□ rizant REVISTA A UNIUNII SCRIITORILOR DIN R.P.R. CUPRINSUL F- A douăzecea aniversare a Victoriei asupra Germaniei hitleriste Radu Theodoru: Atac la sol.................................................. 3 * * * : Tudor Arghezi la 85 ani ..................................................... 16 Ștefan Munieanit: Laudă poeziei..................................................... 17 Ilie MădUfa: Omagiu................................................................. 23 Rico/ae Ciobanu: Treapta supremei înțelepciuni .......................................24 * * * : Ancheta revistei „Orizont". Participă: Cezar Baltag. Angitel DumbrăxiMnu, Miron Scorobele, Petre Stoica, Horia Zilieru......................................... Emit Mânu: Debutul lui Tudor Arghezi................................................ 34 ilar alambic Țugui-, Cîtindu-1 pe Arghezi.............................................41 Al. Săndulescui Erotica argheziană ...................................................42 Andrei A. Liltin : Preludii la metoda poetică a lui Tudor Arghezi ...... 48 ■Olimpia Ternotuci : Elemente ale simbolismului în lirica Iul Arghezi.................57 Parienie Murariu: Observații asupra semnificației sociale a portretului liric ... 62 Al. JeMeanm Joc de seară. Scoica .....................................................71 iosif Pantea / Note pe marginea receptării creației lui T. Arghezi in critica interbelică . 72 Nicidac Corbeanu: Modalități ale umorului........................................... 78 Mihaii Teclu: Tudor Arghezi ..........................................................85 C. N. Mihalache: Tudor Arghezi și literatura pentru copii.............................86 Constantin Cri^an: Mărturii inedite despre Tudor Arghezi ....... 90 Cronica literară Traian Lioiit Biraescu : Romanul „Una" într-o nouă ediție . .93 Șerban Poartă: Nole la o reeditare •....................... 96 Afarfa Galet ar iu: Cartea cu jucării........................99 Artă Gaoril Bl aga: T. Arghezi ți artele plastice................ 102 Comentarii Iordan Daicu: Dumitru Micu: „Opera lui Tudor Arghezi".......106 P. Pasca: Vecin de celulă cu Slavici . . . .................. . .. ; 106 Sergiu Drincu : Arghezi în stilistica actuală. Prima strofă și concretizarea imaginii artistice ................. 106 FI, Moldooan: Arghezi în publicații bănățene .......... 108 lonFlorea: Tudor Arghezi despre scriitorii noștri de allădată . ...... 108 Mcolae Busuioc: Avatarurile exclusivismului............................................... 111 Z DOUĂZECEA ANIVERSARE A VICTORIEI ASUPRA GERMANIEI HITLERISTE ATAC LA SOL*) f^ăzboiul e aici la asaltlști. Altfel decît la noi. Concret, legat de cote, de dispozitivele nemților, de amplasamentul artileriei antiaeriene, de orientarea văilor. Mai ales de ceea ce spusese generalul acela de infanterie; — Am flancul drept descoperit.,. îmi decimează regimentul alpin... — Te așteptam, îmi spune comandantul escadrilei a treia dc ia asalt, un căpitan bondoc cu fufa patrată, O sală de clasă. Un petromax. Lumină. Pe tablă o hartă. în geamurile sparte pături cazone. Urme de gloanțe în pereți. Și asaitiștii. Mîîni care se strîng. O încordare, o neli- niște abia ghicită, ceva care privește, necunoscutul, întrebările legate de vînătoarea inamică, îi înțeleg pe băieți după felul cum îmi fac loc lingă tabla cu harta, — Cum, stă vremea la veri ? — Ceață! — O să puteți, decola ? — O să decolați oricum ? — S-ar putea îndesi. — Dacă nu bate vintul se-ndeasă. — Aici ceață și la inamic... — De cînd sînt n-am pomenit atitea dimineți cu pîclă. Simt o ură spontană împotriva ceții. Pregătim misiunea. Lucrurile sînt limpezi. Nemții au masat la aproape 150 de km. de noi, dar în imediata apropiere a coloanelor românești în marș, o grupare puternică de șoc, compusă din blindate și infanterie purtată. Flancul nostru drept n-a ajuns să facă legătura cu stînga sovieticilor. înaintarea la noi a fost mai impe- tuoasă dec.it se aștepta. Informați, nemții voiau să profite de situație. Comandantul escadri- lei dc asalt îi spunea: „Situație gravă''... Misiunea lor era să atace ta sol cu bombe și armamentul de bord, să distrugă infanteria și mijloacele auto, dacă se ponte să imobilizeze blindatele mascate într-o vale muntoasă la nord de Vsetin sub cota 736 a virfului Hostvn. — Am hotărît să atac cu o patrulă pe afluentul ăsta al Becvăi, spune comandantul. Patrula lasă bombele, sare șeaua asta fi se-ntoarce pe-aicî, prin strunga asta de munte. Arti- leria lor se descoperă și-o urmărește. îi trebuiesc exact patru minute penlru toată isprava. Atunci vin eu cu patrula unu și trei, după ce-am ocolit cota 736 sub nivelul ei, cad cu bombele pe coloană și patrula trei după ce lasă bombele ține artileria în șah... Voi puteți acoperi toată zona ? Ori vrei să dai o celulă pentru patrula doua și cu Cealaltă... Văile astea sînt înguste al dracului. Să nu ne cadă vînătoarea în circă... — Dacă-mi permiteți, spune pedantul, rezimat de locul ușii. Vine la hartă. — Astăzi la orele 18.24 situația la gruparea care vă interesează era altfel. Liniște încordată. Și pedantul: — Nemții au scos carele de pe comunicație, e un drum de exploatare forestieră care trece pe aici.., Le-au mascat cred, aici,.. Precis, matematic, se dezvăluie pe hartă noul dispozitiv, atît de clar ineît îmi dau seama că alarma generalului este mai mult decît justificată. Pedantul relatează sec unde este amplasată artileria a.a. numai tunuri automate, unele qvadruple, mitraliere jumelate instalate *) Fragment de nwctl Radu Themlofti: Atac U pe care, ingenios dispusă ca să defileze toată gruparea, ascunsă pe pachete la cotituri te văii, cotituri apărate de pereți aproape verticali,,, — Se pare că nu inteligența dictează aici, domnule căpitan. E interesant de văzut cum vor reacționa supraoamenii daeă-I atacăm razant, sub nivelul artileriei, de la ei la noi șt dacă reușiți să-nchideți aici — vedeți, sub gîtuitura asta, trecerea care debutează in spa- tele nostru. — Asta schimbă toată situația, mormăie căpitanul dc la asalt. — Dacă e soare, ît aveți în spate, spun. - Hm! — Sub nivelul artileriei ? — Sub. — Ai pilotat vre-odată pe-o vale de munte, la rasul unei șosele ? — Acum trei ore, domnule căpitan. — Și î — Ne-au doborît după ce-am tras aici, deasupra lui Val-Mezurici, — Mda. — Era pîclă și totuși. — Ce ace, vînătoarea ? — Ca $ă nu alarmăm, vă Facem protecția prin însoțire apropiată. — Zburațl la nivelul artileriei ? — Sin tem mai Fișneți. — Atunci ? — La cît decolați ? — La 06,25. — Sîntem la verticală. — Mai bjne ne-nti1nim la Lysa. Meteorul prevede ceață subțire. — Nu-i alarmăm ? — Dacă zburațî precis, nu ! — Cu cît zburați ? — 320. Măsor distanța. Calculez timpul de zbor. — Veți fi acolo la 06,12. — Exact. — înălțimea ? — 200. — Noi la 500,,, Permiteți să mă retrag ? Cineva ne dă șocolată. Asaltiștii se Foiesc în costumele de zbor. 1n sala de clasă e frig umed, petromaxul aruncă o lumină albă, tăioasă, ca 0 lumină dintr-o sală dc operație. St vorbește despre lucruri indiferente. Un motor nu trage Cum trebuie. S-a spart un cauciuc la aterizare. Geala dă fenomene vizuale ciudate între pereții de gresie luminați de soare la creste. — Iar au împușcat bestiile astea treizeci de slovaci Lingă Behtsa, spune un pilot mărunt, cu tresele de locotenent cusute pe cojocul de zbor, de sub Care-i atîrnă pe șold un „Parabellum“ enorm.,. Ai văzut-O pe femela ala, blondă, Împușcată în ceafă? ... lonescule, ■cu tine vorbesc... lonescu se-ndeasă în cojoc. — Treceți la culcare domnilor, spune comandantul. La ora 05,30 pe aerodrom. Noapte bună. 3 — Te-așteaptă.. — Te invidiez, spune pedantul. — Noapte bună. — Noapte bună. Șî mîine... Noroc. — Fii atent la versantul sting. — Sub cota ... — Cuvintele mor în țăcănitul repezit al B.MAV.-ului, Aud ușa. In prag o umbră, lipită dc tocul ușii. Casa e izolată, nu departe de marginea orășelului, intre șiruri drepte de meri desfrunziți și încă negri. Lumina slabă din casă moare în părul roșcat, lăsat pe umeri într-un 4 Radu Theodoru: Atac la bol nor de fire irizate. Urc treptele în goană. Sînt ridicol. Mîine. sau poimîine, sau râspoîmîine plecăm să nu ne mai in toarcerii nicicînd. — Bună seara, Maria ... înclină capul. Trece înaintea mea, zvcliă, strînsă într-un pulover alb, de schi. — Bonsoir lieutenenl, salută profesorul din jilîțul lui. Știe să spună în franțuzește bună dimineața, bună ziua și bună seara. Stă învelit într-un pled ponosit, cu colecția lui de pietre, de roci și minereuri întinsă pe masă, cu lupa alături și teancul de fișe ia-ndemină. E o casă veche, bătrinească, aranjată de o femeie cu gusturi cel puțin demodate, mama acestei Marii de șaptesprezece ani, care cere un cadru de Rivieră. Stau de-o suptăinînă la profesorul Jilacek într-o atmosfera ciudată. Un divan așternut curat, apa totdeauna proaspătă într-un lighean de porțelan, șervet proaspăt călcat, eu aduc săpunul, la fiecare două zile altul, Maria umblă îmbrăcata in pantalon și pulover de schi, se spală in fața mea cu cel mai firesc aer din Iunie, mă privește franc cu ochi verzi, rotunzi și seara dacă mă-ntorc de vreme aduc „acasă" conservele, șocolata, plinea, Maria ne oferă, tatălui ei cu picioarele zdrobite și mie, o cina servilă într-un serviciu străvechi de porțelan dc Bohemia. in primele două zile am încercat să ne-nțelegein. Am renunțat la vorbe și de-atunci ne-nțelegem admirabil. Tacind am aliat ca mama Măriei a murit înainte de război, că cei doi frați au fost uciși in timpul ocupației germane și că latal ei a fost adus pe brațe de la Gestapo, pentru că în podul casei se găsise un aparat de radio emisie recepție de origine americană. Cunosc toate albu- mele de familie, știu ca e elevă in ultimul an. că vrea sa urmeze chimia industrială, Că răz- boiul a pustiit-o, că totul în casa asta cu ceramică slovacă, colecții de cristale naturale, mine- reuri multicolore, pianină și mobilu de modă veche, totul e pustiit, că totul așteaptă să moara sau să renască. Totul in afară de fala asta care-1 duce la culcare pe profesor. Noapte de război, în Slovacia. Profesorul repetă la infinit — bon soir lieutenent, zimbește, nici pe departe nu e senil, e uscat, e pustiit și parcă m-a așteptat. Am revelația stării ăsteia de așteptare ia acești doi supraviețuitori din familia Jila^ek, o așteptare înspăimântată, care mă emoționează brusc. Stau în mijlocul camerei în costumul de zbor și desigur zîmbesc stupid. îmi scol casca. Mă reped s-o ajut p» Maria. Profesorul îmi atinge ca din greșeală obrazul cu degetele. Stăruie cu ele Ire- murînd pe frunte- Sc lasă cu un oftat pe umărul meu... Mă dezbrac la mine-n cameră și am senzația prezenței celor doi băieți ai profesorului. E camera lor și parcă i-aș fi cunoscut din totdeauna pentru că găsesc aici tot ce poate fi găsit într-o cameră dc băieți, de la pompa de bicicletă pînă la revistele cu vedete sunzătoare de cinema. Din nou Maria cu d oala de apă Caldă. După frigul umed de-afara și scuturătura moto- cicletei, e o plăcere, aproape un deliciu să te speli cu apă fierbinte. Maria mă spală pe spate. Pe gît, îmi toarnă dintr-o cană curata apă și mai fierbinte. Mă gîndesc la pedant, care-și dorea o baie și mă las toropit dc senzația de beatitudine care mă cuprinde. •I .Maria scoate dintr un dulap un halat moale, pufos, cărămiziu. Pijamaua mea de gala, am una din mătase azurie pe care-o port după mine pentru orice eventualitate, spălată și călcată, e așezată pe capatiiul divanului. Q simplă pijama călcata proaspăt, Stropită discret cu ctțiva stropi de colonie și toată noaptea aceea e plină de-o intimitate necunoscută, atît de caldă și emană că-mi produce o senzație de durere sfișietuare. Maria se-nioarce din camera ei. A lăsat puloverul, a-mbrăcat un capot plușat de culoarea tutunului, și-a dat drumul la păr, i se vede gitul rotund cu reflexe de porțelan, îi ghicesc umerii timid rotunzi, sinii aproape impertinenți, linia supla a coapselor, am o clipa de avînt erotic periect cazon și cred c-aiu arborat nulra aceea de motan in caiduri, dezgustătoare, rînjită și suficientă. Mara strînge colecția de pietre. O ajut bătăios. In definitiv „a la guerre, comute a la guerre"*. Mîine decolez pe ceață, 50% șanse să-mi frîng gitul, zbor la nivelul artileriei cu intenția premeditată să las asaltul nestingherit, 90% șanse de a deveni erou post mortem, dacă mai adaug vinatoarea inamică, o niciodată imposibilă pană de motor, șansele de a fi trecut pe lista eroilor urcă vertiginos... Trăiască aeeste Marii tăcute, atîl de sfios trecute de la ținuta de schi, la cea de alcov. Ca prin farmec |>e masă au apărut cîteva felii de salam (din salamul pe care l-am adus nu știu cind) exact cinci felii de piine neagră și uimitor, o sticlă de wisky veritabil, cu capacul și uruit, cu eticheta ușor îngălbenită. Bxdu Tbtodiru: Atac la -«I 5 îmi cad pe rind și rapid aerele de motan, rînjetete cuceritoare, privirile bătăioase. E alit de săracă cina asta intimă, are alît de cu totul alte semnificații, incit devin brusc un războinic sentimental, înduioșat profund de propria-mi soartă. Cinăm. Economic, Prudent, Bem wisky. N-ar trebui, peste patru ore mă scol, daruri pahar... Ochii Marîei au luciri stranii. Ochii verzi, tulburători, ochi de femeie. Tot universul s-a concentrat în ochii ei. Nu mai există nimic decit un colț de masă, penumbră de jur împrejur, o pată de lumină palidă și-n pata aceea de lumină o fată de 17 ani, diafană și vie, uimitor dc vie, cu gesturi surprinzătoare, cu gesturi parcă necunoscute, pe care alunei le observ întiia oară ca și cînd de-o veșnicie n-aș ii cunoscut altceva decît gesturile cu care se pilotează, se apasă pe trăgaciul tunului și mitralierelor, pe butonul radioului, pe ștarter... E o poezie întreagă în felul cum își șterge gura cu șervetul, altă poezie în mișcarea spe- riată cu care ridică paharul, un poem în felul cum clipește, în umbra lăsată de gene pe obraji și de jur împrejurul ei iradiază ceva cald și tandru și intim, o atmosferă de conctrl simfonic, sau de cvartet de coarde, ceva muzical și-n același limp plin de culoare. Constat glacial trecerea mea în zonele elevate și-mi spun părintește că Maria eo Mărie ca toate Măriile, ajunsă la o virală promițătoare, că scrutîndu-mi conștiința n-am făcut nimic ca s-o seduc, c-am fost cavaler perfect, i-am respectat timiditatea, nenorocirea ; dar că asta nu-nseamnă încă nimic din vreme ce are-n față toată viața, după cc-i vom scoate pe nemți din țara ei — aici mi-am bombat pieptul fiind Conștient de rolul meu în isprava asta — și spre propria-mi dezamăgire simt cum încep să-mi dea din nou tîrcoale, aerele de molan ispășit. După toate aparențele, unul din piloții aviației de vinătoare din Corpul Aerian Român» se află intr-o situație dezastroasă, luat prin surprindere, cu mijloace in afara regulamentului în vigoare și practicii războiului aerian. — Redu motoarele băiete și vino la aterizare cu grijă. Altfel riști un capotaj de toată frumusețea, îmi spun afectuos, și cu-n gest reflex pe care mii detest totdeauna cu înlîrzlere, întind mîna și-i cuprind încheietura rotundă, zvîcnindă, cu carne tare șl fierbinte. Spre sur- prinderea mea. Maria se ridică brusc și mi se așază pe genunchi. Din părul ei, din pielea catifelată cu reflexe tandre, din buzele și respirația ei, dintre sinii aceia aproape Impertinențî se desprinde un abur amețitor, o mireasmă uitată, răscolitoare. Nu știu ce să fac. Ti simt carnea tare a șoldului. Ridc. Rîdț gilgîlt, vesel, cucerilor, cum n-am auzit rizind pe cineva- Bale din palme, îmi ciufulește părul, n-am sirius in brațe o femeie tic hmi de zile, am 2G de ani, ea rîde, își culcă obrazul pc umărul meu, mă sărută pe obraz și repetă mereu un nume: — Jasef 1 Joset! Josef I Probabil devin feroce, pentru că Marin îmi sare din bra(e, îmi face o reverență, zboară in camera mea de unde se-ntoarce Cu vechiul album de familie. TI deschide acolo unde sint pozele fraților ci proaspeți ingineri și mi-1 arată pe Josef, fratele cel mare, care-a insTalat aparatul de radio emisie recepție șl a condus un detașament de partizani în Carpații Albi. Mi se cuibărește în brațe, răsfoiește albumul și vorbește, vorbește, înd povestește viata lor. dinainte. Îmi trage cu ochiul cind e vorba de Josef. mă amenință cu un arătător fraged și Inocent, făcindu-mă $ă-nțeleg că Josef era un ștrengar și jumătate, feteled plăceau, îi scriau scrisori, că ar li putut lucra liniștit la fabrica din oraș, unde-ar fi fost plătit bine și iu uite alte lucruri din viața acestui Josef îngropat in fundul grădinii unde 1-n-mpușcat o patrulă S.S. Are genele umede. Sint obosii. Sfios. Dezarmat. Parc-am preluat ceva din deslinul lui' Josef Jilafek, cu care, după luate aparențele, seamăn la chip. 6 Noapte albă. Maria mi-a urat probabil noapte bună, m-a obligai să mă culc, mi-a bătut perna, a intors-o, m-a-nvelit la spate cu plapuma, m-a sărutat ușor pe frunte, grijuliu șî matern. Noapte albă. Noapte albă și mereu, persistent, aceleași ginduri, imagini prrlect înscrise pe ecranul unei oglinzi, oglinda în care se ferchezufa Josef. acest alter ego slovac, cînd se ducea la vre-o intiinire. Plapuma e caldă, de la geam trage și pe-afură e umed, ceață și acolo sub cola 730 gruparea aceea se pregătește să cadă in flanctd vînătorilor alpini. — 13 masive muntoase, (oale pesle 1200. spum: generalul din oglindă și-mi intoarciș spatele îmbufnat. — Sînt sleiți, avialorule, sle-îți! 6 Radu Th«nkra: Al« la Somn. Cleios. Greu. Umed. Bătăi în geam. A da. Bate Aurel. Mergem la pescuit. A venit cu motocicleta. Intr-o jumătate de oră sintem la Satchinez. — Don’ent! Aveți vreme să vă bărbieriți. Ziceam să va bărbieriți dacă mergem cu asaltul. — 1n camera lui losif ți a celuilalt, e frig. Motocictistul are humorul lui. Se vede că-i greu să renunțe. — Scoli toată casa, sergent. — Domnișoara e sculată... Haideți afară să faceți cîteva mișcări de înviorare. E ceață-al dracu ți nu știu cum decolăm ... Spuneam eu că are humorul lui ? 