orizont REVISTA A UNIUNII SCRIITORILOR DIN REPUBLICA SOCIALISTA ROMAN IA CUPRINS CrArmarul Cojhur Mfhai Cozaeu: Aspecte ale claUdMnului folcloric In poetla lui G. Coybue Gcozgr strrpu: Antinomia vîatA-moartc în poezia lui Coțbuc C. N. Miholache: Gecrge Cofbuc șl po«ia exotic 4 , Pcfzu OalWe: Succesul unor poezii de Coșbiic, In Rimat Sorin TiJch Refuzul nostalgici , , , , r r 4 tr 16 i JOneJ reodorcanu? postume . * . Oțravran Popa: Mdruf . . . Vo/burd Pojand-Mdjfurajr Investirea lui Ștefan Pavrf Br//u: Creion • . • . Georgr Drumur: Perspective, Strunele vinul Corn?/ Onescu: Iubire faliU + . Vcromca Ferumbocur Histriana Al. Jfbvlcanui Ecou de baladă. Brunii Al. Rafcur Descoperind fintlnilo . , Mar ian Drumuri Strada liniștea , , Grorgc Auru: Sonată, Profil ardent Drago? Vicof: Poarta simțului Ovid/u Gcnnru: Casa părinteasca , Marfa Mrbufncu- Copilărie. Greierii pion Șrrban FoarM; Debuturi in poezie JV. Spiridancanu- Neliniștea cintăretului Anfon Grecii: Dacă pleci Pt’trc Goi. Tinoreto , . , , 35 35 16 38 41 14 45 47 51 52 53 53 55 59 Vi 60 Orjr'fildrr I. Muu im . Romancieri yi MiChff Bu/O/: Roman ți teoreticieni ai romanului căutare 61 62 Din unfvrrsaM 65 Pcter Huchel; O noapte dc toamna , 65 Wi/bc/m Lcbmann: Daphne t , Hani Comisa: O xl in gr Ml ni. in românește de Ștefan A. Doinaș . . - ' ’ 67 Georgc Fomffcr; O corabie ca nu se mai Intoarcr . . • " " * 67 Adw Enc/fer: Furtună, in românește de Arfthel DumbrAveanu e 68 Hiidr Domin. Ochi de toamnă. In românește de Cri»u DasrAIu Cronica Jiierard .Viro/ae Tir lor. Vladimlr Strei nu: ..VatftMieaUa modernă* . • ■ ’ . .Simion BdrbuJrstu- Matei Călinncu: „Aspecte literare* ... - * ’ ’ . Andrei A. l-UliA'. Ovidiu Papadima: „Celei Boliat* Jato/rr /ncjard'docuffleflic Aodica CiocanJvdiHMCU: Un prieten polonez, al lui Alecsandri MO 7B VJzffi Birou- p«n atelieml „piclurilclor* din LTzdin CArli-rtviiic aș j AJe-aandfn fndr/ef: Nicolae Manolcscu: „Lecturi infidel?* , - ' ’ . - ÎS Scrban Focr/d: M. Pelroveanu: ..Studii literare* * Thcodoi N. Trdpcra; V. Cherestegiu: ,.Adunarea de la Blaj* . Cartea srrdmd Rodica Tohăneanu- Marginalii la un roman «I Simonei de Boauwir Aurel Au/canu: Nagyvilăg (Budapesta} n-rele 1—5 din 1966 a Mfnfofurf cNliee JiiinjQA Dona: Amintiri. . . uitate O. M.: Copilul și artele plastice M. S.r O ciudată putțrc a tantczi' i M. C.: Pledoarie pentru nuvelă N, T.: Poșta redacției *0 91 93 93 9Î 94 95 CENTENARUL COȘBUC ASPECTE ALE CLASICISMULUI FOLCLORIC ÎN POEZIA LUI G. COȘBUC F J—/ de domeniul adevărurilor comune faptul că romaniistnul a îmbrăcat la noi forme atenuate, mai mult sau mai puțin dictate de realitățile social- naționalc, și nu rareori prezența unor elemente clasice trezește nehotărirea în sufletul celui care încearcă o clasificare riguroasă a creațiilor unui (irigore Akxandrescu sau Vasik Akcsandri. Totuși, pentru prima oară Junimea, și aici Titu Maiorescu, cultivă cu autoritate și persistență spiritul clasic, căpăiînd astfel amploarea capabilă să determine o nouă orientare în sfera de preocupări a cercurilor intelectuale din acea vreme. „Orice cunoscă- tor al istoriei noastre culturale, scrie Tudor Vianu, știe bine că de la data apariției primelor studii ale lui Maiorescu începe o epocă nouă". Fiindcă odată cu Maiorescu „pătrunde" o undă de aticism în cultura noastră moder- nă care, trezîndu-se la viață sub zodia romantică, cucerește abia cu el rădă- cinile ei clasice *).“ Calitatea creațiilor literare,înccpînd cu cl, este raportată la valorile universale, clasice, ale genului sau speciei respective. Dar ceea Ce constituie meritul de prim Ordin al lui Maiorescu este de a fi stabilit puncte de contact între folclorul poporului nostru și creațiile clasice antice, iar prin aceasta. întrucît produsele folclorice se dovediseră fundamentul literaturii culte, se stabilea totodată și trăsătura esențială a ei, i se definea caracterul specific, se opera delimitarea de celelalte literaturi europene. Creația literară a momentului, prin reprezentanții ei de frunte. Emtncscu, Creangă, Caragiale, Slavici, confirmă pe deplin susținerile, încă vagi, ale lui Maiorescu și astfel se pun bazele unei literaturi noi. expresie artistică a universului spiritual propriu al poporului român. Nu este de mirare, deci, că Maiorescu, avînd în față asemenea realizări, trăiește senti- mentul de îndreptățită satisfacție și mîndrie națională, a mințind că a sosii ..timpul", cind „după ce mai multe generații" „au primit idei de știință și atitea simțuri de artă din străinătate", acum „putem" și noi „răspunde cu ceva„, „tînăra literatură română" fiind „in stare să dea bătrinei Europe prilejul unei emotiuni estetice din chiar izvorul cel mai curat a! vieții sale populare". 2) ’1 Tuifor Vi«nu, TiVU MalmtCU e*tet|cian ți critic literar, in âlikdii de li ier «Juri români. Ed. i1id. ți prd. 1965. p. 156. Jl fin» Critice, III- E Grofpr Ut.ann litrv«iurii u>u>rw boc 7 generațiilor trecute, prin ele integtindu-se aceluiași ritm: „Mi-e inima de lacrimi plină. /Că-n ea s-ati îngropat mereu /Ai mei. și-o să mâ-ngrop și eu — /O mare e, dar mare lină — / Natură. în mormîntul meu. /E totul cald, că e lumină !*. ..Lumina ", aici, definește concordanța, armonia, ordinea dcsăvîrșită a lucrurilor. S-a apăsat, uneori exagerat de mult, asupra caracterului idilic al creației cobușcicne. In fond, potrivit concepției poetului, prezența atotstăpînitoarci armonii nu se realizează fără contorsiuni, fără aprige încleștări de forțe, pacea impunîndu-se ca rezultat al acestora încă din poezia de început în care, in ultima strofă. Coșbuc introduce o notă disonantă, ,.dorul", iubirea. Sentimentul de dragoste apare. în mentalitatea poporului, datorită stărilor sufletești neobișnuite pe care Ic trăiește cel în cauză, drept un fenomen de domeniul anormalului. Din această cauză, și c atribuită dragostea unor influențe din afară, magice. Omul îndrăgostit pătrunde pe neașteptate în atmosfera unei zone de „influențe”, și nu de puține ori urmările sini cu totul nefaste : „Și-așa deodată l-au cuprins / Călduri ... / Și pînă să băgăm de scamă, / Vîntoascle-și făcură rost". Iubirea, ca și moartea, trezește în sufletul poporului sentimentul miraculosului terifiant, il aruncă în sfera necunoscutului îmbibat cu mister : „Și undele-nghițind flăcăul / L-au ridicat de pe pămint. /Și se făcu-n văzduh roșeață ^Ca-ntr-un pahar cu sîn- ge-mplut“. O stare de catalepsie pune stăpînire pe cel „infestat", prins în vrajă pentru că : „In două zinele l-au rupt, / l-au stors și sîngelc-cu-ncetul. /Căci nu putea să-și miște, bietul, / Nici ochii-n cap / Și i-au mai supt / Și glasul” Prin natura ei, dragostea constituie o poartă de invazie din afară a necunoscutului. Ea deschide ferestre în zări altfel inaccesibile, tăinuite, și prilejuiește freamătul de cataclism, omul trăind clipe de sublim, ca în fața fenomenelor neobișnuite ale naturii. Nu e de mirare deci interesul acordat acestui sentiment de conștiință socială, precum și bogăția cu care a fost învcșmîntat de fantezia poporului. S-a vorbit, cu insistența, de un roman de dragoste în opera lui Coșbuc. In ce ne privește, interesul cade nu ne aspectul românesc al acestui sentiment, ci asupra modului cum el, din factor dizolvant, anarhic, devine cursă de armonie, tot el relevînd frumusețea acesteia, tilcid substratului ci de esență. Respec- iînd dalele oferite de poezia lui Coșbuc, trebuie să menționăm distincția dintre modul diferit de a trăi același sentiment de bărbat și de femeie. S-a remarcat puterea de pătrundere a poetului in sufletul tinerelor începătoare în ale dragostei. înregistrarea cu deosebită atenție și pricepere a subtilităților și variatelor stări sufletești care îl nuanțează șî-l înveșmântează într-un alai de forme de un farmec cu totul special. După cum vom vedea, faptul nu e de mirare. întrucît abia datorită modului cum acesi sentiment e trăit de fată, el capătă forma socială, se fenomenalizează, devine un factor pozitiv pentru obște. La bărbat, dragostea se manifestă cu cerința imperioasă de a se împlini imediat și total, in afara și împotriva oricăror forme, ritualuri și tipare. Fata de la sat, și din epoca avută în vedere de Coșbuc, se lasă ademenită de ritualul formelor sociale în care se traves- tește acest sentiment, cînd intră pe făgașul admis și e recunoscui de colec- tivitate. In marc parte, dragostea fetei se consumă străbătînd calea socială de realizare a ei, adică imaginindu-și formele in care o îmbracă societatea ca să o transforme in eveniment public, în fenomen social, de viață obștească. 8 CrfiltMrttl Cwbur Poemul „La oglindă" e o perfectă ilustrare a acestui fel de a înțelege dragostea dc fală : ca proces social, ca factor determinant al unui întreg cortegiu de fapte în cadrul vieții colective. Mai întîi, e de remarcat in acest sens că dragostea, deși prezentă acum în sufletul eroinei, nu o trăiește ca sentiment propriu ci întrucît declanșează anumite stări speciale în socie- tate, pînă la actul final al nunții, care o consfințește, dar care și este, prin natura lui, un eveniment în primul rînd social, prin amploarea și semnificația lui cuprinzînd întreaga obște a satului. De aici, necesitatea, pentru ea, de a trăi primele sclipiri ale sentimentului, întîilc simptome care-1 anunță, în oglin- dă, și la persoana a treia. Fata sc plasează pe poziția societății, ca să sc pri- vească prin prisma factorului decisiv pentru ea : conștiința opiniei publice. Descoperirea unor amănunte privind înfățișarea ei, relatarea modului cum o apreciase, într-o împrejurare oarecare, maică-sa, frumusețea recunoscută de oamenii satului, apoi chiar sensul calității dc frumos acceptat de ea, încîntînd-o, toate sînt fapte psihologice suficient de concludente să nc con- vingă că ea trăiește sentimentul iubirii ca proces social, Datorită, în marc parte, acestei psihologii a fetei, dragostea are un curs plin de peripeții și neajunsuri : intervin mereu motive de neliniște, de înfrigurare, fiindcă, la nerăbdarea, impetuozitatea și insistențele bărbatului, fata opune rezistență, ocolește împlinitul, amină termenul, neglijează și „uită" promisiunile făcute. „Eu o chem și-i spui de toate, / Multe toate. Multe bune și-n zadar" 'Nu-mi fă capul calendar! / Nu te cred și nu sc poate! / (Subțirica din vecini). Sau : "Eu știu ! Să ceri așa-t ușor t / Dar las acum 1 E joi aici. ' Și nimeni, așetptînd, nu moare ! / Mă porți ca pe copiii mici! — / Dar joi să știi! Trei fragi și-o floare! /Și joi iu n-ai ce să mai zici, / Că pentru multe-mi ești datoare ! (Spinul). Calea dc împlinire a dragostei este însă sinuoasă. Prin natura și fina- litatea ei, iubirea afectează întreg mecanismul social. Nu este de mirare, deci că, mai ales în situația unei colectivități reduse și cu caracter încă organic, cum era satul atunci, dragostea unuia sau altuia antrena factori din întreg complexul dc viață al acelei comunități. „Și vite vorbe-mi aud eu ! sc plînge flăcău!, „Toți frații mă vorbesc de rău, / Și tata-i supărat mereu, /Iar mama la icoane / Mătănii bate, ține post: / Mă blestemă: „De n-ai fi fost! /Ti-e capul prost /Și-ți faci de cap, Ioane!" CVwnm una). Apoi, nu rareori, apare concurenta, asaliarca din mai multe părți a aceluiași „obiectiv* interesele angrenînd cercuri largi ale satului, transformîndu-l intr-o adevă- rată arenă unde se înfruntă cu aceeași dîrzenie tabere învrăjbite, mai ales cînd. în această luptă, se pot folosi elemente provenite de pe urma stratifi- cării țărănimii, competițîonarele aparținînd unor categorii sociale diferite. ( Dușmancele). Dar. oricît dc întortocheat i-ar fi drumul, indiferent de ostilitățile și natura piedicilor întâmpinate, iubirea trebuie să sc realizeze, întrucît implică însuși substratul vieții. Societatea, apreciind-o ca atare, i-a creat forme adecvate de afirmare, transfigurînd-o, ridieînd-o pe cele mai înalte culmi ale ierarhiei valorilor dc viață. Modul cum o asemenea reprezentare îmbrăcă veșmintele imaginației mitice ne apare în poemul ..Nunta Zamfirei". Nunta capătă, aici, o adîncă semnificație socială și filozofică. Din sentiment anar- hic, eminamente antisocial și de distrugere. în fervoarea dc a găsi astfel liber spațiul necesar pentru plasarea și promovarea a ceea ce poartă in sine, Centenarul Coșbuc ca aport personal. în perpetua primenire, de la o generație la alta, se trans- formă, prin decantare și filtrare în capacitate de recunoaștere a armoniei și a transformărilor ciclice ale materiei pe coordonatele evoluției ei cosmice, ca univers. Nunta este, așadar, actul de socializare a dragostei, dar și de cosmizare a ei. In calitatea ci de mireasă, cu atributele ce i le conferă fantezia, fata iese din sfera realității obiective, dc tinără ce se pregătește să înceapă o clapa nouă, ca soție, cu funcțiile sociale și biologice ce-i revin. Mireasa, prin cositi- niath și rolul din ziua respectivă, devine virtual simbolul bogăției, al pleni- tudinii virtuților materiale și ideale. Frumusețea, în fantezia și creațiile folclorice, este o virtute complementară bogăției, ca reprezentare a înfățișărilor fizice. „E lung pămîntul, ba e lat / Dar ca Săgeată de bogat / Nici astăzi domn pe lume nu-i, ! Și-avea o fată — fata lui / Icoa- na-ntr-un altar s-o pui / La închinat-. In principiu, mireasa devine întruchipa- rea lumii, universului, cu ce poate oferi ca ispită pentru orice suflet ajuns aici, competițîonar la dreptul de existență, în prag dc a se împlini în viață. „El, cel mai drag", la rîndu-i „a venit dintr-un afund de Răsărit", din negurile începutului, de unde țîșnește primul impuls spre a fi, forță primară, năpraz- nică in elementari ta tea ei. El. simbol al golului de conținut, c însetat pînă la acceptarea morții — fiindcă acesta e și sensul dragostei virile — demate- rializare, dc transpunere a haosului în forme. Mirii, cum vedem, devin principii, forțe stihinicc, din întîlnirca cărora se naște lumina, universul. Nunta devine astfel fenomen cosmic, geneză : „Și patru margini de pămînt / Ce sidmte-au fost în largul lor, /Cînd a pornit s-a1erge-n zbor / Acest cuvînt mai călător / Decît un vînt!" Este eu totul evident că am ieșit din sfera socialului și ne găsim de fapt la dimensiunile cosmice, personajele, toate, devenind întruchipări ale fenomenelor din acest plan de existență : ..Din fundul lumii, mai de sus, / Și din Zorit și din Apus Din cil loc poți gîndind să bați, /Venit-au roiuri de-mpărați" Din forță oarbă, tumultuoasă, haotică, sursă de vrajbă și nimicire. în starea ei primară, prin socializare și cosmizarc, iubirea se transformă în principiu generator dc viață. Abia așa, supusă acestui proces de transfigu- rare, dobîndește strălucirea ce-i e proprie, ajunge factor de susținere a comu- nității sociale, dar și principiu ai armonici cosmice. Coșbuc a dat dovadă dc o rară intuiție, cînd a recunoscut dansului rolul dc înfrățitor al elemen- telor și a văzut în el mijlocul de pătrundere în ritmica universală. „Și-n vreme cît s-au cununat / S-a-ntins poporul adunat / Să joace-n drum după tilinci...“ In momentul, deci, cînd se puneau bazele unei alte modalități dc a fi, cînd iubirea, Iransfigurîndu-se, devenea principiu ordonator, colecti- vul sătesc, transpunea figurativ. în cadența pasului și mișcărilor dc dans, imaginea vieții dc comună participare la ordinea lucrurilor lumii. Nu toate iubirile reușesc să se împlinească. Multe, din diferite cauze, se pierd pe drum. („Vîntoascle", „Cîntecul fusului-, „Fata morarului- eic). Acestea sînt iubiri neizbutite, rămase în afara vieții colective a satului, dar și în afara organismului universal cosmic. Ele n-au avizul dc intrare pe „poarta- vieții, sînt iubiri avortate și vieți distruse: „Sub plopii rari apele sună. / Și plopi rari vîîîie-n vînt, / Scot hohote parcă să-mi spună / în rîs ce nemernică sînt! / Ce rea, ce nemernică sînt. / Iar apele-mi strigă : Nebună ! “ (Fata morarului). JO Centenarul Coțlmc O cercetare mai atentă a vieții satului. în condițiile de atunci arată că nu era doar dragostea motiv. Alături de aceasta, poetul transfigurează în versul său și alte aspecte fundamentale ale vieții țărănești, ordinea condiției social-istorice și a celei naționale. Astfel, viziunea clasicist-folclorică se relevă mult mai complexă și mai bogată în lirica lui G. Coșbuc. Aspecte asupra cărora exegeza critică mai poate reveni încă. j Ml HM CAZACII ANTINOMIA VIAJĂ-MOARTE ÎN POEZIA LUI COȘBUC E A—e aceea trebuie sa nu confundăm destinul acceptat cu resemnare de ciobanul din Ahbrî/n ca o axiomă unică, ci doar ca un.; dintre infinitele modalități de adaptare la o situație fortuită. Să reținem deci, din destinul „mioritic", tocmai aceea siguranță deplină a unei nemuriri ca neam, care dă individului fort t morală de a se sacrifica pe sine — cu calm și încredere. îndeplinindu-șî astfel rolul său in realizarea destinului neamului. Ciobanul moare, dar oile, cîinii. caii, slîna. strunga, ceilalți ciobani, frați, vor rezista. Mormînlu! ciobanului este in mijlocul naturii, al vieții celei fără de Început și fără de sfirșit, un moment obligator al veșnicei deveniri, al eternei rcinoîri a naturii și a vieții, Jdeea de moarte este totdeauna legată dc ideea de viață, de multe ori moartea nu este considerată ca mi sfârșit, ci doar ca un moment de trecere spre o altă stare în cadrul naturii, Ideea vine desigur de la daci. în decursul istoriei concepția veche evoluează însă în sensul versurilor r „Viața astad bun pierdut f Cînd n-o trăiești cum ai fi vrut", deci cu rezerve, nu in general, nu orice vință, ci doar aceia preelzntâ în versul al doilea : „Chiar și atunci cînd viața e v dreagă f O fi viața chin răbdat / Dar una știu. ea ni s-a dat 1 C.» s-o trăim". J Nu se vede nicăieri nici descurajare, dispreț fată de viață ți ajwlul la moarte ca o soluție fericită. Da, viața e acceptată așa cum e. ca o hmiă. grea, dîrză, dar eroică, ne care mertlri să o trăiești : „O luptă-i viața; deci te luptă. / Cu dragoste tic ea, cu dor" Să lupți deci .11 viața, cu dragoste, cu dor.. . dar pentru ce, cu ce scop ? O spune toi poporul prin versurile poetclui: ..Fșfi irn nemeritic cînd n-ai un țel hotiiritor ' Tu ar re-ai tăi. de n-ai re nimeni / Te lupți pe seanm tuturor*. Sau : „Oricare-nr fi sfîrțitul luptei. / Să stai hiptind căci ești dator", Poate că ideea aceasta de „ești dator" -— nu are suficientă argumentare logică, nu satisface rațiunea discursivă și critică, poale să ducă la acea ironie a lui fi. Câh- uescu de-a o considera „filozofie", adică lipsa oricărei filosofii critico. Se poale. dar |np ml si o simte a sa și suficientă. Vința trebuie deci trăită cu dragoste, cu dor, cu elan, fam mur mure, fără întrebări inutile, cărora nu li se |x»t da răspunsuri etern valabile. Citev.i cuvinte lespre cea mai realizată poezie asupra (emeî noastre și anume Moartea lui Fulger. Așa cum r realizata cu mijloace de expresie pur populare, această baladă a inerții exprimă inir-o forma simplă — dar nu simplistă toate ipotezele filozofice asupra morții sau. în orice caz. pr cele mai importante, Este un fel de „summa philosophia", dezbrăcata însă de toate zorzon nete saviintlîcului, ajungind în stare pură, in esență. Se întrevăd clar mîlurile antice insuficient încă absorbite de creștinism — chiar după "2 000țle ani. Mu refer aici 1a inanu-irea •> D.. i*|, IH, hmiimw. Buc,. 194B. ț*. 323. 12 (Vnten'nui Coțlwic moftului cu merinde, arme, luminii, bani, sugerind necesitățile lumii acesteia, presupuse de cei vechi a fi tot așa de necesare și în lumea lui Hades. Sînt prezentate și datinile creștinești la înmoruiîntare, ca: slujbe, jertfe de tăunie și ceară, dangăt de clopote, cădelnițe ele. — puse poale tocmai pentru a atenua prezenta celor mai vechi. Se poale deci descifra un amal- gam greu compus din misticism, nihililism, scepticism, fatalism, stoicism, epicurișm, care insă ar necesita un studiu separat. Totodată, sini puse sub semnul întrebării țoale ipotezele, chiar a divinității, interpretare prr aillropwnorfică. ducind la concluzia cu orice încercare de înțelegere a fenomenelor viață și moarte, cămine sub semnul ipoteticului... „Că tot ce ești și tot ce poți / Parerc-i tot daca socoți. Gredința-i val, iubirea vînt și viața Așa incit, chipul cum reacționează poporul adunat, la blasfemiile îndureratei manie, făcînd cruci grăbit, apare convențional. ții mai convențional este chipul sfetnicului, în care se suprapun două imagini contradictorii — al unui sfint creștin și acela al unui mag păgin, Ca în Strigoii lui Eminescu Prelegerea de filosofic a bSIrinului c cam lungă și contradictorie. Este o încercare a poetului de a împăca dogma creștina cu filosofia poporului — mai mult păgînă — din care cauză apar pe ici |>e colo fraze declamatorii. Dovada că-i așa rezulta și din faptul că de la un vers la altul se anulează cele spuse anterior; „Credința-n zilele de-apoi ii singura turie-n noi", pentru ca apoi să se spulbere aceasta presupusă tărie în versurile : „Că mulle-s lari c«m credem noi / ții miine nu-s...", adică sînt contrazise de realitate, așa- dar nu au nici o tărie. Trecerea bruscă de la plins la fis, de la durerea sfîșietoare, la .sar- casmul nebuniei („In fața unei gropi s-aduni / Atîta lume de nebuni”), pare o întoarcere la vechea reacție a geților și marchează o stare reală de spirit a românului. Are dreptate deci (îherea cînd considera ca valabilă si realistă aceasta trecere. In schimb, e greu azi să fii de acord cu poetul in concluzia finală: „Xu cerceta aceste legi / Cu ești nebun de le-nțelegi”. Căci, este bine, chiar necesar, sa cercetezi aceste legi și să încerci să le înțelegi. înțelegerea nu înseamnă nebunie ci sursa dc înțelepciune care te ajulă să trăiești în condiții cit mai bune această viață ireversibilă. Ideea sic viața și moarle nu este însă atacată dc poet numai în Moartea lui Fulger, ci revine în întreaga operă a poetului. De aceea, vom analiza mai jos o serie de exemple extrase din poeziile lui Coșbuc, grupate în jurul unor aspecte principale ale problemei luate aici în discuție. 1, Ce este oiațu si moartea. Poetul dă in multe poezii încercări de definire a acestei an- tinomii, Refcrîndu-se la starea dc frămîntnre ce caracterizează în general viata omului, Coșbuc spune : „T'rrtumi-i viața toată / li moartea toi furtună ? (Somnul codrilor). Pe aceeași linie se încadrează și caracterizarea din Lupta vieții, anume că viața e o luptă, că în aceasta luptă consta chiar esența vieții: „Trăiesc acei ce vor să luple”. Ideea este stimulativă. în sensul unei dinamizări a activității umane, a inoculării unul optimism robust, sănătos. Ideea reapare accentuată, prin contrași cu caracterizarea sceptică de mamă îndurerată: „Cre- dința-! val. iubirea vînt Și viața fum”, la care poetul replicii grav prin cuvintele sfetnicului: „Zici bum? O, nu-i adevărat / Război e de viteji purtat”. Și mai departe: O fi viața-i chin răbdat, / Dar una știu, ea ni s-a dat / Ca s-o trăim". A trăi este lotuși un lucru ce merită osteneală, căci: „Ce cuminle-i sa trăiești / Cînd ți-c dat să stăpinești J Numai o viață” (Pe deal). După toate experiențele omenirii cugetătoare. („O! Dar nu pentru visări / Xi-e data viața.,(Pe deal), a trăi înseamnă a lupta să realizezi un progres, cît de mic, pentru specia ta sau măcar pentru poporul tău. Pe lingă definiția dată mai sus, pentru noțiunea dc moarte, prin interogația „li moartea tot furtună?*', poetul mai definește fenomenul în cauză și prin alte nume rioase expresii ca: „Somn țâră curmare și greu / Dormit-a de treizeci de sute / De ani el dormit-a mereu” (Regele Pontului). în alta |>artc. moartea este ceva trist și veșnic: „Moartea cea veșnică-ndiise f Pe urmă-ie tristele-i porți” (10 Mai). In alte locuri imaginea morții este insă mai apropiată de presupunerea că ar fi și ea tot furtună: „Ș-i-i moarte-n șanț / E vai și-amar” (Coloana de atac), sau dacă nu este chiar chin și vai este „Al pieirei îngheț” sau „Cu gheața morții-n gură” (Fragment epic). Poetul exprimă condusiv într-un mod fericit legătura indestructibilă dintre cele două fenomene între care pendulează viața eternă a naturii, prin aceste versuri: „Soarele din noapte iese / Din mormînt puterea vine f Nașterea cea viitoare / Ne c-n lume celor morți" (ibd). I. preferabilă insa viața, căci „Ce ferigii e cine-i viu” (Zobail), fiindcă el petrece „Așa și ieri, .și azi e așa, și rnîine iară”, șt dacă se socoate că viața nu are nici un rost, poetul în- demnoă pe fiecare: „Iar de n-are scop viața / Fă stt aibă clipa scop" (Gazel). Este aici o aluzie la filozofia lioraliană a vieții exprimată alîl de lapidar dc |>oet prin Cârpe di cm (Ode, I, 11. 