□ rizant REVISTA A UNIUNII SCRIITORILOR DIN REPUBLICA SOCIALISTA ROMANIA Timișoara CUPRINSUL $|t/oa /ofwrîn Dorno?* Fintîna. Femeia din oglindi. Abseo|i FerMiea Forumtactr ; Note JMădufar Destin , , , e T , r Aodu Cdrucctr Z.4pM* ți lliriri. In inilmpmarrs liliacului. Narcis r» Mi'/oro jcm r Se ax A de tuamnl cu plnalr a B B /)im. AkAIHf* FecwradîUSi Arii pwtici . Grigort Arbore: Amlaii Horw ZiJie-ra: Ața se intimpl* ia «egilembrlc . . . ♦ Ceofge Sura: Radina. FaU ....... Pan Comori*: llnrnuag. ....... Lab/cafca Comeț: Primii ara tîiniMjrie ..... Dumi^n Ureche: S«avr1r |«râ soflmr. Vînitoare «ab apă Troum Dorgojan: Pygmallon. Ochiul, Mixtrira pewr4nț4rlal> noclsrnA dn .V. Cacaru.' Ilir Morom^le ți cauzele aotndrmi«iHkcirii , , Faiiie Petre Foti: Varianta ••••♦♦ Sabin Oprea nu: Lwi^c. «pre tine, |une< .... Ion Imcu Lefter: S»*s ^mfolulsi ..... I. D. Strein: NIcoIm !•»*«* fi Banalul . , . . . 3 5 9 10 11 13 17 I» 19 20 21 22 24 26 30 35 35 36 37 inubiani. Vârî ți Imn Iha lilfrn!uf« uxitffialâ Ruiner Huria RiUre: îniîia rlaf.tr doiMUi. Pe iossrita cale. dinlrun trunchi. A»îrlit jh- nâhimilr inimii, în roablMvia de Maria Bănuț 4 Paul Celm: 5lrara ravjnir|i»r, in rnmanrțte de !<■» Carakon , . • • . ■ . 1, Ehrrnbwg; Drapre 31 : ..MendianH-" Octal -Jart .Vrrea; Cliidiu >urianu: ..Cheia umarltar* Ctvnr/ut Poprp: Hadrl» Dairtvtctaî ..Darii* foeJon [taifu: ..Folclor poetic nou* ..... .Yctai'ța Popotiei: ..Nmi Jimt". nr. 2J1965 .... Cortex itrarn*! AitrmJra InJriri: Pienv Bn>dln: „Ecrh.irw jmrrk.ln, J".ajo.td'>>ui' .Ihn/urB/i e/irier Ofriont; Salui milMi ,,Cronica" ..... D. Cwfoieaflr r „Limba pomi ni" , + L. GhM|i.1 „Volpoaa" ....... 5- Lom eidii la aste ...... A: Con*«*mnark 01 1L3 84 HO 87 RS 90 91 * *♦ . *♦ . 95 . 96 . w F î N T î N A /Hj nit adesea-ntr-o fintină. Un ins, sco(îndu-și brusc cu-o mina ai lunii basc cu tiu feeric, inii face semn din întuneric. Cină mă retrag, și el dispare. Șezind ca mine, mi se pare că-l văd, dar răsturnat, la pindă, intr-o răsfringere plăpîndă. M-aplec și-l strig: la jumătate de drum, cuci ritul meu s-abate izbit de glasul lui ce vine crin negre-adincuri către mine. Cu ce aripi grăbește oare prin spațiile-i fără soare ? Ce potriveli îl scot anume in fața mea din altă lume? Ci mă întreb: cind în fărină eu însumi îmi voi fi fîntînă, el — alter-ego-n risipire — va mai veni Ia întîlnire? F E V E I A DIN OGLINDĂ IU'îndărătul oglinzii, un șir de oglinzi te aruncă spre mine prin veacuri și — iată ; te dezbraci de tritonul elin, te desprinzi din vestmintul cel rustic de lină tărcată: ca un abur se lasă din șolduri în jos crinolina, iar voalul eteric dispare; dinir-o rochie strimtă un umăr ai scos ca ivoriul gutuilor toamnei amare; Șlefu Augai^n Doiniț:. Fin lin i 10 ' fi te-ntorci încărcată pe sinii fierbinți de săruturi, pe buze cu-aceleași cuvinte care-au dus, mai de mult, în ispită pe sfinți și, furîndu-le nimbul, și astăzi sînt sfinte: cu un gest hieratic, pe vîrfuri umblirid, te apropii și-mi plimbi peste chip răsuflarea mai aprinsă ca răgetul leului blind, mai ușoară ca vtntul, mai pură ca floarea, fi adincă, din sumbra fintină de timp unde numai văpaia vorbește și piatra, intr-un grai murmurat de zeițe-n Olimp, mâ rechemi, cum chema șerpii ei Cleopatra. Mușcătura de azi peste rana din veci ca o spadă pe zale intacte colindă : și te scap, și te strig, pe cind tu te petreci CU același suris într-o altă oglindă... absența Cind orizontul mării se-nioarce, cind ma doare atingerea pierdută de-atitea săptămini, cind arborii ca niște fantome de dogoare ridică brațe negre spre cer, — de ce-ți a mi ni întoarcerea tu, boare a inimii proscrise, tu, simbure al nopții pe care nu-l mai gust ? Se-mpotmolește luna-n mormanul meu de vise iar umbrele au chipul tremurător și-ngust. Vezi — marea se întoarce, durerea se întoarce. Statui de aur veșted pling strugurii din vii. Și-un nod mărunt, 6 scamă pe firul tors de Parce • - inseamnă-n goluri clipa cind trebuia să vii. ȘTEFAN AUOUSTIN DOINAȘ 4 țlehn AagsBtîn Doina?; Abătuți NOTE DE DRUM 1. CULORI ȘI LESPEZI ÎN SUD idere Napoli et poi mori. Poate. Dar abia după ce înghit, lacomă, toate culorile care îmi cad sub ochi intr-o singură zi, vreau cu atît mai lacom să trăiesc, amestecîndu-le seară de seară, sub pleoape, și tăindu-le într-o delicioasă pasiență a amintirilor învălmășite ... Ceea ce mă izbește, de la intrarea în portul strălucitor de verde chiar în noiembrie, e neputința de a înțelege ce se vorbește. Cunoștințele mele de italiană sîni modice, gramatica spaniolă parcursă în ultimii ani insufi- cientă, iar încrucișarea celor două graiuri intr-un dialect sui-generis mi-e de folos, poate, la Roma, nu și aici. Cind, in Via Monserrato, am ridicat o dată receptorul, un cunoscut al lui Rafael Alberli a înțeles sensul vorbelor mele, dar, după două fraze italiene, a trecut la spaniolă, pentru ca, la a treia mea replică, să mă întrebe, mirat, ce limbă vorbesc : „Nu știu, domnule, bănui că esperanto..i-am răspuns eu. Ei bine, acest cvasi-esperanto practicat pe Tibru e inutil în acest port. Napolitana seamănă cu italiana literară aproape la fel de puțin ca aromâna tințarilor cu româna. In plus, ritmul dialectului sudic e cu cel puțin cîteva zeci de turații mai rapid decît viteza cu care vorbesc oltenii. Deci, oricit aș vrea, la Neapole nu am cu cine schimba o vorbă. In afara prietenilor romani, pelerinajul acesta îl fac singură, și uneori mă apasă, dincolo de regretul unor absențe, povara interjecțiilor incomunicabile grafic. Alteori, curentul culorilor întil- nite e de o asemenea tensiune incit simt că, neîmpărțit, riscă să mă car- bonizeze. Primul drum, intr-un popas atît de scurt, mă duce de la gară direct la Muzeul Capodimonte (pină la închidere mai sînt exact 3 ore). Masaccio și Perugino, Luca Signorelli și Bernardo Daddi, Rafael și Pinturicchio, în fine, o sală întreagă de portrete ale lui Tizian: un Filip al II-lea și un Carol al V-lca, un Papă Paul al ll-lea și un Luigi Farnese, toți primindu-te distanți, în audiență. Doar o Magdalenă, frumoasă ca toate femeile lui Tizian, înnoadă o conversație cu tine... cit despre spanioli, — dacă la Roma vin madrilenii să vadă pe unul din cei mai buni Velasquezi, în colecția Doria, și cîțiva El Greco, la Galeria Națională, — Neapole, anexat atîta vreme imperiului iberic, a păstrat din epoca respectivă o serie întreagă de comori: doi sfinți leronimi de Ribera se întilnesc aici cu „Bețivii" lui Vemic* Porta tabăra: Note Jr drum lasquez și cu doi regi de Goya, care se privesc fără să se vadă, în afara timpului. Și tot în acest muzeu îl găsești pe Breughel în două ipostaze com- plet diferite: una satirică, in „Mizantropul", căruia un copilandru îi fură punga din buzunar, și una tragică, reflectată in convoiul acelor ființe pentru care ziua și noaptea au aceeași culoare, a spaimei, in monomul de orbi care vor cădea, pină la unul, luindu-se după cel dinții, în apă. Marile concurente ale picturilor sînt insă, chiar în prezența valorilor universale, priveliștile locale pe care le încadrează ferestrele și ți se desfă- șoară la picioare de pe terasa superioară. Afară, atimă nori negri și grei deasupra Neapolului. Prima ploaie in golful palmierilor, de la 1 septembrie încoace: culorile suie gifiind pe coline, din mare; insula Capri își revarsă verdele dincolo de marginile radei, vegetația inundă opulent treptele orașului și, pînă la urmă, lumina meridională risipește norii. Intre pînze și peisaj trăiești intr-adevăr clipe dilematice. In Muzeul Național ești supus altui proces psihologic. Intre bronzurile negre, opaițele, statuetele, podoabele de metal de forme și dimensiuni dife- rite, doar toate de aceeași perfecție elină (de aci începea Grecia Mare), frescele aduse din Herculanum și Pompei te absorb în culoare și în ... istorie. Fondul lor roșu-cărămiziu strălucește și azi pe zidurile Neapolului și pe frescele sacre ale Italiei. Alternanța între extazul mistic al unui Apolo cu nimb de raze, al unor preotese păgîne în transă (cite priviri de sfinte nu descind din ele I), și sibaritismul banchetelor desfășurat pe un fond verde, galben, negru; trecerea de la peisajele idilice ă la Greușe, la grupurile de satiri beți; pendularea intre suavitatea delicat-primitivă a Grațiilor și „rococco”-ul amorașilor vremii (lipsesc numai mobilele stil, pentru a asimila epoca), sînt trepte, osebite ale unor cicluri complete de civilizație, reluate apoi la un alt punct al spiralei. Nici un renascentist nu a cunoscut frescele pompeiene, dar undeva, în memoria subconștientă a generațiilor, ele nu s-au pierdut nici după cataclismul care a făcut să se mistuie orașul intreg. Amețită de saltul în timp și culoare, am luat troleibuzul cu destinația Pompei. O lungă bucată de drum pe străzi burgheze, sordide, asemenea mahalalelor din Constanța interbelică, dovleci enormi și coliere de ardei roșii, spinzurați pe balcoane: dughene de suveniruri, de pește, magazii de cereale, baruri și lupanare; apoi un drum lung, șerpuit, intre mare și V«m- viu, intre palmieri și vile cu terase zugrăvite ca in frescele antice. Nici un nor nu plutește peste Vezuviu. Nici o fumerolă roșie nu iese din craterul care a ispitit pașii atitor călători din trecut. Liniștea senină a vulcanului adormit îmi lasă glodurile să vagabondeze în văzduh, ori pe ape, către portul Brăilei, în care navele italiene descărcau odinioară lesturile, pentru 4 încărca în calele lor cerealele Bărăganului. Din aceste lesturi au fost cioplite și așternute pe cite-o uliță lespezile de lavă, pe care bunicul meu 4 călcat, în drumul spre școală, cu caietele elevilor sub braț. Printr-un zigzag ciudat al asociațiilor, dascălul cu mustăți intoarse și lanț la ceas, care a închis ochii înainte de nașterea mea, călătorește dintr-o dată lingă mine, la poalele Vezuviului, Dintr-odală, pe stingă, apar niște ruine, puțin arătoase de departe, șoferul îmi explică ceva in napolitană, fără sd-l înțeleg, drept care cobor 6 Vr-fn^îct u : dc ilrtim tocmai in centrul orășelului de azi, in dreptul dughenelor unde și cele mai ieftine amintiri au o grație desăuîrșită, și nu la SC AVI (săpături), la care sosesc gifiind, o jumătate de oră după închiderea casseiI in zadar încerc să-l înduplec pe cerber cu aerul meu de pelerin desperat in fața pereților fermecate, Numai argumentul turistic îl imblînzește: „Dar știi, signorina, gli italiani sono maligni, dacă fac excepție cu o străină, toți ai noștri or să aibă pretenții, așa că ia-o matale pe lingă barul din dreapta și strecoară-te printr-o crăpătură a gardului. Eu mă fac că nu te văd . ,trec deci prima vama a orașului mort, populat odinioară de 25 000 de locuitori (cifră importantă in epocă), cu temple, terme și for, cu amfiteatru, lupanare și un „corso", unde se vor fi plimbat patricienii. „Nimic mai întreg decît aceste ruine" a exclamat odată Stendhal. Amforele magazinelor de ceramică stau încă in vitrină, uneltele fierarilor pe vechile stative, parterele, aproape ale tuturor caselor, sint și ele intacte, uneori se zărește și cite o frîntură de portic superior (ia Herculanum au rămas neatinse case cu două etaje, acolo orașul a fost înnecat de apa miloasă). Un singur inconvenient pentru mine; clădirile, din care frescele n-au fost transportate la Muzeul Național, sint închise, iar custozii lor, (atît de muți, parcă memoria fiecărei familii patriciene ar fi fost încredințată cite unui intendent), nu fi se arată, fără o atenție sunătoare sau foșnitoare. Cum nu dispun nici de una, nici de alta, îi cinstesc pe paznici cu niște „Virginii" din traistă, ba chiar și cu brinzoaicele coapte acasă și, cu riscul de a flăminzi tot restul zilei, trec pe rind și celelalte vămi ale urbei. In casa preotului Iside, o Diană la baie, un centaur, iar pe zidul grădinii, o scenă din viața lui Tysbe și Pyram, un Romeo și Julieta dinaintea erei noastre: in timp ce tinără fată se scaldă, un leu ii fură hainele; iubitul, crezind-o moartă, se omoară el însuși; cind iese din apă, fata ii imită gestul, deznădăjduită. Ceva mai departe, cu plafonul aproape integral păstrat, locuința poetului Menandru. Numai mozaicul e deteriorat, mai precis vălurit de cutremurul premergător erupției de laud. In fine, casa a doi bătrini frați burlaci (Casa dei VetU), care și-au împodobit pereții cu ghirlande de amorași, și curtea interioară cu busturi de marmură și bronz și cu bazine de alabastru aproape străvezii; peristituri, dormitoare de vară, grădini înecate de vege- tația sudică (și azi mai păstrez, intre filele blocnotesului, o foaie de acant) și semănate ici-colo cu iei și dini de marmură, totdeauna priviți cu o vaga suspiciune de patrupezii însoțitori ai cerberului în două picioare. înainte de plecare, acesta îmi deschide amabil ușa către niște fresce îngăduite de obicei numai privirilor de bărbat, ce ar putea sluji de ilustrații la ovidiana Ars Amandi. 0 dată cu soarele care apune, Alice se desparte de (ara minunilor moarte. La ieșirea din istorie, mă opresc surprinsă de țăcănitul unei mașini de scris : birourile administrației acestui oraș mort sint instalate intr-o casă restaurată, care adăpostește azi și un mic bar și un Tobacco. In Puii mari, călătoresc împreună cu ultimul custode, un țăran din îm- prejurimile Herculanului, care face zilnic naveta la Pompei, de 28 de ani, de cînd își cîștigă pîinea ca paznic al ruinelor. Și, în timp ce îmi vorbește despre casa și curtea tui, ce o închiriază sezonierilor, fereastra trenului îmi încadrează tabloul nocturn al portului care își aprinde cerul răsturnat, intr-o risipă de incandescențe. Vcronîc* PurumbM'u: «Ir ilroni 2. CAPITALA MAGNIFICENȚEI Milano e un oraș cu citeva insule de artă compactă rătăcite intr-o geografie modernă; La Venezia îți vine greu să alegi intre cele douăzeci de colecții; Florența, in întregime oraș-muzeu, e sufocată de capodoperele care nu mai încap in pinacoteci și se risipesc cu o nepăsare de nabab în curțile interioare, în grădini, in vitrine, in piețele publice, la nici-o așezare italiană nu te poți întîlni deodată, sub cerul liber, in fața unei primării, cu Michel Angelo și Donatello, cu Cellini și Jean Bologne. Și nici o altă capitală de veche republică nu are magnificența arhitectonică a acestui oraș legat de numele Medicișilor ca și de Divina Comedie. Orice călător respiră in Florența parfumul prezenței lui Dante, in inscripțiile turnurilor, pe ziduri, pe poduri, in expoziții jubiliare și enluminuri de epocă, în gazete și predici... fntr-o seară de noiembrie, mi-a fost dat să aud, la Santa Croce, comunicarea datei de deschidere a viitoarelor cursuri de istorie dantescă și convocarea enoriașilor pentru un apropiat pelerinaj pe drumurile bătute odinioară de pasul marelui exilat. Întunericul coboară devreme peste oraș, înghițind cromatica vitraliilor și cufundind in noapte timpul totdeauna incert al goti- cului. In cele citeva clipe, ce despart cuvintele sacerdotului de ora închiderii, privesc, cu smerenia intrusului, pantheonul care l-a înfiorat acum un veac jumătate pe Foscolo. In acest lăcaș care l-a făcut să intre pentru totdeauna în istoria literaturii sub numele de poetul „Mormintelor", odihnesc, nu departe unul de altul, Machiavet, care a teoretizat compromisul săvlrșit pentru un scop înalt, și Galileu, care a fost silit să-l practice către sfîrșitul vieții, ca să-și poată trece adevărurile descoperite de ei, viitorimii, Michcl- Angelo, care a sculptat orele și anotimpurile Florenței, sclavii antici și regii biblici, și Leonardo, la moartea căruia, spunea un contemporan, „au tăcut muzele înseși" ; Cherubini și Possini, al căror ecou de operă profană l-ai percepe, cu o ureche mai atentă, printre sunetele sacre. Și nu ar fi de mirare, dacă aș înopta în vechea biserică, să asist la un oficiu păgin al muzelor, în cinstea slujitorilor lor toscani. Dar basilica își stinge ultimul lustru de cristal la orele 7, și nu-i mai pot privi decit fațada de marmură albă, din piața dominată de statuia lui Dante. Poetul care a slăvit-o și a blestemat-o, o privește încununat de laurii posterității, cu patru lei la picioare. După moartea sa, nimeni nu s-a mai încumetat să cînte Florența. Există o „moarte la Veneția", citeva romane moderne despre cetatea eternă (numele unui Thorton Wilder sau Bernhardt Kbppen sînt dintre cele mai cunoscute), dar pe malurile Arno-ului nu poți călca decit cu umilința unui pelerin : în umbra lui Dante, stelele tac. Tac, ca și seara de toamnă tirzie, ca porțile grele ale catedralei, ca mănăstirea Santa Croce însăși, intre zidurile căreia funcțio- nează și azi o veche școală de marochinărie. Aici deprind tinerii ucenici bătrinele taine ale broderiei în piele. De aici ies artizanii mapelor și cingă- torilor, copertelor și semnelor de carte stanțate cu stemele tuturor familiilor florentine. „Sono chose magnifiche" ți le vor recomanda, în orice magazin, vînzătorii, totdeauna cu surîsul amabil pe buze, totdeauna cu C-ul pronunțat la Horența in chip de Ch. Căci oricît de ciudat ar părea, fără să cunoști bine italiana, urechea iți distinge cu ușurință deosebirile de ton și de pronunție ... VERONICA PORUMBACU Vrronica Porambacu> Neta de drum DRUM LA V î R F U L CU D O R Cite cintece vor muri în mine nespuse Și cîte săruturi, fn pădurea de tisă Mai așteaptă și azi femeia cu trupul de fildeș. Ce vînturi de păsări, ce iarnă s-așterne Peste pdmîntul memoriei mele. Am început să uit Drumul la Virful cu Dor. Seara, rămîn Cu bărbații întorși de pe mări, fi ascult Vorbind despre moarte, despre taina șoldului bun. Despre porturi pe care nu le-am văzut niciodată, li ascult cum cintă cu glasul lor spart, Cum rămîn cu capul pe masă-ndelung Să extragă din timp imagini fantastice Pentru cei buimăciți de uimire. Paharele lor cu rachiu și luceferi, bărbile lor Decolorate de nempliniri, de renunțări, de speranțe Aruncate cindva peste bord... Șt eu, l/aî, ce singur mă simt in veselia plenară, între pipele ca niște femei alintate primar, Vai, ce singur trec cu ochii de la unul la altul Și ce absent, ce îndepărtat, ce ireal. Fumul tăcut, melodia mov, fintinile mele La răspintii de ani... E o tristețe de dragoste. De timp, e o durere de ctntec nespus Și fata aceea care așteaptă și azi fn pădurea de tisă. Iarba strivită De sinii ei limpezi și drumul alb, drumul Amețitor, drumul halucinant la Virful cu Dor... c î N T E C DE SEARĂ zl/t, e otita tăcere in lucruri și-atita cenușă. .Voaptea, stelele mor de lumină. fn vise se face tirziu, iubirea descrește fn vioară dorm păianjeni și umbre. Anjbrl Dswbrâ«-*B“: Cfm« dc >carl 9 Te dezgrop ca pe-o amforă rece Din nisipul durerii, fiarca e moartă. fn vîsle lucrează carii ascunși Și luna se stinge în ape. Soarele s-a exilat in sufletul meu Ca-ntr-o mare tulburată de-a murg ... ANGHEl. M WiRM 1W destin irsi-am luat Miorița pe dealuri de lună cu umbletul uriaș din plaiuri în creste, realitate cumplită, trăgîndu-mi umbra de-a calma cu stelele din mit și pocește. Ah, încă mai pot nedomolit ca să stărui printre holde puternice și păduri tăcute, încă milenii rostogol indu-mi lumina prin vaduri și albii temute, încă sint domnul puternic și ti nur al comorilor de aur și fier, bretonul romanic il simt, îmi mai flutură, mai șuieră dacicul balaur pe cer. Străbunii in juru-mi, soția și pruncii sub pavăza lacrimei inchinindu-i in zori, milenii și încă milenii mari trepte urcăm către zeii nemuritori. ÎUE MUU fA 10 Jlir Mâduțc De*Hn ZĂPEZI Șl FLĂCĂRI J iicere de arbori din sticlă, senină, seve oprite în lungă uimire, urși adormiți după cină, vint înalt ca o fată subțire, poteci biniuite de-un gind, puhoae în alb înghețate, vulpi de ger, respingind chemarea puștilor înclinate, aer rece ca o piază de in din care ciutele își fac broboadă, izvor de piatră unde cerbii vin lăsînd podoaba frunților să cadă, corbi clocindu-și ouăle de ger, așteptind solemn minunea facerii, corni severi, in trunchiul de fier, pregătind roșul pentru zilele coacerii, stele vuind peste frunte, fdcind-o zvelt castel, strălucind de idei, și-n singele meu, tu, flumîndo, cea mai femeie dintre femei — zăpezi și flăcări, vuiet in noi. intr-o îmbrățișare nefirească — amtndoi în pădurea de sticlă, zeiască. ÎN ÎN TÎMPI NAREA LILIACULUI Mișcarea materiei mă cuprinde in ea ca pe un miez, ca pe o cunoaștere — foc nesecat de magmă grea, geamăt și ci atee de naștere. îl illScirl 11 iată, așa grăbesc primăverile cu un dor nestăpînit pentru o floare, ca un virtej sînt, îmi freamătă nările, așteptarea mă sculptează, mă doare — colorez aerul cu mirezme și calc peste riuri de vînt cu muguri la Umple și glezne pentru soare, pentru pămint. Cu alai de mirese alături la echinoxul cerului nu mă opresc: vestejesc taciturne omăt uri, și spre liliacul alb, — pasăre de sud —, mă grăbesc, mă grăbesc, mă grăbesc!... N A R C I S ROȘU * ’rumos ești, ca un rege asir ca un vis ești, ca o părere, și-ți soarbe valul negrele priviri, și chipul tot frumos ca o durere; frumos ești, luceafăr de seară, cu plete de aur și vini și vocea aștept să mă ceară cu viers de iubire și sfint — hai, vino și dărui-te ție, iată brațele mele, brațele tale — e o nebună, tăcută beție..." — Nu! Și mi-am răsturnat în sus fața, și stelele toate mi-au pus sărutul lor pe gură, pe chip, pe fiecare — din mine — bob de nisip..• CARNECl 12 Radu Cirneci: Mârcw roț* SEARĂ DE TOAMNĂ CU PLOAIE Uneori bărbatul o aștepta la ieșirea de la serviciu. De cum ajungea afara, mai întîî la colțul știut se uita, căci lui îi plăcea să stea mai ferit. Dacă nu-i vedea silueta subțire, înaltă, ascuțită, o lua in direcția cealaltă, spre tramvai. Dar dacă era acolo, i se împăenjenea mai intîi privirea, fiind nevoită să facă un efort ca să se convingă că el era cu adevărat și nu un joc al închipuirii. Devenea pe dată ușoară ca zborul. Nu zbura, însă, pentru că lui îi displăceau exuberantele. 11 stînjeneau chiar și în intimitate. Se apropie deci cu pași mărunti înfrîntndu-se, dar căutînd să pună în lumina ochilor toată bucuria pe care i-o aducea el. Se silea să se scuture de oboseală sau amărăciune, pentru ca în fața lui să se înfățișeze cît mai liniștită și mai proaspătă cu putință. „Servus, dragule!" îi dădea ea binețe, aparent cît se poate de calmă, în realitate cu atîta duioșie reținută îneît își simțea ochii umezi. El îi răspundea închis în sine, cu cîteva sunete guturale, dar ea îi era recunoscătoare șî pentru asta. Ișî strecura brațul sub brațul lui și redevenea femeia mică și slabă, care aștepta ocrotire. Docul scurtei lui de ploaie era aspru și rece, dar simțirea ei răscolită se încărca de emoția unei întîlniri dragi. Aveau un drum al lor, opus celuilalt pe care-l străbatea singură cînd nu venea să o aștepte; o luau cu pasul rar și măsurat, pasul lui. pe străduța îngustă, aproape pustie întotdeauna, adînc cufundată între două rînduri de clădiri masive, greoaie, de stil. Asfaltul suna solemn sub mersul lor înge- mănat și totul în jur părea deosebit de celelalte zile. Iî venea atunci să-fi culce capul pe umărul lui, ca pe vremuri cînd ieșise de la ofițerul stării civile printre două coloane ionice în soarele de primăvară al unui depărtat februarie. Chiar șî intrebarea lui banală, mai mult automată „Ce-i mai de nou ?“ îi făcea plăcere. Se apuca să depene tot felul de întîmplărî mărunte de la serviciu, străduîndu-se să dea vioiciune povestirilor, culori țipătoare amă- nuntelor, pentru că i se părea că astfel ascunde mai bine tot ceea ce fusese de fapt necaz sau supărare. Zilele trecute avusese revelația că tot ce îi ascundea nu rămînca așa cum credea (și spera) în tainița unde le dosea zi de zi, ci, perfid, i se urcau în obraji și i se scriau acolo mărunt, semn cu semn, îndesîndu-se necontenit, căutînd să cuprindă toată suprafața pielei. Iși privise în oglindă cu uimire rîndurilc de riduri subțiri, dese, mici încă, nu prea adinei, dar destule ca să o alarmeze. în ciuda felului prostesc M. Șerbine-wu : Seirl de tnamni cu ploaie 13 în care i se umeziseră ochii, părerile de rău veniseră și trecuseră ca valurile mării și, în ciuda lor, ea trăise simtămîntul înălțător că în felul acesta il apăra pe el, îl ocrotea, oricîtă nevoie simțea ca însăși dc ocrotire. Continuînd să meargă agățată de brațul lui, ea reîntîlni aceeași con’ statarc din fata oglinzii, confruntînd-o cu imaginea lui, proiectată pe cenușiul înserării de toamnă. Odinioară, coltul buzelor lui se arcuiau în sus ca acele codite de la literele alfabetice scrise energic și voios. Gura lui avea o expresie de veselie ușuratecă, molipsitoare, care acum dispărea tot mai mult. Linioa- rele de la colturile gurii o apucau în jos, într-o trăsătură nouă a fetei lui, neliniștind-o, căci niciodată, nici prin cea mai neînsemnată aluzie, nu-i dăduse să înțeleagă de unde provenea acel rictus amar. Care să fie natura insatisfacției sau neîmplinirii lui ? Se gîndea la toate acestea în timp ce debita acele mici banalități, pe care el mai mult nu le asculta. Și, cu toate că-și dădea seama de asta, nu înceta să i le înșire cu glasul scăzut, monoton, gîndind confuz că, lăsîndu-se ocrotită de el așa cum făcea, îl ocrotea ea însăși, apărîndu-1 cît putea de negurile din el, dar toate acestea erau suficient de încurcate și nesigure, aruncînd-o halucinant și dureros pe granița dintre rîs și plîns. Ieșind puțin după aceea în bulevard, senzația sufocantă de pe mica stradă sonoră se mai risipi; orizontul se lărgi, alt puls îi cuprinse, și pașii lor căpătară o altă aliură, deși nu iuțiră. Ea aștepta acum de la el altceva, așa cum aștepta cu ardoare de-o vreme. Era o senzație așa cum niciodată nu mai avusese. Nici atunci cînd îl așteptase din neființă pe Romică și durerea ce o încerca părea că-i transmite din adîncimi necunoscute fluxuri misterioase. Ca orice femeie în situația aceea nu se temuse, nu se gîndise la rău ; în orice caz nu se temuse niciodată ca acum, cînd îl întreba dacă el nu arc noutăți să-i dea. 1 le cerea cu sfială, înfricată de posibilitatea vreunui cuvînt greu, vreunui sens zdrobitor, vreunui semn necunoscut și perfid. 