izont fit □ rizant REVISTA A UNIUNII SCRIITORILOR DIN R.P.R CUPRINSUL * * ; Amintirea tovarășului Gheorghe Gheorghiu-Dej veșnic vie in inima parti- dului, a clasei muncitoare, a poporului . . ........................5 • * : Uotărîrea Comitetului Cenlral al P.M.R., a Consiliului de Stat și a Consiliului de Miniștri ale Republicii Populare Române..........................12 * * :Sa1utul adresat de C.G al P.M.R. Conferinței pe țară a Uniunii Scriitorilor din R. P- Românii....................................... 13 Ion Arieșanu: Tinerii............................ ... 15 Horia Pătrașcu: Stîlpul ....................................24 AL iebdeanu: Menire, Pe Valea Cernei, Sonet tăinuit.........31 Ileana Roman : Scrisoare de toamnă ............ ti Elisabeta Isanor: Baladă .............. 31 Alina Cazaca: Balada clipelor.................... . . . 3J Vnsi/e Crefti: Amurg montan ........................... . 35 Alexandra Indrieț : Ne potrivim ? ............ 40 Va/erio Cocisiu: Sonore flori ale ctntecului ...............43 Angliei Dumbrâoeanu: Melodie de ceață, Poemul de Nord, Cmtecul bărbatului tinar . - Haralnnibie Țugui: Cronică, Inscripție pe un stejar.........52 Aure/ Turcuș: Legendă ......................................’3 Damian Ureche : Mic bilanț de stări sufletești, Muntele, Ziua de naștere a frunzelor . 54 Ion f-loruin Pandurii: Drumuri............................ 56 Ion Murariu: Pumnul ........................................57 Uicolae Ciobanii: La izvoarele povestirii........ . . . o® Din literatura universală Aruni Ahntaioou: Aici, în românește de Mădălina l-ortunescu.67 Măria JFme: Iubirea mea crește .............................o7 Malgorrata Hitlao: Dialogul ochilor, in românește de Veronica Porumbacu . . . 68 Cronica literară Cornel Ungurean ti: Nuvela română contemporană....... ... 70 Andrei L I-iltin : Un cintareț al înnoirii conștiinței......72 Troian Lioiu liiraesai'. Constantin Pascu: „Stînca".........76 ,4rM Adriana Roice-Crainic; Expoziția de pictură Marius Cilievici, Expoziția de ceramică a Cărfi-reviste Hani'ambie Țugui: Victor Lftimiu: „Poezii" ...»........................................,35 C. A'. Miholache: Georgc Lesnea : crsărt” . ................................ . 84 Ser gin Drincu: N. Crișan : „Caietele cunoscuților mei" ........ 85 D. Croșoaeanu: Sorin Stati : „Cuvinte românești” . . . . . . . . .86 Carneliu Popefi: Istoria gîndirii sociale și filozofice in România ...... 88 Ion lliescu : Educația estetică prin literatură și artă ......... 813 GeorgeSura: Terxlor Balș: „Poarta soarelui"............................ . . . .91 /IrigM Dtnnbrtrjeniiir: „Dialoguri de pe malul mării" ........ 02 Miniaturi critice Anglie/ Dunibrăveanu: Premiile literare, l 'n poem valoros . ......................94 D. Jontpan: O culegere de folclor......................................................l|4 Al. Jebeleanu'. Un reportaj despre Timișoara .......... ^5 C. I ngureana: (xmsecvența judecății critice ................................... . ■*’ M. Șerbăncscu: Despre o rubrică de colocvii ....................................... . IG ion /. Mioc: Reminiscențe sau coincidențe ?......................................... . V6 AMINTIREA TOVARĂȘULUI GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ, VEȘNIC VIE ÎN INIMA PARTIDULUI, A CLASEI MUNCITOARE, A POPORULUI L 19 martie, partidul și poporul nostru au suferit o grea pierdere: a încetat să bată inima tovarășului Gheorghe Gheorghiu-Dej. fiu devotat al clasei muncitoare din România, a! poporului român. Nemărginită este durerea noastră, a tuturor. Tovarășul Gheorghiu-Dej și-a dăruit întreaga sa viată partidului clasei muncitoare, luptei revoluționare pentru eliberarea oamenilor muncii, pentru fericirea poporului român și a patriei noastre, pentru socialism. înalt exem- plu de fidelitate față de marxism-leninism, tovarășul Gheorghiu-Dej a fost un eminent militant al mișcării comuniste și muncitorești internaționale, a luptat neobosit pentru prietenia și unitatea țărilor socialiste, pentru coeziu- nea partidelor comunisto, pentru cauza păcii și libertății popoarelor. în uriașa sa activitate și-au găsit expresie trăsăturile cele mai nobile ale eroicei noastre clase muncitoare, care este mindră de a fi plămădit în mij- locul ei. în focul luptei conduse de partid, un asemenea conducător. Născut la 8 noiembrie 1901, la Bîrlad, într-o familie dc muncitori, tova- rășul Gheorghiu a început să muncească de la vîrsta de 11 ani ca ucenic în diferite ateliere și fabrici, calificindu-sc ca muncitor electrician. Sub influenta valului revoluționar din România de la sfirșitul primului război mondial, însuflefit de ideile .Marii Revoluții Socialiste din Octombrie, tovarășul Gheor- ghiu-Dej s-a înrolat din fragedă tinerețe în mișcarea muncitorească. El a participat, în rîndurilc muncitorilor din Valea Trotușului, la greva generală din 1920 — care a oglindit creșterea conștiinței de clasă, a capacității de luptă a proletariatului român și a evidențiat necesitatea istorică a înfrîngerii oportunismului, a făuririi partidului de tip nou. Partidul Comunist din România. în anii următori, tovarășul Gheorghiu-Dej ia parte la un șir de acțiuni muncitorești la Galați, fiind ales in conducerea sindicatului de la Atelie- rele C.F.R. In 1930, el devine membru al Partidului Comunist, în rindurile căruia avea să lupte pînă la ultima suflare. 5 Iii acei ani, cînd criza economică lovea greu masele muncitoare, activi- tatea partidului era paralizată de lupte fracționiste care aduseseră partidul la un pas de lichidare, Re f acere a unității partidului, orientarea activității sale spre întărirea legăturilor cu masele muncitoare și, in primul rind cu detașamentele de bază ale proletariatului au făcut posibilă organizarea unor mari acțiuni muncitorești, culmtnînd cu eroicele lupte din februarie 1933 — în a căror pregătire și desfășurare s au afirmat cu putere marile calități politice și organizatorice de conducător revoluționar ale tovarășului Gheorghiu-Dej. La Galați și apoi la Dej, unde fusese mutat disciplinar ca și la Bucu- rești, Iași, Cluj, Pașcani șî în alte localități, tovarășul Gheorghiu-Dej, dînd exemplu de felul cum trebuie muncit in mijlocul maselor, a depus o intensa activitate pentru realizarea unității de acțiune a muncitorilor ceferiști. în 1932, la Conferința pc țară a muncitorilor feroviari, tovarășul Gheorghiu-Dej a fost ales secretar al Comitetului Central de acțiune care, sub îndrumarea Comitetului Central al Partidului Comunist, a organizat ne- mijlocit lupta ceferiștilor. Tovarășul Gheorghiu-Dej și-a îndeplinit in mod strălucii sarcinile dc răspundere încredințate de partid în organizarea acestor lupte, care au consti- tuit o cotitura în istoria întregii noastre mișcări muncitorești, au demonstrai capacitatea clasei muncitoare de a acționa ca forță socială conducătoare a poporului muncitor in lupta dc eliberare, au deschis o pagină nouă în viața partidului. Intărindusși rîndurile cu cele mai bune, mai combative și revolu- ționare cadre proletare, partidul s-a legat mai strîns dc masele oamenilor muncii. Procesul intentat de reacțiune in 1933 1934 conducătorilor muncitori- mii ceferiste a fost transformat de Partidul Comunist intr-o tribună de demas care a regimului burghezo-moșieresc, a politicii antinaționale și antipopulare a Claselor dominante. Din banca acuzaților in lanțuri a răsunat cu vigoare și curaj, prin glasul tovarășului Gheorghiu-Dej, chemarea înflăcărată, mobi- lizatoare, a partidului adresată maselor muncitoare de a lupta cu hotărire pentru o viață mai bună, împotriva robiei capitaliste, pentru apărarea suve- ranității și independenței naționale. Condamnat la 12 ani muncă silnică, tovarășul Gheorghiu-Dej a fost deți- nui în diferite închisori - Jilava, Văcărești, Craiova, Ocnele Mari, Aiud, Doftana, Caransebeș și in lagărul de la Tg. Jiu. Gratiile temnițelor, sîrma ghimpată a lagărelor n-au putui să-i izoleze de partid, dc clasa muncitoare, de popor, pe inilitanțîi revoluționari. Sim- țind în permanență sprijinul partidului, solidaritatea maselor muncitoare și a unor largi cercuri democratice, ei au păstrat legătura cu viața și activita- tea partidului, au înfruntat cu fermitate și dîrzenie regimul dc teroare și exterminare din închisori, pe care le-au transformat în școli dc călire revo- luționară. Prin munca politico-ideologică desfășurată dc comuniștii din închisori, in frunte cu tovarășul Gheorghiu-Dej, s-au făurit cadre oțelite de militanți comuniști, caracterizate prin capacitatea de a organiza masele mun- citoare, prin clarviziune politică și combativitate revoluționară, cadre care an avut ulterior un rol de excepțională însemnătate în conducerea dc către partid a luptei pentru cucerirea puterii de către oamenii muncii și construi- rea socialismului. 5 Aprecierea acordată de partid activității desfășurate dc tovarășul Gheorghiu-Dej și-a găsit expresie iu cooptarea sa, în 1935, pe cînd se afla in Închisoare, ca membru al C.C. al P.C.R. In anii războiului, tovarășul Gheorghiu-Dej împreună cu ceilalți tova- răși din închisori și lagăre își manifestau încrederea nestrămutată în victoria împotriva fascismului, solidaritatea frățească cu popoarele Uniunii Sovietice, în strînsă legătură cu cadrele de bază din afară, ei și-au pus întreaga expe- riență, tot clanul revoluționar în slujba organizării luptei antihitleriste a poporului român. Tovarășului Gheorghiu-Dej ii revine meritul principat în demascarea și lichidarea clicii dc trădători și capitulanti, infiltrată în conducerea partidu- lui ; înlăturarea agenturii trădătoare a constituit una din condițiile esențiale pentru ca partidul să-și poată Îndeplini rolul conducător în hipîa de eliberare națională și socială a poporului român. Activul revoluționar al partidului, în frunte cu tovarășul Glieorghiu-Dej, a elaborat linia strategică și tactică pentru răsturnarea dictaturii militaro- fascistc și întoarcerea armelor împotriva Germaniei hitleriste. Partidul a tre- cut la organizarea formațiunilor dc luptă patriotice, la realizarea Frontului Unic Muncitoresc cu partidul social-democrat, la înfăptuirea unui larg sistem de alianțe cit diferite grupări politice și atragerea în lupta antihit Ier istă a unor personalități însuflețite de sentimente patriotice, la desfășurarea unei vaste activități în rindurile armatei. în zilele hotăritoare pentru pregătirea insurecției, C.C. al partidului a organizat evadarea din lagăr a tovarășului Gheorghiu-Dej și a altor cadre de bază ale partidului. Organizată și condusă de partid, insurecția armată a deschis o eră nouă în istoria poporului român, a însemnat începutul revoluției populare. Româ- nia s-a alăturat coaliției antihitleriste. Armata română, în totalitatea ei, a luptei umăr la umăr cu Armata sovietică piuă la zdrobirea Germaniei hitle- riste Sîngele vărsat in comun a cimentat prietenia șî alianța indestructibilă dintre poporul român și poporul sovietic in lupta pentru cauza păcif și socialismului. Tovarășul Gheorghiu-Dej a dat o contribuție de cea mai mare impor- tanțe la elaborarea liniei politice și tactice a partidului in desfășurarea fur- tunoasă a marilor bătălii de clasă de după 23 August 1944, muncind cu nesecată energic* pentru înfăptuirea sarcinilor stabilite de partid — mobili- zarea tuturor forțelor în războiul antihitlerist, refacerea economiei naționale, democratizarea țării, făurirea alianței muncitorești-tărănești în focul luptei pentru reforma agrară, instaurarea puterii populare. Sa reprezentant al partidului și clasei muncitoare în guvern, tovarășul Ghecrghiu-Dej a preluat. în noiembrie 1944, conducerea Ministerului Comu- nicațiilor și Lucrărilor Publice, fiind primul muncitor ministru în istoria politică a României. Sub conducerea partidului, clasa muncitoare organizată in sindicatele unice revoluționare, masele largi țărănești care luptau pentru pămînt. parti- dele și grupările reunite în Frontul național-democrat dădeau lovituri zdro- bitoare cercurilor reacționare. Valul luptei revoluționare a măturat un șir de guverne cti majoritate reacționară și a impus la 6 Martie 1945, aducerea ia 7 putere a primului guvern din tara noastră în care clasa muncitoare avea rolul precumpănitor. La Conferința Națională a Partidului Comunist din octombrie 1945, tovarășul Gheorghiu-Dej a prezentat Raportul Politic al Comitetului Central, care cuprindea un amplu program de luptă pentru întărirea puterii populare, reconstrucția tării și consolidarea independentei naționale. în acest program, de o largă perspectivă istorică, partidul, scrutind departe în viitor, și-a expri- mat concepția leninistă privitoare la construirea unei industrii puternice ca temelie a dezvoltării social-economice a României. După Conferința Națională, tovarășul Gheorghiu-Dej a fost ales secre- tar general al Partidului Comunist Român. Tn calitate de ministru al Economiei Naționale și apoi al Industriei și Comerțului, ca președinte al Comisiei Ministeriale pentru redresarea econo- mică, el a adus o contribuție esențială în lupta împotriva inflației și sabota- jului economic al capitaliștilor in pregătirea și înfăptuirea programului din iunie 1947 de stabilizare monetară și refacere a economiei naționale. Abolirea monarhiei și proclamarea Republicii Populare Române au mar- cat cucerirea deplină a putorii de către clasa muncitoare in alianță cu masele largi ale țărănimii ; misiunea de a realiza actul abdicării regelui, la 30 De- cembrie 1947, i-a revenit, din însărcinarea partidului și guvernului și în numele tuturor forțelor democratice, tovarășului Gheorghe Gheorghiu-Dej, împreună cu doctorul Petru Groza. Oamenii muncii, devenind singurii stăpîni ai țării, au pășit cu însuflețire, sub conducerea partidului, la construirea societății socialiste. Tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej a avut un rol deosebit in lupta par- tidului pentru realizarea unității politice și organizatorice a clasei munci- toare — înfăptuită la Congresul de unificare din februarie 1948 prin crearea Partidului Muncitoresc Român pe baza principiilor ideologice șî organizato- rice marxîst-leniniste. Congresul La ales secretar general al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român. Prin istoricul act al naționalizării, pregătit de partid sub îndrumarea nemijlocită a tovarășului Gheorghiu-Dej, principalele mijloace de producție industrială au devenit bun al întregului popor și s-a creat o puternică teme- lie construcției socialiste in țara noastră. Partidul a orientat cu nestrămutată perseverență dezvoltarea României în direcția transformării ei într-o țară industrială, cu o agricultură înaintată. Tovarășului Ghcorghiu ii revin mari merite în elaborarea politicii de indus- trializare socialistă, ca pîrghie hotărîtoare a progresului rapid al țării, a valorificării resurselor ei și a dezvoltării tuturor ramurilor economiei în vederea creșterii continue a bunăstării celor ce muncesc — obiectivul funda- mental al politicii partidului. Călăuzit de teza marxisi-leninisiă că socialismul trebuie construit nu numai hi orașe ci și la sate, partidul a pus la ordinea zilei rezolvarea celei mai complexe sarcini a construcției socialiste — transformarea socialistă a agriculturii. Întreaga muncă desfășurată în acest domeniu s-a întemeiat pe linia exprimată in numele partidului de tovarășul Gheorghin-Dcj la plenara din martie 1949 a Comitetului Central. Viața a confirmat în mod strălucit această linie politică : înfăptuirea cit succes a cooperativizării agriculturii a 8 deschis largi perspective dezvoltării intensive și multilaterale a producției agricole, a ridicat pe o treaptă mai înaltă alianța muneitorească-țărănească. Întreaga activitate a Comitetului Central în frunte cu tovarășul Gheorghiu-Dej oglindește capacitatea de a aplica creator, la condițiile țârii noastre, legile obiective, general-valabile, ale revoluției și construcției socia- liste. de a desprinde cerințele specifice fiecărei etape istorice șî de a îndrepta în direcția hotărîtoare eforturile partidului, ale poporului. Aceste trăsături caracterizează munca efectuată de partid sub conduce- rea nemijlocită a tovarășului Gheorghiu pentru elaborarea planului de elec- trificare, a planurilor cincinale și a planului de șase ani, planuri a căror realizare, prin eforturile însuflețite ale întregului popor, a asigurat introdu- cerea largă a tehnicii noi, dezvoltarea proporțională, armonioasă și mereu ascendentă a economiei naționale. îndeplinind cele mai înalte funcții de partid șî dc stat — președinte al Consiliului de Miniștri din 1952 pînă în 1955, prim-secretar al Comitetului Central al P.M.R. și președinte al Consiliului dc Stat pînă in ultima clipă a vieții sale tovarășul Ghcorghe Gheorghiu-Dej avea un contact larg și direct cu poporul, studia cu deosebită luare aminte experiența maselor, mani- festa o nemărginită încredere în puterea de creație a poporului — făuritorul istoriei și al tuturor marilor realizări ale României socialiste. Exemplu dc simplitate și modestie, el avea un neasemuit dar dc a-și apropia oamenii, de a-i însufleți și a-i antrena la lupta pentru înfăptuirea sarcinilor trasate de partid ; oamenii muncii păstrează neștearsă amintirea întîlnirilor cu tovarășul Gheorghiu. a sfaturilor sale dc tovarăș și prieten care le vorbea in același grai al inimii. Tovarășul Gheorghiu exprima cu deosebită căldură grija permanentă a partidului pentru educarea tineretului, nădejdea de miine a țării, pentru promovarea femeilor în munci dc răspundere în economie, în instituții de stat și in organizațiile obștești. El manifesta o neslăbită preocupare pentru satis- facerea setei de cultură și îmbogățirea vieții spirituale a poporului, pentru avintul continuu al învățămîniului, acorda o mare atenție activității crea- toare a intelectualilor, a oamenilor de știință, artă și cultură cărora le împăr- tășea înalta prețuirea partidului pentru valoroasa lor contribuție la propăși- rea patriei. Tn fruntea partidului, tovarășul Gheorghiu are merite deosebite in rezol- varea marxisi-lcninistă a problemei naționale în țara noastră, prin care au fost asigurate deplina egalitate în drepturi a tuturor oamenilor muncii și cimentarea prieteniei de nezdruncinat dintre poporul român și minoritățile naționale. Timp dc peste trei decenii, tovarășul Gheorghiu-Dej a adus o marc con- tribuție la cătirea ideologică și organizatorică a partidului nostru. Minunat conducător de tip leninist, el a militat pentru întărirea partidului ca deta- șament combativ de avangardă al clasei muncitoare, sirius legat de mase, unge din singele poporului, forța conducătoare în opera de construire a socialismului. Partidul nostru s-a călit. a realizat o unitate și o coeziune fără precedent printr-o luptă intransigență împotriva oricăror abateri de la ideologia și politica sa marxist-leninistă, împotriva elementelor antipartinice, fracțio- niste, oportuniste. în această luptă, tovarășul Gheorghiu-Dej. cu înalta sa 9 conștiință partinică și perspicacitate politică, cu ascuțitul său spirit de clasă, a avut un rol de frunte. Partidul Muncitoresc Român, strins unit in jurul Comitetului său Central, este astăzi mai puternic decit oricind. Este pilduitoare pentru noi preocuparea neabătută a tovarășului Gheorghiu-Dej pentru întărirea continuă a rolului conducător al partidului în toate domeniile activității social-economice, pentru aplicarea neștirbită a normelor de muncă leniniste. în viata partidului, în activitatea conducerii sale s-a înrădăcinat principiul muncii colective, toate hotăririle și măsurile conducerii partidului fiind rodul activității și gîndirii colective ale Comitetu- lui Central, Biroului său Politic. Tovarășul Gheorghiu a depus o vastă activitate pentru sintetizarea expe- rienței acumulate de partid in conducerea revoluției și construcției socialiste, pentru însușirea acestei experiențe de către membrii partidului, in vederea înarmării lor teoretice. Patriot și internaționalist înflăcărat, tovarășul Gheorghiu-Dej a fost un strălucit exponent al politicii consecvente a partidului și statului nostru de prietenie și alianță frățească cu țările socialiste, de solidaritate cu lupta cla- sei muncitoare și a forțelor democratice de pretutindeni, cu mișcarea de eli- berare națională a popoarelor, pentru unitatea tuturor forțelor progresului social. Exprimînd, cu energia și tenacitatea ce l-au caracterizat întotdeauna, pozifia Partidului Muncitoresc Român, el a militat pentru unitatea țărilor socialiste, pentru coeziunea marii armate internaționale a comuniștilor, avind convingerea că nu există îndatorire internațională mai înaltă decit aceea dc a contribui la salvgardarea și întărirea acestei unități — chezășia victoriei cauzei socialismului în întreaga lume. Sub conducerea Comitetului Central in frunte cu tovarășul Gheorghiu, partidul nostru a depus eforturi neprecupețite pentru promovarea și stricta aplicare în relațiile dintre partidele comuniste și dintre tarile socialiste a normelor marxist-leniniste — ca cerință vitală pentru asigurarea și întărirea unității și coeziunii lor. pentru creșterea forței de atracție a ideilor socialis- mului in lume. Linia partidului în problemele vieții internaționale și ale mișcării comuniste mondiale, exprimată in Declarația plenarei lărgite din aprilie 1964 a C.C. al P.M.R., este urmată cu perseverentă nestrămutată da întregul partid. Eminent om dc stat, tovarășul Gheorghiu-Dej a desfășurat o vastă acti- vitate în elaborarea politicii externe a Republicii Populare Române, politică de consolidare a păcii, de luptă împotriva politicii agresive a cercurilor impe- rialiste. împotriva colonialismului, pentru sprijinirea dreptului popoarelor dc a dispune singure de soarta lor, pentru dezvoltarea colaborării internațio- nale pe baza principiilor coexistenței pașnice a statelor cu orîndttiri social- polîtice diferite. Țara noastră așează ca temelie de neclintit a relațiilor sale internațio- nale respectarea egalității, suveranității și independenței popoarelor, neamestecul in treburile lor interne, promtnțîndu-se pentru stricta respectare și promovarea acestor principii pe arena internațională, in interesul colabo- rării $i apropierii între popoare. Toate succesele în domeniul politicii interne și internaționale ale Repu- blicii Populare Române, toate realizările obținute in aceste decenii sint strins 10 legate dc activitatea desfășurată în trimtea Comitetului Central al partidului de tovarășul Gheorghiu-Dej. I Măsura operei titanice înfăptuite de popor sub conducerea partidului o dă deosebirea dintre tabloul întunecat al României de acum două decenii și înfățișarea dc astăzi a tării, in care poporul român, liber de orice exploatare, stăpîn al destinelor sale, iși făurește o viață fericită. Scumpul nostru tovarăș Dej a închis ochii pentru vecie cu conștiința datoriei împlinite; el a putut vedea triumful idealurilor cărora și-a dăruit vîa(a, victoria deplină a socialismului in tara noastră, mersul rapid al Româ- niei pe calea progresului economic și cultural. în ultimele sale cuvinte adresate tării, prin scrisoarea trimisă recentei sesiuni a Marii Adunări Naționale, el îșî exprima convingerea îndreptățită că tara noastră va păși mai departe, neabătut, pe această cale; cu nezdrun- cinată încredere, el arăta că înaintea României socialiste sînt deschise pers- pectivele unui viitor strălucit, viitor care stă în mîinile harnice și încercate ale poporului. Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român, tovarășii de muncă și de luptă ai marelui dispărut își iau legămîntul solemn să întărească necon- tenit unitatea partidului și a conducerii sale, să continue neabătut linia gene- rală, internă și internațională, a partidului, să nu-și cruțe forțele pentru a duce mereu înainte opera de construire a socialismului și comunismului, de înflorire a patriei și ridicare a bunăstării poporului — operă măreață căreia i-a consacrat întreaga viață tovarășul Gheorghiu-Dej. Marca durere care ne indoliază tuturor inima unește și mai strîns popo- rul în jurul partidului. Clasa muncitoare, țărănimea, intelectualitatea, toți oamenii muncii iși înzecesc eforturile pentru a obține noi victorii, spre binele și prosperitatea patriei noastre socialiste. Adio, scump prieten și tovarăș de luptă. Numele tău va rămîne veșnic viu în inima partidului, în inima clasei muncitoare, a poporului român. COMITETUL CENTRAL AL PARTIDULUI MUNCITORESC ROMAN 11 HOTĂRÎREA COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI MUNCITORESC ROMÂN, A CONSILIULUI DE STAT Șl A CONSILIULUI DE MINIȘTRI ALE REPUBLICII POPULARE ROMÂNE Pentru eternizarea memoriei tovarășului Gheorghe Gheor- ghiu-Dej, Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Romin, Consiliul de Stat și Consiliul de Miniștri al Republicii Populare Romîne HOT .1 R / SC : 1. Se vor edita lucrările tovarășului Gheorghe Gheorghiu-Dej. 2. Se va edita biografia tovarășului Gheorghe Gheorghiu-Dej. 3. Statuia tovarășului Gheorghe Gheorghiu-Dej va fi ridi- cată în orașele București și Cluj. -I . Bustul tovarășului Gheorghe Gheorghiu-Dej va fi așezat la Comitetul Centrai al Partidului Muncitoresc Romin, Marea Adunare Națională a Republicii Populare Romîne, clubul C.F.R. „Grivița Roșie* din orașul București și la Casa de cultură din orașul Galați. 5. Pe clădirile legate de activitatea tovarășului Gheorghe Gheorghiu-Dej in perioada ilegalității vor fi așezate plăci come- morative. 6. La Muzeul de Istorie a Partidului din orașul București se va organiza o sală memorială, consacrată vieții și activității tovarășului Gheorghe (iheorghiu-Dej. 7. Se va institui bursa republicană „Gheorghe Gheorghiu- Dej“, care va fi acordată celor mai merituoși studenți. 8. Se va atribui numele „Gehorghe Gheorghiu-Dej" : a) Orașului' Onești b) Combinatului siderurgic Galați c) Hidrocentralei „16 Februarie" de pe Argeș d) Combinatului ckimico-metalurgic din Baia Afon? e) Institutului Politehnic din București f) Casei de Cultură a studenților din Cluj g) Unei școli medii de cultură generală din orașul Birlad h) Unui bulevard și miei piețe din orașul București, precum și mior piețe și străzi din alte orașe importante din țară. 9. Se va emite un timbru memorial cu efigia tovarășului Gheorghe Gheorghitt-Dej. COMITETUL CENTRAL CONSILIUL DE STAT AL AL PARTIDULUI MUNCITORESC ROMIN REPUBLICII POPULARE ROMINE CONSILIUL DE MINIȘTRI AL REPUBLICII POPULARE ROMINE 12 SALUTUL ADRESAT DE C. C. AL P.M R. CONFERINȚEI PE TARĂ A UNIUNII SCRIITORILOR DIN R. P. ROMÂNĂ Comitetul Centrai al Partidului Muncitoresc Român trans- mite un salut călduros Conferinței Uniunii Scriitorilor — poeți- lor, prozatorilor, dramaturgilor, criticilor, tuturor celor ce-și pun talentul în slu ba înfloririi literaturii in patria noastre. Partidul, Întregul popor pricesc cu satisfacție drumul ascen- dent al creație, literare, lărgirea continuă a rindurilor scriitorilor, apariția unui număr sporit de opere realiste de valoare, care îmbo- gățesc patrimoniul literar național și devin tot mai cunoscute peste hotare. O puternică înriurire exerciții asupra dezvoltării literaturii, ca și asupra întregii vieți culturale, uriașele transformări înnoi- toare prin cari trece țara noastră, vasta opera de construcție a socialismului tare pune in valoare toate energiile poporului. Iu climatul deosebit de propice creat de auintul fără precedent al economiei, de reorganizarea societății și a relațiilor dintre oameni pe baze noi, sc face simțită tot mai mult extinderea timpului de observație al scriitorilor noștri și a opticii lor sociale și artistice, pătrunderea în universul spiritual al constructorilor socialismu- lui, in bogata or lume de ginduri și sentimente. Oamenii nuntii acordă o înaltă prețuire scriitorilor ale căror opere se fac eoni vieții patriei și a poporului nostru, al epocii contemporane ie furtunoase transformări revoluționare, al luptei titanice a omeiirii pentru pace și progres social. Pariind am- prenta puternică a vremurilor noi, literatura noastră este pătrun- să de spiritul /monismului socialist, de optimism si dragoste de viață. Este îmbucurător faptul că in rindurile scriitorilor se mani- festă o preocupare sporită pentru transmiterea mesajului de idei al operelor lor intr-o formă artistică înaltă, spirit inovator, nă- zuința de a lărgi și perfecționa mijloacele de expresie prin valori- ficarea creatoire a tot ce este mai de preț in experiența scriito- ricească acumdată pe plan național și universal. I O influența pozitivă asupra creației literare exercita dezba- terile re au foc pe marginea problemelor actuale ale dezvoltării literaturii originale și îndeosebi ale reflectării artistice a reali- tății, discuțiile referitoare la lucrările valoroase din literatura contemporană a altor popoare, interpretarea de pe pozițiile este- ticii marxist-leniniste a diferitelor curente literare, precum și a unor opere cu aspecte contradictorii din literatura română și străină, combaterea tendințelor de ignorare a specificului creației artistice. Stimularea în continuare a unui larg schimb de opinii și a activității de critică, teorie și istorie literară intr-o atmosferă constructivă, de respect reciproc, străină subiectivismului și spi- ritului de grup, cultivarea obiectivitătii depline in aprecierea va- lorii lucrărilor sint elemente indispensabile mersului înainte al literaturii noastre noi. îndeplinirea cu succes a sarcinilor ce revin Uniunii Scriito- rilor depinde in mare măsura de modul in care se asigură munca colectivă in organele de conducere, de participarea activă a tutu- ror forțelor scriitoricești la dezbaterea problemelor de bază ale vieții literare. Printre preocupările l niunii Scriitorilor un loc de seamă îl ocupă formarea și promovarea scriitorilor tineri — schimbul de mîine al literaturii noastre, stimularea atentă și exigentă a tutu- ror talentelor reale, desfășurarea unei activități literare bogate pe întreg cuprinsul țării. Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român urează scriitorilor noi succese in munca lor nobilă, consacrată întruchi- pării artistice a vieții poporului, dorindu-le din toată inima să făurească opere literare tot mai valoroase care să contribuie la dezvoltarea conștiinței socialiste, să satisfacă setea de frumos a oamenilor muncii, să îmbogățească tezaurul culturii naționale. COMITETUL CENTRAL AL PARTIDE H I Ml NUTORESC ROMAN TINERII lui I. P. și promoției sale Sint obosii. E o oboseală stranie, fiindcă mă simt, totuși, inir-un lei, bine. Constat privind ceasul electric din holul maternității, că s au făcut orele 8. Vasăzică dc douăsprezece ceasuri slau în picioare, în prima mea noapte de gardă. In această noapte am ținut in brațe cel dinții nou născut, un ghemotoe viu și cald care-mi luneca printre miini. Tot in această noapte am avut acea senzație formidabilă a vieții, a minunii strălucitoare a pro- creației. Alături de mine e colegul Sile. Am stat tot timpul in poziție verti- cală și n-am simțit încă oboseala fiindcă „scoarța" mi-a fost continuu asal- tată. Acum însă trec in faza a doua a oboselii, cînd lucidității îi ia locul torpoarca și imaginile poetice se învălmășesc cu termenii tehnici medicali. Dar să întorc ceasul in urmă cu 1'2 ore... Sala de nașteri e o încăpere de mi alb aproape obositor. Prima naștere e o prezenlațic pdviană, E ridicol ce ginduri îmi trec acum prin cap, dar reflectez la faptul că in alte condiții ar ii părut caraghios ca patru oameni (doi doctori și doi viitori doctori) să stea nemișcați în fața unui perineu, însă acum acest perineu primește imaginea unui tablou de demnitate umană, de respect pentru viață, de conștiință. Dar oare pot găsi cuvintele nimerite ? Cuvintele necesare? Totul c bine insă cit timp nașterea decurge bine. Și această naștere a decurs aproape bine. A doua naștere anunță un făt mare. Expulzia, ca o erupție intîrziată. se prelungește. Doctorii se alarmează. Unul dintre ei îi cere repetat mamei : I lai, încă o dată I încă 1 încă ! Dc trei ori ’ încă 1 Fă un efort! hitoreîndu-se spre Sile, care devenise livid pe parcurs, același doctor exclamă : Apasă, domnule ! Apasă ! Ți-e frică ? Apasă 1 Fătul a început să sufere. Și Sile apasă, cu broboane de sudoare picurindu-i do pe frunte pe nas și pe burta albă, rotundă. întinsă, ca o tobă a femeii. Doctorul ascultă bă- tăile cordului fclal și spune, impasibil ; — Se răresc... (se răsucește spre soră) : Soră, fă imediat sparteină ! (după injecție) : Nu merge! Nu merge 1... Fă-i și glanduitrin .., Dă-i și oxigen... Așa, oxigen ... Iu sfirșit, Sile face un gest spontan spre mine și privirile sale alarmate urmăresc o direcție precisă. Văd cum se degajă capul fătului. Apar și Itwi ArtcHt'J Tinerii 15 umerii. $i... primul țipăt. Iar mama, crucificată, îmbăiată într-o transpi- rație rece, mama care se văita tot timpul în menghina acelor dureri cum- plite. acum iradiază. Iradiază și medicii. Dc mine și Sile ce să mai zic ? Dar nu respirăm încă pe deplin ușurați. A treia naștere face o hemoragie fudro- iantă. Femeia naște, fătul trăiește, trăiește și ca un timp, apoi fără nici o durere, dintr-o asemenea hemoragie, ca rămînînd încă tot exaltată pe cele mai înalte culmi ale bucuriei materne, poate muri cu acel zîmbet încremenit pe față, ca apa înghețată la mal, pierzînd întreg sîngele și stingîndu-se încet, senin, dar sigur. Hemoragie fudroiantă ! Patru fețe crispate. Sîngele țișnește gros, roșu aprins șî teribil în lumina intensă. Aud ordine scurte, precise : — Telefonează sorei transfuzoare! — Ocitocite'. — Pensează colul! Patru ochi de medici se consultă. Alti patru, ai mei și ai iui Sile, aș- teaptă, uimiți, rugători aproape, explicații. Dar medicii nu se opresc acum la explicații. E un timp prea dur și prea scurt pentru explicații. E trecut de miezul nopții. In jurul femeii care surîde într-una, ridicată de exaltarea ei ferice într-o zonă purpurie, ne învîrtim cu toții și abia spre ziuă respirăm ușurați cînd femeia e salvată. Ies afară din sala de nașteri și întru intr-un salonaș alăturat. Mă așez pe patul unei lehuze tinere. Becul obosit pălește :n tavan dominat dc lumina albă a zilei. — Cîți ani aveți ? întreb femeia cu fața pală. — Douăzeci. — Ați vrut cu toi dinadinsul sâ nașteți mai repede ? — Da, mai repede, surîde ea cu o expresie dureroasă. Doctorul o întrebase înainte dc naștere : — Ce sport ați practicat ? — Nici mi sport. Sînt muncitoare, Și, intr-adevăr, deși nu practicase nici un sport, tînăra de douăzeci de ani a născut ușor. Sau poate a născut ușor fiindcă a ajutat-o propria ei voință. Acum rîde și mă întreabă, naiv: — Ce nume i-ați da copilului? — L-ați născut duminica, Spunețt-i Dan... Dan ... Bănuț... Dănel... murmură ea cu privirile ațintite spre fe- reastra unde soarele tînăr, de martie, invadase cu lăcomie pervazul. Suim cu Sile în camera de gardă și ne dezbrăcăm halatele. Stăm un minut tăcuți, parcă dezaxați, parcă fără gînduri, și fumăm cîtc o țigare. Mai precis fumez eu o țigare. fiindcă Sile e neprihănit. Coborîm apoi în hojul maternității și constatăm că s-au făcut orele opt. Douăsprezece ceasuri deci. Intrasem scara trecută și ieșeam acum dimineața. Din poarta spitalului ne izbește bleul pal al cerului și soarele orbitor. Inhalăm acrul tare, rece și pur pe care il simțim in cele mai îndepărtate regiuni ale plămînilor. Am senzația tonică de parcă ne întoarcem într-o altă lume. Parcă sîntem după o lungă absență din lumea obișnuită, cotidiană. Uite orașul invadat de lumina albu- rie. lăptoasă, a zorilor, cu pietonii, lui grăbiți spre locurile dc muncă. 1 ite tramvaiele ticsite, cu tineri pe scări, surîiînd c-au mai prins din fugă ultimul vagon și agitîndu-șî sacoșele pline. Stropitoarea orașului colindă greoaie, ca un cărăbuș albastru, bulevardele largi, udirid pantofii trecătorilor ncatenți Iun Anerimiî Tinerii și umplînd rigolele cu o apă gălbuie, în urma căreia asfaltul rămînc lins și curat. Ce colorate și stridente îmi par acum afișele de teatru și cinematograf, de concerte și conferințe publice. Dar chioșcul din colț unde cumpărătorii aruncă grăbiți cîțiva bani pentru ziarul proaspăt dc dimineață, cu miros de plumb și cerneluri chimice. Aseară, cînd am intrat în gardă, curgea o ploaie monotonă și rece care, deși primăvăratică în perseverența ei, aducea cu o ploaie obsedantă de toamnă. Copacii goi și pleoștiți, cu crengile văduvite, negre, scheletice, rinduiți pe bordura trotuarelor, mă întristau fără un motiv anume. Orașul lucea ud și negru în cercul închis al ploii, spart doar de lumi- nile vii, stridente, ale reclamelor. Aseară mergeam absent, abătut șt singur prin ploaia aceea (îrîitoare care mă oftica și acum, uite, mă întîmpină ce timp, ce splendoare de timp I Plăminii pocnesc de sănătate, soarele îmi joacă printre pleoape, o boare răcoroasă îmi zburdă prin păr. Ah, aerul de martie care a dat și născutilor de azi noapte primul stimulent pentru a declanșa prima lor respirație, primul lor strigăt. Aș vrea să întreb (deși știu că n-am să pot s-o fac) acești pietoni grăbiti și preocupați care troc pe lingă mine: „Știți, voi, pietoni matinali, grăbiți spre locurile voastre de muncă, știți voi ce înseamnă această primă respirație? Acest prim țipat al copilului nou născut?-. Dar desigur că n-am să întreb nimic pe nimeni. încep să devin caraghios. Și. totuși, după douăsprezece ore de veghe în picioare, crispați, în atmosfera teribilă a sălii de nașteri, fețele noastre arătau și acum senine și proaspete și infantile și ne venea să alergăm pe străzi și să strigăm : — Hei, oameni, s-au născut azi noapte patru vieți 1 Patru noi vieți so- site în pace pe această hune ! N-am strigat, bineînțeles, nimic dar de alergat tot am alergat, cu Sile de mină, ca doi oarecare băîețandri. am alergat pe bulevardul trezit subit în primăvară. Știu că unii (vedeam cu) de pe bordură ne urmăreați contraria|i văzindu-ne fugind de mină, cu halatele albe fluturind pe umeri șî îmi închipui că clătinau din cap dojenitor în urma noastră: „Tinerii de azi..." Da, ti- nerii de azi laș fi vroit să le strig. Am intrat cu Sile, gîfiind și rîzînd, în prima cofetărie să luăm o cafea neagră. N-am reușit. Înaintea noastră, la tejghea, un grup de cheflii se îm- brînceau. Strigau și cereau cu voci sparte de băutură șî tutun, cafele tari, duble și triple. Se dregeau după o noapte alba cu filtre amare și tari. Altă- dată. jignit, i-aș fi bruscat, aș fi ridicat tonul, dar acum nu vroiam. Pur și simplu nu vroiam să intervin fiindcă mi se părea prea trist să întunec acel ceva nou șt pur din mine cu cîteva strigăte isterice. I-am zîmbit lui Sile condescendent și-am ieșit amîndoi. de mină, grăbiți, in plin soare. Trăiam, știu precis că trăiam, o extraordinară senzație dc bine, de mulțumire nemai- avută de mult, acea mulțumire de ore mari, de zile mari, pe care ți-o dă numai și numai efortul, energia, activitatea, bucuria roadelor ci. Mulțumirea curioasă că ai realizat ceva, că ai pus. uimit șî candid, o parte infimă la pro- pulsia vieții, la creșterea conștiinței demnității talc de cm. La acestea mă gîndeam în acele zori și asta vorbeam cu colegul meu Sile, cu acest Sile pe care toti îl știu de timid, exigent, neîndemînatk. Și. uite, cum ne înșelăm în privința oamenilor. Cum ne înșelăm ! Ce băiat bun șî integru e acest Sile, șî ce comunicativ dacă-î știi deschide, cu acel „ceva" din clipe mari, inima. Ah. Sile, privesc la tine, mă gîndesc acum și la tine .,. Te văd, slăbuț, cam palid, fiindcă ai avut parte în copilărie dc un infiltrat T.B. Cu fon Ajic-țanu^ Tinerii 17 figura ta ștearsă, insignifiantă, cu ochii tăi de un albastru spălăcit, cu na- sul lung de pinocchio. Te văd permanent dueîndu-ți cu greu timiditatea ta organică, exagerată (mai ales față dc fete). Te văd in clipele cind le iau unii peste picior. Unele chiar dintre colegele noastre. Ele îți spun rizînd cu o plăcere distrugătoare: „Sile, ah. băiatule, te-am văzut pe bulevard cu > fată. Ești grozav, tinere ... “. Iși dau ochii peste cap, oftează, ceilalți chico- tesc în spatele lor și tu le privești uimit, contrariat și rușinat, devii ca o pur- pură. și taci, cu nasul înfundat în bancă. Sile, dar despre tine noi nu știm aproape nimic. Știm doar că muncești foarte mult. Știm că citești toate re- vistele. Știm că asiști la toate cursurile și seminariile și unii dintre colegi spun despre tine că suferi de „frecventită", dar, totuși, noi nu știm încă mai nimic despre tine. Nu e curs și stagiu ca tu să lipsești, nu e carte să apară ca tu s-o ignorezi și, totuși, și totuși tu suferi de „frecventită". Tu ai o pre- zență prea strălucitoare, Sile. Odată, mi-aduc aminte, că fiind bolnav ai lipsit citeva zile. Cînd ai apărut, te-au întimpinat cîțiva : — Cum, mă. băiatule, tu ai lipsit? Se poate. Sile? Nu s-a dărimat Institutul? la puneți, fetelor, mîna pe perete să vedeți nu sc arată vre-uu semn seismografic ? Toți rid de „curiozitățile" tale. Mergem trei, patru în grup și cind ne întoarcem să-ți cerem o părere, tu nu mai ești de găsit. Ai dispărut. Ești prea singuratic. Sile, colegii zic că stai prea mult in biblioteci. Și acum, dimineața, după douăsprezece ore de gardă, tu mi-ai spus: „Mă întind în pat un ceas și apoi, la bibliotecă. Timpul e scurt. „Cineva spunea, maî ieri, alaltăieri că ai avea „curiozități". Ai mi nas mare, proeminent, singuratic și el în fața ta mică, un nas care se impune de la distanță, incit asistentul de la ORL a exclamat : „Priviți, dînsul posedă un nas dc orelist" și oare nu e „curiozitate" să te afirmi cu nu nas de orelist? Unii fac. mișto de tine, Sile, și tu nu ripostezi niciodată cu nimic. Și asta ține tot de o „cu- riozitate?" Tu știi mult, cunoști mult, citești mult, dar la examene, ca in fața ochilor strălucitori de fată, te pierzi, timid, șî dacă profesorul ridică puțin vocea te pierzi definitiv. Și asta-i tot o „curiozitate* pentru ei ? Dar mie îmi place de line (lasă-mă să-ți spun așa) îmi place că tu nu cedezi totuși din ale tale niciodată. Devii migălos și perseverent chiar cînd oști criticai. Uite, și in noaptea noastră de gardă, un medic sc prăvălea furios asupra ta că n-ai legat