11 are! — Flexiuni, don’ent! — Cfnd ți-oi arde o sulă de culcări, ți-arăt eu flexiuni. — Reface reflexele, don'ent. Afară frig, umezeală, mizerie. Miros de livadă de martie, de coajă de pom, de pămint fleșcăit. Mi-am tras cișmele de blană peste pantalonii de pijama. Stau cu torsul gol în ceață ți mă las terorizat de sergentul care-a fost un fel de antreprenor la o sală de box. peGrîvița. — Acu facem niște pugileuri... Pe vîrfuri, pe vîrfuri... Arde-1 don’ent mama lui de Valter... Vă rog să mă scuzați.., E bine așa ... Respirați adînc... Poftiți să vă masez. Are labe vîtijoase cu care-mi umblă ușor pe după urechi, pe ceafă, mă spăl cu apă rece, mă freacă cu prosopul și-mi dau seama că afurisitul mă pregătește ca pe-un cocoț de luptă, ca pe-un boxer înrăit. Iat-o și pe Maria cu o ceașcă de cafea aburind S, cafea de război, amară ți fără gust, dar fierbinte ți parcă de-acasă. De-afară se-a ud motoarele. Un huet stăpînit, care face să vibreze geamurile. Se-ncălzesc în timp ce-mi beau cafeaua. Acum le-ncearcă în plin. Cît sînt de obișnuit ru vuetul ăsta pro- fund, cu toată forța sonoră a celor 1500 de cai dezlănțuiți, mă las impresionat... — Barba, don’ent. Mai aveți cinci minute. Motociclistul stă neînduplecat, cu briciul în mină. Mă așez oftînd. Mă bărbierește rapid, la lumina lămpii de gaz pe care Maria o ține în mînă... Maria care miroase a somn, a vis, a fraged, a căldura bună din așternuturile curate, cu iz dc dulap și levănțică. 7 — Decolezi ne celule, între butoaiele cu benzină, ordonă comandantul. E echipat de zbor și ca-ntotdeauna încins cu centura de care-f alfrnă pistolul. — Unde ți-e pistolul ? — La avion, domnule căpitan, — Te rog să-l încingi. — Am înțeles. Realitatea este că nu înțeleg la ce poate fi bun un pistol, în afară de cazul cînd nu vrei să cazi viu în mina inamicului... A doua se foiește pe lîngă avioane. Scurte, fuselate, cu elicile ridicate spre ceața care trece gogoloaie, „Ghe^-urile trase la linie, estompate în zidul albicios, îmi dau mereu aceeași senzație nouă, fragedă, de întîlnirc cu tine însuți în niște dimensiuni care te amplifică și-n același timp iți creează o stare de profundă delectare estetică. Mă grăbesc să-l ating. — Bună dimineața, bătrîne, — Să trăiți, don’ent. I-am zis bună dimineața „Gliel"-ulul șl mi-a răspuns glasul gripat al maistrului Crislea, care lot „Ciheu" se cheamă, așa cum iese de sub capotă, cu dinții de viplă strălucind. Maistrul Cristea șl „Gheul” nu se pot concepe ca entități deosebite. Se întrepătrund după niște dichisuri de ei știute, rămase în afara înțelegerii mele. Cînd 331 are bujiile anerasate, Crislea vorbește nazal ca un arhidiacon bizantin, cînd Cristea tușește, tușește ți 331 siu ce! puțin mi se pare mie că tușește, dacă Cristea șchioapătă de slîngul, știu cu precizie matematică că ori mi se sparge cauciucul sting la decolare, ori pierd lichid la jamba stingă și exemplele se pot înmulți la infinit, cele mai dramatice rămînind cele în care vin cu aripile ciur sau cu cite-o frumușică de gaură în fuselaj și bietul 331 trebuie să plece la A.S A.M. pentru reparații. Cristea pogoară pe pămint tot sfîntul pomelnic al ortodoxismu- lui, mă privește asasin și face comentarii străvezii la o anumită lipsă de măiestrie a unor piloți care se lasă tăcuți sită. Ritualul începe cu turul împrejurul avionului, cu scărpinatul îndelung sub cascheta soioasă și cu interjecțiile de rigoare. Rid» Throdwvu AlK ti *ol Control. Profanelor, direcție, eleroane, jambe, cauciucuri. Un mîrîil de sub capotă. — Asta-i vreme de zbor ? — Nu e 1 — Mie nu-mi arde de glumă. — Nici mie. Alt niîrîit. — Schimbi capsula la boost. Așa că merge. — Zici că merge ? — Ați îmbrăcat puloverul î — L-am ! — Ați mîncat ? — Mda 1 — Pînă încercați maiorul, vedeți c-aveți ceva bun acolo... Asia merge așa de anul trecut. Mereu am ceva „bun, acolo", adică între vizor și parbriz, un sandvici cu șuncă de Praga, un baton de șocolată, bomboane acrișoare, fructe acrișoare, cite-o Jămîie ăpelpisitâ, de cine știe unde... Interogatoriul continuă implacabil. — Vă spusei să vă puneți îularu ... Undei fularu ăla de lină, care vi-l aduse ... Hm ... — Aici. -- Ia vedeți să nu vă scape pistolu intre comenzi. — Iar vă urcați ca-n căruță ? ! Vedeți că turtiți voleții ăia. — Cum merge maneta ? — Ușor... — Merge, dacă -., Se urcă pe plan. îmi ajută să-mi leg parașuta. Chingile. — Vorbi-i aseară cu Vlăduț. Zice că dacă-t curățați acu, adică dacă-i lichidați, facem o dublă învăluire, de-ajungem la Berlin și-alund... ăăă... fascismul, Șî-așa nu-nțele- geți nimic, așa că mîncați pleplu ăsta de găină, că acu se dă decolarea. Recunosc că n-am înțeles niciodată lecțiile de strategie ale lui Vlăduț, pasionat pentru manevre ample, pe cîteva fuse orare, cu forțele unui continent. In strategia lui Vlăduț intră anglo-americanii, marqui$-ul francez, partizanii cehi, toată armata sovietică, cu un singur scop. Să-l prindă pe tlitler și să: — Don’ent să-l băgăm într-o cușcă. Să*| iau eu la remorcă ți să-l arăt prin piețe, don'ent cum i-a făcut Timur cel șchiop lu Baiazid,., Maistrul Vlăduț s-a declarai inamicul personal al lui Hiiler, Pieptul de găină e fraged, ușor usturoiul. O rachetă albă. Serva nțiî au trecut la bendîx. înghit repede, inii ling dege- tele, la propriu, îndes inimile in mănușile de zbor in vreme ce Crlstea controlează rapid centurile, butoanele tabloului dc bord, îmi ridică gulerul de blană și mormăie ceva împotriva tinereții care Irece prin viață fluierînd. închid cabina. Devin brusc „Cheu". Mai exact, avionul Mc 10966331 devine brusc o Jiință rațională. Nu mai există nici o delimitare fizică între mine și rtiașlriă. Știu că trebuie să însoțesc asaltul, să atac eventual la sol și pentru asta trebuie să... Trag de ștarter. Cîteva ture la elice. Izbucnirea vie a plafoanelor. Merg rotund. Peste carlingă văluri alburii de ceață. .Siluetele servantilor la vîrful planurilor. Fac circuitul radioului, cu gestul incon- știent cu care deschizi gura să vorbești. Pîriiturl în căști. Deasupra O pată de lumină. Se face zi. — Alo! Alo! Răspundeți pentru control. — Sînt 428, Totul norma!, — Sînl 521. Normal. — 324. In regulă. — încercați motoarele. Pun maneta în plin. Trag manșa în burtă. 331 vibrează profund. Forță. O forță uriașa care-mi pătrunde în organism și conștiință. Cad toate fleacurile. Nu răinîne decît senti- mentul limpede că reprezint o idee, tăioasă, implacabilă, ireversibilă. Mai mult decît o idee. Un instrument al unei voințe istorice. Din Groenlanda, prin Britania, Franța, Italia, lugo- S lUJd Ihrniavolo'“. 428, 521. 324 și eu. 331. In aer, patru numere a trei cifre zugrăvite cu negru pe ampe- najelc unor avioane cu burțile fuselajelor identice păstrăvilor, cu spinările albăstrii, mate, cu carlingile pline de soare. Patrula doua, din escadrila doua a grupului 0 vînătoare execută misiunea ordonată. Cer senin. Ceață pe văl. Toiul bine la bord. Pînă la întilnirea cu asaltul în 3 minute și 45 de secunde. 9 Jos ceața se adună Sau se subțiază pe măsură ce ne apropiem de Carpații Albi. Un pelec de drum. Citeva case. Ceafă alburie. Un castel cu pereții cenușii. Un acoperiș de ardezie. Brazi. Licărul vesel al unei ape. Ceață. Blindatele, Scame subțiri, un drum și blin- datele. Un număr alb vopsit pe cuirasa verzuie : 171. Flancul nostru drepl nu poate fi departe. Blindatele sovietice încearcă să facă legătura. La fiecare an nou, patrula, în mare ținută, sau numai în ținută de companie, și 321 perfect lucid, atletic, în diner sau încins cu spadina, sau cu pistolul, oficia. Scotea cu gesturi rituale un săculeț din mătase vișinie in anii fără soț, violetă în anii cu soț. Stăteam drepți Dacă eram la o petrecere a flotilei, aveam intre noi o cupă de șampanie Dacă eram pe aero- drom, ieșeam în crivăț. 324 deșerta săculețul, gol întoldieauna, ori in cupa de șampanie, ori în groapa săpată în zăpada aerodromului. Spunea un singur cuvînt: — Iluzii. Păstrăm un minut de reculegere. Nemtoarcem apoi la fetele în rochii de bal, la femeile decoltate, calde și pline de lăgădulnți. O pată de lumină pe-o coastă. Trujmle noastre, un pluton încă minuscul șl imperceptibil. Căști, siluete, umbra brazilor, a Irecut. [0 Ruin Theodorti: Ale butonul radioului și-l aud pe 428; — Lovit magistral. Felicitări. Virez in urcare cu motorul în plin. Țîșnesc dintre clinele împădurite, drept in soare. Puține șanse să fiu văzut, Altimetrul urcă rapid : 500—600—700—800—900. Trag într-un viraj peste umăr. Văd poziția puțin comodă a celui care stă în creștetul capului, asaltul revenind pentru a patra oară la atac cu armamentul de bord, sub nivelul artileriei a.a. Deasupra elicii, in cerul luminos, o rază de soare răsfrântă sclipitor într-o carlingă. Trag de rnanjă în așa fel încit să cad pe spate, aproape pe verticală, peste poziția artileriei. Nu e vreme. A trecut poate o jumătate de minut. Timpul aici are dimensiuni neverosimile. Timpul și spațiul, dilatate la maximum de viteză. — Pfui. Iarăși plagiez. Asta mă-ntărîtă de-abinelea. Răsucesc scurt avionul într-o jumătate de toimu. Pic. Vite- zometrul aleargă. 600—750—800. Reduc motorul. Altimetrul coboară vertiginos. Temperaturile în regulă. Boostul in regulă. Aici un amplasament cu un tun automat jumelat. Dc data asta nemții au reușit să-ntoarcă țevile spre mine. 1^ văd limpede oprindu-seîn colimatorul meu. Două guri negre, o lucire albăstrie, inele dc răcire. O săgeată de lumină se refractă din lenti- lele aparatului de ochire. In stingă, un teiemetrist cu fața îngropată în vizorul aparatului. In dreapta un ofițer în manta, caschetă, mănuși, cu binoclul. Probabil îi scot ochii. Țevile. Cele două țevi cu gurile negre, drept în colimatorul meu. Am făcut manevra prea lung. Le-am dat timp să mă urmărească. Două puncte in tot universul. Un tun automat jumelat. Un avion care pică vertiginos deasupra lui. O linie care le va uni postea miime dc secundă. Tracctoria. Niște artileriști tineri. Fără nervi. Dealtfel n-au nici un cerc alb vopsit de țeavă. Și tunul e nou, nouț. Are scutul luciu, uns proaspăt. Au deschis focul. Pripit băieți. Pripit. Trasoarele îmi șterg fuselajul, sub radiatoare. Trag ușor dc manșă. Dîra fuge dedesubt. Văd sinuciturile țevilor. Constat că au o frână de tragere dură. Trag scurt cu mitralierele și tunul, Cred, patru proiectile de tun. în vale, sub umărul coastei, dintr-n surpătură, apare un car de luptă de tip „Tigru". Sînt prea lansat să renunț. Șl tanchistul prea dezorientat să nu stea în turela. Pic în continuare deasupra tancului. Tanchistul dispare ca la teatrul de marionete. Iși trage capacul turelei. Stă lateral așa că încerc cu tunul undeva jos. Poate i rup o șenilă. — Alo 331. Asaltul a terminat misiunea. Ordin. E glasul filosofului. — 521. însoțești piuă la aterizare. — Am înțeles. Din nou în căști glasul comandantului : — 331. dreapta, valea a doua. Ataci la sol. Raportezi eioctul asaltului. — Am înțeles. Comandantul rezistă tentației. Rămîne la plafon să ne asigure. Pe noi; asaltul care iese din zonă. Izbutesc trasoare. Din stînga, Din dreapta, Multe, Șiruri lungi, Roșii. Apar 12 K«du Theodorui Alte h *>1 sacadat de pe vcrsanți, Sfîșie văzduhul. Se resorb in el. Valea doua pe dreapta ? ! Da. Cfteva mașini. Trei care de lupta. Soldați care se-m barcă rapid. Viraj de luptă cu motorul in plin, cu planul sting pe deasupra stîncilor gri. Redresare. Picaj, 12 Nu știu cit sînt de vinovați cel asupra cărora pic eu soarele în spate, soare timid, de primăvară, dar am sentimentul că-i pedepsesc. Retkolul luminos al colimatorului seproectează pe valea șerpuîtă. Un pripor. Un colț de stincă. Pic. Ce destin l-a minat să cotropească lumea ? Cea dinții mașină. 13 Cad. Unu. Doi. Trei. Patru. Cinci. Șase. Cer. Munți. Munți. Cer. Cer șî munți în cap. In picioare, pretutindeni, Și aerul. Vîjîip. Rece, îmi îngheață obrazul, Deschid mîinile. Deschid picioarele. Mă stabilizez. Munții urcă vertiginos. Căderea asta liberă e numai voluptate. Cer. Cad cu dreapta încleștată acum pe minerul de declanșare. Ceva negru trece fulgerător, cu urlet cumplit prin slînga. 331. Smucesc minerul parașutei. Aștept. Aștept o veșnicie. O infi- nitate de veșnicii, o zmucilură. Suspantele, Alta. Puternică. In umeri. în inimă. Plutesc, Deasupra voalura albă, mîngîietoare a parașutei, Jos o explozie puternică. 331. Mă așez In hamuri. — „Diavoto, E o taină a firii... E parfumul iubirii.,. Pliu! Fum gros stingă, sus spate. Un avion în flăcări. O mogildeață neagră proiectată în spațiu. Unu. Doi. Trei. Patru,.. E mai grăbit ca mine. Voalura, lumânare, o zmucește curen- tul de aer, o umflă, li rle-al nostru? De-al lor? Undc-S vînătorii de munte? Unde alpinii nemți? Frig tăios. Cer strălucitor. Vârfurile munților urcă rapid. Veșnicia c intr-un fel agățată delicat de cupola albă, vibrîndă a parașutei. Deasupra soarele, ozonul pur. Imaculat, neemo- ționat. de jos munții, cit orizontul, văi, cetini, codrii, petece de lumină. Războiul ? Unde e războiul? Jawohl! Unde? Asta e războiul?!. După și-ul ăla, coechipierul neamț nu mai știa ce se-nttmplS. Stau foarte bine în hamurile parașutei. Ce-am să-i spun lui Gristea? Mă fierbe Gristea. Și motocîclistuI. Cum dracu de-am intrat în rafală? A ajuns 428? Trag de suspante. Haide băiete! Altfel rămîi între pini. Diavolo.,, E o taină a firii... Trag cu nădejde. Orizontul s-a micșorat fulgerător. O pădure de pini. Un versant însorit sub pădure, tn stingă vale. Dreapta prăpastie. Numai cerul râmine deasupra, imens, albastru, strălucitor. Cad în pădure, Necivilizal. Suspante. Un curent de aer, cu miros intens de rășină. Oho! 1mi umflă parașuta. Pini. Lumină. O sttncă. Pietre. Zăpadă, iarbă ofilită. String picioarele. Cad. Izbitură. Pămîntul. 