11 privi de jos în sus și, in lumina aceea plumburie dinainte de ploaie, profilul lui dur ii apăru mat ascuțit și mai ofilit nu știu cum, ofilit prematur. Perii albi din barbă și de la ceafă i se părură îngrozitor de mulți și de țepoși așa cum niciodată nu-i mai văzuse. — Tu, ce e cu tine ? îl întrebă. Nu te simți bine ? Ești palid. Mi se pare că ai uitat să te razi. Și nici timp pentru frizer nu ți-ai făcut. Lasă-1 pe Romică, nud mai dădăci tot timpul, că e băiat mare acum. Vezi-ți și de tine! El ridică ochii spre cerul care atîrna ca o pătură îmbibată cu apă. — A început să plouă, zise el rar. Poate că n-ar fi rău să luăm tramvaiul. Glasul lui obosit, adăogat profilului ofilit și țepilor, aproape că-i smulse un țipăt de groază. Se lipi mai tare de el, răscolită de cuvinte dragi ames- tecate cu vorbe de durere și cu lacrimi. Niciodată nu se gîndise că anii trecuseră deopotrivă și pentru el, că și pe fața lui se adunaseră și se scri- seseră cîte necazuri i-o fi ascuns ei... Iar îi veni să țipe. — Să nu luăm tramvaiul 1 șopti ea, de parcă ar fi strigat. El tăcu. 14 M. Șerb&neKu: Seaii de toamna ev ploaie — Nu sînt prea multi ani de cînd încă mai spuneai că îți place să umbli prin ploaie. urmă femeia, străduindu-se să se reculeagă. — Dar sint cîțiva 1 constată el sec și ea zadarnic încercă să-i descifreze vreo amărăciune ceva, așa cum își închipuia că se va întîmpla dacă-i va aminti de trecut, Coniînuă tot ea ; — Aș vrea să te aud întotdeauna spunînd ca altădată că o plimbare pe ploaie te purifică .., El tăcu, făcînd doar un gest elocvent cu capul : ploaia se pusese temeinic. Ții minte cum mă remorcai pînă ne muram de tot? O dată mam îmbolnăvit, și așa ai venit acasă să mă vezi. Pot spune că ploaia mi te-a adus. Aveai în mină un trandafir furat din parc. I-ai derutat pe părinți, care te-au și socotit un pețitor, deși cam stingaci și neajutorat. In timp ce ea evoca întîmplări de demult, pe bulevard se aprinseseră luminile. Pîlpiiră violaceu parcă la marc înălțime, lăsînd impresia că apoi se coboară din ce în ce mai jos, pc măsură ce se înalbastreau seînteietor. Tn iradierea lor, șiraguri de mărgele se prefirau la infinit. Ploaia mirosea a cer. Reînoindu-și propunerea de a lua tramvaiul, bărbatul adaogă : — l-am promis lui Romîcă o revanșă la șah ! Imaginea de odinioară se răsuci brusc cum se întîmplă cîteodată la cinematograf, 11 surprinse cu un șir de mătănii de apă curg în d de pe borul pălăriei, puțin adus de spate ca sub o povară nevăzută. „Să ne mai plim- băm*. murmură ca descurajată și se uită în sus la el cu teamă. Dar i se păru că ochii lui, întorși o clipă spre ca, veneau din altă vîrstă și o căutau pe fetișcana de alunei, care era în stare să-1 urmeze ore întregi prin ploaie. .Acum aștepta ca ea să-l urmeze acasă. Fu cît pe-aci să se resemneze. Dar el făcu un gest care o trezi din amorțeală. Ducîndu-șf mina la falcă, își frecă îngîndurat perii așpri ai bărbii, care fîșîiră ca hîrtia, Dacă va reduce totul la barba nerasă era pierdută 1 Lăsîndu-i-se pe braț, se lipi tandră de trupul lui ca să-i aducă și mai mult aminte de fata altui timp, al cărei glas dori cu ardoare să-l sugereze atunci cînd spuse : — Știi ce-aș vrea să te rog a stă seară, dar te rog, te rog mult, mult de tot? Și să nu mă refuzi? Să ne mai plimbăm puțin împreună. — Dar acum ce facem ? — Să ne plimbăm prin parc, preciză ea fără să vrea puțin exaltată. — N-are nîcîun rost, nu, n-are, replică el înțepenind pc dinăuntru ca un lemn. Nu vezi cum curge ? E mai bine să ajungem acasă cît mai repede. — Facem doar un mic ocol. Parcul c aici, la doi pași. — Nu, nu, repetă bărbatul, însă era cam tîrziu ; profitînd de mica lui slăbiciune de moment, ca schimbase direcția spre parc. Se lipea de el ca altădată, apăsînd brațul lui țapăn cu sinul palpitînd tinerește. — Ce te-a apucat pe tine astăscară ? o întrebă cl după o bucată de drum ; cînd vremea e frumoasă nimic nu te poate clinti din casă .,, — Vreau pe ploaie, vreau prin parc ! se alintă ea, incercțnd să-î aducă aminte de fata care a fost ca cîndva. — Nu vezi cum toarnă ? — Ei și ? Sîntem bine îmbrăcati. M. Ș*rbuiie*i;*: Sciri Jr IMmni cu pkiiio |S Poate că-i amintea vechi cuvinte; în orice caz nu avea ochi decît pentru pata întunecată spre care se îndreptau. Parcul. Cîteva lumini clipeau leneș, luptîndu-se cu neguri neiertătoare. Mai erau cîțiva pași. — A, nu ! Pînă aici. Ne-am plimbat cum ai vrut, dar mai departe nici prin cap nu-mi trece să merg. — Haide, dragule, intrăm numai puțin. Așa cum intram și altădată, bucuroși că sub ploaie nu eram decît noi. Acum facem doar cîțiva pași și ne întoarcem cum vrei tu, pentru un loc uscat, pentru Romică, pentru șah, pentru ce vrei tu ... Ea mai făcu un pas in direcția parcului, care le deschidea vag în țață o alee. Bărbatul i se desprinse din strînsoare. — Te rog ! Șopti ea, dar simți că a rămas singură. Lîngă ea era parcul peste care cădeau toate ploile vieții lor. In spate erau pașii Iui, sau alti pași ?, care se depărtau. Ar fi vrut să se întoarcă, să se convingă. Zgomotul însă încetă. — Hai, vină 1 ii auzi glasul de mai încolo. Șoptește din nou : „Vino tu, te rog 1“ — în gol. O ustură obrajii îmbibați de apă. Desigur că umezeala s-a infiltrat în ridurile ei, deși încă nu prea adinei, dar destul de dese! Iși duse mîînile ia față, nu numai ca să se elibereze de povara aceea dureroasă, ci și ca să-și dea seama de proporțiile răului. Era singură. Dar ocrotirea lui ? Ii reveni acel gînd care o făcea mai înainte să rîdă și să plînga în același timp. Un gînd întortocheat și neclar. Dar care se limpezea pe încetul. Impingînd-o să acționeze. Sub impulsul acestui nou gînd, ca întoarse spatele parcului, luînd-o după umbra subțire care abia se mai deosebea dintre celelalte umbre ale străzii. Făcea pași repezi, alergă puțin. 11 văzu. înalt, ascuțit, puțin adus de spate. Iși domoli mersul și bătăile inimii, apropiindu-se de el ca atunci cînd o aștepta la poarta întreprinderii, fără exaltări inutile, ca, mică și pură ca întotdeauna, agățîndu-î-se de braț, dar nu atîmînd, ci, dimpotrivă, părînd că-1 susține și că-1 conduce printre umbrele acelei seri de toamnă cu ploaie ... MiRCEA ȘF.RBANESCU M. S’fMw-m'u : Srtri dr « ploui- F E C U N D I T A S j itjaia aceasta-i ca un făcut : fmi pat r unde-n oase pind la copilărie, Făcînd să-ncolțească acolo Rădăcini aproape uscate. Aid bucur de fiece frunză. De fiece ochi re-n viat. Cum se bucura copilul, de mult. De briceagul cel nou. Și iată că-nverzește tot cercul Deschis de ultima rază de soare. Sau de cea mai lungă rază de gînd, Sau poate de sufletul meu. Numai al meu, Pe-acest pămint al tuturor I... ARTĂ POETICĂ aed vrei s-ajungi sculptor vestit, Nu le grăbi să sculptezi in orișice piatră 1 Fă-ți rost de-un bloc de marmura pură, — De unul de certitudine, Dar mai cu seamă de-un bloc mare de suflet. Procură-ți apoi toate dălțile. Dar mat ales dalta răbdării Ascuțită-ndeiung pe speranță. Și după ce toate acestea le ui ta-ndemind. Nu te grăbi să sculptezi! Privește cum zboară păsările. Cum cresc copacii-n pădure Și oamenii drepți far după ce toate acestea le-ai învățat, Din- RichLcL: KetuntLilj? 17 Aru te grăbi să sculptezi! Prinde-le-n cuie pe sentimente Ca niște icoane pe pereții Din lumea ta interioară ... dă foc la lume Dacă incendiul nu se stinge cu una cu două, Dacă crește, pină-i cit p-aci să te-năbușe, Și mai ales dacă flăcările iau formă de coloană. De om, de copac, sau de pasăre-n zbor, Cioplește-le-n piatră. D1M RACH1C1 AMIAZĂ cotropit seninul de spasme mari de aripi Sori lung converg spărgîndu-se de sud, In spațiul polifonic, cu lovituri încete Penaje doar în unghiuri decise se aud. Chinuri se smulg în sus — fantastic și egal, Explozii vagi de volburi detuna de sub riuri, E semn că inerția s-a rupt și poate cresc Mormintele sub glii s-ajungă înspre vulturi. Un meteor o fură pe verticale grele — Drept sprijin păsării cine va sta? In arbori crește pacea și-nfiptă în corole Din cineva prin trunchi aleargă acolo să explodeze inima. Sori se echilibrează pe planturoase aripi, Vînt mi se-nseninează pe retine: Din miazănoapte-n miazăzi întrezăresc cum se retrag Pămînturî către vulturi cu mari mișcări feline. grigore arbore 18 Dim. RiehHî Arii pnelici AȘA SE ÎNTÎMPLĂ ÎN SEPTEMBRIE ‘rin templul toamnei trec mai inspirat, c-oualul feței limpezit de lună, sub arșiți de cetăți; întors pirat, din vaporoase muzici de lagună. Se sparg colori sfielii dind imbold și legănată-n fumuri de jugaștrii, in umblet cu violele in șold — regina mea de echinox și-albastru. Pe-acustică de vicleim o țin, cum intr-un dans o frunză în cădere cu mult prea grea rugină in destin, in nervii unde clorofila piere. Boschet nu urcă-n lac și scări nu scad caratele in ceas de-odinioară și buzele (vă jur!) nu s-au uscat, vechi epitaf ștergînd a doua oară. Ard zorilor, in untedelemnul pur, pupilele în veghe și robie și aerul incetinește-n jur un năruit altar de galaxie. Și in solii de vază, zei se nasc, pe funde, pe beteală și pe frunză — și-i ard pe-un horn, in lene, vreasc cu vreasc, de gura lumii un secret s-ascunză. Tot nu mă credeți, domnilor copaci? Ae bîntuie reci focuri, dimpreună. Să-mi scrieți voi, cu crengi, inscripții dragi, pe-ovalul feței mai pudrat cu lună ... HOR! A ZIUERU Hori* Zilkru: A>a întimjik în «cpumbrir 19 REFLUX L^ra o fugd cu miinile întinse Larg, atit de larg incit simțeam Cum îmi cresc umerii cu fiecare metru Parcurs, Și mai era bucuria înaripatei De a mă contopi cu verdele ci m pi ei, Cu albastrul cerului, cu galbenul luminii. Cu roșul voalat al potirnichilor, Cu albul prăfuit al drumului de țară. Cu intensitatea griului, cu mestecenii regali. Cu nesfîrșita curățenie a berze lor ... Era o fugă cu miinile întinse Din care, poate, nu m-aș fi întors Niciodată, Dacă pămintul nu era rotund ... FATA Futa era la virsta cînd țipatul Pescărușilor agitați înălța in pieptu-i unde azurite ... Fata stătea la marginea mării, Acolo unde cintă nisipul și unde Stincile sint mișcătoare, Asemeni stelelor de mare ... Fata era cu marea, cu nisipul, cu stincile, Și cu talazuri aprinse in trup 20 Georp? Suru: Refld $î devenea in brizâ o plantă, O ciudată plantă răpitoare : întindea miinile ca două petale, Iși răsfira părul ca o mulțime de petale, întregul trup ii era o eflorescentă De plantă răpitoare, In care soarele cădea ca o albină, In care luna albă cădea ca un fluture, In care nevăzutele constelații cădeau Ca o mulțime de păsări colibri, In trupul ei, unde aprinsele talazuri Le măcinau, le măcinau cu sete!... GEORGE SURD H O R N U N G Galben, reflexul timpului pe fruntea zăpezilor acestora și-n ochiul de pajiște nocturnă din care fugi — Pinocchio spre țărmuri singure și tragi în urmă puntea. Azi noapte cerbii își frîngeau de trunchiuri tufișul coarnelor dintr-un sucit îndemn și te-a durut ecoul — scurs prin uscate unghiuri spre miezul cald al inimii de lemn. Surpat din țurțuri timpul lă(ește-n stradă bălți. Dragoste vezi-ți chipul mai nemuncit cu-o iarnă. Statuia de zăpadă-a noastră se răstoarnă. Și-mi trebuie granituri s-o mai cioplesc și dălți. DAN CORN Al /iN Cnrțr Sura: FaU 2ț PRIMĂVARA TIMPURIE mai curgeau streșinile. soarele uscase acoperișul și Relei ii lipsea ceva, poate zgomotul înviorător al zăpezii topite scurgîndu-sc în jgheaburi. Nu dormea, ședea întinsă pe pat, în întuneric. O dureau miinile, mijlocul, carnea îi era fierbinte și o cuprinsese o lene fără somn, un fel de satisfacție obosită, ca atunci cînd nu-ți mai dorești nimic, deși presimți parcă un virtej care, curînd-curînd, te va smulge iarăși din mulțumirea ta și te va ridica sus dc tot, acolo unde poți visa mai ușor lucruri ncvisate încă. Fereastra era deschisă, afară sufla un vînt moale, călduț, vîntul acela proaspăt, fără mirosuri, Cînd și cînd, fîșii oarbe de lumină se plimbau pe pereți: treceau oamenii cu felinare, spre dig. Rîul se umflase, amenința să se reverse. Tatăl plecase de mult la dig și mama deschisese de două ori ușa, încet. Reta zîm- t»îse nevăzută, cu superioritate, se gîndea că mamei îî era teamă să nu găsească odaia goală. De cu seară venise Vlasie, îl așezase tata în capul mesei și-î turnase țuică, îmbiindu-1 neîncetat cu „Serviți, tovarășe zootehnist, simțifi-vă ca la dumneavoastră acasă !“ Era a patra oară cînd sosea, chipurile, așa, în trea- căt, să mai discute, fn răstimpul dintre vizite, tata arunca într-o doară cîte o vorbă, povestea că s-a întîlnit cu Vlasie la sfat și adăuga : „Băiat de ispravă Vlasie ăsta !“ Mama ofta prefăcut, se uita cu înțeles spre Reta și zicea și ea: „Da, și-î harnic și la locul lui!"... Cînd. tîrziu, zootehni- cianu! se ridica să plece, tata nu-și găsea un bocanc, iar mama se temea — de un timp numai — de întuneric, șî-atunci o trimiteau pe Reta : „Condu-l tu, Reto, pe tovarășul Vlasie. să nti-l muște Lăbuș 1“ Reta se supunea țîf- noasă și-l măsura ironic pe musafir: „Ce să-l muște Lăbuș, că mai îndată Lar mușca dînsul!“ Vlasie își îndrepta mîndru spatele și de fiecare dată era gata să se lovească dc pragul de sus. Intr-o seară, pc prispă, a apucat-o de mină. Rota s-a smuls și i-a spus încet, să nu audă cei din casă : „Fă bine și caută într-altă parte. Aici n-ai cc !" Auzi, sau i se păru, un fluierat scurt, un tril de pasăre, cunoscut. Nu putea fi nimeni, era prea tîrziu și, în afară de bărbații de la dig, satul dormea. Mîine avea materii grele șî nici măcar nu și-a făcut temele. De cum a sosit dc la școală, au pus-o la treabă : frămîntă un cuptor de pîine, spală rufe, freacă podelele... N-a-ntrebat nimic. Cu o zi înainte, tata a luat-o pe dedeparte: „Reto, tu mergi acuma pe-a zecea, ești fată mare, ai șaptesprezece ani, ne-am gindît, am tăinuit cu mumă-ta, că ai învățat destul. 22 Laurrnlin Ornrț: Primivar* liapnrir mai mult decît noi toți la un loc, și uite, tovarășu Vlasie te cere de nevastă, băiat chipeș e, de treabă c, cîștigă frumos, casă are, casa-n care șade, că lui o să-i rămînă de la mătușa Floarea, că de-aia s-a cerut cu serviciul la noi în sat, ș-o să fii cocoană la el. timpi trece, ce mare brînzâ să termini școala, eu n-am școală și cu mîinile astea, ia, vă țin pe toți, noi zicem să te dăm, facem nunta după Paști, pe-ndelete, nu la-nghesuială ca-n toamnă, avem ce ne trebuie, așa ne-am socotit și mîine vine omul să batem palma," „Bine, tată, a zis ea, dar pe mine nu mă-ntreabă nimenea ?“ „Păi ce să tc-ntreb pe tine, tu încă nu știi pe ce lume trăiești, noi îți vrem binele și gîndim și pentru tine și tu ai să faci cum spunem noL“ „Nu, n-am să tac, cu nu mă mărit, am și eu cap să gîndesc singură și binele mi-1 fac așa cum cred eu,“ Mama a sărit la ea și-a pălmuit-o. Tata î-a poruncit; „Las-o că se dă ea pe brazdă 1“ A doua zi. seara, au lăsat-o singură cu Vlasie și Vlasie s-a apucat să-î spună cam tot ce i-a spus și tata, aceeași lecție învățată bine, numai că, spre deosebire de tata, Vlasie vorbea de sus, cu un fel de mîndrie neghioabă : „Eu sint zootehnician, nu-s oricine, și-o să te țin pe palme, că am de unde și mai mult nu-mi trebuie. Eu te iubesc și mă mir de tine că faci mofturi. Douăzeci ar vrea să le iau de nevastă, dar mie de tine îmi place. Cred că îți dai seama." Apoi au intrat părinții: „Ei, cum e?“ a rîs tata. „Face nazuri, s-a plins Vlasie, nu scoți o vorbă de la ea. O avea pe altul și dumneavoastră nu știți !* „Ai pe cineva ?“ a strigat mama. „Nu, n-am pe nimeni, dar nu mă mării. Dacă nu mă lăsați să-mi termin școala, plec de-acasă, fug. și de măritat nu mă mărit." „își bate joc de noi I" s-a supărat Vlasie și tata a luat o oală de pe masă și-a făcut-o țăndări. Reta a tăcut cu încăpățînate pină cînd, obosiți, au lăsat-o în pace. Auzi iar fluieratul acela, nu mai avea nici o îndoială. Se ridică și merse la fereastră. Pași atenți tupăiră pe lîngă casă, Lăbuș hămăi plictisit. — Reto! Se aplecă peste pervaz. — Ce-i ? O umbră se lipi de zid. Reta se înveseli deodată și nu mai simți oboseala. — Reto, vorbi cineva cu glasul abia îngroșat, eu sînt, Vlasie Făt-Fru- rnos, și-am venit să te iau în castelul meu. Norii minați de vînt dezgoliră cerul șî luna lumină neașteptat zidul. Viorica, surprinsă, chicoti și se apropie de fereastră. — Cum a fost? N-am putut dormi, mă gîndeam la tine și n-am mai avut răbdare pînă mîine dimineață. Ce faci, te măriți ? Reta se întinse și scoase un sunet înfundat, de plăcere. — Tu ce crezi ? — Cred că nu ! Se îmbrățișară bucuroase, aveau ele un secret, nimeni nu-l știa și de aceea erau bucuroase ca niciodată. — Ce mă fac mîine, la fizică ?H se plînse Reta. Se urcară amîndoua pe pervaz, cu picioarele atimînd afară, băiețește și visul veni nechemat, ca un joc copilăresc și matur în același timp. Și noaptea nu mai era noapte, LAURENȚIU CERNE] Lurentiu OrM|: Printivart timpurie 23 SOARELE FĂRĂ S U F L E U R ^e dă un spectacol teribil. Aplaudă iarba, s-o credeți. Nu stați împotriva acestor ovații. Se dă un spectacol Cineva rîde ți e cald pe pămint. Cineva spune raze, și e viață în aer, Cineva trece prin noi și nu se-ncurcă in umbră. Apele trec spre oprirea căldurilor mari, Se spală cu aplauzele ierbii Și uită că sus Se dă un spectacol pentru omenire. Și ntnge la nord și la sud, Se dă un spectacol și cresc portocale Și copiii se ard cu cireșe. Pleacă cuvintele in aerul liber Și se-ntorc fierbinți ca păsările Pentru că se dă un spectacol, Același o singură dată, Același mereu, Și iarba uită să mai bată din palme. VÎNĂTOARE SUB APĂ / V u voi suna din nici un corn, Nici însoțituri nu trebuie La vinătaurea sub apă. l'ot da la o parte valurile, Ca pe niște frunzișuri necăzătoare, Și voi cobori în adine. Unde sint mute detunăturile. Primul foc de armă il voi trage în liniște. Chiar de voi trage in sus. Tot voi ochi-o! 24 Dnraiift Uirchr: 5wele lirî Milieu; Cu liniștea ucisă la șold Îmi voi continua vinătoarea. Un zimbet va sălta din creangâ-n creangă. Un zimbet al unei fete pe care-am iubit-o. Și acei zimbet va avea pene De toate culorile. Voi pune arma la ochi și voi trage. Iar zîmbetul va cădea ca o pasăre stinsă, Și unii vor zice : „păcat... /■?ra un zimbet de calitate*'. V'ot rămine mai departe la pîndă, știind Că în curtnd va veni in bătaia puștii Un. sentiment pe nume Bunătatea prost înțeleasă, Și voi trage cu ambele țevi ale armei, Chiar dacă și din mine vor curge Cîteva silabe de sînge I DA.WAX URECHE Dam ian LJrecbr: Vi’ftiîuSrr ‘■tjb ip5 I --------------------------------------- TRAI AN DORGOȘAN ffxl* ewta de ntn rindr poef despre rare ce poate spâne, IiUraJeetir, ed nu i«> grăbește, cJ, par ți sinpU, nare nici cea mai mică ambiția .tf m prin prejeqja cit mai masivă în paginile reviatelor ți, ta urma urmei, editorial. Ațadar, ta ava lanțn de tineri btUdioți p adesea intempestivi, Troian Dorgoțan g un desintemat cu el liUMfi. Lipsă de orgoliu artistic, ar zice unii, fiindcă rinJrui ocejfa. monos/laSie in r^r&ite r asinii 0 /ixtonafiue de taciturn, de om care di impresia di ore de spu ceva grav dar ezită id «*r. freaird In cete din urmă, e de ani de iile colaborator al revistei noastre ți Muți, pini oenm n-a venit niciodată si revendice «w spuția mai mare, concludent. In pălind e ei. Deți, te recuMoațtem, ar fi meritat-o, pentru ei nu puține sini virtuțile versului pe care li cultivi: graviWea temelor (de cele mai multe ori confesiuni optimist-dramatice convertite In reflexii de reală generalizare lirico-etici), siguranță In mfnnirea cumintelui celui mai potrivit, fut pentru asocierile metaforice reteluioare ți, el te odată, plăcut țOconte, detațare discret ironică ți altele In realitate, cred că e tor ba de un om pe de de circumspect cu ceea ce acrie ți inceedințead tiparului, tot pe aiii de mindru. de demn ți, In fond, iot cile de incresător in puterile ți In steaua Iac artistică, chiar duci toate acestea, cum spuneam, sint foarte bine păzite de pavăza Indiferenței ți a pozei timide ți uțor boeme, Cu neașteptat de prelungite ți de ciudate eforturi (poetul nuți mai găsea, la un moment dat, dosarul cu tenuri !), publicăm acum grupajul ce tarmeard. Foaie că na e alegerea cec mai semnificat ivi, poate ci unii recea tenn II mor sosperra pe Troian Dorgosan de prețiozitate in expresie (pe linia unui ncoharbism dcaermetiiat) țioim Dorgoțaa. N. CIOBANU P Y G M A L I O N Cu sculptorul. antic la Galatee, voind desăvirșirii amarul cin să-i gust, revin sonet, ăcelaș Pygmalion vetust cu patimi noi, mocnite-n ochi — scintee. Iar glndul dacă încă, în zbuciumul prociist se frînge trist — captiv nomad sub cheie — n-am să invoc Olympu-n propilee, ci singur, intr-un intim, tardiv, (docaust, rostogolită stincă-n infinit — ui crater, am să cobor răscolitor, magmatic să erup înnoitor, din sufletu-mi atavic ruguit. Zvicnitd stea-n zenituri, comori să zămislești pe-nn cer uitat de mituri, și-n zori să asfințești. 26 Traian Dnegoțan: Fypsnalîi-n o c H U L Lai lan Țncitleucu iltru orb condorilor impure irizînd reflexul altei ipostaze cind o stea lumina vrind să-ți fure te mînji cu-amprenta unei raze moartea pescărușului Săgetai de arcul frunții pescăruș cu zbor zolcnit visul cade, iatâd, cade, prăbușit din naltul cer, cade, cade... S-a izbit cumplit de-o sitncâ și cu aripi zdrențuite dureros izbește-n față sufletu-mi învolburat, colorind in spasm de zbateri, tragic, apele afunde cu-nspumate roșii unde roșii unde.., Clinii mei de uîndtoare se reped atunci spre pradă și se-ncaieră sălbatic și se-nvălmășesc in luptă și se-ntorc trufași pe rind și se gudură și-așteaptă mulțumit să-i bat pe creștet la picioare că-mi depun cîte-un smoc de pene-a! bastre, pene-albastre... Tiaian Dorțo^B: MmiU* pcscărurului Dar, din locu-n care cade pescărușul și se-afundă-n apa sufletului, iată, se ridică vie ciocârlie, ciocîrlie și se-nnalță trilurind, sus, nuri sus, în slavă, unde, niciodată, niciodată nu pătrunde vre-o săgeată, vre-o săgeată . , . Nocturnă danubiană 7Voct urnă verticală de port danubian cu fluviul — o spadă tăioasă dar lucidă, orizontal planîndu-ți pe nodul gordian al inimii, neștiind să se decidă .., ... Pluteai, de abur, fiică a Dunării-n extaz cînd brațul meu — tentacul de meduză — ți-ncolăcise umeri sensibili și grumaz, piratizind ardența comorilor, sub bluză. Pletosu-ircap cu dire de lună-n par de opi- se răsfăța la țărmul nimicnicei mele; era tîrzie ora și clipa-atit de aproape, Cît ne-mproșca in simțuri cu simburi uzi de stele. Că navigăm spre mare cu visele la bord, halucinant, sărmanul, pe cheiul singuratic: ridea vastd-fantomă ironic, monocord, gelos pe melopeea sărutului stil bat C .,. 28 Th&M Knclirai dinubnoă O. sufletu-mi atuncea, bolnav de înălțime, escaladase parcă pe vîrful Everest, scrutind de-acolo zarea amplificată-n tine, la nord, la sud, la est, la vest I... Cînd ani plecat cu doruri in strige ca matrozii, (mirajul contenise dar vraja-i dăinuia) sub adormite dale, muscate de corozii se-nfiora pămîntul sub talpa la și-a mea. Orizontală noapte de port danubian cu fluviul — o sabie de vise că^ndu-ți verticală pe nodul gordian al inimii, ce astfel se decise ... V A R  Ș F U M Secvența anodina și pibpicd. O gard. și eu te-aștept, exasperat să-ți spun, acum cind plec, — „adio" — „rămas bun" ... Plouă cu vid. In suflet. Tristețe. Ploua... iară... Și trenul ride cinic și nebun Că te mai caut în zgura pojarului de-o vara Pe cerul meu in zdrențe de fum prinde să-apară departe-n zare-o coadă de păun. tnir-un tirziu — in fine — te-ai indurat... O, Alma!... Ne-am sărutat, firește, și cred că fruntea-ți pura a mai zvicnit un gind, la pieptul meu ... f n cner lung, dramatic : sfvlstițiul da alarma ... In ochi' iți licăreau doi stropi de bura, pe chip iți zbenghuia un curcubeu ... rww dorgoș i v 29 । IDE MOROMETE Șl CAUZELE AUTODEMISTIFICĂRII s știe că în perioada interbelica scriitori ca M. Sudoveanu, T Arghczi, L, Rebreanu, 1.. Blaga ele., prin activitatea lor, au adîncit pînă la definire trăsăturile specifice ale literaturii noastre naționale, ca expresie artistică a unei spiritualități distincte, autonome. Fără a ne îngădui să stăruim asupra problemei, remarcăm doar cei Marin Preda pornește, in creația sa, de la acest dat fundamental și meritul, de o importanță incontestabilă, al contribuției iui stă in a fi făcut un pa$ înainte, continuînd aceeași linie. De aceea, socotim, că Marin Preda este prozatorul contemporan cel mai tradițional dar și cel mai actual. Țăranul lui Marin Preda este înrudit sufletește cu cel sadovenian, e purtătorul aceleiași zestre spirituale, în același timp însă, el continuă acțiunea — cel puțin veleitar și prezumtiv întreprinsă de Ion și Petre Petre. Ion al lui L. Rebreanu a încercat, in mijlocul iureșului de disoluțîe a comunității sătești, drept urmare a pătrunderii relațiilor capitaliste de producție la sate, să mențină contactul cu pamintul, avtnd convingerea că numai așa își va păstra și integritatea personală. Iile Moromete, împroprietărit, dispunînd și de dreptul formal de a participa ia viața politică a statului, trăiește iluzia că țaranul poale fi liber într-un stat burghez, ba mal mult chiar, că statul burghez își poate schimba structura, însușindu-și drept principii de existență norme izvorite din bogăția spirituală a țărănimii. In majoritatea lor, criticii literari s-au oprit cu precădere asupra dramei lui Moromete ca țăran mijlocaș, care, oricîtă stăruință și pricepere ar fi dovedit în lupta cu greutățile create de orînduirea burgheză, trebuia să fie infrint. Indiscutabil, personajul n-a putut rezista atacurilor concentrice primite din afară cit și dinlăuntru! propriei familii. In centrul atenției scriitorului pare lotuși a fi stat procesul de demistificare a lui llie Moromete din situația nutrind convingerea și iluzia că statul burghez poate deveni un stat țărănist, și că el, țăranul, își vh păstra astfel mentalitatea și universul spiritual neștirbite. Scriitorul încredin- țează lui Moromete rolul „istoric" de a trăi drama desprinderii țăranului nostru de pe orbita „tradiției" lui, de a ieși din viața de „țărănie” și de a păși în plină actualitate. Moromete trăiește procesul transformării țăranului legat de mentalitatea propriei lumi rurale a trecutului în țăranul conștient de imposibilitatea de a se ține în afara timpului istoric, din dorința doar de a-și salva un anumit stil de viață. Moromete de la sfîrșitul romanului este imaginea țăranului vindecat de iluzia că poate trăi „țărănește" într-o lume cuprinsă de febra progresului burghez. Apoi mai învață un lucru: păstrarea identității personale nu e condiționată de un anumit climat specific, ci de măsura în care personajul reușește să-și mobilizeze resursele în scopul afirmării active a bogăției spirituale cu care este înzestrat. Cu Moromeții ne aflăm la capătul unui drum lung parcurs de satul nostru, in pragul unei etape noi din viața lui. Acțiunea romanului se desfășoară în perioada dintre cele două războaie mondiale, cînd țărănimea este supusă celor mai contradictorii influențe. Știm că, îndată după primul război mondial, regimul burghezo-moșieresc, răspunzînd unor imperative de ordin social și politic din interior, influențat de evenimente internaționale, realizează reforma agrară și cea electorală. Indiferent de felul cum ele au fost puse în practică, cert e că au determinat transformări ce-au schimbat imaginea satului, Acesta intră acum în circuitul vieții de stat, iar „prăpastia" dintre cele două „lumi", despre care vorbeau sămănătoriștii era străbătută de numeroase punți de legătură. 