bine un vas cu sînge. A strigat. în furia momentului, la tine: „Mă, neîndemînalîcule, ai ajuns în anul șase și nu poți lega un vas cu sînge*? Tu n-ai sărit jignit. Ai insistat să ți se arate. Ai perseverat și perseverezi in toate în același fel. Oamenii le cred încuiat și mort și tu ești viu și dinamic. Uri singur lucru te detașează față de mulțî dintre ei : conștiința exagerată a muncii. Pentru unii, tu muncești prea prostește și prea mult. „Tu, Sile cel misterios" ai trăiri pe care noi mulți nu le avem. Și in dimineața aceasta superbă de martie, sub soarele matinal, în boarea răcoroasă care adie parcă din asfaltul negru și ud, gîndurile schimbate cu tine m-au derutat. Nu ne des- coperim destul, Sile, unii în fața celorlalți. Uite, a fost suficient să existe un motiv, un moment declanșator, această noapte de gardă trăită de amindoi, ca să mi te apropii și să mă apropii, ca să deschid mi suflet șî să-mi răspundă mi suflet. Și tu. tăcutul Sile, eșll acela care-mi răspunzi la toate aceste gîn- duri, entuziast și viu, fugind pe străzi de mină cu mine, sau devenind deo- dată tăcut, pe trotuarul umezit dc răceala nopții, fiindcă prietenia, știi tu. Sile, vorba aceluia : „E și știința dc a tăcea in doi". Soarele ne bate în față. 18 |uțț Arkiana: Tinerii înaintăm cu ochii închiși, ca orbii, cu pleoapele temătoare, abia întredeschise, și eu îV vorbesc : — Site, dragul meu. trăim uneori prea izolați, prea departe unii dc alții! — Da, da, ai dreptate, ai dreptate, freamătă întreaga ta ființă și fata ta subțire și nasul tău impunător aspiră mireasma orașului, a prafului ud, a riului peste care trecem. Am ajuns acasă. Mă despart de Sile. El clipește din ochi, devenit deo- dată tăcut, privește îndelung la mine, îndinind capul ca o domnișoară, și spune: — Du-tc și te culcă, tu nu reziști ca mine... Urc scările de piatră ale etajelor și intru în odaia unde locuiesc mai bine de patru luni, La mine miroase a aer închis, a calorifer și a hîrtii vechi. Des- chid geamul îngust, dar, de afară, din coridorul întunecat, adie aer jilav, de ascensor. Notării lucru. Nu-mi convine odaia asta virilă ca un sandvici în blocul vechi, uriaș, mobilată cu comoda asta hodorogită, care în loc să cînte din arcuri scir|îie, cu florile,ofilitc de hîrtie ale cucoanei care mi-a închiriat-o și care, printre alte cerințe, mi-a pus una capitală : „Să nu aduci fete sus", „Bun, doamnă, n-am să aduc fete*. Și, de fapt, nici n-am adus niciodată „fete sus*. Fiindcă nu știu, nu am erudiția necesară să cuceresc fetele. Și nici nu doresc să le cuceresc decit printr-un sentiment sincer. Nu vreau o iu- bire pasională și pasionată, ci una care să însemne și o prietenie lungă și durabilă, un spate de front asigurat, un prieten de-o viată, nu o aventură pasageră de-o lună. S-au făcut orele zece. Mă năpădește oboseala care-mi circulă prin nervi cum ar circula niște șoareci prin canalele subpămîntene ale unui oraș. Ce asociafie absurdă ! Ar trebui să dorm. Doar m-am întins în pat demult. Mi-am tras și pătura peste cap să-mi fac in cameră întuneric. La dracu. nu pot să dorm. Și nici nu vreau. Adevărul c că mă tem. Mă tem că după cîteva ore insipide de somn total voi uita ceea ce nu vreau încă să uit, din ce am trăit azi noapte. Mi-e teamă că adormind am să cad pe urmă in starea banală de apatic. Și eu doresc să prelungesc încă aceste clipe. Sînt rare și pasa- gere... Mă uitam Ia medicul primar, C, Ion, un bărbat bine făcut, de vreo patruzeci și cinci de ani. concentrat, sigur, stăpîn pe sine ca un șofer pe ma- șina sa. dar care la a opta internare a exclamat: „l'f! Mai sînt Acum, uite, mă gindesc de ce a exclamat el asta. Din plictiseală sau pur și simplu fiindcă era extenuat ? Mi se pare că nu știm trăi intens. Mi-e teamă să adorm acum fiindcă și somnul e un fel de a nu trăi intens. Dar nu despre asta e vorba. Vreau să zic, bine înțeles, să ne trăim anii tineri intens. Ca azi noapte, ca ieri noapte, ca acum o șăptămînă sau ca peste o săptamină. Să ne trăim anii tineri intens, în aceste ore mari și pline ale vieții, să avem măcar de ce ne aminti dacă vreodată pecetea plictiselii va apăsa pe noi. Stau lungit sub cuvertură și-n minte îmi apare un alt coleg de-al meu : lunganul Branea. înalt, deșîrat, dezordonat, un blond-șaten deschis, cu un păr și un ten de nordic, pe fața căruia ochii închiși, cafenii, par surprinzători. E un băiat extraordinar de inteligent lunganul Branea. Dar și el ca și Sile se exprimă greu. De fapt greșesc. Sile nu se exprimă greu. Silo se intimidează. Branea, în schimb, se exprimă greu, dificil, el nu se intimidează, dar gindeșie înlor- tochiat șî neașteptat ca eroii unui scriitor român care îmi place. Branea. cînd vorbește, stîrnește întotdeauna hazul. Se ridică el dc pildă în problema spor- lon Arirțtnu: Tinerii 19 tuluî. Colegii rîd, se înghiontesc: „Ah, din nou el ii dă cu sportul". Branea se ridică, lung și deșirat, se foieștc printre scaune, își mișcă neliniștit mîi- nile, vorbește incorect șî termină cuvîntarea cînd nu se așteaptă nimeni trîn- tindu-se pe scaun satisfăcutei aruneînd priviri mirate în jur. La un examen La întrebat profesorul: — Ascultă, tovarășe Branea, cum Lai spune dumneata omului, bolna- vului, ca să-i ceri să-și pună în evidență jugularele? — Păi... cum să-i spun ? Simplu : c... te, nene Filipe ... Bineînțeles că asemenea răspunsuri colosale se răspindeau prin an și prin institut cu viteze fantastice. El ieșea mirat (iot el, miratul I) de la exa- men, se oprea pe coridor, lîngă niște fete care-1 întîmpinau curioase: — Cum a fost, Branea ? — Cum să fie ? M-am stropit la examenul ăsta (cind se făcea de rîs el obișnuia să spună : „m-am stropit". Mergea cu o fată, se plimba cu ca o oră. două, făcea una boacănă, fata-1 repezea, și el în seara aceea sau a doua zi ne spunea nenorocit: „Știi, mă Ioane, m-am stropit ieri cu fata"). La început. Branea se îndrăgostise turtă de cineva. Suferise deoarece ea îl luase „drept ceea ce sînt, fiindcă eram un băiat drăguț nu că ar fi (imit altfel la mine". Rupsese definitiv cu ea, o aruncase din inimă cu dispreț și acum o înlo- cuise cu sportul. Și cînd era întrebat cum stă cu fetele, dădea din mîini și arunca un răspuns : „Nu merită. Sportul e mai bun și mai sănătos ca orice'*. Uneori Branea urca și la mine, sus, sc așeza pe comodă, aici, aprindeam ji- gări, îl serveam cu biscuiți șprifați pe care ungeam o dulceață oarecare (dacă se poate de gutui) și el îmi spunea între două tăceri: — Am venit la tine să mai stau de vorbă cu un om fin ... Atunci discutam medicină și literatură, tăiam firul în patru, așezam autorii după categorii, filozofam, pînă cînd in odaie nu se mai putea respira din pricina fumului. Deschideam fereastra și Branea sc ridica precipitai. — E timpul să plec, așa-i ? Ai deschis fereastra. Servus, Ioane. Și precum venise dc misterios așa se și topea. Dar ceea ce îmi place cel mai mult la Branea, entuziasmul său juvenil. El ni sc arată uneori copi- lăros, extraordinar de copilăros. Dar pune suflet mult in toate: „Mă, băieți, mă, hai să facem o echipă dc volei și să câștigăm campionatele 1" se roagă el dc unii lungani voleibaliști. Branea e singurul din întregul nostru an care s-a dus de bună voie în laboratorul de sus, de la mansardă, la „fizică medi- cală". A urmat la Politehnică, și-a dat seama că a apucat pe un drum greșit și a renunțai spunînd : „Am să fac fizică medicală". Ideea vieții lui e să introducă tehnica, fizica in medicină. Uneori ne spune, nostalgic: „Mă. băieți, cu toată viața o să fiu un pîrlit, un șoarece dc laborator, dar nu dau înapoi. Să fiu al naibii dacă am să dau înapoi. îmi place de mor". Lu- crează zile întregi, pînă la extenuare, nevăzut dc nimeni, sus la mansardă și uneori cînd îl întîlnesc nemulțumii îl întreb : — Cc se întîmplă, Branea, la voi ? — Pe dracii se întîmplă, explodează el. Lucrez de un an șl nu se vede nimic. Lucrăm cu izotopi și e ceva dc o frumusețe rară, dar cu cele ce se întîmplă in laborator nu sint dc acord. Nu sînt și basta 1 Șî în continuare îmi relatează pricina nemulțumirii sale. Conducătorul de catedră nu aducea asistenți care au terminat medicina, ci absolventi ai institutului dc fizico-matcmatică. Orî ce poate cunoaște un asemenea „fi- 20 Ton Tinerii zico-matematician“ din toată medicina? Cum aplică el fizica in medicină? Ca nuca în perete ? Ei nu cunosc știința medicinii și vor să facă medicină ? l.ui Branea i se părea că profesorul nn ridică asistenti dintre mediciniști fiindcă „se teme de concurență, $e teme că miine ar putea să fie dominat". Atunci, in focul acelei nemulțumiri, încercam să-l calmez: — Băiete, toți s au plictisit de studii. Acuși terminăm anul șase și tu te avînți în noianul științei cu ochii închiși și nici nu știi măcar dacă vei rămîne la acest laborator. — Și ce-i asta ? sărea el. Dacă nu aici, merg aiurea, ori unde mă va ajuta statul să încropesc un asemenea laborator. Sau crezi că medicina a rămas tot ca acum o sută de ani fără să aibe nevoie de științele moderne? Dar de ce mă gîndesc eu acum, semiațipit, la lunganul Branea ? Fiindcă exaltarea lui juvenilă îmi vine șî mic bine ca o mănușă sau ca un papuc perfect ? El nu s-a gîndit niciodată, ca unii dintre colegi, la „mașina pe care am să mi-o cumpăr, neapărat, după trei ani de stagiu la țară". El s-a închis într-un laborator de fizică (urit de toți mediciniștii) va studia asiduu, e printre puținii mei colegi care știe de pe acum ce vrea și eu de aceea spun intodeauna : Branea e entuziastul anului 1 Dar poate cel mai romantic dintre toți a rămas pentru mine. Willi, prietenul meu care a terminat în toamna trecută. El nu are, acolo unde e, în creierul munților Hațegului, nici ceainărie, nici baluri, nici televizor. La el se dă încă lupta dintre om și natura sălbatică, dintre conștiință și conștiință, dintre civilizație (reprezentată acolo prin medic) și vechi reminis- cențe sordide burgheze. Imaginea lui întreagă mi se conturează acum precis dinainte. Pirpiriu, fiu, delicat, bun pînă la exagerare, un spirit de sacrificiu dezarmant. Am locuit un an împreună cu Willi. Hainele lui erau și ale mele. Banii și pachetele lui de mîncare erau șî ale mele. La noi nu se auzeau ase- menea cuvinte fără sens: „lartâ-mă că ți-am luat haina, sau pantofii, sau banii". Puteai fi întotdeauna sigur pe un om ca Willi, pe interesul lui pentru bolnav, pe sinceritatea lui. Student încă fiind, punea diagnosticuri precise. Uneori surprinzătoare. Așa s-a întîmplat cu o femeie, la care a fost chemat în miez de noapte în blocul unde locuiam. La pus diagnosticul de hernie stran- gulată. La spital, cineva, un medic, l-a luat pe sus: „Cine ești dumneata să vii aici cu diagnoșiicuri ? Te pricepi mai bine ca noi ? etc. etc." Noaptea nefăcîndu-i-se femeii intervenția imediată la cererea lui Willi, ca muri în zori de hernie strangulată. Și uite, deodată, Willi al meu s-a trezit în munții Hațegului, el, ne obișnuitul cu condițiile aspre, orășeanul, citadinul care îmi scria disperat la început. își luase postul în primire. Era perfect dezarmat în fața noii realități a vieții de la țară. Trebuia să facă o scriplologie, un inventar de care nu auzise și nu știuse pînă atunci nimic. Așezările se găseau la kilometri lungi peste munți și păduri seculare. A trebuit să urce pe cal. Să învețe să călărească pe caii muntenilor, mici, costelivi, cu șei de lemn. Pe cal 11 chema Ghidran. L-a trîntit de cîteva ori, așa mic și pă- ros cum se găsea. înainte de a-l încăleca, Willi bea o gură de rachiu, să prindă curaj. Dar calul tot îl trîntea. Și el, disperat, încerca din nou. Pînă l-a stăpinit. Pleca la drum, noaptea, la chemările bolnavilor, la depărtări de opt-zeco kilometri. Venea un om după el, luau un felinar de vînt șî străbateau Ivfi AriețMn: Tinerii 21 poteci rîpoase, cu piatră sură și seacă, sau treceau prin păduri sumbre și tăcute, unde calul sforăia la fiecare mișcare de frunză sau ciot negru și unde frunzișul putred aromea a ani mulți așezati în straturi. l-'ața lui Willi se ascuțea, o ardea vintul de inutile, o batea soarele aspru, devenea arămie, o iată expresivă de muntean, colțuroasă, bărbătească. Numai părul său lung, ondulat și auriu, mozartian, ii.rămăsese neatins din perioada veche și romantică a anilor dc studenție. Willi nu mai vorbea fin, ci arunca vorbele scurt, bolovănos. Intr-una din nopți se tăiaseră doi cu cuțitele. Tu, Willi, nici nu știai încă ține un bisturiu in mină. După șase ani de medicină generală, încă nu prea știi, la o intervenție imediată, ce să faci cu un bisturiu. Ai asis- tat la cîteva operații, d"ar n-ai avut tu însuti „cazuri". Acum te vezi pus in fața faptelor: .o ureche tăiată, o plagă în abdomen in urma unui cuțit". Cer- cetezi febril, cauți in memorie exemple, acționezi. Coși urechea tăiată cu mi- gală, chiar dacă singercază abundent și asta te obosește. Bolnavul este încă turmentai, nu stă locului. Milițianul dc alături, grăbit să vadă toiul slîrșit, repetă mereu: „Lasă-1 dracului, tovarășe doctor, de ceT coși așa frumos? Să-i pice dc toi, bețivului, urechea, Să im se mai bată altădată 1“ Dar tu, totuși, ii coși urechea frumos, cu migală, ca o croitoreasă de lux. Acolo, la tine, in munte, toiul e impresionant. Aiurea, nu poți face uz de un forpees. Trimiți bolnava la raion. Dar tu ai un caz aparte. Copilul se naște, sosește pe lume cu bine și placenta răminc iu mamă. Nu se desprinde sau dacă se desprinde vine cu totul. S-o trimiți la oraș cu ambulanța? Dar cu ce ambulanță în miez dc iarnă, cind drumurile sînt barate dc zăpezi și ghețuș. încerci un chiuretaj deși nu ai mai făcut așa ceva. Dar trebuie s-o faci. Dacă greșești ? Riscul e al tău. Dar poți s-o lași să moară ? Deși dc la raion nu ți-au spus nici da nici ba. încerci operația și femeia trăiește. Dar copilul e un imatur. Ar trebui să-l trimiți măcar pe el, înfășurat între sticle calde. Dar cum? II ții atunci la tine. II hrănești cu lapte acidulat și îi ridici zi de zi greutatea, de la 2 400 la 3 000. De la raion ți-a telefonat cineva ; „Fă ce știi. E iarnă. Mașina nu intră acolo. Fă ce știi..." Și copilul, dato- rită (ie, trăiește ! Willi, de cc mă gîndesc acum in aceste clipe fericite la tine ? Imî vine în minte iubirea ia romantică, pură, din anii adolescenței talc. Ea. fata, s-a că- sătorit lot cu un medic, dar ajuns, cind tu ie găseai încă pe băncile Institu- tului. Tu ai iubit-o atunci urîndu-o. Odată, mai ții minte, mi-ai spus; „M-aș căsători oricind dacă aș găsi o fată bună. Nu frumoasă, dar bună. Nu mă pot despărți ușor de cineva. Instabilitatea mă ucide. Nu mă pot schimba de la o zi la alta. Nu pot iubi șî apoi uita ... Dc-aș găsi o fată bună .. II revăd acum pe acel Willi din unele seri de la Casa de cultură stu- dențească. Eram mai mulți colegi, și el ne cîntă la pian intr-o săliță. in mi- reasma pătrunzătoare a teilor, care pătrundea din drum prin ferestrele des- chise. Cîntă excepțional la pian, învățase din copilărie, mama lui fiind chiar profesoară de pian. Cîntă ceva din Mozart, compozitorul său preferat, apoi trecea prin Becthoven, geniul care-1 covirșea și profilul său de atunci aproape feminin, mozartian și el, mi se pare acum al unui alt Willi, dintr-o perioadă veche. Mă gîndesc la el, la Willi de azi, ii recitesc uneori scrisorile și găsesc în ele cuvinte ca acestea : „Știi, Ioane, la începui nici n-am vroit să merg la sat. Prea mult, din copilărie, aveam orașul în sîngele meu .și-l adoram. Insă 22 Imi Aritmii: Tinerii eu acționez ca în iubire. Rămîn perseverent, atașai, rămîn al ei, al meseriei, nu fug, nu plec, fiindcă fiorul meseriei te arde și te retine". De ce mă giiidesc oare acum la tine, Willi ? Nu fiindcă văd în jurul meu încă destui colegi care atunci cînd le vorbesc despre tine, ridică din umeri, surîd cu importantă, sau fac chiar un gest dc repulsie :„E un fraier". Poate că noi sîniem vinovati și pentru ci. Noi. Le-am dat la unii prea grăbiți încrederea noastră. Se gudură unii pe lingă clinici și aspiră un ciolan pe care-l așteaptă cu nerăbdare. Și totuși, totuși, vezi Willi, avem încă atîțîa tineri de ispravă. Uite, în dimineața asta tocmai îi spuneam lui Sile: — Sile, de ce ne găsim uneori izolati unii de alții ? Aceste cuvinte ale mele vroiam să fie niște chemări vibrante, să iz- bească in inima lui Sile și din el să sc repercuteze în ceilalți. Pășeam sprin- ten pe bulevardul larg, însorit, în clinchetul vesel al clopotelor de tramvaie și-mi venea să îmbrățișez pe orice trecător necunoscut. — Vezi, Sile, îi spuneam, de ce uneori noi nrîm oamenii, cînd iată avem atîtea momente cind am vrea să-i îmbrățișăm? l-am povestit lui Sile o întîmplare de la Slănic-Moldova. într-o seară o familie cobora în fugă panta de la vila undo locuia și cum cu urcam, îngindurat și singur spre dor- mitor, familia aceea m-a prins in cercul miinitor ei. li priveam cu surprin- dere cum m-au înlănțuit intre miinile lor niște necunoscuti, cum dansau, rideau și sc invirteau în jurul meu, cu fetele îmbujorate, exprimind o fericire de nedescris. Am ieșit dintre ei la fel de uimit cum intrasem și, ureînd spre pavilion, mi-am dat seama întîia oară că sînt un izolai. Abia azi, după această noapte, înțeleg și reneg acest egoism strimt al izolatului din mine. Doream o familie. O fată care să fie numai a mea. Dar oare totul e să lupți numai pentru atit ? lată că sint și lucruri mai palpitante, elemente mai „eterne” ale vieții, mai mari decit „problema mea", pentru care merită de asemenea să lupți, lată că nu trebuie să-mi robesc mintea unui scop îngust, închis între birou șî papucii de casă. Vezi, abia acum simt această nevoie, Sile. Abia acum in anul șase cînd voi pleca... E adevărat, fiindcă eu am suferit, am fost în mari dileme. N-am avut nici timp, nici tragere dc inimă. Să-ți moară doi părinți, fulgerați la cî- teva tuni unul după altul. Și apoi cu nici nu aveam tragere spre o viață spumoasă, gălăgioasă, deși uneori o adăstam. Dar voi? Voi de ce ați trăit izolat ? Și tu, Willi. fir-ai să fii. de ce-mi scrii atît de rar din Hațegul tău? Cînd știi că am atîla nevoie de scrisorile tale... Dimineață splendidă de sfirșit de martie, îmi vei rămîne pentru întreaga mea viață întipărită în me- morie. Și te implor să-mi revii pe retină in viitoarele mele zile din care unele știu că vor îi și cenușii, de furtuni, dc mari bucurii sau de disperări. Abia acum îmi dau seama că am trăit uneori și imbecil. In fond, toate dis- tracțiile, tot cc au făcut unii din colegii mei azi noapte sau ieri noapte, (bău- turi, dans, țigări, fete) tot ce invidiam uneori, in fond, este un nimic, un flecușteț, un ceva meschin și ordinar, un ceva infam, josnic, pus față în față cu aceste simțăminte. Aș suferi enorm să rămîn închistat și să nu mă des- fășor, căci mă atrage mirajul zărilor, al muncii febrile. Ala sufoc intre zidurile unei clinici. Mă strigă o depărtare și o altă depărtare. Mi se parc că ion Arie.anu: Tinerii 23 am mai avut mult entuziasm, optimism, clarviziune. După îndoieli, am ex- clamat iarăși: „Viata e frumoasă 1“ (o spun banal, dar nn teatral, fiindcă am trăit-o, am ars și cu cu viața). Ah, dumnezeule, aș vrea să dorm, dar ce se poate face la o asemenea insomnie? Trebuie mai întii să adorm simțămintele dîn mine și apoi să adorm cu cu adevărat. Mă ridic contrariat din pat. Mă îmbrac febril șî cobor treptele reci. Ies în stradă. Sorb nesătul acest soare dc martie care-mi face bine, mai bine chiar dccît un somn chinuit. Oameni grăbiți, soare, zgomote stridente de tramvaie, limuzine strălucitoare, vitrine în care lumina se scaldă și lucește în cristaluri, porțelanuri și imprimerii. Cit îmi va lipsi, desigur, „acolo", această zarvă plăcută, citadină. Străbat bulevardele și trecătorii îmi apar acum mult prea liniștiți. Mi se pare că în jurul meu (in raport cu creierul meu hiperexcitat) totul c prea monoton, încet, tărăgănat. Se mișcă totul aici în plin soare ca intr-un fund dc ocean, cu încetinitorul. Asta poate să fie și un început de anestezic a propriului meu creier. Dar n-am dc ce regreta aceste insomnii'1. „De-am trăi mereu așa, îmi spun acum, în aceste arderi totale, cu aceste simțăminte supreme*1. In plin soare mi-am zărit deodată pantalonii stropiți de sînge : cei patra noi născuți. Femeia din care fîșnca sînge și care putea să moară, acolo, surîzînd încrezătoare, fericită șî întrcbînd abia pîlpîind : „Tovarășe doctor, mai aveți mult ? Mai aveți,.. ? Copilul e bine ? E bine?" Am revenit sus în cameră. Am adormit puțin și agitat, dar în „loc să visez lei am visat monștri... Vai, vai, insomnia mca“. Am tresărit speriat din primul meu somn. De afară, din stradă, pătrunde zarva potolită a ora- șului. Toți trăiesc, toți circulă, vin și sc duc, sc întîlnesc doi prieteni, o fată rîde unui băiat, oamenii discută, filozofează, banal sau înalt, gîndesc, călă- toresc, iar eu acum trebuie să intru în somn. Tmi circulă prin creierul semi- adormit citeva versuri ! Ale cui ? De unde ? Cum ? ....Ah, sînt atîtea lucruri în mine, atîtea haruri. Nu unul, ci o mic dc orașe aș putea Pavoaza cu toate aceste fericiri răzlețe Si cu aceste lumini care mă înconjoară ...