orizont REVISTA A UNIUNII SCRIITORILOR DIN REPUBLICA SOCIALISTA ROMÂNIA Timișoara j CUPRINSUL MARCEL BRESLA^L : Itinerar binute.n ....... r .. t ... ■ WCMV BLAGA: Clei dopului bote , ................................ r. VOICULE5CU : Dineolo 4c etern .......................................................... ION UNEA: Socrii........................................... HORI A FURTUNA: Curiniele .................................................................. ANDREI A. IALIJN: Pweul devenind în felul acesta chiar simbolul expansiunii elenistice. Intr-o singură privință confruntarea intelectuală intre Aristotel și Alexandru pare a nu fi adus rezultatele scontate. în ciuda străduințelor educative ale lui Aristotel, în fața particularismului grecesc, Alexandru cămine „macedonean*. încă Filip a cerut symachiei grecești să-l recunoască hegemon. După uciderea sa in 338 î.e.n.. Atena și Theba manifestă dorința de a scutura jugul incomod. Acțiunii* lui Alexandru împotriva Complotiștilor, a rivalilor și a orașelor răzvrătite sînt fulge- rătoare. Tribalii și Geții, apoi Iliril, tind pe rind, îi cunosc minia ; Theba este luata cu asalt iar reprimările sînt îngrozitoare: orașul e culcat la pămint și locuitorii vinduțl ca sclavi. Atena scapă după ce răstoarnă de la conducere căpeteniile parti dului pro-persan, adoptînd totodată și o politică elastică de integrare în statutul prevăzut do Alexandru, ceea ce are ca urmare, pe de o parte, înflorirea ei economică, pe de altă parte, cu bunăstarea crescîndă, un curs mai profan in cultura ei. Astfel în noul teatru dc piatră care se construiește acum sub Acropolă cultul lui Dionysos, în ciuda venerației apiwtpe romantice față dc tradițiile marei tragedii, este din c* In ce mai mult eclipsat do producția în masă a noii tragedii și comedii cu aplecare spre o concepție mai individualistă, despre care, totuși, din lipsa textelor nu ne putem crea o imagine fidelă și clară. Cert este doar că Philemon și Menandru, cei nu de seamă autori comici ai epocii, au fost entuziaști ai lui Euripide, pe care Aristotel in Poetica (XIII), foarte semnificativ, îl consideră „a fi cel mai tragic dintre poeți", in timp re Aristofan în Arooștele (v. 809) dimpotrivă ii numește „autor de o zF. De bună seamă, ambele calificative nu sint întimplătoare. In orice caz, în con- cepția lui Aristotel „a fi cel mai tragic dintre poeți" înseamnă ..a fi cel mai boga’ în situații patetice" — ceea ce corespunde întru totul specificului tragediei lui Euripide, precum o arată și Fricdrich Nietzsche in Geneza tragediei din demonta muzicii (cap. 12), in care, ajutat de perspectiva critică a două milenii, trasează o paralelă sugestivă între Socrate șl Euripide pe baza atitudinii lor similare, ostil, entuziasmului dionysiac, in locul căruia optează pentru „frumusețe și adevăr" ct fapte ale conștiinței apollinice. Aristofan, dimpotrivă, s-a considerat totdeauna un ..purificator al țării care asemenea Iui Ileracle se opune răului" (Viespile, v. 1043^ rău pe care-l identifică cu filozofia socratică, despre care în ,Vorii ne dă cu neli- mitată libertate interpretativă o imagine cu totul personală, fantastic de deformată, totuși nu fură ca noi să-i putem găsi explicația în spiritul tradiționalist atenian a partidei anti-macedoniene. Vedem, deci, cum in judecățile citate mai sus despre arta lui Euripide se confruntă două lumi și două ideologii : Aristotel ca exponen* al noului curs realist în gindirea ateniană, pentru care adevărata substanță est* realitatea lucrurilor, așa cunt ele există de fapt, subliniind patetismul devenirii Ic. ea maximă posibilitate a realizării lor individuale : Aristofan, dimpotrivă, luptîrd ca exponent al tradiționalei viziuni mitice despre lume pentru o artă transmomei- tană, esențializată. a ordine! în sine a lucrurilor. Și poate nu e greșit dacă in con- tinuare, înainte dc a trece la analiza ideilor estetice de bază din Poetica lui Aristotel. încercăm o scurtă recapitulare a unor date despre originea tragediei grecești. In capitolul IV al Poeticei, Aristotel subliniază că la origine „poezia tragici era tm simplu cor de satiri". Anterior arăta că „mulțumită îndrumătorilor corulu de ditirambi (...) tragedia .t-a desăvirfit puțin cite puțin, pe măsura dezvoltării fiecărui nou clement dezvăluit fn ea, pină tind, după multe prefaceri, găsindu-fi firea adevărată, a încetat să se mai transforme"s) — punct de vedere istorico- finalist care corespunde teleologici din gindirea sa in care se distinge totdeauna între un „principiu" (arche) sau punct de plecare al mișcării unui lucru, „cauza" lui sau natura imanentă din care e făcut, „puterea" lucrului, prin care se înțelege posibilitatea lui fizică-matorială. ,.act“ sau realizarea lucrului și, în sfîrșit. „substanța’ *> Pe de alta part*, fn jurul «mtlnl W) re-n., fa Tn^lia h Candbara «o naște o arii Rrcco bu-itlhiDU M, Stadii* !■» Fmu H r |. Ba* hltiafrr. V GrUn^^drl, A. K. Co> ittwwaay,, HX’. W. Tam*. în car*- * Wâanl de- itmr-nwt sliltttitt «peciile* plasticei dinunlre-ari concepția spațiali a artei ptaatlw indiene. •) W. W. Aa^Hihrliehr* Ixvîkon drr ^ricrh. nmj r5m. MyiholoRle, vel. I, «I. 1145 ei. veți «i tir-im ni itwf. In r**. Uit III. j IVSTi. p. 113. •) M. Pippidl, p. 10 Studii lui*), Disocierile, in cadrul acestui sistem, pot fi deci dintre cele mai subtile, per- mițind o analiză multilaterală a fenomenului „tragedie" — analiză care lotuși Lip- sește. Doar intr-o singură direcție, și anume studiind efectul tragediei, Aristotel a ajuns să dezvăluie cu calitatea afectele trezite de acțiunea tragică zonele mal intime ale genului, toate celelalte precizări cu privire la funcția subiectului și a alcătuirii sale, la roiul caracterelor etc. răminînd, din cauza principiului definitoriu al artei ca imitație — principiu profund greșit și cu urmări grave pentru cunoaște- rea estetică pinâ aproape de zilele noastre — la limitele superioare ale unor aproxi- mații empirice abia depășite. A fost poezia tragică la origine un simplu cor de satiri ? Iată o întrebare la care, in decursul ultimelor decenii, s-au dat răspunsuri diferite ). în orice caz derivațiile etimologice ale termenului „tragedie" de la „tragos" : Jap, pe baza faptu- lui că „corul de satiri'* ar fi fost îmbrăcat în piei de țap, la fel ca și apropierea nu mai puțin romantică a termenului „tragedie" de cuvintele „trahis" : auster, aspru, sublim și de „ode" : cin tare, apar astăzi mai mult decît problematice, deși ecuația satir : tragos pare suficient de bine fondată, pe de o parte de un vers al lui Eschîi (Prometăeu, 202), pe de altă parte de unele resturi iconografice ale templului atic inchinat lui Dionysos, căci in primul rînd legătura istorică între zeul Dionysos și corul de satiri ca formă primitivă a tragediei, ținind exclusiv de cultul său, este astăzi controversată. In nici un caz nu se mai poate vorbi de o legătură simplă, firească, originară, cum la fel nu se poate vorbi de o evoluție lineară de la ditiramb la tragedie, indiferent cile trepte intermediare am admite, căci in realitatea lor istorică atit evoluția cultului lui Dionysos, cit și jocurile atice cu caracter tragic și satiric au parcurs un drum îndelungat, sinuos, mult accidentat și uneori independent unul de altul, asimilind în decursul secolelor din variate izvoare tot ce a putut contribui la măreția și popularitatea lor. In același timp, tendința congenitală a elinului de a nu lăsa nimic neexplicat, a dus cu mult înaintea lui Euhemeros la raționalizarea tuturor miturilor, in sprijinul căreia chiar și spiritele cele mai de seamă ale lumii eline au creat de multe ori etimologii numai prea hazardate. Cităm printre acestea doar etimologia fantezistă pe care o sugerează Euripide în tiacchantele. cind în strofa care cîntă nașterea lui Dionysos, pe lingă cele două nume tradiționale : Dlțhyrambos și Dionysos, cu care-î denumește tatăl său zămisli tor, Zeus, poetul ci- tează și epitetul „dithyros" : jAt de două părți. de o vădită asonanță cu numele prim amintit, și prin care se relevă mitul includerii lui Dionysos în coapsa lui Zeus, după ee marna sa Semele, ce-1 purta încă sub inimă, a fost mistuită de focul năprasnic al olimpicului său iubit. Toate acestea, insă, intervin, după cum se vede, târziu, la capă- tul unui proces complex de asimilare treptată a numeroase motive mitice și cultice de către mitul originar chtonian al lui Dionysos, cit și de exegeza lui, fie poetică, fie istorico-filozofică, în climate spirituale mult avansate față de vechea mentalitate magică prin care i-a fost consacrată adorația, cind ne-am putea aștepta la mai multă luciditate din partea unui raționalist de talia lui Euripide. Aristotel fși scria Poetica la circa două sute de ani după instituirea la Atena a concursurilor dramatice în cinstea lui Dionysos, ce au marcat așazicînd punctul culminant in desfășurarea cultului său, intr-un timp cind procesul de cristalizare a mitului său, început cu imigrația frîgienilor in Asia Mică, unde și-au identificat zeii proprii cu zei localnici, a fost aproape cu desăvirșire încheiat. Procesul acesta im- plici desigur multe detalii necunoscute. Totuși, fără caracterul profund chtonian al lui Dionysos-Sabazios din vechea Tracie originară pe de o parte, al lui Attls-Tammuz din spațiu] cultural cuprins între Pontul Euxin și Golful Persic pe de altă parte, asimilarea intre cei doi zei și nașterea formei superioare a mitului Iul Dionysos n-ar fi fost posibilă. Tot în Frigia i s-a alăturat lui Dionysos ca animal sacru Icul, pe care unii cercetători (îndeosebi Fr. Cumont) cred că-1 pot identifica cu animalul totemic strâoriginar al ținuturilor lidice și frigicc. ȘI tot în noua sa patrie. Dionysos a de- venit și zeul protector al viței de vie, atrăgînd asupra sa atributele unor alțî zei indigeni, despre cultul cărora povestesc reliefurile hitite cu inscripții hieroglifice. •I 'frOroM; Mi-niUma ' l l A II UHAi [II 1044 b ii ZI l«S b). ’) Vfai WilMm SeAmU; Geiu'hlclile dor Grleacblicbcn Lifantur, in Bandbucb der AlitrtunwwiutMtboft. VII, li'Zd^h P- 36 îi V.. eu un iparal do nule copierilor rte bogat, retp. p. 775 ti u, cu prlviie 1* lucrarea „SiukoMm, tTmetwichungerk eu poem nrtit Celiali der ut. Tragidie* de H'- Krcui CenerOMi tu privirii* pcTîpeciieelor pe cate Ic derdiidr a«epra corelației Intre nllurilo tragice precocii fi tragedia gread cart lucrarea „Aapcetea 1* Trilogie chec Kaehyle* de cercclâturul rumân .M, .tari®, in Studii clasice VI (19011, p, 25 ți u. Studii 1 1 reprezentând scene de libație, in care apare iu iuța zeilor o figura fementnă țtttind in mîna ditaptă un pahar fără picior, numit GAI„ care atesta folosirea vinului tu ritualuri orgiastice ale popoarelor mîcrasialice. în noua sa calitate de zeu protectoi al viței de vie, Dionjsos a invadat Peninsula Balcanici, săpunindu-și-o. Grecii îl cunosc inea in timpul genezei epopeclor homerice®). Celebra ceașcă a lui Exekias, 0 Capodopmă a ceramicei grecești din secolul VI î.e.n,, il arată venind pe mare, sin- gur intr-o barcă, cu vintul umilind vela albă, strălucitoare, cu un vrej de vită bogat tn Struguri alături de catarg și cu delfini jucăuși in jurul ambarcațiuniic). Singură- tatea zeului simbolizează puterea sa nelimitată, care ulterior, la Atena, îi va asigura epitelele : eleutheios ; eliberator, katharslos : curățjtor, lysîos : dezlegătorul de griji ți nwilicldos: imbl iubitor, mingiietor. Cinci vase ateniene cu figuri negre de Iz începutul secolului V î.e.n, descriu diferite etape ale unei procesiuni festive închinate lui. Se remarcă mersul avintat. entuziasmul generai al part ic. prinți lor. In miezul procesiunii : un car naval eu doi satiri care cîntă din flautul dublu ; intre ei. zeul : fie o statuie, fie un actor fără tnască ; deasupra, plutind in aer. vrejuri de viță de vie. In Poetica sa, Aristotel uită să reiese caracterul celtic al ditirambului. Să putem identifica tn aceasta, oare, un început de critică față de acele concepții care leagă Originea tragediei grecești de cultul popular al lui Dionysos? Punem întrebarea, fiindcă tăcerea sub care marele Staglrit trece problema culțică a ditirambului este izbitoare. Și ]a fel de izbitoarea e neatenția cînd îl analizează pe Euripide, scăpând ocazia de a confrunta teoria sa proprie cu privire la feluritele chipuri de a stîrni emoția tragică, respectiv succedaneul ei imediat: „curățitea" spectatorului de „ase- menea patimi" ca ale eroilor tragici, cu epitetul „katharslos" : curățitor, a! lui Dionysos. Sau, poate, Aristotel in toate acestea s-a ghidat după postulatul cu pri- vire la științele exacte, expus in Metafizica sa (A II), de a stabili „principiile" ce stau la baza fenomenelor — țintă pe care o putea atinge mai si ur dacă ocolea orice polemică cu reprezentanții concepțiilor conservatoare, mistico-magice ? In cazul acesta trebuie efi a avut parte de elevi cu o mentalitate pură, vrednică de invidiat. Schi^nd în timpul lecturii Poeticei lui Aristotel in noua traducere comentată a acad, D. M. Pippidi cele citeva probleme din paginile de față, ne-am simțit mereu îmboldiți de a arunca măcar in trecăt privirea și in traducerile frumoase din autorii clasici care în vremea din urmă au fost puse de către editurile noastre la dispoziția publicului mare. ANDREf A, ULLIN •) V«J JliWa. VL tso «i u.; XIV, J»; XXII, MO il Odiurw. Xi. M*l kX*V. **««• Hpwțtc In Odimia IX 197 ți o* •} £>»m< âtacAev r CtXtiuBclj® VuenoMluei, ed. 2. 1921, p. 131. w 12 Smdii ORIZONT LIRIC B A C O V I A vint doar un cintăref, nimic altceva... Sini aîîta de sfios de parcă razele lunii ar sparge oglinda sufletului num. Tresar la cel mai simplu șuier de vint ; >nâ topesc in cea mai subtilă aromă ; mă strecor printre oameni cu pleoapele-n jos fi mă pierd ca apa sorbită de pietrele urse. Nici cintecele mele nu-s gureșe; sînt atil de întomnate fi de sfioase, atila de tăcut-murmuitoare, incit trebuiesc șoptite la ureche. PAVUL HELLU (JdlviiL linii 13 RITUAL 4 Hm îngropat sub geana lui Brumar, In cald cernoziom, ca o dimie, Boabe de forma lacrimei Cu impecabilă euritmie. Ritual străbun cu verigile trecute prin timp Am așezat în leagăn auria lacrimă de soare Și cu troienele iernii am acoperit-o De suflarea gerului, pustiitoare. Zăcămîntul nu le va fi claustrat Ca sub piatra criptelor de Ungă Nil ; Din noaptea faraonilor iși vor trece prin bruși Somnoroase brațe de copil. Se vor trezi — un tău de ape verzi, Invălurat domol pînă-n hotar Cind pe ținut, stăpină, primăvara, Le va striga din turnul ei solar, vf.Atcp ut UNA L I P A OPRITĂ ^ind tu rămîi cu mîinile-nchingate. Pe fruntea mea ca pe un vas de foc, Mă micșorez dinspre maturitate Spre fericirea vîrstelor de șoc. E poate fericirea tăiată pe cristale, Netulburată-n adincimea ei, închipuind în coasta vieții tale Un diamant pe arcuri de scintei. Nedialectic sufăr să dureze Oprirea, suspendarea, amînarea. Ca unghiul bun ai unei după-amieze Ce și-i dispută soarele și marea. ILIE CONSTANTIN 14 C U P O E M AMFORE M î intrat cu pași ușori de petale moi și adinei, Cu ochii verzi mirați oriental... Ap fi crezut că ești vreo statuie dintre cele Ascunse de meșteri in mare, demult, Să nu le vadă nimeni, nicicind, Dar abia te-ai mișcat și subțioara ta de arbor tinăr M-a amețit c-o mireasmă sălbatică. Păru-ți curgea spre mine pe umeri și-am vrut Să-l opresc cu privirea, mai sus De miracolul pur de fructă necoaptă. Nu te-ai retras de sub palmele mele bolnave de tine Și-ai înțeles că-ți voi lua șoldurile Ca pe-o amforă tristă, că le voi închina Zilelor mele, iar buzele-mi matur însetate Vor urca încet de la glezne, ca un susur, Vor spune taine-ngropate în mine genunchilor Și piersicii coapte sub frunze, ascuns, Lăudind pururi pămintui și soarele, Consacrindu-ți, ca pe mirodenii, poemele Scrise ziua și noaptea sub icoana surîsului tău .,, Ai intrat cu pași ușori de petale moi și adinei Cu ochii verzi mirați oriental Și fără să-mi spui vreun cuvînt, asemeni himerelor, M-ai dus lingă mare, ca-ntr-0 veche legendă, Să bem soare și cer, dezbrăcați de neliniști. ., ANGHEL DUMBRĂVEANU SONET DIONISIAC (Lu vinul, precum cîntul, iubirea-mi s-a legat. In sînge și-n arome i se reflectă părul, Pe funduri de pocale năsprește adevărul fn murmur de culori. Extaz multiplicat. N-azvîrl un strop în mare, în joc, ca Valery. Dulceața pritocită, subtilă, din butoaie, Prefer să te-nfășoare cu văluri fumurii, Fantasme dănțuiască nebune prin odaie ! Orix ■ hrk 15 Tăria-i ne desparte sau ne-mpletește gindul, în mările din sînge-aburind tulburător Cotnarul cu iluzii și-nvîrtoșat burgundul. Momească Dionisos și pat imi și contraste ! Ridică sus paharul! Gîtlejurile noastre Cer durului metal să fie curgător. AL. JEBELEAyV C î T E Ț|. AM SPU S... Cite ți-am spus, cite (i-am ^piu, cuvinte adevărate ori false, ce importantă mai are, dacă ar fi avut trup aș fi zidit cu ele un nou univers, cu toate cele șapte minuni, cuvinte necesare ca plinea și aerul, cuvinte adevărate ori false, ce importanță mai are ! Toate se nășteau încă o dată și încă o dată in jurul ochilor tăi, in jurul glasului tău, și te purtau pe aripa lor sîngerîndă, în hamacul lor de mătase, ca pe-o veveriță, ca pe un rîs de copil aruncat dintr-un braț in altul peste prăpastia care desparte cei doi părinți. Cite ți-am spus, cite ți-am spus cuvinte pe jumătate rostite, cuvinte obscure, cuvinte — răspîntii. cuvinte clare ca apa de munte, ca t rilurile privighetorii, agitîndu-mi mereu miinile și lucrurile dimprejur, agitind spațiul pină la țipătul soarelui, pină la furtună, numai chipul adevărat să-mi ascund, numai inima alergînd pe-o elipsă nebună ! VASILE WCOLESC'f PASĂRE, CUPRINDE-MĂ-N C U V î N T U L . . ic e timpul de condei, flacăra se clatină tîrzie, șirurile aleargă, șir de miei pe cîmpia vîrstelor, cimpie. ChU-Ml* Ihfr 16 Cineva cu praștia pe prund îmi azvîrle vorba printre vrăbii ca un David straniu de profund despărțit de Goliați și săbii. Numai miez de pasăre e-u cer — timpi a cum mi-o bate, cum mi-o bate r mic e timpul; timpul mi-l tot cer fie chiar din noapte jumătate. Degetele-mi umblă pe copaci după clapele albastru încrustate ; fag ai fost, mesteacăn, să nu tac? sugrumat de vint pe inserate. Degetele-mi umblă, suie vintul pină-n vîrf, și-n pietrele rotunde . pasâre, cuprinde-mă-n cuvintui ce mă strigă și nu-i pot răspunde. PLATOU PARDĂU G I N D U R I LA ORA OPT / ol felul, mărturisesc, tot felul de stafii ale frunzelor din primăvara trecută mi-au venit in vizită strecurindu-se prin inelul pe care tocmai voiam să-l cumpăr. Una mi-a spus; „Pari îndrăgostit, pari mai înalt, mai iute de picior !(i Alta mi-a spus : „Ai un fel de neliniște, care tulbură vinul în pahare și-l înegrește 1“ Alta mi-a spus : „Nu pot face nimic pentru tine pînă cind tu însuți n-ai să fii o stafie de frunză .'w A^ezafi-v5, pentru numele bunului Dumnezeu, le-am zis. Așezați-vă, fiecare, pe cite-un deget SÎnteți invitatele mele. Fiți bine venite ’ NKtflTĂ stAneSCU Ort/i«F Urii. 17 CANA DE LUT * e-am băut dintr-o firavă cană de lut cu mărgăritarele viței de vie Toamna umbla prin insulă și erau aripi galbene peste obraji. Semănai cu nisipul din munții tuturor. Vorbeam cu peșterile săpate de cornul lunii in ochii tăi și jos aproape de golf vintul, aproape de golf, hohotea din alămuri. Atunci, te-am adunat intr-o firavă cană de lut te-am băut pină dimineața. PIMITRIE STEI Aftt D E P E VREMEA FILMULUI MUT gîtuiți de emoție. hi sală e miros de tutun și carbid. Lovim puternic din palme, deodată lumina se stinge și ușile se închid. Pe pinza ca o batistei uriașei de doliu apar maimuțe, lei, rinoceri, admirăm piramidele grave și faraonii dezgropați din tăceri. După pauza de zece minute vasul Titanic se seufundă-n ocean in timp ce orchestra adunată pe punte suflă din alămuri cu mare elan. Ni se arată și războiul cu burii, vedem explozii, arme, rîuri de singe. Ca fitilul aprins trece suspinul prin sala, Ungă tata cineva piinge. Ieșim cu felinarele in stradă, lacrimi ne curg intr-una pe fața. Nimeni nu vorbește pe drum. Florile salcâmului sînt stele de gheață. PETHE STOICA I* hnv ÎNTOARCEREA LUI U L I S S E L hinuital, purtat prin toate războaiele De peste toți anii, dar la număr numai zece, S-a întors in Ithaca fiindcă nu putea Să trăiască fără de dragoste, Cu miinile mînjite de slnge și blesteme Și cu frumosu-i trup derenit StUp de tortură. S-a mai întors fiindcă avea Și pentru cine și pentru ce să se-ntoarcă : în covorul Penelopei erau doar țesute CopHăria-i și adolescența, Prin care ar fi vrut să mai treacă o data Cu pas de fluture, cu pus de pasăre. Pe umăr cu arcul din lemn de alun, Cu tolba plină de săgeți cu vîrful bont, La șold cu spada tăiată din șindrila Păzitorului grădinii cu măslini. Și a trecut in întoarcere peste marea h'gee, Fiindcă voia să se spele de morți, Fiindcă voia să tragă la vîsle ia otgoane. Să-și obosească miinile oțetite de scuturi fntr-o muncă asemănătoare cu munca păminru/ui ; Și s-a întors chinuitul, ciuntit de riduri. Din toate războaiele, la ani numai zece. Să doarmă mult. începind cu apusul, Să trăiască mult, tncepind cu răsăritul, Să-și mingtie dinele orb, să-l ducă de zgarda, Să mănince împreună cu sofia bătrină. Să doarmă împreună cu soția bătrină. Să moară de adinei, de adinei bătrinețe, Să fie jelit de rude, de prietenii rămași. Și sd fie îngropat lu rădăcina măslinilor. Lingă păzitorul grădinii. GEOHG r SURI Orfaoal liric- 19 PLECĂRILE ABSURDE IErram întreg, aproape întreg, îmi lipsea numai puțin o mină cind fil- mul s-a sfîrșit, In sală s-a aprins lumina, iar eu mai stăteam înfipt în scaun, cu ochii abia închiși, și plîngeam. Nici nu-i prea frumos să plingi la film. Dar așa mi se-ntimplă, toi mai pling la cîte-un film care se termină prost și știu că nu-mi stă bine și ochii se-nroșesc după aceea. Atunci mă gindesc la ce nu s-a-nlîmplat dar putea să se-ntimple după ce am primii plicul — era un plic ieftin, nemarcat, dezlipit — după ce am rămas în ușă cu plicul în mină, după ce l-am citit o singură dată și nu tot și doar „cu noscut — prezentați la — 24 ore — marțială”. Vreau să-mi aduc aminte, asta și vreau, Dadada, am intrat în bucătărie și i-am spus „plec”, | „unde ?”, a-ntrebat și am dat din umeri pentru că habar n-aveam unde — „Să taci”, am rugat-o. Ea și tăcea, nici măcar nu plîngea. cum și tre- buia, se aplecase cit să deschidă dulapul. Pe urmă a întins fața de masă albă, cu floricele albastre în colțuri, „spală-te pe miini, pe față, piaptănă-te“. mi-a spus. Și mi-a dat să mănînc și am mincat, pentru prima dată am mincat singur, fără ei, în camera din față. Mă miram cum măninc, mă uitam la farfurie, furculiță, lingură, mă și miram cum mănînc. Mai știam că nici n-ar trebui să măninc, sau să mănînc puțin, sare și piine, adică deloc. Ea a stat lingă mine, pe pat, nu mă privea, știa Că eu nu pot minca privit, de aceea cred că privea fotografia bunicului de lingă oglindă. „Ce iei ** m-a-ntrebat și iar am tăcut, nu știam cc iau. „Vecina știe, al ei a plecat”. — „Și-a Și crăpat”, am vrut să-i spun, chiar i-am și spus, încet, i „a murit”. A dat din cap. „Dacă trăia el, nu te mai luau și pe tine”. „Și după mine ?“ Vroiam neapărat să plîng, mi-ar fi plăcut s-o văd plingînd in locul meu. O clipă chiar mi-a și plăcut. Dar ea n-a plîns, a strîns masa și a plecat în bucătărie. Pe urmă nu mai știu ce-am făcut, poate am stat și m-am gîndit ce să iau și am luat fotografiile. Mî-am schimbat hainele, am luat costumul bun, grifer, pantofii negri și batista cu monogramă. Cînd am vrut să plec, a venit tata, cum era el gras, și vesel de cele mai multe ori, pentru că nu i se-ntîmplase nimic important cit trăise singur și pe urmă cu noi. Ai întîrziat, mi-a spus, „șefule”, mi-a spus și știam că-i place să-mi spună așa, pentru că el era cizmar și eu eram băiatul lui, învățător, și, după cum credea, mai deștept decit grefierii. „Te-am așteptat”. „Pe mine ? școala nu te-așteaptă, e ca o femeie, școala sună, sună cling, cling și, gata, te-ai ars, dacă sună clopotul, și nu ești și te-ai ars cînd sună clopotul”. 20 îuliui NfKja : Plcclrile „Plec*4, i-am spus. „Pleacă, ce stai „Plec acolo**, i-am spus. Și i-am făcut semn mamei și după aceea am plecat. Pe stradă nu era nimeni, de aceea mi se și părea că toate casele pe lingă care treceam erau goale. Totuși l-am văzut pe unul în grădină, citea ziarul, ochelarii îi erau alunecați pe vîrful nasului, citea ziarul. Ani luat tramvaiul sau n-am luat tramvaiul ? S-ar putea să-l fi luat, cu toate că acum imi place să știu c-am mers pe jos, pină la școală. Chiar pot să spun cum am mers pe jos, cum am văzut o bătaie între un bărbat, alt bărbat și o femeie, cum mi se părea că era cald și nu era cald, ploua puțin, dar foarte puțin, cum plouă in septembrie. Cancelaria era goală, pe masă, acolo unde stăteam eu, era un bilet, directo- rul imi scria că vrea să ne intilnim mai devreme a doua zi. Mi-a și venit să rid, acolo unde plecam l-aș fi luat și pe el. De-altfel venisem degeaba, in clasă erau 8 copii și de ci m-am despărțit spunîndu-le „băieți, pentru mîine învățați înmulțirea cu 2". Și tot în clasă am înțeles pentru ce vroia să ne întîlnim directorul, cînd știa că pleacă înainte c-o noapte, înaintea mea a și plecat cu 3 ore și nu s-a-ntors. Eu spusesem „mîine**, fără să-mi dau scama, totul mi se-ntîmplase prea repede — și mă uitam la copii, vrînd să-i țin minte încă puțin de-atunci încolo. Trebuia să mă-ntilnesc la un colț de stradă, la un ceas, la patru, cu o fată, nu știam cum o cheamă, o cunoscusem cu o seară înainte, la o coadă, și nu mai țin minte cum era, pentru că a întârziat sau n-a venit cînd am așteptat-o. Și am intra în sala cinematografului dc-alături. Acolo era o plasatoare tânără, cu ea am și intrat, și am stat alături, și am sărutat-o și i-am dat întâlnire pentru a doua zi. Și cînd ne-am despărțit, nu se terminase filmul, m-a-ntrebat „Cînd pleci ?M și eu n-am putut să-i răspund și ea mi-a mai spus că în fiecare zi, din două în două ore ca cunoștea pe unul care pleacă. Și intră în sală cu acela și se sărută. Pentru că prietenul ei a plecat primul, înaintea tu- tui^»’, tot acolo. A vrut să mă sărute din nou, la ieșire, dar am îmbi'încit-o și am intrat într-o circiumă și am cerut băutură multă — multă, ca să beau și să fac ce-mi place. Acolo am stat cu un croitor și un bețiv, șî ei mă luau in brațe do cîte ori ciocneam paharele. Și urlau, — I-auzi ! I-auzi ! I-auzi, în timp ce un țigan isi freca arcușul pe o cutie nenorocită cîntînd pe nas. dar foarte pe nas. Mico, mico, mititicăo Fă lampa micăo Priponește-ți javrelclă Ridica-țî poalelele „Miine“ le-am spus și ălora, după aceea. Era seară, eu am plecat spre centru, mai aveam cîteva orc si nu știam ce să fac. pentru că niciodată nu făcusem ceva intr-un timp alît de scurt, chiar dacă trăim atît de puțin, cîteva zeci dc ani și numai în asemenea momente ne dăm seama de asta. Mă uitam la lume, strada era plină bărbați și femei — ei rideau, aveau chef de plimbare, se întâlneau, intrau in restaurante, în cinematografe, in casele lor — ea să petreacă bine sfirșitul unei zile care pentru mine era un sfîrșit și-atit. Plec, mă gîndeam, adică plec, îmi spuneam și nu eram sigur că și va trebui să plec chiar în noaptea aia cine știe unde — pină cînd. Plec, și ce ? ei se plimbă. rid, petrec și printre ei sînt sau vor fi unii care vor pleca azi-miine ca mine, pentru că și eu desigur am rîs ieri, cînd nu Iulian Xm. -m; nliwrde 21 știam nimic. Mi se părea curios că toii cei pe care-i vedeam nu erau mat altfel, mai triști, sau, în orice caz, mai ascunși cu plăcerile lor. E adevărat, erau și dintr-aceștia. erau, însă eu nu-i vedeam, așa cum nici ei nu mă vedeau, trecînd pe lingă mine, cu toate că ne căutam încă de-acum, ca să fim împreună. Noi, cei care plecam aiurea. Și pe lingă mine treceau femei care mă priveau, știam că inebunesc orice femeie in costumul meu grifei și m-am plimbat cu tramvaiul, și eram lingă două fete dintre care una era frumoasă și cealaltă deșteaptă. Și după ce am coborit, ele mi-au făcut cu mîna, ceea ce putea să-nsemne foarte bine că mă despart mereu de ceva, printre ele sînt sigur că era și o iubită. Și despărțirea mea de fiecare fe- i meie care mă privea cu ochi pisicești — rotunzi, și despărțirea mea era la fel cu altele, dintre logodnici și soți. Am băut din nou. nu știu de ce bar bații beau cînd sînt disperați, beau și nu uită, beau și tot plîng pe mesele | cîrciumilor : poate pentru că in ele ai voie să faci orice te taie capul, poate pentru că riști numai să treci foarte beat, beat ca un dine beat și nestăpîn pe lucrurile tale. N-am reușit niciodată să mă-mbăt, aș fi vrut să cad sub masă, să urlu ceva, să mă-mbăt ca s-adorm, să mă-mbăt și să uit ca un scaun fără memorie. Să nu mai plec. Nici atunci nu m-am îmbătat, dar după ce-am băut, am intrat într-o casă cu lumină la ușă, cu preș roșu de catifea, cu marchiză și perdele roșii, dc mătase roșie, la ferestre. M-am întors acasă. Pe drum m-a oprit un sticlete și mi-a cerut actele. Nici nu i le-am dat, l-am și înjurat pentru că era polițist și asta făcea ca el să mă-ntrebe cine sînt, oricum. „Pleci ?” m-a-ntrebat, și eu, „de unde dracu știi ?