14 Război. Sar din hamuri. Urc spre marginea pădurii, .Al dracului de departe marginea pădurii. Costumul de zbor mă sufocă. Mi-e cald. A dracului de pieptișe coasta. Cinci pași. Zece. Cinsprezece. Trebuie să fie numai două sute de metri pînă la liziera pădurii. îmi deschid cojocul. Trag de gulerul puloverului de zbor. Cizmele îmblănite sînl o calamitate. Urc. Ridicol. Asta nu e război. E iad. Liniște. Din cer două avioane pică pe versantul meu. Dincolo de vale, aproape de piciorul pantei cade celălalt. Panta asta urcată numai cu două picioare putere, e o calamitate, La pădure, la pădure-,, E război și soarele pătrunde prin cojoc pînă la măduvă ... Eu știu că iar „furi de direcție" Dar fiindcă azi le ții pc-o roată Am să-ți trîntesc picior șî manșe Su nu mai umbli dereglată, O parodie după una din poeziile lui Minulescu... Cine-a scris-o dintre băieți ? Mă izbește amețitor mirosul pămîntului reavăn, îmi dau cască pe ceafă. Ging-cling-gîl-gîl-clmg. Radu Hieod ru; Alic 11 m»L 13 Se topesc zăpezile. Curg pe-aici, pe undeva, intr-un șipot de primăvară. Primăvară. Mi-e sțte. Groaznic de sete. Tn cinstea-țt „cea mai eseiată" clin țoale fetele, drept gaj. Am ars uleiuri patru zeruri, pe trepiedurî de reglaj. Stupid. Mi-c sete. La dracu goana asta stupidă la deal Nu scrie nicăieri că un pilot proaspăt bușit la pămînt, e obligat să ctșlfge contra cronometru o asemenea cursă. Brindușe. Brîndușe de primăvară, violet, multe, covoare violet de brînduje cu tulpinile fragede, trans- parente, cu petalele lacome de lumină, brindușe multe, în care soarele cade tandru, sfios ți alină tor, un mal de-o palmă ți sub mal, repede ți fremătător, plin de viață, limpede, un pîrîu. îngenunchez între brindușe. Iau apa în pumni, Rece. Beau, îmi ud fața. Ochii. Tîmplele. Avioanele astea. Cad pe liziera pădurii. Mitralierele țăcăne sacadat. Sînt ai noștri. Celula locotenentului Dobrescu. Flutur casca. Au trecut. Urcă pe verticală. Se răstoarnă pe aripă. Coboară- Sînt idiot de-abinelea. De sub un pin răsare un neamț cu automatul în mînă. îmi face semn cu mîna. Strigă : — Schneller! Se trînteșle fulgerător 1a pămînt. Avioanele trec la înălțimea crestei. Capul virează scurt pe dreapta, Sc leagănă zmucit. Am înțeles. — Aiurea, ii strig neamțului care-ți saltă casca de la rădăcina pinului. Culeg cîleva brindușe ți-o șterg la vale cu motorul în plin. Cîteva gloanțe pirîie undeva, pe deasupra. Sînt în unghiul mort de tragere al celor de sus, dar asta nu-nseamnfl încă nimic. Deschid compasul. Cred că alerg în regulă. De pe versantul celălalt, vine la fel de grăbit el. Acum știu cine c el. 11 văd limpede. Mă vede de asemenea, Duce mina la locul pistolului.^ Și-1 scoate. Văd luciul mat al țevii. La asta nu m-am gîndit amice. Pipăi la spate. Din ieșiri avion, ai nevoie de pistol o singură dată. Are dreptate comandantul. Celălalt micșorează viteza. în spatele lui, la creastă, apare un ofițer romin. Iți scoale casca. Și-o agita.. îi fac ! semn cu mîna. Peste rnine trece o rafală de mitralieră venită de la nemți. Ofițerul iși agită casca încă o dată. Duce binoclul la ochi. Avioanele pică a (reia oară- Aici, pe fundul văii, zgomotul picajului se amplifică pînă la teroare. Ca și cînd o forță uriașe... Trec la paț. Ne mai despart o sută de metri, un pilc de pitici, agătați deasupra unei rîpe șt ce încă? 20 Unu. El c mai în formă decît mine. Face un salt agil intr-o parte. Se oprește. Face alt salt rapid. Iar se oprește. Doi. E înarmat cu un „Parabellum" de țoală frumusețea pe care dacă-l știe folosi mă domină net. Trei, Posed un „Beretta'1 stupid, care cu toată bunăvoința mea la tragerile de poligon, nu e în stare de nici o performanță. Probabil pistoalele. „Beretla" au fost făcute să se împuște în glumă între el, hoții de găini din Neapole. Patru, N-am chef de nici un fel de duei. Cinci. El și-a scos casca, e blond, revoltător de blond, de tinăr ți de frumos. Cam atît de „rasă pură" cît arătau fotografiile edificatoare din „Signal". Șase. Al noștri au deschis foc cu trei mitraliere. N-am auzit niciodată o îngere de mitraliere dintr-un asemenea ioc. Iți face impresia că o lamă taie aerul. Șapte. La creași ă a apărut din nou ofițerul. De dala asia cu un autcmaL După e! sddațil. Patru. Dispar. Alți doi cu pușca mitralieră. Alți trei. Alți cinci. Apar, Dispar. Focu- rile de mitralieră de la nemți se transformă în ptnză. Revin avioanele. Mitraliera tace. El face Irei pași gîganțî. Dispare în boschetul de pini. 21 Se-ntîmplă ceva. Vânătorii noștri trec în pas alergător la cîțiva zeci de pași in dreapta. Ofițerul strigă spre mine. Agită automatul, Sddații aleargă plecați pe baionete. N-am văzut în viața mea un atac la baionetă. Albul ochilor. Fălci incleștale. Un sergent bărbos, cu privirea fixă. Un ochilor trăgător la pușca mitralieră asudai, galben, tiilîndu-se undeva în cerul diafan, de smalț cretan. Asia era. De după o muchie, pe firul văii iese un car de luptă nemțesc. Se leagănă pe șenile. Trage rapid cu mitralierele. Vinătorii noștri se fac una cu pămîntul. E încărcat pistolul ? Ptiu ! Mi s-a umflat închizătorul de emoție. în siîrșit. Văd cu coada ochiului cămașa de alamă a cartușului kmecînd in detun Stor. Nu e bine să te adăpostești după o stîncă, dar la nevoie. Carul de luptă virează ți ia panta curmeziș. Acolo, 14 Atac la so! lipiți de pămînlul reavăn... Se mișeii un pin. Blondul face apropierea. Nu poate fi decît „Jawohl! Und?“ Sau poate nu este „Jawohl l Und ?“ Un blond perfect ca el, atletic .și antrenat, care m-a doborit cu o rafală atît_ de scurtă nu-și poate pune asemenea întrebări defetiste. Dîn pămînlul acela al Carpaților Albi țîșnește ser- gentul. Aleargă cocoșat, pieziș pe carul de luptă. îmi aud inima. In Umple, în creier. în mine tot. E lumină. Zi caldă de primăvară. Carul are o clipă de șovăială. Turela aceea enormă se răsucește spre sergent. Mitralierele trag o rafală pe deasupra mea. El a ieșit sub coroana unuia din pini. Stă in picioare, cu mîna care ține pistolul proptită-n șold. St uită unde mă uit și eu. Sergentul se clatină. El sau coamele munților ? Revine. Se destinde. Sare pe tanc. Tancul se răsucește cu zgomot infernal de fierărie. Un monstru care vrea să-și muște coada. Sergentul agață ceva de țeava tunului. A tunului monstruos și el. Tunul pipăie cerul, înnebunit. Sergentul își face vini. Cade. Se rostogolește. Aleargă în zig zag. Dispare sub r> cută de teren. Explozie. Flăcări violet. Fum negru. O țeavă răsucită. Sfârtecată. Turela schiloadă. Rafale scurte de automat. Soldați! țisnesc din părnînt. Patru. Dispar. Alțl doi cu pușca mitralieră. Alți trei. Alți cinci... Sergentul? Nu văd sergentul. Unde e sergentul ? ! Sergentul 1 Unde e sergentul ? Strigăte gîtuite : — Uraaa 1 Uraaa 1 Urcă coasta plecați pe baionete. O urcă greu. 1mî aud inima. In tîmple. In creier, în mine tot. RADU THEODORU Jj^du Theodo™: Atac la «ol 15 TUDOR ARGHEZI LA 85 DE ANI Telegramă Tovarășului TUDOR ARGHEZI Iubite tovarășe Arghezi, La cea de a 85-a aniversare a zilei de naștere, Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român, Consiliul de Stat și Consiliul de Miniștri vă transmite Dv., reprezentant de seamă al culturii românești, expresia sentimentelor de îna/tâ știmă ți prețuire, cele mai calde felicitări, urări de sănătate și de viață lungă. Vasta și multilaterala operă pe care ați creat-o in cei aproape 70 de ani de intensă activitate literară publicistică, expresie a inepuizabilelor virtuți creatoare ale poporului român, ocupă un loc important in dezvoltarea literaturii noastre. Cunoscut și prețuit de milioane de cititori din țară și de peste hotare, scrisul Dv., străbătut de o fierbinte dragoste de farA, de adeziune la idealurile de progres social, de niindrie pentru cuceririle po- porului pe drumul construirii socialismului, reprezintă un model de exigență artistică, de îmbogățire continuă a tezaurului limbii și literaturii românești. VA urâm, iovarâ^e Arghezi, ani mulți și putere de muncă pentru a adăuga noi și nepieritoare frumuseți unei opere care dă prestigiu și strălucire culturii noastre socialiste. Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român Consiliu! de Stat al Republicii Populare Române Consiliul de Miniștri al Republicii Populare Române Decret Pentru merite deosebite fn activitatea literară și in opera de construire a socialismului. Consiliul de Stat al Republicii Populare Române decretează Ari. unic. — Se conferă titlul de „EROU AL MUNCII SOCIALISTE DIN REPUBLICA POPULARA ROMANA" și MEDALIA DE AUR „SECERA ȘI CIOCANUL" academicianului Tudor Arghezi. Președintele Consiliului de Stat CHIVU STOICA 16 Arțbezi la 85 dc ani LAUDĂ POEZIEI Impusă defintiv printr-o revelație întîrziată, lirica argheziană a însemnat și continuă să fie și azi evenimentul cel mai de seamă al poeziei noastre din epoca ei contemporană. Cercetarea literară a subliniat la vreme izvoarele artei lui Arghezi, oprindu-se asupra ecourilor inițiale prinse de poet din lirica lui ISaudelaire și din poezia lui Eminescu. Dar simpla iden- tificare a unor astfel de reminiscențe, dintr-o etapă de altfel repede depășită de poet, nu prezintă astăzi un interes particular pentru cel ce întreprinde o exegeză o liricii argheziene. Precizarea interesează totuși istoria literară, pentru că, potrivit clasificărilor cu care operează ea, se definește drumul pe care va evolua arta poetului, situată intre curentul mai nou al esteticii simbolistică și tradiția vechii noastre poezii. Tot atît de important însă este să se tălmăcească semnificațiile multiple și proprii ale unei opere răscolite de întrebări și luminate de străluciri de diamant ori de scinteieri de cre- mene smulse din miezul cel mai adine al cuvintelor ce se întitnesc in vers supuse și vrăjite. Poezia lui Arghezi, in una din cele mai pure părți ale ei, crește din amintire. întoarse din trecut, aducerile aminte poposesc vii pe locurile ce poartă urmele dragostei defuncte : I Iubirea noastră a murit aici. Tu frunză cazi, tu creangă te ridici. Atît amar de ani e de atunci! Glicină tu, tu florlle-ți arunci. (Oseminte pierdute) Durata de obiectivă a timpului este convertită intr-un moment sufle- tesc invadat de o lumină cuminte și mîngîitoare : Și totuși, furăm doi mai ieri, Strinși braț la braț, gîngavi, Ca doi bolnavi ; Și-n legănarea celor seri Subt plopii negri și severi, Blînzi și tăcuți ca niște sclavi. (Sfirșitul toamnei) Motivul este vechi. El a avut, prin Lamartine și Musset, o largă circu- lație in poezia romantică. Eminescu i-a închinat in literatura noastră o bună Ștefan Manicjnaz Laud* pwjfci parte din elegiile sale. La Arghezi, sentimentul care însoțește amintirea are o altă amplitudine și o rezonanță nouă. Poetul nu imploră patetic timpul, ca Lamartine, să-și suspende curgerea uitind pe cei fericiți; nu plînge neconsolat trecutul, ca Musset, nici nu-și recheamă îndurerat iubirea stinsă pentru a-și face din evocarea ei prilej de voluptoasă suferință și meditație, ca Eminescu. Pentru Arghezi, amintirea este una din ipostazele prezente ale iubirii. Icoanele ei se desprind din trecut primenite și candide. Intre trecut și prezent hotarul se șterge, distanțele se anulează. Ecourile nu s-au risipit, ci revin sporite și se intilnesc cu emoția primară care le-a generat. Impresia artistică se naște din conștiința cititorului că poetul reactualizează dramatic trecutul, constrins parcă de un destin tiranic care-i interzice înstrăinarea și uitarea; Pusei pămînt și ape, zăgaze intre noi. Și sîntem, pretudindeni, alături, amîndoi. Te intilnesc pe toată poteca-n așteptare, Necontenita mută a mea însoțitoare. (Cintare) Căci amintirile iubirii au trecut în singe, contopindu-se cu întreaga ființă a poetului și alcătuind Cu ea o singură spiritualitate: „Amestecată-n totul, ca umbra și ca gîndul“. Rămîne totuși ceva neîmplinit, cu menirea să țină treaz visul și să-l silească să plutească pe deasupra comuniunii ce s-a săvirșit doar pe primele ei trepte. In lirica lui Eminescu despărțirile sînt cîntate cu o îndurerare tragică tzvorîtă din sentimentul credinței frinte, al abandonării și al însingurării poetului intr-o lume unde poate norocul sfint al unei mari iubiri nici nu e cu putință. Pentru Arghezi, rememorarea clipelor despărțirii este un coloc- viu peste timp, din care sufletul se cuvine să iasă înseninat și biruitor. Amintirile plecărilor fără întoarceri vin pe apele calme și adinei ale visului: Cind am plecat, un ornic bătea din ceață rar, Atît de rar că timpul trecu pe lingă oră. l-am ascultat întîia bătaie amîndoi, Pierzîndu-se-n noiembre prelungă și sonoră. împăcarea și suferința sfirșesc „în vreme11 ca și visul: Tc-aî împăcat sau suferi de vremea ce-a crescut ? La ce visezi cînd ziua pe lampa ta se curmă Și cade-n geam zăpada ia ceasul cunoscut. Tu, carc-ai stat bătaia s-asculți, pe cea din urmă ? (Despărțire) Nimeni n-a cintat în literatura noastră cu accente mai suave și mat vibrante despărțirile care răscolesc sufletul fără să-l înnegureze și fără să-l copleșească sub povara fericirii stinse : De-abia plecaseși. Te-am rugat să pleci. Te urmăream dc-a lungul molatecii poteci. Pîn-ai pierit, la capăt, prin trifoi, Nu te-ai uitat o dată înapoi ! 18 Ștelra Mumcanu: LwU porției Ți-aș fi făcut un semn, după plecare. Dar ce-i un semn de umbră-n depărtare ? Voiam să pleci, voiam să și rămîi. Ai ascultat de gîndul cel dinții. Nu te oprise gîndul fără glas. De ce-ai plecat ? De ce-ai mai fi rămas ? (De-abia plecaseși) E o despărțire fără implorări și fără lacrimi care să umbrească puri- tatea clipei. In ezitare se ascunde dorința nerostită, după cum ascultarea de gîndul cel dinții al plecării nu e decit semnul acceptării resemnate a începutului de destrămare a visului. De aici și pînă la atitudinea de scrutare și înțelegere a tot ce a însem- nat trecutul nu e decit un pas. Aspirația spre limpezime și echilibru este una dintre dimensiunile cele mai constante ale poeziei lui Arghezi. E un fel de smulgere din visare și amintire, o încercare de refacere a unei ar- monii tulburate pentru o clipă și amenințate să se strice și să se spulbere. Nu știm să se găsească în lirica acestei specii prea multe versuri in care emoția stăpinită și filtrată prin cunoaștere să fi fost exprimată în cadențe de o mai rară frumusefe decit acestea din poemul Poate că este ceasul : Poale că este ceasul, de vreme ce scobeai ă Din arbori toată frunza ce-a fost și strălucit. Să ne privim trecutul în față, liniștit, Cind urma lui de umbră începe să ne doar ă. E o chemare la întoarcerea spre noi înșine, după răstimpul unor pri- begii in suferință: Și de ni-s rupți genunchii de căile spinoase. De ce pentru-ntristare să fie tot ce-a fost ? Nu-i toamnă ? Să ne facem din noi un adăpost Și s-adunăm deșertul* la cald, pe lingă casc. Din jertfele semănate generos pe acest drum al trecutului e mai înțe- lept să crească un alt rod și alte nădejdi viitoare : Să luăm cenușa stinsă pe vechile altar e, Să-i dăm din nou văpaia și-un fum mai r oditor. S-o-mprășticm, sămință, pe șesul viitor, Nădăjduind culesul, tîrziu, cu întristare. £ste o invitație la ieșire din imperiul incertitudinii, la sublimarea și îrans/irjurarea visării prin înfăptuire. Și totuși, străină de: „otrava gin- dirii și a vegherii*4, iubita trebuie să rămînă un simbol al purității și al frumuseții nedestăinuite pînă la capăt. Poemul intitulat Stihuri este închi- nat visului ce ne înalță deasupra noastră. Nu sînt mai de preț porțile lui albastre și continua !