8). Centenarul Coșbuc 2, Cu privire la locul unde merg cei morți, la lăcașul morțîi, găsim variate expresii fie în sensul concret material de sicriu sau mormînt. ca în: „Unde i loc să sapi morminte'' (Cintec); „Noi putrezim intr-un sicriu" (Zobait); „Seufundindu-se-n mormînt (Dorobanț ui). Referitor la pămîntul în care se odihnesc cei morți, expresia favorită este ..glie", ca în: ..Sub glie taică și sub cruce" (Trei doamne și toți trei) sau : „Azi doarme-n glii" (Non wwiis morio). In sensul abstract, filosofic al locului unde petrec cei morți, expresiile folosite sînt preluate din mitologia celor vechi, care considerau că cei morți trec in altă lume - pe care o socoteau a fi „Lumea umbrelor" sau „Lumea dedesubt" sau „Tărimul celălalt", sau „Lumea celor morți". Maî ales în Fragment epic este pusă această problemă și rezolvată cu bogate fonnuL* lingvistice. Subliniem dintre aceste formule pe cea mai frecvent editată de basmele românilor, și «nume ideca de „Tărimul celălalt" — formulă ce exprimă plastic credința poporului cu moartea e doar un prag între două lumi. Este o modalitate populară de a exprima sempiternul. comună tuturor popoarelor peste veacuri ți milenii. E formula de eludare a ineluctabilului morți i, dc a sfida moartea prin nemurirea obținută de om prin opere de geniu. 3. O gamă variată de expresii utilizează poetul pentru a marca instrumentul cu ajutorul căruia este dată moartea, lată cîteva: „De vom prinde-n țară turcii, / Să le dăm și voi și eu / Cinstea furcii" (Cintec) sau: „Lovit în piept de-un iatagan" (Trei doamne fi toți trei); sau: „A-nvîrlît pumnalu-n carne / Să se scurgă viul țol" (Regina ostrogoțiior). Sînt cîteva expresii ce reprezintă vechile unelte ale tnorlii, la care se pot adăuga, pentru frumusețe.! imaginei artistice, aceea din Moartea lui Fulger. în cure eroul a fost „Fulgerat de un braț hain", sau expresia „Câ-n gheară dc fiară... / Mai dulce-l pieirea" (Pașa Hasan). Se pare că armele de foc, deși destul de vechi in fond. t>u au pătruns încă adine in folclor și in popi:, fiind mai rar folosite. Iar poetui nostru, atît de grijuliu să nu iasă cumva din „Scriptura" poporului, le cam evită și el. Pot fi găsite mal rar, in poeziile sale, expresii ca : „Dar din munte... / Moartea aduce cura toni" (lialada albanezii), sau: „ ... și-n gură de iun / Mai dulce-i pieirea" (Pașa Hasan), sau: „Tu rîzi căci plumbii moi / S-au dus în piept de-a drep tul J Spurcatului ciocoi" (Doino). După cît se vede șî din folclorul românesc și din opera poetului nostru : „otrava" lipsește dintre aceste instrumente aducătoare de moarte, semn «i poporul nostru a considerat totdeauna otrava drept o armă lașă, nedemnă de un 0«> adeva rai. De asemeni, pedeapsa alît de folosită la multe (topoare, timp de multe secole, anume spînzurătoarea, nu e folosită de poet decîl în pamfletul său antimonarhic, Spinzurați-i de. mișel și într-o poezie cu titlu) Spinzuratul. S-ar părea că nici modalitatea aceasta, ca pedeapsa, nici ca mijloc de a și lua cineva singur zilele, nu a fost considerată de poporul nostru un mijloc de demnitate umană și deci lipsește din folclorul și lexicul popular. -I. Bogată în expresii plastice este limba poetului în marcarea diferitelor modalități de a produce moartea prin violență, găsind aici prilejul dc a valorifica izvorul folcloric în toată splendoarea ți tragismul său. Mai apropiate ile sensul comun, deci mai concrete, sînt locu- țiunile verbale metaforice ca: „Umpluta-i pămîntul de oase" (Zobail); „Au roșit eu singe rîuri mari" (Fragment epic); „Vino strînge-mă de gît" (Regina ostrogoțiior); „SA te sfîșie de viu" (Idem). „Voiești pe ieniceri să-î pun / Să te dea dinilor" (El Zorab). Aceste locu- țiuni reprezintă primul grad de transfigurare artistică, de ocolire a cuvînfulul nedorit, dar care păstrează încă puternice ecouri ale Fenomenului tragic, prin imediata alăturare a ima- ginei acestuia de aceea de „sînge", „oase", „sfîșiere" etc. Mai distilate, mai expurgate dc plasticitate tragică sînt locuțiunile metaforice de felul : „Hai să le stirpim răsadul" (Cintec); „Să-l stingă de pe lume" (Golia ticălosul); „Tu trebuia să curmi ce-i rău (Regina ostrogoțiior). în toate trei formulele folosite, rămîne vizibil doar Fenomenul în sine, „sfirșit al vieții" redat prin verbele „a stîrpi", „a curma", „a stinge", fără ca spectrul întunecat al îngerului marții să mai fie vizibil, fie prin prezența termenului propiu-zis, fie prin uneltele dătătoare de moarte sau semnele ei vizibile, așa cum le-am în tilriit in primele locuțiuni. Un și mai înalt grad de sublimare, de abstractizare, in care imaginea morții apare doar ca un slab ecou îndepărtat, ca un sunet dc bucium sau dangăt de clopot, ceva duios, care te face să meditezi calm și împăcat cu sine, la inevitabilul fenomen, sînt locuțiunile metaforice de tipul: „Rumpu-mî firul vieții" (Blestem de mamă). \ rupe firul vieții sugerează desigur tr.i girul sfirșit, dar prin apropierea ca sens de acțiunea ruperii unui fir dc floare spre a o pune intr-un vas, ca să te bucuri dc ferinecătorul ei colorit și de suavul ei parfum, estompează, cu candoarea și lumina sacrificiului florii, întunecata imagine a morții. O altă imagine mult sublimată este aceasta : „Vii să scapi și de regină" (Regina Ostrogoțiior). A scăpa de ceva sau dc cineva este un fel de a vorbi de uzanță comună, care lasă deschise mulle posibilități l-l Crn'rnacul Coțbuc «te interpretare, printre care imaginea tmirții apare eu iotul ștearsă. Putem scăpa «ta cineva lie plednd noi în altă parte spre a nud mai vedea, sau fidndu-l pe acela să plece în altă parte; am scăpat de un rău, petrecfndu-l iiivlngindu-l sau ocolindu-l. imaginea de „a scăpa de toate relele"1 prin moarte constituie o metaforă mult uzitată in popor. O expresie colorată și cu o nuanță «le ironie este următoarea: „Mulțl pagini am dat smintă”8). In expresia „smintii" se îmbina vibrația pur ixipulară a construcției proprii a poetului cu nuanța de ironie iu sensul de „a tace de rușine” sau „a scoate pe cineva din ale sale" și alte multe nuanțări care îndepărtează imaginea tragicului la periferia conștiinței. 5. I ’n alt aspect al problemei este interpretarea și exprimarea artistică a ideii de moarte ca sfirșit natural al vieții, ca fenomen în sine, fără a fi provocată prin violență. Mai ales în această interpretare găsim cele mai variate formule «le transfigurare metaforică, în care se urmărește realizarea estompării caracterului sumbru al fenomenului și încadrarea lui în rîndul noțiunilor generale, filosofice, abstracte. Vom găsi și aici o scară progresivă din care se va putea urmări, treaptă cu treaptă, îndepărtarea dc tragic. O primă categorie de expresii metaforice pline însii de concretețe, de plasticitate tragică, sini: „— a pieri —" — deseori utilizat de poet în versuri ca verb propriu-zis sau ca sub- stantiv verbal, de exemplu: vrun chip de-a făptui pie/ren" (Armingeni); va pieri ,.„a pierit (Roca din Meuwrba) ; „și era prin șanț picrire" (Dorobanțul; „ciți pieriră ... și / ciți pieiră prin războaie' (Fragment epic), in care poetul — spre a evita monotonia rt|»e- tării cuvîntuiui, realizează o variație prin alternarea dintre forma iotacizată (pieiră) și cea neiotacizatâ (pieriră). Altă expresie „a-l înghiți pămintul" în care moartea e asociată instinctului de con- servare a vieții prin hrana -- trupurile celor morți reîntorcindu-se în pămînt, reintrînd astfel în circuitul etern al vieții naturii: „mi l-a-nghițit acum pămîntu!” (Mintoasele) : „se va afla ... / vTun pămînt care să-nghită" (Andromache). Asemănătoare cu cea «Ie mai sus ca sens, variată doar ca exprimare, este expresia „a-n- diide gura", din versurile: „Bateți cu necaz păinlntul / Că tot el ne-nchide gura" fPirr hora) sau: S-a-nchis morminte! peste el'1 (Strigoiul). Expresia „a-nchide gura" cuiva dezvăluie și o nuanță de ironie amară cu privire la lăcomia după avere, după pămînt, bogat reprezentata în Folclor — fie în sensul Ironizării lăcomiei fără limită a bogățiilor, fie in sensul unei ironii amare cu privire la setea după pămînt a acelui care n-a avut toată viața măcar strictul necesar întreținerii vieții — moarte:: rezctvtnd radical asemenea probleme. O primă treaptă spre anihilarea idei: de tragic c încadrarea fenomenului înlr-o categorie mai generală, cu o sfera mai largă de sens, care estompează în parte gravitatea faptului ceea ce realizează ca „HI a căzut la Plevnn" (Trei doamne yt toți trei) sau „Și bietul eăpitan căzu / Pe spalc-n șanț, și-rdîfa fn“ (Coloana de atac). Verbul a codea, in vorbirea comuna, nu este aiît de grav, el referîndu-se și ta i serie de fenomene mai ușoare, in generai defavorabile, dar suportabile. □ mențiune deosebita con- sider că merită expresia „ș-aiîta Fu”, prin concentrarea ei și prin puternica sugestie ce produce cu privire la elermeritaten vieții. A doua treaptă de generalizare și abstractizare, pe ie o parte și, pe de altă parte, de expurgare a ideii de tragism o găsim în următoarele expresii: „a nu mai trăi", din versurile următoare: „cu e băirina n-are mult A să mai trăiască poate" (Rugămintea din urmă), în care imaginea exprimă intenția «le a menține atenția cititorului sau ascultătorului concen.!raiă toi asupra vieții, sugerind ideea morții doar prin forma nega- tivă a construcției. Aceeași Imagine revine în sens pozitiv, afirmativ în versurile : „să-l văd venind / a? mai trăi o viață" fălnma). fn alt loc se spune: „o nu mai vedea ziua de nume" din versurile: „ah 1 parcă simt că n-am să ajung ' să văd ziua de miine" fflugdmmA'rt rfîn urmdj. Aci ideea de moarte esle asociată alternării fenomenelor de lumină și înlunerec - ■ ziua și noaptea. Imaginea sugerează însă cu multă forță expresivă circuitul etern dintre viață și moarte în întreaga natură. Mai departe, menționăm metafora: „a fi dus de pe lume", din versurile: „O, bietul om de mult simțea / Că Radu-i dus de pe astă lume" (Trei doamne și toți trei). în care gradul tte distilare a tragicului atinge rn nivel și mai înalt, expresia suge- ■) „Spăliftli- focvna hininirii a unui po*l,wrll»l ..««ntlm" pixm-alt JLn „,a ■■inii*, aici cu a vlrica ml a cNall, ditpA wiHUflfo iJîti DLHM Cwl«i«mil Coil»uc 15 rîtid ttoar O călătorie îndepărtata pe alte meleaguri. Iar metafora ce urmează: „a trece", din versurile „Piu al lumii ce trecu", încadrează viața și moartea în valul curgător al vieții naturii. Am analizat în rindurile de față citeva aspecte privind realizarea artistică a ideilor de viața și moarte în poezia lui Coșbuc. Am încercai să dovedim că George Coșbuc este un |K>el care și-a pus in opera sa probleme grave pe care le-a rezolvat cu succes. Deci nu numai prin „idila sa sărbătorească ți eroică" merită Coșbuc utt loc de frunte în literatura română. Cînd Coșbuc exprimă in versurile sale concepția poporului român despre viață și moarte, el nu este doar un simplu aed, nici unul dintre poeții anonimi ai poporului. El este intr-adevăr un promotor al unui realism popular, dar un poet autentic și original. „in care poporul și națiunea dobîndesc o nouă conștiință de sine, eu versurile lui bătute in efigie" (T. Vianu, op, cit. pag. 471). GEORGF. STERPI GEORGE COȘBUC $1 POEZIA EXOTICĂ P l oelul transilvănean Georgc Coșbu, este, in multe privințe, un continuator al înainta șilor săi. Pe Vasile Alecsandri îl continuă in privința poeziei descriptive izbutind să înscrie, in evoluția pastelului românesc, adevărate capodopere; în poezia de evocare istorică e tir vrednic urmaș al lui Gr. Alexandre,seu, D. Bolintineanu și V. Alecsandri; in cea cu .-aracte; patriotic — mai ales inspirată din războirii pentru independență ncțiwală din 1877 — îl urmează pe Vasile Alecsandri și Ion Nenițescu; in cea socială c un continuator al lui Cezar Boiiac. Dar, deși un poet național prin excelență „Sînt suflet din sufletul neamului meu și-i eint bucuria și amarul", — în creația sa, antuma și postumă, se alia și numeroase ele- mente exotice. Cine urmărește atent cele > volume ale sale Hatade și idile (18t<3), Fire de tort (1896), Ziarul unui pierdeimrâ (Ifhl2) și Cintece de eitejie (ItKUi. constată că, in afara de Fire tic tort, elementul exotic se împletește constant cu tematica autohtonă. Nu e vorba de un element sporadic, inlîmplător, ci de o constantă preocupare de a-și spori temele alegiudu-le ți dintr-o altă lume decît cea a patriei sale. Și în această privință poetul nu e un inovator, ci un urmaș al celor dc la 1818, mai ales al lui D. Bolintineanu și V. Alecsandri Scriitorii de la 18-18. romantici prin toata activitatea tor, cultivă elementul exotic pe care romanticii francezi și cei germani l-nu avut în mare cinste. Să amintim doar pe Victor Hug" cu ale sale „Ies Orientale»", inspirate din lumea Greciei — glorificînd pe luptătorii pentru independenți împotriva turcilor, dar și din alte țări ca : Spania, Italia, Chiar și titlul primului volum al iui Georgc Coșbuc, Rulade și Idile ne duce cu gindul ia volumul poetului francez \, ilugo: Odcs ei baltades E o simpla asociație. La noi in a doua jumătate a secolului al XLX-lea, elementul apare la Duiliu Zam- firescu, calator, ca și Vasile Alecsandri, |ie meleaguri străine (Belgia, Grecia, (talia) ca ministru plenipotențiar al țării noastre, la Miliai Eminescu, explicat de obicei prin roman- ticii germani și la Georgc Coșbuc in a cărui opera stăruie și o undă de romantism relevat de mulți cercetători în frunte cu Gcorge Gălinescu. Acesta, în Istoria literaturii române . ii cuprinde și pe poetul ardelean în capitolul „Micul romantism" alături de B. Șt. Delavrancea, 1- AL BrȘtescu- Voinești și 1, A. Bassarabescu. Aceștia fac parte din „micul romantism pro- vincial ți rustic" socotit Ca o „unda a emmesci.inisnmlui". „Prin G. Coșbuc ( 1866—1918) din 1 lordou, lingă Năsăud, Irecind peste ceea ce în copioasa lui producție e simplă comandă ’J C. Ollni-M-u: Imwm lileralurii române. Ml. 221 Jli Ccmcn^rul Cosliuc literară, banalizată prin școală, se instaurează un romantism al idilicului rural, expri- mat printr-uu lirism obiectiv, reprezentațiiI, hieratică elementară a instinctelor.3 Fără să împărtășim integral aceasta clidieta, sîiitem de părere că ea explică intr-o măsură constanta cu care poetul a perseverat în a-si innoi creația prin asimilarea clementului exotic. Dar sursa acestuia, a exotismului la G. Coșbuc, nu trebuie căutată numai în romantism, in elementul romantic ce se mai prelungea și în această perioadă, 1890—1910, ci și în cer- cetarea asiduă a literaturii universale, mai ales a celei germane, italiene și arabo-indiene. Coșbuc a fost un seriilor cu o cultură umanistă foarte întinsă și toarte temeinică. In Tran- silvania el n statornicit o tra C. CKHncicii: IiloriB Li teri, tur li roua««p 224. ed. 1945. ’) U, Mktti Studio lmr«lucliT la romii de G. Coțbuc, 196], p»[, Sg. ( entcndrul CQțbuc 17 în limba germană, Dovadă stă traducerea poemului dramatic Saciontala ele Calidass.i (1897), Antologia sanscrită (1&I7), Rig-Veda, Mahabarata; Ramaytma ... De asemenea, poetul era un toarte bun cunoscător al clasicismului, latin mai ales, al literaturii italiene (învățase limba italiană iar pe Dante il știa pe de rost), al literaturii en- gleze, al celei germane și desigur și al celei maghiare. In creația de inspir, ție exotica, predi lecția lui merge către acele teme care-i dau posibilitatea unei tratări dramatice în legende, balade, și chiar poeme de largă respirație. Toate creațiile de inspirație exotică aparțin genului epic, fără excepție. Acest fapt pune în discuție natura talentului lui G. Coșbuc. George Căli- nescu numea lirismul lui G. Coșbuc „trânsforinabil", iar D. Micu îl socotește un poet liric. Fără îndoială că idilele și pastelurile lui G. Coșbuc ne duc la aceasta concluzie, dar cîleva fapte atestă și un veritabil talent epic. In primul rînd finetul însuși și.a intitulat primul său volum, care a fost un adevărat eveniment în destinul său scriitoricesc, dar și în evoluția lite- raturii noastre, Balade și idile Deci balade înlîi și apoi idile. Și în cuprinsul volumului idilele și pastelurile alternează în mod egal cu balade. Mai mult chiar și pastelurile lui G. Coșbuc, și idilele, și mai mult, au un schelet epic, dialog, personaje, tind spre un lirism obiectiv. Poeziile de inspirație exotică, prin excelență epice, cele mai multe, atesta mi viguros talent epic. De asemenea și cele de inspirație istorică (Pașa Hassan, Voichița lui Ștefan, Moartea lui Gelu, Ștefăniță-Vodă, Cetatea Neamțului etc.), ea și cele pe teme patriotice. Trebuie să conchidem deci că poetul ardelean era un talent liric dublat de un viguros poet epic. Jntre creațiile exotice unele au o deosebită valoare. Chiar D. Micii, in citatul de mai sus, le recunoaște unele merite. In primul râd râniinc balada Ei-Zorab, care foarte mulți ani a figurai în manualele școlare ca model de baladă, deci cu valoare antologică, linii autori de manuale nu au ezitai s-o califice „o adevărată capodoperă**. Balada însă c și o dovadă grăi- toare a talentului puternic original al poetului, care plecind de la un modei străin, a izbutit să creeze o baladă originală, de mare, tensiune dramatica și de torță epica. Nu e Ge prisos să stăruim asupra ei. Poetul a pornii de la poezia 1ui M. Graf von Strachwitz {1822—1847) cu titlul Dic Perle der Wuste. Dar pe cîlă vreme opera poetului german „rămînt de la în- ceput pînă la sfîrșito frumoasă notație plană, cu momente uneori pline de încordare, cu prea lungi pauze descriptive, cu dialoguri îndeobște larg ritmate, cu adjeclîvări inaf mult ornamen- tale decît tipice, cu numeroase încercări, adesea nefirești de a imita graiul colorat al. primi- tivilor stepei arabice", balada poetului român se înfățișează neasemănat mai unitar in con- ținutul ți în forma sa, Gradația momentelor epice esle înfăptuită prin admirabila dezvollmc dramatică a stărilor sufletești, care decurg unu dinlr-alta cu o înlănțuire fatală în el mai artistic înțeles al cuvintului. Toate mijloacele formale șt tehnice se întrucliiimiză ;-c;i1ru a conduce acțiunea epică la culniinarea conflictului și In deznodămînlul catastrofal. Prin tem- peramentul său de poet al mișcării sub toate aspectele ei, Coșbuc a știut sri descopere in mate- rialul lui Strachwitz tocmai laturile care au scăpat în chip firesc intuiției lirice a scriitorului german"*. .Sentimentul arabului pentru cal e magistral concentrat în ritevn slrofe de o mare duioșie: Cuprinde gîtul lui plingiml Și-n aspra-i coamă îngropi nd Obrajii palizi „Pul de leu" Suspină trist, „Odorul meu" Tu șt îl că eu te vînd ? Copiii mei nu s-or juca Mal mult eu frunze-n coama ta. Nu le-or petrece la izvor; De-acum smochini din mina lor Ei n-or avea cui da. E prea cunoscută balada ca să mai fie nevoie de citate. Nu e de prisos sa subliniem încă o dată valoarea educativă remarcabilă a poeziei. Se pare că in mai multe din creațiile sale, exotice ori de altă inspirație, poetul nu a pierdut din vedere nici la turn didactică, ceea cc nu poate îi socotit ca o scădere Dimpotrivă. *1 C. I^Ur: O problrml de Utrtkd limilt .,El-Zor*V* .k C. CjufclM. I» OmwWrl liman, mr. 3, IM9. ib CentCMink CAfbne Din același univers, poetul s-a inspirat în Somnul codrilor in care noaptea șl codrul personificate îi blestemă pe Arntdf ca le-a tulburat liniștea. Blestemul codrului este foarte sugestiv : „Ce gînd nebun te inimi, de tulburi somnul meu ? Furtună-ți lie gîndul, și moartea o furtună; sărac pe căi să-ți mînlui visarea ta nebună. Arnulf, eroul baladei, a uscuTH sfatul iubitei carcl voia luptător acoperit de glorie ți a plecat m la beri. A dobindit gloria și acuma se-ntoarce acasă la iubita sa, dar I lar tusa se măritase Zguduit de necredința ei, Arnulf se-ntoarce in codru „sub brazi la rădăcină / lx>l* navul cap să-l pleci". Legenda aceasta, desigur tot germană, se grefează puternic in an- grenajul poeziei lui Ci. Coșbuc prin două elemente demne de a fi relevate: I) în filozofia iui Ci. Coșbuc privind relațiile dintre bărbat și femeie, iioctul a subliniat nestabilîlatea celei din urma ș: 2) emirul e acela in care Arnulf, la sfirșil, iși găsește alinarea. Poate și acest element folcloric l-n determinat pe |>ocl să prelucreze aceasta legendă. Tot din lumea asiatică e inspirat poemul Scrisoarea lui Firduni către șahul Mahmuri, publicat in ziarul Românul din Arad în 1911, întrun ciclu de poezii întitulate Povestiri orien- tate (aduce aminte de Les Orientalei de V. Hugo). \ota ce-1 însoțește, semnală de poet, da unele explicații lămuritoare. „Abul Rasim Mansur, cunoscut nu numai ca cel mai mare poet al literaturii asiatice și un llomer al persienilor (939—1020) a scris epopee;i Cartea regilor (Șahaameh) care cuprinde fapte istorice și legendare din SG de secole. De tînăr sc «■upase cu adunarea materialului; iar regele Mahmud l-a însărcinat oficial să scrie epopeea neamului persian, promițîndu-i eîte un ban de aur pentru fiecare vers. Mahmud avea să dea banii din propria-i pungă (fiindcă era enorm de bogat) și iubitor de a încuraja literatura și artele, dar dușmanii lui Firdusi, mai ales poeții de pe la curte, i-au întors mințile, așa că la plată a schimbat aurul în argint și in loc să dea lui Firdusi CO.00O de galbeni (ban de 12,50) vite erau versurile epopeii i-a dat atîția bani de argint. Deși lucrase 30 de ani la epopee, în cursul vremii n-a cerut nici un ban, căci voin să aibă toată suma întreagă deodată, ca să poată face un apadud în orașul său natal. Cînd i-a adus banii, poetul era în bufe: indignat dc purtarea regelui, el a împărțit toți banii intre servitorii băilor și un cîrciumar la care băuse un pahar de berc. Regele, cînd n auzit acest lucru, a amenințat pe Firdusi că-I va strivi sub tălpile elefanților. în urmă l-a Iertat dar nu t-a iertat Firdusi pe rege și a scris împotriva lui o satiră care a fost vestită și care otita a înfuriat pe rege, incit căute acuma intr-adevăr să-l strivească. Firdusi a fugit în Bagdad, dar nefiind sigur nici aici a fugit în Cuhishn“. Stigmatizarea regelui ce și-a călcat cuvîntul dat este semnificativă : „Tu, șah Mchmud, în nobilul tău gest, Tî-ai strîns la piepl enorma ta avere ții plată fu mi-ai dat un ol de berc. Priviți-! veacuri. Și vă fic-ndemn. Poeților de-a scrie pentru un rege. Acest lipsit de cinste și de lege Ce ulei de-un sirop de apă nu e demn îmi ia-n dispreț puterea ce mi-e dată De cel ce-ntregii lumi ii este tată De cel ce rn-a ursit de veci săi fiu Firdusi-.cel ce acestea i le scriu. Vai tu, ciupercă de pe vîrf de cracă. Băirînule neghiob, ce crezi că dacă Iți pune-o soartă tristă mina-n păr Ești mare Om și rege într-adevăr. Poemul aduce aminte de poezia Poet și critic. Dintre creațiile inspirate din universul european se impune în primul rînd poemul in- titulat Jertfele împăcării, publicat în 1898, dar mai puțin cunoscut Poemul e alcătuit din 10 secvențe și înfățișează un episod din lupta triburilor germanice cu oștile cotropitoare ale imperiului roman. După lupte înverșunate, Aripert și Tibull, conducătorii celor două tabere, s-au împăcat și de atunci grăiesc frdfevte oștite vecine". Tibull însă, Conducătorul romanilor Ct'TiWndrul C©*buc 19 se îndrăgostește de frumoasa Hiltruna, o tînără barbară. Aceasta se îndrăgostește de Tibull, dar sufleul ei de barbară se umple de spaimă că acesta e dintr-o cu totul altă lume. Confesiunea lui Tibull merită a fi citată: „O de-ai avea iu Roma cu turnurile ei, cu lume ți lumină, cu raiuri de femei frumoase, ți-nire ele ca draga mea niciuna, cu fața cea frumoasă din codru, ca Hiltruna". Hiltruna se zbate între sentimentul ce se înfiripă și între con ditia ei de barbară. „Ea tremură și-n ochii lui Tibull lung privește Ar vrea să zică o vorbă și-o zice și roșește Ea simte că-i străină șî neamul ci barbar." Aripert, domnul pădurilor, il poftește pe Tibull la serbarea barbarilor, dar acesta, la În- ceput. ezită. Aripert reînnoiește invitația ca din partea Ililtrnnei și Tibull primește. Ospățul și petrecerea sînt descrise de pana unui meșter cu o forță remarcabilă de sugestie, consti- tuind una din cele mai frumoase pagini, de acest fel, din poezia română : Acolo fete blonde cu ochii de azur Cîntau sinistre cînlece de luptă șl-mprejur Flăcăi înalți, sălbatici jucau cu vuiet mare Război nici le jocuri a ginților barbare. Pe lavițe așternute cu albe piei de ied Barbarii stau în șiruri, iar cupele de mied Oprite lung la gură trec vesele și-ntruna Din om în om. Iar astăzi paharnic e Hiltruna, Copila cea frumoasă, că-i vechiul obicei Al neamului, paharul la zile mari să-l bei Turnat de cea mal dragă fecioară ce e-n casă. Tibull în fruntea mesei și ai săi pe lingă masă Cu Aripert aleargă cu ochii însoțind Mișcările de fulger a celor ce s-aprind Mereu mai multi la horă — sălbatec este jocul ?i tot mai mult Hiltruna cu mied hrănește focul. înfierbîntați de mied, barbarii scot pumnalele și năvălesc asupra oaspeților romani. Hiltruna îl prinde-n brațe pe Tibull prelăvindu-se că-l apără. El simte prefăcătoria și o izbește cu toată puterea de un brad. Hiltruna rămăsese credincioasă legii barbare. Ea moare, iar Tibull c copleșit de mulțimea barbarilor. DA semnalul cuvenit și Quinlus, adăpostit în pădure, năvălește eu cele 8 centurii, se încinge o bătălie crîncenă. dar pînă la urină romanii sînt copleșiti și nevoiți să se retragă. în descrierea bătăliei, poetul nu se ridică la nivelul realizat cSc M. Eminescu in Scrisoarea lil-a. Mai cunoscută este balada Regina Ostrogoțiior, care se tmeură și azi de o bună audiență la public. Conflictul dintre Amalasunda șî Teodat e judicios gradat, interesul lectorului eres cînd pînă la deznodămintul tragic, Atmosfera sumbră e redată în chip sugestiv? „Jalnic vîjîe prin noapte glasul codrilor de brad Ploaia cade-n repezi picuri, repezi fulgerele cad". Sfirșitul de asemenea: „A deschis apoi fereastra și pe colțuroasa stîncă Hohotind a-nipins cadavrul în prăpastia adîncă Surd vuia prin codri vîntul, brazii se-ndolau de vînt Urletul suna sinistru, ca un urlet de mormînt.