* ION ARIEȘANU STÎLPUL S ar putea spune că Tucă se afla ajuns la capătul răbdării atunci cînd cobori în groapă, înlocuindu-1 pe Adam la săpat. Iși blestema în gînd ceasul cînd hotărîse să lucreze împreună cu netotul — căci era limpede că numai neiot putea fi cel ce se purta astfel. 24 Horii Pitriț^u: Stîlpuîi Sc caia amarnic că nu-și alesese pe altcineva dc ortac; cn orișicare altul din săteni, treaba ar fi fost sfîrșîtă de mult și încă fără cine știe ce bătaie de cap — nu era mare lucru de făcut: trebuiau înfipti stîlpii pentru curentul de la grajduri. Privind către deal, Tucă zări șirul dc stîlpi negri, gata ridicati. Cei mat mulft din săteni sfîrșiseră lucrul — ici, colo, doar, se mai mișca cîte o pe- reche întîrziată. De necaz, izbi cu cazmaua, puternic, și fu cît pe aci să-și reieze piciorul: simți frecarea metalului alunecînd scurt pe vîrful bocancului, iar cînd privi intr-acolo, zări pielea încălțămintei roasă, albă. „O-ho! Ho-ho!* — își zise și se apucă să lovească mai cumpătat, socotind că, la urma urmei, nu avea rost să-și pocnească trupul din pricina lui Adam, într-o vreme se săltă drept, așa cum se afla în groapă, și se uită la Adam, să vadă ce face. Nu văzu mare lucru : omul, așezat pe stîlp, cu genun- chii desfăcuti, umbla cu degetele prin iarbă, rupînd uneori cîte un fir și vî- rindu-1 în gură. Cum sta acolo, avea ceva diri amărîciunea prost ascunsă a flăcăilor tomnateci care șed duminica în jurul horei și se plictisesc. Tn jur, peste cîmp, se mișca, abia născută, un fel de ceață. Era cald; se simțea că asta era ultima căldură din ziua aceea. Tucă mai lovi dc cîteva ori cu cazmaua, apoi se sprijini cu mîînik de marginea gropii și sc săltă, ușor, sus, pe buza ct. — Gata, mă t - - zise și iși șterse fruntea cu dosul miinii. Apoi, repe- zînduși brațul din cot. înfipse cazmaua alături, în iarbă, și plecă dc lingă ea. — Chiar că c gala ! — mai zise, în timp ce se așeza pe stîlp, alături de Adam. Și fiindcă omul iăcea, îl lovi cu palma deschisă peste genunchi în semn dc — vezi doamne! — marc mulțumire. Adam începu să-și descheie cămașa. Purta o cămașă albastră, decolo- rată, era toată o apă din cauza sudorii. Ti desfăcu nasturii, și-o scoase domol și o așeză alături pe lemnul descojit și uns cu catran. Sc saltă, greoi, se apropie dc groapă și sc lăsă să cadă înăuntru; pămtntul bufni sub greu- tatea lui. — Ce faci, mă ? — se pomeni Tucă întrebînd, deși înțelegea lămurit ce vroia să facă zăludul. Adam nu răspunse. începu să sape încet, cu metodă, ridicînd cazmaua mult deasupra capului, lăsînd-o să cadă drept, cu putere, icnind înfundat la fiecare lovitură. — Măi, ce faci acolo ! — repetă Tucă, simțind cum i sc face roșu înain- tea ochilor. Adam nu răspunse nici acum. Continuă să sape. încet, încet, spinarea lui goală, asudată, prinse străluciri întunecate, dc zmoală caldă. De acolo, din groapă, icnîturile lui răsunau ca niște gemete nefiresc retezate. — Bine, Adame ...! — scrîșni Tucă. Tu pe semne că vrei să-ti rîzi de mine, de Faci ceea ce faci ! Bine! Mi-o veni și mie apa la moară 1 Vorbim noi atunciI Adam nu-l-asculta ; asta îl scoase pe Tucă din fire: — Țic ce-fi pasă, bă ? — răcni el. Te duci și te închizi în casă. 1a mă-ta și horăi toată noaptea ! Da pe mine mă așteaptă muierea și ăla micii, că Hori* Pitrtșm; Slîlj'wl 25 făr-dc mine nti niănincă ' Găina aia s-o fi făcut beton de cind au pus-o pe masa 1 Ăștilalți terminară toți, numai noi stăm aici ca huhurezii ! Adam își săltă capul și îl privi cîteva clipe. — Du-te acasă ! — zise el, liniștit și astea fură primele iui vorbe dc cind începuseră lucrul la stilp. Tucă mesteca între dinți o înjurătură. — Păi, da ! — rînji el. Ca să mergi mîine la președinte, să mă torni, să-i zici că din cauza mea nu s-a făcut treaba, să-mi taie ziua, nu ? — Du-te, mă, acasă ! — zise Adam, la fel de liniștit. Du-te! mai făcu el, cu blindeze. Las-că-1 salt eu ... — Ce să salțî! — nu înțelese Tucă. — Stîlpul. Tucă se uită lung de tot la el și gura i sc sirimbă deodată a silă. Scuipă apăsat, intr-o parte, se răsuci in loc, pe stilp, și rămase astfel, cu ochii pier- duți in zare, către deal. Stilpii, drepți și negri, se înșirau la intervale regulate, în sus, pc pantă. Nu se zărea țipenie dc om in jur. Lui Tucă i sc încleștară iâldle de ciudă. Dacă ar îi avut putere, i-ar fî sfărâmat oasele lui Adam cu ce ar fi găsit la îndemină. Numai că pe Adam ăsta, îl știa tot satul de cînd pusese în genunchi un bou, lovindu-l cu pum- nul între ochi; un bou speriat dintr-o mușcătură de șarpe, care băgase groaza in țărani, alergînd, inebunit de durere, pe uliți. își aprinse o țigară și încercă să nu se mai gindească la nimic. Nu reuși însă; foamea ii răscolea măruntaiele. Înainte dc a pleca, prinsese o găină și iî vorbise muierii să o fiarbă întreagă și să-i facă mujdei. îi plăcea mult carnea de găină fiartă cu încetul și tăvălită apoi prin zeama aceea sărată, îngroșată cu usturoi strivit, Își simți gura toată o apă și supse îndelung fumul amar al tutunului. Adam ieși din groapă iirziu. Aruncă cazmaua mtr-o parte și își scutură țărîna de pe pantaloni. — Ce. mă, ai terminat : — il întrebă Tucă, in batjocură. Omul dădu din cap. Ai terminai cu-adevăratelea ? făcu Tucă. din nou. Adam dădu iarăși din cap. Tremura de oboseală. — Ce vorbești 1 -- se miră Tucă. Eu ziceam că poate să mai dau și eu cîteva cazmale! Acu nu mai c nevoie — zise Adam și se lăsă jos, in iarbă de parcă s-ar ii ferit să nu-l supere pe celălalt, așezîndu-se alături dc el. Tucă stinse restul țigării și se săltă de pe stilp. Ce mai aștepți ? — întrebă cl. I lai să-l virîm, morțîî, odată 1 — Ziceam să mă odihnesc și cu nițel — vorbi Adam, fără prea multă convingere. — Da ce? Te-am rugat eu să te spetești, așa, de unul singur ? Și ca șî cum s-ar mai fi aflat cineva lingă ei, acolo, Tucă se miră tare - către acel cineva : — lo-te, mă, la el 1 Deștept e, dom-le 1 Apoi se răsti scurt, la Adam ; — Hai ! 26 lioria Putra^v: Stilpul Adam se ridică de jos. Iși trozni, |>e rînd, degetele amorțite de încleș- tare, iși frecă obrajii și privi în jur, dc parcă ar fi căutat ceva. Făcu în cele din urmă cîțîva pași și se aplecă asupra stâlpului. începură să-l rostogo- lea scâ, împreună, către groapă, Tucă avu grijă să treacă la partea mai groasă a lemnului ca să-l lase pe Adam să salte ; săltatul era cel mai greu de îndeplinit. După ce potriviră lemnul, Adam sc îndreptă din șale și scuipă între palme. Apoi se uită la Tucă și, deodată, fata i sc deschise într-un zîmbet larg: asta îi miră pe Tucă, căci nimeni din sat n-ar fi putut susține că l-a văzut pe Adam altfel decit încruntat și morocănos. — Măi, Tucă — zise acesta. Tu cunoști casa mea ? Tucă se holbă la el, înmărmurit: — O cunosc ! Da ce-ți veni ? — murmură el, zăpăcit de-adreptul, Nu asta, mă ! Ailaltă ! — și Adam îșî șterse palmele de turul panta- lonului. Aia veche! — O știu și pe aîa 1 — aproape că se bilbii Tucă, hiptîndu-se să înțe- leagă ce vroia omul de la el. — Aia, cînd a fost s-o stric, a trebuit să aduc tractorul, să-i sparg zidurile. Și Adam ii făcu cu ochiul lui Tucă, ca și cum l-ar îi făcut părtaș la un mare secret al lui; Mie, cînd fac o treabă, îmi place s-o fac așa, ca să tină : și, vesel, îi mai trase o dată cu ochiul lui Tucă . Apoi prinse stilpul de cap, cu brațele adunate și îl săltă pînă în dreptul pintisului, Trase aer în piept, și mai săltă o dată, ridicîndu-1 pînă deasupra capul ii. Se clătină sub greutate, dar își reveni repede și rămase încremenit astfel, cu stilpul deasupra. O vină i sc umflase în colțul ochiului, gata să pleznească. — Punc-i proptă : — răcni el. Tucă încercă să (ină stilpul cu miinile, dar palmele îi alunecară pe catran. Se așeză pe buza gropii șî iși sprijini picioarele în trunchiul gros, proaspăt tăiat, încercă să prindă din nou stilpul între mîini, dar simți o înțepătură in palmă ; îi intrase o țeapă. Abia alunei văzu cît de adîncă era groața de sub el. — Da ce dracii ai...— mai apucă să zică și în aceiași clipă piciorul îi scăpă. Simți o izbitură ușoară în gleznă, trunchiul alunecă brusc, abia avu timp să sară înapoi, sc tîrî în mîini, prin iarbă și cînd se dezmetici, în sftrșit, stilpul era la pămînt iar Adam sc afla lîngă el, trîntit jos și îl ținea îmbră- țișat. — Mă, prost ești, mă : — izbucni Tucă, 1. Coclea: S««wr^ l-ori ak cî ateului — Dacă mai este nevoie de mine tare aș rămîne la strung mai departe — a răspuns. Și a rămas, pentru că mai este nevoie de talentul, priceperea și munca sa. Dovedind, pare-se și prin aceasta, că, de multe ori, tinerețea nu ține seamă de vîrstă... Pe strada Argeș din Timișoara e acum liniște: copiii se odihnesc iar din curtea casei cu numărul 3 vine dinăuntru miros pătrunzător de liliac. Lămtiul lui Hermann-baci, bat rin de 30 de ani, își leagănă ușor crengile cu fructe încă verzui. Mariameni, soția gazdei își pregătește lina și andrelele ... Pe masa de lucru, sub veioza lucrată artistic de lacob Hermann, se află de obicei o foaie albă, mare, nescrisă încă, pe care vor înflori sonore flori ale cîniecului. Nu știu de ce, dar îmi vine să le aseamăn cu crizante- mele. Căci, cine știe, poate crizantemele ne plac atit de mult și pentru că imaculata lor albeață înfruntă bruma și mohorîtele ploi ale toamnei *.. vxt. coci ștu V«L SotWM Hori ale cîniecvlui MELODIE DE CEATĂ plecat toate păsările, copacii sint goi. Norii se tirăsc pe ape, pe timpuri, Prin gindul galben și veșted. Cineva trece prin piață citită, Se uită în sus și astrele nopții il strigă cu sunete lungi de lumină. O, ar putea să urce pe ele ca pe fringhii, Să urce și să coboare, să urce și să coboare Dar nu e nici o fringhie — sînt o mie de flaute Și el aleargă prin piață și dntă, Pune gura pe fiecare flaut și ciută, E o melodie de ceață, epuizant prelungită Pînă stelele înflorite la capătul respirației lui Mor încet de durerea luminii din el... Azi noapte dntârețul n-a mai visat Pe trestiile nopții. A-nțeles Că nu era niciun flaut în cer. Că totul era în el însuși. Atunci S-a așezat în scuar cu ochii în sus Sustinind stelele ca-ntr-o inflorescență. Cîntărețid era o imensă floare de aur, Cu constelațiile nopții-n priviri... O, vîntule, taci.,. POEMUL DE NORD 7 2 caut prin gindurile desfrunzite, într una, Și mă dor drumurile pe care-ai trecut, Și umblu pustiu toată noaptea cu luna Pe țărmul unui timp atit de departe pierdut... 50 DumhriwoiMu: Poemul de nord Mereu mai frumoasă prin suflet imi treci Cu zîmbetul trist și pârul negru și lung Și-n timplă îmi bat clopotele orelor reci Și umbra-ți de chin o chem mereu, și-o alung. Cad frunzele viselor in poemele mele de sud ... Cine-ți sărută ochii cind se-ntristează ? De mult nu mai pot, cind vii pe cer, să ie aud, Am uitat să-ți descint genunchiul lovit de vreo rază. Te caut tot mai departe, dar treci Tăcută prin albastru-mi fiord Și-n timplă îmi bal clopotele orelor reci: Cad visele, galbene, in poemele mele de nord... CÎNTECUL BĂRBATULUI T î N Ă R ^ra un bar la Mamaia, pe plajă. Un bar cu multe femei tăvălite în soare, Și-n sufiel venise o ceafă ... Era o seară de mov și-n pahare Ardea murfatlarul tîrziu Și bărbatul tinăr cînta speriat, Cinta îndrăcit, obsedat, bărbatul tinăr, Saxofonistul din melodia desnădăjduitor de frumoasă ... nimeni n a cutezat să danseze. Bătea un uîni ciudat, dureros. Și saxofonistul s-apleca, zbuciumat, S-apleca tînguitor spre dreapta, spre stingă. Cădea în cîntec, țîșnea spirală tn cer. Plutea pe sub apă, se legăna in liane, Și femei, nevăzute, de ceață. Țipau pătimaș, se roteau împrejur și plîngeau, Rideau delirant în dntecul bărbatului tinăr, in cîntecul epuizant nesfirșit... ,1/i, și sala se rotea, se rotea Cu saxofonul, cu bărbatul, cu cîntecul Și era o seară de mov Și-n suflet venise o ceață Și nimeni nu s-a-ritors din constelații piuă in zori... ANGHEL WMBRĂVEANU Altfel Du«brâicanu : <2rn1er«| biriiatuluL iîimf CRONICĂ Oud zimbrul vechi bătut in filigramă Dorm veci bătrîni de liniști și mistere ... Și-n somnul greu, de strajă, cu junghere Plăieți cărunți din buci urnei recheamă. Să furi lumini și-amprente austere împilați in foi nesățioasa lamă, Dar te-nspăiminți cînd prind ușor să geamă Trezitele fantome, din tăcere. Enigmei vechi în palimpsest rămase Nu-i mai asculți tristețile prezente , .. Ci-n colbuita filelor mătase De cernerea văpăii imanente Cad pleoapele și-ascultă, cuvioase ... S# fie glasul mutelor amprente? INSCRIPȚIE PE UN STEJAR 0^ ochiul plin de amintire grea Te mai găsesc vieții mele pură Cupidă de cerească băutură Din care anii mi-udăpam, cîndva. Citeam pe-citunci, tăcut, ca-ntr-o scriptură Un vis de pădurar in scoarța ta — Cind, tors, profilu-ți ager mă chema Să mi-l incerc cu brațele-măsură. 52 H. Totul- Crenie* Te-aș mai cuprinde ca o sevă iute Și viu, din rădăcini tn creștet, vechi stejar Suind prin timp cu visu-mi tutelar ,., Dar toamnele se duc pe neștiute Și-un gînd nedumerit mă roade-amar : Pllngi tu, ori visătorul pădurar ? HARALAMBIE ȚUGUi L E G E N D Ă Cerbul de mult a fost copac, Care s-a smuls cu greu din humă și S-a dus în căutarea ploilor Sprinten cum nimeni nu poate păși. Doar ramurile frunții înspre cer I-au mai rămas din fosta-nfățișare Și-n ele timpul își înseamnă Cu cercuri drumul lung peste izvoare. Să nu te-asculte moarte, brațul, cînd Spre tine vine cerbul cu pas demn, Căci dacă-l prinzi, sub pllnsetul pădurii Va semăna cu chipul vechi, de lemn. Și huma, ca să nu-l mai piardă, In sinul ei se va grăbi să-l iele, Iar ploile vor aștepta zadarnic Pe coarne să le-nalte curcubeie. AUREL TURCUȘ Aurel Tlirtm: Le.gr mII 53 MIC BILANȚ DE STĂRI SUFLETEȘTI IVli■am pus soarele să sune la ora șapte, După obiceiul sufletului, Să-nceapă viitoarea dare de seamă, Cind ochii se-nscriu la cuvint spunind. Că atîtea spatii au rămas nedescifrate. Și câ s-ar fi putut face mai mult Dacă foloseau toate rezervele interne Ale observației. Miinile vor spune Că nu și-au îndeplinit pianul Treaptă cu treaptă, Și că mina Stingă a lăsat uneori Toată greutatea pe mina dreaptă. Inima va zice Cu-o mindrie neprefăcută, Că-n ultimele 24 de ore Și-a-ndeplinit ritmul cu sută ta sută. V'om auzi apoi gindurile Cerindu-și iertare domol. Că n-au dat tuturor planetelor ocol. Că nu-i peste tot Drumul ca laptele, Și câ uneori sint mai repezi faptele, numai gura va rămîne tăcută. Și-o ua cuprinde regretul, fierbintele, Că nici pînă astăzi X'u și-a găsit cuvintele. M U N T E L E U nii vor numai marile drumuri, Numai marile piscuri, Uitînd amănuntele. Dar nu întotdeauna urcușul Anunță muntele. 51 Jlimîâfl Uredut! Mic L>ll«ri| dc rtiri Daca înălțimile 4r fi singurele feluri albastre, Atunci poate cartofii și-ar face cuiburi Sub streașinile caselor noastre. Dar ei se mulțumesc cu modestele văi. Cu stinci putrezind după moarte, ca omul, Și dezleagă tainele dulci Ce ie-ascunde-n adine cernoziomul. Prietenii mei. Munteni de baștină. Sau amatori încercați Puneți piciorul Pe cea mai inaltă piatră din Carpați! — Bate-ți-vă cu bulgări de urcușuri grozave, Sau trageți norii de barbă, Dar nu uitați Nici micul munte care tace Sub rădăcina firului de iarbă. ZIUA DE NAȘTERE A FRUNZELOR i amintul se îndepărtase și dezvelea Fularul de la gîtul amiezii. Tu ai plecat la ziua de naștere a frunzelor, Eu sărbătoream o sută de ore De la moartea zăpezii. Oamenii ne dădeau înțelegerea Să mergem pe ea ca pe funie. Tu erai un colț de aprilie. Eu eram iunie. Privind dreptunghiular spre tine Fereastra te-a strigat in gura mare. Și eu (i-am scris numele mic Pe timpul aburit de așteptare. DAMIAN URECHE Oamiin Ureche: Ziua de Mțlerr « Iniaxvkr 55 debut DRUMURI p 4-^ra un om al dracului, un om ciudat. Parcă-i văd ; umbla intr-o pufoaică gri, cu cordonul legat in față, ca femeile. Lucra in sat la noi. la asfaltatul drumului. Îmi plăcea să-i văd cum aștern plăcile la capătul satului. In fiecare dimineață cind plecam la scrvici mă opream cîteva minute să-i privesc. Le dădeam bună dimineața, îi întrebam pînă unde ajung în ziua respectivă șl alte lucruri din astea. Ceilalți imi răspundeau prietenoși ba mai șl iumau o țigară cu mine. El tăcea. Se mulțumea să mă privească cîteva clipe, apoi își vedea de lucru. Totdeauna îl Înjuram în gînd că tace și că mă privește așa dc parcă aș fi fost DiKÎpaL Aș fi vrut să mă apropii de el, să ia o țigară de la mine, să-mi spună că-i place satul ăsta plin de salcîmi sau altceva, numai să nu tacă. Intr-o seară l-am întilnit la bodegă. Era singur. Cînd am intrat, gestionarul se chinuia să-i vindă niște brinză veche pe care o ținea într-o farfurie de cind il știu. El parcă nu auzea nimic. Ședea la masă cu un pahar de rom, aproape gol. Eram bucuros că-1 întilnesc aici șî mai ales că era singur. Am cerut și eu o „spumă". M-am învățat rău de cind mi-eu luat carnetul de șofer și am ajuns să lucrez ca necalifieat la o fabrică de var. In fiecare seară beau ceva tare. L-am întrebat dacă pot să șed lingă el. Eram față-n față. Voiam să-și caște gura să văd ce dracu are de împărțit cu mine. — Mai stați mult pe la noi ? A răspuns prin ridicatul umerilor, Mă forțam să nu se vadă că-s nervos. Nu știam ce sfi-l mai întreb. Ani ridicat paharul. — Hai noroc ! — Noroc. — Se lucrează greu pe ploaie ? Sorbi din pahar apoi răspunse oa pentru sine: — Toamna ii greu cînd plouă, nu se mai oprește. Atunci am observat că-i mai tinăr ca mine și că arc niște ochi albaștri șl întrebători, ochi de copil. — De unde slntcți ? — Moldovean... — Și lucrați de mult prin țară ? — De mic. Inii place Să umblu. Mi-era teamă că tace. Așa că-i puneam întrebări din astea una după alta: — Vi-i dor do casă ? — Câteodată. — Sinteți tăcut, tare tăcut. Cînd troc pe lingă voi taci și te uiți la mine ca la nu știu ce. L-am tutuit că era mai tinăr ca mine și-mi plăceau ochii lui de copil, Auzi, de ce ești așa de tăcut ? Zîmbi. își goli paharul, — Așa m-am învățat de mic. Dă-mi te rog o conservă și niște piine, se adresă el ges- tionarului. Plăti și le vîri în buzunarul salopetei, — Nu mai pot sta, iartă-mă, miine avem mult de lueru. Ața l-am cunoscut. De atunci mă înțelegeam bine cu el. într-o seară am stat mai mult la un pahar. Era mai vesel. Mi-a spus că-i place pe aici. 55 loto Flori in PanJuru; DmaurL — Aveți sat frumos. —■ Iți place ? — Nu l-am văzut tot. Păcat că-i toamnă, aveți mulți pomi. îmi place cînd cineva străin îmi laudă satul. Am mai comandat două romuri. — Auzi, ești insurat ? îmi făcu semn că nu. ■— Da' ai pe cineva ? Tăcu cîteva minute. II chinuia ceva. Nu trebuia să-l întreb. — N-am avut pe nimeni. Vezi, eu nu pot să putrezesc intr-un loc. îmi place să umblu. Mă uitam la miinile luî pătate dc ulei. — N-am avut timp să-mi cumpăr butoniere, ține și așa. Credea că i-am văzut cămașa cusută cu ață neagră la niîned. — Tmî place să umblu. Învăț meserii din astea cu care se poate umbla. Am lucrat un timp și la electrificare. Dacă ședeam intr-un loc, era altceva, poate aveam și copii la virsta asia. Am avut și eu o fată. Am cunoscut-o la un bal anul trecut, in Oltenia. Cind am vă- zut-o, țineam ochii tot pe ea. Cam peste jumătate de ceas am observat că-mi zimbește. Am fugit la baracă. Pantalonii buni îi aveam sub saltea, să stere la dungă. Am lucit pantofii unuia, erau maro, și-mi plăceau tare mult că-i făcuse la comandă. El dormea. M-am îm- brăcat in citeva minute, cind să-mi iau cămașa, mi-am dat seama că nu am nici una curată. Ani vopsit una albă cu creta pe care o țineam pentru teniși, așa puțin cît se vede cînd ai haina pe tine. Mi-am legat la gît cravata tehnicianului că-mi lipseau vreo patru nasturi. Cind am ajuns la bal. unul care ciuta cu acordeonul a strigat: dame! Ea s-a îndreptat spre mine. Ce să-ți spun, toată noaptea ani dansat, îmi Venea să zbor de bucurie. I-am spus că ramîti acolo, că mă însor cu ca și mai știu eu ce î-am spus. îmi plăcea dc ca că avea pantofi cu tocuri și era curată și mai ales era blondă și se uita la mine de parcă eram însurat cu ca. După ce am condus-o acasă, m-am întors la bal și am băut toată chenzina cu muzicanții. N-am crezut că era o aia. După o săptămînă am văzut-o că umblă cu altu, unu negru cu nasu mare care zicea că-i tehnician. Am auzit că a zis că-s urit și că dansez de parcă aș avea reumatism. h I.