30 M. Ciurt: Hi« Morwaft* . . . Romanul lui Marin l-reda aduce o lume pestriță, țărani angajați fie intr-o direcție fie în alta. Arislide, Crîșmjc, Colelicl, aleg calea iniburghezirii prin mijlocirea politicii ; Scămosu, Cătănoîu, Actiim, apoi ParascNv ți Nilă, se dedau negoțului; Bălosu optează pentru închiaburire, iar Nicolae, ultimul vlăstar al lui Moromete, trăiește același proces de răzlețire, rîvnind cu toată puterea să iasă din „țărănie", prin intermediu] școlii. Nu întreaga masă de țărani se iasă însă antrenată în acest sens, cedînd cu ușurință mirajului burghez. Intre aceștia figurează familia Birică, la care se adaugă Polina. Un loc special îl ocupă Iile Moromete și Țugurlan. Ambele personaje întruchipează trăsăturile esențiale ale țăranului român. Un timp destul de îndelungat, datorită condițiilor de viață specifice cate- goriei socială a fiecăruia, ei trăiesc într-un fel care-î solicită spiritual în chip unilateral. 1n cele din urmă, experiența le demonstrează poziția greșită, dezvăluindu-le totodată rezerve sufletești pînă atunci nici măcar bănuite. Ambii dovedesc suficientă elasticitate pentru ca, pornind de la datele spirituale proaspăt revelate, de ia noua configurație psihică, să înceapă n viață adecvată fondului și universului spiritual propriu. Intenția autorului rezultă cu limpezime din text: atît Moromete cit și Țugurlan devin întruchiparea adevăratului tip de țăran al momentului istoric numai după ce, fiecare, la rîndu-i, descoperă în sufletul propriu trăsătura dominantă a celuilalt, ascunsă, aparent inexistentă la el. De aceea, întilnirea și confruntarea lor se dovedește evenimentul de cea mai mare importanță pentru noua lor orientare : acum are toc mutația psihologică amintită, transformîndu-i pe amîndoi în oameni deosebiți față de ceea ce fuseseră mai înainte. „Moromete — notează prozatorul — acea acea vîrstă intre tinerele ți bătrinețe dud numai nenorociri mari sau bucurii mai pot schimba firea cuiva" Personajul face parte din generația lui Ion și Petre Petre, adică din rîndul țăranilor care au trăit momentul răscoalelor din 1907, cu deosebirea, față de aceștia, că, supraviețuind, parcurge etape noi din viața satului. In tinerețe a mai avut prilejul de a cunoaște starea de umilință rezervată țăranului, clăcaș pe moșia boierului. Își amintește de „niște obiceiuri pe vremea aceea care i se păreau mai mari nenorociri decit munca ți foamea". Reformele înfăptuite de regimul burghezo-moșieresc, după primul război mondial, îi creează iluzia că acesta ar fi îmbrățișat pe de-a-nlregul cauza țărănimii, că a pornit pe calea de a deveni un stal „țărănist". Nu e de mirare deci că personajul se apropie cu încredere de regim, se. înscrie in partidul liberal, se antrenează în șuvoiul vieții comune, în pofida propagandei asidue a politicienilor de tonte gradele, stalul rărninea insă de tip eminamente capitalist. Pregătirile de război impuneau o fiscalitate excesivă, iar în privința formei de guvernămînt, momentul cerea renunțarea la aparenta democrație de pînă atunci și instaurarea dictaturii regale. In ce-1 privește, personajul dovedește a nu se putea rupe dintr-un anumit sistem de relații cu universul, Moromețe face parte, cum s-a specificat, din familia oamenilor cunoscuți in primul rind din creația sadoveniană. El cunoaște ..ordinea" firească a lucrurilor și-și orientează întreaga activitate potrivit normelor naturii, singurele reale pentru el. Este profund încredințat că trăieșle în spiritul unei înțelepciuni superioare ; că stilul adoptat de el. transmis prin tradiție, este expresia în plan social a acelei „ordini". Garanția i-o dă faptul că numai așa personalitatea îi e angajată plenar într-un sistem de relații conexe fără goluri. De aici tăria, certitudinea, liniștea netulburată, nezdruncinata și neabătuta încredere în dreptatea cauzei lui, indiferent de timpul cit va trebui să aștepte și, tot aici, își are sursa răbdarea nesmintită, de lungă durată, ieșită din timpul social, raportată la alte unități de măsură. Personajul este încredințat că evoluează in albia firească a lucrurilor și că statul, pe coordonatele lui majore, se mișcă în același sens, fiindcă șl el, în concepția lui Moromete, trebuie să se subordoneze aceleiași „ordini", în esența sa fiind mijlocitorul, elementid care introduce și străjuiește aplicarea acesteia în viața socială. Așa ne explicăm speranțele legate de numele și personalitatea lui lorga. Moromete trăiește în perspectivă cosmici. Ființa sa rămîne întreagă, liberă, vie, auten- tici, ferită de amenințări, cîtă vreme se menține puntea de legătură cu universul și cind el poate, deci să respire nestingherit aerul nemărginirii, și cînd simțurile au latitudinea să înregistreze fără piedici foșnetul tulburător al vieții întregului. Tentația lumii basmelor, tendința de a mitiza orice întîmplare banală din lumea satului, plasarea tuturor acestora în perspectiva infinitului și interpretarea lor prin prisma miraculosului, îl definesc pe Moromete ca pc un autentic reprezentant al spiritualității poporului nostru, alături de Vitorm Lipan și lonuț Jder, de pildă. Este revelator, pentru caracterizarea personajului, cum înțelege el să se comporte în procesul muncii. Munca devine un prilej din cele mai eficace de a-i alimenta simțurile și spiritul cu cele mai alese și mai consistente delicii. Spre deosebire de consătenii angajați în acțiunea de parvenire, în care scop depun eforturi să folosească orice mijloc socotit propice, printre care, bineînțeles, și munca, eroul nostru transformă acest M. Ctttca: llir MoronKtr ■ , , 31 proces producător de bunuri convertibile în bani, in prilej de savurare a unor noi plăceri. Sub acest raport „secerișul" are o valoare unică. Secerișul este intimpinat inlr-un mod cu totul deosebit .Starea sufletească este ieșită din comun. Pregătirile in vederea acestui act se desfășoară intr-un mod care amintește specificul unui ritual. Se stăruie asupra fiecărei clipe, asupra fiecărui gest în parte, spre a i se stoarce întregul conținut de sevă, numai astfel răspunzind nevoii de a (răi „excepțional" din actul înfăptuit, [ntîlnirea cu cîmpul, o dală cu răsăritul soarelui, capătă semnificația unui adevărat miracol, de pătrundere intr-O lume de basm. Ea urmează ca o împlinire a așteptărilor trezite cu migală pînă aici, printr-o serie de acțiuni ce aveau ca țel stimularea și ațîțarea pînă la paroxism a întregii capacități de simțire și de vibrare a ființei lui: „Atunci omul ride încet, obsesia lui se topește și o bucurie liniștită, aproape neștiută nici de el însuși, dar luminoasă și eternii ea și cerul, se așterne pe chipul lui”, Secerișul începe, fiecare cunosctndu-și locul și atribuțiile. Credincios pornirii lui de a preface lotul in prilej nou de desfătare a spiritului, „jMurome/? o încurcă cum putu cu legatul snopilor... apoi se topi nu se știe unde .. ", fiindcă șl „In acest an ,.. n-atiea de ce sa nu fie ca totdeauna el însuși, adică nepăsător fața de ceea ce se aduna în urma fui, uitind de toate și perzindu-se pe miriște în contemplări ncsfîrșde". Dar, poate și mai vădit apare tilcul acțiunilor întreprinse de erou din modul cum înțelege el să facă politică. Moromete, îndată după primul război mondial, se angajase în viața politică. în timpul în care se petrece acțiunea romanului, el se situează pe o poziție de rezervă. Scurta experiență de om politie nu-i mai îngăduia înregimentarea in vreo grupare, fără însă ca prin aceasta să se considere demobilizat, privat de atributele unui cetățean cu toate drepturile. Eroul lui Marin Preda este convins că desfășoară o activitate politică intensă, atit doar că practică o politică adecvată modului său de a o înțelege. îndemnat de preot să participe la adunarea organizată de Aristide, cu care prilej i se aduce la cunoștință și intenția de a fi numit ajutor de primar, „Moromete întoarse privirea Să Dadă dacă preotul nu glumește, Nu glumea de Joc, Altă treabă n-am eu acuma, părinte, decît să fac politică cu Aristide I spuse Moromete enervai. Și preotul începu să rida t Păi ziceai că îi dai înainte f ti dati eu, dur...” Dacă in răspunsul dat popii nu se precizează în ce constă politica lui Moromete, cititorul poale totuși înțelege despre ce este vorba. Moromete reușise să transforme adunările respective în adevărate momente de trăire în lumea, ordinea și ritmul consubstanțial firii lui și a celor care îl însoțeau. In timp ce spre biserică se îndreaptă oameni de categoria Catrinei, iar la circiumă își pierd timpul și banii cei împinși de pasiuni satisfăcute numai in asemenea localuri, în jurul lui Moromete se grupează săteni dornici să trăiască în spiritul propus de eroul nostru. El mijlocește celor prezenți contactul cu universul privit și asimilai prin prisma lor. Aici, ei găsesc ambianța favorabilă de a readuce în actualitate atmosfera și spiritul basmului, a eresurilor, a fabulosului mitologic, după cum li se oferă ocazia de a-și exercita ascuțimea minții, spontaneitatea în răspunsuri, de a^și etala darul de povestitori ele. Toate acestea ii antrena pe cei prezenți și le dădea iluzia unei trăiri plenitudinare. Țugurlan este cel care ne dezvăluie caracterul întrunirilor lui Moromete. Știm că înainte de a se fi edificat asupra lor. el găsea puternice motive de a-i desconsidera pe toți participanții. îndată după ce își revizuiește conștiința și descoperă in propriul suflet un fond comun cu cel al lui Moromete, allîndu-se la o a doua asemenea consfătuire, se arată cu totul conciliant și înțelegător : „Ceea ce ii uimise insă pe Țugurlan și îl făcuse să părăsească gîndul de-și mai bate joc de ei, era faptul că ei pluteau pe apa aceasta a lor cu atîta seninătate, incit era cu neputință să nudi doi seama că acest fel de a fi era de fapt bucuria și libertatea lor". Tot acum, Țugurlan își dă seama de adevărata valoare personală a lui Moromete și de rolul jucat de el între săteni. De aceea, aricit de nedreptățit se considera prin felul cum, la timpul respectiv, se efectuase împărțirea pămintuluî, Moro- mete nefiind cu totul străin de aceasta, Țugurlan îi mărturisește: „Uite, ascuttă-mă nici, .. dumneata ești singurul care meriți să ai nu două loturi, trei., Șlîindu-se mandatarul unei lurni cu valori superioare, conștient, apoi, de rolul jucat între săteni, era firesc să se izoleze de toți cei antrenați pc panta indicată de cursul vremii, încercarea de a se sustrage evenimentelor, de a rezista pe poziție, spre a-și păstra identitatea și integritatea personală se va dovedi pînă la urmă ineficace. Procesul de șubrezire a certi- tudinilor pe care el se rezema se desfășoară, inlensificîndu-și gradat ritmul, încă din primele episoade ale romanului. Atit doar că pînă acum totul I s-a părut îngăduitor, iar timpul un asociat al său, împlinitorul „ordinii" firești, fără să-și dea seama de la început că „filfiirea înceată a amenințărilor — întinderea lor de-a lungul anilor..nu era decît o „capcană". Mai întii propria familie era frămîntată de puternice zguduiri și în fiece clipă amenințată cu risipirea de furtuna noilor vremuri, unitatea, armonia, înțelegerea fiind de domeniul iluziei. Calrina sesizează, prima, amenințarea pericolului și temerea pune stăpînire pe sufletul 32 M. Caaan: llk Merowcle . . . ei. Libertatea și bucuriile personajului erau periclitate, oricîl de stăruitor și îndărătnic ar li rămas în convingerile lui. Evenimentele, asemenea unei ape tulburi, învrăjbite, pătrundeau pe nesimțite în urzeala relațiilor familiale. Plecarea la București a lui Achim este semnalul, încăierarea cu ceilalți doi iii, actul final al unui proces de lungă durată, care subminase zi de zi, neobservat, edificiul familiei Moromete. Prin structura sa, personajul nu-și angajase însă ființa doar în plan familial. Știm că lui Moromete contactul cu oamenii, schimbul neîntrerupt de impresii, cu colectivitatea și valorile sociale ii prilejuiau cele mai alese, mai trainice și mai prețuite satisfacții. De alllel, numai proiectat pe fundalul vieții satului eroul își definește profilul. Numai în mijlocul unui număr — dacă se poale cît mai mare — de oameni, el ocupînd centrul, Moromete îmbracă adevăratul lui veșmint, personalitatea sa capătă adevărata ei strălucire. în discuțiile cu sătenii inai ageri la minte apare ingeniozitatea răspunsurilor, calitatea și ineditul obser- vațiilor, promptitudinea și probitatea intervențiilor, și, tot aici, devine relevant modul cum Citește, cum pronunță anumite cuvinte ele. Toate acestea, la et, capătă un anume sens, se încarcă cu multiple și adinei semnificații, emanează o anume vrajă. Toți cei din juru-i sini conștienți de aceste calități, astfel explicîndu-se puterea de atracție pe care o exercita asupra Iw. Dar, ca și în viața familială, și aici, la un moment dat, lucrurile iau un alt curs. Momentul coincide cu apariția Lui Țugurlan în poiana lui locan. Confruntarea celor două personaje se soldează cu aducerea la suprafața conștiinței lor a unor forțe noi sufletești, fapt ce va determina și o nouă înțelegere a vieții din partea ambilor. Intîmplarea îi descoperă lui Moromete realitatea zilei, liniștea lui primește o lovitură din cele mai puternice șî cu toată încercarea stăruitoare de a reveni în zona inaccesibilităiii de pînă atunci, îi apare tot mai limpede că timpul îl împinge pe alt drum, ii impune ieșirea din cămașa în care viețuiește. Eiul mai mic, Nicdac, ii întărește sentimentul vinovăției deșteptat dc Țugurlan. „Pentru întiia nară Moromete nu putea scăpa de un sentiment de vinovăție care își scotea capul ori de CÎte ori se uita și vedea ochii mari și aprinși și chipul negru-galben al băiatului". Seninătatea îi e tulburată- Ceva a reușit să se modifice în sufletul lui: „Nicoiae se uită din nou la tatăl său și se sperie ; niciodată pinii acum nu crezuse că el poate acea o privire ații de turbure și de dușmănoasă". Loviturile vin și din altă latură. Deși experiența 51 îndepărtase dc viața politică a vremii, statul păstrase pentru el capacitatea de ad îndeplini visurile utopice. Se pune doar problema omului, a persoanei, a valorii el. De aici atenția sporită față de ceea ce se petrecea de la un timp în parlament. Ne găsim însă în vara anului 19G7, cînd se făceau pregătiri de fascizare a țării, de desființarea formei parlamentare de guvernămînt. .Astfel, ultima pavăză a certitudinilor se spulberă. Bolta mărețului edificiu in numele căruia pretindea că vorbește se năruie. Evenimentele zilei îl constring cu sporită putere să-și recunoască greșeala. Tn descum- pănirea ce i-o provoacă prăbușirea, el descoperă masa mare a poporului. Tot mai mult se convinge de adevărul spuselor lui Țugurlan, că în asemenea împrejurări nu-i esle permisă imposibilitatea, liniștea. Dorința de a sta de vorbă cu oamenii nud mai încearcă, dimpotrivă, îi evită. I se schimbase și vocea. Cît de departe e eroul nostru de cel ce fusese înainte, rezulta și din felul cum judecă pe un consătean presupus a fi în ipostaza depășită acum de el. „Era unul", cugetă el, „dintre aceia care mai credea că lumea era așa cum și-o închipuia el, care credea că speranțele sini bucurii adevărate și nenorocirile mimai ale altora și care în loc să se oprească în loc, să se trezească și să se înspăiminte, trecea pe drum liniștit și încrezător"„,. Rupt de conexiunea vieții familiale și sătești, Moromete se îndreaptă spre cîmp, însoțit de reprobarea chiar a celor ced fuseseră mai apropiați. Văzîndu-1, Din Vasitescu și Mar- rnoroșblanc nu pregetă săd condamne, reamintindu-și unele din credințele lui. Modul cum c întîmpinat, la marginea satului, de un grup de oameni demonstrează că Moromete cel de altădată se prăbușise iremediabil. Tot aici aflăm „că locan îl înjură pe Moromete... și că zice că... o să-i dea cu barosul în cap". Cauza ? „Zice că Moromete nu mai are facultăți de încredere Devenise limpede și pentru erou că viața de pînă acum se întemeiase pe bazț greșite. Acum și aici — pe piatra de hotar ! — trebuie să afle Izvorul acestei greșeli. Ajuns aci, va recurge la facultatea care nud dezise niciodată — reacțiunea. „li trebuie — comentează romancierul — mai ales acea gîndire necruțătoare care duce înțelegerea pînă la capăt și care lovește și arde pînă ia os credința în pacea fi armonia lumii". Gindui i se îndreaptă din nou spre Țugurlan. „Țugurlan", recunoaște el, „a avut totdeauna dreptate". Figura acestuia ii inspiră curaj, încrederea în puterea de răzbire și pătrundere: „întunericul nu putea fi fără fund. Aceasta lume necruțătoare" pc cure el o apreciase greșit piuă acum și „care amenința să-t strivească trebuie să aibă undeva un înțeles... .dcuni șiia ce avea de făcut... Va arunca așadar de aci înainte întrebarea fără odihnă, mereu, otita timp cît va trăi. Șî na trebui să facă acest lucru cu tot mat multă tărie, cu toată puterea sa..." O dată M. Cu4cu; Ilic Mcromrl*- . . . 33 hotar ir ea aceasta luata, Moromete cel de mai înainte încetase de a mai exista. „Lupta pentru apărarea vechilor bucurii se sfirșise. Din Moromete cunoscut de. ceilalți ramase doar capul de humă arsă, făcut odată de Din Vasilcscu ți care acum privea neturburat de pe polița fierăriei lui locari ta adunările care încă mai aveau loc In poiană". In felul acesta Moromete intră în timpul istoric, începe o viață a cărei pulsație ii integrează în ritmul celei mai vii actualități. El deschide epoca din viața țărănimii noastre, cînd aceasta se va angaja la noul mod de trai, fără teama că-și trădează substanța, fiindcă a lepădat prejudecata alît de înrădăcinată pînă atunci că ea ar fi condiționată doar de un anume stil de viață, consti- tuit de-a lungul vremii, in datele lui fundamentale de neclintit, intangibile. Cu alte cuvinte, ceea ce s-a numit prăbușirea unui mit, în cazul lui Ilie Moromete, se petrece cu prețul unei asemenea restructurări din temelii a modului de viață moromețian. Chipul eronat de a înțelege raporturile dintre etern-umanul vieții țărănești și instanțele societății în care trăiește, constituie izvorul intim al dramei adinei pe care eroul lui Marin Preda o cunoaște, acut și tulburător, in cele din urmă. M. CAZACU 34 M, llie MorooKle . ■ . I A R V ANTĂ i u vei lăsa să cadă o lacrimă și eu o să m-aplec să o ridic, îți voi da să mușii dintr-un măr roșu, și se va face toamnă. Din pârul tău negru voi împleti inele și-ți voi arăta citeva stele mai îndepărtate, îndrăgostit, îți voi dărui un nor înalt în formă de inimă, și voi face să cadă frunzele în fiecare anotimp. Cînd te voi iubi, voi fi departe, și-ți voi lăsa ca amintire un cearcăn frumos de seară. VAS! LE PETRE EATf LUNEC SPRE TINE, L U N E C... Lunec spre tine, lunec: — cu gîndul lunec spre rază, spre petalele de soare ale buzelor tale în amurgul sincer răsfirate. Lunec spre vocea albilor tăi dinți și iezerul ochilor calm. Lunec spre transparența țărmului tău V«iUe Pțirc FMI: V>ri«iĂ 35 ,i cu valuri neliniștite, în așteptarea unei revărsări fecunde. Energic lunec spre tine cu păsări albe fluturi adu-mi în miini . Aru fugi, imagine a vieții mele, sufletul meu poate respira numai în tine. SABIN OPRLANL' SEVA PÂMÎNTULUl O, ce fierbinie-i aerul! Prigoriile Sint bulgări negri, cad în umbre arse, Gîfîie șerpii în cotloane pentru pui de vrăbii Și-ntregul cer apasă cenușiu ca plăcile Greoaielor costume de scafandru. Cu umbrele topite in țărlnă și Cu pieptul tăbăcit ca pielea de berbec îl despicăm pe vini ia două, ninge, ploaie In spațiul tunetat o clipă iute ca ardeiul, îmbogățim pămintul deci, și smircurile Se saltă-n sus morocănoase, preistorice, Iși freacă ochii, au orbit puțin, Le boncăluim cu seriozitate cruntă Lăsîndu-le virile, gata pentru nașteri. Acolo unde ard lumini mai mici, ne deșirăm Și-ajungem veritabili uriași, Trec in galop enorme energii prin brațele-ngroșate Și arde Țara în culori fluorescente. Hei, la o parte vini ide! Acum Hă sare aprig soarele în noi Ni-S trupurile flăcări tropicale Și cele mai grozave seve — ale pămtntului 1 ION tANCV LEFTER 36 I™ linca Ijtftrr: Scm pi mimului NICOLAE IORGA Șl BANATUL Din multiplele preocupări ale lui Nicolae lorga vom alege o latură mai puțin cunoscută, aceea a observațiilor ce le face asupra stărilor sociale din Banat, precum sî asupra problemelor istoriografiei și culturii bănățene, In general, N, lorga a acordat o atenție deosebita istoriei provinciilor românești precum ți dezvoltării culturale a acestora ți a aportului adus de fiecare regiune la formarea culturii naționale. Călătorind mult ți cunoscând Îndeaproape problemele locale, el sesizează, cu intuiția genială ce-l caracteriza, specificul fiecărei provincii, ajungînd la concluzii valabile și astăzi. Pentru prima dală, lorga a cunoscut Banatul în 1906, cînd a socotit de datoria lui să viziteze cu trăsura — din sat în sat — pe țăranii români din Banatul subjugat, publi- cîndu-și impresiile încă în același an “). După ce vizitează Aradul și împrejurimile, coboară la Timișoara, care „se arată ceea ce este: oraș făcut pe ruinele reședinței pașalei turcești, după planuri drepte"2). De la Timișoara pleacă cu trăsura spre Lugoj, trecînd prin satele românești ce leagă aceste două orașe. Cînd ajunge la Izvîn, era sărbătoare. Oamenii și gospodăriile lor îi stîrnesc admirație: „Cu astfel de locuințe și astfel de vestminte, sănătoși, vioi, frumoși, vorbăreți, in dialectul lor cu sunete fugătoare, îndrăzneți și siguri, bănățenii se pot lăuda cu dreptate că ei sînt între ceilalți „fruntea", „frunce", cum zic ei"’). La Lugoj intilneșle pe Vidu ; „Un om cu care Banatul poate face față romănimii întregi: compozitorul de muzică Vidu, care a știut să înalțe cîntarea poporului nostru în forme care înduioșează pretutindeni unde trăiește o simțire românească" *). Grănicerii din jurul Caransebeșului, care se deosebesc în multe privințe dc paorii din jurul Timișoarei „n-au voit să sufere în mîndria lor de ostași amestecul preotului în școală"*). De la Caransebeș se întoarce cu Irenul trecând înapoi prin Lugoj, Timișoara, Vînga. Drumul Mureșului pe Ia Radna cu urme medievale „peste care luna își revarsă argintul... □ înlins un alb zăbranic de poezie și taină" L încă în prefața cărții despre călătoria din 1906, lorga recunoaște că s-a ocupat prea puțin de Banat- Dc aceea, în cea de-a doua călătorie, din 1923, în România unificată, cînd vizitează Transilvania, de la Sarmisegetuza va trece pe drumul pitoresc și muntos de la Subcetate la Caransebeș. Deși venea pentru a doua oară în Banat, ochiul lui de adînc cunoscător remarcă dintru început trăsăturile caracteristice ale bănățenilor: „Dincolo de monumentul lui Hunyadi sîntem acum în Banat. Și iată că loată înfățișarea se schimbă. Sate mai întinse, desigur mai bune... Și oamenii sînt alții, cu totul alții. Figuri rotunde, cu ochi mari, cu pelița foarte arsă de soare; mișcări iuți, cam speriate, de o spontaneitate aproape sălbatică. In aceste trupuri vînjoase se zbat comori de energie"'). Călătoriile din 1906 și 1923 sînt completate cu ultimul drum ce-l face în Banat în vara anului 1939. cînd vizitează satele de-a lungul Dunării pînă la Baziaț, apoi satele de munte pînă la hotarul Ardealului, Valea Almăjului, cu Bozoviciul, și pe minierii din jurul Oraviței. Nramul RwnîncaM- in |1 Țar* Ungurca**» 1a 1906. rd TL Bucurtili. 1939. ’l Ibitfcm. p- 381— 38? «] Ibldem, p. 386—387. ♦) Ibidcm. p. 395. *) Ibidem. p. 396. •1 lbkd, nr. 11* (1 ntM.ț, p. 2+4—245. ♦) Ibiden, p. 248—249. Ibidrtn. p. 251. Uidea. p. 2$$, INdMB. p. 2S7. Ibidem. p. 258. Ibidcm. p. 261. w) „Reșița" înainte* camerei, București. 1921. p- 1$, Sate |i pr. Sprint Furișa ți Banatul Convingerea aceasta o va repeta și cînd va combate [ie Octavian Goga, care susținea că istoria românilor din Ardeal și Banat e „dezvoltarea acțiunii unor oameni extraordinari la care [orga îi răspunde că este „numai istoria muncii și răbdării celor mulțt, că istoria neamului nostru acolo înseamnă brazda muncită de cei întunecați a) căror nume nu se păstrează 17). Pornind de la aceste premise, care singure sînt valabile, era normal ca in cercetarea problemelor istorice și culturale bănățene, Nicolae [orga să ajungă la concluzii din care unele sint valabile și azi. In primul rînd. încă din 1901 el publică călătoriile în Rusia ale preotului Mihail Popovici din Sînnicolau! Mare, care s-a întors din Rusia „cu bani^ cu cărți și cu mani- feste"'•). Prin aceasta el devine editorul primului cronicar bănățean, înaintea lui Nic. Stoica de Hațeg cu jumătate de veac. Dar opera în care își fixează definitiv punctul de vedere asupra istoriei bănățene este aceea scrisă cu puțin înainte de moarte care aduce puncte de vedere originale asupra viitoarei interpretări a istoriei bănățene1*). Pînă acum încă nu s-a scris adevărata istorie a Banatului — susține el- Pentru a ajunge la urmărirea adevărului, viitorul istoric al Banatului va trebui să urmărească dezvoltarea neîntreruptă „a unei vieți de caracter dacic", apoi roman și romanic și in sfîrșit românesc, „oricare ar fi fost amestecul cu națiuni străine de-a lungul a peste două "mii de ani" M). Convingerea aceasta și-a căpătat-o în timpul șederii în Banat urmînd și aprofundarea izvoarelor, care încă nu sint cercetate. După N. lorga, izvoarele istoriei bănățene sînt de mai multe feluri: actele lăsate de administrația bănățeană militant și fiscală; protocoalele de circulare bisericești și însemnările din biserici. La acestea se mai pot adăuga obiceiurile din anumite sate, cuvintele latine, menținerea lui „n“ inter vocal ic și rotacîsmul, care sînt urme din „cel mai îndepărtat trecut". Din protocoalele de circulare bisericești se poate vedea pe o perioadă de două sute de ani în urmă „întreaga viață populară care, prin asemenea ordonanțări, a fost supusă unui regim de care se resimt și pînă astăzi urmașii acelora care au intrat în astfel de alcătuiri*'w). însemnările de pe cărțile bisericești conțin „comori de istorie, de folklor, de sentimente populare, de moralii țărănească". Concluziile la care ajunge din examinarea istoriei Banatului sînt dintre cele mai inte- resante : începînd de la daci și pînă la căderea l ‘ngarîei e o continuă dezvoltare a elemențulu’ românesc din Banat. Acest element, format din țărani, apare păstrînd o „autonomie dîrză" și în luptele dintre nemți și turci din secolul al XVUIdea”). Datorită acestei dezvoltări armonioase și continue, Banatul e numit de călătorii străini „Vlahia Citerior", adică Vlahia mai mică sau mai apropiatăM). Românii au conducerea efectivă în Banatul de Lugoj și Caransebeș și influența lor este atit de mare îneît pretendentii la tronul Țării Românești le cer ajutorul spre a-și ocupa tronul, cum e Ștefan, fiul lui Petru Cercel care, refugiat la Timișoara, cere ajutorul căpitanilor bănățeni, sau mai tîrziu Matei Basarab, care reușește să tx'upe tronul pleetnd din Caransebeș cu ajutorul voevozilor și cnejilor bănățeni. Și tot din rîndul acestor viteji bănățeni se vor ridica pretendenti la tronul Ardealului ca Gașpăr Beckeș, fiul banului de Lugoj sau Acațiu Barkczay sau lojica din Caransebeș25). ★ Dezvoltarea istorică a Banatului a influențat și artele și literatura. Cu ocazia vizitei pe care o face în Banat, N. lorga cercetează și o serie de monumente de artă, căutînd să fixeze lipul de casă bănățeană, mai ales în regiunea muntoasă, meșteșugul de construire a bisericilor ca și forma noului tip de locuință impusă către sfîrșitul domniei lui fosif al 11-lea «). în pictura bisericilor bănățene constată „un întreg folklor care ar trebui urmărit^ de la o icoană la alta, observînd de cite ori apare un element nou care se adaugă tradiției precedente". Mai interesante —■ dintre bisericile vizitate —• i se par scenele de la biserica de la Bolvașnița care conțin „o întreagă operă populară de o foarte mare varietate, în care nu lipsește inspirația personală a artistului" 27). Viata R-nmanri^et In Aritatl, Arad. 1936. p 208. Ci li tor Iile în R®»i» «Ic preotului Mnlfrin Mihai Pupului (17TO—*1771). Arid. 1W|, p. 8. Observații ți preJMcm? binitone, Buc uremii. **l IbkJrm. p. S. «) IW». p. 7. 