“ și el „știu” și cu „Du-ie diacului, lepră împuțită !“ și el „de- geaba, nu te iau, te iau alții, să te umple viermii”. Am vrut să-1 pleznesc și chiar puteam s-o și fac, dar a întins-o și. culmea, era burtos și crăcănat și fugea cu picioarele cruciș ca X-u], Acasă m-așteptau — „ți-am pus ce-ai nevoie” mi-a spus mama — „de ce-am nevoie ** m-am mirat. Ochii lui sclipeau, dar de fapt el nu înțelc gea nimic, nu înțelegea ce se-ntîmplă, pentru prima dată i se-ntîmpla ceva, lui. își ținu mîna tot timpul pe umărul meu — „nu pleca” îmi spuse și-i simțeam mina pe umărul meu, și mă incomoda și mă stinjenea, mă uluia, pentru că nu puteam să fac nimic cit timp el se ținea ca umbra cu mîna pe umărul meu — „Nu pleca îmi spune, te-ascund. te-ascund să nu te găsească”, și eu știam că n-are unde, că nu poate și că vroia doar să ne-amăgim, împreună, pentru cit rămăsesem. Mama tăcea, ea știa mai bine că plec, se rezemase de sobă. Și n-o vă usem pîn-atunci rezenundu-se. Mai era puțin. Și atunci i-am luat pe-amîn- doi de mină șî i-am împins pe ușă, încet, spunindu-le „culcați-vă acum, asta trebuie să faceți voi, n-are rost să mai stăm. Culcați-vă amîndoi, sting cu lumina aici și încui ușa mea și las cheia sub prag ca să o găsiți mîinc dimi- neață”. Și am plecat, și dnd am plecat am închis ușa. Și pe oglinda dulapu- lui am zgîriat ziua și anul. Și ei s-au culcat, o noapte sau cîteva n-au dormit după ce am plecat. /['IMN JVEAC5U 22 Iulian Plertril* *b»«rdr P E PLAJA PUSTIE • e plaja pustie, vintul zidea in nisip formele rămase in vară și peste mare pescărușii au început dansul furtunii. Eu ascultam sălbaticul țipăt plăsmuind undeva, departe, un naufrapiu, care-o sâ te-aducă la țărm cu frînghii legat de catarg. Ai să mă-ntrebi atunci, De nu sint cumva A f rodită ? și cum stăteam lingă mălinii sălbatici zu fruntea sprijinită-n genunchi eram ca o-ntrebare a verii rămasă pe plaja pustie WL1A ALEXANDRU V 0 R O N E Ț un echilibru al clopotelor, al revărsatului sunet de aur prin ierburi. ne ridicăm înalți, plimbindu-ne tăcuți cu voievozii de mină ca la o paradă după o izbindă-n bătaie .. . Meșterii au știut să răfuiască piatra și lemnul. oamenii le-au împrumutat pentru o clipă — uitate — ztmbefele lor $£ sfinții aii ieșit frumoși cu umerii lor inguști, de fecioară. înln Alrținixlru; l'r pUJ* piliți* 23 E un echilibru al clopotelor, al revărsatului sunet de aur prin ierburi, desigur, meșterii de la Voroneț au avut copii cu ochii albaștri i-au vrut sfinți, dar copiii se hirjonesc dăltuiți in piatră, adine, ncmaturizați încă, bucuroși că au ochii frumoși, de culoarea prieteniei, albastră ... ION CAdAHEAMU MÎNDRIA DE A FI COPAC Otnt cel mai tinăr copac dintre oameni! M-am născut in grădină. Și viețuiesc acolo. De mă trezesc, la o parte dau ramurile Ca să văd bine lumea. Cînd plec Cu mine iau vîntul și ploile. Le-arunc Ca pe niște păsări lungi să vestească Sosirea celui mai tinăr copac ... Am zis C-arunc inaintea-mi, prelung, Ploile-acelea fastuoase care De cite ori vor, improvizează îndată Cea mai mare comedie a spiritelor ... Pe urmă, Copac fiind, aș vrea să fiu prieten cu toate Curatele umbre cu Frenezia complicată a izvoarelor, cti Marile păduri nervoase și-acele Jivine nestăvilite, elastice. Care știu să fini atit de bine munții pe arcuri Îmi place, de aceea, Să fluier aspru, să mă bucur In felul meu, cînd tund generos și fulgeră (mi place Să rid la cer cu toți dinții, ca dacii: Sint cel mai tinăr copac Nu mai urmează detit să fiu mindru Și deosebit de mindru, jubiltnd, să fac tumbe, s-alerg Din toate hățișurile lumii. . . VAHCKt. Tt f«TA 24 XÎBFrt-1 Tmrro: Miedrl» d* 4 ii FRENEZIA COCOȘULUI DE MUNTE 5Iuta crescut In prelungirea bradului, cu sîngele răscolit de hipnoza lunara, ireală risipă de cîntec, trompetă bolnavă, peste catedrala albastră a pădurii. Și n-auzea pașii vicleni, el, care deslușea creșterea frunzelor noi pe albastrele crengi zgomotul apei filtrată-n pămint și suspinul și aerul mor ții urcind pe poteci de mister. Poate nu erau acolo decit penele lui, restul se risipise în cîntec prin poeni argintate, trecuse in albul eter, șerpuire de sînge și de vitalitate. Pocnetul scurt și flacăra galbena, l-au uimit ca o bătaie de palme copilărească sunată la mijlocul unui concert frumos și învăluitor ca somnul. /I rămas atirnat cu ghiarele în bradul solemn tremurind de povara aceia duioasă Pașii vicleni s-au îndepărtai șchiopătînd Itrînduse-napcH in întuneric. WRCEA MICU Mira Fwnmîk SMlr 1 OBOSEALA Ieșind din clădirea depoului, Borlovan nu o apucă pe aleea din dosul sălii cu dușuri, așa cum făcea de obicei, pentru a scurta drumul pină la șosea, ci porni agale, de-a lungul liniilor, către peron, acolo unde se zăreau lumini. Ninsoarea se întețise. Fulgii se așezau mari, mulți, peste pămînt, aco- perind totul: linii, traverse și macazuri. In jur era liniște deplină, de parcă nu ar fi nins cu fulgi, ci cu tăcere. Departe, în față, culorile roșii și albastre ale semafoarelor sclipeu întrerupt, ca și cum ar fi clipit cineva din ochi acolo .des. Traversele abia se mai puteau desluși; niște umflături moi, albe. Pășind pe umflăturile astea, atent să nu se împiedice cumva furat de albeața lor uniformă, bătrînul înainta domol cătie peronul stației, în timp ce lada i se bălăbănea în mina dreaptă, lovindu-1 uneori cu muchia peste genunchi. Dacă n-ar fi fost frigul acela năpraznic, ar fi scăpat cu siguranță lada din mină ; aproape că nu-și mai simțea brațul drept. Oricum, nu e jucărie să stai iarna, în plin cîmp, sub locomotivă și să tai cu briceagul, bucățică cu bucățică, pielea unei vaci care s-a înfășurat pe osii, ca un elastic, blocind mișcarea roților. Muncă grea, scirboasă, dar la urma urmei bine că a fost numai alît. Putea să fie mai rău : cînd grătarul izbise ani- malul, răsunase o bubuitură de parcă s-ar fi tras cu tunul. Nu ii era somn. Somnul avea să vină mai bi-ziu. Sau poale că nici nu mai avea să vină vreodată, era prea mare sfîrșeala ce ii înmuia tru- pul, făcîndu-1 să calce clătinat, ca și cum ar fi fost amețit. Se opri să răsufle. Din gură îi țișniră cîțiva aburi albi ce fugiră înainte, pierzîndu-sc în ninsoare, încercînd paică să se ajungă unul pe altul. Se afla în dreptul pompei de apă. — Noroc, nea llie ! — auzi o voce, undeva, foarte aproape. Gîfîind, bătrînul se răsuci in loc, privind năuc și surprins în toate părțile. Nu se zărea nimeni. Probabil că i se năzărise lui ceva. — Noroc, mă ! — bodogăni, totuși, în întuneric, pentru a nu se face cumva de rîs. De la pompă încolo, începea peronul. Părăsi traversele și urcă bor- dura peronului. Aici însă, altă dandana : ascunse sub zăpadă, dalele din beton alunecau al dracului de afurisit iar Borlovan se întrebă dacă nu ar 26 iforiii Ființei*: 0b««ekl4 * fi mai potrivit să lase peronul in plata domnului, și să coboare din nou pe traverse, Dar nu mai avea cum coborî : ajunsese în dreptul garniturii Se opri și se uită pe rind la vagoanele întunecate. — Doamne, că prăpădit mai arată un tren fără locomotivă ! Parcă nici nu mai e tren, fir-ar să fie ! — vorbi el încet, de unul singur. Dece. păcatele mele, nu vine pișlaităml de servici, să ducă de-aci pacostea asta, să o lase boalei în triaj ? Pișlaităr era acea locomativă micuță, care nu făcea altceva decit să plimbe de colo-colo garniturile râmase pentru manevră, Bătrinul știa că orice mecanic adevărat își începe ucenicia pe un pișlaităr dintr-aeesta : cel puțin el, Borlovan, așa învățase alfabetul căilor ferate. Acum însă, nu se putea împotrivi dorinței de a-i zice cîteva celui ce întîrzia să ducă la culcare garnitura pe care o adusese el, tocmai de la Oțelul Roșu, și care, încremenită aici, arăta atit de jalnic. Pe peron nu se afla nimeni cu care să fi putut schimba o vorbă. Hotărî atunci să intre pentru un minut, două, în restaurantul gării. Tocmai se pregătea să deschidă ușa, cînd aceasta sări in lături, și Pantelimon. vecinul lui de stradă, se năpusti afară, indcsîndu-și de zor, prin buzunare, cîteva pachete cu țigări. — Pantelimoane ! Ascultă, mă ! — îl prinse Borlovan de braț, bucu- ros că are cui să-i povestească chestia cu vaca. — Nea Ilie, iartă-mă, fii bun, dar mă grăbesc. îmi vine o sută doi-ul. știi și dumneata că sint pe schimb. Iartă-mă ! — Bine, mă, bine. Du-te ! — risc bătrinul, înveselit de graba asta oarecum caraghioasă a lui Pantelimon. Pleacă pe principală — își zise apoi, intrînd în local. Pleacă pe principală, bată-1 dumnezeu, iar eu îmi mă- nînc zilele, de treizeci de ani, cu secundara ! Eh ! Băiat bun. Ce să-i faci ? Așeză lada pe o masă, la intimplare, apoi freeîndu-și mîinîle înghe- țate, se duse la bar. Ceru țuică fiarta. Pînă ce să i se servească băutura, privi roată, prin încăperea afumată, incercînd să deslușească vreo figură cunoscută. Dar nu se afla acolo niciunul dintre acei pe care îi cunoștea. Luă ceașca și se duse la masă. Se așeză încet, oftind de plăcere. Un timp ținu ceașca intre palme, răsucind-o încetișor, simțind cum i se risi- pește în întreg trupul căldura porțelanului încins. își întinse apoi picioarele înainte și bău pe îndelete, cu sorbituri îndelungi, pînă ce în ceașcă nu mai râmase nimic. Băutura ii făcu bine, dar il și muie, dintr-odată ; cîteva clipe, bă- trînul simți deslușit că nu se va mai putea ridica de pe scaun. Apoi cineva îl scutură de umăr : — Să trăiești, nea Ilie ! Borlovan își săltă capul dc pc masă și clipi din ochi, buimăcit. îi fu imposibil să-1 recunoască pe acela care-1 trezise. — Să trăiești, moșule ! făcu omul, din nou. Să...! — mormăi bătrinul. incepind să se caute după țigări. Ai venit ? Am, Cum a fost ? Găsi o țigare. O aprinse. — Cum să fie ? Mi-a intrat o vacă sub roți. H-™ Plutțcu; — O ce? — O vacă. — Ei, fir-ar-al dracului ! Păi cum ? — De I — zise băt rinul, Știu cu ? Trase din țigară, Celălalt se grăbea. — Altceva ? — Altceva ? Nimic. Atit. Vaca ! — Bine, nea Ilie. Atunci, ramîi sinătos ! — Noroc bun. Omul plecă. Se ridică și Boriovan. „Eu ies, ăștia pleacă ! Eu abia anr ieșit, ăștia abia pleacă ! Cu cine să schimbi o vorbă ? Cu dracul ?“ — îșt zise el, — Nicoară ! Măi Nicoară, ești aici ? —■ îi urlă cineva în ureche, imbrincindu-1 atit dc puternic incit bălrinul fu gata să răstoarne o masă, dârimîndu-se cu ea cu tot. — Ușurel, taică — mormăi el, adunîndu-și lada de pe jos. Ușurel, că n-au dat turcii î Tinărul — căci era un tinăr cel care dăduse buzna in felul acesta — se opri în 1oc, șovăind. — L-ai văzut pe Nicoară, moșule ? - • întrebă. — Care Nicoară ? — se miră Borlcvan, Ti nărui făcu un gest cu mina, a lehamite. Ei, măi omule ! Dacă nu știi, dece încurci lumea de pomană ? „Asta e nou 1 ■—■ își zise bătiinul, supărat. Ori e nou pe-aici, ori s-; scrintit la cap. Una din două !“ Așteptă In stație vreme Îndelungată pină ce sosi un autobuz. Scoase bilet și încercă să intre in vorbă cu taxatoarea. Era una tinără, cu părul roșcat. Dacă ar umbla și trenurile așa cum merg autobuzele astea, s-at alege praful de chef ere — îi zise în glumă. Roșcovana nu-î dădu nici o atenție. Se uita într-una la retrovizor, zîmbindu-î șoferului în oglindă. Jn rest, nu se mai afla nimeni în autobuz astfel că bătrinul se așeză pe bancheta din spate, cea dc-asupra motorului, unde era mai cald, deși zdruncina. La urma urmei, zdruncinătura ora bună, îl împiedeca să adoarmă. Atita doar că pină în centru, la cofetărie. îi scoase sufletul. Dar nu-și schimbă locul. Trebui să coboare in grabă ; autobuzul nici nu oprise cum trebuie, cînd o și luă din loc. pornind. Rămas singur in stradă, încercă să zărească pr in vitrina aburita a cofetăriei dacă se mai află cineva acolo. înăuntru. Se afla. Bătu în geamul ușii, i se deschise, și atunci păși înăuntru. Era cald. Și era lumină multă, iar Tuli îi sări de gît, îmbrățișîndu-1 strins. Apoi începu să țopăie de jur-împrejurul lui, trăgîndu-1 într-o parte și alta, — Stai, tu. nebuno ! — risc el, chinuindu-se să-și păstreze echilibrul. Tulico ! Stai la un loc ! Răsucindu-1 în fel și chip, fata il împinse pină în dreptul unui scaun. Abia răsuflînd, Borlovan se lăsă să cadă pe el. Deși nou, scaunul trozni din toate închîcturile. — îți fac o cafea ! — ginguri fata, și se strecură în dosul tejghelei. 2K Ifcria Pitrtfcu: Obn*rala începu să minuiască, pe rînd, manetele acelea strălucitoare, iar bătri- nul. privind-o, nu-și putu ascunde un sentiment de mîndrie. - Astăzi ai întîrziat. De ce ? — il întrebă fata. — Ei, așa. Așa s-a întimplat astăzi — mormăi Borlovan. Am stat după un mărfar. Tu cum te descurci ? — Bine. M-am obișnuit. Vasileasca e foarte bună cu mine. — Cine c Vasileasca asta ? — Cum, cine ? Responsabila noastră ! Ți-o fac dulce ? Ei ! Tată ! Te întreb dacă să ți-o fac tare dulce ! — Ce să fie — întrebă bătrînul. — Cafeaua. Să ți-o fac dulce, da ? - Cum crezi tu, Tulioo. Știi mai bine decit mine. Fă-o 1 Ii puse șase bucăți de zahăr. Apoi adăugă câteva picături de rom. Bătrînul nu mai înțelese ce făcea acolo. Observă doar eticheta galbenă a sticlei, apoi simți aburul sub nas. — Vasileasca are niște pantofi teribili ! — vorbea Tuli. Niște pantofi cu toc ascuțit, cu toc cui ’ Bătrînul invirtea lingurița in ceașcă. Invirtea lingurița in ceva, în- vîrtea ceva in ceva și tresări deodată : — Nu, nu dorm — zise el. Și bău. Puah ! Tuli se așezase dinaintea lui. — Ce s-a intîmplat ? întreba ea, îngrijorată, E prea amară ? E prea dulce, fetițo ! —• zise Borlovan. Dar e bună. E bună și caldă. Teribil, ce pantofi are Vasileasca ! întotdeauna închizi atît de tîrziu ? Nu. Dar astăzi am și spălat pe jos, sini de serviciu. Vezi că verși alături ! Ce c cu dumneata, tată ? — Tată ! Ce e cu dumneata ? — Nimic, Tulico. Ce să fie ? Atîta doar : asta ! Zici că merge. Zici că te descurci acum, da ? Ei, așa-i întotdeauna ! I«r început e mai greu. Cînd iei banii ? — Mâr ți. Fata se bucură : — Sînt primii bani pe care ii dștig, a.șa-i ? —• Primii. Să-i duci maică-tî, pe toți. — Vasileasca ... — îndrăzni fata. — Pe toți — zise Borlovan. Ce e cu Vasileasca ? Pe toți, da ! — con- tinuă. Vasileasca ! Cine e Vasileasca asta ? — Of, tăticule ! Ți-am spus : responsabila noastră. Fostă Istrat, de s-a măritat cu Iliciu, anul trecut! îi venea să plîngă de ciudă : — Aia, la care am fost noi la nuntă ! — O vacă — murmură Borlovan, plivind in altă parte, niciunde. Fata nu-1 auzi. — Și-a luat pantofi cu toc cui. O frumusețe de pantofi ! Ar trebui -a-mi cumperi și mie o pereche de pantofi cu toc cui, tată 1 Acum sînt mare ! 29 Ei, doamne ! — zise bătrinul. Prin cite trece omul! — și zîmbi. — Vreau pantofi cui ! — seinei Tuli, Vreau ' - Ce vrei ? — o întrebă Borlovan, - Tăticule ! Dumneata ești ... ești foarte obosit, nu ? — observă ea. în ceașcă nu mai era cafea. In ceașcă nu mai era nimic. în ceva nu mai era nimic, era doar o ladă, acolo, alături de ceașcă, pe masă. Era ceva acolo, pe masă, iar asta era lada lui. O deschise. Scoase un măr. Un măi mare, roșu. 1-1 adusese ei, din Obreja, și Tuli mușcă cu poftă. Apoi închise lada la loc. — lini iei ? — îl întrebă ea, cu gura plină, — Ce să-ți iau ? —■ O pereche de pantofi cui. îți mai fac o cafea ? — Nu. Mulțumesc. A fost foarte bună, fata tatii, dar acum hai să mergem. Că lui tata îi e somn. Se ridicară. — Vasileasca — zise bătrinul, fără nici o noimă. Mda t Vasileasca, aia cu nunta de anul trecut! Aia, de era responsabilă ! Mda, aia ! Ce zici că e cu Vasileasca asta ? — Hai, tată ! Hai, că e târziu, Uite, trebuie să închid vorbi fata, cu glas străin. — Aia, da ! —- mai făcu bătrinul. Pe străzi, către casă, singuri ei doi. Și cu ei zăpada. Umbla po- licnindu-se. — Dar ninge, domnule! — se miră el intr-o vreme. Și o prinse pe fată de braț, strins. Am dat peste o vacă mai zise. Dar fata nu-1 asculta. Se descălțară in bucătărie, amindoi. Se strecurată in casă, bătrinul se opri în dormitor, iar Tuli trecu dincolo și aprinse lumina. O auzi cum se dezbracă. Se dezbrăcă la rîndul lui, și se vîrî, încetișor, în pat. Femeia nu se trezi, Sc răsuci numai sub plapumă ; se întoarse pe partea cealaltă și rămase nemișcată. De aceea se miră foarte mult cind, tîrziu, simți în întuneric brațul ei gol, așezat peste piept, — Ai venit ? — ii șoptea ea mereu, în ureche, far răsuflarea ii mi- ivsea a casă, a căldură, și a femeie. A casă obosită, a căldură moale, și a bătrină trează ; a bătrină bună, cu care te poți înțelege oricind ... Apoi se dădu jos din pat și se îndreptă către bucătărie, i se făcuse sete. în drum, deschise ușa de la camera fetei și privi înăuntru. Tuli dor- mea dusă, dezvelită aproape cu totul; cămașa i se ridicase pînă sus, către umeri. Plapuma alunecase pe covor. Sc strecură în virful picioare lor. Mai privi cîteva clipi' spre pat, apoi stinse lumina și închise ușa. în bucătărie era frig. Era atît de frig, îneît mîna lui începu să tre- mure și, odată cu mina, începu să tremure și paharul așezat in chiuvetă, sub robinet. Apa curgea bolborosind. Curind, se revărsă peste marginea paharului. Și-o aminti pe Tuli, aproape goală, dormind. — Mi-a crescut fata, mare 1 — își zise. Iar apa se revărsa peste marginea paharului. A crescut, și cu n-am avut habar de asta ! A crescut 30 ll^rîa Pâltdyu: mare, și cred ca va trebui, totuși, să-i cumpăr pantofi din aceia. Din aceia cu toc cui, sau cum spunea ea. Bău. Apa, rece, îl făcu să se scuture. Și abia atunci simți oboseala. Abia atunci simți cum oboseala asta nemaipomenită îl dărimă, îi înmoaie oasele, îl face să șovăie. Abia mai ajunse înapoi, în pat. Se trînti, cit era de greu, în așternut. Arcurile trozniră. Femeia nu se trezi. Perna era rece, se răcise intre timp, iar femeia dormea, și numai el. el singur, știa ce se petrecuse în seara aceea. — Mda 1 Trebuie să-i cumpăr o pereche de pantofi cui 1 spunea cineva in el. Dar acel cineva era un străin. Era un străin de departe de foarte departe, pentrucă atunci, în momentul acela, Borlovan dormea. Dor- mea dus. HORI A PĂTRAȘCU OTELUL ROȘU-LA ANUL V _ un fapt pe cit de miraculos pe atit de rar su asisti la nașterea unui oraș, sa urmărești pas cu pas dezvoltarea, să-i cunoști „pe viu" șl în amănunt istoricii!, cronica scrisă, dar mai adesea nescrisă a evenimentelor sale, sau pe aceea a vieții de fiecare zi. Și totuși epoca noastră, care abia a împlinit ea însăși 20 de ani, ne-a oferii nu o dată acest prite de a fi martori la apariția unei noi așezări umane. In Banat, Oțelul-Roșu era un punct pierdut pe hartă, o stație pe o linie ce duce din Caransebeș către Țara Hațegului — dar și aceasta de puțini ani, căci numele său anterior mărturisea că e. vorba de o colonie inr ' ausirială, botezată cu acea lipsă de fantezie ce caracterizează înjghebările pripite; i s-a zis Ferdinand, după prenumele lui Hoffmann, unul din întîii antreprenori ai uzinei, ampla soia atei pentru că mediul natural oferea din belșug ceea ce era pe atunci indispensabil industriei metalurgice — pe lingă materia primă: npn și lemnul. /1/m era Bi^tra — vije Hoasâ și cam nărăvașă — iar lemnul urca falnic pe munții înconjurători, alcătuind codi, străvechi de fagi din care nu rar ieșeau la drumul mare lotrii a căror acțiune justițiară ît /acea frați buni cu haiducii. însă, dacă tot am început cu antecedentele ce alcătuiesc „preistoria" orașului de azi. sd amintim că zona geografică e aceea a unei regiuni de întinsă și veche civilizație; pe aici trecea drumul dinspre Tibiscum, odinioară castru roman (ale cărui ruine persistă încă la Jupa, lingă Caransebeș) —- pină la legendara Sarmisegetuză. numită și azi tot așa. însă ce ciudată evoluție are și această frumoasă așezare de muncitori: la cinci am de istorie, 140 de ani de preistorie capitalistă, de letargică și anevoioasă dezvoltare, anat hicâși scrâșnită. Istoricește, epoca s-a încheiat in 1944, de cirul istoria parcurge anii cu < rtouă viteză. Iar confirmarea trecerii la noul stadiu de dezvoltare urbanistică poarta si ea o ! dată: 26 decembrie 1960, cînd prin legea nr. 3 cu privire la restructurarea administrativii, M.A.N. confirma trecerea Oțeiului-Roșu printre așezările citadine ale României. Pe harta patriei a apărut de atunci încă un cerc concentric, șl. între Caransebeș și Hațeg, cu iute vărai un centru muncitoresc. Trenul așteaptă la ara schimbului lungi minute, pentru a duc oamenii ta casele tor, în împrejurimi. Dur, pentru a apărea această nouă funcție de de servire feroviară a trebuit să se dezvolte uzina, să crească orașul. Deocamdată să ne plimbăm în „anul cinci" al orașului, pe străzile sate largi și drepte, sistematizate după preceptele noii arhitecturi moderne. Cvartale întregi suit alea tuite din blocuri noi. .Multe străzi nici nu au existat pină mai ieri, Șt ta fiecare alegere pentru Marea Adunare Națională edilii orașului au de așezat tabele cu străzi noi, cum sînt acum strada Trandafirilor, Ciprian Porumbescu, Valea Onăbli. Ecaterina Teodoroiu, Mesteacănului, Ion Creangă, Ri strei, Zorilor. Și peste ani procesul va continua : pe strada Lenin se află în Construcție blocuri cu alte 60 de atwtamenii „Ștefan cel Mare" e un bulevard cu trotuare și carosabil de asfalt, pe strada „Lenin" perspet tiva duce spre Distra. Dar in oraș se aduc mereu grămezi de pietriș, asfaltul se întinde pe sub de metri pâfrafi. Insă oraș înseamnă și altceva. Poate sînt seci, dar merită a fi transcrise și date cu acestea: J magazine alimentare, 2 centre de carne, 7 centre de pline, 4 magazine indus- triale, l fabrică de ptine cu o capacitate de 10 tone". Nu sînt bineînțeles excluse nici contrastele. cunoscut Oțelul-Roșu și la început de martie, cînd se topesc zăpezile și Bistra vine mare, și în iulie, pe căldura care înmoaie asfaltul străzii ce duce la uzină și cînd pe sub sălciile și meandrele țiului aleargă lumeți 32 Valentina C*h hii lHn» : Oțrhi! dupu «n colt de umbră și de răcoare, l-am cunoscut și seara, culă piele se aștern in depăr- tări pe crestele munților Poiana-Ruscăi și Retezat. Aici natura e un element bine definit a! peisajului, un element aflat încă, șâ o pre- cizăm, la sine acasă. Pe cînd se construia moderna clădire a clubului de astăzi, in livada ce avea sa devină piața centrală a noului oraș, mai pășteau încă vite cu tălăngi, iar la Ohaba, in vale, se mai organizau nedeie. Un colț dm orașul nou, de sub Gai, fy oferă și acum, toamna, pe Ungă șirul tic vile cu jaluzele în culori pastel, ta ferestre, priveliștea că- pițelor de fin din grădinile pe care, ia miine, vor înflori florile cele tinere ale confortului citadin. Și după ștrandul mic, dar confortabil, dai de o pădure adevărată, eu mure fi ciuperci, iar profesorul Petru (.raia ce a dedicat întocmirii monografiei orașului cu care a obținut examenul de. gradul ti, 6 luni de studiu, notează pe undeva că .Joamna mai coboară '* unim pină în apropierea orașului, după frmte, ursul brun". E și un termen în monografia sțr: ,x>raș, cu caracter semirurur^ //isu, privind statisticile și mai ales realitățile citadine din Oțelul-Roșu e clar că satul da înapoi, catorînd în istorie. S-a schimbai pină și Distra. fin pod ttou de piatră și beton te mtîmpină, reținîndu-fi ațentia o inscripție: „Oțelul-Roșu, serviciul mecanic șef, 1969"; același an, 1^0. al înfiin- țării orașului. podul acesta nou unește malurile unei albii nai, rezistente. Digul a deve- nit de aceea tocul de promenadă al celor pe care i-am văzut ia diferite ore ale zilei îndrep- tîndu-se spre uzină, sub curcttbeiele havuzului ce-și aruncă anele la râsphdia drumului. Bistra, sttînsă în chingi cum e, nu-și mai poate ieși din matcă în primăverife și toamnele ind se pornesc puhoaiele și, în plus, oferă peisajului un element nou. de insolită frumusețe Socialismul a modernizat uzina, iar uzina a grăbit procesul de urbanizare. Simplu, ■ a o ecuație: în 19 fS. 3 979 locuitori, în !96-i, 8 400. In aceeași perioadă s-a dublul și producția de oțel și de laminate. Inșii celor de ia Oțelul, faptele te apar itdr-o persp.'c ivă mai adine și mai con- rer înfiptă In istorie, Inginerul lan Toma, șeful secției „turnătoria de cilindri", care a .urtoscui* y T’ertlinantlul, poate afirma pe dreptate că; t-Wciodată, cu toate societățile care s-au perindat la conducerea uzinei, nu ar fi fost la Ojelu' nici asfalt, nici iluminatul fluo- rescent, nici apă potolită. N-ar fi existai o fabrică modernă de ptine cum avem azi, policli- nica și spital, școli". Și conchide astfel; „Niciodată, nici dacă ar fi curs aur pe poarta uzi- nei". Concluzia cerea o argumentare și același inginer, azi om cn timplele cărunte, ne-a evocat o înGmpIare cînd viiturile Hidrei au rupt podul de lernn ce deservea uzina. Stă- pinii ci nici nu s-au sinchisii să-l repare, dar mi-te să construiască alfa! nou din piatră betonată, cum sînt două astăzi. Ce te pasa tor că muncitorii trebuiau să treacă fonta cu brațele peste podul rupt ? Iii știau să ceară, nu sd deN’. ...Cu prilejul nu știu a edei aniversări a zilei de naștere a lui Aaschnitt, directorul tzmei, Fahrmann, adus cu „mari sacrificii" din occident, ia făcui cadou lai Max o clă- dire frumoasă. Mișcat, acesta îi întoarce gestul și în anul care vine oferă și el o vilișoarâ „specialistului" său devotat. Dacă n-ai raporta totul la condițiile de viață și de lucru ale muncitorilor, care se întorceau in satele lor dintre munți cu coltucttrile de ptine neagră și uscată, mai că ai înclina «5 crezi că e vorba de g stările amabile ale unor oameni bine crescuți Dacă n-ar fi fost anii cînd loan Robnik, uzi pensionar, era purtai prin închisori, cirul Fiihrmann, știind că e ,fimul comuniștilor", încerca să-t „neutralizeze", oferindu-i o sumă la cure nici el ca director nu puteu nuni — numai și numai să plece „să-i lase oamenii în pace”. Erau anii cînd moș Petru 1 iertară și alții ca el lucrau pe platoul ofetăriei în opinci, mincind mălai cu ceapă, strîngind cureaua și înt ăreau cuptorul cu mtinde: anii cînd în ier- iute friguroase, nevestele muncitoritor adumm cărbuni In haldă ori pe ierasameiutil căii ferate, Ani despre, care azi vorbesc pensionarii ta reuniunile educative de ta club cu tinerii din generația care s-a ridicat acum. Pentru că cei de acum e bine să știe și să nu uite... Fără asia, tot ce se face ar părea nnilaterat, prea simplu, prea firea lucrurilor". i.xistrî, e drept, o fire mmn ti tu rurth.r, despre care ne-a vorbit, cam în grabă, căci era în schimb, wn ofelar. Eram mato, sub dogoarea focalul din cuptor, la izvorul mira- colului de azi: î/i uzină. Im ovul pe potoul ofetăriei y in biroul secției o plăcută con- vorbire cu primțopitortd Giteorghe Vasiloaie. Tocmai sunase sirena sjîrșitul schimlulni II. Sunetul gros, persistent, însoțea pașii grăbiți ai oamenilor spre ieșire. Aerul era limpede, proaspăt, stăruia lumina nestinsă de la flăcările din secțiile uzinei, izbucnea puzderia aceea de sântei rare ta ofelărie e .w/hu că se deșarjează. Vnlraiin^ Carlfiu-l)jmn : Obrlnl K««u 33 Interlocutorul nostru era wi om extrem de modest, un moldovean cu voce domoală, pripășii de mul ți ani pe aici, un muncitor excelent, care te îndeamnă să te gîndeșd, pe marginea ceior spuse de el, la nndte aspecte ale profilului moral al oțelarului de azi. Și, mai ales, ta forța educativă a întrecerii socialiste, Gh, Vasitoiue e secretarul organizației de bază pe schimbul II, Muncă de educator, răspunderi cinice deosebite și, mai ales, pre- zență totdeauna trează, în fruntea colectivului. Chiar în ziua aceea, fusese pe platou, după-amiaza, Pînă la ara schimbului mai era o jumătate de zi și mai bine, dar el o venii să nada ,x:tnn stan lucrurile", invîrlindit-se pe platou, ochiul său experimentat a desco- perit o infiltrare de oțet ta stîlpul din sțînga al cuptorului, aflat in reparație, care ar li putut cauze neplăceri; dacă s-ar fi zidit pe această infiltrație de otel s-ar fi enunț lu perforarea vetrei. — Mai erau 10 cm și perfora. — Și cum de aji aflat 2... — Cu ciocanul. După sunet. Ciocanul îți spune căi vorba de metal. Trebuie să ui ureche exersată, adaugă el. Da' nu-i greu, •4 venit vorba apoi de întrecerea socialistă: cum sint pregătiți oamenii pentru bătălia cu oțelul care cere bărbăție, înaltă disciplină, calități morale cu totul aparte. Avem oameni buni, sau dacă nu-ș, întru totul, îi pregătim noi, continuă oțetarul. Și de care din ei v-ați ocupat mai mult 2 — De toți ne ocupăm, eu sau alți tovarăși din organizație. însă, fiindcă mă între- bați, vă spun de Matei Burcă. Prin 1958—60 ne dădea mult de furcă, fia lipsea, ba se certa și se încăiera pentru te miri ce. L-om luai în echipă și ne-am pus cu ochii pe el. L-am lăsat să vadă cum muncesc ceilalți, să înțeleagă singur de ce se poartă ei ața. Nu i-am spus vorbe mari. Dur nici nu i-am înghițit abaterile. Destul să tui spun că astăzi e membru de partid și om de bază în echipă. S-a căsătorit. și-a făcut casă în Gai. — Spunefi-ne acum ce bucurii o-au făcut tinerii de care v-ați ocupat? Am să vă povestesc despre Ax ate Tcuiăsonl. Mai acum trei ani avea dosarul depus pentru a fi primit in partid. Urmă să fie discutai peste o lună, cînd deodată, pe neașteptate, i-a sosii ordinul de încorporare. Ce să facem? Doream cu toții ca băiatul să fie primit în partid. Am convocat de aceea pe comuniști în adunarea generală extraordinară, l-am primit și am cerut comit t ului uzinal să grăbească la raion confir- marea. tn orice caz, Axente a fost primit în partid. Și nu nea dat de rușine. l.a scurtă vrane ne-a sosit o scrisoare de ta locțiitorul politic al unității: ne mulțumea pentru felul cum l-am crescut și ne înștiința că e bun militar, călit și devotat patriei. Ce altă satisfacție mai poți avea ca secretar ? Astăzi Tănusoni e secretarul U.T.C. pe schimb și ca oțelar. un om de bază, prețuit de toți. inginerul Pavai Munteanu, șeful secției „laminorul de platine", ne-a relatat că în acele zile Ia București un iînăr tehnician urmărea la Institutul de fizică atemieu cursurile de specia- lizare, trimis de uzină să deprindă mînuirea aparaturii și a tehnologici ce va face ca, in curînd în secțiile uzinei, izotopii radioactivi să îndeplinească ei funcția pe care astăzi O face omul. Multe operații vor ft automatizate, l a fi încă o biruință a omu'ui asupra materiei, o biruință la care se asociază numele socialismului, a revoluției tehnice inițiată de partid. Mai bine zis e o încununare a unei evoluții necontenite care a început atunci, in 1918, cînd uzina a devenit bun al celor ce nimicesc în secțiile ei. Dar pe atunci la lami- noare mai era încă un iad de fum și de foc pe care se puteau înscrie cuvintele avertisment ale iui Dante: Jasciate ogni speranza" ... O muncă înăbușitoare, o adevărată caznă. Dar din acel 11 iunie 1918 n-a fost an în care uzina să nu fi cunoscut un eveniment, pînă ce a devenii pilonul Iînâr de azi al industriei noastre siderurgice, laminorul a fost el însuși reclădit, înzestrat cu tehnica de acum. Pe atunci și Panel Munteanu lucra ca simplu muncitor ta Reșița. Dar era nevoie de noi tehnicieni și muncitorul laminator a fost trimis la școală, a urmat facultatea, după ani de cărzâ confruntare cu sine și cu înwîlulura. £ un om de o forță lăutrică și de o severitate impresionante. Unii nu rezistă, dintre ai tineri, și-și cer transferul in alte secții. Dur cei care rămin cu inginerul Pavel Munteanu îl iubesc și-l stimează ca pe un om adevărat ce este. .4;sa s-n purtat și cu tinărul inginer trimis atunci la specializare în utilizarea industrială a izotopilor. Venit aici ca inginer practicant, lui Remus Tetescu i s-au impus Jestele" dificile ale șefului de la „platine". Trebuia să-t încerc, zice Pavel Mmdeanu. Și i-am dat o temă pentru care, vă mărturisesc, am studiat și eu. .Alții înaintea lui îmi dăduseră lucrarea nefăcută si și-au 34 Vakniiti* (.'