, Iar acum, pe cadranul de carii mîncat, Bătrinut pictează o barcă. O pictează cu pinze și intens colorată, Cum stă bine unei bărci Tn stare să înfrunte apele timpului. Dar iată că a și terminat-o... Băt rinul o contemplă puțin Și-apoi saltă in ea, tuind-o ia vale. Sălcii bătrine il privesc de pe mal ; La cotituri vin să-l intimpine amintirile. Iar din valuri secundare ii bat luntrea pieziș Punlnd-o-n mișcare. Și trece bătrînul pe apele timpului, Trece vertiginos, Simțind deja în nări brizele mării Fără sfirșit. Către care acum se îndreaptă ... D1M. RACHlCI ti. Țugui : Autwcnii.il,'. 30 VĂZUTE DOAR DE MINE atingere cu văzduhul, cu lumina și cu Fibrele limpezi ale viatului. Adinei di re negre ini se sapă-n trup. Văzute doar de mine ia trecerea prin bune. Ca și cum m ar biciui cu foc și cu fulgere întregul ținut de la pâinint pinii La astre... De unde și de unde această durere De a mă vedea săpat in adinei încrucișări De arsură neagră, Necttnoscîndu-mă in fața soarelui De ieri ?... Nu cumva, oare, mat puțină dragoste îmi străbate trupul ? .,. C î N T E C BĂTRÎNESO ^^olera Se tirîse spre dragoste, A intrat în miezul ființei de dragoste Și i-a rupt inima ... Frumusețea și dragostea sînt firave și înalte Și femeiescul trup a trecut în moarte ... O mie de ani a tăiat bărbatul pădurile Tn căutarea trupului ei Trecut din pămînt în seve și din ele In verde ! O mie de ani, după care pădurile Nu mai erau, a căutat bărbatul Trupul ei în steiuri, trecut din pămînt Tn pulberea tăriei! O mie de ani, după care stinciie Se vinturaserd, a căutat bărboiul Trupul ei în rîuri și-a păstrăvi, Trecut în ele dinspre pătnînl... Nu știa insă că in trupul lui Colinda trupul ei firav și înalt Ca un prelung os de șarpe sfint.,, G&JRGE SURU 31 (Morte Suru : Vizete doar de muu- MOARTEA MINOTAURULUI*) (pusese o zi de tîrzie vară bănățeană. Șesul pierdut printre cețurile de- -părtărilor mai-mai că se sufocase de dogoare, praf și rumori, aducînd a vatră dintr-o covăcie de novaci ncvăzuți, care munceau cu înfrigurare la desăvîrșirea unui prim început de toamnă. Și într-adevăr, cu primele umbre ale înserării, din teiul de lingă terasa casei la Delfinul roz din B, frunze de un brun cenușiu începeau să cadă pe balustrada de gresie, în timp ce, cu coroana lui uriașă de ramuri întortochiate, teiul se profila întunecos pe cerul înflăcărat, prin care se strecurau ca într-un peisaj dc vis șerpi verzi și aurii cu solzi de lumină. Dacă o adiere dc vînt stîrnită din ne- ■ ■cuprins sălășluia pentru o clipă în coroana teiului, umbrele crengilor sale jucau pe pătulele de flori de la picioarele terasei din care, ici-colo, stin- gheră. înainte de a fi înecată în întuneric, se mai ridica în aurul înserării cîte o floare cu petale viu colorate. Tot mai sus pc zidurile casei alune- cau estimp reflexele purpurii ale serii, se ciocneau de marginea de piatră a lizenelor și de pilaștrii și străfulgerau orbitor in cristalul ferestrelor mari și pc acoperișul de sticlă al grădinii de iarnă; apoi, după jocul lor năpraznic, se odihneau pe frontispiciul casei, învăluind u-1 ca un incendiu care însă se stingea brusc într-o mulțime de flăcări mărunte, cînd discul soarelui căzu dintr-o dată sub orizont. Numai metalul burlanelor mai străluci o clipă, iar în fundul curții, profilîndu-se pc ultimele lumini ale cerului, se vedea căsuța fîntînii cu roată. Și, dacă acum n-ar fi existat nici ultima lumină a cerului și nici umbrele fîntînii, Georg Neithart, trezit pe terasă brusc din glodurile sale și orientindu-se numai după tunetul ne- întrerupt al unei canonade care se desfășura undeva în spații, departe, foarte departe, cu siguranță n-ar fi știut unde se află. Așa, ochiul său se fixa cu nesaț de fîntînă, parcă ar fi vrut s-o implore: „Scîrțîie!“ Era un sunet familiar, pe care-l cunoștea încă din prima copilărie — lăsase fîntîna intactă, așa cum o construise bunicul său, dogarul, întemeietorul familiei — un sunet care acum i-ar fi permis să uite amarul, decepția și singură- tatea ultimilor ani. Dar numai bubuitul tunurilor îi răspundea din amurg. 11 dorise oare și pe-acesta ? II dorise. într-adevăr, într-o oră nefastă cînd. orbit de succesele sale, nu-i prevăzuse urmările în propria sa viață. Dibui •) Prologul romanului VuwMuraf, vertfunci romăneasci • romanului «Jetil. d» dai Kon» 32 Andrei A. tillln ; Moartea. înlmtiAtirUlul1 cu vîrful pantofului lespezile de marmoră ale terasei, făcînd cițiva pași. Apoi, dintr-o dată, sc cutremură și un geamăt îndurerat sc eliberă din pieptul său masiv, dc 0111 puternic, dar cu umeri ușor doborîți. Repede însă se reculese, își înălță mîinile în fața gurii în formă de pîlnie și strigă de citeva ori, cu pauze scurte, așteptînd un răspuns: — Istvăn 1 Istvân! Pronunță neglijent numele vătafului său, în dialectul lucrătorilor de pe pustă. Poate că în telul acesta vroia să-i dea o culoare mai intimă. La al treilea strigăt, în sfîrșit, sc auzi din fundul curții un pas grăbit și în curînd pe cărarea din grădina de flori de sub terasă apăru un om cu o lanternă camuflată. Ii amintea și aceasta de războiul năpraznic, canona- dele căruia izbeau din cind în cînd icnit în ferestrele casei, făcîndu-le să se cmremurc. Apoi lanterna fu așezată pe treapta cea mai de jos a scărilor de la terasă și în bătaia unei raze subțiri de lumină dintr-însa se iviră o pereche de cizme de călărie lustruite cu deosebită grijă; deasupra lor se putea ghici o pereche dc breechcs din rips cenușiu, un veston croit strimt pe talie din șeviot cenușiu. Fața omului însă era învelită în noapte și doar o pălărie apăru într-o mină lipită dc trup, înainte ca din întuneric să se desprindă glasul. — Jclentem alâssan. începu vătaful, după formula tradițională a rapor- turilor zilnice. Vă raportez cu supușenie că pe ambele noastre puste, din cauza atacurilor nemților, munca n-a putut fi reluată nici azi. Prin urmare, culesul cucuruzului încă n-a putut fi început. Am controlat în schimb încă o dată hambarele pe care le ținem bine încuiate și cu pompe de incendiu pregătite în preajmă. Argații — in număr de paișpc — toți să- nătoși ; i-am împărțit în echipe dc pază, iar în cazul unui incendiu pro- vocat de nemți ar sari, bineînțeles, și femeile într-ajutor. își șterse cu o batistă albă, care lumină prin noapte, sudoarea de pe frunte și apoi adăugă cu un suspin : — îmi permit mai departe a vă raporta cu supușenie că, dacă nemții vor continua ca pînă aci planmăssig retragerea lor strategică, socot po- sibilă reluarea muncii cîmpuhii la începutul săptămînii viitoare. In cazul acesta ne-am folosi și de copiii mai mărișori ai argaților, în număr dc treizecișișaptc — bineînțeles numai cu învoirea expresă a domniei voastre. Părea că așteaptă confirmarea și-și mai potoli o dată transpirația de pe frunte și ceafă, trecînd peste ele batista sa imaculat de albă. Cînd însă răspunsul întîrzic, făcu un pas scurt înainte, evident mirat, Iși dădu însă repede seama că nu fusese ascultat, că omul acela înalt și masiv de pe marginea terasei fusese absent în timpul raportului, cu privirea scrutînd zările. Ar fi dorit atunci să ridice lanterna spre a-1 cerceta mai atent. Dar tentația dură numai o frînlură dc clipă, disciplina îl cuprinse din nou șî, într-o amuțire totală, omul din fața scărilor încremeni ca o statuie de piatră. ■ ★ ...într-o zi însorită de vară, pe la sfîrșitul celui de-al optulea de- ceniu cil veacului trecui, pe pusta H , cam la vreo douăzeci de mile nordvest de cula Vîrșețului. IJn cîrd dc copii, băieți și fete între doi și Andrei A. Li HI n î Moartea minoijiumlui zece ani, se jucau pe o pajiște dindărătul casei, în jurul unui păr cu scoarța aspră, scorojită. O fetiță mai răsărită, de vreo doisprezece ani, conducea hora. Era zglobie și guralivă. Două cosițe bălaie, împletite cu panglici roșii dc mătase, îi jucau pe spate la fiecare mișcare; ai fi zis că nici nu atinge pămîntul cu picioarele. Tălpile mici, cu degetele trandafirii și rotunde, ale desculței, abia călcau iarba, iar fustița largă, roșie-pară, mai scurtă de genunchi, îi flutura. Aidoma unei arătări din basme părea fetica Cea bălaie, și totuși nu era decît fiica rindașului dc cai. Aici însă, în mijlocul cîrdului de copii, cu care se juca, toți o socoteau căpetenia lor. „Ilka“, o strigau ei pînă și în vis. Și pentru că era atît de frumoasă, și pentru că nu Ic cerea decît ceea ce le plăcea, eîntau cu ca de cîte ori vroia, înălțîndtt-și glasurile limpezi; eîntau, jucau și se bucurau de viață. Fiul moșierului se afla și ci în cîrdul de copii, desculț ca și ceilalți, cu fața arsă dc soare, vioi și înfierbîntat. „Un pui hoinar de păsărică Pe-un ram ședea" eîntau copiii, privind spre creștetul bătrînului păr cu scorța aspră, scorojită. „O zglobioară de fetică La noi venea" cînta cîrdul dc copii, cu ochii la llka. „Cu Ce-o cinstim pe cea fetică, Tnuafă-ne tu, păsărică Ce stai colea". Subțirel, ca un firișor dc argint, se împletea în melodie glăsciorul celor mai micuți, iar vocea feciorului boierului suna în cor ca o coardă groasă. Deodată, țîșnî un țipăt din toate piepturile, mîinilc sc desprinseră și copiii se năpustiră grămadă spre llka : — S-o sărutăm cu toții! Așa s-a întîmplat în ziua aceea însorită de vară, sub părul cu scoarța scorojită, iar fetișcana cu fustiță roșie care abia a putut să țină piept navalei dc sărutări, zise pe neașteptate: — Știu un cîntec nou. Un alt țipăt izbucni, de bucurie, o tăcere adincă, în așteptare. Iar fe- ciorul boierului rosti deodată : — Cîntă-I, llka. Și fata cîntă : „Draga mea măicuță, Dulcea mea măicuță. Dă-mi, dragă măicuță, O țlr' de pituță. „Vai, acum nu-ți pot da, Ci așteaptă, floarea mea, Pin’ ce timpul om ara". 34 Andrei A. LUlin ; Moartea minotaurului I Cc ciudat suna cîntecul! Ca o chemare plină dc dor erau întîile note șovăitoare, tar rugămintea apoi, simplă și duioasă. Și după ele, acel oftat adine: „Vai, acum nu-ți pot da“, ca și cînd o inimă de mamă s-ar frînge dc durere. Și îndată după aceea, ca o mîngiiere, nu lipsită de speranță, îmbietoare: „Ci așteaptă, floarea mea" cu calma explicație din ultimul vers. Era ca și cum timpul ar fi pierdut deodată cadența necruțătorului său mers și n-ar mai fi rămas decît iubirea și nădejdea, dar într-o măsură mult mai marc decît o puteau întrezări și ghici acești copii care încă mai plu- teau între cunoaștere și presimțire, între teamă și curaj, între belșug și lipsuri, dar prin aceasta cu atît mai impresionant: chipurile lor căpătară astfel o altă expresie, răsuflarea bătu mai tare din aripi în acrul fierbinte al zilei dc vară, iar vorbele și visurile lor se umplură dc un nou conținut Și fata urmă să eînte. Și tot mereu se auzea glasul gingaș și rugător al pruncului, tot mereu revenea sfîșietorul suspin al mamei. Și iarăși după aceea mama ogoindu-și copilul să mai aștepte o țîră își înălța glasul plin de speranță, amintindtt-i toate fazele muncii agricole: după arat, semă- natul ; după semănat, plivitul, secerișul, treieratul șî vînturatul bucatelor. Iar la urmă, grîtd era măcinat. Dar acum melodia se schimbă, și numai două versuri indicau deznodămîntul: „Iar cind pîinea se făcu, Flaarea-n uiațd nu mai fu". Feciorul moșierului se afla tot in mijlocul cîrdului de copii. Dc mai multe ori. asculttnd cîntecul, și-a aruncat ochii spre casă, ca și cum s-ar fi așteptat ca dc acolo să se ivească maică-sa cu o pîinc cît toate zilele, ca să pună capăt ttnguioasci rugi din cîntec. Dar cînd ea nu se arătă, scrîșni din dinți și încleșta pumnii cu atîta vrăjmășie îneît unghiile i se înfipseră adînc in carne. Iar după ce cîntecul se sfîrși, pufni cu o trufașă înălțare a capului: „Ce prostie!" Și izbucni într-un rîs strident. Iar cei- lalți copii, care pînă alunei ascultaseră cu evlavie, începură și ei să rîdă și să strige: „Cc prostie! Cc prostie1." Alunei Ilka se îmbujoră toată. Pînă în clipa aceea nu i s-a împotrivit nimeni, niciodată, și tocmai acum, cînd a cîntat cel mai frumos dintre cîntecele ei, strigau cu toții, la fel ca feciorul boierului: „Ce prostie!" Nu se cădea să îngăduie una ca asta. „Nu e de loc o prostie!" se împotrivi, dar se minună cu cită sfială vorbise. — Ba sînt prostii gogonate! o înfruntă fiul boierului. — Prostii gogonate 1 repetă cîrdut de copii. Dar nici o jumătate de ceas nu trecu, șî tot cîrdul cîntă din nou cîn- tecul, iar feciorul boierului il cîntă împreună cu ceilalți. Ba el arătă chiar, prin gesturi, diferitele faze ale muncilor cîmpului. Cu un băț ară pajiștea, presără o sămînță imaginară, plivi, cosi, treieră și vîntură grîul, apoi îl măcină într-o moară de mină cc nici nu exista și pe care totuși copiii parcă o vedeau aievea. Atunci băiatul unui argat trecu la mijlocul cîrdului, zîmbi tuturora, se lungi pc iarbă și închise ochii. — Așa, acum eu sînt mort, strigă el cu o ciudată strîmbătură. Andrei A. IJlkin : Moartea minotaurului Iar ceilalți. înconjurîndu-1, cintarâ in cor trista melodie cu care se încheia cîntecul: „Dar cînd pîînea se făcu Floarea-n viață nu tnai fu". Vătaful nu-și dădu seama cît dură tăcerea. Auzi însă la un moment dat cîteva Cuvinte Cu glas stins, rostite în limba defunctei doanine-mari, pe care mai apucase s-o cunoscă în copilăria sa îndepărtată, — Que faut-il au revolutionnaire? Du coeur, du pairi, un peu de fer... Nn înțelegea nici o boabă din cele rostite. In cci aproape șaizeci de ani ai vieții sale, nu părăsise niciodată teritoriul celor două puste date în oblă- duirea lui, Printr-o iscusită manevră a stăpînîlor săi. oameni cu legături multiple, nu fusese luat nici măcar la cătănie. Doar drumul zilnic parcurs între sălașul său dc pe pusta II și casa la Delfinul roz, unde la ora fixă își dădea raportul, 11 mai scosese puțin în lume. Lumea aceasta însă se reducea și ca la Georg Neithart, stăpînul pustelor și la membrii familiei Neithart, cu care problemele speciale, cum le ziceau ci, ale organizării unor vînători sau picnicuri în conacul pustiu de pe pusta H . îl mai aduceau din cînd în cînd în contact. Dc la izbucnirea războiului însă și aceste pro- bleme speciale încetaseră cu desăvîrșire, lumea tu care avea el dc lucru rămînind stăpînul. alături dc oare a copilărit, căruia i-a ținui drept cal dc bătaie și pc care apoi l-a însoțit în timpul primelor vînători in mlaștinile de la llancea, înainte de a-1 îi slujit ca vătaf cu supușenie vreme dc un pătrar dc veac. Nu știa ce vrea să însemne cuvîntul „revoliiuoiniairc". In limba sa maternă, termenul suna cu totul altfel. Dar nici pe acesta nu-l cunoșiea decît in interpretarea stăpînului ea dezmăț și destrămare — evident lucruri reprobabile, care in 1918. în Ungaria, n-au adus cu sine decît dezordine in treburile gospodărești și între oameni, iar în dezordine cine poate gos- podări și cine vrea să asculte de poruncă? Ridicîndu-și însă acum pri- virea spre stăpînul lui, care în loc de a-i da aprobarea la propunerile sale, glăsuia în limba bătrînei doamne, simți deopotrivă țiericolul dezordinci. Și în dezordine nimenea nu putea asigura lumii pîinca, de care are aida nevoie.. De la un moment dat avu impresia că prezența sa în această seară la capătul scărilor, unde în decursul anilor își dăduse de atîtea ori ra-l portul, este cu toiul inutilă. Cînd apoi stăpînul ii întoarse pur și simplu spatele fără nici un cuvînt și intră în casă, (răgind ușa după el, nu putu să se stăpîncască și exclamă ; — Cum? Ce vrea să fie? Ce-i asta? Taman cl să dezerteze? Se căi însă repede de îndrăzneala gîndidtii, își pipăi fruntea și bărbia și repetă totuși aceleași cuvinte : ..Taman cl să dezerteze". Apoi își făcu o cruce mare peste întreaga făptură, durerea dintr-însu! îl zgudui și în disperarea sa nu mai știu decît să repete întrebarea : „Acu ce vom face ?" Și se luptă să-și stăpinească respirația, să sugrume plînsctul care i se urca în gîtlej, să domolească iureșul grijilor care-l năpădeau. Andi ni A. Ullin : Moartea minotaurului Iși desfăcu gulerul cămășii, încercă un pas înainte, se clătină însă și căzu cu spatele spre zidul neted al casei, Iși lipi de zid și ambele palme, iar răcoarea o pipăi cu nesaț. Și din nou apoi încercă să reintroducă c ordin? în gîndurilc sale, dar durerea dintr-însul și nedumerirea nu-1 lăsat să ajungă la nici un temei. Rămase astfel multă vreme, pînă ce privirea-i ajunse din nou la treapta de jos pe care-și depusese lanterna. Se apropie de ea, o ridică și urcă treptele terasei pînă sus, unde își luă drumul pe lespezile netede de mar- moră, în vîrlul picioarelor, spre marca ușă de sticlă în dosul căreia dis- păruse stăpînul său. Acolo ridică lanterna în dreptul ochilor, încercînd sa scruteze cu raza ci interiorul casei. Un sentiment de catastrofă îl făcu să mîiiuiască lanterna tot mai repede. — Ce s-a întîmplat ? Repetă întrebarea de nenumărate ori, negăsirid la ea nici un răspuns. In schimb, de la o vreme se gîndea tot mai mult, fără să-și dea scama de ce, la tabloul din cabinetul de lucru al stăpînului — un tablou uriaș, într-o ramă grea, aurită, ascuns după o perdea dc damasc verde. Scurt timp după ce stăpînul se întoarse în 1918 din prizonieratul rusesc, el adusese intr-o zi tabloul acesta în casă, ascunzîndu-1 dc privirile tuturor după per- deaua aceea grea și în multe cute, de culoarea speranței. Intrînd o dată, ca tînăr vătaf, în cabinetul dc lucru al stăpînului, avusese senzația unei amenințări care domina dc acolo destinele casei. Intr*o zi, cînd stăpînul i sc păruse deosebit de bine dispus, întrebîndu-1 insistent de lucrătorii de pe puste, vrînd parcă să cunoască toate detaliile: cine ie sînt soțiile, cîți copii au și cum se numesc aceștia și mai ales dacă numele de llka se dă încă cu predilecție fetelor, îndrăznise a-i pune întrebarea: ,,De ce ascundeți minunea aceea La aceasta Georg Neithart izbucnise într-un rîs vesel; apoi îi spusese: „Crezi poate că e vreo porcărie ? Uită-te la el. N-o să te scoată din liniștea ta și nici nu va trebui să roșești". Și cu o singură mișcare a mîinii, trăgînd de un șnur, făcuse să sc împartă per- deaua și în fața sa răsărise tabloul, uriaș cît un perete, cu figuri multe, reprezentînd parcă două lumi, precum înțelesese el cu mintea-i dc argat: una apunînd în foc și pară și doar o femeie îmbătrînită înainte de vreme întindea unui copil mort, în umbra unui tufiș, o coajă uscată de pîinc, cealaltă, la capătul unei cărări pe care pășea un omuleț cu șapcă cu co- zoroc și într-un palton deschis, plină de lumina soarelui, cu o mamă tînără ținînd la pieptul ci o pîine uriașă și un cîrd de copii sănătoși în juru-i întinzîndu-și mînuțele ca niște flori spre plinea cea rumenă și îmbietoare. Iar după cc el, mai nedumerit decît oricînd de cele văzute, dăduse doar din umeri și mulțumise, stăpînul îi spusese: „Precum știi, am fost crescut în cea mai severă lege catolică, în care icoanele joacă un rol marc. Fiecare cu sfinții săi și eu cu ai mei 1 Astfel, mie toată viața mi se rezumă în acest tablou. De aceea-1 țin aici ascuns, precum spui. Dar cum nu l-aș ascunde, dacă mă privește în așa măsură". Vătaful coborî lanterna. Iși rezemă fruntea de canatul ușii. Părea că așteaptă ceva. Că așteaptă ceva. ANDREI A. L1LL1N Andrei A. Lillln • Moartea minotaurului 37 ALTĂ RECOLTĂ (Poarele, numai atit după o noapte. După zăpadă, cireșele coapte. Minele ne dau, ca să zburăm mai bine, Metal sfăptn pe sine. De fa pure nu vrea să ne despartă Albina vie sau laleaua moartă. De dăruire zac încă odată stele din lac, Și ne-ncălzite de nici o iubire, Mările fierb in neștire. Tară să-ntrebe cum, E chiar și drumul obosit de drum. Pentru nunțile anului, cînd spumegă horele. Să ospăteze orele. Spicele pleacă din timpul cel mare Numai un timp oarecare. Azur în sertare, ți ochi la prisacă . . . Seceta mea cu altă recoltă se-mpacă I LUMEA PE FOND MUZICAL ^JJTjinții îndeamnă la interzicerea Cetii, Apele îndeamnă la încă un mal Și-n pace, și-n lacrimă — Lumea pe fond muzical. Se complace nufărul cu broaștele. Lacul stă-n umbră compactă. Pentru tîmpla aceasta rămasă în larg Teiul dă ora exactă. 