1b idem. p- #. «I Ibidrm, p. 43. +4. Hlorii RoqalnLkir din Ardeii s* UaRiirii. voi. I. Bur,» 10OS, p. 110, “l Ibidcm. p- -I88. 233. 23*. Arii romiiwa*ci în Hinjiul nun 1 Ibidrm, p. 24. I. D. Surlu: Sorgi ti Banalul 39 1 Mai vizibil se manifestă unele caracteristici în dezvoltarea culturii și literaturii bănățene. Pornind de la adevărul că in Imperiul Austriac in sec. al XVIII-lea „viața nu este împărțită pe naționalități, ci pe provincii, că erau prin urmare ața-numitele teritorii de drept austriac șî, deci, dacă o națiune era împărțită între două teritorii de acestea, trebuia să trăiască fie- care in chip deosebit"3*). Este o realitate, pe care istoriografia burgheză română n-a sezizat-o și de aceea s-a ajuns la concluzii absolut greșite cînd s-a cercetat istoria Banatului. Dezvol- tarea Banatului a fost influențată și de colonizările sîrbilor din veacul al XVIII-lea, precum și de ale șvabilor și maghiarilor din veacul al XVIII-lea și XlX-lea. De aceea, în timp ce în Marele Principat al Ardealului avem „școlile normalicești", în Banat, avem „școlile naționa- licești", căci strbii din cauza privilegiilor aveau dreptul la școli naționale în timp ce ardelenii aveau școli confesionale, sau împărătești, în nici un caz școli naționale3*). Deosebirea aceasta se manifestă in deosebi în literatură*0). Acțiunea de traducere a cărților, a învățătorului „na- ționalicesc" Dimitrie Țichindeal, a gramaticilor Paul Iwgovîci și C. Diaconovici-Loga, ca jd cele de mai tîrziu a lui Grigore Obradovici „ajung pentru a-ți da seama de ce țierbea Îe școala ceastălaltă bănățeană" care se caracterizează prin : „libertate, indrăineală, avînt politic, acestea sini elemente nottă, care de aicea tarT’1). ★ Iată deci cum, aprofundînd lucrurile, ajutat și de vasta lui cultură, Nicolae lorga a reușit să desprindă din marea istorie a poporului românesc caracteristicile și specificul istoriei, artei și literaturii bănățene. Nimeni altul dintre contemporanii lui n-a reușit să sesizeze atît de just tipul și sufletul bănățean ca el. Dacă la aceasta adăugăm caracterizările personalităților bănățene făcute cu o putere de evocare rar întîlnilă, cu o înțelegere deosebită a nevoilor locale *), ne putem da seama de contribuția pozitivă pe care a adus-o marele savant la istoria și viața poporului din Banat. /. D. SUCIU “1 Romlniiw din Ardnt ți Uaflrls, toI. II, Buc., 1915, p. 92. ”) IbidcM» p. W. *) rbidem. p. H. Mî v/ji.Tfr ^«cmplu. despH Coriolan Brrdjceuiu și Ahxandru Morlonl. In Rom***! din Ardul* Ar*d, 192&. p. 272, **u dropie Emili* Marjcu Pultallo In Cl*r“ * 19W. nr. 2 (11 im»-), p. 413. 40 I. D, Svciu: lorR* ți Btntlul din literatura universală. rainer maria rilki: î N T î I A ELEGIE D U I N E Z Ă Cine dac-aș striga, m-ar auzi, din cetele îngerilor? și chiar dacă unul m-ar lua deodată pe inima lui: aș pieri înaintea prezentei prea tari. Căci frumosul nu-i altceva decit începutul cumplitului pe care abia-l îndurăm, și-l admirăm atit pentru că nepăsător, din dispreț, nu ne distruge. Cumplit e orișice înger. Și astfel mă stăpînesc și înghit chemarea suspinului sumbru. /IA, și cine ne poate-ajuta ? îngeri nu, oameni nu, și istețele animale observă că nu sintem prea acasă în lumea cea tălmăcită. Ne mai rămtne poate vreun pom pe-o colină, pe care, în fiece zi să-l revedem ; ne rămlne strada de ieri și răsfățata credință a unei obișnuințe căreia la noi i-a plăcut și-a rămas și nu s-a mai dus. O, și noaptea, noaptea, cînd vin tul plin de spațiile lumii ne mistuie fața —, cui n-ar râmi nea, ea, cea dorită, lin dezamăgind, ea care stinghera inimă greu o amenință. E mai ușoară ea mdrdgostiților ? Ah, ei își acoperă numai, unul celuilalt soarta. Nu o știi încă ? Azvîrle din brațele-ți golul către spațiile ce respirăm; poate că păsări văzduhul mai larg îl simt, în zbor mai intim. Da, primăveri aveau nevoie de tine. Unele stele îți cereau să le simți. Se ridica spre tine un val, în trecut, sau cînd treceai ling-o fereastră deschisă se dăruia o vioară. Totul era solie. Ai dus-o la capăt ? Nu erai totdeauna distrat (le-așteptare, parcă toate-(i vesteau o iubită ? (Unde să-i dai adăpost, Din IkLcraLura uni*rr»a-|â 41 cînd, la tine, ginduri mari și străine intra și ies și. noaptea, adesea râmin). Dacă ți-e dor, cintă îndrăgostitele, nici pe departe nu-i destul de nemuritor vestitul lor simțămlnt. Aproape le invidiezi, pe ele ce-au fost părăsite și care cu-atit mai iubitoare-ți părură ca ceie-alinate. începe pururi din nou slăvirea cea inaccesibilă; amintește-ți, eroul cămine, însuși declinul i-a fost numai pretext să existe: ultima-i naștere. Dar pe îndrăgostite le reia sleita natură in sine, de parcă nu ar avea destule puteri pentru două atare înfăptuiri. Te-ai gindit oare destul la (îaspara Stampa, intr-atU incit vreo fata de iubit părăsită, să-și spună, după înaltul exemplu al acestei îndrăgostite : și eu ca ea să devin 2 Cînd oare aceste străvechi suferințe deveni-vor mai rodnice ? Nu este timpul, ca iubind, de lucrul iubit să fim liberi, să-l înfruntăm tremurind, cum săgeata coarda o-nfruntă, ca-n salt adunată să fie mai mult ca ea însăși. Căci nicăieri nu-i popas. Glasuri, glasuri. Ascultă, inima meu, așa cum doar sfinți ascultau odinioară: incit uriașa chemare îi ridica din țărină; dar ei, absurzii, îngenuncheat! mai departe și n-o luau în seamă: așa ascultau. Nu, n-ai putea indura al Domnului glas, nici pe departe. Dar ascultă suflarea, vestea neîntreruptă, ce din tăcere se iscă. Zvonește acum dinspre morții aceia tineri spre tine. Oriunde intrai în biserici, la Roma sau Neapole, soarta lor nu-ți ieșea, liniștit, înainte 2 Sau o inscripție solemnă ți se-ardta, ca acum, de curind, stela din Santa Maria Formosa. Ce vor de la mine ? Să înlătur încet aparența celor nedrepte, ce stingherește puțin, uneori, a spiritelor pură mișcare. Desigur, e straniu să nu mai locuiești pe părui nt, abia deprinse-obiceiuri să nu le mai practici, trandafirilor și altor lucruri promițătoare tilcul viitorului uman să nu le mai dai; ceea ce-ai fost în miini nesfirșit temătoare, să nu mai poți fi și insuși numele tău, ca pe-o jucărie spartă, să il lași deoparte. Straniu, dorințele să nu le dorești mai departe. Straniu, tot ce avea legături, să vezi fluturi nd în odaie, atit de desprins. Și starea de moarte e grea și plină de trudă, pînă ce simți încetul ai-ncetul 42 Din littralura «■iversall puțină eternitate. — Dar cei vii fac toți greșeala că delimitează prea tare. Ingerii-adesea (se spune) n-ar ști prea bine de merg intre cei vii sau cei morți. Torentul cel veșnic smulge uirstele toate, de pe-amindouă tărîmurile, și-n amindouă vuietul lui le domină. Curind ei nu mai au nevoie de noi, ei cei smulși prea devreme, lin te desveți de ce-i pămintesc, așa cum ușor, de sinul mamei, crescind, te desprinzi. Dar noi care iinjim după tainele mari, care, prin jale, adesea înaintăm fericit: am putea exista fără ei ? In zadar e legenda că, odinioară, bocindu-l pe Linos, cea dinții muzică rupse cutezătoare încremenirea: că abia in spațiul înfricoșat din care năpraznic plecase pe veci un aproape divin adolescent, — golul intră in vibrația ce-acum ne răpește, ne-alinâ, neajută ? PE ÎNSORITA CALE, Dl NT R-UN TRUNCHI * e-nsorita cale, dintr-un trunchi despicai, scobit, care demult prefăcut e-jgheab și care-ncet apa-și primenește, îmi alin setea : prin a mîinii-ncheietură, sorb voioșia și obirșia apei. Să beau, mi s-ar părea prea mult, prea clar; dar gestu-acesta, numai așteptare, mi-aducc apă limpede-n conștiință. La fel, dac-ai veni, n-ar fi nevoie ca să m-alin, decît s-ating ușor a sinilor năvalnîcă-ncolțire. ASVÎRLIT PE-NĂLȚIMILE INIMII /i zvîrlit pe-nălfimilc inimii. Uite, acolo, ce mic, uite: cel din urmă sălaș al cuvintelor, și mai sus, dar șî el, ce mic, un ultim oco! al simțirii. II recunoști ? — Azvîrlit pc-năltimile inimii. Pietriș — (Ht literatura uahmtli 13 sub palme. Totuși ceva înflorește pe-aici; din prăpastia mută răsare cîntînd o buruiană neștiutoare. Dar cel ce știe ? Ah, cel ce-a-nceput să știe și tace acum, azvîrlit pe-nălțimile inimii. Totuși mai umblă pe-acolo ceva, mîntuît în conștiință, vreun animal de la munte, sigur de sine, trece sau stă. Și pasărea mare, — ocrotită, dă ocol curatei tăgade a piscurilor, — Dar neocrotit, aici, pe-nălțimile inimii — în românește de MARIA 8ANUȘ PAUL CELAN *) SEARA CUVINTELOR Oeară a cuvintelor — căutători cu baghetă in tăcere! Un pas și încă anul, al treilea, a cărui urmă umbra la n-o șterge. Cicatricea uremii se deschide și îneacă țara cu sînge — dulăii nopții cuvintelor, dulăii încep în tine chiar să latre ei sărbătoresc mai sălbateca sete mai sălbateca foame ... 0 ultimă lună iți vine în ajutor ; lung, un os argintiu — got ca drumul pe care ai venit — ea-l aruncă haitei, ci asta nu te scapă : raza pe care ai trezit-o spumegă mai aproape și plutește un fruct din care ai mușcat cu ani în urmă. în românește de ION CARAION *) Poet din R. F. Gcrminâ. 44 Din literi-tuiB I. EH REN BURG DESPRE MODIGLIANI I^areori ani discutat cu Modigliani, fără să nu-mi citească citeva terține din Divina Comedie: Dante era poetul său preferat... îmi amintesc un fragment din Purgatoriul: poetul și prietenul său se urcaseră pe un munte și, așezîndu-se jos. priveau în tihnă la drumul străbătut. Aș vrea și cu să stau acum undeva cum un Modigliani viu (cu Modi, cum îi spuneau prie- tenii). Au făcut din el eroul unui film trivial, s-au scris despre el citeva romane captivante. Oare, regizorul filmului a putut sta liniștit pe-o treaptă de piatră, meditînd la șerpuirea unui drum străin lui ? Astfel s-a creat legenda despre artistul înfometat, flușturatec, veșnic beat, despre ultimul reprezentant al boemei, care, în rarele răstimpuri dintre două chefuri, zugrăvea portrete originale și se stingea în mizerie, devenind, după moarte, celebru. Totul e aici adevăr, și totul e minciună. E adevărat că Modigliani a indurat foame, a băut și a mestecat boabe de hașiș ; dar toate astea, nu de dragul desfrîului sau al „raiului artificial''. Nu nutrea nici un fel de dorință ascunsă să stea nemîncat. dimpotrivă, pofta de mîncare nu-i lipsea nici- odată și nu avea înclinații spre autochinuire. Poate că. mai mult decît alții, era croit pentru fericire. Era îndrăgostit de dulcele grai italienesc, de peisa- jul odihnitor al Toscanei, de arta maeștrilor ei străvechi. N-a început cu hașișul. Firește, ar fi putut picta portrete care să placă criticilor și celor care le comandau. Ar fi putut avea bani, un atelier convenabil, notorie- tate... Dar Modigliani nu era în stare să mintă, nici să se adapteze; toți cei care l-au cunoscut știu că era din cale-afară de sincer și de mîndru. L-am văzut și in zilele lui negre, și în zilele luminoase; l-am văzut calm, excepțional de politicos, proaspăt bărbierit, cu obrazul palid, puțin cam aspru, cu ochii calzi, mîngîietorî; l-am văzut și mînios, cu barba neagră, ncrasă de săptămîni întregi. — un Modigliani scotind țipete stridente ca o pasăre; ca un albatros, poate. Căci nu de dragul alegoriei l-am asemuit în versurile mele cu o pasăre a furtunii ... Am spus că era chipeș; femeile il priveau cu admirație ; frumusețea lui mî-a părut întotdeauna pur italienească. Totuși, era sefard — așa sînt numiți urmașii evreilor care s-au stabilit, după izgonirea lor din Spania. în Pro- vența. Italia și în Balcani. Din litmtnrA univcrtAU L-am cunoscut pe Modigliani in 1912, cind devenise de mult parizian. La una din primele noastre întîlniri, mi-a făcut portretul; toti l-au găsit foarte asemănător. Pe urmă, m-a pictat adeseori ; aveam o mapă cu desenele lui. (In vara lui 1917, împreună cu un grup de emigranți politici m-am în- tors în Rusia. In Anglia ni s-a spus că n-avem voie să ducem nici manuscrise, nici desene, nici tablouri și nici măcar cărți. Am ales ce aveam mai de preț — o natură moartă de Picasso, „Edda“ lui Baratînski, cu o dedicație a auto- rului, desenele lui Modigliani și am lăsat pentru un timp valiza la ambasada Guvernului Provizoriu. Guvernul a fost intr-adevăr provizoriu, dar geaman- tanul mi-a dispărut pentru totdeauna.) Camera in care locuiește Anna Andreevna Ahmatova, într-o casă veche din Leningrad, este mică, austeră, golașă ; pe un singur perete, doar, atîrnă un portret reprezentînd-o pe Ahmatova tînără — desenul lui Aiodigliani. Anna Andreevna mi-a povestit cum a făcut cunoștință la Paris cu un tînăr italian, extrem de modest, care i-a cerut îngăduința s-o deseneze. Acestea se petreceau in anul 1911. Ahmatova nu era încă Ahmatova, dar nici Modi- gliani nu era încă Modigliani, In desen însă (deși ca manieră se deosebește de desenele de mai tîrziu ale lui .Modigliani), se întrevede preciziunea linii- lor, suplețea și elocventa lor poetică. Eroul filmului și al romanelor e un Modigliani prins în momente de disperare, de nebunie. Dar Modigliani nu era numai cel care bea la „Ro- tonda" și desena pe o hîrtie pătată de cafea ; el își petrecea zile, luni, ani întregi în fata șevaletului, zugrăvind în ulei nuduri și portrete. M-a uimit întotdeauna erudiția sa. Cred că n-am întilnit un alt pictor care să iubească atit de mult poezia. Recita din memorie și din Dante, și din Villon, și din Leopardî, și din Baudelaire, și din Rimbatid, Pînzele sale nu sînt viziuni întîmplătoare, ele reprezintă o lume filtrată prin conștiința unui artist, în care înțelepciunea și naivitatea se împleteau în chip neobișnuit. Și cînd spun „naivitate", nu mă gindesc firește la infantilism, la neiscusința firească sau la primitivism nevoit: înțeleg prin naivitate prospețimea per- ceperii, sinceritatea nemijlocită, puritatea lăuntrică. Toate portretele lui sea- mănă cu modelele — Judec după cei pe care i-am cunoscut: ZborowskL Picasso, Diego Rivera. Max Jakob, scriitoarea engleză Bcatrîce Hustings. Sutin, poetul France Ellens, Dilenski. în sfîrșit, sofia lui Modi — Janna. Niciodată nu s-a lăsat furat de accesorii sau de vreun element exterior ; pîn- zele lui dezvăluie natura omului. Diego Rivera. de pildă, este greoi, slîngaci, aproape sălbatec; Sutin păstrează expresia tragică a omului neînțeles, nos- talgia permanentă a sinuciderii. E surprinzător. însă, că diferitele modele ale lui Modigliani seamănă între ele : îi unește pe toti nu maniera învățată pe de rost, nu procedeele exterioare ale desenului, ci viziunea despre lume a artistului, Zborowski. cu fata lui de dulău ciobănesc, lățos și credincios, dezorientatul Sutin, gingașa Janna în cămașă, fetița, bătrînul, femeia-model, mustăciosul — tofî seamănă cu niște copii necăjiți, deși unii dintre ei au barbă și păr cărunt. Cred că viata î s-a părut lui Modigliani o imensă gră- dină de copii, condusă de adulti fără inimă. Desigur. în legendă există și un gram de adevăr, și e lesne de înțeles ca biografia lui Modigliani poate constitui o atracție pentru un scenarist. Deunăzi, am citit într-un ziar că un mic portret de studiu al lui jModigliani 46 Din literaturi uniier'ilâ a fost vîndut la licitație in America pentru o sută dc mii de dolari. In toată viața lui, Modigliani n-a cheltuit nici măcar o pătrime din această sumă. De cîte ori n-am văzut cum bătrîna Rosalia, proprietara unui mic birt ita- lienesc de pe strada „Campagne premiere", căpăta din partea lui Modi- gliani, pentru o bucată de carne sau o porție de macaroane, cîte un desen: ea refuză să-l primească, dar el insista : „nu sînt cerșetor" : iar Rozalia, cu ochii pironiți pe foile de hîrtie împînzite cu linii subțiri și frinte, suspina cu amărăciune : „Oi, doamne I..E adevărat că nu era înțeles nîcî măcar de prețuitorii consacrati ai picturii. Pe ceî cărora le plăceau impresionîștiî, Modigliani îi supăra datorită indiferenței lui fată de lumină, previziunii de- senului, denaturării arbitrare a naturii. Toți vorbeau despre cubism ; artiștii, stăpîniti uneori de ideea distrugerii, erau în același timp ingineri, arhi- tecti. constructori; pentru amatorii dc pînze cubiste. Modigliani însemna anacronism. Biografii remarcă că 1911 a fost pentru Modigliani un an fericit: a găsit un negustor de tablouri in Zborowski, care a înțeles și a îndrăgit de îndată lucrările lui. Dar însuși Zborowski era un ghinionist: tinărul poet polonez care venise la Paris, visînd să facă o călătorie în vrăjita Cîlera, se dovedea neputincios la „Rotonda", în fata unei cafele. Nu avea bani; închi- riase o mică locuință unde locuia împreună cu soția sa și Modigliani lucra de multe ori acolo. Totuși, Zborowski a luat sub braț pînzele pictorului și. din zori pînă în noapte, colinda Parisul, încercînd să ademenească cu lucră- rile artistului italian vreun negustor de tablouri, veritabil. în sfîrșit, este adevărat că, uneori. Modigliani era bîntuit dc neliniști, groază, furie. îmi amintesc de o noante petrecută în atelierul înțesat: se aflau aici o mulțime de oameni — și Dicgo Rivera, și Voloșin, și modelele. .Modigliani era foarte tulburat. Prietena lui. Beatrice Hustîngs, îi declarase cu un pronunțat accent englezesc : „Modigliani, nu uita că ești un gentle- man. mama dumitale este o doamnă din înalta societate..Aceste cuvinte au acționat asupra lui Modi ca o formulă magică : a rămas multă vreme fără să rostească o vorbă : apoi, pîerzîndu-și controlul a început să dărîme pereții ; după ce a distrus tencuiala, a încercat să smulgă cărămizile. Dege- tele îi erau pline de sînge și ochii săi exprimau o asemenea disperare că n-am mai putut îndura și am ieșit în curtea murdară, plină cu cioburi de sculpturi, cu vase sparte și lăzi goale. în timpul războiului, își petrecea adeseori serile în restaurantul unde cinau artiștii: așezat pe o treaptă a scării interioare, uneori declama din Dante, alteori vorbea despre măcel, pieirea civilizației, despre poezie, intr-un cuvînt, despre tot în afară de pictură. Cîteodată. perora cu înflăcărare despre prezicerile medicului francez din secolul al XVl-lea, Nostradamus. Căuta să mă încredințeze că Nostradamus a prezis cu exactitate Revoluția franceză, triumful și înfrîngerea lut Napoleon, sfîrșitul statului papal, unitatea Italiei; îmi enumera și previziunile sale încă nerealizate : „Republica din Italia — iată un lucru ncesențial. Dar iată și ceva mult mai important: oamenii vor fi surghiuniți în insule, puterea va fi preluată de vreun potentat sîngeros, toți cei care nu pot învăța să-și țină gura vor fi trimiși la închisoare și oamenii vor începe să fie exterminați...“ Scoțînd dîn buzunar o cărticică ponosită, începea să strige: „Nostradamus a prevăzut aviația militară. în Pin lțt«aturi uaivcmli curînd, toti oamenii care vor cuteza să nu zîmbească sau să nu plîngă la momentul potrivit, vor fi expediati la poluri — care la Polul Nord, care la Polul Sud .. Cînd s-au primit primele știri despre Revoluția din Rusia, Modi a venit într-un suflet la mine, m-a îmbrățișat și, plin de entuziasm, s-a pornit să scoată niște strigăte nearticulate (uneori, nu eram în stare să înțeleg ce anume spune). La un moment dat, „Rotonda- a început să fie frecventată de o tînără fată aducînd a școlărită, Janna. Avea ochi luminoși, păr de culoare des- chisă și-i privea pe pictori cu timiditate. Se spunea că studiază pictura. Nu cu mult înaintea plecării melc în Rusia, i-am văzut pe Bulevardul Vaugirard pe Modigliani cu Janna. Mergeau ținîndu-se de mină, surîzînd. M-am gîn- dit : în sfîrșît, Modi și-a găsit fericirea ... M-am întors la Paris in mai 1921. Amicii s-au grăbit să-mi comunice cu înfrigurare toate noutățile : „Cum, nu știi că Modigliani a murit ?“ Nu știam nimic despre prietenii de la „Rotonda". Modi tușea și era înghețat veșnic. S-a îmbolnăvit de plămini ; organismul îi era epuizat. A murit la spital la începutul anului 1920. Janna nu era la cimitir și cînd, după înmor- mîntare, prietenii s-au întors la „Rotonda", au aflat că, un ceas mai devreme, Janna se zvîrlise pe fereastră. Rămăsese fetița lui Modi — tot Janna. Asta-i tot. Modigliani a fost înmormîntat cu bani strînși în colectă pu- blică. Acum un an, la Paris s-a deschis expoziția lucrărilor sale. Despre el s-au scris cărți ; din tablourile lui, oamenii au făcut averi. De altfel, c o poveste atît de obișnuită, că nici nu merită să vorbești mult despre ea ... In diferite muzee din lume — la New York și la Stockholm, la Paris și la Londra — m-am întîlnît cu Modigliani. Picta uneori nudurî, dar majori- tatea operei sale o reprezintă portretele, A creat o sumedenie de oameni. Tristețea, încremenirea, gingășia lor îndurerată, desnădejdea lor cutremură pe vizitatorii muzeului. Poate că vreun adept zelos al realismului va spune că Modigliani a desconsiderat natura, că femeile din portretele sale au gîturi sau mîini peste măsură de lungi. Ca și cum tabloul ar fi un atlas anatomic! Oare, gin duri le, sentimentele, pasiunile nu schimbă proporțiile ? Modigliani n-a fost un observator rece; el nu i-a privit pe oameni de la distanță, el a trăit împreună cu ei. Portretele lui înfățișează oameni care au iubit, s-au frămîntal, au suferit. Și datele nu marchează doar drumul parcurs de artist, ele sînt jaloane ale veacului: 1910—1920. E ridicol să spui că Modigliani nu știa cîte vertebre sînt pe gît — a învățat asta ani de-a rîndul în școlile dc pictură din Livorno, Florența, Veneția. Mai știa și altceva : de pildă, cîți ani sînt cuprinși într-un an ca 1914, Și dacă s-an schimbat noțiunile valorilor umane, care păreau statornicite de veacuri, cum putea să nu vadă pictorul obrazul schimbat al modelului său ? Pinzele lui Modigliani vor povesti multe generațiilor ce vor veni. Mă uit la ele și am în față-mi prietenul îndepărtatei mele tinereți. Cîtă dragoste de oameni nu purta in el, și cită neliniște pentru soarta lor 1 Vor scrie, au scris — „a băut, a făcut scandaluri, a murit"... Nu asta e esențialul. Nici măcar destinul său nu-i esențial, acest destin plin dc învățăminte ca o para- 48 Dia htțr*iur« «nhmaU bolă antică ! Destinul său a fost strîns împletit cu destinele altora; și dacă cineva va dori să înțeleagă drama lui Modigliani, să-și aducă aminte nu de hașiș, ci de gazele asfixiante, să cugete la o Europă rătăcită, împietrită, la drumurile întortochiate ale veacului, la soarta oricărui model al lui Modi- gliani. în jurul căruia începea să se strîngă cercul de fier. In românește de MADELAINE FORTUNESCU I. D. SALIN GER CHIAR ÎNAINTEA RĂZBOIULUI CU ESCHIMOȘII ^^iaci simbete de-a riadul, în cursul dimineții, Ginnie Mannox jucase tenis pe terenurile din Eașt Side, cu Selena Grațf, o colegă de clasă la școala Domnișoarei Basehoar. Ginnie o considera sincer pe Selena ca pe cea mai mare miorlăită din școala Domnișoarei Basehoar, o școală plină pînă la saturajie, cu miorlăite de prima mărime, dar în același timp rm cunoscuse niciodată pe altcineva care să aducă atit ea cutii noi cu mingi de tenis. Tatăl Selenei le fabrica, sau așa ceva, (La cină, într-una din seri, pentru identificarea întregii familii Mannox, Ginnie evocase imaginea unui astfel de prim la familia Grafi, era și un servitor, grozav, care se așeza la stingă fiecăruia cu o cutie de mingi de tenis, în locul unei sticle cu suc de roșii). Dar treaba asia, de a o conduce pe Selena pînă acasă după meciul de tenis, suporiind in același timp întreaga plată a taxiului, ajunsese s-o calce pe nervi. La urma urmei fusese ideea Selenei să ia taxiul în locul autobuzului, de la terenurile de tenis și pînă acasă. In a cincea simbutâ, totuși, în timp ce taxiul o pornea pe bulevardul Youk, Ginnie dădu lucrurile pe față. — /IscuWd, Selena. — Ce? întrebă Selena care era ocupată căuiînd ceva pe jos, în taxi. Nu pot să găsesc învelitoarca rachetei mele, se văicări ea. Cu toate că era o vreme cătdicică de mai, ambele fete purtau mantouri peste șorțuri. — zlt pus-o îu buzunar, spuse Ginnie. Hei, ascultă. — O, dumnezeule, mi-oi salvat viața. — Ascultă, spuse Ginnie, care nu dorea nici-o picătură în momentul acela din recu- noștința Selenei. —- Ce? Ginnie se Aofăn să-i dea drumul. Taxiul era aproape de strada Selenei. — JV« mai am poftă să suport doar eu întreaga plată a taxiului și astăzi... spuse ea. Știi doar, nu sînt milionară. Selena o privi la început uimită, apoi aproape jignită. — Nu plătesc și eu întotdeauna jumătate ? întrebă ea cu inocență. — Nu, spuse Ginnie cu hotărîre. Doar în prima sîmbătă ai plătit și tu jumătate. Chiar la începutul lunii trecute. $i de-atunci n-ai mai plătit niciodată. Nu vreau să fiu urîcioasă, dar, la urma urmei, trăiesc din cei patruzeci și cinci de cenți săptămînali. Și din ăștia trebuie să... — Dar eu aduc întotdeauna mingile de tenis, nu-i așa ? întrebă Selena iritată. Uneori Ginnie simțea că-i vine așa deodată s-o ucidă pe Selena. — Le face tatăl tău, sau așa ceva, spuse ea. Pe tine nu te costă nimic. Eu trebuie să plătesc pentru fiecare fleac de... — Bine, bine, spuse Selena, tare, și cu destulă hotărîre pentru a avea ea ultimul cuoînt. Cu o mimă foarte plictisită căută prin buzunarele vestonului. — jV-am decît treizeci și cinci de cenți, spuse ea cu răceală. E destul ? — Nu. îmi pare rău, dar îmi datorezi un dolar și șaizeci și cinci de cenți. Am ținut socoteala fiecărui... Din licetniur* vniverMlt 49 I — Va trebui