“ Notabilă c și Balada albaneza, prin conciziunea ei. Intre aceste creații un loc aparte îl au cele cu caracter umoristic : Puntea lui Rumi și Lordul Joftn. Poetul ardelean e în același timp și un umorist. O undă de bunăvoie, de voioșie apare în numeroase din creațiile sale. Poate că c chiar jovialitate cum numea G. Călinescu vorbind de Creangă, sfătoșenia plină de hună voie. Puntea lui Rumi nu e o compunere didactică cum se crede, ci o subtilă sugerare a versatilității femeilor, Arhitectura poeziei este perfectă, nimic nu este de prisos, fiecare 20 OHltWMfUl C'OjblJC scenă e organic incbegată cu cele anterioare, Lordul loba are mai mult tonul unei anecdote. Și prin aceste două poezii, exotismul se integrează în atmosfera generală a poeziei coșbuciene. Poezia de inspirație exotică în totalitatea ei, pledează pentru aspectul epic al talentului lui G. Coșbuc. C. N. MIHALACHE SUCCESUL UNOR POEZII DE COȘBUC, ÎN BANAT O 1 X «constituind climatul literar bănățean de la stîrșitul secolul al XlX-Jea și din primele decenii ale secolului al XXJea, constatăm că interesul publicului era orientat mai ales spre Alecsandri. Depășirea „fazei Alecsandri" și evoluția gustului literar spre Emines u, Caragiale, nu s-a făcut brusc, ci pornind de la Coșt-uc și, mai apoi, de la Goga. A fost mai ușor să sc treacă de la Alecsandri la Coșbuc, decît, direct, la Eniinescu. Tematica predominant rurala și o anume accesibilitate a formei au fost mai aproape de înțelegerea generală și au asigurat marele succes al poeziei lui Coșbuc. In 1899,„Tribuna poporului" (Arad), nr. 231, îl prezenta pe Coșbuc drept „cef mai mare poet actual al românilor". Ulterior, in presa bănățeană, cele mai frecvente epitete care însoțeau numele lui Coșbuc, oscilau între „genialtd nostru poet" (Tribuna poporului", a. V. (1901), nr. l88)„/narrfe nostru poet" (Drapelul" a. VIII (1908), nr. 18) și „poetul iubit al întreg neamului românesc" („Românul", a. I (1911), nr. 83). Firește, succesul lui Coșbuc s-a datorat și unor necesități ale luptei naționale și sociale a românilor din Transilvania, deoarece, în numeroase poezii, poetul a glorificat, ca și Alecsandri, trecutul de luptă al românilor și a crntal frumusețea morală și optimismul omului simplu. Punînd la contribuție inlormațile din presa vremii, voi înfățișa succesul unor cunoscute poezii de Coșbuc, recitate în cadrul serbărilor populare, al șezătorilor literare ele. Prezentarea o facem alfabetic. „DOINA" In 1902, la 1^'28 august, în cadrul unui „concert", poezia „Doina" a fost recitată la Pecics-Română („Drapelul" (Lugoj), a. II (1902), nr. 93), iar la 5 martie a. 1905, cu ocazia unei serbări, organizată la Arad, de Școala de fete de acolo, aceeași prezic „a fost declamată cu rară pricepere și adine înduioșător", de o elevă. („Tribuna" (Arad), a- IX (1905), nr. 36). In același an, la 26 februarie/li martie, de un succes deosebit s-a bucurat această poezie și la Lugoj, recitată de Zaharia Bîrsan. „Drapelul" a.V (1905), nr. 25 scrie că poezia „deose- bit a placid", iar „Tribuna", a IX (1905). nr. 42, adaugă că recitarea s-a făcut ,x« acompania- ment dc fluier" și că ,/r fost mult satmratd și aplaudată". In 1908, la 27 aprilie n,, „Doina" va fi recitată la Făget, la „concertul" Organizat de „inteligenta română din Tăget și jur" („Drapelul", a. VIU (1908), nr. 43), iar în 1912, la 10/23 iunie, din nou la Arad, la un festival al aceleași Școli de fete, („Românul", a. II (1912), nr, 127). în fine. în 1914, poezia va fi inclusă în două programe artistice ale elevilor pedagogi-teologi bănățeni. La Caransebeș, va fi recitată la 30 ianuarie v. („Drapelul", a. XIV (1914), nr. 10), iar la Arad, la 1/11 aprilie („Românul", a. îl (1914), nr. 72). „DUȘMANCELE" A cucerit relativ timpuriu scena populară bănățeană. In J898, la 21 februarie v., a fost recitată Ia o petrecere a coriștilor din Coștei. („Tribuna poporului", a, II (1898), nr. 35. Un succes frumos a cunoscut „Dușmancele” la Mehadia. în 2/15 februarie 1901. „dovada a fost CrAtMArul Gi»kr 2f mlaiHapuHile frenetice din partea publicului". (Ibidem. a.\ (1901), nr3l). In aceiași an, la 16 februarie n., poezia o întilnim la o serbare a muncitorilor din Arad, „declamată foarte fr»' maz", de o iînără „"în costum uațiotial", răsplătită „■ h aplauze zgomotoase", (Ibidem, nr, 23) In anul următor, ..Dușmancele" a mai fost recitată la lîereudețti, in 12 iulie, și la Vărădia, lingă Gravida, la 19 august n., cu ocazia unor serbări țărănești. („Drapelul", a, II (1902), nr, 74 și 39). „Dușmancele" va fi din nou recitată la Mchndia, la 8 ianuarie n. 1905, în cadrul unul „concert" al coriștilor, (Ibidem, a. V (1905), nr. 143). iar in anul următor, la '23 aprilie n., la llodoni. (Ibidem, a. VII (1907). nr, 46). Ultima informație ce o dețin este din 1913. I.a 26 decembrie v„ „Dușmancele" a fost „declamată" iarăși la Vărădin, în cadrul unui concert împreunat cu teatru". Toi atunci s-a jurat si apa st a" lui Caragiaie. (Ibidem, a. XIII (1913), nr. 140). „EL-ZORAB Poezia a circulat, mai ales, in mediile școlare. In 1901, la 29 decembrie n„ a fost recitată la o serbare a Școlii de fele din Arad. A fost prezent un numeros public, „corpul profe- soral, mai mulfi amici ai școaiei și părinți". (.Tribuna poporului", a. V (1901), nr. 236). Și elevii pedagogi din Caransebeș prezintă pe „Dl-Zorab" la o aerată iiterură-miizicală". organizatii în 13/26 noiembrie 1911. Serata respectivii ,/i reușit deplin, a fost bine cercetată". („Foaia diecezanii”. (Caransebeș), a. XXVI (1911), nr. 47). In 1912, la 15728 octombrie, în cadrul unei șezători a muncitorilor tipografi din Arad, care ,ji reușit foarte bine", s-a recitat și „Ei-7.onib" („Românul", a. fi (1912), nr. 228), iar in anul următor, va fi de două ori recitată la Timișoara: în Eiisabdin, la 19 ianuarie n„ și în Fabric, la 16 noiembrie ti. („Drapelul" a. XIII (1913), nr, I și 122). După unirea din 1918, poezia va continua să figu- reze, mai ales în prtjgramele artistice școlare. Astfel, la 2/15 februarie 1919, la o serbare n liceenilor din Lugoj, întllnfm. intre nițele, și pe „El-/.arab". (Ibidem, a. XIX (19)9), nr. 12). „LA OGLINDA" S-a bucurat de un interes timpuriu și de interpretări foarte reușite, fu 1898. la 12/24 aprilie, meseriașii arădenii au organizat o „reprezenlatiime declamatorico-ieatrald”, în cadrul căreia „La oglindă" a cucerit „oii fi sincere aplauze". O iitinră JraămcnM fn frumos costum tiațional cu o mică oglindă în mină", a recitat impecabil. .Jtîtmăcinri ații cu odcia, cit 51 ou mimica feței și cu mișcările trupului", sensurile poeziei. („Tribuna poporului", a. II (1898), nr. 70). In 1901, poezia va fi recitată in două locuri : din nou la Arad, la serbările meseria- șilor, in 16 februarie n. și la Șemlnc, în 24 februarie n„ la o serbare a coriștilor. (Ibidem, », V (1901), nr. ZI și nr. 41). Ca și în 1888, la Arad reușita a fost deplină, jxzezia fiind recitată ,7u ații a farmec și succes, cu a Incintei pe toți si a secerai furtună de aplauze, din partea publicului". In 1904 „Im oglindă" va fi recitată la Șard, în seara de revelion (Drapelul", a. 111 (1903), nr. 150), la Coșarii, in 31 ianuarie n., și ta Oreotii (Ibigă Oravița), ăi 4 septembrie n. La Coțaru, poezia lui Coțbuc a găsit un larg auditoriu fiind prezinți wulti țărani, chiar și ,jiin satele înoednate" (ibidem. a. [V (1904), nr. 12) iar la Creoni spectacolul a fost organizat de tinerii din comuna vecină, TEcvanîu-Mare. (ibidem, nr. 96). Csle de presupus că poezia a fost recitată și acolo. De un succes frumos s-a bucurat „I.a oglindă", la Perieri, in 15728 august 1905, cucerind „puternice aplauze" și fiind recitată, „cu multă precisiune". (.Tribune/'. a. IX (1905), nr. 159). în 1907, la 6 mai n, poezia a fost recitată la llodoni, in cadrul unui „concert" al plugarilor. („Drapelul", a, VII (1907), nr. 46), Meseriașii arădeni vor organiza in 1908, la 13 ianuarie n„ încă o ..ge/rwcrc dansrwi/j“, cu ocazia căreia iarăși a fost recitată „La oglindă", (Ibidem, a VII (1907), nr. 112). In fine, la Pagei, in 6 august n. 1911, la o „petrecere de oară" au fost recitate mai multe poezii de Coșbuc, Intre care și „La oglindă" (ibidem, a. IX (1911), nr. 82), iar Ja Mehala, In 20 iulie n. I9ii în cadrul unul „programbogai și bine ales" a fost inclusă ți poezia lui Coșbuc. „Drapelul", a. XIII (1913), nr. 83, relatează că „succesul a fost peste măsură de satisfăcător", sala fiind Jixită de lume, cu deosebire de țărani . TI Comentuil Cojbue „NOI VREM PAMINT" Intr-o scrisoare trimisa clin Tir nova, de lingă Reșița, și publicată în „Tribuna poporului", a Hi (1899), nr, 5 se arăta că țăranii cu mulți copii și fără pămînt „nu pot trăi, devin picritori de foame". In scrisoarea se spune: „Dc-ar fi pămint, „precum zice marele nostru poet G. Coșbuc, apoi ar mai merge. „Aceasta invocare a nutnelui lui Coșbuc — in l&W I exprknă largul cerni ni poeziei sale în conștiința țăranilor nevoiași din Banat. Intre |903 și 1907 poezia circula, pe calea spectacolului popular, relativ intens în 1903, la 7/30 aprilie, l.i Cenadui Sirbesc, la o serbare a coriștilor a fost recitatii șî „Noi vrem pămînt". („Drapelul", a. III {1903), nr. 37). In anul urmilor, la R/21 Februarie, poezia a Fost recitată la Minăștur. (Ibidem, a. IV (1904), nr. 14). „Noi vrem pânunt" a fost ascultată de un public numeros; sala „era tixiiă de lume", deoarece „venit-au mulfi și din satele vecine". (Ibidem, nr. 27). In 1906 „Noi vrem pămint" va Figura în programul a trei spectacole : la Vărădla, în 6 ianuarie n., la Secaș, în 22 Februarie n., și la Pecica-Română, in 29august n. („Drapelul ', a, VI (1906), nr. 3; 15 și 87). După 1906 difuzarea poeziei pe această cale încetează aproape cu desăvîr- șire, desigur datorită prudența’ oficialităților, care se temeau de ecourile răscoalei din 1907. Totuși, tn 1911, la o șezătoare literară, la Caransebeș, un elev ,/t finut sd facă cu cel mai desdvirșit succes" educație națională publicului, prin „declamarea" unor poezii de Coșbuc, intre care și „Noi vrem pămint". („Toata diecezană". a XXVI (1911), nr. 14). * Spațiul nu ne îngăduie sa extindem cercetarea și asupra altor creații ale lui Ciubuc, în concluzie, vom reține constatarea făcută, in h'M, de un ziar bănățean, relativ ta Coșbuc: „însemnătatea lui mare, pentru generațiile trecute, race in optimismul, in bucuria Sa tic via fă." PETRI' OALUiE Coțtour REFUZUL NOSTALGIEI iN'ostalgia după tinerețea pierduta, tristețea copilăriilor paradisiace și ireversibile, iată marea tristețe de care poeții s-au lăsat cuprinși din cind in cind — unii mai rar, alții mai des — înfiorați in fața marii treceri, a timpu- lui implacabil. Asociată certitudinii unei vieți cheltuită inutil, sentimentul ni necruțător al eșecului, ea, copilăria, era limanul liniștii și al păcii, lumea solară spre care nu mai exista întoarcere, spre care toate punțile au fost rupte .. „Trîndav tinerele, / Roabă orișicui / Din delicatețe / Viata mi-o pierdui" se lamenta Rimbaud. „Tinerețea mea / Ah, tu sanie / Pe cărări de nea /Și perzanie" cînta la rîndul său Mihai Beniuc, Să mai amintim oare pe Esenin cu vacile lui de altădată, cu săniile, sau zurgălăii lui plingind pină la lacrimi? Căci dacă Rimbaud nu-și va reîntoarce niciodată privirea spre Charferoy decit cu oroare sau, cel mult la sfîrșitul aventurii sale poetice, Esenin și toți ceilalți dezrădăcinați, vor cînta, fiecare in felul său, un anumit sătuc dintr-un Reazan al copilăriei. Călinescu remarca vorbind despre Goga că satul nu există nicăieri, in realitate fiind inafara unor meridiane geogra- fice, poetul asociindu-și nostalgia cum era și firesc, revendicărilor naționale cerute de momentul istoric prin care trecea poporul nostru în acea perioadă Cîntecul lui Goga despre satul copilăriei, primește atunci grava tonalitate a unei psalmodieri liturgice: „La noi sînt codri verzi de brad / Și timpuri de mătasă La noi atiția fluturi sînt... Conștienți că au pierdut cărarea pentru totdeauna, poeții, acești Meaulnni ai tuturor timpurilor, vor cînta de exemplu satul nu de dragul de-a face doar o simplă descripție, ci cu dorința arzătoare de a regăsi cel puțin în gind ceva pierdut pentru totdeauna. („Să trecem deci, căci toate-s trecătoare / Mă voi întoarce adeseori în gind"*). Unde este însă satul amintirii, al nostalgiei, in poezia lui Coșbuc, poetul pe care-l sărbătorim astăzi ? Va fi probabil destul de greu să-l găsim pentru că Coșbuc este printre puținii barzi fără nostalgii, printre puținii poeți care își refuză conștient tonal elegiac atunci ciad vorbește despre satul copilă- riei, că, atunci tind va reconstitui o lume, un univers, lumea satului ardelean de la începutul veacului, na o va face cu ochii încețoșați de tristețe și nostalgie ai celorlalți. Satul său nu este așadar niciodată un climat, n stare sufletească, ci o lume reală, reconstituită obiectiv, spre care poetul îndreaptă o privire limpede, plină de dragoste cetățenească, o înțelegere ’) uadurrfr A. E, Ori reni, nr, 24 On?rn*rul i'Qțbur nobilă, atitudine exemplară desigur, care îl singularizează și-i dă o origina litate meritoasă în contextul literaturii noastre. Coșbuc,vorbește deci despre satul copilăriei sale, minat de dorința de a descrie și nu de a evoca. Iar cînd vrea sd fie nostalgic, intr-adevăr să evoce, am putea exemplifica cu poezia Mama, nu reușește să o facă decît la nivelul unor emoții destul de minore. Atunci cînd recităm poezia observăm cit e de lipsită de fior poetic, de exem- plu, prima strofă. Poezia e insă frumoasă tocmai prin cea ce are in ea des- cripție, relatare, fermecătoare simplitate, redare a unei seri, liniștite și totuși minată de neliniști, seară in care „Pe vatra veche ard f Pocnind din vrcmc-n vreme /Trei vreascuri.. Coșbuc, poetul care se ascunde splendid ‘n spatele operei sale, rela- tind cu gingășie întregul ritual al iubirii, prin care trec tinerele fete — de la tulburarea puberă pînă la dramele de după consumarea amorului — a reușit oare in realitate să renunțe întrutotul la propriile lui suferințe el este în- țradevăr, poetul fără nostalgii, așa cum și-l revendică opera ? zice că da, recitindu-i poezia, pentru că suferința intimă pe care o pune uneori în gura eroinelor sale, suferința din iubire, este înfățișată și ea descriptiv. Dumitru Micu găsea „Fata morarului" și „Cînfecuî fusului" drept niște profunde drame psihologice, dar cred totuși, că un cititor obișnuit cu poezia marilor dureri a unui Eminescu sau Bacovia, nu s-ar lăsa prea ușor emoționat în fața lamentațiilor acestor fete tinere. Și după, lectura unor astfel de poezii simțim întodeauna nevoia să întoarcem pagina și să citim cu emoție cu inima bătind in piept, să se spargă: „Trei pași la stingă binișor Și alți trei la dreapta lor Se prind de mii ni și se desprind Și bat pămînt ul tropotind In tact ușor.” (Nunta Zamfirei) Poezia este senină și luminoasă, reușește să ne emoționeze pînă la lacrimi, pentru că ea este intr-adevăr senină și luminoasă, fără ostentații, cu marea simplitate pe care o are doar marea poezie. Și după atitea alcoolriri simțim întotdeauna nevoia de a ne reîntoarce din cînd în cînd la apa limpede a izvorului, iar poezia lui Coșbuc, în tot ce are ea mai frumos este o astfel de apă limpede. George Coșbuc este unul din poeții care a cintat In poezia română ca nimeni altul sentimentele colective, ori bucuria este un astfel de sentiment colectiv. în schimb durerea este singulară. Durerea din dragoste, durerea doinelor noastre: „Mă sculai și pipăi 1 Și nimica nu găsii I Decît dorul inimii / Scris pe fața perinii". Coșbuc n-ar fi cintat versurile astea, n-ar fi știut să le ciute așa, dar care poet își propune oare vreodată să știe cinta la toate instrumentele?! înțelegînd durerea mai greu, „Moartea lui Fulger" esle desigur o poezie in care poetul înțelege la un mod destul de exterior atitudinea poporului nostru in fața marții. Pe Ungă „Miorița", poezia aceasta lui Coșbuc ne dă prilejul unor reflecții destul de superficiale în fața marii taine, cu totul altele decît cele simțite in fața nunții tristului ciobănel. ( c *>l«narul C’oțbur -3 Dacă nu înțelege durerea, sentiment consumat intodeauna de către fiecare din noi în singurătate, poetul este totuși departe de a fi doar bardul unor bucurii continue, uniforme. In poezia sa mînia un alt sentiment colectiv, mînia care se declanșează intr-o splendidă jerbă de flăcări, revolta, este prezentă și „Noi vrem pămint" rămîne in inod sigur cea mai cutremurătoare mărturie poetică in acest sens. Dar nu pentru că este insensi- bil in fața durerii, poetul nu vorbește despre ea, ci probabil pentru că acest vînjos bărbat din Ardeal, a fost in stare să o depășească, s-o înfringă, făcindu-și din lupta împotriva ei, una din legile cele mai dragi vieții lui. Nu pledăm ca poetul să renunțe la propriile lui dttreri și să le ciute doar pe ale altora, dar se poate scrie poezie și așa, o poezie luminoasă, aspră și bărbătească, plină de revoltă și gingășie, poezie limpede care să rămina în conștiința urmașilor. WIN TfTEl. 26 Cvnl-eadrul Coțbțiț POSTUME P O V E S T E Deodată-u limpedele celei mai albastre nopți de iarnă 4 fost o creștere mirată de lumini ■— oaspe nou Ca și ai micea cînd răsare luna. lin. pe vîrf de inunte-ntunecat negru Șan cînd un obraz mîhnit se descrețește și surtde. Eu, chemat din somnul marelui adine, Cu atingere pînă in inimă Ca apa din țintind inelată de luceafăr 4/w clipit Și-ndată am văzut din nou, tui inlăuntru, ca in somn ci inafară. treaz de-a binelea Dar am crezut că-s iat copil in noaptea sacului lui Crăciun, spre somnul celor mici cu încălțările la sobă Și cu inima din nou învăluită de minune Căci nimic nu mai are cu neputință Pasul meu, era vecin cu aripa cea mai înaltă tar ț^ndul, tot la fel, un zbor. Pe semne c-am respirat adine, ca înecat, Pe urmă am privit fereastra-n care palpita filele tainei. N'u se auzea nimic. Doar greierii de diamant ai gerului. Iar în fereastă se aduna atita transparență Incit ai fi spus că noaptea nud decît un nume Cu albastru in silabe Tot al dimineții soarelui. Am deschis fereastra larg, ca-n nopțile de mai Cînd înflorește liliacul Dar ardea alb gerul, iar in casa soba duduia încinsă Și dormea încolăcit iernatic marele motan, fără de aur in orbite S-atunci, plecat afară am întilnit cu primul văz Și-ntiiul fum de-argint al respirației, Cu o ciudată regăsire Deși nici odată nud văzusem Cerbul alb. O! mai presus de toate alburite florii și luminii Parcă pogorise de pe Calea Laptelui Ion?! Tffod.*jn,-fln,u: Pnw*.|i- 27 Anume înclinată pentru delicatele copite Spre pămîntul gerului, Și ea îl adusese peste albul lunii dar peste noapte. După el Toată pădurea mișcătoare Lupul, riști, urșii, veverițe și mistreți, Vulpea și-mbulzirea felurită a lighioanelor pădurii In plutire insă ca de abur Parcă nu erau, deși atîtea, decit in tăcerea de oglindă Sau ca peștii in adine tăcut de apă Sau in amintire de copil (care doarme adunind sub pleoape spusele bunicei) Crengile copacilor ți trunchiul lor compact Și chiar pămîntul orb Se prefăcuseră In strălucire de sticlă instalată și zimbire parcă Iară crengile sunau mărunt Ca și cum orișice copac ar fi avut cerceii lucii Și fericirea fetelor, la început, spre întîiul bal. de-a și-i suna în clătinare galeșă. Cerbul plutea in fruntea nopții Dar lighioanele care-l urmau în îmblînzire fascinantă Nu se încumetau să ajungă pînă la copite De luceafăr alb. In spațiul pur, înfiorat de luminos Ca ce! cuprins în Calea Laptelui De la un mal ta altul, Despărțea pădurea fiarelor de cerbul nopții Iar cerbul binecuvînta cu albăstrimi de tămiie după slujba de biserică. Rînd pe rînd, toate ferestrele Și prin fața lui, ca printr-un va! subțire de mireasă Toată instalarea palpită Era în el 2 Sau el era în ea 2 OI taină I Cerb al tainei! Ca o lebădă de lin Și plutitor ca fumul Iar ferestrele, chemate, rînd pe rind se deschideau Și apăreau din umbrele albastre chipuri dc adolescenți, Băieți îngindurați în zimbet, fetele cu gene lungi, Obraji netezi, albi de lună și de tinerețe, Dulci, intr-o catifelare fără seamăn Ca și cei aduși mărgăritar de valul marmurei eline. Dar era de iarnă noaptea albă a Cerbului 2 Căci, deodată, totul a purces a se desface ș-a se răsturna Fulgerător, molatec, blind Ș-atît de fraged Intr-un alb atit de dulce in migdala lui amară Că numai livada nopților de mai, 28 Livada nunții ș-a miresetor in floare Poate spune cum. OI spune aibă luna, singurul rămas al insomniei de odinioară Chiar a fost ? a fost ? Sau numai am visat, cerb alb, c-am fost odată Și că tinerețea mea, Ia o fereastră larg deschisă înspre iarnă .4 încălzit-o, dărtiindu-i primăvara. Dusă. PROCES VERBAL 1 V u ! Nici nu bănuiam cit aur e in noi Si cit întins de ape ne așteaptă. Cu ce Veneții pe intîia treaptă Și ce ondlne-n transparențe moi. Noi creștem inspre moarte, culegind Din zile ore și din ore clipe, Uitînd că-n zare-s in delir aripe. Puțini în fapte și pitici tn gînd. Tot aed titanic, aprig, lainic, — e-n afară: Furtună, trăsnet. Dumnezeu, Infern. Ne temem și de vast și de etern Și de wagneriana lor fanfară. Degeaba cintă fluerul lui Pan Și tot zadarnic, șold, de aur, luna Ne-ndeamnă. — Noi ședetn intr-una La adăpost, in lene de motan. Păianjeni, molii... Șoarecii ne rod. Nici lacrimă, nici mină-ntinsă, Silă, Dispreț pentru băltoaca puerilă In timp ce mari corăbii se-nclină trist in pod. IONEL TF.ODOREANU Ionel Teadorc^nu; Pt«X*> Vergel 29 MĂRUL c K^ind m-am întors din război, ani găsit casa noastră pustie. Mama murise dc cițiva ani, tata se mutase la sora mea. Ceilalți frați erau plecați mai dc mult. Am trecut atunci singur, prin toate încăperile, și-am avut sen- zația neașteptată că viața noastră trecută se trezia lîngă mine, Pe prepe- leacul din dormitor, sta o haină de zile mari a mamei, care aștepta să fie îmbrăcată; într-o cutie lăcuită de lemn, erau mărgelele ei. Tata își lăsase uneltele dc pescuit pe un scaun, lîngă ușă, cum făcea cînd sc pregătea de plecare. Peste tot se așezase însă o tristețe apăsătoare. Fiind primăvară, m-am apucat de lucru, dar nu știam ce să fac, fiindcă toate trebuiau făcute. Norocul meu a fost că vărul losif. care era un grădinar priceput, s-a oferit să-mi ajute. L-am primit cu bucurie și, după cîteva zile, l-am lăsat să facă singur iot ce poftea. N-aș fi crezut niciodată că ajutorul său îmi va pune o problemă de conștiință atît de gravă, cum s-a întîmplat. losif lucra cu o rîvnă pe care în fiecare zi o admiram. Era, plăcere să vezi cum, pe locurile unde crescuseră bălării și scaieți, tăia cărări largi, planta pomi și răsădea plante, dînd grădinii o înfățișare de covor. Pi ii sc deschideau vederi noi la tot pasul. Pe un dîmb. în plin soare, era un loc întins, acoperit cu blocuri de piatră și nisip. Nefiind folosit, brusturii și liționii crescuseră mari, avînd sub ei cupole și galerii unde în timpul verii păunii se plimbau la umbră, ca niște castelani, losif a curățat locul acesta și în mijlocul micului deșert, care a ieșit la iveală, a plantat salcîmi galbeni și cenușari. Dealul s-a acoperit dc pini și de brazi, iar în groapa de lîngă pîrău, unde pămîntut era negru și umed, a apărut o pădure de floarea soare- lui și straturi grase dc zarzavat. Totul a mers bine, pînă ce grădinarul mi-a spus că mărul dc lingă casă trebuie să fie tăiat. Mărul era bătrîn și rămăsese izolat. Tatăl meu îl văzuse crescînd și ia masa de sub crengile lui petrecusem și eu zilele lungi ale copilăriei, citind și lăsînd închipuirea să se ridice di pe cărți și să hoinărească fără hotare, pînă unde mă putea duce înțelegerea mea de atunci. In timpul verii tata pleca în zori. Cînd mă sculam, mama mă striga din bucătăria de vară, unde mă aștepta o cană de lapte, In încăperea aceasta, dimineața, te chema o liniște albă, odihnitoare. Seara, din pridvor, o vedeam plutind în întuneric, ca o barcă cu pînze, acostată la cheiul luminos al casei. După ce beam laptele, mama mă îndemna : — Du-te acuma la soare, nu mai lua azi nici o carte cu tine. 30 OcUvUn Pop«l; M4nil Cartea mă aștepta în pridvor și fugeam cu ea in grădină, sub măr. Citind, uitam de lumea adevărată și trăiam în închipuire, o viată a mea necunoscută dc ceilalți, Gîfidul meu atîrna de pămînt, numai de un fir subțire, ca zmeul pe care-1 ridicam în grădină spre cer. Sub măr mă găsesc mereu, așa cum eram atunci, cu pantalonași scurti și cămășuță tricotată, care-mi lăsa brațele goale. După ce închideam cartea, încercam să înțeleg ce este dincolo de linia unde cerul se împreună cu pămîntul, Era o întrebare gravă. Mă miram că oamenii mari, tata și Badea Vartolomei. trăiau liniștiți, fără să și-o pună. Odată l-am întrebat pe Vartolomei: — Ști ce e dincolo de zare? — E Budiul. satul vecin ! — Și dincolo de el ? — Miercurea. — Și dincolo de toate satele ? N-am fost pe acolo, dar cred că trebuie să fit numai ape. -Dar dincolo de ape, ce e, bade Vartolomei ? Omul și-a răsucit mustața subțire, apoi s-a supărat: — Ei, dar ce te-a apucat ? Vrei să-ți bați joc de mine? Asta nu mai e glumă. Vezi-ți tu de jucăriile tale cu copiii. Tata mă căuta și el și-mi spunea : — Mai lasă cartea, băiete, că ai slăbit și te-ai subțiat