izont
orizont
REVISTA A UNIUNI! SCRIITORILOR
DIN REPUBLICA SOCIALISTA ROMÂNIA

CUPRINSUL
iVicatae Cutanat; Lilerttura ?i diiMmittBita ti tatorit uimim
Dmiim EtacAt; Victoriile	Cop UI din marmură w ,	*
rare#,* A«f4*t AdoJeMenU .
Im /OieiMU. Cerceii lorii ,	.	.	.	.	*	.	.
Gcvrue Drumurt Amurn, Lini>lr.j timpului, Drumeție ,	.	+
Vicoke IMIul.' MetntniP «*..*«■
.4*dtti /. LiUta-" Un itatamen! «tlinlilic ,	,	,
Duru, Aneitai.- Zborul de dimineati. Timpul relei m băeheiul diu,
Fir na C&iiina Pron^aii: Noi .	* t ,	.	*
C<FMCf,* Hori JmIiSi Și voi iHurtliwIn mi. Vrr- pentru
JafAel Oiunbfth'rdjui j Mari*. Desen cu dreptunghiuri, SomIâ ni pini
Horia P&rațcu: Batea.
Florin Molar? Grwk afara *	.....
/Jir Mddw*' Ouai. Toamna iubirii
Lucian Bu/eriu: Goethe. (rj^mcnle
/« TArodorercs-^rdita.’ Puiite. Et* rin* .	,	,	,
Im MW* : Atît* țințițk . , ,	.
Troian Dorian; Coloană la auRutl
Bărtmlrw: Bila ia orelor în cnloarr
îP
4
n
ifi
r
ic
2i
1‘
3Ci
38
30
34
«I
41
43
47
«
** -
DvLux
. W I
«J
*3 ■
;	w 1
•	65 1
73 1
fon PdiMH.- UiM * Ifu* 4*	,	*	-
OrienTdri
fie/fim Pere: Tradițiii democratic*1 ț|r i'taMrlAmlnk german in interpretarea lai rhOma* Marth
Din lirica ■hMWîmOI
Pm|f rtriattef
Bd'ucjriioa .Wa/eldHrs' Cimitirul zeilor, in rojnincț-ic dr lom Popa ,	,	,	.
faiAenr fp/u^rnAp; 2TÎctrt4.«l inimii, in r*m«neț.tr dc h. Martinorici ți Ion Popa. Dwtfat»
.4Mfr<l FaunM4iu'.■ Baladă ikapre punți ..♦.!•••■
Aa/rfcrrrres/tr a t a. in romine»te <k Nina Cawara ...>*•
&tuf/l
.Ikrandra /ndricr: Satul ardelean in viziunea lui Lucian Blața
Cronica iitersrS
F^rți: Ritmuri arjcbnkn* ...	.	.	.	,	+	*
Cita AfdACJCi.1 Air Baiaei: „Beate* _ b r r *	,	“	“	7® I
Cornel fta^ucronu _■ Ton Caralou: ..E*euJ ...	* i
taz&m Ztarcuj OH tantuMm: FImi ale» din cialecek parului. Viat* p*atoree*cfc In pwria noastră pvpuia^ *- j
Jfarotambic ra^al’ Gh. Chim: „Z«mbe“ *	.	,	,	•	*	*	' K. I
tan Pc^r la. MariiaoTÎcit „Cer-tul de «r*	,	,	,	»	•	*	•	• ’sil
Âiiforta.1 Fulk Rrbreanu: „Ptriea ro^catA ri Iniwril* +'	.	.	•	"	• J ' 1
CiTîi'rtruie j/rtfin-r
W i
Traian Liota Birineii. Roben EMwmlrl;: „SurioLope d> la |iliri«ture* *	,	.	-	-	*	„. 1
£. Pirjwm; De la New York le Huog.arie ,	*	, T ,	.	*	■	-	* t |
A, Jtttrta.* Sin und Fom. h«I XVTIT, ar. 1 .	,	,	+	*	.	•	■	-	- J
Wjfttafurj critice
n- ț, I
JAdeJ: Bou* roialc nui	' uă 1
MtUar Cmotttral Acadțmlri RrpablKii Sartalirie Rodriln* ,.**•*	"	*	î+-
O», M. Pir^: Seat un r dr comuniciii flilaliliM *	„	,	*	*	»' !
/m $Ce/iDi.' Doi proialon ,	,	,	.*.....’	*	' m
i. K.: Concerte tlîklMtiM	„	,	’
Jf, O/itai.' RMliUlr »i MtiâpBțl* ...*.	+	■■•“	•	’
ACCENTE
I	LITERATURA $1 DIMENSIUNILE EI
ISTORIC-UMANE
Aflindu-ne intr-o perioada dc esențiale definiri estetic-filozoiice,
cu toate implicațiile ce decurg de aici (raporturi ca : tradiție-inovație.
universalltate-specificitaie națională, originalitate-accesibiiitute etc.).
implicații menite să fixeze cit mai limpede condiția literaturii noastre
de azi, Îmi îngădui să formulez, in cele ce urmează, citeva considerații
de un interes mai mult sau mai puțin teoretic. Sub semnul împlinirii unui
an de la istoricul Congres al tX-lea al Partidului Comunist Român,
ale cărui documente constituie un nesecat izvor de reflecție și pentru
frontul scriitoresc, așadar, propun să ne confruntăm la această rubrica
pe probleme ca cele ce urmează. Evident, semnatarul acestor note cri-
tice nu are nicidecum pretenția că va spune lucruri definitive, ceea ce 11
obligă, de va fi nevoie, la eventuale reveniri.
1)	ORIZONTUL SPIRITUAL AL PERSONAJULUI
ȘI DETERMINĂRILE SALE
La drept vorbind, adesea e destul de diiicil — și pînă la un anumit
j punct chiar hazardat	să se aprecieze In ce măsură viabilitatea artis-
' tică a personajului din proza epică (roman, nuvelă, povestire, schiță)
rezidă în soliditatea și in ineditul fondului narativ și în ce măsură se
1 cuvine să avem In vedere structura revelatoare a universului spiritual-
intelectual al respectivului personaj. E dificil și hazardat, pentru că ceea
ce Hegef. In Estetica sa. numea totalitate unitarei (.einheitsvolie Tota-
lităt), ca o condiție esențială a epicului, vizează, fără îndoială, și acest
. aspect determinant al problemei. Realismul fundamental al operei nara-
tive. așadar, se obține tocmai cu prețul satisfacerii cit mai depline a
dezideratului în cauza. Altminteri, desechilibrind raportul dintre cele
. două laturi ale fenomenului iubula și personajul —. rezultatele pre-
care nu întirziesă se ivească. Aș merge chiar mai departe șl aș aminti câ,
cel din urma, personajul, e acela în slujba căruia se cuvin a ii puse
toate elementele inalienabil componente ale operei narative. Dincolo
de orice formulă epică și de orice structură stilistică personală, perso-
najul este acela care trebuie să comunice direct, solicitind zonele cele
mai adinei și mai grave ale gindirii și sensibilității, cu cititorul. In această
privință, mi se pare concludentă o aserțiune a unui prozator liric inter-
belic ca Ionel Teodoreanu. care, in ciuda viziunii sale poematice asupra
5.	CldlMU ! l.ilr|Jlmu li diliK flMUliîli li
3


epicului și a stilului sau metaioric. nu putea pierde din vedere adevărul
că piatra unghiulară a oricărei construcții narative (el se referă In
special la roman) este personajul. Textual, creatorul romanului La Me-
deleni zicea: „Invitat să vorbesc despre Creațiunea literară,
am împărțit romancierii in două categorii: într-o primă categorie am
pus pe aceia care purced in compunerea unui roman, creind intii subiec-
tul și apoi personagiile — ceea ce este fundamental greșit, fiindcă de la
Adam și Eva. creațiunea. in logica ei firească, mai Înainte de a da
naștere conflictelor, a zămislit eroii, și in a doua categorie de roman-
cieri. intră tocmai acei scriitori cari, in primul rînd își fixează eroii,
ii determină și apoi îi pune să acționeze".
Evident. accusfd plasare In ncfiunc a eroilor, cel pu(in pentru epica
modernă, căreia analiza psihologica, in cele mai dese și mai fericiti !
cazuri, ii este. ca să zic așa. congenital proprie, implică de la sine ideea
unui permanent circuit de impulsuri reciproce intre lumea obiectivă,
concret exterioară individualității, și cea subiectivă, individual inte-
rioară personajului. Astfel stind lucrurile (și realitatea literaturii autenta
realiste o demonstrează cu prisosință la toi pasul), mai departe, c di
ia sine Înțeles, că, vorbind de eroul prozei românești contemporane,
este cazul să ne Întrebăm, in cc măsură izbutește el sa se definească,
in siera tipologiei noi căreia ii aparține, cu prezentă umană riguros
conturata in dalele structurii sale spirituale.
La o asemenea Întrebare, răspunsul nu poale ii decit unul pozitiv.
Fără îndoială, spiritualitatea umană a epocii noastre, a epocii constuc-
tiei socialiste, artistic, se reflectă in personajele plăsmuite de un șir I
tic prozatori și dramaturgi reprezentativi, după cum și In structura aparte
a ceea ce numim erou liric Jn poezia poeților de uzi. ce au o persona-
litate creatoare certă.
(Fiind vorba și de poezie, observ în paranteză ca. in vederea plăs-
muirii eroului său liric, poetul nu este mai puțin obligat să reflectez»
la „tipologia" creației sale. De aceea. considerațiile de mai sus. vizlnd
in special condiția prozei, c de la sine înțeles că merită o atenție continuă
și din partea sa.)
A înșira nume aici, este. cred, neindicat, pentru că oricine le poale
invoca, Însemnările dc față refuzind din capul locului tentațiile bilan-
țului literar.
Dar literatura, ca și viața, in toate dimensiunile ei. nu are nicidecum
pretenția dc a ii atins, la un moment dat. in evoluția ei. absolutul, spr»
a se dispensa de noi căutări. Rămine deci să ne gindim (apropos In
ideea acestei secvențe critice: orizontul spiritual al eroului, Hc el din
siera epică, din cea dramatică sau lirică), In continuare, ce trebuie să
facem spre a „concura" istoria.
2)	ISTORICITATEA IMAGINII ASTIST1CE
Se știe cd viabilitatea artistică a oricărei școli, curent, epoca sau
moment literar, in perspectiva istoriei literare, este dată de măsură in
care ceea ce produc acestea, literatura cc ie aparține, depune mărturie
4
N. Cioban* : Lil*rat*ra ii dimrniiuilr ei
vie. de o autenticitate palpabilă, cu privire ia proiilul spiritual, in datele
lui esențiale, ale unei umanități specifice, determinată distinct in latu-
rile ei caracteristice. In alara unei asemenea pe ce ți a ceea ce numim
spiritul epocii, echivalentă. în planul artei, cu adevărata cunoaștere
estetică, dincolo de orice strălucire și ingeniozitate a stilului, opera lite-
rară — fie roman, fie nuvelă, fie poezie, fie dramă — Își pierde orice
șansă de a mai stlrni rezonante In mintea și sensibilitatea cititorului.
Pe această cale, istoria literară științifică își formulează judecățile ei.
I pornind tocmai de la eiortul .de restituire* a ceea ce rămlne valabil ca
iond uman istoricește determinat. Așadar, .concurenta' literaturii cu
istoria, Înțeleasă in sens larg, se cuvine a se axa tocmai pe sesizarea
datelor caracterologice celor mai pregnante, pe care aceeasta. istoria,
le relevă în sfera psihologiei umane.
Ca să dăm un exemplu, ales nu tocmai ia Intimpiare. cu cititor de
literatură în anul 1966, parcurg tniiorat și memorez aceste versuri stranii
ale marelui George Bucovia: Cd lacrimi mari de sînge f Curg frunze
de pe ramuri, — / Și-nsîngerat, amurgul / Pătrunde-ncet prin geamuri,/
Pe dealuri le-albastre / De sînge urcă luna, / De sînge pare lacul / Mai
reș ca-ntotdeaui>a. / La geam lușește-o fată / Tn bolnavul amurg ; f Și
s-a făcut batista / Ca frunzele ce curg.
S-a scurs aproximativ o jumătate de secol de la plăsmuirea acestui
pastel bacovian. Cine ar putea insa să mă clintească din convingerea
cd isloricilatea celor trei strofe din Amurg este Ăatucinantd și că ea, în
ordinea raportorii ia tegile naturii, ale cosmosului în general, definește
însăși condiția vieții In societatea burgheză. în care, pentru un poet
ca Bacovia. adesea. obsesia mortii apare ca singura cale de eliberare
dintr-un univers existențial antiuman ?
Cu totul altul, și fondul de istoricitale ai literaturii dc azi trebuie
sd se reflecte în structura acesteia la un nivel de o concretele copleși-
toare. Revenind la exemplul din Bacovia. mă Întreb dacă întotdeauna
și toii scriitorii epocii noastre, ii au în vedere pe cititorul anului 2010.
sd zicem!
3)	INTERFERĂRI OBLIGATOR» DE PLANURI
Specific național șj spirit modern, iata două împerechieri de cuvinte
ce revin mereu în limbajul discuțiilor din presă, fie că la acestea parti-
cipă criticii literari, iie poeții, prozatorii sau dramaturgii. Confruntarea
dialectică dintre ideile cuprinse în cele două perechi de cuvinte, nu
Ie întîmp/ăloaru, Mai ales azi, cînd, prin întreaga sa politică în domeniul
artei și al literaturii, partidul li îndeamnă pe creatorii de frumos, să
tindă spre acel gen de opere în care imaginea spirituală a omului con-
temporan să tic de așa manieră realizată. Incit să avem revelația vieții
unui popor cu o istorie, cu o elnicitate. cu o geografie a sa, totul fiind
insă comunicat prin intermediul unor modalități creatoare care sd nu fie
iu nimic mai prejos de marile și adevăratele exigențe ale progresului
artistic modern.

I
Pentru anumite minți. incapabile de a pune dc acord esteticul cu
social-umanul în opera dc artă, ideea cd intre cele două concepte trebuii
să se producă neîntrerupte și organice interferări este nu o dată izvorul
unei adevărate derute. Fenomenul are un dublu aspect: „estetii" au
dureri de cap cînd li se atrage atenția că aria înseamnă cunoaștere,
iar „conținuitișlii", atunci cînd sînt avertizati cd intre adevărul vieții
în plan artistic si cel din realitatea obiectivă, estetic vorbind, există
fundamentale deosebiri.
Evident, cei din prima categoric s-ar putea gîndi sg invoce punctul
de vedere ai unei mari autorități in materie, de pildă pe al lui Eugen
Lovinescu. Dar iată, ce spune Intr-un ioc chiar Eugen Lovinescu. nă-
ruind In egală măsură. unilateralitatea atît a „esteților" cît și a „eonii-
nuttiștilor* : „Esteticul este o categorie specială a sensibilității omenești,
ce se dezvoltă in cadre și in material etnic, dar se conduce după legi
proprii, prezența mai evidenta a etnicului intr-o operă de artă nu
afirmă nimic asupra valorii eiȘi mai departe: „Crearea stilului na-
țional este termenul ultim, de altfel mereu evoluabil, spre care se în-
dreaptă orice artă realizată in mod fatal in material etnic, fără a-$i pre-
ciza prin aceasta și gradul de valoare estetică" (după . Eugen Lovinescu,
vo/um omagial. Editura Vremea, 1942, p. 57).
De altă parte, „continuitiștii" ar putea apela și ei la autoritatea
unui marc înaintaș, cum ar ii dc exemplu NiColae lorga. Ca și în cazul
iui Lovinescu, punctul de vedere al marelui animator nu este totuși
așa cum și-i Închipuie unii, in sensul că. pentru critic, esteticul, in for-
mularea judecății dc valoare, n-ar ovea ce caufa, mai ales atunci cînd
este vorba de dezideratul acordului cu spiritul inovator al unei epoci
sau alta. lată. deci, ce spunea N, lorga. în această privință. încă din
1905: „O literatură trebuie să afirme sufletul unui popor in forme
care corespund culturii timpului (s. aut.). Sau; .Am re-
cunoscut o necesitate fireasca, înaintea căreia trebuie sa se plece oricine
ca înaintea unei noutăți a naturii : aceea de a da neamului românesc
o literatură care să pornească de la el. de la cc e mai răspicat și mai
caracteristic in el. și de a da in același timp literaturii
universale, in formele cele mai bune ale ei, un ca-
pitol nou și original fs. aut.) „— după N. lorga : Istoria lite-
raturii românești contemporane. III, în căutarea fondului. Buc. Edit.
„Adevărul" 1934. p. 57).
Evident. In totalitatea lor. atît estetica lovinesciand cit și cea a
lui N. lorga. în bazele lor social-iilozolice. comportă, azi. atente și nuan-
țate amendamente, ceea ce. dealtfel, In ultima vreme se și face.
Formulările de mai sus, insă, nu pot să nu rețină atentia în chip
deosebit, să nu fie prețuite pentru conținutul lor de o actualitate reve-
latoare. Colocviul cu tradiția, în cîmpul gindirii estetice, se cuvine deci
să nu facă abstracție dc asemenea bunuri deosebit dc valoroase.
NICOLAE CIOBANIJ
G
X. Ciobanii: l.iirr alura ți dtmritnunilr ei
j
VICTORIILE NOASTRE
Câ/dn pe roibi, sau strlnși pe dunga ierbii,
intrarăm In istorie, ca-ntr-o cetate;
Pămintul cu albinele și cerbii
11 cunoscută Grivițele toate.
Purtam in spate zilele cirpite.
Și ne-ncăltam cu glodul și cu norul.
Suind redutele, știam că ne trimite
Oștiri ajutătoare viitorul.
Sub brazii știutori ai Carpatilor
Sta slngele ce nu se dă uitării
Care-a trecut din brațele soldatilor
Spre apele și libertatea tării.
Dezbrăcati stincile de vechiul strai.
Și brazdele de anotimpuri rupte.
Și veți vedea urme de cai
Cu călăreții Inotind in lupte.
Cind năzuim să secerăm diminețile
Și verile cu soarele-n asalt.
Sub rădăcina spicelor mai ard săgețile
De la Călugăreni și Podu-nalt.
Victoriile cresc din seva lor.
Se-amplifică-n istorie, tezaur.
Pe drumul dinspre lacrimă la zbor,
Și de la plug de lemn la plug de aur.
Dafi-mi muzica de ioc a poetului.
Metalul sunător și rezistent
Suind In literele alfabetului
Să facem libertății monument.
I	Lfrrhr Vli'tikflilr
COPIII DIN MARMURĂ
Cjnd se nasc, nu se aud lipind.
Decit părinții, mult mai cărunti.
Spun un cuvînt și cu aceia rdmln,
Zlmbind, Încremenesc așa
Copiii din marmură.
Vin pe lume pentru a Înlocui un fluture,
O nemișcare, sau gesturi
Neluate In seamă de noi.
Apar din mame
Care nici măcar nu s-au sărutat.
Femei, al căror plntec
N-a tost niciodată In luna a noua.
Se nasc prin surprindere.
Vinovati de stinci.
Ei Înșiși stinci mai mici,
Mai mici
Singura albă deosebire
Dintre ei și părinți.
Copiii din marmură
Petrec, da. petrec
Dau lecții de alb pentru oamenii mari.
Știu să stea cuminfi. sd pllngă
Numai cind nu-i auzim.
Știu sd ningă, sd fie fum.
Să-și ascundă vlrsta.
Să se-ntoarcă de unde-au plecat.
Dar rămln Încurcați, stinjenifi.
Nu pot să răspundă
Cind sint Întrebați
Cine-a oprit piatra-n sublim.
Lucru pe care
Nici noi nu-1 știm.
DAMIAN URECHE

D«mi»n Urvebt: Copiii din mmu .tb
U G U ST ’ 6	6
August iiresc,
Grav, luminos asemeni
Unui clnt cu soațe pe margini ;
într-o astfel de zi.
Arborii pleacă ginditori pe străzi
Și discreți iar oamenii
Ca Întotdeauna, sinceri...
E amiază, o amiază
Crescută dureros ca o
Jertfă vie. Acum, azi, eroii
Vor să dea ia o parte, sa
înlăture numaidecU bronzul
Care-i acoperă sau li strlnge ,, , Eroii
Despică liniștit monumentul in două —
Se desprind de eA alții
Ies — ducă se poa/e cu forja din
Basorelief. Cu toții
Se duc la sculptor. să-l caute.
Să-i potrivească la loc după ce
Ei se vor ii Întors. Eroii.
Eroii Eliberării noastre s-au ridicat;
Respire cu dragos/e aerul ca pe un fiu al lor —
fi respiră cu dragoste.
Privesc Înainte cu demnitate
Și-ncep să umble, să se strecoare, sd plece
Prin lume și țară ...
Desigur, fără arme.
Se vor li dus pe străzi.
Pe bulevarde, peste clmpii. sensibile, printre
Copii și zburătoare și oameni deopotrivă ...
Și alăturau tuturor
Contopiți pind ta nedeslușite cu semenii.
Nu se mai recunosc din mulțime eroii
Nici < i intre ei, nici noi și nici sculptorul
Care-i și așteptase să-i pună la
loc —
idilicei Turc»	'<H>

De bună seama,
Pierzindu-se in iureș, risipindu-se
Inlăuntrul entuziasmului nostru, nu mai
Puteau sd vină, să SC
întoarcă la locul știut,..
ADOLESCENȚA
ado/escen/d trecu pe străzi.
Cu chipul ei tinăr și ierm. chip peste
Basul acela răstit.
Cu o carte ori o părere de carte sub braj.
Pare a certa din ochi lumea
Care — zfee-se — ea n-o observă...
Bătrînii nu-i spun mai nimica ;
Copiii la tel, doar ferestrele.
Ferestrele caselor, ferestrele
Se iau după ea și o Încurcă,
li resfiră șuvițele lungi,
O îmbujorează puțin. Tot ferestrele
Se fac fierbinți, ii lunecă pe umeri,
ii cuprind trupul, brațele, o înfășoară.
O topesc intr-un fel de miez în care ea se pierde
Și nu i se mai văd decit dinții
Albi și frumoși, de adolescenta ...
Ldsuți-o. sigur că da. pe adolescenta aceasta
Să treacă-ndeiung. mai departe
Cu pasul ei subțire, răstit —
Să își arate dinții aceia .■
Mat inlîi. că sini utili
Și-apoi. au și ei o perfecțiune a lor —
Dinții. .,
MARCEL rURCU
Mircd Tu nu: AdolnemU

CERCETĂTORII
Orice mașină pe care o cunoaștem, din linăra ramură a industriei
constructoare dc mașini, este rodul inerent al unor mari experiențe și
de loc puține. Experiențe care au necesitai timp, zeci de ore, mii de ore.
ani întregi și, din toate experiențele, cele din care s-au tras cele mai
mari învățăminte au iost tocmai acele care au mers luico/j dificil sau
de-a dreptul prost. Chiar cind era clar ceea ce urmărea cercetătorul și
creatorul, de nenumărate ori marile semnificații apăreau pe parcurs,
(dările semnificații finale apăreau „după un timp". Important era însă
că, oriclt de lung ar fi fost, in mod real, acel timp, rezultatele finah
apăreau, totuși, dădeau deginart chiar și cind nu erau perfecte. îndemnau
spre noi încercări, spre noi experiențe, cereau noi ore de muncă și cer-
cetare, un nou timp, pînă ia descoperirea finală, la exploziva realizare
a tehnicii și științei, minunata mașină, necunoscută plnti atunci...
in primăvară, fiind la Reșița, vedeam pentru a patra sau a cincea
oară Hala Diesel și. ca dc fiecare dată, cind intram acolo. Încercam
un sentiment straniu, ceva in legătură cu timpul care, acolo, mi se părea
că avea o altă durată, cu semnificații mai lungi, cu rezultate mai ample
I Oridecîte ori vedeam acele complexe mașini automate, neclintite ca
niște mari păsări mute pe postamentele lor metalice, liniștea aproape
materială a halci în care, totuși. „se lucra". încercam și o senzație dc
jenă față de timpul meu, ai muncii mele care, comparat cu timpul im-
pesionantei hale (in care avea loc metamorfoza, după legi matematice,
a metalului inform) mi se părea meschin și lipsit aproape de orice
semnificație. Am sentimentul, și azi, că. in asemenea hale, timpul are
alte viteze, semnifică alto valori. încearcă alte durate și sentimentul
a pornit din preajma celor doi oameni pe care i-am întîfnil acolo. Du-
mitru Ivașcu. șeful serviciului tehnologic, și Nowy Otlo. inginer Iu
serviciul constructorului șef. Doi ingineri, deci. Doi tehnicieni ale căror
destine se întretaie aici, încercind niște semnificații cu largi rezonanțe.
ArBcwiiv Onetilorii
Doi tehnicieni contemporani care au o tradiție. pînă și în sînge. prin
părinți, a elevatei tehnici reșijene. Dumitru fvașcu. de pildă, a avut o
traiectorie firească, atit de firească incit nici nu mai poate măcar sur-
prinde. El a fost, ia un moment dat, simplu lăcătuș de uzină, (dacă a ii
lăcătuș înseamnă ceva simplu) apoi șef de echipă, ia sculărie. concomitent
și-a făcut liceul serai și. la 29 de ani, el intra la Facultatea de mecanică,
săvlrșea acest necesar act de cunoaștere și de auto-cunouștere’ cu În-
deajuns de mult elan, revenea la vechea uzină, intra la serviciul tehno-
logic de la Grupul Diesel, se ocupa de problemele „de mecanică fino"
și. curlnd. ajungea șeful acestui important serviciu (L.D.E.), executantul
motoarelor și boghiurilor locomotivelor Diesel electrice și viitoarei
locomotive Dise! hidraulice,..
Sună ciudat acest: „Diesel hidraulice" ? Da, s-ar putea ca. deocam-
dată. el sâ aibă o asemenea rezonantă. Locomotiva Diesei-electrică. știm,
arc deja un trecut, o istorie scrisă sau nescrisă, rezultate uimitoare cure
dau satisfacție cunoscătorilor și necunoscătorjlor, ea e prima mare vk -
lorie a tehnicienilor români reșițeni sau. dacă nu prima, ea este cel
pufin una de mare prestigiu (chiar și european), insă locomotiva Diesel-
hidrauiică ? Cine este ea pînă in acest moment ? O foaie albă, fără
iscălituri și ștampile, țâră o dată scrisă cu roșu. In calendar, ițiră nici
o istorie. Sau, poale, totuși, deși incipient, are și ea istoria ei. scrisă de
tehnicienii reșițeni. Încă înainte ca ea să apară in lumea căilor ierale ?
Dacă nu mă înșel. Iu consfătuirea constructorilor de mașini din Întreaga
lard, se amintește, ca o viitoare creație a reșifenilor, tocmai locomotiva
Dlesel-hidraulică. Primele eboșe ale viitoarei locomotive trăiesc unde\ a
în mapele constructorilor, primele emoții ale creatorilor motorului au
loc Insă acum sau. mai precis, au avut loc in chiar zilele acestei pri-
măveri. cind ei așteptau, turburati, primele rezultate ale motorului slra-
Jucitor de pe ștandul de probă ...
DUMITRU IVAȘCL : ... „Am primit documentația de licență. Am
Început pregătirea documentației tehnologice, sculele, tot ce e necesar
pentru acest motor ... Motorul s-a lucrat in două etape : piese cu ciclu
lung, circa șase luni, și piese cu ciclu scurt, una sau două luni. Execuția
s-a început Ia turnătorie, forjerie, apoi a intrat la secție, fiindcă noi
aveam o tehnologie omologată, drept bază a motorului de 2100 CP.
Aveam deci o experiență. Și cel mai important lucru este, cind Începi
ceva, sd ai cei puțin o experiență. Asta n-o spun numai referitor la mo-
toare. La tot... Noi aveam două variante: pentru locomotivă Diesel-
electrică și locomotivă Dlesel-hidraulică. C.F.R.-ul a cerut însă pe cea
12	U» Ar^^nu: OrceiiiwH
„hidraulică". De iapt. noi ne foloseam de aceleași piese, numai transmi-
sia trebuia schimbata, transmisia urma sa fie hidraulică. Lucrăm cu uzi-
nele „23 August". care vor executa complet locomotiva urmind ca noi sa
executăm motorul Diesel și boghiu!, deci esențialul. Colectivul nostru de
Ia L.D.E. trebuia să grăbească ritmul de fabricație, ca să ne Încadrăm Jn
grafice. Nu ne mai ajungea timpul. La Întocmirea documentației se cerea
timp. Și de unde timp ? La Întocmirea documentației boghiufuL alt timp,
fiindcă nu mai stătea la bază documentația veche de la locomotiva Die-
sel-electrică. și asta e cu lotul altceva, asta înseamnă altă ramă, altă frlnn
și celelalte, care cereau o documentație și un timp complet nou. Apoi,
la noul boghiu, marca problemă era aceea a osiilor, pe care se montează
„atacul de osii". Aici, alt timp. Osiile au un complicat angrenaj, o confi-
gurație contorsionată care cer mașini precise, temperatura mediului am-
biant (hala) constantă, orice variație stricind osia In timpul rectificării
toleranțelor... Apoi cuzineții, alt timp, să-i tăcem la Reșița ? găsim
aici bune materiale dc autofricțiune ? îmi amintesc că un tlnăr mecanic
la începutul crcătii motorului, a stat zeci de ore peste cele opt ale sale.
„Trebuie să facem scufa asta, spunea el. și apoi plec", iar dimineața
următoare 11 găsea tot aici. Asta c. Eu pot spune foarte simplu cd întreaga
viață mi-o dedic uzinei și asta nu sună ca o lozincă... (De fapt, nu sint
niște cuvinte mari, ci niște mari adevăruri simple Undea în fiecare seară
acest inginer a/unge acasă in jurul orei doăuzcci și două sau douăzeci
și trei). Există și la Reșița teatru, există Casa de Cultura... Avem posi-
oiiitatca sa vedem un spectacol bun. Întotdeauna am apreciat un concert
simfonic dat de orchestra Casei noastre de cultură sau de orchestra
venită la Reșița, in turneu. De asemenea simt uneori nevoia unei seri
de teatru bun. nevoia de discuții asupra unei cărți citite, necesitatea dc
a-fi umple viața și cu ceva mai mult decît îți poate da tehnica, necesitatea
1 dc a comunica și prin valorile spirituale. Desigur, sînt satisfacții și satis-
facții sau, cum spunea cineva dc pilda ; „Pasiunea înalță, pasiunea co-
boară“. dar. așa e. azi. dc pildă, cînd am văzut motorul, slind strălucitor
pe standul dc proba, am simțit cd totul c bine, el motorul, abia așteapta
să zburde, locomotiva Diesel-hidraulică c ca și gata, totul c bine și am
simțit. în acel moment, o satisfacție aparte, ceva curios care s-a așezat
in jurul inimii sau in jurul meu. ceva asemănător cu momentul cînd o
mare dorință devine împlinită, totul e calm de-acum și limpede, totul
e clar în jur și aștepți, obosit, să Începi ceva cu totul nou. ceva „de In
capăt", mereu dc la capăt, să ir bați din nou Cu timpul, să ajungi din
nou la unsprezece noaptea acasă, nevasta să le privească pieziș, sau
puțin tristă, să încerci să dormi și somnul să nu apară fiindcă și somnul
are timpul lui și tu.. ,*
lor AiîAțMa: OreelAutriî	13
NOWY OTTO:..., Sîn/em o uzină constructoare de mașini. Nu
venim noi să impunem produse client Hor. Necesitatea unei locomotive
medii a fost pusă Încă In 1962. cînd s-au întllnit reprezentanții căilor
ferate si ai Ministerului Contsructiiior de Mașini. S-a pus deci atunci
problema creării unei locomotive care să deservească liniile secundare
de mariă si persoane. S-a făcut un studiu minuțios. Care ar ii formule
cea mai potrivită? S-au stabilit punctele principale: a) Puterea loco-
motivei să fie de cca. I 200 C.P.; b) Motorul Diesel să fie deci jumătatea
celui fabricat Înainte, calea ferată avind o foarte bună experiență în
acest sens și rezultatele cu tipul cunoscut, de Diesel-electric. fiind splen-
dide ; c) Să fie o locomotivă Diesel-hidraulicâ... Acestea erau deci
punctele principale. Evident. Diesel-electrică este o locomotivă mu
elastică, are o vechime în lume, este mai celebră ca tip, ca să zic așa
de atunci s-a abandonat formula ei pentru un Diesel-hidraulic ? De ce
Fiindcă, transmisia hidraulică, deși ioarle recentă, în lumea mașinilor
este mai ieftină, mai ușoară, e adevărat, mai puțin elastică și mai com-
plicată intr-un anumit sens, insă mai rentabilă. S-a mai pus apoi pro
blema : Sîntem sau nu în stare s-o proiectăm in Iară ? Și s-a spus că da .
Eu lucram In 1952 la turbinele cu aburi și m-a pasionat mult pe vre-
mea aceea problema turbinelor, la fel pol spune că pasiunea aceasta
începea încă din școală. In hala nouă făceam pe atunci turbine cu abur.
Eu am prins a doua turbină românească. Calculele nu erau încă defini-
tive. S-au încercat și alții la aceste calcule, dar rezultatele n-au fost ceh
mai pozitive. Atunci m-am ambiționat și, după o muncă de doi ani de
zile, am terminat acele calcule termodinamice,., Apoi, după 1957. s-o
pus problema fabricației Diesel-electric. deci problema unei noi docu-
mentalii, fiindcă făceam totul pe Joc gol și eu. în acel moment, am venii
ulei... Aici am început apoi o nouă muncă. Trebuie spus că aici lozinca
este: materiale de primă clasă și parametrii maximi. Din același metal
să scoatem tot ce se poate scoate. Să scoatem maximul. E necesar sa
Iii un fel de atlet care folosește toate elementele auxiliare pentru a
ciștiga o cursă. Noi trebuie să clștigăm și această nouă cursă, cu loco-
motiva hidraulică. Tehnica ei ca și tehnica oricărei mașini ține de carac-
terul abstract, dar și material al vieții. Sau mai mult de cel materiai
concret. Ea nu urc pic de empirism, legată fiind, prin fire intime, de
științele exacte. Muzica, spre exemplu, ca să iau arta iubită de mine,
muzica e spiritualitate pură. Ea „atacă“ altfel. Cred că pot să-mi dau
seama că în dragostea mea autentică pentru muzică intră și o doze
din pasiunea cercetării. De fapt, și muzica, pentru a ii pătimașă, tre-
buie cercetată, și asia-mi amintește de un personaj al lui Thomas Mann.
| 1	ton ArJCținu: CwrtVort»


Hans Castorp, care, în momentul cind secretele muzicii li sînt dezvăluite
exclamă . „Stai! Stai! Atenție! S-a Intlmplat ceva cu mine!..,*
Ascult pe Hacndel. Vivaldi sau ciut din Bach. la pian, fiindcă îmi plac
In deosebi preclasicii, și totul se limpezește în mine... Nu e un divorț
intre munca mea arida, uneori de ani întregi, la documentația unor noi
mașini, ci e o întrepătrundere ideală, e un „ajutor reciproc* între
tehnica mea și arta mea, e un .wp/iment nu numai „de duminică',
ci e suplimentul iără de care ar fi mai dificila existența, ar părea ca
ești mai singur pe pămint, n-ai avea puterea să recunoști bucuria, dorul,
avlnlul. îndoiala... Cuvinte mari? Nu! Bunicul, tatăl meu. au lucrat
aici, la această uzină. rudeniile mele lucrează aici, eu lucrez aici, dacă
aș avea un fiu și el ar rămine aici, sintem legați de acest pămint care o
dat tehnicii românești oameni cu miini de aur. creatori nvintrccuți. și
cure au știut să asculte și ei muzică, sau s-o iacă. acea lume de sunete
necesară in momente/e de /iniște sau de neliniște, cînd soția mea vine
lingă mine, la pian, cînt eu. apoi cintă și ea și armonia coboară...*
Timpul, acest demiurg, care, ori de cîte ori Intri aici in Hala Die-
sel. îmi arată altă durată, altă lungime de undă, altă iațetă, ailâ semni-
iicație. Timpul a doi cercetători, timpul a mii de cercetători, timpul țării
si timpul Reșiței. creator de noi valori statornice, care vor trimite pe
orbita universalității tehnica românească și oamenii ei modești, cu miini
de aur și minți ascuțite.
1OX ĂRIEȘANV