38 Damian ureche ; ASti nealta -Seara stă ca supărarea Ce-a tras-o Prometeu pe ochii zilei. Ulcioarele închid ia gît Prudența argilei. Cu multă grijă se depune Pagina pe vinul cc-i hem. Obosind ferestrele prin care cere iertare, /.amina se face poem. Prea scurtă, sîmbăta tinjește După pierdutul joi. Coșurile caselor alungă Tot ce nu e flacără-n noi. In păsări, și numai-tn păsări Pămtntul binecuvintat s-a retras. Steaua se distrează pe seama noastră Și lemnul încă n-are glas. DAMIAX URECHE Bamiin Vroctw : Lumea pe lond muiicol 39 A U T U M N A L Ă adunat în mine cu talerele mînii aromele podgoriilor, coapte: livada-n pîrg. cu haruri și păcate, li-atn năpădit-o, lacom, să-ți pot culege sinii. Iar tu, din creanga nudă a brațelor brumate, ai aruncat, învinsă, scutul lunii și, spart tn țăndări, ciutura fîntinii din ochiul nopții-l scoase cu visete-necate ... ,.. ci, doară oîntul toamnei de acum, mai pilnge devastatele-ți comori și-un spasm uitat de dragoste, postum, vibrind tristețea frunzei a foșnet de culori, se zbate-n agonia rănitelor culori și-n umbra vesperală a șoldului de fum,.. TRAMN DORGOȘAN N U - M I IERT ^Cu-mi iert alunecările spre vid, Nu-mi iert alunecări spre moarte 1 Sint imposturi pe care le desfid Dar incarnate totuși, cînd desparte Tn mine toamna Cu un vînt perfid Tristețea pentru versuri necesară Drept moștenire multiseculară. Nu-mi iert nici neputința de-a striga Durerile ce-mi gilgiie în git, Nici ceasurile pline de urît Cînd trece peste-mpărăția mea De vise singulare și candori Elegiacul țipăt de cocori. Sint poate hărăzit să mă-nfior De dragoste, de cintec și de dor Iubind umilul sunet de talangă Nu-mi iert că-n blinde ierni sînt, fără vrere, Copac ce găzduiește în tăcere Un Tis și-un plins ce cresc pe-aceeași creangă. MiRCEA MICV 40 Mbrcea Mku : Nn-rnl ten ENDRE KÂROLY A L e g o r i a fecundității ^^u ține în mîini cornul încărcat Din care curți îmbelșugat, ciorchinii. Și nici la piept nu stringe coșul plin De mere roșii și de îmbietoare Piersici rotunde; Zace cu pîntecul crescut și diformată, Roșiile-i buze pălesc in vinețiu, nădușeli și leșinuri se-ngemănează pe obrajii ei cu fericirea așteptării. N-o căuta vara, cînd lasciva dogoare a soarelui o scaldă și indeslulată se-ntinde a lene. Și nici spre toamnă să n-o pindești cind mindre fîlfîie spicele semețe, Nici iarna n-o găsești ia mese de ospăț In fumul de țigară amestecat cu zăduful parfumurilor grele ce adie-n atmosferă. Și nici pe tron de aur tolănită, așa precum pe pînză fosta zugrăvită de-un fiu a! țării, Mihai Pannonitts — și nici pe jilț domnesc șezind să nu ți-o-nchipui: Ci Orunde-ar fi culcată, pe așternut de paie, pe sofa sau pe un pat Privește-o, ochii ei ard și strălucesc de febre, geamătul ei e suavă și dulce melodie de bine vestitoare, și in timp ce-n chin se zbate diformu-i trup, o-nuăluie sflrșeala, suferă și țipă, rdscttmpărind prin vaer orice a fost și-ar fi: și binele și răul. O, crede-mă, eu am văzut femeia fecundă, dind viață. In rOiaJnețte de AUREL BUTE^NU Endre Kâroly : Alegoria fecundității AV4V7 AZMM 'ODĂ OPEREI NETERMINATE 73 ^e-am cunoscut in culorile cuceritoare ale pinzelor, în încrustarea plăcilor de aramă în alb negrul xilogravurilor, te-am Inițiali în desișul liniilor de grafit, pe foile caietelor grele de note muzicale, - - te-ai strecurat în mine din tumultul de sunete al orchestrelor, te-am mîngîiat în moliciunea lemnului de tei, în asprimea densului lemn de stejar, in granit, te-am surprins abia conturată din captivitatea marmorei. m-ai înfiorat prin cuvinte, prin ritmuri de versuri, te-am descifrat în slove de cronici și-n timpurile literelor de tipar, și în tinduri agonizate, scrise cu miini cetluite mi-ai spus povești. Operă determinată. Clădire mereu în construcție ești. — Stind în umbra t< prin ochii noștrii îfi proiectăm pe ceruri măreția. Ești munte — al cărui vîrf n-a fost atins de nimeni niciodată. provocare ești precum culmile inaccesibile cățărătorilor și astfel rămîi — pentru veșnicie. Tulburătoare ești ca numerele iraționale care doar în infinit realizează finitul: perfecțiune ascunsă privirilor noastre. Ispită veșnică! Sursă sacră a liniilor de forță, ale „mai departelui". de-ai încordat puterile, ca să ne ridicăm la tine, acolo, sus, în tăriile tale, noi, oamenii, semenii tăi în structură, Operă determinată. In românește de aurel BUTCANO 42 Anavl Adam : Odâ operei neterminate TIV A P0P0V1C! O R F E U {jj'rimăvara e pe străzi și-n inimi. Și-au despletit sălciile — suavele fete — Pletele lungi, mlădioase și verzi Deasupra curgătoarelor oglinzi ale citirilor. înginduralele sălcii scrutează adinad în timp ce viului ie-mbrătișează și mingiie. Se gindesc sălciile și valurile ciută Sub înstelalui voal al veșnicului cer. Trecui pe lingă sălcii, și le rupsei un ram. Mi-am cioplit fluier și iata-mă, ciut... Cu cintecul in mine gonesc pe străzi Și muți de fericire oamenii m-ascultă. Și-au despletit sălciile — suavele fete — Pletele lungi, mlădioase și verzi, Și-ascultă sălciile fluierul meu .. - frici una nu știe că-i ramura lor. Itl ramltliMl* de DAMtAN URECHE Jlva Popovlrt ; Orfeu D E C E B A Poem dramatic *) DECEBAL Aduce# apa Dunării și vin ; Suna# din tulnice serbarea luptei t (Tulnice sună prelung. Veselie multă și mișcare. Dragonul lîlfiie «« t.a primul începutului de luptă Fii vesel și te bucură, vapor 1 Ciniofi un imn pămintului străbun. POPORUL (cor mixt) Din totdeauna pentru totdeauna Rămin statornic pe pamintul meii. Cu inima mi te-am iubit fierbinte Cu viata mea te-am apărat mereu. M-ai răsplătit cu floarea primăverii. Cu grinele de aur mă hrănea. Te preamăresc pămînt a! țării mele! Sint hber numai cind tu liber ești I — Cortina — TABLOUL 9 (Același decor dimineața înainte dc răsăritul soarelui. Pe măsură re acpU:1 Înaintează merge și ta piui zilei). Scena 1 Decebal, Dochia DOCHIA Ești trist, părinte. Ochii tăi privesc îndepărtat și parcă se-ndoiesc. Noi niciodată nu am fost învinși. Aid simt crescută din acest pămînt Asemenea cu codrul și cu floarea Sub ceru-acesia-ndrăgostit de mine Cum numai tu mă poți iubi, părinte. Eu văd cum crește din strămoșii mei Podoaba primăverii-n Dacia, în frăgezimea firului dc iarbă. Nu pot să mă despart de al meu pămînt. Eu sînt din el și el în mine este; El trupul meu, eu sufletul său veșnic. -) Frag®®®*- 44 GriSOre Busarln : Dece^i DECEBAL Ești ramură din trunchiul mamei tale; Duioasă ta un cintec bâirinesc Și sufletul clin sevă sănătoasă. DOCHIA Eu nu am cunoscut-o. DUCEBAL Tu ești ca. Murind in di pa cind fi-a dat viafă, Mi-a spus așa: „Ai grifă să-nflorească „Și să rodească dragostea cea uie „In sufletul ce-aeum l uni zămislit „Din sufletele noastre-ndrăgostite: „— Iubirea de popor și de pămint" ... DOCHIA (plîugîndț Iubirea mea, mi te-am păstrat curată 1 DECEBAL Copilul meu, a fost așa aproape Iiltourea-n care le-ai fi Înecat, Și țara tu alăturea de tine. - Ciagissa să răntină pentru tine Icoana vie a ticăloșiei; Să-l pedepsești cu moartea daca eu .Vit vw putea să-i pedepsesc cu moartea. Sreiia 2 Aceiași. Calator. CALATOR A început atacul din apus La două parasange de cetate. Arcașii, priișf terii. lăncierii, Pindese la zidurile întărite, Vezina-mbărbăteasi ă pe soldati Și roagă zeii .vu ne ocrotească. Femeile alilti for: năprasnic Cazatiebe- t u smoală clocotită (iese). DXIBAL A începui... DOCHIA ram fi itiuingiituri! DEGERAL Ca trebui să-nuingem chiar și moartea Oricnre-at fi sjirșitul luptei noastre t Va trebui să nască din păminful iubitei patrii virilă miruri nanii. — Fă-fi inima izvor de viafă nouă .., .Md duc in luptă, W te teme Dochie.. (o unbrâtișeAitâ șî o sSrutS) Iți voi trimite știri,., (duios) Copilul meu... (iese) 45 QrLforc Bugarin • Dep@bal Scena 3 Doi'iiia, mai Hrzin Calator, DOCtnA zu nu Ah) tem, ci iotuș cine zmntge Cu dește înroșit din inima? (o mîcă pauză) Srmi.,. oamenii n-au născocit cătușe Atil de tari incit să ferece Un suflet ce-și iubește țara scumpă; .Viei sabie citit de ascuțită tacit Sd curme-avintut dragostei De luptă pentru patrie iubită; .Viei închisoare gindtdui ce naște Lumina veșnică a libertății. — Dar oamenii au născocii cuviutul Cel ce ucide cinstea și-adeoărul. Aed cuvint pe mine m-a rănit... (o mică pauză) Ieși teamă, du-tei Tu n-ai loc prielnic ht inima mea, poți viețui. înflorit livezile iubirii Tfl inima mra. Tu nu poți trăi La trandațati dragostei de țară. Ori poale cred ca-i ofilești, suflînd Cu vînt de ger și promoroacă ? Nu ! — Durerea mi-a fost maremuăfător. Mustrarea de conștiiriță-rtțelepcitine Și înțeleg cum trebuie să mor,,. (o mica pauză) ... Și totuși astazi parcă nu mei pot Ud-mi jac prietenă singurătatea Și ca o sară să vorbesc cu ea... Ardalia, Gduza, Zerna, unde-S? O, cit de mult aș vrea să fiți cu mine f Dar tatăl meu, cu marea-i chibzuință, V-a ocrotit de moarte. V*a trimis ht munți, de unde v-a adus ta mine. Trei fiori ta curtea regelui, culese Din stincile păstorilor, să-mi fiți Un chip firesc al sufletului meu. (o mică pauză) Eu na mă pol ascunde nicăurea .., Viața mea-i menită să rămind Cea mai frumoasă mărturie țării. Să fiu izvorul fiu ai patriei,.. (intră Calator) CALATOR Aduc din cimpul luptei știri. Romanii încearcă fă pătrundă in cetate, Sint lupte mari ta zidul dinafară. (iese) 46 Grigore Bugann ; DtrcSzl DOCHIA Fugi îndoială. nu mușca din mitiel ,Vu-i loc de cuib în simțămintuf meu Sa crești și sd cu-ndestidare fu inima meu puiul disperării. . (o mică pauză) O, suferință. te-am privit senină, hitoidemimi te-am privit senină, Tu nu m-ai chinuit, m-ai indirjit. Acum mă tulburi și-ndcdeti ab-ti hi sufletul îndrăgostit de fain ... (Se stîrnețte un vînt în încăpere. Dochia tresare. Dragonul de pe altarul dc lîngă trorn fîliue și țipă) £ liniște: grddifin nu foșnește Și totuși a trecut un viat pe-aici, (Vint mai întețit. Dochia speriată. Dragonul filfîte și țipă mai puternic) Awt înfruntai furtuni in munfii mei: fiu m-am temut de ele; ari mi-i frică. Ce aș putea să fac și ce sd dărui Să-mi șlefuiască veșnic neamul meu In patria lui liberă de-apururi ? VOCEA LUI ARGE$ (ireal) Te duci și hipfi. Tu vei trăi in veri Prin felul cum te dărui furii tale. Cum le cununi cu sfintei tău pămini. Aceasta spune bunul zeu Znlmoxis. DOCHIA (bucuroasă) Te recunosc. Ești Argeș. Bucuria Ce mi-ai ftrrnal-o-n suflet n are margini O, nu sint singură! Aid însutește Iubita umbră-a dracului meu Argeș l VOCEA LUI AROliS (din depărtare. ireal) Te-așteaplă mirele: păininiul tării. DOCHIA (foarte bucuroasă) Cuvintele par:-au ieșit din mine... CALATOR (intră grăbit) Romanii au pătruns in cetate. DOCHIA (inspăimteiată) Prin riduri ? Peste ziduri ? CALATOR Pe sub ziduri. Prin coridorul cei ascuns. Ctegissa Cel trădător e-n fruntea lor. (iese). (Dochia lovește În gong) DOCHIA (strigă) Zeran I (Se aud tn depărtare strigăte și vaiete. — Zgomot de luptă nedeslușit. Tulnice sună prelung- în depărtare, intră Zeran). Zeran, urmează-mă, plecăm ta lupteiI. Grigore Bugarln l Decebal (După zidurile cetății care se zăresc departe in fondai, apar limbi de foc înălțîndu-se din cind tn cind. Zgomot de luptă tot mai puternic. Soldați daci și femei dace apar pe zidurile din fondai. Soldați! trag cu arcurile: femeile aruncă bolovani șî smoală clocotită peste zid. Flăcă- rile de după ziduri se înalță tot mai amenințătoare. Se vede clar că cetatea Sarmisegetuza arde. Tn planul II dincolo de tăpșanul libațiilor, apar soldați romani, lupțînd-se piept la piept cu soldați daci. Zgomotul luptei se deslușește bine. De partea romanilor se distinge Ciagissa, de partea dacilor se distinge Vezina. De după codrii îndepărtați vin vertiginos nori groși negri. Pe nesimțite se dezlănțuie furtuna. Fulgere des repetate brăzdează cerul. Duruituri puternice de trăsnete). VEZI NA (cu strigăt mare) Sitainii și dușmanii zei romani An migălit in cerul lui Zttlmoxisl Luptafi cu oamenii, luptafi cu zeiil... (Trage cu arcul în cer, O parte din soldați daci trag cu arcurile spre soldatii romani, altă parte spre norii negrii care fug parca mînioși pe cer. Slăbește rezistența dacilor. Soldații care trag in nori cad străpunși de săniile romanilor. Sarmizegetusa arde intens. Vin pe tăpșanul libațiilor, ca dintre flăcări, Decebal și șapte generali daci. Decebal deschide o ușă din zidul altarului, scoate o căldare și o așază pc altar). DECEBAL (către generali) Cetatea am pierdui-o prin trădare. Sort»fi cucuta și rămmefi liberi... (Generalii beau cucuta și se prăbușesc, 1mbruțișîndu-se Decebal pleacă, apărînd apoi pe planul I. Vezina luptă în fruntea soldaților daci retrăgindu-se încet spre tăpșanul libațiilor. Ajuns lingă altar este Împresurat din toate părțile. Vede că romanii caută să-l prindă viu. Apărindu-se cu spada, ia cu mina stingă căldarea și bea otravă). VEZI NA (cu glas mare) 7.atmo;ds l... Dacia.,, eo»pe-n veci inehise peste-a vremilor urgie, peste-a domnitor domnie. Cine sînt, — și cine știe, din ce vetre din ce glie, fură smulși de lîngă-ai lor — ce gînd sțîșietor, ie-a închis pe veci pleoapa 2 Ci-s prea mutți. N-ajunge groapa, să înghită-atît norod. Și-i vor pllnge la prohod, numai codrii, ca-n balade — și izvoarele-n cascade, că de plins și de oftat lacrimile au secat. Printre spade, printre coase, printre inimile scoase, se iviră-tTncet, sfioase, zorile-și-n pas cu ele, cdrunțele, mărunțele, bocitoarele, vestale girbouite-n ani de jale. Și s-a fost apoi pornit corul lor de alt cernit, grav, amarnic, potolit; „Din apus de soare, vine marea mare, vine strop cu strop, marea ca-n potop — 5/ cit marea vine, moarfea-n straie strine“. „Tot mălini călini, smulși din rădăcini, cad șt-afin cărarea să nu vină tnarea, — dar marea veni, moartea birui, — birul și l-a luat pentru împărat, fie blestemat! „Nană Sînziană, vino în poiană și tu Âfoj Gorune, scoală-te șt spune mortii să s-adune, fete și feciori. C- Mhi-Lerea : PleMpe-n veci închise 55 să zorească-n zori, la lamina vie, să afle, să știe, că de-o fi să fie -a răului domnie, noi nu ne-om plecare, cit ar fi de mare, marea tulburare, — șt ca voi ne-om ține — ș-om lupta cînd vine moartea-n straie strine!" C. MW-LERCA 56 c. Mlu-Lerea ; Pleca pe-,n veci Inchlsț trei interviuri 1. SABIN DRĂGOI 2. ZENO VANCEA 3. FILARET BARBU DESPRE TIMIȘOARA Maestre Drăgoi, pînă acum două decenii ați rezistat tuturor ten- tațiilor de a părăsi Timișoara. Ce afecțiune 6-a stabilit intre dumnea- voastră si acest oraș ? — Cind spre sflrșitul anului 1923 mă aflam Ia Deva, ca maestru suplinitor de muzică ta școală normală de invătători, md pețiră trei din trei pârli; Timișoara pentru catedra de disciplinele teoretice la Conservator, Tirgrt Mureș pentru postul de director și profesor la aceleași discipline, și orașul unde mă aflam. Deva, ispitindu-mă cu șefia muzicii regimeniu!ui 1 de grăniceri, cel mai bogat cu venituri la discrefie, de unde mi-ar fi revenit și mie partea leului. In plus pu- team păstra și catedra de la școala normală. Cu toate acestea n-am stat o clipă ia cumpănă și am luat hotă- rirea, aș zice provindenliată, pentru oia/a și cariera mea. Mi-am zis: — lini la Timișoara, in însoritul Banat, (ara cintecutui, bogată in grîne și fete frumoase, eu salbe de aur și de argint pe piept, fora corurilor și fanfarelor născute din vraja personalității tui Ion Vida. Nu ac cd na mi-a fost greu să mă smulg din mediul afit de caid si prietenesc si înțelegător al colegilor de la școala normală, condusă cu tact și multă înțelepciune de directorul Constantin Sporea, de atmos- fera pe care, afară de conservatorul comunal din Timișoara, n-am mai tntilnit-o ta nici-o instituite in lunga mea carieră. Aici am dospii pri- mele dar importantele lucrări prin care mi-am luat zborul; aici am cules aproape o mie cinci sule de melodii populare. Așadar la 1 februarie 1924 iată-mă la Timișoara. Aici, ca și la Deva, bintuia criză și speculă cu locuințele, In așteptarea unui adă- post, mi-am ocupat catedra, făcind de două ori pe sdptămină naveta la Deva unde îmi lăsasem familia. Era greu, ca orice inceput, dar am fost primit in Timișoara cu căldură. Directorul conservatorului, Max Costin, un bun organizator și pedagog, mi-a fost de mare ajutor, pind am trecut peste greutățile începutului. Am aflat că fusesem nu- mit aici la recomandatia lui Ion Vidu. Dc fapt iată cum s-au petrecut lucrurile: venerabilului EmanaiI Ungureanu — care patrona școlile și căminele de ucenici, precum și mișcarea cultural-artistică locală — ii intrase in cap ideia ca munciptul să aibă un cor alcătuit din func- ționarii respectivi. Dar din păcate nici firma mea nu a reușit sd atragă Trei interviuri 57 elementele bune ți necesare pentru alcătuirea unui simplu cor, dar mite pentru un viitor cor reprezentativ. Eram, desigur, ți eu necunoscut in sinul maselor de cintăreți. Și atunci s-a petrecut un fapt care vor- bește de la sine: cele două coruri existente si concurente, „Tincrimecf, condusă de profesorul Achim Perian, ți „Doina", dirijat de profesorul losif Velceanu — ambii buni dirijori și compozitori, foști colaboratori apropiafi oi lui Ion Vida — ș-nu autodizolvai, iar elementul bărbătesc s-a constituit in cor de bărbați, sub denumirea „Doina", cu comitet ți președinte, alegindu-mu pe mine dirijor, iar cei doi foști dirijori, deși ni douăzeci de ani mai in virstă decît nune, au acceptat să-mi fie afu- ion, adecă instructori pe lingă mine. Corul acesta a devenit apoi un factor cultural, iar cronicele vremii adeveresc faima lui și dovedesc că mn corespuns așteptărilor și Încrederii care mi s-a acordat. -7 Există vreo legătură între climatul cald și intim al Timisorii și unele creații ale dumneavoastră ? — Fără îndoială. După ce m-am așezat ți m-am organizat, a în- ceput perioada creatoare, cea mai productivă din viața mea. In mediul bănățean, unde am trăit și am lucrat timp de 26 de ani, am fost sti- mulai dc un climat mai prielnic ca oriunde, am întimpinat înțelegere și căldură pretutindeni, ta țărani și nădrăgari deopotrivă. Am scris aici patru culegeri de folclor, numeroase coruri mixte și bărbătești, două titurgji. un recviem, numeroase lucrări instrumentale și orchestrale, ope- rele „Năpasta", „Constantin Brincoveanu™, Kir Jonulea” și „Horid". Am trăit in Timișoara o epocă pe care aș numi-o eroico-culturală, luptind pînă să smulgem steagul hegemoniei muzicale din miinile lugojului. — In timpul șederii la Timișoara ați luat parte la o anchetă mo- nografică muzicală în comuna Beltnț. Care au fost concluziile dum- neavoastră ? — Am ajuns la părerea marelui nostru poet că, pe unde trece drumul de fier toate cintecele pier. Belințul e un sat lingă calea ferată, iar șoseaua trece prin comună. Locuitorii erau zarzavagii, tirgoveți. De abia am cules de ta bâtrimi intre 60 și 85 de ani, 90 de melodii, ți dmtre acestea numai cîteva colinde de valoare. Ancheta era un semnat ■de alarmă pentru salvarea tezaurului nostru folcloric. — Considerați și astăzi că din cauza fanfarelor, cu instrumentele lor sclipitoare, asurzitoare și greoaie, dansurile noastre bănățene s-au degradat atît ca muzică, cit ți ca mișcări coregrafice? — privința fanfarelor îmi mențin părerea de odinioară, cu citcva concesii... Cu toate acestea multe din părerile formulate pe vremuri nu mai stau in picioare astăzi și necesită revizuiri.,. —; Vă amintiți ? Intr-o noapte din 1943 v-am ascultat In casa poetului Constantin Miu Lerca eîntind la pian. Erați atît de transpus incit imaginea o păstrez în amintire așa cum vă descria Tudor Arghczi; „In ochii lui umezi, scăpărați de o negreață de fier fulgerătoare, am identificat aceea ce nu se zărește decit in fundul apelor, in vîrftd piscurilor înstelate..." Ați putea să ne descrieți emoțiile, starea de spirit pe care o trăițî în timpul creației ? — Momentul creației nu l-am surprins niciodată decit după cc a trecut. Ceea ce simțeam imediat era plăcerea fructului creației. ~ V-am ruga să reînsuflețiți glasuri care au tăcut, din lumea artistică a orașului de odinioară de pc malul Beghciului, — Mulfi prieteni