ca o arătare. Vino și tu cu fratele tău, Julian, la cîmp. El e mai mic ca tine, dar ține sapa in ml ini și trage cu coasa, ca un bărbat. .Iulian mă privea mindru. El purta o pălărioară cu boruri înguste, in care punea cele mai mîndre pene de păun sau frunze dc măgheran. Mama îmi lua apărarea. O aud și acuma spunînd : — Noi avem pămînt puțin. Tu și Julian nu duceți lipsă de ajiitoa/c. Dacă băiatului îi place să citească, lasă-l aici, mai are el timp să tragă și c i coasa. Tata nu mai zicea nimic. La urma urinelor, el îmi trezise plăcerea de a citi, adormindu-mă cu basme, în serile nesfîrțîle de iarnă. Vara înoptam sub măr și-mi aduc aminte că în jurul crengilor lui, tata îmi arăta stelele dc pe cer. Intr-o scară de primăvară, peste una din crengi, care cobora ca un leagăn și apoi se îndoia într-un cot repezit, am văzut prima oară carul mare și steaua polară. In nopțile din miezul verii, cînd stelele se apropiau luminoase, sau la sfîrșîtul toamnei, cînd cerul se ridica departe, deasupra pămintului, peste crengi iini arăta gemenii, lebăda sau capricornul Crescusem cu mărul în suflet, îi simțiam in mine întreg și losif îmi cerea să-l tăiem. Pentru ci era un pom rău așezat, care strica toată înfățișarea gradinei și de ani de zile nu mai dă rod. Eu știam că are dreptate, dar simțiam că mărul trebuie să rămînă la locul său, losif repe- ta fără încetare: — Toate merg bine, numai mărul trebuie să fie tăiat. Cînd l-au plantat, nimeni nu s-a gînditee va ieși din el. Dacă privești din pridvorul casei spre pădure, mărul împiedecă vederea. Coroana lui s-a mărit, dar în frunziș, florile nu mai prind și cele cîteva mere care se fac, cad înainte de a se coace. La început l-am ascultat zîmbind, apoi m-am supărat, dar fiindcă s-a supărat și el, a trebuit să caut o înțelegere. Voiam cu orice preț să mai amînăm hotărîrea. Ortavinn Mărul 31 Dcce să-l tăiem noi ? l-am întrebat odată. Mai bine să-l îngrijim. Săpăm pămintul în jurul trunchiului, ii dăm îngrășăminte din belșug și să-l udăm la timp. Dacă nici atunci nu va rodi, nu rămîne decît să-l tăiem. In sinea mea, speram altceva : — Dacă mărul trage să moară, intr-o primăvară, se va umple cu flori, apoi se va usca singur și vor rămîne crengile negre. Așa am văzut uscîndu-se un cais, după ce în coroana lui s-au aprins nenumărate flori. Pînă atunci însă, nu e nici un motiv să ne grăbim. Cînd am încercat să curm orice discuție despre măr, vărul losif mi-a spus că nu mă mai poate ajuta, dacă nu am încredere în el. Trebuia să iau o hotărîre. Tîrzitt mă dădui bătui și i-am dat voie să-l taie. Mi-a părut bine, că chiar în ziua aceea eram așteptat la pădure, să văd niște lemne de construcție. Am plecat dimineața și după ce am văzut lemnele, am trecut spre lac, la casa orbului. Orbul acesta fusese ajutat de mama pînă trăia. De cînd m-am întors, continuam să-l ajut eu. In casă am găsit ceeace știam: o femeie oarbă cu trei copii, care erau și ci orbi, dar întreaga casă era atît de curată, îneît era o plăcere să vezi, ceea ce loca- tarii ci nu vedeau. Orbul și familia lui, împleteau papură pe marginea lacului și, cu un măgăruș, duceam marfa la tîrg. Am dat copiilor lucrurile pe care le-am dus pentru ei și am plecat înapoi. Coboram spre casă fugind. Imi venise un gînd, care mă chinuia : mărul trebuia să rămînă la locul lui. Mărul nu trebuia să fie tăiat. Cînd am ajuns in grădină, mărul zăcea la pămînt cu rădăcinile în sus. Împrejurul lui era un gol enorm, care mâ inspăimînta. — îmi pare rău că l-am tăiat, am spus eu grădinarului. — Nu mai era nimica dc făcut cu el. mi-a răspuns losif. Dc ani dc zile roadele lui cad înainte de a se coace. Era un pom nefolositor. I-am dat tircoale, am privit de aproape crengile, apoi rădăcinile și am văzut ceva cu totul neașteptat : pe rădăcini crescuseră umflături, unele de mărimea nucilor, altele de mărimea unor lămîi. — Vezi de ce cădeau roadele ? l-am întrebat eu. — Da, am văzut zise grădinarul. Adine, sub trunchi, esle o stincă și piatra i-a oprit rădăcinele. Sub pămînt, boala l-a măcinat. La suprafață a încercat să arunce alte rădăcini, dar ele au rămas subțiri, ca niște sforicelc. După o luptă îndelungată, a fost învins. Atunci am înțeles totul și mi-am amintit ce spusese Leonora despre măr. Cînd am cunoscut pe Leonora era o femeie trecută de prima tinerețe. O văzusem la un concert unde am aplaudat-o împreună cu sule de ascul- tători. Am așteptat-o la ieșire și am urmat-o cu valul, pînă la hotel. A fost un triumf. In curînd eram prieteni vechi. Fusese căsătorită de două ori Prima dată cu profesorul ci de pian, la șaptesprezece ani, O impresionase virtuozitatea lui ca pianist și cinismul cu care trata oamenii. în foarte scurt timp, s-a refugiat din casa lor. noaptea pe geam. Nimeni n-a știut, niciodată, tot ce s-a întîmplat între ei. Leonora a rămas, pe obrazul stîng, cu o mică cicatrice. Ceasul de aur, pe care bărbatul îl aruncase în urma ei, a atins-o din zbor și s-a făcut țăndări pe balcon. La douăzeci dc ani se simția sfirșită. 32 OctAvian : Mărul în curînd a luat lotul de la început, $-a recăsătorit, a avut un copil. A fost o nouă încercare de a sc ridica, dar totul s-a năruit intr-o clipă. Copilul și solul ci au pierit îidr-un accident. Cînd am cunoscut-o cu, zbuciumul cel mare trecuse. Leonora devenise o pianistă cunoscută, căpătase siguranță în artă, dar ea om era încă în așteptarea fericirii sale. M-am legat de ea mai mult decît de orice ființă și am găsit împlinire completă. Nici cînd nu I am simțit ca atunci că toate dorințele noastre pot fi realizate, la o înălțime unde totul este frumos, producînd o infinită bucurie de a trăi. După un timp, propunerea mea de a rămîne toată viața împreună venise de la sine. I-am vorbit în grădină, în toamna cînd a sosit la noi. Stăm sub măr, pe banca dc lemn, cioplită dc tata și am văzut-o nchotărîtă. — Ar fi frumos dar nu trebuie să ne grăbim, a spus ca. Vezi mărul acesta ? Pentru ce toate merele au căzut în cîtcva săptămîni, înainte de a se coace? Trebuie să sufere și el dc un rău ascuns. Cuvintele ei au rămas neînțelese atunci. Am crezul că c un fel dc a refuza, fără să mă supere; amînarea a fost însă pentru totdeauna Citul am văzut-o ultima dată, abia o puteam recunoaște. Din tot ce a fost înainte, au rămas vii numai ochii, care priveau lumea împăcați. Am știut ce voia să-mi amintească : — Nu ți-am spus eu că trebuie să așteptăm ? Nu e mai bine așa ? ★ Acum vedeam mărul, crescut pe piatră, care ani de zile se luptase să dea rod, — Aici a avut loc o luptă, spusei eu, pe care noi nu am bănuit-o. Mărul nu era mincinos. El a voit să dea roade, a luptat șî a fost învins. losîf mi-a răspuns sigur de sine : — E de mirare că în tinerețclc lui merele sc coceau. Era un soi bun, făcea mere galbene mari, cu gust de strugure tămîios. L-a plantat bunicul, dar cu toate că era grădinar, nu a nimerit locul cel bun. De la el am învățat și eu grădinăria și știu că numai rar a dat greș. După aceasta, în locul mărului, grădinarul a tăiat o alee largă, a acoperit-o cu pietricele albe și pe margini a plantat garoafe. A văzut el undeva o asemenea alee și era mîndru dc isprava sa . Pentru mine a fost mai greu. După ce am terminat studiile întrerupte, am intrat la o întreprindere de foraj. Foram sonde dc petrol cu turbina și în curînd m-am adîncit în calcule de rentabilitate. Mulți ani copilăria a rămas departe. Vara trecută, atn mers la sora mea, care s-a înapoiat în casa părintească. Revederea a fost plina dc emoții. Casa noastră, pe care o știam impunătoare, am găsit-o scundă. Camerele erau mici, puteam atinge tavanul cu mîna. Cînd am ieșit în curte și am văzut panta pe care coboram cu sania, dezamăgirea nu mai avea margini. In amintirea mea era un teren întins, cu o înclinare ameți- toare. Ajungeam jos cu obrajii înghețați și respirația tăiată. De data aceasta, am găsit un coborîș lin. care după cițiva pași se poticnea în taluzul de lîngă pîrău. M-a cuprins atunci o amărăciune greu de suportat, ca și cînd cineva m-ar fi înșelat. Dintr-o sferă imensă, în care sclipeau toate culorile curcubeului aveam în față un pumn dc cioburi colorate. A doua zi, cînd am ieșit în grădină, in locul mărului am găsii cițiva piersici pitici. OttaviM Popa Mirul 33 Cu tot timpul trecut, se ghiceau încă urmele gropii săpate de losif. Iarba din cercul unde fusese trunchiul, firavă și roșictică, tînjea în covorul verde, plin de sănătate, care o înconjura. — Aici a fost un măr bâtrîn. am spus cu celor trei nepoate, care mă însoțeau, dar ba tăiat un grădinar grăbit. Ancuța, care c cea mai marc, a privit in jur cu siguranță, — Locul acesta nu era potrivit pentru un măr. Lin măr stufos lingă casă, ia orice perspectivă grădinei. Daniela, care seamănă cu mama, e mai împăciuitoare. Ca să nu mă supăr, a adăugat: — Oricum, unchiule,dacă era bătrîn, tot murea el dc moarte bună. Un măr, rar trăiește mai mult decît un om. Acum a fost și rîndut Corinei să mă mîngăie. — Noi am învățat la școală că un pom bătrîn trebuie înlocuit cu unul tînăr- Totul este numai ca, atunci cînd scoți pe cel bătrîn, să plantezi un alt pom iînăr în locul lui. Năsucul bont al Corinei s-a ridicat spre mine: — Nu-i așa, că eu am dreptate, unchiule ? — M-am așezat pc unul din blocurile de piatră de unde, prin frunzișul gradinei, se vedea casa. Stăm cu ochii închiși și mă împotriveam slăbi- ciunii pc care o simțiam. Nu voiam să mă gîndesc la trecut, dar mărul era. din nou, la locul său. Mă vedeam citind pc bancă și printre crengile care atîrnau șpre pămînt, o zăream pc mama așezînd la geamuri perdelele proaspăt călcate. Tn cameră era umbră și o răcoare întunecată. Toate erau așa cum îe știam, trunchiul înalt, cu crengile stufoase, acopcreti însă întreaga grădină. Prin frunzișul enorm, se iveau mere galbene, strălucitoare, de mărimea unor bostani. Pînă la urmă, mărul s-a întins și s-a rotunjii, în zare, jună unde cerul se împreună cu pămîntul. — Ce este dincolo de locul acela ? — Tu vezi-ți de jocurile tale, a pătruns pînă la mine, ecoul vorbelor lui Vartolomei. După cîtva timp, fetele s-au adunat în jurul meu. — Ești tot aici unchiule? m-a întrebat Corina. Credeam că de mult ai plecat. Măricica a pregătit, în secret, cremă de șocolată cu frișcă. Voia să-ți facă o surpriză. Măricica e sora mea, mare meșteră la bucăiărie. — Unchiul e plin de gînduri, spuse Daniela vag. — Nu c bine să stai cu capul descoperit în soare, a adăugat și Ancuța. Razele ultraviolete nu sînt bune la creer, produc tulburări. M-am ridicat și am plecat spre casă. Purtam în spate greuta- tea pămîntuhu. — Ești om în toată firea, mi-am spus cu. E timpul să tremini cu haluci- națiile acestea despre măr. Te rîd și copiii și au dreptate, Atunci m-am rușinat de toată întîmplarea aceasta și mi-am propus să nu mă mai gîndesc niciodată la măr. Oricum, e mult de cînd l-a tăiat losif și frămintările mele tot nu-î mai pot fi de nici un folos. OCTAVIAN POPA 34 Octavian Pup*: INVESTIREA LUI ȘTEFAN locul ce se cheamă Direptate Sînt adunați poporul și boierii. E începutul cald al primăverii Cu muguri noi pe ramuri clătinate. Un vuiet sparge pietrele tăcerii. Din culmi în culmi, de soare luminate, Un glas de buciume în văi străbate Moldova are ziua învierii. —Afd vreți de domn ? Fac vouă întrebare, prin voi îmi iau asupra mea domnia. Poporul ca un codrum fremătare Cu părul uîlvorat pe umeri grei Răspunde: — Da f Poporudi dă tăria. FI te-nvestește, după obicei. VOLBURA POIANA NASTURAȘ Vofbmî Poiană Nâiturăț: 1 nvrslirrfl Iul 35 c R E O N D'e multe ori, in singurătate o floare vorbește în locul nostru. Și, de multe ori, ascultăm tăcerea ei. Dar todeauna florile m-au umilit ' N-am atins marea lor simplitate. Nici morala lor! De aceea, de cile ori trec prin preajma rozelor albe, îmi plec fruntea, de rușine .., MU.U PERSPECTIVE Îfn mine Încă pilpie dogori și-avintmi vibrînd, ne-atinse de vîltorile amiezii. Sucind și răsucindu-și limbile roșcate iși caută suișuri ne-ncercate. Vezi-i? Prietenul de-alăturea e orb și tace, dar pașii lui de lemn răsună-n pașii mei. Arcadele neliniști ies pe la răspintii pîndind tristeților armura să n-o-nchei. Din arșița acestor anotimpuri bune pornesc arterele de soare furtunoase: simt foamea fluviilor ditpd-ntinderi, largi, ca foamea griului după păminturi grase. In mine încă pil pite dogori și-avi rituri suindu-și neastimpărul prin bolți înalte, — se-apropie vîrtejele fierbintei ore să le deschidă pîrtii reascuțite delte. 36 ?■« — Să-mi arăți mai multă atenție. Alte fele sini duse la spectacole, la concerte, invitate ia cofetărie și la dans, curtate : li se oferă atenții. Te-ai gîndit la asta vreodată J Nu ca să-ți reproșez dar ca să-ți dai seama cît ești de retras și cum mă port față de tine. O astfel dc. discuție nu putea să-i dea ultimul cuvînt lui B. Iar el se conformă și își ținu gura ; dar în sinea sa contururile neliniște!, poate șî ale regretelor sc fixară puternic. Ceea ce nu duse la schimbări deoarece vizitele continuară în vechea formă cu plimbări crepusculare pe străzi și amuzamente accidentale. Nu fiindcă B ar fi uitat ce trebuia să preschimbe, ci pentru că obișnuința îi dădea o anumită conștiință ce n-ar fi vrut-o denigrată : să-i spunem lașitate pentru imprevizibilele consecințe — nu chiar căsnicia dar poate depen- dența morală. Atunci urmă ceea ce era firesc să se întimplc : deoarece B nu avea toate calitățile, fu preferat cineva care avea restul din ceea ce lipsea și printr-o schimbare destul de obișnuită în fond, „prietenul familiei'", cum se glumește uneori, deveni „prietenul1* Cristînei. Scurtare de titlu dar lungire de avantaje. B care auzise destule glume și avea un oarecare simț al umorului nu putea să-și stăpîncască un ztmbet cînd se gîndea la paralelismul lor — celălalt îi fusese prezentai drept văr și sc întîlniseră uneori la ea. Zîmbet destul de autoflagelant. Era și timpul : Puiu și Sandu veniră cu amănunte capabile să strice orice prietenie. — din spirit de solidaritate și încercînd să-l facă să dispre- țuiască ceea ce nu înțelesese, Pentru Cristina veniră spre realitate frazele ce le rostise odinioară la ștrand. întinsă pe nisipul fierbinte și vorbindu-i lui B cu voce scăzută Cunoscu repertoriul operei și al teatrului, fu însoțită la concertele-matineu ale Filarmonicii, invitată la cofetării și dîndu-și singură tntîlnirile acolo; fu curtată, înconj'urată de cuvinte voalate la reuniuni și pe pista de dans; cunoscu orele tîrzii și matinale, primele pentru localuri (era totuși invitată cu părinții) celelalte pentru scurte excursii și alte distracții; avu parte Sfaruin Diurnur Strada hnițlci de pachete legate cu panglici colorate, mărUșoare fine, onomastici strălu- citoare de lumini, pahare și băuturi, dc costume și muzică modernă. Era aceasta coca ce-și visase ? Intr-adevăr, atenția cu care era în- conjurată o cucerea, cuvintele spirituale o încintau și răspundea cu plăcere, purta îmbrăcăminte elegantă fiindcă gustul ei și pretențiile celor din jur evoluaseră mult. Avea totuși regretul liniștci fiindcă trecerea zgomotoasă a zilelor făceau impresia unei parcurgeri rapide a timpului. Nu reușise să se adapteze contrastului între clipele de singurătate și celelalte ; uneori nu credea că este cea mai drăguță apoi ezita deoarece simțea trecînd artificialitatea dincolo de conveniențe. Ar îi vrut ceva mai temeinic, care s-o integreze printre inteligențe și nu printre zeflemiști; iar viitorul apărea acum prin prisma carierei soțului, titlu ce nu-1 merita „prietenul". Lucru destul de curios, B n-o mai intîlni pe Cristina, astfel ca să aibă posibilitatea s-o salute: o zări de cîteva ori la distantă și preferă să abordeze indiferentă, mai mult pentru a-și arăta sieși intransigență. Avea destule satisfacții in vechile sale preocupări domestice, avea griji pentru cum va termina facultatea și locul repartizării ; poate mai avea și alte ocupații. îți scosese din cap toate amintirile ; dar uneori, prin extensie, ele ii reveneau și atunci se enerva, avind motive să dea dreptate celor ce numeau dragostea o stîngăcic. Iar el fusese îndrăgostii, chiar dacă nu un îndrăgostit model; dar cine poate pretinde existența unui model care să poată fi acceptat ? Poate teoretic ,.. Lui B ii rămăsese o șansă, dacă putea fi numită astfel — faptul că nu se certase cu Cristina. că încetase brusc să o mai viziteze. Astfel că legătura lor rămăsese în suspensie și prima oară cind, după mult timp, se văzură fată in față își zîmbiră și schimbară cîteva cuvinte, fapt ce se prelungi. Urmă o invitație, deoarecee Cristina știa să se poarte și a doua zi, B se pomeni introdus într-o societate veselă oare juca „șaizeci și șase*'. Era un nou începui care nu se dovedea mai bun decit cel vechi deoarece dife- rența între ei era acum mai accentuată, deci și reticenței»' Cristina avu totuși inițiativa și îl vizită de cîteva ori. lucru ce nu l-ar îi făcut cu Joi uni în urmă. Ca să și noteze în nirnahrl cc-1 au toate fetele cuminți, pentru impresii și mărturisiri. „Ne întîlnim, ne vedem, vine pe la mine, merg și eu la el. cu Ina și Sandu. Încerc să am curajul dc-a crede că nu va fi obraznic. Par stau de multe ori și mă întreb: Dc ce merg pc la el ? De ce vine el pc la mine ? Cc însemn cu pentru el ? Pentru mine e un prieten in care acum am un sprijin și încredere. Aș minți dacă aș spune că nu-l iubesc dar nu vreau să ne apropiem prea mult ca să nu fie prea grea despărțirea" ... In fond povestea aceasta are la bază același jurnal al Cristinei, poate naiv și cu greșeli de ortografie ; se deslușesc multe printre rîndurile sale, regret că se termină cu fragmentul redat mai sus. Dar. în definitiv, nu-i decît jurnalul uneî fetișcane ; și se observă că a fost scris pentru a fi citit... MARIAN DRUMUR 51 > Marian Drumuri Strada hniftri SONATĂ Cit de nedespărțiți sintem.. Ne legăm cu aripi de berze și cu Nevăzutele drumuri din inaituri, Ne apropiem cu viniurile de pace ale amurgului Și cu rostogolirea lentă a apelor. Miinile ni se-ntilnesc prin frunze cu ajutorul Sevelor de sub pași, In rădăcini ne regăsim setea De îmbrățișări. Iar în scăparea pietrelor lovite Aceeași violență luminată a dragostei... S-ar părea că vom reveni in cicluri, Mereu, fără oprire în timp, Numai fîntinile ne îngrijorează Cînd cumpenele se rup sau cînd Devin de prisos,., PROFIL ARDENT Setea se naște iu firul de nisip De forma oului, se zvircolește In fierbintea clociră, iar apoi Sare din el. simțită doar De aerul uscat pe cure ll rupe ... Crește încet la umbra tremurată 4 pielii aruncată de șarpele cu Clopoței, iar cind se poale cățăra Trece în florile de soc Unde se amețește și aiurează ... Cînd prinde zborul CL Șura: SwoLâ Planează peste pădurile arse. Populate cu fantome de cuiburi părăsite. Amestecate cu pămînt negru Și cenușă albă din, oase de păsări.., Se aruncă în toate acestea Și-și face un trup ... Cu trupul plutește pr ultimele pinze Ale albiilor care vor muri Șl-n care peștii încep să învețe Să se Urască ... Aici, devine deplină Și atunci îmi cade in piept Și-mi simt trupul cum se-ntoarce spre tine Ca un pirjol sfînt.. * GEORGE SORG POARTA SĂRUT L U I /"IzM trecut pe sub Poarta Sărutului și Poarta peste noi a vibrat. Sărutul era rotund șt proaspăt ea un măr înrourat, zlm trecut, dc mult, pe sub Poarta Sărutului. Poarta a rămas iluminată-n timp. iVof sîntem departe, în fluxul continuu. Deasupra, un cer vesperal sub care fregatele noastre sînt aproape de celălalt mal... Ne uităm peste umăr in urmă spre Poarta Sărutului și-am vrea să ne-ntoarcem cit stelele freamătă sus, dar mi se poate trece pe sub poarta Sărutului decît dinspre răsărit spte apus ... DrAgOȘ VtCOL 52 Dmgnț Vicol Pomi*. sAcutulm CASA PĂRINTEASCA * rintre meri iat-o albind hărăzită să reziste sub generații de mușchi, in grădină pe două scaune părinții, le suflă în față spuze asfințitului. Mic tatăl, mică mama aleasă pe veci. Ei sini aproape de-ndeplinirea datinei pe buze e livid răspunsul la ghiciturile lumii. Dar casa cum mai arată, dar pomii, bătrînii-nțelepții ? Ating cu mina o fructă și ea se sparge ca o fereastră. Și cum s-au micșorat odăile de-atîtea caruri unul peste altul de curățenia Rusaliilor incit mi-au dat afară părinții! Rochia mamei e-un negru crin, o, dezrădăcinare și pustietate. OViDtU GENARU C O P I L A R E / V oaptea, cind cuget despre atunci, mărul intră în odaie scuiurîndu-și lumina de verdele închis: — Vino I îmi spune. Pentru tine m-am făcut mai mic, mi-e încrețită pielea, frunzișul mai ursuz, dar pot să te ridic aproape de cer... Alteori, pași mici se pling că vin de departe și rid de cioburile ul vioarelor colorate... OvUNu GcDAruz Casa pSilinUMScâ 53 G R E I E R I I PLOII L^unecă tălpile orizontuluiI Greierii ploii curg și lovesc cu oarbă cadență cercul semințeiI Și tremură-n mirosul pămintului, în moliciunea de rimă, tn muguri creștină carnea adincului, deșteptind nopți de furtună f... Lunecă tălpile orizontului! Cine mă poate scăpa de arderea pădurii — fărădelege-n cunoașterea mea ? Ochii cer pedeapsă pentru cutezanță, brațele — pentru curcubeiefe pierdute, sufletul — pentru șarpele trupului, buzele — surghiun pentru lepra cuvintelor I Lunecă tălpile orizontului! Aripa morii deapănă scoicile ruginii! MARTA BAPBULESCl 54 Marl.i Greitrii plâiî DEBUTURI ÎN POEZIE I. Cu toate aparențele (Autoportret pe nisip), nu sub seninul efemerului se așează Corneliu Slurzu, în acest volum de itebut. Poetul respinge notația fugară, crochiu!, nu are tvntatis cotidianului, și cînd face poezie turisticii renunță repede la tehnica instantaneului pentru a intra in istorie și in cultură: „Așadar, astfel mai exiști și acum, / ca in clasica din cartea ac școală, i Doar cetatea eternă de peste drum ! parcă nu-i «rit de imperială, it Pe marmoră, / neonul se prelinge lichid. I — Doamnelor și domnilor, / aceasta-i columna stră- bună I f A fost ridicată după.,. t (Lentile mioape se-apleacă pe file de ghid, f aparatele foto strănută metalic ta lună), fl Un gust sărat intre buze strivesc, f și nedemn mi se pare să-l alung c-o batistă. I cînd, reculeși, latinii fi dacii tăcuți mă privesc / din legenda lor tristă. H Las noaptea să-mi zvînte obrazul neșters / de memoria pietrei sublime. De-o seamă prin istoric cit am umblat și-am tot mers, / prelurigindu-md-n / infinitul dintr-0 altă co- loană." (Columna lui Troian). Nu nisipul, evident, e materialul preferat al poetului. El se simte bine în compania cărților „cu file de ințelep iime", a zugrăvelilor vechi; o amforă sau un mozaic il invită la vis; e amic al arheologilor, partk ipînd „sufletește" la învierea cetăților moarte. De la Toma Alimoș a moștenit demnitatea, jxloanu vertebrală". de la Meșterul Manole conștiința sacrificiului necesar (ciclul Transhumante}. Totul exprimă dura- bilitate. Istoria se sprijină pe o columnă de piatră, arta, pe o coloană a infinitului, demnitatea pe o coloană de os. Poetul retrăiește cu voluptate (nu de alexandrin) motive livrești. Este, desigur, un intelectual, un ..cărturar" — cum spune C. Ciopraga — dar tui unul pedant, SOinbrînd în arheologii interminabile, ca parnasienii, sau unul ostentativ, filologizînd mereu țRomulus Vulpeșcu), sau unul rușinos, jăluindu-se numai cu Acleon, Rareori Corneliii Sturzii retraduce savant motive simplissime, precum liedul Margaretei („Meine Ruh ist hm. Alem Hcrz ist sctwer: ich finde sie nimmer / Umf nimmermehr ..in niște re-,.stanțe fantastice*': „Egale zile, nopți egale. / Demult sensul din gesturi l-am uitat, f Un fir netors e-a vieții mele cale Pe lespezile-cehutor uitat. [I Și prea devreme, oh și prea devreme ! Lemnul adoarme-n ușa greu profund, f l or mute ziduri. cine-O să mu cheme ț Și-utumea, oare, ce am sâ răspund ? — fț Cînd ora Lei hei iar mâ cucerește, I Și serile îmi i er un gind mai pur, ț Citul nu voiesc wi văd in burg cum crește f Ittcendinl îmi și umblă împrejur" Pentru că Sturzii este un cult care apiicindu-si' să scrie o poezie uită ce a cilii in ajun, Dar un și uita niciodată părinții și moșii spirituali, acești Jari Mitici", în prezența cărora se simte mai puțin singur, cărora le închină, pe altarul familiei, frumoase poezii. Cu I îmineseti trece nebănuit printr-o (bacoviană) cetate de plumb. Asistă hi Secerișul dc la Mircești ca „strănepot ai copilei re a trecut, { naltă, purtind pe umeri cofița spre timpuri". Este vegheat de pretutindeni de ochii obsendați ii Im Țueulescu. Aleargă, gifiind. peste cimpuri, spre mare cu umbra Marelui I lorentin pe-un umăr „cu o piele, jupuită, dc bivol", spre mare sau spre Dentricc într-un superb elan erotic. Elegiacă și furnegoasă este parafraza dttpă Rllke: „Ori- tmde-m fi, in scara, vino-aice, f tur cupele vor sta o clipă-n așteptare, I piua ce-o umbra a cuiva mu conturat, t Să nu o pierii, trecut ti-n depărtare, Oriunde-ai fi, ascultă, am chemat / I Tu ai muri ucis de frumusețe i de-ar fi acolo să rămii pe totdeauna, f Răgazul clipelor mul te lontemfdtt f tu pe-o statuie zvelții de Tanagra .. 