«cițu-DiniB : Ro^'a cerut transferul. El s-a apucat de studiu .și mi-a dat problema rezolvată. Controlul rezul- tatului mi-a impus iarăși muncă și calcule. Era totul bine. L-am bătut pe umăr". Zîmbi, dar dintr-odafă încheie ■ — Păcat. Am să-l pierd. — De ce? Nu se întoarce la dumneavoastră după școală? — Ba da, însă nu în secție, E foarte probabil că uzina va avea nevoie de cunoștia țele lui și se va crea un sistem de dirijare a utilizării izotopi'or. Așa că noi îi formăm, îi călim și... ne vin alții. Doar ingineria e si o muncă cu oamenii. Numai după aceea e rîndul metalului. O uită cu storuri pastelate, cu marchiză fi palier modern, cu date înierbaie fi ronduri de flori. Aici, pc strada Ciprian Porumbescu, la nr. 13, locuiește deputatul m sfatul popular orășenesc, maistrul oțeiar llie Lințu. La ora aceea, a după-amiezii ne primește soția sa, Estera. Pe străzi trecuseră pilcuri de bicidiști, întorși grăbiți din schimb. — Nu, soțul n-a urnit încă. Dar îl așteptăm. Are pe semne o ședință. Pînă la patru sosește ei. Dar, luați loc, fă rog. Zîmbește. Nu știe ce sd ne arate mai întii, ce să ne mai spună despre familie, despre casa nouă pe care și-au făcut-o de Dțiva ani. Pe soțul ei, maistrul (pînă nu de mult munci or), il cunoscusem în urmă cu vreo doi ani recomandai de cei de la club: jie-a ținut un referat interesant de „ziua maistrului". Lumea a rămas înaintată. Pace să-l cunoașteți". Insă pe platou nu prea era vreme de discuții. Nimerisem chiar la o oră cînd se pregătea deșar/area unui cuptor și din clipă în clipă venea cile un om să întrebe ceva, să ceară un sfat, o Indicație. Ne-a invitai atunci acasă, după schimb, să stăm de oarbă în liniște. Și iată cu acum, răspunzînd tardiv acelei invitații, maistrul nu e. Dar peste puțin timp în curte se aud pași și-n prag apare silueta cunoscută, înaltă pînă la pragul de sus, d maistrului. Trecem să vedem încăperile locuinței. Camere curate, frumos mobilate, cu sobe de teracotă. Copiii, acum plecați la cor ți ta școala de muzică, au camera lor unde tronează un pian mare, negru, fa cure mezinul a început să dinte sonate de tfach, Mozart fi Beethoven. Casă de oameni fericiți și... cu responsabilități. Inirebîndu-l de preocupările sate, llie Lințu ne-a vorbit de proiectele de deputat în circ. 18. — Ați văzut, venind încoace, că toți oamenii lucrează la stradă. Ne facem trotuare, pină-nir-o lună trebuie să fie gata. Avem și altele în plan... Sînt străzi noi, toate, și se cer multe împlinite... Știm că aveți ți alte preocupări. Cum de vă împărați cu toate? — Merge I Dragă, îi spuse Estera, zitnbiud, tiu uita, mai ești și soț. Dar maistrul nu uită. Nici că e părinte nu uită. Dovadă, școala de muzică a celui mu (cel mare, președintele unității de pioneri, nu dovedește aplicare, pentru muzică, iui ii place tehnica. Tatăl l-a abonat la reviste, ia încurajat pasiunea pentru filatelie). In clipele libere, cei trei urcă sus pe Oui, unde e un plai întins și neted, aleargă și bat din nis.p și din piatră castele, care, dacă nu durează cine știe cit, reușesc să lege și moi mult prietenia dintre tată ți băieți. El iese după-amiezile în curtea sa cu dale de ciment și trebătuiește la palierele cu trandafiri: „n-am fost învățat din copilărie să dorm dupa-masă ți nu pot sa mă odihnesc astfel" zice el. „Dar trandafirii îmi aduc ei adevărata odihnă" ■ Acum, de cînd are casa de lingă Pinul 3lon7, a învățat cum se altoiește această floare delicată ți pretențioasă, acum a învățat amănunte despre soiurile de plante dicotitedonate. Cînd pre gătește un referat pentru club ori pentru consfătuirile de producție, despre mărirea ran- damentului cuptoarelor Martin, el meditează fi face calculele într-un decor care predispune la lirism și visare. Dar în definitiv de ce să fie o distanță aiît de mare între oțel fi trandafiri? Epoca noastră care a apropiat atitea distanțe, a unit cele mai surprinzătoare domenii de activitate intr-o sinteză nouă, de superioară semnificație umană. Vorbind de cultură și de prezența ei, ades în forme uimitoare, în viața cetățenilor orașului de pe Bistra — au poți ocoli monumentul său arhitectonic nr l: clubul sindicatului. VdlmliiM Cncițio-bilM Oftllll K«w* 35 Clădirea eu formele ei masive, larga fațadă iu sticlă st beton, domină «n scuar infru mus-țat de conurile decorative ale arborilor de tisă. Va fi. aici, mai Urziți o piața ai cărei echilibru e susținui, deocamdată. pe partea opusă de clădirea cu trei nivele a complexu- lui de deservire comercială. Desigur, difuzarea culturii rm e o treabă simplă, zi joși pe aici filarmonica timișo- reană și totul a mers bine, deși n-a lipsii temerea că sala nu va fi plină. Dar, acum vreo cinci-șase ani. nu era arii de nwr să se umple o sală moi mică. Teatrul timișorean a senii cu o piesă, însă spectatorii au fost mai puțini: se nimerise n ardere printr-o comuna învecinată și deși multi au luat bilete. Iu spectacol nu au venit, Jn schimb cele TOO dc tocuri ale sălii au fost pline, la multe spectacole ale teatrelor din capitală, din regiune, ale ansamblurilor artistice, Jn acest an l-a vizitai și Opera din Timișoara. Fusese mult așteptată- Clubul s-a gîndit bine; înainte de spectacolul cu Rigolelto de pildă a orgorrzai In uz na expuneri despr,' opera lui Verdi, despre trăsăturile ei muzicale, despre conținutul libretului. „Nit e nici o rușine să explici, ne spune directorul clubului, principalul e să găsești amănuntele cate să-i meargă omului la suflet, zlpa tw mai mult teatrul liric". Viira, la Qțetu’ incepe vremea frumoasă a excursiilor. în poienile cu sălcii fi arini din luncă se încing petreceri în aer liber, la care dntă taraful și soliștii clubului. In cerere dansează echipa laureata; r-u m z.iricj w pornw [cn unu rămas ta porțile tainei, dimpotrivă oțelarii și luminătorii cultiva bogatele tradiții ale coregrafiei populare. Dar, acum ia OlchT cu drezine și motoare, cu camioane, se fire excursii la Poiana- Mărului, per p^des, p - . ne In i letmțtd Seorilci (mrw etvCdtor al unui aniropo- nimic, după toate probabilitățile dacic: spun unii că și tipul aman al văii, cu acești oameni blonzi, păslrind îmbrăcămintea albă de in sau cînepă ar prelua aproape neomes- fecal vechiul tip dacic. Să nu ne fie de mirare, Sarmiscgetiaa c la vreo de k tometri.. Sa călătorește însă și mult mai departe: profesorii! Tiberiu Baștaiu cu elevii săi de In „seral" străbate oară de oară dramurile țării, ad urând materialul unor viitoare prelegeri si argumente ale educării patriotice, iar ciutul face înscrieri prin O N.T. pentru vizite ta R.P. Ungară, R. S. Cehoslovacă, R,P. Polonă, Republica Democrată Germană, ele. Cultura are azi la Olelu' o sferă extrem de largă. Fa înseamnă cete peste o mie de fise de cititori dc la biblioteca clubului, sala de lectură pentru udulți și aceea cu mobilier mi nusctil, destinata celor mici, dur si inltlnirUe priin-lopitorttitri Gheorghe Vasiloaie

k-nlind : Otelul IC^iw 37 din liricii universala EZRA POUND !n rnrnânpște de A. F RACORSKY C A N I O S XUX * ’entru cele fapte tacuri fi de nici un om aceste versuri Ploaie ; fluviu pustiu ; o călătorie Foc din nor înghețat, ploaie deasâ-n amurg sub acoperitul colibei era un felinar. Trestiile-s grele ; plecate ; și bambușii vorbesc de parcă-ar plinge Lună de toamnă ; coline răsar în jurul lacurilor împotriva amurgului Seara e ca o cortină de nori, o pată deasupra valurilor ; fi de-a lungul virfurilor ascuțite-ale scorțișoarei. o melodie glacială prin trestii. După colină clopotul călugărului purtat de vlnt. O veld trecu în April; poate revine-n Octombrie. Barca se dizolvă-n argint; încet, soarele, rug singuratic pe fluviu. Unde un steag de culoarea vinului ia ostatic amurgul Fumegă-n lumină oblică risipite cămine Apoi zăpada coboară pe fluviu fi-o lume se acoperă de jad, O bărcuță plutește legănat, ca un felinar Apa ce curge se-nchiagă de frig. Și la San Yin Lumea e-n pace. Rațe sălbatice se pitulează în dune. 38 I)»n Virirn n»iv*r«li Nori se adună in jurul deschizăturii geamului. Apă întinsă ; gîștele se aliniază cu toamna Ciori croncănesc peste felinarele pescarilor O lumină se mișcă in zare spre nord; unde băețandrii ridică pietrele cdutînd rocL In 1700 a venit Tsing la aceste lacuri din dealuri. 0 lumină se mișcă în zare spre sud. Statul creind bogății trebuie să se-ndatoreze ? Asta-i o infamie : asta e Geryon. Canalul acesta merge tot la Ten Sih deși Mîrinui rege-! săpase pentru plăcerea lui. KEl MEN RAN KE1 KIU MAN MAN KEl JITSU GETSU KO KW A TAN FUKU TAN KAI Soarele răsare; muncă soarele apune ; te odihnești sapi fintina; bei apă ; sapi cîmpul; mântnd boabe E puterea imperială ? Și ce-i asta pentru noi ? 4 patra ; dimensiunea liniștii Și puterea asupra fiarelor EPITAFURI F U FU I iubea norul înalt și dealul, Dar vai, muri de alcool. LI P O S?i Li Po a murit tot beat. Vroia să-mbrățișeze luna fn fluviul galben. IWn Urira nntxrrwLi I 39 aprilie / rei spirite-mi ieșiră înainte și nul luară deoparte Intr-un loc unde crengi de măslin Zăceau despuiate pe sol. Palid măcel sub ceața strălucitoare. mansarda Lseșteaptă-te, să-i plingem pe cei mai bogați decit noi deșteaptă-te, draga mea, și amintește-ți că bogății au slugi șt n-au prieteni Iar noi avem prieteni și n-avem slugi. Deșteaplă-te, să-i plingem pe cei căsătoriți și necăsătoriți Zorii intră cu pa^i mici ca o Plavova aurită Și eu sînt alături de dorul meu căci viața n-are nimic mai de preț, Decit ceasul acesta de clară răcoare ceasul deșteptării alături. HOmS PASTERNAK H A M L E Q situs rumoarea, am mirat in scenă, Stau răzimat de Arlechin ... Ascult in depărtări cum dau asalt învolburări de rele și de chin. T 4 besneiar ientiie mii $i mii încearcă să mă prindă sub focar, Fă doamne, tu, să treacă de la mine Și-acest amar și dificil pahar. 40 Din lirica imi place planul cum e izvodit Cu bucurie rolul l-ași juca, Dar alte drame colcăic-n adincuri — implor, acum odată, dezlegarea ta. Totul curge. Mereu pe-aceluș drum . .. 5înt singur. Bine -— rău ? Indiferent. prea mult fariseismul „A fi“ —■ nu e supremul agrement. in românește de AUREL, BUTEANU ZORILE Ls estiuul meu nu era nimic făr- de tine. A fost apoi războiul cu ruinele. Mult timp n-am știut de tine nimic. Nu deduseși nici un semn cit de mic. Timpul trecu, dar acum. O noapte pe tesmanelul tău, Glasul tău revine și mă răscolește, Redobîndîndu-mi cunoștința. Vreau să mă amestec în mulțime La ritma ei in plină zi Sînt gata să pun totul într-una, Să arunc pe fiecare-n genunchi. Coborind scara, sosesc Și văd, ca pe-o revelare, Aceste trotuare ninse și moarte Și-aceste drumuri încă deșarte. 'Totul se trezește, se luminează de pace, Omul tși bea ceaiul, aleargă la tramvai Și-n cîteva clipe peisajul Orașului e schimbat. In portaluri gerul împletește Rețele din fulgi îngrămădiți. Fiecare grăbește s-ajungă la timp. Fără să fi terminat dejunul. Din Ikrît a unJf eruLi -J l Tot ce simt ei simt pi eu. Ca și cum aș fi in locul lor. Mă cufund cu zăpada fncruntind ca aurora sprintenele Lingă mine sînt oameni fără nume. Arbori, copii, gospodine. Eu sînt cucerit de ei Și numai aceasta mi-e victoria. în româneșie de AUREL HUGARIU KASSAK LAJOS PARIS i Din depărtări o femeie-și amintește de mine tn inima mea cîntă o pasăre după treizeci pi cinci de ani cit de despuiate mi se arată bătrinele străzi ale Parisului! Pe Saint-Michel trageri la fintă pi roata norocului pictori bărboși își mai mtzgălesc visurile cu creta albă pe asfaltul negru. Oh, vechii mei prieteni, clocharzi care și azi mai dormiti pe aburitele gratii ale metroului sub bătaia blîndă a ploii de decembrie. Eu azi trec printre voi intr-o mașină neagră și frumoasă inima-mi bate împreună cu motorul ei in timp ce alte mașini se-nghesuie înaintea mea, in urma mea și alături de mine cu ochi roșii ca niște uriașe țestoase. Vuietul șl mișcarea este a unei minunate certitudini. Aici nopțile sînt tot atit de luminoase ca zilele. Noaptea mă simt la fel de la mine acasă ca și ziua. Am venit sâ te salut oraș al luminilor oraș al sărutărilor tinereții — Paris. 12 IWn liric» «nimuli rtdma.vu! brut mi-l iau plingind ca un copil. Turn Eifel spinare împletită din fier pe care se sprijină cerurile epocii noastre care prăvăli in uimire pe străini adu-ți aminte, adu-ți aminte de mine încă multă vreme de acum înainte, amintește-ți de mine ' II. Străzile sint pline de adolescenți cu piele colorată și de fetișcane care au ajuns aici. Ce frumoase sint aceste răsaduri ale coloniilor ' Cresc văzind cu ochii se risipesc pe bulevardele Parisului ca niște vestitori ai viitorului. Pe mine despre care știu că nu le sint dușman mă îmbrățișează Pielea mea e albă dar in inima mea pulsează același singe ca in inima lor. Sint veseli și ciută cintecele muncii miinile lor trandafirii ating qura mea se deschide și incepe să cînte cu ei. III. Lumina J Lumina curge prin sitele cerului lumina sfișie pleoapele noilor născuți lumina desenează conturul turnurilor lumina se naște printre petalele de trandafiri lumina topește umbra omului lumina destramă culisele nopții lumina mi-a dăruit imaculata ei binecuvlntare in o mie nouă sute șasezecișiunu pe Champs-Elysees. în românește de AUREL BUTKANU Din IHrica uafrenalf 13 i MEMORIALISTICA DE CĂLĂTORIE A LUI NICOLAE ICRGA C țnd ia 1S95 apărea primul uojum memorolislfc «I Iul N, Iorga, Amintiri dîi Italia, literatura romană de călătorie avea o tradi|ie de aproape fapte decenii in cart circulaseră paginile impresionante ale ini Dinicu Goleacu, Ion Cod™ Drăgufanu D. Bolintineanu, V. Alccsandri, N. Filiman, C. Negruzzi, I, Ghica, Alexandrii Odobescn și altii. Existau prin urmare scrieri ale genului de valoare literară incontestabilă despre Țara Românească fi Moldova, despre cele mai dc scamă furi ale Europei occidentale, chiar despre Africa fi Asia Alica, Literatura noastră de călătorii era mult mal veche insă. Afiron Cosi in inserează In scrierile sale istorice, in Letopiseț fi De neamul Moldovenilor, jMpittf despre călătoriile sale in Țara Itomăneascâ, piua la rămășițele podului Tratau, Dimitrie Cantemir descrie Turcii, in Istoria creșterii ți descreșterii Imperiului Otoman, Tara Românească fi Moldova in Istoria feragliricu. Viata lui Constantin Cantcmir, Descripție Moldaviae. Ion Ncculce se referă in Leto piseț io călătoria In Rusia fi Polonia, iar Nicolae Mflescu iasă două cărți despre China: .Jurnal de călătorie in China fi Descrierea Chinei. Interesul pentru descrierea locurilor căzute il are iorga nu numai de la scriitorii patrnzecițfopftffi ei fi de la cronicarii cărturari anteriori, istoricul pozitivist roman fiind convins că descrierea țării sale contribuie la consolidarea sentimentului patriotic, tar notele de călători* despre alte țări instruiesc pc cititor fi il educă In spiritul respectului fată de valorile date de alte popoare. Paginile sale de călătorie formează o (niltisă literatură — cea mai bogată scrisă de un autor român, jii iu această privință iorga este de neogaiar prin vastitatea cimpoiul geografic parcurs, prin varietatea problematică, priit pă- trunderea in specificul național. Dotă in ceea ce privește literatura peregrinărilor in România Eadorcanu deține ioeul iutii, prin numărul de opere fi valoarea lor ar tistică, in ceea ce privește călătoriile in afara țârii acest loc i se cuvine lui Iorga, chiaj dacă Istoricul nu se așează ia masa dc lucru, mai ales după primul război mondial. eu răbdarea literatului care efntărefte valoarea artistică a expresiei. Iorga a dat o mare însemnătate literaturii de călătorie, intr-un articol aduce dovezi privitoare ia Golești și uiți elevi ai lui Topfilcr în Geneva, in Istoria literaturii, auto- rul însemnării călătoriei mele este socotit un luminist. Prefațează Peregrinul transii van al lui Ion Codru Drăgușanu, afirmind că scrierea acestuia „e o c « r t e c u totul nouă fi, desigur, una din cele mai interesante, mal bogate În idei, in fantezie, iw puncte de vedere originale din cile le are literatura noastră*, ea ocupind „loc ono rabil in literatura noastră mai veche*. La 1901 publică însemnările de călătorie in Rusia ale bănuțeonului Mihail Fopovici, far in Istoria literaturii române apreciam Memorialul de călătorie al iui Gr. Alexandrescu, Călătorie în Africa de V. Alecsandri, Călătoriile Iui D. Bolintineanu fi însemnările lui .V. Filimon. Deși călătorise peste hotare fi publicase un polum despre drumurile ht Italia. Iorga a căutat să-fi cunoască bine mai intri patria, Astfel, la începutul secolului nos- tru, realizează in mod organizat călătorii in Moldova, Muntenia fi Ardeal, pubiicind Drumuri și oiușc din România (1904). Sate și mănăstiri din România (1505), la care adaugă însemnările Neamul românesc în Ardeal și Țara Ungurească (1906). Viclmr Criciun : .MrnwriâlîMira Ini Mruhc Iarna Călătoria, mat ales in Ardeal, n-a fost ușoară. Mult mat tiniu, vorbind despre Liga culturală, istoricul iți amintește: „Mă văd țipat cu șupa la miezul nopții de ia Orșova... mă văd căutat in casa preotului din Drăguțul Făgărașului, de jandarmi cu puștile in bandulieră șl expediat la subprefectură, pentru că pașaportul meu nu era i» ungurește și pentru cu notele melc de drum m-arătau spion.“ Dar tlnărul de atunci continuă cu îndrăzneală drumul, cunoaște locuri și oameni, adună mate- rial: „am descoperit, vale de vale, povirniț de povirniș, tot cuprinsul țârii mele... Amintirile istorice deveneau o realitate mai vie decit oricind înaintea pămlntulul pe care- se desfășurase trecutul, înaintea urmelor, aricit de neglijate ți disprețuite, care pentru istoric căpătau un glas,.. Imi luam note In cale, seriinăet-le pe băncile zăvoaielor... Tbn învățat astfel... o mulțime de lucruri care s-au integrat in cu- noștințele mele, ajutindu-mâ esențial in studiile de mal tlrziu". Sate* și mănăstiri din România urmărește localitățile însemnate, cu valoare isto- rică și culturală, din Moldova, '/'ara Românească ți Dobrogea, Oltenia, drumul ince- plnd cu liotoșanii copilăriei, tirmind pe la Hirlău—Cotnari—Tirgu Frumos—lași— Ceahlău—Slunic—Odobești—Tulcea—Constanța—împrejurimile Bucureștilor—Valea Ol- tului—Coda—Valea Jiului—spre Virciorova. Drumuri și orașe în România urmează calce inversă, ca Vlahuță in România pitorească : pleacă din țara Oltului, de la Turnu Severin prin Tirgu-Jiu—fraiera—Rimnic — pentru a ajunge in Țara Românească (Slatina—Turnu Măgurele—Pitești—Curtea de Argeș—Tirgoriște—București—Buzău) și apoi in Moldova (Focșani—Bacău—Piatra Neamț—Roman—Fălticeni și Baia—Botoșani— Dorohot—lași—Vaslui—i.irlad—Tecuci—Huși). Volumul încheie circuitul călătoriei pe Dunăre (Brăila—Galați—Tulcea—Sulina de unde urmează o deplasare la Constanta, și reluarea firului Dunării iu jos, la Giurgiu și spre Turnu ^everin}. Cartea despre drdeal este scrisă pe ținuturi : Rrașov, Făgăraș, Sibiu, Miercurea și Sebeș, Alba Mia, Orățtie, Hațeg, Deva, Munții Apuseni, țara vinului, Tirnavele, Uud, Turda. Cluj, pe Someș, Bistrița, Maramureș, Baia Mare și CMuaru, Sălaj, Sal mar. Oradea, Beiuș, Arad, Banat. După cum se observă, călătorului nu i-a scăpat nimic. El este prezent in toate orașele de oarecare însemnătate, tn satele râzeșești pomenite in documente, la mă- năstirile de valoare arhitectonică ți picturală, in care s-au tipărit eărți ori s-au pro- dus evenimente istorice. In cele mai pitorești locuri ale țării, in Bărăganul lanurilor de griu, pe Dunăre — împăratul fluviilor din Europa — „acolo unde e Panaghia, mo a de piatru in jurul căreia, din cele patru părți ale lumii se luptă vinturile". Interesul este al cărturarului dar și al prozatorului care nu a încercat să serie nuvele ți roman, insă țt-a concentrat puterea descriptivă ți naratoare in însemnă- rile de călătorie. Iarna este un observator livresc, erudit, care nu se ridică la mijloacele artistice ale Ini Odobescu din ai cărui urmași literari face parte. Narațiunea sa este istorică, depășind stilul obiectiv al autorului de istorie, dar lipsindu-i căldura evo- cării care impresionează atit de mult la Sadoveanu. DescrHndu-țt călătoriile sale, forga este ades tentat să se oprească, să facă legături cu trecutul, să nareze fapte atestate Istorie pe acele meleaguri. Dacă din punct de vedere geografic, istoric, etno- grafic, literar, călătorul erudit aduce contribuții prețioase pentru instruirea cititoru- lui. realitatea imedia'ă socială nu-l zguduie și nu-și propune să o oglindească, deți călătoriile se desfășoară in preajma ringerosuM an 1977, cind țăranul era nemulțu- mit și exploatarea crudă. Nici aflindu-se in orașe, nu-l interesează producerea bunu- rilor materiale, muncitorul șl fabrica unde acesta lucrează din areu. lorga, care debutate la Contemporanul, se hrănește In memorialele sale de călătorie din trecu- tul socotit glorios. Dacă naratorul intervine numai din cind in dnd, paginile de care ne ocupăm sînt ale uniri descriptiv, raracterizindu-sc prin minuțiozitate și nu prin căldură. Așe- zările omenești slut descrise cu stinpăcie, lapidar, șl fără să-l descopere pe artist. fn afara cltorra personalități istorice lorga nu descrie oameni ți nu-i pune pe aceștia să comenteze. Lipsa dialogului dă o oarecare monotonie scrierilor sale memorialistice. Chiar și acolo unde avea posibilitatea să descrie, cind e vorba de Botoșanii copilăriei ori de lașul adolescenței, contururile sint palide și neconvinaătoare. Numai etnd se referă la natură, descrierea prinde vioiciune, pentru că tablourile nu sint statice, natura aJUndu-se in continuă mișcare și schimbare. Viziunile sînt ale unui istoric. Agapia apare ca o fortăreață, „intre zidurile codrilor"; peste munți unde „zac neguri lăptoase" ; „călătorul nu merge, el se luptă" : pătrunzind in pădurea deasă „îndată sintem robii pădurii care ne înconjoară de pretutindeni" ; stfncile Ceahlăului fi suge- Virlr r Crăciun ! M>n»nri.lli'lirn lui Xirnler Lipi reazd „palatul farmecelor care tace încremenit”; Dunărea e un împărat al fluviilor . „cursul mărețului riu atinge cea mai mare lățime a unui rtu european ; e un ade- vărat împărat al fluviilor, care-fi scaldă in lumina ce-l întinerește necontenit eu puterea ei făcătoare de minuni, calea de otel albastru a valurilor, lungul păr umed al trestiilor". Sau fată inceptul descrierii Turnului Severin : „Severin se cheamă locul; satul Iul Severin — un nume foarte obișnuit in aceste părți. Turnul e o amin- tire a turnului presupus roman pe care-l cuprinde acum o frumoasă grădină pu- blică... Orașul e unui din cele mai tinere ale noastre; frate cu Alexandria, cu Giurgiu! și Urăila, fiu al Regulamentului Organic ". Tot istoricul descrie Oltul sau Carpații sudici; „Oltul... Ce idei de măreție nu deșteaptă el in mintea cui nu l-a văzut niciodată. Marele riu care dă numele unei țări, care desparte două climate, două înfățișări deosebite ale pămintului nostru... Măreția se află la noi numai in triumfala înaintare a Dunării împărătești sau in culmile de piatră goală ale celor mai inalfi dintre Carpați. Numai acolo. Altfel natura românească e bogată, felurită, plină de farmec și de noutate, dar bună, prietenoasă, fără sublimi ăfi tragice, — afa cum e fi poporul —... Oltul are țărmuri, nu maluri, o albie de plumb iar nu o surpă tură a soiului sau un întins pat pentru ape largi. Adincimea-i nu înfioară și Sirene de ispită și nenorocire. Nereide mincinoase nu pindesc in fundul întunecat al valu- rilor, — cl numai păsări de apă micuțe și neobosite își răcoresc aripile in apele lui mal mult plumburii decit albastre, sau de un verde vesel... !n fund stau unui lingă altul, ca o manifestare a celui mai adine trecut, a celei mai neînvinse puteri fi a celei mai înalte întrupări a măreției, Hucegii, Vlrfttl cu Dor, Jepii, Caraimanul Zăpada unei Împărătești bătrinefi le acoperă culmile aseutite. creștetele de stincă”. lorga descrie măreția din natură care se află in concordantă cu măreția simplă a poporului care veacuri de-a rlndul și-a apărat „sărăcia și nevoile și neamul" Plină de măreție este Dunărea („cursul mărețului riu"), Marea Neagră, munții, brazii . „lată, intre cedaifi arbori, pe care-i dezbracă viaturile reci ale toamnei, vinjosui, impasibilul brad. Alte inâlp'mi, fi mal mari, ridică mai presus de cingătoarea lui totdeauna verde, tufișuri de copaci Închirciți, cărora abia dacă le îngăduie stlnca această viață săracă". Pe călătorul lorga ti impresioneajă atit calmul naturii, surprins cel mai adesea, cit și momentele de transformare din tratară, pentru că natura if! arată măreția in continuu ei desfășurare. Una din cele rrear frumoase pagini din memorialistica lui este următoarea descriere a imprăjlierti cetii de pe Dunăre: „După cîteva ceasuri, vintui vine din susții apei, — rece, vioi, iute, — fi mătură, /n pacelele fără deschi- zături ale ceții oarbe, se face o mișcare subită. StUpil se despart, împleticindu-se ca niște stafii urmărite de cele dinții raze, Apoi e un forfot de aburi pretutindeni, un virtej alb, subțire, ideal, un dans nebun de umbre scamoșate, care aleargă spre cerul de unde soarele trimite cel dinții rtmbet limpede și vesel, spre țărmurile ale căror linii (negrite încep să se deosebească... Lingă țărmul dobrogean numai, go- nite din urmă de vlntul ce Înseninează, ultimele firimituri, destrămaturi ale ceții. aleargă besmetice piuă ce lumina le soarbe și stăpinește, acum