hn Alteța im ! OnrrlSlarii	)5
A
M
U
R
G
Aj clipa cind tace sirena,
Cind suluri de lum se sting in a?ur.
E clipa piezișelor umbre
Rotindu-și penajul in jur.
E clipa spumoaselor cețuri
Plutind ca un glnd obosit.
Cind zarea-și subție conturul
Topindu-1 sub creste, cosit.
E clipa cind stelele umblă
$i-ating macaralele noastre.
Cind griul se-ndoaie de vise
$i-l leagănă ape albastre.
E-o clipă solemnă, e schimbul
Diurnului nostru prolil, —
El n-are răsplntii nici praguri
Ci-asemenea-aromei din faguri.
Dă vieții culoare și stil.
L I N
Ș T E A
C I M P U L U I
Y tiu bine c-odală și-odată
clmpul va fi alb de liniștea zăpezii
căutlndu-mi timpleie singurătăților neincal/dc.
cum Își caută căprioarele luminii iezii.
C-odată și-odată munții s-or retrage în pa mint
sub apăsarea ploilor necruțătoare,
c-aici. pe unde stau potecile descopciate.
nici una dintre stelele ce s-au ascuns no moare.
I*
taarp DrwiRHif . Amn/A
Auzi un vuiei străveziu : se surpă vin tul, —
Uiipina altei zile, nevăzut. se-ntinde.
Pentru primul grînelor adună lapți de ploaie
dcsiăclndu-și inima ca pe-a merinde.
D R U M E Ț I E
Ir ia uțrag aromele clmpiilor, necoibâite. calde încd,
singurei Cafea griului așteptînd ivirea-ntriei ore
sd pornească bătaia polenului in unduiri sonore,
la chemările temutei arșiți din zariștea adîncă.
Md ispitește anotimpul fructelor neliniștite
de nemiloasa risipă a soarelui și ploii:
e ceasul cînd și-aleg culorile cernmdu-le prin limpezi site
si cerni ndu-le apoi ca mierea roii.
ii-o drumeție limpede ce-și prelungește stanțele:
urcușul cu temperatura visului învăpăiat
descoperi ndu-și fetele, scurtlnd mereu distantele. - -
■inițiea popasului înaintea saltului apropiat.
GFORGF ntti y\UR
o
M
M
V a rimina dorul exuberant ci culorilor
încrustat cu dălți de raze prelungi
In cristalele amintirii și aic zorilor
Prin care 'u rei alerga sa m-a;ungi. m-ajungi.
Pletele-fi limpezi ca o nordică ploaie fluturată
spre ieri
Vor iubi păsări de aer violaceu.
Lumina va trece Iji arborii buni și în vreri
Zvicnetul inimii, aur adine și mereu și mereu.
NICOLAE DOLfNGĂ
Nițel*' LHtmjd: Mrint utu
I
U1W TESTAMENT ȘTIINȚIFIC
(PE MARGINEA POSTUMELOR LUI TUDOR VIANU)
împletind in mod cu totul Original in metoda sa, celebra metodă maieutică
desofisiificarea termenilor cunoașterii cu ample cltațiuni și referiri la legendele și
tradițiile alhenienilor, Socrate încearcă tn partea centrală a dialogului cu Fedru un
răspuns la întrebarea despre rostul scrisului bun, povestind interlocutorului său mitul
originii greierilor. „Se spune că odinioară, Înainte de a se fi născut muzele, greierii
au fost oameni. Cind se iviră Insă muzele și, o dată cu ele, clnlecu), unii din cei ce
trăiau pe atunci fură cuprinși de o ața mare patimă pentru elnlec, Incit, tot cinttnd
uitară să mai bea si să mănlnce. și se prăpădiră fără să bage de seamă- Din aceștia
se născu mai tirziu neamul greierilor, care au primit de la muze darul de-a nu mai avea
nevoie de nici o hrană, și, fără să se Înfrupte din mincare și băutură, de a cinta
pînă la sfirșitul vieții lor pentru ca după aceea, inlorcindu-se la muze, să le spuie
cerc din oameni cinstește pe vreuna din ele și pe care anume".
Mi iul povestit de Socrale, pe lingă prospețimea și pitorescul său de netăgăduit,
are și un sens moral mai profund, Inlrucll prin el filozoful vizează problema cu greu
de ocolit In lumea socratică a răspunderii artistului fată de propria sa operă. De
altfel, ca pandant al discuțiilor lor premergătoare despre originea dorului de frumos :
himeros, care in lumea nedesăvlrșirii dinamizează sufletul spre contemplarea proto-
tipurilor din lumea supracorească a ideilor pure, atit mitul despre originea greierilor cit
si mitul despre originea și funcția dorului de frumos, far parte integrantă dintr-o
concepție mai cuprinzătoare a fenomenului artistic ca rod al inspirației divine, cu
ajutorul căreia omului, după ce sufletul său șî-a pierdut pană cu pană „aripile*, j se
face posibilă întoarcerea sa In chiar condițional Halea terestră In lumea ideilor.
Un eon mai tirziu, un alt mare demistificalor al spiritului uman, Leonardo da
Vinci, notează pe una din filele caietelor sale dc atelier: „Penele vor ridica oamenii
ca pe păsări. Spre cer — prin lucrările scrise cu penele* — conlesie lapidară și
concisă despre o nouă conștiință a valorii creației artistice In care muzele nu mai
au nici un loc. Și e firesc să fie așa, după re încă din secolul XIII In conștiința
europeană s-a anunțai o schimbare a direcțiilor orientative foarte asemănătoare cu
transformările pe care ulterior Copernir le va aduce astronomiei. Astfel. încă trubadurul
Pelre d'Auvergne a cintat: „Si mal m'cn pren / Per eismon sen / Cuga ma vida fol-
iei ar': „Orice rău m-ar lovi. / După al meu fel / Doresc să mă bucur nebunește de
viață". Și cu această bucurie a vieții, în locul miturilor transcendentale, expresie a
iluzionare! atotputernicii divine, trec cu noua orientare imanenlistă a glndirii euro-
pene, a individualismului In continuă dezvoltare, succedaneele lor epistemologice si
axiologice imediate: anularea conștiinței medievale despre slăbiciunea mintii omenești și
afirmarea observației și experienței ca izvoare de cunoaștere, fală de dogme și
tradiții (11, Nu surprinde deci dacă și artistul in noua ambiantă spirituală se simte
>) Ei obstmiUtînt rmm In oria: lețile atabiii'e pc baz3 dc cb^rvaUr. va fi criteriul dc Știi *1 Cilia?
ouă, couibJlulS in rezultatele aale nulii rrene de reprezentanțiI iredifiMalianuIvi ăia rinul blaerUil romane el a,
Kăelteiiriamukni auirerriiaT.
|K
Andrei A, Lillin: l'n itatimn' ntlslJic
direct răspunzător pentru opera față de legile minții. „Cind opera satisface jude-
cata, ce semn trist pentru acea judecată", subliniază pe o altă filă același Leonardo
exigența maximă față de creație, spre a continua : .Iar cind opera învinge judecata,
aceasta e mai rău, cum se intlmplă cu cei ce se miră cit de bine au lucrat. Cînd jude-
cata întrece opera, iatu semnul cel mm! Dacă un tinăr se găsește in situația aceasta,
fără îndoială că va deveni ou artist excelent; operele sale vor fi pulin numeroase,
dar pline de asemenea calități incit oamenii se vor opri sd Ie admire perfecțiunile".
Iată insă că după un alt sfert de mileniu, pe țărmurile cețoase ale Balticei, un
proaspăt convertit la socratica „ignoranță* iși pune următoarea întrebare: „Ce a
înlocuit pentru iîoiner necunoașterea regulilor artistice, pe care Aristotel le-a dedus
ulterior, si ce, pentru Shakcspeare, neștiința sau depășirea acestor legi critice î" Si
aproape cu aceeași suflare, dă și răspunsul: „Geniul, asta-i, fără echivoci*
Tinărul bait este J. G. Humana, supranumii Magul Nordului, prin care estetica
clasicismului german a fost orientata spre lărimul intuițiilor, ța liamann era atlt dc
convins de justețea punctului său dc vedere incit atunci cind marele I. Kant, secondat
de prietenul lor comun Bercns, a încercat să-i readucă din nou pe făgașele raționalis-
mului, el l-a prevenit intr-o scrisoare din 27 iulie 1759: „Dacă dvs. sinteți Socrite, iar
prietenul dvs, (Berens) Alcibiade, atunci pentru instruirea dvs, este nevoie de glasul
unul geniu. Iar in acest rot mă văd exclusiv pe mine, fără cu prin aceasta să-mi atrag
măcar bănuiala ingiinfării'.
Ce s-a intimplat? Răspunsul îl găsim in opusculul Dizertafii socratice de același,
m care pledează pentru supunerea de bunăvoie a creatorului sub regimul „inspirației*
< a singur garant al apropierii posibile de inefabil — supunere pe care ulterior Goethe
<i practicat-o cu mare succes, reușind să extragă din „clipa fugară' valențele artei,
profilate totdeauna pe un fundai mirific, pentru care se folosea cu preferință de ter-
menul „das Ahndungsvollc*. Astfel, de fapt inconceplualllatea gindirii lui Goethe,
îndreptată in natură și artă spre oșa-zisele „fenomene originare' — Goethe susținea
, față do Schiller că vede aovea „frunza originară' — ni se descoperă nu numai ca un
fenomen accesibil psihologiei eidetice, ci mai ales ca o modalitate sui generis de n
crea în urlă în permanent contact cu realitatea Înconjurătoare. Si nu trebuie prin
। rinaie să no mire cil de cit dacă Goethe a subliniat cu convingere că întreaga sa
g>eră este „poezie ocazională*. Rămine doar să restituim termenului din urmă înțcle-
su! său propriu. Cu alte cuvinte, din momentul In care un poet trăiește intens viața,
descoperindu-i dramatismul, frumusețea, ademenirile, înălțările și prăbușirile, amarul
i seninul, frămlnlârile și împăcarea, el va birui totdeauna „clipa fugară', transfuimlnd-c
' iu ocazie pentru plenitudinea artei.
Itinerarul parcurs pină aci poate fi continuat pînă In zilele noastre cu numeroase
națiuni marcate de experiența marilor creatori, flecare cu o altă dotare a miticului și
conceptualului in vederea definirii fazelor holăritoare ale muncii creatoare: Inspirația
legătura ru viața, lupta cu demonul din adincurile conștiinței creatoare, cit și a răs-
punderii față do propria operă. Lin asemenea itinerar a Întreprins si Tudor Vianu tu
lucrarea sa Istoria ideii de geniu, rămasă fragment, publicată în volumul său de postume.
>i este intr-adevăr zguduitor faptul că In măsură ce regretatul savant român se apto
pie de experiența ultimelor secole — vezi brouillon-ul Geniul fn pozffjvism (op. cil. p
i $i u.) — notațiile numai prea lapidare sugerează capitole din co in co mai complexe
astfel incit lucrarea aceasta, din care au lost terminate Intr-o primă formă doar două-
zacișiclnci capitole, in lorm.i ei finală ar fi necesitat cu siguranță și o altă dozare a
materialelor expuse piuă act. Ce vrem să spunem prin aceasta? Nimic ceea ce in fața
ci fn starea actuală n-ar fi spus însuși autorul. Ne aducem astfel aminte că fn unul
din sclipitoarele sale dialoguri cu Ion Marin Sadoveanu, Oscar Walter Cisck, Alfred
Margul-Sperber și Rudolf Lichtendorf, dc la Cofetăria Republicii, in primele luni ale
aiului 1958, cind s-a atins problema descifrării postumelor stendhaliene, Tudor Vianu a
arătat că( după părerea sa, metoda pea mai adecvată este reconstituirea lor creatoare
in spiritul operei antume a lui H. Beylo. Și a adăugat: „Brouillon-ul in sine nu este
interesant decit prin indicațiile pe care le conține cp privire la ceea ce ar fi putut
deveni lucrarea respectivă, dacă ea ar li fost realizată deplin șl finisată".
Nu dormi aci să completăm postumele lui Tudor Vianu, printre cari din păcate
și celelalte două, lucrări, -Simbolul artistic și Tezele unei fftozofi; a opere; au rămas
și ele nefinisate. După ce însă In prima parte a acestui articol am relatat în linii
Mimare clic ceva din tumultul asociativ incitat dc lectura brouillon-ului susamînilt
Andini < l.illiii: I n b mm -ti ntih
J9
credem că nu este greșit să împărtășim cititorului și alto, idei pe care le-a făcut să
încolțească in gfndui nostru.
Conceptul modern al geniului asimilează intr-un întreg numeroase tradiții,
printre rare cinci Îndeosebi: tradiția romană și greacă — acestea cu reflexele lor
in tradiția renascentistă — apoi cea franceză și cea nordică a popoarelor germanice,
comportă cite o linie evolutivă aparte In care se împletesc numeroase influenV
populare cu altele de proveniență cultă. Să ne amintim doar că fn evoluția concep-
tului Daimon. echivalentul grecesc ai tui Genius roman, există numeroase trepte
distincte. Încă In faza magică a gindirii grecești se știa, de exemplu, de o .invidie"
a demonilor. Împotriva căreia, pe Ungă diferite practici și jertfe, s-au folosit talis
mane, pentacle și amulete. Ulterior, demonii se impari in buni și răi: agat hr>dai mov
și AaAodcimorf. In secolul V i.e.n. Parmenidc din Eleea. primul .metafizician", cred
că legătura dintre elementele lumii se datorește unui daiinon. pe care comentatorii
săi moderni, Zeller și Deusscn, 11 identifică cu Anunke : necesitatea. Demonii joacă apoi
un rol precis determinat și in cinetica lui Democrit de Abdera ; legătura între atomi
propulsarea și mișcarea lor se datorcsc dinamismului unor demoni. Ia Platon și
Xonocrates apoi, demonii formează o categorie aparte de zei minori, plutind și como
niclnd între sufletul lumii și lumea corporală. Socrate ii aude pe demonul său cu
urechea conștiinței, in sffrșit, Plutarh, mare ini|lat tn tainele tcogoniei. il identifică pe
Hermes cu zeul egiptean Thoth și cu grecescul Logos, iar demonii ajung să mijit,
ceașcă Intie pneunm ■’ spiritul lumii șl materia, opusul spiritului lumii. încheind cerci,!
intre lumea transcendentală și lumea fenomenală.
Printre figurile mari ale Renașterii italiene, Torqualo Tasso a aderai la plato
nism, iar Giordano Bruno la tradițiile pitagoreice din Sudul Italiei. Astfel se creeaz
două curente diferite in accepțiunea conceptului dc geniu : una mai saturată de tra
ditille clasicismului grecesc in care duimonul. adus etimologic în legătură cu radi
calul da-i-o: a împărți, este considerat ca o stihie sui generis ce împarte darurile
divine; inspirația,' cealaltă, corespunzind imanentismuiui modern, continuă tradițiile
latine, legate de conceptul unimus: chintesența capacității spirituale, șî coleclind
numeroase influente din textele lui M.T.Cicero și Til-Liviu*). Semnificativ in slirșil
pentru concepția din urmă rămine clanul înflăcărat (vigor igneus) particular geniului
care, bunăoară, a sugerai grupului dc înnoitori ai limbii literare maghiare, ca dublele
corespunzătoare lui geniu, substantivul Mmjăsz, compus clin termenii corespunzători
pentru nifirinc și Hactira.
In procesul de evoluție al termenului gânie din limba franceză, mutla vrcm<
kenfendemenf; judecata rațiunii și 1‘oreUle: auzul, recte simful frumosului, ca puteri
formative, și-au disputai tnllîetatca. Încă Vaugelas înclină să acorde judecății preva-
lenta. Totuși, sub influenta patosului specific al epocii războiului de treizeci dc am.
cu Înclinațiile sale spre .actions illustre' și .le soin de Phonncur', de la un timp
.râme exallâe* ajunge să iasă lot mai mult in relief. Astfel și termenul de gănie.
gradație maxima a individualismului, se saturează tot mai mult dc vestigiile de extra
ordinar ale epocii, nu lotuși fără a 11 in continuă confruntare cu celelalte categorii
ale valorilor sociale, cunoscute sub denumirile.- le galant, la prdcieuse, la prude, le be!
espirit. Thonnăle homme. Ic libertin, l’esprit fort etc.
Printre savantii cari au definit geniul In lumea anglosaxonă Shaftesbury a aderai
la platonism; influența sa asupra lui J. G. Hamann, citat in cele de mai sus, a fost
hotăritoarc. Concomitent insă apare in glndirea germană, prin J. van Helmont, un
concept al geniului alimentai In egală măsură și din tradițiile Iui Archaeus in tor
mularea lui Paracelsus: maestru interior a tot ce c viu. Amintim aci că acest Archaeus
a influențat prin J. van Helmont și glndirea filozofică a lui Dimitrie Canlemlr, iar
prin intermediul lui Novalis el a fecundat glndirea mitică a lui Emineseu.
Dacă in definirea impetuosului „ăme cxaltee" o contribuite importantă a avut-o
si versiunea franceză a romanului Amadfs și apoi Heptameronul și Asfreeo. iar in
zilele Ciduhii, romanele lui Gomberville, La Calpreuede și ale domnișoarei do Srudery.
’) Cltllll du-va cișmele din lexical beflt el lui M- T. Cicero: in mim» habar. cunl anima; coziiarc: a r.ugd-,
a gindi. a inucnla cu înMiIHirC; «•»*! antal’ lima ipirilulai; rurpta animiu tempilrf^u moici: coipal
mițctl dr spiritul et+fU eU,, din lexicul lui Til-Linu: 4mrv « dfti'fiuii.* a-ji aminti cu Snaulklln	toate ca an
puternic «cecul hațl«*l In piu.» fa|i dc utankl* Silfi dc dr unde ți ,,^upaMff4* omului antic ți wirdkvit
fiii «Be atotputcrnicLa lui anina», arcl »p«i4lc an tai obsc^ai'a/n.
20
Andrei A. LtlIÎM- Ln Kwlarounl itiJatifin
dimpotrivă iu roncepția lui Jean Jacques Rous&eau despre geale se polarizează o
bogată tradiție care coboară prin intermediul lui Locke la Kabelais și Montaigue.
Prodigiosul Gargantua devine astfel prototipul europeanului modern din preajma
Marei Revoluti Franceze si ol nu este Învins inca nici in zilele lui Nietzsche, cind
conceptul de geniu, prin dicholomia apollinirului și dyonisiacnlui, se dinamizează,
impunfnd esteticii ultimului secol o atentă disociere, in studiul operei. Intre aportul
„emoțiilor concentrate* la profilarea valorii sale estetice, pe de o parte, și a ,ms
tiilor dezvoltate*, pe do altă parte. Căci cu treptata diferențiere a încărcăturii emo-
tive din creația mai modernă, cu reconstituirea cit mai atentă a proceselor psihice
legale de trăiri, emoții și aduceri aminte, și in creația literară — să ne gindim la
romanele lui Marcel Proust. Jammes Joyce, Franz Kafka, italo Svevo și William
l aulkner — aportul inspirației pc de o parte, a muncii creatoare, susținute pe de alta
parte, devine tot mai evident.
Nu mai puțin importantă pentru definirea conceptului de geniu a fost insă și
eroizarea biografiei artistului, procedeu cunoscut încă lui Giorgio Vasari, reluat
apoi in zilele romantismului european și cu o nouă eficiență In anii 20 ai secolului
nostru. Elementele acestei erolzări sint următoarele:
a)	descoperirea intimplătoarc a talentului artistic la un copil de extracție so-
cială modestă s);
bj ascensiunea sa socială, reală sau imaginară — Parrhasius e primul care se
denumește principe al artelor iPliniiix, XXXV, "I) — pe baza succeselor sale in
creație ,-
c)	hazardul rare intervine mai totdeauna in momente critice, de impas sau mare
frămintare creatoare, pentru a produce saltul calitativ in creația și cariera artistului ,-
d) puterea miraculoasa, nelimitată de invenție a artistului,- motiv îndrăgit îndeo-
sebi incepînd din sec. XVI;
e)	criteriul așa-zisei .lurore deU'arle' : ai puterii de entuziasmare a ariei ca
baza succesului, renumehii și verificării artistului, motiv introdus in estetică de A retine
și Vasari.
Trebuie adăugat ca un motiv complimentar. trecind ca un filon roșu prin pro-
< edeul eroizării, credința medievală mistică despre un deus artileX: dumnezeu artist,
inspiratorul creației artistice. Izvoarele acestui motiv sint biblice (Cartea Genezei, cu
antecedențe în mitografia mesopotamiană, printre care îndeosebi epopeea Enumci e)is.
Vi și numai in al doilea rînd clasice (f/iudo, XVIII, 168—608. vestitul pasaj despre
lăurirea scutului iui AchileJ. Apare acum titulatura divo maeslro a artistului conceput
,j .altei dens". ajutat in creația sa de Sfinta Fecioară, Sfinta Cecilia sau numai de
îngeri (constructorilor Magiei Sofia le apare după o legendă bizantină modelul în
vis, purtat de îngeri etc.). In sfirșil, in unele cazuri aparte, de mare virtuozitate,
talentul interpretativ al unor artiști este explicat prin pactul lor cu diavolul (Tartini,
Puganini elc.J.
Eroizarea si mistilicarea dinamismului speciile al omului de geniu a fost, ce e
drept, exploatata si de unii creatori ai romantismului in lupta lot cu inerția, como-
ditatea și opacitatea marei burghezii din capitalele artei : Viena. Paris și Londra, in
care după războaiele napoleoniene s-a decis in bună parte soarta creatorilor. De
asemenea procedee n-au fost s<utili artiști do talia lui Hecior Berlioz, Prânz Liszt și
Richard Wagner. Spre sfîrsilul veacului XIX, in plină perioadă a decadenței, i s-a
adăugat apoi ca o formă minoră dandvsmul, ca protest împotriva puterii de resorbție
in anonimat exercitată asupra talentului de boemă. Un Charles Baudelairc, Barbev
d’Aurevilly și Oscar Wildo au contribuit in felul lor tot atlta la conturarea profilului
fizic și moral al omului de geniu în lupta sa împotriva moravurilor stătute ale vremii
ca și — in viitoarea boemei — un Verlaine sau Modigliani.
k . \ it«“ lui GhiAim	ilr	II.2W) «ir »ik Luate * kini'iilrk ’*k îAWBkBU. Muhtul li norului
imLănd. de mur telMI pentru âftele pL-in-e. jtribmt de V»ari vk|ii lui CiMtv- revine ți in viețile lui Bec* a
Ierni (V. 142), Anim >anM>vinu iB. 510). Andrea «M CMU*A4 (II, 668) li Minlțfni (III. 384) : d*f motbuk e
gmttnt M în hSoțrafkilo «lilhAtr ale lui Rafaelit» da Refți» țDe Pitei, 2-52 j, Zur ba rin (AMftr. 15), Gov* (Kfh
ttr, 5) ți. in rrnnuiak mai noi. in biuțntlf Ini Seguitini (Se/ron. 12). Irblt de obk|BllătMl noi irului.	ia
Introducerea Vieților (I 22|J. încarci u teoretizare neniliti, ofilind pentru existenta unei pronunizn* 1»
t hoații vprr artele pteMice a copiilor din mediul ruMic-forestier. mai apeopiafi de Marea haiuraU. paradi
piMâ * lumii.
Aadtei A. Lillin: Un leMameul •liiiHiik	2!
Problematica bogata și variată polarizată in jurul său de conceptul de geniu
in miraculoasa sa transmorfoză istorică se cerc completata și de vastul material al
investigațiilor psihologice pe care le-a cauzal in veacul din urmă. In brouillon-un
său. Tudor Vianu se oprește Îndeosebi asupra contribuției lui Lombroso, a criticii
Iui Lombroso și a reacției unli-lombrosiene. Și așa materialul respectiv prezintă
dimensiuni oceanice, intr-un al doilea brouillon, regretatul estetician român s-a oprit
asupra conceptului de geniu in socialism, pierind dc la opera lui Plehanov, Fără
Îndoială că prinlr-o completare atent critică din vastă literatură sovietică dedicată
problemei și acest capitol ar fi cîștigat in adincime. Dar mai ales, lucrarea Istoria
ideii de geniu s-ar fi impus prin capitolul ei final, in care Tudor Vianu iși propusese
să analizeze in șase subcapitole fazele evoluției ideii de geniu in antichitate, Re
naștere, iluminism, romantism, pozitivism și socialism. Bănuim că In acest capitol final
s-ar fi produs și o apropiere a rezultatelor obținute de savantul român de conceptul
de geniu din estetica lui Engels, bazat pe estetica lui Hegel. în orice caz, cuvintele
Înscrise Sn paranteză .Libertatea este necesitatea Înțeleasă', in care culminează
ideatia schițată de acest brouillon, par a ne Îndruma spre această concluzie. Mai
mult, in felul acesta conchide și singura frază gramatical rotunjită a brouillon-ului ;
„însumarea tuturor rezultatelor lungei evoluții — prin care ajungem să înțelegem mai
bine forma cea mai Înaltă a înzestrării spirituale a omului și rolul ei In societate și
istorie' (p, 96)c
Laolaltă cu celelalte două studii, mult mai rotunjite și mai finisate din Postume
fragmentul fsiorla ideii dc geniu cămine o lucrare semnificativă pentru spiritualitatea
timpului nostru. Ea este rodul unei informații minuțioase dc o circumferință de-a
dreptul uimitoare, continuind opera de sistematizare incitată de problema valorii
frumosului artistic lui Tudor Vianu Încă din momentele debutului său științific. Tot
odată ea se înscrie in familia mai largă europeană a unor frămlnlărl teoretice pro-
funde, Înrădăcinate In atmosfera filozofică din primele trei decenii ale secolului nostru
Era o perioadă a „specialităților', precum o numește in introducerea lucrării sale
Filozofie șl poezie (p. 10) însuși Tudor Vianu ; o perioadă animată de „cultul modern
a) competenței', care cere „lucrarea intensivă pe un teren limitat", știință născută
din certitudine era deci idealul cc-i călăuzea pe reprezentanții acestei generații de
esteticieni, care in anii primelor impresii despre lume presimțeau dezastrele unui
mare război, ca apoi să le trăiască aevea și, după coșmarul lui, să presimtă In jurul
lor amenințările ciumei brune, tot mai agresive, încercind să zdrobească sub cizma
ei valorile mari ale umanismului european — tentativă tragică, inccală in sînge și
ruine, fără ca valorile de nezdruncinat ale culturii acestui continent, dragostea sa de
libertate, dc progres, pace și frumos să poată fi pulverizate de mașina de război.
Evident tendința spre specializare a acestei generatii de cercetători nu excludea
un punct de vedere superior, cuprinzător și de vaste perspective umanitariste. Faptul
este atestat de toate lucrările pe care aceasta generație le-a dat în vileag în anul
debutului lui Vianu cu teza sa de doctorat Dus WeriungsproWem in SchiIJers Poetik
fProblema valorii în Poetica tui Schiller, 1924). Acum apare în două volume impună
toarca lucrare Le Mouvement dea Idees dans i'Emigtation itaneaise de Fcrnand Bal-
densperger eu incursiuni dramatice in problemele raportului Intre politică șl litera-
tură, opțiune pentru idei politice și sociale retrograde sau progresiste și verificarea
Lor prin mersul implacabil al istoriei, putere creatoare și valoarea operei. Simultan
iși publică Max Schelcr, în a doua ediție revizuită, opera de mare răsunet Wesen
und Formen det Syrnpathie (Esența șl formele simpatiei), o fenomenologie a senti-
mentelor de dragoste, compasiune, umanitate $1 bucurie de viată, bazată pe iubirea
binelui. Ceva mai vechi sint lucrările monumentale Der StW fn der biidenden Kunst
(Stilul în artele plastice, 1921) de Ludwig Coellen și Gehaff und Gestad Im KunsfwerJr
des DichterS (Conținut și formă în opera poetului, 1923) de Oskar WalzeL Iar printre
lucrările unor savanti români: Inhaltsprobfem und Kunslgcschichte (Problema conți-
nutului și istoria artelor, 1921) de Coriolan Petranu. Din aceeași perioadă este și
celebra lucrare a lui Fritz Strich Deutsche Klassik und Romantlk oder Voilendung
und Unendlichkeit (Clasicism și romantism german sau împlinire și nemărginire.
1923). Interesante sint apoi, fără doar și poate, și paginile pe care In același timp
Emsl Cassirer în a sa PhHosophie dei symbolischen Formen (Filozofia formelor sim-
bolice, 1925} le consacră gindirii mitice în artă, In timp ce In lucrarea sa Die Ent-
stehung des Geniebegriites (Evoluția conceptului de geniu), apărută fn 1926, Edgar
22
Andrei A- LilHa: l’n	tihnklfk
Zilse! face investigații critice istorice cu privire la conceptul de geniu, care din
păcate se limitează la antichitate ți perioada capitalismului timpuriu.
Negreșit, toate aceste lucrări, contemporane cu debutul științific al lui Tudor
Vianu, se inspiră din domenii diferite și se folosesc de metode diferite. Ceea ce,
insă, le rămlne comun este accentul deosebit cu care ele investesc latura axiologica
a gnoseologiei artistice.
în Îndelungata sa carieră publicistică și științifică. Tudor Vianu a dezvoltat
fidel momentul spiritual deosebit în care a pășit in arenă, tematica teoretică a
generației sale. Faptul acesta conferă operei vieții sale o unitate dc nezdruncinat,
chiar dacă nu in toate etapele realizările sint de egală consistentă. Astfel, in Estetica
sa, născută in parte și din cerințele unei catedre, el nu a izbutit să evite In toate
circumstanțele pericolele eclectismului. Totuși, fnvinglnd In curind orientarea ei
unilaterală spre latura fenomenală a operei de artă, descrisă fn constituția, modul
producerii și receptării ei subiective, savantul romăn ajunge să adlncească latura episte-
mologică a creației artistice in raport cu celelalte domenii ale gnoseologiei și, opttnd
pentru o orientare axiologică a esteticului, izbutește să asigure punctului său de
vedere individual o deosebită fermitate teoretică.
în perioada interbelică, Tudor Vianu privește cu ochi critici metodele in studiul
stilistic al creației artistice prin care se tindea spre încadrarea operei In unitatea
stilistică a unei culturi. „Aceste metode tipizează opera și lasă, In consecință, să le
scape ceea ce este cu totul unic in ea*, subliniază el (vezi Filoxoiie și poezie, p. 101).
In Aria prozatorilor români, printr-o atentă conducere a investigației spre „adlncimea
individuală a autorilor analizați, Tudor Vianu încearcă să depășească criteriile psiho-
logiei moderne a structurilor și ale Istorismului morfologic tipiiant. Dar de abia In
lucrările publicate după Eliberare, cercetările sale se efectuează pe baze științifice
absolut stabile, permițindu-i judecăți axiologice de ultimă fermitate.
Deși fragmentar, studiul istoria ideii de geniu de Tudor Vianu, atiț prin bogata
nuanțare a notațiilor din capitolele rotunjite, cit și mai ales prin puterea de sugestie
n cuvintelor — cheie cuprinse in capitolele brouillo»arde rămine pentru multă vreme
un izvor nesecat de investigații. Nu greșim dacă interpretăm această lucrare, Căzută
neimplirită din mina autorului, ca testamentul științific al savantului roman lăsa!
generațiilor posterioare ca un ghid in cercetările lor de estetică.
ANDREI A. LILUN
A*drt, A- Lillia Va hiuimw țiiisUtic
I
ZBORUL DE DIMINEAȚĂ
ISoarme Vcronica, doarme lumea...
Timpul stă-n ceasornic suspendat.
Și-ași dori acum trezirea lumii
Și-o trezesc din somn c-un sărutat!
Și sc iace ziuă dintr-odată,
Ochii Veronicii slnf un Viri cu dor ■
Urc pe el pîn'la izvorul zilei
Și-ml dau drumul peste lume ... Zbor 1
TIMP
L CELEI CU BĂRBATUL
DUS
L-* ra un ceas c-un timp alandala.
Ce bătea doruri multe
Mai ales la orele mici.
Nopțile.-! rămlneau atirnute-n pendula
Tăctndu-i să-ntkzle:
Zilele cddeau de-a drepfuî în ei —
Păsări de gelatină.
Era un ceas ce devenea lot mai greu —
Plin de așteptări și neliniști
Și de scirliitul portii, părut.
Lustruindu-i cadranul,
Iar la intrarea bărbatului
Ceasul s-a desprins zgomotos din perete
Risipind prin odaie
Zilele, nopțile duse ...
Timpul in loc s-a opiit '
D!M.