1 Știu, greu iți e sd moi oimiî in templul cu ziduri ce le mm mă pelagra, tf Dorm ghemuite pietrele / în ploaie, brutal trezite cu c ilcîiiul... Oriunde-ai fi. eu te-um chemat în Seară, / prrcirea-mi să te h Mw/m: p+ AMJpț *1 Prlru P^mbcH: prințff blocuri; ’) OvîtliiL Gmaraț Cif fir tir gllt; *) Dttmilran Fniftti: I Juscu (născut la București in 1911) iu citudiniMiiu! Lui. ascultă jazz, urmărește (la televizor) un număr de streep-tease, face sport (e chiar s|>orLiv de cariera», mânîrtcă bine Orei cotlete in singe, salute și o pune" ). imaginează scene cu baruri atacate de Buffălo Bill (Jurnal, Exercițiu de liniște), constituind ți el uu tip reprezentativ pentru generația lui. Mai cu ostentație — am spus. Barurile nu intra în poezia lui pentru că trebuie să între, nu intră de la sine, ci pentru că ața vrea poetul. Pluralul nu-1 prinde, deți în mare sentimentele exprimate de el sînt colective. Asta fiindcă la Ovidiu Genaru predo- mină nu sinceritatea ci stilul. E mai cromatic decit Petru Pojiescu, are inițiative lexicale ți o disponibilitate Oarecare de-a ataca, se poate spune cu virtuozitate, tenie varii. Poate fi ți blagimi (superficial blagian) : „Dulcele umple i verile, merele — ' amfore scumpe ! romii și sferele H dorul sărutului —■ I minunile, nuiniie, / sic/? lutului ’ dorm in tmiimle..." (Dulcele),.. ți „crai de eurtea-veche": „Crai de-ostrovă, veche spița j dor de dric cw patru fai, / guri de vin la Dambrăoifa / palide ca guri de rai 1/ De-nfuneric crai iluștri t i Cade ltuia-n București i strivind piatră peste gușteri j Curie Veche, unde-mi ești?" (Epilog ia Curtea-Veche),.. ți evocator al tui Ștefan ce) Mare: „Din vtrf de turn, la Xeamț, de fum, / priit ochiul timpului izvor I mereu curând spre udzum / pe Damnul Ștefan, domnitor" (Umbra lui Ștefan la Curtea Neamțului)... ți naiv — inlr-o admirabilă .Mazurcă : „hitr-uu timp de mult iritai ,1 a fost odată un soldat l ce sc ținea țanțoș și culcat, { mergea ta paradii ca la război / mimurind sub capelă ttn-doi, / era un soldat automat, t dm^nea /«• patul puștii tm, t or spatele de raniță bombat ț executa culcat-sculat, / pinâ-ntr-o zi, t cînd un copil neascultător, unul din acei copii / d rwfd pe plită și sc topi ' rătăcitul de plumb și muri I muri muri muri muri" -f Tradiționalist, încă și mai tradiționalist printre acești moderni citadini, este Dumitra n brunza (născut la 8 oct. 1929, in comuna Miroslăvești, regiunea iași). Sensibili iuțea lui e molcomii iar sufletul ii este etic. Estet, Petru Popescu laudă ți vede pretutindeni numai oameni frumoși și fete frumoase. Dumilran Frunză face nituit femeilor urile pentru sufletul lor frumos : „Dinlordecuuut femeile arde uu avut mi suflet de aur ! și-ttn simț al realității uimitor ; nu s-Hrr lăsat mnmlafă luate în coarne de faur, f sau ademenite pătimaș de fior". (Sublima ființă). Trecem pesle adevani) lor psihologic. Ovidiu Genaru face excursii în cadru rural, Dumitran Frunză cînlă întoarcerile 1a „ai săi” după un program de mult cunoscut: „Am venit sa nm potriviți în priviri, ca pe un rod al pămintuhu vostru, ț dragii mei de jw imnpimu munților i și să-mi spuneți drept / dacă tui cumva mi-am pierdut prospețimea pădurii". (Dacă nu cumva). \ ersul iui e mai ales rimat și ritmat, îngrijit, cu unele efecte hilare din cauza clementelor eterogene puse cap la cap din nevoie dc rimă, ritm ele.: „Surd, zeilor albise pe frunți bretonul •ueru. , cei mm mdefiuei Însă zimbiră senzual; I dor se pornise-O vrajbă dc fum cu șuier acru, (și oamenii edeațâ-n unelte și metal ț! hi rest, își odihniră bărbații fnlca-n pernă, / cu visuri admiri/ spre inimi mai rotund ■ și soeofindu-și zeii o existență ternă, ! i-am răsturnat bicisnic ut prost mii de prunrr (Dispariția zeilor) Cultivarea atentă a versului ii duce pe Dumitran Frunză la un similt de imrnassianism : „Arenele dor de ntîtcu strigăte șl parfumuri de nard, / pe estrade tribunii trcsnltă-ii i u/ari in plen / gladiatorii sosem , in urne de. marmură ard roiuri plăpindc de galben țiolen. i in im semn, fesiimd începe încordat in pumnale, j trupuri friag, puterniiii zilei vertical, arenele sînt un delir rmguslan de vocale, / o risipă de nervi și-uu dezairird de metal. // Serbarea continuă plutind in fum de lâmli, / dar..." dar, speriindu-se șî el de alHa gratuitate artistică, poetul conchide „angajat*1: ...„dar pretorii nu știu că invitigăloiă cu „-W”. / cu ultimul leș răsucit ca un vrej la l ălcii, / vor fi in rărind conducătorii râse oalelor sclave" (Serbări romane). Fără sentimentul marilor orașe (ciuta șî el trompeta, dar dezacordat) ți sincer nemul- țumit 4 uitat sa le ceară oamenilor Ultimul sunet de vioară, ( Să-l murmure încet, Să-l facă să creadă Că n-a plecat el ci imaginea lui Din mijlocul satului cu cer amărui. Arcuinati-i oboseala și gindnl. Cu legănări deschise spre cîntecul lor Care pătrunde auzul înfiorindu-l. Pădurea își pleacă fruntea de stele Uneori se oprește privind înapoi Umbra tălpilor ciuruite in pietre Și iarăși pornește spre-acel necunoscut Multor priviri curioase. De departe însorita insulei Thule Numai lui ii foșnește iu carne și oase. Va ajunge, trebuie să ajungă îmbrățișarea palmelor ei nebuna și lungă. Atunci va fi un datts de trandafiri înfloriți Pe oglinzile tuturor apelor Și un cintec al pasărilor Pe meridianele vintului. Dar el se va odihni o clipă. Cu un braț alungindit-și de pe frunte sudoarea După care va începe iarăși urcușul Și căutarea. N. SPIRfDOKMW DACĂ PLEC NI-am însingurai cu zilele mele cu tot, Și va fi liniște pentr-o vreme-n cuvinte. Pentru fineam să vin mai din sus de omăt, Neclătinat de nici-o rugăminte. DcbuJ. . Tăcut ca-ntotdeauna, și-n continuare blond Șl singur pe meridianele mele, Așează-te la capăt de gind ca să pot Rostogoli către tine inele. Ml-aproprii tinerețea de ultimul ei rod, Inuulturat așa cum se cuvine. Dacă pleci voi înțepeni cu zilele mele cu toi Și va fi liniște pinii la tine. ANTON GRECE T I N ^int fericit pentru zarea albastră. Pentru ierburi de stea tuminind. Pentru fete frumoase în horă. Pentru ploaia dansind nebunește, Sînt fericit pentru adevăr. Pentru zborul in alt ai gindirii, Pentru ziua aceasta de astru ■— Cînd totul se cere, întreg. E R E T E PETRE GOT liU Belul orieniări ROMANCIERI Șl TEORETICIENI Al ROMANULUI a ta nașterea romanului și pînă astăzi s-au încercat și se încercă nenu- mărate definiții, explicări, semnificatii. Criticii sondează apele adinei ale con. strucției epice, teoretîând și schemafizind, propunîndu-și să descifreze, să cla- rifice ți să claseze. Așa au apărut diverse teorii ce vor sti definească tehnica, compoziția ți sensul acestui atît de controversat gen literar. Pe lîngă ele însă, înaintea lor sau o dată cu ele, romancierii înșiși încearcă să pornească pe ace-_ lași drum, comptefind caleidoscopul acestei tentative de cunoaștere. Și dacă considerațiile criticii pot fi mai veridice și mai concludente, cele ale scriitorilor sînt întotdeauna mai interesante, chiar dacă în ultimă instanță na se potrivesc nici măcar cu propriile tor opere. Romanul a fost socotit „o oglindă de-a lungul unui drum", „un inventar ui lucrurilor", „o replică dotă real-lății" sau „evaluarea rea'itifH", ,^tmoaț- tere" etc. Indiferent de definițiile date sau de valoarea schemelor pe care exe- getii Ir concep pornind de In marile realizări ale genului, romancierii contem- porani, cu precădere cei francezi, nemulțumiți de forma romanului clasic, vor- besc de o criză și de un nou tip de roman. Astfel, de la Jean Caț/rat fi pînă la_ Michel Rutor, nenumărate eseuri pledează pentru o nouă structură ți o nouă tehnică a romanului, ața-zisă criză generiud discuții șt controverse, scriitori de prestigiu și-am teoretizat opiniile și din confruntarea lor s-a desprins noțiu- nea. de rare se face otita abuz astăzi, a „noului roman". Jn fond noul roman se înscrie pe tendința de totdeauna a scriitorului de-a povesti altfel decit ceilalți, de-a proiecta faptele îniimplările intr-o viziune și cu mijloace proprii. Ceea ce a dus fa etichetările pe care o anumită critico din exces didactic le aplică diverselor opere încerctnd plasarea lor într-o școală sau într-un curent. Dar nemulțumirile împotriva romanului psihologic sau de analiză, romanului de acțiune care urmează canoanelor cunoscute ți devenite clasice și tentativele de-a ieși din ceea ce romancierii contemporani numesc cu sau fără dreptate „impasul romanului" s-au concretizat într-o serie de încer- cări personale ce feoretizînd nona formulă n-au reușit nici să formeze o școală, nici sa marcheze începutul unei mișcări literare noi. Opiniile lui Alain Robim- Grillet nu se potrivesc ctt cefe enunțate de Na/ftalie Sarrarde sau Michel Btdor pe de-o parte, iar pe de alfa rezultatele sini total diferite. Căci a face un ampla rechizitoriu schemelor fixe și consacrate, noțiunilor clasice de erou și tip literar, ri acuza procedeele cunoscute că și-au pierdut eficienta iar moștenirea, nemul- țumind astăzi pe cititor, se cuvine aruncată peste bord, a afirma că realitatea actuală nu încape în vechea formulă, că e nevoie de o nouă tehnică literară ți, îndepârlînd convențiile, romancierul trebuie să servească cititorului tm doc», ment trăit, un fapt viu autentic, real, este un lucru destul de simplu. Mai com- plicai pare fenomenul atunci cînd se caută corespondența dintre teoretizară și OrtantSri opera concretă, Și din nefericire — sau din fericire aceste ,jețete“ nu dati rezultatele scontate. Nicicind nu s-au publicat aiiiea romane ca astăzi cu foaie „maladiile" de care este acuzat /tenul și, nidcînd, canoanele clasice n-nu mai multă pre- țuire, cu toate vocile ridicate împotriva lor. „Noul roman", despre care se vor- bește otita, de fapt năi nu exista. Toate in ercurde de înnoire s-ou dovedit zadar- nice. Analiza psihologică, dialogul, compoziția, caracterele, etc. sini, cu toată denunțata lor ineficacitate, elementele fără de < are nu se poate imagina un roman. \ici Nafhnlie Snrraute, cu tot procesul pe care li-l face in L'Ere de souțon, n-a reușii în romanele sale să le depășească. Opiniile, controversele, confruntările in jurul romanului s-au dovedit însă, indiferent de rezultatele practice, interesante ca exegeză și orientare. Șl daca în ultimă instanță singura condiție a romanului, după cum se exprimă Jtan- Paul Sartre, este să fie scris de un om pentru oameni, aceste teoretizări dove- desc presa ii păreri permanentă a scriitorilor contemporani pentru realizarea acestui scop. Părerile exprimate de Mi chel Rtdor. iu- rare le prezentam in traducerea alăturată, se înscriu și ele ia această năzuință, I. WLWAI MICHEL BUTOR: ROMAN Șl CĂUTARE I. Q 1\ omanul este o formă deosebită de povestire. Povestirea este un fenomen care depășește considerabil domeniul lite- raturii : este una dintre componentele esențiale ale înțelegerii realității. De cînd înțelegem cuvintele și pînă la moarte siniein încontinuu înconjurați de povestiri, întîi in familia noastră, apoi la școală și apoi prin întâm- plări și lecturi. Ceilalți nu sînt pentru noi numai ceea ce am văzut cu ochii noștri, ci și ceea ce nc-au povestit despre ei înșiși sau ceea ce alții nc-au povestit despre ci; nu sînt numai cei pe care i-am văzut ci de asemenea toți cei despre care ni s-a vorbit. Aceasta nu se explică numai oamenilor ci și lucrurilor înseși, locurilor de exemplu, unde nu am mers dar care nc-au fost descrise. Această povestire în care ne scăldăm ia formele cele mai variate, de la tradiția familiară, știrile care se dau la masă despre ceea ce s-a făcut dimineața, pînă la informația jurnalistică sau opera istorică. Fiecare din aceste forme ne leagă de un sector deosebit al realității. Toate aceste povestiri veridice au un caracter comun, acela că sînt întodeauna în principiu verificabile. Trebuie să pot delimita ceea ce mi-a spus cutare prin informații venite de la altul și aceasta la nesfîrșit; dacă nu, mă găsesc în fața unei erori sau unei ficțiuni. în mijlocul tuturor acestor povestiri, grație cărora se constituie în mare parte lumea noastră cotidiană, pot exista unele care sînt inventate în mod deliberat. Dacă pentru a evita orice greșeală se dau evenimentelor C2 povestite caracteristici care le deosetjesc dintr-o dată de toate cele la care avem obiceiul să asistăm, ne găsim în lața unei literaturi fantastice, mituri, povești etc. Romancierul ne prezintă evenimente cotidiene; el vrea să le dea pe cît posibil aparența realității, ceea cc poate merge pînă la mistificare (Defoe). Dar ceea ce ne povestește romancierul este neverificabil, și, în conse- cință, ceea cc ne spune el trebuie să fie suficient ca să-i dea această aparentă a realității... Din momentul în care un scriitor pune pe coperta cărții sale roman, el declară că este zadarnic ca să cauți (orice fel dc) confirmare Chiar dacă povestirea veridică arc întotdeauna drept sprijin o evidență exterioara, romanul trebuie să fie in stare să ne- convingă de ceea ce ne prezintă. Pentru că este domeniul fenomenologic prin excelență, locul, prin excelență, in care realitatea ne apare sau poate să ne apară ; iată pentru cc romanul este laboratorul povestirii. II. Munca asupra formei în roman trezește dc la început o impor- tanță de prim plan. Intr-adevăr, puțin cîte puțin, devenind publice și istorice, povestirile veridice se fixează, se ordonează și se reduc după anumite principii (chiar și acela care este astăzi romanul „tradițional-, romanul care nu-și pune nici o întrebare). înțelegerii inițiale, se substituie o altă incomparabil mai bogată, eliminînd sistematic anumite aspecte; ea acoperă, puțin cîte puțin, experiența reală, se substituie acesteia, ajungînd astfel la o mistificare generalizată. Exploatarea diferitelor forme dc roman descoperă ceea ce este contingent în lumea cu care sintem obișnuiți, o demască, o elibe- rează, permițtndu-ne să regăsim dincolo de povestirea fixată prin scris toi ceea ce ea ascunde sau ceea ce trece sub tăcere, adică povestirea funda- mentală în care se scaldă întreaga noastră viață. Pe de altă parte evident că forma fiind un principiu de alegere (și stilul in această privință apare ca unul din aspectele formei, fiind maniera de care amănuntul însuși al limbii si leagă, ceea ce conduce la alegerea cutărui cuvîni sau cutărci înfățișări mai mult decît alta), forme noi vor descoperi în realitate lucruri noi, legături noi și aceasta natural cu atît mat mult cu cît legătura lor internă se va afirma mai pronunțat, în raport cu alte forme: cu atît mai mult cu cit vor fi mai riguroase. Invers, realităților diferite le corespund forme dc povestire diferite. Ori este clar că lumea în care trăim sc transformă cu mare rapiditate. Tehnicile tradiționale ale povestirii sînt incapabile de-a integra toate noile raporturi astfel survenite. Rezultă o continuă nepotrivire : este imposibil să rinduim în conștiința noastră toate informațiile care năvălesc în ea, pînă cînd nc lipsesc uneltele adecvate. Căutarea noilor forme de roman a căror putere de integrare să fie mai mare, joacă deci un triplu rol în raport de conștiința pe care o avem asupra realului: de denunțare, de explorare și de adaptare. Romancierul care se sustrage acestei munci, nerăsturntnd obiceiurile, necerînd cititorului său nici un efori deosebit, neobligîndu-l la acea întoarcere la sine însuși, la această punere în discuție a pozițiilor de mult timp cîștigate, are desigur Orb**tAri G3 un succes mai ușor, dar el se face complicele acestor profunde nepotriviri, acestei nopți în care ne zbatem. Prezintă mai rigid încă reflexele conștiin- ței, mai greu deșteptarea ci. contribuie la sufocarea ei astfel îneît chiar dacă are intenții serioase, opera sa pînă în ccic din urmă este otravă. Inventivitatea formală în roman, departe dc-a se opune realismului cum își imaginează adesea o critică mioapă, este condiția sine qua non a unui realism mai accentuat. III. Dar legătura romanului cu realitatea care nc înconjoară nu se reduce la faptul că ceea ce ne descrie se prezintă ca un fragment iluzoriu a! acesteia, fragment mai izolat, mai mlădios, care este deci posibil să se studieze îndeaproape. Diferența între evenimentele romanului și acelea ale vieții nu constă numai în faptul că este posibil să verificăm pe unele în timp ce pe celelalte nu Ic putem atinge decît prin textul care Ic prezintă. Ele sini, de asemenea, pentru a folosi o expresie curentă, mai ..interesante" decît cele reale. Apariția acestor ficțiuni corespunde unei nevoi. întregește o funcțiune. Personajele imaginare împlinesc golurile realității și ne-o lămuresc. ., . Această aplicare a romanului la realitate este de-o extremă camplcxitate și „realismul" său, faptul că se prezintă ca un fragment iluzo- riu al cotidianului, nu este decît un aspect deosebit, acela care permite să-l izolăm ca gen literar. Numesc „simbolismul" unui roman, ansamblu! legăturilor pe care ni le descrie cu realitatea pe care o trăim. Simbolismul extern al romanului tinde să se reflecte într-un simbolism intern, anumite părți jucînd în raport cu ansamblul același rol ca al acestuia în raport cu realitatea. IV. .Această legătură generală a „realității" descrisă de roman, cu reali- tatea care ne înconjoară, se înțelege dc la sine că este acel element care determină ceea ce noi numim în mod obișnuit tema sau subiectul, acestea apărînd ca un răspuns la o anumită situație a conștiinței. Dar această temă și acest subiect nu se pot separa de felul în care sînt prezentate, de forma sub care se exprimă. La o nouă situație, la o nouă conștiință a ceea ce este romanul, legăturilor pe care le întreține cu realitatea, propriului statut, corespund deci forme noi, indiferent dacă nc referim la limbă, stil, tehnică, compoziție, structură. Invers, căutarea formelor noi descoperind subiecte noi. descoperă legături noi. Plecînd dc ta un anumit grad de reflexie, realism, formalism sau simbolism in roman, apar ca și constituind o unitate dc nezdruncinat ( ... ) ... Rezultă din toate acestea că orice veritabilă transformare a formei de roman, orice fecundă căutare în acest domeniu, nu se poate situa decît în interiorul unei transformări, a noțiunii însăși dc roman caro evoluiază foarte încet dar inevitabil (toate marile romane ale secolului al XX-ka ates tă aceasta), către o specie nouă de poezie. în acclaș timp epică și didactică. Tn interiorul unei transformări a noțiunii însăși de literatură care apare nu numai ca o simplă reacție sau ca un lux, ci în rolul său esențial, în interiorul funcțiunii sale sociale și ca experiență metodică. til Orjentdrt din lirica universală PErER HUCHEL O NOAPTE DE TOAMNA L/ ude ești, zi care-atunci ai apus 2 Colinâ-n septembrie, iatâ-mă sus tn ointul, stîrnit ce făcea frunza să cadă. Dar scufundat in liniștea din copaci și din nori — Omagii ale nopții de toamnă, cocori Treceau peste copiitd-iscoadă. O, ceas depărtat, un cintec de laudă fie / Cu git alungit marile păsări zburau prin tărie. Copilul le striga, de jos, un cuvint. Ele țivleau strident și piereau duse de vînt. !n tufe și crengi filfiia părul tău desfăcut, Mumă timpurie, care pe toate le-ai născut. Mlaștini și fluvii, prăpăstii și astre. Te-am văzut vinturînd Prin ciurul zării albastre Colbul incandescent, meteorii. Pipăind pămintul cit toți porii, Am auzit scaieți și pietre cîntind. Colina plutea. $i țișnea cite-odată Pe cer in jos o aprinsă săgeată. Nimerea noaptea. Dar ea la oblincuri Cu beznă grăbită rana-și închidea Și peste plopii legănați neatinsă stătea. Focuri și izvoare uijiiau în adine uri. WILHELM LF.HMANR D A P H N E Gutuia crește. Răcoroasă, Stă-n mina ce-a cuprins-o lin. Așa a pipăit Apollo Aprins, ai Daphnei tinăr sin. DMi liric* 65 Trecută-i jurnatatea verii. Dar tot mai ciniă-n sus și-n jos Un elf fricos — e pitulicea — Din verde-n verde cort umbros. CU, fericită, — aceeași strofă De-ntoarcere s-a-ncredințat, Atitea vieți prin risc frecut-au, Aiitia sini s-au fecundat. N-alungă fluturii iubirii Nici iz de stirv, și nici dezgust; Iară și iară bea isolda. Și bea Tristan vrăjitul must. Spre fructe se strunește focul. Amiaza spre amurg o ia. Nemai lemindu-se de-Apolio, S-ascunde Daphne-n mina mea. HANS CAROSSA ZI ÎN GRADINĂ in plopi tremurători mai zboară încă Polenul, iarba-i ninsă sub fereastră. Un toporaș sclipirea și-o aruncă Parc-ar veni o doamnă-n rochie-albastrd. Peste țintind umbre trec ca fumul, intiia beznă-n gardul viu s-arală. Aveam de lucru: să așternem drumul Cel nou, cu plăci de-ardezie curată. De Ungă liliac, el ocolește Pînă la poartă! O să fie gata Curind, și peste timpul ce sclipește O să-și aprindă portul nestemata. ■ _ . ț O, lungă zi-n grădină! Seară plină De izuri, strat inform șt fără floare! Ce bine el Cu sapa în țărină. Lucram la visul verii viitoare. In românește dc ȘTEFAN AUG. DOINAȘ 06 Ou» Uruco wnvooiB GEORGE FORESTIER O CORABIE CE NU SE MAI ÎNTOARCE Cintecul de mare al peștilor se umflă peste țărm. Raiene, delfini, grămezi de spinări. Prin ochiurile timpului dansează clocotitor nisipul. O corabie ce nu se mai întoarce Iși uită portul. Constelațiile și hula Se confundă. Urâțele digului se întind. Furtunile Fac semne de-adio cu disperare Si-mprăștie lumina In mîlul uitării. Adine intre stinci. In cruste pătrate Clocotește căldura Zilelor stinse. ADOLF ENDLER FURTUNA * lașa drumurilor se destramă-n fiorul spontan. Soarele se topește lîngă obrazul pietrei. Noi stăm culcați în lăstăriș. Simțim mai limpede, In sînge, refluxul și fluxul, . Semnele vinului. Vijelia despică fulgerător peisajul Aici un gri mohorit I Alături un verde ardent I De-acuma știu: Cu vijeliile ești înrudită ! Acum ești scoică Și-ndată înflorești precum măceșul. în românește de ANGHEL DUMBRĂVEANU HH.DE DOMIN O C H I DE TOAMNĂ Lopește-te st rins de pămînt f Waî miroase a vară pămînt ul, și trupul încă a dragoste. Iarba insă deasupră-fi îngălbenește ( Rece e vîntul și cu semințe de pdlămidd plin Și visul cu picioare de umbră ce te urmează, al tău, are ochi de toamnă. tn românește de CRIȘU DASCAW Om. linca umvoraalA cronica literară VLADIMIR STREINII: „VERSIFICAȚIA MODERNĂ" STUDIU ISTORIC 5< TEORETIC ASUPRA VERSULUI LIBER E.P.L. 1966 O istorie a versului liber — întrebuințai în franța și la noi de peste opinci de am — este binevenită, deoarece se face cunoscută o tradiție a cfarlu'ui de inovație formală adop- tată, cu rezistența de rigoare, de literatura modernă. Exprimînd o tendință deliberată de eli- berare a lirismului de toate canoanele mecanicizante ale prozodiei clasice, cultivarea versului liber dă o accepție nouă raportului dintre sentiment și ritm, dintre conținutul poeziei fi muzica exprimării sale. Punctul de vedere al criticului Vladimir Streinii fiind acela de istoric literar, nedeprins cu speculațiile filosofice ale esteticei, micșorează problematica versificației — in ciuda faptului că el cunoaște foarte bine prozodia clasică, — fi prezintă, inevitabil, un tablou incomplet al evoluției versului liber, cu lux de amănunte asupra antecedentelor și originii versului liber francez fi a teoreticienilor lui dc fadura manifestului literar, cu foarte sgîrcite considerații asupra literaturii germane și anglo-saxone, italiene și lipsind cu dcsmnrșire cete asupra liir- ruturii ruse și spaniole. Ancheta internațională deficitarii reduce perspectiva noastră estetică și particularizează arbitrar fenomentul și explicația lui. Pentru Vladimir Sireinu, versul liber a fost o dezbatere indeosebi a literaturii franceze, și nit are nici definiție, nici esietică pro- prie (v. p, 301) Dacă ar fi astfel, ne întrebăm de ce erau necesare completările primelor o sută de pagini de bună istoriografie literară francezii, precum și neinspiratele Implicații este- tice în istoria versului liber din ultima parte u cărții. Ce rost avea, la urma urmei, un vuluni de 350 de pagitu, care nu poate lămuri nici o problemă de ordin estetic in legătură cu exis- tența versului liber In literatura rămână contemporană ? Vădit derutai, din punct de vedere teoretic, in înțelegerea și legimitatea versului liber, Vladimir Streinu este de părere că, de vreme ce versul liber există, se poate vorbi despre evoluția lui ca despre un fenomen pe care talentul deosebit al vreunui poet ar putea să justi- fice istoricește această „voință de noutate", ca „manifestare particulară, nesubsumată și nesubsumabdă", Jegitiaundu-ie astfel experiența de a-fi măsura versul cu Scurtimea sau lun- gimea variabila a zvicniturilor emotivei" (pag. 297). Versul liber ramănesc, descoperit de Atace- donski, cu șase ani înaintea confraților francezi, și minait cu talent pentru prima dată de tra- diționalul Șt, O. losif. fără să fi țosf obținut prin dislocarea alexandrinului, din simplul motiv că n-am avut anterior perioada rigorilor clasice, a fost adoptat definitiv ca metru mai mlădios alături de versul clasic, și se potrivește cu geniul limbii noastre, confirmînd „tradiția ritmurilor instinctive ale poeziei noastre populare". Observațiile sint juste. In schimb, e discu- tabilă convingerea istoricului nostru literar că, nefiind numai o chestiune de ordin prozodic, versul liric în apusul Europei e un reflex al vitalismului — „coordonată cultural stilistică a îndrumării spiritului francez ta valoarea vieții" (pg. 301). Vitalismul subordonează arta sau o integrează ritmului bilogic, o consideră excrescență a pulsației naturii. Vladimir Streina, în lipsa interpretării estetice a versului liber, pe care îl socotește rod al experienței poetice, stăruie asupra esteticii fui ferm Af Guyau, dar scapă totuși din vedere că acesta nu pledează C'tanic* lli*r*rA 