pretutindeni, bine- făcătoare". Este aci ceva din forța cu care descrie Hogaș sau Sadoveanu atotputernicia razelor de soare care infring Întunericul sau stihiile. Dar lorga este un descriptiv grăbit, nu întotdeauna atdnd răgazul să poposească fi să coloreze, fi de aceea nu emo- ționează, ci comunică cu exactitate, lucid, oMeetiv, rece. Zorga ifi dorește (ara in prefacere, fiind convins că va .fi peste pufiri timp, o altfel de Românie, pe care o întrezărește in Amintirile din Țara Oltului (1936): „Multe lucruri se vor schimba in România, multe lucruri pe care bătrinii nu vor să le admită, pe care tinerii nu le văd încă, dar lucrurile acestea, sub apăsarea vremuri- lor se vor sfirși. Și eu cred că voi trăi să ie văd.., Voi trai să văd minunea ca nevastă fără să se întărească pentru noi cu tot ceea ce este viață românească intriusa". In 1906 se incheie de fapt șirul însemnărilor sale de călătorie din patrie. Unele din acestea („Drumuri și orașe, Sate și mănăstiri) sint retipărite in 1916. Neamul Românesc in Ardeal și Țara Ungurească este reeditat in 1939. adăugindu-i-se cîteva priveliști noi. Acest din urmă volum este important fi pentru Prefață In eare lorga recunoaște că din punct de vedere social, soarta ardelenilor nu s-a îmbunătățit odată eu trecerea la România: „înțeleg această carte, ea o întărire, necesară, a sufletelor, intr-un ceas de mare primejdie (cel de al doilea război mondial J n.n.i care nu se combate cu teama ft descurajarea. Am adus pagini in care se vede cian 46 Vldor Crlcîun Mnnilui lorti erau lucrurile orba despre trecutul istoric fi dc frumusețile țării. Puccrt că viata socială dc atunci cu unele excepții, nu stă fn atenția istoricului. AUJet, acesta fi-a cunoscut bine țara, a contopit trecutul cu prezentul, viața socială cu elementul istoric, geografic, etno- grafic, intr-un stil precipitat, al scriitorului cărturar, mai puțin predispus sâ emoționeze. ★ Harta geografică a călătoriilor peste graniță ale lui /orga este foarte întinsă, cuprinzind Un spațiu intre Oslo și Sieilia și intre Constantinopol șt Chicago. Această hartă se poate aricind recompune cu ușurință după însemnările sale, fiindcă Isto- ricul a consemnat totul cu minuția care-l caracteriza fi din necesitatea de a se face lalositOT cititorilor din patrie, El este unul din primii comentatori romani ai peisaj" iui scandinav fi primul romdn care descrie viața triburilor din America. El este primul călător român care lasă cărți de sute de pagini despre Italia, Constantinopoi. Spania, Portugalia, Catalonia. Lunc,a serie a descrierilor țărilor pe unde pașii cercetătorului l-au duș incepe cu Amintirile din Italia (JS95), preocupat să surprindă imaginea citarea oraje tic seamă; Veneția, Padova, Vicenza, Verona, Milano, Tu rin—Genova—Pissu, Roma, Florența, Neapoli. Sini paginile cele mai literare din memorialistica sa, Jiind conștient de aceasta in Prefață, cind notează : „de obicei, prefața n-are rostul într-o carte de literatură curată". Amintirile sint intr-adevăr descriei literare, pline de farmec și inedit. Aceasta este prima carte la noi despre italia, inalntc de cea semnată dc i’mara (Schițe și amintiri din Italia — J9(M) fi Russu Siriana (La Roma — 1993). fntructt cartea nu are ecou in presa vremii, Iorga nu-și tipărește alte însemnări decit peste aproape zeee ani: Pe drumuri depărtate (1994) in anul cind debutează atit de glorios cu patru volume Sadoveanu. Aici sint grupate însemnările despre Italia, Dalmația, Galițta și despre Haga, Copenhaga, Stockholm, Varșovia, Belgrad. In 1907 apare Prin Bulgaria la Constau ti nopoi (eu ilustrații de pictorul Stoica), cuprinzind călătoria de la Dunăre la Consfantinopoi, descrierea capitalei Bulgariei, a AdrianopolubH fi Constantinopoluiui, evident, pregătind ia /ața locului murea sa operă istorică; Istoria itnpreriului otoman. Bulgaria este descrisa mult înaintea iui ■Sadoveanu (44 de zile în Bulgaria) fi Topirceanu (Pirin Pianina, Amintri din luptele de la Turtucaia) — scriitori combatanti, ajunfi acolo in timpul războiului balcanic, iar Conștantinopoltii, înaintea paginilor lui Sadoveanu (Creanga de aur, 2odia Cancerului), Ionel Teodoreanu ori Cornii Petrescu (Rapid Constantinopol—Hinram). Iorga se interesează fi descrie arhitectura moseheeîor, discută probleme sociale fi morale. Notele de drum din 19/3 cuprind pagini despre Germania, Polonia, Bruxelles (înaintea Călătoriei în Olanda a lui Sadoveanu). Franța de ttord, Anglia, Oxford, IVindsor, Paris, Versatilei, ca peste un an să apară Pagini despre Serbia de azi (1914). Războiul întrerupe drumurile lui /orga fi deci fi însemnările. fn 1922 apare Franța, drumuri ale unul istoric, titlu care sintetizează cel mai bine caracterul întregii sale memorialistici. Este descris Parisul cu împrejurimile ff celelalte orafe ale Franței. Fiind „drumuri ale unui istoric" il interesează trecutul, istoria, cultura și artele, dar nu trece cu vederea nici prezentul. Mașinismul modern a dat al patrulea Paris, care dacă nu domină, amenință totul". Și mai departe ; „Sena urmează Intre fabrici, mai vechi și mai nouă, gilgiindu-și fumul; apa, amestecată cu scursorile lor, are un miros infect. Malurile prezintă rareori grupe frumoase de copaci fnalți; sint seci, nisipoase". Notele polone din 1924 nu slut de fapt însemnări de călătorie, ei comentarea unor documente. Urmează trei cărți despre țările latine din peninsula Iberică: Victor Criciun : Mcnwri*liMJc4 iui Nfarier Turga 47 1 Citeva zile prin Spania (1927), Țara latină cea mai îndepărtată in Europa : Portugalia (1928) ți O mică tară latină : Catalani a și expoziția din 1929 (1939), toate editate dc Cosa școalelor și cuprinzind, in afară de Însemnările de călătorie proprlu-zise, confe- rințele* limite Io Teatrul Național despre țara, poporului, istoria, litei-atura și arta lor ca și unele probe de versuri in propria tălmăcire, in Spania poposește la Madrid, Toledo, cetățile Maure, Escortai, Granada, Castillia, — in Portugalia, Ia Lisabona. Et>ora, Coimbra, Porto; tn Cataiotda Ia Barcelona, Terrasa etc. In același fel, însemnări însoțite de conferințe și ilustrări literare, mai apa> trei cârti: Țări Scandinave: Suedia și Norvegia (/929), America și românii din I America (1930) ți Vederi din Grecia dc azi (1931), După ce părăsește Germania de I după prințul război este impresionat de peisajele scandinave, descrie muntele nor- vegian, apoi Oslo jl împrejurimile sale, trece prin munfi In Suedia, ca să se ocupe mai îndeaproape de Stockholm. In America lorga călătorește la invitația românilor din Indiana Harbor care sărbătoreau douăzeci de ani de la înființarea clubului cu numele Nicolae lorga. Lupei ce descrie cu mai multă grijă călătoria transoceanică, avind pe vas timpul necesar să consemneze uneori cu mijloace poetice, viola de pe vapor ji marea, — ajuns in America iți grupează însemnările pe capitole. Capitala afacerilor este New Yorknl, cea politică — Washingtonul, cea industrială — Chicago Capitalele grădinilor sint Colorado, San Francisco, I.os Angeles, capitalele trecutului: Philadelphia, Baltimore, Trenton, Boston, Haruwci. Un capitol este dedicai lumii învinșilor : ținutului indian. Grecia, ii oferă călătorului priveliștea Salonicului, Atenei. Pireului, Corintului, Epidaurului șl a altor monumente ale vechii culturi eline. La 1930, in douăzeci de pagini descrie Priveliști elvețiene, alături de peisajul natural făcind scurte incursiuni in vlaja orașelor Herna, Ziirlch, Tlrol; iar Ia IMS slut publicate ultimele însemnări despre alte popoare : Instantanee venețiene. Memorialistica sa despre alte țări poate fi împărțită tu două. Volumele publi cate piuă la primul război mondial sint scrise mat îngrijii, lorga dăruiește hirtiei nu numai idei și fapte, dar și largi viziuni poetice, descrieri ale naturii monumen- , tale, comparații ți eptte.e grăitoare, avlnd mare putere de surprindere. Autorul nu are In vedere decit omul istoric, doar din cind in cînd observă pe omul prezentului și anurne, cind viața grea a acestuia l se înfățișează direct, ca în următorul portret făcut unei femei italiene: „O umbră de femeie: girbotă, cu fața boțită, părul alb ridicat spre creștet ți niște ochi negri, de o șiretenie minunată". După război, omul i se înfățișează in aspectul său principal — munca. Omul este deserfs de acum, ca vechime, istorie, civilizație, morală, ocupații, viață socială etc., elogiindu-i munca: |l „Dar mina omului, in ultimele timpuri mai ales, a fost deosebit de harnică". Viata majorității populației i se pare mizeră preta tinderii. O afirmă in instantaneele venețîene : „tn fabricile șl atelierele lor, oamenii aceștia an muncit greu... O sărăcie este, deși răsare numai sfioasă, ca niște guzgani suri ieșiti din pivnițele cartierelor mucede. Femei care au trecut dincolo de marginile vieții fi care, vii, par mai moarte decit cei din morminte, moșnegi cu miini de ceara care tremură, copii purtind cocoașa familiilor strivise de mizerie, muncitori vădit storți de putere și de încredere in tdafă". Mal ascuțit critic privește lorga „orașul debușcuim afacerist" care este New Yorkul. | pe care tl și numește capitala afacerilor. Istoricul deosebește pe muncitor de patron și atit. Nu înțelege lupta dintre ei ți nici puterea muncitorilor. Istoricul este un umanist, atent deopotrivă cu toate popoarele pe caro le cunoaște, pătrunzindu-le spe cificttl național, reeunoscindu-le meritele culturale in decursul istoriei ți contribuția la propășirea civilizației mondiale. Aflat pe meleagurile globului, lorga nu-și uita țara, din vreme in vreme ghidul ducindu-l acasă, cu simțămintele de dragoste ale unui adevărat patriot. Călătorul respectă poporul indiferent dc nație, privind cu ironie viața de lux a celor avuți lată cum descrie spre exemplu începutul călătoriei in America: „înăuntrul măre țului vas, de 33 099 de tone, clasa l-a, luxul expune pretențioase figuri banale: un cinematograf viu. Jos numai, la popor, călătorii pentru Neapoie au vioiciune, culoare, interes. Aceia nu figurează, ci trăiesc". Călătorul lorga este grăbit, El nu are vreme să poposească pe îndelete, nu stă să-ți organizeze și stilizeze însemnările de călătorie. Ele sint sponjane, notate in grabă, se pot asemăna cu jurnalele cinematografice, Memorialistica de călătorie a lui N. lorga este cea mai întinsă din literatura română. Ea stă sub semnul preocupării esențiale a lui lorga, este, cu toată strădania acestuia de a literaturiza, concepută 48 VirlM CriftiMi : lui Nic»la.‘ lurgi de un istoric, aviud in prim plan probleme istorice, Prozatorul lorga este prezent in deosebi In descriere. Memorialisticii sale ii lipsește cu desăvirșire dialogul fi deștul de rar este folosit monologul interior. Narațiunea istorică intervine uneori in descriere peni ni a rememora fapte și intimplări necunoscute sau uitate, pentru a preciîa insemnitatea locului pe care il descrie. Deosebirea de scriitorii epocii este de obiect. Artiștii își propun — tranțmlftnd — sa emoționeze, lorga tși propune să arate. Cărturarul are foarte multe de spus ți nu-și permite migala construcției. Așa cum arăta G. Călinescu, „Fișele sint luate una după alta ți vărsate fntr-o frază foarte personală, savuroasă adesea, nu mai puțin abstractii". înzestrat ca prozator, după cum se observă din scrierile sale, lorga nu s-a dedicat literaturii propriu-zise in proză. El ișl manifestă aptitudinile in memoria- listică, unde nu i se cer eforturi deosebite de constructor literar, eforturi pe care nu acea răgazul să le facă. Contribuția lui lorga in domeniul memorialisticii se impune prin vastitate și realizarea scopului urmărit; a-și face cunoscută (ara șl a comu- nica opinti despre locurile pe eare le-a străbătut in Europa șl America. VICTOR CRĂCIUN VkM» Cjieiun : MemorialhiirA lui Nkola< l-xua 49 4 cronica literară UNIVERSUL „CÎNTECELOR TĂCUTE" Șl AL „VERSURILOR ÎN PROZĂ" DE ADRIAN MANIU ersuri in proră — tot ce parc, după o anumită concepție dik-tanlicu iu critica literară — mai dezlinat, mai lipsit de densitate și ritmicitate. Totuși, ia lectură, volu- mul Cintece tăcute, precum fi ciclul Cartea păcii din Versuri în proză rezervă surpriza unei îngrijite versificații tradiționale, de o meiod fofilate sporită prin grafia ce conferă rimelor și cadențelor o rară discreție, prin înșiruirea versurilor pe orizontala prozei, marcindu-le allemartța doar printr-o linioară ondulată, /ar ridurile Poeme in proză, iVunze maarie și însemnări apoetice, prin cele mal reușite lucrări cuprinse in ele, prezintă atiiea calități poetice — rad ai unei maxime concentrări — incit adesea uităm aspectul formal, exterior, ai genului. /ti! micită tea versurilor in proză aie lui /Adrian A/arttu are nn dubiu caracter: desfășurarea versului fi vlztwuea asupra lumii. Cu rimele ji asonantele ei larg spațiale. de exemplu poezia Vedenie de toamnă (Cintece tăcute, p, -11} sugerează lunecarea tristă a naturii din tirzlul toamnei înspre iarnă fi a zilei, din amurg in noapte. Ca- dența stingerii treptate se realizează fi prin imaginile ^inestetice ale unei legănări cu intervale treptat mărite, fie in planul vizual: „Privesc, uitat, in gol, la clătinarea pomilor pe cer, — îmi Leagăn, obosit, visarea pe frunzare mucezii plouate”/, fie, ca efecte sinesteticp de mare expresivitate, in pianul auditiv /..Ascult cum toate zgo- motele capălă îndepărtări rărite, ca fostul verde, sărăcit do măreția despuiatelor tulpini... -- Dar iar s-au năpustit spre cuiburile nopții pasări răgușite, — in zbor peste împărățiile dc spini", fn toamna „cu apusuri cercunate" iarna se prevestește In „răsărirea sfârșitului de Lună". Fiecare detaliu imagistic concordă astfel la reali- zarea impresiei de sfirșire lină. Adrian Mania e un poet al ceasurilor de tranziție dinspre seară in noapte (Lingă pămînt, Scăldătoarea. Intr-o grădină veche etc,), ai dimineților tăzbătind prin cețuri (26 august, Poveste tăinuită), oi verilor galben-onrii trerind In roșul fi negru! toamnei (Scară veche), al după amiezelor — toride de vară pierind domol in seară (Crucile /inimilor) și ai as/htfttuini de zi și de vară (Lupoaica) etc, De remarcai că cel mai adesea mișcarea de schimbare a anotimpului concordă eu cea a metamorfozei luminii. Nu lipsesc din universul poetic ai ini Adrian Mani» nici imaginile primăverii înviind in sunet de tulnic (Pe munte...) sau ale ternii licărind mirific (Senin de iarnă), Pa rietatea fi precizia aspectului temporal sint legate direct de calitatea eonereteții înscrierii In timp șl spațiu a lumii imaginare din lirica lui Adrian Maniu, Înzestrat cu un simț al timpului de mare finețe, poetul știe să exprime in poemele sale de război ți stările sufletești cind trăirea subiectivă a duratei abolește firescul cronologic, incre- menind ceasul („Nu mai era zi, nici noapte în amurgit de tăceri năpădit'1 — Versuri în proză, Moartea in primăvară, p. 218) son trăgănind zilele „prelungi, trindave, goale și absente” (Observator, op. cil., p. .115). 50 OOfrtM hWjr.t Colitatea specifică a cuwcretefîi unirrrsuhd poetic creat de A. Afaniti, in care ic îmbină plasticitatea cu forța de sugestie intr-o osmoză rar intilnită, se regăsește și In exprimarea unuia din elementele principale ce ii alcătuiesc imaginile — înscrise tot- deauna precis fn acum ți in aici — anume: cerul. Amurgurile — moment, cum om căzui, predilect inspirației sale — au ..cerul dc aramă" (Țară, din Cintece tăcute, p. 22); alteori „norii sîngerează” (Balada l-a, op. cil., p. 57); aceste două motive, ai aramei și cl sfngeltd. apar deseori in alcătuirea metaforei cerului. Mai interesantă insă ni se pare senzația neobișnuită de mișcare pe care adeseori o evocă imaginea ce- rului. Lucirea rece a metalelor, sugerată de atributele substantivale, e dinamizată de un verb expresiv: „Amurg de aur și fier Dăruise cerul” (Nouri, îd, p. 200). Orizontul peisajelor are o surprinzătoare mobilitate. Versul „De toamnă cerul s-a mărit" (Seară veche, id., p. 25) exprimă cu sobrietate o observație de ti» acut realism, care denotă un sentiment ai spațiului tot atit de subtil ca cel ai timpului, In Cîntec La neguri (p. 42) zarea nocturnă apare intr-o tulburătoare expansiune spre infinit, printr-o gra- dație a motivelor, potențată de repetarea cuvintelor — chele ; „Stele suie-n depărtare, (...) vechi, luceafărul tresare — în cereasca nepăsare (...) Cintece de dor se-aprind — iu cerească depărtare" (s. nj Predominarea rimelor șl asonantelor fn M-ind“ și „-înd" și ir» ,,-are" crează o alternanță de senzafjî anditiue profunde și sonore oare contribuie din plin la sugerarea stării de dor inefabil ai sufletului ce parcă se pierde treptat fn vastitatea nopții, hi poemele iu proră, deasemeni, imaginea dilatării orizon- tului capătă un ritm interior de mare frumusețe:” (...) dintr-adatâ, nici o zare... Chiar depărtările s-au pierdut* (Drumul dc noapte di a Versuri in proză, p. 54). Ten- siunea dramatică a nopții in clar de lună e exprimată prin comparații de un mare dinamism, încărcătura poetică principală npar/infnd verbelor: „Cerul seînteiază din cc in ce mai taie, parcă foarte curind înaltul are să se aprindă, sau are să se sfarme~ (Alt cintec, op, cit., p. tfă). Alteori, dimpotrivă, orizontul apare comprimat; „Greu apăsată, zarea zvtrie nalte havuze de pSmînt" (Cind știu..., id_, p. 230) sau „ocrul : arde ca o cască*1 (Pral. id. p. 279), In volumul Cintece tăcute apare deasemeni senzația aceasta de restringere a zării: „Noaptea se zbate și ne-inpresoaru. , Pomi nebuni cresc in furtuni... f Cerul s-ă-nchis..," (Priveliște blestemată p. 41). Mal adăugăm doar in treacăt prezența „cerului gol1' pe care se înscriu, subiintiudu-i parcă pustiul, cercuri negre dc păsări (Măgura cea mare. Vedenie de toamnă) sau, in ciclul Cartea păcii, numeroasele imagini ale unui cer murdărit, telurizat (Praf ele.). Pe cerul universului poetic al iui Adrian Maniu o prezentă specifică este luna „m descreșteri” (Vedenie de toamnă), numită alteori „vechea lună” (Balada l-a, din Cintece tăcute, p. 57) sau „un ciob de lună, (...) lună veche in scădere" (Cintec de lună veche, op, cit., p. 70). Astrul diurn e descris deseori indirect, prin acțiunea so de luminare: „Sfarmă soațele scintei” (Seară veche, id., p. 25) sau cu un aspect teri- fiant in peisajul războiului: „rîșnitorul soare de aramă, ireal, enorm” (Praf. p. 278). Paradoxul dat determinărilor foarte materiale de adjectivul „ireal* este caracteristic universului din Cartea păcii, în care absurdul și banalul se ciocnesc și se pătrund intr-o dureroasă poezie a împotrivirii la rău. forma de relief care domină in lumea creată de Adrian Maniu este balta înconjurată de cringuri pe de o parte, munții ți dealurile pe de aha. Orașul, grădinile cultivate sini quasi-absente sau creionate fugitiv, ht schimb, peisajul fluid al iazurilor e descris cu minuție (20 august, Scăldătmuea, Lupoaica. Alt cintec etc.) Cităm doar riteva versuri din Poveste tăinuită (p, 21) pentru expresivitatea mișcărilor și culo- rilor de o concretețe rar intilnită ; ..Crapi negri spintecă «dineul verde (...) Din visle se ridică ți rocade opintire, — de parc-ar înainta făcînd mătănii plutirea ; — undele redeschid slrăbătutele cercuri închise. / Balta se leagănă-n vint, — răsucind frunze și valuri albe”. Scena e văzuta — imaginar — și provoacă o reprezentare vizuală vie ți impresionantă. Delta (însemnări) sau mlaștina (Țară. Poemul podului de peste Vid, Seară neagră) completează peisajul acvatic. Demnă de relevat este mobilitatea fmpre sici spațiale exprimată și irt privința solului cu aceeași artă ca in cea a cerului: „zare vineție, — drum ajuns fî$M’. — Munții se fac mici" (înoptare p. 17), sau: „Fără de margini, cîmpul imi strînge mai tare pieptul". (Dragoste, și aici.., p. 129). .Votăm din nou paradoxul, justificat psihologic, al citatului din urnii. Aspectul acesta mobil al peisajului e legai ți de trăirea subiectiva care il transfigurează dar ți de relevarea ■subtilă a unor afecte de iluzie optică care dau specificul universului poetic descris dc noi, in oare? abiindenfa fi exactitatea observației realiste se îmbina cu muzica inte- rioară a trăirilor sufletești dtnd subtext lucrurilor, din poezia simbolistă. fn bălțile, pădurile, dealurile ți munții, Iscați de forța cuvintelor, trăiește, prin aeeecși vrajă a expresiei poetice, o faună fi o floră de o mare diversitate, dintre cele mai bogate din poezia noastră, ceea ce vădește încă odată gustul pentru concret al lui Adrian Mania. Animale domestice: vite fi oi, clini și măgari, populează după amiezele și amurgurile sale campestre, Sălbăticiuni ca lupoaica, vulpea, iepurii animă peisajul cu durerile ți temerile lor. Greerii, albinele, fluturii umplu, acustic și optic, spațiul; șopirle ți șerpi ondulează prin ierbi, apele sint pline de broaște ți de pești de tot soiul Kepertorinl oniitoiogic este enorm: șoimi. vuituri, corbi, piște sălbatice, mierie, porumbei, cocori, cuci, vrăbii, păuni, ciociriii etc., etc. Și fiecare din aceste făpturi ale văzduhului au o culoare, un zbor sau un ciripit caracteristic. Uneori, pre- cizia și economia mijloacelor de descriere are ceva din delicatețea unei stampe orien- tale : „Cu șarpe-n plisc, se lasă barza — din cer de fumuri înegrit” (Țară, p. 22). Bogată este și flora, in care predomină, firește, vegetația specifică bălții: trestii, sălcii. râcbfiă, continuÎFîd apoi cu ariiti, ulm!, plopi, mesteceni spre stejari șt brari. fn peisajul delnros șl mânios. Dintre pomii și florile cultivate, cireșul si trandafirul sint aproape singurii reprezentanți. in schimb, indomptabllul peisaj a! crinpului de lingă apă e descris cu finețea nuanțelor și cu fantezia asociațiilor, niciodată arbitrare, dujpă cum se vede ți din versurile: „Hățiș de mure-a! bastre. — plopi negri carn-n șoaptă aibă se închină, — 1-ăchito coclite, ulmi cu frunza neliniștită" (Scăldătoarea, p. 15). Un motiv vegetal cu o mare frecvență este acela al frunzelor căzute. Concen trate alegorii sint ine! frate in imagini ca ..Soarele scrie lumini pe frunze ce-n vînt au să plece,,," (Lupoaica, p. 27) sau „Toamna a făcut inimi de aur în foi" (Glas de toamnă, p. 26). zlltcori, mișcarea anotimpului din august spre septembrie este transfi- gurată intr-o imagine concisă t „Frunze aurii scuturate, - urmau căderilor argintii de stele... “ (Mai departe, p. 78). Multitudinea viețuitoarelor și plantelor, precum ți diversitatea metaforică a descrierii lor, contribuie In mare măsură ia impresia de vin, de real guastpalpabil, al universului poetic din opera tui Adrian Manlu. Un rol foarte important in realizarea impresiei de imediaiitate a acestor peisaje revine culorilor și sunetelor, La o primă leetttrd, gama cromatica ne apare compusă din chera culori si nuanțe puternice: alb, negru, aur, argint, cenușiu, rații, verde, galben, albastru. Rar apar violetul și portocaliul, extremele curcubeului, impresia de autenticitate sensibilă a peisajelor nu se poate Insă explica prin simpla prezentă a acestor citeva culori ți nuanțe. Revenind asupra unor texte care ne-au lăsat o puternică amintire cromatică, remarcăm citeva mijloace artistice de piasiicizare a culorii. Utilizarea adjecivulul coloristie nu ca atribut, cum se obșnuiește, ci ca com- plement dc mod, de pildă, contribuie la dinamizarea si. Prin ea, la reliefarea culorii, la rindu-i distinsă cu o subtilitate care depășește observația comttnă: „a scăpărat, albastru, luceafăr ciobănesc" (Lingă pumint, p. 11). Remarcabile sint combinațiile cromatice, Exprimate prin complement și atribut, culorile contrastează puternic fn versul: „Un taur se ridică negru in seara galbenă” (Crucile fintinilor, p. 12). Acorduri delicate reunesc, in schimb, verdele, razul-cenușiu, galbenul și negrul — așezate fiecare ia începutul frazei — strofă din poezia Culori (p. 40). Adjectivul coloristie cu funcție complementară, laolaltă cu,sinesteziile evocate, precum șl cu aparentul para- dox cromatic, realizează frumusețea versului; „întunecimea aripeazâ alb valuri amare” (Cinice de noapte la mare. p. 133). Din volumul Versuri in proză desprindem o adevărată melodie cromatică constituită de lina metamorfoză a luminii in culori și apoi in sunete: „Pădurea de argint se schlmbă-n lumini ; o clipă e trandafirie. în- tocmai palidelor râsuri, pe urmă insinețește clar de lună, și dintr-odală, în- fiorată, sc scutură în căderi dc stele, cu clinchet din uită lume" (Pădurea dc argint, p. 46). In sonoritatea peisajului domină glasul metalic al clopotelor și tălăngilor ți vuietele multiple ale apei ți vintului. Uneori, sunetele metalice și cele acvatice se îmbină : „de dangăte dc clopot, lung bălțile vuiesc” (Lingă pămînt, din Cintece tă- cute, p. il), CintEd dc păsări, flriitiri greierilor, ploile, doinele, buciumele se adaugă, grupindu-se si acestea de eele mai multe ori in cele două tonalități de bază : cea metalică și cea acvatică, Lumea poeziilor iui .