-am întrebat dacă a văzut-o singură și ce i-a spus. El a schimbat vorba ,.. Tirziu, trecuse de douăsprezece, ne-am despărțit. L-am chemat pe la mine să bem o țuică. N-a vrut, zicea că pleacă să asfalteze un pod la Vîrciorova și că nu sa mai întoarce. Cît mergeam singur, mă gîndeam că o să-I scriu, c-o să ne mai intilnim, că vorba aia, munte cu munte se întilnește. Dimineața mi-am dat seama că habar n-am cum il choamă. Peste vreo două luni, cînd am primit carnetul, l-am întilnit aproape de Craiova. Eu transportam niște materiale la București. Am claxonat lung. Ei lucrau la un pod. Cineva m-a înjurat de mamă, el se uita la mine ca la un străin. Mi-am dat seama că nu mă mai cunoaște. /O.V FLORI AN PANDURI/ PUMNUL Salută publicul cu mișcări scurte. Un zîmbet îi stăruia pe buze, abia perceptibil. Trecu în colțul lui. Se prinse cu miinik dc corzile ringului lăsîn- du-se de vreo două ori pe vine, apoi își scutură mușchii de la picioare și brațe. — Te simți bine? îl întrebă antrenorul. — Da. — Trebuie să cîștîgi. — Cîștîg. Nu-și privea adversarul nici măcar pe furiș. L-a văzut odată și-i era de-ajuns. Aveau aceeași statură, doar că era mai uscățiv. Ațcciul începu. km Manjiia: Pumnul 57 încercă o fentă din umeri, însă fără rezultai, cobori puțin bra|ele deseope- rindu-și bărbia și giiul. In aceeași clipă, adversarul se deplasă un pas înainte, puțin spre stingă, și cu un croșeu de dreapta il trimise la podea. Cind arbitrul ajunse cu numărătoarea la opt, se sculă. Călca legănin- du-se încă amețit. Antrenorul aruncă prosopul punînd capăt luptei. Sări din rîng îndrept în du-se spre vestiar. Sc desbrăcă încet și trecu în baie. Mai avea în urechi aplauzele care nu-i erau adresate. Apa era caldă și i sc-mprășlia pe cap, pe tot corpul. îl cuprinse o stare de lene. Nu se Rindea la nimic. Pe peretele din fata lui era prinsă o oglindă mare. Cînd ridică privirea, își văzu întreaga figură. Fără să-și dea seama ce face, întinse mina și închise robinetul. Stătea admirindu-l pe cel din oglindă. Umerii masivi erau rotunzi. Mușchii pieptului și ai abdo- menului. parcă dăltuiti. Totul trăda forță și agilitate. Doar ochii lui căprui erau pred is puși spre visare ... își aminti o intîmplare din vremea liceului. Toi timpul purta cu el fotografia unei iele. Cind avea prilejul, o scotea din buzunar și o privea. Intr-o zi. în pauză, stătea liniștit in bancă și privea la fotografie. I ’n vlăjgan de coleg care-1 observase, sc furișă lîngă el și i-o smulse din mină. O privi puțin, apoi o aruncă zicind : „Cînc-î ștoaria asia r" Ei nu spusese nimic. Se ridicase în picioare, pășise spre vlăjgan și-l pocnise in bărbie doborîndu-l. Luase fotografia dc jos, o ștersese cu palma și o pusese în buzunar... La amintirile lui. cel din oglindă zimbea. Nu dură insă mult. Privirea i se posomori, iar mușchii începură să i se dezumfle. El ridică pumnul să lovească. Pumnul se deschise. Iși trecu mîna prin păr... „Șî totuși sini eu". ION MURARIU 58 Ion Murarăți; PvMn«l LA IZVOARELE POVESTIRII v ti fapt e cît se poate de pregnant: epica scurtă actuală este stimulată de marile tradiții naționale ale genului, dar și de un interes curent favorabil prezent pe cuprinsul lite- raturii contemporane realiste de peste hotare, in direcția a ceea ce am numit practica po- twstirii — specie epică avînd o structură cu totul aparte, In ceea ce privește mai ales ra- porturile dintre substanța epică fi poziția-subiectului relatator, fie că e vorba de autorul însuși, fie că avem in vedere eroul-povestiior, de multe ori adevărat aifer-ego al celui dinții. Căci între a povesti și a nara nu cred că trebuie pus un simplu semn le egalitate, în sensul cu verbul din urmă ar fi doar o formă livrească, neologistică a celui dinții, așa cum ne lași să înțelegem Dicționarul limbii române moderne (Editura Academiei P. P. p,, 1958) în care, la pagina 527, se spun următoarele: „NARA, narez, vb. I, Tranz. (Livresc) A povesti — i'r. narrer (lat, tit. ttarrare). Aceasta cu atit mai mult cu cit, după ce, la aceiași pagină, des- pre narator se zice: „NARATOR, naratori, s, m. (Livresc) Povestitor — I'r. narraleor (lat. tit. narrator-oris)", dicționarul respectiv (p. 613) definește astfel verbul a povesti: POVESTI, povestesc, oh. I\. 1. Tranz. ți intranz. A face cunoscut, a comunica prin cuvinte; a istorisi. Inlranz. (Reg.). A sta fie vorbă, a discuta — Din po vest e" Iar despre povestitor se spune „l*O\ ESTITOR, -OARE, s. m. și f. Persoană care povestește, care știe să |x>vesleascâ, să spună povești — Din povești-}-sul. -ți) tor“. Comentariile prelungite pe seama acestor citate, aici, ar, fi, desigur, inoportune, ceea ce îmi pare insă limpede. încăodată, este tocmai marcanta deosebire de sens intre cele două noțiuni, fapt tufe are adinei repercusiuni in practica genului epic, l. Că Al. luau Chilia se „resemnează" cu ideea că este un povestitor ne-o poate indica și titlul culegerii sate recente, Povestiri, dacă nu cumva autorul a ales acest titlu din consi- derente privind dimensiunile scrierilor sale, deși, dacă e să judecăm astfel, e de reținut că, după acest criteriu, bucăți precum Refugiul, Vîrful câmpului, Acceleratul dc noapte, S-ar cuveni să fie considerate nuvele, iar altele, precum, să zicem, Armele la pămînt, Inima, Doi oameni frumoși, Balerina de sticlă șt altele ar trebui luate drept schițe. De unde se poate deduce că, în cele mai dese împrejurări, absolutizarea criteriului lungime nu-i de natură să sprijine eforturile de a clasifica și disocia și, în definitiv, de a purcede la aprecieri este- tice de fond, în cazul epicii scurte. Volumul de debut al iui Al. Ivan Ghilia se intitula Frații lluțule.i (£SP/.A, 1955) și, semnificativ, el cuprindea un număr de trei povestiri. De atunci, prozatorul, relativ fecund, a mai publicai trei cărți de reportaje (Cântece de drumeție, 1958, Scrisori din Bărăgan, 1959, Asaltul timpului, 1961), una de însemnări de călătorie (Insula Speranței, 1963) și două romane (Cuscrii, 1958 și Ieșirea din Apocalips, 1959), Piesa de rezistență a volumului de debut, fără îndoială, este cea care dă însuși titlul acestuia, Atxnd structură de schiță a unui posibil roman-povestire. ampla lucrare Frații Huțuiea învederează una din tendințele permanente și aș zice, obsedante ale prozei lui Ghi- liă. E vizibil, aici, efortul spre problematizare, prin analiză și observație metodică, a epicu- lui de structură vibrant-efectivă, cu inflexiuni lirice și romantice, atit de caracteristic prozei clasice moldovenești (de la Keculce la Sadoveanu) și poate nu numai acesteia, dacă nu-i pierdem din atenție pe un Gala Galadion, Ion Agîrbiceami sau Panait Isirati. Ciobanii: La k/vaarf-lr pmmilirii 59 E adevărat că erai povestirii — fon și .Ur/iat Hățul ea prin multe dintre atributele tar, amintesc de alifia dintre eroii sadovenieni. Astfel, cei doi frați, în spiritul copleșitoarei tradiții, atrag atenția prin statura lor impunătoare, prin deosebita lor forță fizică —însușiri asupra cărora autorul revine des — după cum și prin sufletul lor pătimaș, dăruit pasiunilor, ia care se adaugă predispoziția spre gesturi ți atitudini fundamentale generate de stări de spirit iscate spontan. Dar, spre deosebire de Eusebiu Camitar, de exemplu, chiar în această scriere de debut, Al. han Ghilia se ambiționează să-și depășească rolul de povestitor, anga- jindu-se, prin detașare, cum se spune, prin obiectivare, la studiu, ia analiză caracterologică. Astfel — în ciuda rezultatelor nu îndeajuns de concludente — in Frații Huțulea, firul nara- tiv nu mai curge într-un șuvoi firesc, în we, ci este întrerupt de frecvente tentative cu conținut retrospectiv, iar eroii sînt puși în situația de a se autoanaliza, cu mijloace de adevărată auiaintrospecție. Ca atare stările quasihalucinante sau visele torturante nu sint nici ele ocolite. Semnificative prin structura lor aniicipativă sînt ți celelalte două piese ale culegerii Frații Huțulea: In rind cu lumea si Drumuri, drumuri. Deși retorismul și schematismul le lipsește aproape complet de viabilitate artistică, ceea ce este de reținut aici e tendința. încă de pe acum izbitoare, de a asocia la filonul povestirii tradiționale investigația reportericească și reflecția oarecum parantetică, transpusă în maniera eseului iirico-epic. lată, luat la înlîniplare, acest fragment de peisaj cu infelxiuni de-a dreptul ditirambice: „Drumuri atît de felurite ț-atit de unice, drumuri ale patriei l Drumuri de fier, monotone ca zilele ploioase ale toamnei, drumuri drepte, pierdute în zarea zărilor, deasupra cărora săgeata trecfnd, fac să zornăie asurzitor scheletul podurilor de oțel, acceleratele elegante ți se opintesc pufăind din greu marfare încărcate cu tractoare ți turbine uriașe, cu batoze galbene ca spicul griului și cu struguri, trăgînd lanțul cisterne- lor de petrol și păcură, sub ale căror roți fumegă șinele și tremură lerasamentcle“ etc. (Drumuri, drumuri). dșa dar, din perspective diferite, cartea de debut a lui Al, Ivan Ghilia relevă prezența unui prozator dotat care, în mod deliberat, îți propunea să primească, în substanța șl tehnica ei, povestirea tradițională, prin mijloace ca cele relevate succint în rîndurile de mai sus. Dealtfel, cum am încercat să arăt înir-o cronică la romanul respectiv, Ieșirea din Apocalips Ms să împingă la extrem această ambiție a prozatorului, ceea ce a atras, cu deplin temei, plasarea cărții în zonele directe ale experimentului literar, Culegerea Povestiri, cum observa și Ou. S, Crohmălniceanu în excelenta sa cronică din Gazeta literară (nr, 46, 1964), demonstrează „că autorul înțelege să-și continue căută- rile cu o seriozitate demnă de toată stima". Cronicarul Gazetei literare spune esențialul, cînd observă că experiența implicată în acest volum „țintește a ruina siguranța convențională a istorisirii tradiționale". Așa dar, în ce constă tentativa prozatorului de a pune de acord formula povestirii cu exigențele prozei moderne, refractară canoanelor și convențiilor'?. Căci, să ne înțelegem. Al. ivan Ghilia, în pofida experiențelor sale susținute, rămîne în continuare un povestitor, în sensul deplin al cuvîntului, și tocmai acest fapt aș dori să-l demonstrez în cele ce urmează. Efortul de a ruina o seamă de convenții consacrate, în literatură, ca în ioate domeniile artei, deaitminteri, duce, cum prea bine se știe, ia necesitatea promovării altor convenții. Problema, prin urmare, este aceea de a găsi acele noi convenții acceptabile, convingătoare, cu alte cuvinte rezistente, tocmai spre a nu risca confuzia intre convenție^ înțeleasă, dacă se poale spune așa, ca o categorie artistică permanentă, și convențional, care — spun un lucru comun — circumscrie în zonele lui tot ce reprezintă nonvaloare, eșec. I.a urma urmei, Ghilia nu este un inovator in materie dc promovare a unor noi formule — ceea ce ar fi și deplasat să-i pretindem ia ora aciuată. Interesează, deci, să vedem în ce măsură acest interesant prozator izbutește să valorifice, conform cu temperamentul său de povestitor înnăscut, o seamă de cuceriri capitale ale epicii contemporane, cuceriri care, în definitiv, au devenii un bun comun și ar fi oțios, cred, să le mai atribuim anume cutărui sau cutărui autor celebru. Două mi se par elementele de seamă asupra cărora se cuvine a insista mai muit: stăruința autorului de a împinge specia povestirii in zonele unei literaturi de idei, ale unei literaturi „problematizate", și, paralel, dorința de a evita maniera, în ceea ce privește ale- gerea formulelor epice și compoziționale. Este evident, în această carte, căreia, s-o recu- 60 Ni colac Ciebua: Iui momlje purm-tirii noaștem, nu-i sint străine deloc notele de pur experiment, că povestirea cată a se desfășura strunită atent in limitele permise de necesitatea demonstrării unei idei. Supunerea la obiect a fabulei este o calitate de bagă a celor mat bune lucruri. Plăcerea de altădată a scriitoru- lui de a povesti și de a comenta pe un ton sfătos șî patetic este acuma reprimată fără menajamente. Interesant este că înseși subiectele alese, in mod obișnuit, ar fi permis aseme- nea alunecări, fiind vorba de întîmptâri receptate de către scriitor mai ales pe calea amin- tirii, în Scrisoarea, Moartea bunicului, Refugiul, Surorile, neam fi putui aștepta la o relatare așezată ceremonioasă, făcută, ca in bătrini, la pura sobei, la istorisiri pătrunse de plăce- rea anecdotei aduse din condei pe ocolite etc. bar, circumspect, povestitorul evită cu bună știință asemenea tentații. Plăcerea in sine de a povesti este lăsată pc un plan secundar, ceea ce constituie o primă și gravă infidelitate față de arta și canoanele istorisirii clasice, tradiționale. De aceea, structura narativă a poveslirilor-aminfire, la Chilia, este tma silo- gistică, ținând la demonstrarea unui raționament, aș zice. Sentențios, în rîndurde introductive ale foartei bunei povestiri Moartea bunicului, prozatorul ne avertizează: „Și ceea ce vreau e, de fapt, nici să nu scriu : să las însăși memoria timpului să vorbească (s. aut.) (prin trei martori: mătușa Catinco, mama ți moș Gheorghe) și să traduc, ca-ntr-un proces-verbal amintirile lor vagi și contradictorii, obligînd cititorul viitorului să siringă el singur firele, să descopere adevăratul chip al lucrurilor". Simpla vorbind, deci iată raționamentul; bunicul a murii în război, autorul dorește arzător să știe împrejurările exacte tn care s-a petrecut evenimentul și procedează, pentru aceasta, la confruntarea „probelor", care constau în amintirile celor trei martori, copiii celui dispărut demult. Intrucit amintirile celor trei mi sînt susținute de o rememorare certa, ca dovada că ele nu coincid înfru-totid, autorul transcrie discuția (o convenție ingenioasă, desigur) și lasă locul concluziei deschis, solicit înd insistent efortul spre interpretare al citi- torului. Dar, dacă sensul povestirii s-ar reduce la atit (restabilirea, ca să zic așa, a adevăru- lui strict faptic), autorul tui ne ar spune prea multe. Dl realitate, există însă un subtext al întregii înlimplări. subtext de mare acuitate, încărcat de reflexie și dc vibrație dramatică: Poticnelile memoriei — zice Oo. S, Crohmălniceanu, referindu-se la această bucată — devin pînă la urmă revelatorii pentru un adevăr tragic, sugerat cu multa finețe. Acești oameni amărîti pe care i-a mutilat sufletește o existență dură, supusă permanent determinărilor materiale brutale, iși amintesc mai exact cum a murit singura lor vacă (eveniment cu efecte catastrofice în economia țărănească) decit cum a pierit bunicul (fapt înregistrat cu o anumită resignare fatalistă)." Reluat, procedeul acesta al rememorării fragmentate, d.i rezultai o întrutotul satisfă- cătoare și în alte bucăți, cum ar fi Surorile, de asemenea pătrunzător analizată fit cronica Gazetei literare — deci nu mai insist. Di ceea ce privește povestirea \ irful cîmpului, cea mai întinsă din volum, nu cred că este cazul să ne grăbim în a o cota drept artificială (precum Ov. 8. Crohmidniceanu), pornind de la tematica narativă adoptată de autor. Mi se pare că aici Ghilia încearcă o emancipare pe planuri mai diverse, ținând la o anumită complexitate a modalității epice din Moartea bunicu- lui și din Surorile, liste vorba de tehnica, ca să spun așa, a povestirii in ]Xneslire, după exemplul modalității narative a lui Fautkner. Di \ irful cîmpului facem cunoștință cu două planuri epice, distincte și. totodată interferențe. Unul este acela condus de povestitor după buna tradiție a povestirii clasice, în care este urmărită comportarea, ea să spunem așa, directă și imediată a eroului, Petre Batocan. Autorul își urmărește conștiincios eroul ia cantina, ne amintește cum venise pe șantierul de da Bicaz, cum ajunge acasă, cum își întîmpmă copilul și soția, reacțiile iui spontane în aceasta împrejurare etc. Povestirea mai are însă un plan al acțiunii, cel principal de fapt: retrospectiv-introspe. tiv. De data aceasta, autorul ne dă de înțeles că își declină competența, dind cuvtntul eroului, care rememorează cele întimplate altădată în legătură cu el,leu fosta ziaristei Ana șt cu un anume Negru), pentru a-și explica, deabia acum, după mulți ani, cauzele ratării dragostei lui pentru Ana. Eroul pune față în față argumentele de ordin etic, afe tiv, social și politic. E limpede că apelul la acest artificiu compozițional este impus de dorința de a se trece cu investigația dincolc de limitele trasate de către ceea ce nuntim comportamentul eroului, vizibil pentru oricine, și de a da drum liber personajului să se prezinte el însuși cititorului. Confesiunea lucidă, punctată de analiză se relevă ca fiind elementul preponderent. Pornindu-se de la prezența unor cauze general-oalabite, explicabile din punctul de vedere ni determinărilor sociale și psihologice caracteristice pentru o întreagă comunitate umană, astfel, se finele la descoperirea șl descifrarea unor resorturi intime, irepetabile. Ntrotae dotau: La izroante pawiOU 61 țnuederînd. în multe privințe, însușirile unui experiment împHnit, \ îriul cimpului indică poate cea mai de sus treaptă atinsă de Al. fum Ghilia tn sforțarea sa de a m0derni.at intrinsec arta povestirii. Concepută după aceeași formulă, a povestirii în povestire, scurta compunere Doi oameni frumoși este exact la polul opus ca valoare artistică, experimentul fiind total ratai. Dincolo de faptul că scrierea păcătuiește prin inconsistența fondului narativ (ceea ce se caută a fi împlinit prin „subtilități" ad-hoc, prețios inielectualisie. Horești), principial, consider cu însuți modul de a înțelege punerea tn practică a procedeului este deficitar. Intre un pian ai povestirii și celălalt, în afara carențelor epice, na identificăm, cum ne~am fi așteptat, o riguroasă interferență a unor unghiuri de vedere eiic-filozofice distincte, marcate tranșant. Lucrarea ar fi reclamat așa ceva, devreme ce efectul scontat de autor se sprijină pe con- trastul, pe antiteza dintre cele două mentalități privind structura eroismului in viață, Cu să nu mai vorbim de finalul povestirii, conciliant șt ambiguu, mit de „deschis" incit le întrebi dacă nu cumva de abia de aici nr trebui să înceapă dezvoltarea reală a temei. Mult sub posibilitățile actuale ale prozatorul ui-viciaie de cauze in esență similare t a rele din Doi oameni frumoși ■ sînt și povestirile — instantaneu Calcul greșit, Pana de cauciuc și Inima, tn legătură ana: l.a bvMrrlr pwwMirii G3 La un mod violent și spectaculos, eroii mai tuturor povestirilor izbutite ale lui Fănuș Neaga sînt protagoniști ai unor autentice aventuri ale propriilor destine. In cartea sa Prozatori contemporani foDă II, 1962), după o seama de considerații nu lipsite de interes. Ion Vitner își exprimă în final, regretul „că un atît de bun cunoscător al satului (precum F. Neagu n.n.) nu s-a apropiat direct, și in mod curajos, de realitățile cele mai actuale și arzătoare ale domeniului rura!