dragi am avut la Timișoara ale căror glasuri tiu amuțit, ale căror rinduri s-au rărit. Din cind in cind privind foto- grafiile lor mai fac apelul. Dintre aceștia citez pe frații Golumba. Troian Golumba a fost protectorul operei mele „Năpasta". II chem in 58 Trei interviuri amintire adeseori pe Vidim Șumscfu, Nev al meu. compozitor de seamd, instructor ai fanfarelor, colaborator apropiat și devotat. Dintre cei in wafă îmi amintesc pe discipolii ți colaboratorii mei dragi Lucian Suriașiu pi Ni colac Ursii, profesori și compozitori, pe cont poci tor al loti Crișan, pe elevul meu Cornel Trdilescu, dirijor și competitor, care a făcut o frumoasă carieră in București. — Ce gîndurî, ce visuri nutriți la melancolica evocare a Timișoarei astăzi ? — zlm părăsit Timișoara mea dragă acum 16 ani. pentru cd se desființase Conservatorul de Stat, și la chemarea Ministerului, am venit ta București. Altceva nu rmar fi putut clinti din loc nici in ruptul capului. Poate voi lăsa să fi inmorminlai intre ai mei dragi din Timișoara. Privim fizionomie plină de sănătate și de vigoare a interlocuto- rului nostru, care se pregătește să ne reprezinte la un congres al folcloriștilor, care va avea loc in .Iugoslavia, și încercăm sentimentul de certitudine că puterea de creație a maestrului Sabin Drăgoi va îmbo- goți cu alte și alte opere muzica românească. II. l -om ruga maestre l micea, sîl fiți prezent la acest interviu cu evo- carea anilor d-voastră timișoreni. — Deși bănățean, ani venit să mu stabilesc la Timișoara in 1910 iu refugiu de la Tirgu-Mureș, după dictatul de la Viena. Vd închipuiți ce a însemnat pentru mine in acele împrejurări climatul cald și primitor al capitalei bănățene, ds fi putut să mă stabilesc accrsă la Lugoj, — dar mirajul vieții culturale și artistice al Timișoarei m-a atras in mod deosebit. Regăseam aici, în acest oraș atmosfera din ană adolescenței cînd mi-am făcut in parte studiile in orașul muzicii. f.a început am lucrat Ia Timișoara ca corepetitor la Opera Ro- mână din Cluj, care era in refugiu, și am dirijat in acest timp „Orfeti și Euridice" de Gluck. Una din principalele mele lucrări „Priculici" « fost pusă in scenă airi de regizorul Rinzescu, sub bagheta amicului Mirrea Popa, in interpretarea maestrului Marcu. — In ce măsură orașul de pe malul Begheiului a influențat creația d-voastră muzicală ? Mediul timișorean mi-a stimulat o adevărată desfătare artistică. Am creat aici două rapsodii bănățene și o compoziție intitulată „Scoarțe", inspirată de costumul ații de specific bănățean, în care am vrut să reproduc cu mijloace muzicale această armonie de culori și varietate. dc linii. Am avut in această perioadă un contact mai apropiat cu unele formalii corale locale, și prin ele cu mutica populară, ceea ce a con- tribuit in mod evident la o pondere mai mare a elementului popular In limbajul meu muzical de atunci. Tn Timișoara și Ia Buziaș am lucrai „Repuiemut" care cintat hr București in 19)2, a luat in 1913 marele premiu Enescu. tn 1946 „Reqviemut" a fost interpretat sub conducerea Itti Mircea Popa pe textul: „Anii de foc" de scriitorul și prietenul fort Stoia-Udrea, text scris in memoria țăranilor bănățeni căzuți In răscoale. Din păcate trebuie să vă mărturisesc un lucru tragic pentru mine. Această parti- tură laureată a „Recviemului" a fost definitiv pierdută în timpul dis- persărilor, fără posibilitatea de a mai fi refăcută. Vreți să vă amintiți de activitatea d-voastră de cronicar mu- zical, care, dupu opinia noastră, a contribuit eficient la formarea gustu- lui estetic al publicului timișorean ? — Cronicele mele muzicale din ziarele locale și din revista „livrea" au căutat să ia față de fenomenul muzical timișorean o aii- 59 Trei interviuri tmiine critică, pornind de ta faptul că in mod frecvent conștiința cri- ticului se di/erenfia de cea a auditoriului obișnuit. Modalitățile mele cri- tice erau subordonate judecății estetice de valoare. M-am străduit in cronicele mele să ascult o operă ți s-o foc să mi se dezvăluie in func- ție de normele ei interioare și nu de trăirile mele subiective. — Vorbîți-ne despre cenaclul de la „Spieluhr“ pe eare l-ați frec- ventat curent. — A fost o cafenea literară ți artistică unde a pulsat o viață autentică a creatorilor din Timișoara de odinioară. La un pahar de pin bttn de Bacova și Silagi am petrecut acolo cete mai sfinte ceasuri timișorene, in discuții aprinse legate de creația epocii. Aceste intitniri de boemă literară și artistică an sporit efortul de creație intr-un oraș in care, in vremea aceea, nu era universitate și dominau doar oamenii politicii ți de afaceri. îmi voi aminti întotdeauna cu melancolie de ceasurile plenare petrecute în discuții armonioase ți polemice cu prie- tenii Virgil Birou, Romulus Ladca, ton Stoia-Udrea, Petru Sfetca, Nicolae J'irioi, luni Suciri, losif Vanciu, TitUS Lapteș și alții. III. Deși lugoian, Fitarei Barbu a avut o perioadă timișoreană, pe care l-am rugat s-o evoce. — în cc măsură ați asociat naturii dvs, intime decorul de fru- | musețe al Timișoarei ? — Nu ații decarul de frumusețe al Timișoarei m-a determinat sd activez, incepind din 1939. in capitala Banatului, cit mai ales faptul că acest oraș minunat trebuia să devină un centru muzical al pro- vinciei noastre. Rostul meu, pe atunci, era să depun o muncă nepre- cupețită pentru ridicarea corului munci pal al Timișorii, ața cum făcusem înainte in Lugoj cu Corul „Vîdu". Deasemenea Corul „Lyra" al Ate- lierelor Prind pale C.F.R, din Timișoara, un cor bărbătesc foarte bun. mt-a dat posibilitatea sd activez ca dirijor, zlm fost atras deasemenea de Conservatorul de muzică, care în vremea aceea era ^ondus de maestrul Sabin Drăgoi. Timișoara, care s-a bucurat de autoritatea șî prestigiul muzical a! tui Drăgoi, a putut să concentreze in fund acestei școli, toate forțele artistice creatoare. Numărul însemnat al elevilor și pro- fesorilor oferea mari posibilități de instruire șl manifestări muzicale, ,— Personalitatea d-wmfră artistică a simțit nevoia $3 creîeze în climatul dulce ale metropolei bănățene ? Cc lucrări vi s-au interpretat în citadela de pe malul Beglieiului ? . — In limpid cit am stat in Timișoara am creai mai matts lu- crări corale, dintre care menționez oratoriul „Omul", pentru soli, cor și orchestră, pe versurile poetului C. Mia. Lerca. Acest oratoriu a fost reprezentat în primă audifie in iarna anului 1942 de către Opera Româno din Cluj — Timișoara, sub conducerea dirijorului George Parei. In aceiași perioadă am scris ți poemul simfonic „Babacai*, cintat in primă audl/ie de Filarmonică din lași, tot sub conducerea mult regretatului George Panel. — Vreți să ne zugrăviți viața muzicală a Timișoarei din perioada respectivă ? — s-a mărginit îndeosebi ta manifestările societăților co- ride din localitate, precum și ta concertele date de Filarmonica timi- șoreană, alcătuită in bună parte din amatori. lipsit instituțiile artistice, mai. ales Opera. Așteptam in fiecare an turneul Operei Ro- mâne din Cluj, care la invitația municipiului și-a Asirei bănățene, înviora viața artistică a Timișoarei printr-o serie de spectacole. Dar în perioada in care am locuit in acest oraș, odată cu venirea Operei Române din 60 Trei interviuri. Cluj, după dictatul dc la Viena, Timișoara s-a bucurat de o intensă activitate muzicală și de manifestări artistice deosebite. Printre cele mai importante trebuie să amintesc concursurile organizate de Asociația Corurilor și Fanfarelor Române din Banal. (Dintre corurile premiate amintesc: Corul „Vidu" din lugoj. „Doinitorii Căruțului" din Mercina (dirijor Vidu Guga). Fanfara din Botouici (dirijor Ftorica Matei), Co- rul „Lyra" C.F.R. Timișoara (dirijor Alexandru Bocșianu), Corul ..Doina" din Vasioua (dirijor Aurel Novac) Societatea muzicală din Bocșa Română (dirijor Nicoiae Mureșamt), Corul din Birchîș (dirijor Dimitrie Sirbu), Corul din Cacova (dirijor Gh. Cizmaș), Fanfara din. Jebcl (dirijor N. Mictea), Fanfara C.F.R. Timișoara (dirijor Al. Dio- sgeghi), Fanfara din Pădureni (dirijor N. Miji ga) și altele, fmi mai aduc aminte că in Timișoara, pe vremea cind trăia Vidu, ta unul din concursurile bănățene din 1926, s-a cintat pentru prima dată cu un ansamblu de o mie cinci suie de persoane, alcătuit dinir-o masă de coruri, conduse de maestrul ion Vidu, întemeietorul și primul pre- ședinte al Asociației corurilor din Banat. — Care erau relațiile dintre corurile „Banatul" din Timișoara și „Vidu" din Lugoj ? — Corurile „Banatul" — condus la început de Sabin Drăgoi și pe urmă de Litiu Surlașiu — șr Corul „Vidu‘, de sub conducerea mea, evident rivalizau, cum se înfimplă de obicei cînd e vorba de două forțe. Dar rivalitățile, desigur, contribuie la progres, la emulație, și cele două coruri erau într-o formă excepțională. Cu Corul „Vidu" am întreprins, pc atunci, mai multe turnee in Cehoslovacia și Iugoslavia, concertînd In Praga, Kosice, Cezltard, Belgrad, Subotița etc. — Vreți sil va amintiți de unele figuri de artiști și oameni de cultura timișoreni și lugojeni ? — Dintre artiștii și creatorii timișoreni, in afară de maestrul Sabin Drăgoi, am cunoscut pc George Pavel, Vasite Ijac, Zeno Vancea, Pugen Cuteanu, Nicoiae Ursu, Alma Cornea, Mircea Popa, Vădim Șumski, cintărefete Ara de Barbu, /Via Roja-Vasiliu, Lya Hubic, Stela Simo- netti, cintărefii Ujeicu, Gogti Simionescu, C. Ursutescu, pictorii loachim Miioia, Catul Bogdan, scriitorii C. Miu-Lerca, Virgil Birou, Ion Stoia IJdrea, Vicltente Ardeleana, Li viu htrchescu, N. Itria, Pentru Sfetca, Petru Vintilă ș. a. Mi-a făcut o deosebită plăcere sd iau parte la cite o reuniune prietenească la „Spieluhr", unde ne intilncam cu mai mulți prieteni artiști și creatori. Nelipsit de la această masă tovărășească era sculpto- rul Romul Ladea. Dintre artiștii lugojeni, prin moartea tenorului Troian Grozăvcscu, mn pierdut pe unul dintre cei mai buni prieteni. Cu drag imi amintesc și de cintdreții THus Ol ari u, Francisc Balogh și lani larga. Dintre seniorii lugojeni am cunoscut pe Oscar Kalman, renumitul bas al Operei de stat din Budapesta, pe pianistul Liviu Tcmpea și pe losif Wiiler, care mi-a fost profesor de vioară. Activitatea muzicală de la Lugoj mi-am '.mpărțit-o între Conservatorul muzical al orașului, pe care l-am înființat n între Corul „Vidu". Imi amintesc cu plăcere de colaboratorii mei din. rcei ani, pianista Clara Teia-Voichița, vioristul Zoltan Hegyesi și cîn- tărețul George Dippon. PETRU SFETCA Trei interviuri profiluri literare ANGHEL DUMBRĂVEANU c ™CMa re te izbește la o primii privire în poezia ultimilor ani e mulțimea experiențelor O diversitate dc încercări definește lînăra poezie, ți multe din noile nume lansate de colecția „Luceafărul" se anunță candidate la marile drumuri ate artei, Unete zgomote sînt impostură : lotuși, printre poeții tineri, cei ajunși acum deja in pragul celui de ai treilea volum (sau al nu știu chelea, vrem să spunem printre debutanții mai vechi ai colecției) se găsesc individualități care trebuie clasate ca atare. Scăpată de dogmatism și de prejudecăți, critica închină toate sufragiile noilor „zei" ai poeziei: Nichita Stănescu, Ion Alexandru, Marin Sorescu. Ca în povestea alergătorului de la Maraton, vestitorul victoriei ii clîpsează pe eroii luptelor. Și totuși, în urma perdelii de fum a canonadei critice (iiu neincritaln — această poezie e indiscutabil eminentă — ci cam unilaterală) rămîn atitea prezențe poeliec dis- tincte. încolonate în rindurite festive ale vreunui articol festiv, discutate doar eu prilejul apariției editoriale — ți atunci, cîteodnlă —- in treacăt, acestea se adăpostesc în penumbra unor abstracții dc genul: „Poet talentat. In progres față de volumul anterior . Fiindcă pasiunea sintezelor e covîrșitoarc. Printre poeții acestei categorii sc numără într-o măsură oarecare și poezia lui Anghe! Dumbrăveanu. Poezie cu solemnități ți ca den țări grave, cu nostalgii ți reverii romantice, cîteodală inegală, ea îndeamnă poate la impresii defavorabile. Prima : lipsa de adîncime. A doua, derivată din prima : facilitatea. Eroare. Prin poeziile sate bune (ți nu sînt puține). Angliei Dumbrăveanu c un poet remarcabil. Se poate distinge, mi cu greutate, în cele două volume apărute (fluviile visează oceanul și Pămîntul și fructele) ca șt în iioeziife, destul de numeroase, publicate în ultimul timp in reviste, existența unui univers poetic propriu, ca ți existența unei tensiuni foarte moderne care anîmcază acest univers. Un program poetic (citez aici din „Meditație în zori") nu emană alte pretenții, să zicem, decît acelea ale unui romantism obișnuit, însă legănările de vers, amplitudinile, impreciziile te fac să privești „programul" ca un joc de umbre ate aspirațiilor poetului : „De vraja nopții îmbăiat f Cu barda noi ciopli corăbii ț Să umplu mările și cerul- M-or aștepta-n. lagune zburătoare / Și pești și arbori neștiuți de nimeni, j Se vor odrja Art mine culorile și prutul f Bărbaților cu care voi rupe alte spații f ... I Mai plin, cu pieptul mai puternic, tintlr l Și m-a întoarce iar cu stele noi pe umăr/Pe mărde-nviaie de păsările mele" Vcan încerca, în cele ce urmează, să vedem cum acest program care, în ultimă instanță nu spune prea mult, dă contururile unei poezii foarte originale. Căile evoluției se întrevăd, de altfel, chiar din placheta de debut. Fluviile visează oceanul, volum echilibrat, cu multe poeme substanțiale care defineau un condei sigur. Izbește de Ia primul contact gravitatea versului, solemnitatea lui. S-a observat că |3oeluî cintă cu «recăderea aci soarele, lumina, claritatea. Pornind de la aceste convergente, tentația c ■ (ca, in fond, a fiecărui poet autentic), de a descoperi rezonanța i Mini tari lor în sensibili- tatea proprie. Cu această ambiție poetul cîntu soarele stelele, luna, în efuziuni romantice. Un ton difuz, o armonie surdinizată vibrează pînă și în poemele cetățenești propriu- zise ■.„Ascultați orizontul infiniț al cimpiilor mele / E-n foșnetul acesta o laudă spusă încet I Pentru inima mea" etc. Poetul celebrează soarele in măsura în care acesta suge- rează plenitudinea existenței, iar de aici piuă Ia liniștea, calmul (odihnitor — I. Oarcăsu) poeziei lui Angliei Dumbrăveanu nu e decît un pas. Tn această atmosferă bogată in liniști 62 Profiluri literare poelul e un visător ți preferințele mere și sjire spațiu nocturn, prielnic reveriilor de aceeași' sorginte romantică: „bar luna rdfdce^e incă prin ramuri / $' eu aștept clipa rară I Cină' va veni să alerge pe prund cu Mra'le". Și, deodată, surprinzător pentru orientările volu- mului Fluviile visează oceanul, dar denunțind drumuri ulterioare, o inflexiune Blaga : intetes voi vreodată jocul ți semnul acestor fecioare?". O acceptare și totodată un delicat refuz (pentru moment) al ambițiilor strict inovatoare într-un material poetizat atit dc des, Din aceste reverii ți visări vine și o grațioasă poezie de dragoste, plină dc armonii, de mirate, cu exotisme ți cochetării grafice (poetul ortografiază ..Loreley* și „Rhin") : Era o zi de vară la țărmul marii-a nord j Cu soarele pe plajă suav precum un vin f Foșneau in viaturi pinii ca marea in fiord / Tu ie-oglindeai in mine ca Lor ele y in Rhin. Trecînd peste facilități. poezia are elemente care anticipează piese antologice. In primul rînd, spațiile exotice (care vor deveni fals — exotice, dar despre asta vom vorbii mai tirziu) prezenta vegetației și a mării etc. Curios lucru, acest volum de debut al lui Angliei Dumbrăveanu nu conține sunete străine. Condeiul e sigur, și impresia că poetul iși cunoaște uneltele e certă. Această' „cunoaștere a uneltelor* îl ajută pe poet să suplinească, in unele poezii, vibrația interioară autentică. Să ne explicăm. Există în Fluviile visează oceanul poezii de patos cetățenesc, de exuberanță entuziastă în fața realizărilor socialismului și, datorită acestor poezii, s-a afirmat că vocația poeziei militante (militantă în sensul restrins al cuvintului) ar fi una din componentele personalității poetului. Alto eroare. Poeziile respective (Dimensiuni, Primul cosmonaut, Cintec de August etc.) fără discuție peste mediocritatea ieftină, nu-1 reprezintă pe poet în ceea ce are el mai personal. Creații dind friu liber entuziasmului spontan de a trăi într-o țară a socialismului, ele nu se diferențeaza prea mult de ale colegilor săi de generație, Cu alte cuvinte, sint simple exerciții de digitație pe clape comune. In biogra- fia poetului ele fac parte din arsenalul unui front de poeți; personalitatea poetului se va închega în alte tipare. Recitind acum poeziile din Fluviile visează oceanul, vom distinge in acest amestec de valori ceea ce a preluat poetul. Diafanitatea, rafinamentul cu care poetul construiește o atmosferă (rafinamentul sau poate aristocratismul prezenței vege- tale) se disting dar, ca și o oarecare cantitate de zgură, Esențializată ți uzîod de un sistem metaforic original, deși metafora strido-sensu e rară în poezia lui Anghel Dumbrăveanu, poeziile care urmează debutului editorial (volumul Pămintul ți fructele — 1S64. ca și publicate după aceasta dată, in Orizont, Steaua, Gazeta literară. Ateneu, etc.), merită o discuție mai atentă. Gravitatea, solemnitatea versului, prezente in primul volum, vor caracteriza și aceste versuri. Dar aici poetul caută profunzimi mai mari; dacă, surprinzător pentru un debutant, in volumul de debut nu se ghiceau influențe, in acest drum spre profunzimi ele se ghicesc mai dar. Sau, mai explicit, poetul optează pentru un gen de poezie. Critica a remarcat bogăția vegetală a acestei poezii, existența unei naluri paradisiace Iată un exemplu: ^ra in iulie. Lămiii / Kafinau soarele-n frudele verii / Și eu treceam prin Abhazia / ... t Era in iulie și lumina f Izbucnea in arbori din pietre și eu o primeam / Ca pe un cintec.,. Venise timpul să frec pentru ultima oară pe străzi j însoțit de palmierii inalți. Venise timpul j Să mă despart de magnoliile care-și vărsascră-a mine / Ne-nțeles de frumoase parfumuri" (Suhumi). S-ar spune că e vorba de o evocare; dar în alte versuri vom găsi aceeași prezență a lămîilor (Timpul culorilor, etc.) în care orice urmă dc localizare dispare. Tn această poezie a vegetațiilor meridionale, a porturilor, a orașelor sau plajelor „din sud" poetul pleacă fără discuție de la o anumită poezie simbolistică, cum spuneam. Dar spre deosebire de simboliștii care realizau prin vocabulă doar incantația, în poezia lui Anghet Dumbrăveanu citarea vegetației exotice, a măritor șa, vine din necesitatea exprimării unui anumit conținut de idei. Am văzut că în centrul acestei poezii sc află ideea plenitudinii sufletești, a echilibrului interior, a liniștii. Lămiii, chiparoșii, platanii, palmierii, sînt altceva decît niște copaci ai soarelui, vestind, prin însăși prezența lor, bogăția nesfîrșita a luminii ? In acest proces de esențializare, poetul caufă mai intii exuberanța vitală, bogăția solară; „Pămintul ți fructele'', poeria care dă și titlul celui de al doilea volum, largă metaforă a marilor transformări, a izbucnirii vieții, a proceselor germinative vegheate de om, este explicativă pentru ambiția cuprinderilor poeziei Iul Anghel Dumbrăveanu. Se întrevede aci șl unghiul din care poezia sa este militantă: „Păminiul așteaptă semințele / Și brajui meu care să-i organizeze efortul, / Și eu chem vintul să vinture griul f Chem ploile să-i spete visul UrH j De neghină sau mătură t Și veghez germinațiile, marile explozii f De verde, cind pămintul devine f Un vast univers de culori ți arome subtile". Motivul semin- țelor începe să revină mai ales în ultimele poezii, în aceeași linie de esențializare, vegheată Profiluri literare ■de Blaga șl Brăncuși. Fără să simbolizeze doar devenirea vegetală, semințele înseamnă „devenire" în sensul total al cuvintului, și, sub această condiție motivul se între pătrunde cu cel erotic, intr-o Vibrație cosmică a existenței ; corn îngropa in întunericul nopții / oom deveni semințe, vom deveni / Două