24
bim. Racfaic&: Zborul dr dimiur-|â
I
1 V oi. cei mereu Inveșminlafi de goana.
Slereu fldmlnzi de crudul, hoinarul adevăr.
Ne pălmuim în joacă peste suflet
Atenti privind, sd nu mușcăm din măr.
Sa nu ne supărăm de-atltea gînduri.
in sînge sd se scalde Încet un foșnet lin.
Păpușile In legea lor sd rîdd
Cu glasul cascadat frumos și plin.
Eu le detest cu ochii grei de ceața.
Vreau sd le sparg tiparul ce ne-nconjoară niuf.
In inimă clte-un fior de gheată
Se-mpilntâ de cuvintul pe buze mi-a căzut
Și-apoi observ că-ntreagu-s o furtună
Cu iuigere-ascutile în desîin
Pe care fără dușmănie-n fufă le-arunc
Să văd cum Înspre mine vin.
Nu-mi pare rau cind simt pe suflet lacrimi.
Să Hm triști din cind in cînd este firesc
Dar uneori ne Întristăm că seara
t ntotdeauna- n urmă umbre cresc
Iar umbrele au forma dilatată.
Pe stradă se-ntretaie cu arborii, cruciș.
Le trece peste frunte, alb-o roată
Si ritmic se-ncovoaie lovite de pietriș.
Z\ icnește drept in lună cald un greier.
Dc atîta cinice simplu aripile tresar
Si parcă de cind zboară e aerul subțire
Si umbrele, diforme, se înjosesc mai rar.
ELENA CĂTĂLINA PRANGATI
Hm Cilili»*
25
HORĂ
NALTĂ
Oc rotește timpul
In sine, tn ochii noștri, in cercurile copacilor,
și tnvatâ să fie frumos, Invafă
să se facă măr, imn și mai ales soare.
E ca o pasăre măiastră,
odihnindu-se pe propriul zbor,
suplu ca fericirea,
potop de lumină.
Se rotește
deasupra acestui pămint dunărean,
deasupra Ceahlăului și Apusenilor :
timp superb.
VOI VENI DEPĂRTiND U-M Ă
J^șteaptâ-mă:
am să vin tirziu, cu stelele,
cu o Închipuire de Hori albe în mina
și ia fereastra bănuită o să-mi deslășur drapelele
izvorlte din a tăcerii fintină.
Să nu te arăți:
de va bate vintul, sa știi câ eu l-am stlrnit,
cu gindul i-am deșteptat pașii de aer,
iar miezul nopții de miresme istovit.
se va toarce împrejur ca un caier.
Să taci mereu:
Și vom li ca două stele in armonia cereasca
— una mai strălucitoare, alta mai depărtată —
țări na noastră poate sd nu se intiineascd,
roiindu-ne totuși pe-aceeași orbită curată.
26
R-idu Clrnrri: Florii faktti
Apoi voi pleca :
mă vor urmări casele, arborii, pașii mei f
astrele din apus Îmi vor lungi umbra și glndul,
voi trece peste timpul cu-ngenunchieri și zei
și voi veni depărtlndu-mâ. cu fiecare clipă de-a rlndul.
VERS PENTRU SOMN
D'or de somn, dor.
Clipele trec prin mine, clipele dor-
Noaptea-i templu cu pilaștri de nea —
îmi stăruie-n ochi — pasăre albă — o stea,
clntece vin, ca niște valuri In țărmul domol —
clipele trec, timpul și cerul din mine e gol.
Somn adine.
Undeva, fetele nopții pilng —
taie-n sufletu-mi aștri cintecul lor,
melodii in mine — veșnic, izvor —■
ele beau și adorm, tăceri —
somnul le cere astăzi și mline. ca ieri.
Somn fără mine.
Crește din păminl și-mi trece prin vine
un veac de-ntrebări și răspunsuri mari
— ca o pădure uriașă de stejari —
cresc din inima mea
fiecare in vlrf cu o stea.
Somn in zori.
Știu, singele meu se va colora cu Hori,
Iar ochii aștri pe cer
— cutezanță, mister —,
și obrazul mi se va odihni-n ulciorul cu cint.
Somn adine,
somn cu mine,
somn In pămint.
RADU CĂRNECl
ÎL
27
Cin^i ■ Ver* p#niru ««m
M
A
R
S
* Viorea n-ascunde nimic niciodată...
Glndește cu meduze $j sleîe de mare.
Calările ei duc spre limpezime și liniște.
Spre nopțile de diamante ascunse.
Totdeauna-și refuză ideile moarte
Și noaptea expiră crabi mutilați și delfini.
Smaralde putrede și valve de soare.
Nu-nchide-n tăcere nici trupul acelor bărbați
Care-niruntă lurtunile oarbe.
far albatroșii apuși în coruri largi de luceferi
ii poartă pe valuri în ritmuri de orgă
Și-i depune la mal ca pe voevozii viteji...
Maree n-ascunde nimic, niciodată ...
DESEN! cu dreptunghiuri
r upoare și rodii, bâtrini
Cu privirea scursă în ei.
Dansatoare care n-așteaplu pc nimeni.
Un cline rătăcit printre lăzi.
Colaci de Stinghii, ancore ruginite.
Frunze decupate sau inimi
Pc cheiul cu păsări de mare
Și eu printre toate acestea
Cu pipa stinsă-ntre dinți.
Stdpîn peste — un debarcader
tn care vin valuri și pleacă femei.
Pe podurile dese nat e-n nisip.
Pe lefeje cu ochi sper ia} i
Și eu Ințeleglnd toate aceste dreptunghiuri.
Toate aceste clepsidre, toate aceste medalii:
Și bătrîna care se uită-ntr-o casă cu poze.
2»
A»|k«l l>u	: Mnh
Și copilul care se uită prin gard.
Și paznicul Fabricii dc tutun.
Care nu se uită niciunde.
Și eleva cu bicicleta, și profesoara
Cu iolograiia aviatorului
intre tezele de limba latină.
Și mai ales vaporul meu fără marinari
Care se leagăna divin și nu oprește
tn niciun port necunoscut, vaporul meu
Cu călători îndrăgostiți și cu rodii...
SONATA A L P I
N Ă
/ luzionistul recita Anabasis. Aiard ningea.
Noi ascultam răsufletul vitei de vie.
Femeii finea rugbistul de mină.
Se uita fascinată la capul lui lung
Dc cal obosit, și poate sinii ei se stringeau
De vuetul stadioanelor mari. Poate
Aștepta să plece in sud
tn!r-o călătorie de studii ia tropice.
Se imagina dezbrăcată-n pustiu, descintată
tn ape de Etiopia. Uneori ar ii vrut
Să-mpartâ călătorilor rătăciti în deșerî
Căușul de răcoare și umbra oazelor ei.
Să se trezească noaptea in temple străvechi
Cu zei uitati in simboluri pictate demult.
Sau să doarmă cu capul pe lună.
Iluzionistul recita Anabasis. Căldură de Asia.
Rugbistul iși spuse: Îmi place zăpada
Și liniștea Coz iei, acum cind pir alele
^orbesc prin somn cu vulturii...
Ea străbatea păduri dc magnolii.
Spunea poeme arabe, suridea lingă marc;
Rugbistul rememora meciuri din vara.
7Âmbcau unul spre altul, fără s-ascultc
Ce-și spun. Afară ningea impacat...
Iluzionistul terminase dc mult Anabasis...
ANGHEI. DUMBRĂVEANU
Anybel DunbrâYtlftU! $44111* alpin*
BASCA
•* VliecanicuJ își șterse palmele de turul pantalonilor și se Întoarse
către Bondei. privindu-1 neputincios. Tractorul continua să pufăie în-
fundat, parcă satisfăcut, rlzlndu-și de cei doi aliat! acolo, singuri pe
cimp. în apus.
— Degeaba. Lae. Lasă-l în plata domnului. Dă-1 în mă-sa ! — iâcu |
Bondei, sclrbit.
— Bine, mă. eu îl las. Da li se taie prima!
— Nu mai pot eu de primă ! — făcu celălalt, la iei, încruntai. în*
desindu-și basca și mai pe frunte decît fusese Înainte.
— Te ia directorul la ochi, că e a treia oară intr-o singură sântă- j
mină I $1 dacă ...
— Dă-1 încolo de director!
— .. .și dacă, zic, te iei în clră cu conducerea. nu cred că...
— Dă-o-n-colo de conducere! — făcu Bondei. prompt. De ce
mă iasă cu rabla asta ? Dc ce nu mă dă pe alt motor ? Ce. ăilalfi slr.
mai breji decît mine ?
— Bă. Nicule. nu vorbi prostii, că nu de asta e vorba! — zise
mecanicul. îngrijorat, cdznLndu-se să se iacă înțeles. Sîntem în cam-
panie, și dacă sîntem In campanie, se cheamă că...
— Dă-o-n-colo de campanie I
— Nicule, stai domnule, lasă-mă să-fi explic! Știi că nu-ti vreau j
decii binele!
— Dă-1 dracului de bine! — mai zise Bondei, neîndurător, și o lud !
razna peste arătură lăslndu-1 pe mecanic amărlt și singur lingă tractor.
Ca și cum atlt ar fi așteptat, namila din oțel împușcă acrul de doua
ori. năprasnic, zmucindu-se din închieturi, apoi motorul se stinse In-
tr-un ilslil prelung, bolborosii, a batjocură — și se așternu liniștea.
Lae privi o vreme după Bondei, in urma Iul. pînă cînd acesta se |
îndepărtă, apoi începu să dea tircoale mașinii vorbind de unul singur
— Bine, mă. de ce Îmi mănînci tu zilele ? Adică, te întreb: de ce
îmi mănînci tu zilele mele? De ce Îmi scoli sufletu, fir-ai al dracului
să fii de prost, cu tal-tu și cu mă-ta care te făcură ?
Se opri în loc; un gînd li sosise pe neașteptate. Se apropie m
motor și își virî dreapta în ei. adine, căutînd o piesă anume ; aproape
30
PSlfljfa: Bilei
în aceeași clipă suri în lături, ca mușcat de șarpe, scuturlndu-și prin
aer degetele fripte :	»
— Ptiu, firc-aî a dracului dc hodoroagă ? Trăznite-ar moartea să te
trăzneasca dc bandit!
Izbi cu bocancul din toate puterile în roafa umflată. gaia să plez-
nească, și îu cit pc-aci să-și răsucească glezna. Asta îl scoase cu totul
din fire :
— Vedea-te-aș aruncai la DAC. și topit, și făcut potcoavei —
zbieră cl și o cioară se săltă speriată de pe arătură, bătind buimacă
din aripi. Potcoave de cai morii, dumnezeii mă-tii de excroc1 — con-
ținuți să strige la tractor. înfierbîndu-se pe măsură ce înjura. Uliuuuu
.... anafura cui m-a vîrît in buclucul ăsta!
Răsuflind greu, călcînd apăsat, și cam în străchini — abia se mal
zărea în jur — porni pe urmele lui Bondei, întră în saf tirziu și nu-1
ajunse. dar știa cu siguranță unde îl poale găsi.
Rămăseseră numai ei în cooperativă, ia o masă, iar losif, gestionarul,
căsca des. cu intenție. de după tejghea.
Bondei ședea pc scaun, drept, cu mlinile încrucișate pe masă, pri-
vind înainte, fix, dc parcă s-ar fi uitat prin trupul lui Lae fără a-1 vedea.
Nu băuse nimic, spre deosebire de Laie care, după patru monopoluri,
incepusc să dea semne dc duioșie. Tăceau dc multă vreme —■ losif
aproape că alipise cu adevărat — cînd Sondei întrebă deodată răstit,
pe nimeni:
— Păi se poate, domnule?
O spuse intr-un asemenea fel Incit Lae — care nu prea înțelegea
cam cc anume ar fi trebuit să se poată — dădu hotârîl din cap, în semn
că nu. cd nu se poate; în semn că nici vorbă să se poată ceea ce ar
fi dorit acel dușman. invizibil, al lui Bondei, să se poată. „Te pomenești
că mă-mbăiai!" — gîndi. imediai.
— Se poate ? — repetă Bondei, adrcslndu-se de data asta lui losif,
direct. Spune dumneata : se poate ?
Gestionarul dădu din cap :
— De' — făcu el, cu seriozitate. Și căzu pc gînduri.
— Lucrez de șase ani, că mă știi! — urniri Bondei. Și na sînt nici
pierde-vară, că mă cunoști! Da s-a sflrșit! Mi-e deajuns — om sînt!
De șase ani. dc cînd terminai școala, nu m-au ținut decît pe vechitură
asta de I.A.R.-cu. de mi-a scos sufletul Nu mai pot, domnule, înțe-
legi ce-ți zic ? S-a terminat! Gata I M-a omont !
losif mormăi ceva. Bondei prinse din zbor mormălala lui, îi dădu
repede un înfeies, și adăuga :
— Păi, vezi? Atunci — cum? Spune și dumneata/
Lumina chioară a becului atirnat în tavan împrăștia prin încăpere
o ceață gălbuie. în care valurile de fum de tutun se rostogoleau înclă-
bucit, ca spuma adunată deasupra unui cazan cu ruie puse la fiert. Prin
aer plutea un miros amestecat dc pește, apă de colonie, și petrol lom-
pant. Ușa cooperativei se dădu de perete și înăuntru intră cineva.
— Hait! se sperie Lae. Era Ooancea. directorul.
Pileați ii: EaKi
I
— ■ Cc faci, domele? — îl intimpind Bandei încă intaritat și. tocmai
de aceea, cu voită nepăsare. (Lui Lae li veni să intre in pămint de
rușine) Stai jos, colea ! De unde vii ? la și dumneata un scaun !
Oancea Iși trase un scaun, alături, Lae se dădu ceva mai încolo;
nu atî! pentru a-i iace loc, că era destul, cit mai cu seamă spre a nu-și
face simțit mirosul băuturii, cit băuse.
Directorul se așeză, fi răspunse lui Bondei, căznindu-sc să respecte
ordinea in care acesta i se adresase:
— Ce să fac? Bine! Hai că stau! Viu de la (jură. Iau. cum să nu
iau ? Iau și două !
Tăcură. Oancea ii privi, pe rind, ii văzu pe Bondei încruntat, cu
ochii aprinși. înțelese că s-a petrecut ceva, dar nu zise nimic. îi tăcu
semn lui losil. ridicind înspre el trei degete, resfirate. Gestionarul înțe-
lese, umplu trei pahare, și le aduse la masă. Nu mai căsca.
Oancea ciocni. Pînă să-l ducă ia gură. Lac vărsă jumătate din
conținutul paharului. Bondei nu bău ; mușchii feței îi trcsdllau Sugln-
du-i ritmic obrajii.
— Tu nu bei ? — îl întreba Oancea.
— Nu ’ — zise Bondei.
— De ce, mă? — vr usă afle directorul.
— Așa!
— Nu se binte mine ! — strigă Lae, împleticit, rcpezindu-sc să dea.
cit de cit. o explicație. Nu se simte bine! repetă imediat. Juindu-și
seama. Și roși.
Oancea căuto să dea prilej unei conversații mai ia-ndemind ; cum
nu găsi altceva. îi zise lui Bondei:
— Mdu băiete, de ce nu ti-oi fi iulnd tu o bască ?
Bondei se holbă la el.
— Ce z'săși ?
— De ce nu-fj cumpcr tu o bască nouă? Asta-i plină de uleL-e I
nâ/aîd /oa/o, iu nu vezi in cc hal arăți? Te rîde lumea!
— Și cc dacă mă fide? C.e vezi dumneata rău in asia, că mă rid'
/urnea ?
— Nimic ...! — făcu Oancea, surprins. De cc le superi ?
— Nu mă supăr.
— Atunci ?
Și tăcură din nou. Dc după tejghea, losil tuși scurt, fără nici o
semnificație.
— Eu plec, dom-le t — vorbi Bondei. deodată.
— Stai, ma, Nicule! — tresări Lac. Stai ușor, ce-ți veni, tu nu
vezi că tovarășul director Oancea nu sflrși dc băut paharul sau ? Stai
o țlră, că plecăm cu toții!
— Nu, mă ! — se înfdstâ Bondei, Eu vreau sa zic că plec de-ac i !
Md duc în Dsca(e/e, e un post acolo. Mă cheamă ăia dc cinci luni sa
viu la ci. Zisâi asta ca sd ai li și dumneata, tovarășe Oancea. cum sta
32
llotin
chestiunea/ Că acolo sini si ia doi pași de casă, oricind pot să dau
o fugă, să-i văz pe ai mei.
Oancea nu pricepu prea bine:
— Cum. mâ ? Ce tot spui acolo ?!
— Spun că plec I — rosti liniștit Bondei.
Directorului li sări țandăra:
— Cum. domnule, acu te-ai trezit? Ce. ești nebun? Acu. in cam-
panie ?
— Tovarășe director... — Îndrăzni Lae să Încerce.
— Taci dracului, că ești beat! — 11 repezi Oancea. simțind cum i se
adună slngele in cap; continuă să se răstească la celălalt:
Crezi că așa merge ? Zi. se poartă omul Irumos cu tine, iar tu
ți-o iei in cap? Așa crezi tu că merge?
— Dom-le. pe mine să nu mă... — începu Bondei.
— Ce dom-le. care dom-le ? — nu-i dădu timp Oancea. Care dom-le.
tovarășe Bondei? Ce, ne batem pe burtă? Așa? Asta pentru că m-am
purtat irumos. că mi-ai fost drag de la începui ? Pentru că îți pregătisem,
special, să lucrezi pe unul din alea două, de ne-au sosit, de-aia. nu? Da?
De cum am intrat am înfetes că puneați ceva ia cale ! Ei bine, o sâ stăm
noi de vorbă, acolo unde trebuie! V rei să mă lași acum, in toiul cam-
paniei. câ te-au momit ăia din Uscatele, usca-U-s-ar iierea în ei de
oameni! Cu cil ic-au momit, mă? Spune! Cit (l-au dat?
Se opri, și dădu peste cap restul din pahar. îi dădură lacrimile;
începu să tușească. Auzind u/time/e cuvinte, Bondei iși strinse ochii,
incieștlndu-și lălciie intr-un asemenea hai. Incit ai ii zis că vrea sa și
le treacă una prin alta. Cind li deschise, ochii îi erau tulburi, arși, cu
privirea urită.
Cuprins de o bănuială. Lae Își luă inima in dinți:
Tovarășe director, stați puțin, nu vă supărati; de care alea două
ziserăți dumneavoastră ? Care două, tovarășe director ? Că nu înțelesei!
— Alea 1 — răcni Oancea. pe neașteptate, zvicnind In picioare și
rasturnînd scaunul, în spate; losil, care tocmai își turnase puțin sifon,
sa-i mai piară somnul, scăpă paharul din miini și-l iăcu țăndări. Nu-ți
spusei? — continuă să strige directorul. Eu de unde vin. nu de la
gară vin? Ce mama dracului mă întrebi tîmpenii I
— Tovarășe director, dragă tovarășe director — continua Lae să
se intereseze, luminlndu-se la iață și simțind cum teama li piere cu în-
cetul — de care două vorbiți dumneavoastră ? Că eu tot nu-nțelesei. să
mă bată Dumnezeu dacă mint'
— U.T.B.-urile! — strigă Oancea; și se înecă din pricina tusei.
I.'te-be-.. .urile! — reuși să mai articuleze cu ochii ieșiți din orbite.
Dacă ai bea mai puțin, ai înțelege !
Se întoarse către Bondei:
— Halal! — zise, și i se citea durerea pe chip. Să-mi iaci tu una
ca asta! Mie, de te-am crescut ca pe copilul meu 1 De te-am lăsat să
Ic arăți ălor bdtrini că-ți iaci norma și pe o mașină veche, ca sâ nu aibă
pretenții cînd le-oi da pe unui din „Universal"-urile astea, de veniră!
Bariu
!
Bondei nici nu clipi; socotea jignirea prea mare ca să încerce a-și
veni in lire, să priceapă ce i se spune. Oancea dădu un alt înțeles tă-
cerii lui;
— Nu ți-ar ii rușine să-ți fie I — zise și. traverslnd încăperea, zmuci
ușa. larg. Mai vorbim noi! — adăugă din prag, tremurlnd de Indignare.
Noaptea 11 înghiți. Lăsase însă ușa deschisă, astfel că cei rămași 11
mai auziră o vreme, din uliță, vorbind singur, prin Întuneric - ....cd
mai e și colectivul, tovarășe Bondei!... Că dacă — ce ?... Crezi cd —
gata ?... E și colectivul, tovarășe tractorist, și mai e, dacă vrei să știi,
și organizația de buză !... Sa vedem: tovarășii ce-or să spună ?...
Cum o să...“
Vocea lui se Îndepărtă, pieri, nu se meu auzi nimic.
— Nicule! — zise Lae, bucuros. Hai repede, să-l ajungem, să-i
explicăm cum devine cazul !
Celălalt tăcu.
— Nicule, mă! Tu auziși ?
Celălalt tăcea mereu.
— Te-a trecutără pe „Universal". ma !
Bondei tăcu și de data asta.
— Bd, tu mă auzi ? — se sperie Lae.
Fără o vorbă. Bondei se ridică greoi de pe scaun. Se duse la tejghea.
— losile — zise. încet — ia dă-mi, domnule, o bască!
— S-a-nchis! — se burzului, ursuz, gestionarul.
— Știu, măi băiete! — iăcu Bondei. liniștit. Tocmai de aceea 1 Plnâ
una-alta. ia dă-mi tu mie o bască ! Una albastră, că de-a$ta neagră m-am
săturat! Așa. mă... de-acolo. Vezi să aibă muțuțuiul gros! Bun..
Cit zici că iace trebușoara asta?
— Am și eu inima mea. măăă... I — cinta Ababete, unul bdtrln
de rămăsese cam damblagii, Încă din timpul războiului; unul de bea dv
stingea, săptămlni în șir; numai Dumnezeu știe cum reușea să-și tace
norma. Suit în cabina unui vagon, cinta in neștire, cu glas țipat, sub-
țire, Nu-i dădea nimeni nici o atenție ; niciodată nu-și sflrșise cîntecul.
probabil că nici nu știa alte vorbe în afara ăstora, de ie cinta mereu.
De altfel — om de treabd.
Bondei lovi pentru ultima oară cu ciocanul in capul rotund al piro-
nului ; Herul se Înfundă adine In lemnul putred al platformei. încercă
ancora, zmucind-o; coarda din oțel răsucit nici măcar nu se Îndoi. Mul-
țumit. sări jos. arcuindu-se pe vine. „Du-te Invirtindu-te l" — ii ură
tractorului, așezat acolo, din-nainlea fui aplecat într-o rină, Înțepeni'
zdravăn în chingile din metal.
— Gafa, md? — Întreba apoi, cu voce tare.
— Gata! — sosi răspunsul lui Lae, de dincolo, de cealaltă parte a
vagonului.
— Atunci, hai!
Oancea se apropie de ci:
— Terminarăți ?
34
Hori* Palrațcv: Buc*
— Terminarăm, tovarășe director! — răspunse Bondei, lără a-și
ascunde un zimbet.
— Bravo, mă ! Și acu ce faceți ? Mergeți să luați in primire, sau
dați și voi o mină dc ajutor femeilor ăstora ?
Lae se uită chioriș ia Bondei; era limpede că propunerea directo-
rului nu-1 incinta peste măsură.
— Mde! — făcu Bondei, nehotărit. Știu eu ?
— Nicule1 — sări Lae. Hai, dom-le. că ne așteaptă ăla noul! Măcar
sd apuc și eu să-l văz o dată cum arată! Mi s-a uscat suiletul de cind
I aștept! Dă-le naibii de mere!
Se Întoarse rugător către Oancea :
— Zău. măi. tovarășe director: dă-le naibii! $-așa-s pe terminate,
sint douăzeci de muieri acolo, in cap! La ce să măi mergem și noi ?
Directorul scoase o țigară; Lae se grăbi să-i dea foc. Oancea
trase citeva fumuri.
— Am și eu inima mea. măăă...! — răcni Ababete. din nou.
— Treaba voastră — făcu Oancea. Eu nu vă oblig, doamne ferește!
Da nu-ș ce are Maria. săraca — aia. a lui Pogonat — că mereu scapă
lăzile din miini, uitindu-se Încoace ! ?
Începu să rldă. Ridea gros, tot mai tare, și lui Bondei li veni să-l ia
la palme, așa. din senin. Pe urma începu și el sd rldă, la început cam
strimb. cam pe jumătate, iăslndu-sc insă prins In cele din urmă pe de-a-n-
Iregul de veselia asta curată, fără răutate, a directorului.
Porniră. Soarele plrjolea cîmpia, și calea ferată, și — căfclnd pe
umbra trenului de marfă — Bondei simți o altă căldură, mai puternică
decit cea a soarelui: căldură aceea năpraznică, cu miros de fum și de
ulei ars. adunată In tone de metal și fontă, pe care vagoanele o răspln-
deau în jur. aproape.
Maria îl zări venind și ii zîmbi larg, deschis, cu întreg chipul,
temelie forfoteau de coio-colo, într-o agitație de nedescris, dc parcă
। ar fi încurcat lăzi cu aur. și nu niște mere lovite, destinate fabricilor de
marmeladă.
— Ce iaci ? o întrebă.
— Bine. Tu?
Venii să va dau o mina de ajutor, să nu va prindă noaptea!
— N-ai tu grijă de asta!
Lae se ținea prin preajma lor. mormăind. tși găsise de lucru tocmai
pe lingă una. Rucsanda. de-i plecase bărbatul in armată. O ajuta să
încarce lăzile și mormăia într-una. spre disperarea femeii.
Bondei se apropie de ușa vagonului. Maria se lăsă pe vine, din-
naintea lui, să-i fie mai aproape; pentru o clipă, Bondei li zări, pe sub
lustă. pulpele goale, tinere, arse de soare. Se fistici dintr-odată :
— Văzuși? — făcu el, prostește. Îmi luai bască!
— Văd — zise lata, izbucnind In ris. Ești mlndru!
Bondei își așeză brațul. Îndoit, peste brațele ei adunate In poala.
Începu să o mingile Încetișor, avind totodată grijă să-i împingă cu
cotul, pe nesimțite, fusta in jos, peste genunchi, ca să nu-i mai vadă
picioarele.
lluiU Fu Ir ațe u ■ Dm*j