“. Drept care, în prozele lui Fănuș Neagu, socialismul ar există, după I. Vitner, „ca o aluzie necesară mișcării personajelor în spațiul lor familial și sentimental 3 „nu ca o realitate de sine stătătoare". E cuprins în aceste formulări, un ade- vărat program de lucru, un adevărat cod al criteriilor vehiculate, inflexibil, de o anumită critică tributara recidivelor simplificatoare și rigide ale dogmatismului. Este limpede Că autorul celor două voluminoase tomuri critice e înclinat să acorde însușirea de a fi contem- porane doar acelor compuneri epice care ilustrează realitatea epocii noastre plat descripția și cenușiu factologic, precum tn lucrările lui Constantin Chirifă și, în multe privințe, ale lui Cornelia Leu sau Petre Sălcudeanu — atît de extins și de imperturbabil lăudați de critic în lucrarea sa. Cum se vede, urmărirea personajelor „în spațiul lor familial și sentimental" după prodigiosul exeget al fenomenului epic contemporan, ar implica doar elemente aluzive ia datele socialismul ui. ca și cum cea mai importantă dată a socialismului n-ar fi tocmai omul, cu aspirațiile sale, inclusiv cele de ordin familial și sentimental. In realitate, aventura destinului pe care, cum spuneam, o cunosc eroii lui Fănuș Neagu poartă, intim și iminent, pecetea istoriei contemporane și dramele lor, răscolitoare și adesea fatale, se iscă tocmai ca rezultat al unor antagonisme umane derivate din lupta dintre1 lumea veche și umanitatea socialistă. Este cauza pentru care aventura în sine, senzațională fi exterior epică, nu-și găsește decît arareori credit în creația Emirului prozator. Subtexiul problematic este un element pe care îl receptăm cu destulă limpezime în majoritatea povestirilor. Drumul ce-i au de străbătut personajele este acela de Ia conservatorismul feudale- burghez, de un gen deosebii, aș zice despotic și primitiv, de un biologism agresiv și sîn- geros, vecin cu alienarea, ta recîșiigarea realei demnități umane. Istoric-socialul fi etern umanul se contopesc, în faptele și gmdurite personajelor indestructibil. Ion Chiriac (Cocoșul roșu), se angajează intr-un iureș de ciocniri necruțătoare cu stăpînul său, proprie- tarul căpătuit Gheorghe lingă din Plătârești, fiind minat, în acțiunile sale disperate (sîntem în anii „secetei celei mari") nu numai de ura sa de argat asuprit fără milă, ci și pentru că dragostea mistuitoare față de Tifa, fata stă pi nul ui, îl răscolește nemilos, ifos Coama (Salcia neagră), pescarul de la Halta-Crucii din Delta Dunării, cum spune I. Vitnef, ca un alt Mmeo Falcone, se hotărăște să-și ucidă feciorul, pe Dincă Schiopu, fiindcă acesta, bicisnic la suflet, calcă în picioare cinstea neîntinată a familiei și a breslei, dedindu-se la acte de piraterie și de trădare față de luptătorii împotriva ocupației naziste și a războiului. Urca și Onicii (Ningea in Bărăgan), temerari, nu mai pot indura asuprirea brutala venită din partea lui Chivu Căpidău. bogătașul din Suligatu, și, uniți prin dragostea lor, pleacă din casa acestuia, rupind-o pentru totdeauna cu vechiul trai și îndreptîndu-se spre alte zări, deșt hise de vremile nai, socialiste. Nu mai puțin impresionantă este zbaterea tinerei țigănci IJșca (povestirea are același titlu), care, minată de dorul după soțul p'ecat în război, nu mai ponte suporta durerea și pornește tn neștire in edufaren Iui. „După patru luni" notează in final autorul — Lișca s-a întors acasă, escortată de jandarmi. Fusese prinsă între liniile frontului și nimeni nu voise s-o creadă că-și caută bărbatul. Dar nu mai era Lișca pc care <> știam noi, ci o umbră a ei". Există deci, în toate aceste împrejurări, o adevărată furie a pasiunilor care își află teren de dezlănțuire și este canalizată in sensuri eficiente, grafiei priceperii povestitoru- lui de a-și plasa eroii, cu o deosebită naturalețe, în șuvoiul agitat și atotcuprinzător al istoriei. Tot aiit de consecvenți cu ei înșiși, mergînd pe drumul vertiginos al totalei dezumani- zări, sint și acei inși care se cramponează cu sălbăticie de vechile mentalități ariviste, cxacerbat-individuatiste. Im amintit de Dincă din Salcia neagra, căruia — sub acest raport - i se alătură. de pildă, și Petrea Eoculei (Moștenirea); Dușman declarat al cooperativizării agriculturii, acesta rm ezită să-și dacă bătrînul tată Ia o moarte năprasnicii, spre n-I constrînge să-i facă acte pe un lot de pămint. Concepută intr-o manieră similară cu aceea din nuvela Ploaia albă de D. R Popesc u — n epicului poematic de vibrație tragichalucinantă — povestirea Dincolo de nisipos i fixează și ea stări de spirit umane de o mcrîncenare dusă la extrem. Anii cumpliți ai secetei din 19-16 tși proiectează spectral prezența în goana nebuneasca a unui grup de țărani, care. 01 Kirolie Ciitbanii: Ia pow*lirii cutări, aleargă himeric, in sus, de-a lungul unui riu, pentru a-i descoperi pe cei care au oprit venirea apei — pura ficțiune, pentrucu nici vorbă de așa ceva —, bămiiți de aceasta fiind morarii din regiunile superioare ale albiei complet secătuite. Răpuși de oboseală fi dezamă- giți de adevărul ce le iese in cale, rind pe rind, oamenii abandonează fuga, cu excepția, celuia care ii conduce, Sufteru; in ciuda euidenfelor, înnebunit, ca o fantomă, acesta continuă să alerge după năluca închipuirii lui: apa. Povestirile prezentate pinii acuma, cu excepția ultimei — Dincolo de nisipuri — fac parte dm volumele de început ale lui l ănuș Neagu : Ningea in Bărăgan, Editura tineretului, 1959, și Somnul de la amiază, ESPLA, 1960. Interesant de reținui este faptul că aria lor iernatică, in genere, circumscrie aspecte de viață ce s-au consumat în anii copilăriei ți m adolescenței autorului, respectiv anii războiului și perioada de după Eliberare, flata fiind perspectiva infantil-adolescentinii din care au fost receptate in planul sensibilității artistice evenimentele, fapt ta care se adaugă neapărat însăși structura violent contrastantă și specta- culoasă a epocii, nu e de mirare, deci că povestirile în cauză au o asemenea aii ură aveaiu- ros-romaniică. Ele sînt populate de personaje — mai nttdt siluete, de fapt, — pasionate, dintr-o bucată, care își orientează întreaga personalitate pe o unică direcție, în conformitate cu o pasiune devorantă, pozitivă sau negativă. Atmosfera este similară, de un exotism adesea straniu, dinamizată. în întreaga ei structură, prin notații brutale, în linii simple și dure, de gravură mexicană. Chiar daca unele dintre povestirile acestei etape, pe care aș numi-o a unui univers artistic constituit pe calea rememorărilor, împlinirile nu ne înlimpitiă întotdeauna (v. de pildă inconsistenta ideii artistice din Tutunul sau excesul de descripție violentă, plus finalul ratai, din Somnul dc la a miază J, in ansamblu, cele două culegeri de început impuneau atenției ivirea unui povestitor de clasă superioară. Din perspectiva viitorului, scrisul lui Fănuș Neagu de piuă tu apariția culegerii Dincolo de'nisipuri (1962) isca totuși o îngrijorare. In ipateoză plauzibilă ca pooeslitorul se oa npropru de sursele unei problematici la zi, izvorită din realitatea socialistă imediată fa satului în special), se, punea întrebarea dacă, pentru „acoperirea* convingătoare a noilor sarcini asumate, mai sînt suficiente mijloacele de lucru utilizate fină atunci. Trebuia avui în vedere ivirea unor exigențe noi, aparte, impuse de complexele relații ce se stabilesc intre oameni în societatea actuală. Nu știu în ce măsură, principial și teoretic, i-au preocupai asemenea probleme pe lina- rut prozator. Cert este cu in volumul Dincolo de nisipuri, și in cele crteua povestiri inedite din culegerea antologică Cantonul părăsit (1961). Fănuș Neaga face dovada unor încercări susținute de autodepufire. Solicitat de fenomenul tulburător al victoriei noului umanism in lumea sulului orientat pe făgașul vieții sociadste, tinârul prozator, pe aceasta temă, se angajează la investigații mai atente și mai nuanțate decit altădată. Reușitele adevărate sînt acelea în care noile aspirații artistice se sprijină pe datele intime, de poveștilor pasionant și neasiîmparat, ale talentului nativ, atit de robust, cu care este înzestrat prozatorul. Drumul este acela ai unui realism folcloric. Realitatea imediata a sațului își găsește rezonanțe adinei în structura temperamentală a scriitorului fi observația atit de necesarii acuma, apare ca un element implicat în această structurii, In bucăți de certă valoare, cum sint Păpușa, Slrigâiul In văpaia lumii — tripticul inspirai de existența ace- luiași personaj; Ene Lelea la care se mat adaugă Drum înlins, succesele, în direcția im- bagățiirii artei de povestitor, sint incontestabile, trainice. Se trează impresia că acuitatea faptelor depistate iu zonele nemijlocite ale realului îl obligă pe autor să-și strunească resur- sele congenitale, să le valorifice cu mai mult spirit de discernumînt. Aici, tentațiile romantis- mului spectaculos ru sine sini abandonate, îmimpinindu-ne un romantism cu adinei rosturi, in ordinea caracterizării, a analizei prin sugestie. Este adevărat că și acuma ■— și aceasta e foarte bine! — armenii sînt aprigi, înzestrați cu firi pasionale, în stare să treacă peste orice greutăți, să riște orice, în vederea atingerii aspirațiilor lor spre fericire. Ceea ce apare însă pregnant este aplecarea insului spre el însuși, efortul acestuia de a sc autoscruta — de unde și ivirea conflictului interior, generat de ciocnirea dintre pasiune și exigențele etice, conștient acceptate. E, un fapt pe care, pînă aici, nu l-am prea detectat in proza lui Fănuș Neagu. Marea durere sufletească a lui Ene Lelea este autentic comunicată tocmai din pers- pectiva minuirfi miei asemenea arie, mai nuanțată, mai complexă. Personajul este urmărit cu pondere, firesc în toate meandrele suferințelor pricinuite de neașteptata părăsire de către femeia iubită, Gia, pentru un alt bărbat. Dincolo zbaterea sentimentală, scriitorul știe să sondeze în zonele morale ale eroului, surprinzîndu-i frumusețea și tăria de caracter, fără a aluneca, rn vreun fel, in spectaculozități gratuite sau în unitaleralizări grăbite și superficiale. iXifalaje C.hiluiin: La InnarHr [Mwe»l|jh 65 De o netăgăduita valoare contemporană este și ideea artistică din Drum întins. Cazul h-i Iforia Vadu inoederează capacitatea obiectivă a orinduirii sccia'iste de n orienta pe. drumul deplinei resurecții etice a unor oameni, care, din pricini diferite dar evident generate de tarele individualismului transmise de trecut, multă vreme iți limitează existenta pe baze structural eronate, divergente in raport cu morala orinduirii nea urc. hi schimb, resursele de povestitor foarte înzestrat ale tui Fânuț Vcagu, in această nouă etapă, nu-și mai găsesc un teren propice de valorificare in împrejurarea in care ci ambițio- nează să pățească pe cuprinsul prozei de invenție, al unei proze de un epic mai obiectiv, îndreptat ia sensul unor construcții mai ample, pe mai multe planuri etc. De data aceasta, calitățile constitutive ale talentului cu care este înzestrat prozatorul sînt împinse in zone artificioase, sint contrafăcute, apar inadecvate formulei alese, F. situația evidențiată de cele doua încercări de nuvelă: O sută de nopți jt Canionul pcrasiL du excepția unor pasaje dc bună povestire, prezente mat ales in ultima, scrierile citate sînt un exemplu grăitor de proză iubridă. Exotismul facil, preferința pentru situațiile „tari", artificiozitatca notației, bembasit- cismui și grandilocvența sînt fatale, in ciuda bunelor intenții ale autorului, în grade diferite, în ambele cazuri. Mai închegate și, realmente, mult mai convingătoare este scurta povestire Descoperind rin', povestire de o cuceritoare vibrație lirică, în care psihologia infantilă în devenire, peduiuid între miraj și luciditatea teribilă, este surprinsă mult mai firesc. Descoperind riul, uzind de aluzia simbolică, cu discrete infiltrații de fantastic folcloric, amintește de Dumbrava minunată. Fals subtilă este însă aluzia alegorică din Puntea; ideea că un tatii slin gări s-ar emancipa în acest sens printr-un antrenament prealabil, de soiul aceluia practicat de tractoristul Achim (omul se întinde peste un șanț, devenind punte pentru o turmă de miei) este cel puțin stranie, dacă nu total deplasată. Minate de anecdotism, povestirile Om rău și Dragaica (aceasta din urmă amintește prea insistent de povestirile despre satul Dikanka ale lui Gogot) sini cei mult amuzante, ceea ce, la urma urmei, nu se cuvine a fi cu toiul neglijat. Efortul și ambiția lui Fănuț Neaga de a se angaja la promovarea unei proze de o structură mai complexă, de adinei ți contemporane investigații, a unei proze de expansiune analitică, în ultima vreme, atrage atenția vădit, hi această situație, necesitatea unei gîndiri ariistice cît se poate de închegate îmi apare imperioasă, fără ca, prin m casta, să secot că-i indicat sa se renunțe Ici datele inițiale, de povestitor, ale unui robust talent. Dimpotrivă. Ața stînd tucrurie, deocamdată, este foarte greu, de-a dreptul hazardat, să se anticipeze cu privire la cele ce se vor intimpla in viitor. NfCOLAE CIOBANU 66 Nhuhe Cioiaau; Ij hwrtfc pwntirii din literatura universală IW4 XHAMFOFA A I C I . . . 4........ n ta iși începu surghiunul Pușkin, $i Lermontou aicea și-l sfirși, .Hei miros a munți și-a ceruri mușchii, Dar doar o dată, eu, aici, zării Printre frunzișul vechilor platani Și-n ceasu-acela, unic dintr-o mie, \ est insul foc al ochilor orfani, Făgăduiți Tantarei pe iede. (Din volumul Trestia) tn românele I/JV4 FORT(j\’ESCd MANIA t'IXIi IUBIREA mea CREȘTE Iubirea mea crește pe pămiut peste margini, peste hotare, in timp și peste timpuri. Iubirea mea crește in valea umbrei și a nopții, tn pămint nisipos, fără apă. Iubirea mea dă in mugur și-n preajma morții, și plinge cind viața și moartea pe drum se-ntilnesc. Iubirea mea se adapă din apele furtunoase ale vieții, și bea și din singurătatea unei fintini. Iubirea mea odihnește in tăcerea pădurii, pe timpurile veșnic verzi ale mării. Iubirea mea se înfioară cind luna se-apleacă asupra-i, și se cufundă-n fintina fără fund a uremii. Iubirea mea crește pe pămint, dincolo de margini, dincolo de timp, peste timpuri. Oia o imagine numai incompletă fi aproximativă a lui. Astfel, strădania celui care, aci ți acum, încearcă să schițeze pentru hitîiași dată într-o cronică mai cuprinzătoare profitul poetului, nu este de loc ușoară. Analizele ți argumentele cer cronicarului reproducerea unor texte ad hoc traduse, procedeu prin care în mod fatal conținutul tematic oa ieși mai clor în relief decit forma artistică. Totuși Franz Liebhard nu face parte din categoria acelor poeți contemporani care „trăiesc" numai ți numai prin mesajul operii lor. Fersui său are o complicată istorie de laborator, în care partea „gindirii poetice" este inseparabil legată de lupta portului pentru „desăvîrșirea formei". S-ar putea vorbi astfel dc tendința iui Franz Liebhard spre un nou clasicism, la care contribuie mult și formele poetice pre- ferate t strofa de patru și opt versuri iambice sau (mai rar) trohaice, cu rimă, sonetul, ritorneluL Nu trebuie, totuși uitat, în ciuda strunirii gîndtrii sale ți a captării expre- siei in tipare clasice, că in experiența creatoare a lui Franz Liebhard, influența curen- telor de avangardă din deceniul al treilea al secolului este indemabil prezentă și activă, de unde dialectic» sui-generis în poezia sa între tiparul formal clasicizant ți dicțiunea poetică degajată, anticalofila, cu inflexiuni hotărî! populare. Fenomenul a fost remarcat îndată la apariția primelor sale poezii de după 23 August. S-a vorbii alunei neîn- 1 iritat in anumite cercuri care, în imaginația lor, dețin privilegiul de a cheziișui stagnarea Umbri germane închizîrid-o în (arcul șubred de vechime al codificărilor gramaticale de acu- ma un secol și mai bine, despre lipsa de elasticitate și eleganță o versului licbhardîan, cit ți despre limbajul său „regionalist" bănățean și aceasta în flagrantă contradicție cu faptul că poetul nu se folosește niciodată de forme dialectale rustice sau urbane bănățene. Mai mult, necunosetnd antecedentele poeziei iui Franz Liebhard, prezent încă din 1320 în revistele de avangardă de la Budapesta și vienu, dicțiunea sa atit de personală a fost atribuită lipsei expe- rienței în momirea versului, care, după concepția pomenițitar opinenți, nu merită atenția decit din clipa in tare, prin hipercorectitudine scolastică, e cu toiul inexpresiv, despersonalizai și șters. Bineînțeles, in producția poetică a anilor 10 și 50 exemple grăitoare pentru această concepție n-au lipsit cit de cit, iar existența tor a fost numai prea himerit ti. In schimb poemele Iui Franz Liebhard, care — după propria sa mărturie — a avut îndrăzneala să „etnie" în „faptul cotidian" semnele ghidului și ale muritor din colaborarea cărora acesta sc înalță în sfera „elogiului prezentului socialist" (cf. poezia Potirul solar, p. 18 a plachetei analizate), au rezistat vremii. liste situația oricărei creații autentice, profund înrădăcinată in realitate, în opoziție cu academismul poli sard ul tradiționaliștilor și epigonilor sterili in ciuda firii lor întrepride. $i atunci nimic mai firesc decit să arătăm în mod critic pe ce dale și fapte se sprijină obiec- țiile formulate de campionii vechiului împotriva limbii literare a Mi Franc Liebhard, spuibe- rînd definitiv valabilitate» argumentației lor. încă din evul mediu, limba germană este lipsită de unitate. Sistemul feudal, împărțind teritoriul Germaniei într-o sumedenie de state mărunte, fiecare ru cenirră său administrativ ți cultural, și ridulnd in calea circulației libere numeroase bariere, n avantajat prin aceasta tendința originară spre un particularism lingvistic accentuat at diferitelor triburi și pături sociale. De a’>ia în secolul XVI, prin cancelaria de fa Meissen ce-și impunea în administra- ția interstatală tn cadrul imperiului graiul ei ca limbă oficială, cti si prin traducerea Bibliei u reformatorului Al. Luther s-au pus bazele unei unificări Frt scris și i'ortfăf, dhtd naștere ața- zisei „Hochsprache" (limbă înaltă), înțeleasă treptat, treptat pe întreg'teritoriul german. Dar particularitățile diatei talc ți nedialeetaie persistă pînă ți astăzi, Astfel, bunăoară, dacii Goethe în Faușț, în rugăciunea Margaretei, înscrie următoarele două versuri; „Neige,f du Schmerzensrciche": „Coboarâ-ți privirea, tu Preamdurerată", pentru critica severă, bazată pe regulile ortoepici germane, ei a dat naștere unei asonante condamnabile. intrucU insă in graiul orașului său natul, grai vorbit de ei în tot timpul vieții, „g" intervocalic se pro- nunță „eh", pentru urechea sa de franttjuriez nefalsificat rima între cele două versuri a fost perfectă. La fel, Goethe întrebuințează un număr uriaș de cuvinte (substantive, adjective și verbe) specifice graiului frankfurtez, cu flexiunea lor particulară, de multe ori in contradicție 72 Cmh|n literari cu regulile sacrosancte ale gramaticii germane. Un alt caz: R. AI, Ritke, poet de un fin simț al nuanțelor, a „îndrăznii* stî introducă la un moment dat în limba aricii germane o seamă de neologisme destul de comune ca aspect, ca „enorm", „Fontăne": havuz. „Ocker" : ocru, J.ack": lustru etc. Sa crezut multă vreme că faptul a fost deliberat de poet. Dnr R. Al. Rilkc se trage din burghezia orașului Praga, care sub influența celor două limbi principale care ți disputau aci mtuetatea: limba cehă pi limba germană, și a numeroase dialecte din teritoriile vecine, a avut de totdeauna o conștiință lingvistică desfid de laxă, folosind în felul acesta în mai marc măsură decit burghezia de la Dresda sau Lipsea si neologismul; pe de altă parte, unele din aceste neologisme att pătruns în limba lui R. U, Rdke din limba de atelier a pictorilor, cu care poetul a întreținut relații vii. Ulterior, sub teroarea criticilor săi, Ritke a „teoretizat* în cîteva epigrame lirice problemele limbii sale poetice, ba mai mult, a devenit un asiduu cititor de dicționare, din care a extras o sumedenie de cuvinte rare, uitate sau cu att înțeles decit cel curent, pe care apoi Ic-a incifrat ca mare măiestrie operii sale. Cele două exemple de mai sus arată, că particularitățile regionale cuprind o întreagă gamă de la foneme la lexic și de la regulile gramaticale (genul cuvintelor, terminații fle- xionare) la aspectul general sintactic al gîndirii poetice. Totodată, exemplele diate arată cu cît creația unui poci este mai adine înrădăcinată în realitate, cuprinzînd sfere din ce în ce mai largi ale vieții, cu ații limba sa este necesarmente mai strîns legală de o anumită reali- tate lingvistică, explorîndu-i mijloacele cu asiduitate și incifrîndu-i valorile expresive în datul valabil al creației artistice. Pentru a ne putea da seama care anume sînt elementele specifice timișorene ale limba- jului poetic al lui Franz Liebhard, trebuie să ne amintim de următoarele; Limba germană cultă vorbită în Timișoara — mult apropiată de limba germană literară —• este de origine austriacă și ea se înrudește îndeaproape cu limba păturilor culte (funcționari superiori, ofițeri și intelectuali) ale Vienei din ultimele trei decenii ale imperiului habsburgic. Ea nu trebuie confundată nici cu graiurite populației germane foarte diferite intre ele din cele patru suburbii principale: Fabrica, Elisabetinul, iosefintd ți Mehala, și nici cu dialectele germane din sate bănățene, denumite cu multă aproximație filologică cu un termen general „șvăbețiP. Ca fo- netică, limba germană vorbită la Timișoara, distinge foarte bine consoanele sonore de cele surde, ea nu confundă cazurile dative cu cele acuzaiive, iar în privința lexicului cunoaște pe lîngă cu- vintele curente germanei superioare, o seamă de expresii alogene, de un pitoresc indeniabil, și foarte multe neologisme. Această limbii a fost formată în contact viu cu literatura contempo- rană austriacă: Hugo von Hofmannsthal, Max Meii, Karl Kraus, Arthur Schnitzler, Ștefan Zweig, Franz Werfel, Joseph Roth, Franz Karl Ginzkey — toți deopotrivă foarte citiți In Timișoara, cît și cu presa vieneză. După 1926, prin intensificarea rețetei de școli confesionale în lianat cu limbă de predare germană, in fenomenul lingvistic al provinciei noastre s-a ivit un fenomen nou: pătrunderea limbti germane superioare în mediul sătesc cil și o rela- tivă îmbogățire a limbti burgheziei germane din Timișoara cu anutniți termeni de o plasti- citate vădită, din unele dialecte „șoăbești" de proveniență renană. Astfel, în limba germană din Timișoara, cuvintele „Gefrett" : chin sau : „Faxen machetl" : a avea năbădăi, curente germanei superioare, se folosesc astăzi cu același iz de intimitate alături de „Grassi" : bunică din dialectele șvâbești. Din limbajul vechi administrativ provine „Plajasch" : plăieș. pentru polițist rural etc. Greu de deslușit esie originea cuvintului „Kluît" : haină de lucru, care pare a fi un retici din limbajul primilor coloniști germani din Timișoara, meseriași și vioandien care au însoțit armatele imperiale, vorbind un amestec pitoresc din nenumărate limbi euro- pene și de termeni intenționat obscuri de proveniență argotică. Insjirșit, trebuie subliniat ca toate aceste fenomene n-au fost studiate pină în prezent în mod sistematic, de unde — in cercuri largi — o cu totul greșită „concepție" despre caracterul specific al limbii poeților noștri, comparată asiduu cu germana de ta Berlin (și ea cu particularități pronunțate) cu care, bineînțeles, timișoreană nu are nimic comun. Limbajul poetic al tui Franz Liebhard se adapă la izvoarele limbii germane timișo- rene, ridieîndu-i particularitățile lexice și gramaticale cu deosebită măiestrie in sferele artei. Dicțiunea sa degajată, anticalofilă urmează îndeaproape sintaxa aparent neîngrijită, de cea mai bună tradiție vieneză. lată un exemplu: „Du bist noch ktein, Cornelîus, mein Enkel, / doch cine Welt schon, einc ganze Welt“ : E^ti încă mic, Cornelîus, nepoțele / dar de-acum o lume, o întreagă lume", l ădit asimetrică, auînd predicatul la începutul ei, fraza de o marc încărcătură afectivă, neglijează cu totul „construcția*, mulfumindu-Se cu o înșirare spontană, întîi a două subiecte, explicitind subiectul