}obîrșire“ a gîndurilor decit sleirea lui și coborirea în Șldan MunUaau; Ltud poerld |Q I contingente ? Cuvintele poetului răsună ca un îndemn ia o tainică șt aproape rituală și sărbătorească trăire a iubirii ca vis : Inmormintează-ți graiul opiit, sub sărutare. Și Lasă-ți singur trupul cu albele-i tipare, învăluit de umbră, el singur să murmure, Ușure ca o frunză, adine ca o pădure. Dar pentru ca această minune să se săvirșească este nevoie de o dis- tilare a esențelor ca intr-o secretă și cutezătoare alchimie, astfel ca lumea de făgăduieli a visului să nu se spulbere fn întregimea ei. Atunci De ce n-ai fi voluta topită, de tămiie, Și singură mireasma, din tine să rămîle ? Drept pildă ia vecia ce-și inînă-n mări uscatul Și tăinuiește-n raze potecile și leatul. Și fii-ne iubită în i^ostul tău sublim Și fii-ne mai scumpă prin cele ce nu știm. * Există in poezia lui Arghezi versuri al căror tilc rămine învăluit, cel puțin la intîia lor lectură, dar nu numai atunci. Faptul a fost notat de aproape toți cercetătorii operei poetului. E. Lovinescu, comentînd în 1923 poemul Inscripție pe un portret, observa: „Deși plastică, poezia pare însă obscură : deși simplu, înțelesul ei nu se străvede decît după oarecare re- flecție. Obscuritatea, ca un efect artistic, vine mai ales din întrebuințarea elipsei de cugetat e și de expresie : elipsa este poate cheia de boltă a este- ticii argheziene" (Critice, IX, p. 88). Dificultățile in receptarea poeziei argheziene se datoresc in bună măsură împrejurării că poetul apelează la toate posibilitățile stilului ima- gistic, exploatind fără „prejudecăți" tradiționale și cu o forță in adevăr unică virtuțile sugestive ale cuvintului. Problema limbajului poetic a! operei lui Arghezi este fără îndoială capitolul cel mai important al isto- riei mijloacelor expresive ale limbii noastre artistice din ultima jumătate de secol- Despre meșteșugul alegerii și „potrivirii" cuvintelor poetul a scris numeroase pagini de antologie pe care cercetătorul le va putea invoca pentru înțelegerea procesului de creație artistică in general. Imaginea artistică, bazată deseori pe sinestezii — procedeu preferat de arta simbolistă — fesutd din fire diafane uneori și aspre altădată izbește imaginația cititorului și se fixează în reprezentări aproape fizice care uimesc și incintă prin ineditul asociațiilor fie că poetul vorbește despre „crîmpeie mici de gingășie'1, de „petece de vis", de „un vreasc de rost ", de „lumea cit o scoică“, de „o plasă caldă de răcoare" sau de „vorbe de ceață și răcoare", de „fumegoasele oglinzi", de iarba nouă „ce-a înțepat lumina", de lumea „pardosită cu lumină", de „basmul tiptil șl trist" etc. Există versuri și strofe întregi în care comparația și metafora recurg Ia elemente împrumutate din lumea vegetală sau din mediul casnic și cre- ează acea ambianță stilistică cu totul proprie, o atmosferă ce s-ar risipi 20 Ștr|s« Muntranu: I.av'JA peftîri poate, dacă s-«r încerca cu tot dinadinsul aplicarea unor formule didactice apte să o cuprindă și s-o definească: Și te soeoți ca iedera, de-odată, Rămasă-n legănare și pustiu. Ci te-am lăsat să-l încîlcești în spini Fuiorul vieții tale de mătasă. {Inscripție pe un portret) Cenușa visărilor noastre Se cerne grămezi peste noi (Cenuța visărilor) Molifți, cîțiva, s-au întilnjt departe, Pe cind murmurul parcului se roagă ... Se-nchide inserarea ca o carte Și sufletul în foi, ca o zăloagă. (Tirziu de toamnă) Ecoul se-nalță, cintarea face ramuri. Zăpezi ca liliacul și ninge-n somn subt ramuri. (Plaimpalais) Astfel de versuri nu „se citesc", ci „se ascultă", ceea ce înseamnă că sugestia este în primul rind de ordin muzical. La aceasta se adaugă excep- ționala putere de plastidzare a ideii, o altă facultate dominantă a stilului lui Arghezi. S-a făcut de mult remarca, reluată de toți cercetătorii operei poetului, cu privire la caracterul material al expresiei poetice din lirica argheziană. Exemplele sînt prea la indemina cititorului pentru a fi din nou amintite. S-a observat insă, cred, mai puțin frecvența în lexicul poe- tului a unor termeni, deveniți elemente ale imaginii, care reflectă atitudi- nea înclinată spre cunoaștere a poetului, nevoia lui de a se întemeia pe cer- titudine intr-o lume ce nu se dezvăluie in întregime conștiinței lui sfîșiate de îndoieli. Probabil că puțini poeți lirici au recurs cu atita insistență la unele verbe de o pregnantă fi frustă valoare expresivă, a căror întrebuințare este motivată de atitudinea gnoseologică a poetului, mai exact spus de năzuința spre cunoașterea nemijlocită, „empirică", prin care așteaptă răs- puns la întrebările învăluite în ceață. Transcriem doar unul dintre acestea: „Vreau să te pipăi pi să urlu : Este !“ exclamă poetul în Psalm. Răspunsu- rile nu vin, căutarea e zadarnică: „Onunde-ți p i pa i pragul cu șoapta tristei rugi / Dau numai de belciuge, de lacăte și drugi" (Psalm, 1959). Na- tura însăși se manifestă parcă prin mijlocirea aceleiași senzații tactile: „Și cirezile-n pășune;' P i pă i e cu buza jarul rogozului de tăciune" (Curgeți ȘicUu Mani ea au: Lauda poeziei 21 vînturi). „Lumina duce omenirea-n poală /Șipipăitu-i neted, de atlaz / Pune găteli la suflet și grumaz” (Vint de toamnă). în afară de aceasta, substanța reflexivă a liricii lui Arghezi determină folosirea unor mijloace figurative de exprimare a conceptelor, imagini al căror tip ți semnificație se cuvin să fie subliniate. Privirea peste timp și peste înălțimi a poetului are nevoie de imaginea piscului, a plopului, o molifților, stăpinitori deasupra zărilor, meditația, de salcia aplecată peste ape, căutările îndelungi de metafora drumului șî moi ales a potecii, simbolul rătăcirilor singuratice și îndepărtate. Poetul se află în fafa porților ferecate cu chei, cu belciuge, cu lacăte, cu zâvoare, cu drugi. Inima împietrită e „ca un lacăt / Cu cheile pierdute la porțile luminii" (jVehotdrire). fn Des- cîntec poetul se întreabă cu neliniște : „Lacăte, cine te-a închis / La ușa marelui meu vis ? / Unde mi-i cheia, unde-i păzitorul / Să sfarme zăvo- rul ... ? Expresia extincțiunii din noaptea grea ce coboară plină de spaime în Duhovnicească este concentrată în versurile memorabile: „Au murit și numărul din poartă / Și clopotul și lacătul și cheia". Sugerarea eforturilor de descifrare a necunoscutului și de sfărîmare a obstacolelor ce stau in calea cunoașterii găsește in aceste imagini unul dintre procedeele cele mai specifice ale artei lui Arghezi. Starea de veghe și de pindă care însoțește sau precedă meditația revine ca o obsesie cople- șitoare și îndirjită alimentând tensiunea continuă a liricii de idei a poetului. Reflexele stilistice ale lirismului din poezia argheziană trebuie rapor- tate și la altă sferă lexicală decit cea discutată de mai multe ori pînă acum de critica literară, care avea în vedere în primul rind fuziunea dintre cu- vintul nud sau dur și expresia suavă ori plină de grație. Aici ne vom referi la un alt aspect al lexicului întâlnit ca fundament material al imaginii atît în poezia erotică, cît și în cea aparfinfnd așa numitei lirici de idei. Poetul își recunoaște, de pildă, sufletul clădit „din piscuri mari de piatră” ; analo- gia cu elementele din configurația geologică : cremene, stîncâ, stei ne întâm- pină alături de cele împrumutate din sfera specifică mediului de viață al oșteanului, ca lance, platoșă, scut, șea, sabie, zale. Sufletul însuși stă treaz in armură, gata de luptă : el „trebuie să stea de veghe înarmat în șea „ ... sufletul e o-sabie sticloasă / Care trebuie trasă Să-i scinteie stelele-n luciu" (Graiul nopții). Împresurat de ochi pinditori și reci, poetul își ia ca simbol al vieții lui de veghe pasărea întunerecului cu privirea înghețată de luceafăr și cu zbor nevăzut în noaptea înveșmîntată în argint. E destinul rătăcirii in bezne, cu înfrigurare și neostenit ? In stihurile poetului nu răsună strigătul inspăi- mîntat și solitar dintre neguri, ci cintecul înfiorat, înălțat dramatic spre lumină și împăcare de pe pămintul miresmelor, al răzvrătirilor și al umbrelor. ȘTEFAN MUNTE ANI' 22 Ștefan Muntcanu: Laudă o M A G I U Cuvintele cadă în limpede fald de rotiri de stele, de solară căldură, cutele togei în tânăr smarald eternității ce vă suie și fură. Minune perpetuă ce neamul ivește din piatră, din flăcări, din flori, din ochiul de taur, din cîrdul de pește, din feriga apei ți-ntinderi de nori, vă măsură virsta cu sfinte strădanii, cu albe fuzee dogori zugrăvind, bei$ug de scninuri ce-și urară fă rănii prin sure obirșii și-arcane de jind. IUE MĂDUȚA 23 TREAPTA SUPREMEI ÎNȚELEPCIUNI 1'itlul de mai sus ar putea fi înlocuit cu altele : Împlinirea idealului ti- nereții veșnice sau Clipa devenită veșnicie, de pilda, pentru că, mai mult decît orice, lirica argheziană de după Eliberare are, în întregul ei, tîlcul unei răzbunări definitive, eroice și grandioase a dramei zbuciumatului Faust. Aceasta, în sensul că eroul liric arghezian, acuma, prinzînd clipa unică — epoca socialistă, — reeditează idealul goethean al tinereții per- petui, al seninătății sublime, depășind net impasul dramatic și dilematic al lui Faust. Eroul liric al marelui poet contemporan nu mai este nevoit să facă vreun pact cu forțele întunericului și ale răului (Mefisto). Acuma, cu prețul înțelegerii superioare, materialist-dialeetice și materialist-istorice a lumii, după geniala previziune a lui Marx, „omul natural** și „omul social** se reîntîlnesc, contopindu-se armonios, indestructibil in noua eră, a victoriei umanismului socialist. înfiorat de un regret profund omenesc, dc înaltă vibrație umanistă la gindul că singura durere reală e aceea de a nu fi dat vieții și semenilor tot ce ai fi dorit să dai („De ce-aș fi trist ? Că nu știu mai bine să frămint / Cu sunet de vioară ulciorul dc pămînt ? / JVu mi-e clădită casa de șiță peste Trotuș, 1 In pajiștea cu cringuri ? De ce-aș fi trist ? Și totuși,,, “), poetul, refuză, deschis, superior, împăcat cu sine, stările de neliniște și de îndoială filozofică de altă dată : De ce-aș fi trist că toamna tirzie mi-e frumoasă ? Pridvoarele-mi sint coșuri cu flori, ca de mireasă, Fereastra mi-este plină De iederi împletite cu vine de glicină Beteala și-o desfăce la mine și mi-o lasă, Cînd soarele rămine să-l găzduiesc în casă. (De ce-aș fi trist ?) Sau : O prospețime nouă suride și învie Ca de botez, de nuntă și ca de feciorie. De ce-aș fi trist ? Că pacea duioasă și blajină Mă duce ca o luntre prin liniști de lumină ? (ibd.) 24 ^icolae Ciobanii: Treapta *iap<*rwi Sau : Singurătatea -mi doarme culcată-n somn atâturi. De-a lungul intre pături. Mă întreabă clteodată, trezită dintr-un vis, „Ești tot aici cu mine și tot cu mine-nchis ?u Nu mă sfiesc de dînsa, nici ei nu-i e rușine Că fuge sd se-ascundâ de lume Ungă mine. (ibd.) Pe același drum al căutării adevărului, intre lirica de dinainte de eli- berare si cea de azi se plasează saltul dialectic al trecerii de la drama cu- noașterii orientată pe un teren al contradicțiilor insurmontabile (inadecva- rea premizeî filozofice, de sorginte fideistă cu finalitatea, laică, umanista a zbaterii) la înțelegerea superioară, științifică a sensurilor existenței. între cele două etape ale operei argheziene, continuitatea problematică și a vi- ziunii artistice se materializează, așa dar, potrivit unității dialectice a con- trariilor, într-o izbitoare și atotcuprinzătoare antiteză. Niciodată un poet român — și, după cite îmi dau seama, e un caz rar și in lirica universală —, receptiv la impulsurile Istoriei umanității, n-a polemizat intr-un chip mai tranșant și mai creator cu el însuși, precum autorul Cuvintelor potrivite. Direcțiile acestei polemici de un fel deosebit sînt fundamentale și, prin urmărirea lor. exegetul are asigurate înseși premizele de la care poate porni în reconstituirea critică a însuși universului divers și amețitor al operei poetului. Iată doar cîtcva dintre ele : meditația liric-filozofică, poezia cunoașterii de la Cuvinte potrivite la Cantore omului și Poeme noi; istoria socială a omului și transfigurarea ei lirică de la Flori de mucigai la 1907; evoluția pamfletului liric pornind dc la aceleași Flori de mucigai și ajun- gind la Stihuri pestrițe, poezia naturii și universului familial de la Buru- ieni, Hore și Cărticica de seară la Frunze, Poeme noi și Cadenje, și așa mai departe, dacă avem în vedere, în special, lirica erotică sau pe aceea inspirată dc universul infantil, după cum și drumul tabletei argheziene, care este, neindoielnic, acela de la incisivitatea și violența demascatoare la lauda patetică, adresată omului contemporan și faptelor sale. Extrem de semnificative sînt — de aceea — și dezlegările definitive, ca să spunem așa, pe care poezia de azi a lui Arghezi le dă judecăților și disocierilor aparținind criticii dintre cele două războaie. Nu-i avem in vedere, desigur, pe aceia care nu l-au înțeles fundamental pe poet și care i-au negat însuși harul de mare creator ; despre aceștia și în genere despre i-eeeptarea operei argheziene de către critica interbelică, în acest număr al revistei noastre, se publică un articol special. E vorba de formulări sagace, în multe privințe de incontestabilă acuitate, formulări ce se părea că nu vor mai comporta niciun fel de amendament, cum sînt acelea aparținind lui G. Călinescu, M Ralea, Șerban Cioculescu sau Pom- piliu Constantineseu, de pildă. Vocația pentru „miturile grozave*1 a poetului, fericit definită de G. Că- linescu în a sa Istorie a literaturii române de l« origini pină azi, 1341, se va exercita, in Cintare omului, în planul unei construcții meditați v-lirice de o amploare neobișnuită și de o rigoare arhitectonică desăvîițită. în felul acesta Arghezi devine unul din străluciți] înfăptuitori de „sociogonii**. mo- N IrolM Ciubinu : Trcipti Mțrtnei Infcl r privi? i derne in sfera literaturii universale, situindu-se, cronologic, la capătul unui șir glorios de nume : Hesiod, Eschil, Lucrețiu, Virgiliu și Ovidiu, Dante și Milton, Voltaire și Rousseau, Victor Ilugo, Madach. Eminescu și alții (v. Tudor Vianu : „Arghezi poet al omului", 1964). Prin urmare, prin Cîntare omului, și nu numai prin aceasta (v. dc pildă, Psalmistul, Păsările cerului, Focul și lumina. Sabia pierdută, din volumul Poeme noi), marele poet nu numai că își reafirmă înclinația pentru „miturile grozavei în conformitate cu coordonatele ctico-filozofîce ale celei mai avansate forme de umanism, dar, în același timp, sîntetizindu-și valențele artei sale, dâ la iveală opere de o asemenea anvergură, de o asemenea rotunjime. Dincolo de o seamă dc observații definitorii și azi, deși datează din 1927 („D. T. Arghezi e cel mai mare poet ai nostru de la Eminescu încoace", „un formidabil elan oprit un moment fn desfășurarea lui, de o neputință de realizare" etc.) o opinie a lui Mihail Ralea cum este aceea privind exis- tența unui adevărat demon al negației la Arghezi, izvorî t dintr-o stare do anarhie, structurală, întrucît poetul ar fi „Juncfionai“ predispus „pentru orice revoltă", astăzi poate fi, mai mult decit oricînd, corectată. Căci cine citește cu cea mai elementară atenție opera argheziană actuală își va putea da scama lesne că lucrurile stau altfel. Dealtminteri, un îndemn categoric ca cel ce uimează : IVu căuta dreptatea domnească, frățioare. Ia pe ciocoi ca hreanul și dă-l pe râzătoare. (1907, Pe râzătoare) Are adinei rădăcini în însăși creația argheziană de dinainte de Elibe- rare. în acest sens, într-Un pamflet datînd din 1915, Viciul boieresc, scriito- rul își încheia in următorii termeni diatriba : „Iubite frate mitocane. N-ai crede tu că a venit timpul să-ți sufleci minecile puțin, să dai pantalonii boierului jos și să-i pipăi părțile artistocratice cu miraculosul și divinul tău retevei în interesantul șî, in multe privințe, lucidul șî echilibratul său studiu (introducere în poezia lui Tudor Arghezi, 1945, p. 76), Șerban Cioculescu, referindu-sc la Cărticica de seară îndeosebi, spunea că în această carte „poetul descopere trăsătura de unire intre cer fi pămint în fericirea casnică a unui bucolism regăsit, de o incintătoare frăgezime, corespunzind gingă- șiei de simțire a iubirii paterne din „Cartea cu jucării". Fără îndoiala, cri- ticul, prin această observație, definea una din componentele de prim plan ale univocului liric arghezian. Dar de la cufundarea intr-un mod dc viață a cărui constituire are șî valoarea unei „rezistențe** la invazia moralei disolute a orinduirii burgheze menită să conserve, pe Cit posibil, virtuțile unei legi a firii, la treapta unei fundamentări largi umaniste a aceluiași ideal, din Inscripție de bărbat și Znscripfie de femee (Poeme noi), de pildă, este un drum pe care nu-1 poate nimeni ignora. în Cărticica de seară, iu- birea, finalitatea acesteia prin căsnicie, era privită ca o cale fericită, gin- gașă și voluptuoasă în același timp, de reîntoarcere la natură : Vino. Dimineața iți voi desface pelinul fi romanifa / Pc care le coace arșița. / Cu brațele și cu pieptul voi despica poiana f Și buruiana. I / Voi ridica vițele fragede cu ghimpi de mărăcine / Ca niște omizi lungi, lipite de tine, f Te voi strecura ca dintr-o plasă! Dind foile și umbra deoparte, f Cum ai făcut 2S NicoJio Ciobim!: Trcipla •oprc«nri fa|ttepclul tu fn carte, / Mireasă ! / După ce te voi fi trecut și apărat! De fiarele mici, de gizele de un carat, / De jarpe, de lanțuri și de metale / Vegetale, f f O să mâ lași să-ți pui inele de miini, brățări de picioare / Și alte veșminte dogo- ritoare, f / (Mireasa). în cele două „inscripții", poetul, ajuns la suprema