— Ți-a pregătit tata o oală cu tâmiios — ii șopti ea. Mă întreb
ce-o ii cu el de tine la tine atit ?
— Știu eu ? — iaca Bondei. Și cu degetele strecurate sub basca,
începu să-și scarpine creștetul asudat. De unde vrei sa știu ?
— Să treci pe la noi după prînz. sâ li-o iei — mai zise tata, aplc-
cindu-se asupra lui. de parcă ar ii vrut să se lase să-i cadă in brațe. Era,
toată, numai prospețime.
— O să trec! — tăcu Bondei. tulburat. Și se dădu, pe neașteptate,
un pas înapoi:
— Aoleu! — vorbi, turc. Uitai ciocanul acolo !
Lae îl auzi.
—. Cum îl uitași t — se miră el. Că c la mine.
— Nu ăsta, ma I — explică Bondei. Alâlalt !
Și porni calea-ntoarsa.
— Am și eu inima mea mă ! — îl intimpină Ababete. privindu-l
cu dușmănie.
— Bine. ma. bine. Te cred! — iăcu Bondei. Și se săltă pe platformă,
cuprins de o bucurie nestăpinită.
Nu după mult veni și Lae.
— Păi bine, dom-le. ce dracu, mă lași acolo, de caraghios ? Se
poate ?
Bondei nu-i dădu nici o alenjie. Catarat sus pc scaunul tractorului,
privea în zare, de jur-împrejur. peste cîmp. Lac urca alaiuri de el:
Maria zise să-Ii zic că să nu uiți ce-fi zise ! — tăcu, ca să schimbe
vorba. Să treci pc la ea după prînz. cînd plecăm.
— O sâ trec — rosti Bondei încet, privind departe, de-a lungul
căii ferate, către deal. Părea a ii. dinlr-odală. cu glodurile aiurea. Mai
Iii, mă, minte, cum a iost atunci, cu căzătura ? vorbi, fără vreo altă
legătură.
Lae rămase cu gura cascata :
— Care căzătură ? — iăcu, uimit.
Aia. mă. atunci, cind ne-am cunoscut noi doi! Te așezaseși aci! I
și Bondei bătu cu palma aripa tractorului, dc pc care vopseaua se
luase de mult.
— Ba... parca jiu — murmură Lae, scormonind In puzderia dc
aduceri aminte ale trecutului. M-am dat peste cap. cînd ai trecut hopul, [
Ia pod. Abia venisem, nu cunoșteam locurile.
— Așa. mă! — se bucură Bondei. Ai venit peste cap și te-ai dus
dc-a dura pină-n baltă! Cit sa Uc de-atunci ?
-	Păi... știu cu? socoti Lac. Să tot fie patru ani. daca nu și
mai bine.
Tăcură — o vreme; apoi iu rîndul lui Lac să-și amintească ;
— Da dc Oancea.., de Oancea, mai Iii minte ? Cum era să dai
peste ei, cînd cu steagul, de venise să li-l predea ? Să-l prinzi lingă
motor, să te cunoască lumea că cine ești ?
Bondei risc scurt. Incruntîndu-se ușor;
— Timpitul ăla dc Pândele! Mi-I băgase in vHe/d; de unde era
să știu ?
— Mania, ce spaimă a mai tras bietul om!
36
lltiri.i Pitri?cu: Uae« *
— El. ca ei! Da eu ? Face omul festivitate, vine la tine cu sleagu,
să ți-l lamineze, și tu? — tu dai peste el, să-l omorî!
— Unde il puseseși? — întreabă Lae.
— Ce să pun ?
— Steagul!
— Aci, undeva... trebuie că locui se canoane încă.
Căutată Împreuna cele două inele, sudate pe măsura bățului de la
steag. Cum sta acum. Intr-o rină. tractorul 1 se păru lui Bondei ca fiind
un lucru străin, și prăpădit, și jalnic i i se scoseseră cauciucurile, iar
o roată din fala li fusese scoasă cu totul, in Întregime, aveau nevoie de
ea la moara, ca piesa de schimb. Altceva nu mai fusese reținut ; totul
era atît de uzat, atît de distrus de întrebuințare. Incit nu se mai putea
folosi la nimic.
Găsiră inelele, iar Bondei le frecă cu degetul, să îndepărteze rugina.
Amintirile 11 năpădiră dintr-odată. răsco!indu-l.
-	Mdi. Lac — zise — mai (ii, mă. minte, cind ne-a prins ploaia
aia pe clmp ? Cînd Maria s-a viril intre noi. sub tractor, sd n-o ude,
și cind noi era să ne batem, a doua zi. că iu ziceai că ea ie mușcase
de umăr ?
Lae rlse încetișor. Își amintea, cum să nu-și amintească ? Se po-
meni scuturat de un Hor moale. abia simțit. ca o bănuială.
— Vine ploaie! zise Bondei deodată, adulmecind prin aer. O
sa-1 ia dracu pe drum, o să ruginească de tot. Praful se alege de el l
— $i-a$a, toi prutul o să se aleagă! — făcu celălalt.
Oare cum o ii acolo ? — întreba Bondei. pe gloduri.
Unde ?
— Aco/o, tinde ie topește.
Cum să fie ? Le dă drumul pe coș și — gaia !
-	Atlt ?
Atît ' Da tu, ce credeai ?
-	E ca și o moarte... murmură Bondei.
O izbitura neașteptată li tăcu să-și piardă echilibrul; ca sâ nu cadă,
iu nevoit să Îmbrățișeze motorul tractatului, strîns. Lae zbură de pe
platforma și se rostogoli in țarină ; se ridică însă repede, rizind. Atașa-
seră locomotiva ; nici măcar nu simțiseră cînd s-a apropiat. Trezit din
somn. Abubete coborî treptele vagonului din urmă, bodogănind:
Am și eu . . . inima mea ! începu ; dar se răzgindi și porni,
< /ătinîndu-sc, peste arătură.
Bondei se dezlipi de tractor. încet. Salopeta i se patase de rugină,
dar păru a nu da nici o importantă acestui fapt, iși scoase basca de
pe cap și începu sâ-si șteargă cu ea iata asudată.
Hai. mă ! ii înștiința Lae. Și plecă înainte, scuturindu-și praful
adunat din căzătură. In fata lui. departe, grupul femeilor pornise de ase-
meni, îndreptîndu-se spre sat. cu Oancea la mijloc. Rlsetele lor răsunau,
slab, peste cimp.
Bondei nu se se înduplecă să coboare. Ștergîndu-și mereu chipul
ut basca cea nouă. începu să dea tircoale tractorului, atinglndu-1 uneori
tu degetele, abia simfit, ca din greșeală. „Șase ani.,.!" — gindi.
fUria Pâirfțm! linii
I
Dincoio de dcai răsună un bubuit surd, țâra ecou, Iscăli din senin,
norii se învălmășeau pe cer, apropiindu-se rostogolit, coborind parcă
peste lume.
Apucă o manetă, și trase. Apucă apoi alta, și încă una, iar comen-
zile i se supaseră oarbe, neputincioase, și omul simți Cum se cască
un gol în ei, înăuntru,
— Te duci. mă... — șopti. Te duci, mu urîtule... mă. prostule,
mă l Mă, singuruîe, mă...
Triste/ea îi năpădi atit dc brusc, Incit rămase o clipă Încremenit, cu
basca mototolită ajunsă In dreptul gurii; iși strivi buzele de ea. apoi J
iși vifi dinfii în matericdui pufos și parfumat, cu miros necunoscut, de
nicăieri.
— Șase anii — mai zise, uimit el însuși dc descoperirea pe care
o făcea Și adăugă. în șoaptă ; Bine, ma. Du-te ... I
Nu mai știu ce să facă cu basca. O așeză mai Jniii pe scaunul trac-
torului. apoi se răzgîndi și o împinse încet. ușor. cu un deget, neștiind
de ce face asta. Basca alunecă jos, alături dc pedala lustruită a frînei.
lustruită — șase ani — de bocancii lui, O iăsă acolo.
— Na, mă.., ca să nu fii singur! — mai zise. Iară să se audă.
Să-fi fie de urit, pe drum I
Cind îl ajunse pe Lae. mai zimbea Încă, dar era un zimbet înde-
părtat. care nu mai era al lui. Se încruntă insă repede și porni cu pași
ații de mări incit Lae fu nevoit să alerge după el. să-l ajungă. Abia
atunci observă că Bondei e cu capul gol.
— Cc făcuși dom-Ie ? — îi întrebă, Un-fi-e basca?
— Dă-o-n mă-sa de bască! -— îl repezi celălalt, cu glas uscat. Și
mai stai Ia un loc, mergi și tu ca oamenii, ce mi te tot vîri in picioare ?
Trecură de crescătorie, apoi de grajduri, apoi trecură și de ham-
barele cooperativei, iar tîrziu. pc cînd începuseră să cadă primii stropi,
zăriră, drept înainte, barăcile stațiunii. Abia atunci Lac iși aduse aminte
— Nicu/e. ce iaci mă. nu treci pe la Maria ?
— Dă-o-n mă-sa dc Mărie I — făcu Bondei, ia tel
Apoi Începu să plouă de-a binelea. și trebuiră să o ia la fugă ca să
ajungă iu barăci.
HORIA PĂTRAȘCV
38
Horii PiinK": Buc*
CASELE SEARA
bubuie sloiuri. Năvălesc bărbații.
Din spre păduri vin — și din țările de flăcări
ingenunchiate de bătrlnul rege fier.
Unul cu părul prefăcut In scrum,
ninglndu-i leneș pe privirile albastre.
Unul cu hainele de clnepă-nghețate
troznind cînd se apropie de loc.
de parc-ar fi-mbrăcat un rlu. Bărbații:
cinci care țipă treizeci care tac.
cu ziua răsucindu-se In piepturi.
Duduie Herul galben al cișmelelor.
Umbrele lor desfac fibrele lemnului.
Ei tușesc frunze. Ei ascut cuțite.
Ei dau cu pumnu-n masă. Ei arunca
arici febrili, cu țepii lungi, pe vetre,
învie plinea și-o prefac In grlu.
Izbesc cu umerii in arbori nevăzuți.
Și toate gurile spun adevărul.
Ei își trăiesc finalul muncilor de ziua,
prea obosiți să-și inventeze alte gesturi
și-și caută femeile prin umbră
cu-același miini cu care au speriat de moarte
lemnul slujbaș, orgoliosul fier.
FLORIN MUGUR
Horim Muțvr:	«rara
39
CEASUL
4
nu-mi vii cind voi fi prea bal rin. iubire,
adăugind, durerii nimbul de fum.
Dacă azi vigurosul meu brut cuprinde doar aerul,
cindva. moleșii ca o aripă bolnavă,
să nu mi le ivești strălucitoarea, tîrziu!
Ifi aud mireasma prin spații de seară,
llitlitul tău puternic !I știu.
dar reflectoarele mele-și fring razele
ca niște săgeți putrezite
in porțile unor temute cetăți.
Nu-mi veni prea lirziu. prea frumoaso,
cind brațe și ochi s-au topit
In ceasul de brume slngerii.
TOAMNA IUBIRII
Iuta un tîrziu octombrie
cu toiul de flăcări și aur.
gaițele albastre s-au înmulțit Îngrijorător
i mi tind tot mai obraznic vocile oamenilor,
speriind copiii prin foi de stejar,
rivale la ghindă.
Doi fluturi albi pe un fond de stincă,
inutili consumă un instinct ce nu-i dragoste
ci doar un joc d talan al mor ții.
lată-un octombrie de aur în care
încercăm sâ re/acem cuvinte, și brafe.
surlsurL săruturi — perechi.
dar totul se destramă-n triunghiul subțire
ai unui vlnt ce-și trece prin lucruri
umbra-i necesară și neantul.
IDE MADUȚA
Iii* Mxdnța
G O E T H E*
V/.
L-^xistă clipa irumusețit-n noi.
De clipa urmâtoare-n noi ucisa.
Ea trebuie eternizată doar.
Și tu. iubito.-n ea ești circumscrisă.
Prea slab ca s-o strămut in bronz acum.
Md doare clipa-n spasm de sentimente;
Pe jumătate-i in rigid contur.
Pe jumătate-n arcuri violente.
Și simt cum cere s-o trăiești aprins
Intr-un amurg al formelor, în joc.
Și goală trece frumusețea vie
Acolo unde arta-mi n-are loc.
— Autoironie —
Trăiesc în cuvinte.
Mișcarea mea e mișcarea lor.
Acțiunile mele nu există decît in ele.
Locuiesc in etajul cel mai sus. in cuvinte.
Și trepte nu am totdeauna pînă jos.
La țărmul, veșnic tăcut, al experienței.
Zvlrlil nou născut in scutecele cuvintelor,
Acolo elaborez principii.
Ei. care nu știu ce e moartea și doresc silrșituri.
Doresc belii de vise, alunecări treptate, in scop, in neființă.
Doresc să lie grumaz pentru un cap ce va veni
Și apoi sâ se termine totul...
La Început, neștiutor, am vrut să trăiesc.
Apoi să mor. Apoi din nou am descoperit viața
* Fr«t*icnțț
Lucian Harriia: Garlhe
I
Infinitul c-o continua durere.
Nu o scurgere de ape limpezi.
E dorul de-a privi adevârul in lată.
E dorul asimetric de ceea ce vei ii
Dincolo de produsele finite ale pietrelor.
Vd propun surisul trist al unei vieți lungi.
Pline de grădinărit, dc cinări cu dragoste.
Această durere lucidă. plăcută, infinitul.
XXI,
ingenunchiind lingă statui de zei
Md plec in fața frumuseții, vie
Doar ca In sensuri; corp în veșnicie —
Nimic mai pămlntean decit artistul ;
Prin zei ating protonii frumusețea,
Artiștii, prin irumos. ajung la zei.
Voi. zeii li veți părăsi. Artistul
Mereu va șterge luciul lor periat
Găsind doar un substrat adine nostalgic.
Ce-i irumusefea de neintrupat.
XXV.
(Elegia de la Marienbad)
Oare este In simpatia ce-o dăruim altora
Iubirea pentru noi înșine?
Iubirea... Iată un moșneag înveșmintat de glorie
Trcclnd printre rlndurile voastre aplecate dc venerație.
Un moșneag încins cu sabia lui Fausl.
Și iată că dezamăgiti Întoarceți capelele voastre puritane ;
Un moșneag Îndrăgostit!
O reîntoarcere la Margareta, regretabilă, regretabilă I
Nimic nu se clintește-n părerea voastră.
După care iubirea ține de-o vîrslă. de-o bancă, de-o stea,
Urmind mai tirziu acea vîrslă a chinului, acea zilnică trudă
O galerie de fețe-mbătrinite plnă la moarte.
Tinerii mei bătrlni. Există doar o iubire,
Turnată-n cupa artei mele; ea mi-o dizolvă
Și-amestecată cu bronzul.
E băutura tare a spiritului și materiei laolaltă.
(Asta e poate iubirea unui bătrin
Cu-o mantie istovitoare de principii lucide,
Un bătrîn care cinta. dezinteresat.
Sporind misterul naiv.
Un bătrin a cărui liră nu s-a dezacordat.
Păstrînd In ea copilăria și legenda
Apariției noastre pe pămlnt).
LUCIAN BURERIU
42
Lucian Burcriu: Croclhr
PAMITl. EV A $1 El'
Dupd o săptainină de la discuția aceea de noapte, Panaile se muta
de la noi. îmi spusese mîine plec, mă mut. și eu, du-te dracului, acum
îți convine s-o faci, iar el se cabrase să sară peste obstacolul pe care i-1
zvîrlisem. observația mea că acum ii convine să plece, dar o iubeam pe
Ev a și atunci aș fi fost in stare de orice.
Asta fu tot, adică finalul, și exact peste o săptămînă, inalt și prăpădit,
toarte slab și foarte prăpădit, se mută. Și-a dus cele citeva lucruri in
servieta lui cu fermoarul reparat cu sirină. in servieta lui cu colțurile
mîncate de șoareci sau altceva, poate de uzură numai.
Se oprise acolo in portiță (de fapt acolo unde ar fi trebuit să fie
așa ceva) s-a oprit deci și mi-a spus, cu glasul lui rugător, privindu-mă
cu ochii aceia in care era el și ardea tot:
— Cere-i scuze bătrînului și spune-i că altfel n-am putut. Ar fi
trebuit să stau de vorbă cu el și n-am stat. Spune-i că am plecat și că
n-am putut să-i vorbesc.
Eram in fața lui. in soarele care frigea. eram față in față și ne pri-
veam . dar el nu mă vedea, ochii lui mari erau opaci și-am renunțat.
— Poți să pleci, pleacă, ce dracu mai stai, pleacă, nimeni n-o să-ți
ducă dorul 1
— Pleacă am strigat. Am să-i spun bătrînului. dar pleacă, cară-te.
;im adăugat.
Era dincolo de salcimul cu flori albastre și frunze ca micuțe inimi
speriate. Apoi s-a întors.
— Să știi că nu-s eu de vină, trebuie să înțelegi asta ...
— Ba da. ciine, ba da, ciine, ba da 1
Trecuse de sifonărie și mergea foarte repede, fără să privească in
jur, căci strada nu făcuse nimic pentru el ca să merite s-o privească
acum la despărțire, ba da. poate că făcuse ceva, de atîția ani numai lucrul
acesta, pe care-1 comitea acum, cind îl alunga.
In acea noapte eu îl întrebasem, o iubești mult ? dar ii vedeam buzele
subțiri și bărbia cind trăgea din țigare.
— De ce nu vă căsătoriți ?
Eram întinși in papuri și întunericul palpita cînd trăgea din tigarc.
— Pînă atunci imbătrîniți...
— Crezi tu asta ?
1. Tkeodwf»nil-8<41U: Pimî^ . ..
43
Se răsucise cu lata spre inine. era Întuneric, dar sta cu fata spre mine.
— Oricum, războiul e război... ce-are el cu căsătoria ... insoa-
ră-le și gata.
Trăgea des din țigare.
— Noapte buna.
Atît.
Atunci am zvirlit cu scrumiera și nu doream să-l lovesc, ba da. nu.
ba da, vreau să spun că puțin îmi păsase cind o zvirlisem, dar după aceea
nu. începuse să-mi pese, cu toate că-1 uram alit cit poate uri un om la
virsta aceea, un om care iubește și care-și închipuise că fără celălalt ia
mijloc el ar fi putui fi fericit, cu toate că nu e sigur de asta, nu e sigur
de nimic, nici de el. că ar fi iubit-o fără celălalt, care acum ii desparte.
Si iată ce-mi spune Panaite:
— Fără chestii de-astea idioate. auzi ?
Și ei nu se mai căsătoreau și era război și ei nu se căsătoreau, să
se sfîrșească totul.
— Vino să le culci, o să pici miine la lucru ...
— Las-o pe Eva, auzi ?
Era o lumină palidă de lună și umbre lungi, zdrențuind-o. de nouri,
treceau pe fala ei.
— Îmi pare rău. îmi spuse.
■— Știu, i-am răspuns,
— Am să plec, mă mut...
—■ Du-te dracului, acum iți convine, după ce te-am cules de pe dru-
muri și ciștigi, acum îți convine ...
Și asia fu lot. Doar in ceea ce privește relațiile noastre, căci Panaite
continua s-o vadă pe EVA, să se intîlnească cu ea. Ii vedeam cînd și
cind. dimineața, aproape de șantier. Mergeau liniștiti el. înalt și slab,
prăpădit, cu privirea ațintită undeva foarte departe, poate nevăzind
nimic; ea. abia ajungindu-i la umăr, (inîndu-l de mină și încercind să-șii
ordoneze mersul după al lui. privindu-1, cu coada ochiului, cu o uimire
de mine neînțeleasă.
hi poarta șantierului se opreau față in față și ea il întreba :
— La ce oră ieși ? Și arăta cu un deget inie porțile grele de (ier.
-	Vin să te iau de la atelier, ii răspundea el. invariabil- Și mail
adăuga ceva dar nu se mai auzea căci sirena incepea să urle, rea, flă-
inindă, disperată, inebunită. Nu-și mai puteau vorbi. Se țineau de miini
și se uitau unul in ochii celuilalt, iși stringeau miinile pină ce ochii ei
se umezeau, în timp ce gura ei ii șoptea numele, ba nu. era propria ei
respirație și el se pierdea.
Șuvoiul de oameni pe care-i sorbea deschiderea aceea îngusta, prac-
ticată in zid, în stingă marilor porți. se subția, se îngusta, se Împuțina,
pină ca și ultimele picături erau absorbite. Si aproape in același timp
sirena tăcea și nu mai era nimic.
„Grăbește-te*. îi spunea Eva. Și el ; .Da', și avea o mutră să plingi
nu alta și nu puteam pricepe ce găsise Eva la el. Dar iată că ea găsise și
luase pentru ea lot ceea ce găsise, poate pentru toată viața. Și nici
măcar n-avea de gînd să piardă acel ceva, nici prin cap nu-i trecea și
1. Th«*dore»u lirjil»:	■ ■ -
I
I
se pare ca și el găsise ceva pe care nu i-1 mai restituia, drept pentru
care erau împreună, ca sâ poată obține, unul de la celălalt, ceea ce pier-
duse fiecare.
Eva râminea in același loc. așteptind ca ușa aceea de tabla, din zid.
să fie închisă după umbra lui. apoi pornea și ea grăbind pasul de frică
să nu întîrzie. cu pachețelul de mincare sub braț.
începusem sa mă obișnuiesc cu ei așa și ma gindeam că treaba asta
e îngrozitoare, dar luasem singur otrava și mă obișnuisem cu ea și acum
nu mai reușeam să renunț la dozele zilnice, nu mai reușeam decit să mă
omor in rale meschine și începuse să-mi pară râu că intr-o zi voi deveni
imun. Se apropia ziua ultimă, a scadenței, știam, o simțisem aproape, dar
iată câ frontul ajunse și trecu de orașul nostru și-apoi veni ziua aceea
care nu mai era cea așteptată și toate lucrurile se răsuciră, și pămlntuL
începu să cadă în galaxie, cu ochii inebuniți de spaime.
Eva ride ușor și spune :
— Vreau să ne plimbăm cu barca ...
— Azi nu lucrăm, am plecat toate ..
Panaite :
— încă n-au sosit trupele să curețe Balta de nemți ...
— Au fugit toți azi noapte, ripostează ea.
-	Peste cîteva ore trupele vor fi în oraș și miine vom putea merge,
roagă Panaite.
Merg alături și brațul ei e foarte ușor și barcagiul le lasă lor barca
și-și bagă banii in rubașcă, râminc pe malul acesta și-apoi urcă alergind
^anta ce duce spre centrul orașului. Iar Panaite zice „desigur' și dracu
-tie ce-i in capul lui, că iată-i cum se uită lung după barcagiu și-apoi
a Eva și la Dunăre, la Eva. la malul celălalt, la Eva. la Eva. la Eva.
j <i-apoi nu mai face nimic, vreu să spun nimic din ce-ar trebui să facă.
: dică să se ridice, s-o lovească, să-i facă ceva, ca ea să se ridice și să-i
-pună adio, să-i spună orice, dar să plece, să nu mai treacă dincolo, nu.
-ă nu mai treacă. Dar acum e prea tirziu căci iată și plaja pustie și tă-
cută în încremenirea nisipurilor fine, de pulbere. Cresc ciulini cu țepi
ungi și sîngerii printre cocoașele dunelor galbene și in aerul fierbinte
-e fring moale plante arse, cu firul lung. Iar Panaite vislește cu mișcări
argi, leneșe, aproape dc mal, unde curentul c slab și spune :
■	— S-a terminat războiul ...
— Da. răspunde Eva.
— Nu, nu încă, doar la noi. spune Panaite.
— Da. spune iar Eva.
Iar Panaite lasă vîslele și gindește. simte, spune, nu mai pot și vine
ingă Eva. la pupa bărcii, incercind să-și țină echilibrul și gindește,
ajunge și vede și simte că plutesc intr-o lotcă neagră care miroase a ca-
ran și cilți și constată că au călăfătuit-o de două săptămini și nu-l mai
interesează in clipa aceea decit barca, pînă ce Eva ii spune: stropește
'arca câ s-a înfierbîniat, nu simți mirosul ? Dar Panaite tremură tot și-i
clănțănesc dinții, e lingă Eva, cu Eva, lingă Eva și barca intră intr-un
, nafor și începe să se invirlească. pînă cei doi se desmeticesc Apoi el
I hi-ixJerraiu Dlniil-*: PiMih* • •
vîslește spre mal. pînă ce barca alunecă in nisipul plajei și atunci Pana-
ite coboară întii piciorul sting, apoi pe celălalt în apă și acolo e adînca
și cînd își dă drumul apa ii ajunge pină la piept. Iar Eva îi întinde parîma
ca el să privească acel capăt de sfoară pe care să-l frăminte pină să se
hotărască să-l lege de ciotul de salcie de pe mal. Și după aceea înoată
unul lingă celălalt, fără zgomot. Se apropie și-și dau mina fără să reu-
șească s-o sărute și atunci incepe goana aceea a căutătorilor printre
ape, pînă obosesc.
Nisipul fierbinte. Tolăniți leneș pe plaja galbenă. Eva, cu capul pe
pieptul lui Panaite. Era foarte bine așa și Eva spune e foarte bine și stă
cu ochii închiși, pe nisipul fierbinte și începe să-i sărute pieptul și gîtul
și gura și iar spune e foarte bine și atunci el vru s-o lovească dar nu
făcu decit s-o răstoarne.
— Cînd ? întrebă Panaite.
— Cînd ? se miră Eva. Gindea nu mai pot și nu mai putea și atunci
el o lovi, ca să gîndească oroarea după aceea, apoi iar o lovi și acum
știa că o lovește.
— Cînd, spune iar Eva —- și el e foarte obosit, dar ea il întreabă
cînd ce ? Și-apoi îi șterge cu obrazul lacrimile, iar el e foarte lung,
toarte slab și foarte prăpădit de tot ce se întimplase.
— Cînd ne căsătorim ? — obosi el iar, dar spusese și. exact în clipei ■
in care termină, umbre lungi trec peste nisip și peste cei doi. Umbre mici 1
trec sus, argintii, ca niște musculițe. zgomotul motoarelor cresc, avioa-
nele coboară tot mai jos, sint acum mari și el, Panaite. gîndește nu tre-
buia să fi venit. Dar nu mai e nimic de făcut și plaja pustie, sălciile de
departe, ciulinii și plantele acelea lungi, subțiri și moi și uscate vibrează,
iar Eva se agată de Panaite și strigă inebunindu-1. ce-i asta, ce se intîm-
plă, ce se întîmplă aici, ce se întimplă ? Pe malul celălalt încep să
crească florile roșii ale exploziilor și Panaite gîndește sînt cu Eva, gîn
dește, nu s-a terminat războiul, gîndește n-am făcut nimic ca să liu aici
t u Eva. Și atunci avioanele se răzlețesc, dar vin altele și altele și altele
și iată unul se desprinde și vine spre ei, spre ei, spre ei, și cei doi sînt
singuri și Panaite gîndește sînt cu Eva și atunci urlă nu ! și ințelegeu
acel nu ! și-o acoperă cu el pe Eva, care e foarte cuminte cu garoafa
aceea roșie la timpla stingă- Și-abia în clipa aceea incepe să urască și
urlă nu ! dar acea clipă e ultima în care mai poate spune nu și gindi nu,
căci în clipa următoare simte ceva foarte fierbinte care i se urcă pe
spate. Și se zbate să scape de acel ceva, se zvîrcolește să scape și nu
poate, e singur, nu poate, și acum își simte și ceafa cuprinsă de lucrul
acela fierbinte și gîndește e ceva fierbinte, ce dracu e așa fierbinte, ce
poate fi așa fierbinte pe spatele lui ? Și in clipa următoare simte că se
inăbușe, îi este foarte frig și gîndește. e apa rece, e prea adine și
n-o să mai poată urca niciodată la suprafață. Dar acum tot corpul îi e
rece și acesta e ultimul lucru pe care-1 gîndește, în adevăr ultimul lucru,
in adevăr, în adevăr. înainte de-a atinge foarte lin și foarte ușor plantele
tremurătoare de pe fundul fluviului...
iox rut o no rescl: - un -v la
40
1. Tleod^rrnr.u-BriiJă; Pwtile
A T î T A GINGAȘI E...
gingășie se-nchide-n jocul Urii
Cind împlinind sărutul, aceleași rînduieli
Călăuzesc 'îndemnul pe căile iubirii
Frumos desfășurate și totuși îndoieli
întunecă lumina ce inimile scaldă.
Umbrește legătura făcută oareclnd.
Primejduind izvorul cu apă vie, caldă
Și vatra ce ascunde un foc tot mai plăpind.
Ulcioarele din piepturi sînt încă nesecate.
In suflet insă ginduri pălesc și se despart ;
Iar vocile domoale și cîndva-ngemănate
Au murmuratul sunet tremurător și spart.
Și dezmierdarea noastră a început să-și piardă
Copilărescul farmec deși nesățios
Fără-ncetare dorul continuă să ardă
Filonul împreună săplndu-i, prețios.
Sărutul e aceiași și mai nostalgic parcă
Dar In adine rețineri, peste acel etern
Îndemn vrăjit al tainei celei dinții, ce-ncearcă
Să-și apere comoara, viforniță s-aștern,
involburînd ecoul acum tot mai departe
Pierzindu-se-n hățișul atîtor pasiuni.
Scriind cu pana cărnii o-nsuflețită carte
Cititâ-n doi în noaptea iubiților nebuni.
Și îndoiala crește și sapă prăbușire
Prin beznele ce taie drumeagul sinuos ;
Iar jocul se destramă păstrind în amintire
Cenușa unei arderi sflrșite dureros.
ION MAXIM
ha Maxim Atît*
COLOANĂ IN august
Ivi C Mirați
... și memoria
a crescut adincd și dreapta,
coloană de bronz
tărâ-nceput .. ■
... și iată,
sub bolta porlii de piatră
a zorilor
— arc de triumf —
soarele a sărutat
irămîntul
&
rumenit dc emoția momentului
a purces către
zi..,
... și. plămădit in adîncun. glndu/ Irunchi de
mesteaedn — a țicnit înalt și drept spre zenit,
astfel ca lumina să-și depene visul pe crengi de văzduh
și să-și sporească strălucirea augustă cu
seva răcoroase a pămlnlului generos ...
... și numai soarele-i va cunoaște Înălțimea,
cînd. poposit In frunzișu-i albastru,
va uita poate să plece mai departe ...
Și va li bucuria atît dc rotundă atunci
și amiaza atit de-mpietrita-n tăcere,
și va ii tăcerea atunci atit de limpede și adincd
și atit de-mpietrită-n bucurie,
incit arborele cu sevă solară
se va răsirlnge intr-insa,
dedublat invers, infinit,
ca-ntr-o imensă retină albastră ...
... și vor veni emisferele zilei,
albele,
negiele,
ore pei cehi
Traian	In
la masa rotundei amiezi, împlinite
$i ca gemene cupe, cioplite-n bazalt,
nerostit vor toasta și vor bea
licoarea amară și dulce a clipelor
nou-i sj vechi:
douăsprezece
pentru memoria pamîntuiui. adincă și dreaptă,
douăsprezece
pentru ghidul (îșnit spre lumina — săgeată ...
Dublată coloană-n rotundul albastru
un astru
la capăt, la capăt
un astru;
udincuie-nalt
din zenitul Înalt
ești naltul adine
din zenitul cellalt ;
mesteacăn cu sevă de vise-n tulpina
. u umbra răsfrlntă in hol pe retină,
minune cc-ți sapi rădăcina rotată
in virsta-mplinirilor noastre, bogată,
săgeată Înfiptă in timp,
neclintită,
ești fără nceput, cum ești
nesfhșită ...
TRAMN DORGOȘAN
BĂTAIA ORELOR ÎN CULOARE
ytiu.
slntem ramurile aceluiași pom răsuci ndu-și frunzișul
după respirația razelor —
dincolo de orișice Îngrădire.
atlt de departe —
Incit și anotimpuri le-și uită bătaia orelor in
culoare.
Ne aplecăm pină aproape de iarbă
cu setea tăcutei desâvlrșiri,
ori batem cu frunzișul proaspăt la porțile
aerului vibrind de atltea zboruri.
Știu, slntem crengile aceluiași pom —
răsucindu-se după belșugul ploilor .. .
MART I BĂRBULESCU
Mart» B.nba|e«ț«* Biiaia ordox . . -
debut
LUNA A SPUS DA
r
V-^ind puiul de pasăre își încearcă pentru prima dată aripile, bătînd
văzduhul în jurul cuibului său, îndeplinește un ritual, care pe limba Iui
înseamnă curaj. Acest zbor eu l-am încercat la vtrsta cînd Încă nu împli-
nisem opt ani. într-o seară de august, Titu, prietenul meu cel mai bun.
in seara aceea a băgat capul printre stobori și m-a strigat:
-— Marine!
— U ! Am răspuns eu,
— Hai. vii ?
— Vin.
Am sărit pirleazul. Titu m-a luat de mină și am fugit pe sub coasta.
Ne duceam să furăm mere, Ne-am oprit lingă moara lui Stican. Era o
moară cu foc și se strica in fiecare lună. Din deal de moară era un măr
care rodea în fiecare an cil altii zece. îl păzea o potaie bălțată. Titu
a momit-o cu un cocoloș dc mămăligă să nu ne latre. Cînd m-am trezit
între crengile încărcate ale mărului m-a cuprins un tremurat de se
scutura cămașa pe mine. Era beznă. Luna înțepenise in nori și se lăsase
o liniște ca intr-un cimitir,
— Mă, a zis Titu. Lite colo ...
Prin geamul luminat de la primul cat al morii am văzut-o pe țața
Sevastița dezbrăcindu-se. Apoi a suflat în lampă și s-a culcat. Negura
din jurul nostru a crescut și mai mult. Pretutindeni au început să se
miște umbre cu forme ciudate. Niște aripi căzute parcă din cer fîlfiiau
atingind frunzele mărului și din nou se înălțau. O cucuvea începuse
să se vaite pe moară. Era semn de moarte. Eu știam toate semnele.
Le aflasem din gura femeilor, la clacă. Pentru cine o fi cîntlnd cucu-
veaua ? Dinspre Fintină Lupului se auzea hîrșiitul unei coase.
— Marine, auzi ceva î
— A-ha.
Pe șosea se auzea din ce in ce mai tare tropăit de cai. Zgomotul
copitelor se suprapunea peste țîrîitul greierilor. Caii veneau ca niște
năluci pe șosea și s-au oprit în fața morii. Am auzit fornăitul lor, apoi
niște bocănituri în scările morii și o voce nesigură, bolnăvicioasă :
— Sticane. îmbrăca-te și vino 1 Au înviat morțîi.
Lampa morarului a pîlpiit gălbui pînă ce s-a aprins cu adevărat,
Curajul meu pierise de mult, dar auzind că șî morții inviaseră, mă și
vedeam înconjurat de moroi și-i vedeam printre frunze cum se furișau
50
Ton Veliiu: Lom * «ia
spre noi, cu unghiile roșii, păroși și cu coarne. Un colț de lună a ieșit
printre niște nori alburii și a pornit cu cei trei oameni și doi cai spre
luncă. Oamenii fineau caii de căpestrc și se legănau în lumina lunii,
iar vorbele lor răzbeau nedeslușite pînă la noi, amplificate de răcoarea
și liniștea nopții. Mi-era teamă c-or să-l omoare pe nea Stican. Și era
un om atit de bun ... în fiecare duminică inii aducea prescuri șl mă
strîngea cu două degete de obraz.
— Marine, m-a strigat Titu. Bunică-ta s-a culcat ?
— O-ho ! Tu nu știi că ea se culcă o dată cu găinile ?
-— Să nu ne simtă cind ne-om urca în pod.
Bunica era bună, dar lui Titu îi era frică de ea. De cind murise
mama se făcuse mai rea. Pe nimeni nu mai suferea. La biserică aprindea
ba cîte o luminare, ba cite două. O auzeam șoptind printre buze :
Doamne, nu ini-1 lua și pe el !' EL era tata. Nu-1 țineam minte. Eram
mic cînd plecase la război. într-o vreme ne scria, dar de-un an nu mai
știam nimic de el. Se zvonise că a murit,
— Titule, tu-1 știi pe tata ?
— I-hî, a răspuns el coborind din măr primul. Eu mă țineam aproape
de el. După ce am păcălit potaia cu un măr am rupt-o la fugă, sărind
gardul de mărăcini al morii.
— Cum era tata î
— înalt cit moara asia. Eu ii credeam pe Titu, că era mai mare
decît mine cu un an.
Trunchiurile dc copaci păreau vii și se mișcau in jurul nostru,
înfricoșîndu-ne,
— Ti-e frică, mu ?
— Nu. i-am răspuns eu.
în frunzele unui coricov am auzit un zumzet straniu. Poate erau
„ale frumoase". Deși mă temeam, aș fi vrut să le văd. insă luna intrase
iarăși în nori. Deodată ne-a răsărit in cale un curcan infoiat, care pentru
noi era Însăși Miazănoapte. Odată, demult, povestea bunica, pe Miază-
noapte au mușcat-o ciinii de picioare și ea s-a dus la unul Costăn-
gioară, la firida sobei, lot așa sub formă de curcan. Costăngioară a
primit-o și a uns-o cu alifii și ea i-a zis că-i om bun și c-o să aibă
noroc. In noaptea Paștilor Costăngioară a văzut niște flăcări pe culmea
dealului și s-a dus acolo cu o sapă. A dezgropat un cazan plin cu
galbeni. Așa că m-am hotărit să fiu blind cu Miazănoapte și am început
să ticluiesc ginduri curate, ca nu cumva să ini le ghicească pe cele rele
șl să mă pocească. La troița de lingă știubeiul lui Găvan am văzut o
femele în alb. Îngenuncheată. Acolo îngenunchea adesea și mama.
— Uite-o pe mama, Titule.
Titu n-a răspuns. S-a lipit de mine, apoi a zis cu jumătate
de gură :
—■ Ți se pare. Da. ți se pare. Eu n-o văd.
— Titule, nu-i așa că mama era o femeie bună ?
— Era.
Am tăcut amindoi citva timp.
— Știi de ce a murit maică-ta ? M-a întrebai Tilu.
— 5tiu Am răspuns. A fost bolnavă.
— Dar nu știi de ce... Că trebuia să mai ai un Irale și ea n-a
vrut. Am auzit eu. Si că nea Stican a vrut să-ți fie tată.
Am început să-i pun întrebări lunii și ea se juca printre nori cu
sufletul meu. O dată zicea nu și o dată zicea da. Cind intra in nori
zicea nu și cind ieșea zicea da. Am sărit pirleazul. în casă era lumina
Ne-am uitat unui la altul uimiți. Titu s-a strecurat in tindă și s-a uitat
pe geam, apoi a venit și mi-a spus:
— Mama Floarea vorbește cu un om, Hai să iu- suim in pod,
— Hai, am zis și eu.
Cînd am pus piciorul pe scară ușa s-a deschis și bunica m-a strigat :
— Marine, hai, c-a venit tală-tu !
Nu-mi pot aminti ce-am simțit atunci, dar știu că ain alergat spre
el ca la o comoară și. ca orice comoară, tata era rece. Avea miinile și
obrajii reci. Cind m-a luat in brațe, m-a strins așa de taro, că merele
au ieșit toate din sin și s-au împrăștiat pe jos.Tala a zis :
— O fi belșug, băiete.
L-a pupat și pe Titu, care sta cu capul iu pămint. Mă uitam la lata
și-i dădeam dreptate lui Titu. Era înalt cit o moară. Purta cizme, niște
haine vechi, era nebărbierit. cu părul mare și un sac plin.
— Ce ai in sacul ăsta, tată ?
Cuvintul tată ii rostisem foarte aparte, strident.
— Ce am in raniță ? Războiul.
$i in timp ce el scotea lucrurile din raniță, eu cu Titu mtindcam
țjiturile să vedem cum arată războiul. Tata a scos o pline neagră, un
fel dc cărămidă, pezmeți, niște cutii de conserve, o potcoavă, niște
insigne, o bluză de mătase și o basma, niște cartușe și o pungă cui
ciocolată, care mi-a dat-o mie și lui Titu. Tata m-a întrebat dacă îmi
place Ia școala, și eu am zis că da. dacă e bună doamna învățătoare
șl eu am zis că da și alte lucruri m-a Întrebat, la care eu am răspuns
lot da. Ședea pe patul de scinduri ținindu-mă pe genunchi. După cum
vorbea, am înțeles că era tare obosit L-am chemai cu noi in podul cu
fin și a venit. Am prins atîta curaj, incit nu-mi mai era teamă de nici
un duh rău. dc nici o Miazănoapte, de nici o stafie. Tata le-ar fi gonit
pe toate. Acoperișul era spart in citeva locuri și prin spărturi intra luna
cu capul ei rotund. Tata mă stringea in brațe și mi s-a părut că plînge.
Pe șosea s-a auzit gura lui Turcă. Băuse și chita cintecul lui:
«Lună, lună, ieși, nebună.
Lună.
Cc lumini noaptea pe brumă.
Lună.,
De -aș fi fost mare, aș fi luat luna de obrajii și aș fi pupat-o. Eram
sigur că dacă ea n-ar fi ieșit din nori, să spună da, tata nu s-ar fi în-
tors niciodată.
ION VELfCAA
Tor» Wlîrar: |.«n« ■ mw- d(
orientări
TRADIȚII DEMOCRATICE
ALE CLASICISMULUI GERMAN
In interpretarea lui thomas mann
I n cuvinturea rostiin iu Hm?. , u prilejul inaugurării muzeului Goethe io Frank-
lurl pe Maia, Thomas Manii a arătat adlnca sa afecțiune pentru creatorul lui Fausi.
care l-a entuziasmat după propria-i mărturie — incă din ilnerete. Determinată fără
îndoială de solemnitatea momentului, aceasta afirmație nu este intru lotul exacta,
Mai apropiată de realitate este o altă aserțiune, din eseul Order of ifie Day (Cerfnfa
■dat), cuprins in volumul Cssayș oi Tiuee Decades (Eseuri din trei decenii, New York.
91B), ială ce spune morale prozator aici : „fn arterele m-am lăsat amăc/it de acea con-
eppe peslmisi-romantitu despre t fofd rare pune in opoziție vio/a si spiritul, senzua-
tdaiea și ascetismul . Este, probabil, rm rezultai al virslel moi avansate ții dragostea
si interesul meu s-au indteptat drn ce in ce mai mult spre un model cu mult mai mare,
mai potrivii si mat sănătos iigura Iul Goethe' (p. 210).
Puseul relevă evident marile coordonate ale creației de tinerele a lui Thomas
Mânu, inrlurlrea wagneriană. schopenhauenană șl nietzscheană. după care, mult mai
lirziu deci, scriitorul părăsește vechile preferințe, pentru a se Îndrepta către Goethe.
De altfel, cuvintarca Goeflw and dfe Demokratfe filoeihe >1 democrațiaf, rostită
ui l‘J49, subliniază distanta co-i despărțea pe tlnărul Thomas Menii de acela 111 care,
<u timpul, ajunge să vadă modelul și inspiratorul său re! mai de seamă. Referindu-se
Li atitudinile sale spirituale din tinerele. Thomas Mann amintește lipsa de comprehen-
siune pentru specificul goethean.
.Era departe timpul — spune el — in cure om privit voinju și durui iui Goeffie
de .« face un succes' din iiccate lucru, dm cele mai dificile premiie, drept cei mai
măreț si demn de iubit exemplu'. irtiomas Munn, Gesammglte Werka, Berlin, 1955,
voi, 11, p. 508).
Alături de alto considera |ij, aceste releiiti confirma aprecierea cunoscutului cerce-
tător german Hans Mayer (v. monografici Thomas Mana. Volk und Meii, Berlin 19-501
asupra evoluției celebrului scriitor, ca *pn drum spre (.ioetiie si nu cu Goefhe" (p, 266|.
Apropierea lui Manii de marele clasic german osie rezultatul unui proces Înde-
lungat șî complex, consecința ctlincirii convingerilor lui democratice ca șt maturizării
sufletești, a evoluției gusturilot sale literare.
Primele referiri Li Goeihc tn opera lui Thomas Marin datează din IMUfi, dala
redactării nuvelei Schucre 5lunde fCt-us greu), conceputa cu ocazia centenarului mortli
Im Frledrlch Schiller- In cadrul unei schițe asupra modalității artistice schilieriene,
gitidirea iui Thomas Manii se dezvăluie tributară acelorași influent' idealisto care au
determinat și problematica altor opere de tinerele. Creatorul de artă, in cazul nostru
Schiller, e văzut ca fiind hărăzit unei izolări fatale, ca un om menit să trăiască in
dezacord cu mediul. Figurii zbuciumate a lui Schiller il este opusă imaginea unui Goethe
senin, trăind „asemenea zeilor' in <hip nemeditailv. Dacă in celebrul monolog (Morgen
U. Peni; TrtilUii drnMvMii- *
monolog, din romanul Lolte in Wcimar (Lottc la Wcimar, 1939), Schilier va apare In
viziunea lui Goethe, nuvela Schwere Shrndc ni-1 prezintă pe filozoful de la Weimar
in viziunea lui Schilier. Meditind asupra propriului său mod de creație artistică,
dramaturgul german realizează o antiteză intre el ți Gocthe, subliniind mereu ți nu
fără invidie presupusa ușurință cu care Își valorifică marile posibilități creatoare
ilustrul său prieten. „Sd fie oare acela (Goethe, m n.) — se gindește Schilier — mai
ma/e i InfracH ? De ce 7 Dacă ar fi biruitor, făptui acesta fnseamrtd oate un slngeros
.ți totuși" 7 Infringerea sa ar fi ca un spectacol tragic 7 Un zeu, poate, dar un erou
nu era. E mai ușor st! fii Insă zeu decit eroul Mai ușor*... .Pentru celălalt era mai
ușori Să poli despărți cu mina rnfeleaptd și norocoasă, cunoașterea și creația e un
luctu ce-ff da seninătate, efiberlndu-te de chin și dăruindu-ți rodnicia izvorului"
iThomas Mann, Nuvele, Espla, 1960, p. 215).
ideea aceasta a .creației fără chin' proprie iui Goethe. transmisa in nuvelă de
Mann prin intermediul lui Schilier. este o idee eronată, Reconfirmată de istoria literară.
Această idee atestă că In perioada In rare luase naștere lucrarea amintită, viziunea
lui Thomas Mann asupra lui Gocthe era Încă umbrită de subiectivitate. Mai tirziu.
o dată cu conturarea unei noi imagini asupra marelui clasic, Mann va reveni și asupra
mitului „facilității de creație* a îui Goethe, care li deștepta altă dală un oarecare |
dispreț. Găsim In acest sens un pasaj concludent in romanul Lotie in Weimar, con
sacrat de Th. Mann .celui mai marc dintre germani", cum il numea Engels pe Gocthe.
Carasterizind modul de creație al .olimpianului", secretarul acestuia. Riemer. ii apre
riază exigența in creație, grija pentru desăvirșirea formei artistice. .Se cuvine să ținem
seama mereu de [aptul — spune Riemer Charlottci — cd nu avem de-a face cu un
improvizator ci mai degrabă cu un om care ezdd și amfud și e in aceiași timp foarte
minufins și nu se hotărește dintr-o dată... un om a cărui sirguință ese in fond
numai răbdare și care, simțind o mare nevoie de variație, zăbovește totuși și !
Jucreazd fatr-una cu șfdruinjd și fără încetare la același obiect un timp foarte înde-
lungat" (Thomas Mann, Lolte la Wcimar. Editura pentru literatura universală.
1964. p. 60).
Scrierea eseistică a iui Thomas Marin, /Jefrachlungen eines Unpolitischen (Conside-
■atiile unui apolitic) din 018, aduce noi referiri la Gocthe. Nebulozitatea concepției
prozatorului german Insă, din această perioadă, manifestată cu deosebire in acel I
conservatorism de factură culturală, rare.) determină să se erijeze In apărător al
monarhiei, al muzicii romantice a lui Wagner ți al aristocratismului nietzschean im
notriva așa-ziților .literati ai civilizației', denaturează și aici imaginea lui Goethe,
înfățișat ca .antirevoluționar și estet".
Un progres, deși deocamdată slab conturat, in direcția creionării unei imagini
predominant pozitive a lui Goethe, se realizează in eseul Goethe und Tolstol (Goethe
și Tofstoi) din 1923. Concepută in perioada postbelică, lucrarea reliefează Începuturile
renunțării iui Thomas Mann la estetism și ale adoptării unei atitudini mai apropiate de
cerințele imperioase alo vremii. Ceea cc-1 determină In primul rind pc Thomas Mann
să opteze pentru democrație, este prețuirea vieții și a valorilor ei autentice. Vechiul
conservatorism al lui Thomas Mann din opera de Început a activității sale literare se
asocia cu .simpatia pentru moarte*. Ororile războiului, insă, il invălaseră să iubească
viața $1 această nouă orientare II va smulge definitiv din rețeaua predispozițiilor
sumbre ale tinereții. Schitind portretul fizic $1 moral al lui Goethe paralel cu cel al
lui Teistei, Th. Mann realizează o imagine valabilă în multe detalii, dar nu in an-
samblul ei. Aceasta datorită mai ales accentuării prea pronunțate a .indiferentismului"
lui Goethe, a trăsăturilor lui .dionisiace" precum și a presupusului său dispreț pentru
mase, Retine Insă accentuarea cultului pentru viată al lui Goethe, considerat drept
cel mat eficace antidot împotriva morbidei atracții către moarte, manifestată tn
cadrul romantismului (și aici sint cuprinse aluzii evidente la realitatea epocii). Ideea
va fi apoi reluată și adincită in studiile și eseurile de mai tirziu. consacrate creatorului
Iui Faust.
Romanul Z.auberberg (Muntele vrăjit. 1924). numit de autor „un gen de Bifdtrngs-
joman și WfJheJm-MeiSlerhidd* (scrisoarea către Arlhur Schnitzler din 4.1X.1922), scris
deci cu privirea atintilă spre Goethe. confirmă și el noile vederi mai optimiste In
spirit goelbean, Dacă Gustav von Aschenbach, eroul nuvelei Tod in Venedig (Moarte
la VcrmfJm 1912), gustind .frenezia picirii, se lasă pradă mortii, Hans Caslorp, în
54
11 Perrr: Tradiții. firmoc ralicr
schimb, eroul din Zauberberg, ajunge Ia o convingere nouă, care esle a autorului:
.Credinfa in moarte si trecut, devenind pivotul gindirii ți acțiunilor noastre, e lot
una cu răul, cu voluptatea tulbure si cu ura de om. In numele binelui fi al dragostei
Intre oameni, nu trebuie sd acorddm morfh putere osupra gindirilor noastre'' (Thomas
Mann, Werke, voi, 2, p. 701).
șt romanul Zauberbcrg exprima Încă o poziție de mijloc. Autorul se depărtase,
ce-t drept de conservatorismel se situează lotuși, pentru moment, pe o poziție care
dovedește că procesul democratizării sale se află, intr-o fază Incipientă, Scriitorul Iși
dă seama de netemeinicia unor poziții din trecui, se desparte insă cu regret dc ele,
manifestfnd încă înțelegere insuficientă pentru prezent,
Inceplnd cu deceniul al treilea al veacului nostru, deci din perioada In care
democratismul triumfă definitiv in opera sa, Thomas Mann e dm ce In ce mai atras
de figura titanului de la Weimar, ApelEnd la cunoscuta sa autoironie, scriitorul remarcă
In eseul Gocfhe und die Dcmokralie. din 19*19, că stăruitoarele sale preocupări goetheene
i-au adus renumele unui .specialist fi discipol imitator' al marelui Înaintaș. Se poate,
intr-adevăr, vorbi In cazul lui Th, Mann despre un interes susținui ți permanent
pentru Goethe. l-a dedicat nu mai puțin de unsprezece eseuri, a folosit frecvent citate
din marele clasic, iar operele sale de maturitate sint concepute sub apropiata Înriurire
a gigantului umanist. Romanele Joseph and seine Briidet [iașii șl trufii săi, 1933—43
sau Doktor Faustus (1947) sint lucrări scrise sub puternica atracUe a marelui prede-
cesor. continulnd oarecum pe alt plan, opere scrise de Goethe sau numai aflate in
intențiile iui. Hans Castorp, eroul din Zouberberg, e — cum s-a amintit — un Wilhclm
Mclsler, Adrian LcverkQhn un Faust al epocii noastre, fn Joseph und seine Briidei,
tetralogie cu subiect biblic, este tratată o temă care-l tentase cindva pe Goethe (după
mărturisirea din Dichtung und Wahrheit Poezie 91 adevăr, cartea *1). Lucrarea Iui
Thomas Mann Bekenntnissc des Hochslapfers Felin Krull [Mărturisirile escrocului Fetix
Krull, 1954) se resimte de influența principalei lucrări autobiografice a lui Goethe,
Romanul Foite in Weimar reînvie cele mai nobile tradiții ale clasicismului german,
fiind un punct culminant al „identificării' lui Thomas Mann cu Goethe.
Pînă la apariția, in 1939, a acestei scrieri insă, apar alte lucrări care cristalizează
noi înțelesuri ale problemei goetheene. Astfel, amil 1932, eu cele două discursuri
festive, aduce prima imagine predominant pozitivă a marelui clasic. Ne aflăm Iu tata
unei reactualizări a lui Goethe. a înfățișării figurii acestuia In unitatea ci fundamen-
tată, ca (nalt îndreptar social, opus antiumanismului hillcrisl care se profila la orizont.
Ambele cuvinlări, rostite in martie 1932. atlt eseul Goethes Laulbahn ats Schriilsteller
(Cariera fui Goethe ca scriitor/ cit si celălalt Intitulat semnificativ Goefhe als Represen-
lanț des biirget/lchen Zedalters (Goethe ca reprezentant ai epocii burgheze/, — „bur
ghw', după cum se știe, insemrdnd pentru Thomas Mann păstrător al valorilor culturii
burgheze umaniste, a ceea ce este raționai ți moral, adică tot ce a caracterizat aceasta
clasă în perioada ei de ascendentă — denotă o vădită apropiere dc marele clasic.
Lipsesc In cele două eseuri acele ecouri nietzscheene sesizabile încă in eseul Goethe
ți Toistot. Titanul de la Weimar nu mai este privit ca un .fenomen impenetrabil", ca
.ceva străin" cu care intimitatea nu e posibilă.
în ambele scrieri scopul educativ este evident. Concepute In primele luni ale
lui 1932, la scurtă vreme înaintea Instaurării regimului hitlerist, ele servesc autorului
in afirmarea crezului său umanist militant, care, in 1930, găsise o strălucită expresie
In nuvela Morfo urni der Zauberer (Maria fi vrăjitorul/, unu) din cele mai puternice
pamflete antifasciste din literatura germană, ripostă vehementă împotriva puterii
destructive a fascismului. Mentinlndu-sc pe aceeași linie. Thomas Mann formulează
ți prin cele două eseuri despre Goethe avertismentul său țl incearcă să influențeze
pe contemporani să urmeze pe marele clasic, înaltă întruchipare a unui nobil umanism.
In numele Înțeleptului de la Weimar. care slăvise omul și cultura lui, umanitatea si
rosturile ei demne. Thomas Mann pronunță cuvinte pline de sensuri grave. „Burghezul
— spune scriitorul — este pierdut șl pierde legătura cu lumea nouă, in devenire, dacă
nu găsește in sine forța de a se detașa de inerție și de ideologiile osiile vieții, care-l
domină încă și dacă nu se îndreaptă eu cura) către viilor' (Thomas Mann, Werke,
voi. 10, p, 124), Aiuzia la pericolul ce plana sumbru asupra Germaniei, este evident.
Avertismentul rostit de Thomas Mann rămine fără ecou. Instaurarea fascismului
silește pe marele scriitor să-și părăsească patria ajunsă, cum spunea el, „sub zodia
Jl Fcrtra; Tradiții denumii‘r
55
dictaturii ți a rar cm dc cimitir" S-^ stabilit pentru început la Ktissnacht, Ungă Zurich,
și a Început s<i desfășoare o intensă uclivitale antifascistă. La capitolul luptei împotriva
fascismului se înscriu numeroase opere, intre care romanul Loffe in Wefmar, in care
Mânu evocă figura titanului literaturi! germane in întreaga ei semnificație socială,
democratică, opunlnd-o Germaniei căzute pradă barbariei. Sentința împotriva acestei
Germanii [cu care raportul se stabilește prin numeroase aluzii) este pronunțată in
numele raționalismului $1 utnanîsmtilui goelheearr.
Eseul intitulat Gocthes Wcrfjher (Werther al iui Goethe), publicat in 1938 cu
scopul de a prezenta cititorilor americani primul roman a! titanului de la Welmar. cu-
prindea un pasaj in care Thomas Mann sugera posibilitatea realizării unul roman
avtnd drept punct de plecare vizita din 1816 la Weimar a Charlottei Kestner. născută
fiuff eroina celebrei carii a lui Goethe: Die Lerderr des jungen Werfhers (Suferințele
tlndrultd Werther (17741, .Cred cd pornind de fer ncensld anecdotă — nota autorul ■
s-nr putea scrie o povestire cu caracter meditativ, ba chiar un roman care sd cuprindă
multe lucruri semnificative, cu privire la sentimentul și creația poetică, la demnitatea
dar si ia perimarea pe care ie aduce bdlrlnelea și aceeași anecdota ar putea prilejui
un pregnant studiu de laracter al lui Goelhe, ba chiar a genftdwr în generai, Poale se
gdsețfe poeini care sd fnlreprindd aceasta", (Th- Mann, WerJte, voi. II, p. 213).
Dlnd curs acestei tentații, Thomas Mann a scris el Însuși romanul, care, după
un an de La exprimarea acestei opinii, se află In vitrinele librăriilor. In redactarea
amplei lucrări el pornește de 1a scurta notație din jurnalul lui Goethe din ziua de
25 septembrie 1816 care preciza laconic; „Lir prlnz, familia Ridel și doamna Kesiner
din Manevra’ (Goethe, Tagebuch, Propylâenausgabe. voi, 28, p. 343). Fabulația cârtii se
lese In jurul vizitei amintite, făcută la bătrinele de faimoasa Lotte de la Wetzlar,
Lotte a lui Werther, dragostea de tinerețe a Iul Goelhe,
Faptele se petrecuseră — după < um rezultă din mărturiile secrelaruiui lui Goelhe,
Erkermann, sau din cele ule consilierului Mdller — cam in felul următor; Lotte venise
la Wcimar sub pretextul unei vizite de familie, in realitate pentru a-și revedea prie
tenul, pe eare nu-1 mai Inlilnise de peste patru decenii. Lotte si soțut fuseseră afectați
। Indva din cauza dezvăluirilor .indirecte' pe care le aducea romanul despre Werther.
dur anii trecuseră și, matroană venerabilă. Lotte era. acum, mai degrabă mindră că
servise ca modei pentru opera unui poet ajuns alit de celebru. Sosirea ei in orașul
in care Goethe constituia centrul atenției, stlrnise o vilvă care nu-i convenea bătrinului
poet, Tnvilă pe doamna consilier aulic la masă, tratlnd-o cu o curtoazie rigidă și cu
destulă răceală,
Aceste fapte istorice sini prelucrate dc Thomas Mann cu libertate artista 5.
Scriitorul imaginează convorbiri fnlre Lotte și diferita persoane din anturajul lui
Goethe, ca, dc pildă, secretarul acestuia, Riemer (care, de altfel, nici nu era pe atunci
la Weimar], Adele Schopenhauer, sora filozofului. August, fiul marelui scriitor, "o
pictoriță engleză, chelnerul Mager, convorbiri din care se conturează pregnant ima-
ginea lui Goethe, Acesta apare abia in capitolul Vil al cârtii, in celebrul monolog
caro adaugă portretului său moral și spiritual trăsături semnificative in ceea ce pri-
vește structura intimă a personalități sale, O a doua aparilie a lui Goethe are loc cu
ocazia recepției din casa sa, înfălișlndud ca pe olimpianul ce caută să corespundă
faimei de care este Înconjurul. în tttrțit, romanul se incheie cu un dialog real sau
ireal (autorul lasă volt problemei deschisa, majoritatea exegelilor opiniază pentru
caracterul imaginar al ultimei convorbiri tnlre Lotte si prietenul ei) la Întoarcerea de
la leatru, convorbire In care ni se relevă un Goelhe mai apropiat de col din tinerele
nesupus etichetei.
Romanul lui Thomas Mann oferă o imagine adiru realistă, pătrunsă de o mare
luciditate, a marelui clasic, In sensul că autorul nu ni-l arată pe acesta in ipostaza de
pontif al literaturii germane, de mit intangibil, ci ca pe un om in întreaga sa comple-
xitate și diversitate. Îmbinare de lumini și umbre. Esle permanentă stăruința nontu
rării figurii globale a iui Goethe, unitatea ei internă fiind realizată nu rareori din
trăsături contradictorii. Realizarea unei astfel de imagini Împotriva interpretării data
de multi alți exegeți — a fost și va râmi ne de altfel și după apariția romanului o
preocupare constantă a lui 171011145 Mann. In euvîntarea din 1949, referindu-se la
Goethe. consideră căd caracterizează .o umanifafe atofcnprinzdfoare, vivacitatea fui
Proton, cate se strecoară in toate formele, parc sd știe tot, să Înțeleagă lot, sa tie
56
H. Per«: Tradiții '>*nwu r?iii «
fol, șd poaid izbi in orice pmln' (Th, Muiin, Werke, voi. IU, p. 501}. Si mai departe,
se Mibllnlază ca tn gigantul de la Weimar se găsesc reunite „efemenloJ germen popu-
far cu cel mediteranean european fhlr-o îinfezd pbsoluf rteiorțată ți logica, intr-o legă-
tură care In esența e lot unu cu fegdtura d/nfre geniului și rafionelul din el, dintre
mister și claritate tTh. Mann, Werkc, voL 10, p. 501),
Pentru a realiza o imagine goidlieană realistă, Thomas Mann se străduiește să
spulbere imaginile convenționale ale exegezei trecutului si a timpului său, El caută
si reușește, de pildă, să explice motivele însingurării din ce In ce mal accentuate a
lui Goethe, izolare care stă la baza mitului despre .olimpianișmui* poetului. Thomas
Mann reia —■ după cum precizează inge Diersen (v. monografia Uo/ersuchungen sui
fhomas Mann, Berlin, 1959) in această problemă explicația dată la timpul său de
Hcinc in Zur Geschichte der Religion tind Philosophie In Deutsehiand (Cu privire iu
istoria religiei si lilozofiei în Germania, 1834). «Acest uzm> — sena Heine — era mi-
nisini intr-un stat pitic german. El nu s-a putut mișca niciodată in voie. Se spune
lespte Jupi te r stind a! Iui Fidias din Olimpia cd ar sparge acoperișul templului
dacă S-ar ridica dintr-o doici. Aceasta a fost pe de-a-ntregul situa) ia lui Goethe la
Weimar; dacă ar ii renunțat deodată la liniștea sa, ar fi spart acoperișul statului sau,
mai probabil, și-ar Ii lovit capul de el. ți să fi riscat acest lucru pentru o doctrina
(e vorba de filozofia lui Flchte, n, n.) care nu era numai eronaid cf și ridicolă? Jupi-
ierul german a rămas in jilț și s-a lăsat in liniște adorai si adulat'' jUeine, Werke,
Berlin, 1909, voi. 5, p.123).
Thomas Mann interpretează și el solitudinea marelui poet drept urmare a «mize-
riei" germane, a faptului că acesta trăia intr-o Germanie fărlrnilată ți înapoiată, sufo-
cindu-sc in atmosfera Închisă dc provincie. Primele pagini ale cărții sint concludente
in această privință. Amestec de dorință, de senzație și curiozitate, atmosfera din Woi-
mar este tipic provincială. Departe de a-i Înțelege măreția, pentru weimarieni Goethe
prezintă interes doar din motive de „patriotism local". Celebritatea lui pe plan mondial
ii flatează si provoacă la oi adoptarea unei atitudini de servilism in fata «marelui
concetățean". Semnificativ este episodul recepției din casa Goethe. Aceasta se desfă-
șoară intr-o atmosferă penibilă, rigidă, de stinghereală. Gocthe face eforturi să-și
distreze musafirii cu istorioare special alese. inlercaUnd din cind In c ind observatii
cu Iile, iar musafirii se arata, dlti obligație, incintați. Si in dialogul Lotte — Adele
Schopenhauer se strecoară unele explicații pentru .toanele" lui Goethe, pentru retra-
gerea sa din societate weimareană. ,Am avut întotdeauna impresia, urină Adela, cd
societatea, cel puțin societatea noastră germană, in tendința ei de-a se supune cuiva,
își stricti ea singura stăplnii și tavorlțll și ii silește să abuzeze tn mod penibil de
superioritatea lor, ceea ce dă loc ia o siiuație care nu mai poate sd bucure nici r')e
unii, nici pe alții“. )Lotte la Weimar, Ed, p, lit. univ., 1964, p. 199).
Suportlnd cu greu mediul in care trăia, slugărnicia și neînțelegerea totodată,
pus in imposibilitate de a-și manifesta nestingherit posibilitățile, Goethe a reacționat
in felul sugerat do Th, Mann cu o măiastră impletire de ironie și autoironie tsint frec-
vente aici implicațiile autobiografice, autorul referindu-se adesea Ea propria sa expe
nență de viată). Dc aceeași rapacitate dc evocare și Intuiție psihologică dă dovadă
prozatorul și in alte rinduri. dc pildă atunci cind se referă ta celebra prietenie intre
Goethe și Schille
Această prietenie «măreață și problematică", după definiția lui Thomas Marin,
începuse in 1794. Relațiile dintre cei doi poeți au avut o binefăcătoare influentă asupra
creației fiecăruia din ei. tțî împărtășeau planurile, discutau diferite probleme de
creație, se sfătuiau, se criticau, se Încurajau, după cum dovedește. între altele, cores-
pondența lor voluminoasă, Schilier, de pildă, datora informațiile șale cu privire la
peisajul elvețian, atit de magistral evocat in drama WJIhefm feti. In marc măsura
relatărilor iui Goethe, care vizitase această țară. După moartea lui Schilier. Goethe i-a
simțit lipsa in nenumărate ocazii. îi lipsea îndeosebi inegalabilul stimulator, auditorul
avizat. Schilier. uri ist de o mare hărnicie, mărea zelul prietenului, il scotea din inerția
m care acesta se complăcea nu arareori. Cei care a fosl mai in cîstig de pe urma
acestei prietenii, a fost Insă Schilier. Pentru el folosirea rodnică a contribuției geniului
lui Goethe însemna o mai puternică înclinare spre realismul de care se îndepărtase
■-ub Influența idealismului kantian. Totuși, in ciuda acestor strinso legaturi, comuniunea
dintre Goelhe și Schilier n-a fost desăvlrțilă. Persista Im 3 ceva din. vechile antugo-
AL Pcm: Tiiii»|ii JemciAlke
57
nisme rare împiedicaseră un timp apropierea dintre cei doi poeți. Se știe că Goethe
era împotriva speculațiunilor abstracte și pleca de la experiență, dc ia realitate, in
timp ce Schiller înclina să acorde prioritate ideii. Mai existau apoi și deosebiri de
ordin temperamental. Lui Goethe ii repudia deosebitul simt practic cu care Schiller
Iși rezolva problemele materiale, Nesilit să lupte cu asperitățile vieții, Goethe nu putea
să aibă destulă înțelegere pentru aceste irămlntări ale lui Schiller.
Celebrul .monolog de dimineață", din Lotle in Weimar reconstituie convingător
unele aspecte ale relațiilor complexe dintre cei doi prieteni. .Vn arivist dezagreabil
ți diplomat. Mi-a plăcut oare vreodată? — se fnfreabd Goelhc cu gîndul ia Schiller - I
iVfcIodafd. Nu-mi plăcea nici umbletul de cocostirr, nici părul roșcat, nici pistruii,
nici obrajii maladiei, nici spinarea încovoiată, nici nasul coroiat ți mereu
gulunarit". Pentru ca, imediat după aceea, să-și exprimă admirația și atașamentul
față de prieten : , ...un talent, o fndrdzneaM fnaripoid, o știinld a binelui, mult supe
rioară gloatei și slugoilor de tor teiul. Singurul care mi-a fost deopotrivă, singurul In.
rudtt cu mine, un om ca ef nu mai gdsesc niciodată" (p. 224).
Cu adlnca sa Înțelegere, Thomas Mann reliefează complexitatea sentimentelor
umane, dezvăluie sinuozitățile sufletului omenesc, aruncind lumini asupra „dragostei
impregnanid de urd", care-i lega pe cel doi prieteni,
Reală și lipsită de convenționalism cind o privim in liniile ei majore, imaginea
manniană despre Goethe implică totuși și unele detalii și interpretări .subiective, ce
poartă pecetea erorilor din trecut Un exemplu nl-1 oferă referirea la presupusul dispreț
al lui Goethe pentru masele considerate ca lipsite de Înțelegere pentru artă. „Gfndirca
profundă trebuie sd fie zimbitoare. meditează Goethe. Ea trebuie să circule neobser-
vată și sd se reveleze numai inițialilor — așa cere ezoterismul artei. Poporului imagini
colorate, și Îndărătul acestora — taine cunoscătorilor... mulțimea și cultura nu merg
de loc împreună. Cultuta înseamnă societate aleasă, oameni caro se înțeleg discret,
cu un surii, cind e vorba de lucruri Înalte' (p. 242).
Privind apoi mișcarea națională a Germaniei epocii clasice prin prisma neîncre-
derii in „naționalism*, trezit de nazism, Thomas Mann ajunge să vehiculeze in cartea
sa și păreri eronate despre atitudinea adoptată de Goethe fată de războaiele de elibe-
rare și fată do mișcările revoluționare ale vremii sale; păreri care nu se deosebesc cu
mult de cele ale exegetilor care-l acuzau pe filozoful dc la Weimar de „aristocratism"
și „reacționarism". Nu lipsite de explicații discutabile sint, dc asemenea, actualizările
lui Thomas Mann, explicația nazismului printr-un fel dc fatalitate ce apasă asupra
poporul german, prin tendința acestuia de a urma orbește pe orice „șarlatan exaltat',
Admirai ia cresctndă pentru Goethe s-a manifestat la Thomas Mann — după cum
s-a menționat — paralel cu Îndepărtarea sa de concepțiile nietzscheene, una din pasiv
oile tinereții sale, Despărțirea definitivă de Nielzsche și, implicit, aderarea totală N
universul goethean. împotriva forțelor întunericului ce apropiaseră Germania de pră
pastie, o consemnează cel mai complex roman a lui Thomas Mann, DoMor Fauslus.
Celebrul scriitor atacă In această scriere marile probleme ale intelectualității, ale va-
lorii umane, lntr-o societate potrivnică aspirației către bine și frumos.
Încă din ÎMI 11 tentase o prelucrare a lemei faustice. ideea. abandonată multă
vreme, a reapărut cu insistență crcsclndă in urma preocupărilor autorului cu privire
la Goethe. Reînviind In romanul din 1947 mitul iaustic intr-o formulă proprie, Mann
Înfățișează tragedia artei Intr-o lume crepusculară, a artei care încheie pactul demonic
al izolării de lot ceea ce e omenesc și pronunță sentința Împotriva artistului claustrat
in cochilia trăirilor sale, Faust al epocii noastre, compozitorul Adrian LeverkQhn.
personajul central al romanului lui Thomas Mann, e lipsit de dorința caracteristică
eroului goetheean de a părăsi camera de studii, pentru a desfășura o activitate crea
toare In folosul colectivității. El practică cu ostentație indiferentismul social și creează
o artă neinteligibilă pentru mase. Izolarea de lumea Înconjurătoare 11 supune Insă
fără apărare forțelor destructive ale iraționalului și antiumanului și-l determina să
încheie pactul Însingurării egoiste și al negării rațiunii umane. Spre deosebire de
eroul lui Goethe, Adrian Leverktlhn nu poate fi salvat. Ajuns la capătul drumului său
funest, el piere condamnat in numele umanismului și al raționalismului.
Infătișlnd dezumanizarea și totala descompunere morală a lui Leverkuhn, Thomas
Mann va înfiera din nou, de data aceasta cu vehemența generată de dureroasa expe-
riență a emigrației, antiumanismul nietzschean, realizat politic de naziști, Critica
58
II rrrrz: Trăihiti ikmocratlee
împotriva filozofiei nietzscheene este evidentă și consecvent Înfăptuită In roman.
Frecventele identități ale biografiei eroului cu viata lui Friedrich Nietzsche și mai cu
cearnă elementele nietzsheeno ale crezului Său estetic, conferă cărții semnificația unei
totale renegări a sumbrului profet al supraomului.
Si In acest roman, marele scriitor iși exprimă insă răspicat convingerea, formu-
lată și in alte rlnduri, că viitorul aparține inevitabil lumii noi, lumii in care masele
Iși vor putea spune cuvintul. „Lumea care va urma lumii burgheze — spune Thomas
Mann intr-o scrisoare din 1916 ți, aproape textual, in finalul scrierii Doklor FoUSlUS —
va ști sd elibereze oria din izolarea ci sofemnd. din izolarea care subminează cultura.,.
Viitorul va vedea in arta și arta va regăsi In ca însăși. In viilor, o forță ajutătoare
misă In serviciul unei comunități omenești care va dispune de bunuri mai largi decit
-ultura noastră spirituală'' și nu va avea nevoie să culeagă roadele unei civilizații ci
va fi însăși civilizația", (Scrisoare către Pierre Paul Sagave. In „Cahiers du Sud*.
1958/340).
încrederea in viitor, intr-un viitor prefigurat și de Goethe. răsună și in eseurile
din ultimii ani ai vieții lui Thomas Mann. dedicată poetului de la Weimar. în .cel mai
strălucit și elegant studiu despre Goethe", cum il numește Hans Mayer in monografia
sa (p. 291). in lucrarea intitulată Phantasie Ober Goethe (Fantazie despre Goethe,
1948), prefață la O culegere din operele marelui clasic apărută In S.U.A., Mann reliefează
acele idei prin care creatorul lui Faust .depășește umanismul individualist In favoarea
unor principii umaniste și educative care aparțin, de fapt, abia zilelor noastre".
(Th. Mann. Werke, voi, 10, p- 7131- tn continuare, Thomas Mann adaugă; .Cartea (Faust.
n. n.) strălucește de idei care ii duc departe de ceea ce se înțelege prin umanism
burghez, departe de conceptul clasic, burghez de cultură, la crearea căruia Goethe
tnsuși a contribuit" (Th. Mann, Werke, voi. 10, p. 714),
Reactualizlndu-i figura in sensurile ei îndreptate spre viitor. Thomas Mann sub-
liniază mereu rolul dc îndrumător social, democratic al iui Goethe, Prin evocarea
personalității iui. in totalitatea ei impresionantă, sinteză armonioasă Intre național și
internațional. Thomas Mann găsește in marele clasic o contrapondere împotriva ten-
dințelor șovine germane. Intr-unui din discursurile festive ale anului Goethe 1949
/Goethe und die Dernokratie) găsim un pasaj concludent In această privință : .Ceea ce
am găsit la Goethe, spune scriitorul, a Iost tălmăcirea in germanism o europenismului.
> Get manie europenimtd, ceea ce a iost intcldeauna (inia dorințelor și necesităților
mele, cu lotul opuse unei „Europe germanizate", acea sperietoare a naționalismului
german de care mi-a Iost întotdeauna groază și care m-a izgonit din Germania"
'Thomas Mann, Werhe, voi. II, p. 50-1), — Este reluată din nou ideea .atitudinii bine-
voitoare iată de viată și a refuzului confundării apoetice in neant" (Th. Mann,
Werke. voi. 11. p. 508| a lui Goethe, vehiculată de Thomas Mann și anterior, conside-
rată însă acum, cu și mai mare convingere, ca o dovadă a democratismului marelui
clasic, ca o trăsătură definitorie a profilului acestuia, trăsătură ce-i asigură un loc do
frunte în rîndurile acelor mari personalități culturale In numele cărora va renaște
Germania nouă. „Sd ne bizuim pe el — se adresează Thomas Mann contemporanilor —
,îc ncblefea lui de caracter și pe simpatiile lui, fn felul acesta nu vom avea niciodată
nenorocirea de a ne găsi In opoziție cu dragostea și viata (Th, Mann, Werfce,
voi. 11, p. 529).
Comcnltnd. in eseul din 1949, care reprezintă ultimul său cuvînt despre Goethe.
viața și opera titanului de la Weimar. sensurile lor majore, Thomas Mann formulează,
totodată, noua sa concepție despre misiunea artistului. Acesta — spune el — nu trebui?
să se mărginească să fie doar un .reprezentant* al realității. El trebuie să știe sa
se ridice împotriva clasei sale atunci cind idealurile mărețe ale omenirii sînt în pericol.
Agresivitatea unei lumi ostile adevăratelor valori îl convinsese pe marele scriitor
4 arta implică luarea dc poziție, că pasivitatea e condamnabilă și că. in fața atacului
torțelor întunericului, singura atitudine dreaptă este cea militantă, tn drumul său de la
estetismul și conservatorismul tinereții pină la această nouă convingere. Goethe i-a
fost un îndreptar și îndrumător suprem.
HERTHA PEREZ
H Perct: Tradiții d^mwralirr
59
i
din lirica universalii
C I M
POEȚI SOVIETICI
EDLARD.VS NtEJEEAlTIS
I T I R U L ZEILOR
parcă navele argonauților
alunecă pe cer
bucăți de marmură.
Odaia, oamenii trăiau aici
ca zeii,
iar zeii aidoma pământenilor.
Așa t roiau oamenii, In pacat
și-n sfințenie,
pidsmuindu-și zeii după chipul lor.
deopotrivă-n munco
și iubire
rideau, beau soarele și vinul.
Dur timpul curge
și-ucest trai apuse,
cilii zei ie loara locul
și pe lărimul vremii
Iară (arm
prohodesc clopotele altor siirșituri.
Ca valurile se rostogolesc
veac după veac .,.
Nu-s veșnicii zeii —
i eșnic e doar Omul.
In românește de ION POPA
Din liric* univemili
r:\ GHENI FVW5EVKO
Z V î C N E T U L I N I M
/ nd
spre marc
sau numai spre rîu
scoli capul pc fereastra vagonului,
în stepă,
ori spre munlii-ndrazneli.
ș/ichiuit de curenti în goana trenului,
vei vedea o scurtă fluturare de mine
în bucurie, ori numai în necazuri.
nu te-ntrebi nimic despre ce! care flutura mina,
ci doar îi răspunzi cu o mișcare la iei.
Dar nici el nu se gindește la voi.
cel care vă face cu mina.
E un salut al unei spontane atracții —
din compania în marș
vă face semn un soldat.
ori un băietei cu un covrig intre dinți.
De pe lazuri pastorii Untură mina
și pescarii
trăgind în plase chef aiul.
și cu degetele
purpurii in viriuri
culegătoarele de smeura
spre depărtări vă conduc.
O, svicnet al mi inii.
semn umil ai apropierii-ntre oameni.
O. svlcnet al miinii,
sa te destrame nu poate nimic.
In mijlocul veacului
de neîncredere ros.
tu. instinct al unei îndepărtate încrederi!
Și cu degetele purpurii în vîrfuri
toate culegătoarele de fructe
din pădurile lumii.
printre ilourea reginei,
mirt,
și clopoței.
ne conduc spre stele, spre neguri.
Rochiile ielelor iîllîie scurt.
Atît de bucuroase fetele flutura mina I
Fărâ-ndoialâ. de-a lungul căii ferate.
totdeauna se va găsi cineva
Dia |Mr«
61
care să ridice o minâ spre tine,
fie chiar un copii.
Fetișcanele în saboți scllciați,
fetișcanele cu coronițe de mușețel,
ca și cind omenirea,
chiar ea.
celui care pleacă undeva
acest salut ii trimite.
Hulguiiu. 1960.
in românește de IV. MARTiNOVlCt șl ion Opa
D
E S C
N T E
Oq te gîndești ia mine în noaptea de primăvară ?
Sd le gîndești ia mine și-n noaptea de vară!
Să te gîndești ia mine și-n noaptea de toamna!
Să te gîndești la mine și-n noaptea de iarnă '
Deși nu-s cu tine, sînt undeva pe-aiară,
Atît de departe ca-ntr-o altă țară.
Stai, liniștită pe cearceaful lung și rece
Ca pe apa mării plutind,
în voia valului moale și lin.
Sd Hm așa noi doi, cum ești tu cu marea.
Nu vreau să te gîndești ziua la mine.
Lasă ziua sâ răstoarne totul pe dos.
Sd <Jume cu lumul. sâ mlnjască cu vinul.
Sâ te silească sd cugețl la toate celelalte.
Ziua poli sâ te gîndești la ce vrei
Dar noaptea numai la mine.
Ascultă prin ilueratul locomotivelor.
Prin vlntul care rupe norii-n bucăți
Cum am eu nevoie de tine, eu cel strins in chingi
Ca line între pereții camerei tale așa de Îngustă,
Să mi/ești ochii de fericire și dor,
Strlnglndu-ți timplcle-ntre palme plna ia durere.
Te implor In cea mai împăcată pace.
Sau în ploaia cure lace zgomot In înalt,
in zăpada care licărește la fereastră.
62
Uiu lirica naiftmU
tn somn și-n alipire.
tn noaptea dc primăvară să te gindcști ia mine!
Și-n noaptea de vară să te glndești la mine I
Și-n noaptea de toamnă să le glndești la mine i
Și-n noaptea de iarnă să te glndești ia mine I
ANDREI VOZNESENSKI
BALADĂ DESPRE PUNCT
tfLJalada? Despre punct? Despre pilula mortală?!“
Prostule!
Ai uitat dc glontul iui Pușkin ?
Cum vîntul a șuerat ca prin găurile clarinetelor.
Prin capetele sparte a celor mai mari poeți.
Ca o săgeata strapungind aroganta și bestialitatea.
Spre urmași a zburat truectoria șueralului 1
Și n-a Jos! punct. Ci Începutul.
Noi plecăm în pamint ca prin ușile gării.
Și punctul tunelului e negru ca gura armei...
tinde duce ? In nemurire ?
în necunoscut ?
Au este moarte. Nu este punct. Exista un drum al glonțului.
Ca a doua proiecție a unei orizontale.
După calcule, in natură, nu există punct.
Nu vom ii nemuritori.
Și asta e sigu/.
RCW HOJDESTVfcNSKI
* * ♦
de mută (.ringul.
A i nebunit
crlngul.
Se mută crlngul.
Neliniștiți sint copacii
l>m liric* wtiwr»ali
(>3