ovale, închise t Tn forma sărutului. Desbrăcafi I De lumina zile, mt fi — Ca griul / ... / Și-un ritm cosmic va șterge memoria / Mea ți a ta ți vom fi limpezi ! Ca apele..." (Semințe}, in alte poezii publicate mai recent, semin- țele sînt „Emblemele soarelui". E aci o afirmație a crezului in valorile vieții latente, în posibilitățile Uriașe ale victoriei vieții. Un fremăt optimist străbate această poezie quasi- umană in care vina Blaga nu minimalizează traseul original al poeziei lui Anghel Dumbră- vearm: „Dintr-un exces de lumină, cred in semințe i Și le consacra orele mele cerești, cînd sînt / Stupind de ritmul astretor bune, le promovez / Sub ploile mele de gtnduri curate, le dau I Singurătatea nopților mele; căldura sîngelui meu — f Și ele coincid cu crezul prin care exist" (Emblemele soarelui). (Admirabilă metaforă : semințele — embleme ale soarelui!). Și am îndrăzni o afirmație; așa cum alții construiesc o mitologie a dragostei sau explorează, din perspective contemporane, mituri străvechi, Anghel Dumbrăveanu își crează și el, dacă nu o mitologie, cel puțin un tărim mitic cu care își confruntă sensibili- tatea sa de poet contemporan, O mitologie în care un grădinar fabulos pășește In păduri tropicale așezate pe margini de mări, bogate în infinite arome șî sunete filtrate. Deasupra ■— lumea păsărilor mării, albatroșii. Nu sînt peisaje — sau dacă vreți, sînt peisaje în sensul modern al cuvînțuluî. Eugen Simion afirma, citind un critic francez, că în poezia modernă poetul își „alege" peisajul. E, cum spuneam, vorba de o mitologie sui-generîs. Poetul operează eu sinestezii surprin- zătoare, și în aceste locuri ale soarelui și ale lămîilor au loc alchimii subtile în materie vegetală (poetul ar „mlscocr plante-aromate" ca să trezească pe necunoscuta visată in brațele lui și ar născoci „un vin amețitor dc rodii" etc.). In acest tărim poetul este prigonit de Eros, sau trăiește împliniri erotice neobișnuite. Timpul culorilor, cu modulări poate din Artnănsts (Saint-Jobn Perse iși face simțită influența cred in mai vreo 2—3 cazuri) e o admirabilă istorie de dragoste povestită cam „â la Anabasis", Iată începutul: „Fusesem recunoscut de lămii / Și de viniul mări. Femeia trecea in albastru I 'tltisiumată-n hisip ți in ginduri. înapoi ț Muriseră toate cărările. Păsările de apă t Se căutau in văzduh cu ■vorbe de ceată" Povestea curge mai departe, cu un bătrîn care a murit și „pe care femeia il jelise la groapă", cu lămii care îi prigonesc pe îndrăgostiți. Tn fond, ce face altceva un mit decît să sensibilizeze o idee ? Cam acesta c și rostul „mitologiilor” meridionale z»le lui Anghel Dumbrăveanu. Bărbatul îi aduce femeii „midii și fructe", adună „pelin și iarbă de mare" și focul ,zj ars toată noaptea, ferindu-i de stele". Prozaic spus, poema Timpul culorilor ar traduce neliniștea unei iubiri. O melancolie transmite Cîntecul sturzului construit de data aceasta pe imaginea mării într-un amurg hibernal. Remarcabilă t forța sugestiei: „Ce amurg, femeia mea, ce amurg sidefiu / Și marea ce singură-și macină între- bările goale / Și pescărușii Urzii și pinii neliniștiti, ce nestatornici f Și nisipul care umblă cu vintur etc. Căutător rnai dramatic al împlinitor în poeziile publicate în ultimul timp, în volumul „Pdminftd și fructele" poetul răminc de cele mai multe ori în cadrul bucuriilor liniștite. Tristețile, în majoritatea lor erotice, sini exprimate pe claviaturi de romanță (racor- dată „mitologiei" de care e vorba); „Se însera pe mare ți-un sunet vinețiu / venea cu pescărușii din zări rătăcitoare (...) O floare de magnolii murise intre noi / Și valurile mării foșneau ușor și trist" etc. Desigur că se mai pol spune mulie lucruri despre aceste poezii pe care le-am subsemnat unei „geografii mitologice". Spuneam că Anghel Dumbrăvcanu e un poet al imperiilor liniștite de aici, intr-o altă direcție (care nu se delimitează prea mult de cea amintită pînă aici) poetul scrie o poezie de meditație, ușor reflexivă. Plenitudinea caracterizată prin bogăția solară și vegetală se completează cu aceea a forței virile. E poezia care cîntă forța umană, grandoarea gîndirii omenești biruitoare pe Pămînt și în Cosmos, frumusețea trupului pe care se altoieșle rațiunea: ..Ce frumos e omul cind gindeșt?! t Ochii mei privesc in elemente f Ca-nfr-o ■ oglindă veșnic mișcătoare / Iau frunza platanului aplecai / Și-aud cum i se rotesc ener- giile / Prin nervurile acestui continent de clorofila". E un cîntcc al unui poet al eroului nou și c și firesc, ca jratul să revină la demonic autobiografice, pentru a sublinia uma- nismul epocii noastre, epocă a împlinirilor umane. Ciclul oarecum autobiografic (înțelegem aici prin autobiografie elementul epic auto- biografic, autobiografia in înțeles comun, fiindcă altfel, ce este altceva orice poezie decit un fragment de „autobiografie ?“). Discurs despre tinerețe destui de inegal insă nu aduce prea mulfe clemente de calitate volumului „Pămîntul și fructele". Intre proză și de.lara- tivism. poetul rămîne la enunțuri cam seci. Alai realizate sint poeziile în care autobiografia B4 Profiluri lucrare transpare sobru (Dobmteasa, Bărbații, Corpaților, V ir st a}. Poetul glorifică într-o serie întreagă dc poezii ipoteza bărbăteasca a existenței. Un ciclu sc intitulează „Cor de bărbați", o poezie „Bărbații Car pali lor", platanii au „trunchiuri de bărbați", in preajma Iui poetul ii cheainu doar pe „cei bărbați", cosmonautul e „Bărbatul care se rotise prin spații îndelung" ș.a.m.d. E in acest cîntec al „bărbaților" un cintec al elanului, nestăvilit spre bucurie, spre munca constructivă, al perfecțiunii statuare dobindite prin muncă : „Pieptul lor atletic, bronzat / Plutește peste prăpăstii, urcă piscul cu pinii... Uneori se învelesc în constelații ca-ntr-un macat / Șf răsar înaintea tarilor t Vestitori temerari ai luminii" (Poem tinăr). O confesiune tumultuoasă e, în fond, un fel de „bărbătească" artă p etică; „Din fiecare țărm mă voi desprinde I Afni plin, cu pieptul mai puternic tinăr, I Și m-oi întoarce iar cu stele noi pe umăr l Pe mările-notate de pusurile mele” (Meditație in zori}. Poetul cîntfi, in gama sentimentelor „bărbătești”. prietenia (Stal). Mi se pare că poeziile noului, aflat in lucru la editură, volum a lui Dumbrăveanu (Iluminările mării) au cîștigat in complexitate. Dacă în Fluziile pisează oceanul sau Păminiut și fructele lumina inunda totul, fără reținere („Poemul depărtării: fă ind notă discordantă in aceasta privință) in Iluminările mării apare o dimensiune dramatică. Experiența vieții înregistrează mici cataclisme sufletești, dacă piuă aci intilneam in poezia lui Angliei Dumbrăveanu doar tristeți nostalgice, acum apare elemente noi : „Vintuit de neliniști și singur t Asemenea mării. / Prietenii mei / Ruginiră sub ploile toamnei / ... f Ar trebui Să urc scările strimbe t Pe sub tunuri ți umbre, in acest oraș din Banat / Să deștept din rugină bărbații t Cu care, demult, in delta ideilor, / furasem pe soare, pe munți și pe pUne". Poetul e în fața timpului care istovește visele, ducînd spre degringolada biologică : „Lacrima timpului, toamna ne-amintește cărarea pierdută, femeia I Uitată fa marginea visului, ceafa / ce vine pe urinele noastre (Lacrima timpului). O poezie care se numește Migrafie și care s-ar fi putut numi la fel de bine ,Swi/r7wrrfrd timpului ciută „Semnele nedezlegate ale trecerii vremii". Metaforele vin din Blaga, dar vibrația interioară a versului ii e proprie lui z\nghel Dumbrăveanu: .............Noaptea, / Simt duhul acesta incert, care e timpul. / Vine iu ceasuri bizare, imi șterge / Somnul și liniștea, imi fură căldura / Îmi strecoară indmala in cmtece și-mi arată ! Pe ogtirda concavă a palmelor lui / Jocul de umbre al celor ce mr ști ura / Să-și asculte puterea și taina, regresind spre tăcere". Peisajele luminate puternic, sc împuținează : apar în locul lor cetini, vînluri ierna lice. Intr-o poezie (Rune), astrul mină „herghelii ciudate de gheată", iar poetul se pre- gătește să învețe silabele frigului, femeia iubită este „plecată ta Pol", în alta etc. Intr-o Poemă apare imaginea inorții ca regresiune in natură. Un lucru cert e că ultimele poezii iduc o diversificare în registre! poetic al lui Angliei Dumbrăveanu. Dacă in ciclul Discurs despre tinerețe (sini și alte exemple) poetul rata realizarea, uneori total, alteori parțial, fiindcă își înstruna cu prea multă prudență fantezia, cobnrînd-o mereu printre imagini con- crete dc viață, in poeziile mai recente poetul imhinâ in mod reușit fanta zărite cu imaginea concretă (Nocturnă). O „Aventură de Noembrie" reia, intr-un alt sistem de expresie, „Rap- sodiile de primăvară" a lui Topirceanu. Profund originală, „?lowrf«rd de Noembrie" semna- lează și o trăsătură noua : aceea a umorului trist, estompai. Senzația de inedit vine în versurile lui Angliei Dumbrăveanu din plasarea aventurilor banale cînd în Cosmos, cînd intr-un soatiu pămintean, ca și din enumerațiilc seci ale unor fapte „diverse" petrecute intr-o lume neobișnuită. Raportată la universul poetic amintit, poezia e superbă. Cosmosul lămîilor și portocalilor, acest cosmos luminos prin definiție coboară pe pămînl rămînind el însuși: paralela cu Topîrceanu ar ține de sincavă. Ideea e, că in mod inevitabil, lumea trăiește prin gesturi banale, obișnuite ; ordonată după reguli omenești, cosmosul nu își pierde măreția. Ea este doar transferată ordinii umane, innobilind; rămîne peste tot doar un aer de melancolie, o tristele subtilă care convertește senzaționalul. E melancolia universului floral decimat «le toamnă, transpusă în basm. E tristețea tărîmuîui lămîilor și portocalilor admirat dintr-o lume în care toamnele sint totuși posibile. In poezia generației lui Xichita Stăuescu, Anghel Dumbrăveanu își are locul lui, sigur, alături de Cezar Baltag. Grigore Hagiu, Miron Scoroliete, llie Constantin etc. Reve- riile, nostalgiile, solemnitățile, semne ale unui temperament de extracție romantică, traves- tesc, un univers poetic propriu, ale cărei date am încercat să le determinăm în notele de față. .1 CORNEL UMif RI ANU 65 Profiluri literare cronica literară SORIN TITEL: „REÎNTOARCEREA POSIBILĂ" *) * I C^ceastă carte — anticipez: excelenta — a lui Sorin Titel prezintă pentru ciritc și, desigur, pentru cititor unele dificultăți. Pentru primul, de vocabular (cel puțin): de vocabular adecvat criticii și etichetării unui atare gen de roman. (Etichetare, adică clasificare: căci fard o minimă etiche-\ tare, critica e imposibilă, cum haotică și nulă fu botanica pînă la apariția\ nomenclaturii lui Linne). Cititorului, și criticuluui habotnic, dificultăți tel ordinul receptivității, derută. Există, mai intii, prejudecata că tui roman e un op de peste, să zicem, 200 de pagini. Asta cu toată reclama făcută așa-zisutui (urit zisului) microroman. Apoi prejudecata că romanul are o ac- țiune, o intrigă, un punct culminant de erou, un personaj principal, un cuplu (de regulă, de amorezi), și multe alte personaje secundare, pozitive și nega- tive. (Pozitive și negative — voibe goale: personajele, ca realități estetice, fiind, în fond, dincolo de bine și de rău). Pe urmă, romanele sint picarești, balzaciene, sentimentale, obiective, de analiză (eventual), bildungsromane (asta da), de producție ș.a.m.d. Or, romanul lui Sorin Titel nu are decît 120 de pagini. Dar nu e, nul e an microroman 1 Microromanul e un roman tradițional condensat. .Vfta tot. Un Stendhai grăbit. Un roman scurt care putea fi lung. Reîntoarcerea posibilă e un roman scurt cit trebuie și lung cit trebuie. Reîntoarcerea posibilă are și un personaj principal, al cărui nume e Ștefan, care Ștefan e, întîmplător, picior. F. mai firească decît se pare această nevoie de pictori (sau sculptori) a scriitorilor, Plasticiamd fiind cel mai apropiat, prin activitatea sa, artist, de lucrătorul manual, deci de omul comun. De unde marea lui frecvență în literatură, mai ales dacă scriitorul vrea să se autoreprezinte. Dar Sorin Titel nu face din Ștefan ug porle-parole al lui ca artist. Nu dezbaterile de artă importă aici. Reîntoar- cerea posibilă nu descrie „un moment de criză prin care trece un artist într-o perioadă a evoluției sale" (Autorul). Ștefan e pur și simplu pictor: fără a crede prin asta că autorul a cedat cumva în fața unei reguli, unei inerții sau unui Ioc comun. Ntt lipsesc nici „personajele secundare". Imbecilul din cafenea, imbe- cila Iul amantă, vecinul ca o casă de copii, fascinanta femeie cu genunchii •J E. P I., 1966 66 Cronica lilmrA albi, ceferistul și copilul, ioana, cei patru sportivi din vagonul restaurant și roșcovanele lor,.. Pe urmă Tobias, quadragenara, fata muzicală, Afa- teescu, Jtivăgău, poetul Șerban, Lazăr și Sofia (tineri cineaști), Mihai (elevul care face film), Moloș, soția redactorului, proprietăreasa, directoa- rea, navetiștii, fabuloșii pensionari ai lui Prânz Joseph, consoarta preșe- dintelui de sfat, Dana telegrafiste, acordeonistnl patetic, neurologul care l-a citit pe Camus, neamțul cu gîsca (Leda și lebăda?). Marina cu sinii ei imenși... etc. In final, ne aflăm intr-un atelier de pictură, la o reuniune mondenă cu preocupări vag artistice și erotice, cu aer snob, cum se gă- sesc destule în Prousi, cu care ocazie o blondă apetisantă își declară anti- patia pentru Buffet, simpatia pentru Modigliani și neaderența la Braque, un oarecare Calvocorescu e contra sensibilității exagerate (tiradă însoțită de gestul inundării șiretului de la un pantof), Crișan demagogizează pe tema accesibilității artei... etc,, etc. Așadar — o lutne întreagă, fără ca de aici să rezulte vreo semnificație specială. O lume fără ierarhizări, egală ca importanță pentru artist, și fără adjective. Pur și simplu, aceste personaje există. Ca și culoarea frunzelor, ca și mirosul de transpirație ca și abundența de sandviciuri de la „jourtt- rile" provinciale. (Ce! mult o ușoară atitudine ironică, din partea autorului și poate din partea lui Ștefan, dacă se poate sesiza). Dacă adăugăm la asta, abundența obiectelor, aglomerările de lucruri muri și mici, banale și extraordinare, enumerările — nu e eronat să vedem în Sorin Titel un adept al „școlii privirii', un scriitor din familia lui Alain Robbe-GriUet și a Natha- tiei Sarraute, de ale căror experiențe autorul are cunoștință. Intr-adevăr, iată cîteva pasaje oarecum programatice : „Și văzu chiar fericirea devenind materială și reală așa cum se in- timplă întotdeauna cind ea e făcută din lucruri foarte mărunte — o haină împrumutată de ia cineva cind ți-e frig sau o țigară primită de la un bărbat în toată firea, dăruită unui puștan ca el.. “ (p, 21), „Indreptindu-mă spre casa logodnicei îmi spuneam că viața e făcută, la urma urmei, din aceste mici ceremonii de duminică, din aceste bucurii de matineu trecătoare și in definitiv chiar atîta e destul de mult..(p. 89). „Rememorînd, amintirile primiră într-adevăr, o am/mită cursivitate, dar nu și logică..." (p. 94) etc. E o posibilă definiție a acestui roman. Autorul nu are încredere In per- sonaj, îl suspectează, supralicitează amănuntul, accesoriul; cartea se pre- zintă cu o sumă de imformafii vizuale, de imagini obiective. Ctdpa lui Ștefan constă în faptul că, înstrâlninda-se de lume, aplică acesteia, incoștient, o viziune robbe-grilletistă (lucru posibil în plan uman, orice viziune artistică fiind anticipată de viață). Ochiul lui lucrează ca un obiectiv fotografic înregistrlnd mecanic numai superficia lucrurilor din jur Este eroarea în care se complace Ștefan și care îl costă un deceniu de viată inutilă, ha capătul acestui deceniu apare Dan; fratele vitreg, adolescent de o mare puritate, sal- vatorul — zicem așa — al lui Ștefan, Cel care dă un sens și o logică vieții și artei sale (viata și arta pînă atunci, nici semnificativă, nici absurdă, existentă numai). CranlM 67 „Rememorlnd, Ștefan este destul de lucid ca să observe lipsa lui de apartenență la lucruri, rolul lui de observator ușor indiferent al vieții, o anumită detașare care străbătuse toată această perioadă din viața lui. Nici o pasiune: prin urmare, inutilitatea concesiilor: nici o rană, deci lipsa de necesitate a unui pansament. Pentru Ștefan ,dubește pe aproapele tău" era o abstracție, iar iubirea lui binevoitoare era și ea o astfel de abstracție; cttin Ștefan refuză să se mistifice, să trișeze, el era conștient că resursele lui de afecțiune se consumaseră în reacții scurte, lipsite de durabilitate și consistență, mici flăcări stinse înainte de a arde .., Lucrurile mărunte din tarea fusese alcătuită viața in acești ani nu Înlocuiau, ia urma urmei, alte bucurii mari, consistente. Bucuria unei dimineți însorite, soarele și intreagu recuzită lirică, culorile zăpezii și mirosurile ei, toate mirosurile pămintulm, zimbete pasagere și mirosul părului unei femei, nu puteau înlocui marile sărbători pe care el lotuși continua să și le aștepte. (Refuzul „noului val", atitudine anii sarrautiană, n.n.). Viața trăită doar in bucurii de matineu, viața asta nu-i dăruise lui Ștefan satisfacțiile pe care le cerea, de la ea »și iată această lungă călătorie prin această existență, prin acest trecut, amorf ca somnul', își spuse Ștefan" (p. 95). Optica (robbe-grilletistă satt cum vreți sui spuneți) aceasta, capabilă în grad maximum să reconstituie cu autenticitate ambianțele, dar creind (ca în L'ETRANGER) fără îndoială o impresie de înstrăinare, de vid sufle- tesc, aparține deci personajului și mai puțin atdnrtiluî, (Deși adesea ei se confundă, v. p. 105). Obiectivismul lui Ștefan aparține, însă, trecutului acestuia, ceea ce face ca timpul romanului să nu fie prezentul indicati- vului; Ștefan rememorează afectiv și liric (de unde poezia) ceea ce În- registrase indiferent, cu o memorie, nu prodigioasă ca a lui Proust, dar suficientă. Neprevăzutul lipsește, se pot face anticipații (dar nu de natura epică, epic nu e deloc), tot interesul constind în adaosuri repetate de obiecte și gesturi. Toate acestea acționind asupra personajului cit o presiune lentă, de lungă durată, mistuindu-l treptat, ca o combustie mocnită, inaparentă. de strat carbonifer adine. „ ... Mă obișnuisem cu zgomotul fabricii de cherestea de peste drum, cu tic-tacul monoton al ceasornicului de pe noptieră, cu mirosul cărților ungurești, din bibliotecă> mă obișnuisem cu tapetul stupid de pe pereți, cu visele ei foarte ordonate, ctt tavanul mincai de igrasie, cu scîrțiitul pode- lelor sub pașii ei desculți cind se strecura în pat lingă mine; mă obișnuisem Cu curtea în care flori mari, de toate culorile, creșteau în neorinduială. cti găinile din curte, cure ciuguleau rătăcite printre florile pălite de soare (mirosul găinaților tor se amestecau cu parfumul fiorilor); mă obișnuisem cu flntîna din mijlocul curții, fintina cu apă nepotabilă in ture scuipau copiii ca să vadă dacă e adincă, cu porumbeii care se așezau pe acoperișul de tablă ruginită al fintinii, cit picapui a cărui muzică se strecura prin ușa întotdeauna întredeschisă a vecinilor, chiar cu discul preferat al acestora — la te uită ce mai fete —; mă obișnuisem cu chioșcul pe jumătate du- rimat, din fundul curții, și cu grădina din spatele lui în care creșteau roșii și ardei, cu mărul foarte bălrîn și uscat din mijlocul grădinii, cu poarla 68 Cronica literari imensă care se deschidea greu și de care mă temeam întotdeauna că o să-mi cadă in cap: mă obișnuisem cu băiatul vecinilor, un puști de vreo șapte ani care se operase în iarna trecută — o operație foarte grea la șira spi- nării, și acum stătea nemișcat în scăunelul lui și desena; mă obișnuisem cu creioanele lui colorate și cu florile migălos redate pe hîrtia lui albă mă obișnuisem cu sărutările cuminți ale Marinei, cu dragostea ei materna, cu sinii ei mari. Poți trăi foarte ușor din obișnuință, pină cînd viata devine și ea o obișnuință continuă .. ." Viziunea personajului (cit timp rătăcește in „trecutul amorf ca uti somn") diferă așadar de viziunea autorului (—oarecum, personajul