logic, și apoi a două complemente, care se poten- țează reciproc. Nu rezultă însă tocmai de aici „forma poetică" a enunțului: imaginea vîrsie- tor care se confruntă în această Stunde mit Cornelîus (Oră cu Cornelîus, p. 109), pregnanța Cronici HterirA 73 și filozofia ei? Și întrebarea aceasta se pune nr atît mai hoturit, cu cit in continuarea netor din sonetul citat, Frâne Liebhard adopții, fa lO/thui? ur această scurtii detăgâmire n sfafarei sate poetice, stmeirismul cel mai sever, ca apoi, la începutul terținelor să mm seni- țese în două versuri unite cu ajutorul unui singur predicai o dedublare sugestivă a subiectu- lui tor: anii — înțelepciunea wrstelor, {relevant? totuși sub specie aetemilatis- Procedee similare pat fi urmărite și in alte numeroase poeții din creația lui Franz iJebhard. Astfel citeodată fraza sa ia o amploare debordantă, extimindu-se ca in Die Vorhut des Gltkks (Avangarda fericirii, p. 38) peste două strofe, însumind în total 87 cuvinte. Altă dată, ca ta Hne kleine Episode cler grossen Veranderungen (l"n mic epizod al marilor pre- faceri. p. TIO) Franz Debitară părăsește forma metrică fixă, murgind la prozaicul „Streckvers : vers lungii1' al romanticului german Ierni Paul, folosit ulterior și de Walt WMtrmmi, prin care se realizează un efect de infinita complexitate. Fraza pare a se desena ea însăți pe fila de carie: adevărul, oritit de simplu, ciștigă în relief și greutate; muzicali- tatea crește, devenind mai rafinată, cu inflexiuni de semitonuri și sferturi de ton, de o cla- ritate cu totul excepționalii. Dar na m/nuu’ în asemenea procedee metrice ne întimpină aria adevărată n poetului Franz Liebhard- Pentru a sintetiza intr-o metaforă expresivă și izbitor de nouă trăsăturile esențiale din viața populației germane bănățene, Franz Liebhard, in unele cazuri, creată pe călea compoziției, spedfiiu gramaticii germane, în altele îmbrățișează din tezaurul cuvintelor compuse un număr însemnat de cuvinte amaigamizate, substantive și adjective, de o forță de expresie cu totul excepțională. Astfel latifundiarul de odinioară fusese „grAlgross* : mare ca im zeu: țăranilor din Zăbrani, duși in 1849 cu forța la tocat supliciu- lui de sub zidurile cetății Aradului, li se recomandă si fie Jrulimesslroimn": pioși ca fa limpid utreniei, fianatid devastat de războaiele dintre armatele otomane și habsburgice este acoperit de „Sumpfgesctiuiire'': plăgi cangrenoase de mocirlă. Soarele în apus atirnă de o ,.l iimmelsasC ; ramura de cer. Femeia, simbol ol iubirii și fecundității, spre care se îndreaptă foaie năzuințele bărbatului de iubire și bunăstare, este carecterizată ca „l lonigwabenweib“: femeic-fagttre de. miere.ftuziiie nesăbuite ale hitteriștilor din trecut de trista amintire provin, după un vers de usturătoare sinceritate, din „Zivetschkensclinapsnebel“ : cețuri de țuică. Tot din amintirile ultimului război face parte u trr tY „RaketciispaMichl" : lumină de pindci creată de rachete lansate în preajma bombardamentelor, Relațiile sociale din anii de cruntă exploatare dintre cele doua războaie au împînzit țara „wEirgnetzhafl": ca o plasă de sugrum. Munci- torul conștient de rolul său ia socialism este „luteugross' : mare cît faptele sale. Seva copaci- tor urcă în martie spre coroană de ia „Wunrelgrund" : pămîtthd din jurul rădăcinilor. Omul absorbit de tihna inserării este pândii de un „Tropfsleintraum"1: otsar,-nica liier^ri acceptata de dicționarele germane „Kule" fiind din germana joasei) și ca atare cu iz specific popular, hi afară de aceasta „Kaule" este precedat de atributul „schiiipferiR" alunecos, în cate poetul păstrează (și nu numai de dragai ritmului) un „e" si’abic, curent gramaticii medievale, dar astăzi dispărui, huifrîtul den, in catrenele sonetului, din dorința de a resta- bili limbajul secolului XVIII, cu parfumul său specific, rezultînd din amestecul termenilor de curte cu termeni populari, trei franjuzisme, repudiate de limba literară dc astăzi, fi trei cuvinte germane de circulație restrînsă respectiv forma gramaticală depășită de evoluția fonetică, Franz Liebbhanț realizează o miniatură poetică extraordinar de sugestivă prin rea- lismul ei. Varietatea și bogăția procedeelor poetice, folosite de Franz Liebhard, nu este, totuși, o chestiune de pură virtuozitate. Niciodată, în creația sa, aplicarea lor nu urmărește un scop in sine. Uim/iotrivă, o analiză atentă va putea stabili în fiecare caz o corelație adincă intre „materialul de viață" transfigurat fn poemele sale, și „mijloacele" transfigurării. Astfel, S-ar putea vorbi chiar despre un apriorism al materialului dc viață care, în conștiința poetului, își determină forma de expresie pînă în cele mai mici amănunte. Fenomenul acesta este cît sc poate de concluzia și în altă ordine de idei. In cîtetra aforisme, Paul Vaiery a distins cîndva între două feluri de versuri: «late și calculate. Specificind apoi că cele calculate sînt acelea cure se prezintă sub forma unor probleme «le rezolvat, el explicitează că condiția lor inițială sînt versurile date, împreună cu rima, sintaxa și conținutul inagurat de acestea. Nc-om amintit de aceste două aforisme In momentul în care ne-am propus o analiză mai atentă a „dicțiunii" versatul tiebhardian. O ureche exersată va putea să distingă la orice pas și în creația sa între versuri date și versuri calculate. Astfel in poezia Feuer tun Baume (Focuri iu livada, p. 96), primele craci versuri zugrăvind primăvara cmșilor, fac neapărat parte din categoria versurilor date. Nu le vom transcrie aici decit într-o traducere ad hoc, lată-le: „Vezi, caișii înfloresc, ei nici nu bănuiesc că vor veni nopți de pericol și-n dimineața următoare strălucirea lor alba va fi stinsă: se va fi potolit si scinteierea cu fulgi a podoabei lor. Iar dacă gerul îi surprinde, atunci stau încremeniți de durere.. Prin ce se caracterizează aceste „versuri date" ? In cazul arătat, ca și in rnidie alte cazuri asemănătoare, prin reflectarea fidelă, cu profunde rezonanțe poetice, a unei configu- rații obiective de mare pregnanță și, prin aceasta, transmițăioare a unui „adevăr de viață', pe care poetul — în continuare — esie chemat a-t explicita cît mai convingător. Fsamemit suprem al măiestriei artistice a fiecărui poet constă in munca sa de a echi- libru între ele „versurile date" și „versurile calculate". Adeseori, ceea ce în creația toment- porană este resimțit ca „lungime nemotivată", „căderea spre sfîrșit a poemului", „poanta (mai mult sau mai puțin ) forțată" sau, în lipsa ei, ca „diluare" se daforeșie acelei lipse de strădanie de a armoniza „inspirația" cu „travaliul", care îi incită francezului exlamația : „On etait mal engage". In creația poetică a lui Franz Liebhard, reunită în volumul din colecția „Cete mai frumoase poezii", armonizarea între „versul dai" și „versul calculat" este in general bine măiestrită. Rar cezura intre ele oprește pentru un moment fluxul tensional al dicțiunii poe- tului, în general de mi calm măsurat chiar și în clipe de pasionantă participare la marele pro- ces al transformării conștiinței, prin care — după încercările crunte ale ultimului război, cu tot ce i-a premers și La urmat — fn condițiile fără seamăn de generoase ale socialismului, omul se regăsește pe sine însuși, întegrindu-se cu hotărîre în realitățile vieții noi. Transformarea socialistă a conștiinței omului este cîntaiă de Franz Liebhard în întreaga șa complexitate. Versuri ca: „Die Sonne kann wirklich Soime sein" : Soarele acum poate ți intr-adevăr soare1" sau: 1 ralIes Land, und dennoch tausendfach Lin junges Land mit ungestiiiiien Lungen“: „Țară străveche și totuși, de mii de ori țară țintiră eu respirație impe- tuoasă", sau, in sjirșd: „Fin neuer Sagenkrels / Von neuen I telden, neuen Drachentdlern / EntsteiRt dem Herzen unsrcr (iegcnwart’*: „Un nou ciclu de legende / despre noi eroi, noi ucigători de balaur ' se înalță din inima prezentului". Spre a ne limita ta aceste Mieva exemple (vezi pp. 33, 21 și 29) ne introduc- cu puține cuvinte în situații care apelează cîte- odută la pana unui nou iialzac spre a putea fi descrise în toată amploarea lor. Și totuși adevărul vieții noi este în același timp și atit de „simplu" înot el poate fi cuprins în între- gime în cîteva strofe ale anei poezii tirico-meditative. FI nu se refuză expresiei concentrate la maximum, nepierzîtid prin aceada nimic din claritatea și rezonanța sa — în primul rînd, ponte, fiindcă în realitatea sa cea mai vie și caldă, el se desfășoară »w planul interiorului. Mai mult, s-ar putea chiar spune că noul iu viața noastră va apare cu atit mai convingă- tor cu cît nu necesită un aparat vast și complicat de regie spre a fi sesizat de toți atit în csențiaiitalea tui cît și în importanța sa generala. Cronica literară Mo/orda/ca poemelor lui Franz Liebhard realizează această supremă concentrare, de unde, desigur, și preferința sa pentru anumite forme poetice fixe ca sonetul, ritornelul sau. în sfirșit, acea stanță miniaturala de opt versuri, rimate după schema: a-b, a-b, c-d, c-d, pe care a introdus-o el in noua noastră poezie și pe care o stăpîneștc cu supremă artă, variindu-i ritmul, tonalitatea și mișcarea, in perfectă conformitate cu imaginile de viață cuprinse intr-însele, tu fetui acesta, pe dc o parte se învederează încă odată corelația orga- nică dintre fond și formă, pe de altă parte, cu elasticitatea formei, substanța lirica vie din aceste miniaturi ni se comunica plenar, nezăgăzuită de nici un parti pris al tehnicii literare, ciclul lor desfășurindu-se liber ca pe marginea unor file acoperite dc caligramete vieții. fn prefața sa fa volumul de poezii analizat in cele de fața, Heinz Stăneseu subliniază că ciclul Miniaturilor aparține unei perioade mai vechi din creația Iui Franz Liebhard. Afirmația aceasta rezista numai în parte în confruntarea ei ca adevărul istoric, inirucit Franz Liebhard a Scris în același tipar în 1952 și ciclul său Erntetrilder (Icoanele recoltei) pe torc autorul acestei cronici le-a publicat pentru îniîiași dată (și împotriva opiniei dogma- tice a unor refereați) în placheta Schwăbische Chronik (Cramcă șvăoească) și din care în volumul prezent figurează pe pp, 12! și u. Scheide (Haturi), Rast (Odihnă) și Abend (Seară). Un prim ciclu de miniaturi a fost publicat mai tirziu foi de subsemnatul in revista Ncue Literatur (Seria veche) din 1956. Alegerea din „Cele mai frumoase poezii" păcătuiește îndeo- sebi prin faptul că autorii ei nu țin seama de cronologia diferitelor poeme și nici nu o indică în tabla de materii. Poate, însă, că în felul acesta unitatea creației lirice a lui Franz liebhard iese mai convingător în relief — ceea ce, în fond, nu este puțin. Ca încheiere, fie-ne permis să amintim că pe lingă marea imitate artistică în creația lui Franz Liebhard, independentă de cronologia poemelor - unitate care n-ar fi fost posi- bilă fără o concepție de viață unitarii, in care nou! se bucură de totdeauna de preferința autorului — se observă și o foarte fericită întrepătrundere a „istoriei" îndepărtate cu „istoria" prezentului. In felul acesta confruntarea intre ieri și azi — ne< esarti îndeosebi datorită faptu- lui că fa conștiința populației germane din țara noastră trecutul a lăsat urme care îi ocazionează comparații mereu înnoite — nu se face nicidecum in mod anecdotic sau schematic, ci ea decurge ea pe o vastă scenă a conștiinței ca numeroase personaje (unele de mare prestigiu istoric) și in foarte variate situații. Ciclul Wic schon clas Lkht (Ce frumoasă lumină), de pură factură istorică, se revarsă in felul acesta ca prmtr-o deltă eu numeroase guri in ciclul următor (Mii dir. mein Kind, în deine Zeit (Cu tine, copilul meu, in vremea ta), dc ținută mai generat filozofică, și de aici in cuprinzătorul ciclu întitulat simplu și lapi- dar Von den grossen \ criinderungen (Despre marile transformări), închinat omului de astăzi. Dar la fel cum ciclul de factura istorică este precedat iu ansamblul ărții de un ciclu de ode, ciclul central, închinat omului de astăzi, este urmat de trei poeme de un epic substanțial Armer K.onrad (Sărmanul Kotirad) și de tul mănunchi de miniaturi acestea ca un memento în calea cititorilor de a nu uita trecutul și învățămintele sale. Rod al unei creații tirico-meditative de mure densitate, pe baza unui material de viată în continuă primenire intr-o epocă in care năzuințele cele mai nobile a'e oamenilor muncii de totdeauna spre libertate, pace, bunăstare și progres s-au transformat datorită luptei parti- dului în realitatea vieții din patria noastră, volumul lui Franz Liebhard din „Cele mai fru- moase poezii" ni sc înfățișează drept aparifia cea mai importantă care în anul din urmă a ajuns in miinde cititorului german. O mențiune specială merită portretul tn peniță a auto- rului, semna! de I r. Calab — viu, clar, limpede și nu fără adincirni. ANDREI A. L1LUN CONSTANTIN PASCU: „STÎNCA 1 rima impresie pe care o suscită, la lectură, cartea de debut a liuărului prozator timi- șorean, Constantin Pascu, este aceea a descoperirii unei prospețîini emoționale, un lirism discret, care, cel mai adesea, cîțtigă atenția ți bunăvoință cititorului. Prefațatorul volumului, criticul X. Ciobanu observa, pe bunii dreptate, cii in majoritatea povestirilor tinarul scriitcr sc cauta încă pe sine; lirismul nu e deci numai o trăsătură a temperamentului lui Pascu, scrii- tor capabil să creeze și scene mai dîrze, virile, cit, mai ales, o fazii inițială, a unor căutări 76 Cnrfik* ker«r* care iți doresc tipare dl mai nimerite de manifestare. Intr-un iei sau altul, mai mult în subtext, Pascu participă la frămîntările eroilor săi, al căror drum îl parcurge parca ți scrii- torul insoțindu-șî personajele cu o permanentă undă de simpatie. Problematica omului nou, căutările unor norme etice nu ating nicăieri dimensiunea unor f rămîn țări adinei, ceea ce nu înseamnă deloc că ne mișcăm într-un plan al superficialului. Alai de grabă, s-ar putea spune că tinărul scriitor reușește să închege schița unor portrete și o atmosferă care redă în mod pregnant ritmul vieții noi, tendința acestei vieți de a-1 apropia pe omul contemporan de o dimensiune a unei fericiri simple și firești, aceea pe Care i-o dă satisfacția muncii împlinite, înțelegerea oamenilor în mijlocul cărora trăiește, năzuința de a trăi aici și acum și „a-și cultivă gradina" cum ar zice eroul lui Voltaire, Candide. Ilustrativă pentru această năzuință ni se pare tocmai piesa de mai mare întindere a volumului, povestirea „Stinca”. Ce vrea să demonstreze — și după a mea părere reușește — această proză ? Oamenii nu mai trăiesc numai fiecare pentru el însuși, munca îi transformă nu numai într-un colectiv unit, ci, ceea ce e mai prețios, într-un bloc al altruismului față de care se dislocă, în cele din urmă, vechea tendință de a trăi numai pentru tine. Spre această morală, trăită ca un fapt de viață, pare să se îndrepte, în cele din urmă, eroul povestirii, Măzăriche. S-a pronunțat în legătură cu personajul bănuiala unei calchieri după modelul lui Nicolae Velea. Cu tot atîta îndreptățire s-ar putea aminti, poate, și de personajele „șmechere" ale lui Nicuță Tănase și erupția intempestivă a lui Paul Măzăriche in mijlocul muncitorilor sudori ai unei conducte, mimarea (încă nu întotdeauna firească) a unui limbaj pitoresc, chipurile, cu alunecări spre argou, ar legitima astfel de apropieri. îmi vine mai de grabă să cred că, aici ca și aiurea, modelele nu sînt, la tinărul scriitor, prea constringătoare și că, mai de grabă, el încearcă să-și construiască, cu bruma de artă pe care o are, propriul erou. Măzăriche e astfel, un personaj, mai puțin contradictoriu cît urmărit pe traectoria unei evo- luții pe care nu o întrezărim întotdeauna limpede, dar al cărui sfirșit, apropierea eroului de colectivul în care s-a integrat, II înțelegem și il vedem precis. „Doi oameni, unul mai înalt, iar altul mai scund și rotofei, alergau rîzînd, către grupul în care un om trăia clipe de mare fericire. .Alergau prin iarba uscată a cîmpului, prin care vîntul ușor al serii tirzii se dădea de-a berbeleacul, nebănuind parcă venirea iernii, Doar sălciile, învăluite in muselină, priveau trisle invariabilul tablou al curgerii apei, lungul drum de care ele nu vor avea parte niciodată". Astfel, prin capacitatea de a creia o atmosfera și printr-un final care îndeamnă la sugestie, povestirea cîștigă farmec și audiență, în (xifida construcției deficitare, a pasiunii, cu orice preț, pentru anecdotică și descriere. De fapt tinărul prozator e, încă, în bunele sale aspecte, un povestitor dacă nu întotdea- una dibaci, atunci îndeobște interesant și niciodată plictisitor. Prozele cu respirația mai lungă il tentează mai puțin și, cum se întîmplă și în Stima dar mai ales în Marea fericire a lui Tacite Mor uzări, compoziția e deficitară și. oprit mai la fiecare pas de idei și sentimente adiacente, firul roșu al povestirii se deapănă intortochiat. In fond ceea ce vrea să arate Pascu aici este profund contemporan și valabil. f-Iroul e dornic să vadă erupția unei sonde așteptată în noaptea în care el, sonilor fiind și lucrind chiar la acea sondă, era liber. Risipirea dialogu- lui cu Domnica, fata pe care o ia cu el pentru a participa împreună la această bucurie, pune piedică în calea ideii principale și o face nu mai puțin inteligibila ci, înlîrziată și șovăelnică- Meșteșugul scriitoricesc, concentrarea, sînt însușiri pe care Pascu trebuie sâ și le dezvolte printr-o reflecție mai îndelungată asupra tehnicii literare. Mai izbutite îmi apar prozele in care simplitatea fără ostentație și pretenții cișligă, nesilit, adeziunea cititorului. Cerul reușește performanța, de loc neînsemnată, de a condamna ravagiile războiului, la modul indirect, prin antiteza intre cruzimea unui bombardament aerian șl atmosfera suava și candidă a universului infantil; contrastul puternic scoate mai evident în relief umanitatea ultragiată făcînd, din această schiță minusculă, cu o arhitectură redusă la elementar, una din piesele de rezistență ale volumului. Universul infantil îl regăsim și în Jocul, dar aici fabulația pornind de la o idee inge- nioasă — aceea de a arăta jocul celor doi copii cu buloane închipuind oameni — ne oferă prea puține indicii încotro vrea sâ se îndrepte verva satirică a autorului. Preocupat de altminteri, să descifreze, în orice întimplarc un file, în orice gest, un simbol, proza lui Pascu e pîndită, mai la fiecare pas, de Inegalități. Un exemplu, în această direcție, îl constituie șl Investirea Crin. Naturismul pe care îl provoacă în Gria, hirjoana în belșugul grînelor, vrea să sugereze pe semne, euforia împlinirii, sentiment estompat prin povestirea pe două planuri, deosebite in timp, a unor evenimente cărora nu le vedem necesitatea de a fi îmbinate laolaltă. CmbIc* literari 77 Dacă uneltele scriitorului sini, cum văzurăm, încă inegale, nedeprinse intoldeatna cu eforturi care solicită o arta majoră, Pascu are in schimb calitatea de a se înoi de la povestire la povestire. Cele cîteva proze se petrec mai toate in lumea satului, dar, de fiecare dată, unghiul tle vedere e altul, iar tonalitatea dominantă poale trece, cu ușurință, dc la lirismul discret, la satiră sau autoironia personajelor. De aici, din țiermanenla disponibilitate . auto- rului, în pofida stingăciei, impresia de autenticitate a personajelor c câștigată aproațje întotdeauna. In l «r«, din cîteva trăsături «le condei Pascu se dovedește capabil să sesizeze nou!, ca și cum l-ar descoperi in trecere; Lică, ciurdarul satului, slujbă in trecut dată celor oropsiți, pentru o brumă de salariu, concentrează, în ființa lui simpla, cea mai elocventa dovadă a transformărilor de astăzi, din lumea satului. Pentru a veni la ședința IJ.T.M. i se trin it șta- fete speciale, pe care ciurdarul Lică le accepta ca ceva firesc, nenmnifestind nici un soi de uimire. Mai interesantă — și vrednică de o analiză mai consistentă — e reacțiunea sufle- tească a ciurdarului atunci cind, pentru prima dată, ii cade în mină un roman, „Citea din « în ce mai atent, fermecat de lumea aceea nouă pe care o descoperise, lume care îi era lotuși alît de cunoscuta. Avea sentimentul cufundării într-o apă călduța care îl poartă in plutire lină, de vis... Astfel era purtat sufletul ciurdarului cînd intr-un zbucium dureros, cînd într-o «lulce, neniaiintilnilă bucurie". Caracteristică pentru posibilitățile virtuale ale lui Constantin Pascu îmi apare și proza de întindere mai amplă, proza care încheie volumul : Noapte de primwafă. L reluată, cu mijloace compoziționale asemănătoare, ideea [>c care scriitorul o dezvoltase și în Stinca, ciocnirea între spiritul individualist >1 colectivist și tendința spre o morală mai largă, mai generoasă, aceea a colectivității. Ca și în Stima, eroul povestirii, Vasilie Plevușcă, e preocu- pat, în Noapte de primăvara, la începutul narațiunii, doar de propriile sale interese, aici traduse in dorința de a cișliga cît mai mulți bani. La început Plevușcă, muncitor bun de altminteri, refuză să intre intr-o brigadă de frezori, deoarece ciștiga mai bine muncind