$j si rigă :
„să mergem!"
Cu toate boarlele,
cu omizile păroase,
cu rouă sunătoare,
cu glndacii de scoa r la.
cu buburuzele,
cu păru) nins dc păianjen ...
Hai să ne-așezăm in camioane
cum iac și alții.
$i-apoi să ne ridicăm
Și să pnrnim...
Dar ce va fi cu păsările ?
oare ce va ii cu păsările ?
in zbor
clinuri albastre.
Peste pămlnt se va zbate
tiiilitui uimit...
Se vor roti cu-ntristare
dlnd din aripi.
dos. în locul crîngului
chelie
goală...
Dar în lungul trenului
Dar In lungul trenului
Se aude cum
cu rofile
se duce convorbirea . -.
Noi mergem,
noi mergem,
cu toate că
ni-e frică:
Dacă vor veni
bucuriile
și pe noi
nu ne mo» găsesc?
In românește de NlNA -IQNCA
64
Pin lirlra sințsMpRiiiai
studii
SATUL ARDELEAN
1N VIZIUNEA LUI LUCIAN BLAGA
Din evocările cuprinse In Hronicul vl clnlccul viralelor ac pol desprinde inie-
resante informații cu privire la situația salului ardelean da la începutul secolului XX.
in care Lucian Blaga s-a format. Preocupările tatălui pentru introducerea maținiloi
agricole șl, mai lirzlu, pentru comasarea păminturilor, cu conflictele declanșate in
jurul arestai probleme, arală clar dezvoltarea procesului de pătrundere a capi tu
iismului, cu efectele sale de treptată urbanizare a satului, de modernizare a agricul-
turii dar și cu contradicțiile ce germinau in consecință-') Satul era relativ Înstărit,
mai ales datorită muncii intensive a pămlntului și nu bogățiilor naturale: „Loca/nicii
arau gospodari strădalnici, dar cam nevoiași. Puținul pămlntului trebuia compensat prin
alitatea muncii, ceea ce a Împins pe sdieni șl spre o producție raționalizată și spe.
ciaffzatd. Varza deveni, nu prea bănuiesc din care pricind, specialitatea salului.
Mi-aduc aminte de o lunci largă slrăbătulă de canale săpate in riu, acoperilă numai
cu varză“ *. Precum reiese chiar din citatul de mai sus, satul nu trăia inlr-o bună-
stare care să-i fi iscat sentimentul idilic al unui meleag satisfăcut In sine și lipsit de
doruri. Dar, cum aflăm tot din paginile Hronicului, ideia națională a polarizat aspi-
rațiile sătenilor, creind o legătură Încă trainică intre intelectuali și țărani. Crescut in
această atmosferă, Blaga va vedea totdeauna in sat Întruchiparea ființei naționale.
Copilăria sa scutită dc griji materiale dar nicidecum străină fată de viața vie, practica
a satului, a permis firii sale de o rară sensibilitate să se dezvolte in sensul îmbinării
strinse intre un foarte viu simt al concretului și fantezia rea mai elevată. „Satul era
pentru mine o rond de minunate interferențe: aci lealitatea, cu temeiurile ei palpa-
bile, se intitnea cu povestea și cu mitologia biblică, ce-și aveau șl ele certitudinile lor“. ’
Satul românesc, al cărui prototip, pentru el, il constituie salul ardelenesc al
copilăriei, cu specificul său. deosebit in multe privințe de așezările rurale din alte
ținuturi, va rămine o preocupare constantă de-a lungul întregii sale vieți. In dra-
gostea sa pentru sat există desigur o puternică componentă metafizică, idealistă, dar
șt un cald și discret patriotism. Experiența sa de viată a purtat evident amprenta
copilăriei petrecute in acest mediu; ea a generat, combinindu-se cu alti factori,
creația sa. Captate In metal ore, emoțiile iscate in sufletul său de imaginea satului
natal, iși păstrează și își transmit căldura lor, în care omul regăsește momente ale
oropriei condiții. In filozofie insă, aceste stări sufletești au fost smulse din contextul
lor real, au fost absolutizate, rezolvate Idealist și metafizic — și de aici, dezacordul
nostru, de pe pozițiile materialismului dialectic și istoric. Dar Blaga nu poate fi
înțeles decit prin studierea integrală a operei sale, in corelațiile complexe ale
părților ei.
*) //ronteăJ	tiriiefar. Edilum lirvcrvlului. 1966. p. Ifi 21.
op. cil., p. 41.
') op. cit, p, 21 Ui
StMlai
65
tn Elogiul1 salului românesc1) cele două moduri — teoretic si poetic — de a
aborda realitatea sint clar exprimate. .Satul îrdieșfe tn mine Intr-un iei mai palpitant,
ca experiențe vie", Și mai departe' .Școala felurită (...) mi-a înlesnii doar dlslan-
farea contemplativa, care mf-a îngăduit sd vorbesc eu oarecare luciditate despre
realifotea sufleteasca o satului și despre tiparele el". Slmplîficînd, putem spune c5
In aceasta constă diferența principală: in literatură, satul trăiește că experiență vie;
in filozofie, datele acestei experiențe se sublimează în construcții metafizice. De
exemplu, sentimentul exprimat In acest discurs, că Jnfr-odwdr noaptea stelele coboară .
pind aproape de sat. participind intr-un le) la viata oamenilor șl ascultindu-le tă-
suiiaiea In somn", e de o poezie dc netăgăduit, convingător, emoționant. Acest senii-
meni i-a inspirat, după țoale probabilitățile, una din cunoscutele sale teze filozofice
— aceea a sofianicului ca amprentă stilistică a unei spiritualități ce resimte „harul*
coborind asupra-i. Ca ntmnlă psihologică, observația e subtilă, ea s-a născut din
confruntarea unul mod propriu de a simți lumea cu momente specifice unei culturi,
in care s-a sesizat o afinitate pe care a căutat s-o explice prin teoria categoriilor
abisale, desigur inacceptabilă pentru noi.
ftămine totuși frapantă consecventa cu care categoriile abisale atribuite de
Lucian țllaga etnicului românesc, se găsesc exprimate In creația sa artistică, cu mult
înainte chiar de a fi scris .Spcfkti mioritic. Existenta în stilul unui artist original ca și
iu cel folcloric a unor trăsături specifice ale fanteziei dătătoare do forme expresive,
e evidentă; explicația pe care o dă filozoful Plaga e Insă nesatisfăcătoarc. Nu intră
in subiectul nostru să arătăm de ce, dar avem convingerea că, pe baza multiplelor
date oferite de șliinta modernă, glndirea avansată, marxistă, va putea In viilor elu-
cida si enigmaticele determini sine ele inefabilului creației. Dorim In schimb să arătăm
prin clleva puține exemple cum în poezia lui Blaga de inspirație rustică, imaginile
au in structura lor particularitățile inălțate dc el la rangul unor categorii ale sponta-
neității creatoare a poporului român:
!. PERSPECTIVA SOFtANiCĂ^r
„Văzduh topit ca ceara-n arșița de soare
curgea de-a lungul peste miriști ca un r!u“.
Pămintui6)
Sau :
„Frun?are se boltesc adinei peste o-ntreagă poveste
!n matca trecere'1)
Divinul, in această tendință a sa de a privi sublimul ca pe ceva ce calmară
intr-o lume — receplacol. ia adesea Întruchipări ale vieții rustice. In Paradis în desfrâ-
jnarc*) lumea transcendentă pare contaminată dc trisletea existențială a omului in-
slrărnat de sine: .Nu SC krpfri	CU	nimeni / dar se simte învins* f, de greul eforturilor
inutile: „atfnd fdrd îndemn /	cu	pluguri de Jcm.T, și de	mizerie:	„Noaptea îngerii
goi / zgribulind se cufed-n !in“	/. Alteori, imaginile de	sorginte	biblică, de pildă
nașterea lui Isus, se colorează	cu	tenta unui humor candid	și duios	prin Introducerea
unor elemente din viale satului (Colindă și Oaspeți nepoitifi)-*)
2.	SPAȚIUL și TIMPUL ONDULAT”): ,lml pare. / că ochii MI, adinei, sini ila-
rul I din care lainic curge noaptea peste văl, / și peste munți și peste șesurl, / aco-
perind pdmlntrjî / c-o mar* de-niunerfe",
izvorul nopți, ,(J
Sau: Jn valea IteaW in urmd se stinse ț de mu/f și ultimul zvon, /
munte, pe coamă, se stinse / de mult și uiumul zvon*.
Vdztfuhui semințe mișca1*!
talului Tan&tejc, Academia rțnini, DUcarA raHil la 5 îuaii 1937. în ((dinți
S pi ■ ■ ■ "paliul tereatm px?il? dcTesl nt» in care m m: rever» dr mi* in iran^ rrbdmțiil - f.$paftn? miorif.r.
Ediția n da-u*, Edituri Oficiului de libririi Uuturt^țis p. 7$),
*] Pwiii. EPL. 19& p. 6.
7)	Poerii. EPL, 1966, p. 82.
') op. dU. p. 108.
0|i M«n. p. l$i ț| 1TL
u) ..Si num im acest *pn1iu< laaUlU', lna.lt «i indefinit «jimIuIdI ți lnx»lrai cu specificele Irtftitc al* UDU'
anume leciihM^i al declinului - qialiu numtic” fSpafifiJ mronfiV. cd. âiU, pr
«1- cH„ p. 27.
M) idem, p. 211.
66