-Idrian Afaniu — si ne referim, firește, exclusiv la cele pe deplin realizate artistic — este vie, perceptibilă parcă prin simțuri. Poetul a știut auzi și mai ales vedea realitatea, distilindu-i esențele. In universul acesta imaginar. după cum s-a putui observa șl piua aici, eroul liric are o psihologie bipolară, osciiind intre sentimentul instabilității (mediul fluid, frunze uscate, cer de stnge, lunecări in scară și in toamnă) și sentimentul opresiunii, al încremenirii (culori metalice, violente, orizonturi apăsătoare, cer de aramă, (tigheluri). Marea frumusețe a peisajelor obnu- bilează parcă restriștea omenească, intr-un dor vag de înălțare sufletească, de rein- tegrare. El nu-și pune insă, la modul meditativ-filozofic, cel puțin in cele două volume la care ne referim, răscolitoarele probleme ale condiției umane. Ci exprimă sincer stările și viziunile unui om sensibil, care s-a maturizat intr-o lume oprimată și neliniștita și care iși găsește in anii bătrineții speranța in împlinirea omului (cf. mai ales RevAzind manuscrisul din Cîntece tăcute. Simplă adnotație lămuritoare la Cartea păcii și Cerul deschis din Versuri iti proză}. Vom releva in încheiere doar cîteva din trăsăturile psihologiei lirice. Sentimentul solitudinii se exprimă, de pildă, prin note de personificare afectivă a peisajului: „încremenesc doar marile singurătăți prin luminatul aer" (însemnări din Cînlece tăctite, p. 20). Momentul psihic „cind s-a făcut străină ți vreme, și poveste” se exprimă printr-un contrast complex intre om și na- tură : „Fără durere, norii in lacrimi se destramă, iar ochii seci stau țintă ia tot ce nu mai este" (Rătăcire, op. cit., p. 3J). Infringerea in care germinează speranța resu- recției apare in tonalitatea melancolici tot in strinsă conexiune cu soarta lumii ma- teriale : „Liniște in ogorul unde sămința veghează, liniște în sufletul învins, liniște pe foile ce s-au desprins, ~ și in steaua care stă să casă" (Glas de toamnă, id. p .36). Titlul de „Cintece tăcute" al acestor poeme atit de muzicale se referă, desi- gur, la discreția sentimentelor. Poetul nu apare aproape de loc, nu gesticulează nici- odată : sufletul său parca se întrupează in natura cc-i trezește dorul. El nu vede numai peisajul, il șl trăiește. Despre tragedia războiului, cu moartea, invaliditatea și, mai ales, stîlcirea perso- nalității, cum apare ea în Cartea păcii, nu vom mai vorbi aici. Notăm doar că, în mod semnificativ, acest ciclu al omului ce-și caută „pierduta omenie? se încheie cu apoteoza erei cosmice, simbol al unei omeniri mai bune și mai adevărate, „pozitivă biruință, -- adevăr intrat in cer" (p. 367). Nu vom discuta, deasemeni nici intenționa- litatea neologismelor, uneori cam artificiale, mai ales in ciclul însemnări apoetice și nici despre poemele-legendă sau dramoletele poematice, destul de convenționale și desuete, in duda unor momente de distanțare Ironică, precum apar gustului nostru. Ne-am referit exclusiv la citeva aspecte ale universului imaginar intrucit ni s-a părut ca in frumusețea și deplinătatea concretă a acestuia stu valoarea durabilă a celor cincizeci de ani de poezie ai lui Adrian Manta. ALEXANDRA INDRIEȘ ION HOREA: „UMBRA PLOPILOR de multă originalitate șî noutate tehnica de exprimare am pretinde unui poet pentru a-i cintări valoarea, faptul neîndoielnic că poezia rămine In esența ei comunicare enw/ională și că o stare afectivă are posibilltăfi de exteriorizare limi- tate, statornicite prin imitație, îngustează implicit criteriul modern de valorificare stilistică. S-a spus, nu fără temei, că poeții au tnrăfat pe oameni să iubească, dar sensul acestei afrimațti e dublu. Pe de o parte, poeții au deprins pe oameni cu anumite atitudini lirice, conservate de-a lungul vremii prin modele, prin exemplari- tate. Pe de altă parte, existența însăși a operei lor, care este expresie concretă a unei trăiri reflectată întotdeauna de conștiință pe un plan formal, îmbogățește rea- litatea noastră psihică. Arta păstrează și transmite astfel un limbaj tradițional eu ■ ■—— ') Edituri fxrșlrn lilcfttMfi, I96S. 88 PaJ! CtualcR JilewS 33 I raloarc semnalizatoare di” experiențe mfleresti ce nu te pat neglija ci se impun ea a condiție a accesibilității, Caracterul romanțios fi idilic al liricii romanești este o zestre tradițională ți, atita timp cit vibrăm la versurile Iul Emlnescu șt Coțbuc, de pildă, nu putem nesocoti sfera motivelor lor dc inspirație ți nici tonul lor afectiv, și foarte puțini cititori acceptă altfel sistemul de convenții al ariei cuvlntului. Aceas:a este expli- cația rezistenței marelui nostru public față de diferitele tentative lirice confecțio- nate după modele străine. Problema ce ne interesează insă aici este tntruclt poetul silelor noastre iți poate dezvolta originalitatea creatoare pe linia tradiției noastre literare. Poezia lui Ion Horea, și cu acest nou volum, mi se pare că dă un răspuns — de,si, bineînțeles, nu unicul, — exemplificind o interesantă experiență in evoluția liricii noastre contemporane. Poezia sa, in ciuda unor rezonanțe multiple ți variate, românești ți străine, cu farmecul ei melodic $i cu Ingenuitatea sensibilității subtile descoperă vibrații noi In evocarea frumuseților agreste. Ha aduce un plus de deli- • catițe ți sinceritate a sentimentului de trăire și de integrare in procesul, nu numai cosmic ci ți social, al schimbărilor din natură, in raport cu remarcabilii săi înaintați — ații de moderni fn structura lor lirică — ca Francis JammM, lan Pillat ți chiar Tndor Arghetf. Cind, de pildă, poetul Ion Horea spune : Minunea dintre frunze mărunte nu se-arată Va trebui si trecem □ data, altă data, Să rotunjim, și-n plante sa ținem sori și stele Pin constelații strinse-n coșărci de pătlăgele. Dar, către miezul nopții pe păliți o să-nceapă Să lăcrimeze iarăși temnițele de ceapă, Uscate inimi, negre, și atrînse-n măciulii De lingă ape, rînva pămlntului trezi Și-n elena bucurie-a durerii și-un fior Al dragostei nepllnse-n încremenirea lor. (Sentimentul primăverii) ne dăm seama numaidecit că avem de a face. nu numai cu un sensibil contempla tOr .tau cu un pasaper căutător de corespondențe pentru persist entele-i răscoliri intra nertite, ci cu o rafinată transpunere in limbaj accesibil a unei noi viziuni lirice despre roadele pămlntului. In versurile iul ion Horea personificările particularizează descrierea, nu a eon venfionattzează cum se iutimpfâ Îndeobște, fiindcă sensibilitatea sa, spre deosebire dc a celorlalți poeți, se oprește, cu alte mișcări fi cu alte porniri interne, pentru a rotunji oglindirile terestre ale constelațiilor șl pentru a simți o rfvnă neobosită a pămlntului șt o bucurie neomenească a durerii de a se cristaliza in fructe. Numai un latent autentic poate da valoare nouă unor aspecte de obicei neobser- vate. tncărcindu-le cu o simțire pură ți umanizatoare, eu o gindirc atit de spontană, ertm ar fi: Și unde lingă teascuri, butoaiele de rind Sînt grele de lumină, de piatnl, de pămînt. De ploaie și de vinturi, de brumă șl de var. Cit aur se răsfringe și-ntlrzie-n pahar Ferea din fața coastei cu piersicul stingher Păzit acum in geruri cu sulițe de fier. (Sentimentul iernii) Fiecare astfel de „întruchipare a sufletului ți a jindului" exprimă. in versurile Ini I. Horea, sentimentele celor patru anotimpuri Intr-un timbru eu totul personal ți-ntr-o viziune fermecătoare, unde: în jocul dus de ape și ceruri depărtate E-ntoarsă tremurarea din frunzele mirate. Și soarele in stropii de ploaie să-și resfire Lumina, din înălturi o-ntoarce în rodire! (După zăpezi) 54 Cronica literari Elegiac, din rațiuni nu întotdeauna mărturisite (Basm, Pia, Și iarăși. Ori poate), ori numai pretextate (Umbra plopilor. Păreai, Erai), fon Horea folosește figuri de stil și vorbire figuraă Itnprumutlnd termeni luati din universul rustic fi cimpenesc, care se dovedește a-i fi cel mai familiar, chiar fi in versurile erotice. îmbrățișarea indrăgostiților e asemănată de I. Horea cu două ruguri mistuite de aceeași flacără; tăcerea lor e integrată in tăcerile pădurii; privirile lacome ale bărbatului sint inchi- puite vulturi (Erai); cariatele îi cară poetului prea mult pămint la vale sau aduc năvala cirezilor (Ori poate) ; amintirea Iul e o umbră a plopilor; gîndul — o creangă îndoită (Foșnea lumina serii) ; anii iubitei pot fi „zvirllți in cimp", iar poetul vede părul ei „în frunzișul galben". (Hotar) etc. Critica noastră literară a subliniat, firește, ca o slăbiciune inexplicabilă pentru talentul Iul ion Horea inriurirea evidentă a unor poc/f eunoscufi, in spefă a iui I, Pillat, insa, ca orice poet adevărat, fon Horea, chiar dacă vibrează sub influenta versurilor admirate la alfti, știe să Ie dea și replica sensibilității personale, uneori In mod deplin conștient, cum face, in acest volum, bunăoară. In Cît aș fi vrut (/afă dc Annabei Lee de E. A. Poc) sau in întoarcere (Jojă de Cimitirul marin de P. Valăry), Poemul întoarcere, In paranteză fie spus, e destul de ermetic, dar numai pentru că poetul face un salt al gindirii fără să aibă totuși coca fia abstracțiunilor. .11 a rea e Identifica'ă simbolic cu iubirea refuzată de el in anii mai tineri, cind era refractar tumultului, bizarului șt indefinitului, deci temporarului. vieffi .fremătătoare șl setoasă de forme și culori. Ca o „coloană in amiază" înlănțuită de soare șl oglindită in infinit, din orgoliul rațiunii, poetul ezita altă dată la ademenirea cerului mișcător al dragostei omenești, căci: „Lăsa in urmă nufărul pe baltă / Și căutind al dragostei abis/De brațele luminii pe o altă / îmbrățișare dintre-adînc și vis,"/ Astăzi, reîntors fa fărma! mării, cu regretul pierderii de odinioară, sn/ktul său sc deschide îndatorat chemării vieții tulburătoare, din adine. Această penitentă pentru „calmul orb" al unei singurătăți orgolioase nu exprimă nimic din cutremurătoarea Inflexiune a profundei și recei gîndiri valeryene, insă dă mm ilie poetic personal în- toarcerilor Ia izvoarele de trăire afectivă mat veche, cum ar fi desigur nostalgia vieții in mijlocul roadelor pămintului. Ion Horea este atit de preocupat de dorința aceasta de „întoarcere", tnctt Însuși cuvlntul acesta are, pe semne, pentru el o rezonanță poetică deosebită, de vreme ce c repe at cu insistenta manierei de expresie. Reproduc, din diferite versuri, cu subli- nierile făcute de mine: „ochii mei întorc vulturii" (pag. 24); „întoarce-mă-n copi- lărie" (pag. 12); „te-ai intors grăbită" (pag. 27); „se cunosc întoarse imagini In Jln- tină" (pag. 30); „să-ntoarcâ lumina inc-odată" (pag, 31); „intors la țărmul mării" (pag. 36); „întoarsă. mierla prinsă verii" (pag. 33); „frunza lor intoarsă de undei»" (pag. 40); „să fii și tu întors" (pag. 40); „e o risarc-ntoarsâ astăzi" (pag. 40); „mor- covii -n adincuri, zvicnind, o să-ți întoarcă" (pag. 46); „e-ntoarsă tremurarea" (pag. 46); „lumina, din inalturi o-ntoarce in rodire" (pag. 46); „ca un ecou intors (pag. 54); „era o itime-n-toarsă din poveste" (pag. 54); „roi fi și eu pe Argeș întors ea un îndemn (pag. 59); „te văd intoi's. ia munții..." (pag. 61); „vreau să te-ntorc pe dealuri" (pag, 62); „intoarec-le-ncărcaiă, mireasa mea de aur" (pag. 70); hota- rul cu cumpeni de te-ntorci" (pag. 73); „și-ntors pe clmp" (pag. 74); „întoarcerea luminii din ploale-n curcubeu" (pag. 76); „mă-ntorc pe drum" (pag. 31); „din infinit să-ntoarcă mesaje" (pag. 53); „și-ntoarsă către ziuă" (pag. SJ); „mă-ntorc din nou" (pag. 83); „înviorat, mă-ntorc" (pag. S6).., Decit reminiscențele stilistice din alțt poeți sau decit modestia reflexiunii filo- zofice, ml se pare mai dăunător retorismul unor versuri, vădit in versuri, fie prin întrebuințarea invocațiilor (Pia, Zbori, Plopii, Octombrie pe Argeș, Sentimentul iernii), a interogațiilor (Pădurea, Plopii, Pia), fie prin aceea a repetițiilor inutile (Umbra plo- pilor, Și iară-i, Basm, Plopii, Sentimentul primăverii). Furat de sonoritatea versurilor sale, Ion Horea se lasă uneori pradă, din păcate, imagisticii ieftine sau confuze, ca de exemplu in următoarele exprimări: „Și mă-nfâșur cum apa sc-nfășură cu stele/ Strîngîndu-țl răsufla rea-n căușul gurii mele" (Hotar) ; „Mi s-a pănit O clipă că șovăi și că-aștept/Să mi se culce-n suflet, cu unda, plopul di-ept" (Mi s-a părut) sau, în fine, naivități de soiul : „încremenire și durată / Dramatic mă întrepătrund,/Ca-ntr-o iubire-nfrigurată / Cînd sufletele îți răspund" (Pădurea), imul ca litera» .55 Cu toate Urnitele și stingăciile semnalate, Ion Horea aduce și in volumul Umbra plopilor robustul și tonicul sentiment de bucurie a vieții in .fata frumuseților rodi- toare ale pdmlntului șl contribuit?- esențial, cu talent, ia depășirea și subtilDarea idi- lismului și romanțiosului in literatura noastră. Contribuția aceasta statornică și fecundă merită, fără îndoială, a fi mereu subliniată. NICOLAE TIRIOI MARIN SORESCU: „POEME •••■* ată o poezie care nu se pierde in mărunțișuri, Poemele lui Marin .Sorescu abordează exclusiv marile teme ale artei: geneză, viață, moarte, destin, timp, creație. Tematologii au inventariat, clasat ți adnotat aceste teme perene cu aerul că pereni- tatea operei tui Marin Sorescu este asigurată. Dar prezența temei perene intr-o operă este o condiție necesară perenității operei, nu și suficientă. Faptul că Marin Sorescu spune morpi pe nume (adică moarte și nu... de-a v-ați ascuns), sau că o tutuiefte mai mult ori mai puțin inspirat — nu e mare lucru, faptul că se impacientează din pricina temperaturii solare in scădere, pe un ton cu orice pref spiritual („Mai aruncați niște vreascuri I in soare, / Am auzii că o să se stingă / Peste citeva miliarde de ani,’1 Focul sacru) — »u adaugă strălucire, nici motivului solar, nici duratei universului (ca temă), nici chiar ... numelui său. Cei mult jine Marin Sorescu să polemizeze cu La Hochefoucauld, pentru ei: „Le solei! ni la mort ne se peuvent retardei' fixement”). Faptul că supraetajează un subsol de Rilke și un parter de Hlaga („Cred că m-am Îmbolnăvit / Intr-o ă / Cind m-am născut" (lioala) nu niște caturi in stil propriu (., Doctore simt ceva mortal / Alei tn regiunea Ființe! mele. / Mă dor toate organele.,.") nu asiguri «ici o stabilitate in plus acestui mausoleu. Cineva susține că Marin Sorescu „nu are predilecții", nu ,.se specializează' (de exemplu in tema morffQ. Dar tocmai această „predilecție" (consubstanțialitate) face legitimă (la RHke, la LHaya,) existența unei arhitecturi funerare. Variațiunile pe o temă dată, pe orice temă dală, sint neconvingătoare, și tn ciuda execuției bune, fie ți perfecte, ai senza- ția că in culise a fost pus diainte un magnetofon. Oricum, preferabil este originalul, nu „reproducerile ieftine" (vezi finalul superbului poem Tablouri). Mult mai credibil e Marin Sorescu in Fuga, unde renunță la „ideile" altora, iar prezența marții este împinsă intr-un viitor incert, decit intr-un plan al experien- ței proprii (asta nu înseamnă că pledez pentru poezia exclusiv „trăită” sau că il confund pe Marin Sorescu cu un liric subiectiv); „Intr-o zi / Mă voi ridica de la masa de scris f Și voi începe să mă îndepărtez de cuvinte, / De voi. / Și de fiecare lucru în parte” Moment de mare solemnitate („desolcmnizarea" poeziei lui Marin Sorescu e mai ales lexicală), amintind de fuga patriarhului de la lasnaia Poliana. Dar poemul (pe aceeași temă a morții) in stil absolut sorescian este Portretul artistului : „Am încălțat cu pantofii mei / Drumul, f Cu pantalonii am îmbrăcat copacii / Fina la frunze, j Haina i-am pus-o viatului / pe umeri. / Primului nor care mi-a ieșit în cale / I-am pus în cap / Pălăria mea veche II Apoi m-am dat inapoi f tn moarte. / Sa mă privesc, // Autoportretul j îmi reușise dc minune. / Asemănarea era atit de perfectă, / încit, uitînd să mă iscălesc, / Oamenii au scris ei singuri / Numele meu / Pe o piatră”. Poemul este excelent, de mari sugestii (printre altele e o frumoasă profesiune de credință). Și este foarte â la maniere de... are, adică, o frază țesută din mătase și țepi „(G. CăUnescu)', din catifea neagră șl țepi, tn mijlocul celui mai profund sentiment (veridic blagian aici) intervine imprevizibil witz-uL Și artistul, pentru a se autocontempla, se dă clțiva pași inapoi, după un tipic profesional, nițel cabotin, in... moarte. Poetul se joacă, uneori, destul de stlngaci, de-a „mecanicul placat pe viu" țin sens propriu, nu bergsonian). Rezultatele nu sint dintre cele mai bune (vezi Prinir-tm ochi de sticlă.) Dar cuierul ca simbol al alienării proiatctdui Sancho Panza este 56 Crocnir» librmriM sugestiv. (Don Quijote și Sancho Panza). La fel, cu concursul iui Eugene lonesco, scaunele dir* Capriciu. Interferența intre regnuri diferite e foarte speculată in Leda : „Leda trece surizind I Printre lucruri. / Și se culcă / Cu fiecare. / Gardului i-a născut un copil / Din iederii ... etc. Dar Marin Sorescu nu are suficient esprlt gallicque pentru asemenea interferențe. (De fapt, se poate „de pinde" acest esprit și din Moș Nichiforul iui Creangă). La anlipodtd (ca reaiizan) lui Viscol este Laocoon, impresionant poem al gene- rațiilor: „Fiul își prinde de mijloc părintele, f Și trage din răsputeri / De le troznesc la amin dai / Oasele. // Tatăl iși prinde de barbă / Ori de grumaz / Tatăl. / Și incordindu-și toți mușchii I Trage j Cu o experiență milenară. // Numai bunicul / Nu mai are de Cine să se prindă, / In fața lui e numai aer I Fără nici un trup. // Și începe să plîngă, I Strîngînd in brațe o minge 1 Aproape rotundă". I.aocoon pare a fi pendantul unui fragment din Viziunile lut Nichita Stănescu : „E un trup de copil / ce ține in brațe / un trup de adolescent / e un adolescent ce ridică pe umeri / un trup de bărbat. / E-un trup de bărbat ce ține pe frunte / tălpile scorojite ale unui bătrin, / e-un bătrin cu mustața-ngălbenită de tutun, / ce sărută pe gură ! fantomele norilor, / cerul albasli-u. universul negru" (Către pace). Diferența de viziune (crispantă, dramatică, la Marin Sorescu, calmă, destinsă la Nichita Stăneseu) corespunde unei diferente tematice. Laocoon este un poem al „experienței" milenare; fragmentul lui Nichita Stăneseu — un cfntec senin al expe- rienței individuale. Ambele deschid o largă perspectivă cosmică. Să fie acest frag- ment pretextul poemului ? Posibil — reminescentă de parodlst. Că Marin Sorescu continuă, uneori, sa parodiere — e sigur. tn anumite cazuri, criticii l-au luat prea „in serios". Unghi, de exemplu, este mai mult o fabulă. Cineva ifi pune palma peste ochi, t(i arată lumea și te solicită s-o descrii. La care, evident •— dintr-un așa unghi de... vedere, răspunzi invariabil : noapte. In Developare e persiflată, poate, naracisomania poetului. A fotografia copaci, pietre, scaune pină cind toate aceste lucruri incep să semene „îngrozitor cu mine" este a face o profesie de credință barbistă, „un act clar dc narcisism" („lumea purfîeaiu pină a nu mai oglindi, decit figura spiritului nostru"). Seriozitatea tonului se menține pină in final, unde e fin anulată printr-un ironic : mi-e frică", idem, misterul factice, din Rame, de soiul aureolelor electrice din piesele lui Maeterlinefc, parc a fi o discreditare, prin auloparadie, a misterofililor. Zelul cu care poetul „înrămează'' misterele murale, spre exasperarea amicilor e suspect, frizează farsa : „Mîine va trebui să pun / Și-n locul acesta 0 ramă", fn Pașii avem poate tragicomedia imobilului, inertului, fntr-o mult mai mică proporție -Sepia (moluscă cefaiupodă, care se apăra de inamici prin cerneală), ca simbol al scriitorului (care se apară de pretenția obiectelor ia viață artistică, prin cerneală), poate conține ți sugestia inflației de mizgălict. La fel cum Hîrtie denunță, printr-o viziune guăsi-apocaliptică excesul de maculatură : ..Și Ia urmă / Scos din răbdări, / Se va căsca pâmîntul, I Va Înghiți cu poftă totul / Și se va șterge la gură / Cu oamenii care s-au transformat / în șervețele". De fapt poetul „se uită la toate lucrurile / De două ori J O dată ca să fiu vesel, f Și o dală ca să fiu trist" (De două ori). Aproape in permanență simbolurile sale (uneori superbe) au 0 față sublimă ți alta ridiculă ți poetul face pași abili și grațtoși intre cele două extreme. Merită subliniată mulțimea „ideilor" poetice din acest volum. Copacul suifob, autor, toamnă de toamnă, al aceluiași act magic (Copacul și-a întins umbra / Pe asfalt f S-o calce mașinile / Așa cum .sălbaticii / Modelează din lut / Chipul dușma- nilor lor / Și-l străpung cu săgeți”. Pornire) sau copacul cu care poetul joacă baba- oarba și este descoperit cu ..hohote de frunze" (Am legat, restul poemului se con- tinuă schematic) sint niște prezențe de suavă fantezie. La fel (plus nota gravă), această comparație prin care se sugerează presentimentul mortii: „Un fluier țipă deodată / în spatele unui trecător / Al cărui trup se umple dc rumeguș / Ca un copac, cînd simte / în marginea pădurii / Gaterul" (Fluierul). Sentimentul ciidliiaftei moderne (v. metafora) nu-i lipsește Iul Marin Sorescu. Predominant insă la el este sentimentul naturii (e implicată critica tehnocrației, v. Drumul de ex.); „Azi am fotografiat numai copaci. / Zece, o sută, o mie. / li voi developa la noapte. / Cînd sufletul va deveni o cameră obscură" (Developare). Elogiul vizualității (din Ochii), — „Ochii mi se măresc tot mai mult /...f Voi lăsa să intre în careul lor J Foarte multe lucruri t / Luna, soarele, pădurea și marea / Cu care voi continua să mă uit ' La lume" trimite la o metaforă a lui Blaga, prin Craaka literar? 57 care se poate complera: „Dacii am vedea cu lacurile, / stelele s-ar apropia / tnfimplnîndu-nc la drumul jumătate", Acorduri tandre de laus animi trec prin aceste poeme (Vezi Dansează !, Retro versiune), eulminind Intr-un patetic forifssimo : „Nu știam, nu știam / Că am atîta geologie in mine / Și că-n virful ei / Sufletul meu, jade / Măreț și neclintit / Ca Minăstirea dintr-un Lemn !“ (Munții). Drumul (speculind Ingenios un paradox al lui Zenon Eleatul) este o laus raționis. Poetul are oroare organică de tot ce iese din sfera perfectă a raționalului: absurditatea războiului (Șah), represiunea fn specii inferioare, dexmdful atomic (Cearcăn). Poemele „socfal-ctilxurale" (Shakespeare, Muzeul satului. Trebuiau să poarte un nume) conțin premisele producției in serie, in Dante (publicat ulterior) schema din Shakespeane se repetă anost. Nu lipsesc din acest volum, destul de unitar, platitudinile, facilită(fie, teribi- lismele. Sint plate calambururi sau jocuri de cuvinte precum: „Să treacă peste granița Dintre floarea-warelui / Și floarea lunii / (Pașaportul) sau „Numârind plopii luminii, ai dreptății, ai iubirii i care ii ieșeau mereu fără soț", (Trebuiau să poarte un nume). E facil să dai o semnificație extraordinară unui loc comun („Breughel bărînut") In felul următor: „El nu era mai bătrîn decit mine,! Dar i s-a spus bătrînul, / Fiindcă pe toate le știa cînd a murit" (Tablouri). Poemele tuf Afarin Sorescu fft plac sau nit fn măsura in care accepft sau nit accepfi jormîda lui poematică. Această formulă foarte severă, in ciuda multelor libertăți, constă, printre altele, in organizarea sau reorganizarea (chestiune de regie) inedită, ingenioasă, adesea paradoxali fi, dacii c posibil, unică, a „unui material dai (de repulă „apoetic”, banal, livresc, loc comun). „Scaunele sint foarte receptive f La poezie / Dacă știi cum să le așezi" (Capriciu) Para/raținti, s-ar putea spune; Daca știi să le (sau să le) așezi devii receptiv la poezia ... scaunelor. Cinema anula dintr-o singură lovitură, și dc sub steagul poeziei lui Marin Sorescu, orice altă modalitate de a face poezie. Modaidâ'fi ei fi zicea unealtă, fată aceste unelte (pe care M. S. („le lasă intacte versificatorilor'1); complicația verbală, expanslvitatea emoțională, entuziasmul juvenil, delirul poetic. Dar aceasta nu e coli- tatea iui Afarin Sorescu, ci a formulei sale. Șl nu e o calitate (merit) ci o calitate (caracteristică) a acestei formule poetice. In măsura fn care Marin Sorescu respectă creastă (șl altele) caracteristică a formulei adoptate fure o poezie nu numai intere tantă dar si veritabilă. ȘERB AN FOARȚA RADU COSAȘU: „A ÎNȚELEGE SAU NU" p *x imanul lui Radu Cosașu șochează prin lipsa de politețe jaf ă de formula consacrata a unui anumit fel de roman practicat la noi, Romanul c inegal fiindcă nu duce pină la capăt anumite prefigurări, dar e sprijinit pe o gindire epică originală, pe o tipologie intuită di multe ori cu finefe, ceea ce, dtocamdaiă, ntt c puțin. Alcătuirea romanului frapează de la cel de al doilea capitol. Vechea dezvoltare de tip clasic a intrigii, pedalarea atit de cunoscută pe evoluția subiectului, dispar cu totul. E de fapt vorba de niște cuceriri ale romanului din secolul XX pe care Cosașu te folosește de cele mai multe ori cu succes, și chiar dacă pe undeva ne trec prin minte nume ca ale tui Dos Passos sau ale altora (pentru completarea 58 Crnaic-» M>r«rș tabloului autorul citează din ztnre. face liste de cărți, etc.), originalitatea romanului e incontestabilă. Mi se parc că olt merit al romanului, în afară de deschiderea spre noutate ți inovație, e nuanța sa polemică, Lucrul e firesc, fiindcă o carte care nu e cit de cti polemică nu-și merita existența. Fără a exagera amplitudinile, cred că în neeasfâ carte, intr-ana din direcții, se polemizează despre cunoaștere ți pentru cunoaștere. Subtitlul cărții e Vieți paralel? în toamna lui Toată demonstrația, sprijinita pe arhitectura cărții, e că viețile paralele nu iirti1 otit paralele cit simultane, toți eroii romanului condițiotiîndu-și, întra-n fel sau altul, exis- tența. Surprinzătoarele intilniri dintre eroi sint un artificiu în plan estetic. Oamenii ongre- 'tați in lupta pentru socialism sau în lupta contra lui, oamenii ndormiți la lampa fume- gindă a unor iluzii deșarte sint angrenați în lapte decisive, și în aceste lupte, problema înțe- legerii sau a neînțelegerii devine problema cheie a existența. Cu acestea romanul se ridică împotriva relativismului, a literaturii bazată pe agnosti- cism. Romanul Iui Radu Cosașii e in bună măsură un roman al cunoașterii și mai pe urmă romanul unui moment istoric, un roman cronică, deși o demonstrație contrară ar avea sufi- ciente puncte de sprijin. Ca atare, nu mi se parc exagerată raportarea direcției polemice la romanul agnostic tip (Qurletul Alexandria), deși această raportare are un teren minim. Pornind de la premisa că romanul lui Radu Cosașu atacă probleme ale cunoașterii, adică ale înțelegerii istoriei, •joiti găsi, printre eroii care se desfășoară pe un capitol, două sau cel mult trei (revenind sumar în altele), un erou centrat. Istoria A înțeteee sau nu într-unul din punctele nodate. înseamnă a înțelege sau a nu înțelege istoria, a nr/e/ege- necesitățile istoriei sau a rânune intr-un refuz inert în fața ei. Prin urmare, în această orientare pro fî contra istoriei, personajele, provenind din difrite categorii sociale, vor pășiră diferite grade de înțelegere, vor percepe mai mult smt moi puțin din acest flux imens care merge înainte, Vor pricepe iniutitiv sau mărginit, vor acționa generos, se vor sacrifica pentru cauza revoluției — între înțelegere șl neînțelegere o o infinitate de nuanțe. Semnificativă în acest sens este evoluția a trei dintre eroii romanului; medicul Șerban Vicolau, tatăl său, profesorul Filip Nicolau și proaspătul absolvent. Spațiul dedicai acțiunii propriu-zise, epicului pur, este sirîmtat binișor, și înlocuit cu dezbateri de idei: datorită acestei vehiculați! dc probleme, mita romanului crește ți anver- gura problemelor, cit și „îtidemînarea" rezolvării acestora în complexul epic dau măsura realizărilor și slăbiciunilor romanului. E, să recunoaștem, o miză mare, șr rtu tocmai mici, sud compensate din plin de reușite. Repercursiunite acestor „puncte de plecare" se vădesc și în tehnica alcătuirii romanului, în microcompoziția tui. Din dezbaterile de idei, necesare prin premize, se ajunge uneori la capitole cu structură de eseu, după cum tot nuanță eseistică au și comentariile despre diferite ooere sau autori (mai ales Dostuievski). In alt plan, paginile tip reportaj apar din necesitatea conturării atmosferei momen- tului, Greoaie fi inoperante în altă structură infuziile de reportaj și eseu dau greutate roma- nului, amplifică semnificațiile gesturilor eroilor. Cum am mai observat, sânt și acestea cuce- riri ale romanului modern pe care Radu Cosașu le folosește cu succes. In romanul lui Cosașu apar mult mai puțin ca în altele, șabloanele. Ceeace caracteriza multe romane consacrate lui 23 August era apariția a două categorii de oameni, unii incredibili prin sadism înnăscut, alții uluitori prin luciditate, curaj și cîlcodată dezarmanți prin singurătate și bravură. Carența esențială era lipsa aprofundărilor, lipso nuanțelor, lipsa unei motivări sau a unei cauzalități precise. 