recu- perat). De unde, dublul aspect al acestui roman: experiement și depășire a experimentului, neîncredere în personaj dar încredere în om. Pentru că mobilul principal al cărții e nevoia de comunicare, de afecțiune, de dăruire. Ceea ce presupune încrederea in interlocutor, în companionul de călătorie, in generoasele cuvinte din Karamazovi așezate in fruntea cărții, iată de ce romanul nu este numai o carte nou conformistă, dar și una de mesaj patetic. Ea deschide un drum fertil și neprevăzut. Reîntoarcerea posibilă e un roman, aș zice romanul pur, fără ca autorul să fie un romancier. După juvenilul debut, Sorin 7'del redebutează in maturitate. ȘERRAN FOARȚA LAURENȚIU CERNEȚ: „OMUL DE UN MILION" ncă ti nărui Laurențiu Cerneț are, pină la apariția primului volum in colecția Luceafărul, o relativ destul de îndelungată muncă scriitoricească. Familiarii cenaclurilor timișorene cunoșteau, încă acum 6—7 ani, primele încercări literare ale lui Cerneț; erau una sau două piese de teatru (de unde, în prozele care au urmat, vioiciunea dialogului), schițe, scurte povestiri. Amintirea meleagurilor natale, un sat oltenesc a cărui viață era surprinsă in anii ultimului război mondial și in primii ani de după Eliberare era trăsătura principală a acestor povestiri în care trăia o lume surprinsă in aspectele ei ele- mentare : In pofida stingăciitor debutului, a stingherelii vădite cu care înainta povestirea, Cerneț dovedea, încă de pe atunci, că are în scrisul său o notă per- sonală, un umor rece, incisiv, mușcător, o notație atentă și o luciditate care nu se lăsa atrasă spre pitorescul de suprafață. Cronica nterarA 69 Povestirile care au urmat, cete mai multe cu eroi din mediul mai bine cunoscut de scriitor — muncitori, mici funcționari de la C.F.R. — reflectau, in marea lor majoritate, lărgirea orizontului lui Cerneț, interferarea pre- ocupărilor sale cu o problematică mai densă și mai variată, contactul cu mediul citadin. Credincios bunului său obicei de a scrie numai despre ceea ce cunoaște mai bine, Cerneț încerca, in aceste proze, primele sondaje in psihologia personajelor sale, deși analiza întreprinsă era încă colțuroasă și sfioasă. E o fază depășită afirmă scriitorul însuși despre prozele sale elaborate in aceea perioadă deși, cel puțin una. Ion Agud de la manevră. nc părea notabilă prin capacitatea de a sesiza, fără meandre dar și fără poticneli, o tipologie umană caracterizată prin simplitate, dar și prin ro- bustețe sufletească. Volumul de debut se înscrie astfel pe linia preocupărilor mai vechi ale llnarultti prozator. El nu aduce, pentru cine a urmărit scrisul de pină acum al lui Cerneț, noutăți sesizabile, dar înmănunchiază acele proze in care ciștigurile scriitorului față de meseria sa sini evidente: povestirile deși simple, obișnuite, conținînd întimplări de fiecare zi, au totuși un farmec, o prospețime care pledează, hotărît, în favoarea talentului evident, după mine, al tînăndui debutant. Dar despre acesta ca și despre fisurile care dovedesc încă necesitatea uceniciei in maniera compozițională, ceva mai tîrziu. Este Cerneț un neo-romantic așa cum, cu penița alerta, afirmă pre- fațatorul volumului, Valeriu Rîpeanu? Mă îndoiesc. N-aș crede că natura preocupărilor lui Cerneț, mediul descris, în majoritatea cazurilor mica funcționărime, îndreptățește apropierea debutantului nostru dc 1. 4. Bassa- rabescu, D. D. Pătrășcanu și, mai cu seamă. Brătescu Voinești. Mica func- ționărime din aceste proze nu are, evident, nici în clin, nici în mînecă, cu eroii umili, obidiți, ai autorilor amintiți mai adineaori. Eroii lui Cerneț sînt —■ și aceasta e una din certele biruințe ale scrisului său — oameni con- temporani, cu visuri, năzuințe și idealuri contemporane; ei vibrează la pulsul vieții de azi, nu au nostalgia unei lumi mai bune, nu se înăbușe intr-un cadru strimt al vieții de provincie, ca mica funcționărime a schi- țelor lui Bassarabescu, iar umorul lui Cerneț e de altă natură decît acela din povestirile lui D, D- Pătrășcanu. lată de ce neo-romantismul pe care îl propune, ca o modalitate de a defini scrisul [ui Cerneț, prefațatorul volumului mi se pare o ipoteză de lucru mai mult decit discutabilă. Este adevărat însă că în acest opuscul — și aceasta explică, poate Optica lui Valeriu Rîpeanu — se vorbește mult despre fantezie sau, cu un termen mai la îndemînă, despre vis. Una dintre povestirile reușite se întitulează chiar Visele lui Vrabie. Ea mi se pare semnificativă tocmai pentru controlul care intervine, mai de vreme, sau mai tîrziu, în mecanis- mul psihologiei eroului, control care este una din modalitățile specifice ale incipientei arte de prozator a lui Cerneț. Căci eroul său, surprins la ștrand, în camera prezumtivei sale viitoare soții, la restaurantul „Cina" nu se do- vedește un visător romanțios, cum uneori am fi îndreptățiți să credem, 70 Cronic» litrrArA cit, mai de grabă, un abulic care se lasă purtat de fantezie acolo unde ar trebui să ia o atitudine. Intr-o altă povestire Marieta Siminică, visul de astă dată e mai eteric și ironia care se lasă ghicită, disimulată, atunci cind Cerneț se încerca în descrierea portretului lui Vrabie, e înlocuită prin duioșie. Maria Siminică, candidată posibilă ta neinvidialul titlu de jală hătrînă", cîștigă simpatia cititorului, simpatie de care nu e străin nici Livede, unul din cei doi eroi ai cuplului din povestirea cu titlu sugestiv; Omul fie un milion, povestire, care împrumută și numele volumului, Și In această povestire există, în personaje, un spor de fantezie care conduce spre mimetism: ea se chinuie să pară o femeie „interesantă", el, Li- vede, un bărbat „rasat" în timp ce, în realitate, sint doi oameni obișnuiți, dar de treabă, oameni care sînt pe cale să-și compromită o fericire posibilă. Dar povestirile lui Cerneț se caracterizează nu atît prin investigația psihologică, pernosa jele trăiesc mai puțin ca personaje și, mai mult, ca siluete, apariții interesante, dar încă schițe de portret cu contururi nein- chegate. Povestirile rezistă însă la lectură: mai mult, se citesc cu interes datorită nu numai sprientenelil și ritmului acțiunii, cit darului vădit pe care îl are povestitorul să te ia cu dînsul, nu numai în acțiunea lui dar și în problematica etică pe care această acțiune o propune, sau, mai bine zis, o sugerează. Spuneam, mai adineaori, că personajele lui Cerneț sînt contemporane și, mi se pare, aceasta reiese, mai bine, din preocupările lor. Omul de un mi- lion, Visele lui Vrabie. Seară cu ploaie grupează inii triplările in jurul unort semnificații de natură morală. Cuplul din Omul dc un milion își găsește unitatea dincolo de ceea ce face și, mai cu seamă, dincolo de ceea ce spune; există, în Visele lui Vrabie, un episod care, ca un fascicol de lumină pro- iectat dintr-odată, descopere ingenuitatea personajului, disponibilitatea sa sufletească: acela în care eroul se prinde în joacă cu două fetițe: „în acel moment — ne explică autorul — se simțea tată" ; aproape un „mo- ment" caragealesc, dar grav, fără ironie și humor: Seară cu ploaie dez- văluie aceleași posibilități de umanitate caldă, generoasă, umanitate cu care, dincolo de conversația pe teme „subțiri", își înzestrează eroii — un accident banal e destul ca să declanșeze această umanitate să evidențieze posibilități de înțelegere, de compasiune umană. Mai stîngaci e construită ultima proză a volumului, mai amplă și unde autorul a ambiționat mai mult. O privire în urmă, așa se întitulează po- vestirea, dezvăluie, încă odată, calitățile amintite ale lui Cerneț; prospe- țime, capacitate de observație. Dar schițele de portret se aglomerează, na- rațiunea se întinde, episoadele se intercalează, accesoriul se îmbină cu principalul, impresia de aglutinară, de conglomerat e evidentă. Povestirea debutează promițător, are iz de prospețime și autenticitate. Dar, pentru a ne face să înțelegem avanlarurile unui amor Uliul între un lector și o cursantă, la o școală specială, de vinzători de librărie se pare, povestitorul se aventurează în creionarea citorva personaje, a directorului, a unui coleg mai în etate, a mediului etc., iar episodul primei iubiri, ca și personajul 71 CrtAca literar* fetei, Lucia, cămin pe planul al doilea. Aici, in povestirea de proporții mai întinse, modalitățile compoziționale se vădesc deficitare. Amintind de primele proze ale tai Cer neț, nu prin manieră ci prin, tematică, Apa aceea tulbure e singura povestire din volum care iși alege tematica din lumea satului. Un eveniment grav, o inundație, prilejuieștt o confruntare dramatică între personaje, personaje intre care tuiul, Fănicti Pasăre, e notabil. E singura proză in care scriitorul înlocuește descrierea directă cu o modalitate mai subtilă, mai aptă analizei psihologice: mo- nologul interior. Ne apropiem de sfirșit și avem, acum, suficiente puncte de reper pentru ' a încerca o apreciere globală, o judecată de valoare asupra cărții de debut a tinărului scriitor. Fără a marca un eveniment editorial, opusculul e o apariție mai mult decît interesantă și promițătoare. Tindrul scriitor are, de pe acum, o lume a lui proprie, o experiență de viață care se caută și se cere redată in literatura pe care o scrie. De aici prospețimea, aerul ne- contrafăcut care caracterizează scrisul lui Cerneț. De aici, mai ales, pro- misiunea pe care acest scris o anunță: aceea a unui scriitor care are o I lume a lui, deocamdată surprinsă fragmentar, in citeva fulgurații, dar o lume care are consistență, care îi este proprie, nu atit prin mediul descris, , unde i se pot găsi preocupări cu duiumul, cit prin capacitatea de a cre- iona siluetele citorva personaje care ne rămin in amintire, prin a sublinia, fără ostentație, o trăsătură umană (îndeobște de natură morală) surprinsa dintr-un unghi ti de vedere inedit. Este această însușire îndestulătoare pentru a ne da un scriitor ? De- sigur că nu și privite mai îndeaproape prozele lui Cerneț, cele de mai mare întindere, mai cu seamă, vădesc stîngăciile debutului. Indemînarea compozi- I (io nai a. capacitatea de a menține în planul acțiunii numai unele personaje, stăpinirea materialului de viață, sînt încă deficitare. Unele proze — și revin la exemplul dat, la povestirea cu respirație mai largă: O privire în urmă — evidențiază încă șovăiala și nesiguranța in arhitectonică și, pe alocuri, pa- siunea anecdoticei de dragul ei însăși. Autorul uzează apoi, nu numai in această povestire, de altminteri, ci cu o regularitate care ne face săi 1 suspectăm amploarea mijloacelor compoziționale, de tehnica sugestiei. Pro- cedeul nu are întrînsid nimic reprobabil; dimpotrivă. întrebuințat insă cu iot dinadinsul și cu regularitate, se demonetizează. In Omul de un milion, de pildă, sfîrșittd e sugerat dar sugestia e cețoasă, neconcludentă: Visele lui \ rabie, in pofida puterii de viață pe care o degajă, nu încheagă, intr-o ima- gine artistică unitară, personajul. S-ar putea obiecta că, în definitiv, de Îndată ce acesta trăiește literalmente vorbind, nici nu mai e necesar. De acord, in principiu, dar echivocul finalurilor povestirilor lui Cerneț nu in- dică întotdeauna o situație limită și o oprire necesară, cît un procedeu artis- tic care prin repetiție poate fi minat de banalizare. Faptele povestite nu vorbesc înlotdeuna ele singure, cum ar vrea să ne facă să credem autorul, și nici arta nu Iși propune să redea realitatea așa Cum e, fără comentariu. Toate acestea mă fac să cred că, cu acest volum de debut, tinărul scriitor, deși e familiarizat cu unele aspecte ale meseriei sale, e, de fapt, la inceput de drum. El și-a impus, de altminteri, o circumscriere severă a lumii, a me- 72 Cronica HterarA diului povestirilor sale; aceasta e, fard îndoială, o precauție salutară la înce- put de drum. Cerneț e însă economicos și în ceea ce privește procedeele li- terare abordate: povestire directă, comentariul scurt, tehnica sugestiei. Dar această economie lasă, uneori, impresia de paupertate. Am arătat că mo- nologul interior e folosit o singură dată, puțin, cu sfială, lată, deci, că la farmecul povestirii simple și firești, se cer adăugate, pentru bogăție și varie- tate, procedee literare mai ample, mai complexe. Relativa sărăcie a mijloa- celor și procedeelor literare e mai puțin sesizabilă în economia simplă a schiței, dar ea apare in povestirile mai întinse. Cit privește relatarea simpla, stil „proces-verbal11 ea nu e întotdeauna destul de sugestivă pentru a evita aceiași impresie de paupertate: „Cită rîse și cascada de rîs umplu biroul. Surise cu respect și Ganță. Marieta rămase impasibilă" (Marieta Siminică). / se poate cere scriitorului ca fără să-și abandoneze bunele și sobrele sale mijloace, să le amplifice, să le îmbogățească. Schițele și povestirile adu- nate in acest volum de debut anunță de altminteri un material de viață și o experiență atrăgătoare ți interesantă. Cerneț știe să observe lumea încon- jurătoare și știe să comunice celor din jur cele observate. Scriitorului nu-i < ste străină fantezia și nici dorința de a-și încerca puterile într-o operă de amploare (în prezent lucrează la un roman). Primul său contact cu cri- tica, păturile largi ale cititorilor, îl vor determina să reflecteze mai mult și mai matur asupra materialului de viață ce se cere convertit într-o opera literară. Nu ne îndoim astfel de posibilitatea unei cariere literare care se anunță, de pe acum, interesantă, promițătoare și fecundă. TRAI AX Ul'H BlgAESCU Cronica literară 73 istorie literara-documente LITERATURA ROMÂNĂ ÎN TIMIȘOARA ÎNTRE CELE DOUĂ RĂZBOAIE nainte de a deveni Metropolă a Banalului și de a fi concentrat aproape întreaga activitate culturală dintre cete două răztxMie, Timișoara a avut un aport literar mult mai nutin înseninat decît celelalte orașe bănățene. Caransebeșul, bunăoară, fiind un centru bisericesc de școală și propagandă calvină, atestă prin Palia de la Drastic truda cărlura ilor Ștefan Herce și Efrern Zăcan de a închega, la 1581—1582; frazele limbii române in lumina tiparului și folosesc pentru prima dată cuvîntul „român" în epoca primelor noastre traduceri bisericești. Tot in Caransebeș se nasc poetul Mihai Hali cin, primul cintârcț român al iubirii și totodată întocmitor de odă versificată în românește, și cărturarii umaniști — trecuți in anualele culturii apusene din sec. al XVII-lea: George Bultul și Gavriil Ivul. Lugojul, ni cărui fii se asociaseră la redactarea traducerilor bisericești pomenite mai șus și a celor dinții scrieri lexieologîce din literatura noastră, se va impune nu numai prin înfloritoarei]4 viată artistică, ci și prin creațiile originale ale Ivi lori Popovici-Bănățeanul, neîntrecut povestitor realist inspirai din viața meseriașilor exploatați, și cele ale Iui Victor Vlad Delamarîna, spiritualul poet, întemeietor al literaturii dialectale. tn Oravița au activat filologii și folcloriștii prețuițî pe vremuri: EHe Trăilă, Simeuii Maiigiuca și Atanasie Marinescu. Acolo, ca și la Lugoj și Oravița, s-au tipărit cărți și Broșuri răspindite mult printre intelectualii noștri de altădată. în Timișoara, cu excepția Emiliei Lungu-Puhallo, o scriitoare și pedagogă feministă entuziastă, colaboratoare statornică a revistei Familia, jxietă și prozatoare prea repede uitată (nuvela sa Nicoiae Țircovnicu evocă viața romanccrului Nicolae Fiiimon), nu sc poate vorbi, înainte de Unire, decît dc activitatea gazetărească, Conștienți, după 1860, Je necesitatea unor organe de publicistică, spre a le susține drepturile și interesele, românii timișoreni din fostul imperiu austro-ungar, au făcut să apară mai multe ziare și reviste ca: Priculidul (1874—1875), redactor: adv. Pavei Rotarîu; Higiena Sociala (1876—1878) cu subtitlul „Foaea pentru Sănătate, merbi, educațiune și instrucțiune", redactor Dr. P. Vasiciu; l.ttminâlorul 1880—1894), ziar politic, redactor Pavcl Rotariu : Timișana (1885) revistă ilustrată săptăminală, redactor Teodor V. Păcățianu; Gazeta poporului (1886—1892), săplămînal avind pe același redactor; Avocatul Poporului (1886—1887); Sdtemnd (1891); redactor: E. Andrccșescu; Dreptatea (1894—1898) ce apare zilnic, la Început redactor Dr. Valeriu Branișce, apoi Gh. Candrea, Dornide Voniga și Aurel Trif, cu suplimentul său Foaie de Duminici, șî Controla (1895—1908), bisăptă- m'inal, director Ion V. Bareian. Primele broșuri românești, apar in Timișoara în 1857, au caracter istoric și au ea autori pe Basil Mania („Responsu replicativu la broșura dlui protopresvlter Mei. Dregici...") și pe Petru Luputov („Despre Bărbații Străluciți a setatei Roma") ’. •) Petru Lorls, Dezvoltarea Upograilel timișorene dc la la IMS. revista RonoruJ, anul tn nr. 11-12. 19kS : Egumenul Serafim, Cîteva date despre Începuturile ziaristicei românești din Timișoara, Banalul, anul III. 1W8 augusl-octombrle pag. 7-58. 74 Istorie literari - documente Intre cele doua războaie, deși apar mai inulle ziare timișorene (ftana/o/, Banatul Românesc, Nădejdea. Țara, Voința Banatului, Curierul Banatului, l estul. Cuvintul satelor. Ecoul, Unirea Română, România de vest, Poporul Român, Dacia ș.a), rublicele lor au reflectat pufin mișcarea literară, destul de vie și de variată. Caracterul politic burghez al acestor ziare au creat condiții neprielnice preocupărilor creatoare, chiar dacă scriitorii timișoreni au colaborat uneori in coloanele lor, cum au făcut-o și In paginile timide ale unor reviste școlărești (Viata școlară, Rinduri Bănățene, Scinteia vieții. Țara visurilor noastre), Revistele literare au fost puține, au apărut sporadic și au dispărut repede, lotuși contribuția lor a fost (întăritoare pentru debutul și activitatea literară a celor mai mulți scriitori timișoreni. Sînt de amintit mai ales revistele: Banalul (1926—1930), director C I ahovâry, editor proprietar Sim. Ion Moldovean, redactor, la început Grîgore Ion, apoi A. Cotruș ; Vrerea, director Ion Stoia-Udrea (apărută ca săptăminal politic în 1932, a devenit revistă literară între 1933—1945) ; Luceafărul, apărut în 1935și devenită in 1943 Revista Banatului Sub egida Astrei Bănățene; Colț de tară, director hai Lotreanu a apărut foarte neregulat, intre anii 1936—1939; Pruncea (1934 -1914), director Nicolae Ivan; Contrapunct (1911- 1942), redactor Liviu Giurgeca ; Vaaotw lui Petru E, Oancea; Curentul nou, B mde bănățene ș.a. Prin colaborările valoroase ale lui Lucian B1aga, G. Călinescu. A, Cotruș, Camil Fctrescu, O. Ghibu, preocupați de a-i ajuta pe bănățeni să depășească faza etică, deci ulturala, in domeniul artistic *, revista Banatul, în articolul program, își propunea: „Cu mijloacele de care dispunem, vrem să zugrăvim fizionomia ciudată șî barocă cum ii zice Domnul Blaga • a unui colț de Țară, unde se ciocnesc atitea soiuri și se mideticesc atitea culturi. Și asta o vrem fără nicio intenție regionalistă, cum s-ar părea lupa titlu și bineînțeles, dincolo de orice politică'". In paginile Banatului au debutat scriitori bănățeni de talent ca poeții: Traian Ieremiei, D.O. Blîdariu, Nicolae Roman. Grîgore Popiți și și-a dezvoltat nuvela „Românii din Potlogi" prozatorul Mihai Gașpar. Vrerea, între anii 1933 1936, publică literatură muncitorească șî de protest social, । poemul „Cartea Uzinei" de Ion Stoia-Udrea și interesante și reușite pagini dc traducere tir I rnst Toller (Cartea rinduneletor), Walt Whitman (Fire de iarbă) și din poeții negri americani. In paginile Vrere» a debutat prozatorul Virgil Birou. t.uceațdrid deschide larg paginile sale scriitorilor Cezar Petreșcu, Adrian Maniu, h Bacovia, C. Rîuleț, Hnralambie Țugui, dar dă posibilitatea să colaboreze și scriitorii i caii: llie lenea. Mia Cerna, Mclcntie Sora. N. Galetaru, L Curea, Grigore Bugarin, Ion iivi Bmiățeanu, Traian Toplîceanu. In paginile revistei debutează poeții: Dorian Grozdan, Vetre Bogdan, Pavel Bellu, Pavel Butan. Petru Sfetca, Mircea Ovidiu Savu și Olimpiu Drăgan. Coif de țară, in ciuda condițiilor precare in care apărea, a fost o revistă extrem de im urajatoare