$i: .Hat un loșnet, rar un murmur. / Sus e zodie dc gemeni, roate cintă pentru
semeni. / Toate Iși răspund prin liniști".
Noapte de maiu)
Tot de structura unduitoare a imaginației sale poetice lin detalii stilistice cum
■ ■ste acea de dublare sau reluare intlrziată a epitetelor, ce le înaltă parco pe o creastă
di> val: „S«W sfe/c de ieri, / sub/ trecutele, caut t lumina stinsă pe care-o tot laud"
t Lumina de ieri)u). Sau: .Sub bolțile-acestea, sub sfintele, ! e bine, tu știi, să vorbim
mai pufin { și mai rar (Domnitele)^). Notăm, cu privire la ultimele versuri, că in
motivul tăcerii, al vorbelor rare, putem descifra și o particularitate a țăranului arde-
lean, care, precum se cunoaște, are cuvintul cumpănit, încet, graiul mai degrabă
greoi, lăsind totdeauna impresia unei vieți interioare mult mai bogale și mai compli-
. ale decit o lasă să se vadă expresia verbală șl gesticulația. Semnul .—întrebuințat
toarte des de Blaga și in contradicție cu normele curente de punctuație, oferă și
aspectului grafic al poeziilor sau dramelor impulsuri de îndepărtare, de spațiere ce
sugerează atlt o indefinită ondulalio a universului interior cit și acele pauze atit
de specific ardelene ale vorbirii.
3.	DORUL u):
Este desigur cea mai autentica dintre categoriile sensibilității romanești, și
care-si găsește expresii de mare frumusețe in opera lui Blaga. Ne glndim, de pilda,
la poezia Liniște17), in care se dă glas de diafană melancolie impresiei de a fi purtă
torul unor doruri ancestrale și transmilălorul a lor sale, prin urmași. Motivul conti-
nuității, a! poetului ca exponent al unei nesfirșite linii de predecesori, revine ades-
. fnebis tn cercuf aceleași vetre / fac schimb de taine cu strămoșii* (Biografie)M).
Dorul este legal alteori dimpotrivă de sentimentul înstrăinării, motiv in care se
întrepătrunde Înstrăinarea de sorginte folclorica, determinată de căsătorie, bejenie,
cătănie, olorit ele. cu starea modernă a alienării dc sine din epoca burgheză ■— inter
pretat, resimțit și exprimat ca atare, bineînțeles, de Lucian Blaga drept o neliniște
pur metafizică. Minunatul titlu de carte și dc poem, curțile ciotului, așază Intreag.
<-xislen|ă umană întru așteptarea unui dincolo și unul altceva tainic.
lată citeva dintre orientările șl ipostazele blagieno ale dorului :
a. dorul du fia sine însuși:
Numai singele meu strigă prin păduri / dnpu îndepiriaia-i copilărie*.
(In marca Irecerej10).
!i. dorul tubhhr
Interesantă e poezia Dond511) in care iubita, .ochi in ochi, cum stăm*, li șoptește
„Mi-e așa dc dor de line*, de parc-aș li .pribeag pe alt primi nt". Mult mai tîrziu,
dorul acesta pur sufletesc, se va împlini: .tu te ascunzi / in dosul pleoa/>elor mele / de-
venind sufletul meu*.
(Ceasul care nu apune)*1)
c, dorul de patrie:
.Un negru noroc prin văzduhuri străine / mă fine de strajă, l nu mă dez-
leagă. ! (...) l Singură vatra nu mi-e îngăduită J și cum aș slăvi st inteia-mpămin-
tănită".
(Ani, pribegie și samn)1*)
Un aspect deosebit și tipic Ardealului din preajma primului război mondial,
rsle dorul de a avea o patrie, dorul unirii cu .Tara*, cum se numește in Hronic,
mereu cu nostalgie, stalul românesc „de dincolo* de munți. Era o stare de tensiune,
ajunsă la maximum in răstimpul celor doi ani de neutralitate; stare, pe rare Lucian
Blaga o evocă tn imagini deosebit do sugestive: ,De cite ori n-am disperat că
micul stat român, spre care umile noastre se întorceau ca un imens ian de iloarec.
») lltm. șas. 240.
PoenT, od. cit,, p, IX.
lI) idkm, p. 200 ți u.
et. Spafiitt mioritic. c»|*. bea fur du/, p Jîl ți ta.
,a ed. cit., p, 12.
ideii?. p. 105.
cd. dL,	p. 82
’*>	idem,	p,	3$,
M)	idrm.	p.	234.
H)	idCBik	p.	162 țî	u>
bl udi*
67
soarelui, a pierdui ocazia ce nu se va mai repeta. Cileodată mi se parca c hiar că
.Țara' s-a împotmolii in pragul destinului ei. Doi ani și-au picurat clipele in cupa
rterdbdârii. și hotarul din virful munților nu se punea in mișcare sâ vină asupra
noastră, Sd se desfacă un moment, și-apoi sa se-nchida iarăși, imhraUfindn-ne I"
d.	dorul dc casei :
Este o temă frecventa fn Hronicul și cintecui virstelor. Încă din primele mo-
mente ale plecării la scoală, cu inflexiuni de doină de Îndepărtare, filtrate in proza
poetică: .Umbra de zi era a soarelui, umbro de noapte era a darului'. Iar mat in-
colo, cu prilejul sosirii la liceul din Brașov, o „ipostaziere" de mere forță introsper
tivă, a subtilelor sentimente: .N-am să rnci vârf pe Marna și pe tata un an întreg!
Ce leac voi găsi acestui golf Md srmjeam și râsiirat prin latilti depărtarea, intre
locul unde stăm și locul de unde pornisem' ^i, Este evident pentru noi că existent.।
poetului in condițiile unui sat ardelean, trăind cu tot sufletul îndreptat spre „din
colo", spre „Tară", iar mai tîrziu In oraș, .In străini", a crescut In suiietul copilului și
adolescentul ui doruri lot mai complexe și tot mai subtile, pînă ia .dorul-dor",
e.	dorul ireal iei:
ne-ai biruri tu cA/puf mic al bisericii ș> aceea n-o vom putea uita. Des-
leagă-ne de qmbdfrea ef (...) In plină amtazd om vazuf-o mare pe derd, Închegata
numai din lumină. Și adierea sifrnnd in jurid ei de aripi nevăzute am simp'f-o odaia
rdeordor, ți mi o ntaf pot uita (...) Suntem bolnavi dc ca. O sim/fm fn văzduh
ca o mătase. Nu e niedicri ți lotuși dorul de ea e in noi ca cir? dor de casă*,**)
imploră ucenicit din drama Meșterul Manole. Imaginea aceasta a dorului după o
realitate artistică aidoma dorului de casă e unul din cele mai frumoase și profunde
exprimări ale frămîntării creatoare — imagine la geneza căreia a contribuit desigur,
precum am observat, și condiția ardeleană specifică a anilor dc formație a poetului.
Cea mai lipsită de temei și cea mai reprobabilă dintre categoriile abisale ale
sistemului lui Blaga este desigur rea a anistorismului pe care II atribuie poporului
nostru, Nu vom răspunde aici interpretărilor neștiințifice pe care filozoful 1^ dă unor
faze din trecutul nostru. Mal interesantă dc relevat ni se pare in schimb ambiguitatea
propriei sale aptitudini fată de istorie- Asifel, cu toate Că interesul pentru destinul
târli și deci pentru politică li era foarte viu in timpul primului război mondial, ce sâ
ne referim la perioada descrisă in Hronic, tendințele contrare dc sustragere de Li
atitudine clară, militantă, erau toi atit de active. Și prin urmare deși participă sufle
leșie cu mare intensitate la desfășurarea evenimentelor, practic, Lucian Plaga se
eschivează de orice răspundere, înscriindu-se de formă la Teologie, plecind pentru
studii la Viena etc. Aceasta insă «a și atitudinea fală de istoric proprie in acei ani
a unei părți burghezia ardeleană, pe care ei o rezumă într-o expresie caracteristică .
.£ram fn expectativei" "j. Ulterior, prinlr-o licență a gindiril salo metafizice, el absu
lutizeaza această înclinație prudentă a micului burghez ardelean din acel timp de a
aștepta ca istoria să-și spună cuvlntul de la sine, atribui nd-o Întregului neam
românesc21).
Am încercat să scoatem in relief cîteva reperurl cu privire la corelația dialectică
dintre viziunea lui Lucian Blaga despre spiritualitatea românească pe de o parte, si
unele particularități ale structurii sale psihologice pe de altă parte. Vom mai adăuga
cîteva notații cu privire la unele observații și inlrepretări de amănunt, foarte pătrun
zătoare, despre specificul folclorului nostru, cuprinse in Spațiul mioritic, dc asemeni
rclcvind ți reflexul lor spontan in arta sa. Oe pildă, cu privire la coloritul in arta
decorativă: „Romdmd preferă nuanțele, nuanțele stinse, stoarse din singeie diafan
al buruienilor' *•). Si acum iată, ridicată pe un plan artistic superior, o artă coloristică
Înrudită 1a Blaga: „boabe/e sd jl-Je-nchlpul; gâlbii / sau roșii, verzi, sinifii, pur-
purii, / cind pure cind pestrițe, / Asemenea proaspete, vii și păstoase / ți lucii culori
se mai văd ! doar in stemele tarilor. J sau la ouă de păsări". (Mlrabila samintă)^}.
"> ilwUml și cPutoil rimehr. «J, dt,. p. 49 ți u.
niem., p. 40 te*p. 79.
,Won<>/r, drama. 19Z7( Editura	Tr*i*u*~_ Oj^cra	il p. Tj u.
Mi Hronicul fi tiattCwl fitil tlot, «‘«i. cilM p- 300,
rf.	mruzine, ««I. rit. cap. Etalufit ți	p. IJIU țî n.
s’) 5paTi'uJ ăniofi/^, p. 15<t.
68
s«<...
Sau ; .iiiumeugtit i ades olil-um prin liniști / după mersuț albaifru al lunii', (Salul
minunilor im).
Fără <1 mai demonstra de dala aceasta paralelismul cu opera sa artistică, rele-
văm o observație și mai originala intă. de o netăgăduită justele: .Linia, rea/izafd de
mîno țăranului — zugrav sau arhitect. va manifesta (...) totdeauna anume abateri
vii (s, a.) de la de/initla liniei (...) de aici aspectul însufleții al acestui geo-
rnetrism3'). Și iată reflexul ei in creația poetului:
Viziunea despre sat a lui Lucian Blaga iși găsește, credem, cea mai de&ăvirșilă
întruchipare lirică in poezia Sulletul satului Libertatea versului dă transparenta
.determinismului" psihic ce structurează dinlăuntru imaginea : melancolia ce unduiește
lin fraza, în vălurile și asimetrice perioade: două fraze scurte, două ample, una
scurtă și un final larg. Fonetismul se ritmează prin citeva fine aliterații, sugertnd
bătăile rare ale unui ceasornic; „Aici orice gind c mai încet", sau răsuflările firii
prin alternanta de s si 1 : „e seard, / Sufletul salului hlfiie pe lingă noi'. Poezia se
deschide eu o intonație de confesie intimă : .Copila, pune-fi miinile pe genunchii mei*.
Urmează imediat tina din acele metafore speciile blagiene, re. după concepția sa.
deschid mistere: „Lu cred tu veșniciei s-a ndscuf la șaf“. Ex [ilicit arii a metaforice care
se adăugă întregesc afirmația cu noi fiori lirici, tnlli, se desfășoară cadența cu largi
amplitudini, ronfesia unei existențe umane înfrățite cu natura — reflex de bună
seamă șl a gravității și ponderei temperamentului ardelenesc : .Alei orice gind e mai
incet, ! și fnfmcHi zvicneșfe mai rar, / ca sr cum mi (Lar bate in piept / ci adine in
idminl undeva*, apoi ■ metodă specific blagiană — cu cit intensitatea cutremurului
metefizii și elevația gindirii filozofice crește cu atlt se mărește și concretețea meta-
lorelor. incorporind in trama imagistică de supremă diafanilalc, ca pe niște prețioase
miniaturi, scene și tablouri plastice, realiste, din viața de ia Iar.,. cuprinse fn numai
■ deva cuvinte: .Aici o? vindecă sefea de minfuire, ' și da< ti h-ai sf/rgerel picroo-
rele / le așezi pe un p..dmot de Ieri, Lfffe e seard, / Sufletul satului iiffiie pe hagii
noi, ! ca trn miros sfios de iurbâ idiufd. ' ret o cAdete de fum din streșini de paie, . ta
rin joc de iezi pe mormfnle inalle'.
O poezie lot atlt de importantă ca Sul felul salului și formindu-i pandantul «sie
Mir abila stîmfrr|dMJ — un elogiu de supremă fnimu<ețc „pcnfui toi ce devine fn
Patrie j pentru fot ce sorește ți tfețte-n iziornifă". Era firesc ta pentru Lucieui Blaga
imnul discret ți totuși patetic al noului destin al tării, să fie o .Lauda semințelor", ce
aprind in ele .Un glnd de puternicii varii, un cer de Înaltă luminii (...) un foșnet
te iJmp si amiezi de grădină. ' un veac pădureț, / popoare de frunze și-un murmur
’e neam cfntdreț — metafore de un bogat semantism, căci (Ic pildă neamul cîntăret
mate fi Interpretat totodată ca o denumire a păsărilor verii, dar și cn o aluzie la
artele creatoare ale poporului nostru descătușai. Dacă la sat s-a născut veșnicie,
urnirii Lucian Blaga toi la sat. lot pe ogoare, se naște și schimbarea. Eulopia înflorind
din mirabilc semințe.
Nenumărate din motivele operelor de inai Hrzlu s-au născut in copilăria si
idojesccnla petrecute la sal. precum o aflăm din memoriile sale, ^stfe], păscutul
giștelor ■ o mumă îndeplinită cu plăcere, ca o joacă **) — c descris ca o scenă foarte
vie sl tipică pentru traiul unui copil de la țară, in poezia Din copilăria mea: . Pașleam
ru alfii gișteie-n arlntșH. Cu gfngurit de aur iml venea che-im boboc ■' sr imi prindea
t u prfefenie-n cioc ' slirctil urechii' **).
La fel. nenumărate din motivele dramelor s-au născut din experiența sa primă
de viață, in satele atdelene. Figura șăgalnică și luminoasă a Iul Erji din Avram
uncu a izvorit in fantezia sa din amintirea unei fetițe pline de suflet cunoscută in
copilărie ^l. Dur im numai gluma: .£rji — flăp-i lut un drac' ■ ceea ce ar fi extrem
"i e... s p. 2K)
wl Urm. p. I?1!.
p, |67.
p, a» *i u.
«I	±» 51 11.
w3	jr cfirrrcuf î țf stfhr. p. 15 yt w.
PtLTjJG p. 5T.
xr W/flfrrrirJ n’	p. ți îl
Studii
69
de putut — ci mai ales sentimentul unei calde omenii cu care e înzestrată o fată
simplă maghiară. Prin dragostea lui Erji, mereu suavă in gesturile-i rustice, Avram
lancu primește o dimensiune in plus și meteorica sa trecere prin istorie apare și
mai mirifică.
Tot din amintirea unui șal ardelenesc s-a ivii, filtrată prin alte multe straturi
de ginduri și trăiri, ambianța dramei Tulburarea apelor”). Atmosfera casei din primele
scene, cu preotul-cărturar, muncit de Îndoieli intelectuale, sensibil la semnele înnoirii
și la ademenirile «haiducie/ cu duhul'*•), cu nevasta plină de bun simț, harnică,
legată adine de tradițiile strămoșești, amintește indirect și ceva din situația propriei
sale familii, ușa cum reiese tn din paginile memoriilor..
Si, desigur, ideea unui Noe-morar s*a iscat din impresia adlncă exercitată asupra
sa de imaginea .unei mori sirdvecfd, de lemn, ale cărei roji mi se părea cd se invirt
fără Intrerupeie chiar de Ia Începutul lumii"
Desigur nici ideia continuității românești In Transilvania, atit de vie in inimi și
gloduri, n-a fost fără repercusiuni asupra fanteziei sale creatoare, care căuta mereu
in viata dc la sat, permanentele, vechimea, continuitățile.
..Misterul păgin' Znmo/xc implică in țesătura sa unele opinii despre trăsături
străbune, dacice ale sufletului românesc, printre care Înrudirea sa profundă, pînă la
identificare in acele vremi, cu natura: „Aicia nu md simt împrejmuit de oameni / ci*
ața de mult In mijlocul naturii / incit mă mir cd ei nu au mănunchi de mușchi pc
cap / in loc de păr — ca sttncile" ”).
O foarte interesantă variație a acestui motiv o găsim in erezia Moșneagului din
Tulburarea apelor. Pentru acesta, Isus nu e un dumnezeu transcendent, el .Nu s-a
inălfat 1 S-a-ntrupat in păminl ca sd fie aproape'. Apoi Moșneagul Iși cintă «erezia*
In cuvinte de o neasemuită gingășie și profunzime, divinizind viata pămintească -
„Fără cuvinte cum a fost pe cruce / /sus infloteșie-n citeți 1 și red se face pentru
copiii săraci. / D/n ilari il adie vinlui peste morminte, el pătimește in glie și pom
— io răstignire e In fiecare om — / și unde privești: Isus moare și-nvie. / C-o
s/ngurd moarte / rine poate fi mtntuilor ?“ La această zguduitoare întrebare. Moș-
neagul va răspunde in final prin propria-i jertfă, candidă și înțeleaptă totodată.
în drama Meșterul Manole, Lucian Blaga întruchipează elemente caracteristice
ale spiritualității satului românesc, in jurul eroului centra) — creatorul de totdeauna
si de pretutindeni. Gumați „smeul*. este un fel de ‘zeitate telurică: »Tu ești pdmfnlul,
marele" ii va spune Mira, inălțindu-se pc trupul său vinjos ți pe jumătate adormit
intr-un prim joc dc-a mănăstirea. O figură interesantă e Bogutnil, reprezentantul unei
concept'i foarte răspindile in spațiul balcanic, dar a cărei aderență la sufletul romă
nesc, in protida tuturor dovezilor, Blaga o contestă, atit teoretic cit și prin arta sa:
Manele emită să respingă tulburătoarele profeții ale sale. In numele soției — Mira —
se topesc semnificativ trei lilcuri ale cuvinlului slav „mir": lumo, obște și pace. Inge-
nuitatea ei se înalță in șubllm in scena zidirii, a cărei înțeles e sporit de Lucian
Blaga CU O lumină nouă, cea a bunătății : Mira alergase cea dinții, implinindu-și desti-
nul, ca să împiedice zidirea de viu o cuiva, «ca să scape un om* w).
O foarte originală întruchipare a satului ardelean in viziunea idealistă a lui
Lucian Blaga. dar nu mat puțin contingență cu viața adevărată prin forța poeziei, este
pantomima, înviere **)- ti o imagine in care elemente do basm și de realitate fuzionează —
procedeu devenit tradițional in literatura noastră. Momentul cererii In căsătorie din
primul tablou, stilizat prin gestul pantomimic, păstrează totuși concretul-realist al vieții
țărănești obișnuite. Personajele arhetipale; Mama, Frații, Voichița. fata de măritat.
Feciorul Frumos, Bogătașul. Păcală etc. sint creati absolut fn spiritul realismului
popular, la care se adaugă puterea poetică fi cuvinlului indicator dc mișcare ca
»T) Urm. P. |66
M>	rrfithr, 1423.	FMUuia „Dacia Triiani* Sibiu,
Hl IJron teist	clntrcn! ilrslelo/. p- M
*)	e<L ci Li p. «5.
st) rfttâwarftf H. eh., p- 10? ți h.
dt.a p. W.
u) Idem. p. 10?,
/nnera, junta mi mJ, iJ. cit-
I9U. p. W.
70
Stadii
expresie a trăirilor sufletești Conflictul care generează tragedia — căsătoria pentru
avere, cu Înstrăinarea și suferințele ce urmează — era un fapt de experiență curentă
in lumea salului, Întruchipat in nenumărate doine de dor, urii $i înstrăinare din care
de sigur, direct ori nu, ți-a extras și Blaga o bună parte din substanța Hrică ce
nutrește pantomima.
Folosind motive străvechi de basm, desclntec, superstiții, Tabloul 11 deplasează
accentul spre macabru, spre o viziune de spaimă. In care, pe ulițele in care se
moare, Jecloti cu babe joacd jocul ciumii'. Tabloul are măreția unor scene macabre
din Evul-Mediu. Totul servește insă unui scop unic; să reliefeze dorul Mamei de
fiica ei. dor atit de puternic incit o împiedică să moară, Motivul este din cele mai
generoase sub raportul virtuților artistice. Asocierile ce se deschid sînt multiple, de
la Sfrigoii lui Eminescu la Foto și moartea de Gorki sau la baletul Mondorfnuf miraculos
de Barldk.
Mama iși blestemă in morminl feciorii care au sfătuit-o să-și dea fata după
Bogătaș, să nu-ți afle pacea pină nu i-o aduc înapoi. E o potențare In fabulos, tn
magie, a unei tragedii cumplit de reale si de concrete in lumea înstrăinării iubirii,
a fiicei fată de părinți, a soliei față de soț, a fraților Intre el. Transmutată in basm,
iubirea iși recapătă fireasca putere: ea e mai tare decit atotputernica bogăție, mai
tare decit inexorabila moarte.
tn tabloul iii, Voiehița, in mijlocul pitorescului chef din casa bărbatului, li ci feste
și ea do urii șl de dorul alor săi, Fratele-strigoi o răpește, ca In multe povești dc
spaimă de la țară, tn tabloul IV. Voiehița sosește In satul aproape pustiit. In noaptea
de Paști. La miturile si superstițiile dc sorginte pagină de pină acum, mitul creștin
se adaugă Intr-o creștere firească. Bătăile fiicei la poarta mamei sfnl o replică exactă
a ritualului învierii. Mama moare fericită, eliberată de dorul ei. Voiehița e cea care a
înviat cu adevărat, care s-a regăsit pe sine, prin forța conjungată a dorului său și al
mamei. Pantomima exprimă in fond încrederea in Valorile impârisnhile din sufletul
omenesc; morata sa e plină de noblețe.
în Genezei metaforei țj sensul cufJurff, Lucian Blaga scria: „tn generat spiritul
mitic opercotă cu cunoscutul lumii concrete. cu datele sensibile, Mrd o Ie diminua
fn vreo privinței, ca atare* **). Cuvintele acestea, foarte adevărate, sint perfect apli-
cabile și multora din operele sale, In care, o dată cu elementele concrete pătrunde in
imagine suflu! real al vieții, respectiv al satului ardelenesc atit de bine cunoscut de
el. Piesa Arca lui Noe este o dovadă artistică majoră, Mitul biblic este un pretexl
configuraliv pentru potențarea unor semnificații prin imaginea unor oameni vii. de la
țară, cu tensiunile lor sufletești, cu preocupările și gesturile lor veridice. cu basmele și
' credințele lor. Intr-o lume zdruncinată, in marasm, aleșii ce vor supraviețui potopului
și vor zări curcubeul speranței slnt; un morar cinstit, bun gospodar, tenace și cuminte
I ca un vrednic ardelean, ca zeii mărunți ce veghează semințele*); soda lui, o femeie
plină do bunătate, dar guralivă și curioasă, și doi băieți — ca toți băieții de la țară.
Nimic emfatic, nimic grandilocvent In atitudinile, intonațiile și sentimentele lor, chiar
in clipele de maximă intensitate dramatică, cum e încercarea de sinucidere a lut Noe.
intr-un moment de descumpănire, și gluma rustică prin tare soția știe să reînchege
atmosfera.
O mulțime pitorească de anacronisme educ viața salului roman intr-o no rațiune
dramatică plasată „In preistorie*. Dumnezeu însuși, ca in poveștile românești *) e un
Moș-slălos, șăgalnic și drept — care simte apropierea potopului In genunchii săi
reumatici de bătrin, detaliu plin do o savoare duioasă și humorîsllcă*). Pe Noe II
alege spre a salva neamul omenesc nu pentru vreo faptă de sfințenie, ci pentru o
orbă simplă, rostită spontan, din inima ■ „Cind Iaci ce poți, mai pune rnfnq șj CeMe-
V)	^rtaforei p irntlp cutttrrii. ci!. Fundai. fwniru Ijt-rraluri pi irtl, 1S37, c*p. Or;pr* fniinJi. p.
<*1 Mfrabi'ta ădmrn^, Pnerlj, p. jjq,
U1 cL dc exemplu Ftwifea Amil ele demni; — Dupri	psptwrtM ramJn:, dc Tuder Pamfllc (I913h
jprînrisid leceiwjci dr^prr fKtrea lumii dc cAlrc dumnezeu, numit Frate ian FlrEnte, țl drneut — - Nefrite ți Nc-
lirlale-, fi cele de*prc potop, în eart eri doi umbli po pi mint, dumnezeu iwnlTii n ulra o IjmiliG *|r*<i. dracuiL
hpited nrvaBta ți alreeurEndu-ie En. irri; t«t jfcl. Noc C numii român" ug „un pu Iți dn mfuln*, p. ți
ura». rc*JK SI. 120.
lai A'oe. picii in patru acte. Editura ..Daela Traiael", Sibiu, 104?., p, 92.
Midii
71
Sus4’). E expresia unei religiozități rustice, pentru care dumnezeu nu este o realitate
transcendenți), ci doar un ajutor, un sprijin ai omului ce-și face datoria in viața pă-
mlntească, prin muncă cinstită.
Si din nou in piesa aceasta, sub presiunea materialului folcloric, Blaga introduce
un motiv dc sorginte bogumilică: Dumnezeu e urmărit pretutindeni și stlnjenit in
faptele sale de dracul — Nefirtate (splendidă denumire populară a spiritului nega-
tor !).' Nefirtate apare și el ca un bărbat de la tară, cam fluieră-vlnt. cam muieratic
rostind vorbe Iii doi peri, pricepindu-se să tragă de limbă femeile- Blaga inventează
aici un motiv mitic de mare frumusețe: Nefirtate îi spune femeii Iui Noe că el și cu
Moșul se concurează, unul avfnt! o Întreprindere de leagăne, celălalt dc sicrie1").
Drama acestui „ales” cu suferințele, cumpenile, conflictele ei. se desfășoare
intr-o atmosferă de mare autenticitate și verosimil, in pofida tramei fantastice,
mitice. Copiii lui Noe se exprimă, cu un aer de familiaritate, încă mai cald prin in-
flexiunea dialectală a solidarității lor naive cu tatăl ce alcătuiește tn nisip planul
corăbiei, neînțeles de soție t „L-o li apucai șl pe el dorul Sd se moi joace o dată fn
nisip f Siteacu laia / De ce să-i stricăm jocul V-'), Conflictele dintre Noe și fratele
său Simion. pentru moștenire, dintre el și sal, pentru pădurea din lunca obșlei, pe care
o taie ca să-și facă corabia, sint tipice satului românesc din Istoria contemporani
poetului și ele au pătruns in opera sa tocmai pe această cale a datelor sensibile din
care se alcătuiește mitul.
Finalul piesei atinge sublimul prin simplitate, prinir-o familiaritate a limbajului
cu aromă de sal, de viață dc toate zilele. In timp ce tenacele morar reface prin harul
(Întării divine arca alcătuită intii prin muncă destoinică și risipită dc vrăjmășia
pizmuitoare a celorlalți, Ana face ultimele pregătiri de plecare spre un nou ev, ca o j
țăranca ce se pregătește de drum cu temei, cu grija copiilor și u demincării: „Aroarie,
șferge-te puțin — ești plin de praf pe umăr — și tu, Ioane, uite umbli desculț si
chiar ani nu te-ai spălat pe picioare 1 Să mergem, căci tata Noe — cuprins cum e
de cintec — cine știe cind mai dă pe-aici și de-și mai aduce aminte de cel doi saci
de lăină din prag? Repede, copii! Să nu rdminem pe dinafară
Legătura lui Lucian Blaga r« sațul ardelean a fost mereu un izvor de inspirație
pentru creat'a sa. introducind In imaginile sale, alături de tensiunea spirituală
idcalisl-metafizică, discutabilă de la nivelul gfndirii științifice avansate, freamătul
vieții totdeauna generator de emoție și frumusețe. In același timp, dorința iui de a
promova valorile satului românesc la rangul mar ei culturi europene, dislilIudu■ le
prin opera sa, este vrednic și azi de stima și admirația noastră.
ALEXANDRA IVDRIEȘ
“) idm, p. 11-
**) idem, p. M ți u.
“)	p W
“> irtoi, p. HU-
ȘI mlii
cronica literara
RITMURI ARGHEZIENE
F
1 runze. Poeme noi. Cadențe. Silabe, Ritmuri. .. aceste cărți de stihuri
r par. de cltiva ani. spre linele primăverii, cu exactitatea solstițiului
estival, Poetul iși domină intr-atU destinul incit intre el și operă e un
raport de strictă contemporaneitate. Surpriza nu este. in niciun caz. edi-
torială. Ritmurile erau așteptate, mai mult, erau prevăzute. Dar se poate
vorbi de vreo surpriză ? Structural. Arghezi a rămas același, A căuta
in fiecare volum nou noutatea este o vanitate. Noile poeme se inca-
frează. de la sine, in cicluri mai vechi, se adaugă lor. ca cercurile anuale
la trunchiul copacului. Ceea ce păruse intimplător. a propos de Cintare
omului și de 1907, se vede că este o lege a poeticii argheziene, organi-
/indu-se ciclic. Recentele Scrieri „complete", al căror editor e poetul
însuși. se supun acestei legi. I sie un fenomen de Incorporare și nu unul
de delimitare. Noile Ritmuri o dovedesc. Cutare poezie e un Creion :
Printre castanii puși la rind Bolnavii casca meditînd I in vînătă lumina
ștearsă, / De faclă și feștila arsă", alta este o Inscripție pe e'.antaliu.
Vu lipsesc stihurile pestrițe „Un scriitor ilustru ajunse proprietar /
Pe scris și pe tipar. I Da tuturora aspre mustrări, dojeni și lecții, f In-
vierșunat, la pindă în sute de direcții. — Politică, știință, guvern, lite-
ratură..," (Monopol). Doi flăminzi. Tecla sini niște flori de mucigai:
„Pe poarta închisorii a intrat Convoiul adunat / Al celor prinși hoinari,
de prin oraș. Doi cite doi. un prins și un ostaș" (Tecla). Niște flori de
mucigai trecute prin experiența peisajelor din 1997. Reapar Blesteme.e,
cu precizarea autorului că aparțin Letopiseților. Oricărui ciclu ar apar-
ține. aceste Blesteme de ... babă fac impresia unui exercițiu de stil.
față dc celebrele Blesteme din Cuvinte potrivite, de autoparodie, de
variantă. Poetul exersează. supralicitindu-și geniui imprecației gratuite:
..Mîiice-te viermii, hoitule. din viață, i Viermii mărunți, de dimineață, 1
Să-ți sfredelească, după prînza, Limbricii rinza și usinza j I în toată
vremea și-n tot ceasul Viermii de ciine să-ți mistuie nasul I Cu zglr-
< iurile, pină-n rădăcină, Si să-ți rămiie-o gaură, jivină". Exercițiu, evi-
dent al unui virtuoz. Există insă produse literare al căror secret de
fabricație. a căror valoare absolută consta in unicitatea lor,
Și totuși... rjou/ volum nu e lipsit de surprize. Spre surprinderea,
spre perplexitatea criticii comode, dialogul poetului cu divinitatea nu
fienoă liirrș .
73
s-a terminat cu Psalmul din 1959. Dialogul podului cu divinitatea con-
tinuă : „Sătul de ce se vede, flămind de a nu se vede, / Ai încercai
țîțjna și lacătul, aede... / Te poți făli cu slova și graiul. Nu mă tem. / i
Am pus pe tot ce pare pecete și blestem. / Ai vrut să umbli-n mine și
degelele-ncetc / N-au dezlipit, din cite-am strivit, nici o pecete. / Pri-
beag prin cimitirul a tot ce nu se știe. / Ți-ai pus mantaua-n criptă,
crezînd că de stafie, / Că mortul de sub line se trage îndărăt. / Vreai
să mă vezi prin lucruri și nu vreau să m-crăt. / Ți-ajunge cîte minte |
ți-am dat și-o vreai mai mare. / Nimicule, că mintea zburdalnică te
doare." (Psalmul mut). Dialog cu divinitatea, dacă prin divinitate se in-
(ciege misterul existenței, absolutul, idealul, adică temele perene ale
poeziei, marile obsesii ale artistului, și nu — cum se crede — făptura
.cu toiag și barbă-ntreagă*. Acest Psalm mut nu reprezintă falimentul
cunoașterii. Cunoașterea implică melancolie. E un proces prin excelență,
dialectic. Descoperiri parțiale sini negate dc momente agnostice. Psal-
mul din '59 de Psalmul mut si așa mai departe. Dar cniicii se fac că
uită că poetul este o iiinlâ vie, (cea mai vie din tribul lui), o natură
dialectică, contradictorie, negarea poetică, consecventa poetică iiind
altceva decît negarea filozofică, deci! consecvența ideologică. Altfel,
așa-zisa poezie filozofică, „poezia de cunoaștere", ar fi sublimă dar ar
lipsi cu desăvîrșire. Moartea continuă a fi o dimensiune a liricii arghe-
ziene. Poetul o adulmecă, li dă lircoale, se joacă, uneori cu ea. o alintă
chiar „îți zice lumea Moartea, domnișoară*1 — Zintii de martie), tre-
zindu-se pină ia urmă singur, intre cer și pămînt. Intre două stepe, intre
două nop(i. lață In fald cu inexorabilul (experiență existențială): „Unde
ne ducem? Cine ne primește? / în poarta cui să cerem crezămînt ? /
Hai, calule, hai, cline, pamîntește, / Să batem, frinți. cu pumnii in pă-
mînt." (Două stepe).
Mereu frumoase sini poeziile erotizante. traversate nostalgic dc
năluca unui amor trecut, imaterială, estompată, ca o lavandă cu sunetele
stinse: „Tu H-ai pierdut parfumul de verbine, / Dar mirosul stăpînii n-a
mai plecat din mine.'' (Mireasmă). Poezia s-ar putea intitula, pentru
paralelism. Abendstlmmung. și e o foarte exactă definire a acestei din
urmă perioade argheziene pentru care lumea exterioară există, ca un
ecou de lumină, ca o umbră de parfum, in suvenire.
Dar veritabila noutate a prezentului ('960—‘966) arghezian este re-
găsirea versului folcloric. Vers, ritm, metru, propriu-zis folclorice (utile
și altădată lui Arghezi, sub raport stilistic, ori pur formal, pentru pitoresc,
atmosferă, impresie de joc etc.). corcspunzind acum unei firești, necesare,
organice nevoi de ridicare la modul impersonal al lirei. (In măsura in
care-i este permis acestui extrem de personal poet să se impersonali-
zeze). Este evident, insă, că prin acești oclosilabi, prin acești trohei
anonimi și unanimi confesiunea poetului octogenar se realizează mai
lesne, se purifică, răzbate pînă la noi străină de orice vanități de eu
artistic, ca ploaia și ca vlnlul. Notații gnomice, aforisme populare ne
intimpină la tot pasul; „Plînge sufletul din mine. ! 11 aștept și nu mai
vine, i Mai afiafi, șl nu e bine, / Că ce fuse nu mai vine. I Vremea dea-
pănă și toarce I Si ce-a fost nu mai se-ntoarce.“ (A fost...; sau: Lui
74
Credit* liierirh
Gheorghiță. mamă. De ziua ta. Murmure de plop. Pițigoii mei,
Lacrima, Balada Unirii). Capodopera genuini este ilie in cer, care Ilie.
trate bun cu argatul din Flautul deseîntat. cu clntdrcfuf din trișcă. soi
de Păcală năzdrăvan și famelic, are upetiluri transcendentale din motive
alimentare. Desigur, în viziunea flămîndului, cerul este o Schiaraffenland.
o. pe românește, Iară a clinilor cu covrigi în coadă, de unde o gastrono-
mie „patetică" : „Ce să vezi ? acolo-n poartă, / O să-mi vie. Doamne
iartă, / Un ospăț ca o gustare, 1 Nemaipomenit de mare, / Cit clipești,
subt frunza deasă I S-a-nlins un pogon de masă I Cu bucate și fripturi
Ca pentru cinzeci de guri, i Zece bucate cu sos. / Pîîne albă, vin vîrlos.
Și o ploscă de rachiu / Iute ca argintul-viu.* Morala e simplă : .înțelegi
cu cerul gurii / Toate tainele scripturii, f Că și gura are cer, / Păcătosului
stingher." După care lista deliciilor este reluată : .Două sute de ceaune I
Cu gura cit o pășune, / Unul la cite cinci poști, / Păzite de sfinții proști. I
Fierb la rind pe pirostrii ! Proștii povestind prostii. I Mii de căruțe cu
cai / Toarnă-n mămăligi mălai. I Și catîrli in spinare / Aduc dăsagii cu
sare. I De-altă parte, și acușa I Boii iau și duc cenușa.. / etc.
Teme, motive. idei, atitudini, cadențe, silabe, ritmuri evident arghe-
ziene, mereu argheziene, din totdeauna argheziene. Sau. cu vorbele
poetului: .Sînt leacuri vechi pentru dureri mai noi".
ȘERBAN FOARȚĂ
AL. BĂLĂCI: „DANTE”*
Cei șapte sule de ani pe care i-a Împlinit Dante din nemurirea pc
care i-o asigură prodigioasa lui operă, însumează milioane de titluri de
lucrări de exegeză. Contribuția româneasca lu studiul dantesc, mai tinără.
datînd doar din prima jumătate a veacului trecut, se completează printr-o
nouă lucrare, monografia iui Alexandru Bălăci: Dante. Heliade Rădu-
lescu, Aron Densușianu. Gheorghe Asachi, Maria Chițu. Nicolaie Gane.
Ramiro Orliz și mai ales Gcorge Coșbuc sint cei care au avut o contri-
b. lic substanțială în acțiunea de pătrundere a operei dantești în con-
știința românească. Primelor tălmăciri și interpretări li se adaugă cele
mai recente, traducerea Elei Boeriu, studiile iui Tudor Vianu și Alexan-
dru Bălăci, precum și cele 12 studii apărute Intr-un volum omagial cu
prilejul septecentenaru/ui lui Dante Alighieri.
Studiul lui Alexandru Bălăci este într-adevăr o contribuție ia exe-
geza operei aceluia care, trăind în evul mediu, a iost vestitorul timpu-
rilor noi. pentru că ne oferă, după cum își precizează și autorul intențiile
In concluzie, o interpretare dară. în spirit realist, a operei dantești.
*) Editer* tinct^lului, 19*46,
Crneka literară
75
O asemenea interpretare este posibilă, pentru că ea este tăcută în
lumina principiilor materialismului istoric și presupune fixarea lui Dante
în contextul epocii sale, al unei epoci în care. în condițiile încă evidente
ale feudalității, se conturează In orașele italiene lorme economice capi-
taliste, în condițiile în care comunele libere ale Italiei erau măcinate de
lupte fratricide, provocate de tendințele de dominație politică ale Bise-
ricii- Fixarea lui Dante în epoca istorică pe care o reprezintă apare din
prima parte a studiului iui Ai. Bălăci, care ne oferă profilul biografic al
scriitorului florentin și in care este analizată situația Italiei și a Florenței,
cu lupte dintre guelfii. susținători ai papaiitătiii. și ghibelinii, partizani
ai imperiului, sau cu discordiile din sinul partidei gue/filor din Florența,
intre Albi și Negri......in Florența, diviziunea era și mai nuanțată între
tracțiunile guelfe denumite Albi și Negri. Guelfi erau și unii și alții, dan
Albii erau mai autonomi față de Papalitate. Negrii apărau intr-un fel po-
ziții priveligiate, negustorilor și bancherilor, adăuqîndu-li-se și repre-
zentanții magnaților, iar Albii, mici comercianți, meșteșugari și reduși
proprietari, formează fracțiunea de opoziție". Si formația lui Dante
este raportată la condițiile vremii sale, acestea insumînd toate elemen-
tele de care șliinla și cultura vremii dispuneau. In a doua parte a mono-
grafiei, în care este studiată opera iui Dante, apare aceeași legătură ni
împrejurările epocii. In afara căreia Dante nu poate ii înțeles. Concepția
politică a lui Dante. in cuprinsul căreia se exprimă ideea dualității
puterii, prin urmare și aceea a eliminării amestecului papei în treburile
laice, precum și afirmarea hotărită a autorității imperiale, care, tot în
spiritul vremii, este socotita de drept divin. Alexandru Bălăci o rapor-
tează tot la împrejurările Italiei din epoca lui Dante: .... Dante Ali-
ghieri. omul activ, gindiforul politic a încercat cu insistență sa găsească
panaceul, remediul universal, pentru oprirea acestor framintări politice
care făceau din italia un vulcan in perpetua erupție", tn Divina Comedia.
A/exnndru Bafoci desef/reazd cea mai complexă imagine a Italiei și a
Florenței din timpul vieții lui Dante. O asemenea reactualizare în con-
știința cititorului zilelor noastre a irăminlărilor sociale și politice dintr-o
epocă atlt de Îndepărtată, precum și a climatului spiritual ai aceleiași
epoci, departe de a limita sensurile operei la epoca in care a fost plăs-
muită, presupune tocmai înțelegerea sensului general uman, a unor per-
manențe, care se exprimă concret tn legătura cu împrejurările momentu-
lui de apariție a operei și care asigură trăinicia, puterea de dăinuire ti
acesteia.
Aceeași interpretare matei iaiist-isloricd permite o pătrunzătoare
explicare a tendențiozității operei lui Dante, cure a iost poetul-cetdțean
prin excelență. omul care a militat cu patimă șl consecventă pentru
înfăptuirea idealurilor sale politice.
Exista în studiul lui Al. Bălăci o preocupare permanentă și esențială,
care este In aceiași timp și expresia unei inter pictări personale a omului
Dante și a operei sale, aceea de a-l socoti un spirit rinascentisl. un repre-
zentant ai epocii moderne. Această intenție se conturează deja in carac-
terizarea personalității lui Dante, care a tins cu atila ardoare spre uni-
versalitatea cunoașterii, insușindu-și lot ce se putea cunoaște și ști în
H*	Croiri Uterul
,zorile veacului al XiV-lea, realizind o cultură in care iilozoiia. arta lite-
rară și știința vremii sc îmbină armonios. Această trăsătură a personali-
tății lui Dante este privită ca o tentativă enciclopedică. prin care se infe-
legc nu numai însumarea de cunoștințe, ci și transmiterea și dezbaterea
lor. realizată in scrieri ca 11 Convivio. un banchet de filozofie și știință,
sau in Quaestio de aqua et terra. Dar Dante este privit ca un om al Re-
nașterii și prin sublinierea permanentă a demnității poetului, demnitate
postulate de libertatea personalității umane, concept specific umans-
nuiui Renașterii, pe care-l va formula Pico della Mirandola in cunoscu-
tul opuscul De hominis dignitate Demnitatea și intransigenta l-au carac-
terizat pe Dante de-a lungul vieții. A douăsprezecea epistolă intitulată
Către un prieten florentin — din care se reproduc pasaje semnificative
în studiul lui AL Bălăci — și în care Danie respinge posibilitatea întoar-
cerii în patrie in condiții umilitoare, in ciuda suferinței pe care i-o cau-
zează nedreptul exil, este o mărturie grăitoare a demnității poetului.
Prețuirea demnității este prezentă in opera lui Dante pină și in admirația
pentru adversarul său politic Farinata degli Uberti. căruia flăcările
Infernului nu reușesc să-i mistuie orgoliul.
Preocuparea de a dezvălui in Dante un om al Renașterii este evi-
dentă in întreg studiul lui Alexandru Bălăci, prin stabilirea caracteristi-
cilor fundamentale ale operei dantești. Este nou. fată de evul mediu,
iaplui că Dante devine protagonistul operei sale nu numai prin prezența
elementelor antologice in Vita Nuova, in Convivio sou in Divina Corn-
media, ci și prin exprimarea permanentă a ideilor și a sentimentelor
sale. Se afirma în această atitudine un individualism care este specific
Renașterii și. tot ca un atribut al Renașterii, tendința spre glorie, asociată
ru recunoașterea valorii operei sale poetice.
Cercetătorul subliniază pătrunderea masivă a realității terestre in
opera lui Danie, a istoriei italiene și florentine, a unor personaje, reale,
vii. care, mai ales in Infernul, dau dovadă de uimitoarea forță caracte-
rologică a poetului. Se insistă, dc pildă, asupra realității fizice a Beatri-
cei. susținută împotriva tuturor celor care au negat existența ei istorica
printre care se numără și Coșbuc arată atitudinea vădit antieclc-
ziastică. aceea care-i iace să arunce in adîncurilc Internului pe papii
simoniaci, in frunte cu Bonilaciu al VlII-lea. Ia fel. e relevat patriotismul,
cnre-l iace pe poet să-i urască cu atîta patimă pe trădătorii de fard. La
acestea se mai adaugă aspirația spre unitatea Italiei, admirația pentru
Antichitate sau realismul iormei. argumente, pentru Al. Bălăci în inten-
ția de a demonstra caracterul rinascentist ai poetului.
în realizarea imaginii unui Dante — om al Renașterii, se renunța
aproape ia sublinierea elementelor prin care Dante este încă un om
al evului mediu. Sini firește cu totul depășite interpretările, destul de
numeroase, care văd mobilul Divinei Commedii în dezbaterea unor pro-
bleme de doctrină teologală și care nu descifrează sensurile umane alo
universului dantesc. Frații Schlegci și Tieck au prețuit teologia lui Dante.
situindu-se pe pozițiile romanticei admirații a unui mistic ev mediu ;
Papini a afirmat că trebuie să iii catolic pentru a-1 înțelege pe Dante.
Asemneu interpretări sărăcesc opera lui Dante tocmai de esența ci
f.ror ica liirrari
77
umanti. surprinsa de cei mai valoroși exegeți, incepind cu Giamballistc
Vico. primul care intuiește poezia umană a Commediei și pînă la De
Sanctis, care surprinde același element uman revendicat de spiritul nou
al Renașterii, alături de care se semnalează, cu specificarea caracterulu.
contradictoriu al operei, coordonatele culturii medievale,
Ocupîndu-se de Dante In studiul sau mai amplu Antichitatea și
Renașterea Tudor Vianu distinge trăsături care-I leagă pe Dante de
cultura medievală, alături de trăsăturile noii culturi a Renașterii, tocte
acestea încadrîndu-se in sinteza operei sale.
Firește, aspectul medieval rămlne o latură secundară a operei iui
Dante și cel mai grăitor argument In acest sens 11 constituie, iaptul că,
de-a lungul veacurilor, Dante a găsit mai multa prețuire la spiritele
laice decit la cele imbîcsite de concepții teologale.
Studiul monografic ai lui Alexandru Bălăci oferă o prezentare com-
plexă a personalității și operei lui Dante, iăculă cu competența cercetă-
torului care s-a aplecat îndelung asupra operei dantești și a cuprins un
enorm material bibliografic, dar și cu căldura unui entuziast admirator
al artistului și al cetățeanului Dante. Prima parte, Profil biografic, este
o prezentare a epocii, a vieții și a trăsăturilor personalității poetului
florentin, a doua. Introducere în studiul operei lui Dante, este o temei-
nică analiza a tuturor scrierilor lui Dante unde se descifrează coordona-
tele istorice ale permanenței lui Danie; dragostea de adevâr și de drep-
tate. aspirația spre desăvlrșire, exprimata atît de pregnant în drumul
ascendent din Infern, in Paradis ele. Organizarea sistematică, claritatea
și sobrietatea caracterizează această bogată exegeza, care răspunde toc-
mai prin asemenea calități necesităților culturale ale zilelor noastre.
Remarcabil instrument de cercetare a operei dantești, monografia lui
Alexandru Bulaci servește atît aceiora care întreprind studii iiloiogice,
cît și unora pentru care gloria lui Dante mai păstrează un caracter con-
wnffonal, platonic, credința lor nefiind fundamentată pc cunoașterea
temeinică a operei genialului poet. O asemenea cunoaștere este astăzi
indispensabilă oricărui om de cultură, pentru că opera lui Danie și-a
păstrat peste veacuri actualitatea și răspunde prin sensurile ei adinei,
generai umane, exigențelor spirituale ale zilelor noastre.
CM ^ĂNESCU
ION CÂRMON: „ESEU’
' oale experiențele mari ale poeziei românești și universale își dau
intîlnire In acest volum. Eliot, Saint-John Perse, tente suprarealiste sînt
condensate în sinteze de indiscutabilă valoare. Mai cu ușurință se recu-
nosc tipare ale marii poezii românești dintre cele două războaie mor-
'J Țintar Visau» Studii dt literatori UttwfriaH ți c^mparat^, Uu<vlC|lî, EJ. AtiiJeinlcl R.P R..	14c— IV.
78
4 rene* ll'xrtr*