de unul singur; ulterior, cind ritmul muncii brigăzii devine mai intens și coptarea lui Plevușcă în brigadă îi apare acestuia ca fiind mai rentabilă. Plevușcă stăruie să fie acceptat înlre bri- gadieri. I rmarirea transformării eroului, a dezberarii treptate de vechile sale deprinderi și a integrării sale depline și cinstite in colectivitate e urmărită cu acuitate și pricepere, proza constituind una din bucățile solide ale volumului. Tinărul prozator își revelează aid mai pregnant decit în alte povestiri disponibilitatea umorului, stilul alert, degajat, capacitatea de a povesti cursiv și firesc. Pronosticurile la început «le drum, așa cum e acest debut al tinărului prozator, mi se par, pentru critica literara, o întreprindere riscantă. Ceea ce caracterizează acest debut, neconcludent incu pentru posibilitățile virtuale ale prozatorului, e faza firească a dibuirilor. Constantin Pascu se caută încă și de aici o oarecare prudență și în alegerea temelor, care nu aduc dale noi, inedite dar și în rezolvarea problemelor, în majoritatea cazurilor de etică contemporană, soluțiile mergînd — și aici — pe cărări obișnuite. Nu știu apoi, dacă cule- gerea nu ar fi puiuț ii mai întinsă și unele din interesantele proze ale tinărului scriitor, citite la Timișoara, în ședințe de cenaclu, nu și-ar fi găsit locul nimerit în acest volum. Faza dibuirilor și a tatonărilor evidențiază apoi, la Pascu, o prudență a unui tinăr care se încearcă încă pe sine și care —îmi vine să cred—ar putea avea un fel propriu de a face literatură. Am cere, din această pricina, scriitorului, mai multă îndrăzneală și în alegerea subiectelor și in tratarea lor, mai ales în finalul deschis, conform manierelor încetățenite ale prozei de su- gestie, rămase Încă într-o fază adesea nefinisală și deci încă prea puțin mulțumitoare. Continui sa cred apoi că proza modernă, cu tot avîntul ei spre generalitate, nu se poate dispensa de atmosfera locală, pentru a reflecta anumite aspecte ale realității, mai caracte- ristice, mal pregnante. Marin Preda, bunăoară, ramîne, în proza rurală, un reprezentant al cîmpiei dunărene, după cum Fănuș Neagu, cu eroii căruia s-au făcut apropieri, descrie Bărăganul. Nimic din conturarea aceasta, mai precisă șl mai necesară, in proza rurală semnală de Constantin Pascu, ceea ce poate creia impresia vagului, învecinat cu incon- sistentul. Dar, mai presus de toate, ii solicit scriitorului un travaliu mai exigent, mai sever cu sine însuși. Să ne înțelegem. Nu vreau să susțin, bunăoară, că fraza nu are articulație, că e greoaie și slingace. Dimpotrivă, Pascu scrie ușor, alert, povestește atrăgător și prozele sale se citesc cu plăcere $1 ușurința. Scriitorul e deci înzestrat cu calități prețioase pe care știe să le folosească nu lipsit de dibăcie. Sporul experienței vieții personale trebuie argumen- tat cu o ucenicie mai stăruitoare, nu la modul livresc bine înțeles, la școala marilor maeștrii. Procedeele lui Pascu sint încă obișnuite și căutarea sugestiei, a simbolului, ca soluții care 78 Cronici UltNfi sa rezolve problematica apare uneori, va la mulți pr< zațuri din lirura generație, ca o rezol- vare facilă a conținutului de idei al prozelor. Dovedi ndu-se un scrii or care știe să țină condeiul in mina, tinărul prozator timișorean va irebui să dovedească că știe și ee să tacă cu el. O lărgire a ariei tematice, un registru mai variat, încercarea in proza care să depu- șească notația și sugestia, eforturi compoziționale care să aducă, pe prim plan, personaje mai numeroase, analiza psihologică, pe care proza modernă nu a gonit-o încă din epică, iată nuntiri citeva din preocupările care, cred, trebuie să-și găsească un loc mai mare în scrierile din viitor ale tinăruhii scriitor. Mănunchiul de proze din volumul de debut atestă posibi.i- tatea ca fâgăduelile pline de nădejde pe care le inspiră Știm a sa nu fie înșelate. Cjonstantin Puseu are astfel suficient temei pentru ca rîndurile sale să găsească audiența, interesul dar și exigența crescindă, a cititorilor. Debutul său scriitoricesc se înscrie astfel sub bune auspicii. TRAIAX I.IVIU BIRALSCU Cro«k* lilrr«ri 79 arta EXPOZIȚIA DE PICTURĂ MARIUS CILIEVICI Pentru privitorul care urmărește atent expozițiile personale de artă plastică, tot mai mult iese la iveală abundența talentelor tinere care se manifestă in momentul dc față în plastica noastră ți mai ales in pictură. Printre numele acestora Figurează șî acela al picto- rului Măritiș Cilievici. care a absolvit in 1956 Institutul de Arte Plastice la clasa maestrului Alexandru Ciucurcncu. Marius Cilievici s-a făcut cunoscut publicului in ultimii ani, prin constanta partici- pare la expozițiile anuale in care lucrările sale se detașau prin îndrăzneala viziunii coloristice, construcția sigură a desenului, atmosfera poetică. Sub semnătura Ion Ion, împreună cu pictorul Jaeob Lazăr, Cilievici a creat o serie de impresionante și tulburătoare imagini despre lumea obidiților a lui Dostoievskî („Umiliți și obidiți"), ilustrații care l-au impus repede ca artist de talent, „Trilogia" lui Maxim Gorki, „David Copperficld" de Ch. Dickcns. „Nuvele" de Gala Galaetion, sint textele ilustrate in aceeași colaborare. Expoziția actuală, prima manifestare mai amplă a pictorului deși prezintă puține lucrări (compoziții, portrete, peisaje, naturi statice) arata ca, artistul posedă un nivel dc măiestrie la care nu se poate ajunge decit prin efort și continuă activitate la șevalet. Soluțiile sale plastice urmăresc stilizarea logică a formelor, desenul este precis și sin- tetic. Pictorul cultiva o paletă de rafinamente cromatice bazata pe griuri și violaceuri. Nejuslincat in viziunea stilistică și eoloristică, mai ales, a pictorului este persistența influenței creației maestrului său. fn mod obișnuit, influențe de acest fel sc explică intr-o anumită perioadă de activitate artistică, respectiv in perioada directei înrîuriri a maeștrilor asupra discipolilor și elevilor. Odată cu desprinderea din ambianța creatoare a maestrului, elevul ori se detașează Incer- cînd rezolvări personale, ori își imită îndeaproape maestrul, riiminînd la formulă și evolutnd în manierism. Cu elevii maestrului Alexandru Ciucurencu s-a inlimplat tot cam așa. Personalitatea puternică a pictorului i-a covirșit pc unii, i-a pasionat și stimulat pe alții. Pe Cilievici l-a captivat și în același timp î-a deformat optica proprie făcindu-1 să bată pasul pe loc în sensul aniinlit mai sus. Cu picturalitatea, poezia și luciditatea care ii sint proprii, cu simțul armoniei și echi- litrului, pîetorul Marius Cilievici poate crea un univers artistic care să ii aparțină în totalitate. Tocmai de aceea îi reproșăm lipsa unei autentice și originale contribuții artistice, cu atit mai mult cu cit există la acest picior înzestrat suficiente resurse de conturare in ceea cc are mai specific, mai propriu personalitatea sa. 80 Arii EXPOZIȚIA DE CERAMICĂ A CECILIEI STORK BOTEZ A 1 Vn^iiiihlii] celor peste o sula rrv»ir Ceaslov (1940), Răzlețe, Treptele anului (1962) și Versuri noi. în răstimpul acesta George Lesnea a publi- cat traduceri din poeții ruși: Esenin, l’iișchin și Lormoiitov. Volumele zîțic (tniins, lun- git) in care c obligat sâ râmînă cel năpăslult dc o asemenea maladie. Alături dc lungoare mai există si forma lingoare pe care antoni] n-o amintește ți care este tot o variantă a lui lingoare întilnită în Aăuntenia și Transilva- nia (veri T.D.R.G, voi. II, p. 913). Sforii (p. 79) din expresia a dat sfară în fără, c pusă In legătură eu maghiarul sfarog, deși între cele două elemente nu există prea multe legături semantice. T.D.R.G, voi, lll, p. 1413 și D.L.R.M, p. 764 îl reduc pc sfară ia vechilii slav stoara șl credem că aceasta e o soluție mai potrivită. Trecerea dc la sfa- ră la sfoară, pune o altă problemă. In majoritatea cazurilor discutate în acest subcapitol avem dc- sumedenie de influențe din poezia spaniolă, mai c*i seama din Federico Garcia Lorca. căruia Teodor Blaj îi ți închină o poezie (Moartea poetului) și care, cu toate influen- țele mai sus amintite, este deosebită. Peste poezia de dragoste a lui Teodor Bal? planează un sentiment al neimplinirii: „O, clopote de seară, frase-n dungă. / Poale che- marea voastră s-o ajungă I j („Clopote") sau „Peste timpul ce ne-mparte / ploaia mă aude..." („Ploaie") sau „Te-ațiept pe plajă / săgetat de lună / sub cerul cu un astru mai puțin. j Tu ai apus in braj de golf străin, i („Amurg"). Sint frumuseți peste care nu se poate trece 1 Cintec de absență, Închinată regretatului Mihti Dragomir, rămîne ca o poezie de re- zistență a volumului. Foarte original mi șe pare a îi sugerat sentimentul dispariției, prin numărul de telefon ce nu mai răspunde. Poarta Soarelui este un volum neunitar, cu multe lucruri ce se rețin, dar și cu mult „atelier poetic" 1 GEORCE SURII Dialoguri de pe malul murii Această carte voluminoasă, tipărită in con- diții grafice elegante, impresionează prin nu- mărul foarte mare de tineri autori, ceea ce arată că Dobcogea crește scriitori. Cartea a apărut sub egida Casei regionale a creației populare Dobrogea, îngrijitorul ediției fiind Marin Porumbeseu și este cea mai consistentă culegere dc acest fel din cîte s-au realizat pină acum. Remarcăm abundența sectorului liric. Vo- lumul descoperă, in linii mai certe, profilul a doi-trei poeți buni, cunoecuți dealtfel, deși prezența lor in presa literară c destul de spo- radică. Cel mai evoluat este, fără îndoială, Vasile Petre Făli. Poeziile pe care Ic semnează acest lînăr poet depășesc interesul unei asemenea culegeri literare. Poemele lui sînt dc o sim- plitate care nu exclude un anumit rafinament al emoției și al expresiei. Mai toate decurg din lumea de transparențe ți suavități a co- pilăriei și adolescenței, iar aceste atribuie de- vin atributele poeziei lui Fati. Notația e de o discreție și de-o concreteță remarcabile. Ti- nărul poet reface universul copilăriei și ne trezește autentice emoții: „Mam născut printre lucruri îrumoase, / tn acest oraș lingă mare (...) I Apoi a venit iarna / și-a murit clo- potarul bisericii j ți mama mi-a învelit dege- tul in pătlagină / cind m-am lovii prima oară de-un zid" etc. .Mături de Aniversare (din care am citat mai sus), poeziile Imn, Imn copilăriei. Bravul soldat Svejk, Tatălui meu, Șantier iama sau tk/tmeofie de iarnă sint poezii izbutite. Tată- lui mea e un portret aburit de nostalgic și de-o certă putere evocatoare: „Cu ochii al- 92 Ctrl* >rcvi»1<* baștri, bat rin tinichigiu, / reparind acoperișu- rile lumii / prin care se mai vede cite-o stea". Dumitru Mureșan, de asemenea bine repre- zentat in această carte, aduce în poeziile sale lumea apelor șl a pescarilor între care tră- iește. Versul lui parc a fi de-o structură mai reflexivă, care-1 prinde. Ca și la Vasile Petre Bați, simți prezența unui univers, a unor oameni, a unor preocupări anumite. Ne-au plăcut : Nebuloasa Crabului, Razclm, Frumu- sețea /ieștilor (cu un final excelent). Furtuna, Imn. Primăvara 196-1. Cităm din ultima: Snopi de liliac, izbucniți, / izbucni fi, izbucniți / pină și in mi/texul apelor / cutreerate de pup- lele albastre f ale mor/itor, Spulberați-vă / floa- rea măruntă pe bancul / pe care-an poposit pelicanii" etc. Dumitru Mureșan mi se pare a avea toate Condițiile pentru a realiza poezia cea auten- tică desprea lumea miraculoasă și aspră a pescarilor. „i-a marginea nopții fornăie Caii / In ținutul acesta cu tacuri prelungi / din nou nm simțit astăzi aproape / liniștea și frumuse- țea / E-n schimb 0 mișcare grozavă / de lu- mină, acolo, departe / pe-ntinderea muții de Im uri„imprașliindu-se jur împrejur / razele lunii sar din ape" (Razetm), Uneori retoris- mul, alteori asceza unor pasaje izolate, minea- ză unele poeme. Ne-au mai plăcut: Octavian Georgescu (Februarie, anul '33), Aurora Conțescu (Con- valescență). Ion lancu Lefter (Veghe la Peri- prava), Sanda Ghinea (Afuzeu marin). Dintre numen tasele debuturi se remarcă Ion Busiiigcanu (eu Poetul) și hm Mihai Fi- lipescu (Inserare și Aid străbat drumuri). Xicolae Motoc, Elena Popescu, Marcel Pă- ruș par a fi prea slabi pentru a nu le tran- scrie aici numele la capitolul deficitar. Proza, mai puțin bogată și la un nivel mai scăzut, se bucură de contribuția lui Ștefan Cismariu și Marin Purumbescu, care sc de- tașează printr-o ținută literară și a debutan- tului (îr> proză) Vasile Petre Fati a cărui schița Casa de lingă marea albastră desco- peră un condei foarte înzestrat și pentru scrie- rile epice. Dialoguri de pe malul mării este un succes important ai tinerilor scriitori dobrogeni, E o carte care demonstrează o activitate literară nu lipsită de unele rezultate certe. E o carte care trasează mai sigur profilul cîtwva ti- neri poeți și prozatori talentați, ANGHEL nVMBRÂVKAXU C>r|l-r**hic 93 miniaturi critice PREMIILE LITERARE lat începutul acestui an au fost decernatr premiile litera- re ale Uniunii Scriitorilor ntcler re alcătuiesc țesătura narațiunii, de valabilitate rea- listă. Subț crea dimensiunii ac- tive (urmează o serie de acu- zații a căror frumusețe siluita de subordonatele numeroase si chinuite, n-o mal dăm tn iveală Încă o dată din I ns# de spațiu ... fac din el (Ștefan Corbu n.n.) in ciuda spațiului masiv ce i se acordă, un per- sonaj neizbutit (s.n.J. De ce ți-o fl modificat atu de repede pdrerHe Aurel Mar- tin T c. ungureanu DESPRE O RUBRICA DE COLOCVII Din ce fn ce mai prvrxru- patd fn a-șl acoperi subtitlul ..revistă dc culturA dnemaro- grafied", revista Cinema nr, W1MI ne-a oferit cîteva tudrl de ari fu dine fuste, eonv.wl- foare. Am aminti in acest sens articolul de fond al numdrului, eare pune dteva dintre cel# mal irasrmndtp probleme aC‘ tuale ale perioadei pe care o parcurgă fn prezent clnemaro- grafla românească. Subscriem p/intre altele, fa necesita rea fnfdrirH tematice de actuama- te, fn înțelesul sfrtet al cuvin- tutui, șl la /a/n.țirea In acest scop a celor mal bune for- te Qrtlitlce ale studiourilor noastre. Oarecum, pe aceeași linie mer<> și flrirro.'ele de atitudine de la rubrica ifo bunâ inspira- ție a redacției) Colocviu, In ca- re se dezbat probleme ariijfNf’e fundamentate ale fU n dut Casa netertnknai&. una din ul- timele produept de actualffafe. Ca In price discuție care respectd opiniile sint In con- tradictoHu. ineercind sd elu- cideze cit mat subs ton f lat chestiunea. Dar din nefericire sint eu totul cont radiatorii - unit Mudlnd fără rezerve, cei- lalft nealnd totul, de aseme- nea fdrri rezerce. Incit bietu- lui cititor li va fi greu sd-st formare o pdrere de/inirlvd. Aceasta ne-a ridicat urmd- toarca Întrebare ■ cine are dreptate ? Am vdzue jf noi filmul și consideram cd «zistd jl ajrpccte carp meritau a fi relevate ea Izbutite. Dar daed inițiem o discuți de acest gen. tiu putem proceda ca in celebra enrcdotd Fn eare toți aveau dreptate șl .. . niciunul. Ni ie pare neccsard pentru o rubrfed de Colocvii, și o con- duzle d‘n partea redacției cu un cutdnt competent, ca^m, echilibrat. In mdsurd sd dea cititorului o pcr.rpecticd cit mai JuăW in probrema discu- totd, ftlndcd yeni vorba de cititor de ce nu am apel* si ta contribuția tul fa susținerea rubricii Colocviu 7 m. șcrbfincscu REMINISCENȚE SAU COINCIDENȚE?... Se Inrlmptd, de multe orf, ca «numite Idei. însușite din obișnuita lecturd, xd rdmind In subconșiientuf nostru, pen- tru ca apoi «a ia^a to hvrtd, uitind de autorul tor șt ld?rfn- du-ne impresia ed ne aparțin, fn literatura asemenea re- minixcențe duc clteodate fa parafrazare, creindu-ne ilu:fa origina litdții. Cred cd es*e unanim r’cu- noscutd posibilitatea unul a- semenea mecanism. numai aslfer exprieindu-se faptele pe eare le relatdm In cete ce urmeazd, fn revista Luceafărul" nr. 1 din 2 Ianuarie l$«j a- preciatul dramaturg AUREL EARANGA puWicd următoa- rea : Mtni*luri critice 95 fabula eocă Mere zarvă -fi popor Au Idiot viciul gras Fiindcă i-a Inton accs' Fiul lor risipitor. Doar In staul sul o vacă ZndbHatd șt posacă : — ..S-a întors ai lor In fine, ți-a pleoat al mai. E bine?" (Ce macabră fnrfmplare Miel măcar MORALA n-are). Incontestabil că fabula ci- tata este o rea'izare meritorie, insă li reproșăm lipsa de ori- ginalitate, idcca /tind împru- mutata dlntr-un catren fran- cez, al cdrui autor este «mo- rarul TRISTAN BERNARD șl care tn traducerea Iui Ml hnea Vinfu (N. Vdtdmanu) este pu- blicat in revista „Epigrama" nr. i dfn dec. 1»M, pag. S : întoarcerea fiului risipitor Tăiau vlfetul cel mai pro» ; și Borul Ospățului pricind, vaca-fi zicea : — Sint veseli că șl-au regăsit odorul Șl d-oia-n/ungh'e odrasla tnea f Surprins de aceasta coinci- denta. un epigramist anonim a intervenit cu următorul catren : Nu-l mal plingetf In zadar, Că s-aude acum tatanga ; £ ridul lui Berna rd, Co'o-n staul Ia .., Baranpa. tn același număr din „Lu- ceafărul" dramaturgul AUREL BARANGA publied fi urmă- toarea : FABULA PLASTICA Cuiul unul tablou Dinfr-o galerie Spuse Intr-o seară pașnicului de muzeu : - „E1, te-al încredințat, bddie cit de celebru sint eu ți ce lume înaintea mea In- tfrzle 7“ La care ptnza pictati, Un imens panou, Tăcu siderală ; Rămăsese tablou. Afl fl dorit un răspuns O replică drastică ? Socot că-i deajuns Că MORALA e plastică. Șl dc data aceasta se pare cd ne găsim fn fafa unei re- mlnlscentm intrudt cu dreva luni In urmă RODICA T, FLOREA a publicat un catren eu aceeași iernă („Urzica" nr, s din » apr, IMd/ : Cuiul ce finea pictura Se-nfoia-n perete grav ; - Toată lumea cască gura Să mă vadă. Sint grozav ! Acelați epigramist anonim a finul sd /aed următoarea completare, adresară ; Dramaturgului A. Baranga Parc fata Indignată. Cind il ciupești din umor $4 1(1 ripostează-ndată ; - „Fii cuminte, Cristo/or j" Continulnd a examina me- canismul descris, păci ni in revista „Gazeta literară" nr. 1 din 1 ianuarie istts o epigramă apărută sub semnătura redu- tabilului epigramist TUDOR MA1NESCU ; Dialog — Prea mult scrie maestrul poate Confi^cind o rubrică ,' — Dar te-nșeli profund con- frate. El nu scrie, publică. Ideea epigrama tlcă sau poanta d n catrenul Iul Tudor Mdtnescu apare cu mult in urmă tntr-una din epigramele scrise de N. 1ORGA Rdspunztnd la o anchetă, epigramistul Const. Rlutef fa- ce următoarea recomandare : -Cercetătorul obiectiv i-ar cădea să nu uite putinele „epigrame publicate de d. prof. N. lorga. printre care se găsețte ..cea închinată unui seriilor. îmi aduc aminte nu- mai ultimul cer* ; ..Ei nu scrie, publică." Oare Consi. Riulef sd fl făcut o confuzie ? Catrenul, la care «e referea, sd fi aparftnut |u| Tudor Mdlnescu șl numai d.'ntr-o eroare să fl fi atri- buit Iul IV. lorga T Nu credem in plauzibilita- tea unei asemenea ipoteze deoarece tn aed timp Tudor Mdlnescu era unul din colabo- ratorii permanenfi al revistei „Epigrama" șt desigur S-ar fi mixat, reacționind In consc- dnfd. Dar tocmai tăcerea sa ne îndreptățește sd ne formulăm convingerea că Const. Rlulet nu a comis nici o eroare. Jn literatura umoristică asemenea reminiscențe sau coincidente apar destul de frecvent. Cităm două epitafuri. — un distlb și un catren - tn care se exploatează acreați idee eptgramaiicd. primul aparși- nlnd tul ȘTEFAN IVANOV1CI- TERENTIV. iar cel de al doi- lea fratelui său SOFRONIE IOV ANOVICl : Pe mormlniui unul avar Nu-l mal pUngeți c-a murit, Fttngefi-l că n-a trăit („Epigrama" nr. I din dec. in», pag. 12) Pe mormintul unui avar Dumnezeu să-i ierte Șt să-l odihnească. N-a volt să moară Dar nici să trăiască. („Epigrama” nr. 6 d!n mal 1(3». pap. ») Idei identice apar chiar șl In opera unor scriitori univer- sali. Așa de exemplu VOLTAIRe a scris o epigramă celebră .- L’aulre )our dans un i-alion Un serpent ploua Jean FrCron. PensVz VOU* ce qu'll arrtva ? Ce ful le serpeni qui crăvu I... Dar cu peste două mii de ani Fn urmă poetul grec DKMODOCUS a scris o epi- gramă asemănătoare, care fi- gurează tn vestita ontologie a Iul Plaudtus și care In ira- ducerea lut Mihnea vlntu, sună astfel Un copadoian odată Fiind de-o viperă muțeai Reptila a murit îndată Sorbind un slnge-nveninat. („Epigrama" nr, S. din. mai D3S. pag. le}. Ce concluzii putem trage din exemplificările de mai su» ? Personal credem că este vorba ifau de unele reminis- cențe, prelucrate inrr-o nouă formă, sau de simple coinci- dente. De altfel coincidentele pot apare nu numai fn literatură, ci șl In științele pozitive. Oare Boglc și Marloztc nu au descoperii concomitent șt fn tocuri diferite cunoscuta lege a fizicii care te poartă numele ? ian L mloc 96 Miniaturi critice COMITETUL DE REDACȚIE ION ARIEȘANU, NICOLAE C10BANU, ANGHEL DUMBRAVEANU (secretar general dc redac(ie), AL. JEBELEANU (redactor șef), ANDREI A. LILLIN ★ Coperta de PuJu Rînjea ★ Lei 7.— Redacția: Timlț&ara Piața V Roși IA nr. 3. Telefon 12020 Administrația ; Btrcurețti $os. Klsdefi nr. 10 Manuscrisele ți orice corespondență scrise dtet pe o singură parte ■ htrtiel. cu indlcatM adresei «ude a eirpedl" torului, se trimit pe adresa redacției Manuscrisele nepubticate nu se restituie Tiparul executai sub comanda nr. 1186 1* întreprinderea PotlgraJlcă „Banat" •tr. Tipografilor 7, Timișoara — R P R