să urc și să caut să-i obțin de ta marna. Nu poți să aștepți pînă luni I Ți i-aș putea aduce la gimnaziu, dacă asta te-ar face fericită. Atitudinea Selenei sfida ori și ce fel de clemență. — Nu, Ginnie, spuse ea. Trebuie să merg ia cinematograf deseară. Am acaparată nevoie de ei. h:tr-o liniște plină de ostilitate, fetele priviră pe geamurile opuse, pînă cînd taxiul se opri în fața blocului Selenei. Atunci Setena, al cărei loc in mașină era de partea intrării, cobori, de-abia lăsînd ușa taxiului deschisă. Ea intră în clădire vioaie și indiferentă ca și cînd ar fi făcut o vizită unei personalități din Hollywood. Ginnie, cu fața roșie de emoție, plâii taxiul. Apoi își adună lucrurile, racheta, prosopul și pălăria de soare și o urmă pe Setena. La cincisprezece ani Ginnie avea cam J/i m înălțime, iar la pantofi de tenis 39, și intrînd siîngace în coridor neîndemnarea ei era subliniată și de pantofii cu talpă de gumă care-i dădeau o înfățișare periculoasă de diletantă. Asta o făcu pe Selena să prefere să-și îndrepte privirea cu multă atenție spre cadranul indicator al ascensorului. — Asta face un dolar și nouăzeci, pe care mi i datorezi, spuse Ginnie, îndreptîndu-se eu pași mar: spre ascensor. Selena, se reîntoarse. — Poate că te-ar interesa să știi, spuse ea, că marna e foarte bolnava, — Ce i s-a întimplat 7 — De fapt are pneumonie și dacă crezi că sînt încînfaiă s-o deranjez pentru bani... Selena rosti această propoziție incompletă cu un singe rece desâvîrșit. Ginnie era de fapt puțin tulburată de această tmformafie, indiferent de gradul de adevăr pe care-t conținea, dar fără să devină sentimentală. Nu i-am dat ei banii, spuse ea și o urmă pe Selena în ascensor. Cînd Selena sună, fetele fură lăsate să intre sau, mai de grabă, ușa fu trasă și lăsată deschisă de o servdoare de culoare cu care Selena nu părea să fie în relații prea bune. Ginnie își aruncă lucrurile pe un scaun în foaijer și o urmă pe Selena. Jntr-una din camere, Selena se reîntoarse spre ea și-i spuse : — Vrei să aștepți aici ? Ar putea fi posibil să astepti pînă o trezesc pe mama și foaie celelalte 7 — S-a făcut I spuse Ginnie și se lăsă pe canapea. — Nu mi-aș fi putut închipui că poți fi afit de meschină, spusese Selena a cărei supă- rare atinsese o asemenea intensitate incit putea folosi cuvinlul „meschin", dar nu destul de curajoasă pentru a-i sublinia. — Acmn știi, spuse Ginnie și deschise un număr de Wogue ascuazîndu-și fața în spatele ei. H menținu în această poziție, pînă cînd Selena părăsi camera, apoi îl puse înapoi pe radio. Aruncă o privire prin cameră rearanjînd în imaginație mobila după gustul ei, arurtcînd lămpile de pe- masă, înlăfurînd florile artificiale. După părerea ei, era o cameră hidoasă cu desăvîrșire, costisitoare, dar lipsită de gust. Deodată o voce bărbătească strigă de undeva dintr-un colț al apartamentului, — Eric, fu ești 7 Ginnie își spuse că este probabil fratele Selenei pe care nud văzuse niciodată. își încrucișa picioarele lungi, își aranja marginea vestonului peste genunchi fi așteptă. Un tinăr in pijama și cu ochelari, fără papuci, năvăli în cameră cu gura deschisă. — Oh, am erzeut că e Erik, pentru numele lui dumnezeu, spuse el. Fără să se oprească și intr-o postură întrutotul deplorabilă își continuă drumul de-a lungul camerei finind ceva cu grijă aproape de pieptul său îngust. Se așeză la capătul liber al canapelei. — Tocmai mi-am tăiai blestematul ăsta de deget, spuse el cu sălbăticie. O privi pe Ginnie ca și cînd s-ar fi așteptat ca pe ea s-o găsească acolo. -y Ți-ai tăiat vreodată degetul 7 Pînă ta os? Și așa mai departe ? întrebă ei. Era un apel sincer în vocea lui zgomotoasă ca jf cînd Ginnie prin răspunsui ei l-ar fi putui salva din singularitatea acestui pionierat. Ginnie îl privi țintă. — Ei bine, chiar pînă la os, spuse ea, nu m-am tăiat niciodată. Era băiatul sau bărba- tul, greu de spus, care din aceste două lucruri era, — cel mai caraghios pe care-l văzuse vreodată. Părut îl avea zbîrlit, iar cele cîteoa fire de barbă blonda, râzleață, erau crescute de citeva zile și arăta, ei bine, ca un prostănac. — Cum l-ai tăiat ? întrebă ea. își privi țintă, cu gura lui moale, deschisă, degetul rănit. — Ce 7 întrebă el 7 — Cum l-ai tăiai 7 50 Din lilrMturx univerțaU — &i fiu blestemat dacă știu, spuse el, ionul său implicind că răspunsul la această întrebare era desaâdăjduitor de obscur. — Căutam ceva în afurisitul de cos de hîrtii și era plin cu lame de bărbierit, — Efti fratele Selenei ? întrebă Ginnie. — Da. Crisloase, sin ger ez de moarte. Stai pe aproape. S-ar putea să am nevoie de o blestemată de transfuzie. — 4/ pus ceva pe rană ? Fratele Selenei tși îndreptă ușurel mina și dezvălui Gimtiei degetul înstngerai. — Doar niște hîrtie afurisita de toaletă, spuse el. Oprește sîngele. Procedez așa întot- deauna dacă mă tai cind mă bărbieresc. O privi din nou pe Ginnie. Cine ești 7 întrebă el. Prietena surorii mele 7 — Sintem in aceeași clasă. — Da 7 Cum te cheamă ? — Virginia Mannox. — Tu ești Ginnie? spuse el privind-o chiori ș prin ochelari, Tu ești Ginnie Mannox? — Da, spuse Ginnie îndreptindu-și picioarele. Fratele Selenei se reîntoarse ta degetul său, pentru el adevăratul și singurul punct central din această cameră. — Cunosc pe sora ia, spuse el fără înflăcărare. Afurisită snoaba. Ginnie își îndreptă spatete. — Cum e ? — N-ai auzit bine ? — Nu e snoabă. — Ia drac», nu, spuse fratele Selenei. — A'h etff. — La dracu. nu. Este regina. Regina afurisitelor de snoabe. Ginnie îl urmări cum își scoate degetul de sub faldurile groase de hîrtie de toaletă și-l privește cu multă atenție. — Nici măcar n-o cunoști pe sora mea. — Pe dracu, nu. — Cum o cheamă 7 Care îi e pronumele 7 întrebă Ginnie. — Ioana. Ioana snoaba. Ginnie tăcu. — Cum arată 7 întrebă ea pe neașteptate. Nici un răspuns. — Cum arată 7 repetă Ginnie. — Dacă ar fi pe jumătate așa de frumoasă pe cit își închipuie ea că este, ar fi al dracului de norocoasă, spuse fratele Selenei. Cuvintele, lui aveau proporțiile unui răspuns interesant după părerea secretă a Ginniei. — N-am auzit-o niciodată pomenindu-te, îi spuse ea. — 4sfa mo necăjește. Asta mă necăjește la nebunie. — In tot cazul e logodită, spuse Ginnie urmărindu-l cu multă atenție. Urmează să se căsătorească luna viitoare. — Ca ane? întrebă el ridicîndu-și privirea. Ginnie profită din plin de privirea lui ridicată. — Nu eu cineva pe care ai putea tu să-l cunoști. Ei continuă să-și ia măsurile de prim ajutor. — TI compătimesc, spuse el. Ginnie pufni. — Continuă să sîngereze îngrozitor. Crez că ar trebui să pun ceva pe el ? Ce e bine să pui ? Mercurocromul face bine ? — Iodul e mai bun. spuse Ginnie, Apoi simțind că răspunsul ei e prea politicos în situația respectivă, adăugă; Mercurocromul nici într-un caz nu e bun pentru aste. — De ce nu 7 Care-i necazul cu el ? — Pur și simplu nu e nici într-un caz bun pentru treaba asta, asta-i tot. 4i nevoie de iod. Ei o privi pe Ginnie. — Dar înțeapă rău, așa-i ? întrebă el. Nu înțeapă al naibii de rău ? — înțeapă, spuse Ginnie, dar nu se moare din asta și nimic altceva. Aparent fără a fi indignat de tonul Ginniei, fratele Selenei se reîntoarse la degetul său. Nu-mi place cînd înțeapă, spuse el. — Nimănui nu-i place. Dădu din cap afirmativ. Da, spuse el. Ginnie îl urmări timp de un minut, — Nu-l mai atinge, spuse ea brusc. Din litrr»1«F« un eonii Ca și cînd ar fi răspuns unui șoc electric, fratele Selenei își trase înapoi nuna rănită. Se așeză, ceva mai drept, sau mai bine zis părea mai puțin prăbușit. Se uită ia un obiect oarecare care se găsea la celălalt capăt al camerei. O expresie aproape visătore apăru pe trăsăturile sale dezordonate. își vin unghia arătătorului nevătămat intre dinții din față, și, îndepărtind un rest de mîncare, se reîntoarse spre Ginnie. — /Ii halit, întreba el. — Ce? — Ai luai primul deja ? Ginnie infirmă dind din cap. Voi minca cînd ajung acasă, spuse ea. Mama are tot- deauna primul pregătit pentru mine, cînd ajung acasă. — Am o jumătate de sendvisch cu pui, în camera mea. îl orei ? Nu l-am atins. — Nu, mulțumesc. Serios. — Ai jucat tocmai tenis, pentru numele lui dumnezeu. Nu fi-e foame ? — Nu-i vorba de asia, spuse Ginnie încrucișîndu-și picioarele. E doar faptul că mama are întotdeauna primul pregătit cînd ajung acasă. își iese din minți dacă nu mi-e foame, creau să spun. Fratele Selenei păru că acceptă această explicație. Cel puțin dădu din cap afirmaiio și privi în altă parte. Dar se întoarse brusc. — Ce spui de un pahar cu lapte ? spuse el. — A'u, mulțumesc. Totuși, mulțumesc. Distrat, el se aplecă și-și scarpină glezna goală. — Cum îl cheamă pe tipul cu care se mărită ? întrebă el. — Vorbești despre toana ? spuse Ginnie.., Dick Afaer. Fratele Selenei continuă să-și scarpine glezna. •— Este locofeneni-comandant în marină, spuse Ginnie. — Mare lucrul Ginnie chicoti. 11 privea Cum își scarpină glezna, pîn cînd aceasta se făcu roșie. Cînd începu să-și zgîrie mica erupție de pe pulpa piciorului cu unghia degetului, încetă să-l mai privească. — De unde-o cunoști pe Ioana ? întrebă ea. Nu ie-am văzut niciodată acasă sau pe undeva. — N-am fost niciodată la afurisita voastră de casă. Ginnie așteptă, dar după această afirmație se așternu liniștea. — Unde-ai cunoscut-o ? întrebă ea. — Petrecere. — La o petrecere ? Cînd ? — Nu știu .., Crocwn '42. Din buzunarul de ta piept al pijamalei scoase cu două degete o țigară cure arăta ca și cînd ar fi dormit cineva pe ea. — Ce-ar fi să^ arunci chibriturile alea ? Ginnie. îi înmînă o cutie de chibrituri de pe masa de lingă ea. El își aprinse țigara fără să. o îndrepte, apoi puse chibritul jolosit_ înapoi în cutie. Dindu-și capul pe spate, scoase încet o imensă cantitate de fum din gură și apoi prin nări și-o trase înapoi. Continuă să fumeze în acest fel, de „inhalare franceză". Foarte probabil că nu era vorba de imitarea unui actor oarecare de vodevill, ci mai de grabă era succesul personal și etalai al unui ilnăr, care, din cînd în cînd, a încercat probabil să se bărbierească cu mina siîngâ. — De ce Ioana e o snoabă ? întrebă Ginnie. — De ce? Pentru că este. Cum dracu ai vrea să știu eu de ce ? — Da, dar vreau să spun, de ce spui iu că este snoabă ? Se reîntoarse, spre ea plictisit. Ei ascultă: i-am scris opt scrisori blestemate. Opt, N-a răspuns la nici una dintre ele. Ginnie ezita. —• Bine, poate că a fost ocupată ? — Da. Ocupată. Ocupată ca un mic castor blestemat. — E neapărată nevoie să înjuri tot timpul? întrebă Ginnie. — Să fiu blestemat că da. Ginnie chicoti din nou. — Oricum, de cînd ai cunoscut-o? — De vreme destul de îndelungată. — Ei bme, vreau să spun, i-ai telefonat vreodată sau așa ceva ? Vr«w să spun mi i- de pagini lui AL Emi- nescu, unu din pasiunile criticului). Ținînd seama de densitatea scrisului lui G. ibrăileanu aceste 50 de pagini constituie prima exegeză de ansamblu a creației sadovenienc. Deci între 1905—I9OJ, G. Ibrăileanu demonstrează că M. Sadoveanu, în primele lui opere, zugrăvește mai ales surtucărimea șale- lor noastre, — lipiturile satelor, „popă, notar, crișmar, morar, pindar, in orice caz indivizi cure nu sînt tipuri reprezentative ale clasei țărănești". De asemenea, criticul subliniază poezia ce străbate o bună parte din aceste opere: „Cum a făcut d. Sadoveanu in Hanul 13 o u l u i, una din cele mai frumoase nuvele ale sale, în care natura banală, o zi de toamnă cu ceață, a dat ocazia autorului să ne dea o bucată de pătrunzătoare poezie, hi literatura noastră sînt exemple de natură zugrăvită admirabil, dar de natură care se poetizează ușor: munți, nopți ca lună, codru in vijelie etc. *) rit. Ptiu: O per* lui G. lliriiktau, paj. 1$9, ĂDirrr'irl 69 Jn nuvela aceasta, pe lingă rara poetizare a unui aspect banal al naturii, mai găsim și o profunda melancolie sugestivă in fața scoriei lucrurilor omenești, care toate dispar". Criticul releva, cum se vede din fragmentul de mai sus, nu numai capacitatea descrip- tivă a poetului, ci și pe aceea de a sugera melancolia ce se degajă din constatarea că toate smt fragile și supuse caducității. Dar cel mai subtil și cel mai profund dezvălui Ibrăileanu sentimentul naturii din opera lui M. Sadoveanu, In cele mai multe recenzii apare și această însușire a scriitorului. Iu recenzia despre Mormintut unui copil (190t>) scrie: ,,/Jflr cealalta mare însușire, și care și ea îl face pe l). Sadoveanu să fie cel dinții între scriitorii noștri; Sentimentul naturii. Cetiti Plopul și, opriți-oă la acea pagină, în care un pom, acum în cirstă, istorisește unei femei care a fost odată „duduia Olimpia", iubirea nenuirturisita de la 18 ani, pe care era s-o afle ea atunci, într-o dimineață de primăvară, sub un plop, dar pe rare n-a aflat-o căci el nu i-a putut-o spune. Citiți iarăși Păcat boieresc: zugrăvirea bălții cu viața ei bogată, cu sufletul ai misterios, tăcerea și singurătatea Hărăgaiwlui. [atu o constatare pe care Sadoveanu avea s-o confirme și prin restul creației sale. Jntrcg plaiul românesc și-a găsit rapsodul cel mai înzestrat in acest poet descriptiv. Cu recenzia despre volumul La noi in Vnșoara (1907), O. Ibrăileanu face un pas mai departe în relevarea universului artistic al lui Sadoveanu, [lupa ce făcuse distincția că în primele volume M. Sadoveanu zugrăvise mai mult lipiturile satelor, acum, începind cu volu- mul La noi în l/u^wn, autorul se inspiră mai mult din viața salului și ne prezintă țăranii. „Țăranii D-lui Sadoveanu — observă criticul — sint oameni tari. Dacă. I, Creanga zugrăvește rnai ales pe țăranul glumeț sau mai bine : aspectul glumeț al țăranului, dacă d. Sp. Popescu zugrăvește mai cu seamă pe țăranul filozof, adică partea de moralist din sufletul țăranului, 3, Sadoveanu zugrăvește (și nu fac nici o comparație intre talentul aces- tor scriitori) pe țăran ca voință, atitudinea obișnuită a țăranului față de viață". Reccnzînd nuvela Vremuri de beienie, G. Ibrăileanu releva la Sadoveanu talentul de a evoca trecutul istoric, talent pe care-l va ilustra prin Neomwf Șoimăreștilor, despre care Ibrăileanu afirmă că e cel mai bun roman istoric din cîte a citit, dar mai ales prin celelalte romane istorice — Frații Jderi, Nunta Domniței Huxandra, Zodia Cancerului, despre care criticul tot mai răvășit de boala necruțătoare n-a mai apucat să scrie. „Splendida povestire, scria Ibrăileanu, dacă băgăm bine de seamă e un poem epic, face parte din acel gen a cărui legitimitate nu a negai-n nimene niciodată (Scriitorii și cu- rente, pag. 114). In sfirșit, în însemnările lui Neauai Manea, Ibrăileanu poate sublinia că scriitorul și-a extins sfera de inspirație cuprinzînd viața orașului, cu oamenii ei, și Sado- veartu, care trăise el însuși în astfel de tirguri. Pașcani, Fălticeni, Suceava - a izbutit. Floare ofilită fusese o experiență neîncununată de succes, pe cînd însemnările lui Necutni Manea, considera Ibrăileanu, era o izbîndă literară certă. Deci in răstimpul 1905—1909, cu prilejul recenziilor despre volumele apărute, Ibrăi- leanu a dezvăluit treptat citeva din esențialele ccxxrdonate ale personalității artistice ale lui Sadoveanu : realismul și romantismul, sentimentul naturii, cel al evocării istorice și în general a trecutului, poezia ce subzistă în povestirile scriitorului, critica socială și obiectivele ei, precum și capacitatea scriitorului de a-și extinde universul creator și asupra altor do- menii decit cel al satului. Din 1909 și pîna în 1927. rare, foarte rare au fost intervențiile criticului in activitatea creatoare a scriitorului, de-acum prieten. în 1923 se oprește din nou asupra creației literare a lui M. Sadoveanu. In Viața roma- nească, I, 1923, pornind de la două volume, Dumbrava minunată ș[ f întîna dintre plopi, criticul scrie de data aceasta nu o recenzie, ci o cronică literară, un adevărat studiu sintetic în care, după părerea noastră, sînt dezvăluite fundamentalele trăsături ale operei lui Sado- veanu. Criticul reia constatările făcute anterior și le adincește. Subliniind că-n structura artistică a lui Sadoveanu se împletesc două aspecte esențiale, povestitorul și prețul. Ibrăi- leanu relevă originalitatea scriitorului în zugrăvirea naturii: „Dar procedeul cel mai des și mai obișnuit al d-lui Sadoveanu de a trata natura este descoperirea și evocarea corespon- zienței dintre ea și am; zugrăvirea ei ca o r auză ori ca o expresie n sufletului omenesc, potențarea impresiei ce ne-o du el, prin adaosul impresiei produsa de viata omenească și invers". I; tocmai raportul dintre om și natură atil de intim, indisolubil, pe care Sadoveanu îl reflectă in opera sa. *) Vid)* It'MnJnrj^că. 70 Ani-wnlrl împletirea dintre realism și romantism e discutata din mm : „Dor ducă e realist în observație, d. Sadooeutm e romantic prin sentimentul ce se degaja din opera sa, prin melan- colia nostalgică pe care o trezesc vremurile, locurile și oamenii pe care-i zugrăvește", Foarte importantă. cea mai importantă, observație a criticului privește substratul folcloric al struc- turii intime a creației lui M. Sadoveanu. Scriitorul însuși, incă din 1920, se arătase un mare prețuitor al poeziei populare. Scri- sese chiar caldele articole: Alîorrfa (1921) și Poezia populară (1923). Ibrăileanu, relevind filiația lui Al Sadoveanu din literatura populari, observă că opera scriitorului nu are nimic din snoave, din proverbe și din strigături, (ca cea a lui Creangă), ci își trage hrana din balade și basme. Doinele explica lirismul operei lui Sado- veanu, iar baladele dimensiunea epică. Mihai Halea, pornind de la această observație a lui Ibrăileanu, afirmă ca in opera lui Sadoveanu răzbește spiritul haiducesc al baladelor, spirit ce s-ar explica prin originea olteneasca, după tatu a povestitorului. Jn Dumbrava minunată G. ibrăileanu deosebește și un alt aspect al folclorului: „In comuniunea cu natura din uceastu bucatu se simte ut putere sentimentul din Miorița. Perna e alta; nu e vorba de moarte. Dar materialul, concepția sint aceleași. Același sentiment de contopire cu natura, aceeași duioșie a omului pentru natură, aceeași încredere a omului in bunăvoința ființelor necuvintăioare, aceeași frăție că tot ceea ce poate da an sprijin omului, in murea singurătate a naturii. Munții mari, pasările mii, stelele făclii, care sint martorii sufletului omenesc, către care se îndreaptă acest suflet neliniștit și care ia parte la viața omului, au corespondența lor și în același sens in ființele pe care le întUneșta i.izuca. Nu lipsește nici prietenul năzdrăvan Patrocte, care in bo/odrt e oița bîr- sană și care aiurea în înfățișarea lui de apărător viteaz e Doica". Aici se poate adăuga excepționalul dar al autorului de a desluși culele sufletești ale copilului și felul în care se răsfrîngc lumea în mintea unui copii de 6 ani. Prin Dumbrava minunată, a cărei analiză rămîne un model de spirit pătrunzător, Sadoveanu a îmbogățit cu o adevarală capodoperă și literatura pentru cei iniei, Analiza e atît de subtilă și sugestivă incit a cita fragmente inseamnă a reduce din frumusețea ei. „In Dumbrava minunată — conchide G. Ibrăileanu — D. Sadoveanu a wcw la iveală, ia chip poetic, un moment din necontenita interpretare u natură de către un copil crescut in mitologia populară romana" (G. Ibrăileanu, Studii literare, pag. 269). Și, iu sfirșit, o observație și mai cuprinzătoare privind fondul operei sadoveniene: Opera povestitorului, remarca Ibrăileanu, nu e doar expresia unei experiențe individuale, ci ea are amploarea unei literaturi a întregului popor, ca și cea populară : „I amdiaritaiea lui cu lucrurile naturii și ale trecutului, de unde, realismul său; nostal- gia lui profundă pentru aceste lucruri familiare de unde romantismul sau; comuniunea Iui cu natura — această tainică legătură a tui cu ceva atit de mare și de profund, totul demon- strează capacitatea lut Af. Sadoveanu de a exprima viața noastra in toată complexitatea ei". în 1925, in Viața Românească, nr. 10, Ibrăileanu a recenzat Țara de dincolo de negură, cu care prilej reliefează din nou marele talent descriptiv șl narativ al scriitorului. Ibrăileanu nu a analizat volumele recenzate mai amănunțit, sub raportul limbii și al stilului, dar a arătat, fugitiv, capacitatea scriitorului de a exprima sentimentele și ideile sale într-o limbă de o dulceață și un parfum indicibile: „Una din însușirile eminente ale D-iui Sadoveanu e putința de o spune tot ce vrea, tot ce are de spus. Indiferent de valoarea conținutului, această însușire este permanent vădită de la un capăt la altul al scrisului său. Cuvîntul unic, predestinat, ii zugrăvește in minte cu ușurința și siguranța cu care notele sar vertiginos și Muși exact, de sub degetele unui prestidigitor al cuvudului". (G. Ibrăileanu: Studii literare, pag, 261, 1957), G. Ibrăileanu a deslușii în articolele sale coordonatele fundamentale ale creației po- vestitorului moldovean, a creat o bază bună de plecare pentru analizele viitoare, o privire de ansamblu, în stilul lui cald, comunicativ. Fiecare observație a lui Ibrăileanu despre opera lui M. Sadoveanu oferă posibilitatea unor cercetări fructuoase care să întregească, in amă- nunt, liniile generale stabilite de criticul ieșean. Scriitorul, drept recunoștință, a scris un necrolog vibrant la moartea marelui său prieten, iar volumul Demonul tinereții a fost închinat criticului atît de comprehensiv care a fost G. Ibrăileanu. CA. Af/AM£?IC#E limba și stil STILURILE LIMBII ÎN PASTIȘA LUI I. L. CARAGIALE 1 n limba lui Caragiale sînt reprezentate cea mai mare parte dintre stilurile limbii romane vii în epoca de creație a scriitorului. Cercetătorul istoriei limbii literare poate găsi în atestarea personajelor lui Caragiale documente de linibă... mai autentice uneori decît cele din actele oficiale *)» după cum economistul ți istoricul ideilor politice descoperă în Opera lui Balzac, ața cum s-a observat, informații mai prețioase despre societatea franceză din prima jumătate a secolului trecut decît în lucrările economiștilor si istoricilor vremii. Un loc esențial în tehnica expunerii la I. L. Caragiale în deține stilul oral, caracterizat prin spontaneitate și culoare afectivă. Deoarece oralitatea se manifestă în formele conver- sației, observațiile care urmează vor avea în vedere pentru început dialogul, modul de expri- mare cel mai propriu prin intermediul căruia se exprimă particularitățile lingvistice ale oralității. Observator profund al limbii vorbite*), Caragiale a surprins în vorbirea diverselor categorii sociale și a pus în valoare pe plan stilistic mijloacele lingvistice cele mai tipice pentru individualizarea și caracterizarea eroilor săi. O primă trăsătură generala a limbii personajelor sale este verbalismul, adică o anumită „înclinare organică" spre „conversație'^ o slăbiciune pentru comentariul improvizat, degajat și dezinvolt al faptelor, Insistența și excesul in argumentare nu lasă îndoială asupra adtncimii șî constanței ideilor celor ce se angajează în dispute de natură foarte eterogenă. Ciocnindu-se in replic! scurte și deseori „dramatice", interlocutorii își consumă în dialog cu generozitate întregul lor fond de idei, motiv pentru care îndărătul vorbelor nu mai rămîne prea mult, așa cum nu fusese de fapt nici înainte de a se angaja dialogul. Personajele lui Caragiale se exprimă pe ele însele prin dialog, care reprezintă mai degrabă forma de exteriorizare a unui temperament deci! a unor idei, pentru motivul că acestea din urma nu există, așa-zîcînd, decît în afara tor sau In cel ntiaf fericit caz în1r-o zonă a conștiinței lor cetățenești, aparctil foarte distinctă, dar in realitate superficială șl confuză. Personajele scriitorului se avîntă de obicei în discuții cu sentimentul răspunderii pe care și-l asumă față de problemele mari și la ordinea zilei ale vieții publice, lată două exemple. EH Ce sici? — Ce să tic, răspund eu... Bine I — Cwm bine 7 Asta e bine 7 — Di I tic; știu și eu 7 •— Cum, ptiu și eu f Dacă dumneata, cetățean care te pretimi,.. — Ba, tic, mă iartă, nu mă pretint de toc. curtai că le pretinzi, dar ești; ești un om, care va să zică, mai instruit, și ai datoria, mă-nțetepi; fiindcă, dacă unul ca dumneata stă indiferent și nu se interesează, atunci să-mi dai voie să-fi spui ,.. — Nene, zic eu... ‘I Tudor liunu, Cticetam nilului, In Pnirftaae de Mii ți arii literari, E.S.P.Ld., I9S5, p. MS. v , * ,C,o Iordan, Limba „Voilor" lui Caragiale,' tn rotamul De la Varluam la Sadoveanu, tSPLA., JSSS, p. SS7—«M. 72 Limbi ;i »m — Ce, nene 7... zlo/eou / na; de biată țara asta t O să ajungă rău, domnule / o să ajungă răutr Aflăm în continuare că „amicul" este intrigat „/îindcu nu mat este patriotism pi Mul se vinde fi sint oameni care ar merita,,." etc- (.4imos/eră încărcată). Alta datâ, Nae se arata alarmat din pricina crizei financiare ți economice: Ce mai e nou 7 — Prost, monșer... Este o criză, mă-nțelegi, care poți pentru ca să zici că nu se poate mai oribilă... S-a isprăvii... E ceva care poți pentru ca... —• Lasă, Nae, că se mai fi exagerează ... — Ce se exagerează, nene ? Este o criză, care ascultă-mă pe mine, că dv. nu știți, care, mâ-nțelegi, stalul cum a ăeoemt acuma, eu după cum văz ce se petrece, că nu sini prost, înțeleg pi eu otita lucru, fiindcă tiu mat merge cu sistema asta, care cind ie gindești, te apucă groaza, monșer, grouzut..." (Situațiuneu). Exista în aceste replici o bună parte din trăsăturile care intră în profilul moral al personajelor iui Caragiale recrutate din rindul micii burghezii: „pasiunea" pentru dezbate- rile pontice, spiritul de opoziție, protestul vehement împotriva stărilor de lucruri prezente, în numele unui sentiment patriotic sui-generis, dar totul este debitat in termenii cei mai generali ți mai vagi: „nu «rai trie patriotism", „totul se vinde”, „sini oameni cure ar merita...", „te apuca groază", „este o criță", „nu mai merge cu sistema asta" ele. Totuși neliniștea și obida lui Nae sau a lui Mitică nu ne îngrijorează, pentru ca in protestul lor nu descifrării decit o imagine nebuloasă a cauzelor reale ți particulare de la care pornesc generalizările lor. Cuci ei nu au decit o idee aproximativă ți pe deasupra toarte personala despre aceste stări de lucruri, dar aceasta nu-i împiedică să se înfățișeze drept niște spirite perspicace ți dezintersate care-ți iau asupra lor riscul de a denunța o catastrofă națională. Pe lingă aceasta, ei sint, in felul lor, nihilițti, Nae neaga totul: patriotism, etică socială, sistemul politic, ceea ce n-ar fi rau, dacă negarea și-ar găsi izvorul intr-o convingere reala ; dar Nae nu are convingeri. Propoziția „nu mai merge" ar parca ca anunță sluțitul unei îndelungate răbdări, cind, de fapt, ea este doar expresia unei false neliniști ți a epuizării, pnnlr-o lorrnulă lipsită de conținut veritabil, a gindirii interlocutorului. Nihilismul lui Nae sau Mitica esle un pseudominiism, manifestat zgomotos prin vorbe ți exclamații într-o berărie, in fața unui amic dispus să-i asculte. Verbalismul este întreținut în dialoguri de o permanentă atitudine de reacție a per- sonajului față dc replica interlocutorului. Stilistic, aceasta particularitate se traduce prin reluarea replicii de către personaj sub forma unei exclamații sau a unei interogații'*). Reve- nim la unele din exemplele citate. La răspunsul „Bine" dat de unul dintre interlocutori cînd este întrebat „Ei ce zici"?, celalalt protestează: „— Cum bine? Asta e bine"? „—be, zic: știu șt eu" ? adaugă cel dinții, „— Cum, știu și eu ?" se opune amicul. „— Nene", încearcă sa intervină primul. „— Ce, nene?" îl întrerupe amicul. Exemple de acest fel sini foarte numeroase. Ele pun în lumină o trăsătură psihologică comună aproape tutui or „eroilor" din schițele prozatorului, anume un aparent spirit de con- tradicție, care ține atat de felul lor de a gîndi, cit ți, mai ales, de modul lor de a vorbi. Altfel spus, prin reluarea replicii — unul din mijloacele stilului oral — se exprima aspectul exterior ți îabiectio al comunicării ți nu esența ei, in sensul că procedeul nu corespunde unei opoziții reale, de gindirc, ci dorinței interlocutorului dc a apărea în discuție cu un om cu idei proprii. Reluarea replicii duce la efecte stilistice variate, asemănătoare cu atitudinea de pro- test formal amintita. Personajul simulează deseori n înțelegerea replicii, surprinderea sau scepticismul dc circumstanța, a cărui formă lingvistică se reduce la cîleva interjecții sau formule slercotipe care alimentează ți „umfla" dialogul, ca dc pildă: „— Er f noi... ce facem ? — Cum ce jacem 7 — ba, ce jacem? rămînem toi aici ori ne mutăm?" (be închiriat]. .