înțelegere a faptelor, propune, precum vechii înțelepți, un adevărat cod moral, fundamentat pe criteriile unei conviețuiri multilateral responsabilă, în ordinea gîndurilor și a faptelor. Pe primul loc se situiază sentimentul datoriei ; în fața momen- tului fatal, sfirșitul, acesta trebuie să chezășuiască satisfacția sau insatis- facția întregii vieți : Fă-fi datoria ptnă-n capăt, bine. / Sint datorii și țelul șî povara I Fie că mingii omul, fie că-i aperi țara /Și — așteaptă ceasul tău. Că vine ! // Nu-ți fie teamă, alta nu-i menirea, / Că te codești, mișel sau înțelept. f Ține nevrednicilor crincen piept,/Că porți in tine toată omenirea. / (Inscripție de bărbat), Cît despre femeie („Făptură de petală și de un bob de rouă"), aceasta e îndemnată să dea bărbatului „zilnic dimineața o bucurie nouă", tocmai pentru hărnicia lui, pentru modul exemplelor în care își împlinește datoria : l s-au zdrobit genunchii și i s-a frint spinarea, / Să-și merite și blidul gustos și sărutarea. / Din fundul mării zmulge-n șirag mărgăritare / Pentru gru- mazul zveltei și chipeșei fecioare. / Din noapte ia ciorchinii de stele și seintei / Pentru brățări, paftale, inele și cercei / Luceferii de aur dîn piatră seacă-i scoate / Mușcat de colții stincii și sîngerat in coate / E jertfa lui de sine, aprinsă de-o ideie. / Ideea, ca și dupta și piinea,-i tot femeie/ (Inscripție de femeie). în sfîrșit, ca să ne mai referim la una din lucrările critice de reală notorietate, la aceea a lui Pompiliu Constantincscu (Tudor Arghezi, 1940), să amintim aici, fără a putea intra în analiză, revelatoarele elemente noi învederate de opera lirică de azi a poetului, in direcția clarificării sensului director implicat în poezia cunoașterii filozofice, a meditației lirice de această factură. Valoros în multe aspecte de detaliu și în disocieri pătrun- zătoare, studiul lui Pompiliu Constantincscu, speculînd excesiv apropierea cu romanul Ochii Maicii Domnului, se știe, punea întreaga zbatere faustică din psalmi sub semnul circumscrierii în sfera misticismului creștin și chiar a celui creștin-ortodox. Cercetări competente mai noi. cum sînt acelea ale lui Ov. S. Crohmâlnieeanu (Tudor Arghezi, 1960) și Mlhail Petroveanu (Tudor Arghezi — poetul, 1961) au dovedit netemeinicia unei asemenea stridente exagerări și absolutizări. Poetul însuși a formulat cu cîțiva ani în urmă (Gazeta literară, 18 mai, 1961) serioase rezerve față de judecățile lui Pompiliu Constantincscu, arătînd că l-au „interesat mult cele scrise de Pom- piliu Constantincscu fără proporțiile date implicațiilor mistice". în esență, este de reținut faptul că nu numai înțelegerea operei poe- tice argheziene din trecut, în laturile ei dominante, astăzi, este alta, (una fundamental științifică, prin complexitatea și rigoarea criteriilor de jude- cată), ci și că evoluția unui filon cum este acela al liricii filozofice s-a îm- bogățit considerabil, schimbîndu-și structura. Nkolie Ciobanii: Treapta mi preturi în]r1rpriunl 27 In Psalmul din 1959, reluînd colocviul cu divinitatea, poetul încheie pentru totdeauna bilanțul chinurilor de altădată, prin afirmarea deschisă a insăși inexistenței obiectului căutării de atunci: încerc de-o viață lungă, să stăm un ceas la sfat, Și te-ai ascuns de mine de cum m-om arătat. Oriunde-ți pipăi pragul, cu șoapta tristei rugi. Dau numai de belciuge, cu lacăte și drugi. înverșunat de piedici, să le sfărîm îmi vine ; Dar trebuie, -mi dau seama, să-ncep de-abia cu tine. Un volum nou de versuri, cum este Poeme noi (1963), conține și el mărturii de o francheță și o profunzime pe care lirica argheziană le înve- derează întotdeauna in momentele ei decisive. Convins că — și aceasta o re- cunoaște cu o ironie amară — „drojdia din fundul potirului ales ! Dă cumini- căturii otravă cel mai des**, bătrinul psalmist, ajuns la sfîrșitul vieții, nu mai e nicidecum dispus să accepte cu seninătate și resemnare trecerea în lumea celor veșnice. Dimpotrivă, ros de îndoială și scirbit de toate iluziile nutrite o viață întreagă, slujbașul lui Dumnezeu nu găsește decît să-1 tragă la răspundere pe acesta din urmă („Tu nu știi, cred, ce viață trăim în nea- mul meu, f îndrăgostiți în toate îmbrățișați mereu. / Pe maica lor fru- moasă, copilă și cuminte / Sînt șapte virste pline de-atunci, mai ții tu minte ? / Am luat-o-n cîmp de mină și i-am șoptit ceva; / ■— „Copilă ne- nuntită, n-ai vrea să fi a mea ?“ / Ea mi-a răspuns, in trestii, dind ziua intr-apus: /„Dacă mă iei cu tine „Am luat-o și ne-am dus ... “), con- chizînd prin a spune că adevărata vecie nu poate fi decît aici, pe pămint și nicăieri altundeva : 5-a prăbușit vecia. Pe marginile gropii, în bilciul de morminte, rămin să plingă plopii. ,, Dc aceea, ne dă de înțeles poetul in Marele cioclu, singura luptă in care merită să te angajezi este aceea cu destinul, să faci tot ce-i omenește cu putință spre a-1 supune pe acesta prin fapte. Nimic mai străin, acuma, poetului decît sentimentul resemnării. Lupta cu „marele cioclu” — moartea — se cuvine a fi dusă neîntrerupt, cu cea mai mare fermitate : Al vrea, cred, să te răzbuni / Că și eu încerc minuni / Cum te-ntorci nițel din spate, / /ți văd cbeile-nyîratc ' Și-ți fur, cînd se-ascunde luna, / Din curea tot cite una / Și cu ele pipăi toate / Lacătele încuiate ... / Sau : Sint pe drept și-adevărat Hoț de taine fermecate I Și-orice-ai vrea să-mi faci tu, mie, / Nu mă las de-așa hoție, / Este, așadar, treapta supiemei înțelepciuni — dată fiind atitudinea dinamică, mereu răscolitoare față de viață, a înțeleptului ajuns la virata patriarhilor. Zăbovind asupra cărții argheziene, avem — lucru rar în viață — revelația a ceea ce invățații au dorit să definească și n-au izbutit complet niciodată : sublimul comunicat dc stihurile unui poet genial contemporan. SICOLAF. ClOBANU 28 NfcvlM Cî<»btnu î Treapta nprcuei înlelrpcju^ ancheta, revistei „Orizont" LIRICA ARGHEZIANĂ Șl TÎNĂRA GENERAȚIE DE POEȚI L) Cinci și cum s-a produs primul dvs. contact decisiv cu universul liric arghezian ? 2) Ce anume a solicitai in mod special adeziunea dvs. din opera atît de bogată in probleme și procedee stilistice a lui Arghezi ? 3) C um credeți că va fi valorificată, in viitor, expe- riența liricii argheziene, în poezia noastră ? ■ CEZAR BALTAG l) Așa cum n-aș putea răspunde la întrebarea: cînd ați văzut prima oară un curcubeu ? Tot așa, oricît mi-aș solicita memoria, nu pot stabili cu fermitate cînd mi s-a relevat poezia lui Arghezi. Intre lecturile mele, Arghezi a consti- tuit aproape dintotdeauna un eveniment firesc și obișnuit pe care l-am intuit fără seisme, aproape „de la sinc“, așa cum copilul de trei ani intuiește ploaia, să zicem. Greșesc, după părerea mea cei care atribuie primelor contacte ale psihologiei infantile cu lumea, valoarea unor spectaculoase revelații. Că poezia lui Arghezi mi-a reținut insă și nu numai odată in mod special atenția, o demonstrează între altele și faptul că lucrarea de diplomă cu care am absolvit filologia trata un subiect pasionant: Tudor Arghezi : 2.3) Arghezi este un mare poet, care a exprimat £ntr-un chip nou, specificitatea gindirii și simțirii poporului nostru. Opera sa este un bun manual poetic și etic pentru tînărul scriitor. Personal, am fost interesat in mod deosebit și de atit de mult discutata sintaxă poetică argheziană. Interesul acesta, mai mult platonic, deoarece fn îndelungata sa acti- vitate poetul a epuizat in întregime filonul artistic pe care și l-a ales, astfel incit de continuări directe nici nu poate fi vorba, mi-a adus bucuria unor descoperiri pasionante. Sis- temul metaforic arghezian ascunde în arhitectura sa minu- țioasă valori stilistice de o bogată forță de iradiere, care copleșesc și obligă la contemplare. Interesul unei asemnea experiențe constă nu in rezultatele ei concrete ci in ințele- AwbriN rrtrivlei ..Oriiwil" 29 gerea unui proces complicat de retopire a cuvintelor, în asimilarea și cunoașterea unei metode originale de aichimt- zare a verbului. A „arghezianiza'1 este un lucru teribil de riscant, dat fiind, așa cum spuneam, caracterul atit de indi- vidual și de puternic cristalizat al artei poetice a Iui Arghezi. Această artă poetică conține însă sugestiile unei înalte lapidarități in expresie, alta decît acea a lui Ion Harbu de pildă, și poezia noastră nu va putea să nu fină seama de aceste sugestii. Pericolul epigonismului mi se pare exclus de la bun început. Această fază de falsă asimilare, proprie copilăriei unei literaturi, și care nu reprezintă decît timpul de acomodare cu fenomenul de genialitate, nu poate să caracterizeze poezia noastră care, cu excepția unei perioade posteminesciene, a fost întotdeauna bogată în in- dividualități lirice de primă mărime. ■ ANGHEL DUMBRĂVEANU 1) La început l-am privit „pieziș* pentru că poezia tui nu se incorpora unui porta tiv cu care fusesem obișnuit. Dar păcatul fusese săvîrșit și gustul mi s-a pervertit, pe negin- dite, la Frumos, fi citeam poeziile la toate ceasurile zilei, fascinat de fiecare dată mai mult. Ca într-un vis halucinant, nu m-am mai putut smulge acestui univers și-am simțit că la umeri imi înmuguresc un fel de aripi. A fost ca și cînd de atunci începeam să văd lumea. 2) Revelația cea mai mare a fost limba lui Tudor Arghezi pentru că era neînchipuit de nouă, deși ea se vor- bea aidoma și în satul meu de pe Olt țnojiță, velini (ă, dumi- cat. nămol, sleit, streche, vătrai, podină, dești, etcâ etc-j ig Arghezi nu abuzează insă niciodată în folosirea regionalis- melor. Un cintar sideral de alchimist, sau de vraci, asigură — in planul limbii — un echilibru desăvirșit. Pe urmă, poetul suflă cu geniu peste cuvintele de-acasă, tulbîtrîn- du-ne sufletul pînă-n străfunduri. Este, cum se zic^ 'nh mîntuitor al cuvintelor. Sînt răscolit și astăzi la fel de neliniștea filozofică a Psalmilor arghezieni, de marile întrebări ale existenței, cu care poetul trece printre noi, trezindu-ne din inerție și obișnuit. 3) Topica argheziană exclude orice posibilitate de valo- rificare in ordinea poeziei. Sintaxa lui e atit de personalei 3 incit orice tentativă de a o asimila trimite la eufoniile ini- 1 raculoase ale marelui poet. Arghezi, în această privință, a sleit toate cărările pe care a trecut. „Limba — zice Paul Valery — comportă un. ansamblu de convenții care se clasează în vocabular și sintaxă. 30 Am-hci* revhlri nOrlioat- Convenții adică : legături care ar putea fi diferite. Dar aceste convenții sînl in general neprecise : un mare număr dintre ele nu pot fi definite. Arta literară se servește de posibilitățile pe care i le lasă această lipsă de rigoare, se servește însă cu riscurile și pericolele ei, suferind sau profi- tînd de neînțelegeri, de diferențele dc valoare sau de efec- tul cuvintelor după felul persoanei41. Este ceea ce Tudor Arghezi știa și înfăptuia. Apoi, zo- nele limbii investigate de el sint departe de a fi epuizate, după cum formulele de retopire a acestui lexic pot fi și altele, necunoscute încă. Firește, Arghezi — fiind unui din cei ™i mari poeți din cîți a zămislit pămintul românesc și unul dintre marii poeți ai lumii — reprezintă o experiență care va fecunda mult timp de-acum înainte dezvoltarea poeziei noastre. Asimila- rea experienței argheziene va fi, probabil, condiția marilor catapultărî ale geniului românesc in poezie, catapultări care vor avea loc fără îndoială. ■ MIRON SCOROBETE 1) Primul meu contact cu lirica argheziană a fost și decisiv. Acest prim contact, decisiv, va dura citita timp cit voi reuși să fiu receptiv la poezie. 2) Cutezanța. Postîndu-se la antipodul oricărui avan- gardism, poezia lui Arghezi inaugurează o epocă nouă în lirica românească, între altele, prin marea ei îndrăzneală de a coborî in miezul lucrurilor, in esența lor. Lectorului comod și reumatic, bineînțeles că această iluminare de di- năuntru a fenomenelor i s-a părut apoetică. Dar Arghezi are geniu de explorator și nu s-a temut nici de necunoscut, nici de zîmbetele scepticilor rămași in port. întreaga sa activitate e animată de un mare curaj. 3) In foarte multe feluri, Arghezi a început să aibă imi- tatori încă din perioada Cuvintelor potrivite. Imitația va continua, se înțelege, pe măsură ce miracolul artei sale fas- cinează tot mai mult generațiile. Nu aceasta va fi insă ade- vărata valorificare a creației argheziene. Arghezi admtrînd și recunoscind în Eminescu un genial înaintaș, a avut tăria —- și geniul -— de a-l continua creator, profund original. Aceasta cred că va trebui să fie ambiția tinerilor poeți față de copleșitoarea personalitate ce domină poezia română de o jumătate de secol încoace. Arghezi va fi, indiscutabil, prezent în creația tinerilor poeți. Ei au datoria să facă din această prezență un mijloc de afirmare a noi valori estetice, origitiaiitatea universului arghezian să fie fermentul noii poezii care se vestește mare și originală. Aachcu Kvhhi „Orient" 31 ■ PETRE STOICA 1,2.3, Contactul meu prim cu poezia argheziană s-a produs pe vremea cînd am rămas repetent, mai precis, în dasa cincea de liceu. Era anul întîlnirii cu poezia mare ro- mânească. Tot în vremea aceea m-a înrobit fi geniul tui Bacovia, datorită plachetei Poesii (de la „Fundații"), sus- trasă de prietenul meu I. C. din biblioteca poetului timișo- rean Alexandru Jebeleanu. Im scurt timp au urmat Ion Barbu și Blaga, pentru ultimul admirația mi-a /ost fără egal, fi văd că sporește pe măsură ce îmbătrinesc. Mă aflam in perioada acumulărilor cantitative. Așa că autentica, re- velatoarea intîlnîre cu Arghezi s-a produs de-abia prin 1950, cînd pentru mine lecturile din „ediția definitivă și iarăși adăogită11 deveniseră obligatorii seară de seară, ca rugă- ciunile de prin internatele mohorite pe care cîndva le-am frecventat și eu. Mi-am pierdut cu desăvârșire capul, și, curind, rezultatul s-a concretizat prin pastișe, de care nu mă rușinez nici iu prezent. Din intimplare mai păstrez citeva poeme ieșite de sub o atît de nobilă tutelă, și măr- turisesc tâ le recitesc cu nostalgie. Evident, „recolta" a ră- mas nevalori/icată, dar lecția odată învățată, mi-atn însu- șit-o pentru totdeauna, cu inestimabile profituri, Am reți- nut in primul rind că nu există cutînt proscris, ci dimpotrivă, fiecare cuvint, aricit de neobișnuit ar fi. poate veni la înaltă viață poetică atunci pind acesta se află în asociații neprevăzute pe portativul versului. Ceea ce spun acum poate fi luat drept o copilărie, dar o asemenea desco- perire mi se părea — ca de altfel și azi — de importanța teoriei relativității. Cea de a doua intilnire cu poezia lui Arghezi s-a produs deci cu mult înainte de a mă hotărî să port de bună-voie pe umeri crucea grea a „poeziei pro- zaice" (considerată din pricina confuziilor și prejudecăților devenite obligatorii, drept exerciții dc proză și nimic alt- ceva). Cu pasul spre această „crimă" premeditată, lesne de înțeles, în raza atenției mele a intrat o lirică de altă fac- tură, fără a renunța însă la strădania cercetării mai atente a secretelor poeziei argheziene, care, mi se par din ce in ce mai greu de pătruns___ Ai ajuns, după drumuri îndîrjite la grota comorilor, dar odată pătruns în interiorul ei te vezi amețit în fața strălucirilor fără număr de care te și sfiești să te atingi... Și pe măsură ce mă aplec .frunzărind citind și recitind paginile „Scrierilor** de la Editura pentru Literatură, privirea și gindurile mi se plimbă între trecut, prezent și viitor .,, Cum s-ar fi înfățișat peisajul liricii românești fără Tudor Arghezi ? Cîte culori esențiale î-ar fi lipsit, cîte pensule s-ar fi străduit in căutarea nuan- țelor, oferite nouă de-a gala azi ?... Răspunsul stă la în- demfna oricărui iubitor de poezie cu o pregătire estetică 32 Aiwhela revhtci nOriwnr elementară. Dar in viitor ? Să privim din nou spre trecut și să ne gîndim la Eminescu, a cărui prezență in conștiință și scrisul oricărui poet român constituie oxigenul vieții. Pentru lirica pe care o vor cinsti-o poeții, dintre care unii încă nenăscuți, vor exista două prezențe, două peceți tipă- rite adine, vizibil sau invizibil, in coștiința și scrisul lor. E ' vorba de Eminescu, la dreapta căruia stă Arghezi. ■ HORIA ZILIERU 1) Fără invitația vreunui profesor de limbă românească. Fără recomandarea din vreun manual de limbă și litera- tură. Elev de liceu fiind, in cursul inferior, cu acces total la biblioteca școlii, am dat peste prima ediție din Cuvinte potrivite. Și acea carte mi-a devenit credința mea de căpă- tii. Mai tirziu, citind serioasele studii consacrate poeziei argheziene, am pătruns și mai adine in universul marelui poet. 2) Dintre coordonatele principale ale temperamentului arghezian, două mi s-au relevat de la bun început : vigoarea și gingășia. Aici am descoperit cele mai îndrăznețe mutații dintre elemente. Cuvintul este, in același timp și viguros și plastic șt greu de materie. Împerecherea între vigoare și gingășie se face, parcă, sub semnul unei „amăgire1. (Mă abțin de a da exemple, mărind spațiul acestor simple notații). „Slova de foc*4 se mărită cu „slova făurită*‘. Spontaneitate și severă disciplină. Am intrat, deci, în altă zonă. Arghezi folosește și versul regulat și versul liber. Rima este izbi- toare, cu efecte inedite, muzicalitatea e gravă, iar concen- trarea maximă. De altfel, poetul mărturisește intr-un loc: „versul concentrează în sine volume". Vorbind despre I această condensar e, în excelenta sa carte : Introducere in poezia lui Tudor Arghezi, Șerban Ciocuiescu vede în In- scripție pe un portret o variantă „personală*1 a temei din Luceafărul lui Eminescu, într-o „condensare excepțională**. Încă un lucru: la Arghezi se întimplă ca tocmai clocotul cel mai puternic să fie exprimat in versul cel mai perfect. Revenind, vigoarea și gingășia corespund organic unei vi- ziuni în poezia pe care încerc s-o scriu. 