1 ronV» titrrarj 59 Romanul lui Radu Cosașu este, construit mai ales pe urmărirea traiectoriilor u w* oameni în revoluție. Ca atare, intuiția tipologică are un rol fundamental și în măsura în care scriitorul realizează un tip, preciztndu-i valențele gesturilor, romanul cî-știgă sau pierde. Reluind o idee exprimată anterior, trebuie adăugat că dimensiunea reușitei e dată de fetit’ in care personajele alese de Radu Cosașu reușesc să vehiculeze ideea înțelegerii sau a neînțelegerii revoluției. Romanul nu și-a luat dintru început un mediu, nu este limitat dc o conveniență epică inițială, ci se bazează pe portrete paralele sau cum ii place autorului să spună, vieți paralele. Or, aceste vieți paralele reprezintă (sau ar trebui să reprezinte) citeva tipuri esențiale ale societății românești din acea perioadă. Cîleva, și nu toate, fiindcă autorul nu intenționează ambițios, fresca totală a insurecției armate. Vieții paralele alese vor trebui să fie vieți exem- plare ; și citeva dintre ele, într-adevăr sint. Ceea ce aduce în citeva rînduri autorul e inedi- tul tipologiei, observația poate fi întîmpinatâ cu explicabilă mirare: oare atîtea romane despre insurecția urmată n-au reușit să aducă in paginile lor o tipologie esențială ? Lectura romanului lui Cosașu demonstrează în plus câ ți Șoseaua Nordului și Bariera, și Rădăcinile sint amare ș. «. ocoleau nuanțele, in cele mai dese cazuri. Succesul lui Radu Cosașu vine de la faptul câ nu-și ia eroul de-a gata, înarmat cu o conștiință revoluționară fără fisuri, a urmărește, prin intermediul mni multor eroi, formarea acestei conștiințe. Și în drumul acesta spinos al cunoașterii succesele nu cad din cer; unii eroi sînt înfrînți, capitulează, trec, prin neînțelegere sau înțeleg, re strîmbă, de partea dușmanului. Autorul ocolește bine, unde e cazul, dezbaterea cerebrală, lâsînd în tocul ci torentul vieții. Nu toți eroii aderează ta revo- luție dintru-nceput prin idei, și nu toți o înțeleg in întregime. Unii aderează la revoluții instinctual, ca abia pe urmă să treacă la înțelegerea mai riguroasă a fenomenului. Alții o vor ințelege îngust, egoist, Pricop sau Dridea, tijiograful Bucur sau Anton Mihoilopol. Șerban Nicolau sau Tibcriu Roșea conturează Citeva individualități sigure, chiar dacă mai planează asupra lor zgura polisurilor neterminaie. Eroismul fiecăruia dintre ei e ușor estompat, oamenii nu mor spectaculos, eroismul nu reiese din bravura spectaculoasă, din gesturi mărunte, de utilitate imediată. Pricop, aproape muribund, caută Judejeana di partid și visează să împartă Scinteia. Moare simpla, fără puteri, scriitorul notează toata deplasarea lui pe străzile bucureștilor, țoală învălmășeala de ginduri care-i bîntuie capul înfierbîntat, efluviile de bucurie in fața unei demonstrații muncitorești etc, E un eroism simplu, mișcător de simplu, urmării pe fiecare gind al eroului: Pricop știe că o să moară; e conștient de acest lucru, dar face abstracție de el, de persoana sa, vrea să lucreze pen- tru comuniști. Tragedie optimista, realizată emoționant și semnificativ, moartea iui Pricop, această dăruire totală revoluției sugerată prin analiza psihologică la obiect, spune mai mult decit nu știu Cite morți spectaculoase în lupta cu 7—8 dușmani. Pe alte trepte de înțelegere îi vom găsi pe brutarii Pavel Crăciun sau Catistrat. Ulti- mul e olt portrea inedit. Caii strai, muncitor, are de fapt idealuri mic-burgheze și aderă la revoluție din spirit afacerist și miros de căpătuială. Fuga tui din fața plecării pe front, „consolarea" în hergheliile regale de cai reprezintă eșecul unei înțelegeri mic burgheze, rudimentade, a revoluției, 4 înțelege și a nu înțelege — intre acești poli se mișcă toti eroii. Resorturile înțelegerii sau ale neînțelegerii reprezintă substanța cărții, a eroilor. Ti- beriu Roșea ea aluneca, după o viață de lagăr, tot mai departe de revoluție și de logodnica sa, Marta, care se ca îndrepta spre revoluție. Nuanțe bine prinse, mobiluri inteligent semnalate ne întîmpină în amintitele Vieți paralele. Medicul Șerban Nicolau, devenii ilegalist, se va înrola trup ș isuflet în bătălia pentru socialism, devenind un comunist, mereu prezent în acțiunile tovarășilor săi. De- votat acestei lupte, Șerban Nicolau riscă sau e gata să riște orice pentru un tovarăș de-sl său, pentru un comunist. Dar aici sau de aici, Șerban cade în altă latură a neînțelegerii, 60 OMiieji lltrear^ aceea că oamenii nu se impnrt rigid în prieteni fi dușmani, și intransigența, de atitea ori pozitivă, suferă de rigiditate atunci ind e vorba de tatăl său pe care il frece, fără expii- ații și fără prea multe încercări de clasificare, în categoria „cinstit dar limitat". tn rea litote, Șerban Nicolau e un personaj complex, in formare și această etapă a sa, a nbs» lotizărilor, e foarte explicabilă. O dramă caracteristică trăiește Filip Nicolau, tatăl său. Vi sc pare că puțini scriitori au scris, in literatura noastră din ultimii ani despre intelec- tuali, pagini la fel de adinei, ca acelea ale lui Radu Cosașu în „testamentul" profesorului Nicolau. O întreagă generație, un întreg sistem (familiar) de gindire se conturează în acest contact al profesorului, disperat și neputincios în fața mizeriei societății sale, cu revoluția. Paginile, sini eseistice fi sînt scrise frumos. Ratarea, neputința de a lupta, lumea abstracțiilor, pe care o manevrează bătrinut sint constante, definitorii pentru un sistem social. Pentru profesor, definiția intelectualu- lui e legații de frumusețea ratării fi de eleganța tragică a resemnării; pentru ef, fiul său angrenat în lupta socială e un fanatic, nu e un intelectual. Lumea n-are nuanțe, profesorul merge și crede inert. Profesorul e mărginii la lumea burgheză ți pentru el judecățițle se construiesc doar pornind de ta această lume, ea fiind singura posibilă. Finalul profesa ruiui e o demonstrație că neangajorea e imposibilă; profesorul e ucis de unui dintre iero riștii „partidelor istorice" venit să-l execute pe fiul său. în fața morții, Filip Nicolau vrea să rămină în patul procusiian al cărților, încerând Să-și disece, precum cutare erou al lui Dostoieoski, senzațiile. Har în tentaculele primejdiei îl inundă frica, o ia la fugă si < ode, împușcat în ceafă. Viața e necruțătoare, vrea să spună acest simbolic sfirșit. Cam în același grup ni se pare că se poate încadra Anton Mihaitopol. De fapt, în drum spre înțelegere, adolescentul Anton se îndreaptă spre ea pe alte căi decît maturul Șerban Nicolau. E vorba de o aderare intr-o măsură oarecare instinctuală la revoluție, sprijinită pe generozitatea șl elanul specific vîrslei. E mult entuziasm, multă bucurie in foi ic jace acest tinăr jovial; e o bună doză de credulitate și, uneori, poale chiar naivitate. Lui Infon i se pare că poate transforma lumea rapid, fără prea multe complicații. Puțin amețit de literatură (cînd îi propune lui Șerban transformarea unei semiprostituate iar acesta il ia peste picior, supremul argument ai tui Anton e „Recunoațile că-țl place Boule de suif“J, în evoluția lui Anton (sau în acest tablou al ei) e tratată tot o problemă subtilă de unoașterc, intr-unui din punctele dintre înțelegere fi neînțelegere, dar aproape, foarte aproape de prima. Ceea ce, mi se pnre, limitează totuși dintru începui romanul e lipsa unei dimensiuni in limp, n unei urmăriri, fie și intr-cd doilea volum, a acestor vieți paralele. E drept că riscul cel mare al romancierilor noștri e romanul fluviu, cu numeroase volume anunțate, care nu mai apar sau, cind apar, strictă și impresia lăsată de primul volum; dar atacînd o asemenea problemă, o dezvoltare in timp, o ieșire din momentul mărunt spre viziunea generală a momentului se cerea imperios. S-a observat că romanul e inegal, și tendința dc a dibui o tipologie oarecare după șablon se simte (vezi Wtadimir Skeodo&skț/). Anumite pagini par scoase direct din romanele mai puțin reușite ale lui Cezar Petrescu și insistențele repetate asupra elanului Redea parazi tează romanul; aristocrația, micii burghezi alunecînd inform, în mijlocul marilor frămîn- țâri (tip Zeply Rinceanu) nu dau prea mult semnificațiilor romanului. Se pare că scrii- torul a vrut să aducă in roman și viețile paralele inerte, existențele seci care au, în felu lor, un rol reacționar, dar a alunecai intr-o atmosferă de roman dulceag și spectaculos Dintre toți acești paraziți de rare se ocupă autorul cam cu prea multă generozitate, (fiindcă In sfritea dezbatere de idei nu prea aduc multe lucruri noi) se remarcă Winwette, prin « literari superficialitate enormă și W ladimir Skiodowsky, (in a doua parte a evoluției sale). Și aici însă e vorba de o anumită diluție. Cele mai nereaheaie pagini mi se par acelea ale încercărilor de ripostă a partid/ lor „istorice". încerclnd vagi creionări (Ștef Murnu) Cosașu nu trece peste portretul simplu al unor indivizi stilați, predispuși mereu la aventuri erotice. Dacă romanul pierde uruievu in echilibru, pierde tocmai aici. S-a spus pe bună dreptate că autorului îi lipsește sufi- cient detașarea de timpul istoric. f In miezul faptelor, urmărind aceste vieți paralele Cam prea pe milimetru pătrat, se pierd semnificațiile mai adinei ale actului dc la 23 August. E drept că formula, odată aleasă, permitea mai greu această „detașare", dar prin ea romanul nu ar fi avut decit de ctșiigat. Cu toate aceste neajunsuri, cartea se impune ca un roman valoros închinai insurecției armate din nugust 194-1 CORNE!, UNGUREAN!! G2 cronicj literar* □OUA ANIVERSĂRI ION PAS •Sin anii cei dinții, cititorul poate regăsi, scormonind ca Intr u iadă cu vechituri ți cu umbre, uneori, cele mal bizare impresii despre scriitori fi cărți. Cei șaptezeci de ani împliniți recent de Ion Pai, m-au eburat eu glndul la propria mea adolescentă de sub streafină de război, prilejuindu-mi. ca O Intilnire neașteptată, cam ciudată, senzația culorii galbene. Nu un galben proaspăt, pli?l, ci unul difuz. parcă stins de patina vremii Cartea pe care o ținem cîteva minute după aceea in mină imi contrazicea, parțial, impre- sia spontană născută prinț r-o asociație de idei șl de senzații. Galbenul caracteristic uneia dintre colecțiile de literatură universală tipă- rită dc o editură azi dispărută se păstra mult mai bine ea impre- sia mea. Lucrarea însăși emană aceeași prospețime a unei opere valoroase din tezaurul culturii popoarelor. Se va stabili o dată aportul substanțial pe care septuagenarul de astăzi l-a adus culturii românești prin traducerea unor ca- podopere ale literaturii universale. Și această operă de cultură Ion Pas o îndeplinea in ani cind munca de transpunere dintr-o limbă intr-alta era la noi salaltorie curată, nerăsplătită nici materiali- cește fi, cu marc zgircenic, recunoscută profesional. Perspectiva timpului și amploarea de astăzi a transpunerii in limba lui Emi- nescu a tot ce are cultura mondială mai bun, inobilează cu grade de aur o activitate scriitoricească altădată aproape anonimă, astăzi prețuită fi răsplătită inclusiv retroactiv. Care au fost căile pe eare Ie-a străbătui tfnăntl muncitor tipo- graf ca si ajungă la inalta treaptă de cultură și de generozitate ? Le putem bănui, in anii aceia grei, pe care însuși, tntr-o amplă și solidă operă literară originală, ie găsește simbolul „lanțurilor". Cu o modestie și putere de muneă impresionante, Ion Pas parcurge drumul spinos al intelectualității cinstite a patriei, înscriindu-se la loc de cinste printre aceia care și-au transformat condeiul în armă de luptă sub influența directă a mișcării muncitorești revo- luționare. Numele său figurează in cele mai multe dintre publi- cațiile editate direct sau indirect de către partidul comunist, aflat in adincă ilegalitate iu perioada dintre cele două războaie mon- diale, Alături de cei mai buni scriitori, publiciști ți oameni de cultură ai vremi respective, Ion Pas a militat pentru democrație, pentru dreptate socială, pentru pace. Vederile sale largi in problemele culturii și artei ima: Conceptul de literatură universală in Secolul 20 nr. 5—6 iOfiUf A doua caracteristică a f colii romdnefti de litera- tură universală e respingerea hotârîtă a „europocentrlsmului" fi, mai ales, aceea a împărțirii literaturii universale fn literatură a popoarelor mari fi mici. Kepudjind această diferențiere, 41. Dima arată (idem.) că literatura română a produs valori universale, in trecut. Uimitrie Cantemir, Mihaf £minescu, Ion Creangă, i. L. Ca- ragfaie. astăzi, cei puțin, Mihai Sadoveanu fi Tudor ArghezL raiuri care palrunzind in circuitul literaturii universale,' dovedesc cit de arbitrară șl de caducă e împărțirea literaturii universale in lite- ratură a popoarelor «tari fi mici. Preocuparea de a sublinia valoarea uuivereală a literaturii noastre o găsim, de altminteri, fn repetate rlnduri ia Al. Uima, intr-un studiu întitulat Dimensiunea univer- sală a literaturii române (în Studii de istorie a teoriei literare ro- m&nețti, J9W) se subliniază ecoul, din ce fn ce mai larg, pc care il are literatura română in străinătate. In Motivul cosmic in opera eminesciană (Studii eminesciene, umtdrindu-se izvoarele mo- tivului cosmic la £minescu, se subliniază, cu îndreptățire, organica integrare a literaturii române in sinul celei universale. Cercetarea, fie fi accidentală, a activității iui Al. Dima, desco- peră, ca un criteriu esențial al ei, preocuparea pe care o vădește autorul pentru realitățile culturale fi literare româriejli. Atenția deosebită acordată dc AL Dîma acestui domeniu e vădită încă iw 193S cind i se acordă premiul scriitorilor tineri (raportor Tudor Vianu) pentru lucrarea Zăcăminte folclorice în poezia noastră con- icmporană, bitiietateo acestei preocupări o dovedește ți teza dc doctorat; Conceptul de artă populară (19119). Atras de problemele generale a te esteticei : Probleme estetice (Domeniul esteticei (1947), Cu privire la esența tragicului (in Studii de istorie a teoriei românești), AL Dtma va raporta însă, fudeobftc, problemele este- ticii generale, la un cadru precis delimitat, acela ol esteticii literare aplicată la literaturii română, fn domeniul Istoriei esteticii romd- nefti, al istoriei teoriei ji crilirfi literare române, contribuția iui AL Dima este esențială fi are valoarea muncii de pioncrat. tn mo nografll speciale; Concepția estetică a Iui G. Ibrăileanu (19JZ) fi Alecu Jttiwo (J^5"X dar fi in lucrări speciale de istorie a esteticii romdneftl fi a teoriei fi criticii literare ia noi în țară, AL Dima schițează liniile umil viitor „corpus" al istorici romăneftî al acestor discipline, lucrări care constituie materialul dc referință Indispen- vabii cercetătorului in acest domeniu. Gindirea românească in este- ticii (1943) examinează, definește ji îa atitudine critică, fată de ideile estetice ale unor literali de cea mai eterogenă formație: Ibritleium. Halea. Harifapol, G. CAUnescu, Lucian Rlaga, Vasilie Pfrraw, Tudor Vioriii, Liviu fiusu; pină astăzi lucrarea rămim rin indispiuisabri breviar pentru cine vrea să studieze ideile estetice, atit dc contradictorii, vehiculate fn pericrada dfntre cele două răz- boaie mondiale. Intre volumul amintit fi cel apărut douăzeci de ani mal ttrziu, Studii de istorie a teoriei literare româncfti (1962) există o conti- nuitate de preocupări, dar fi un evident progres sub raportul Rtiipîi aeHTnSji 65 creșterii cal Hative a cercetării. Însușirea metodei științifice marxiste H conduce pe autor la abordarea multilaterală a cercetării înce- puturilor teoriei literare românești la Alecu Russo, 11. P. Hașdeu, C. D. Gherea, Un interes deosebit suscită capitolul închinat Ini Duiliu Zamțirescu, un exemplu de aplicare creatoare a tetei leni- niste a celor două culturi în domeniul valorificării moștenirii lite- rare. Legarea literaturii naționale de ansamblul literaturii univer- sale se vădește și in capitolul Gherea în cadrul criticii științifice europene. Se examinearâ aici nu numai, și nu atit, influenta lui Taine, cit situarea lui Gherea in ansamblul criticii literare marxiste a epocii, reprezentată prin Lafargue, Mehring, Plehanov. Un studiu publicat recent: Dezvollarea teoriei literare în anii puterii populare (Anuorld de Jilolople al filialei din fa?l a Acade- miei Republicii Socialiste România} adaugă jaloane noi cercetării, dezvoltării studiului teoriei literare in zilele noastre. iată schițate numai cîteva puncte de referință pe marginea unei activități din ce in ce mai rodnice, din ce in ce mai bogate. Aflat în plhiâtaiea actft'itdfit sale, pro/esomi AI. Dima va adăuga, an de an, lucrări noi intru desăvirfirea operei sale, de pe acum atit de cuprinzătoare. Nu-i putem ura decit ani multi. viată înde- lungată, atit pentru cei care il cunosc și iubesc, dar și pentru pro- pășirea literelor românești, a teoriei, istoriei și criticii noastre literare. TRA/AN L1V1U HIRAESCU 66 h'u • istorie literara LIMBA LITERARĂ ÎN OPERA POETICĂ A LUI VASILE ALECSANDRI (II) c V/ota li- uumin aiuderrjizarL'a limbii iuniuni1 literari' ni secolul trocul este un proces complex determinat de factori diverși care au dus la o înnoire a vocabularu- lui, ca i-cflex al prefacerilor sociale, politice și culturale intr-o perioadă de emanci- pare rapidă a societății românești de sub tirania formelor de viață feudale1. Asistăm acum la o îmbogățire substanțială a mijloacelor lexicale și implicit a celor expresive prin adoptai^ea de termeni noi și calcuri, in marea lor majoritate de proveniența latino-romanlcă. precum și la pătrunderea elementelor populare și regionale in lexi □ui limbii Literare1. Limba poeziilor tui Aleesandri reflectă, ca și limba altor scriitor: ai epocii, această stare de lucruri. In privința lexicului, irebuie amintit mul iutii faptul că elementele de voca- bular din categoriile menționate sint distribuite In opera poetului intr-o ordine care atestă precumpanirea termenilor populari și regionali față dc neologism, în primele cicluri, aceste elemente variate echilibrmdu-se în Pasteluri ți mai tîrzîu in Legende și Ostașii noștri, unde împrumuturile îți găsesc oarocunt locul firesc alături de cu- vintele din fondul vechi al limbii. Vom ilustra caracteristici le lexicului din opera poetică a lui Alecsandil cu citeva exemple spicuite din Pasteluri — ciclu caro repre- zlmă o etapă de maturitate iti evoluția mijloacelor literare ale scriitorului. ile remarcat mai îiritii că. încă in ciclurile anterioare Pastelurilor șl tot astfel după 1875, așadar de-a Lungul întregii creații poetice, ne intîmpină frecvent o seri*' de elemente lexicale poetice sau considerate astfel in limba artistică din secolul tre- cut. Alături de substantive ca farmec, făptură, flori. Înger, odor, plai, șoapta, suspin, vifor etc. stau adjeetivo-epitou1 ca dalb, dulce, gingaș, Un. tainic, vesel, voios etc,. luate toate din fondul comun a! limbii. O altă clasă de cuvinte poetice o formează termenii neologici leprezentind împrumuturi din literaturile romanice apusene, adoptate și in stilul poeziei noastre lirice din aceasta epocă. Așa sînt amor, armonia auroră, diiă», fantasmă, fantastic, ideal, iluzie, melodie, mister, misterios, orizon, nostalgic, roze, suvenir etc. în sfîișit, o altă categorie de neologisme fuseseră între- buințate mai puțin sau chiar de loc in limba poeziei noastre pină la AleCsandrî. Așa sînt atmosferă, bizar, coloane, faroarc. indignare, fnsidtd, meleor, nofe, pilot, onor, semnal, spirală, splendoare etc. E necesar să facem observația că poetul dădea dovadă de u intuiție justă in alegerea neologismelor, chiar data uneori stăruia in Impunerea unor forme neasimi- 1 r«.H Yuri or Firux. Vin gwblmndr timliă ll1f>«<- roBu»- , ^,-vliilui al KlX-Jrj, l* Poablr».- -Iii 2-1 BTtl liîlerira, JZlicjv^^î, fSPZ.'l, 7955, MZ gi btht. T B, Catfuni, Pr^blriiir ale* «iiuUrill legicului limbii rvnidii*' lilcrarv Fn **«4ul al XTXk«- SCI- XIII, ar. «. /W?, p. J79. hlww 67 iate mai tirziu de limba literară, cum este cazul substantivului oeorJ, recomandEtt de poet pentru sonoritatea lui „bărbătească", în opoziție cu femininul onoare, care-1 amintea formațiile propuse de analogismul lui A. Pumnul. A avut rezerve care S-au dovedit neîntemeiate si față de neologisme ca căeftuine, națiune, președinte, je- dinfă etc. Acestea sint însă fapte izolate. Limba română litereră a păstrat cea mai mare parte dintre termenii noi cărora Alecsandri le-a dat întrebuințare, chiar dacă el n-a fost Cel dinții cure i-a folosit. Fără îndoială însă câ, datorită prestigiului operei sale poetice, ei a mărit aria lor de circulație ți a favorizat asimilarea lor dc către limba Literară. învinuirea adusă poetului acum 80 dc ani de Aron Densușianu. in legătură cu lipsa de gust estetic în alegerea neologismelor, aparție unui mod cu iotul particular și ciudat de apreciere a valorii artistice a unei opere literare ți nu merită Să fie luată în seamă. Elementul popular ocupă un loc egal cu cel deținut de lexicul neologic, iai dacă il așezăm după acesta o facem nu pentru a stabili o Ierarhie, ci fiindcă el intre intr-o sferă de preocupări mai largă și în același timp mai complexă. Poezia lui Alecsandri. de la Doine fi Lăcrimioare și pină la Ostașii noștri, demonstrează modul în care a avut loc procesul de absorbire directă și masivă a elementului de limbă popular, luat mai intii din limba creațiilor folclorice, apoi in continuare și paralel eu aceasta din limba vie. Poetul aplică în felul acesta principiile care stătuseră la baza programului „Daciei literare" și mai tirziu al „României Literare". Scriitorii care reprezentau această orientare, și în primul rind Al. Russo, aduceau argumentele teoretice pe care se întemeia noua tendință. Originalitatea unei literaturi trebuie să se manifeste nu numai prinir-o tematică inspirată din reali- tățile autohtone, ci șl printr-o limbă in care să-și găsească expresia specificul ei național. Nu vom stărui asupra numeroaselor cuvinte și expresii populare* care ne in- timpină în primele cicluri dc poezii, demente considerate astăzi in majoritatea lor regionale, dar aparținind atunci — ca și acum — graiului viu din Moldova, la alo cărui mijloace lexicale poetul recurgea dc obicei*. Vom menționa cîteva fapte limi- tate la Pasteluri, pentru motivele invocate mai înainte și anume caracterul clasic al acestor creații, reprezeniind perioada de maturitate șl de desăvirșire in evoluția mijloacelor literare ale poetuluiNotăm o parte dintre acestea : butoane, căpiță clăbucf, ceafrurf, htrceap, imaș, a menf. mvșiinoaie, plăvan, promoreară, răstoace, scrinclob, stuh, stoguri, ștergar, fwrtairf, zurgălăi etc. Prezența masivă a unor astfel dc* elemente Imprimă lexicului arpa notă „raio- nalii" și „rustică" prin care este evocat un anumit mediu patriarhal ți idilic intr-o viziune virgiliană a peisajului și a satului românesc8. Din punctul de vedere can* interesează aici, e de relevat faptul că cea mai mare parte dintre cuvintele de acesț gen nu beneficiawr-ă, pină la Alecsnndrl. de privilegiul utilizării lor în Limba poeziei. Deși problema dozării elementelor neologice și a celor populare in stilul artistic a) Lui Alecsandri se situează în afara preocupărilor noastre din prezentul articol, vani spune în treacăt că. în cele mai multe cazuri, fuziunea dintre cele două categorii de termeni este organică și fericită, lata cîteva exemple: „Coeostîreii cu largi pasiuni, calcă rar și nuditind' (O. III 41); „Ca fantasme albe plopii înșirați se pieișl în zare" (O. III 9) ; „doritul soare / Strălucește și dizmiardă oceanu! de ninsoare" (ibid.); „S-afimdă-n largul spatia și spintecă amurgul" (P. TI 79) ; „Și iată-i pe o culme nocturnii călători'1 (ibid. 80). Neologismul apare, in genera), integrat în ambianța lexicală a versului, ceea ce înseamnă nu numai intuiție în materie de limbă, dar și un simt al nuanțelor carac- teristic unul poet care cultivă formula versului claisc, Eminescu a putut găsi în versurile înaintașului său un exemplu de utilizare artistică a unui material popular, chiar dacă nu-1 va fi luat direct de la Alecsandri. (Printre acestea totuși huceag, promoroacă, răstoacă precum și unele epitete au putut trece la Eminescti de la autorul Doinelor.) Șî tot astfel pentru termenii exotici din 1 CuUaimJ ftutAț țttotîf ru /ormj jn«i tnfj* de I. firrd^i-Ifrlnnu, nm a «bjeivM O. in Eroluti* elelicl a linbij române, J0.W fWJ. p. Mf. Fwi și •rad, AJoCWuArl fi bwin Uimirii. In «itfjimirf i> |H Vgrla^m la SaJuvcanu, JStacwfiîJ, ESPLA. J9M, p. 266. ♦ In dmitd prtwjijâ Petre F. DeivMwi** limbii lilfrm r«min< în prima a rtCThllM □1 XÎX-kn. rd. « î-a. 1977 >, p. -.'^8 fi am. fi X. t. Popa Pferhlu fu r. .1>rjarTifjr, far tur *1 f. F^PF. * fW|r p. AJ. • Fot C. CJ/inrica. Vatdlc A1rr*indr|, lîartrforr. Editura ftjatwujtn\ WtfS, p. $5 ți urni * CA. DrenAtt, Vaule Alec»andri și kt ii Lorii frant-o? |, ATajJ&JJ, p. XJj ^8 hWk lllcruf Scrisorile lui Eminescu, drernul întrebuințării lor fusese deschis de Alecsandri in poezii ea Pâscarul bosforului, Mandarinul sau Afurad Gaci Sultanul ți Berci Mustața. Dintre arhaisme amintim substantivul risipurt; „ruine” : cad printre risipa ri ea fuigorul trăsnind" (O. II 86), eu varianta risipire (ibid. 87). Cuvintul este cunoscut in limba poetică din secolul trecut, inclusiv de Eminescu. Mereu, cu sensul de „întins”, „continuu" care apare in expresia „codri merei" ; „tn codri nteref pustii 1 Unde urlă fiare mii". (O. I 29); „Și-amindoi se pierd de vii/In codri merei pustii” (O. II 90). este luat din limba veche, iindc-l intilnim ca determinant pe lîngă substantivul jwd : „Și făcu pod mereu peste Nistru” (I. Neculce, Letopisețul Țârii Moldovei, ed. lorgu Iordan, 1969, p. 144, 146 ; Miron Costin, Opere, ed. P, P. Panaitescu, 1958, p. 167. Cf. și Tlktin. DRG. unde sini înregistrate exemple din alti scriitori vechi și din folclor), Expresia codri merei o regăsim la Sadoveanu : „și codri merei... se văd spre dreapta" (Opere, XVIII, p. 23). Zadară „zadarnic” dintr-un exemplu ca „cercarea Ieri cadard” (P. II 28) este un adjectiv derivat, pe care-1 folosise șl I. Budai- Deleanu ; „Ci rit mai curund trebuie a merge,/Că amintere poate fi cddard/ Aju- larea” (Tipa moda, ed, .1. Byck. ESPLA, 1953, p. 164). Amintim. în sfîrșit, forma ver- bală derază „ia naștere”, „se trage”, „provine” din versul: „Că orice fericire, că orice dulce bine/Din ochii tăi derază”, o reminiscență din limba veche, cum se poate vedea din cunoscutele versuri ale lui Miron Costin : „Neamul țării Moldovii de unde dăradză ? Din țara Italiei, tot untul să creadză* (Miron Costin, Opere, ed, rit., p. 326). Formarea cuvintelor este unul dintre capitolele instructive ale limbii lui Alecsandri. Procedeele Ia care recurge poetul in derivare demonstrează limitele limbii noastre literare din această perioadă sau, mai exact spus, care sînt sec- toarele limbii in care poetul se simte stinjenit de lipsa unor mijloace de exprimare ale limbii literare de pînă la el, ceea ce îi impunea folosirea unor elemente care alcătuiesc una din trăsăturile distincte ale limbii sale artistice. .Amintim mai intîi frecventa întrebuințare a unor substantive colective, ca dc exemplu : arpa (imea (O. III 4), oslășitne (P, II 22), oștime (ihid„ 10), slrigobneo (O. II 123), tătârimea (P. II 89) etc. Procedeul este popular, cu mențiunea că unele din aceste derivate (intre care sigur poporime, poate și câtime și sfrigoime) nu apar- țin limbii populare. in sensul circulației lor în limba vie, ci sint create prin analo gie cu celelalte. Numeroase sînt la Alecsandri derivatele adjectivale CU sufixele -for (-loare) și -os (-oasă). Dintre numeroasele exemple ce se pot da din prima categorie cităm : (rază) -ncdlcltoare (O. III 23) ; (buze) -adwlcitoare (O. I 103) ; (glas de clopot) jdlitor (O. I 111) : (floricele) lucitoare (O. I 102) ; (bocet lung) pătrunzător (O, 1 111); (sinul lunci) umbritoare (O. III 25) ; (munți) spumegă tari (ibid. 99) ; (ochii dulci) wwHtorl (O, 1 171). Și tot astfel : (luna) amoroasă (P. II 72) ; (faste) argintoase (O. II 128) : (zi) prfmdrdroasă (O. 111 72) ; (ochiul) setnieios (P, II 189) etc. Puține dintre formațiile din prima categorie înșirate mai sus s^au impus în limba literală — intre acestea lucitor și pătrunzător —, deși ca procedeu de formare ele se încadrează în sistemul de derivare cu un sufix productiv în limba română, încă din perioada ei veche. Din cel de-al doilea grup de exemple în -os Irebule menționat că derivatele de acest fel sini frecvente în limba poetică de la mijlocul secolului trecut și pot fi intîlnite într-un număr apreciabil la Heliade și Bolintineanu. iar mai tirziu la Eminescu. într-o proporție care scade spre epoca maturității. Cf. „Căci acum din pleiada-ți miroasă și senină / Se stinse o lumină. ..