69 pTOpriu-zis pentru versul liber, ci ridică numai problema unei libertății de expresie care sa cuprindă palpitația vieții, fără să renunțe la ritmul universal, supraindividual, la versificație ca „plenitudine a armoniei", ritmul versului fiind, după el, însăși bălaia inimii. De altfel și autorul versificației moderne simte nevoia să conchidă reprcducind un lung citat despre ritm, luat din Șpencer și nu, cum ar fi fost firesc, de la un literat. Era preferabil, bunăoară, sd se asocieze, cum făcea Andre Maur oi s (La jeunesse devant notre lemps, Flaminarion, 1937). originea ideii de poezie cu aceea de ritm, adică „de cuvinte supuse 1a reguli muzicale și fixe și chiar la rimă", atit din nevoia de reconstruire a universului, după sensul primitiv al ferme- nului, cit și pentru funcția mîngîietoare pentru spirit ce o poate aven „reîntoarcerea la inter vale regulate a unui sunet fidel”. Că poezia nu se poale, în niciun caz, dispensa de ritm, e însuși faptul că și versul liber se realizează prin folosirea conștientă a unor „ritmuri variate după nevoia de expresivitate și măsuri formal asimetrice” (pg. 165). Toată problema consta dacă nestatornicia ritmului și nesocotirea rimei sugerează o muzică mai adincă a îmbinării cuvintelor, deci reconstituirea lirică a universului, „unitatea adevărată" despre care vorbea și poetul liberversificani Gusiave Kahn, este posibilă fără sentimentul securității, dat de suc- cesiunea organizată a accentelor? Visul tui Eaudelaire de a se ajunge la „miracolul unei proze poetice, muzicală fără ritm și fără rimă" exprimă o concepție tributară încă ideii că poezia este numai afectivitate, mișcare difuză a sensibilității. Poezia este insă, in primul rind, ingeminare de cuvinte și acestea au un destin al lor, căutat de poetul chemai să le „logodească". Poetul liberversificani, urmărind sd „exprime necunoscutul" sparg uneori legile interne ale cuvintelor, din neputința de a lecuprinde intr-o unitate prozodică. Este simpto- maticii adeziunea numai platonică a lui MaUarmâ la versificația, liberă, in timp ce practica șt pe mai departe versul și melrico tradițională. De asemenea, este foarte semnificativă auto- disciplina pe care un poet de talia lui T. Arghezi și-o impune în versificație. Dar, oricum, versificația liberă ridică o seamă de întrebări pentru criticul literar, iar acestea nu pot escamota estetica și chiar filosofia artei I Cunoscător temeinic al literaturii române și franceze, Vladimir Streina nu scapă pri- lejul să îmbogățească studiul acesta cu observații, analize și caracterizări subtile și extrem de interesante. Menționez numai cîteva, cum fir fi cele despre prozodia clasică; personali- tatea lui Rimbaud; caracterul excesiv de intelectualizore al simboliștilor; cronologia versu- lui liber francez și românesc; evoluția versului nostru clasic și popular; virtuozitatea for molii a lui Șt. O. losit; versul liber al iui Adrian Mantie, I. Mintdescu ș,n. O anumită inconsecvență in atitudini pare a se ghici în denigrarea prozodiei lui G. Alexandrescu, căruia i se contestă simțul armoniei, dar și folosirea versurilor libere, fiindcă nu avea conștiința inovației, pe cită vreme La Fontaine este socotit un precursor pentru presupusa-i nuanța nouă n versurilor libere! dnfon Pann este criticat pentru neglijențele sale formale, dar se accepții existența versului liber involuntar în poezia noastră populară. G. Bacovia este — după V, Streina prototipul versificatorului liber, deși versul Iui nu-i întotdeauna lipsit de ritm și rimă. I se atribuie, in mod gratuit, calitatea „de a-și organiza dezorganizarea", precum și prechibzuința incapacității de a versifica. Dacă intr-adevăr „Bacovia e un tehni- cean al iluziei de elementaritate și el își înșăla admiratorii cînd aceștia se opresc în fața versului său embrionar", lui i se contestă implicit sinceritatea simțirii, al cărei țipăt, în fond, nc răscolește atit de direct, nu tehnico exprimării. Aceasta era firesc să se perfecționeze cu virsta si poeziile cele mai impresionante ar fi atunci, desigur, nu rele din primul său volum. Sincopele și leșinurile la jumătatea metrului de bază sau după primul cmnnt nu spun mare lucru in toate poeziile tui Bacovia care, se știe, e foarte inegal, deși e cel mai identic cu sine în formă. hi ciuda calităților sale de critic literar înzestrat (și de poet), \ ladimir Streina nu simte valoarea reală a poeziei tui Lucian Plaga și nici nu-i înțelege, atunci cînd confundă vibrația lirică a Poemelor luminii cu „cugetările" din Pietre pentru templul meu. Ceea ce surprinde, in genere, e faptul că criticul nu face nici o analiză a expresivităfii versurilor libere, într-un volum ce dezbate tocmai versificația modernă și virtuțile ei expresive. Carac- terizările sintetice, interesante, asupra unor poeți contemporani se răsfrîng asupra conținu- tului și mi a formei versurilor, cum ne așteptam. Pledoaria pentru cel de al treilea clasicism românesc și expectativa prevăzătoare a promovării versului liber, elogiile exagerate Iu adresa tui Marin Sorescu, adoptarea concepției lui Maflarmc asupra caracterului stAci individual ai prozodiei noi (căreia i se contestă atît de ritos existența unui criteriu teoretic), nu putea duce decît ia concluzia cu: „Deosebirea dintre versificația veche și versificația nouă se declară... exclusiv între formele clasice imperfecte și formele libere perfecte" (pg. 301), Dud rostul cărții lui Vladimir Streinii este de a trezi interesul pentru versificația strict indi- 70j Cronica lltcuii ufduafd „concepută să se modeleze după conturul mișcător al .sensibilității fiecărui poet, să i împrumute tresăririle și sa se legene in legănările ci" (pg. 57). Scrisă înir-un stil elegant, intelect utilizat, și lapidar pe alocuri, intr-o limbă încărcată de neologisme, printre care unele excesive (ca: exsanguu, conmiiiton}, Versificația moderna vrea să impună folosirea unui termen îndrăgit de autor: verslibrismul, Substantivul, respec- tiv adjectivul, fiind cuoînt compus, nu respectă simțul limbii, întrucît substantivizarea adjec- tivului component (librist) nu e posibilă atîta vreme cît avem în componența sa un alt sub- stantiv (oers ). NlCOl.AE ȚIRIOI MATEI CĂLINESCU: „ASPECTE LITERARE" C v a făcui afirmația cu Mutei Călinescu ar fi un discipol al lui Tudor Vianu, format la școala acestuia (cf. N. Mtmolescu, in Contemporanul). Constatarea nu este lipsită de temei. Cele citeua articole consacrate activității profesorului și cercetătorului Vianu din ultima sa carte, (Aspecte literare, Ept, 1965), dezvăluie adeziunea criticului ta principiile și metoda maestrului. Matei Călinescu desprinde din activitatea profesorului și criticului Vianu acele calități socotite esențiale și exemplare, printre care — in primul riad — capaci- tatea acestuia „de a asocia faptele du artă... de a trăi cultura", precum și calmul pătrun- zător al cugetării, absența totală a grabei, disocierea calmă și riguroasă, entuziasmul lucid, gravitatea și demnitatea ideilor. .. Ținând critic se adapă insă și ta alte izvoare, nutrind totodată aspirații spre descoperirea și cucerirea unor noi poziții în investigarea literaturii. Astfel, dc Vianu se deosebește în interpretarea actului critic. Se știe că Vrana «sacra actul critic cu activitatea științifică de cercetare. 4 face critică, în concepția sa, însemna a desco- peri, a clasa, a explica și valorifica ugerele literare. Sarcina primordială a criticului, compa- rat cu omul de știință, ar fi stabilirea unei operații de încercuire, de reducere critică: „Faptul ca fenomenul literar este poate ireductibil in ultima lui adtncime nu justifică indolența și ezitările rațiunii" — afirmă categoric Vianu in Arta prozatorilor români (Edil. Contemporană, Huc., 1941, p. II). Vianu socotea deci drept facultate dominantă a criticului rațiunea și nu inluifia sau talentul. Scopul esențial at criticii (al criticii serioase fi oneste — cum se exprimă autorul) este cunoștința șt nu emoția. Ultima este proprie operei de artă, cunoștința fiind specifică activității de cercetare critică .. . S'pre deosebire de Vianu — ale cărui opinii le citează însă totdeauna cu venerație, în studiile sale —, Afater Călinescu îmbrățișează o opinie contrarii, considerînd critica un act de creație, apropiindu-Se in acest fel de genialul său omonim — George Călinescu, cu care insă polemizează adesea. In concepția sa, critica are menirea de a deschide perspective cît mni adinei asupra fenomenului de artă ; ea este act de creație „fiindcă presupune dorința comunicării unei trăiri specifice ireductibile", sarcina esențială a criticului fiind aceea de ti reface, pe wr alt plan, „itinerarul misterios" al crea- torului (op. cit. p. 332—3). ia fel ca si maeștrii săi, Matei Călinescu se apropie de fenomenul literar cu simță- minirtl unei mart responsabilități, încercind să stabilească secretul arfei creatorilor, calitățile pregnante ale scrisului lor, precum si aspirațiile fundamentale în ordinea estetică. In desprin- derea acestor trăsături distinctive, criticul are nevoie — după părerea sa — de foarte multe t ulltăți, printre care esențiale r se par: „vocația, talentul p personalitatea". Prin vocație, .riticut înțelege „o abnegație, chiar o asceză", talentul definindu-se prin „dexteritate, adap- tabilitate la reguli, elasticitate", iar personalitatea printr-o „fizionomie intelectuală și afec- tivă distinctă". ... Tn lumina acestor principii — care ni se par rezonabile — este cazul să sa fie apreciatii propriu sa activitate. întrebarea pe cure ne-o punem este în legătură tc- mai cu fizionomia distinctă a criticului, pentru a vedea în ce măsură considerațiile sate teo- retice sint sau nu întemeiate în activitatea practicii. De la bun început, trebuie să-i recunoaștem tînărului critic, ca o trăsătură funciară, năzuința permanentă de a se delimita in aprecierile sale atît de iluștrii înaintași, cît și de contemporani, chiar atunci cînd în mod evident el pleacă de la motive și teme deja dez- Cronica, literar* bătute. In cartea care marchează debutul său editorial. Titanul și geniul în poezia lui Emi- nescu fE/J 1964), cercetarea este axată in turul motivului titanului și al genului despre care s-a mai scris în literatura de specialitate. Autorul însuși dezvăluie bazele de pornire intr-un curs al lui D. Popovici și în scrierile lui Vianu și George Călinescu: Meritul lui Matei Călinescu este că a lărgit considerabil sfera preocupărilor în această direcție — urmă- rind evoluția motivului titanic în poezia eminesciană, pn'ctim și religiile dintre cele două simboluri romantice: titanul și geniul așa cum se intitnesc ele în opera marelui nostru poet. Ceva mai mult și mai semnificația e faptul că părerile constituite sînt uneori combătute, corectate sau completate. Matei Călinescu se declară în vădii dezacord cu D. Popooici atunci cînd acesta încearcă o apropiere a concepției estetice eminesciene de simbolismul mistic nl artei prerafaelite, prerafaeliiismul fiind apreciat ca „o doctrină cu care marele poet român nu are aproape nimic comun". Na sînt admise nici concluziile comparatistului ceh Vaclav Cerny referitoare la caracteristicile titanismului. După sine, calitățile titanului romantic ar fi „îndrăzneala, nesupunerea, noncoformismul, dorințele inconoclasate, puterea distinctivă pusă in slujba unei idei, ca și capacitatea mare de a năzuî, setea de grandios..(p. 60/ Caracteristic cercetării lui Matei Călinescu este și dialogul cu maeștrii criticii românești. De pildă, in studiul despre Ion Minulescu sau resursele umorului liric — apărut și cu prefață ta edifia de Versuri, din 1964 — criticul contestă punctul de vedere călinescian al lipsei de intenționalitate umoristică, precum și afirmarea acestuia că „sonoritatea exterioară nu împie- dică vagul simbolist". Tot astfel, în studiul despre Universul liric al Iui Bacovia se preci- zează că puerilitatea, infantilismul nu trebuiesc considerate ca afectare sau ca manieră, ici ca rezultat al unui proces de „regresiune spre zonele copilăriei. în lata brutalității și cinis- mului dominante în relațiile sociale exterioare" (p. 19). In articolul despre Camil Petrescu, autorul corectează opinia lui G. Călinescu cu privire la inadaptabilitatea din opera lui Camil Petrescu și Brătescu- doinești, în sensul că la Camil Petrescu aceasta „exprimă cca mai diferențiată revoltă de tip individual opusă societății burgheze11, (p. 1.34). Este însă cert că — ața cum mai spuneam — Matei Călinescu nutrește o mare admirație pentru omo- nimul său. In studiul Despre spiritul efilinescian sint plasate sub proiectorul critic acela tră- sături caracteristice lui G. Călinescu pe care tinde sd le realizeze el însuși în opera sa. Cu metodă, Matei Călinescu reține cu precădere capacitatea maestrului „de a situa un fenouen literar Izolat intr-un context și a-i îmbogățit astfel determinările evidente, căci contextul se reflectă în fenomen, ca un peisaj într-o apă" (p. 110). Cercetătorul enuineri — pentru a le reține și utiliza — mijloacele posibile în critică folosite de către 0. Călinescu: „asociația, metafora intelectuală, sugestia, comparația, referință îslorîcă sau tipologică, aforis- mul ironic etc.“ (p. 140 ). Elogiază de asemenea libertatea spiritului eălinescian, sttuîndu-se pe aceleași poziții în interpretarea actului critic ca un aci de creație, Ca „expresie naturală a unei mari mobilități intelectuale, a unei mari aptitudini in direcția simpatiei estetice, alimentată de vaste lecturi și legitimată de acea înaltă și exactă conștiință de sine",., (p. 141). După exemplul celor doi corifei ai criticii românești moderne, Matei Călinescu — la rindut său încadrează opera de artă, creația unui seriilor, în tradiția națională. Stabilind — acolo unde este cazul — și unele afinități sau influențe din literatura universală. Așa procedează, de pildă, cu opera lui Bacovia, pe care o încadrează in tradiția poeziei românești, „care începe cu Eminescu șl se continuu, prefigurind mai îndeaproape universul bacovian, prin așanumîții „proletari culți", de felul lui Tradem" (p. 22). La fel și cu Ștefan Petică, unul dintre precursori: simbolismului românesc, cure — ca și Bacovia — face parte „din aceeași familie a poeților „osindiți" (p. 27), Este cazul sd reținem aici și predilecția cerce- tătorului pentru opera unor i tinda plan ca Eminescu, (in uda plai de geniu), Petică, Bacovia, Blaga, Camil Petrescu, ș.a. Pentru a surprinde cu mai multa finețe fizionomia estetică a subiectelor cercetate, Matei Călinescu recurge adesea la un procedeu critic tradițional al paralelismului, al apropie- rilor, cu scopul de a surprinde diferențele specifice, hderesante ne-au părui apropierile Petică—Bacovia (p. 36), Topirceanu- Mimtles.it (preluată t recilor de la G. Călinescu) sau cea Swifi—Argfied — sub raportul cultivării mitului comic (p. 113). Aceste apropieri nu-s stabilite la intimplare, ci se bazează pe afinități certe, pe sesizarea unor influențe — uneori pe deosebiri, pe contraste, urmăriadn-se totdeauna circumscrierea originalității. Apropierile in cadrul literaturii universale — cînd suit făcute cu spirit de răspundere —Irăgesc perspec- iiua interpretării, Ani reținut astfel mai sus apropierea originală dintre Smift și Arghezi. S-ar mai putea cita, in aceeași direcție, apropierile Bacovia—Rollinat, (judicioasă I — p. 10). Minulest u -simboliștii belgieni (p. 15) cea dintre Cezar Baltag și Apollinaire (p.90) ș.a 72 Ca fi Vianu, Mutei Călinescu utilizează cu bune rezultate disocierile, îndeosebi atunci cînd trebuie să precizeze apartenența unui scriitor la un curent sau la o ideologie. Merită a fi reținute in deosebi disocierile stabilite intre estetica prerafaelită, parnasianism fi simbo- lism, aceasta în legătură cu operele Iui Eminescu, Bacovia, Petică... Deosebirea dintre picturalul prerafaelit și muzicalitatea simbolică îi apare ca fiind mai de grabă „de ordinul complementarității, decît de acela al contradicției" (p. 34—5). Mai amintim — in legătură cu poezia lui Geo Dumitrescu — fi discocierea dintre monologul dramatic și dialogul liric (p.265). Matei Călinescu acordă o deosebită atenție literaturii contemporane, fiind mereu pre- zent în paginile revistelor centrale ar articole sau cronici literare — în deosebi despre poezie. In acest domeniu al cercetării sale ne vedem siliți a face unele rezerve, tocmai pentru faptul că uneori abdică de ta principiile formulate de el însuși cu privire la actul critic și la misiu- nea criticii. Constaturile sale sînt uneori' neprecise, vagi sau p/ea genera'e. ia Beniuc, de pildă reține drept principală caracteristică a tirismutui identificarea „cu fenomene de o diver- sitate care poate părea derutantă” (p. 214); analiza unor poezii ale lui Labiș este expediată în grabă — așa cum se întîmplă cu poemtd Moartea căprioarei, căruia i se acordă exact cinci raiduri (p. 237). Criticul se ferește, atunci cînd este cazul să discute mai pe larg nereu- șitele unor creații, corectîndu-și neabil propozițiile prea critice prin inșirarea altora enco- miastice. Așa procedează in cazul Veronicâi Porumbacu sau în cel tri Ninei Cassian, ia care — cu multă timiditate — consemnensă „impresia de uscăciune conceptuală" (p. 277). Despre Adrian Păunescu vorbește în termeni eufemistici atunci cînd constată drept o trăsătură carac- teristică a poeziei sate faptul că „expresia precede emoția, ușurtndu-i șt Rrăbindu-i declan- șarea”, Tot despre Adrian Păunescu ni se spune că este un poet care nu-și domină impul- surile — „un remarcabil talent verbal" (p. 316) și urm.). Această atitudine de concesivitate vine — după părerea noastră — in contradicție cu părerea despre vocație, talent și perso- nalitate — componente ale criticului, stabilite teoretic de Matei Călinescu însuși. Considerăm că, față dc creația actuală, criticul trebuie să manifeste și o atitudine de îndrumare a scrii- torului, de orientare onestă a cititorului, procedînd cu mijloace științifice la circumscrierea valorii adevărate a operelor analizate. StMION BĂNBUIJÎSCU OVIDIU PAPADIMA: „CEZAR BOLIAC" ^^ititorul care dialoghează cu cartea — fenomen wmutiff născut din necesitățile descă- tușării creatoare a literei cuprinse in ea —va saluta totdeauna cu piăi ere apariția unor mono- grafii de istorie literară ca Anton Pann „Cîntece de lume” fi folclorul bucureșlean jf, mai recent. Cezar Boliae de Ovidiu Papadima. In ele, dincolo de procesul reconstituirii unei epoci in dinamismul ei social-istorie, cu toate particularitățile artistice ce-i aparțin, uneori de un pitoresc de netăgăduit, prin intermediul faptelor investigate răsare invariabil același adevăr de bază al oricărei metodologii de istorie literară și anume, că în desfășurarea ei biografia uruti autor și a unei opere literare în permanenta ei înnoire ca concepție de viață, tonalitate, tematică, amploare și densitate vaMcd este in genere dominată si polarizată de o constanță de caracter, care se cere viguros reliefată, pentru ca pfofiltd autorului și locul său in istoria literară să fie sesizabile fără diminuție. Cezar lioliac, omul și opera, s-a numărat pi nu recent printre capitolele cele mai dificile rde istoriei noastre literare. Sexld Pușcariu, in cursul său de literatură română moderna pinu la Junimea, ținui in 1023 -36 ia Universifaien din Cluj, a mărturisit faptul deschis; Dumitru Popovui, inaugurindu-și activitatea didactitu in 1937 Ia aceeași catedră in continuare cu un curs despre Junimea, nu s-a putut sustrage de osîiuia cărturarului de a analizei in citeva lecții introductive opera predecesorilor, printre care Cezar Botiac, cu evi- dente rezerve atît în privința înnoirilor tematice de netăgăduit și a limb» poetice legată fu factura ei de epocii, opera publicistului răminînd aproape cu desâvîrșire neinvesiigată. Or, Cezar Bolim a fost și s-a manifestat totdeauna mai mult ca o inteligență decît ca o sensi- 73 hiliiate. in oer va-i imbinindu-se totdeauna, in poem, ctntec liric, articol politic sau studiu arheologic, opera ngitaiorultii cu intențiile artistice. Astfel numai un studiu global al creației sale în sirius raport cu necesitățile momentului socint-istoric poate să nc ofere justa măsură a valorii sate. la monografia sa, Qoidiu Papadima „stăruie nu atit asupra împrejurărilor particulare ale vieții scriitorului, cit asupra atitudinilor și intervențiilor sale publice care-l recomandă ca pe o prezență deosebit de dinamică și activă in viața socială a timpului, consecventă con- vingerilor și aspirațiilor sate progresiste, ce s-au identificai de multe ori cu acelea ale popo- rului", subliniază just, in note de lector, din Scinteia, nr. 7059 din 2 august a.c. Adrian Anghetescu. liste, fără îndoiala, metoda cea mai adecvată acestui reprezentant agitat din beletristica noastră pașoptistă, mereu in mișcare, mereu implicat în munca conspirativă, suspectat, calomniat și năpăstuit — destin care își va imprima pecetea pe concepția bur- ghezului tihnii despre el și dincolo de mcartea sa. Cit caz s-a făcut, de exemplu, în publi- cistica europeană tn jurul numelui său numai cu privire ta faimoasele diamante ale contelui Zichtj, executat în viitoarea revoluției maghiare din 1848—49, poate chiar la ordinul personal al lui Ludovic Kossuth, și cit de ieftin — dacă trecem sub tăcere critica aspră al lui Kart Marx din pamfletul Domnul Vogț — a scăpat Ludovic KossufA. Este una din marile nedrep- tăți ale pătimașei ciocniri de idei nu totdeauna principială de pe urma căreia în bună parte burghezia europeană a pierdut ultima ei revoluție, pornită inițial sub auspicii atit de gene- roase și promițătoare. Surprinde astfel plăcut seriozitatea cu care Qoidiu Papadima tratează acest capitol trist din biografia lui Botine, răpindu-i prin ponderea amănuntului laturii senzațională și restituindu-i scriitorului, prin restatitirea adevărului isteric, onoarea. Cu același tact sini tratate și celelalte „probleme" care în focul luptei de idei intre tabăra revoluționarilor pașoptiști și reprezentanții spiritului contrarevoluționar burghezo-moșieresc, din jurul figurii și operei lui Cezar Boliac *— autenticitatea și profunzimea inspirației sale, valoarea estetică a limbajului său poetic, competența sa în domeniul arheologiei, cu un cuoînt tot ce se leagă de personalitatea sa atit de dinamică în literatură, politică, și știință. Bineînțeles, fată de o problematică atit de stufoasă și de încărcată cu detalii, capacitatea de analist a lui Qoidiu Papadima a fost pusă mereu ta grea încercare, iar desfășurarea pre- zentării faptelor nu a ptdut să decurgă totdeauna neted. Biruie totuși pînă în cete din urmă spiritul său critic, chiar dacă in drămuirea amănuntelor pe de o parte, in arhitectonica gene- rală a monografiei pe de alta parte, se pot semnaliza unele inegalități. In această privință insă Ovidiu Pa padina se împarte in destinul său de monografi st cu Erich Schmidt, autorul primului studiu complex despre G. E. Lessing, i u care Lessing, Cezar Boliac, personalitate mul- tilaterală, implicată intr-o epocă crucială din istoria neamului românesc, se aseamănă — păs- trată proporțiile — în privința inițiativelor. vervei și intereselor multiple, literare, publicistice și științifice — fapt neluat in seamă pînă în prezent de critica noastră literară. Or, despre monografia lui Schmidt s-a spus mereu că ea seamănă cu o valiză supraîncărcată. Astfel și lui Ovidiu Papadima i se poate reproșa uneori o aproape ostentativă bogăție a amănuntului istoric, biografic. ideologic sau tematic, pus în valoare în analizele sale, bogăție care ține totuși organic de Cezar Boliac. Căci printre ierți precursorii marei noastre literaturii din a doua jumătate a veacului trecut, acesta se dovedește, atît prin spiritul său multilateral, arii- oismtd neabătut și relativa sa longevitate în comparație cu nlți poeți, cit mai ales pdin darul său specific de a sfirni contradicții mai Ia fiece pas, cen mai dinamică și poate și fecundă personalitate creatoare, chiar dot ă din perspectiva măiestriei literare numai o mică parte a operei sale n putut să reziste vremii, O temă relativ nouă în istoria noastră literară nporttd femeilor în perioada premer- gătoare revoluției de la 1848 Iu lonsiituirea unei ambianțe prophee ireației literare — for- mează, prin convingerea cn care Ovidiu Papadima știe s-o valorifice in monografia de față, un moment de atmosferizare fericită prin care se explică și o seamă de particularități spe- cifice ale romantismului lui Cezar Boliac. S-ar fi cuvenit totuși, după magistrala analiză a aportului literaturii de meditații la definirea climatului estetic de debut al poetului Cezar Boliac, să se stabilească printr-o altă analiză ta fel de sigur condusă tradiția locală a „saloanelor" dominate de cîteva amfitrioane celebre, tradiție desigur și de origine bizantină. In felul acesta, pe de altă parte, ^dacismul" lui Cezar Boliac, cu mitologia desigur fante- zistă pe care și-o trează, s-ar fi evidențiat mai clar mi numai ca o variantă localii a tendin- țelor introduse de Maspherson în literele europene, ci acest dacism totodată nr ii puttd fi interpretat, cu toate amprentele sale ossianice, și ta formă direct protestatară față de cos- mopolitismul unora din saloanele