3) In două direcții, intr-o armonizare simultană : con- tinua lărgire a universului problematic și descoperirea de noi valențe ale limbajului uzual. Arghezi, el însuși, spunea că nouă în poezia nouă este atitudinea, imediat după ea, concentrarea. Pe lingă geniala operă poetică, inepuizabilă în a-i descoperi noi și noi se- crete și experiențe, paginile de confesiune artistică sînt indispensabile poetului tinăr. A^cbeti mriăld .,Orieonl“ 33 DEBUTUL LUI TUDOR ARGHEZI T * udor Arghezi a vorbit cu multa zgîrcenie despre începuturile sale literare. In inter- viuri ca și în tabletele cu aspect memorialistic n-a făcut decit discrete mărturisiri. Această discreție s-a manifestat și în privința biografiei sale1) Pompiliu Constantinescu socotea că singura biografie argheziană e opera sa1). Fără să identificăm opera lui Arghezi cu viata și fără să urmărim, așa cum făcea criticul citat, evoluția lui Vintilă Voinea, din Ochii Maicii Domnului ca un destin arghezian, folosind totuși istoria și geografia universului său poetic, vom încerca in studiul de față să cercetăm începuturile acestui mare poet. Desigur încercarea noastră e temerară, poetul fiind încă în viață iar primele sale poezii nepurtînd încă agrementul total al edițiilor definitive. Tudor Arghezi n-a publicat pînă azi O mărturisire autobiografică, de dimensiuni mai mari decit spațiul unei tablete sau răspunsurile din coloanele unui interviu. Memoriile lui Arghezi sau un jurnal al poetului ar însemna o adevărată istorie a culturii și societății românești din ultimii 60 de ani. Au vorbit mai mult despre toate acestea prietenii poetului: Gala Galaction, V. Demetrius, N. D. Cocea etc. Dacă maestrului nu-i place să-și „spună pe de rost" propria sa viață, istoricii literari $e izbesc și se vor izbi mereu de greutăți și de enigme, mai ales pentru această perioadă de început. Toți cercetătorii care s-au ocupat de începuturile poetului, ca introducere la studiile lor despre opera consacrată, sînt în acord unanim că adevăratul debut are Ioc la revista /urna dreaptă, în 1904, revistă „total necunoscută" a). după ce publicase versuri sub pseudonimul ionTheo la Li pa Ortodoxă, în 1890. Revista modernă, în 1897 și Viața nouă în 1898. Pompiliu Constantinescu, Șerban Cioculescu, M. Petroveanu dar mai ales Ov. S. Crohmălniceanu trec și la caracterizarea sumară a acestor poeme scrise la 16 ani. In paginile care urmează, vom prezenta, cu analize de amănunt, condițiile în care Tudor Arghezi a scris și a publicat primele sale versuri, confruntînd păreri contemporane și lămurind drumul acestui debut. Dacă se urmărește în timp momentul cînd poetul atrage atenția prin versurile sale, debutul său trebuie fixat abia în 1910 cînd revistele îi semnalează prezența, cu sau fără suspiciuni în privința evoluției, afectînd fie un „contaminant entuziasm" pentru acest „nou 9 ăt «tiwpta, Jmc li nsțterfl au aut emfuill iar In studiile de isterie Uimii epiwt pfjii acum ou efreirtai informații diverse. Astfel STelfan Mrfraifwu Fn rofatnitf „Lta/tfa fa F^® Banilor", Craioia, 1936, paf. J3, presupunea ea dată 4 nașterii ziua de îl mai Î8&) Ștefan Duca, fn renjia pariziană „£urăpe"t iulie august, 1959, ag. 39 il consideră „născut la Tg. Jiu (Oltenia), fa JâBG-; pubUcațiile streine repetă în geneze indica fii te acad. G. Căline sCa (revista ,,Beigjrfne-Bovfmnnjg“f nr. 4/1954, paf. 231, Ziarul pe rarian El comerclo, «ffa JU date eronate despre Tudor Arghezi.' „născut fa Tlr^u Jia (Oltenia), in rirfti de $2 de ani, el rămfne . . (vtii fragmentul reprodus de „Secolul 20“. îl. 12. 1^62. p. 17$); Otidia Bobu tu „Caiete critice" nr. H19ST, p. 240 /articolul „Despre elementul folcloric fa poezia Iul Tudor Arghezi") dă amănunte ne justificate „născut la Copăcioma, dinir-o familie de simpli țărani. . ." Date coridă St dau fa ..Ar-totogia peciilor df a^i" de Ion Pillat fl Perpessicius, BuCurt/Ji, 1925: „născut in București fa 21 mai 1880, dintre familie originară din G«rt“ (p. 17), A Ce* ta date le confirmă liuiți porfiU fa interviul publicat de revista tiTtnSral seriilor* F, 12, 1956, p. 3 (semnat Huria Opresc*}; ,,M om născut fa fa 21 mai lUâO. Am fon singurul capii al lui Mae Teodoresc*. originar din Că/bunriti-Corf. Tata se ocupa cu munca cîmpuiui. Dar fiind deștept (oltean) fa iâofarfe a fost ți fnnc/Ionar Intr-o mică bancă, A mn/it prin /W. a) Pupilitz Coitifanlinescat „Tudor Arghtsi". J940, p. 9 ’) C- Călinescu: „Istoria literaturii rom&ttf de la origini". București, 1911, p. 724. 34 Emil M«m: Debutai lui Arghezi astru pe cerut literaturii românești" *), fie caracterizîndu-i poezia prin „nebulozitate" și „non- sens" s). Dar dacă se urmărește un itinerant: exhaustiv, eminamente documentar, debutul poetului e cu un deceniu și jumătate mai veche. Cînd și-a publicat prima poezie Tudor Arghezi avea 16 ani, e vorba de poezia Tatălui meu, apăruta în Liga ortodoxă I, nr. 9. ed. III. p. 2. la 30 iulie 1896, reprodusă de Macedonski cu un elogios comentariu și în suplimentul literar din 10 septembrie, același an. Poezia pare să fie scrisă mai înainte. Tn această perioadă poetul era elev la liceul „Sfintul Sava", coleg cu încă vreo cițivă viitori scriitori: Gala Galaction, N, D. Cocea, Mihail Pașcanii®), luliu Dragomirescu, Șarenga, 1. G. Duca, aceștia trei din urmă mai puțin realizați, iar ultimul activ om politic burghez. In „cenaclul" organizat spontan de acești elevi cu lecturi și ambiții se mai adaugă și alți colegi pe care timpul i-a șters din registrele istoriei dar pe care amintirile îi mai evocă uneoriVasile Demetrius fără să fie coleg cu ei, intră în cercul lor, puțin mai tîrziu. Pentru cunoașterea acestui moment de adînci efervescențe poetice, comparabil într-o oarecare măsură și mai ales tntr-un oarecare sens cu momentul in care s-au format cu cinci decenii mai înainte scriitori ca Bălcescu, Alexandrescu, Ghica, tot la școala de la Sfîntu Sava, socotim necesară o trecere în revistă a amintirilor unor contemporani. E, Lovinescu, elev la „Liceul internat" din lași auzise de faima „literatorilor" de la Sfîntu Sava*), îl impresionase faptul că un elev publicase un roman’), că alt elev prefața acest roman. *) Elevii de liceu de atunci, poeții de mai tîrziu, citeau cu seriozitate și visau. Gala Galac- lion evocă acești ani în multe din articolele sale: „N-am cunoscut viața boemei literare decît ttn an de zile: cînd aveam 17 ani și frecventam cenaclul neuitatului artist Alex. Mace- donski. Deși debutant alături de prietenii de care vorbeam mai sus (Arghezi. Cocea, Deme- trius) și eu și ei am cunoscut prea puțin gălăgia, aventurile, viața de cafenea și toate tiber- r(ițite pe care le cultivă preiutindci cohortele candidate la nemurirea artistică".Il) Gala Galaction a fost mai generos decît Tudor Arghezi cu aceste amintiri pe care cu mici variante le-a difuzat în interviuri și articole, tntr-una din aceste pitorești stampe memo- riale Galaction mărturisește „debutul" discret șl totuși zgomotos al prietenului său. Arghezi, pe atunci Theodorescu N. Ion (avea cam 14 ani) i-a șoptit misterios înlr-o recreație că are să-i comunice seara ceva „universal și epocal". La ora cuvenită cei doi prieteni S-au întîinit, prudent sub un felinar. Arghezi (Theo). „bondoc cum era", călcînd „ușure" și-a scos șapca, a întors-o pe dos și cu multă grijă și emoție a prins intre degete o hirtie mică, sucită ca o țigare; era un manuscris, o poezie. Arghezi a citit încet. Galaction impre- sionat a convenit că era intr-adevăr „universală și epocală". In timp ce entuziasmați de poema citită cei doi prieteni se plimbau gesticulind, o ceată de derbedei cheflii intrară in conflict cu Theo, se iscă o încăierare nedorită din care dispare șapca poetului și o dată cu ea „cea mai genială poezie de pe mapamond". Ca să evite asemenea catastrofe, elevii literațî au format un cenaclu literar de care V. Demetrius își amintește cu nostalgie: toți erau „fră- mîntați de voluptatea scrisului", plânuiau apariții de reviste și înființarea unei edituri. Demetrius era mai vîrstnic, fiu de sobar din Brașov e muncitor la țesăloria,din Filaret, apoi vînzălor la librăria „Sfetea". Avea 19 ani și un caiet de versuri cînd ii cunoaște pe „scriitorii" de la Sfîntu Sava, participînd la prima ședință a cenaclului. „Am petrecut acolo o seară frumoasă. Solicitat am citit și eu o pcezie. De atunci s-a cimentai între noi o prietenie, care în ciuda anilor trecuți a rămas mereu vie fi entuziastă ca la început. Pe Arghezi, și ei un frecventator al acestui cerc de tineri, l-am cunoscut ceva mai tîrziu".IS) Atmosfera școlii de la Sfîntu Sava este evocată șl de Arghezi în interviul citatl3): X Daridetcu: „CrMiett literară'" (Cuvinte potrivite) fn tartar* XLIV, 12. 1928. p. 192 _Cunpdn /nfwrîiii p. 7G nJ JntcnM'Hf citat p. ’J ”1 1 le țfrfrw ideite mirlicr MMffM de Gafa C+toctfoH fPfut} Ja pre/ata romanului „Fcef-pceM" rfr Neiiy fJV, D. Ctcfa) t*_) t. Î4 SluJii și cvnfeffol# Bu-cuftf/f, J9S6, p. JAC Emil Mami: Debutul Iul Aețhr/i 37 Dacă n-ar fi publicat primele versuri ale lui Tudor Arghezi, despre obscurul ziar mace^ donskhm, dublai de suplimentul său literar, n-ar mai vorbi nimeni azi. Creată cu scopul de a reabilita un prelat decăzut din demnitățile avute, publicația era confuză ca orientare poli- tică și prolixă ca linie estetică- Colaboratorii sini poeți cu frecvență regulată iu cenaclul maestrului; ți Macedonski publică aici multe versuri cam de factura : Plouă, plouă t Plouă alt poate să plouă, / Că ploaia ce cade m-apasă / Durerea cea veche, cea nouă I Afară e trist ea și-n casă i Plouă, plouai / (Citecul ploaiei)1^) Alte producții poetice semnează Corist. Cantilli, poet de tip macedonskian, sportiv curios și inventator de mașini w) ca și maestrul său. Naive și neserioase, colaborările lui Cantilli începute in această Ligă inacedonskiană abundă în Revista moderna sub formă de cronici velocîpedice: / Senief, ! Isteț, / A'eroos, / l'in/os, / Fugar de fier... Printre alți colaboratori, Elisabeta Z, M, lonescu semnează poeme care nu depășesc pe Ca rol Scrob. Apariția unui poet nou in acest concert nu este semnalată imediat, deși poemele sale, chiar dacă rămîn simple piese documentare azî, depășeau ca valoare opera poetică a celorlalți colaboj aluri. Prima poezie publicată de Tudor Arghezi in Liga ortodoxă" apare în numărul 9 din 30 iulie 1896 sub titlul „Tatălui meu" semnată Ion N. Theodorescu. Poezia este în întregime voca- tivă, cu accente de blestem arghezian tardiv, de revoltă profundă. Poemul aducea o noutate cel puțin in conținut. Nu mai avem de-a face cu condescendențele paterne obișnuite; poetul își stigmatizează cu robustețe tatăl care ha uitat, cucerit „de setea de bani" : Urmează-ți iute drumul vechi / Să-fi țipe plînsul în urechi — / Ți-aduci aminte cînd pe drum • Te-am tfililnit cinci ani acum, / Mi-ai tis să fug, eu am fugit / Și după piine-am pribegii,. .1 Revolta eroului liric din poem, fără să fie total autobiografică, e definitiv declarată : Eprea tirtiu să mă rechemi, 1 Eu sînt copil udat de primi. / Oh I lasă-mă să mor, să pier Destule stele sînt pe cer. f Poemul „Tatălui meu" are un ton recrudescent puternic șl e original ca invenctivă. Al. Macedonski il reproduce cu un larg și elogios comentariu în suplimentul literar din I0JX.IB96. In Liga ortodoxă din 2 august 189G Ion N, TheodnCcscu publică poemul ijuasifunebru „Plîns". închinat „prietenului Șt, Vilde": Dar plînsul meu în iris se schimbă ! Șt trist mi-e uistd fără viață ! Strigoii-n minte mi se plimbă. / Un amestec bizar de pasteluri sumbre, de peisaje exotice, căutări de eurilmli imitative, jocuri de cuvinte solicitate pentru efectul lor sonor, iată cîteva din aspectele poetice arghe- ziene de început. Vom trece în revistă numai cîteva din aceste poeme pe care poelu! nu și le mai revendică ,pentru că manuscrisul nu mai era același. Proprietarul gazetei își amestecă penița cu a subsemnatului, fără ce! puțin să-l înștiințeze" ,ÎJ} Incepînd cu pțiema ,dubitei nude" din nr. 18/10 aug. 1896, Arghezi semnează Ion Theo, pseudonim cu care-î va prezenta versurile „maestrul" său. Deși renegate, versurile sînt frumoase și anunță totuși formația poemelor erotice cu evocări autumnale de mai lîrziu: Printre copacii mărfi de vremi, / Pe sirattd frunzelor căzute. / Peste cărările pierdute 1 Mă tot chemai și mă toi chemi. I Poemul alecsandrian în acrostih, „Clara noapte", marchează, ca o tehnică a versului, in- fluența și amestecul lui Macedonski: Abia o'mtul șer pitește printre crengi de sălcii verzi ■ Păs foirea lor e tristă și în șoapta lor ie pierzi. 1 Versurile dovedesc desigur influențe dar mai ales căutări, de remarcat utilizarea lexicului eminescian: Noapte clară într-un basma de magie schimbă bolta. Cîteva poeme ușoare amintesc de procedeele artistice ale lui ReneOhîl, speculate pe scară întinsă ițe Macedonski: Do Re .W, In zări, Naiul roz.54} Peisajul funebru apare in mai multe poeme cu implicații erotice, intr-o versificație cu luminozități eminesciene: Era seară și sub stele amîndoi siam visători I Cimitirul alb sub lună înmuiat era-n culori, f Poetul își anunță moartea cu o ultimă dorință: De-o fi să mor, de o fi să mor / Să mă iăsați în vechea haină, i tar ști doar corbii o men firmă...f La care adaugă hamletian : „La groapa mea dați zor, dați zor I" n) (auptiment literar) I, H2G d>ctr JBW 4 îflrrnM p^n/rrr trifeifojnt WwrînreAtace ți rt un - CtUrMilti trtfCțlft cînd «ixotejle ci Mncedoni-ki îl pjezinti pe debutant înir-tm mod pul In nbhntEii (T/rA^rta IEI, M/HHW, paj;. 