— Salutare nene Mandache. — Salutare, neică, — Ce stai așa pe gînduri ? — Eu ? pe ginduri ? — Nu cumva te-a suprimat și pe dumneata ? — Ei ași" (Diplomație). C' T»**™*»*, Mole d«pre limbi U nilul lui Cuiflile, ia Sorinii bSiiilon, nr, t, 19C2. p. /Ufr—fJz, LLmbi «cil 73 «— trimit, nene Mandache, il vrei pe un an ori pe șase tuni ? (abonamentul la „Moftul"). — Cum pe un an ori pe șase luni ? — Da, abonament. — Cum, abonament ? — Nu zici că vrei să te abonezi ?" (ibidem). Costică, de exemplu, din schița Cam tirziu, iși circumscrie vocabularul la trei formule invariabile, folosite in aceeași ordine ; M—EU frumoase vremuri/ exclama unulI (din cei trei prieteni, vechi colegi ai lui Costică). — Ei ași răspunde amicul Costică. — Nu mai apucăm noi așa vremuri f zu e altul. — Parol V întreabă Costică, — S-a dus I suspină al treilea ... dm trei copii, Costică f — Ce șt' copil !r (se miră Costică). Prietenii se întreabă curn de poate trai Costică in satul din munți, departe de zgomotul capitalei: ~— Dine, Costică, vara ca vara, dar iarna, nu ți-e urit ? — Ei ași f — N-aș putea iarna să stau nici o săptămină,.. — Parol ? — In sălbătăcia aia ... — Ceșf copil I ?“ Este limpede că întreaga desfășurare a schiței a fost concepută pentru a justifica între- buințarea acestor replici din partea personajului apărut pe neașteptate în mijlocul foștilor săi colegi de școală. Procedeul face parte din automatismul verbal, căruia eroii lui Cara- giale îi datorează o mare parte și cea mai originală dintre mijloacele lor de expresie și dc caracterizare. Ticurile verbale, dc altfel, rezumă o psihologie care le este proprie și atestă un anumit grad al formației lor intelectuale, Volubilitatea lor in vorbire, variabila între limite nu prea îndepărtate, dobîndește pe această calc amprenta nivelului lor rudimentar dc cultură, seninul semidoclistnului. Vorbele de umplutura vor sa suplinească un gol, acela a! ideilor : ești un om, care va zică..., mâmțeiegi, dă-mi voie, domnule, parol ele. Pro- cedeele stilistice folosite de autor în contextele de mai sus caracterizează mi un individ, ci un lip social, reprezentantul unor pături ale micii burghezii din a doua jumătate a secolului trecut, burghezie dornică să se afirme în viața politică a țarii, o lume ce se agilă zgomo- toasă, agramată și ridicolă. La crearea impresiei de instrucție precară și nedeghizată conlucrează și felul in care personajele lui Caragiale se folosesc de construcțiile sintactice ale limbii române. Două sînt, mai ales, tipurile de construcție frecvente in vorbirea neîngrijită a eroilor din schițe și din comedii : cea introdusă prin pronumele relativ care și cea precedată de locuțiunea pentru ca să. De pildă : „Cile ta ce-am venitură noi la dumneata care m-a recomandat o prietenă a noastră" — se adresează avocatului reclamanta, mama linărului (.Irficofid 2H}. „Aplică, domnule, totdeauna așa vorbe triveale care nu aș putea să vi te tic in persoană în prezența mamiții" (ibidem). „Insă dumneata care ești altfel de om, am cu dare de mină, negustor, dc dumneata nu face pentru ca să te bagi unde se bagă dumnealor (Răsplata jertfei patriotice}. „Ei, cînd am auzit eu așa vorbă mare n-am puiuț pentru i a s-o tratez cu refuz" (O noapte furtunoasă}. Construcțiile se înlîlnesc uneori în aceeași frază: „Dumneata nu vezi cum se încurcă lucrurile în politică, care nu poți pentru casă știi de azi pe miine cum poate ca să devie o complicațiunc" (Situa/iunea). De notat că însuși autorul își însușește la un moment dat particularitățile de vorbire iile personajelor sale, particularități pe care le reproduce în vorbire directă, efectele stilistice rezu Ițind mai cu seamă de pe urma substituirii conjuncției consecutive cu elementul func- țional atributiv: Zic . — Nae I setiză-mă: e așa de tirziu, care nu pot pentru ca să mai merg.,. — îmi pare ruu .,. — ăfj-e așa de somn care trebuie negreșit pentru ca să mă culc. La revedere". (ibidem). Identificarea cu felul de vorbire a personajului poate lua uneori și forma stilului indirect liber. Scriitorul se confundă cu modul de a gindi al personajului, reproducind conți- nutul comunicării și forma ci de expresie lingvistică, dar la pers, a 3-a și fără a face apel 74 l.imlM d ulii la un verb dkendi (vorbire directă). Transcriem un exemplu din schița Tren de plăcere: . grflrtrtramd cm coșul ce duce la Mazăre să se asigure de o odaie cu un pat: e aiit de aproape Mazăre de gură că nu face pentru ca să mai dai parale ta birjă" (ultimul verb este la pers, a 2-a, dar cu valoare generală de pers, a 3-a, ca în franceză on donne sau mari gibt, in germană). Deși cel care povestește este autorul, ne dăm seama că el isi însușește atît gindurile personajelor cit și forma lor de expresie. înlr-o transcriere „fidelA" ia care vrea să rie lase impresia că subscrie și el. Prima dintre construcțiile la care ne-am referit mai sus cea introdusa cu pronu- mele relativ care aparține limbii vorbite, sub aspectul ei neîngrijit. In astfel de situații vorbitorul se abate tic la normele exprimării sintactice fie omițind prepoziția pe și interver- lînd ordinea elementelor frazei, fie atribuind pronumelui care false juneții sintactice. Folo- sirea locuțiunii pentru ca să se explică prin dorința personajului de a evita un procedeu uzual și popular, și anume conjuncția (ca) să, întrebuințată în subordonatele completive directe, dar și în cele finale. Personajul, vrînd să dea un aer mai „distins" exprimării, extinde întrebuințarea locuțiunii pentru ca să — care introduce exclusiv propoziții finale - și la subordonatele completive, aslmîlînd-o cu valoarea conjuncției (ca) să. tn felul acesta ignoranța personajului se înlîlnește cu efortul lui de a trece drept un om instruit, ceea ce duce la efecte comice. Aceluiași grad scăzut de cultură a personajului aparțin anacoluturile, adică lipsa de concordantă sintactică între elementele comunicării — propoziții sau frază —, ca de exemplu: „£«, ma-nfelegi, s-a închis senatul și se duc toți pe acasă..." (Cadou). Construcția este specifică multor personaje, printre acestea și lui Agamiță Dandanache care afirmă despre sine : „Eu, familia meu, de la pairirzsopt... lupta, luptă și dă-i și dă-i și luptă ..." Un procedeu des utilizat in stilul lui Caragiale și aparținute! toi stilului oral este re- producerea vorbirii directe. Aceasta se caracterizează prin fidelitatea cu care vorbitorul reda comunicarea altuia, păslrind in întregime și forma ei de expresie — la pers. ] sau a 2-a. Spre deosebire de aceasta, in vorbirea indirectă se transmite conținutul comunicării, dar forma ei de exprimare se modifică parțial, înlrucîl vorbitorul o trece la pers, a 3-a. Gea dinții are, prin autenticitatea ei, mai multă forță expresivă, căci prezintă toate caraclei-sticile cu privire la modalitatea „originală" a felului dc a se exprima al vorbitorului. Cealaltă, consemnind doar conținutul gîndirii, fără atributele proprii ale expresiei ei verbale, este mai abstractă, mai puțin sugestivă4. Personajele lui Caragiale recurg la cea dinții, care pretinde un efort redus, deseori nul de generalizare, întrucit se limitează la simpla reproducere nemodlficAlâ și mecanică a conținutului. Iată cum relatează, de exemplu, Cldriac din O noapte /uriunoasă discuția dintre el și Tache Pantofarul, tare refuzase să iasă la „ezircit" : „M-am dus la el chior in persoana; zic; pe ce bază nu vrei să vii mîine Ia ezircif, domnule P zice: sunt bolnav domnule sergent, de-abia mă fiu pe picioare, nu pot să merg nici pin' la prăvălie, zice: zic: nu cunosc la un așa rezon fără motiv; zice: aduc martori, domnule sergent, că am zăcut o tună de zile, zice, întreabă și pe Popa Zăbavă de Ia Sjintul lefierie, zice, alaltăieri m-a grijii, m-a spovedit; zic: n-am eu de-a face cu Pupa Zăbavă. nu-t am pe listă, zic, eu pe dumneata te am pe listă.,." Personajele lui Caragiale nu pot renunța la aceste mijloace ale vorbirii curente, chiar în împrejurările cînd acest lucru se impune. Așa, de exemplu, în telegramele adresate de autorii acestora diverselor instituții sau persoane oficiale ne întâmpină același mod de a transcrie vorbirea nudă în formele relatării directe. Procurorul tribunalului raportează in felul acesta ministrului justiției amănuntele scandalului petrecut în urbea sa: „Dar agrisori fugind dtrecforu prins Cosiuchel și întrebat pentru ce insulți dame m i șăt u 1 c și apucat de pepi dar el răspuns su nu dai mizerabile canalie incit direcioru apa- rindu-se tras două palme..." etc. (Tefegra/W). Pe lîngă alte particularități de exprimare, care denotă o foarte tangențială legătură cu problemele folosirii limbii corecte, reproducerea comunicării în vorbirea directă reflectă șl prin forma ei un stadiu elementar în privința posibilităților de care dispun personajele cînd e vorba de utilizarea procedeelor stilului oficial rece și solemn, în opoziție cu caracterul grotesc al formulelor luate direct de autoritățile reclamante din limbajul „intim" al părților în litigiu. Vom aminti în această ordine de idei, cel puțin in treacăt, că atunci cind opoziția amintită nu se manifesta, ea de exemplu in corespondența unui om puțin instruit care se exprimă așa cum vorbește, efectele deși comite, căci exprimarea se opune normelor limbii ________________________ ITtmrr Probleme drr Krdrd*r*feeilunn, Mnrburg, 1^20. L»mhâ ti *1*1 75 literare, nu sînt totuși grotești. Transcriem în acest sens un fragment din M. Sadoveanu, Ochi de urs, voi. XV, p. 53, unde scriitorul reproduce o scrisoare a unui muntean de pe Valea Frumoasei, adresată unui intelectual din Sibiu: „prea onorate domnule doctor ieronim dragu avocat in sibiu fara româniei aflați vă rog că al nostru camerad ursake nicula vis coli a avut o întimplare cum pe lume nu sa pomenit nici încarte tura iicsan drumachi donuses crie (=„nîci în cartea lui Alixandru Machidon nu se scrie4') asemenea iniirnptare Cum a jos intim pt ar ea lui ursake nicida zis cuti slujitorul domniilor voastre și cameradu nost care noi am jost în bătălie cu batalionu S iegheri ștairmarc fi am luptat in carpați la țara galiției și am trecut prin gloanțe ghiulele și sirme și pe urmă încă am luptat în răz- boiul nostru cel adevărat pentru țară și nu nearn prăpădii iar ursake nicula o jo să se prăpădească învreme cîndiamu rima erea numeleiana (=„în vreme cînd i-a murit muierea, numele ei — Ana”) la noemvrie șasprezece veni fi vă rog frumos ca săi vedeți aducind ajutor un domn medic am eu părere că să vie damna doctor Micu carele au fost cu noi în focu bătăliei iar caprele și ciutele murg bine au hrană și iarna e slabă ne mai acînd ce scrie salut cu respect Toma paznic vă rog mai aduceți otravă pentru lupi". Textul prezintă interes deosebit atit sub aspect dialectal cit și sub acela al raportu- rilor dintre limba vorbită și cea scrisă. De notat faptul că autorul scrisorii apare drept el însuși in acest răvaș, așadar cu întregul său mod de a gindi și cu felul său foarte modest de a-șî exprima această gîndire. Nu intervine nici un element exterior comunicării sale, adică intenția de a se exprima altfel decit ii impun nivelul său de instrucțiune și în consecință posibilitățile de a se folosi de limba scrisă. „Farmecul- scrisorii constă tocmai în sinceritatea „stilului" ei, ceea ce favorizează sentimentul de indulgență al cititorului... Nu același lucru se întîmplă cu eroii lui Caragiale, unde semidoctismul se intilnește cu dorința eroilor dc a apărea drept altceva și anume mai mult decit ceea ce sînt în realitate, fapt ce determină o altă atitudine, față de ele, a cititorului. Dialogul și celelalte forme ale oralității la care ne-am referit mai sus sînt procedee de exprimare care convin în gradul cel mai înalt temperamentului personajelor lui Caragiale. Scriitorul recurge la dialog chiar atunci cînd prin natura compoziției narațiunea nu cuprinde personaje, în afară de acela al autorului. Astfel, in lipsa interlocutorului, el adresează între- barea cititorului, deci unui partener fictiv pe care îl face să se comporte la fel ca și per- sonajele sale. Ne vom opri la două exemple. După ce face portretul lui Edgar Bostandaki — în High-lije — prozatorul își întrerupe la un moment dat narațiunea pentru a răspunde unei presupuse obiecții din partea interlocutorului imaginar: „Dar va zice cineva:— — Bine ! însă cronicarul este și el un om, mai ales dacă e tînăr; trebuie să aibă fi el simpatiile și preferințele, antipatiile și aversiunile sale.,. — Ei da, răspuns cu — înțeleg ce spuneți. Insă cronicarul de salon trebuie să-și calce pe inimă... Și asta n-o poate face oricine, cum o poate Turturel. — Care T urturei ? — Edgar Bostandaki... Turturel este numele pe care i l-au dat în copilărie, alintîndu-l, papaia, mamaia ., Acest partener este în mod obișnuit cititorul, cu care autorul „conversează" în lipsa unui jMrrsonaj propriu-zts : „Dacă unui proprietar care are două perechi de case, îi rămine o pereche neînchiriate, desigur se mută din casa în care a șezut în casa goală.., —■ Probabil pentru ca să spargă usuzlîcul, zici d-ta, — Nu, răspund eu: pentru că omului îi irebuiește mai binele" (De închiriat}. Dialogul imaginat dă posibilitate scriitorului să-și vadă personajele și mai ales să le audă vorbind — manifestare esențială și definitorie a temperamentului și a profilului lor iniei ctual și moral. In adevăr, limba este materialul in care personajele lui Caragiale își lasă întreaga amprentă a psihologiei și a culturii lor, de la servilism la emfază și dc la ignoranță la prețiozitate. Alături de stilul ora! un loc însemnat dețin în scrisul lui Caragiale șl celelalte stiluri și anume stilurile limbii literare. Limba personajelor lui Caragiale este, sub acest aspect, un document lingvistic dintre cete mai prețioase, iu care istoricul limbii române literare poate descoperi sub expresia lor caricaturală, specificul acestor stiluri ale românei literare in a doua jumătate a secolului trecut. Un loc de scamă ocupă în schițele scriitorului pastișa stilului administrativ sau al actelor oficial.. In redactarea unui act, funcționarul este dator să respecte anumite procedee caracteristice acestui stil, dc pildă folosirea unei anumite ter- minologii și a unor formule consacrate. Stilul administrativ (oficial) se deosebește de cele- lalte prin caracterul convențional, stereotipic, al procedeelor sale. Evident că o cerință de bază a acestui stil este conformarea la normele exprimării literare în vigoare și în primul 76 Limbi ți »til rînd respectarea sobrietății și a clarității în exprimare. Caragiale a pastișat în numeroase schițe și momente acest stil, satirizind pe această cale nepriceperea și lipsa de cultură a aparatului administrativ din vremea sa. Transcriem pentru început un exemplu: „Domnule ministru, Tn repețite rinduri am cerut ta onor primărie tocată să ne libereze combustibilul de. care are școata noastră necesitate din cauza gerului aspru prin care trecem în acest ano- timp fără nici un rezultai, așa incit tremurăm de viața noastră și a elevelor,. care nici nu mai cin la scoată încă dinaintea vacanțelor. fiindcă părinții au aflat și temîndu-se nu le mai permit pînă ce nu vom putea da foc”, (urgent). Caracteristic pentru stilul autorului acestui act este în primul rînd confuzia ideilor reflectată și in construcția sintactică. Comunicarea nu e segmentată în unități distincte, ci se înșiră la nesfirșit prin false coordonări și subordonări. Din cauza separării la distanțe mari a unor elemente ale propoziției înțelesul lor se modifică, topica greșită făcîndu-le să apară ca determinanți ai altor părți de propoziție: „Jn repețite rinduri am cerut... să ne libereze combustibilul... în acest anotimp fără nici un rezultat; expunerea este fragmentată, omițîndu-se în general părțile secundare ale propoziției: „fiindcă părinții nu aflai..." (Ce?); formularea este improprie: „din cauza gerului aspru prin care trec em" sau absurdă : „tremurăm de viața elevelor cure nici nu mai vin la școală..."; se folosesc greșit neologismele; necesitate în loc de nevoie, din locuțiunea are nevoie — toate acestea explicîndu-se prin cultura aproximativă a aceluia care redactează actul, tn afară de aceasta, de relevat și faptul că autorul acestei adrese nu și-a însușit in general stilul în care scrie, de aceea forma actului este neliterară și pentru motivul că intr-un astfel de stîl nu sînt admise expresii din limba conversației, ca de exemplu „tremurăm de viața noastră" sau formulări stîngace și echivoce ca „pînă nu vom putea da foc” etc. 1n exemplul care urmează, spicuit din scrierea întitulată Proces-verbal, efectele stilistice se datorcsc, între altele, contrastului dintre trăsăturile stilului oficial și materialul de limbă luat din stilul vorbit, ceea ce duce la impresia de mozaic lingvistic hibrid și pitoresc ; „/Iwrd in vedere că după cum redultăț- rezultă) din declarația părților, aseară ar fi venit domni- șoara .Matiida Popescu singură fără mobilă numai cu mama sa d-na Ghioala Popescu ca să vadă cînd începe să se mute domnișoara Lucrefia lonescu și cu mătușa sa d-na Aru'ca lonescu, iar acestea au început să rîdă spunind cu parol, dumneavoastră ați l nat casai... (sn.) d-rta Anica lonescu a strigat să - i crape ochi i cu i minte... (s.n.). In fragmentul următor din scrierea cu titlul tn stilul și cu sintaxa stilului oficial, regăsim o imagine a aceluiași stil, trăsăturile lui fiind îngroșate caricatural pînă 1a ultima lor expresie: „Tn ziua de 22 curent pe seară, între orele 10 și li antemeridiane, locuitorul Ion Ciupitul din comuna Făcăteț plaiul Podgoriei, județul Ialomița, care dormea pe prispa casii, fiind reținut in pădure cu cercuri de bute, o fortuna care venea din sus despre miazăzi cu nor gros, rămund trăsnit pe Ioc, orzînduă și un patul plin cu porumb, in care nu se afla dc loc bucate, fiind gol". La efecte stilistice remarcabile duce amestecul dintre stilul administrativ și cel epistolar, cu atît mai mult în scrisorile de amor, unde orice șablon este riscant și îndeosebi cel împrumutat din formulele seci ale actelor oficiale. Rieă Venturiano, de exemplu, își trădează profesiunea sa de slujbaș In arhivă (și formația sa culturală latinist-eliadistă) chiar din primele fraze ale declarației făcute Velei: „Angel radios/ precum am avut onoarea a vă comunica în precedenta mea epistolă, de cînd te-am văzut înlîiași dată pentru prima oară mi-am pierdut uzul rațiunii.. " (să se observe și schimbarea numă- rului : in prima propoziție autorul folosește pers, a 2-a pl. : ........am avut onoarea a vă comunica..întocmai ca într-o adresă oficială, in propoziția următoare el adoptă tonul mai familiar și mai firesc care rezultă din întrebuințarea pers, a 2-a sing.: de cînd te-am văzut întîiași dată Un alt stil al limbii noastre literare din a doua jumătate a secolului al XlX-lea, stil ale cărui particularități caricaturale le găsim in stilul lui Caragiale este cel gazetăresc. Expunerea faptelor și bombasticismul frazei își găsesc izvorul în aceeași înclinare a perso- najului spre verbalism, spre comentariul evenimentelor îngroșat pînă la deformarea realității. Scriitorul „reproduce"1 un fragment din ziarul AmiW Poporului, unde este relatată o întimplare a cărei victimă fusese tînărul Coriolan Drăgănescu „bravul student" aflat în fruntea tinerimii universitare căreia îi vorbea, de pe treptele statuii Iul Mihai Viteazul, despre „drepturile poporului" etc., cînd poliția dă năvală lovind în dreapta și în stingă pînă ce ajunge lîngă statuie. Oratorul se urcă pe statuie, de teamă să nu fie luat de poliție. Amă- nuntul din urmă este relatat astfel: Limbi ți »lil 77 „Dar bandiții tun apucai de picioare. Atunci bravul tînăr a luni pe la spoit în brațe trupul lui Mihai Bravul și s-a încleștai de el cu putere. Bandiții îl trăgeau de picioare așa de tare, Incit, dacă tinărul nu ceda și nu lăsa pe Mihai Dracul din brațe, atunci ori ur fi frini trupul de brom al eroului, ori acele fiare sălbatice i-ar fi smuls picioarele din încheieturi" (Tempera). Dragănescu este un demagog și nu mai puțin ziaristul. Retorismul a fost una din țintele predilecte ale scriitorului, care afirmase: „Nu de dragul cuvintelor am căutat să născocesc o povestire. Eu de batirul povestirii caut într-adins cuvinte. In 0 conferență, satira are in vedere stilul oratoric, scriitorul realizind o pastișă care ar putea stîrni invidia oricărui orator iubitor de succes. Ne vom permite să cităm un pasaj mai lung din „conferința" cu subiectul Ce este arta? |m- care autorul pretinde că a ținut-o în fața doamnelor de la S.P.M.D.R, (..Societatea protectoare a Muzelor Daco-Romane"), la invitația insistentă a unei „june amice din tinerețe, madam Barigoridi" ; „Doamnele mele, zic eu, iertafi-md dacă îndrăznesc, în fața unui auditoriu atît de select, să încerc, in marginile statelor mele puteri, a răspunde la una din cele mai grele chestiuni, pe care de-atitea secole, și-o pune spiritul uman, și anume: „Ce esie arta?" „Celebrul discipol al nemuritorului Plaione, Aristotele — genialul filozof, născut la Stagipa, astăzi Stavros. în Macedonia, anul Ml. mort la Ckaids, în Butea, ta 322 înainte de Chrisios; supranumit „prințul filozofilor"; întemeietorul vestitei școli a Peripateticienilor . preceptorul, educatorul prodigiosului Alexandru-cel Mare; — Aristoteles, zic, s-a întîlnit odaia cu un tînăr zevzec dintre aceia care disprețuiesc învățăturile înalte și caută totdeauna să-și bată joc de bărbații serioși și luminați, — unul din acei soi de coconași, cum se găsesc în țoale vremurile și locurile, care se fac blazați înainte de a se fi bucurat de bunătățile lumii, ca niște pînfece (iertați-mi expresia!) care simt greață nu fiindcă sînt prea sătule, ci fiindcă nu sînt de loc hrănite. „Și așa, coconașul zevzec, t-rind să tachineze pe „prințul filozof" l-a întrebat: — Spune-mi, ilustre, ce este frumusețea ? Jar ilustrul i-a răspuns : — Amice, asta e o-ntrebare pe care numai un orb trebuie s-o facă. (Aplauze furtunoase. Ovațiuni, nu pentru prințul filozofilor.) „Să venim dar, prea stimate doamne, după această mică infroducțiune, la obiectul conferinței noastre șt să ne întrebăm ■ „Ce este arta ?“ Aci, Spațiul măsurat nepermițutdu-mi a reproduce pe larg conferență mea, mă murg ■ trese a o da m liniamenteic generale: „O cireada de boi și de viței,,. Pasc .,. Iarbă... ,. Pădure de stejar, unde raza soarelui nu poate pentru ca sti-ndrăznească .,. „...un lan de gria... Brumoasă e natura patriei noastre, cind nu-și dezlănțuiește elementele cu furie, cuci atunci este grozavii, dacă putem pentru ca să , ., „-.-O recoltă de cinepâ, alta de in... să tiu uităm că sîntem o țarii eminamente agricolă,.. (Aplauze. Bravo repetate.) ,.— Un munte, Carpatut, care-n profunzimile sinului său ascunde comori de fier... Dar petroleul ? acest cărbune-sirop, dacă putem pentru ca să.,. „Atunci nu se va spune că industria națională nu trebuie încurajată... 