pentru tinerele talente literare. In coloanele ei au apărut prima dată numele -editorilor: Ion Frunzettî, Avram Pă'țanu, Mircea Șerbănescu, Ana Maria Toader șî \lexandru Stoian. Pruncea, magazin săptămina!, a stimulat de asemenea mult talentele locale, publicînd i știrile istorice ale lui Nicolae Tomiciu, versurile Ici Corneliu Sav, proza lui Mircea B.mdu și comenlînd. cu vioiciune și promptitudine, evenimentele și aspectele vieții derare bănățene. In deceniul al treilea, scriitorii români din Bănat se conștiiuiesc Intr-o asociație literară care pînă în 1936 purta numele de Altarul cărții, iar apoi Asociația Scriitorilor Români din Banat. La conducerea ei au fost aleși epigramistul M, Ar, Dan. poetul Constan- tin Miu-Lerca, prozatorul Virgil Birou și alții. Scriitorii se întîlneau să-și citească din lucrările lor în cenaclu, iar mai tirziu au întemeiat chiar o editură. Mișcarea literară Urni- >oreană, a fost astfel neîntreruptă șî vie și aproape toți scriitorii au izbutit să-și tipărească volume și plachete, fie pe cheltuială proprie, fie in editurile timișorene existente. Pentru activitatea lor editorială, plină de entuziasm și de sacrificii materiale, merită a fi amintiți mai ales Ion Stoia-Udrea (editura Vrerea), Aurel Cosma (Biblioteca l.uceațdrul). ing. Nicolae Ivan (editura Pruncea}, prof, Nicolae A. Roșu (editura ziarului Poporul Român) și ing, Virgil Birou (Colecția Asociației Scriitorilor Români din Banat), in editura Vrerea au aupărut, in condiții tehnice occidentale, o antologie de II poeți bănățeni^ (1912) : Negrii sub spirie nori, o culegere dc traduceri din poezia Negrilor americani (1943), dndoua întocmite chiar de Ion Stoia-Udrea: Echinox. poezii de Petru Sfetca (1912); *) G. CJlInewM. Opinii Sugare ți libere despre Banat, Burtflru/, anul III. noiembrie'decembrie 1TCB- Ițtr rie Litcrarâ - documente Poeme, de Giiisepite Ungaretli (19(3) și de Eugenio miale (19151 alese și traduse dl Petru Sfetca ; OjWria’ sonore, pr^eme de Alexandru Jebeleanu (1945) ș.a. Tu biblioteci tu cufărul (1937) au apărut: Brazde păgine șî Cioplituri ia lemn dc Dorian Grozdan C intere de seară și Cintarea dragostei de Grigore Bugarin și Candelabre albastre de Pave P. Bctlu. Tn editura „Pruncea'. Simfonia rustică și La naaa-n vale de Grigore Bugarin Prea tiran nuvele de Mircea Șerbănescu : înfloriri de Corneliu Sav (1938), Viata de basm a lui Badea Cărfan de Octavian Me(ea ; Fericitul zburător de Nicoiae Ivan și Ales trimes, vei suri in limba franceza de Cain (pseudonimul profesorului Cazenave). In editura Regie, nulei Bănățene „Aslrâ“ sînt de notat volumele: Oameni si locuri din Cdraș de Virgi Birou (1940), Literatura bănățeană de la începui pină la Unire de Ion Dimitrie Svciu și <-vle două volume de povești: Inet-lrinel și Domni fa iconița și Gal inund împăratului da .Mia Cerna. Tn editura ziarului Poporul Român (1942) au văzut lumina tiparului: In Poiana Fetei dc Nicoiae Tomicm și Ursită (Radu Jiam) de Dorcl Drăguescu. Tn colecția Asodri' fiei Scriitorilor Români din Banat s-au tipărit două cărți ale lui Virali Birou: Poezia nou^ odnăteanâ < 1944) și Oglinda lui Moș Ion Stăvan (1946). In sfirșit, mai trebuie amintită și editura librăriei „Cartea Românească Timișoara", unde au apărut Ciniece din fluier de Grigore Popiți șî romanele lui Gh. Atanasiu : Adeliita și DesmoștenilH (1935). Ceilalți scriitori însă sînt nevoîți să-și editeze singuri cărțile, așa cum au făcrf, de exemplu, Hie lenea. M. Ar. Dan. Romulus Fabian. Constantin Mfu-Lerca și alții. Sub influența mentalității regionaliste, a modelelor semănălorîste, dar și a folclorului deosebit de bogat șl variat al Bănatului, nici scriitorii timișoreni nu se pot rupe dc tendința dc a oglindi in operele lor viața satelor, mai ales 1» latura lor pitorească, precum și a oamenilor înzestrați cu aptitudini năzdrăvane, dar niciodată lipsiți de omenie și avind o doză bună de Ijonomie. Se cultiva incă narațiunea istorică și imitația folcloristică, dar există evidente încercări înspre originalitate creatoare și inspirație de lirism lipsit de retorică, tle idilism și de poză. Cunoașterea șî asimilarea literaturii moderne traduse din literatura franceză, italiană, germană șî americană avea să-și dea roadele în lucrările literare timișorene. Climatul industrial, atmosfera urbană, mai ales spiritul revoluționar, care dospea in sufletele muncitorilor in această perioadă istorică, se reflecta și in preo- cupările creatoare ale poeților, prozatorilor și artiștilor plastici timișoreni. Nu a fost o simpla intim plare că tocmai la Timișoara apar, in 1935, versurile libere, care sub pana lui Ion Stoia-Udrea, îndrăzneau să întruchipeze Cartea uzinei: Tovarășe auzi tu cum cîntă uzina > ascultă I In ritmul ei va inie bate inima mea inima ta. Tovarășe, in angrenajele ei gilgăe sîngele nostru, al meu, al tău, al tuturor, iiivirtcște volanul cel mare fără odihnă, ziua noaptea mereu — nu pentru voi I (Vrerea, IV 1935, nr. 1 2). In anii aceia se conturau în sufletul prozatorului \ îrgil Birou figurile, tragice și atit de cuceritoare, ale lui Gheurghi Rață șî a ortacilor săi din mina de la Anina, persona jele romanului Lume jura cer, care avea să vadă lumina tiparului in 1944. .Muncitori timi 76 («torte literară - documente șoreni, setoși de aria ți cultură iți făceau, autodidact, ucenicia scrisului, ața cum s-a petrecut, in proză cu Ilie Ivănuș dispărui in timpul războiului. după ce tipărise o cărțulie de schițe șl nuvele înriurite de M. Gorki: l'Hfn pustiului. Tot pe atunci îți scria primele sale versuri Ion Bănuță, cure avea să debuteze în 1915 In revista timișoreană Vrerea. Pentru o mai clară înțciecere a fenomenului literar interbelic, voi vorbi in linii mari despre cele două tendințe ce se întrevăd in creația scriitorilor timișoreni, voi deosebi poeții și prozatorii universului rustic de cei ai mentalității urbane. Din prima categorie fac parte poeții: Constantin Miu l.erca, Grigore Bugarin, Dorian Grozdan. Roniulus Fabian. Grigore Popiți, Pavcl Heliu ți Alexandru lebeleanu, precum și prozatorii Virali Birou. Gh. Atanasiu. Virnlae Tomieiu. Din cea de a doua categorie sint de amintit poeții: Ion Stoin-Udrea, O. D. Blidariu, Traian Iereinici, Petru Bogdan, Petru Sfetca, Petru Vintilă și prozatorul Itie lenea, Clasificarea aceasta, firește, e destul de aproximativă și n-are, in nicitin caz, intenția să stabilească vreo ierarhie valorică. Comentariile mele vor insista totuși asupra citorva dintre scriitorii timișoreni inter- belici pe care, prin concepția, stilul, tematica ți talentul lor, ii consider mai reprezentativi. \stfel, in proză, mă opresc mai mult asupra lui Ilie lenea, Virgil Birou și Gh. Atanasiu, deoarece cărțile lor au stârnit mai multe controverse decît, de pilda, lucrările mai ținerilor, Wrcea T, Bandu. Mîreea Șerbănescu sau ale mai vîrslnicului Nicolae Tomieiu. Tn ciuda vîlvei pricinuite la apariția cărții Ard luminile-n Vitot, Uie lenea a fost, după părerea mea discutat totuși prea puțin in presă, ponte și din cauza redusei acresi- biliiăti a lecturii cărții. Opera lui Ilie lenea însă rămine valoroasă prin calitățile ei literare, de stil și concepție creatoare. Ultima aluzie*) făcută recent in legătură cu cartea scriito- rului timișorean trădează tocmai, prin felul ei superficial, faptul că n-a fost cunoscută de criticul care-și permite s-o bagatelizeze fără noimă. Cartea lui Uie lenea, apărută în editura autorului în 1937, avind un titlu bizar dar de o sonoritate particulară, a fost considerată roman, poale mai mult din cauza sferei largi pe care si-a dobindit-o in literatura modernă această specie. deși - riguros vorbind — ea nu îndeplinește toate condițiile genului epic. Subiectul, mai mult pretext al unei anumite concepții ricspre lume și expresie a unui univers idealizat sub perspectivele ce le suge- rează civilizația și progresele științei omenești, este plasat într-<» lume fictivă, pe o planetă. in cosmos, unde materia a fost spiritualizată ți transformată complet de inteli- rența superioară a omului. Orașul Vito!, așezat la poalele magnificului munte Emagid. î«te metropola acestei lumi grandioase, guvernată ca ți republica iui Platon — de înțelepți. Istoria ei modernă începe cu anul descoperirii automobilului, iar acțiunea e situată lupă vreo cinci mii de ani de dezvoltare. Eroina este Linii, fiica celui mai mare savant dir' Vito!, Zait Ramirn, care se ocupă tocmai cu pregătirea unui zbor interplanetar, inven- tind un avion-rachetă, condus de roboți și dotat cu toate aparatele menite să păstreze un permanent contact vizual și sonor cu Vi toiul. Țelul zborului era planeta Adarianga, la depărtare de trei ani lumină, distanță ce urma să fie făcută numai intr-un singur an terestru, mulțumită vitezei excepționale a rachetei. In jurul eroinei, aulorul ne prezintă viața, preocupările ți destinul lui Bion. frățiorul care avea sâ moară intr-un accident, victimă a pasiunii sale pentru gravitație. Ni se mai relatează despre Scida. prietena din copilărie: despre Taav. tinăru! cure se va oferi sâ întreprindă riscanta călătorie interplanetară proiectată ți despre clinele Sugor. tova- rășul nedespărțit al fraților Ramun. Toți aceștia apar într-o lumină ideală ți comunica intre ei printr-un rafinat proces de intelectualitate. însăși iubirea pentru Taav, îndrăgit și de Seîda. iubire care se revelează Linu-eî, este — așa cum o caracterizează autorul un paralelism intelectual, dc o izbitoare coincidență a felului lor de cugetare. Descoperirea acestei corespondente sufletești ți perfecțiunea morală a eroinei, care are remuțcări pentru gelozia ei față de Seida, dă prilej autorului sa compună miezul cărții din minunate pagini de poeme in proză, puse pe seama rememorării trecutului a copilăriei lui Linu. Amintirile iu unchiul Groo și eu mătușa Vair din orașul Dancavur, cu „Dealul jucăriilor", cu răvașuri puerile, cu prima compoziție de desen, cu impresiile călătoriei din tren, cu reproducerea aietuiui de note intime, umplut cu „caise" și „compot" literar, sint tot atîtea fermecătoare ocazii de poezie. Pină la urmă, moartea lui Bion o determină pe Linii să plece pe furiș cu Taav in avionul racheta spre Adaringa. planetă nelocuibilă. Călătoria lor cosmică insă se termină in mod neprevăzut pe litoralul mării unei alte planete. Acolo avionul-rachetă explodează. *) Sllvian loiilrtcu. in articolul CojiSrliMIc, utopie, mit din Viapi ftomâziconca. nr 7 1966. pg. IOT, o menționează; chiar ți titlul c grcțll: ,.Se aprind luminile in Vitot I", Istorie literară — documente 77 l iar cei doi vor pune piatra fundamentală a unei civilizații ce va tinde mereu să atingi nivelul civilizației vitolice. Noul continent e numit Atlantida, ceea ce înseamnă că llii lenea născocește o nouă legendă a civilizației noastre omenești. Ard lurniiiite-n VUol, ața dar exploatează mitul veșnicei reîntoarceri într-o viziune progresistă a unei lumi unde confortul realizărilor tehnice șî virtuozitatea dezvoltării intelectuale a omului au ajuns la nivel extrem. Din asemenea «xidițiunî excesive de exiși tentă, personajele cărții caută o evaziune, li se parc idleodată că au găsit-o in ele inseșiJ în lumea amintirii sau a imaginației, dar pentru rafinamentul lor intelectual ce le-n sec ii izvoarele fruste. înviorătoare și copleșitoare ale emoției, nici psihologicei nu e un adăpost adăpător. Personajele sint produse neliniștite și schematice, artificial formate in laborad torul transparent al intelectului. Sînt doar manechine neastimpărate, ale ideii, deci perl sonaje literare sarbede, fiindcă numai limbajul șî expresia poetică nu le pot contura. Cuvintele au proprietatea tle a reprezenta, dar ele nu pot reprezenta abstracții șî nici tensiuni intelectuale. Cuvintele, cînd nu evocă, mai degrabă ascund o corespondență, un adevăr. Conștient de arta sa, Ilie lenea iși apăra principiile Creatoare și nu odată, în paginile cărții, dinsul ia atitudine ostilă anumitor preconcepții artistice si caută să-și justifice teoretic unele puncte de vedere... Astfel, pledind pentru romane care să înlocuiască eroii orincinali prin idei-eroi, scriitorul e convins că acestea guvernează pe indivizi. „Omul — afirmă Ilie fenea — este un instrument al ideii și nu unealtă ori umbra altui om copleșit de grațiile scriitorului" (pg. 65). Din păcate. teza aceasta exprimă o predilecție personală pentru abstracții. Reproșul că opera cu personaje preferate ar fi un joc tle marionete trase după culise cu sforile se poate aduce mai ales scriitorului care face din personajele sale instrumente ale unei idei, cum ar fi de exemplu cu personajele lui Ibsen. Tn genere vorbTnd, fiecare artist-ereator își subordonează personajele lui unor idei, dar după preferințe totuși subiec- tive, căci astfel, n-ar mai face distincții intre oameni. Ilie lenea însuși, intelectuali zindu-si personajele, nu face din ele decit „unelte sau umbre ale celor copleșite de grațiile scriitorului". In ciuda acestor considerente și a ideilor atribuite unor personaje plasate in climatul de supracivilizatîe intelectuală și tehnica al unei alte planete, pregătirea zborului cosmo-J naut parjnd o plăsmuire utopică atunci cind a apărut, romanul lui Ilie lenea are valoarea miei anticipații, iar din punct de vedere stilistic e eu totul remarcabil, Am insistat asupra lui. deoarece a rămas aproape necunoscut, și n-a fost discutat de critica literară. Viziunea in care e proiectata această nostalgic a progresului și a eticei umane întruchipează ui ideal de frumusețe și dreptate socială vizată de intelectualii și scriitorii onești intre eele două războaie, iar mesajul sau de idei a fost exorimat intr-o limbă șî un stil deosebit de valoroase pentru evoluția literaturii noastre în Banat, Virgil Birou, mult mai cunoscut și apreciat, este autorul romanului Iunie fard cei. apărut în 19-14 și reeditat de ESPL \ în 1967, operă care oglindește viața de mizerie a minerilor din Anina în anii de cruntă exploatare, frescă a unei huni necăjite de oameni condamnați la o viață amară. Este, de fapt, primul roman din literatura română insipirat ■ din cunoașterea reala a vieții din minele de cărbuni. Înainte de a publica romanul, prozatorul debutase în literatură cu o carie ferme- cătoare de reportaje Oameni și locuri din Căruț (tipărită in două ediții 1910, 1943), Expresie a unui cald și cercetător spirit de cunoaștere și de căutare a frumuseților, cartea aceasta este o monografie a peisajului sufletesc al văii CărașuluL Valoarea literară depă- șește cea documentară, iar puterea de sintetizare și originalitate a autorului se remarca în felul cum el pune unele probleme sociale, cum le îmbină și le armonizează cu eadrul. cu eircunsianțele șî eu tern pertinentele pe care ni te înfățișează. In paginile cărții se simte in permanența prezența unor oameni năstrușnici, de o extremă vitalitate a imaginei arlfslîce. întîlnili înlr-o călătorie cu îmbelșugate promisiuni („piciorului raze de soare în Câraș, sculptorului tipuri noi, iar poetului tot aurul Nerei"), unde cititorul se pome- nește uimii și incintal, in lumea albă a peisajului sulletesc din „țara cu zăbranic negru", cum o numește citeodată, cu melancolie. călăuza. Astfel, facem cunoștință cu Gheorghe Mingea. „nilar" istet. suflet înduioșat și părinte înduioșat de soarta copiilor săi: cu struA- garvl Brebenarîu, un muncitor eu idei înaintate, cu Tudor Adam cel îndrăgit de muzică: cu Moș l’au l’cle. credincios al rinduielilor vechi, țăran reprezentativ al sfățoșemeî bănățene; cu „dascălul" Braia, modelul dascălului confesional de dinaintea primului război care constituia un fenomen social pe Valea Carasului; cu lancu Bobu „ooiui 78 IstwiC literară — clocunxuț* primitiv* pe care împrejurările il condamnă stereolipismuhii ți caducității morale, cit minerul Ghiorglii Rată cin Șasea", eroul de mai tirziu al romanului mai sus menționat, si cu Vasile, tinârul tuberculos, oslndiți iadului subteran; cu Moș Pavel AlmăjeanuL cel cu poveștile din aducerea-arninte și cu alții. Pătrundem în sufletul tuturor ți trăim lumea necazurilor șî a nădejdilor lor. înzestrați cu psihologie complexă, oamenii aceștia sint zugrăviți cu plasticitate ce depășește pitorescul șî surprinde valori umane mai profunde De aceea unele capitole (Cum se nasc doinele ,« cîniecele cărășene, lancu Bobu) pot fi socotite nuvele. Portretele sînt interiorizate prin relevarea unor reacțiuni automatice. Dia- logurile reportajelor n-au prins numai nota de bonomie și de umor senin, cu care sînt încărcate vorbele țăranilor, ci și structura gîndirii. Oglinda lui Moș Stăoan este o nuvelă umoristică care surprinde citeva momente din viața țăranilor împinși spre pauperizare și aduce nostalgia unor obiceiuri de oameni dispăruți de mult. Un prozator timișorean, animator neobosit ai vieții literare in anii la care ne refe- rim, este Gh, Atanasiu, autorul romanelor Adetina. Desmoștenifii si Moara Roșie (Editura „Cugetarea"1 București, 1939). Cel dinții esle o replică idilică a Adelei luî G. Ibrăileami și povestește o Iubire, destul de banală, intre un profesor universitar și o inoșiereasă cu copil din flori, la stațiunea balneară a Silnicului. Desmoșteniții e povestirea melodramatică a unui surdomut persecutat dc soartă și de oameni superstițioși, iar Moara Roșie se vrea imaginea tulburărilor țărănești din 1918, într-un sat bănățean. Excesul descripțiilor, univo- citatea și lipsa de complexitate a personajelor, con ven (tonalitatea conflictelor și structura vădit factice a acțiunii fac ca aceste romane să nu se ridice la nivelul tematicii lor, deși romanccrt’! s-a bucurat dc succes la publicul cititor. Alți prozatori timișoreni al căror nume a figurat mai mult în coloanele revistelor si ziarelor, sau și-au dezvoltat talentul în opere apărute după Eliberare șl merită a fi men- ționați, chiar dacă nu le voi mai analiza lucrările, sînt: Nicolae Tomiciu (ht Poiana Fetei, 1912), Dridri Gorotuță (Miresme din Banat) ; Melentie Sora (Carnetul unui preot) : Mia Marian-Jaleș (Simfiri păgine. Vălul fermecat) ; Mircea Șerbănescu (Cadavrul ambu- lant, 1937, Prea tirziu) ; llîe Ivănuș (Ulița Pustiului) ș.a, în poezie, influența folclorului și-a mentalității rurale a fost covârșitoare in versurile lui Constantin Miu-Lerca, Grîgore Bugarin, Romulus Fabîan, Pavel Heliu, toți continuînd intr-un fel sau altul motivele de inspirație ale orăvițeanului Mihai Novac (An din patru primăveri, Ed, Pavel Suru, București, 1932). Constantin Miu-Lerca, al cărui prim volum Biblice (1932) iși căuta motive de inspi- rație in amintirile sentimentale ale satului bănățean și își cînta atașamentul etnografic și sentimentul naturii cu expresii Încă influențate de lecturi în versuri de formă modernă. Poetul a stirnit la timpul acela multe speranțe, fiind considerat de mulți bănățeni uit Mistral al provinciei noastre. Sentimentul religios nu-I părăsește nici in 19-40. cînd ii apare volumul Colinde. cu toate că volumul pregătit, Băufe, „rodul a zece ani de frămintatii' Hlrădanie poetică", ii limpezește mult viziunea realistă și imaginea melodică a vitalității țărănești în muncă, joc și dragoste : Rînchează armigii in frîu. tropotii-I spumegă rîu șî-i roșu pămintul Je griu Heei! Spicele se scutură, ca la nuntă-o ciutură la-ntoarcere secere cîntă : — flăcăii în clăi se frâniîntâ — și truda-i cu snopii la trintă. Heei 1 Rodu-ni troci de scindură fetele il vintură. (Arie)- Grîgore Popiți preamărește frumusețea femeii, vitejia lotrilor și măreția naturii,, privită cu romantism în exaltarea vieții de cioban. Primul său volum Glasul sufletului Istoche II te rar A — documente 79* 'Și al trupului (Ed. Unirea Româna, 1932) cuprinde teme de inspirație ce au fost preluate mai tirziu in volumul Cintetr din fluier (Ed. Cartea Românească Timișoara, 1935). Cea mai reprezentativă pr>ezie pentru universul său liric este Napraor: Cind iama-șl îngroapă povara Și-opinca de nea și-o desculță — Din coarne de miei se înalță în pruni și-n cireși