9| Lira ortodox! I. 4ĂB iepl. 1096 “> Loc cil., pafl. 16 LEhiII M^nu- lui Arg!i**aî 39 Fot minore conduse de emuli ai maestrului. Cantilli conduce „Revista Modernă" în 1897 iar D. Camelii revista „Viața Nouă" in 1898. Colaboratorii sînt aceiași, Galaction, semnînd încă Grigore Pișculescu publică poezii influențate de simbolismul „militant" al grupării. Scriitorul a depășit însă, din fericire, destul de repede, această fază retrogradă a activității sale poetice. Versurile sonore dar goale ale poeziei „Pe Lț/ră", nud anunță încă pe vigurosul realist de peste șapte ani: ...Te-ai dus cotind in sală / Cylindri din portal — / Spre valurile ninse l Cu flori de portocal. / Ion Theo colaborează cu versuri de aceiași factură quasi-simbolîstă, „ispitit de aceleași metode muzicale", deși fără constrîngerea lui MacedonsH ®). Ușoara poezie, In regiuni bizare36) este dedicată „puternicului critic, eruditului și delica- tului poet Al. Bogdan-Pitești", față de care Ion Theo are toată admirația : „Lombard bastard cu ochi de rouă /Te plouă-n haina de uelură, / Tușești și harpa ta murmură; / Golan divin din vin absoarbe / Căci trilurile tale oarbe / Se sting pe candele — amindouâ. i" Bogdan-Pitești, ciudat trubadur aristocrat și în același timp boem generos, cunoscător rafinat de artă și autor de bizarerii minore, s-a bucurat de simpatia cercurilor de literați ți artiști din epocă. „Opera" sa poetică n-a rezistat anilor. Autorul ei este numai obiect de anecdote. Poemul Noapte, publicat în numărul următor, deși realizat în același laborator poetic anunță prin tonalitate formația „Agatelor negre" : Nici un cuvin!, e vini, e viat / Din gang ies plete de-ntuneric 1/ E ris, e plittsul ei himeric, / E noapte, șoapte și pămînt. I Cu versurile publicate în Vro/n rwri fon Theo începe să semneze Ion Th. Arghezzi31). Prima poezie semnată cu noul pseudonim este datată 1897 dar publicată în 19.1 V. 1898; e vorba de poema in proză Senar. In aceeași revistă M. Șadoveanu și G. V. Bacovia semnează versuri iar N. D. Cocea proză. „Versurile" M) apărute în mai 1898 marchează o incertitudine erotică : E trintul care-mi bate-n geam J Ori năinite iubitei mele I Care-a zburat pe-un șir de stele / Să mă sărute cind plîngeam. / Poezia aceasta e lăudată in 1934 chiar dc N. forga cunoscut prin Inaderența sa esletică la versurile lui Arghezi : In aceeași trecătoare revistă (Viața nouă, 1898) apar și remarcabile versuri iscălite Ion Th. Arghezzi care publicase în „Revista literară" a lui Stoenescu versuri, absurde semnate Ion Theo.. . Poema in proză Senar t socotită de lorga „o proză de tragică și ridicolă voluptate mace- donskianâ în care sint insă și descripții inir-adevăr frumoase.*0) EMIL MÂNU M) ț*rb*n Cfocuk«cuz „Inlroducrrr in pwd« hi Tudor Arphcji" 19|6. p, 9 *) ReiflMi Moderni I, 2—3, 1 M»l. p. 7 “) Omului e pwswc, în IIbIm irraci -a libiei, * Aiflunl ar imeaaiu fdiiirwnl (ip<ii MMtrt E» M-) „VIU* Noul" I, 7, p. 56 M) Jir Mf* „Ittoria Htrratufli rottineșii^ 193-1, p. 41 Mf Ibidem. p. 42 40 Emil Mânu: Debutai lui A rulezi C I T l N D u - L PE ARGHEZI ISescui în taină-a stihului fereastră Și zarea se rdstoumd mai albastră. Cuvinte muie cu-aripa beteagâ Cusute altfel, sclipăt nou încheagă. Se fac, pe rînd: icoană, fulger, tril Căci meșterul e un candid copil Ce nu-și găsește niciodată loc Jucindu-se cu slovele de foc. Avind mereu un cîntec nou de spus Ei nu se lasă timpului supus, Ci fiecare sunet și-l aprinde Cu-amnar de stea, pe veacuri înainte. Crezi că-i un simplu licurici de seamă Și te trezești cu nesfîrșitu-n palma. E-asculți cu ochiul și-l privești cu-a uzul Șopotitor ca trișca și cobuzul. Hăsună-atunei în tine un ecou De parcă-nveți cuvintele, din nou. Silabă cu sita bă te colindă Și fruntea ți se face de oglindă ,,. HAHA CAMBIE ȚUGUI ÎL Țunvis Chindii] pr Arfheji ■II EROTICA ARGHEZIANĂ I .L/irica lui Tudor Arghezi — și in speță lirica erotică — nu poate fi cercetată, făcînd abstracție de ipostazele ei multiple și de spiritul faustic al poetului. Se desfășoară aici unul dintre cele mai pasionante dialoguri cu viața din cîte au avut loc vreodată, un dialog tumultuos, profund în inflexiunile sale, și adesea dramatic. E o luptă cu necunoscutul și incertitu- dinea, cu tradiția formală și prejudecata, în care de obicei biruie chema- rea firească a inimii, omenescul. Etapele acestei încordări sint numeroase și ele, prin structura și semnificația lor, alcătuiesc originalitatea eroticii argheziene, Ca Faust, autorul Cuvintelor potrivite ar putea spune că în pieptul său se zbuciumă două suflete, două aspirații fundamentale și contradictorii : una ascetică, spiritualistă, încercînd să ocolească Erosul, alta pămintească, imbrățișîndu-1 integral. De aici, disputa interioară, foarte accentuată ini- țial și acea mistuire de mucenic, fidel încă moralei dogmatice. Experiența monahală din tinerețe și educația religioasă inculcă poetului sentimentul dragostei ca „ispită" și „păcat", ceea ce determină refuzul prudent al pasiunii care ar păta inocența trupească : „Păstrează-ți sărutarea, ca florile otrava Ca să o dăm țărinii întreagă inapoi“. (Restituiri) Iubirea împlinită e văzută acum ca un cataclism aducător de moarte, ca o împărăție învolburată a beznei, ca un supliciu și o erezie : „Tu care mi-ai schimbat cărarea / și mi-ai făcut-o val de mare, / De-mi duce bolta- nsingurată / dintr-o vîltoare-ntr-o viitoare, / Și țărmii-mi cresc în jur cît noaptea, 1 pe cit talazul mi se-ntinde, / și ai lăsat să rătăcească / undele mele suferinde ;j Unde ți-s miinile să-ntoarcă/ în aer căile luminii ? /Unde sint degetele tale / să-mi caute-n cunună spinii ? / Și șoldul tău culcat in iarbă, f pe care plantele-l cuprind / Și-ascultă-n sinul său suspinul / Iubirii, cuce- rind murind ?u / (Psalmul de taină). Femeia e blestemată în mormînt cu înverșunare, tocmai pentru că a fost în viață simbolul deșertăciunii : „Dar fiindcă n-ai putut răpune / destinul ce-ți pindi făptura /Și n-ai știut a-i scoate-n cale/Și-a-l prăvăli de moarte, ura ; // Ridică-ți din pămint urechea, / în ora nopții cint te chem, / Ca să auzi, Ol neuitată, / neiertătorul meu blestem.11 j (Idem). 42 Al. Sândstrxv; Erotica ar^iwziâEii Eroul parc pi’edestinat unei purități serafice pe care va trebuie să și-o cucerească printr-o nemiloasă autoflagerare a simțurilor. Dar calea spre asceza deplină e presărată cu spinii durerii și melancoliei. în Psalmul de taină râbzate printre stihuri pîlpîirile mocnite ale sentimentului erotic, pe de o parte oprimat și osindit, pe de alta slăvit Cu o forță indimenti- cabilă : O, tu aceea de-altădată ce te-ai pierdut din drumul lumii! Care mi-ai pus pe suflet fruntea Și-ai luat intr-nsul locul mumii. Femeie răspindită-n mine ca o mireasmă-ntr-o pădure, scrisă-n visare ca o slovă, înfiptă-n trunchiul meu ; sâcure. Tu ce mi-ai prins de cintec viața cu brațe strinse de grumaji Și m-ai pornit ca să mi-o caut la tine-n palme și-n obraji. Chemarea aceasta, așa de omenește frumoasă, in care explodează pasiunea, slăbește apsirația spre existența anahoretică, și în Cintare poetul nu-și mai exprimă interdicția dragostei prin blestem, ci prin acea veșnică logodnă, care a făcut să se năruie multe dintre opreliști : M-am apărat zadarnic -ți mă strecor din luptă In umbra lunii albe, cu lancea naltă ruptă. Și e dc înțeles, deoarece femeia iubită se confundă cu elementele, fiind o miraculoasă omniprezență : Amestecatâ-n totul, ca umbra yi ca gîndul Te poartă-n ea lumina ți te-a crescut pămîntul. In fiecare sunet tăcerea ta se-aude, In vijelii, in rugă, in pas și-n alăute. „Ispita“ întîlnește in poetul Cuvintelor potrivite un suflet împletit din două forțe contrarii : de atragere și respingere (voită), de adorație și ana- temă, de entuziasm euforic și părete de rău. Preponderente vor fi părțile care compun polul pozitiv al antinomiei. Incipient, sentimentul e nebulos, plutind contradictoriu între avînt și sfială : Și acum c-o văd venind Pe poteca solitară, De departe, simt un jind Și-aș voi să mi se pară. (Melancolie) Poetul nu-ndrăznește să-și ia de mină iubita, cu toate că „aerul o stringe" și „cerul o dogoare^, întreaga natură fiind, eminescian, „plină de pindiri de ochi" (Creion). Curînd însă dragostea se transformă in „tînjire". Ah SindulMCUt Erolfcl irgliezljm! în „boală“ și suferință fizică acută, ca in Dor dur și Lingoare. „Chinul dulce dat de Dumnezeu*1 (metaforă a firescului) e parcă efectul unei inoculări ai o substanță nocivă : Finfa mieâ de otravă Mi-a făcut carnea bolnavă. Fieșcare os mă doare De-amintire lingoare. (Dor dur) Fata noastră e bolnavă, Fata mea și-a dorului. fn vîrful piciorului A-nțepat-o cu otravă Spinul prins de crini și laur. (Lingoare) Reproșurile adresate fetei („Să fii floarea ce-și desparte frumusețea dc țărină /Și sleiește sus, departe / Viața ei de-o săptămină“) amintesc spiritul de asceză din Restituiri, insă complet ofilit acum, în urma reflecției finale, așa de înțelepte : Dar de stai să tegindești, Mai bine să fii cum ești, Să te-nțepi să te strivești Prin bucate pămîntești. în Streche, simptomele sînt agravate, punîndu-ne în fața unui senzua- lism vulcanic, a unei erupții a instinctelor : Nu știu ce-mi vine: Aș mînca din fitecine Și mi-aș pune mintea și cu tine. Ca un porc. în Rada e o adevărată învîrtejire a simțurilor, o halucinantă beție erotică : Spune-i să nu mai facă Sălcii, nuferi și ape cînd joacă. Și stoluri și grădini și catapetezmc Sînt bolnav de mirezme, Sint bolnav de eîntece, mamă. în asemenea stare, eroii tînjesc după dragostea împlinită, care e aștep- tată ca o restabilire a echilibrului zdruncinat, ca o restaurare a firescului, ca o vindecare. Bărbatul cheamă în acest moment „mirul de aur1* ai femeii, să-i mingîie „durerea lui adincă“ și, dobîndindu-1, prinde parcă puteri her- culeene : „De cind mi-ai pus capul pe genunchi, mi-e bine. / Nu știam că mă voi vindeca de mine cu tine. / Vorbele, gîndurile, împletirile crezusem că-mi ajung. / Nu știam. Au zvîcnit umerii, au crescu brațele: fusesem ciung, J Mi-am simțit coapsele, gleznele, spinarea tari ca un luptător. / M-am vindecat și m-am născut, sărutindu-ți talpa unui picior, / Fusesem slăbănog, fusesem orb, rătăcit / Intre uragane, miazănoapte și răsărit.11 / (înviere). 44 Al. 5ind«k*ca: Erotica ar^hriiini Este de observat că starea maladivă continuă să persiste, atunci cînd claustrarea ia locul destinderii sentimentelor. Parcă itt opoziție cu flăcăul din /îada, care e bolnav de mirezme și cintec, Maica Scintilla, „maică tristă, maică suavă" e bolnavă de „seninătate și slavă** (Maica Scintilla). Umani- tatea călugăriței apare cu atît mai străină de legile firești, cu cit logodnica lui Hristos nu întreprinde nici un efort spre a se descătușa. în ipostaza maritală, eresul arghezian inspiră o poezie de mari gin- gășii, care celebrează căsnicia și universul gospodăresc in spațiu rural : Șerpii casei nu te-eu mai văzut. Oile se opresc, racile rag, Și, măgarilor încurcați in muște, le-ai căzut Cu drag. (Căsnicie) Sau : Cu cireșe la cercei Să mergem fa purcei, Să dăm vitelor tărițeie Mutgîndu-le țtțele fn ciubere. Dă-mi mina ta fără putere Cu finul de-a valma. (ingenunchiare) Dominant aici este panteismul erotic, în sfera căruia se înscriu cele mai multe din piesele ciclului Versuri de seară. Perechea se confundă cu pășunea șî cu livada : Pășunea mea tu să fii Cu păpădii. Eu să fiu boul tău alb șt nevinovat Care te-aș fi păscut și te-aș fi rumegat Pe inserate, Pe copitele îngenunchiate. (Mirele) încununarea dragostei maritale o constituie copiii, a căror prezență indică un alt filon de aur al poeziei argheziene. Acest raport de la cauză la efect se subsumează unei viziuni generale a poetului, amintind ideea germinației universale din Har, semnalată încă de G. Călinescu. Aspirația spre firesc, spre realizarea legilor obiective, nu e proprie numai omului, ci însuși maciocosmosului. De aceea, dragostea în poezia lui Arghezi apare adesea ca un element al naturii, determinînd o imagistică specifică. în Lingoare, de exemplu, „fata zace-n pat bolnavă" (iarăși destrămarea echilibrului I) „gingașă și somnoroasă / Ca pe-o tavă de argint / o chipa- roasă." După ce poetul consemnase, ca o reflecție adîncă în final, victoria firescului („Să te-nțepi, să te strivești I prin bucate pămintești. . . “) ajunge, în Pună vestire, la momentul maternității incipiente. Viitoarea mamă simte AL Simlulncu r Erotic* arglirzkni (și cită gingășie amestecată cu durere e aici !) că îi „ere^te-n rin o fragă11. Tulburările trupului, in care se anunță, fructul iubirii nemărturisite, se traduc prin acea imagine a zarzărului scuturat, care închide și zbuciumul și bucuria clipei : „Mă simi pe la înnoptat / Ca un zarzăr scuturai, / JncJeftat fn rădăcină! De-o zvknire de rășină. / Și-uneori sînt ca o cracă, f Singură care se-apleacă. / Singură ce se frămintă, / Singură plinge și cîntă, / Singură se încovoaie / De un gind ascuns de ploaie,/Ca o pasare în foi. {Dragă mamă, îmi năzare / Ca din brîu, pe la-nserare, > Jnviem fi rintem dai“. Viziunea omului ca parte integrantă a naturii, ale cărei legi le urmează, face ca metaforele și comparațiile naturistice în lirica argheziană, să aibă o prospețime și un caracter inedit, în ciuda frecvenței lor în poezia de dra- goste universală. Cînd Pătru Marin, deținutul, care mai are zece ani dc- nchi soare, duce dom! dragostei, măcinindu-și tinerețea între zidurile pușcă- riei, poetul apelează la o imagine ingenioasă care subliniază aprinderea violentă a pasiunii : Oftatul foudfe, înecul «inc, Și se zguduie mădularele pline Ca niște struguri, cu chin, Ciarchin in ciorchin Și boabe pe boa be, (Streche) Cînd poetul încearcă să se strecoare din luptă, și să rămină fidel moralei estetice, el vede iubita ca pe un rod al pământului, care-1 ademenește cu frustețea lui dulce : Pe la fintîni iei unda în palme și mi-o dai Iscată dintre pietre și timpuri, fără grai. Ți-ai desfăcut cămașa fî-ntrebi cu stnit-n mină Dc vrei s-astîmpăr setea din ei sau din fintină. (Cintare) Și toată această contopire cu natura, plină de esențe tari, de seve și de mirezme scoate simțurile de sub domnia instinctului animalic, le purifică ți le aureolează. Ideia că erosul arghezian apare în ipostaze multiple și uneori contra- dictorii ne-c confirmă însuți chipul femeii cîntat de poet. Aceasta nu e femeia titanică și sălbatică a romanticilor, ci o ființă a lumii reale, simbol al aspirației spre absolut, dar și al pasiunilor, al unei senzualități aprinse. Poate la nici un poet in literatura română, femeia n-a fost zugrăvită mai plastic și mai divers, mai suav și mai brutal, Pentru autorul Fiorilor de mucigai, ființa iubită este cînd speranță și pămint al făgăduinței, cînd potir încărcat cu venin, cînd mingîiere, cînd ispită. Ea locuiește sau paradisul naturii domestice, sau peisajul macabru (ca în Litanii), purtînd pe buze fie zîmbetul. fie „oftatul mincinos1*. Eroina eroticii argheziene e o „făptură- mpărătească", dc o pasionalitate meridională, o frumusețe care s-a ivit din plăcerea de a modela a poetului, din dorința lui de a o vedea sculptural, cu forme conturate puternic : Neprețuind granitul, o, fecioară ! / Din care-a? 46 Al. SIbAmUncv: Erotica trgbcnani fi putut să ți-l cioplesc, I Am căutat în lutul rumânesc / Trupul tău zvelt și cu miros de ceară, / Am luat pămint sălbatic din pădure / Și-am Jrămîntat cu mină de olar / In parte, fiecare mădular, / Al ființei tale mici, de cre- mene ușure. / {Jignire), Deși „trădătoarele" nu lipsesc, așa cum o dovedește și poezia de mai sus, lirica de dragoste a lui Arghezi nu repetă drama eminesciană a neputinței de identificare a obiectului iubirii cu idealul. La poetul Cuvintelor potrivite e o tînjire, dar și o împlinire, care încheie ciclul. Sentimentul erotic va păstra mereu o anume contrarietate : Voiam să pleci, voiam să și rămii. / Ai ascultat de gîndul cel dinții. / Nu te oprise gîndul fără glas. / De ce-ai plecat ? de ce-ai mai fi rămas ? / {De-abia plecaseși) / dar încleștarea faustică va fi proprie mai ales primelor volume. Ipostazele — boală și leac, chin și bucurie, dorință, tentație etc. — se voi' urma pe o gamă întinsă, contra- zîcîndu-se adesea, dar una dintre ele, cristalizată în ultimele culegeri, va încununa întregul, reliefînd sensul iubirii ca stimulent al creației și su- premă bucurie a vieții : Vezi, nu mai zace nici o coardă stearpă, De cind trecu dantela ta pe lingă harpă, j! Nu știu de cîntă harpa cind noaptea mi-o sărută / Sau freamăți tu-n vibrarea ei gemută, / De scorbură cu zale,/ Din frunzele și horbotele tale, / Că se strecoară-n ea, ca luna din lucarne / Fără să vreau, și vrejul tău de carne. / (EcouriZe-acestecl. In această ipostază finală, femeia se înalță ca un simbol al fericirii și al idealului, ea fiind însăși rațiunea de a exista a bărbatului, luptătorului și făurarului : I s-au zdrobit genunchii și i s-a frint spinarea, / Să-și merite și blidul gustos și sărutarea. / Din fundul mării smulge-n șirag mărgăritare / Pentru grumazul zveltei și chipeșei fecioare. / Din noapte ia ciorchinii de stele și scintei / Pentru brățări, paftale, inele și cercei. / Luceferii de aur din piatră seacă-i scoate, / Mișcat de colții stîncii