literare din Principatele Române, hi general, această latură se cere studiata cu mai multă atenție ai nu fără ea in prealabil să se fi stabilii exact, pe 74 Cronica litoxar 1 baza unor inventare de carft care probabil exista, compoziția bibliotecilor boierești, circulația revistelor și gazetelor, cit și formația intelectuală și artistică a profesorilor particulari aduși din apus in unele familii ale protipendadei. Avem chezășie că la o viitoare ediție revizuim a monografiei sale, Ovidiu Papadinta va îmbogăți analiza climatului artistic și literar în care s-a fer mai Cezar liotiac. Tot astfel, el va putea să aducă și unele noi precizări cu privire ta metoda specifică primei jumătăți din secolul trecut a arheologiei, impregnată de romantism si ca atare cu toiul străină de ceea ce înțelegem astăzi prin ea. încă un Vasile Alecsandri s-a oferit lui Nicotae Băicescu să-i procure un cintec bătrinesc despre Mihai Viteazul, iar dacă un asemenea cintec nu s-ar găsi in AfaMaw, su i-l facă el. Sâ nn w/âm apoi de modul cu totul fantezist cu care, în a doua jumătate a veacului, pînă și Mihai Eminescu — după ce a audiat un curs ia marele Lepsius — și-a creat o mitologie personală dacică. Or, Lepsius a stă pi rut deja perceptele de bază ale arheologiei moderne, copiind si traducind cu fidelitate hieroglifele egiptene; alături însă de el sau în ciuda lui. în literatura germană, pilduitoare în multe privințe pentru poeții in mai toată Europa, Richard Wagner — și în suita sa Theophile Ga ut ier. G ar beți tr Atirevillg, Gabriet Danie Rossctti — își trează o mitologie cu totul personală, egipteană, celtică sau medievală, ascultînd numai și numai de legile imaginației. Precum am mai subliniat. Cezar Boliac a fost degrabă o inteligență decît o sensi- bilitate. Faptul aresta nu exclude insă jocul liber al imaginației creatoare, mai ales intr-un climat entuziast ca al pașoptiștilor în genere, De aici, dezinvoltura sa față de realism, chiar în accepțiunea termenului din secolul trecut, cînd el nu a fost scutit totdeauna dc așa-zisa „wine grossissante* a romantismului, deci de o curiozitate vie pentru anumite nuanțe nepre- văzute. de altfel proprii întregului fel dc trai al spiritelor revoluționare, S-ar putea scrie astfel studii ample în care să se analizeze neprevăzutul în viața și opera pașoptiștilor — a lui Atecu Russo, Niealac Băicescu. a fraților Golești, I, Eliade Rădutescu și a altora — neprevăzut care și-a exercitat forța modelatoare și in viața iui Boliac și care, departe de a fi fosi efectul unor puteri numai și numai obiective, s-ar evidenția ea o trăsătură ca ra tero- logieă o acestor corifei ai literelor noastre : demonia lor cea mai autentic proprie care le-a modelai în mare măsură viață și opera. Pledăm pentru viitor în favoarea unei adinciri caracterologice « marilor monografii închinate principalelor figuri ale literaturii noastre naționale. In adincimea aceasta nu se va putea face abstracție niciodată de condiționaHtatea socială și istorică în care aceștia au trăit și și-au desuvirșit creația. Reflexul ei va rămine o certitudine. Omul insa nu este niciodată pasiv față de mediu. El nu acceptă realitatea taie-quale, ci el o transformă continuu după o anumită legitate in care factorii obiectivi se îmbină cu factorii subiectivi, iar determinarea acestora din urmii nu este mai puțin importanta decît aceea a bazei generale materiale a unei epoci. Marx și F.ngels ne-art îndreptat atenția asupra acestui fapt încă din primele tor scrieri filozofice, iar ca efect final al unei societăți fără clase ei au indicat dezvoltarea liberă a oricărui talent in condifiunile optime ale producției. Doza de talent este, prin urmare, semnul distinctiv al artistului și in ea se implică ntit o anumită sensibilitate, o anumită direcție a interesului si o anumită receptivitate, cît și darul expresiei artistice, specific sfruc- tarată de Ia caz la caz. Am urmărit cu mare interes și plăcere toate mele analize din monografia Cezar Boliac de Ovidiu Papadima care se prezintă ca certe contribuții la definirea temperamentului artis- tic a! poetului. Ele sint numeroase, dar in urma metodei cronologice adoptate, dispersate pe întregul cuprins al lucrării. Nu credem c importantă faptul, că unii au fost tentați sâ definească această artă drept primitivistă, comparabila eu aceea a naivilor, de la începutul veacului, — al cărei cel mai faimos reprezentant a fost H, Rmisșeau— întrucît ea nu respecta unele elemetile de bază ale artei culte. însă de primordială însemnătate este faptul însăși, că țărani, mai preci spus fărance, fără nici o pregătire școlară de specialitate, ci numai cu aceea pe care le-a oferit o viata de la sat —și poale și aceea imcomoletâ din cauza războiului trecut — dînd curs liber unui imbold lăuntric au apucat penelul și au început să-și așternă pe pînză o viziune proprie a lumii, a sentimentelor, a gîndurilor lor. Fenomenul s-a petrecut în mai multe localități din Banatul iugoslav, luind o desfășu- rare interesantă și de amploare mai cu seamă în Uzdin. Uzdinul este o comuna mare, cu peste (5000 de locuitori, majoritatea muncind în agricultură. Ca organizații cul- turale trebuie să amintim aci Societatea corală și de teatru „Doina", mai veche și Căminul Cultural, înființat mai tirziu. Dar comuna mai are o bibliotecă mare, cinematograf, coopera- tivă agricolă, asociație sportivă, „cămin" vînătoresc, sală de distracțe pentru tineret, parc și alte realizări ale vieții noi. Hzdinențele erau cunoscute de mai multă vreme ca iubitoare de odoare casnice pompoase, cît mai bogat lucrate și ca atare țesăturile, chilimurile și celelalte lucruri de mînă ieșite din iscusința lor erau vestite. începutul cel nou I-a făcut Anuca Măran, considerată decan pictorițelor din comună, fiind născută în anul 1918. Odată cu ea, adecă în anul 1961, a început să picteze și .Marin Bălan, care e mai lînără decît ea cu cinei ani. Pe lîngă Comitetul Femeilor din Uzdin s-a înființat. în 1962, o secție de pictură, căreia i s-au alăturat. încă în acel an, și alte țărance Mărioara Motorojescu (n. 1928), Dolamă (n. 1030), Sofia Doctean (n. 1930) și Morica Iepure măritată Chef (n, 1933), ca în anei următor să le urmeze și Florica Puia (de aceeași vîrstă). După cum vedem toate femei în deplină putere de muncă, mărturisind singure, că au început să picteze .Jără să-și dea seama de valoarea lucrului lor". Este interesant totuși să aflăm cum își povestesc unele dintre ele debuturile : „l.ucrampe ascuns, să nu mă vadă bărbatul că îmi pierd timpul cu astfel de Îndeletnicirii. hni era și rușine. Aruncam pinza sub pai cînd auzeam că el se întoarce de la lucru. Seara, cind toți ai casei se culcau, eu mă prefăceam că am de tors. Dar, după ce ei dormeau, scoteam pi nea de unde am aruncat-o și imi continuam lucrul'' — povestește .InuZcn Atdran, pe care un vinzător de vojsele a luat-o în rîs, cîtid a voit să-și cumpere prima oară culori in tuburi: „Acestea nu nu sînt pentru a vopsi scaune și mese de bucătărie" — a zis el". „Dar eu mi-am văzut de drum și le-am adus acasă". Sofia Dociean ne dă lămuriri asupra modului dc inspirație ./fă duceam în grădină și mă uitam ta floti, ta culorile lor, la forma tor, ta sâ găsesc ceva nou". Cele mai multe însă recunosc că le venea cît se poate de greu să-și vadă de gospcxlărie, să lucreze la draperii pentru ferestre și să țese chilimuri și de aceea au început „să facă cu pensula, ceea ce au făcut cu acut". I.a început, ea să-și poată cumpăra culori, [venele și pînza. Societatea Femeilor și Casa de Cultură le-au dat ajutor financiar. în valoare de- -|8900 de dinari. Mai tirziu insă ele nu au avut nevoie de ajutoare, cumpărindu-și cele de trebuință din vinzarea tablourilor. Dar, se pune întrebarea, ce pictează aceste pictorițe sau. dacă vreți pictorițe țărance ? Care le sînt subiectele ? Răspunsul se poate da într-o singură frază : Lumea care le înconjoară, întim plări de toată ziua și întîmplări de zile mari, munca tor și distracțiile lor, deci preocupările productive, aspecte din satul lor și din hotarul lor, hora și chiar actul fina), înmormîntarea. linele se avîntă și la portrete. Printre reproducerile care ne stau la dispoziție citeva reprezintă scene de interior, altele din liber. „Invelitoarea", un interior semnat de Florica Chei, esle cît se poate de semnificativ pentru considerentele noastre. în dreapta tabloului apare un pat acoperit cu o cuvertură, înformindu-ne direct despre dimensiunile ornamentelor florale amin- tite, care îi cuprind tot cimpul, descriindu-ne în același timp și extrema lor complicație. O femee lucrează, slînd în picioare, la utilajul casnic care a dat nume tabloului, alta, pe scaun, brodează. Scena întreagă este încadrată între pereții camerei, ceea ce in sine ar fi sufi ient pentru a produce impresia unei intimități. Dar artista populară nu se mulțumește cu atît. Ea amplifică această impresie prin cățelul in hîrjoană jucăușă cu o familie întreagă de pisicuțe, surprinse intr-o atitudine de apărare plină de haz. Avem deci în față un tablou in legătură directă cu preocupările de ordin artistic mai vechi ale pictorițelor. Altă scenă de interior, „Găiirea pentru jos", pictată de Mărioara Motorojescu ne înfățișează operația cit se poate de complicată a împodobirii felelor și nevestelor tinere, în vederea ieșirii lor la horă. Un ceremonial întreg se desfășoară cu această ocazie, îndeplinit de multe ori cu asistența a două, trei vecine sau mătușf, avind ochi critici și pricepute in astfel de îndeletniciri. Tabloul ne dă măsura năzuinței de decor în exces, dar și a sîrguinței femeilor din Uzdîn. Artă 79 mi alt sat sau în alt oraș din lume nu s-au găsit astfel de pictorițe, care prin fantezia ți puterea artei lor să oprească pentru o clipă mersul vieții, spre a broda în culori ți ritm aspecte ale frumosului. Nu cred că in alt sat din lume sd existe o astfel de. galerie ca in Uzdinul socia- list. Inaugurarea ei reprezintă un eveniment măreț pentru acest sat ți pentru toți prietenii artei naive din fard noastră..." Iar mai încolo adăuga: „Putură naivă de la uzdin este mai Sirius legată de folclor decit pictura naivelor din Croațiea. Expresia picturii lor este dedusă din concepția colectivă a aspectelor populare. Este gingași ți mai plăcuiă, poate tocmai fiindcă a fost realizată de femei. Pictorițele din Uzdin sint unicele din marea familie a artiștilor din lume, care constituie un Cenaclu creator femenin. Privind picturile compuse de aceste țărance după muncă, ori în zile de sărbătoare și în duminici, am impresia că întrezăresc o orchestră de culori ți forme de mare armonic interioară. Această orchestra este dirijată de puterea nevăzută n original și a legendei. Foate aspectele vieții sînt trans- formate de pictorițele din Uzdin in semne ornamentale. Acesta este specificul lor, farmecul /or. Premiera filmului „Pictorițele de la Uzdin'' a urmat unui bogat program artiștic-cultural. executat de către membrii societății culturale „Doina" și ai Căminului Cultural, soliști, instru- mentiști, cintărcțr populari, ca Ionel Lepădat de la Radio Novî Sad, Gheorghe Velici și alții. „Filmul înciniă,.. emoționează... — scrie gazeta Libertatea -■ el dovedește multă prezență de spirit ți culori ce înnobilează sentimentele... In film nu sînt prezentate numai pictori- țele, ci Uzdinul aciuat, cu tot ce are mai frumos, mai măreț, de la munca din cîmp, din casele țărănești si pînă la jocul tradițional. O combinație admirabilă de prezentare a reali- tății actuale n Uzdimtlui, prin prizma creațiilor pictorițelor naive". In sală sînt prezente și pictorițele și realizatorul filmului, regizorul Liubișa Jocici. Mare însuflețire, mai tu seama între pictorițe, învățătorul Doclean și regizor. Despre aspectul tehnic al filmului Libertatea scrie: „Intenția regizorului, veteran al filmului de scurt metraj, a fost de a prezenta viața reală a Uzdinului, paralel cu tratarea transpusa artistic pe pînză, cu ajutorul culorilor, de către pictorițe. $î s-a ținut de ea. Viața la sat, cu diferitele momente din munca agricolă, secerișul, aratul, diferite tablouri din viața țăranului în casă și — prezentarea aceste vieți de către artiste. Oricare ar fi subiectul tablourilor pictate, ele sint lucrate in culori vii, care înviorează atmosfera din cadru. Și filmul ține seama de această împre- jurare. fără a neglija detaliile mai sumbre, mai întunecate. Muzica de acompa- niament este adecuată conținutului, filmul începînd cu „Rapsodia Română a Lui Enescu și coniinuînd cu melodii legate prin temă de conținutul tabloului filmat, interpretate de către orclrestra de muzică populară a societății „Doina" din Uzdin". Cum s-a creat Galeria de urlă plastică din Uzdin. Drept recunoștiință pentru succesele și realizările artistelor ieșite din sinul lor, uzdî- nenții au hotărît să le ușureze munca și să le creeze condiții favorabile manifestărilor de de ordin plastic. Cel mai potrivit mijloc li s-a părut a fi construirea unei așa zise Galerii de artă, care să cuprindă ateliere potrivite și o sală de expoziții, fie ocazionale, fie perma- nente oferind prin aceasta și posibilități vizitatorilor să vadă în orice timp lucrări ale pic- torițelor din loc sau din alte părți. Astfel s-a clădit un impozant edificiu, intr-un loc central al satului, cu etaj și lumină bună. Relațiile Uzdinului cu alte centre de pictură naivă din iugoslavia. Afară de cel mai tinăr — Uzdinul — in Iugoslavia s-au mai dezvoltat centre de pictură naivă in Hlebinjc (Croația), in Oparici (Serbia) și în Covacița (sat din Banatul iugoslav). Dar prin diferite localități mai lucrează și individual pictori naivi. Dintre toate, cum e și natural, cele mai intime legături Uzdinul le are cu centrul din Covacița, Situat abia ia 15 km de Uzdin, satul acesta este locuit în majoritate de slovaci, apoi de români și dc maghiari. Slovacii au un folclor decorativ bogat, ca și uzdinenții. Acti- vează aci vreo 10 pictori, după ocupație un lăcătuș, un tîmplar, un zidar, și șapte țărani, intre aceștia din urmă, și o femeie. După I llebînie, Covacița este al doilea centru, ca vechime, a! Iugoslaviei și organizează în fiecare an cîte o expoziție locală, obicei care a început să devină tradiție șl la Uzdin. La această expoziție artiștii din Covacița ascultă cu deosebii interes observațiile și criticile aduse de consăteni. Se inspiră și ei din viața și mediul încon- jurător, dar șl din folclor. Deosebirea față de pictorițele din Uzdin este în culorii, cei din Covacița folosind cu predilecție culori, în deosebi roșul și verdele mai închis ca și în port. 82 Arii in vreme ce culorile uzdinențeloc sini mai temperate, mai adecuate motivului, fără a trece însă în monotonie, utilizind toată «ama folclorica, multiplă și vie. Caracteristică pentru ambele grupuri este dragostea de viață, de lucrurile înconjurătoare, care reiese din tablourile tuluror. Se simte bine din lucrări, că ei nu tind spre o caricaturizare a subiectelor, spre o ironizare a lor, iar elementul comic, atunci cind apare, este tocmai rezultanta unei viziuni optimiste a lumii. Uneori poate această dragoste a subiectelor îi face să alunece într-un ușor idilism, care însă nu este deloc supărător. Unii din Govacița tind spre un grotesc accentuat. Ca semn al bunei înțelegeri dintre cele două centre semnalăm faptul, că în zilele de 5 și 6 octombrie 1963, pictorițele din Uzdin și-au expus lucrările In un loc cu naivii din Covacița, la expoziția anuală a acestora. Drept rezultat au obținut călduroase aprecieri lau- dative din partea „naivilor" mai vechi și mai încercați. Curați pictorițelor de la Uzdin s-a manifestai ți cu altă ocazie. Mâi adăugăm că înlre 15 decembrie 1965 și 15 ianuarie 1966, „pictorițele" din Uzdin au fost invitate să expună, la Ziiruch, in cea mai de seamă galerie de acolo, galeria Walchenturn, obținind un frumos succes cu cele 50 de tablouri ale lor, cele mai multe rămînînd în Elveția — sau mergînd în alte țări — cumpărate de amatori însuflețiți. Concluziile care se degajează din considerentele prezente ne obligă la constatarea că crearea și sprijinirea pînă la atare realizări a unui curent de artă sănătos, pornit dintr-o viziune realistă a lumii, nu s-ar putea produce decît într-un regim socialist, sprijinitor al manifestărilor culturale pe toate tărîmurile. VIRGI/ BIROU ATU 83 *] iU^i rii ! >->1-9! iii iîjî hi> i i ii” . ’J FbrÎEff Fma: ..Iarna la iWiir. c&rfi-reviste Mcolae Manolescu: ..Lecturi infidele** In Pseudopostțața volumului său intitulat Posibilitatea criticii fi istoriei literare, Nicolae Manolescu, delimitîndu-se atît față de critica impresionistă, „care ignoră opera, transfor- mînd-0 într-un pretext", cit și față de cea ana- lltic-explicativă ce se oprește la „structura ex- ternă", la „edificiul aparent, finit", își mărtu- risește punctul de vedere propriu : „Opera lite- rară, există, dar nu „obiectiv", ca un obiect existența ei trebuie recreată, făcută sensibilă, adică dovedită" (p. 184). Nu vrem să discutam aci dacă metoda preconizată dc N. Manolescu este într-adevăr unica valabilă, nici dacă, intr-o perspectivă materialist-dialectică, o bună ana- liză a structurilor, legată bineînțeles, și de studiul climatului sociakcultural în care s-au format, nu duce tocmai la relevarea adîncimi- lor inefabile ale operei, ca proces estetic nesfîr șit, Ceea ce ne propunem este a vedea pe seuri în ce măsură criticul și-a realizat in paginile cărții sale frumoasa ambiție de a justifica și a dovedi, precum o spune, cîteva opere literare. Titlul atrăgător, puțin șocant — Lecturi infi- dele vrea desigur să sublinieze prospețimea spirituală pe care și-o propune autorul în fața fiecărei noi cărți citite, sau chiar recitite. Și reușește, trebuie spus dc la bun început, în an- samblul volumului, să transmită cititorului această impresie de receptivitate mereu inoită. de sensibilitate vie în raport cu valorile lite- rare de diverse mărimi și caractere ce-i stau in atenție, de refuz al clișeelor; „lecturi infi- dele* e probabil și un mod qunsl-melaforic dc a spune: lecturi nonconformiste. Nicolae Manoles.-u aduce în discuție și cîteva lucrări mai puțin citite și comentate, cum sînt nuvelele lui Duiliu Zamfircscu și cîteva din cărțile, sa zicem „ne-clasicc" ale lui Liviu Rebreanu. față de care manifestă o remar- cabilă libertate de gîndire, nelăsîndu-se nici <> clipă copleșit de faima bine meritată a operelor lor fundamentale ca Fanase Scufia în cazul lui Zamfirescti și Ion și Răscoala în al lui Rebrea- nu. Dintre romanele lui George Călinescu îl ale- ge, deasemeni, pe cel mal puțin comentat. Cartea nunții și-l consideră dintr-un unghi destul de neobișnuit, ca „exercițiu", in dife- rite accepțiuni ale termenului; demonstrația, succintă, e totuși convingătoare și interesantă. Dar și în privința unor opere care se află consecvent în centrul preocupărilor literare, multe din interpretările sale au un aer de nou- tate, un timbru personal. Chiar dacă, de exem- plu, aserțiunea : „Creangă e jovial, are umor adesea mușcător, e, da, malițios, insă fără rău tale" (p. 7) nu este absolut inedită, în schimb compararea lui, pe o anumită latură, cu Phi- linte sau, pornind de ia luau Turbincă, rele- varea unui sentiment al „urîtului", disimulat de „jovialitatea limbută", aduc lumini noi în recep- tarea moderna a nemurilorului hwuuleștean. In- tr-o altă secvență compararea lui Bacovia cu Eminescu servește recreeri cu mijloace specifi- ce criticii literare a anumitor aspecte ale liricii bacoveuiene. Criticul caută un Bacovia auten- tic, de profunzime și îl găsește nu in prea mult discutatele și în fond facilele combinați coloris- tice, ci în acele strofe tulburătoare in care „senti- mentalismul și melancolia de solitar ale lui Bacovia iau forma unei teribile anxități în fața universului terorizant". Imbinînd elemente pregnante pentru condiția poetului din opera, mărturiile, biografia și climaul social și cultu- ral al existenței sale, criticul conchide într-o formulare frapantă șt plină de adevăr: „Dintre poeții români, Bacovia e singurul care s-a cobo- rî! în Infern" (p. 73). Uneori N. Manolescu lansează, parcă în trea- căl o problemă. Astfel, în cazul lui Puiu Faran- ga din Ciuleandra răstoarnă termenii proble- mei considerindu I nu drept un nebun, ci un fel de „străin" în spiritul tui Camus, avant la letlre, care își pierde mințile după săvîrșirea crimei, în momentul în care devine conștient de fapta sa, căci „Conștiința e o existență responsabilă” (p. 53). Această interpretare poate sugera chiar un plus de adincime și nuanțare filozofică a CAt’.i-reviste 35 eroului lui Rebreanu față de termenul de com- parare ales din opera lui Camus. Convingător deasemeni este modul de a pune problema au- tentrcitSțir în lirică, apropos de poezia lui Ion Pillat: „Poezia nu e o chestiune de trăire a uni- versului" ci una de atitudine față de univers. Ața că, dacă putem vorbi dc emoție în poezie, ace- asta nu c de natură imediat psihologică. Poet nu e acela care are sentimente sau exprimă „sincer" niște sentimente, dar acela in stare să afecteze o emoție, scoțînd din suferință ca și din bucurie, din ură ca și din iubire, un cintec" (p. 125). Un caz izolat în argumentarea vie a volu- mului îl constituie considerarea lui Pavel Dan ca un autor situat undeva la mijloc între inter- pretarea obișnuită la noi și cea a lui Eugen loncscu. Criticul îți propune să arate „dubla natură” a prozei sale, in același timp tradițio- nală, realista ți sociala dar și modernă, filozo- fică, chiar înlrucîtva existențialistă. Dar, re povestind Urcati bătrînut, se limitează la ele- mentele cele mai „realiste", fără să izbutească să deschidă o perspectivă nouă, mai de adîn« cime. Dar in majoritatea paginilor Sale, Nicolae Manolescu se pricepe, cum a reieșit și din cele arătate pînă aci, să arunce un fascicol direct și uneori neașteptat de lumină asupra unei cărți. Eraza sa e concisă, ca merge la țintă, captînd atenția. lata încă un exemplu din eseul dedicat lui Anton 1 tolba n : „O moarte care nu dove- dește nimic", prima scriere caracteristică a au- torului, nu este, cum s-a crezut, o analiză a geloziei, ci a indeciziunii erotice" (p. 151). Urmează un fel de repovestire interpretativă a romanului ce probează punctul de vedere anun- țat. E un procedeu critic în care, precum am observat încă tirm;îrindu-î articolele din presă, X. Ma noi eseu excelează. Iscusința alegerii și integrării citatelor în context se Include în acest procedeu. Citatul din polemica lui Titu Maio- rescu cu Vasile Alexandrescu-Ureche, dramati- zat prin cîteva indicații dc regie, puse in paran- teze, ale „lectorului infidel", sînt foarte reușite și la obiect. Rezultate remarcabile în efortul de a recreea o operă literară din cîteva fraze lim- pezi și cîteva citate esențiale, obține și in pri- vința lui Creanga. Ion Barbu, Bacovia etc. De fapl, paginile închinate lui Bacovia ni s-au pă- rut cele mai frumoase. Imaginea critică e ar- monioasă și închegată, considerațiile multilate- rale, argumentarea strînsă. Aici, autorul a izbu- tit in cea mai mare măsură să se apropie de realizarea scopului propus, acela de a face acti- vă „existența interioară latentă", sugerata de opera de artă, fapt operabil, precum o arată, numai „convocînd toate elementele care o fac posibilă" (p. 187). Deci. un volum critic plin de merite. ALEXANDRA INtUtmș M. Petrovcanu: ..Studii literare"* Inpropriu intitulat Studii literare, acest ultim volum al iui M. Pelmveanu este o culegere de eseuri. In ciuda tuturor aparențelor (intenții dc exhaustivi ta ie, sumare note biografice, multe citate, rigoare ele,). Și nu pentru că autorul ar desconsidera documentele. Din contră, in sub- capitolele referitoare ta publicistica lui Vinea sau a lui Al. PhiUipiade sau la etapa franceză a lui l-'undoianu documentația este abundentă, dar nu ostentaliv-ă, eseistul trebuind să facă aridă muncă de cercetător, Insă documentul, odată citit, rămîne pc planul doi. esențial pen- tru critic fiind altceva: evocarea operei. Evi- dent, M. Petrovearm este un adept al criticii artiste. Ceea ce nu presupune o categorică des- cendență din Perpessicîus, M, Pctroveanu scrie tară aralîesiurile, reverențele și rocaille-urile lui Perpesstcîus. Dar cu aceeași — perpessiciană sau nu — nevoie dc stil frumos, de perioade și prisosuri verbale, făcînd imposibil citatul. (Ar trebui să citezi pagina întreagă). Inteligența lui critică nu se manifestă prin fulgurațiuni sau prin blitzuri, ca a tui Călineseu, prin me- tafore revelatorii unice. El e un plasti- < izant - metaforica este mată textura din pa- gini. al operei. Opera înțeleasă ca petjsage ckoisi, ca experiență stilistică, pe care, cu reală emoție, criticul o evocă. .Jn camera unde — pe draperiile pline de somnul mătăsos a! lunii — se prind fulgii visului și rotoarele desfășoară valuri albăstrii, raza lunii vibrează ca o stru- nă stinsă, ca un „fior scăpai dintr-un arcuș". Prin ferestrele pe care soarele proiectează iar- na madrepori de promoroară, clipele picură perle sfărimaie. Din nestemate se închipuie un bal de stele, costumate în albi Pietroi, și, pe același iotn>r leneș, bufonul își face vini cu evantaiul. Crinul evocai ca paharnic revarsă miresme puternice, trezind porniri de un ero- tism profanator doar in intenții, ca o himeră dc estet (fiorul sînuritor poale dc pe vitralii), cum S6 Orti-ftvislc și îndemnuri de „vise bune", de dezmierdări reci, mai lucide. Acordurile inginerie în maniera simboliștilor de genul lui Samain se regăsesc di micile scenete jucate de abstracții personifi- cate: ântul, drumul, parfumul, steaua. (Pastei pustiu, Priveliști). Elementele naturii, pudrate ca personaje de idila pastorală, murmură tîn- guirile unui spleen de salon, de o morbidele fără consecințe, In fond amabilă. Stînca deptin- gîndu-ți treptele pulverizate de mina timpului, vinlut amintindu-și de lactd cîndua plin de mu- zici albe, „cu aripi de crin", și de puntea ce-i mîngăia fruntea cu degete de iederă mărturi- sesc osteneala în fața magiei in finit utili și ii eternității*. (Al. Piulippide), p. 80). Stilist. M. Petroveanu va căuta in poeții evocați mai ales stilul. Stilul emoțiilor la Vinea sau stilul exclusiv al lui Maniu sau stilul mirțor- verlainîan al unui Philippide incipient (v. cita- tul de mai sus). In acest sens critica lui e ire- proșabilă. Cel mai convenabil unui atare talent este, desigur, Adrian Maniu. In cazul acestui poet-plasticum maniera lui M. Petroveanu nu necesită nici o ajustare. Unealta criticului — ca și a poetului e pensula îmbibată în vopsele, penița fină, creionul moale. Manole (personaj al teatrului lui Maniu) e „fasonat după mode- lul...", „Păturică (alt personaj) încremenește in propria-i caricatură" iar Tuzluc (idem c ,fi sumară schiță în cărbune". Organizarea imagi- nii se face după tehnica covorului românesc. „Mama etajează" (p. -19). Iată și o notație ex- traplastică : „Adrian Maniu a ajuns pc alte căi In umil din secretele tăcerii sadoivniene" (p. 53), Urmată însă repede de caracterizări cromatice: „Reținem umbra colorată, proiecția pe pinză, pe panou sau pe tapiserie a evenimen- tului. și. cum acesta e deobicei tragic, parcurgem o emrtd de atitudini ale durerii" (p. 54). Catego- ric. este cel mai bun și mai complet studiu des- pre \drian Maniu. Foarte plastic e interpretat, cind este cazul, și Vinea: „Asemenea Im Adri- an Maniu, fon 1 we« scrie în acuarelă, în lașiu, în tapiserie, cu pasteluri și, mai rar, în lutul olăriei și în piatră prețioasă.,. Desenul con- feră grație; laviul, prin degradeuri, stabilește tranziții intre contraste; acuarela îndulcește ușor; tușul densifică; materialele de urzeală asigură ondulări somptuoase" ... (p. 40“. Voca- bularttl acesta devine inutil cînd e vorba de ne- plastici și ne-stiliști (Philippide, Fundoianu, în parte Vinea). Fără nerv epic, criticului îi scapă ocazia de a face din Fundoianu un personaj veritabil de desperată odisee. Și, desigur, ca orice evocator. M. Petroveanu are lentilele ușor aburite. Vinea ratează mereu, dar ratează. Evo- catorul trece peste aceste pasaje de roman psi- hologic brumate de poezie nostalgică, evită Junalcvul", dindu-ne, in schimb, un admirabil portret al unui Vinea diurn.