11 ne naus mawțuerait plus gue celal (adică, pe românește: atit ne-ar mai trebuit). (Aplauze zguduitoare). „...Să luăm un exemplu cont ret, doamnele mele, un lucru de care ne lovim ta fiecare pas... să luăm o pereche de ghete de lac, cum sînt ate mele.. (Oratorul se dă jos de pe tribună, ta rampă, și, ridicînd urnit după altul picioarele, își arată ghetele nouă, apoi iar urcă la tribună. Pisete. Aplauze entuziaste)" etc. Existe în această mostră de conferință toți indicii stilistici ce caracterizează așa-zicînd arta oratoriei. Autorul începe cu o formulă introductivă, de curtoazie, la adresa publicului și cu afișarea modestiei sale, de fapt a unei false modestii, căci oratorul anunță că va răspunde la una din întrebările rămase fără răspuns dc-a lungul veacurilor. Urmează apoi exordiul. debitat sub forma unei perioade lungi și încărcate, prilej pentru orator de a-și 78 LlmU ți uit etala o erudiție neimpusă de împrejurare și de a stărui în digresiuni cu caracter moralizator. Nu lipsește nici formula unei scuze elegante, atunci cind rostește ca din întîmplare un cuvînt a cărui vulgaritate ar putea jena urechile fine ale auditoriului. După această „mică intro- ducțiune", oratorul anunță intrarea in subiect printr-o interogație adresată publicului la plu- ralul autorului. In cursul expunerii, alunecă dezinvolt în considerații lirice și economice pentru a mișca simțul patriotic al ascultătorilor, strecurînd, pentru efect și clte-o expresie neromânească. Menține legătura senthnentală cu publicul prin repetarea apelativului „Doam- nele mele". Procedează inductiv, ihistrînd cu un exemplu concret ideea, și pentru a convinge, coboară de pe scenă etc. întreaga schiță este transcrisă sub forma unui articol publicistic, de aceea apar și indicii acestui stil: ziaristul consemnează reacția sălii într-o gradație ascendentă marcată la început de aplauze, apoi de aplauze furtunoase, ovațiuni și continuind cu aplauze zguduitoare, entuziaste, asurzitoare, pentru a culmina cu entuziasm Ia culme. Toate doamnele în picioare, Ovațiuni nesfîrșite. Fanatism. Nu va fi greu să se deducă din cele spuse pînă acum care este opinia scriitorului despre stilul artistic. în păreri, autorul stabilește distincția între sM și manieră: „...nu-ji trebuie să cunoști toate stilurile (cuprinse în rctoricile clasice); îți trebuie să cunoști numai uti stil — stilul potrivit, care le încape pe toate spre a se putea potrivi, după nevoie, ia orice cuvînt". Și iată tot acolo această subtilă și frumoasă definiție a stilului: „Acea dibăcie de a-ți strecura cu o potrivită mișcare, în mersul preludiului etern, potrivita ta intenție melodică de citeva tacte, acea virtuozitate este ceea ce nuntim stilul''. Nu întâmplător intră in această definiție termeni din domeniul muzicii. Caragiale a fost, cum se știe, un pasionat iubitor de muzică, iar simțul său ascuțit și fin în materie de limbă este nna din modalitățile sub care se manifesta simțul său muzical, adică sentimentul ordinei, al echilibrului și al armoniei extins de el și asupra construcției literare. Adevărata realizare artistică nu poate îngădui stridențe de limbaj și excrescențe verbale pe edificiu! ideilor, Prin forma ei artistică, opera literară trebuie să se acorde, in chip nesilit, cu fluxul întregii vi; ți. Disonanțele înseamnă imagine tulbure și falsificată a ideilor. Caragiale a fost adversarul manierii lîteraturizante in stilul beletristic. El însuși și-a autopastișat începutul nuvelei O făclie de Paști, impunîndu*i, în „varianta nouă" intitulată Noaptea învierii trăsături de stil cu totul străine și opuse artei sale, iată primele fraze din această variantă: „Este ajunul învierii. Natura, ca o mireasă răpită, care a dormit vrăjită în lanțurile de gheața ale uimi crud uriaș răpitor, se deșteaptă fericită, grațioasă, mindră, la mmgîierUe dulci, duioase, molcome ale iîmirutui și fericitului său mire, care o căuta de mult, care a regăsit-O în s/irșit, și care vine să dezlege vraja de gheață cu farmecul unei sărutări de foc". Să se compare fragmentul citat cu începutul nuvelei propriu-zise (O făclie de Pașii): „Leiba Zibat, hangiul de la Podeai, stă pe gloduri ta o masă subt umbrarul de dinaintea dughenii. așteptind diligenta care trebuia să fi sosit dc mult ; e o întirziere de aproape un ceas". Una din impresiile pe care le înregistrăm din lectura primului fragment e că scriitorul se arată ostil naturii, în sensul că satirizează maniera literară de a crea narațiunii cu orice preț un cadru de natură. Impresia nu ne înșală. Caragiale nu s-a simțit atras in mod deosebit de peisaj sau mai exact spus, a socotit că într-o operă literară cu caracter epic peisajul nu se impune ca o fatalitate, — cum procedau unii scriitori pe care-i vizează ironia prozatorului — cită vreme el nu se găsește la locul său. Caragiale însuși s-a apărat de acuzația ce i s-a adus că din scrierile sale lipsește sentimentul naturii și lirismul. Scriitetul crede că el are din toate acestea „...nu prea mult, dar destul" : „Șî mai cred — adaugă el — că peste destul nu mai trebuie de loc" *). Pitorescul naturii și lirismul fac obiectul altor arte, astfel că literatura nu și le poate revendica, fără să abdice de la specificul ei. Fiind un realist clasic, Caragiale — observă pe bună dreptate Șerban Cioculescu — se recunoaște tributar exigențelor artei clasice, arhi- tecturii ei geometrice, sobrietății, măsurii, echilibrului, calități formale de strictă economie’). Or, în autopastișa din exemplul citat, scriitorul ridiculizează expresia căutată și dilatată, excesul de figurație, pletora de epitete și in general întregul balast stilistic adăugat, care încarcă și îneacă narațiunea. In numele aceluiași principiu de apărare a Ideii de sobrietate Veii Șerban CarjgiaJr și nituri, Îa Cuela literari J Jmaorje J957. Japn CVt an rtpr& dai și cifafitL *) Șerimn Cj*culesriri loc. rit. l.irttbi ți stil 79 In expresie, ca formă a muncii îndelungate asupra c u vin t ului, scriitorul afirmase cu sarcasm : „Toate artele cer o anumită strădanie, toate afară de literatură." Caragiale a făcut prin opera sa o imensă operă de cultivare a limbii și a stilurilor ei. Scrisul său refleclă imaginea acestor stiluri, surprinsă de un mare artist al cuvîntului în ceea ce aveau ele esențial. Liniile acestei imagini sint împinse uneori pînă la grotesc, dar în felul acesta specificul lor este pus în relief pînă acolo incit par mai autentice decît reali- tatea faptelor înseși. Istoricul limbii literare descoperă în opera lui Caragiale surse inepuiza- bile pentru reconstituirea etapelor pe care le-a străbătut procesul închegării stilurilor limbii noastre dintr-o perioadă care vorbește ea însăși despre mentalitatea, ambițiile și gradul de cultură a unor categorii sociale sau profesionale care o reprezintă. ȘTEFAN MUNTEANU 80 Limbi nil cărți-reviste G. Călinescu: „Teatru" Opera dc amuzament intelectual, cele mai multe piese ale volumului sint niște încta- tătoare Improvizații. Foarte „serioșii" nu vor pricepe cum un G. Călinescu a putut scrie teatru de păpuși. Mai ales cînd, deschizînd cartea, vor da de fotografia autorului, aproape o mască, abstrasă, irdangentă, astrală, purtind însemnele genialității. E poate eroarea editorilor că n-au ales-o pe aceea, apărută în Secolul 20: G. Călinescu, în salopeta lui loaaide, intreținîndu-se cu venerabila broască Seneca. Sau, dacă ar fi existat un asemenea „document al luminii..." G. Călinescu jucîndu-se cu cucul din ceas. (Scena a fost relatată de cineva, în Gazeta literara). In fine .,. Geniul presupune candoare și e tulburătoare această imagine a lui „copilări ndu-se“. Basmul cu minciunile, Fluturele, Irod împărat, Crăiasa fără cusur, Soarele și luna sint scenete pe terne folclorice. „Analiza" lor e facilitată de existența unei estetici a basmului. Invenția e aici minimă. Celor trei lele de împărat (Basmul cu minciunile) le-a venit vremea măritișului. Drept care oferă tatălui, simbolic; „trei harbujt; unul cam crud, altul cu miezul aprins,/altul cam vestejii și sting". (Acesta e întîiul șablon). împăratul (bătrîn) este parci- monios și viclean. Se va fofila, deci, prin metamorfoză, mai bine zis (actul e voluntar) prin proteism. Manifestările împăratului țin de psihologia senilului. Strins cu ușa, cedează. Nu înainte de a-și supune odraslele la o probă (alt șablon), la un concurs de minciuni. Cîștigă, bineînțeles, mezina — care promite: „Tată, jur că bărbatului n-o să-i cer găteli scumpe și că/Voi fi blinda ca o mielușică". Iată o minciună grozavă, o fată avînd, dimpotrivă, geniul luxului și o blindețe destul de dubioasă, Evident, nimic nou. Surpriza nu e proprie basmului. Ceea ce se remarcă este predilecția pentru comic, ironia, humorul intelectual. Călinescu parodiază sau se autoparodiază. In Irod sint persiflate ticurile... folcloristului monoman fără simțul realului sau al (totuna) humorului: „Comenta e semn de urgie/De boule și sără- cie, f De grindină și de ploaie, / De secetă și războaie, / De vitejie și nor, / Așa scrie ta folclor''. Pruncul din Crăiasa fără cusur dă semne de... precocitate prenatală. Vorbește adică din pînteccle mamei (Actrița trebuie să fie ventrilocă), fn basm — merge. Pc scenă asta evocă, hilar, vocea („jurați!“) duhului din Hamlet, clamînd de profundis. Finalul scenetei pare a fi o aluzie malițioasă la piesa lui ionescu, Jeune jitie â mar ier. Aleasa Făt-Frumosulut este un ...născut zdravăn. Alajoritatea personajelor au aerul de a fi citit... Estetica basmului. Zmeoaica își caracterizează, ca din carte, fiul: „Ești prost, ca orice zmeu, fătul meu" (Fluture!). Ileana Flutureana face elogiul Zmeului pe care perversă, il găsește frumos. Comentează doct, ușor misogin, și lezat, Făt-Frumos: „A, suferi și tu de perver- sitate,/Cum zice Othelo cu multa dreptate". Iată și Arghezi: „Feciorul meu, drăguțul meu, viteazul meu..." (lamentația Zmeoaicei). La care, nervos, Zmeul: „Taci, bre, că-mi spargi timpanul/S-a terminat cu piesa... Mai urli și la anul". Ca in Shakespeare unui exil, mai mul ți exeunt. Impresionantă, în acest context burlesc, este unda de inefabilă poezie, fie că e vorba de grațioasa Ileana Flutureană, fie de Zmeul care moare de ... „boală de fluture". Nu lipsește trucul privirii gîzei, prin lentile optice: „Ce gingășie, ce împodobită făptură! De uimire îmi Cifg-rrvUie 83 Cine $-0 mestec în gură./ Ah, nicfo lată de împărat f Nu are neșmint mai minunat, f GâmașaA e din jirul cel mai bun, / A'rr cresc flori mai frumoase pe coada de păun. / Nici orhidee, nici taica/Nu se aseamănă cu ea/Pe trup brocart, pe cap turban,! Ca-n India cel mai bogat sultan I Pure-o mina de ninsoare,! Ruptă dintr-un măr o floare". (în virtutea aceleiași optici, dar spirit practic, zmeoaica vede in omizi niște „balauri cu fierăstraie-n gură"). Este un fel de teatru de curte acesta (înscenări pentru uz intern), cu personaje reale, in care fiecare își joacă rolul, autorul fiind un veritabil prinț de renaștere sau de baroc, ironic, tolerant, vag, moralizator și cu postul farsei savante. Teatru curat e Tragedia Regelui Otahar și a Prințului Dalibor, cu atmosferă medieval- pragheză, cu măscărici, vrăjitori și venin, cu qui-, pro-, ^jrtj’uri clasice, cu aluzii din Cyrano, cu un prinț claustrat intr-un turn calderonian. Eroina se cheamă Ludmila, sau Mii și autorul, schimbind pe Til cu Mii, ciută (pe melodie proprie): „AM, ce șoptim odată j Se-aude pină-n stele. { Trăim etern prin ele.,“ etc. Phedra, „Teatrul abstracționism, e, io fond, un scurt (ratat de caracterologic livrească, în spirit foarte călinescian, unde se întîinesc o bovarică Emma Bovary, un wcrllierian tînăr (Feriher, un „papă umanist, uimit de lumea veche", etc. Duliul iui Shaw e prezent și aici, șî Papa Leon X racinianizează : „VesMa /Iriadnă, pe care-o știm că ejNăscută din Minos și Pasiphae". Foarte franțuzești, cu evidentă notă tic esprit-qatlicque, de satw'r-profe, de deferise du mpndain sînt admirabilele tablouri Răzbunarea lui Voliaire și Secretarii d-lul Voliaire. Cu toată tentativa autorului de a rămîne in umbra nu se poate să nud descoperi pe G. Călineseu In cîteva personaje preferate. Și el e rind pe rina Monsieur Voliaire, humanlstul Papă Leon X, Irod împărat, laincntîndu-se pe motivul fortunei labili s („Vai mie, amară-i viața,! Subțire precum e ața"), Napoleon Bonaparte, evocînd ținuturi exotice, intr-un șuvoi hugolian, minerale prețioase, coloniale și delicatese: „Vreau Siria și Libanul, ludeea, Mesopotamia, Arabia, Tigrul și Eufratul, Colchida, Persia, India, Maldivele și Ceylonul, Girmania, Siamul, Cambodgia, Annamul, Cantonul, Sumatra, Horneo, lava, Celebesul, Noua Guinee, Australia, Melanesia, Noua Catedonie, Canada, Mexicul, Antilele și toată lumea; creau aurul, argintul, arama, diamantul, smaraldul, rubinul, topazul, safirul, jadul și japsul, vreau trestia-de-zahăr și cedru, cafeaua și ciocolata, orezul și ceaiul, curmalele și smochinele, scarțioșoara și cam- forul, naphtul care ia foc. și guma, fildeșii elefantului, blana tigrului și a leopardului, vreau mătasea și bumbacul, griul, orzul, secara, cinul, laptele, mierea, naramzele și ananasul,, Evident, majoritatea recenzențilar s-au ocupat dc Ludovic al XlX-lea, căreia i-au găsit diverse calități tematice. Principalul ei interes constă in exaltarea civilizației materiale intr-o erudită demonstrație de limbaj tehnic, de vocabular de specialitate — fie că t vorba dc hidraulica (campadă, campioane, barbacană, drenaj, artifițîer extrados, buraren găurilor, cinlruri, etc., etc.) fie de protocolarele meserii-artiste, secolul 18, al căror mare poet este G. Călinescu : „Nu orice masă inspiră. Ocben și Siessener/Cu-al tor birou cilindru ce-l tragi de un miner / Dau gmduri îndrăznețe, iar ca să fiți la modă/Aveți neapărat nevoie de-o comodă I In palisandru sau în lemn de trandafir f Cu-aphge largi de bronz, cu-o placă de porfir f$i, îndrăznesc a spune, de-un secretairc-armoire/Un amănunt, o cheie, un vas, de Sara, o clanță / Produce în salon o altă ambianță l Suprema artă este de-a pune jin blanc de C h i n ef Alături de-un fotoliu zis o lui Capucine". Ș. FOARTA Petru fomarnescu: „ Privind reproducerile cuprinse în monografia lui Petru Comarntscu, cititorul simte o vie emoție oprîndu-se ia portretul lui Eminescu, nn desen datat din 1890, in josul căruia Lu- chian a notat versurile finale ale poemului Din talurile vremii. Amplul comentariu al criticului de artă analizează in termeni pregnanți chipul Lachian*** 1ui Eminescu, „interiorizai, aplecai asupra lui însuși, poetul parcă fiind cufundai in visare și copleșit de ne.putința de a retrăi dragostea pierdută. II înfățișează cu ochii incluși și cutremurai dc meditație". Iar mai departe, după ce a arătat cum „oglindește Lachian pe chipul poetului însttși iricul poemului", observă *) Edilii * II-i, Ediiart Tinemalni, 84 Cir|ireTi»t« cu subtilitate; „Imaginea, desenată cu fine trăsături și modelată de umbre vaporoase, re- flectă insă nu numai sensul respectivului poem, ci și atitudinea pictorului față de poet. La rtndul său, Luchian caută să recheme din v a- l urile vremii (s.a.l, din umbrele trecu- tului si ale marții, chipul iui Eminescu, chipul poetului drag și nefericit, a cărui soartă o vu repeta în unele privinfi". In 1890, Ștefan Luchian, în vîrstă de tlouă- zecijidoi de ani, se afla pentru studii la Miin- clien. Predomina acolo, în acel timp, arta academica pe care Luchian o repudiază, pre- cum respinsese încă la București, pe băncile școlii de Belle-Arte, convenționalismul dulceag, opunîndu-i marea lecție a lui Grigorescu. Ca bursier al stalului, fiind obligat sa copieze capodopere de pictură din muzeele MUnchenu- Jui, studiază arta lui Rembrandl, făcînd o copie după celebra operă a maestrului clar- obscurului, Sfinta Eamilie, în care de altfel se întrevede ceva din propria-i personalitate. Re- fractar școlii mUnchcneze care punea accent pe corectitudinea desenului, Luchian învață insă mult studiind operele maeștrilor din boga- tele pinacoteci ale orașului și se îmbogățește sufletește cunoscînd drama muzicală wagne- riană. Peste un an, el va pleca la Paris, unde se va confrunta cu diversele curente artistice, înlr-o atmosferă de sincere și creatoare dezba- teri. In limpul cînd desenează chipul lui Emi- nescu, in capitala bavareză, tînârul pictor purta în suflet și dorul de patrie și simțămînlul unei afinități profunde cu poetul marilor răscoliri interioare, mort în chip tragic abia cu un an în urmă, simțămînt încă mai viu in reacție cu conformismul munchenez. In pictura lui Luchian se pot distinge două linii paralele, una de oglindire a mediului social-istoric, cealaltă de autoanaliză. Portretul lui Eminescu, ca și, mai tîrziu, cele două picturi ale lui Moș Nicolae Cobzarul sau chipul femeii din Lăutul, se caracterizează prin faptul că ochii dispar în dosul pleoapelor, sugerîn- du-se tocmai în felul acesta maxima concen- trare șl interiorizare. Dimpotrivă, în șirul auto- portretelor, cu excepția acuarelei din 1902, cind Luchian se afla într-o situație materială ți psihică satisfăcătoare, lumina se concentrează asupra pupilelor. încă în portretul desenat la Paris, pe la 1895, accentul emotiv se afla pe melancolia privirii. In autoportretul din 1905, culoarea dă ochilor o strălucire tragică, jar în capodopera întitulată Un tugrav, pupilele întu- necate, imense, in care licărește un sîmburc viu de lumină, exprimă toată lupta sa împo- triva boalel necruțătoare. Pupilele se dilată parcă dureros în efortul de a se interoga pe sine și a-țî depăși suferința prin voința de a picta. In autoportretele de mai tîrziu, începînd cu desenul din 1907, continuind cu strania acuarelă din 1908 și sfîrșînd cu tulburătorul ulei din 1910, pupilele parcă devorează treptat ochii, sprincenele, intr-o încrîncenare de durere, coboară pleoapele peste iris și chipul tot devine un aprig dor de a vedea. Analiza psihologică a artistului Luchian, întreprinsă de Petru Comarnescu, este plină de merite, deschizind cititorului calea spre în- țelegerea diferențiată a marelui picior. In ra- port cu alte studii anterioare, de pildă cu cel al lui Vasile Drăguț, apărut în 1962 la editura monografia aceasta este mult mai completă, aprofundează multilateral condițiile socia l-culturale ale formării și dezvoltării ar- tistului, analizează viața sa sufletească și acccntuiază aportul său in pictura românească, precum și originalitatea sa în raport cu marile curente inovatoare ale vremii- Comentariile la operele lui Luchian sînt interesante, vii și expresive. De pildă, cu deosebită penetrație criticul de artă vede în capodopera din 1908 Anemonele, un fel de autoportret metaforic, descifrind în dezbaterea culorilor expresia aceleiași drame interioare a triumfului prin voința de a crea asupra suferinței, sărăciei și bolii care a fost relevată în Un zugrav, prin dialogul pictural dintre mîna cu penelul și lumina pătrunzătoare a ochitor. Cititorul are însă un mare regret: toate reproducerile sînt in alb și negru. Opera lui Luchian trăiește in conștiința oamenilor de azi prin luminozitatea și bogăția paletei sale. Co- lecția „Oameni de scamă" a Editurii Tinere- tului are o finalitate educativă, iar în domeniul picturii aceasta necesită confruntarea cititoru- lui cu reproduceri colorate cit mai bune, prin care să se contribuie Ia dezvoltarea simțului culorii și nuanței, reamintindu-i operele valo- roase pe care a avut prilejul să le vadă în original și dîndu-i o imagine cit mai fidelă a acelor tablouri pe care n-a avut posibilitatea să le admire. Nivelul științific ridicat al mono- grafiei despre Luchian, limbajul clar și atră- gător, comentariile sugestive și de mare finețe, precum și alte calități ale lucrării lui Petru Comarnescu impun, după părerea noastră, la o nouă ediție, îmbogățirea cărții prin repro- duceri colorate, cu care cititorul să poată con- frunta, în chiar timpul lecturii, interpretările judicioase ale criticului de artă. ALEXANDRA INDXIXȘ- QrtLrcTule 85 A. E. Baconsky: „Meridiane44 olumul Meridiane reprezintă însumarea unor articole apărute în decursul timpului in revista Contemporanul și a unor eseuri inedite, cuprinzînd impresii asupra unor reprezentanți si literaturii universale contemporane și in general asupra fenomenului literar actual, tn funcție de ponderea ideilor dezbătute, volumul se împarte în trei compartimente intitulate : Confluențe, Portrete contemporane și Proțiluri fi schițe. In prima parte, primează notația asupra unor aspecte generale ale exegezei fenomenului literar contemporan, sînt reliefate anumite tendințe ce se impun cu preponderență în literatura epocii noastre și, în sîirșit, sînt subliniate anumite particularități ale unor literaturi naționale (de exemplu, a literaturii contemporane japoneze, daneze, finlandeze). In discuția despre greutatea emiterii unor aprecieri critice valabile asupra creației actuale, este combătută părerea criticului de artă Bernard Cdieenbrant, care consideră că eroarea pasibilă in formularea unor păreri critice este neînsemnată si că lucrul care in viilor se va schimba va fi doar optica după care vor fi considerați artiștii. Istoria literară, în concepția lui A. E, Baconsky, făcută chiar în prezent, fără avantajele oferite de „umbra timpului”’, pentru a nu fi expusă unor greșeli fundamentale, „cere pasiune, curaj. Sinceritate deplină fi un simț al responsabilității grave — bineînțeles pe lingă toate celelalte componente axiomatice: gustul, capacitatea anticipărilor, cultura, experiența", O altă problemă de interes general este colocviul pe tema „propusă" de T. S, Eliot asupra primatului „travaliului artistic" sau al emoției în creația artistică. Spre deosebire de T, S. Eliot, care consideră că travaliul artistic determină valoarea operei, autorul volumului este de părere că cele două noțiuni, nefiind antinomice, nu se exclud, ci se determină reciproc, tina din caracteristicile literaturii occidentale este supralicitarea eseului, încercarea de ■a formula ideile în operele literare direct, recurgind la elemente și termeni ai filozofiei și nu mijlocit, printr-un conținut sensibil. Acest fapt duce la răceală, la lipsa de putere emoțio- nală a textului. De aici, concluzia unora ca epoca noastră e o epocă de gheață care în cursul unei istorii critice ar corespunde iernii, „că astrete fi literele converg prin tehnica frigului spre neantul care e unicul obiect al contemplației în secoful nostru" — concluzia și a articolului lui Andre Frossard. publicat în revista franceză La Table Ponde. Netemeinicia unor asemenea concepții este dovedită de autor prin argumente convingătoare — pictura unui Modigliani, Utriilo, Picasso sau scrierile unui Faulkner, Steinbeck, Lampedusa, Sadoveanu; poezia unui Arghezi, Machado, Ungaretti — contrazic această părere. în articolul Desuetudinea lui Hrentond este subilinîală imposibilitatea aderării la teoria „artei pure" după „răscrucea din gîndirea artistică" provocată de al doilea război mondial, iar în articolul Suprarealismul astăzi este condamnată încercarea zadarnică a lui Gerard Legrand din articolul Peuf-on ătre surrealiste aujourd'htu ? — de a readuce în discuție actualitatea suprarealismului. Un articol special este consacrat beatnicilor — definiți atît prin modul lor de viață, cît și prin crezul lor literar. Cuvintele ce caracterizează creația lui Grcgory Corso, care alături de Allenn Ginsberg și Franck O'Hara este unul din cei mai semnificativi reprezentanți ai poeților — beats, sînt edificatoare pentru definirea crezului reprezentanților acestei grupări, c care le consideră ca o reflectare pe plan mate- rial (tehnico-economic) al grandorii politice a statului lui Burebista și Decebal, precum și pe o interpretare justă a informațiilor furnizate de Strabo etc., autorul plasează centrul statului dac in Munții Orăștiei, prezcntîndu-1 pe Burebista ca un dinast din interiorul „arcu- lui carpatic", a cărui putere își are originea, pe pian economic și social, în marile resurse ale regiunii și în dezvoltarea ei din secolele anterioare, iar pe plan politic în acea „creștere a puterii dacilor sub regele Rubobostes", de care alîl de laconic vorbește Pompeius Trogus. Pe plan extern asistăm la o luptă dîrză a daco-gcților împotriva tendințelor de cotro- pire a teritoriului lor dc către stalul sclavagist roman, aflat in apogeul puterii sale. Această lupta îndelungată s-a terminat, după cum se știe, prin cucerirea, în două etape, a celei mai mari părți a Daciei, de către romani și înglobarea ei în imperiul roman. In cadrul acestor evenimente, lucrarea prezintă pe larg rolul și activitatea unor per- sonalități dacice ca Dromichete, Burebista și Decebal. Epilogul, romanizarea noii provincii. Dacia, dispariția dacilor din istorie, nu extermi- nați sau dezrădăcinați, ci asimilați treptat de o civilizație materială superioară, tratează în mod convingător procesul istoric de adaptare a populației dacice la limba și obiceiurile cuceritorilor. în acest mod s-a format o populație romanică, care vorbea o limbă vie, limba populară, îmbogățită cu unele elemente ale limbii dacice, din care în veacurile următoare, printr-un proces complex și îndelungat, va lua ființă poporul român și limba română. Aspectele economice și politice sînt prezentate la nivelul actual ai rezultatelor atinse dc știința noastră istorică. Expunerea acestor fapte și evenimente este convingătoare datorită atît logicii care nu părăsește nici o clipă deducțiile autorului, cît și datorită formei atrăgătoare literare, de care autorul nu este străin. Cartea lui Hadrian Daicoviciu, răspunzind pe deplin profilului colecției Pagini din istoria patriei, nu pierde nimic din ținuta științifică, reușind să intereseze și pe specialiști. Subliniind calitățile acestei lucrări, nu putem trece sub tăcere nici largul ecou, pe care îl are în rîndul maselor de cititori. CORNELIU POPEȚ1 CbllwrhU 89 I „Folclor poetic nou“* lucrare voluminoasă și-a asumat sarcina de a oferi, în aproximativ 400 de pagini, O imagine asupra creației poetice populare contemporane. Ea vine după florilegiî reprezenta- tive ca flori alese dtn poezia populară, Cu cit ant, otita sint, Cinteze populare noi, fi se adresează „maselor largi de cititori, formațiilor artistice de amatori". Aceeași destinație o aveau și culegerile similare editate dc casele regionale ale creației populare. Nu avem de-a face, deci, cu o ediție critică ci cu una de popularizare. Chiar și așa, criteriul estetic trebuia să-și spună în primul rînd cuvintul. In studiul introductiv, Cintecul popular nou, semnat de Mihai Pop, sînt dezbătute în mod judicios, principalele probleme ale creației populare contemporane: autenticitatea, va- loarea artistică, procesul de transformare a folclorului tradițional, vivacitatea unor categorii folclorice, mișcarea artistică de amatori, funcția social-estetică a folclorului nou, noua con- diție spirituală a satului etc. Rupă ce parcurgi studiul introductiv, ești tentat în mod îndreptățit, să confrunți dacă ideile din el s-au constituit sau nu ca norme in configurația ediției. O problemă esențială este aceea a purității textelor selectate. „Fiecare culegere nouă (...) scrie Mihai Pop, obligă pe cei care o alcătuiesc să-și pună problema autenticității tex- telor, a orientării lor ideologice, a valorii lor artistice". Au torul lucrării ne asigură, în nota asupra ediției, că a dorit să realizeze „un volum de valori cit mai bogat". Rar chiar in prima secțiune, consacrată regiunii Argeș, după ce constați că n-a fost înserat decit un text inedit, întîlnești, în schimb, poezii, ca Argeș, Argeș, du la oale. Un, lin, dorule. Un, Nu m-auzi, nu mă auzi. Codrule cu frunza multă, Pe colnicele din Rucăr, selectate din culegerea regională Cine-a zis dorului, dor, în care figurau ca prelucrări (vezi specificările în lucrarea citată, pp. 115, 116, 120). Ce anume justifică prezența unor asemenea surogate, a unor prelucrări pedestre într-o lucrare ce ți-â propus să prezinte puterea genuină a poporului ? Trecerea sub tăcere a faptului că avem de-a face cu niște prelucrări — ce-și aveau locul în lucrări de tipul Cintecelc țârii de Ion Socol — are darul să evidențieze gradul de rigurozitate știin- țifică ce a prezidat la întocmirea ediției. Se vede că s-a pus un mare preț pe aportul covîr- șitor al unui prelucrător, într-o asemenea mostră: „Nu m-auzi, nu mă auzi" / Noaptea cum mai trec prin duzi, / Lnde-ai fost și unde ești I Cînd trec seara prin cireși,/N-au (sic) știut și nu mă știi / Diminețile prin vii / Trec încet și trec ușor 1 Peste cîmpul cu mohor f Și dau drumul la tractor / Să m-auzi pînă la duzi, / Să privești / Printre cireși, / Să te uiți și printre vii / De știut să nu mă știi / De alîtea ciocîrHI. Ceea ce I. M. numește „în mare parte inedite", înseamnă, de fapt 183 de poezii popu- lare inedite din totalul de 461. De adăugat că multe piese, considerate inedite, sînt cunoscute de mult din alte culegeri. In privința structurii ediției, s-a preferat împărțirea pe regiuni, urmărindu-se eviden- țierea „unității în varietate". Este clar însă că această soluție a dus la umflarea lucrării. Piesele celor mai multe regiuni (am excepta Maramureșul) pledează mai mult in favoarea unității; diferențele stilistice, ferm afirmate în folclorul tradițional, sînt minime, uneori ținind doar de toponimie. Este cazul, printre altele, al poeziei Prahova nundră grădina p. 389, care reproduce poezia Dabroge, mindră grădină din culegerea cu același nume, p. 137. Este un truism, că poezia populară nouă se dezvoltă pe baza folclorului tradițional, pe care-1 continuă și îmbogățește. Ediția în discuție înserează însă, fără justificare, cintece din repertoriul clasic, care, e drept, au o mare frecvență astăzi. A le considera noi este o inexactitate. Ce amprenta a noului are binecunoscutul cântec: „Mindră. dorul de Ia line/ Peste dealuri multe vine / Și nu-1 poate opri nime, / Nici cioban eu liuera, / Ceteraș cu cetera. i Cînd gîndesc. mîndro, la tine, 1 Plînge inimioara-n mine / Ca-ntrun prunc de șapte zile / Pruncul plînge și înceată, / Inima mea niciodată, I Mîndră, dorul de la line/ Peste multe dealuri vme / Dar nu-l poate împăca / Numai tu cu inima ? în aceiași situație sînt cîntecete: frunză verde măr de sus, p, III; Zboară cucui spre pădure, p. 142; Păsărică tăului, p. 98; Radeo, ia voi la pălan, p. 100; Mui bădiță, badiute, p. 158 ; bă le-ascult de către sora, p. 164 ; Drag îmî e spăcelul iau, p. 178; Af-o cercat dorul *) Edl|ie tlcituitl ti îngrijiți de loin Meitoiu. eu un utndlu InUodiLțll» de praf, uni», Mihai Pup, £■«■ ccnirtli ■ cwițifj pnpntarr. 