“ (La momtintul lui /tron Pumnul); „Atunci Memphls se înalță, argintos gînd al pustiei” (Egipetid). La Alecsandri. ca și la ceilalți predecesori sau contemporani ai săi. derivațiile in -os apar mai puțin fericite (de alminteri ca șl cele in -tor). Diminutivele alcătuiesc un aspect important al derivării în limba lui Alecsandri. Ele atrag atenția prin numărul lor impresionant și prin caracterul lor deseori arti- ficial pe care îl au atit in poeziile de inspirație populară, rit și în cele erotice, unde continuă așa-zirind stilul liricii noastre erotice mai vechi. Poetul cedează destul de ușor tentației de a crea pe această cale rime perfecte, cum sint: sorioară — lăcri- mioară (O. I 16); balaioare — rimbitoare (ibid. 44) ; șoimuleți — semeți (ibid. 47) ; poieniță — ritinguliță (ibid. 73) ; mindruUță — dolniță (Ibid. 79) ; băiețel — voinicel (Ibid. 71) etc. El găsește mai multe posibilități decît cele oferite de limba populară atunci cînd scrie (limbi de pară) albăstrele. După modelul substantivului (flori) albăstrele (O. I 49) : focarele mici (ibid, 51) ; (ugerele (P. II 44) ; nourele „norași" latvrir liltrari 69 (ibid.); pOVițuMe (ibid. 78); (vint) primavdrel, de fapt un fals diminutiv, echiva lent cu prfmăt'dratfc, de primăvara (O. II 127) etc. Adjectivul cuprinde și numeroase alte derivate. Creații ale poetului, care lasă friu deștul de liber imaginației cind e vorba de invenții verbale. Iată citeva dintre formațiile cele mai tipice care se pot adăuga la exemplele date mai sus : (clocîrlia) ciripfe (O. III 56) ; (cerb) codresc (ibfd. 139) ; (aripă) corbie (P. II 70) ; (zale) ainso rlc (ibid. 81) ; (liare) poucslice „din poveste11 (ibid. 87); (aurora)... rocie (O. 111, 63) ; (stema feerică) steifnd (P. II 75) ; slelnle (..de stele") seceriș (O. III 147) ; (ochi) șerpii (O. II 33). Unele derivate din această eaiegorie au aspectul unor participii, ca de exemplu : (valurile mării) Jurtunate (ibid. 75) ; (cimpia) rourotd (O. 111 58) ; (cul- mea) vlrjuftă (P. II 94) etc. O mențiune aparte trebuie făcută in legătură cu adjectivul (cu forma de parti- cipiu) prelucrat, avind sensul verbului simplu „lucrat", „confecționat*1 : „un lung caic de abanos / In aur prelucrat" (O, I 147) și pe acela de „simplu", „direct" : „Fă in viață o nu nune / Hotănndu-te a-mi spune t Adevăr neprelucrat" (ioid. 211). Forma pare să fie o creație a lui Aleesandri. Impresia ne ansamblu care se desprinde din examinarea materialului oferit de limba lui Aleesandri, din punctul de vedere al lexicului și al derivării, este aceea h căutării de mijloace noi șt variate de exprimare, impuse de cerințele limbajului poetic. Faptul acesta determină pe poet sa recurgă pe de o parte la elementele tra- diționale și poetice, adaugi n du-le numeroase altele de proveniență neologică sau populare, ceea ce a dus ia o considerabilă lărgire a sferei de Întrebuințare a mijloace- lor limbii literare in general și a celei artistice in special. Poetul face ape, ia formații noi, sufixate, cele mai multe in concordanță cu sistemul de derivare al limbii române, alteori la creații proprii alcătuite după modelul acestora și care nu s-au impus. Ele ne apar astăzi ca elemente convenționale care dau limbii lui Aleesandri un aspect anacronic. Trebuie sublimat insă efortul poetului de a inmulți procedeele dc exprimare jjentru a răspunde intențiilor estetice ale creației sale. Avem a face cu o răscolire ți o irenumare a materialului lexical care, chiar dacă nu este rodul unor elaborări îndelungate', reprezintă lotuși o încercare de a depăși, ea urmare a unei intuiții spontane, ceea ce ii ofereau posibilitățile limbii artistice din prima jumătate a seco- lului trecut Nu c o exagerare, credem, tind afirmăm câ numai Eminescu a avut curajul in această epocă să trateze cu atiia libertate materialul limbii, pentru a-1 subordona intențiilor exprimării artistice, cu rezultate, e drept, diferite, Dar nu acesta este criteriul care trebuie să călăuzească cercetarea contribuției unui scriitoi la dezvoltarea limbii literare. Stilul. Vom da o accepție restrinsă acestei noțiuni, referindu-ne la acele parti- cularități de expresie care dau o notă individuală scrisului lui Aleesandri și reprezintă un anumit moment din evoluția mijloacelor estetice ale limbii literare. Fără a păiăsi terenul lingvistic, ne vom situa totuși la marginea lui, adică la punctele de contact ale acestui domeniu cu acela ai cercetării literare. Interpretarea noastră va urma, așadar, procedeele tradiționale, siluind obiectul cercetării in sfera dc preocupări a stilisticii litere re*. S-ar putea vorbi despre treptele evoluției stilistice la Aleesandri, ținîndu-sr seama de ciclurile mai importante ale operei sale poetice. Astfel, in primele doua volume (Doine și Lăcrimioare, Afârgărifărele) factura populaiă a multora din versuri și caracterel eretic al altora explică numărul ridicat de elemente populare, precum și numeroasele formații diminutivale, în primul caz. și, alături de acestea din urmă, un număr crescînd dc neologisme. în al doilea caz. In Pasteluri, cele trei elemente se asociază și se armonizează pentru a realiza impresia dc echilibru și de T fae-* ițrh&ufr tâsre Im Chica. din 2 imuarie IUdT, portul U hțtiiafMiă cJ s a 50 re/«rd drama Oddta din cart a ji fwwwwt pnMwf «ef. bl MJtffaaMW, 4tacnindri wrie rlrufari caracwbtice pentm refa r* *r nuwlr «PMlMnlAteA id ta IMterta ik «r«p> ,.AV ăptwie nUMiti JjwpMfMj «fe prtn . ta ottae numaJ psi'zrud perj P + , O diat-i tenr-f in burtr coAdiVn. cu/je « din invr* /4te»«ndri, SciiMfi* ln>TBDn-.Fi e rwte jt' imdArr de J9&1, p. 91A ■ /a tafitM-rfl CB puAfteta dt perf«e fu cerrerurea vrrtatai erftatfc, rexi Țintar F», UI 30); frunzele se desprind din crengi ți cad „ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc." (ibid. III 7); soarele palid apare printre nori „ea w» ris de tinerețe printre anii trecători," (ibid, 9) etc. Prin astfel de procedee poetul alunecă destul de des in convenționalism, căci registrul termenilor de comparație folosiți de el este totuși limitat, indiferent de ca- racterul concret sau abstract al noțiunilor care intră în alcătuirea lor. Exemple Cum sint „albă ca o lăcrimioară I Dulce ca o primăvară" (O. I 91) sau „Pe a vieții unde să plutești ușor / Ca o floare vie pe un lin izvor" (O. 111 139) etc. nu. sini, din nefericire, singurele ce se pot spicui din opera poetului. Aceeași este impresia pe care ne-o provoacă acumularea de epitete dezvoltate, prin care sentimentul exprimat își dl- luează intensitatea pe măsură ce șirul epitetelor se lungește: „Căci te iubesc, Elenă, cu-o tainică uimire, /Cu focul linerefii, cu dor nemărginit, / Cu lacrimi, cu credința, cu dulce fericire, / Cu tot ce este-n mine putere de iubit" (O. I 155). în lirica patriotică și in poezia epică ne întîmpină frecvent epitete ca falnic; falnicul tău nume (O, I 163), geniu] falnic, falnic t’titor (ibid. 166). „De pe munte falnic cade" (O. 11 35), ba chiar (in lirica intimă) : cel mai falnic dor a] meu (O. I I 173). Tot astfel triumfal : glorii triumfale (O. 1 164), măreț : „Deși cuprins de lanțuri, măreț intră românul" (P. II 84), maiestuos : (Dan) „înalț-a lui statură și zice ma- iestuos" (ibid. 85); fruntea maiestuoasă a munților Carpați (P. II 210) ; sublim: sublima devotare (ibid. 202) etc. Procedeu) amintește, în această privință și în altele, de stilul lui Victor Hugo, a cărui influență asupra poetului a putut fi urmărită nu numai sub acest aspect, dar ți sub acela al unor imagini care au trecut dc la autorul Contemplațiilor la Alecțandri, ața cum în poezia erotică modelul stilistic al poetului fusese Lamartine", înrudite cu epitetele de mai sus sint comparațiile în care cel dc-al doilea termen este reprezentat printr-o noțiune care sugerează ideea de indi’ăzneală și forță. 1neă din primele cicluri poetul impt'umulase procedeul din stilul poeziei populare ți din limba vorbită, cînd scria : „Un cal aprig ca un leu/Negru ca păcatul greu'1 (O. I 4} ; „Iată-1 vine ca un zmeu" (ibid. 36) etc, în poemele de inspirație istorică In primul rind, dar ți in cea lirică propriu-zisă, asemenea comparații revin, Ne limităm la cîteva exemple din numărul impresionant care s-ar putea cita : „Bătrinul Dan tră- iește ca șoimul singuratic" (P. IE 73); „Ursar, pletos ca zimbrul, cu pieptul gros și lat" (Ibid. 76) ; „Ființa lui (a omului) șe-nalță ca unitarul de munte" (O. 1 125). Procedeele menționate mai sus au satisfăcut o vreme destul de îndelungată gustul estetic al contemporanilor, care luaseră cunoștință de maturizarea poeziei românești într-o perioadă de intensă influență romantică. Dar ele nu reprezintă pentru noi, cei de azi, latura cea mai izbutită sub aspect stilistic a creației poetului. în schimb, ne rețin atenția cîteva note particulare care individualizează stilul lui Alec- sandri, chiar dacă ar ti să ne referim numai la unele epitete, ca buhnă solitară (O. III 154), zeu grotesc de China (Ibid, 87), noapte înstelată (P. 11 79), negura cea sură (ibid. 87), anticii codri deși (ibid. 97), luna plină de-o lumină moale (P, II 69). spaima ueehilor stejaiț (ibid. 123). Ultimele exemple ne amintesc de Eminescu și nu mai puțin unele imagini de genul celor următoare: „Stiăluce-o frumoasă ninsoare de * V. f. Fwi tuf,, fit., p. 35 J it nuiH-nr flit fxdtamarh’, rbUrii ii p spltrl? tonorr ca fila ir. înfiere, mirt,. uTiați . . . ete. ’• t). DerMHMană:. ofj., dl., p. 29/ cil-, p. 230—M2; I- IL EniiKscu ți AlrrMiidri. Kiirmof», 1936; Roșiii Manoliu, taronrelc Bețivelor ți procedeelor din poeziile lui EmliwtMii, in „P/focnpArt din J mai 1936; G. Chinei Cu, Opera lud MibaL E»lne*co. Wr UnCMfiU. 1936, capitolul Trhniri. p. 319—3/5; Etew Pqroneafia. fin nomele Id ediția) Vualr Alexandru Poezii, i*L !—!/. 1946: D; PMaltwu-Ptrprij.it4iif. Alrotandri și limba literari. Ia fwltrJnul Ik- la Varl«im la SadoTeami, JOS#, p, 230 Jî/rfan MnaleiMat, Emineaco ți limbi poetici a Halnlaților, In „QriiMi*. nr, 6/1964. p. t9~37. 72 Kiork l«ir«ar*. VASILE ALECSANDRI, CONTINUATOR Șl PRECURSOR (jarabet Ibrăilcanu intuia exact, ca in atitea alte cazuri, valoarea scrii- torului cînd, în cursurile sale universitare, da numele său unei întregi epoci: epoca Aleesandri. Criticul nti avea în vedere numai faptul că prin activitatea sa multilaterală Aleesandri, mai mult decit alt contemporan al său, acoperea aria literaturii noastre, ci mai ales faptul că opera scriito- rului reflecta complex spiritualitatea epocii în substanța el. Pentru Ibrăi- leanu epoca Aleesandri se întindea între anii 1810—1870, cînd o altă epocă se face simțită și rapsodul ei ccl mai reprezentativ avea să fie M. Emi- nescu. Epoca lui Aleesandri se caracterizează printr-o intensă culturalitatc în slujba luptei politice pentru împlinirea idealurilor majore ale istoriei noastre ; unirea, independenta, progresul social. Numele lui V. Aleesandri rămîne indisolubil asociat de aceste împliniri care stau la temelia statului român modern. Și meritul scriitorului-cetățean, deși pe plan exterior artei, rămîne imperisabil. Pe plan cultural scriitorul e un continuator, dar și un pionier : repertoriu! dramatic original i se datorește lui, valorificarea fol- clorului a aflat in poet un entuziast prețuitor și explorator, publicistica a avui în Aleesandri un asiduu și prestigios reprezentant. Revista România literarei din 1855 este o dovadă grăitoare. Meritele culturale și politice ale lui V. Aleesandri îi asigură un loc de necontestat între ctitorii culturii noastre din secolul al XlX-lea. Sprea deo- sebire însă de alti pionieri aî culturii noastre — G, Lazăr, G. Asachi, I, Eliade Rădulescu, M. Kogălniceanu — Vasile Aleesandri a izbutit să depășească domeniul cultural și să creeze opere literare care au marcat un progres vizibil în creșterea literaturii noastre artistice, în unele sectoare chiar a însemnat un salt revoluționar, ceea ce conferă lui Aleesandri și dreptul de a sălășlui alături de creatorii de valori artistice nepieritoare. Intre Conachi și Eminescu, Aleesandri depășește cu mult și tn multe ra- muri ale creației literare toată epoca celui dinții, pregătind momentul de strălucire a literaturii noastre din epoca următoare al cărei rapsod repre- zentativ avea să fie M. Eminescu. Anticipez chiar că cei mai reprezenta- tivi scriitori din epoca Eminescu dezvoltă, la alt nivel și de altă factura, elemente alexandriniene: Caragiale în teatru. Eminescu, Coșbuc șî Mace- l^vrir- lateiAri 73 donschi în poezie. Creangă in proză. Dacă în poezia erotică nu i-a depășit cu mult pe înaintașii săi (Conachi, Văcărescu), nici privind intensitatea sentimentului și nici în privința mijloacelor de expresie. V. Alecsandri a descoperit și a anexat imperiului poetic zone noi, absente în poezia pre- decesorilor. E vorba în primul rind de natură, de pitorescul patriei și dc zăcămintele folclorice, transformate de poet in izvor de naționalizare a literaturii. Elemente descriptive apar și la alțî scriitori ai epocii, dar spo rădic și numai drept cadru. V. Alecsandri creează poezia descriptivă, pas- telul. ca specie a genului liric prin cele peste 40 de pasteluri create între anii 1866—1876 șî publicate în Convorbiri literare de la Iași, Față de poezia erotică anterioară, pastelurile reprezintă un succes deo- sebit în arta poetică alecsandriniană. Ele marchează atingerea maturității poetice. Trecuseră aproape trei decenii dc la cele dinții ale sale compuneri lirice in limba franceză. Valoarea pastelurilor, atit de mult prețuite de Ion Pi Hat, a fost relevată de cercetarea critică. Subliniez doar faptul că pe acest drum deschis de V. Alecsandri au urmat și alti creatori: G. Coșbuc. Duiliu Zamfirescu, St. O. losif, Panait Cerna. Ion Pil lat ș. a. Toți aceștia au înscris pagini dintre cele mai valoroase din evoluția poeziei noastre descriptive. Mai puțin a fost subliniat faptul că prin Pastelurile sale Alec- sandri a înscris un moment remarcabil și în evoluția poeziei descriptive universale. Notez că poezia descriptivă la V. Alecsandri a luat naștere nu din vremi impuls romantic, ci ca expresie a sentimentului național. George Că- lînescu relevă și valoarea remarcabilă a unor pasteluri exotice. Elementul exotic apare dealtfel șî în alte creații ale lui V. Alecsandri. poezie și proză, ceea ce îl face un precursor al lui Al. Macedonschi și al simboliștilor post macedonschieni. Tot lui George Călinescu ii aparține și observația că paste lurile lui V. Alecsandri, „sint pline de clemente folclorice și unul. Soarele, vîntul și gerul, in care sc vorbește de preeminența vîntului trădează un motiv popular curent" (G. Călinescu : V. Alecsandri, pag. 70). Elementele folclorice din opera lui V. Alecsandri relevate de cercetă torii operei poetului mai ales din primele sale volume — Doine și Lăcră mioare, Suvenire, Mărgăritarele — (Doina, Cintic haiducesc. Strunga, Baba-Cloanta), sint mult mai numeroase in volumele sale de maturitate (Pasteluri, Legende) și atit dc profund asimilate îneît, în această privință. V. Alecsandri trebuie așezat alături de M. Emînescu. Răzbunarea lui Statu-Palmă din anul 1872 și cîteva din legende create pe motive folclorice sînt realizări de autentică poezie. Patru ani mai tîrziu, mcrgînd pe același drum, M. Eminescu publica poemul Călin, file de poveste. In arhitectura internă a creației alecsandrinîene elementele folclorice s-au țesut, la înec put, mai stîngaci, cu timpul însă ele s-au împletit organic cu cele originale, au alimentat întreaga gîndirc poetică a lui V. Alecsandri și au dat nașteri1 la creatii dc certă valoare. întreaga evoluție a poeziei noastre de după Alecsandri ilustrează constatarea că zăcămintele folclorice au rămas izvo- rul nesecat de împrospătare a temelor și a mijloacelor de expresivitate ale poeziei. Un studiu atent, detaliat, al motivelor folclorice în poezia noastră ar arăta cit datorăm folclorului și lui V. Alecsandri, care a publicat poezia populară Ia 1852 și care a mers hotărit pc acest drum. Natura șî zăcămin telc folclorice sînt două domenii pe care Alecsandri le-a anexat sferei poo- 74 l'lirfh' Kreraii zîei noastre și prin acestea poetul a creat o operă originală și naționala, rum o voia M. Kogălniceanti incă din 1810. Poezia cetățenească, patriotică, nu era o modă în veacul at XJX-lea, ci । necesitate obiectivă. In lupta pentru împlinirea idealurilor politice națio riale, versul avea o eficientă mobilizatoare fără egal. Alecsandri a avut, iu acest domeniu, înaintași — Cîrlova, Alexandreseu, I. Eliade Rădutescu. Cătină ș. a. El e un continuator și mai ales unul a cărui liră a vibrat me- reu in momentele de marc tensiune națională. Mureșanu și Calina rămîn asociati anului 1848, Cîrlova anului 1880 — înființarea miliției națio na le — V. Alecsandri insă e bardul tuturor marilor momente (1848, 1859, 1877). Hora unirii a avut un efect mobilizator incomensurabil. Alecsandri deci a dat poeziei cetățenești o semnificație adincă, precisă, exteriorizînd pulsul impetuos al poporului in dorința lui de afirmare, dc libertate și înde- pendcn(â. Potențarea ideii patriotice poetul a obținut-o prin creația de evo- care a trecutului istoric. Pe urmele lui Gr. Alecsandrescu, ale lui D. Boltii tineanu și C. Negruzzi, Va si le Alecsandri scrie legendele și poemele sale Dan căpitan de plai, (iriți Singer, Legenda Ciocirliei, Alura Gâzi sultanul și Becri Mustaja etc. „Ca fragmente de epopee national-fantastkă și rea listă trebuie deci considerate Legendele, care depășesc tot ce se scrisese pînă atunci in acest gen". (G. Câtinescu : V. Alecsandri. pg. 71). Alecsandri răminc deci poetul care a creat poema de largă respirație epică și în această direcție e un precursor remarcabil al poeților de azi. Poezia patriotică la Alecsandri cunoaște un moment însemnat prin Ostașii noștri, o monografic adevărată a eroismului popular. In creația dramatică, V- Alecsandri c un deschizător de drumuri. E creatorul comediei în toate speciile ei : monologul, canțoneta, vodevilul, farsa, comedia. El a desțelenit un pămînt pe care avea să crească 1. L. Ca ragialc cu opera lui fără egal. In drama istorică a fost precedai de Al. De- părăteanu cu Grigore Ghica Voievod și de B. P. Hașdeu cu Răzvan și Vidra (18G7). Alecsandri continuă acest început cu Despot A odă (1879), care se joacă și azi aflind ecou puternic in-sensibilitatea contemporanilor noștri. Meritul lui V. Alecsandri e de a fi lărgit cimpul dc inspirație al dramei cvocînd două figuri de scriitori ai antichității: Horatiu și Ovidiu. în teatrul de inspirație istorică V. Alecsandri bătătorește o pîrtie pe care aveau să înscrie pagini însemnate urmași ca Al. Davila (Vtaku lodd). Barbu Dela- vrancea (Apus de soare. Viforul, Luceafărul), Victor Eftimiu (Ringala), Camil Petrescu (AC Bdlcescu) ca să nu cităm decît pe cei care au creat opere viabile. Mai puțin reliefate au fost, pină în ultima vreme, meritele lui V. Alec- andri ca prozator. Chiar la începuturile sale literare. Alecsandri a publicat liucheliera din Florența, apoi Dridri, Mărgărita etc. inaugurind cu ele proza romantică ce va fî cultivată de M. Eminescu după 1870 (Sărmanul Dionis, Cezura, Insula lui Euthanasius). A creat apoi proza umorîstico-sa lirică (Istoria unui galben și a unei parale), a continuat îmbogătind-o, proza de călătorie (O călătorie in Africa), proza memorialistică (V. Porojan) și proza politică diplomatică (Istoria misiilor mele politice). George Călinescu afirmă: „Poate că cea mai durabilă parte a operei lui V. Alecsandri este aceea în proză. Scutit de risipa de silabe și de obligația gravității lirice, bloriv Uluiri t □ scriitorul iși revărsă, slobod de a divaga, toate darurile, umor, pictură, în- lesnire orientală de povestitor" (G. Câlinescu: V. Aleesandri, pg. 110). Au torul formulează o probabilitate, ceea ce dovedește că și criteriul estetic nu poate duce la judecati de valoare inapelabile. Părerea noastră este că jude- cata de valoare a lui Călinescu trebuie complelată cu o parte din pasteluri, cu cîteva din legendele sale, ca fragmente din poemele istorice și cu o parte din dramaturgia sa. Contribuția lui V. Aleesandri la dezvoltarea limbii literare îmi îngădui s-o numesc apreciabilă și să citez opinia lui I. Pillat in această privință : ,,Hotării lucru, Aleesandri a fost unul din cei mai mari artiști pe care i-a avut limba română. Instinctul său sigur și un gust rar în minuirea și între buinjarea cuvintelor. îl fac creatorul graiului noslru poetic. Dacă sintezele verbale ale lui AL Eminescu, genialele și tulburătoarele lui asociații de su nete și de gînd, au depășit versul lui V. Aleesandri, ar fi nedrept să uităm că poetul Mioriței făurise minunatul instrument verbal al Pastelurilor, cînd autorul Luceafărului de mai tîrziu îșî căuta încă expresia poetică în vocahit larul perimat al lui Bolintineanu. Dacă Aleesandri a reușit să ne dea un vers autentic românesc, acolo unde toți contemporanii și înaintașii săi dăduseră greș — poate numai cu excepția lui Elîade în Sburătorul șî a lui Gr. Alexan- drescu în Umbra lui Mircea la Cozia —, acest fenomen se datorește faptului că Aleesandri — părăsind modelele străine neo-grecești, franțuzești sau ita ticnești — care la Văcărești, Asachi, Elîade dăduseră, cu toată calitatea au- torilor, un lamentabil fiasco — își adăpase arta poetică în apele înviorătoare ale poeziei populare". (/. Pillat: Tradiție și literatură, pg. 176). hitruchipînd în opera sa aspirațiile poporului, fdentificindu-se cu po- porul, Aleesandri rămîne unul din cei mai de seamă scriitori ai literaturii române. Lecția lui do natură poetică, culturală și etică va vorbi tuturor gr uerațiilor ce s-or urma, fiind un izvor de îmbărbătare și de reconfortare morală. C. V. MIHALACHF hlizit cărfi-reTistc Ion Brad: „Fîntîni ți stele** Cu noul volum de versuri, Ton Brad se află la al doisprezecelea volum. (Soco- tim intre acestea și poemele epice dc debut și versurile pentru copii, precum ți roma- nul Descoperirea Jamflcî, apărut anul tre- cut),. In 1958, intr-o Cronica a optimistului, G. Câlinescu aprecia la Ion Brad percepe- rea nemijlocită și cu toate simțurile a mi- racolului vieții și scotea in evidentă nota simplității și mimarea copilăriei, cu care poeții adevărati „uimesc ți produc, ca ți muzicienii, sentimentul inefabilului" (Con- temporanul, nr. 7), La rîndul său. in \1. A. Philippide atrăgea atenția asupra , ternarelor bogate ale unui folclor strâ- vccht" din caie se alimenta poezia lui Brad. Nota folclorică este prezentă ți in cele mai bune poezii ale recentului volum, fie sub aspectul influențelor pur formale, fie sub cel al asimilării dc motive și teme. Astfel, ritmurile mioritice sc inlilnesc in poeziile de evocare istorică. Dc pildă : Codnd Slutioarei și Sffrțit de baladă (din Vlalcu), din care reținem : ,.$î Ia «anta m / In gcnunea-albastră 1 N-a căzut o stea. ! Pentru-ntiia oară ! In balada noas- tră / însuși el cădea, / Cădea omul-stea1'. Motivele sint încorporate unor imagini meditative, ca — de pildă — cel al che- mării pămintului natal, in poezia Rădăcini. Chemarea satului care: „după aias e om/ după deschiderea brațelor-pom" este, ca și pentru eroul mitic Anteu, izvor de ti- nerețe, de putere. Poetul reține această voce care nu-1 minte și s-ar vrea rapso- dul acestor chemări : „Trimite-ți păsările din cuvinte / Să mă poarte cu ele prin lume. 1 Păsările vrăjite altădată dc somn"... Motivul dracului căra își bate nevasta șl al babei Dochia sînt încorpo- rate într-un pastel — început de martie, eu intenții vădite de a reține laturi umo- ristice : „Ninge cu soare / Plouă cu soare I fși bate dracul nevasta. fUndeva-n munți / Se spune că moare f Baba Dochia pe vre- mea asta". Pastelul este de altfel o veche pa- siune care trebuie interpretată tot in co- nexiune cu dragostea poetului pentru fol- clor. Ceea ce caracterizează insă ultlmilc sale pasteluri este tratarea meditativă a unor aspecte ale naturii sau chiar a unor peisaje industriale in fața cărora adopta o atitudine copilărească de uimire, do con- templație — ca în Noapte la Hunedoara : ■Cu ochii obosiți de-atita zi, i facendtata noapte, / Te contempli?'. Un pastel de vir- tuozitate, in care reflexia filozofică dintre om și salcie amintește de motivul pasca- lian ai trestiei „Pe malul dintre zi ți noapte, / Cum stăm tăcttff cu folii, ml se pare / Că sintem niște sălcii aplecate / Dc timpul fără somn, de așteptare / Sin- tem noi sau sălciile ?“ Dintr-un alt pastel. Bratif, desprindem concepția despre in- rudirea omului cu elementele firii și des- pre exemplul generator de forță și entu- ziasm pe eare natura il oferă omului. Ca ți in poezia populară, bradul este simbo- lul rectitudinii morale, al omului demn. Bradul îl Însoțește pe om în marile eveni- mente ale vieții și de aceea poetul ii aso- ciază apelativul de frate : „Frafit mei sint totdeauna pe stinci / Intre fulgere și pră- păstii — cumpănă dreaptă, f Pin-acolo s-au urcat pe brinci, / Munte cu munte, / Veac cu veac, 1 Treaptă cu treaptă". Această imagine a brazilor-frați urcind munții și veacurile — dobîndește semnificație de simbol evocînd ascensiunea trudnică dar sigură a poporului, spre înălțimi, spre lumină ... Un pastel meditativ din sursă emi- nesciană este Migrație, din care reținem interdependența dintre fenomenul trecerii cocoarelor și cel al mișcării în : „Numai păsări sălbatice, numai cocoare, / Mai sus de fruntea mea, nomade popoare / Se duc i Cirli-r^lM* Unde oare?]... Cu trecerea lor peste nopți fi abisuri, / inima mea migrează în visuri". S-n Insistat mai înainte — in unele cronici literare — asupra evoluției liris- mului lui Brad spre afișarea unei atitudini etice. In noul volum, de cane ne ocupăm, această înclinație pentru etic Îmbracă fie forma mai facilă a unor aforisme versifi- cate, a unor cugetări ritmate uneori necu- rățate de zgura didacticismului (ca în Ciclop, Eroica, Zgura), fie forma poeziei de concepție. Dacă nu ne înșelăm, pe acest tărîm poetul tși caută liniile directoare ale evoluției sate viitoare. Atenția ne este so- licitâtă în primul rind de poezia care dă titlul volumului și care exprimă admira- ția pentru fon Agîrbiceanu — scriitorul care s-a identificat cu suferințele mulțimii, („Si n-avea Fefeleaga nici lacrimi pentru-a plinge- / In pia'ră, nu-n fârfnd, copiii și-a-ngropat"). cum și năzuințele spre vii- tor ; „Vn braț incearcă-n noaptea fintini- lor lumină, / Un braț e printre stele, mai sus, in viitor" (Fintini fi stele), O altă temă spre care poetul se îndreaptă : elogiul pa- siunii creatoare a lui G. Câlinescu: „în- covoiat pe cărți, / C-mh plug de platină t Le-ai răscolit lumina"... (Elegie). Atitudinea etică se desprinde mai bine din acele piese în care poetul trans- crie ginduri și sentimente caracteristice virstei pe care a atins-o : „Sorb aerul avid al prospețimii, / Știind ca-i răsuflarea mea in toate — / Ca brazii in Carpați ne risi- pim Ozonul de idei transfigurate" (Timpul). Iși apreciază vîrsta ca o stare dc grație: „Acum e timpul cel mai înțelept ’ Cind sint grăbit, dar pot să mat aștept.. (Acum). Conștient de frumusețea vieții, dar și de ireversibilitatea ei, se dăruie cu frenezie clipei : _Alerp fi mă suport cu dărnicie / Acestei risipiri ce niciodată / fn altă virstă n-o să mat invie / Cu clon] fi-arlpi de vulturi să mă bată..." (Finis). Ca poet, iși propune să înregistreze liric tocmai „clipa aceasta furișată / Dintr-o geneză unică fi vie...” (Geneză). Pentru aceasta este atent să ntt-i scape nimic din ceea ce poate să-i desfete sufletul. Scrie ! deci un poem al ochilor, fiindcă : „Prin ei ! Mă prinde lumea imensă 1 fn mreje le-t amețitoare, f Prin ochi / Mă revărs inafară, / Ca o eascadă-aniuptă / De otita mirare" (Ochii). Scrie însă și un poem al cunoașterii — în care surprinde alegorie zbuciumul cunoașterii creatoare, prin ap« Iul ia motive folclorice (Balada cunoajte- rli). Față de cuvinte — ca instrumente ale gîndiril — își mărturisește, pe linie co- resiană, atitudinea de sfioșenie împletită cu sentimentul unei mari răspunderi, ce în fața pîinii coapte : „Mă ard cuvintelf adeseori, / Ca boabele griului / Strinse-u pumni de sâmănători f înfiorați de viata ascunsă in miez, ! Mocnită, nerăbdătoare I Să se legene inspicată-n amiezi” (Cuvin- tele), Este de fapt o mărturisire estetică de care trebuie să ținem neapărat seama, pentru înțelegerea artei spre care tinde. Poetul respinge concepția idealista a artei și formalismul estetic, potrivit cărora arta ar fi o finalitate fără scop, ceva ce n-ar exprima nimic în afară de sine (eine Welt făr sicii). El este partizanul unei concepții militante despre artă — orientată etic: „Mi știu să mă joc, nu pot să mă joc. ) Fiecare grăunte are miezul de foc..." Prin acest ultim volum de versuri, Ion Brad — credem — a reușit sa depă- șească intr-o mare măsură faza notațiilor Intime, orientîndu-se spre o poezie de me- ditație, axată pe problemele grave ale exis- tenței, ale cunoașterii și ale creației, prin sondarea experienței personale de viață și în sliinsă conexiune cu motive și teme folclorice frecventate cu pasiune de pori. MMION BARBULESO Gabriela Melinesciu „Ceremonie de iarnii“ Dacă ia ceilalți confrați de generație există tendința către un lirism distilat (și uneori prea cerebralizat), Gabriela Meli- nescu are predilecția pentru poezia directă, in care sinceritatea și căldura confesiunii joacă rolul principal în declanșarea emo- ției. Din acest unghi de vedere, poet a pare a face parte din constelația spirituala a Magdei fsanos. vestind, pentru viitor, o creație de rezonanță interioară. De aici și cantabilitatea acestor ver- suri ale debutului, puritatea sentimentelor pe care tînăra poetă le tiiiiește cu plenitu- dinea exultantă a adolescentului de astăzi 78 i ir|t „Buctina juge-n mine flăcări, f N-am oglindă și mă uit pe cer. Sora mea-șl ar««că pârul ntțra / peste Httt, întunecat hanger. (...) Viatul mt-a pătrund In sim- țuri, / fulger alb e rlsul peste dinți. I 4a rămas tn casă singuri I ochii aruncați pe chip fierbinți* (Casa părintească), Astfel, chiar dacă exprimarea din ultimele ver- suri nu este tocmai fericită, ideea gene- roasă ți prospețimea notației sânt atrăgă- toare, aducînd elementul de surpriză ne- cesar lirismului. Că u tind să-și definească o persona- litate poetică proprie, Gabriela Melinescti abordează ipostazele do copilărie și ado- lescentă cu destulă fervoare, aslmilînd in expresie valoroasele experiențe ale unor antecesori iluștri ca Serghei Esenin ți Ton Barbu, primul fiind prezent in tonalitatea unor poezii ca: Scrisoare, Vacanța, Cintec dc fată etc,, iar al doilea în strofe ca : Vară caldă, vară caldă, 1 vrăblile-n praf se scaldă. f Un motan pe-acoperișe, Ochi cu tăieturi piezișe" / sau : „O, arcul buze- lor s-a rupi / nervurile cum să-, adun, I Si nările Imi ard cînd trec / mirosuri albe de tutu» i" Ceea ce se reține din poezia Gabrie- lei Melinescu este in primul rind gingășia șî naturaleța viziunilor poetice, transpa- rența imaginilor. Remarca prezentatorului G. Dimîsianu, privind versurile erotice ca mai realizate, este justificată în bună mă- sură. Iată aceste exemplu : „rănește aerul iernii dntfnd", „iubește și pietrele pe care calcă băieții1', „ii este drag din nou de ci- weva*, „ar fugi cu hainele, prelungite tn vini să-fi intllneaseă prietenii din lume", „piatră cu piatră se unesc tn sărut", „pie- trele fierbinți rămln îndrăgostite in umbra ei înaltă" etc. Este interesant acest univers de aso- ciații al tinerei poete, in general bine a- coj-dat cu frenezia viratei, în care se pot include, firesc, și anumite poze. Acolo însă unde se încearcă abstractizarea, ca în Cin- tec, rezultatele sînt minime. Versuri ea „Din ce in ce mal des, las brațul inutil j cu degetele resfirate-n mfl..." sînt simple declarații neconvingătoare. Aceeași carență se face simțită și în poezii ca: Umbro, lm- nurî, Circuit și altele, in care se vede mai mult exercițiul poetic și mai puțin trăirea unor sentimente autentice. Este zona de explorare cea mai puțin favorabilă tem- peramentului poetic al Gabrielei Melinescu. De asemenea se poate imputa unor poezii și atracția spre o anecdotică facilă, de circumstanță, chiar dacă imagistica e bună în sine : „Azi la școală prima oară-am dat / un extemporal la geografie / (a ră- mas puțin de așteptat / pină la vacanța ce-o să vie).., (Jurnal de-o zi). Poezia respectivă, datată 1953, putea fi lăsată afară din plachetă. Semnalăm această tendință de poetizare a unor ele- mente strict banale, pe considerentul că tinăra poetă are alte disponibilități lirice, cu mult mai puternice. Ceremonie de iarnă constituie un debut promițător. 