- „Prin compensa- ție parcă, acest autor fără operă a beneficiat de o apreciere constantă, sporită prin farmecul multiplu a! persoanei sale, contrazisă doar de publiciști sau belferi obscuri, ori de detractori din tabăra „/dreptei*. In cercurile bucur eșiene literare și ziaristice, în redacții și cafenele, fort Părea aducea o distincție nonșalantă, ușor dis- trată, și o undă de cordialitate nesilită. Con- versajia sa, nutrită de inteligență și un umor rcoerențios, excita prin zborul lin al fanteziei și aciditatea observației. Partenerul sau parte- nerii îl puteau astfel cuprinde în valențele sale, alcătuind de fapt un triptic liric, de poet, pro- zator fantast și foiletonist săgetător. Cine știe, poate tocmai considerația afectuoasă a confra- ților și a criticii l-n făcut să se dispenseze de proba confruntării cu librăriile...". ȘEBBAX TOARTA V. Cherestegiii! ..Adumirea de la Blaj” Revoluția românilor din Transilvania se dis- tinge printr-o serie de trăsături care-î dau un caracter specific în raport cu cele petrecute in IR 1H in celelalte două principate românești. în primul rind s-a impus prmtr-un program clar de- finit. cu revendicări sociale și național-politice, realizarea căruia a fost urmărită cu consecvență și tenacitate, cu abnegație și sacrificii omenești de o pleiadă de fruntași luminați, dar cu deo- sebire prin participare masivă a țărănimii ro- mânești. Complexitatea aspectelor și a fazelor sub care s-n desfășurat revoluția reclamă isto- ricilor un studiu aprofundat, sagacitate și o interpretare judicioasă, materialist-istoricS. V. Cheresteșiu a avut în vedere aceste impe- rative $1 condiții, fixîndu-și, deocamdată, ca scop să înfățișeze unul din capitolele importan- te ale revoluției — „adunările" de la Blaj (de la Dumineca Tomîi fi de la 3/15 mai) — iar ca metodă să folosească exhaustiv o documentație inedita și livrescă Tratarea științifică a între- gii revoluții incumbă sarcini care depășesc po- sibilitățile unui singur ins, de aceea și-a orga- nizat un colectiv de cercetători dc la Cluj, Citii revista 87 Sibiu și Tg. Mureș, Pînă în prezent acesta a operat colectarea de material informativ din arhivele a 19 orașe din tară, deosebit de cele de la Viena și Budapesta. Prezentarea adunărilor de la Blaj este prece- dată de o largă și amănunțită expunere asupra condițiilor sociale, economice și politice în care se aflti Transilvania in anii premergători revolu- ției. Este o izbutită frescă ce ilustrează faza cui. minantă pe care o atinseseră contradicțiile so- cial-economice și naționale din Transilvania propice revoluției și pe care evenimentele din Europa de vest din primăvara anului 1848 Ic-rm împulsînat. declanșind revoluția. Merita să fie semnalată in acest sens, constatarea au- torului că „purtătorii de cuvint ai mișcării națio- nale iui sînt insa comercianta și manufactu- rierii români, ci cei care formează, după o ex- presie de atunci. „inteligenta" națiunii; profe- sori, avocafi, publiciști, mediei, âfiva funcționari români" ... Cu alte cuvinte pătura cea mai lu- minată a burgheziei. Capitolul al ILIea cuprinde evenimentele re- voluționare de la 15.III, data publicării mani- festului revoluționar la Pesta de către revolu- ționarii intelectuali maghiari, și pină la prima adunare de la Blaj de la Dumineca Tomii.Na- rarea lor se face analitic și critic. Prezintă interes deosebit concluzia autorului privitoare la înăsprirea contradicțiilor sociale și naționale de la sfîrșitu) lui aprilie, care au imprimat re- voluției ungurești caracter șovin. „Cererile romane, spune istoricul ardelean, formulate la Tg. Mureș, la lilaj, la Brașov, In Mediaș etc. nu caută stinjenirea revoluției ungare. Mișca- rea națională română constituia o for fă progre- sista, care se încadra în mișcarea revoluționară generală. Existau mari posibilități în aceste luni in vederea făuririi unui front revoluționar co- mun. Cercurile conducătoare maghiare transil- vănene nu aveau insă ințelegere fată de cere- rile naționale române", orășănimea maghiară și presa maghiară se alătură aristocrației și nemeșimii maghiare. Capitolele IV și V cuprind desfășurarea im- punătoarei manifestări de pe Cîmpia Blajului șî însemnătatea ei covîrșiloare pentru evenimen- tele care au urmat, cit și importanța ei în isto- ria patriei noastre. Lucrarea istoricului de la Cluj se prezintă ca o contribuție prodigioasă la cunoașterea unui eveniment de răscruce din istoria țării noastre; de asemenea se înfățișea- ză cu calități deosebite ca documentare edită și inedită foarte bogată, cernută prin critică severă. Aceste calități pot fi atribuite lucrării citate exclusiv pentru tratarea evenimentelor din Tran- silvania, fiindcă cele din Banat sint inserate fragmentar și fără cunoașterea lor temeinică. Apoi. este de neînțeles critica ostentativ răuvoi- toare făcută lui Silviu Dragornir, autorul mai multor publicații de excepțională valoare isto- rică cu privire Ia anul revolcțimmr de la 1848; cu alit mai neînțeleasă apare pornirea amintită, cu cit, însuși autorul declară, că Silviu Drago- mir i-a citit manuscrisul și i-a sugerat unele idei. THEODOH X- CKAPCtA 88 cartea strainâ Marginalii la un roman al Sinicnci de Beauvoir Activitatea literară .1 Simonei de Beauvoir, variat reprezentata prin romane, eseuri filo- zofice și politice, jurnalistică, memorialistică și teatru — marcată de ascendenta spirituală a luî Jean Paul Sartre — nu poate fi considerata in afara doctrinei existențialiste. Ea este inau- gurată răsunător, in 1943, de primul dintre ro- manele sale L'lnztffc — vizînd sa concreti- zeze unele din tezele sus-amintitei doctrine. Roman cu substrat filozofic deci. L’tnoitee nu e mai puțin un roman „poignnnr (Rene Lalou, Le roman /rartfius de pitiș /M Processes Uni- versitaires de I rnnee, 19GI, p. 66), în care pul- sează dramatic o bogată viață interioară, se conturează personaje vii sau pitorești, angajate direct sau adiacent în acțiune. Ni se înfățișea- ză, așadar, povestea stranie a unui „triunghi" ( femeia, bărbatul, prietena) in care protagoniș- tii se străduiesc să realizeze „o viață in trei", fără ca vreunul din ei să se sacrifice — o întreprindere hazardată ce avea să eșueze tragic. Eroii sînt plasați în lumea boemă a artiști- lor din cartierul Montparnasse al Parisului an- telelîc (Franțoise Miquel e scriitoare. Pierre L.ibrousse, actor și om de teatru, Xăv'ere Pag^s, invitată să le împărtășească existența, se înca- drează perfect ambianței, deși abia părăsise provincia, Gerbert e și el actor; personajele secundare și ele, fără excepție, aceluiași mediu). Franțoise și Pierre se iubesc și sînt legați de mi de zile intr-o uniune litieră. înadins necoo- iormistă. In acest cuplu singular, partenerii, cu personalități și conștiințe perfect aderente („tu >i cu mine sîntern unul; știi, e adevărat, nu putem fi definiți unul fără celălalt", p. 26) își acordă toate libertățile, socotind că sentimen- tul lor fondul jmș prețuire reciprocă, simiiitu- ifne decomeptii, infinitate si colaborare intelec- tuală — este inalterabil și mai presus de orice , onstringere. Sinceritatea integrală, în sensul unor permanente confesiuni, analize și confrun- tări ale celor mai secrete gînduri. impulsuri sau atitudini, constituia una din condițiile via- bilității unei afari înțelegeri („Toate clipele vieții sale, pe care ca i le încredința, Pierre i le restituie limpezi, șlefuite, desăvîrșite și astfel ele deveneau clipele vieții tor. Ea știa că avea, pe lîngă el,același rol și el era fără ascunzișuri, fără pudoare". (p. 26), Aventurile pasagere ale lui Pierre nu o afectează cu nimic pe Franțoise, care se simțea de neînlocuit pe plan spiritual. Apariția „Invitatei" însă — această suavă Xaviăre, amestec inefabil de ingenuitate, per- fidie și sensualitate, rind pe rind geloasă, tira- nică sau docilă, dezabuzată și totuși mereu proaspătă, spontană în reacțiuni, foarte perso nală în opinii, tulburătoare în totul — strici: echilibrul vieții celor doî, Franțoise, ea însăși cucerită de farmecul și personalitatea tinerei sale prietene. înregistrează dureros, comentîn- du-1 in lucide și nuanțate solilocvii, interesul creseînd al lui Pierre pentru Xaviere și se stră- duiește totuși s-o integreze în viața sa și să accepte, total, intimitatea sporită dintre cei doi. fal-o, dar, pe aceeași Franțoise contempiînd-o pe impenetrabila Xaviere cu ochii dc îndrăgostit ai lui Pierre, încercînd să se identifice CU sen- timentele și trăirile bărbatului iubit, luptindu-se să consimtă la libera lor înflorire. „Mă vor stră- dui s-o fac să înțeleagă — spune Franțoise — că tu nu ești un bărbat între două femei, ci că noi trei formăm ceva deosebit" (p. 258). Do- rința bizară de a realiza în trei ,.un lucru care ar putea fi frumos și fericit" (p. 258) apare ca o experiență paradoxală, imaginată de spirite excesiv intelectuali zale • „Nu e o formă obiș- nuită de viață, dar n-o cred prea dificilă pentru noi" (p. 263). Utopicul efort de a întemeia „un trio frumos, foarte echilibrat"., in care dragostea,, prietenia și dăruirea să fie. pentru fiecare din- tre protagoniști, bilaterale, se vădește vană, iar gelozia închistată sub pojghița poleită a aparen- țelor, îa forme revanșarde 1a toți trei. Urmărim. în cea mai mare parte din paginile cărții, pe eroii ei. instalați în diferite cafenele sau localuri cu un cadru exotic, din Montpar- nasse. inșirind nopți albe în discuții vii și pa- sionate. adevărate exerciții de descifrare, orien- tare fi analiză psihologică. Tot mai prinși în •cercul lor „magic", tot mai străini față de reali- tatea exterioara, ei își reslrîng nefiresc existența punînd în centrul ei absurda tor trinitate sfi- șiatâ de contradictorii trăiri. Evoluția sinuoasă a sentimentelor și a raporturilor dintre ci, este reflectată cu minuție în multitudine de conside- rații, atitudini sau acte, proprii fiecărui perso- naj în parle. Franțoise, care își făgăduise să-l iubească pe Pierre „pentru el însuși" și „pînă și-n a- această libertate prin care e! ii scăpa" (p, 253), urmărește lucid și eu inima strinsă in chingile geloziei, seducția pe care Xaviere o exercită asupra lui. Aceasta, la rindu! ei. se angajeaza tot mai mult în sentimentul complex pe care Pierre i-1 stirnise; nici prețuire;», nici prietenia pentru Franțoise n-o pot face să-și reprime manifestările egoismului și ale rancunei. Nepu- tindu-1 avea pe Pierre numai pentru sine, gelo- zia și dorința dc posesiune exclusivă o împing în brațele frumosului Gerbert. Orgoliosul Pierre, cu instincte „imperialiste" în amor (cf. p. 259) o pedepsește repudiindu-i definitiv dragostea. Franțoise, ce mutase un paliativ suferinței sale in brațele aceluiași (iwlxrrt, de care o lega o tandră prietenie, pare să triumfe acum, regă- sindu-se cu Pierre în vechea 1or comuniune pluridimensională. Dar ostilitatea tinerei Xaviere. disprețul greu cu care o copleșește pe Franțoise în clipa cînd află de intimitatea acesteia cu Gerbert. devin iremediabile. Stăpînită de remușcări și de ruși- ne, Franțise încearcă o explicație, brutal res- pinsă însă de Xaviere. Simțindu-șe definitiv condamnată de această conșf ință vrăjmașă, ireductibil acuzatoare, incapabilă s-o reflecte pe a sa decît monstruos deformată, in dilema „ea sau eu". Franțoise se decide s-o suprime pe Xaviere, dcschizînd robinetul de gaz din camera ei. Iu felul acesta „liber” (dar egoist și criminal!), Franțoise „se alege pe sine", optînd pentru propria sa conștiință, amenințată în în- săși existența ci. Dacă analiza sinuozităților și meandrelor su- fletești ale personajelor esle cu minuțiozitate și cu finețe realizată, dacă mobilurile psiholo- gice ale actelor lor sînt abil conduse și, pînă ta un punct, justificate, finalul — pregătit cu grijă de-a lungul celor 500 de pagini ale cărții — descumpănește și este respins de orice conștiință salubră. Gcnevlevc Genuari, într-un studiu asupra Simond de Beauvoir (Editions L’niversitalres, Paris, 1963), observă ca e vorba aici de „o crimă filozofică" și nu de una pa- sională (p. -16). Recunoaștem. de fapt, în întreg romanul Simonei de Beauvoir, ca și în solu- ția pe care scriitoarea o dă conflictului, o ilus- trare a cîforva din tezele doctrinei existenția- liste. Jean Paul Sarlre pusese în lumină aceeași teză, afirmind că „infernul înseamnă ceilalfi“, privirile necruțătoare ale celorlalți, aceste pri- viri care „devorează (cf. scena a V-a din piesa finis dos), iar motoul hegelian din fruntea romanului Simonei de Beauvoir. („Fiecare con- știință urmărește moartea celeilalte") converge către aceeași pesimistă și mizantropică demons- trație. Cînd Franțoise, torturată de suferință, încercînd sentimentul penibil că asistă la di- soluția propriei sale conștiințe și personalități, își impută că nu „s-a ales pe sine", acceptînd să devină „prada" unei conștiințe străine, vorace, incapabilă de a fuziona cu a sa țv, p. ea dezbate, de fapt, teza existenția- listă a opțiunii „libere", expresie supremă a autonomiei eultii („există cel ce liber se alege pe sine", cel ce se făurește pe sine deci; ești ceea ce ai făcut tu însuți din tine, Iar ceea ce te exprimă cu adevărat sînt actele tale). Acea- stă afirmare neîngrădită a propriei conștiințe, împinsă pină la negarea absolută a altei con- științe. diferit structurate, este rezultanta unei exacerbări a egocentrismului și a unei vicioase înțelegeri a ideii de libertate a actului consti- tuind reflectarea individualității înseși. In con- dițiile vieții în societate, autonomia conștiinței individuale este inevitabil limitată de o sumă de norme etice, expresie a unei conștiințe colective, cc exercită un control asupra mo- dului în care individul înțelege noțiunile de bine și de rău, sau pe aceea de libertate a acte- lor sale. în cazul eroinei de care ne ocupăm, restaurarea și afirmarea conștiinței proprii se realizează nu numai odios, ignobil egoist, cl șl anarhic, încâlcind orice normă etică socială. Există un amănunt o reflecție lucidă și cinică a personajului — rare face să sporească mal mult. în ochii cititorului, monstruozitatea actu- lui de „eliberare" săvirșit de Franțoise: „Ori- cum. nu vor exista dooexi" (p. 604), reflecție vulgară, comună oricărui delincvent de rind, eludînd responsabilitatea față de fapta proprie, „‘'ingură" reflectează același personaj, in continuare — „acționez singură. Tot atît de sin- gură ca în moarte, într-o zi Pierre va ști. Dar nici el nu va cunoaște decît aparențele acestui act. Nimeni n-o va putea acuza sau Izbăvi. Actul său îi aparținea doar ei. .. nimic n-o mai despărțea de ea însăși. Ea alesese în sfîr- șit. Se alesese pe sine" (lb_). Afirmarea solitudinii individului in fața acte- lor sale, a existenței șî a morțîi sale — un alt aspect al aceleiași doctrine pesimiste — este departe de a justifica eludarea responsabi- lității (ceea ce înseamnă, în ultimă instanță, lașitate) șl ignominia unei decizii și a unui act odios. Spre deosebire de acest personaj, Oreste din piesa Iui J. P. Sartre Les mouches, își asumă întreaga răspundere pentru actul ce-i exprimă 90 Cartea KrAml ibertatea „Am îndeplinite faptă a mea, Electra, i această faptă era bună. O voi purta pe imeri... și uw da seama. Și cu cît va fi mai jreu de purtat, cu atît mă voi bucura mai mult, ăd ca înseamnă libertatea mea". (Actul al l-tea, scena a VUl-a). Nu stă în intenția noastră să dezbatem tezele findirii care a fecundat romanul Simonei de Beauvoir. Este sigur insă că finalul amoral, constituind o abnegație etică gravă, contra- riază violent pe cititorul care se lăsase furat de calitățile literare ale cărții: vioiciunea unui dialog inteligent, sensibilitate nuanțată, interiorizare lucidă, ascuțimea și subtilitatea investigației psihologice. RODICA TOHAKEANU NaKyvilag (Budapesta) n-rele 1—5 din 1W>6 .Asemeni revistei noastre de literatură uni- versală SwcW 20, „Nagyvilâg" și-a cucerii un I e prin seriozitatea selectării materialului, prin siv prin seriozitatea selectării materialului, prin varietatea și preponderența conținutului bele- tristic, continuitatea preocupărilor și prin ri- goarea aplicată în materialul documentar (cri- tic și de istoric literară), publicat in cronicile revistei. Cititorul are prilejul să fie permanent in contact cu cele mai recente evenimente din domeniu! literaturilor străine. O recenzie exhaustivă chiar numai strict in- formafivă, oricit ar fi de interesantă și de pli- nă de sugestii, reelamînd prea mult loc, de data aceasta vom face doar un sondaj, relativ In referințele și materialele privind viața noastră literară pe care le cuprinde numerele apărute în acest an (1—5). In nr. 1 pe 1966 înregistrăm o ampla recenzie despre monografia maghiară a regretatului Kakassy Endre asupra lui Eminescu, apărută anul trecut la E. p. I. Recenzia, semnată dc Csatâri Daniel reconstituie în linii generale fe- lul cum „s-a întîlnit literatura maghiară cu Eminescu". 1n paginile care urmează pictorul clujean Aurel Clupc este prezent prin reprodu- cerea unui tablou. In partea consacrată cronicilor, intîlnim ex- puse planurile de perspectivă ale importantei edituri „Europa", corespunzătoare Editurii no- astre pentru literatura universala. Literatura română figurează cu mai multe opere capitale Tot la cronică se înregistrează și participarea la masa rotundă din Vlcna a scriitorilor ro- mâni Marin Preda, și Ovîd Crohmălniceanu. în- registrindu.se intervenția ultimului. In numărul 2, in cadrul unui studiu despre originile dadaismului, Bajomi Lâzâr Endre se ocupă pe larg de contribuția românului Tristan Tzara pe care îl așează în centrul întregii miș- cări care urmărea atunci „e/tatarea a>nforiniști- lor. a conservatorilor și a burghezilor". Revista prezintă și două desene ale lui Nioolae Tonitza. precum și o detailată și competentă cronică a lui Dr. bcnnokos SAmud de la Universitatea din Budapesta, asupra studiului lui Gâldi Lăszlo (Stilul fioetic al lui Eminescu). apărut în Editura Academiei Republicii Socialiste Ro- mânia. Cronicarul stăruie și asupra importanței pentru literatura universală a poeziei lui Emi- nescu, nu numai asupra exegezelor stilistice ale eminentului filolog care este Gâldi Lăszlo. Cro- nica documentară a revistei este consacrată in bună parte unei prezentări ample a personalității scriitoricești a lui Meliusz Ja Autoarea recenziei, anali- zind poezia blagiană, constată că Jira poetului rumân in afară fie calită/ileei intrinsece ca nivel este ta înălțimea celei mai bane poezii europe- ne". La constată că toți traducătorii acestui volum merită recunoștiința din partea publicu- lui maghiar, cărora le îngăduie să cunoască un univers poelic cu totul nou. Al BEL BL TEANU 92 miniaturi critice AMINTIRI... UITATE F «n al vieții noastre liUfUt: ** publici extrem d- multă literatura mrmorislinieă. d«r w cdâirari extrem dc pulin- Dla lista lungi a celor ce âw risipii cu dârakk prin reviste arii, «ele, amintiri ți rvdcări a* reținui Jicnii» lexic «rnimlate dc scriitori «nnMCHtl ea Arph'vi. l*VTP***telu*. Vidor Eftimiu. Mihalț SevastM, l«n Par, ori «Ic ni de ți dcccr*drn|i al unor mari scriitori români: Ecalc rina f.aragiale-Logadi. Vaalk Sado- țeanu. Profira $tdawt>*IHIa Tibcriu Rcbrraw. Emilia Șt. Milieeacu, Cella Delavrancco. l«»n 1). Gbrrră, C$IC din «colea — ți alte te Inel au fo«t flrin»c în tolumr ’ N' ta potra obiecta că calată iv* tu«i editată o bogată literatură nr naunalbticâ. A apărui, «l»ar Hr^t r«/. , . Ini Blaga. Ion Ta* a aco* ii Car/e deip/r tremuri Otilia (lari mic. CunJI Bal arar. 1. IMtz cir li dc amintiri *«ri-r nu aninai Mirt- n*4L ci adiurind reale cuntrubuții la cuu.a^lefra anihilatei literare din primele patru drrenii ale iecolului XX. Merita o mențiune aparlc car- «•s Hnny-ri Litiu Hebroanu, tw jmcm^ pe care prulrwerii ți școlarii o Cttttii aidatnir In librării: editura nu a-a gîndil nici asicar la anlicoarea n IM) dc ani de la iMțtrrcu xriilorilui ai *ri>ali » nouă ediție. Și r picat, deoarece cirti de acest M imex leidra- una inrrf«ul pentru llteTdloră al tineretului, (MfeiNC imaginea prr- «onalitălilor literaturii noastre elaalce. La inlrrCMil pedagogic »ar adăuga un altul, acela ai întregi* rit funcției dr auxiliar u1 istoriei litrw pe sare o oferi o bogată literari de memorii. Intr-un asemenea context, rn-a ce a-a inlâpluit (consemnările dc mai sus sînt ex1ra*c din aparițiile uliiaaeloF cronici) c departe dc a li Miid«răiar. Avem e drept, da- torită E.pd.. o frumos pfeientati cuIcrjir dr „documente, texte ine- dite-, ‘«rUori-, în care apte rădic culegeri. Nu uitam tn«ă că n-aveas un «luiliu măcar (nu mai vorbim de o reedirarc) a impor ■Mici mrwioriaUatlci a lui Slavici, ci bogatele amintiri MTiM dc Sad» vranu, Agirbincanu, Cala Caiac 1ion. nu ttM cunoscute decît de un cerc rtstrin». de specialiști, din pnrmi ei nu apar. S ar putea putea ciu «Inigwr ?» alte irvle ce •' mcr|l* »1 fie pu-c m tntlrziat în mina cititorului tînăr ori vîrwtnlc. Nc-ar plicea *1 vedem în llbelrH Ite cărți de evocare mai amplr. ca aceea a Kanny-ri Liviu Rrbrranu. fie cu- legeri dc amintiri dedicate dc mai mulți semnala ri unui singur scrii- tor. Solufii ți propuneri «-ar pilea •duce și foci mii bine decit în •cente rlnduTi care înlll de toate vor si fie doar o pledoarie pentru n colecție ..Memorii" la Editura pentru literalnri mu la Edflara linrretulnl, colecție care ar im- piminimi astfel la noi o practici editoriali larg rlipînditi In a1v țâri. O aaemenra colecție ar ridica jctiiiuira de rditarv n narmuria 1i»ricil dc Ia forma ei speradirâ de aflări la un* mctudicl. tiL plastici, Artiștii renașterii reintorcin- du-se la natură au reușit să rlaituiască in marmură chipuri dc copii sănătoși, Luco deria Pohia In Amvonul eFRMrerrfor. < icnii leschi In pictura Tindra jrramâ „cvcmpliriearo dc înalt nivel artistic, al rolului pe ca- re-l are mam.i In prunul nn. de Viață a copilul or. J. B. PiguJJc in sculptura Bljaiu-f cu corfvw- o scenă vie. in plină mițearc* apoi iafn mai lirziu Th, iflw- rence rrprczcntanlul arte» engle- ze de la începutul sec. al XIX* tea In tabloul Copilul și Jcduf Autorul analizează picturile lui H. B. Muri/fO. tablourile: Co- piri de tiradâ și Copij jucted ruri șl A. G. Decamp* tabloul Copii turci ieșind dc la șeoaM pentru a demonstra că nu numai copiii oamenilor bo