diale. Ială-1 pe Arghezi: „Că te-am desprins din marea ta plecare
/ N-așterne crengi și nu scula obcine / E pustnicia zidului in mine / în
îiecare ghimpe de pe floare", Bacovia: „Cer apele-adormite-n mine f
de cine știe cîte veacuri, / mi-au răsărit pe suflet lacuri / ... / Și-apar pe
valuri fete moarte; / e frig și sînge-n vizuină j / iar ploaia ploua mai
departe / și-necui nu se mai termină', Fundoranu adaptat peisajului
marin: .Din zori, cînd somnul fuge prin crăpătura ușii, / pescarii par
de fontă și tirnii-s ca zulușii / deși încolo-i totul la fel ca-ntotdeauna :
/ femeile ce-și culcă pe cite-un drimb minciuna / etc." „Tăcerile umbra-
tice", vin din Biaga, neaoșismele („padini" etc.) sau propozițiile eliptice
duc. cel pu[in la o prima privire, la V. V oiculescu.
Și totuși, rar se intîmplă să deschizi o carte atlt de densă. O senzație
puternică de originalitate. In ciuda atltor itinerarii poetice adunate aici,
rOmlne. Sau poate din cauza asta. Fiindcă elementele străine sini canali-
zate pe drumuri proprii, spre o poezie cure pină ia urmă rămine a lui ion
Caraion. Sint. in această poezie personală, o sumă de directii contradic-
torii. alimentate parcă dintr-un soi de nemulțumire haotică. Pe de-o
parte, concentrații care ajung aproape de ermetism, pe de alta texte,
pastel sau elegie (Am cunoscut la Danzig o femeie). In unele poezii te
surprinde ineditul metaforei și profunzimea simbolului, în altele, ten-
dința de a revilaliza digresiunea alegorica.
Și această însușire de directii contradictorii ar putea li continuată
pina in natura intimă a acestei poezii: o încercare de viziune a univer-
sului, de scrutare a materiei c contrabalansată de romanță. De unde
apar aceste contradicții ? Credem că din activitatea eseistică a poetului.
Ion Caraion vrea să dea vigoare unor specii clasice (pastelul, eligia)
prin metaforă, vrea să readucă în actualitate alegoria. Disponibilitatea
sa poetică fine de livresc, de eseu (vezi titlul volumului), insă există un
substrat permanent de poezie nostalgică, substrat care in poeziile de
concentrație, dc profundă meditație, modelează și încorporează livres*
cui. In pastel, baladă sau elegie, livrescul acesta care dă adîncime e
extirpai sau e ocolit, și de aici nota de roman/ă de caro aminteam. Să
fim clari, nu c livrescul meschin al poetului care lipește nume și citate
din snobism: e livrescul în sensul superior ai cuvintului, e palpitafia
culturii care înnobilează poezia și o fecundează In idei.
Prin această prisma trebuie înțeleasă poezia lucrurilor, a materiei,
a cunoașterii din acest volum. Lumea e o poveste, Inttmpiările sînt
povești, adevărurile cunoașterii urcă mai presus de această lume In care
„Muma pădurii, de peste /tărimuri, s-a puit în poveste'. Lucrurile stau
în genunchi in acest univers al lor și al nostru, distincția intre universul
cunoașterii și noncunoașterii, al tenta/iei cunoașterii și al neputinței
cunoașterii absolute e închegată în versuri superbe: „Toate lucrurile
cad / în oboseli și povești*. De aici, geneza refăcută „in joacă", sub formă
de glumă sau de poveste: „La-nceput fu Osfodela. / Iepurele dormea
lingă Abigalea. / Din aburii-ntorși pe pămînt / se născură oceane și vînt*.
T impui și spațiul se alcătuiesc după aceste lucruri, care „cad în oboseli
și povești". „Acum fetele se uită prin pomi și au guturai / între șarpe și
rai / Seara cad moșmoane și sar crapi / Din lisusul uitat ca un biscuit in
( iookb literală
79
ciorapi. / timpul scheaună marunl / Nu știu unde sint! Nu știu unde
sint* O rătăcire de aur). Dintre evenimentele esențiale ale existentei
umane, dc mare consistențe metaforică și foarte adaptabile la acest gen
de poezie, nunta și moartea iși au și ele locul lor. Sistemul de referință
e iarăși povestea (dar și folclorul): „Iar noi rătăceam prin păduri ferme-
cate / în carete cu miri / sub păsări, sub toate / somnoroasele cerului
răpiri" (Migratii). Poate cd Erau anotimpuri ciudate (1939—1944) ar fi
trebuit discutat aparte pentru un anumit continui protestatar, strict legat
de vremea In care a fost scris. O vom iace mai tirziu (sumar) dar stăruim
acum și asupra acestui admirabil ciclu, fiindcă volumul alcătuiește, prin
motive, prin procedee poetice, un tot, și multe motive ale universului
poetic ai lui Ion Caraion apar mai pregnant aici ca aiurea. Este vorba
de viziunile materiei vii In formele ei degradate, Împletită in marile
transformări ale regnurilor: „Acolo, pe dealuri poate I mai miroase a
ghindă și-a țiței. / împietriți in nămolul de pe ei / (și-i biziie muștele)
bivolii cască. / La umbra și balele lor vara-și rumegă soarta și-și crește
copiii 1' (Vechime). Mărfii, femurele, (urioaicle, din multe poezii ale lui
Ion Caraion, sint legale mai mult de „poveste" In sen.su/ ci folcloric, decit
de Blaga sau de un anumit simbolism. Poetul c un visător fortificai de
lectură. Printre versuri aparent disparate, apare cile-o apoftegma uni-
ficatoare : „Niciodată limita nu va cunoaște adevărul" (versul revine
în două poezii).
Sint multe solitudini in aceste poezii, multa tristețe împrăștiată in
lucruri și In plante. Propoziții eliptice învălmășesc metafore cu singurul
scop de a crea impresia unui sentiment dominant (Tutun, de pildă). Alte-
ori, propozițiile rămîn la jumătate, miza căzînd asupra forței lor suges-
tive : „Grohotișul nopților acele I dintre munți, ca un rambleu de stele
. .. / Dacă o să poată ... Dacă o să poată ... / îmi păreai o lupoaică colo-
rata etc." Totul e creat din umbre, din estompări, din ocolișuri succesive.
E una dintre tehnicile foarte des întllnite. Multe din poeziile lui fon Carti-
ion ar merita o discuție mai largă. Lucruri in genunchi. Vechime. Antl-
gona (splendidul poem, cam a la John-Perse, al creației artistice).
Ne oprim insă doar la Geneze, unul dintre cele mai frumoase poeme
ale ultimilor ani. Mențiunea de la sflrșitul poemului — Dimineți — la
Porțile de fier e un pretext de poezie. Geneze c un poem-sinteză, un poem
al devenirii umane, ai necontenitelor transformări, al cunoașterii, al
progresului și al socialismului.
Din mit. din legendă sau din baladă, din Miorița sau din Biblie, nenu-
mărate motive sint adunate aci ca să fie retopite, reorganizate intr-un
flux unic. Alegorie și metaforă. Geneze c o cantată a omului individual
și a omului social, a materiei în necontenita ei prefacere ; „De jur împre-
jur se învârtesc genezele. / universuri ale presupunerii-muzicale ca mate-
ria abstracte ca enigma. / De jur Împrejur se sfîșie și se îndrăgostesc,
și-n nimicirea lor semeață, elementele f multiplică mitul. întineresc eter-
nitatea. / Nemărginirea se naște continuu / Pe malurile fluviului au ieșit
zeii cu turmele". In peisajul poeziei noastre contemporane, fon Caraion
ocupă un loc distinct. Prin debut și prin revenirea spectaculoasă în actua-
litate, fon Caraion îi face dublet lui Gco Dumilrescu. ion Caraion. Gco
30	HlcrJta
Dumitrescu, Cozist. Toneganu. Dimitrie Stelara etc.. defineau poezia
tinărd a momentului 1939—19*16 In bfezaiufa română. Un moment dis-
tinct, și dacă pe parcurs unii au plecat steagul, nu Înseamnă că în 19W
ei nu veneau în poezie cu un sufla nou. Era generația poeților care avu-
sese .libertatea de a trage cu pușca", o generație pornită pe demistifi-
cări. cu vocația nonconformismului. Că fiecare generație îsi are furioșii
ei. asta e altceva, dar trebuie remarcat că poezia lui Ion Caraion
pleacă de la această premiză, definindu-se pe parcurs mai bine. Totuși,
observațiile iui Perpessicius Ia unul din aceste volume ale începutului
(Panopticum) — maniera fantezist elegiacă etc. — rămîn valabile și
pentru o parte din poezia actuală a lui Ion Caraion. Regretăm mult că
autorul a reprodus cu parcimonie versuri mai vechi. Ele ar fi ilustrat
mai bine evoluția sa. Din Panopticum relevăm versuri remarcate și
de Pcrpesslcius ; .Lingă marginea vorbei, la cină / Semănăm soare, cule-
gem vermină. / la fundul purității. fără gramatică l disprețuim cumințenia
reumatică / a inșilor bolnavi de centimetri pătrați'. Un Profil de aubadă.
scris cam în același iimp. e închinat Marelui Sceptic, Dragoste rurală
are mici cinisme antibucolice, iar lingă ea. în Clasicism Ion Caraion
îi celebrează pe poeții latini.
Drumul poeziei adevărate se cucerește prin cultura, si această tra-
iectorie a lui Ion Caraion a dovedește. A cita oară ?
CORNEL UNGUREANli
CwiJiti lilr-nr.
81
I
eărți-revisie
Ovid nensusianu: „Flori alese
din cîniecele poporului
Via(a păstorească. în poezia noastră populară”*
E
*—/rudit de renume mondial, profesor eminent, descendent al unei familii de inie-
tertuall din Densușul Hațegului, Ovid Densusianu a ilustrat cu egală strălucire filolo-
gia, folcloristica, istoria literară, estetica, poetul neliind mai puțin interesant.
După ce anii trecuti a fost reeditată Istoria limbii române, monografie in 2 volume
Editura pentru literatură reunește acum, intr-un volum îngrijit și prefațat de Marin
Bucur, pentru opere fundamentale in folcloristica noastră: Folclorul, Cum trebuie
tnlcles (1910); Graiul din Țara Hațegului (Texte folclorice din Densuș) (1915), frag-
mente; Floti alese din cintecele poporului (1920); Vieala păstorească in poezia noastră
populată (I. 1922, 11, 1923).
Spiritul științific, rigoare argumentației și, implicit, refuzul oricărui exces liric,
respingerea diletantismului șl a imixtiunii culegătorilor in producțiile populare, pro-
pensiunea spre tratarea monografică a folclorului, lată citeva trăsături definitorii ale
activității lui Densusianu In folcloristica română.
Volumul acesta se deschide foarte firesc cu studiul Folclorul. Cum trebuie infeles,
de fapt o lecție universitară ținută In I9C0, prin care a impus o nouă orientare In fol-
cloristică, interesul pentru etnopsibologie, direcție ilustrată de însuși autorul studiului
intr-o serie de lucrări ca monografia Graiul din Țara Halegului, urmată dc rerceKri
similare ale altor folcloriști, printre care am cita doar pe Tache Papahagi cu Graiul
și iolftorul Maramureșului (1925), dedicată de altfel ilustrului folclorist din Densuș.
Studiul amintit pledează penlru ■ •'nuntarca la rutină in cercetarea folclorului,
pentru extinderea interesului de la lirică și balade la Înregistrarea ideilor, credințelor,
superstițiilor și a impresiilor curente care asociază cultului trecutului, cultul prezentului.
«Colccțiunile do folclor — spunea Densusianu — trebuie să ne aducă informatii din
care să se poată vedea ce crede omul de la țară despre cei mai apropiați sau mai
depărtat! de ei, cei din satul lui ori cei de ia oraș, despre neamurile streine cu care
vine In atingere, despre biserică și școală, despre armată și administrație, despre unele
evenimente la care a luat parte sau despre care a auzit poveslindu-se. cum l-au impre-
sionat unele lucruri pe care le-a văzut in afara satului, ce-și mai amintește din copi-
lărie, care personalități de seamă se impun mai mult simpatiei lui, cum șl Ic înfățișează
și ce cunoaște din viata lor etc. Numai In chipul acesta putem ajunge să cunoaștem
pe țăran așa cum este, in toate prilejurile, care pun In lumină felul lui de a glndi șt
de a simți, la muncă ori la petrecere, printre ai lui ori printre alții, vesel ori Întristat,
.Această direcție a năzuit să cuprindă complexitatea folclorului, a pluralității lui.
renuntind la înregistrarea preferențială a unor genuri. Acestei orientări datorăm nu
*) E-P.I-. 19«
82
i irți
numai excepționale lucrări de folclor, ci, totodată, cercetări filologice notarii. Depsu-
șianu leglnd strins aceste discipline.
Anchetele făcute 5n spiritul cerințelor formulate de Densușianu tindeau sâ releve
modul cum gtndcsc cei chestionați, țăranii; numai cS inaderenta lui Densușianu la
optica și la retorismul romantic ale altora au dus la formularea, pe lingă unele obser-
vații judicioase, și a o serie de exagerări, semnalate și de prefațatorul ediției.
In prefața antologiei Flo/i alese din cintezele poporului, după ce apreciază prima
noastră culegere de folclor, datorată lui Vasile Alecsandri, ca rod al romantismului
.cu ce avea mai bun dar și cu unele rătăciri ale lui', după ce plasează culegerea lui
Alecsandri in contextul vremii cu cerințele ei care impuneau preamărirea poporului,
a istoriei sale de luptă, a Înaltelor sale disponibilități creatoare Densuslanu afirmă
îndreptății că orice critică adusă lui Alecsandri și metodei sule de lucru rămine ino-
perantă, culegerea răminlnd ,o carte clasică*.
Detașindu-se de modul romantic de 4 impune și valorifica poezia populară, Den-
sușianu alcătuiește florilegiu] său după un elevat criteriu estetic, nu .întocmind* ci
selectlnd. Exigența sa in direcția autenticității și valorii estetice e maximă, fapt atestai
și de neinchiderea niciunei piese din colecția Alecsandri, decizie de altfel pren extremă
pentru că, se știe, în lirică .Întocmirea' lui Alecsandri a operat mai puțin. Poale că
e lacunar și din alt panel de vedere florilegiul lui Densusianu. Convins că lirica populară
e mai originală și mai In atenția poetului anonim, Învățatul folclorist a renunțat la
unele tipuri dc balade care au cunoscut la noi o existentă prolifică și culmi artistice,
E curios să constati că lipsesc balade ca Toma Alinws, capodoperă a genului. Corbea
ș.a. Antologia, mai reprezentativă în secțiunea ei lirică, răspunde tuturor exigențelor
și justifică încrederea alcătuitorului ei că a surprins „ce este geniul poetic romii nesc.
pină la ce culmi ale artei simple, spontane s-a ridicat sufletul țăranului nostru ca să
exprime suferințele și bucuriile lui, cu tot <e aduc ele din depărtarea veacurilor ori
din întimplările de fiecare zi'.
Monografia Vieafo păsfofeaseti fn pcezj’c noastad populară, uniră fn taiut ei ia
noi, surprinde specilicul poeziei păstorești, temele predilecte, nota definitorie: .Toată
lirica păstorească culminează spre o poezie de neliniști și suferințe staptaile, de melan-
colie învăluitoare, de nostalgii care leagănă glodurile, de presimțiri care cînd întunecă
sufletul, cind îi vestesc mlngUcri, înviorări — spre ceea ce poerzia graiului nostru a
numii .dorul*. Densușianu aduce o contribuție de seamă cind remarcă energetismul
liricii noastre, spre deosebire de aceia care vroiau să impună doar lăture melancolică,
statică, In același context Densusianu observă că lirismul poeziei noastre închide in
structura si viziunea sa im important nucleu epic, reflex al existentei noastre specifice.
Spațiu întins In monografie e consacrat capodoperei poeziei noastre păstorești.
Miorița, văzută intr-O privite sintetică finală ca ,O drama concentrată In cîteva ver
buri — din traiul de la munte, poezia plaiurilor noaslrc și sufletul ciobanului român,
111 Înduioșările și seninătatea lui".
Bazat pe cercetarea unui număr Însemnat de variante. Strutural pe o viziune un
tară și extrag ludo-și concluziile din cercetarea obiectivă, fără idei apriorice, studiul iui
Densușianu a repudiat deopotrivă confruntarea fastidioasă, fără orizont și sinteza a
variantelor, estetismul superficial. De aceea, din aceste lucrări te desprind o serie de
importante concluzii de ordin metodologic, explicite și implicita,
In prefața volumului. Marin Bucur sublinează că Întorsul și pasiunea cu care
Densuslanu a militat pentru poezia simbolista n-au anihilat, n-au diminuat amploarea
investigațiilor de estetica poeziei populare, făcuta cu detașare lucidă, cu admiratii
conținută, neafectata de logoree,
Ci leva observații de amănunt in legătură cu prefața, Următoarea afirmație este
Inexactă : .Vfeo/a păstorească fn poezia nonșfrd populara este doar o monografic ampla
a baladei noastre pastorale' Monografia consacră baladei un capitol, celelalte capi-
tole și-au extins insă interesul asupra întregii secțiuni pastorale, lirică și epică.
Fraza următoare, de ta p, 8: .cineva ny trăiește numai d>n ce moștenește, ți din
ce adaugă pe fiecare zi In sufletul lui' trebuie citita astfel 1 .cineva nu trăiește numai
din ce moștenește, ci și din re adaugă pe fiecare zi in sufletul lui*.
Evident, e o simpla scăpare afirmația că monografia păstorească a apărut intr-o
Ungurii ediție antumă, știut fiind că ea a mai apărut și in anul !fM3.
Atll-rCMr	83
I
Publicarea acestor lucrau satisface nevoi de studiu, dar necesitatea unei ampla
ediții Densușianu se resimte imperios.
Poale că c momentul sa avem un volum antologic din luc rărilc antume și pos-
tume despre lirică Si baladă alo lui D. * aracoMca.
[OKOAN pATCt
Gh« Chivu: „Zumbc"
c
V^unosml mai ales din paginile Tribunei. în care poezia sa a vibrai cu sclipiri
aparte, Gheorghc Chivu se vrea un olimpian bine cenzurat și in același timp un culti-
vator al expresiei, ceea ce li reușește adeseori. Pictural, poetul de generație „mijlo-
cie' se lasă vrăjit de voluptățile naturii, pe care o absoarbe prin toti porii ființei sale
inlcrlorizlnd cu tinete de filigran, imaginea alunecării timpului : „Un Hor dc toamnă
printre vecfdf /focuri- / A ireciit prin frunze pasarea de foc, /S-a aprins pădurea de-nso-
rite zboruri, / Coama-a i Ui ritaic-mr arde ca de foc’ f/n loamadj,
Stelele .ruginesc dc rouă, dc ziua", peștii „se zba! cu ochii cil cerul", ^statuii
piinge cu ochii închiși", furtuna li cuprinde picantele (poetului, .ca o Magdafend'
albul femeii e „moale, molul". Jubila venea cu Hori, cu sinii puriali in miini pe Hori"
bălti doar cltcva din navala de imagini proaspete pe care Gheorghc Chivu le lese ir
poezii cu paloș romantic, destul dc reținui. dar persistent, pe parcursul inlrcgel culegeri
Un puternic iior de trăire plenarii a vieții ni-l releva pe autorul Tumbelor ca p<
un hedonic, cu puternice rădăcini in tradilia, pămintul și istoria patriei. In arest sens
evocarea figurii haiducului Pinten este edificatoare: „Bot drumurile dc mfnd cu Pinten
sd-mi pierd mintea, i De dragul acestor valuri dc cetini j Toiagul îmi calcă mar inain
tea. I Mai inoinfea pașilor mei. printre prieteni, / Auzrjj. oameni, cum va cintă pădurea
Puneți urechea la inima ei j / Nu mai intime primăvara departe, de aiurea, / Muguri
Suie albaștri din voi". Același sentiment curat si profund patriotic apare și in poezii
Umbte din Tatra. rare debutează splendid, insa in partea a doua suferă de convenție
nalism: „Nu lot ce-atopere hrtpi cdmine uiraf pe vecie, / Comorile și rrrdcieșuf sco
limbi de foc șf vorbesc, f Cineva poartă prin holde cunună de spini, / Slrma g/iimpap
și singefe tragic al motfilor. / Mereu fratele meu Imf acoperea pieptul să nu se tragi
in mine, / Si nu știam imv bine / Cine e traiele meu / In al căruia piept se apret
ploaia pentru mine sflrniid , S< mă bucuram cd nu voi muri Undr, / Cd e cineva impo
triva vieții să-mi jind / X a/nicui, neînvinsul sdtr scul'.
Există In poetica lui Gheorghe Chivu o anumită forlă anteica, și un telurism can
amintesc, prin conținut,, de Miorifo, Blaga și Arghezi, elemente Îmbrăcate adesea intr-ui
limbaj frust, nu (ară anumita candoare, pentru care autorul merită omagiat, șl In cari
nu-i greu să descifrezi posibilități de realizare a unei poezii cu adevărat majore, fap
confirmat In bună măsură de prezentul debut editorial. Grija poetului pentru autentici
late, simplitate și sinceritate, nu este dcsmințltă decit in acele servenle in rare alune
carea spre retorismul steril nu poale li evitată, așa cum se intimpla in Gfnfcr pentn
tară nouă, Metopă, Orașul, Geneza și altele. Versuri ca: „Vlivoi, cu părul in Ifăcăn
roșu stindard, / Tandri pășim, lor/e aprinse pe bulevard", (Metopâ) sau i^tnir-un ce
potrivnic, cer apdsdlor, / fnlcpam tenebre-n vtrf durul de dor, / fnlr-un cer oproope
cer surpat pe-o rină, ț Aidicam columne să-i sdJtdm pc-o mlnd,' pe lingă izul do arii
flcios și confecționai, mai suferă și de neclaritate.
Lu (el Soldurile noastre, arcuite-n gest, / Falnic poartă-n ritmuri cerni rnaniiest
(Geneză/ indică pericolul limbajului pretențios, care in nici un caz nu-i prinde bLn
pe un poet talentat cum este Gheorghc Chivu. Urmărind și versurile următoare al
catrenului și anume: „Dlnlr-o zare-n alta, cer arhaic, scund, / Nalt, mai nalt de-acum
il boltim rotund / ne duce cu gindid $1 ia o imitație dc exprimare barbian
f.irtbn vi
din nefericire nereușita. Alături de poezii bune ca Frunze, Semn limpede, Rug, Cintec
lin, Nunia și multe altele, cele minate de carențele semnalate mai sus constituie
balastul' volumului și o bine ca autorul să fie avertizat In această direcție. Penlrucă
-> poezie viguroasă ți caldă r tui Gheorqho Chivu merită șr trebuie să crească in dimen-
siunile ei posibile.
HARALAMHIK Tl'GUÎ
Iv. Mari inovici: ..Cercul de aur"
DacA revistele s .m arătat zglrciie cu publicarea lui Iv. Marlinovlci, critica lite-
rară a fost o gazda mai primitoare, salutind apariția volumului său de poezii Cercul de
aur. Ii adevărat insă că uneori s-a limitat la notatii vagi, de suprafață, confuzie chiar
!W Sd-l definească pe poet.
Poezia lui Iv. Martinovici se înscrie distinct in peisajul poeziei noastre conteinpo-
tane, aria sa tematică cuprinzind un registru bogat In sentimente umane și ridiclndu-se
deseori la o înaltă vale -r estetică. Impresionează in spec ial prin temele medilaliv-
filozolice, izvorite din explorarea planurilor adinei ale spiritului, dintr-o percepție
cruță a realității Inconjurătran sau implic inel o temeinică cultură. Cred că din ac est
unghi de vedere trebui' abordat poetul. Astfel, concepția dialectică a vechilor greci
mițhiută in acel lanla Ulei al lin Heraclit, oslo transfigurată într-o poezie cu același
titlu, poetul surprinzlrd mare'e ciclu al naturii în veșnic proces do apariție și dispa-
riție. intr-o curgere neîncetată. Intr-o mișcare și transformare neîntreruptă : „Sfalor-
«Fd stea s s le zenit / ciclul petrece iOrti~aslintH“. Pornind de la ideea germinației:
.Sdmînfu a cdrut in pdmin' ! purfdlonre de sensuri șl rod" poetul abstractizează spn
săminta devenirii universului, întelegind natura, ea in sine infinită. adică i-a înțeles
esența ca proces. Poezia aceasta e o piesă remarcabilă in volum,
Universalul, .cu o muzica învăluitoare a existentelor’, e sugerat și in poezia
, omefrfe, unde „unghiurile umerilor’ linjesc .spre împlinirea cercului", iar «Tuinele
^emintei ce rodește’ ascund o „tulburătoare împlinire a întregului din /umdlate" Dealt-
fel incă poezia cu care se deschide volumul, Cercul de aur, definește idealul poetului
a un efort susținut de auto-depășire. de împlinire a .Cercului desavirșiril". F in adevăr
înălțătoare această dorința O, frumoși sintetl voi oamenilor.. .*, / iicdr din marco
unitate’. Pe aceeași lini de adincime se înscriu poezii ca: Dospnndereo de inerție,
tarile. Hăt rinul șt Mateu, Cinici străvechi. Revenind la Desprinderea de inerfie ca la
■ ' reușita cure ar putea fi citată în întregime, poezia aceasta crește cu rezonante grave.
. u implicatii filozofice, rod al unei bogate experiențe umane; Așa pleacd posdreg din
■ uibu! ei, / bărbatul de Hngd fdplura iubîtd ' anotimpul de pe orbita'. Acel repețit ;
tsrr sini desprinderile de tdrm, amare", Așa sint desprinderile dc torm, grefe
< twază un crescendo dramatic. Gestul ierbii, „Așa se înclina tirul de iarbei In toamna
< ind nimic, se pace, nu II îndeamnă" plecarea timpului de pe orbită in curgerea sa
implacabilă sînt gesturi care conțin in ele proectii aproape mitice. In U/nfec străvechi,
ca și In alte poezii de factură meditative răzbat ecouri blagiene. fără insă ca aceasta
să atenueze autenticitatea poetului.
Dar timbrul poetic al lui Iv. Martinovici este prin excelență liric, un lirism sincer,
luminos, spiritualizat- O zonă largă de percepție, e acordată poeziei erotice, cu infle-
Guni suave din care se desprind, de asemenea, idei filozofice, amintind uneori atmos-
fera poeziei orientale. Poate că nu întirnpiător poetul l-a tradus pe Tagore, regăsindu-se
probabil pe anumite planuri ale spiritului. Poezia Zeii mei au ulciorul plin de semințe
itestfl cele spuse \rea repețită invocare a dăruirii totale, a uitării de sine, reluată
dramatic în fiecare strofă : .Ulfd-tl stngele.,„Uita-ți ochii...’, „Uita-ți auzul,. ",
IJHd-ți numele. “, e parcă un strigat al iubirii care crește copleșitor pînă la acele
simțăminte care se detașează dc materie. desvAluind relevații supreme, înspre o stare
Clip r-rl.H

1
in rare persoanele fizice aproape se anulează, contepindu-se In acel foc sacru atol-
stăpin: Focul stăpin e pe țărmuri sub stele*. De o vibrare autentică sînt și acele
poezii de dragoste in care versul curge înfiorat de o emolie curata, directă: >1/ fost
vreodată frumoasă f / In patul tău răvășit de lumină / octombrie a iacul vreodată
popas 1" (Poem).
O sensibilitate delicată și complexă, transpare din poezii ca Poarta sărutului,
incrustatie, Clntec de dragoste. .Tu, Ireamăt lin ori învolburat / dc pădure, in care
rntru pe inserat / cit săgefi și amnar și secure / sd-ff pindesc ciulele la izvoarele pure'.
Neliniștea anilor care trec In curgerea nestăvilită a vremii e reluată și in poezia
erotică, jn versuri care rețin emoția; „De pe orbita mea simt cum le desprinzi /lune-
cătoare stea, spre care orizont ?" (Umbra se ridică pe zarea hjră plopi/.
Cu Dimineafd mărind. Clipă, Stampă, intrăm in universul marinelor in care poetul
se desfată solar, lăsindu-se cuprins de vintuoase doar in .Moment fdrd Loreley. unde
ne surprinde plastica imagisticii.
Cu toate că poetul se vrea un ardem, in unele poezii (FocuL Confesiune^ se simte
artificialul, o notă forța Iu. poetul neregăsindu-și timbrul propriu, tn colocviile purtate
cu sine, el rămine mai des decit o recunoaște, la imaginea din Cavalerul tristei figuri.
Poetul nu se lasă insă prins in această ipostază decit intr-o clipă amară, inerentă
existcnlel, in care „(rtimuasa din Toboso e funn*. Dur chiar și in aceste poezii in care
e umbrit de tristete, poetul ne lasă perspective .nebănuft de mari" (Desprinderea de
mcrficj spre plinătatea vieții, alungind orice undă demobilizatoare și revenind constant
la universul său Luminos.
Poezia socială Iși trage izvoarele In special din peisajul hunedorean, redat de
poet delicat (Du sub lizeru pădurii. Sculptură, Paleta Hunedoarei) ■ ^Drumurile înscriu
pe cer. cu o caligrafie subțire, / Init-o risipă de policromie / ptoiiiui de efigie al ora-
șului nteit". In acest cadru iși desfășoară activitatea eroii poetului, Otetarui și con-
structorii (.Ooamenii plecai către soare'), „statornicind sensuri ți rosturi concrete”.
]n această parte a volumului se simte versul lucrat, cerebral, emoția artistică scăpă
tind, deși poetul e stăpln pe sine, matur, neabordlnd Stilul Iacii, declarativ, Dar șl pe
aceste coordonate ale poeziei sociale există versuri in care vibrează mesajul social,
poetul comunicind fluienl cu lectorul.
Limbajul poetului, ca sublimare metaforică a unei sensibilități complexe, curge
limpede și bogat in metafore autentice, surprinzătoare (..pajiștea lunii', .tamburina de
aur a globului', ele.) tnveșminllnd o tematică contemporană In care domină .nădej-
dile omului' / sub zodia roșie j fn cinfecui nemaiauzit al chemdrii inie / Libertate",
intr-un asemenea cadru vocea poetului răzbate plenar. Și dară n-am reține decit
asemenea ci leva poezii ar fi Îndeajuns ca să spunem că volumul lui Iv. Mar ti novici
este un veritabil „cerc de aur".
ION
Vasile Kebrcunu: „Pisica roșcatii ți interii"
ir 'olumul miniatura] ai lui Vasilc Retorta nu conține, in general, varintiuni pe
teme cunoscute. Invazia războiului in sufletul infantil, pledoaria pentru candoare și
puritate, schimbările inefabile pe care le aduce germinația adolescentei in psihologia
copilului. Interesul schițelor, dintre care multe foarte scurte, rezidă mai ales in capa-
citatea prozatorului de a sugera o atmosferă (Pustiul), de a reconstitui din cîteva tră-
sături sigure un climat psihologic (A ireio zi după război, Fecunditate, Început de vară).
Unele dintre schițele noului volum par a fi desprinse dlnlr-o nouă ediție, adău
ghă, a Cdlduiui ce! bun (O simpatică băirfnd surdă, Vremea cucuvelelor, Soarele/.
Același copi l-simbol ordonează, in ele. lumea in ir-o configurație pură.
Esența lirică a prozelor scurte ale iui Vasile iîebreanu se materializează in două
directii predilecte. Prima cuprinde schite de notație a unor infinilesimale mutații petre-
8'5
Cinl-rcrlie
cute In psihicul pueril (Mdruf, A treia zi după război, Pupd-amiază tlâmlndăj. Această
tendință are si dezavantajele el Insă. E semnificativă schița Rugă și slnge, scrisă cu
virtuozitate dar atunecind intr-un nesemnificalv cu lente naturaliste. în alte schițe,
lirismul prozatorului include finalități moraliste, urmărite cu subtilitate. Probabil In
această direcție reușitele sint cele mai pregnante. Maturizarea prematură a copilului
de cinsprezece ani din Al! )oc este infătișală din perspectiva unei diatribe de deosebită
tinete si forță sugestivă. Aceeași condamnare a maculării sufletului adolescentin de
meschinătătl mature se află și in schița Despărțire. Copilul are. in fața revelației micimii
sufletești a tatălui său, un spasm sufletesc retractil, simbolizat prin moartea afectivă
a omului de zăpadă.
La apariția romanului Călăul cel bun, critica a semnalat, pe lingă valoarea trans-
figurărilor folclorice si a unui cvasi-onirlsm cu valențe satirice și moraliste, și o anume
excedare a compcrajului pur verbal a> autorului. Tentația aceasta se infiltrează și In
unele schițe ale volumului aflat In discuție. Dc exemplu, In Răzbunare cu un cireș,
o frntină și o pălărie, schiță In care construcția capătă o extensie superfluă, asociată
eu o gesticulație literară indezirabilă,
O mențiune specială, pentru modalitatea (insolită in acest volum), folosită in
schite Lungile tăceri ale pădurii. în ea autorul vădește disponibilități pentru o proză
satirică originală. înșirarea unor automatisme verbale este destinată revelării unei
vacuități sufletești.
Ultimul volum al lui Vasile Rebreanu suferă, privit in totalitatea sa, de monoto-
nie. Autorul pare a pregăti o lucrare de mai mare pondere, șl, pină atunci, mal mult
exersează.
VOTCU BUCARTU
Ion G beție: „Opera lingvistica
a lui 1* Budai-Delennu”*
În ultima vreme a devenit imperios necesară o reevaluare a activității culturale
a acestui fruntaș al Scolii Ardelene, ți aceasta cu atit mai mult cu cit după publicarea
„Țiganiadei*, imaginea personalității sale apărea, In bună măsură, trunchiată, într-
adevăr, publicarea epopeii eroi-comice, a coincis aproape cu uitarea lucrărilor sale
de istorie si lingvistică, singurele care, fnlr-o anumită vreme, li alcătuiau prestigiul
de erudit, Ceea ce s-a scris apoi ulterior despre opera lingvistică a învățatului ardelean
•ra cu totul insuficient, așa incit cartea lui Ion Ghcțîe vine să umple un gol serios,
resimțit atit de istoria noastră culturală in general, cil și de Istoria lingvisticii româ-
nești tn special.
Meritul principal al cărții constă In analiza de o probitate științifică indiscuta-
bilă concepției lingvistice a lui Budai-Deleanu, precum și în grija permanentă a auto-
rului de a emite, asupra operei și personalității învățatului ardelean, acele judecăți
de valoare care sint absolut necesare unei juste fixări a locului său In cadrul mișcării
Școlii Ardelene și, bine-nleles in cel al istoriei lingvisticii românești. Bazat pe analiza
atentă a operei lingvistice a lui Budai-Dcleanu. fon Gheție ajunge la concluzia că in
acest erudit ardelean. .cuRura romdneascd cunoaște cen mol Importanta ligură de la
începutul secolului ai XiX-lea. tn galeria personolităților complexe, creator dc opere
vaste tn domenii importante ale culturii române, de la Cantemir la lorga, Budai-Peleanu
•J Edimr* Aotfrmlei Republicii SwdaUile Românii. BiKurețtl 1966.
C.drtL*rvv»>le
87
iși are lotul sdu de onoare’ (p. 119). Arest lucru pare să-l ii intuit și N. lorgo, in a sa
Isorie a literaturii române din sec. al XVIU-lea. Epoca iui Petru Maior, București, 1901.
alunei eind spune că _de ici K/ain șf fineai nimeni dintre romiâni nu exprimase mai
multe idei noua asupra limbii românești, decit acest funcționar judecătoresc, Si. nu
numai că erau multe idei nouă, dar erau idei drepte, idei fecunde..." (p. 303).
Ion Budai-Deleanu este, printre altele, autorul a două gramatici, Fundamente
grammatkes linquae ramacnicae.. ■ si Temeiurile gramaticii românești. a! unui Lexi-
con rumânesc-nemtesc. și al altor lucrări lexicografice care, țoale, au rămas in mann-
scris. Ion Chelie descrie destul de amănuntii structura și conținutul gramaticilor și al
lexi'oanelor intr-un capitol special, intitulat Lăcrăriie lingvistice ale lui Ion Budai-
Deleanu. Secțiunea următoare este dedicată Culturii lingvistice a lui Ion Budu.-
Deleanu, autorul relevlnd aici modelele străine pe care le-a urmai invăIntui ardelean
tn alcătuirea operei sale lingvistice, precum șl măsura In care el stăpînea anumite
limbi, ca latina, greaca, franceza, germana, poloneza, maghiara etc. Dintre operele
lingvistice străine pe care le-a cunoscut Budai-Deleanu ies in evidentă Gfossarflim od
scriptores mediae el intima? latinitalis a1 lui Du Cange și Fundamenta stift ctdrioris el
lui Heineccius. Mai cu seamă opera acestuia din urmă a lăsat urme vizibile in concep
|ia lingvistică a scriitorului nostru.
Foarte interesante și, tn bună parte, originale sint ideile Iui Budai-Deleanu privi-
toare la originea poporului român și a limbii române. Pentru el e cil se poate de clar
că limba romină se trage din latina vulgară, și aici se inlllnește, astfel, in idei cu
Petru Maior, Dar, spre deosebire de majoritatea invătatilor vremii care nu admiteau
> influentă tracă asupra limbii latine, Budai-Deleanu admite o atare influentă, aduclnd
în sprijinul tezei sale și o serie de probe lingvistice mai mult sau mai pulin juste.
Ba mai mult, el împinge momentul nașterii limbii române spre perioada cuceririi Tra-
cici, Moeslei și Panoniei, diferen|iindu-se astfel, din non, de opinia generală a vremii
conform căreia istoria limbii romine incepe abia o dată cu cucerirea Daciei.
Examinind lexicul limbii romane din punct de vedere etimologic, Budai-Deleanu
se situiază pe o poziție ponderată. lipsită de excese puriste, fapt care-l apropie de
Somnii Micu și Ch. Șincai. El iși dă scama de necesitatea existentei în limba română
a unor termeni provenit! din alte limbi și mai ales din slavă, nu cere excluderea lor,
dar se pronunță pentru o reducere a importantei a acestor clemente in limba noastră.
In ce privește limba literară, ideile lui Budai-Deleanu se apropie foarte mult d"
ceea ce se înțelege azi prin această realitate lingvistică. El cerea o limbă cultivată si
pe deplin normală. Chiar cele două gramatici și lexicoanele pe care le-a scris nu au,
in ullimă instanță, alt scop decit normarea limbii române, aducerea ci la un nivel
superior In ce privește unificarea formelor gramaticale ți lexicale, ața incit să devie
posibilă exprimarea in limba noastră a celor mai subtile judecăți și imagini poeți e.
Iun Chelie mai analizează, in capitole separate, și problemele ridicate de sisTe
mul ortografic propus de Budai-Deleanu, precum și contribuția lui in domeniul alcă-
tuirii de gramatici ale limbii române accentuind, In acest sens, faptul că cele două
gramatici ale lui Budai-Deleanu și mai cu seamă Fundamenta gramniatices tinguae
romaenirae .,. „inaugurează o epocă nouă In istoria gramaticii românești’. Această
qr.imaticâ .este una dintre cete mai merituoase lucrări ale lingvisticii românești din
prima jumătate a secolului trecut... și. sd adăugăm, este cea mai sistematică dintre
cele care au precedat gramatica lui Hetiade’ (p. 90),
După cum am spus, opera lingvistică n lui Budai-Deleanu a rămas tn manuscris,
autorul nevăzlndu-și răsplătită truda In timpul vieții. El Insă era conștient de valoarea
operei sale, așa Incit, in Prefața la Lexiconul românesc-ncmlesc, spunea următoarele:
.Cu aceste ou mf-am împlinit toată datoria/ pus-am temeiul culturii: alcătuind acest
lexicon și o nano gramafccd . .. Deci adunlnd aceste de naintea județului patriolilor.
nu socotesc' că voi ii clrtit pentru bunu cugetul mieu tncal de câtră cei infălepti a
nemului’ ). Editarea operei lingvistice a lui Budai-Deleanu apare, așadar, cit se poate
de necesară nu numai pentru că In acest fel s-ar aduce un omagiu postum acestui
erudit ci pentru că ar pune înainte de toate in mina lingviștilor un instrument de lucru
de primă importantă-
S. PRINCU
85
C*r|.*ro<
Li>ul literar nr. 5 1*M>6
p
1 urlind din ce iu ce mai puternică pecetea gri jet pentru calitate prin sele< ție
riguroasă, revista reușește cu acest număr să obțină un nivel meritoriu. Sumarul debu-
tează cu două (ruinase poezii semnate de Ștefan Auguslin Doinaș, poet profund medi
taliv, a cărui consacrare iși precizează cu fiecare zi un contur puternic In lirica noaste?.
La aceasta prezență, cele ale lui Virgit Gheorghiu, Nichila Stănescu. Nicolae Țațom ir
și floria Ziiieru asigură sectorului de lirică originală un nivel elevat. Remarcabilă priit
sinceritatea și căldura sentimentului este și poezia Grădinile odafd ..., semnată d<
Ion Omescu. La capitolul proză, se remarcă in primul rind evocarea Mihai Codreanu
noii) in alb și negru, realizată de Aurel Leon. Există in acest memorial multă savoare
și poezie, multă capacitate dc surprindere a unor momente din viața marelui nostru
'Oiictist. Interesant, reportajul Fișe pentru o monografie a munfiior de G, Sîdorovici,
nnintind parcă de ritmul dulce al prozei regretatului Eusebiu Camilar. Cele trei schite
ile lui Radu Mureș aduc sub ochii lectorului posibilitățiite unui latent in mugure, pre-
uni si g.ju redacției de □ promova noi elemente din rindul tineretului. Cu mult dis-
uriiăinfm, vervă și acuitate, criticul Matei Călinescu discută creațiile lui G. Ciprian
și Urmtiz. apărute Intr-o ediție comună.
Cronica literară este prezentă prin semnăturile Anloanetei Mato vei (A murit
Ijichi. do Otilia Cazimir) a iui Mihai Drăgan (Lacrima diavolului de Ion Bânuțâ) și
a lui I, Sirbu (VJahufă și epoca sa dc Valeriu RHpeanuJ.
Toate aceste trei cronici silit echilibrate, autorii dovedindu-se buni cunoscători ai
problematicei ridicate de fiecare lucrare, Cea semnată de Antoaneta Macovei semna-
lează prezente unui spirit analitic real, pe lingă capacitatea de interpretare a prozei
Otiliei Cazimir. Limbajul este clar, observațiile au finețe și profunzime, argumentația
bine clădită, elemente deosebit de importante in formația unui critic.
Scrisă cu căldură, cronica lui Mihai Drăguți te volumul poetului Ion Bănuță lurm-
। .imzJ fațete noi ate operei acesteia. Pe aceeași linie, de elucidare a conținutului lucrării
in Valeriu Râpeanu, fără a tete caz de erudiție și incisivitate, se Înscrie și cronica lui
■ Sirbu.
O rubrică este consacrată .aniversărilor*, rubrică in care Petre Pascu il evocă pe
Lucian Blaga. Acest număr al lațului literar mai conține o rubrică de .comentarii',
imorală de Al. Călinescu prin interesantul articol Viafa iui Henry Hrulard— Amintiri
egotiste. Cronica plastică este dedicată lui Henry Moore. a cărui sculptură face obiectul
unei analize in profunzime, datorate lui George Popa.
O rubrică vie este cea intitulată De ia o iurtă Ia alta tn care Dan Mănuncă Z.
Remus și Radu Zamfirescu comentează cu vervă evenimentele literare, viața revistelor,
ioluși cuprinderea mai atentă, la această rubrică, a activității revistelor lunare si mai
ales acelor din provincie, rumine incă un deziderat La critică se adaugă Cartea româ.
>^as<ă și Cartea strdind, cu recenzii judicioase.
li T.
*» Citat dup. FJciia Stingă-iu, Hrridl* b . !«bn •'o«al rutuâiitac MBHeM". in . lin La iviMdiii". IX.
2 p, 46.
uftirijaLc
8«
căr|i-reviste străine
Robert Escarpit: „Sociologie de la litterature**'
Intr-un opuscul care depășește cu puțin 100 de pagini. Robert Escarpil, profesor
ia Universitatea din Bordeux, no oferă o succinta Introducere in cea mai llnără ramură
a sociologiei: sociologia literară.
Intre o sociologic literară concepută din perspectiva marxismului și o sociologie
literară burgheză, deosebirile sint, firește, importante și, de aceea, prima impresie
care se statornicește la lectura operei este aceea a terenului oarecum circumscris pe
Care — fn concepția lui Escorpit — il arc sociologia literară. Cartea se împarte astfel,
in patru mari părți: in cea dinții se arată geneza și necesitatea, mai mult deci decit
doar utilitatea noii discipline,- In partea doua se urmărește producția literară și autorul
acestei producții (scriitorul evoluția acestei meserii in timp, locul scriitorului in socie-
tate) in partea treia, distribuția, se tratează despre publicarea cărților, editare, liraj
drumul pe care 11 face, spre public, opera literară f partea ultimă a lucrării, consuma-
ția. urmărește raportul intre opera literară și public și modalitatea in care, prin lectură,
se stabilește acest report.
După cum se poate observa lesne, planul lucrării urmează îndeaproape schema
clasică a circulației producției de mărfuri in economia capitalistă. Autorul va observa,
de altminteri, că opera literară Incorporată Intr-o carte este unui din rarele produse
care au o valoare mai mică decit materia primă. Cercetarea poposește deci, cu osebire,
dar nu exclusiv, asupra operei literare privită ca o marfă supusă acelorași legi ale
circulației mărfurilor, legi care guvernează economia capitalistă.
Subliniind această perspectivă, tipică pentru cercetarea literară burgheză să mai
observăm că, făcind istoricul dezvoltării noi: discipline, Escarpit li găsește Înaintași
la d-na de Stael, la romanticii germani, care vehiculează noțiunile de Volksgeisl și Zcit-
geist și, in sflrșit, in teoria rasei, momentului și mediului, a lui Taine. Nu este uitată
nici contribuția marxismului, deși clasicii marxismului, crede Escarpit, s-au ocupat mai
puțin de influenta societății asupra literaturii : sint amintiți totuși, printre cercetătorii
marxiști fn sociologia literaturii, Lucaks și Luclen Goldmann. In sflrșit, autorul amin-
tește de lucrările de critică și teorie literară cu tangentă sociologică, dar cu tendințe
.formaliste' : in Germania Schukiug, cercetător al sociologiei gustului : in S.U.A. Kenă
Wellk care studiază limbajul ca element social al literaturii.
Capitolul II al opusculul c intitulat In mod semnificativ: ,Cum trebuie abordai
faptul literar". Autorul arată că faptul literar care interesează, In principal, sociologia
literaturii, este acela care se materializează in carte, Reliefind greutatea definirii cârtii
(de la regulamentele vamale și pină la regimurile speciale) Escorpit Își Încheie partea
Introductivă a operei sale anuntind ca metodă specifică a cercetării, in sociologia
literaturii, ca și in sociologia generală de altminteri, metoda anchetei.
Interesante sint, fără îndoială, considerațiunilc care se fac, in partea doua a opus-
culului, In legătură cu profesiunea de scriitor. Momentul esențial al evoluției acestei
meserii consideră Escarpit că este acela in care, in 1775, Samue] Johnson 11 anunță
*) Colecția *ai*je" Pr^s<-» imivtfdtil rr* -de FrMfit* 1*$ P*R-
90