11. ȚUGUI I*. P. Panaitescu: «.începuturile și biruințele scrisului în limba română*)" Autorul e un vechi cercetător al cul- turii române din trecutul îndepărtat Con- tribuțiile d-sate la deslușirea unor pro- bleme de mare însemnătate din acest do- meniu sint substanțiale. E deajuns să menționez numai studiile privitoare la cronicarii Gr. Ureche și Miron Costin, la opera lui D. Cantemîr, la influența lui Petru Movilă, mitropolitul Kievului, asu- pra culturii din Moldova și Muntenia, ș.a. !n lucrarea dc care ne ocupăm. autorul pornește de la ideea că scrisul românesc a apărut in urma unui impuls intern și nu a fost, cum s-a crezut multa vreme, consecința unei influențe din afară. Se știe că istoricii noștri literari, începind cu an N. Iorga, au încercat să demonstreze că limba română a fost întrebuințată în scris în urma influenței husite (Iorga), luterane (Al. Rosetti și O, Densusianu). catolice (Iile Bărbulescu) ș.a, Ideea susținută de cărturarul de mare prestigiu P. P. Panaitescu este, în primul rînd. prețioasă. Demonstrația autorului in sprijinul concepției sale, pe temeiul textelor ■J Republicii Socialiste EoNfiMta^ Cirtî miih' 79 și al cerceiărilor îndelungate, este și con- vingătoare. De la cele dinții modeste începuturi (Scrisoarea Iul Neacșu din Cimpulung, 1521 și textele maramureșene) și pînă la biruința scrisului românesc afirmată pu- ternic spresfirțîtul secolului al XVII-lea, lupta împotriva slavonismului a fost o manifestare a poporului român de pe toate plaiurile românești cu feudalii asupritori, .Biruința limbii romdne are an ca- racter mai general in istoria României, ea înseamnă a afirmare a individualității po- porului român, maturitatea lut culturalii, biruința lui asupra influențelor și tradi- țiilor străine, in special a celor slavone", scrie autorul in Introducere (pag. 7). Poporul care a creat Miorița și Plu- gușurul intr-o limbă de neasemuită plas- ticitate și dulceață, trebuia să-și imprime pecetea și pe cele scrise. Autorul dezvă- luie condițiile social-polilice care au favo- rizat apariția scrisului românesc în Mara- mureș, apoi tipărirea celor dinții cărți in limba română la Brașov de către un meș- teșugar, diaconul Coresi, „Principala cauză economică deter- minantă pentru începuturile scrisului in românește este creșterea relativă a eco- nomiei de schimb, Deși nu a atins mari proporții, totuși schimbul intre oraș ți sate ți intre țările românești pe linia schimbului produselor meșteșugărești tran- silvane eu cele agricole din Moldova șl din Țara Românească, începuturile exportului de griu spre Marea Mediterană ți, in Vea- cul al XVl-lea, spre imperiul otoman, au provocat, pe plan social, ridicarea unei noi pături de producători, boieri, boier- nași, orășeni meșteșugari, interesați in aceste operații de schimb. Vechile autarhii domeniale, imunită- țile lor privilegiate se dizolvă ți se deschid porțile relațiilor comerciale externe ți in- terne. Purtătorii acestor relații nu se mai puteau mulțumi cu folosirea limbii sla- vone, bună pentru momentele solemne ale rugăciunilor cintate in abur de tămlie, ci aveau nevoie de un instrument practic pentru tranzacțiile lor" (pag. 6—7), Auto- rul nu numai că expune o concepție nouă privind apariția scrisului românesc, dar aduce și contribuții de amănunt vrednice de a fi luate în seamă. Una din aceste contribuții e cea pri- vitoare la data cind s-au scris textele ro- tacizante din Maramureș. Istoricii literari caro au cercetat aceste texte au emis di- ferite păreri : unii le așezau In a doua ju- mătate a sec. al XV-lea (lorga). alții în prima jumătate a secolului următor (Ro- setti). P. |P. Panaitescu coroburînd datele istorico-sociale cu cele de ordin tehnic, — filigrana Psaltirii Hurmuzachi și cripto- grama Psaltirii Scheiene — statornicește faptul că aceste texte au fost scrise între anii 1490 și 1515, Este un bun cișligat pen- tru cercetarea culturii noastre vechi. Alături de textele maramureșene, primele traduceri românești de cărți popu- lare reprezintă cea dinții fază a scrisului în limba poporului român. In lupta pentru biruința scrisului in limba română un moment de mare însem- nătate este activitatea diaconului Coresi. Autorul lucrării demonstrează că Brașovul, atunci, era un centru inter-românesc, un oraș de legătură intre toate țările româ- nești, Diaconul Coresi a fost proprietarul tipografiei de la Brașov și în activitatea sa a fost susținut de biserica română din Șcheii Brașovului. El n-a fost un slujitor al luteranismului, ei dimpotrivă un expo- nent al curentului de afirmare românească. Nu lohannes Benkner a fost patronul lui Coresi, ci adevărații lui patroni au fost .condacdtorH comunirâfif orășenești din suburbiul românesc al Șcheilor Brașovu- lui, care erau totodată șl patronii din acel centru orășenesc". Acest meșteșugar. Coresi, despre eare autorul crede că era pămintean. apare, in- tr-adevăr, intr-o nouă lumină. El n-a fost un obedient meșter tipograf in slujba ju- delui ui Brașovului, ci un luptător conști- ent pentru dreptuiâle limbii române în viața culturală a poporului nostru. In secolul al XVII-lea lupta a conti- nuat in alte condiții. La sfîrșitul acestui secol, prin activitatea umaniștilor români, se acreditează ideea că limba română nu c o limbă inferioară față de cea slavonă, ci o limbă dc origine romană superioară, care trebuie să devie un instrument dc civi- lizație. Gr. Ureche. Miron Costin. Stolnicul Constantin Cantacuzino, Dimitrie Cantemir și mitropolitul Dosoftei, au meritul de a fi demonstrat că limba română nu mai este limba .mișeilor" cî un instrument dc cultură superioară. Capitolul despre uma- nismul românesc și cel despre limba lite- rară sînt contribuții de mare importanță. Prin natura ei lucrarea are un carac- ter polemic ; autorul a fost nevoit să res- pingă teorii și aserțiuni contrare tezei sus- ținute de d-sa. dar acest luau se face cu tot respectul pentru munca altoi* cercetă- tori .și pentru elementele pozitive ale cer- cetă di lor, într-un stil de cea mai bună tradiție academică. Concluzia lucrării me- rită a fî reprodusă : 80 Cirti-reri**» „SfavonisntuL m istoria culturii noas- tre, n-a fost decit o formă a diferențierii de clasă, o încercare a nobilimii, a biseri- <■14 ji a stafidei domnesc de a păstra o poziție predominantă fi de a lăsa irt întu- neric clasele aservite și ncpriL’Ilegiate, Așa- dar înlocuirea limbii slavone cu cea ro- mână nu poate insemna decit biruința dcesior clase. Din simpla enunțare a pro- blemei reiese că înlăturarea slavonei a însemnat nu rezultatul unei încete schim- bări firești, ei o luptă cu caracter social, așa cum In toate societățile împărțite pe clase: mica nobilime, dregătorii locali, oră- șenii. oamenii liberi au dus această luptă care poate fi intitulată lupta poporului pentru dreptul iui de cultură", pag. 227. Chiar dacă, in unele privința aserțiu- nile autorului mai pot fi discutate, in ijnij mari concepția se întemeiază pe documente de nediscutat ți pe o argumentare de o logică fără greș. Citeva greșeli de tipar (vasul in lo< de vasal (pag. 63). promontor în loc dc promotor (pag. 197), pasagii în loc de pa- saje (pag. 159). distonează cu acuratețea condițiilor in care lucrarea a apărut. Lucrarea a înregistrat și un succes de libiărie. N-a putut fi aflată nici de specialiști. O a doua ediție se impune. C. N- MUIALAChK Francisc Pâcurariu: „Introducere în literatura Americii Latine** imaginea naturii și a oamenilor sub- conlinentuluj american a stăruit tulbure in conștiința multor europeni. Descoperi- rea „autenticității americane". mijlocită prin traduceri din literatura Americii his- panice, cunoașterea tot mai profundă a realității unui continent de aproape 250 de milioane de locuitori se completează anume prin eantactul cu evoluția culturii tui milenare, în acest sens volumul lui francisc Păcurariu este un ghid de primă necesitate, Recunoscind realitatea de „că- lăuză" a volumului subînțelegem : o bună informație, laconismul clar al expresiei, capacitate exactă de a jalona valorile. Intitulat „Introducere", volumul ar părea destinai, mai curind, instrucției di- dactice. Tonul cald șl simplu il salvează insă de livresc făcindu-1 larg accesibil. Pe de altă parte, informația bibliografică bo- gată. asociată cu ușurința autorului de a madona și comenta un material imens, îi dau o certă valoare științifică. E greu de spus în ce măsură cartea lui Franclsc Păcurariti aduce o contribuție originală. Trimiterile bibliografice sînt foarte frecvente; uneori probitatea știin- țifică a autorului obosește. Problema are. insă, un interes secundar și ar putea preo- cupa, cel mult, pc exegeții in materie. Cariea lui Francisc Păcurariu are in cele din urmă scopul de a informa și nu acela de a comenta și, oricare ar fi volmul apor- tului personal, lucrarea se impune prin capacitatea de sinteză a autorului. în afară însă de această calitate di metodă lucrarea are reale cahtâfiî de prin cipiu, Autorul pornește din capul locului de la ideea că în istoria culturii hispano- americane „Conchista" nu reprezenta decit O etapă într-o evoluție al cărui început trebuie plasat în tradiția precohimbiană. Concepția, adoptată (după cum reiese din carte) de toate spiritele progresiste ale Americii latine, subliniază importanța ele- mentului indigen în structurarea unei lite- raturi pline de originalitate și infirmă teo riile tendențioase ale tezelor „europeiste". Fundamental pentru configurația lite- raturii subcontinentului american este permanentul și ascuțitul caracter social. „Pe noi ne doare America, șl de aceea rorbim", spunea undeva Miguel Angel Ast- mias. Avind in perpetuă atenție „determi- narea socială a fenomenului cultural" Francisc Păcurariu a răspuns nu numai imperativului științific dc tratare ci și spe- cificului realității tratate. Mulți dintre scriitorii Americii latine au trăit și și-au editat operele în străină- tate — unii sint revendicați chiar de lite- natura Spaniei — după cum artiști spanioli, surghiuniți de împrejurările politice din pa- tria lor, s-au asimilat aproape complet lite- * / Brac lila m. JMJ. 81 râturi! hlspano-americane Prade*. Pedro Salinas, Luis Cerunda, Leon Filipe), Cu atit mai judicioasă, strădania lui Fran- cisc Păcurariu de a preciza riguros limi- tele patrimoniului american .Criteriul ^pre- zcnța specificului social1* ți cultural de con- tinent, se manifestă de la primii reprezen- tanți ca Juan de Cestelianos sau Aton.™ de Fricilia — autorii unor poeme epice despre războaiele de cucerire ale Ameririt — pină in imediata contemporaneitate. (.W. A, Aîtu- rias, Pablo .Vcruda, Alejo Carpentier, Ciro Ateț/ria). în felul acesta Jiubee Perie «poe- tu! cel mai prețuit în Spania" (G. C pli- nesc u, Impresii asupra literaturii .țpa- nioJej, cel care ți-a exprimat nu o dati cultul pentru Franța („Patria universali"), râmi ne profund legat de Nicaragua ți prin ea de întregul continent de sud. Configurația literală a Amor ici i latine fiind clar definită, concepția după cart cui- mra celor douăzeci de țâri este tratată global se legitimează. Ceea ce pentru Eu- ropa este specific național, pentru Ame- rica latină ar fi specific subcontinental, sugerează cartea. Și totuși autorul nu pierde din vedere că, în cadrul acestei li- teraturi de continent, există douăzeci de țări eu o structwă (economică, socială ți culturală) individuală. Continuind o civili- zație diversificată pe trei spații culturale (maia. inca. aztecă) actuala literaturii his- pano-ameticană poartă pecetea unui ritm de dezvoltare nemuritor. Ca urmare, arată siitorul, determinisrrni! social nu o identic pe intregul subcontineni. Frapantă in cursul volumului este aproape totala ab- sență a citatului exemplificator din opera scriitorilor, cu atît mai mult cu cîl refe- rințele din bibliografia de specialitate sînt multe ți substanțiale. Urmărind prezen- tarea de ansamblu, fixarea doar a unor puncte de reper, autorul a neglijat analiza do amănunt De aici, unele pasaje (vezi mai ales cap. X, XI, XII) au aspectul dr expunere cam uscată și, poate chiar, prea aglomerată. Formula ar fi acceptabilă, da: fiind scopul pur informativ al cărții, deș. G. Călinescu, intr-o eu totul opusă ma nieră (cea a eseistului) no-a dat o străin cită, succintă și foarte vie imagine a lite râturi i spaniole In Impresii asupra litera furi: spaniole. în final, relevăm modalitatea — su- gestivă și interesantă — prin care este conturată personalitatea unui poet de frunte ți de mane prestigiu cum a fost Ruben Dario. Figura scriitorului, creionată rapid în momentul literar căruia ii apar- ține, se completează, prin adaosuri succe- sive de-a lungul capitolelor următoare pină la deplina sa definire, Tn felul acesta se transmite ți pe calea expresiei ceva din vigoarea copleșitoare ți obsedantă, pentru lirica urmașilor, a marelui poet nicara guan. Plăcută și instructivă, cartea lu> Francise Păcurarii! se recomandă cu căi dură citi torului. Of.IMFIA TERNOVICI f ii ti curtea străină Scleeted Poem» of Andrei Vosnesenski Editura Grove Press din New-York prezintă cititorului american in formă dc „Poeme alese" pe Andrei Vosnesenki, nume necunoscut dincolo de Atlantic, sau vag .egat de cei al lui Evtușcnko și de „noul val” din poezia rusă. Ceea ce strigă încă din primul poem, acea coordonată esențială a universului sufletesc eare motivează structura unui poet, este la Vosnesenski ti- nerețea nestăvilită, exultantă, extravertită, intr-o stare de continuă efervescență spi- rituală, de căutare neliniștită, singura în stare, poate, să capteze ritmurile vieții contemporane. Descoperirea propriei pluralități su- fletești (Divagație despre mine însumi: a i^lor șapte euri „ca șapte fiare") unde e arghezianul „M-am cdmfslit ca-n basme e« yapte frur-fi fi fapte / Grumajl fi fapte feste !“ / pare doar o personală reluare a vechii teme a multiplicării interioare, ex- oresie în ultimă instanță a unei comple- xități psihologice nedescifrate in stratu- rile profunde. Căci Vosnesenski nu are fa- țete ireconciliabile, contradicții uluitoare, ca, dc pildă, Arghezi, Poezia lui e constant eruptivă, dinamică, prin excelență contem- porană, Respinge simetria, convențiile, restricțiile rimei și ale ritmului clasic. Ver- sul liber îi e necesitate organică. Energiile revoluționare nu se canali- zează spre probleme politice ca la Evlu- șenko ci se centrează pe cercetarea pasio- nată a psihicului uman (poetul notează puțin școlărește „Problema de bază o li- teraturii contemporane : să privească adfuc in mintea omenească, drept la adineul cre- icruluf"). Căutarea lui Vosnesenski, trăind prin ea însăși, prin febrilitatea nașterii ideilor, nu ajunge la cristalizarea pe care o dau certitudinile dobîndite. Astfel fră- mintările interioare, linia parabolică a cu- noașterii : „mai mult in întuneric dar clte odată — e un curcubeu", frumoasă în sine, alimentează fiorul liric al poemelor. Poe- tul nu e totuși un filozof, cu toată obsesia „perei in trei coifuri'', simbolul adevăru- lui. miez al lucrurilor și titlu al ultimului său volum de mare succes despre America. Linia judecății lui se rupe adesea in con- cluzii neașteptate, care poartă in ele far- mecul și prospețimea ingenuității autentice Un exemplu : Vosnesenski nu cunoaște sentimentul timpului ireversibil, al sfîrși- tului, al morții. Dar Vosnesenski filozo- fează despre moarte, sfîrșit, punct (exce- lenta Baladă despre craniul străbătut de glonte al lui Puțkin ; „In pdmlnt intrăm/ Prin partite gării lui / Punctul la capătul tunelului / e negru, { Ca gura unui tun. Unde se oprește? Nemurire,? Necunos- cut ?“), întrebarea și-au pus-o toți poeții Răspunsul nu mai seamănă cu a! nici unuia: „După calcule, se spune, punctul e inexistent in natură / Deci vom fi foarte bine nemuritori. ; Firește așa-i“. In aseme- nea schimbări bruște de ton, căderi de tensiune, stă ineditul lui Vosnesenski. Aici pare să se concentreze originalitatea și farmecul lui. O altă particularitate I poetul nu c cîntăreț al eresului, îl vrăjește mai curînd un aeroport („viitorul poeților fi al aero- poartelor!"). O pasăre metalică îi aduce noaptea în cameră „geamătul Erei Nu- cleare", o motocicletă ii| dă revelația vieții orizontale", o femeie pe sculer capătă ari- pile unui înger de Rubliov (analogia de construcție a metaforei — cu femeia — porumbel a lui Picasso, unde ambivalența liniei dă impresia transpunerii metaforei poetice în pictură, ne-o sugerează poetul însuși într-o proză închinată lui Lorca) Merită consemnată la poetul rus îndrăz- neala uimitoare a metaforelor, sugerate de transformările continue, uriașe ale forme- lor în epoca noastră. în care un brad poate deveni perlon : „Jerseul meu vlscacd brazi Cartei »triln î 83 xiberient". notează deci poetul. Șl tot ca bătrinului pictor de icoane 1 se strecoară 51 in lumea tehnicizată a lui Vosnesenski crîmpeie din atmosfera vechii Rusii: „Trăiesc in Rusia înconjurat de zăpezi și de îngeri”. în asemenea momente ii putem stabili poetului ascendenta. îndărăt pină ia Pușkin î „Prin această Rusie a catedralelor fi a zibelinei / Prin Rusia rupta și zdren- țuită — / hei — să mergem !" Totuși rup- tura de vechea tradiție e puternică. Crea- ția lui Andrei Vosnesenski, ca de altfel întreg „noul val“, marchează un moment de revoluție in poezia sovietică contempo- rană. STANCA CIONCA Jan Rak: „V udoli Slnka“ (tn valea soarelui! Cu ocazia Împlinirii a cincizeci de ani de la nașterea poetului slovac Jan Rak (28 august 1915) Editura Slovensky Spiso- vatel’, a publicat un volum de poezii, cu- prinzînd selecțiuni din creația poetului apărută în edițiile anterioare : Je vypre- dane (Totul este vindut, 1943), Nczanechajte nădeje (Nu părăsiți speranțele, 1946), V udoli slnka (In valea soarelui, 1946). Vietor krvi ( Vîntul de slnge, 1948), Moja krajina (Tara mea, 1953), și Plener (Je- fuitorul, 1962). De asemenea, volumul cu- prinde și cine? valoroase poezii — „Na- darmo odides" (Degeaba pleci), „Noc poți horami“ (Noapte sub mttnff), „NoCny park- (Parcul nocturn), „Orchester" (Orchestra). „Je jesen iirodnd“ (£ o toamnă fmbeișa- gată), „Moja Itaka" (Itaka mea) și „Stret- nutie s Ovidiom” f/nMlnire c« Ovfdfu) — poezii care pînă-n prezent nu au fost cu- prinse în vreun volum. Noul volum V ridoli slnka nu intim pictor este intitulat la fel ea și cel din 1946, deoarece între ele există o legătură firească. în forma sa din 1965. el este com- pus în total din patruzeci și șapte de poezii selecționate de autor însuși și împărțite în două cicluri tematice: partea I cu- prinde lirica intimă, iar partea a Il-a este dedicată pastelului. Autorul a pus in noul său volum acea parte a creației sale care reprezintă o valoare vie în lirica slovacă contemporană și care constituie un aport original in orchestra poeziei slovace, în ansamblul ei. Jăk Rak apare în poezia slovacă ca unul dintre reprezentantii suprarealismu- lui de avangardă ai anilor patruzeci. Cu- rentul a luat mare amploare, formînd punctul de plecare al liricii slovace con- temporane. Ca atare n-a fost lipsit de unele implicații progresiste ca gîndire so- cială. De aceea a și dăinuit mai mult in Slovacia, decit in altă parte, Pe de alta parte, creația grupului de poeți proletari, care încă din anii treizeci s-a realizat pc bazele Ideologiei estetice ale realismului so cialist, a exercitat asupra unora dintre reprezentanții curentului suprarealist d<* avangardă o influentă binefăcătoare' atrăglnd o parte din ei in tabăra artei fățiș angajate. De la bun început, Jăn Rak se deo sebesc profund de ceilalți reprezentanți ai suprarealismului, el fiind mai degrabă un impresionist atașat naturii i neon jurii toare și frumuseților ei. De aceea în crea ția sa predomină, in general, linca intimii și cea a naturii, lipsind in schimb aproapr cu desăvii-șire poezia cu cai-acter social. S-ar părea, la prima vedere, că noul volum al lui Rak, nu ar avea nimic comun cu curentul suprarealist, afară, poate, dc versul alb. Poetul apare aici ca un impre- sionist melancolic, flindu-1 specific un vers simplu, nerafinat; el realizează peisaje nostalgic colorate in mijlocul cărora se aude cin tind ..cucul tinereții" sale. Eroul liric la el are „Inima suferindă de focul dra- gostei*, pare de-a dreptul fermecat de fru- musețile naturii, se desfată de armonia ci ; docît cucerirea și schimbarea ei, mai mult ii preocupă căutarea urmelor copilăriri trecute; nu vrea să fie stăpinul naturii, preferind, „ascuns tn desiș" și „fericit ca un copil", rolul „culegătorului de inele verzi ale stelelor" pe care „le atinge cu dege- tele-i întinse". Dar la Rak aceste tablouri nu au simpla menire de a impresiona prin frumusețea lor. l-a el nu rareori acestea reprezintă un mijloc de exprimare a unor idei și sentimente poetice de elevație, na- tura fîindu-i în concepția sa prietena care nu-1 înșeală niciodată. Un lec deosebit, mai ales pentru noi, îl ocupă în volumul lui Rak poezia Cariei «Iritai „Stj-cu.uiie s Ovîdiom" {/nlilnire eu Ori- diw^ scrisă in anul 193J. cind poetul ne-a i vizitai tara ți a poposit în acele locuri memorabile unde marele Ovidiu ți-a cintal „Tristele"'. Rak realizează in aceasta poezie minunate peisaje ale Mării Negre, ai „por- tnlul care niriodajii hm doamțe”, evocă legenda Medeei eu lasou care au poposii prin locurile acestea fugind „den tolchida wntoîd de wwa latdtui si ale celui știin- țific ft,S>, d-flnlte de învăța- tul roman. Este vorba in pri- mul rind de faptul cd fiecare frații din LS are un sens unic, prec-s determinat, puțind in- să fi exprimat Intr-o Infini- tate de fraze echivalente, pe cind in ț.E, dimpotrrva, peca re fram ..este un unicat, irc- nctobUHaica sensului fiind esențialii pentru o astfel dc freză. Acestei fraze i so aso- cinsh un fascicol dc sensuri, caro se prezintă ca un spectru continuu. Fiecare Iradiere u .arestul spectru este seslzslft dc un anumit Individ sl numai unul, intr-nn mcmenl bine de- finit al ex'a’en'el sale". Deci, prin ultima frază citată, vece, sitatca coroborării studiului științific al priholoatel cu ma- trmotfca ț> ai-? științe Ia înțe- legerea problemelor estetice din prisma contemporane tatii nl sc pare tncd o sugestii demnă de reținut. Autorul expunerii, amrb- elnd in continuare și atic Idei ale lui Pfus Servlen, arată cu Justețe procesul Istoric al pa- 86 MiniMur i । itic irunderil metodelor matema- tice In științe. Intri prin as- peciei* lor numerice, stalistl- ee. si rșeMl "țn ta un anumit grad de dczvolfare, pnn as- pectele logice, structurale. Matematicianul Solomnn Mar- cu* preconizează creerea unei ..stilistici structurale si este- tici științifice" pe baza indi- cațiilor prețioase rfiite In ope- ra savantului Plus Servlen, îmbogățite cu recentele date ale ciberneticii fi ale altor științe, prin care critica sd nu mal fie exclusiv o wtalrtcra- iurd, ed ed un comentariu a EL tot fn LL. Dupd concepția Iul Pius Servlen, esența frazei limba- jului Urle fLL) sM tn fasolea- tul de sensuri ncnumarabllc. iradiat de o frază unied și de. ffnitiv forma td, in care fleca- re nuanțe a expresiei poa- te mod fica acest fascicol dc stensurl; fn felul acesta. «IP-tca struetura'd va trebui td devind un s'udu ai unită- ții Indestrucl'b'ls fond-formd cu ajutorul celei mat generale dintre științe — matematica. ALEXANDRA 1NDRIEȘ HOM T1N DA SOC1EDADI DE L1NGUA PORTUGUE- SA 1—5/1965 Ceea ce umple de legitima mlndne pe cititorul român al acestei publicații. este atenția de care s-a bucurat memoria marelui nostru poet. Mthai Pminescu. din partea redacto- rilor Hebdomadarului pariu- ghez. Astfel, in nr. 1HW5 e pu- blicat un anunț despre con- lerțnța Eminescu, cel mal ma- ro poet român a prof. dr. Fer- nando Venanclo Retzoto d« Pomeca. urmată dc inaugu- rarea unei expozlfli leonogrc fice fi bibliografice asupra vlefil ți operei poetului. în numdrul din martie (J, 1S65) apare o amănunțita relatare a cadrului festiv In eare s-a ținut conferința des- cblsd dc prof, dr. Hcrnanl Cldade, subliniind eu acest prilej afinitățile existente In- tre limba ți cultura română si portugAezd. Aceasta manifes- tare a mai fost urmate de ’eefura a patru poeme ale sdr- bdroritulul. In portughezd fi in original, dintre eare HyperSon (Luceafărul) a fost caracteri- zat un cintec de lebăda ai marelui romantic. Lltimul numdr recenzat conține textul m.egrai ai con- fer-nfBi. Dmcapilm,u< e.citam citepu aprecieri eniuzuist de elogioase,- ,.poetul roman — unul din ul urnii mari roman- tici europeni — pi o za tor fan- tast in genul lui Novaiiț ți Hoffmann, autor teatrul, pu- bLclst, dispunind dc o vuită cultura, Eminescu face parte dintre acel scriitori a căror spiritualitate s-a manitesut in toatâ puterea cuvlniului". Si mat departe: „numai lipsa de Întindere a ariei l.nibll vor- bite II Împiedeca să ne renu- mit ca Edgar Pof, Baudelăire, Rilke. Pufkin. Paul Claudel șl auțla altd". „Cu toate a- cestca, In ultimii «ni a cres- cut interesul pentru opera lui Eminescu*, se mai arate in articol, „rapt constatat pm mulțimea traducerilor fl a stu- diilor ample, Eminescu pu- ni nd cu acuitate probleme esențiale ale existentei umane șl a căutat soluții noi prin ca- re s-a ridicat mult deasupra orizontului epocii sale-. Autorul mai enumera si alte date convingătoare tn privința editărilor din poezia emmesciand In ștraigdbrțe fi ca exemplificare sint Inserate In continuare poemele Pc lin- gă plopii fără soț (Ao pe dos alamos sem par). La steaua ,.. fAtd a estreta ...) șl Dintre sute de catarge (DC ccntenas naolos) in excelenta traducere a dr. Victor Duescu fi a poe- tu ui Carlos Qulros șt care au fost editate împreuna cu alte 43 de poezii Intr-o colecție bl- llnond incd fn IJfO. RADU ZAHARțA O CARTE DESPRE MIC V N1ZATORI Reporterul Vtrgil Lazdr nu este la prima sa carte de acest gen; el șt-a mai grupat reportajele in două volume (La școala belșugului $1 Ute- miști! colectivei — JSdJ) avlnd meritat de a aduce In fața ci- titorului aspecte inedite ale vieții noi din satul contempo- ran. Tineri mecanizatori, noul său volum apdru; in Editura po'Iflcd anul acesta, se inspira de n.rmmca din viața satului. dar dlntr-o categorie da mu» ci lori al Ogoarelor necunoscu- ta fnalnie. De tinerii iracto- rtfli, acești vrednici lucratori ai agriculturii socialiste, re porterul se apropie cu aceeași caiduri șt înțelegere dn cdr- |ite amintite. Se constata, fața dc acestea, o îmbunata fire a mi) o.celor de exprese Narațiunea, dialogul, des crierlle lirice legate dc dcțlu nea reportajelor sint folosite de Virgll Lazdr, dc data a- ceasta. cu mai mult firesc Introducind ctitorul cu ușu- rință tntru-un mediu nou. pu- țin cunoscut, descoperind și releulnd resurse de conștiințe ți dr psiholog e bogate. Reia fia colecUv-Indluld. spreexem. piu, a stat In ehlp deosebii tn atenț-a sa ca una d n pro bl cm ele chirie ale profesie' de mecanizator. Av-nd meritul dc a inves- tiga un med'u puțin cunos- cut. Vlrgif bazar «duce UH mesaj generos. Cartea sa se citește cu pUcere și interes. MIKCEA ȘERBANESC1 PI ZOX WȚI Sub acest titlu. Casa regie naM a creației populare Su cea va a adunat luerdri ai< scriitorilor dltt Tara de ew fntr-un volum omagia! fneftl nat Fartdrful. S.nt țipdrți. poezii semnate de : Pla ton Farddu, Lucian Va lea. Tcofi. Uumorăocanu George Damlan, Troian Cile larlu, fon Murgeanu, Ion lancu Lefter, Constantin $tc- furiue. Luminița Roman, Mar- cel Mureșanu, ion Beldeanu. Eugen Pascanu. Arcade Ar bore, Mihal Muntcanu. Cdn stantln Prut, Clement Anfono- vlcl, A. Guza, Gragos Nlsiolu. Publica reportaje: George Sidorovicț, ion Paraniri, Ml- ball Țintar. Giteorgbe Lupoaie și Crațean Jucau. Cartea se bucurd de con dlțil grafice excelente. Mal bogata in nume dc scrii lori si cu luerdri mai bi- ne selectate, acest volum re- prezintă, fafd de culegerile anterioare. un progre» nein dolelnle E. CERYA Minilluri cnui*e 87 Redacția : Timișoara Piața V. Roaila nr. 3 Telefon 12026 • Administrația : București Șos. Kisefeff nr. 10 • Manuscrisele ți «Ice corespondența scrise citeț pe o singură parte a hirtiei, cu indicarea adresei exacte a expedi- torului, se trimit pe adresa redacției Manuscrisele nepublicate nu se restituie Tiparul executat sub comanda nr. 7347 la întreprinderea Poligrdică Banat, str. TiproRraldor 7, Timișoara — R. S. România Lei 7 -