primăvara. Grigore Bugarin a fost, fără îndoială, cel mai activ poet bănățean, cultivînd cu predilecție sonelvl (Smifonto rus/fcd, 1935:) Cintarea dragostei, 1937) și prozodia clasică (Cintece de seară, 1936); Anuaz liniștit, 1939). Retoric adeseori în expresii, țăran în sentiment, unele versuri nu sînt lipsite de o siguranță melodică emoționantă de timbru personal: Despre virteiul apelor mi-a povestit Măicuța mea cu glasul ostenit Că va veni cindva și vremea lor și intoarec-se-vor toate în izvor (La întoarcerea apelor) In cele trei volume de versuri publicata țHrazde păgine, 1935; Cioplituri din lemn, 1936 și Poeți închise, 19-42), Dorian Grozdan își exprimă și el melancolia copilului de țăran care a plecat de acasă la oraș eu multe năzuinți și care, înșelat în speranțe, I suspină după copilăria pierdută și după locul natal, De acesta se leagă mereu amintirea I viului Birzavei. din pricina aceasta el fiind poreclit chiar „poetul Bîrzavei": Acolo-n diminețile dare ciocîrliile se-mbată de soare, i'ind pretutindeni s-aude cîntecul plugului și pocnetul bicelnr, iar aurul doldora urcă-n crestele spicelor,., (Țara din vis) Mijloacele sale de expresie moderne, in afara uzului ieftin al personificărilor, sînt in genere adaptate la semnificațiile adinei pe care le are mișcarea în viața sa lăuntrică. Există la el o sete, mercv mărturisită, de soare și dc lumină ca de altfel și la ceilalți -poeți bănățeni — care se desprinde depășind unele melancolii naive. Roniulus Fabian este un cîntăreț al pustei (Din țara eu Mi de aur, 1933; Drumuri cu land, 193” și Carte din pustă, 1942), și a scris versuri ușor moralizatoare al căror element sensibil este duioșia față de toate lucrurile din natură, versuri ce plac firilor simple, pentru imaginile concrete prin care poetul își comunică blajin și glumeț impresiile unanim receptive; Cîmpul larg e plin de lună — l>e borugă două rațe stau la rugi, citeodată cearca-una — să scoată din funduri luna ( Ainiăjenii) Tendințe de a exprima, tnir-ur) stil mai personal, fiorul liric ai unor trăiri adincile prin reflecție sau prin conflict dramatic cu datele existenței, deci tensiunile visului sau ale condi- țiilor urbane dc trăit le găsim în versurile lui I). O, Blidariu, Petru Bogdan. Train leremici. Petru Sfelca, îon Stoia-Udrea și Petru Viiitil£, cu toate că, în generația mai ținură, sfera lirismului nu poate fi reștrinsă exclusiv la ruralism la poeți complecși ca Pavel Heliu sau Al, Jebeleanu care au promovat — ca sa zic astfel — înainte sau in timpul celui de al doilea răzlxii mondial. Antologia lirică întitulată Jf poeți bănățeni prezentați de Ion Stoia-Udrea (1942) urmată după doi ani de alta, întitulată Poezia nouă bănățeană prezentată de Virgil ■80 Isterie literarii — documente Birou, sint in măsură să oglindească realizările lirice ale scriitorilor bănățeni între cele două războaie. Tematica realistă și conținutul liric exprimat în versuri clare șt muzicale, deși mai puțin izbitoare prin originalitatea lor, nu se îndepărtează de sentimentul regretului după amintirea satului. Chiar și atmosfera sumbră a versurilor lui Ion Stoia-Udrea sau duioșia lor conțin urme de tristele a dezrădăcinării, adaptarea dificilă la viața orașului. Un poet ca Traian leremici. în versuri publicate prin anii 1928—1930, mărturisește uneori în stil biblic, dorința unor evadări exotice, dar și copleșitoare melancolii de ordin ereditari Rivnirile trufașe, păgina lor iubire, Nădejdi, ispite. Ce lc-a-ndurat bătrinii mei neîmplinite; Infringeri, gemete și urî nerâzbunale: Osinde și comori, - Iscate din atitea mici șî mari păcate — Eu le-am primit bizară moștenire De-afurisiri și flori... (.Mărturisiri) Din generația de tineri scriitori ce-au început să M afirme in deceniul al IV-lea, cei uni mulți au privit cu simt critic moștenirea literară a trecutului. Avind o cultură poetică uni evoluată, ci urmăreau depistarea unor surse de lirism interior, refractar elocvenței, retorismului și prozei convenționale. Pavel Deliu (Cande/abre albastre, J9S3; Fiori de pfu/rd 1^40), bunăoară, nu renunță la maniera folcloristică, dar o depășește in sensibilitate. I I păstrează O vădită predilecție pentru concretul dur și se găsește într-un contrast perma- nent cu pornirea de a exprima și finețea simțirii, Printr-un fel de compromis poetic original, poetul stăruie în plasticizară analitică a detaliilor, E multă luminozitate și candoare în atmosfera sugerată dc versurile sate, din care reținem mai ales impresiile precise ale viziunii afective: Toamna va intra în pădure ca o căruță dc frunză uscată. O să te miri auzind ronțăit: mioarele serii or să pască Bănuții lunii, răsărîți sfioși în valea mulcomă șî înceată. Nu ne va mai opri nimeni să ne turnăm vîntul in mineci Sau să alergăm, in sandale de fum, peste șesul întins. (Versuri pentru mline) Un alt poet al generației noi. Petru Sfetca (Solii către lumină, 1940; Echinox, 1941), scria o poezie de caracter cerebral, dar fără să renunțe la agerimea de refractare a ■enzațiilor. Prin elemente senzoriale vii și neașteptate, universul liric se conturează și prinde formă, din lupta neastimpărată a luminii — considerată principiu activ — cu intune- ricul, principiul pasiv, generator de spaime și halucinații învinse numai rareori, mai mult di ntr-un sentiment de grandomanie ixjetică. FI nu transfigurează natura, ci se cramponează fie presimțiri și nerăhdarî mărturisite astfel: Încă n-au venit, încă n-au venit, Le așteptăm sosirea de la zenit, Nc prindem urechea de-ob|incuri la sud. Ascultăm liniștea eum trece peste agud, Și parcă s-apropie și rătăcesc, Sînt departe de zare și pămîntesc lată, nu le cunoaștem și nu le știm mersul, Le prindem numai cu cadența și versul. (Păsări de la sud) ts^u,e litera rA — documente 81 Alexandru Jebeleanu a cărui tematică se orienta tot mai mult spre social, a început să scrie cele dinții versuri ale sale exploriml analogii inedite, uneori naive și cu luminoase evocări mediterane șl nostalgii solare: Și de-o să pui urechea pe moalcle-i veștii int, O să auzi refrene din cinlcce romane, Șî foșnet de săruturi, de azururi și tle vint Și sunătoare orc desprinse din cadrane (Portocala) Satul trăiește încă in sufletul iioetului, dar universul cuprinzător al unei Imagini fără hotar se rotunjește cu un alt destin deasupra înălțărilor cu sentimentul împlinirii, lipsit complet dc tristețea desrădăci nării: Am ieșit într-o dimineață din sat. Privirile lovite de ncsfîrșite întinderi S-au ascuns hi mine Grele de vis. Era prima oară cînd puteam să cred Că toate întinsurile ce-mi intimpimi ochii. Se scurg din privirile mele Și alunecă piuă departe, departe ... Iar de acolo, Se-nalță rotunde, in formă de cer Să se-ntilnească deasupra capului meu (într-o dimineață) Ultimul poet bănățean asupra căruia mă mai opresc. Petru Vintilă , ce după Eli- berare se va dedica cu fecunditate schițelor, nuvelelor și reportajului, deci debuta cu versuri de stil prozaic, menite să reproducă mentalitatea omului simplu și umilit, exploatat. Deși sensibilitatea aceasta, ușor lacrimogenă, exprima mai degrabă o atitudine dezarmată, puterea de transpunere în suferințele mocnite ale celor mulți dezvăluie ascunse crime și nedreptăți burgheze: M-au durut totdeauna micile fapte diverse : Pașii fugarului dorind pragul copilăriei; Ochii orbului cu luminile lăptoase și șterse ; Suferinzii iremediabili pe lavița anemici ; Solitarii nebuni și murdari din mansarde ; Mîinile spălătoreselor subțiri ca liane de suferii.ț.-; Durerea nerostită a săracilor ce sub cenușă arde: Și ereerul jiroșiilor fără bucurii și credințe (Cheile neștiute) Au mai publicat versuri, in revistele și ziarele timișorene, sau chiar in Volume, următo- rii poeți, legați prin activitatea sau domiciliul lor de orașul de pc malul Beglieiului; A.Cotruș. A. D. Blidariu (Lucifer), Calomflr Nufăr pseudonimul lui N. Roman (Psalmii su//«’tiduf, 1920); Ana Maria Toader, I. Frunzetti, Petru Bogdan; Volburii Pohtă Năsturaș, .Wrcea Ovidiu Savu (Arcodia voluptății 1936); Olimpiu Drăgan f AlamaJ; Petru E. Oancea (Primăvară, 1936, Toamna); 1. Miuța (Plirtfii suflete, 1933; .4vwe plan național. Dacii se ia în seamă condițiile istorice și politice sociale in care s-au manifestai scriitorii bănățeni, însuflețiți dc dragostea pentru frumos și de entuziasm artistic real, dar deloc ajutorați material, contribuția lor este foarte importantă, căci a creat premizele viitoarelor străduințe calitative cu care și Banatul va îmbogăți patrimoniul artistic șl literar al țării noastre socialiste. MCOLAIE ȚIRIOI 83 Istorie literară — documente Artn LOCUL TEATRULUI „MATEI MILLO“ ÎN VIAȚA TEATRALĂ ROMÂNEASCĂ Irtbui multe noțiuni clarilir.il, mai înainte de a încerca sS schițăm ceea ce destul de pretențios se poate numi contribuția unui teatru în concertul mișcării teatral» naționale. Există sarcini generale și eterne ale unui teatru, care-i conferă caracterul său social Există sarcini specifice, de conjuctură (înțelegeți în sensul de coordonare nobil obliga* torii). Există sarcini teatrale depinzînd de locul și condițiile obiective in care ființează. Un anume colectiv artistic obligă la un anume gen de spectacole, la o anume „capacitate de producție". Regizorii, cu debordanta lor autoritate contemporană și uneori cu pregătirea lor foarte originală, dau nu numai un anume stil spectacolelor dar și obligă la o specifică alegere a repertoriului. Orașul, tradițiile lui, caracteristicile de gust artistic, într-un anume lei profilul lui, impun obligații de profil teatrului acelui oraș. Multiplă și gravă este funcția de vas comunicant al teatrului cu viața. Cit de necsară este așadar capacitatea de orientare a teatrului, dcscernămîntul său social și cultural. Dar cît de dinamică este in același timp și funcția strict profesională a teatrului, azi, în competiția mondială nu numai cu instituții de același gen, dar și cu altele foarte apro piate cum ar fi filmul și televiziunea, aceste două ecrane cu umbre de oameni, cu mari a van ta 111, și atuuri, mai puternice uneori decît arenele fotbalului, ce! neînvins în atragerea simpatiei de mase. Nu rareori se poate auzi chiar Întrebarea dacă nu cumva teatrul n-ar mai fi așa de gustat in vremea noastră? Dramaturgia a fost declarată de la toate tribunele ca genul literar cel mai greu și pentru aceasta poate primește uneori cu prea mare ușurință rabatul de a fi scutită s-o năoftdească anual cile un Shakespeare. La atîtea întrebări dificile care i se pun, spre cinstea lui, teatrului, teatrul timișorean, de 22 de ani, a dat fel de fel de răspunsuri, voind întotdeauna să satisfacă, să dialogheze cu publicul său, să-i poată păstra fericit lingă el și eu el. Uneori am reușit, alteori nu. Uneori știam că vom reuși alteori nu știam aceasta. Uneori credeam că vom reuși și nu s-a întimplat așa. Iar alte ori, încercam totuși știind că nu vom reuși. Dar întotdeauna am încercat sâ stîmim interes și pasiune, in jurul scenei timișorene, Dece ? Pentrucă ne dăm seama că indiferent de nu știu ce invenție mai aparte, scoasă de ingeniozitatea genială o tehnicii contemporane, omul se vrea credincios sieși, autocăutării vieții. lui sufletești, care-1 atașăzâ dț acele mijloace care-l ajută la cunoașterea celei mai mari minunății din cîte cunoaște și se va cunoaște și care rămîne omul. Acel teatru care nu pierde din vedere, că el există pe lume ca oglindă a omului, nu poate pieri. De 22 de ani, teatrul „Matei Millo", încearcă să-și servească semenii lui. A găsit de datoria Iul fiindcă înainte de el n-a mai ființat pe aceste plaiuri un teatru românesc (iată unul din acele conjuncturi specifice Timișoarei) șă aducă pe scenă pe marii dramaturgi ai literaturii universale. Și iată că Euripide, Shakespeare, Shaw, Goldoni, Molltere, Cehov, Gnrki, Lope de Vega, Ibsen ș.a., în timp de 2 decenii s-au perindat pe scena noastră, nu atît din conștiința de a ne face un loc special în falanga teatrelor românești, ci pentru a ne face la Timișoara și în Banat, una dintre obligațiile noastre de onoare. Am ajuns noi toi ce era mai remarcabil în opera dramatică a acestor giganți ? Desigur că nu, La acești corifei nu s-ar mai fi putut adăuga și alții ? Desigur că da. Am reprezentat in 2 decerni, toată opera marelui nostru dramaturg Caragiale, alătu- rindu-f [>e Alecsandri și Dclavrancca cu o parte din operele lor. Dar nejucațî de noi rămin încă, din păcate, Hașdeu, Al, Davitla și mulțî alții. Pleiada bogată de dramaturgi dintre cele două războaie, perioadă foarte importantă după părerea noastră din punctul de vedere al calității întregii dramaturgii românești, a primit mare audiența pc scena timișoreană: V. I. Popa, Kirițescu, Mircea Ștefânescu, Tudor Mușatescu, Lucian LSlaga, Miliail Sebastian, Hor ia Furtună ș.a., rămînindu-ne inea prezentă datoria de a continua să redescoperim piloni aî construcției dramaturgiei românești. Autorii români valoroși de după 23 August au fost — o spunem cu plăcere jurați fără excepție. Unii din ei, în premieră pe țară la Timișoara, sau chiar debutind aici, Și cu toate acestea ne simțim încă foarte îndatorați literaturii dramatice românești, in întregul ei. Să amintesc în treacăt un lucru care nu va rămîne în treacăt; Camil Pclrescu nejucat încă la Timișoara. In stagiunea trecută îertati-ne o cifră statistică dar are un caracter elocvent și încu- rajator, (ieste 80% din totalul spectacolelor și spectatorilor teatrului nostru i-am avut cu piesa românească, in competiție fiind pe lista de repertoriu și programare, cu Shakes- peare, Shaw și Brecht. fn stagiunea aceasta, din 7 piese, 4 sînt românești; /o Mircea Voeiwt dc Dan Tarchilă cu care s-a deschis, apoi Insula de AUhail Sebastian, Făt Frumos de H. Furtună și o altă încă nefinisală. Studioul experimental începe cu... Începem de I. L. Caragiale, continuă cu 3 piese românești de V.I. Popa, I. Slavici și losif Vulcan și încheie cu un recital de poezie românească de la Văcărești pînă azi. Această atenție, această grijă sporită pentru literatura dramatică națională, dă teatrului nostru un loc anume in mișcarea teatrală românească ? Nu știm. Știm în schimb că așa era firesc să procedăm. Cine poate vehicula, în teatru, mai bine realitățile spiritualității (Toporului român dacă nu dramaturgia sa națională ? Contribuția la conștiința de sine a unui popor e o înaltă datorie a unui teatru. Nc-am dat seama însă că în zilele noastre se produce un mare schimb de idei și de valori spirituale și n-ar fi fost potrivit să nu facilităm publicului nostru contactul prin intermediul scenoa cu cei mai valoroși dramaturgi contemporani. Nu rareori, chiar în premieră pe țară, asemenea dramaturgie, cu cinstea cuvenită, a fost reprezentată la Timi- șoara. De la Ploșnița lui Maiakovski, și pînă la Omul cel bun din Siauan. al lui Brecht. Teatrul Matei Millo s-a mai întîlnil cu Artur MiHer, Anouilh, Simonov, Dîîrrenmatt ș.a., voind să se păstreze în contact eu tot ce este nou in dramaturgia universală contemporană. N-am făcut acest lucru pentru a propune in dispută un punct de vedere al unui curent, al unui stil, ci din dorința simplă ca in acest colț de țară, teatrul nostru să-și perfecționeze to.itc aparatele sule de investigație în universul spiritual al omului, în contemporaneitatea sa. La poarta teatrului nostru (citiți inima și creerul nostru) bat necontenit zeci și zeci le autori, sule de piese. Alegerea lor — de multe ori în aparență eclectică, arc în totdeauna in vedere Insă valoarea umanistică ce o conține, mesajul de idei și adresa lor, aportul de cultură ce-l poartă șî cu osebire reflectarea valorilor spiritualității românești și contri- buția lor la propria noastră culturii cit și la integrarea culturii românești în panageul culturii universale. Un teatru nu înseamnă însă numai repertoriu, titluri de piese, ci și actori, regizori, tehnicieni, sală, public. Nu dispunem aici, cum este și firesc, de spațiul necesar pentru a putea prezenta dificultățile fiecărei ecuații în parte precum și integrarea lor în sisteme dc gîndire și de viața a teatrului nostru. ,>tirn că sintem atîta teatru cit putem înriurî și influența. Valoarea- noastră nu ne-o poate da o dasîficație, cit de autorizată ar fi ea, ci capacitatea noastră de influențare a acelor cărora ne adresăm. Se pun cu osebire trei mari probleme: Profesionalizarea continuă a profesioniștilor. Condițiile tehnice de zbor în cosmosul sufletesc. Politica teatrală vis-a-vis de partenerul nostru, publicul, in lipsa căruia neexîstînd dialogul, dispare și teatrul. Prima problemă cuprinde obligația permanentă pentru formarea unei temeinice și moderne culturi profesionale, in cadrul unui colectiv omogen, sudat. 85 Studioul nostru experimental ni i-am făurit In primul rind pentru noi. Să știm a vorbi frumos, o foarte frumoasă și corectă limbă romanească. Să șlim a ne mișca e.oncH miros, emoțional ți expresiv, să știm a investiga viața și a o surprinde prinfr-o tehnică profesională modernă, in imagini originale, cu marc forța de convingere. Să știm a evita clișeele, discursivul și plictisul. Toate acestea incumbă mi numai o pregălire adecvată dar și oameni culți și cu un înalt nivel profesional care să ne învețe, precum și timp. In ceea ce privește condițiile tehnice de joc, așteptăm cu multă nerăbdare de a se lua pe plan central, de către Comitetul nostru de Stat iwniru cultură și artă, marca răspundere a reverificării utilajului de scenă și ateliere, la condițiile existenței unei pleiade de «eteri Sn patria noastră, la un pian de exigență șî verificare mondială, valoros cît și fielnăul românesc. Jn privința publicului, la Timișoara, am încercat variate forme de apropiere și cunoaștere reciproca. Actul de teatru — nu împărtășesc părerea tovarășului Penciulescu exprimată recent în Conientporarttd, că este un mister, — înclin a crede mai curînd că este un act de iubire care se transmite, ca în toate iubirile, c-un fermecător dialog căre nu va înceta' atît timp cit va ti viață. Pare misterios poate pentrucă soluția in iubire sint toate iubirile la un loc car* au precedate și care o vor urma. De la conferințe experimentale despre teatrul universal șî românesc pînă l.i vizitele în fabrici, instituții, universități, școli de la convorbirile directe despre spectacolele noastre și pînă la formula abonamentului, de la programul de sală transmis graivit acasă la spectatori și pînă la reclama făcută decent dar prompt și variat, nu vom obosi să găsim alte șî alte forme prin care să dialogăm cu acei fără de care nu putem și nu are rost să trăim. Ne-am „supărat*' uneori că sîntem schimbați: cu umbrele noastre de la televizor și de la cinema sau cu slujitorii balonului pronosport, dar ne-am înșelat. N-am înțeles că în inima largă a contemporanului nostru, încap și film și fotbal și rețeta gospodinei și teatrul și multe altele. E datoria noastră să-l ajutăm atît numai cit sa nu greșească la proporționali zare în alegere. Și teatrul nostru s-a văzut deseori la televizor, unii adori ai noștri au jucat și joacă in film. Multi, și încă din cei buni, joacă pe scenele din capitală. Cei mai mulți însă au găsit că șl fidelitatea față de teatru! care tea format și te ridică. întrind într-un fel de slintă datorie profesională, au rămas acasă, la Timișoara, pregătiți să fie neliniștiți de un singur gînd drag — neliniște măiastră — acela de-a sluji cultura teatrala pe plaiurile bănățene, GHEORGHI LEAHU 86 ArcA cârfi - reviste Virgil Vinttlescu: „Dimhrie Țichindeal***) Virgil Vinlilescu a dat cel mai amplu și documentat studiu despre Dimitrie Țichindeal, arturar neobosit și dornic să ridice poporul român din părțile Banatului la un înalt nivel e cultură. Dacă W Eminevu folosește metafora, Țichindeal gură de aur", se referă cu siguranță la strădania scriitorului bănățean de a ridica nația română alături de celelalte. Dealtfel însuși Țichindeal spune „S<î w adină poporul cest negled în calea culturii mat wrfe, s4 fie de a Mure celorlalte na fii, care iui încă sunt datoare mulfumire pentru lumina cu carea ele lucesc" Studiul monografie al lut Virgil Vinlilescu cuprinde cele mai esențiale aspecte ale । •.ivității de „luminare" întreprinse de D. Țichindeal, ideile și originalitatea operei. I.a iniepul, autorul monografiei face o substanțială analiză a situației sociale, politice t culturale de la sfirșitul sec. al XVII 1-lea și Începutul sec. al Xl.X-lea din Transilvania, cu fruntașii mișcării patriotice, cunoscută sub denumirea de Școala Ardeleană. După ce tabilește locul nașterii (Becicherecul Mic) și formația intelectuală a scriitorului, prezintă clivilatea lui Țichindeal ca scriitor și ca Editura Științifică, colecția Orizonturi, t»86. 