90 ClrtirerUU pe-afară, p. J81 ; Pe uiifa dorului, p. 300; Vine dorul ți mă-nireabă, p. 301 ; Afmdrd, gura ia-i fzcw, p. 308, etc. Este, de asemenea, o realitate influenta exercitată de poezia cultă asupra liricii populare. A înlilni însă la pp. 369—370 o poezie de Maria Bănuț, ușor prelucrată, este lipsă de con- trol asupra textelor: „lo-s bătrîn da pot să cînt / Că mi-e drag acest părnînt; / In mări de sînge s-a scăldat / Pînă ce s-a luminat 1 Ceru] de deasupra lui / Și inima omului. / Multă viață-a mai săcat / Multi viteji s-o secerat / Cind erau clinii de domn / Și mincau carne de om, / Cind boierii ne robeau / Jucam cu inima grea,,. etc. Confruntă cu Țara mea, in voi. Maria Bănuț, Poezii, B.P.T., 1961, p. 143. Sinlcm avizați că n-au fost cuprinse strigături ți texte satirice, deși acestea nu lipsesc. Nu e satiric textul acesta: Tăt am vrut, minoră, să-ți spui / Cite blide ai pă cui... 1 Tri cu hîrbul mîțului. / Slat-am ți le-am numărat, / Patru cu ceia crepat. Tot satirice sînt ți textele 5-a dus mindra la Vițîu, p. 320 ți Te cunoști, mindră, pe frunte, p, 329. Lucrarea este însoțită dc tabele de culegători, de informatori ți de glosar. Uneori însă întîmpini greutăți in aflarea surselor, ori indicațiile sînt greșite. Poezia Negrii au fost anii mei nu figurează in culegerea Dobroge, mindră grădină, iar poezia Pe dealul de la Cuparu nu se găsește în culegerea Cine-a zis dorului, dor, unde se lac trimiterile. Trecem peste greșelile dc ortografie, din care s-ar putea alcătui liste abundente. Poate că ar fi trebuii să fie glosate ți cuvintele: rafu, premecit, agodi, mejde, cîangău, țîdru. Fără o necesară discriminare între autentic ți surogat, deci fără nn crileriu valoric ferm, care ar fi dus la renunțarea unei importante părți din culegere, ediția de popularizare îngrijită de I. M., deși utilă celor care le-a fost destinată, n-a făcut un prea marc salt de In nivelul culegerilor regionale. IORDAN DATCW „Mori Jivot" nr. 2/1065 D ^Xemarcăm iu uIGmul număr al revistei „Novi Jivot" un sumar destul de bogat in care găsim poezii, schițe, reportaje, articole critice și publicistice. In proză, A. Peirovici, N. Popovici, E. Kuban semnează reportaje inspirate din realitatea noastră, iar S. Raicov schița Plimbare cu lună in cart dezbate o problemă etică. Poeziile lui V. Ciocov publicate in acest număr — Povestea adevărată, Adio, Îmi pare rău, O dorință neobișnuită și altele se situează in cadrul tematicii preferate a poetului — viața, scurgerea vieții, moartea, bucu- ria, dragostea. Reflexiv și optimist totodată poetul găsește mereu acorduri noi, filonul liric simțindu-se mereu prezent în poeziile sale („Aș dwi / cel puțin odată t să-mi cadă o ploaie, albă l ploaie de vară Poeziile lui Jiva Popovici Lui Serghei Esenin, Cintec autumnal și altele arată capaci- tatea poetului în reliefarea celor mai nuanțele sentimente. Cullivind un vers tradițional, iipsît de metafore căutate, poetul reușește să transmită cititorului dispozițiile sale. Prin Visurile, D. Mirianicj revine la tema amintirilor din copilărie. Ierna din ce in ce mai mult exploatată așa incit se presimte pericolul de a deveni o adevărată obsesie pentru tînărul poet. Ivan Munceați, tot un poet lînăr, arată capacitatea sa de a dezvolta fără retorism versuri valo- roase de lirică angajată. Interesante poezii pentru copii semnează J. Mișcovici și Gll. Jupunski. La rubrica criticii esle publicat articolul Lui N. Popovici tn delimitarea conceptului realismului contemporan și articolul lui J. Milin însemnări despre simbolism. Din alte con- tribuții remarcăm articolul lui N. Ciobanu despre V- Alecsandri și articolul lui C. Cionca despre decernarea premiului Nobel scriitorului sovietic Mihai! Șolohov. NEBOIȘA POPOVICI ■C*rți‘revi»1e 91 I cartea-strai nu Pierre ifrodin: „Ecrivains americains d’aujourd’hui*** î In introducerea lucrării sale despre cei mai de seamă prozatori americani născu ți după 1914, Pierre Brodin citează reproșul făcut de Steinbeek unui tînăr și talentat scriitor din SUA de a nu avea „din nefericire, nici un simț social, nici o maturitate socială". fncercînd să-i disculpe, Brodin nu găsește, totuși, nici un argument valabil. „1n realitate, trebuie să recunoască, noii scriitori americani protestează continuu împotriva nedreptăților, dar ei nu se ridică decît împotriva celor legate esențialmente de condiția umană generală". Iar mai departe explicilează: „Ei sînt profund preocupați de problema Răului și resimt profund umilința condiției umane". Urmează o scurtă prezentare a problematicii și caracteristicilor literaturii contem- porane din SUA, după care Brodin expune în șaisprezece capitole înșirate in ordine alfa- betică, de la James Balldwin la John Updike, cite un scriitor. Argumentele cu care cercetă- torul încearcă să contracareze imputările lui Steinbeek, precum și observațiile sale analitice asupra lucrărilor scriitorilor prezentați, coroborate cu propriile noastre impresii despre cele cîteva romane și nuvele ce ne-ati fost oferite în traduceri, confirmă absența sau în orice caz deficiența simțului social al acestora. Despre llolly Golighly, eroina romanului Breakfast at Tillantfs de Trutnan Capote^ apărut în traducere românească in revista Secofuf XX, Pierre Brodin scrie: „c o indivi- dualistă generoasă, sinceră, ostilă compromisurilor; ea proclamă și simbolizează nevoia de sinceritate și de libertate a artistului” (s.a.J. Este ciudat totuși pentru noi că această legitimă și frumoasă nevoie de libertate și sinceritate se întruchipează tocmai într-o tinără femeie pe care criticul francez o caracterizează printr-un subtil paradox ca un fel de „surogat veritabil" / „real phony" — „ersatz" sau „loc authentique" /, personaj în care, de altfel, supra- viețuiește clișeul romantic al femeii ușoare cu fond bun. Simpatia Iul Truman Capote pentru personajul său e evidentă șî din faptul că atribuie eroului-povestitor, în mod convingător, un atașament subtil și pur față de această făptură bizară, superficială, independentă și totuși atît de supusă fluctuațiilor sorții și iniluențel oamenilor, indiferentă și nefericită — dar toate aceste trăsături sufletești avînd în ele ceva minor, fără mare profunzime ori intensitate. In felul acesta personajul devine simptomatic pentru slăbiciunea șl vagul aspirațiilor spre sinceritate și libertate ale unor scriitori americani de azi, fapt pe care însă Pierre Brodin nu-1 relevă Fără a poseda acea „maturitate socială" care de totdeauna stă în miezul marilor valori artistice, scriitorii americani, datorită determinării conștiinței de către existență și a com- plexului fenomen al reflectării artistice a realității, ne vorbesc, cu sau fără voia lor, despre anumite situații și trăsături psihologice caracteristice societății lor. însăși viziunea lor meta- fizică, cu motivele „inocentului-vinovat" și a „vinovatului-inocent", a „victîmei-rebele" a ») N.E.D., editar. Pui», IM*. 92 Ctrlea ilrUnA „absurdului privit cu ironie", a „Înstrăinării", a „incomunicabilității" etc., despre care Pierre Brodin scrie in introducerea cărții, precum și în analizele sale, este semnificativă pentru gradul de derută și de eschivare de ia marile răspunderi civice al unor intelectuali sensibili și neliniștiți, dar care aparțin burgheziei mai mult decît vor ei înșiși s-o creadă. Bineînțeles, aceștia nu reprezintă decît parțial poporul american și arta sa cu bogate tradiții realiste și umanitare. Un scriitor foarte iubit în occident, mai ales in rîndurile tineretului, este Jerome D. Salinger. Cele cîteva nuvele ale sale, apărute în românește, dar mai ales celebrul său roman The Catcher in the Ryc au pricinuit multor intelectuali de la noi o foarte îndreptățită dezamăgire. In ciuda stilului vioi, deși pînă la urmă anost prin repetarea unor e^presu școlărești în ciuda prospețimii eroului principal Holden și mai ales a surioarei sale 1 noebe (numele să fie o aluzie alegorică solară?), a veridicității aventurilor sale, totul in cartea aceasta are un aer minor, care in ultimă instanță frizează chiar banalul. Referitor la acest roman Pierre Brodin scrie o foarte bună pagină de analiză critică, lucidă și de excelent gust, conchizînd: „Morala, dacă este vreo morală, a acestei mici cărți amuzante șt totodată triste este fără îndoială că e imposibil de a comunica cu alții, și această ideie nu este deloc originală’1 țs.a.J. , . „ , Cit de puțin originale sînt ideile best-seller-uhn iui Salinger ne putem da seama și parcurgind cu atenție celelalte portrete de scriitori americani, creionate dc Pierre Brodin, care lotuși nu realizează legătura complexă dar evidentă dintre îndepărtarea de problemele dificile și esențiale ale vieții contemporane și vaga metafizică profesată de acești scriitori, precum și intre aceste trăsături și deficiențele de ordin așa-zicind pur estetic ale unora lea dintre lucrările lor. . .. . - « Figura am putea spurce neoromantică a copilului p^re a fi caracteristică multor romane amcrtcanet Scriitoarea Garson Mc. Cullers, de pilda, ni se arata că reușește cu cel mai ni are succes in creearea eroinelor-fetițe, pline de poezie .și de aspirații pe care viata le lunge. De origine foarte modestă, autoarea a cunoscut mai profund realitatea șî a știut să redea în multe din prozele sale acea „disperare făcută din foame și din singurătate", pe care a cilil-o în ochii oamenilor săraci și neajutorați. Pierre Brodin, după ce ne-a oferit cîteva grăitoare prezentări ale lucrărilor autoarei, conchide: dramele sale se petrec „într-o atmosfera de necesitate metafizică"; totuși din relatările foarte sugestive a cuprinsului prozelor sale s-a putut deduce o viziune ceva mai nuanțată despre lume și despre destin. Cu o sinceră simpatie analizează Pierre Brodin și activitatea unor scriitori de culoare de mare talent, ca James Balldwin și Ralph Elison, care insă manifestă și ci o anumită tendință de substituire metafizică a caracterului social al problemelor rasiale, fapt prezentat și de data aceasta de criticul francez mai degrabă ca un merit spiritual. Scrisă cu multa seriozitate, intr-un limbaj limpede și concis, imbinînd biografia scrii- torilw cu analiza personajelor și a stilului și cu relatări succinte a subiectelor romanelor ți nuvelelor mai reprezentative, lucrarea lui Pierre Brodin Scriitori americani de azi constituie o lectură interesantă și edificatoare pentru cititorul de la noi, capabil să disceamă atît în contradicțiile și limitele uneori suprapuse ale cercetătorului ți ale scriitorilor prezentați, cît și in eforturile lor spre valorile artistice și sufletești, citeva adevăruri despre intelee- luaiilatea occidentală contemporană. ALEXANDRA INDRIES OrUâ tăriini 93 miniaturi critice SALUT REVISTEI „CRONICA" La lăți, cetatea de care sa leagă amintirea atltor mart scriitori si oameni de cultură, a apărut a noud revista - Cronica. Săptdmlnalul ieșean ijl propune să continue tradi- ția strălucită a unor reviste de mare răsunet in cultura noastră, ca Dacia literara. Propășirea. Convorbiri litera- re. Contemporanul, Viața ro- inAncascâ, însemnări ieșene. Manifestul, Jurnalul literar. In Cuvlnt Înainte se oratd cd revista „Cronica va oglindi activitatea creatoare din Mol- dova și din întreaga fard, va /l o tribună a culturii înain- tate — aceea eare, al de zi, dub călăuzirea partidului se făurește in patria noastre*. Primul număr definește convingător profilul noii re- viste de culturd, arătlnd cd preocupările colectivului re- dacțional sini de nobilă ținu- tă intelectuală, vizlnd proble- me de actualitate ale culturii și literaturii noastre. O dezbatere pe problema Dimensiunilor umane ale știin- ței beneficiază de contribu- ita unor personalităll de sca- mă ale științei noastre. Colaboratori de prestigiu, scriitori si critici literari cu- noseufi si apreeiați. alături dc tineri înzestrați, dau revistei un spirit dinamic ți o varie- tate de probleme eare clștigd, de la început, interesul șl stima cititorilor. Rețin atenția In mod deo- sebit clteva prezente substan- țiale: lorpu iordan (Implica- țiile spiritului critici. Constan- tin Ciopraoa. (Ion Barbu și „Viața româneascA"). Adrian Marino (Modem, noțiune Im- preds.A , . N. Barbu (Ce fel dc critica facem ?), Petru Co- mamescu (Universalitate și specific național). Cronica literară este sem- nata de un tfndr si prețuit critic literar, N. Drăgan, To- ma Gcorge Maiorescu sem- nează un interesant inter- viu despre Cetatea dacica de pe Bltca Doamnei; Mlrcea Ra- du faeoban un reportaj bun intitulat Primele orc la fun- dătura Îngerilor. Poezia re bucură de sem- nătura Otiliet Cazlmir șl a unor tineri poeți de un neîn- doios talent — Cornctiu stur- zii, Adi Cusin, Ion Cbiriac. Redactata inteligent, intr- un stil alert, publicistic, cu o mare varietate de probleme, eu colaboratori de prestigiu, noul săpMminai de cultură de la lan se impune convingă- tor In revuistica noastră dc azi. Revista Orizont aduce un caid și însuflețit salut Croni- cii ieșene șM urează succes In înfăptuirea sarcinilor generoa- se pe care șl te-a propus'. ORIZONT „LIMBA ROMÂNA" Cu o apariție reglementa- tă. șl mal bogat, ca diversitate de preocupări, decit numerele precedente, ultimul număr pc anul trecut al revistei in dis- cuție oferă cititorilor săi arti- cole demne de tot interesul din partea celor preocupați de fenomenul lingvistic. Reține, astfel, atenția, la rubrica Lingvistica generală, studiul semnat de Gh. Bolo- van. Autorul reușește, prin re- ferințe (uneori critice) la Iz- voare bibliografice menționa- blle, să înfățișeze, In termeni structurali, modul cum tre- buie înțelese raporturile ce se stabilesc Intre concepte ea „limbă comună*, „limbă dia- lectală". „limbă literară" ete. și face interesante observații de ordin teoretic privitoare ta criteriile de care trebuie să se țină seamă atunci cînd se pro- cedează ta o delimitare a rami- ficațiilor dialectale ale unei limbi. Potrivit acestor criterii, credem cd autorul arc dreptate cînd propune ca tn Interiorul dialectologiei descriptive să se facă distincția Intre; a) dia- tedologla ca știlnțd despre structura dialectala a limbii sau, pe scurt, dialectologia structurala șl b) dialectologia ca știință despre dialecte sau. cu alt termen, gcegrafla ling- vistică (vezi tot acolo, p. MS. și sarcinile care, conform opi- niei autorului, ar reveni ne- cdreia din aceste ramificații). Impresie bună fac, de aseme- nea. Notele etimologice $1 lexicale, semnate de Tft. Hrls- tea și Gh. iftlnr fii, și mai qies nota, care este, de fapt, un a- devărat studiu dc fonetică și semantică istorlcd — fn furat dacoromdnescului (apelativ și toponimic) leurdA —. semnata de profesorul G, Gtugtea șl L. Ghergarfu. Ana Conarache, In artico- lul Perfectul compus tn textele narative, fneeored o compa- rație. cu implicații de natură stilistică, Intre perfectul com- pus șl perfectul simplu, sub aspectul frecvenței lor In tex- tele narativa ale unor scriito- ri mai veefti (D și moderni, eoncbiztnd că la cei din urmi prevalează folosirea perfectu- lui compus. Subscriind nu la toate din afirmațiile șale, a- dăugdm cd perfectul simplu, dincolo de aparenta sa llvrt- scA. solemnă sau pretențioasă (cum spune autoarea), este de foarte multe ori mai familiar decit perfectul compus cure, tot de arttea ori, este mat ofi- cial șl mal „distant" decit per- fectai simplu. Pe de altă par- te. tn caiafele narative de un puternic dramatism, perfectat •simplu, preferat tocmai pen- tru ritmul vivace pe careri im- primă acțiunii, actualizează, credem, acțiunea, prin apro- pierea el dc momentul evocă- rii, și nu o îndepărtează In trecut. tn Considerații istorice a- supra toponimici romanești m. Ion Donat formulează opi- nii Interesante asupra unor nume topice din Tara Roma- nească. atestate în documente tncă înainte de țtlA (anul mor- ftl lui M freca oct Băl rin) și arată și unele „eauze și mo- dalități de transformare a to- 94 Miniaturi critice ponlmiei" In cursul istoriei, autorul menținlndu-se pe a- eeeași linie a explicațiilor concludente șt convingătoare, învederată In studiile anteri- oare închinate toponimiei. De «mintii «li* fi contribuția tui Jon Roman, tn completarea Bibliografici românești vechi, prin cataloga [ tipăriturilor ro- mănești vechi, existente In bibliotecile din Sibiu și Bra- șov fi nemenționate de către Ion Dlanu ji N. Hodoș fl nici de că (re Dan Slmonercu. Re- vista se încheie eu un Cuprins fi un Indice al ei pe anul 1S65. D. CRAȘOVEANU „VOLPONE“ Montarea spectacolului Volpone ai iui Sen Jonson, de către Teatrul Maghiar de Sfat din Timișoara, se înscrie pe linia preocupărilor acestui colectiv artistic, față de in- ehegarea unui repertoriu va- riat fi Interesant. Modul fn oare s-au realizat Insă aceste bune intenții, suscită unele discuții. Afișele indicii drept autor al lucrării dramatice ce se re- prezintă pe Sen Jonson ți menționează cd piesa a /ort prelucrata de Ștefan Zwelg- De aici se poate deduce cd se im da viațd scenica prelucră- rii. Este Interesantă precizarea eventualului dublu, știind ca Zweig s-a îndepărtat mult de lucrarea originală, atlt ca me- saj. cit fi ca anecdotica ți personaje. Catetul-propram oferit specta-tortlor adlncește nedumerirea, neeonțtnlnd nici o indicație asupra variantei a- tese de realizator, ba pare a sugera chiar cd se reprezintă opera lui Jonson, dat fiind ca nu apare nici o mențiune a prelucrării. Este adevărat cri In interiorul eafctulul-pro- gram se cuprinde o nota din care rezulta ed piesa a fort prelucrata de Zweig si de alții, se povestește paralel subiectul originalului si al primei sate prelucrări, dar nu se preci- zează nici o opfiune in speța. Poale nici nu ar fi atit de importantă această indicație fi nici afli de gravă omisiunea ei daci spectacolul ar imrbi dc la sine, Din păcate subtitlul în- suși produce confuzie, Pu- blicul a fost invitat prin afi- ța} sd vizioneze ,, Volpone sau comedia banului" dc Bcn Jon- son. Subtitrai originalului nu a fost niciodată acesta, ci___ „Sau vulpea". Formularea „... sau comedia banului" a- parfine lui Zwcfg. de varianta căruia Insă, spre totalanoastră stupefacție, spectacolul se In- depdrieazd de asemeni, cu unele ezitări și tmprectzluni care culminează In finalul ca- re sfidează ambele versiuni. fn ce priveșie concepția montării șt realizarea ct in diversele compartimente ar- tistice, observăm In primul rind că realizatorii spectaco- lului erau îndatorați sd pre- vină publicul asupra colabo- rărilor de conținut care cu a- feetat opera reprezentată șt de a-l explica necesitatea unor atarț miliari. Firește că un asemenea eclectism In fixarea partiturii literare, a antrenat unele tri- bulații derutante ale baghetei regizorale fConslantin Ana- toij. Fn spectacolul analizat, Volpone nu a fost citași dc puțin prototipul șireteniei țșt Ben Jonson a lucrat întotdea- una cu prototipuri), nu a fost creierul febril care cu rafina- tă fantezie fi umor sadic a stors cu aviditate avuții de la prezumtivii săi moștenitori, cărora cu nestăvilită și coro- sivă perseverență te întinde o cursă sinistră. In care sucom- bă el însuși, la urmă. Volpone trebuia sd fie Imaginea vulpii viclene, cu tot ce are aceasta mai subtil, mai ipocrit, mai feroce, fn schimb, actorul Fa- btăn Perene, greșit îndrumat, a fost un gvastdemenî', un e- xaltat pe pragul falimentului neuropsihic, un coleric al că- rui vicleșug e rudimentar. E- forturlle fizice uriașe ta care a fost spus actorul (de altfel eu adevărat talentaț). salturi- le, gesticulația, șl gemetele sforăitoare cu spume la gură, au produs o impresie contrară intențiilor precise ale piesei. Rolul Moșea a beneficiat dc interpretarea notabilă a lui Sinha Kdrotg. al cărui fizic agreabil și a edrul dicțiune impecabila constituie un punct dc plecare avantajos. Evident, fiind atlt de ușor să pară mai inteligent decit Volpone al său, orice adlnclrc a mișcări- lor sate sufletești, orice nuan- țare mal pregnanța a profilu- lui de intrigant isteț, ar fl a- părul supradimensionata. Cu toată atenția sa petțiru rol, ar putea insista încă In direc- ția unei euritmll plastice mai expreslee. Tripleta CorbaceiO (Fe- renez Csongor), Corvtno (Kri- zsdn Andrăs) șl Voltore (L-e- vai Gpula). s-eu străduit să-și îndeplinească sarcina scenică, cu rezultate diferite. Corba- ccio a exagerat, Corvino a fost prea palid In sugerarea date- lor sale psihice, iar Voltore prea placid. 5-a reliefat, prin- tr-o decentă și adecvată inter- pretare, Colombo, Magdel R. Bertalan, pe cind Canina Ana- Mariet Ferenczl nu a izbutit să sugereze coordonatele rolu- lui, deși actrița — probabil greșit distribuită - a Investit inteligență și Intuiție scenică. Socotim această montare ea un experiment. In care fi- nisată și demnă de calificative elogioase, este doar Scenogra- fia lui Constantin Rusu. încercarea regiei de a de- plasa centrul de greutate ai intrigii de la setea de bani a Iui Volpone. la dorința iul de a-și bale In primul rind Joc de ceilalți, este Interesantă și meritorie. Modul In care fl-a clădit insă eșafodajul purtă- tor al ideii Inovatoare e IncH debitor noțiunii de succes, cu care ne-am obișnuit să-i eti- chetăm rezultatele creațiilor anterioare. L. CHIUITA LUNA CĂRȚII LA SATE Ca și in anii trecu ți, luna cărții ia sate a însemnat și a- nul acesta, in condițiile unui timp primăvăratec, o sărbă- toare, devenită tradiție șl mtn- drie pentru un popor care a Înfăptuit tnțr-un timp istoric foarte scurt o amptd revoluție culturală. In Banat au avut loc șezători literare, tntflnirl cu Scriitorii șl cu redactorii edi- turilor In comunele; □etala, Beclchereeul-Mic. Giarmata, Otelee. Pecica, Teremla-Mare, Curtlci, Lourln. Ciacova. Ot- vesti. Jlmbolia, Betinț, Ghiro- da-Veche. etc. Firește, Insă că itinerarul spiritual al lunii cărții la sate a fost anul aces- ta Incd mai amplu. Grupul de scriitori care a purtat poezia st prora pe drumuri noi de (ard, a repre- zentat larg vlrste șl limbi di- ferite. cuprinzind pe Alexan- dru Jebeleanu, rranz Lieb- hard, Radu ThCOdoru. H. Țu- gui, Anghet Dumbrăveanu, Romul Fabidn, fin, Ariesanu, Sorin Titel, Gh. Atanașiu, Gr. Popiți, Camion Ureche, Kubăn Endre, Nicolae Dollngă, Gre- le Gross, Hanș Mokka, Beha- vetz Oteo, M. Șerbdnescu și alții. Caracteristic pentru mani- festațiile de anul acesta a fost marea afluență de public spre sdlite căminelor culturale; ti- neretul mai cu seamă a fost acel participant entuziast șl interesat sd cunoască mai bi- ne, mat temeinic, literatura contemporană, aspectele el cele mai importante. O puter- nici impresie a lăsat cititoa- rea mai vlrstnicd. Liota Maycr, țărancă cooperațoir» din Jlmbolia, care tși exprima cerința ca, din fiecare carte citită sd „culeagă" ceva. Misia teii critice 95 Inconiestabit cd ți scriito- rii fi redactorii de edituri ou Ubutlt sd „crtfeapa" int'dplturi pentru munca lor de creație prețuitoare din viitor. S. CONSEMNĂRI în culegerea de nuvele ale scriitorilor romdni con- ♦emporani ,.Soare pentru /le- eare", apdrutd in editura„pro- gresul" din Moscova, slut pu- WictUc iucrdri valoroase de Euțjen Barbu. Radu Coseru. Atecu luau Ghilla, o. R. Po- pescu. Vasile Rebreanu. N. Velea, Petru VintiU. N. Tic. etc. Culegerea cuprin- de patru proze semnate de scriitori timișoreni. Sini tra- duse schitele.' Soare pentru fiecare. Idilă fi Diminea- ța de Sorin Titet fi poves- tirea Agnea Schllllng de Ion Ariejanu. Ziarul Libertatea, care a- pare ta Pancfovo, tn Jugosia- via, a publicat Intr-unui din numerele trecute schitu Varâ cu ochii închiși de Sorin Ți- ței. reprodusa din Gazeta lite- rarii. De asemenea, recent, ace- iași ziar din Jugostada, tn pagina cutiuraid, reproduce din volumele Fluviile visează oceanul, între mure si cer ți Temperamentul primăverii po- eziUe: Bărcile de Anghet Dumbrdveanu, Vioara de Dim. Rochiei si Cind vil de Damian Ureche. 96 Miniaturi critice COMITETUL DE REDACȚIE: ION ARIEȘANU, NICOLAE C10BANU, ANGHEL DUMBRAVEANU (secretar general de redac(ie), AL. JEBELEANU (redactor șef), ANDREI A. LILLIN Ui 7— Redacția ; Timișoara Piața V. RoaitA nr. 3 Telefon 12026 Administrația : București Șos. Klaelelf nr. 10 Manusorisele ți orice corespondența scrise citeț pe o singurii parte a hirtid, cu indicarea adresei exacte a expedi- torului, se trimit pe adresa redacției Manuscrisele nepubilcate- nu se restituie Tiparul executat sub roma rida nr. 1507 la întreprinderea Pol [gratie A Banat, str. Tipografilor nr. 7, Timișoara — R. S. România