pe lordul Chesterfield că, după ce li solicitase zadarnic proiecția si sprijinul se poate
dispensa de ele pentru a putea trăi prin propria sa pană, Examinind evoluția istorică
a profesiunii de scriitor, Escarpit ii sublinează vicisitudinile, in trecut (mecenatismul)
sau astăzi (necesitatea pentru majoritatea scriitorilor din orinduirea capitalistă, de
a avea o a doua meserie). Trecind la cercetarea raporturilor Intre carte și public autorul
subliniază raporturile strinse care există intre un scriitor și public căruia trebuie
să-i cultive gesturile și preferințele. Cit privește succesul, rezultatul ultim pe care il
scontează un autor atunci cind, prin opera sa, se adresează publicului, aceasta este un
fenomen imprevizibil și inexplicabil. Escarpit precizează totuși — și precizarea aceasta
Iși găsește pe deplin valabilitatea In comerțul de cârti din orinduirea capitalistă —
că, de cele mai multe ori, nu exista un raport Intre succesul comercial și succesul
literar propriu zis; aceasta Înseamnă, cu alte cuvinte că, îndeobște, așa numitele best.
seller, opere care ating tiraje considerabile, sint, ca valoare strict literară, opere medio-
cre. Ceea ce accentuează însă latura sociologică a succesului literar e insă o trăsătură
comună cu aceea a succesului comercial. Opera literară care se bucură de succes expli-
citează natura unor raporturi convergente Intre autor și cititori. Amploarea succesului
crește pe măsură ce scriitorul poale să fie, așa cum îl dorea Victor Uugo, un ecou ai
grupului social din care tace parte.
Ultimul capitol al lucrării se ocupă de lectură. Există, arată Escarpit. două meda-
lități de a citi literatură, modalități care se interferează arareori t cea dinții este
aceea a cunoscătorului sau a lectorului profesional, acela care citește din obligație,
din neveiu de a acumula cunoștiinle; numărul acestor cititori ca și al cărților citite
de ei este, prin firea lucrurilor, mai redus. A doua modalitate de a citi este aceea a
onsumjtorului obișnuit, aceea a cititorului din masele largi. In această a doua direcție
se Îndreaptă, cu osebire, cercetarea lui Escarpit. Lectura are anumite caracteristici,
in funcție de timpul disponibil, de virsta, de profesiune, de locuință, de condiții cli-
materice. de situație familială și. in deosebi, adăugăm noi, de starea economică. Cer-
etarea e interesantă In deosebi atunci cind arată procentajul îngrijorător pe care
il aduce. în procesul lecturii, așa numita literatură marginală sau sub literatură, cărți
Liră o valoare literară propriu-zisă.
Concluziile lucrării Iui Escarpit sini, din păcale, sumare. Autorul sublinează Însem-
nătatea cercetării sociologice In literatură, evidențiază așa numita desacralizare a lite-
raturii, necesitatea ca acest fenomen să fie considerai și dintr-o perspectivă literară.
Chiar dacă fenomenul literar in orinduirea capitalistă și sociologia literaturii care
,e grefează pe acest fenomen, prezintă diferențieri vădite de o sociologie a literaturii
in socialism, cartea lui Escarpit nu rămine, In mai mică măsură, rodnică in sugestii,
oferind posibilitatea unor analogii, dar cu osebire a unor diferențieri, in cercetarea
-nomentilui literar, prin prisma unei sociologii socialiste a literaturii.
THAIAN L1VIU ntRÂESCt
De lu New York la Ilungaria
A
ițiK New jotktbl a fîungdriâfg" (..De la New-Ycrk la Hungaria") nu este jurnalul de
călătorie al vreunui turist american, precum s-ar părea după titlul volumului, ci isto-
ricul deosebit de atrăgător al cafenelei budapestene .New-York", devenită in anii
puterii populare restaurantul „Hungaria". Caracterul captivant al acestei exigente
monografii — redactată de către cele mai strălucite condeie maghiare: Hettai, Krudy.
Karlnlhy, Szep ele. — se daloreșle faptului că luxosul local budapestan, care a luat
ființă în anul 1894, a fost și este limp de pesie șapte decenii, locul de inlilnire preferat
al artiștilor și, in deosebi, al scriitorilor. Opere nemuritoare au creat șt creează aici
lasicii și contemporanii literaturii maghiaro: Kalmân Mlkszâth, Endre Ady, Zsigmond
MâriCZ. Perene Karinthy, Attila Jdzsef, Gyula Illyds, precum și compozitorii Beia
Bart6k și Zoltăn Kodăly. Aici a compus Imre Kâlmăn opereta .Sylvia*, jucată de sute
de mii de ori in lumea întreagă. Localul a cunoscut și cunoaște pașii unor actori de
talia lui Kalmân Latabâr, iianna Honthy, și Mari Tdrbcsik. La masa actorilor stătea
o pușculiță in care fiecare artist arunca cite un pengO, iar din suma astfel adunată
Om terUte nrliM
91
apoi <iu fost ajutorați, in fiecare iarnă. actorii biilrini șl incapabili dc muncă, precum
«i văduvele și orfanii artiștilor.
Dar au mai petrecut aici clipe, ore si zile memorabile celebrități de pe tot globul
pămintesc, ca Mistinguette, Josephine Baker, Danielle Darieux. Sonja Henie. Thomas
Mânu, Auguste Piccard, Feodor Șaliapin. Leopold Slokowsky, Max Reinhardl și
.dltia alții.
Tot aici s-au Întovărășit. pentru a face filme in anul 1912, JcnO Janovics, inie-
mentorul cinematografiei maghiare, și Alexander Korda, devenit ulterior ctitorul cine-
matografiei naționale engleze.
Cartea deosebit de interesantă ne vorbește și despre doi poeți bănățeni.: Jâzsef
Kiss, care Înainte de a deveni redactorul-șef al revistei *A hdr (Săplămîna'J — orga-
nul scriitorilor progresiști — și animatorul vieții literare maghiare, a funcționat ani
îndelungați ca secretar la Timișoara; Zoltăn FranyO care venea in 1909 de la Timișoara,
pentru a preda — la cafeneaua „New-York* din Budapesta — redactorului șef al revis-
tei progresiste .Nyugaf" (Occident*) manuscrise și traduceri din operele lui Octavian
Goga, Ștefan Zweig, Hugo von i lofmannstahl și Theodor Manoilovici.
Numeroase capitole ale volumului redau umorul suculent al vizitatorilor cafene-
lei. poantele rostite aici, dintre care multe au intrat in literatură. Atit de bine s-au
simtit scriitorii și artiștii ia cafeneaua „New-York*, incit un veritabil boem al lum i
literare, dramaturgul Ferenc MolnAr, (care aici a așternut pe hlrlie piesele .Diavolii.
..Crinul*, „Povestea lupului*, „Moara roșie*, „Riviera", .Teatru in castel", .Olimpia"
,Un. doi, trei', în care strălucea între anii 1921—931 regretata noastră Lucia Slurdza
Itulundra). a aruncat cheia cafenelei in Dunăre, pentru ca localul sâ nu mai poală fi
încuiat niciodată,
Și intr-adevăr, ușile New-York-uiui erau larg deschise, ziua și noaptea deopotrivă.
Sute de ziare și reviste pină și .Nisi-Nisi Sinn Bumm' din îndepărtatul Tokio stăteau
aici la dispoziția publicului, enciclopedii și hirtie de scris la cheremul ziariștilor și
scriitorilor. în pivniță, alăturea de butoaiele dc vin, se înșiruiau damigene pline cu
cerneală.
Doar teroarea fascistă, .cavalerii crucii cu săgeți". au reușit sâ Închidă locahii.
La etajul clădirii s-au cuibărit ofițeri hitleriști.
Este mal mult decît semnificativ că cheia aruncată in Dunăre de către scriitorul
Ferenc Molnâr a fost găsită — simbolic — tot de către un scriitor maghiar. Băla Hlees,
□ulorul romanului T/sa fn HUcări, care in cafeneaua ,New-York* t-a cunoscut clndvu
pe Ady. iar după căderea Republicii Sovietice Maghiare din 1919 s-a refugiat în Uniu-
iea Sovietică, de unde s-a Întors in 1945 ca ofițer de rezervă, conduclnd luptele de
■liberare a tipografiei Alheneum și ale unor clădiri printre care și .New-York".
Renăscut — asemenea pasării .Phoerlix' — din propria-i cenușă, restaurantul
Hungaria a preluat, continuă și dezvoltă tradițiile progresiste de cafenelei New-York,
iar volumul închinat este o feerică epopee, dar și un document istoric dedicat arte*
și literaturii maghiare.
Cartea, cuprinzind aproape 300 de pagini este bogat împodobita cu ilustrații coli -
rate, infățișind sălile somptuoase, statuile, frescele și, nu In ultimul rînd. portretele
< clor mai de seamă clienti ai ilustrului local.
L. DUNAECZ
Simt und Horm. anul XVIII, nr, i
p
* arcurglud in cei optsprezece ani de apariție o cale evolutivă cu numeroase
salturi calitative remarcabile, revista Sinn und Form (Sens ți formă,) editată d-
sectia literară a Academiei Artelor Frumoase din Berlin (RDG). consacră primul e
। aiet al anului curent problematicii romanului modern In literatura universală. Caietul
4 va continua dezbaterea, precum se arată Intr-o adnotare a redacției, tralînd înde;
sebi problemele romanului contemporan din cele două republici germane, cit și din
literatura sovietică, franceză și italiană. Programul acesta, avind în vedere valoarea con
tribuliîlor din numărul prezent, făgăduiește să deschidă perspective generoase, permi-
lind cu siguranță concluzii critice Întemeiate.
92
<arprrăi*le MrAlnC
Numărul 1 însumează in total 280 de pagini si este alcătuit aproape in întregim.'
din articole teoretice și fragmente de romane de Romain Rolland, Miguel Angcl Astu
rias, Mykolas Sluckis. Tamara Motiliova. Robert Weimann, Michel Butor, Manfred
Naumann, Mary McCarthy și Andrc Maurois. Ca remediu Împotriva uniformității se
inserează poezii de Hugh Mac Diarmid. In traducerea lui Arno Reinfrank, Ștefan Raicko-
vie. (traduse de Volkor Schwarz) și Jan SkaceL în tălmăcirea lui Reiner Kunze.
Totodată se publică și un dialog al redacției cu Heiner Mtlller, dramaturg german
contemporan, despre munca scriitorului In condițiile actuale ale împărțirii poporului
german in două state cit. și traducerea unei discuții intre Pierre Daix și Alexandr
Tvardovschi, publicată inițial de revista Leltrcs ftanpaises, in care poetul sovietic
explică metoda sa creatoare aplicată in poemul VasiH Tiorkin.
Din materialele teoretice publicate, de un interes deosebit se prezintă confesiilo
lui Romain Rolland despre munca sa la romanul Sufletele vrdpfe. Asistăm, de la ger-
minarea primei idei creatoare cu privire ia personajul Anette Riviere pină la Finisarea
romanului in centrul căruia se afla ea. ia toate etapele muncii scriitoricești, avind
posibilitatea să urmărim pe ramificatele căi ale asociațiilor cu celelalte opere ale
autorului, procesul de amplificare, rotunjire și realizare artistică a motivelor, rod al
unei lupte incrtncenale pe masa dc lucru a romancierului. .Nimic ceea ce stagnează!
Viafa fn progres/ Imboldul de înaintare/ fneu ți tn clipa mortit, valul ne duce/ Încă
in moarte vom fi in rindurile din fular, aceste cuvinte normative ale activismului lui
Raimcn Rolland, desprinse din textul romanului, pol fi considerate și ca programul
•stetic al creației sale. întruchipai in acest cel de al doilea roman ciclic realizat de el
Pagini interesante prezintă revista și din romanul Les Brasiers (Furnalele) al
scriitorului muncitor metalurgist Roger (Jialeauneu. Ca metodă epică ci preferă scena
amplă, cu dialoguri detailate și cu schimbări dese și rapide de decor. Se obține astfel
o imagine dinamic accentuată a vieții contemporane, cu graba oamenilor din centrele
mari ale Apusului, cu mnșinlsmul dominant și cu superficialitatea relațiilor, cauză
invariabilă a Însingurării,
Situația epică și lipul romanului se intitulează studiul iui Roberl Weimann. care
încearcă elucidarea problematicii vaste a eficacității romanului ca gen literar in lumea
contemporană. ,C<i sd ne folosim de o imagine: romanul zace azi fie pe televizor sair
sub televizor ; in bib/iotacd el se alia fie in fn/n son fn dosiri descrierii de călătorie.
■> biografiei șl a memoriilor', stabilește autorul ca puncte de plecare pentru investiga-
țiile salo. Ca situații epice, cunoaște trei: epică autorială, povestire la persoana iutii*
si modul personal, aceste din urmă rczultind din varietatea narațiunii aceluiași fapt
văzut de mai multe personaje din roman. Există totuși și forme intermediare, se arată
mai departe, fenomen cunoscut Încă lui Goethe, care impun in cazul unei tipologii,
o gindire critic științifică nu fn formă de lanț, ci concentrică, radi al 3. 1n definiția tipu
lui se va ține seama deci util do criteriile modului povestirii cit și de substanța epică
■ a atare, prin care se vizează de la caz la caz perspective social-istorice mult mai vaste
decît cele conștiente povestitorului.
Mantred Naumann analizează pe 26 pagini de revistă situația eroului in .noul
roman: le nouveau roman', apărut In jurul anului 1956 și caracterizat prin tendința
anti-eroii, respectiv a anonimlzării eroului; tendință ce a necesitat o tehnică de naralic
nouă, contrară tehnicii obiective a romanului realist cit și a celei .eroice' din romanul
existențialist, Contribuția iui Nathalic Sarraute prin opera el Tropfsmes, a lui Rubbe-
Grillet și Michel Butor cu preponderenta epicii la persoana a doua, este studiată cu
multă alentie in rațiorl cu .limitele* prozei lui Proust, Joyce, Kafka, Mușii și Gide.
în totalitatea sa ontologică, numărul prezent al revistei Sfnn und Form rămlne
reprezentativ pentru problemele reperate din literatura vastă a romanului conlemporan-
Lipsesc totuși autori util dc caracteristici pentru noua literatură din Apus ca William
Faulkncr, Albcrt Camus, Hcrmano Broch, Lawrence Durrell șl C. P, Show, In absența
lor, perspectiva ni se pare săracă, iar preferința acordată reprezentanților .noului
roman' discutabilă.
ANDREI X UNIX
firii-rewlr Mti»?
93
!
miniaturi cri tir e
DOUA REVISTE NOI
La Braiov a epdrttț Aur* iar la
Ptttxrf Arpn-.u! Docte jfFt'j/e .noi,
di'n rtauâ rrțiuni fafl*/i*OGrtt cu vechi
rrad ții, rin te MWlFiirfe /a f"»4»nf5-
fir« rtelii iwaifry CNftm'A ^nrfrefc
puMteaJ i( In numerar J jl 2, ne în*
fwrrrrute/i'd^^ ți rcarIudri
din ngianiU t« *TO|fh l«r. j^nu-
M|l nle pcteete^. i/d *1/7 /«e^e ce.
£«fr remarcati nit rit*/ tețflre-
taal aJ prie^rfer numere, aflfrittl de
fwle noi, ie/en^die. «fc an pcni-
biiiiăți de afirmare prin apariția
proaspcretor tribune.
Alături de Iftwf «re, jHare,
pubtlrj pewfrH p'fjqd lemnea-J
xcril/wf cunareufi din rr<i'uni/e re-
aptrtive As mttttiMra din papi iile
Aurei pe Cbc/rAte-Men rente. cuZp-
nl rolumulai Pt-n irhe’Mrea oirhi,
pricit cu atfra c4llrrtf fa ^xvrf/r,
pw preMf de Tudor Arfbe^ ti
Ladon Mr/tn. Pwuf a aenrraț mt-
mcroose poezii dnpâ Eliberare In e?f*
manuAirr.'/f ojterDre
Ctaw ori Um eftlt In Vl*t« Ro-
■tMMOi }J Oiirrai, h primii
numOr ni Âtlrti. CAercAfacu* Fn-
Itf4 PH^ffcd PMfiitat Po^nruL Irod-
flrt Mtlr|, Revoluție. C.Tri linii j| un
de int^re^t ar-inh Blau
4 Arfhpri, Fot din p^rinife Aalrei
«j amterl *i lUMffr atior ieriberi.
bucUrfndfi-mA ch-i retnrfinfțc! Fe.
rdnn ffta'e*. Dnrie Mafheru, Petre
Ha mu, ren cri, Feniff	fn re~
fhta Arfle^ rt<> r^l"*tlnit pe iwițd
ne Fhru MîbA^xen, pe Aurel
hrdaeAe^ Gabrlel Țepdco. Ceorjrr
Pian.
fn Cuvintul de teCcpaf, fon Lupu
spune că ,,Astra ra fi « trjtamd de
afirmare a cetor mai valoroase forțe
tntelecrurte din enprfnml rtfîunu
Brațoi*. far Arpe ui ie Ufd/eteiT
»*f fie nrn idAfter al construcției
noastre iod ale u cuittorrte In c^re
ri-țt poală aduce partea for de
®*nai de tn^prwirf» iii calfe, fi
zidari, țf meșteri*
Primele numere ale noilor re-
riale itni bogata in promisiuni. For*
iele culturale extenhi tn regiunile
ter ne Ineptei încrederea ei Iu' ror
PMf* IWrpifji/ »^MiIn|elr.
akdal
CENTEN MWL ACADE-
MIEI REPUBLICII
SOCIALSTE ROMÂNIA
^cdifrinjff ffepaA.Ur1^ ^aețalijXc
Jtanrârid, înai'firT for de cullurâ fi
rtiinf^ din țara aaatrrf, a împlini/
O iută de ani de eait/enfJ, eteni^
ment rare, în 6a« ffaririril nr. 380
din 26 marde a.fr pa fi rifrbdror.t
pe filau na/ittnal între 26 septem-
brie—*2 oc~i>0i&F4f TW6.
£a 1 aprilie 1866. In pr&pttnerfrt
lai C. A. ftareftir Loco'enenfâ do-m •
rrearcJ a apro/^ar reitufamenruf „$p-
Litercre Române* meniți 16
iiobîîtscă titf of rafia gramatica lim-
bn române ii Jil fn/MmeAie J un «fie*
|c»Ad.' di limbii noastre. Primii 16
mrmb'ii al jac'erorii ttu foi/ numi/i
dintre perjorraJililUe 1 imputai din
foaie refittnîle țârii,
Prfmo întrunire a membr.'hr j a
țintit Jii sala Ateneului român Ja J
J867 cind s-au aprobat fta-
tirJele fi s a seArntbar Jcj^rrmirea
. ■S’eeicînrM ^carfcmJrd A<’>mundM,
or^an/idirâ tn ffClfMttt; litrrar-
tifohpîedt itroricvarbealaeică ii o
ji/infr/or jtdrnrd/e. /r» on-uj 197*1
torte‘ales s-a tf ani format |n ,,Xe4-
țfafttfihAi^c irjixo
tara oreanlea'or'Ci fî meroda rfr in-
cta prin țedinie sdpfimînafe dc ra»
manlcd/i |f trifanf dr^cndre artunte,
De unde fa nceput t a ocnpei hip
mai' ca prnWriwr /rMtaffet. in de-
rnrtul anilor Academia ramând fba
Idrflt aeriritptev pifucind un apari
poziție Ia dezvoltarea ftbnfrt fi cul-
turii r&niânCKli, iradierea pri-
melor tCrieri românești', editarea do-
cumentelor privind	noaierJ
pafionaldt sfădii de medicină, bioto*
pie, fiiiedf țhțanlf ț.a, Acndfmia
ivmând și-f derfifurat adiritajea
.'a nceput fn elâdtrc# l'nirersiriții fi
ebia iprc i/lrjifuf veacului trecu/ I
» a piu la dispoiific ueiMala rt&fira
din Calea PrCfwkh «n<fe f a în*
îtaiai WA.'^eca, tel mai valorai
fond documentar privind istoria ți
eatfura noastrĂ naționali,
Dintre membrii Academiei Rt><
mâne pind iu primul război n.ondiat
au făcut ptr/rt » perjouaJFtâtf fcunâ-
|«ie ci: 1'jcenfi‘ii fiair# eunoMutul
luptelor ntrl>onai. nnmit la 22 aprilie
1866, Andrei Mocioai, aamfi te
22 aprilie 1866, VmHc Mania Jin
Lu/rof. autor de scrieri it-torice ți
dramatice, aici te 12 lepiembri*
1976, dr. Pare] Vuiete, medic «din
Fteuieara, «irferni pnmrtar M-rteri
meifi'cate românefir'i. of CI te 2 fuJie
1879. dr. Atsnatie Mvin-MaritntKU.
awrat ff publirtat, cuitfâtar 61
fededorutai nmdneic, aici ta 22 mat
fit I98if Sînaion M^ngiuci. jarfa jj
au/or rfe rcrieri f/lalopiet ți iiiorin,
otra te 22 martie 1890, dr. Viclor
Rjlieț, joiajiiai ea renume cjeropeu.
atei te H martie 18^3, Nlcolia
Pc*p/^, pre/Ctar dc teminar ți opal t-
p ii cop de Co/anJibei. fost depui a:
te Jte'5. par/ici'pani te teptate na-
ftenafe, aarn/ Jr aritedlr fi jtudll
privind diferite documente ale trt
carului i»urar alei la 8 cptUit t&rt
Ene* Kodu-, profesor ia seminarul
din Cacrmitbes, redactor te zrdr«/
TftefnFul rcnUn rffn Sibta, «ilw
d-- tebTtt fi nuvele, rtiptruatt de ista
rit lileraturii române h twfcfcn
ifc pariit pnparare dan AnAtu, «Jri
mrni^ru corejjwnde'ir la 23 martie
ito4.
Iu anul 19/8 din mițictîva Pa^
dulăi Corn uniși Român Academia
romrruil u feți rm/f/r^izoiă pe barr*
noi socialiste fulmd o denvltore
muDifu-creJit, far ccreeitset țiiinp/t-
câ strins fcpatâ de problemele pro
durției a fall cuintd te F**te ra
marile țiilnței, xehnirti cnlfJirZi.
M Cadriil Academiei ieCretiă
cileia mii dc iavanți, oameni dc
»rite|d >i ttrHMtdirff foaie enerfd-
te crraJoata ele pape/utei AMEfu.
teicrdrile iar ji patfirajiite 4rade
miei au ridicat prcuigiul ț/iitiței M
culturii n&asire pe cele mat liutri*
CnfmJ țiiințificr	ip/icifnc *
■raflduîln cd te perioada 196'j
—/965. Fdilir/a Academiei o publi-
cat rUluH tnjr-un iiraf torni
de 9 HO 730. exemplare.
La Timițoara funcțianeatd o
Bată a Academici cu scclitle de eAi-
uue, jeftaietf. medtejiu. itegvutted,
pedolopte ți laboratorul de biuio/rii
imimatet te Care academicieni.,
membrii corespondenți ți cercetători
fțiinfifiti act ir razi pentru drn>ot-
tarea tuturor ramurilor economice
din rtfihnt fi din reali fara,
94
MintelllH CfWr*
CtattWtM Aca
damiet Republicii Socialiste Kp-
wiânja ie orjani'-iT de un Comi-
tet național compus din personal.-
tAți de jmmd ale vlelii noastre pv-
Utice, științifici fl culturale. Dintru
manifestările organiza'< Cu «rc« pti-
Uj menționăm: edi^rcn lucrării
,.Crn/r narai Academiei Republici
Socialiste România" oglindind rea-
Utârite oamenilor de știință din A-
cădem ie. fixarea de plăci comemo-
rativa tn locurile in care au f/iif
fi acihaf franlasi ci științei româ-
nești, emittrea de Umbre poțtale co-
memorative eu f/mlaji ai fiiinței
românești, emiterea anei medalii fi
insigne a Academiei, realizarea unui
film documentar monografic privind
aspecte retrospective și actuale din
activitatea instituției, organizarea
de expoziții pr.oind dezvoltarea vie-
ții academice româneai și tclaliză-
rile Infăptaîie in anii rr^întufai »-
ciaful.
Scriitorii, oamenii de jtiinfd ți
cidtur4 din regiunea neutra tor fo-
losi derigut a^ea priit/ pentru a
tWi tn articole ți studii eorifibu-
fia aduși de academicienii bănățeni
in fapzo peru.ru unitatea nafipn^Iâ.
dert alezau culturii fi ;ființei, calo-
rificind wt/rt tradițiile progresista
ele gindirii bănățene.
OCTAVIAN MLTEA
SESIUNE
DE COMUNICĂRI
ȘTIINȚIFICE
O u^iM fi interesantă munifes
We științifică a fost organizată
în curtai Unii mai de coidngrrca
A f vigului regional Ated. Inițiativa
este eu atit mal meritorie ca cit
este vorba de prima sesiune de co-
m&nleAri științifice de la In/u-nfarra
•nuzeuiui arddeon (1892), Cete b eo-
muntedri prezentat* — roade ale
unei susținute munci de cercetare
desfâfurati în ultimele Juni — au
(oft axate, prin excelență, de pro-
bleme totale, fa baza iuCrdrifor >rfa4
ideea valorific Arii unor aspecte ca
raci eristice alt vieții istorice ti
callurabariistice arădent.
Dat fiind faptul eă muzeal d.n
IraJ se află fa a pn'znd asemenea
manifestare, apreciem — penfrK ori-
entarea de Orsamblu — drept ne-
*	— eoman/carra „Elâpele dc
lezrohirc ale Muzeului rciienal
Xrad" jaUimUd de muzevgfufat Kh»
Nicclae. hiortgui muzeului — ndj-
<uZ 4> defd ca deschiderea, fa 1892,
-n clădirea Teatrului de Stat, a
„Ma^rufac de relicvii (818—
— este înfățișai de a lanțul celor
mai însemnate momente ale aciiri-
lății talc. Din 1913, muzeul este
mutat In Palatul Cultural, ctur.ei
ronstruit. lnfiinlînda-sc M riponiu
ie arheologie, istorie aratului și
artă, Eliberarea reprezintă o mere
cotitură fi în viața mustului adu
cind cu sine c/tiferea HumJralui de
speciali itl, reorganizarea expoziții-
tor de bază, IncepCrfa wior cercetări
organizate tar* duc la sporirea
prestigiului ins'liuției fi specialiști-
lor ei. Referatul isbulCft* zd ofere
o imagine clară, fa xl, fi fa pri-
vința activității din ultimii ani a
Ctlor trei secții existente astăzi
(Istorie veche, istorie modernă fi
contemporană, artă).
In ..Misiri țirinețtl In Iodul
iudr| Arad. în anul 1920". Oho
CttfllHr. referindu se In interesante
materiale găsite fa arhivele focale
li fa presa timpului, eridenliozd.
iapă prezentarea situației voCiaJ te^-
uranice, aspecte ote unor mitcărl, din
anii de după primul război mondial,
cere ou aiul an larg ecou îndeosebi
fa părfile Hălmagiului, Sabinului
râu Garahomț, Ranăoară, eu ocazia
elcgtrUor electorale, fn aVrumcnp-
prfa Radna, Șimand, In eu litanii iți
impun candidați dt-ai tot eare-izbu-
(esc să tnringS remarcabile perso-
nallrtfl politice ale timpului, ne^c-
iltlndu-se măsuri energice Jin par»
tea guvernului pentru linijiirea spi-
rifflor. Tor din domeniul istoriei
este lucrarea ..Cu privire fa ruinele
birericii din frndaliAtntil rliupjuriu dn
fa Cfac«v^| (Vfadimiretcul * sem-
nată de Egon Dărn-tr. După parcur-
gerea literoturir de specialitate pri~
vitoafc fa oceiz imporfunJ nwnumrnr
istoric de Ungă Arad, subtiniindu-se
că certct&itc de pină acum nu an
fab4ttr ii e*ucideze probleme, *e
emit anele considerații te/eriroare fa
origirten momentului, In a/uîurai
efarinda je fotocopii, schițe
ete. de proveniență mai vtche sau
recentă. In eontiuiie. se arată ci.
tolufi. confirmarea justeței unei pd-
reri sitn alteia se ea face dnar
prin săpă'uri arheologice sistematice.
Legate prin tematica fi confinu-
iui lor dc anitertarea — fa 1965
fi J966 « a doi scriitori români,
cele două romanuări de istorie lite-
rară in mrrltui de a completa bi-
bliografia prin eofobotâri, țari lo-
cale moi puțin cunoscute fi de a
încadra, ti'odată, aspectul local în
cei general, național. De pildă eo-
murslcnreu trei Ovidlu Olariu despre
..Vecile Alecramdri ți ,.CTni*cui gin
Bei latine" lntr-e rerlctl arideasi
din • dimt junllate ■ reculului «1
XIX-tea", pornind de fa premierea
poeziei lui Aiccscndrî, tn maî Î878.
Ic hforitpellier, urmărește ecoul tih-
nit de acest eveniment, considerat
atunci de importantă națională. în
preta locală, interesant de obten-at
cdr indiwr. prin teprodtsțtrile din
presa românească se poate constata
fi reacția românilor de peste munți,
uneori, comentată chior Se mențio-
nează an materral (..Cmslderațiune
aiupro Ctniecului latin") de primă
analiză a OM/inutuIst poeziei folo-
sită fi drept argument al dovedirii
latin ifnțli poporului nostru. Voi
importantJ Re pare însă precizarea
— uduerrjoaze jl a nnet ee/ccrari t;'-
btlograK-r — pn
cerca în A'mta latină a odei, publi-
cări de revista „Biserica fi }coala~
fa iunie, este aatcrl&arA traducerii
din „Catetei dc Transilvania!", din
iulie 1878, cunoscută pini fa p«-
ceai, dirjw fadreaffa fai i. Chendi
din drept prima tălmăcire,
.Numeroase colaborări la „Tri-
buna* fi ..Rumânul" ilni Menffanare
de îiun Nkia fa Incrazea ta „C'cs^
b«e ri Aradul". Jnire altele se fa-
tl/nesc poeziile ,,Craiul neamului",
„Concertul primăverii", „Scrisoarea
Iul Firdusi", „Furtuna primăverii"
fi altele, alitari de țefsuri originala
gâiindu-te și traduceri (Dante, Ce-
mocni f, articole, fn paginile Ruaal-
nuluh fadeMebf. Cejbuc pnofa fi des
rizat din. manie 191/ pini fa apri-
lie' 19)2. De altfel. duofl cum se
arată de i. ăiitin. G. Cotbtse a fi
vizitat fa deeazfa perioadd traiul.
fn comunicarea ..lalian Toadcr.
pictor arădean diftifa c*le doui
rMbnafo mondiale". Horia Medea-
ieanu pometle de ta aceeafi idee ®
ertdenffani efanirniafai foeei. As'fei
rolul fruntaș deținut de Arad dapC
primul război mondial fa detvolrareg
ariei românejti din Tcenritvenle este
hor irit, printre altele, fi de multi-
laterala activitale, de Sff de a*i, a
piciorului JutrOn Toodcr. Ce pictor
laic, el rezumă mersul Insă si al arfei
r o mân eiti din această parte a pa-
triei, de fa o manieră academistă.
deprinsă fa cercurile b.r do pe st ane.
Ia 0 tratate mal liberi, In care Ct-
foarea clftigi fa i«rc®in5«ar<, Ca
pictor bisericesc, ti ve un loe al
fa n./Ke/.«e d^ rteclorifizate -•
artet bîtmflne din Transilvania, alt
tari de Smiftbchî.
Lnitictiva Muzeului regional Arnd
o considerăm oportună îl nidifdsim
ei — faerpu/ui fiind făcut — ctr-
cetătprțț arădeni (acestora ar fi
bine si ti se adunat, mai mult decit
pini acum, ți din alrț muzee) Ifl
ior face un bun obicei fa a prezenta,
periodic, rezuL'atelc muncii tor.
OV. M. V1RGH.
DOI PROZATORI
■ O suculentă povestire zrm
neazu Teodor Mazilit fa rtumArnt 27
(iulie) al Luceai irului. Un tinăr bur-
lac care se desprinde cu greu de
ipostaza tunerfir-{aliidții, a dezechi-
librului, rrgăsindu’fi polen fele sa-
JleteHi }i omenia. Prozatorul in
fuiore eabrtt «Mnâfaarca efMfai dc
propria sa personalitate, nu-11 etn-
lureaii ironia cart, chiar dacd nu
a întotdeauna spumoasă, t. fa
schimb, reconfortantă. Simbolul pd-
iăriei pierdute, care sugeteniA da-
baresarto de însuți aeet altet-ego
superficial fa care a persistat anul,
este cu finețe fi Fn crescendo in-
tuit ; „Itanetrr conrinua si -* »ub-
®in«e pe a*HMM « ți cuia a ar Ei
vrui M fi ic nici cl inWți ci ■«
MbfUineazâ- facerea. w| pulin prin
Iraudl. ai «c eliberez de erori *
Ptnefiirca ruccrcfte, in ciuda vnor
95
«fraeuritd|i de (rată ««m 0 uuai iw
•wozf prea mtutiai pr^tț ^rfn
Uit.
■ Nicolae Rreba* We Un pr*
tafor capabil de surprize. După
Franelara, om roma* care j< da-
tata net dim/r-o urni de apariții
ale ilutrtter pnfiaitri din alzimll
mi. ei iucre«J reeeui i« « doua
rarfe. romanul Trt atomii •tlprnb
tar. «fin care 4 puâiirat un frorment
în nr. 56 f iulie j ol Gmeiei li ftrx*.
dccH ^rajmrnr "« rfeiminle părerile
formate asnpra «m«i prozator plin
de tigoare, * <*f*i epică pulsează
de ten salin tleții, un proiatot pr
nre-J limfi e«l are permanent «M
ie comunicat. Frcgynmral surprinde
dtera episoade din existența o două
personale, evident, încă nu în- iaf-tf'
UisTra lor definite, dar ale e Ar or
COn tururi rpîriruato M desprind, lo-
teji, pe aloCnri- Ceea « imprwia-
«tarif «ici f*te oceas'ă ni^fSft in-
terioară a croitor ful Ureton, «ce«j-
iA pa iere. «3 «ic*. *u/t«R«<4 •
croitor idi» de 1 u< arttodeUni prin
ample li «a foni 0*0'0 tafitoedi j«u
colori <motorf« amintește aici de
Francisca) aerai aproape baroc al
acestor ample comunicări intime,
grotescul unor personaje seu trenr.
Ironia de buni factură, Incărcă/uru
m o viriM >i eu a proprii,
as graviseTca unor probleme con-
frmpotane răi re care proza noasim
tinde, dar înaintează destui de di
fieif
ION ȘTEFAN
CONCERTE SIMFONICE
FMvrawafca de utat Banat ni a
oferit publicului spre s fir fitul ita
flwii 1965—I9W un jir de concerte
rcufitr. O impresie trainici ne-a li-
sai personalitatea artieiied dUtimă
« pianinei N«Ebu Cimy 5*e/anfJUa
din Republica Populari Polonă, Re-
zum ir 1 In Jameo mniicaM jaieAnafta-
rwtd mai «ier cc 0 latarpretd suJen
rlci « lui Chopln, pianista a datat
partea solistici « CancerlalHÎ tn mi
Minor (op. 1!) ca 4 wVfiwuJor^
iinpundfoure. cu o frazare fi dina-
mici subtili. Am remarcat 0 trăire
sinceri, dar rcfiWd, o totală ob<
imfl 4 fcnrimentatiamirfui daferot,
f ademenire uneori tn redare« mu-
jicii «acertul mare poet ai piuitului A
La mecetul soIiiJri a conrrihnJx di^
pMn oFcflnira diri/«M de artistul
emerit Nicolae Boboc.
l’n eveniment deosebii ai t lefii
noastre muși cale, Festivalul V, A-
Mozart. a aeut loc cu ocazia împle
nirii a 210 ani de ta na^erea fi a
175 ani da ia moartea mar țiul cla-
sic sienet (1755—1791). Solistul
danci Erlis/ fitlmer Ptterstn « M-
celot mai cu teamă prin fatiii(Ur
sale pianist ir e, prin siguranța fi
der ini olt ura unei tahniei eieetatr
firi a revela iu4 U toati sdineimeu
dramatismul fi emafipapnia poeztt
4 ddmirabnuhM Concert (n r» mi-
mar pentru pian fi Orchestră (K. F.
466) Programul fțstiealuini a me<
"caprina dnad lucrări oocal simfo-
nice: Misea breeu I» Re mafoc
(K. F. 194) tn primă audiție ți
neasemuitul Ae^uifm, C/Jimui tnua/
al Ittl Motor*, parcă ar fi reversul
tragic al sțnindțHH Flautului fer-
mecat — cea din urmă operă « ta
— este pătruns da actla/i înalt
umanitmr de aceeași încredere I»
forța eticii a emulai. Această tgu
duiroara capodoperă a fast tăindi
cită sugestib de ferul mint, Orchestra
ti erartctul solițtilar Adriana Ciuda,
Viorica CortcsGuguianu (laureata
a mai muliue concursuri intemuțio’
nule). Paleulin Teododan, artist
emerit ți Marius Sola, sub baghete
rampțrțntâ « dirijorului fificolae
Boboc. Corul Filarmonicii, bine in-
strai/ de Afircea Hoinic țr ft>n Re
mdnv, s-a afirmat din nou prin fru-
musețea si emogcaitaiea vocilor, prin
tnssicalllatea aecuțlci. Dintre sdifti
s-au rdcteoai mai mult glasurile fe-
minine cu timbrul lor pliu de edl-
durd. dc străluciră, fn sonorităliie
întregului ansamblu am fi dorit MO-
•Vi o dinam ied mai difemilatd, to-
tuși Infetpratprca ambelor compoziții
mozortirne, foarte dificile, trebuie
considerară ca o realizare valoroasă.
IG/nitorui concert simfonie, eu
tlndrul și ralentatul dirijor perma-
nent Alexandra Snmski ta pupitru,
ne-a r cad as farmecul mstilcH lai
Motor/, Am ascultat cu plăce/a Con
certul pentru flaut ți orchestră tn
fie major (K, V, 314), interpretat
de Mihai M^cca, (șef de partida
in orchestră la acest instrument), cu
o tehnică lugrifltă ii o impecobiM
puritale a stilului, A doua solistă a
ueertui concert a fost Cornelia Fn-
sile, o elevă deosebit de tasostrată
4 Școlii de muzieă, 4 cărei dezvol-
tare este urmărită cu interes încă
de la clrsia copilăriei sale de către
eergurlțe. muzicale timișorene, Acei
care au ascultat’o cin tind la vioară
fi care jda ci incepind din I9S6
t-a pjrjrnint cu mecri la toate /«•
tinaiar Je repii^iicme ale școlilor de
artă, au ajrepftrt muți de Ia această
ilnâ/A, ftt aercwrj doid i«4 Come
lia Fosile a Întrecut toare așteptă
file, interpreti-nd o compoziția airă
gdtaare. frwtf reușită a profesoru-
lui ei, Concertul pentru t‘wi și or-
eAeiZ/J de £vgen Cateanu, iar apoi,
bine cunoscutul concert dc Fglix
Mendelzsohn-Bartholdy, cu o preci-
zie tehnică, o expresivitate și un
temperament vihtanș care iw «» »•
mit in egală măsură. Este îmbuca
n*r«r ed din orașul nostru fătat
asemenea talente din cat se aur
forma viitoarele cadre artistice zob
Indrnmctca atentă, multilaterală a
M«r uuejiri, rum este profesorul
ii cnmpoti/orul Cateanu. Filarmn
mea de stat tiana/ul tfi are de
asemenea meritul tn sprijinirea tine
taior ralen/o.
Am dors să savurăm in witor
mutre coneerte simfonice dc neeoați
ralitate, cu participarea anor soti^t-
renamifl sas a unor tineri eu dnenri
muit pnmipitoarr
1. F,

REALITATE
ȘI ANTICIPAȚIE
Jnftlnlsea li/ors/urri ce țtbnfa
prilefeicște Gurici li >«?■?« (nr.
f?/713) m număr bogui In idei fi
imagini, un namAr eatț caută să jur-
prinzi ctt mai larg fi mai la ti
fenomenul. 0 Încercare oiemănătoa
ro, la ot/e cwdanate Atv gur. a
făeut nu de mult și r ei uza Seoo
Iul XX.
Gunla literari se dedici In
principat problemelor pe carg ri-
dică Uterarura țtiinfifico fanta'fioă
de le noi din tară. La ancheta Rea
IFtale anrMpatie idrpund perrwja-
iprdti ea Bdmond Ricotau, Mihai
Brniue, Vladimlr Streina. $t. Au-
gauria Dojaef, (fina Cnuiea, Edear
Papu, Se fac bineînțeles cflrmofil
valoroase, deși cele cinei întrebări
cer prea muie pentru e aneierJ de
"temenea dimens^ni, trA.vclnd to’uti
prea puțini partielpanfi In disca/ic
La numele amintite sar moi fi pu
tUt adăogo ii ftfrra munc eunascu/r
in domeniul iUeeotaril rrmănețti de
anticipai ie. Pe o contflbatM itiut
largă ți mai ta obiect zw fi rrw-
nil apoi ți 4 conclude, a rtrei lipsă
se face simfite.
In general se poate observa a
lipsi dg sudură a moterlaiulai p*
care t aduce numărul, Muteriahrl li
tergr e bine susținut de .„ineditele"
F. Fciculesen si Uiiu Dragomlr.
precum ți dc pores.'Ireo rerelatoarr
* fai Alexaadrts Maerdanxhi 0«4*
■te—Pueilk* Drcndunuf^r. Dintre
ceMatre eoni elba fii rrț-ne atenfia ta
rhip demebit spiritualul rrportof al
ini Sergiu tărcășunu, Hrtlisnia! țel
mai real.
Cronica literară este dedicati
pe bună dreptate volumulai Iul Ion
Hnbana. Viitorul a început teri, o
conlrifcupe rat>r<M51 Ia rttnocjjrrra
aprofundată a acestui gei mutr în-
drăgit de cititori, inJd botele de iec
lari puteau cuprinde mai mult» cdrfj
dintre cele apărute in ultima Ort mo
tub semnul acestei specii.
Semnalind numărul acesta «4
CuMtai literare, cjp/tmdm șl au
leaiimw de satisfacție, dor ți un
regres pentru ceea re tc patra fpr'
mni mnJt.
S. CSRBU
'rinialnri erltie-
96
COMITETUL DE REDACȚIE:
ION ARIEȘANU, NICOLAE CIOBANU, ANGHEL
DUMBRAVEANU (secretar general de redacție),
AL. JEBELEANU (redactor șef), ANDREI A. LILLIN
Redacția:
Timișoara
Piața V. RoaKă nr. 3
Telefon 12026
Administrația:
București
$08. Kiseleff nr. 10
Manuscrisele si orice
corespondență scrise
alteț pe o singură parte
a hirtiei cu Indicarea
adresei exacte a expedi-
torului, se trimit pe
adresa redacției
Manuscrisele
nepublleale nu se
restituie
Tiparul executai
sub comanda nr. 1517
la întreprinderea
Poligrafică Banat,
șir. Tipografilor nr. 7,
Timișoara —
R. S. România
Lei 7.—