90 Cărți - reviste \Ite lucruri aiuirute și articolele omagiale publicate au menționat doar aceste aspecte, urii sa facă legătura dialectică intre gindirea progresistă si tehnică și comportarea aiului in societatea în care a trăit. Valorificarea moștenirii tehnice a lui Tmian Vuia șl relevarea personalității sale umane nu pot fi considerate încheiate și orice nouă lucrare apărută, merită să ne între- gească orizontul cunoașterii sub toate aspectele, este bine venită. Dintre cercetătorii vieții perei lui Troian Vuia, ini!. Gheorghe Lipovan — bănățean și el — are calitatea de । ii ; îndeaproape, de a fi Ist intimul marelui cercetător mulți ani In Paris. Dnvufa i .i inanussrisul lucrării sale „Tcmuri V'Mti renlisatorul zborului mecanic" (Editura lelu n, I9â6) a fost citit, revizuit, îndreptat și completat chiar de Vuia. După publicarea a două lucrări despre Vuia, ing. Lipovan nu șt-a considerat încheiată lat< rin (iță de acesta, ci a continuat să siringii documente, mărturii, scrisori ele., pe care le valorifică in noun lucrare, în care pe lingă date mai vechi aduce și mărturii noi, inedite, iv'îvu „o /'minimi la mai turna cunoaștere a vieții si operei lui Traian Vuia". Datele noi privind pe Vuia se referă la biografia șa, corespondența cu colegul său C. Missils, care -.i mh" stil in camera sa de student, pregătind împreună examenul de doctorat în ■ i ul licărea in facsimil a diplomei de doctor in drept, Pînă acum, mulți din biografii lui Vuia susțineau că acesta nu și ar fi terminat studiile juridice, ceea ce rudarul cărții infim a c.dcg' rie. Mai adăugăm publicarea în facsimil a brevetului de invenție pentru aeroplanul-automobil, a unor hărți și fotografii inedite asupra zborului istoric, a elicop- ierului și a generatorului cu aburi, a unor documente privind activitatea Comitetului națio- nal ni românilor transilvăneni din anul 1918, etc. In noua sa lucrare, autorul pune la punct și unele legende create după moartea Ici Vum. prir care unii au afirmat că .iu participat la istoricul său zbor după cum și în legă- tură cu . intoarnle pe care le-ar fi primit același Vvia în anul 1902, eu prilejul plecării sale la Paris: singurul ajutor este suma de 1S00 coroane strînse de Coriolan Brediceanu de la lugojeni în 1903, care după ce au văzul brevetul de invenție, il ajută pe Vuia să Inccapa construirea aparatului. \n am nte noi biografice ne sînt furnizate prin relatările asupra prieteniei sale cu M. Yvenmemi și J. Gras, apoi prietenia cu ing. Diesel, cu care a lucrat adesea cot la cot, mnt tehnica construcții i dc avioane, cli.-npîere și generatorul cu abur, contribuțiile lui Vuia în domeniul tehnicii, insnțindu și afirmațiile cu documente, mărturii și fotografii. In cunoașterea omului și a biografiei sale de patriot și luptător antifascist, se evidențiază activitatea patriotică desfășurată dc Vuia în i^mel război mondial, cînd a înființat la Paris Comitelui național al românilor transilvăneni, care a luplat pentru deslră- ■ lare.i monarhiei auslrn-imgarc și eliberarea popoarelor, l.a 16 mai 1918 a comemorai 70 le ani de la revoluția din anul |81R, 1a statuia Strassbourg din Place de la Concorde, unde a rostit o înflăcărată cuvîritare in rare a cerut „distrugerea militarismului prusac, singura soluție pentru asigurarea unei păci durabile" (pag. 51). în timpul celui de al doilea război mondial, încă din anul 1942, Traian Vuia a luat legătura cu mișcarea dc rezistență a românilor din Franța colaborind la ziarul ilegal t.a Rmunanie Ubre, Iar după ce doi redactori au căzut in mina Gestapoului, a adăposht redacția ziarului în biroul său. sa îngrijii de vnitatea militară româna de la NeuiUy, a sahat și ajutat copii ai antifasciștilor români internați la Buchenwald, iar după eliberarea Parisului, cu prilejul constituirii primului comitet legal al Frontului național român, a fost ales președinte al respectivei organizații. Tot tu cuiievrsul lui Traian Vuia echipe de patrioți români au plecat în lagărele fasciste dc internare, pentru a înlesni repatrierea românilor internați. lată doar in linii mari cîteva din acțiunile patriotice întreprinse dc Traian Vuia, vare nr trebui să formeze obiectul unei lucrări separate, pentru a ne furniza chipul patriotului. Xoua lucrare a ing. Lipovan arc meritul de a fi adus noi contribuții în cunoașterea lui Traian Vuia și a moștenirii sale. OCTAV1AN METEA 91 cartea străină Columbia Essays on Modem Writers Redactorul seriei Eseuri despre scriitori moderni din publicațiile universității Columbia, William York Tindall, este profesor de engleză la această universitate și autorul unor inter- pretări de mare succes ale fenomenului literar contemporan anglosaxon. Seria pe care o editează îi trădează metoda dominată de ideea simultaneității. Colaboratorii săi sint cadre de specialitate dc la aceeași instituție sau de la alte universități nordamerieane. O altă parti- cularitate a seriei: toate eseurile au exact trei coli tipografice, fiind tipărite cu aceeași literă; borghis elegantă și foarte clară, plăcută ochiului, care chezășuește o lectură comodă și nestingherită. Scriitorii comentați în primele zece eseuri: Albert Camus, Wiham Golding, Hermann □rocii, Samuel Beckett, Constantin Cavafy, Lawranee Durrel, Eugen lonescu, C. P. Show, Michel Bulor și E. M. Forstcr, stau astăzi in apus in centrul interesului literar. In jurul lor sc dă uneori o luptă interpretativă aprigă, iar semnificația lor artistică șl intelectuală nu este totdeauna ușor de sesizat. Unii dintre ei ca S. Beckett, E, lonescu și M, Butor sc află încă in plină creație, opera lor de mîine puțind aduce amănunte noi in discuție. Altii ca Albert Camus și Hermann Broch, morți. trec tocmai prin acea fază a aprecierii critice, in care profilul lor individual și calitatea operei par a se fixa in conștiința publicului pentru multă vreme. Iar un al treilea grup cu Lawrancc Durrell și Charles Perey Snow — primul prin bizareriile sale, al doilea, dimpotrivă, pe calea crescândă a oficializării —■ vor imparii intre ei încă multă vreme cititoriilor de romane din thc englishspeakingwortd, iar criticii lite- rare. alit celei u ice cit si celei universitare, ii vor prilejui mereu multă bătaie de cap. Se înțelege deci că în această configurație atît de agitată, fluentă și contradictorie^ spiritul de clasificare, disociației și concitialieî al criticii de suprafață ar fi pulul descoperi un teren fecund Surprinde, dim|Kilrivă, deosebit de plăcut, ca in cazul seriei Columbia Essags cm Modern Wrdcrs, dacă investigația este condusă cu pondere, străduia du se să pătrundă însăși structura primară, mecanismul constituțional elementar al tipului „scriitorului modern" de circulație mondială. Metoda poate fi supusă discuției. Prin eseurile din seria recenzată reținem ca deosebit de valoroase mai ales două ; cel închinat lui Samuel Beckett de William York Tindall și celălalt lui Eugen lonescu de Lonard C. Pronko, ambele dovedind o reală capacitate de a aprofunda chiar in condițiile spi- ritualității americane opera investigată, pătrunzind în analiza ei și dincolo de aria aparențelor. Căci in critica americană, oricit de tonificată în axiologie ar fi ea, in raport cu unele curente mal recente din gîndireaamiseanfi. rămășițele pragmatismului cu faimoasa sa teorie a emoției — emoție e ceeace exprimă exterior, ^eea ce se vede — se fac totdeauna resimțite, deter- mîmml mai mult sau mai nutri jiirect s ara valorilor: un univers cu infinite culori, multiplu ca aspecte și sensuri șî, totodată, cu simfonice armonii, în raport cu care se circumscrie spe- cificul unui aulor sau al unei opere, Aci pericolul acesta iese mai puțin în evidență, deși prin pedala rea conștientă de către Beckett și lonescu pe dialog, absurditatea pronunțat co- mică a fiecăruia reține atenția și produce risul prin scria truismelor folosite care nu semni- fică nime in afară de plăcerea teatrală pe care o creează, criticii americani ar fi putut ușor să alunece spre o fenomenologie pură a satirei semantice. Mai mult, tentativa de a-i substitui o bucurie enicureîcă, de gustare rafinată a situațiilor in extremis in condițiile înstrăinării în lumea capitalistă de azi, ar fi putut să aducă mai ales la obnubilarea dacă nu anihilarea atitudinii critice, uneori de gradul revoltei, față de lumea capitalistă din creația celor doi autori. Sau poate riietzscheanîzind.ca in alte interpretări la modă, creația lui Becket și lonescu ar fi putut fi răstălmăcită ca un mit grotesc al spiritualității europene în actuala ci faza de evoluție, cu dumnezei beți dc forță, și debili furios schilodiți. Tindall și Prooko, dim- 92 Cartea strAlnfr potrivă, mențînîndu-se cu strictele |« pionul unei exegeze academice de înaltă ținută, care-și refuză dreptul de a face abstracție de litera textului, realizează o interpretare obiectivă a operei celor doi autori, fără hiperbolă sau minimalizare, evidențiind astfel prezența lui Beckett $i lonescu printre autorii moderni cu o vădită semnificație artistică și intelectuală ca un fenomen inevitabil al evoluției teatrului contemporan, instrument perspicace al cunoașterii omului . . Nivelul înalt al acestor două eseuri polarizează in jurul lor pe celelalte care și prin bogata bibliografie, pe care o citează în anexă, constituie un izvor însemnat de informație si o lectură plăcută si edificatoare. 1 ANDREI A. LtlllN Istoria sociala ilustrată a Angliei George -Macaulay Tervelyan, strănepot al Lordului Macaulay, pare să fie conți- n na torul spiritului acestuia. Istoric, cercetător minuțios și om de litere, el scrie o scamă de lucrări care acoperă o mare parte a istoriei Angliei. In afară de acestea, este cunos- cut prin vasta biografie a lui Garibaldi pe care o publică în 3 volume. Cele patru volume de istorie socială ilustrată a Angliei par insă să sintetizeze profunda cunoaștere a transformărilor suferite de poporul englez în decursul istoriei sale, nu o istorie a regilor, războaielor și a dalelor istorice. Autorul este un romantic pasionat. Trecutul fl consideră „cu un sens patetic, sacru, in filare sens". Senzația de trecut crește proporțional cu timpul care trece. Cu atlt sintem nevoiți să cunoaștem mai mult. Istoria este poezia curată și realitatea, interpretată corect, este ,jnai seducătoare decit ficțiunea". Curiozitatea intelectuală este un vechicol al civilizației. Istoria socială, la rîndul ei, este una din cele mai favorabile forme de studiu ale civilizației. Trebuie să știm in ce să aplicăm cercetarea fenomenelor care stau kt baza evoluției societății. Thomas Caryle l-a numit pe cercetătorul de istorie Dryasdust (uscat ca pulberea). Trcvelyan il numește pe același Draysdust un poet. Sir Walter Scott și-a început cariera ca istoric, la fel și Carlyle, care a fost propriul său Dryasdust. Autorul motivează lucrarea ca fiind im aport, după el indispensabil Ia înțelegerea istoriei, căci „sow socială reiese din condițiile sociale. Fără istorie socială, istoria econo- mică este aridă fi isto/ia politică este de neînțeles?. Istoria socială insă nu reprezintă doar veriga intre istoria economică și politică. Fa îsi are valoarea ei pozitivă proprie și propriile sale raporturi. Cuprinsul i»ate fi pe scurt: viața de toate zilele a unei întregi colectivități, relațiile umane și cele econo- micc ale diferitelor clase, caracterul de familie și dc gospodărie, condițiile de muncă și de odihnă, atitudinea omului față de natură, cultura — precum reiese din toate aceste condiții generale de viață - cit și formele mereu schimbătoare ale aspectelor literaturii și muzicii, arhitecturii. Învățăturii și gindirii. Omul de rînd, in cele mai simple acțiuni ale sale, a fost condus dc întrețesătura permanentă a obiceului și a legii, a societății și politicii, evenimentelor din țară și străinătate puțin cunoscute sau neînțelese de el Floriul istoricului nu este numai de a prezenta cîleva din aspectele persoanei intime a omului evului mediu ci de a reconstitui întregul tipar al timpurilor Ce trec, și de a vedea în ce fel acesta d influențează. Ceea ce il diferențiază pe omul civilizat de cel pe jumătate sălbatic este conștiința sa și cunoașterea strămoșilor săi așa cum ea a fost in realitate. Împreuna eu capacitatea de a reconstrui mozaicul trecutului îndepărtat. Cin țări rea stelelor, zborurile in aer sau chiar in spațiul cosmic nu sînt mat puțin de admirat decit performanțele inobilitoare din partea umanității de cunoaștere a evenimen- telor care au fost de mult uitate, precum și felul de trai și de a fi al celor ce au trăit înaintea noastră. Autorul împarte lucrarea sa vastă in pntru cărți, volumul întii cuprinzînd Anglia fui Chaucer și a Tudorilor (motivînd obiecții' acest început cu izolarea ca națiune a Angliei, ca urmare politică și socială firească a războiului de o sută de ani). Volumul doi cuprinde Anglia lui Shahespeare și a Stuarților. In volumul trei și patru — secolele XVIII și XIX, unde apar noile relații sociale, iluminismul și capitalismul. Sînt expuse . olonizarea, războaiele napoleonice și pauperizarea păturilor largi de agricultori ademeniți la orașe pentru a deveni proletariat industrial. 93 CM1M striinA Caracteristice sint titlurile capitolelor, după perioada de creație a marilor figuri literare engleze — Chaucer, Shakespeare, Deloc, Dr. Jonson, I'igurile de regi ți politicieni nit țin cap de afiș ci se comentează doar influența lor, (dacă a existai), asupra lumii engleze in devenire. Volumele sint Înzestrate cu peste 600 de ilustrații, îngrijit alese de muzeografa Ruth C. Wiglit, care dă o explicație IiiNîcgrafic-țtiințifică fiecărei imagini. Ceea ce captează atenția la această lucrare este limbajul pur literar. Autorul ne atrage prin stilul său liher, fără să almzeze de înflorituri care ar compromite exactitu- dinea lucrării. Citirea acestei foarte interesante opere care aruncă o lumina cit totul nouă asupra lungii istorii a Angliei, este un real divertisment. Editura Penguin Books, una din primele instituții de acest gen care au promovat „cartea de buzunar", au transpus și această lucrare sub o forma ușor accesibilă atit ca formal cit și ca preț, MICHAEL MARIAN 94 Cartea slrăSntt miniaturi critice CONTEMPOR \XLiL I.A 20 ANI fra «cptrmbrfe, Contempora- nul ți-a sdrbdtorit 20 de ani de apariție, Beneficiar al unei tra- dl/ii dintre cele mal fuminoaav — Contemporanul diri — hebdomadarul bciCuresfean «pd- rea /medial dupd cFfbcrarc, In condlfriir puternicului avFnf of clasei munctroarc In lupta sa de a instaura orFndufrea socia- listă Fn patria noaarrd. De-a JunțruF celor 20 de ani de exlstcn/d, Contemparanut s-a alîrmal ca o tribuna de preaft- qftr a cufrur/J noamirc soc/aFistet Siiua/d de Ia început — du- pd cum arat# și editorialul pri- mului număr — In mi/locui ma- rilor evenimente ca un fac lor activ de Impunere a ideilor In* ahtiate, revii ta s-n străduit — #i a reușit — să înregistreze un drum ascendent si sa devină un ferment a/ cufturH noastre nai. Prerenfa în paginile revii tel a unui larg front de colabora- tori din domeniul literaturii, ftiln{cir teatruM. cinematogra- fiei, al artelor plastice, muzicii sau Invățămînțalul, stimularea unor dezbateri Vil, a un el largi mișcări dc idei generâoser pu- blicarea unor articole dc ana- IM pe temele diverse ale dome- niflot care conligurcaz# profitul complex și bine, trasat al revis- tei, dau Contemporanului acea dfeutalc specifică fi acei aer particular !n publicistica noastră care fac din iăptăminaluf ani- versai O revistă dc înaltă ffrlUfd intelectuală, o revistă cu largă audientă fn rîndul cititorilor. Revista Orizont urewd Con- temporanului noi succese In ac- tivitatea de stimulare a științei, literaturii șt artei noastre In ucoF moment dc nobila atir* mare a culturii românești In mifcarea orbffatâ o va/oriFor pnlveraule. „ORIZONT** TOMIS Cea mai tîndrd rttv fitil de cultură, ..Tomis'. vini- sa M «• dative cu îndidznruJu peisaju- lui nostru revufAtte, toi mai bo- gat și mai variat. Revista dc 'a Constanta, dis- punind de frumoasa cOndfrjj arpllce îi de colaboratori dăru- itft se plasează. dc fa începui, In miff&cuf problemelor pe care Jc pune viutu noastră tilerăt-ar* Utile#, anuntindu-se ca o revis- tă de perspective generoase. Reținem. din sumarul numă- rului L colaborarea unor persO- nalilăli de presuipiu : Tudor Ar- 0/lcrb Ion Marin Sadovcanu feu medite „Aminrirj dintr-o Con- srnnfâ veche'), Ion Jalea. Vasif • Gannrachr. D F. Surbhrnu. Dl- r>- aenrnM, prora semnării di- Tra' /an Cofovet (ieoryc MihArscu, Ana Barbu, £u Sectorul de critică literară b« nefrccaxd dc colaborarea unu* critic pdirunrătar cum este Cor- nel Argman. Jn tfrnjrf discuția despre „Poezia dc i.'i poezia de mti- nc*, rai sc pate, bogată Fn su- gestii critico fi-n interpretări personale remarcabile. datorită unor poefi sau critici ca ; Ște- fan Auaustin Doinaș, t. Negoț- jmv, Zor- Dumllrcscit-Bitșulen’ ga. Ion Gheorghe sau Grlgore HăJcranu. Urăm revistei ..Torni**, ani JttUlfr #i succese importările In clmpul citrrutu ii al /ftcralurn romJnr. A. D. CASA IMEMORIALA „CEZAR PETRESCU" In curînd .te va deschide la Bușteni rasa memoridlă „Cezar Peircscu*. bl acealtd ensd " ji'fuald Intr-ua e-ddru pito/eac^ lingăi pâdtrrr, pe strada Mfior — scriitorul și-a petrecut, începind din 193^ ufrlmil «5r ani de via- Jd. Aicr, a conceput — dupd mărturisirile surorilor si aFe ptic- tenilot fi cunoscutilor săi — drena dintre operele ultimei pe- rioade. fCfitfcul literar ManiJiu, de la Tribuna — cate i-a fost’ secretar literar — a avui bună- tatea sd ne J-oipârtd^eascd muJrc impresii despre acriilor, rnsflfind In-deosebr asupra modului ia care ifi coraccpcu scriitorul operele, precum șl asupra legaturilor sale cu editorii. CiJevo dintre aceste rmoresii au intrai mai apoi sj în- fr-ura Interviu publicat In Tribu- na. I-a riadul lor, surorile serii- tarului nv au povestit IntintpMrf din capiJdrfir prozatorului *» dale relcritoorc la getlOta unor cârti tipărite înainte de 1944f. In casa mc mor fală din Buște- ni, set/froruF îji irduaesc cefe mur valoroase lucrări ale sale, prin- tre care obrvclv de arid romă- rcused șf o bibfroiccd unpund- fijarc lormutâ din cîteva tnff de volume oriraduiie In mai msilrc încăperi ;J chiar pe săli și in verandă, dup# autori șf speciali- Mii - AflMTn iir romi ta de crea- (fc dc ta ctirf este aran/atri o bibhotecd aJchnirta mrmaf din cărti cu dcdicafii p/lmtie dc la scriitori eonlemporonf. Fn arhiva pej-Mflald se atftf «ei dc culce- Iii dc zinte si reviste apărute In perioada dintre cefe două răS’ baaie — unele scoase dr scrii- torul llMuei aFtelc euprinsrfld co- iaborări atc adie. Surorile scrrfro- ru/ui ne-au mai «rdlai «J mutie scrisori il mânuse tise caro vor trehuf efaMfc *i cerectan» Munca dc organizare, dc eta- siticarc a cOlcCfiilor șl manus- criselor, de reconstituite 0 ct- mos fetei dc lucru creolă de autor a revenii SUfotilor sole — cate au dat dovadă dc mulld abne*0a- tie. pasiune «1 pricepetv in urne- rujarea casei de creație a /Ui Cezar Pctn-scU. Cir au Fost sptl- linile de organele locale dc par- tid și de stat, cum fl de Idru/ile superioare ale Uniunii scrirtOri- loi si de Comitetul de STJ. pen- ttu cultură Și Oftă. Jn curînd deci — cu ocaziei împlinirii a cinci ani dc Fa moar- tea scriitorului — awa«