și singerat în coate. / E jertfa lui de sine, aprinsă de-o idee. / Ideea, ca și lupta și plinea,-i tot fe- meie, f Sînt toate ale tale și toate pentru tine./De nu, atuncea pentru cine ? / Căci darurile toate aduse ție-ț-îs, / Primind în schimb o floare, fra- gilul tău suris. / {Inscripție de femeie). Erotica argheziană poartă însemnele marelui liric, revelîndu-se ca o expresie a tendințelor macrocosmului spre firesc, spre împlinire și prolife- rare. Și etapele acestui proces dezvăluie uneori impresionante forțe telurice, vijelii ale sufletului șî ale sîngelui, alteori fac să se audă sublime harfe stelare. SANDULESCU Al. Simlitcetu: Eralica trchnlau^ PRELUDII LA METODA POETICĂ A LUI TUDOR ARGHEZI alura spațiului specific structurii poeziei ca și natura particulară a mijloacelor cu cart poetul „înscrie*' datele trăirilor sale în spațiul poemului constituie două probleme de bază ale descrierii științifice a oricărei opere lirice. Astfel, față de spațiul real, în care se ilesfă- șoară viața din jurul nostru, spațiul trăirilor poetice diferă nu numai prin faptul că el se prezintă ca un spațiu imaginar, ci concomitent el se dovedește ca dat transcendent al unui act de creație de fiecare dală înzestrat și cu o seamă de calități dinamice, trăsături și nuanțe care îi aparțin exclusiv lui și care-i conferă puteri evocative particulare cu totul inedite. Un exemplu, Poetul care rostește versuri ca acestea : Fluture, tu, pe unde prin perdea Putuși irttra-n chilia mea ? Descludefid fereastra prin ramuri Să nu-și lovească frăgezimea-n geamuri. Puiul luminii cautâ-nir-afară. lovit în frunte poate Su șt moară, Act, în foișorul nostru din cărare, Unde mei nimeni, nici nimic nu moare, Decît pe înserate vreo stea sau câte-o floare,1} rostește fiecare element metaforic din ele, în fața consiliului interior al conștiinței sale demiurgice, cu egală energie, evocindu-ne, în ansamblul ei ca în detalii, imaginea clară a unei realități aparte, cu date spațiale precis indicate, printre care dimensiunea adin- cimii „intr-afară" este asimilată „luminii", în timp ce „chilia" propriu-zisă ne apare ca un lărim de ființare paradîsiacă, de abia alins din cînd in cind de o fîlfîire de aripă a murei treceri. Totodată, introspecția noastră de cititori care retrăim „zbaterea" fluturelui din „chilie" — tilcul ei ni se va lămuri mai tîrziu — ne învață că efortul depus de poet, nu pentru a afirma un lucru oarecare, ci pentru a ne evoca această și numai această imagine a unei drame pe tărîm de legendă, nu este pasibil fără o inversare liotărîtă în ordinea planurilor conștiinței, prevalența revenindu-i aci și acum imaginației, condiție sine qua nou ca datele metaforice să se închege într-o realitate vie, de profunzime, l’enomenul comportă o analiză amănunțită din măi multe puncte de vedere. Poezia românească are o evoluție solitară. Ea atinge după 0 Scurtă perioadă pregăti' toare de tatonări febrile ți arderi lăuntrice la diferite grade, foarte aproape de începuturile sale, prin Eminescu, un prim punct culminant; patru decenii de-a-rîndul apoi, melodia ver- sului eminescian rămine dominantă; tînărul Arghezi stă ți el sub influența ei. Fenomenul, bineînțeles, iși are condiționalitatea sa istorică și ca atare el poate fi descris multilateral, în raport eu celelalte manifestări ale vieții culturale: critica literară, proza beletristică și științifică, istoriografia, muzica. Dar chiar și în continuare, absolutizînd unele aspecte parți.de CufeRfei, p. 42 q. 48 Afiihei A l-Hlla: Preludii la metoda poetici a Iul ale poeziei eminesciene — teren fecund de întrepătrundere a tradiționalismului și a exotis- mului — generațiile poeziei moderne, de la inecpulu! secolului, perseverează — indiferent de modelele străine — pină in jurul anului '20 pe făgașele experienței eminesciene, bogată precum o arată postumele, cunoscute și ele de a-Iungul acestor ani, în încercări metrice, investigații tematice ți soluții formale. Ahilt mai importantă, însă, decît toate aceste Influențe rlc ordin tematic și formal este orientarea consecventa spre hirmn.l interiorului pe care, prin exemplul ei, creația Luceafărului poeziei românești n servit-o urmașilor ți prin care problema inefabilului s-a impus atenției tuturora. încomparabila-i putere de sugestie, originalitatea sa cu greu de egalat ca fi valoarea sa universală ca poet rezidă, de altfel, nu în concepția sa filozofică și nici în valorificarea limbii române, sinteze pe bâză dc nenumărate împrumuturi și cu lăudabile anticipații în creația unor poeți mai mărunți, ci în puterea cu care în poezia sa Eminescu a știut să cap- teze ca într-o cutie de rezonanță magică vibrațiile cele mai tainice din ultima substanță lirică a sufletului său, dorul, cu mult înainte chiar ele a-i fi relevat virtuțile cosmogonice. Nu vom urmări aici desfășurarea acestui proces. Manuscrisele poetului îl reflectă în întreaga sa desfășurare. Dorim în schimb să subliniem următoarele: urnite din reușitele cele mai de seamă ale lui M. Eminescu se înfățișează ochiului critic ca țesături de semnificație în care o seamă de motive, indiferent de originea și importanța lor, îmbrăcate în cutare sau cutare haină metaforică, de o valoare expresivă mai mult sau mai puțin inedită, sînt legate într-0 unitate indisolubilă, astfel incit cu greu anumite elemente ar putea fi izolate de altele fără ca întregul să sufere. Această coerență supremă, inșii, se didoreșie în primul rînd prezenței inefabilului în toate aceste creații. chezășia supremă atît a unității lor organice, cit și a unicității lor. Și la fel în toate celelalte creații ale liricii românești, în care vibrațiile intime nle mumei au determnat temperatura, culoarea și mesajul poemului. Prevalenta acordată spațiului imaginar, în aceste circumstanțe, se vădește ca o nece- sitate legată de însuși specificul gîndirîi metaforice. Păcătuiește deci orice poet și orice iubitor de poezie care refuză poeziei tărîmul ei specific, încercînd s-o înscăuneze în realitatea imediată a trăirilor noastre fizice, cotidiene. Bineînțeles, prin aceste precizări nu pledăm pentru detașarea poeziei de concretul vieții. I.a fel nu-i negăm nici influența pe care trebuie s-o aibă asupra concretului vieții. Vrem doar să spunem că în realitatea ei structurală, estetică și axiologică, poezia apelează la acele niveluri ale conștiinței omului, la care gîndi- rea poate să facă abstracție de datele lumii din jurul nostru fără să piardă legătura cu viața și fără a se pierde în lumea impalpabilă a noțiunilor rezultat al abstractizării logice. Cu alte cuvinte: poezia, cum am mai văzut, se desfășoară de fiecare dată ca pe o scenă a conștiinței, într-un cadru spațial cu virtuți dinamice proprii, în care cadru spațial datele trăirilor sint înscrise după o anumită simetrie șl o anumită măsură, specifice unui moment liric de un anumit grad de tensiune ți de o anumită durată. Nu in toate cazurile imaginea spațiului și inclusiv sentimentul spațiului la T, Arghezi sînt la fel de clare ca în exemplul prim citat. Se pare chiar că „claritatea" nu este în toate circumstanțele chezășia lirismului celui mai bun și sugestiv. în acest sens ne permitem a analiza următoarele versuri din strofa întîi a a poeziei AsceaP).’ Păianjenul visării parc-ar sui cu frică, Parc-ar călca pe firul nădejdilor întins. Care-și scoboară virfui, pe cît i se ridică Un căpâtîi în haos, de-o stea, de unde-i prins. — Există, fără îndoială, pentru cititorul neprevenit, 1a prima luare de contact, un fel de ambiguitate (desigur și din întrebuințarea în două versuri consecutive a hipotezei explicite), un clarobscur îndeaproape înrudit cu starea intermediară a primei ațipiri, rezultat al înter- pătrunderiî necontrolale datorită relaxării atenției între lumea dinlăuntru! omului și cea din afara lui •). Privită, totuși, cu stăruință, strofa, în întregimea ei, nu este lipsită de o precizie aproape picassiană a detaliilor, reunite într-o compoziție aparent liberă, asociativă, ce-i con- ’) CaJenJ*. p. * ți u. ’) Prin Ir-C mature pmțr&mAtki A accentelor, M. incit t potul vorbi in circumMtnte »i nai I «re dr*pr? „la vie inlriimrr*. vie protondc*. „Ic r-rjiport avM rinlmi". „la vk MMnticllc"* ..la Lciut^ knl^rieurc'*, „le dlalotuc ext&jear el irttrrirur dc» cho*e**r formule caro amintesc iBdeapnMpc jwiHuhlnl ronainliculul Novai i» cuprin» in «foriMnol «cestuia: inrWu gebt der pcheimalmllț Wrg“: „Spre interior coadacc calea cea miLicrîu«»ÂM (Comp. XT, Mnțțerlinck: J7£wr du AtunAifj paHfaJ. Firi îndoială. prin ictAtc formulări ,, inefabilei” «te mUtiflcaL Nu mal pu|in «dovirtl îmi cile ci In a VcrMirl rd. TfcW. p. 38?, Dur achit iui ? din Cln/orc e/nufuL *) Ibid.p. -38$. O ini tfaitarl m iplkli*- în ^marnial Irxdurrri sn»|lnc CIwIca V. Aubrun în Ar» LtiiW franf*ketr 1072 din 111'24 minte ■. c. 0 Zniiuf, p. 11 țl țj, SuMipkrkk «îui tle arotre. 50 Andrei A- LUI hi ? Preludii la metod* JMrflici * Iul Arghe/i cuvînluhii într-o confruntare strînsă se poale obține și un efect contrar, cum îl atestă urmă- tom! fragment: De-abia plecaseși. Team rugat să pleci. Ți-aș ji făcut un semn, după plecare. Hat ce-i un semn de umbră-n depărtare 9 Voiam să pleci, votam să și răniți. As ascultat de gîndtd cel dinții. Nu te oprise gindut fără glas. De ce-ai plecat î De ce-ai mai ji ram as ?e) Evident, o dată cu apariția poemului în fața consiliului interior al conștiinței demiurgice a poetului, între „elementele" gramaticale cuprinse in țesătura sa de semnificație se nasc noi legaturi reale, reciproce, ținînd de însuși metaforismul poemului. Acela, deci, care, anali- zînd o poezie, uită de interacțiunile acestea, scapă din vedere însăși realitatea poe- ziei respective, care există în mod cu totul independent de sensul logic gramatical al elementelor ca atare, indiferent cîte onomatopei, aliterații, rime masculine și feminine sau asonante s-ar cataloga in respectiva analiză ca elemente „protocolare" ale expresivității sti- listice. Realitatea artistică a unei poezii, în sensul major al termenului, presupune — ce e drept — un limbaj’ gramatical perfect, dar nu sc identifică cu el. l.a fel ea nu rezultă nici din suma aritmetică a procedeelor stilistice ce și-au găsit aplicația în cadrul ei. Izvorul ci este, cum am mai amintit in aliniatele introductive ale contribuției de fața, de ordin intim, liminar, iar efectul nu reprezintă ceva ce ar pluti deasupra eontexturii poemului, ca o esență supranaturală, ci e inseparabil legat de contextura lui, rezultînd din actul de creație artistică și variind potrivit cu treapta de dezvoltare a conștiinței creatoare, a momentului biografic, a împrejurărilor subiective și obiective ale poetului, legat de o anumită realitate, precis determinabilă. Astfel, fiecare poem se prezintă ea o unitate calitativ nouă, suficientă sieși, structurată in strictă dependență de legile gîinjirii metaforice și oglindind mediul ei material — aceasta în absolută conformitate cu caracterul dinamic al unui sistem în echilibru curgă- tor, drept care se constituie orice operă de artă și care face ca ansamblul procedeelor și ele- mentelor care-și găsesc aplicație în ea, să apară într-o unitate dialectică, indisolubilă ca o treaptă de dezvoltare a materiei, avînd o calitate specifică, rezultat al unui act de conștiință creatoare constituit În1r-o valoare trainică. Știm astăzi că orice sistem in echilibru curgător poate fi descris matematic. Mai mult, cunoseînd dezvoltarea pe de o parte a electronicii și ciberneticii*), pe de altă parte a studiilor privind structura și funcțiunea treerului cil și a sistemului nervos10), putem afirma că într-un timp apropiat estetica științifica contemporană va putea să înregistreze și să cunoască toate fenomenele bioelectrice declanșate de actul de contemplare artistică și din cure rezultă de fiecare dată „plăcerea estetică", Se va putea stabili atunci o integrală aparte pentru fiecare poem, in care pe lingă valoarea diferențiala a tuturor elementelor și procedeelor metaforice, folosite in țesătura sa de semnificație, se va cuprinde și potențialul încărcăturii emoționale specifice, numite astăzi încă „inefabilul" — rezultat spre care trebuie să tindem cu atît mal mult, cu cit prin el se vor puica para definitiv, in mod științific, tentativele semantismului de a reduce lumea la un „sistem de semne convenționale''11), concepție care în mod tacit se află și la baza metodelor de a determina calitatea operii de artă numai și numai prin categoriile gramaticale. Să urmărim mai departe procesul de verbalizare in creația lui Tudor Arghezi care rezultă din aplicarea multilaterală a procedeelor prozodice cu ajutorul cărora poetul „înscrie’' în spațiul structural specific al poeziei sale, datele de sensibilizare ale trăirilor sale. Ni se vor releva pe calea aceasta cîteva trăsături cu atît mai semnificative ale versului său cu cît ele apar neostentativ în țesătura de semnificație a poemului, ca o îmbrăcăminte aproape transparenta a sa. Un exemplu : In strofa înlîia — la care ne oprim — a poeziei Inscripție pe o ușă din Cuvinte pairi- vite'aV la o primă întîlnire fugitivă, nimic nu apare meșteșugit. Schema metrică, iambică *,i Poeme p. 7 ți u. •j Georjj Klau»: JCybemenAe in pfciMaapAtjeAer Sichf, 1963. ») Acad. A. Krrindkr ti V. Voi H. Carnap: Znrrodarrtoa SfVbVitm. 1964. p. 250, de patru versuri, primul ?i ultimul de unsprezece silabe (nepereche), cele două interioare de cîte zece silabe (pereche),, apare de o structurii clasică, pilduitoare. Totodată. fiecare vers se termină cu o pauză sintactică mai scurtă sau mai lungă. Ochiul exersat al criticului literar va descoperi, însă, îndată, în strofa pomenită o seamă de particularități ale verba- lizării gîndirii poetice care arată că inlăuntrul acestei scheme metrice, în aparență atît de potolită ți chiar statică, intervin o seamă de variațiuni cantitative și accentuate dintre cele mai dinamice. Iată-o : Cînd pleci, să te-nsoțească piesa bună. Ca un inel sticlind în dreapta ta. Vu țooăi, nu te-ndoi, nu tentrisia. Purcede drept fi biruie-n furtuna. — Fără îndoială că la dinamismul ei lăuntric contribuie în bună parte ți desfășurarea diege- tică (narativă) a gîndirii. Plecarea, urarea cu magia ei, povețele, gnomonul etic final ni se înfățișează într-o succesiune ideativă, ascendentă, de la simplul aci presupus la înțelepciune i supremă a vieții. Nu mai puțin interesantă apoi este simetria lăuntrică a versurilor. Primele două for- mează o unitate mai restrânsă, vădit asimetrică datorită celor două cezuri, dintre care prima intervine chiar după cea de a doua silabă a enunțului, înțelesul cărora astfel iese puternic în relief, în timp ce in restul enunțului se produc următoarele fenomene: completarea ver- sului întîi, în care nu intîmplător apare ți o sincopă de silabă, se pronunță într-o singură respirație: in versul al doilea, în schimb, intervine un rallenfando ușor și ru el cuvîntul care se află la mijlocul versului: „sticlind", are o tendință abia perceptibilă de a se înscrie între două scuriissime pauze. In restul strofei, versul 3 este realizat în sensul unei tipice acumulări de trei predicate, iar versul final, avînd două silabe-vîrf: „drept" și „bi-“, din „biruie", e construit după o simplă șl foarte curentă simetrie binară. Vom arăta. însfîrșil, că dinamismul desprins, după părerea noastră, încă n-ar îi posibil dacă din cele 28 cuvinte legale în țesătura [Ic semnificație a strofei 14 n-ar fi monosilabice, 4 sincopate ți numai 2 („inel sticlind") in perfectă diereză, adică coineizind cu piciorul metric al versului. Iar dacă ne oprim șl la cuvintele de margine ale versului 2 ți 3, vom putea stabili că monosilaba „nu" (repetată apoi încă dc două ori inlăuntrul versului) este mai accentuată decît monosltaba „ta”, de la sfirțitul versului premergător, ea preludiind așa- zicînd ictusul silabelor vîrf (cele mai accentuate în strofă) din versul I, pomenite in rele de mai sus. Strofe de tipul celei analizate nu sînt de loc rare în opera lui Tudor Arghezi, poetul realizînd cu ajutorul lor un fel de omotetie în opera sa, datorită căreia aceasta apare de cele mai multe ori într-o simetrie perfectă a componentelor sale metaforice ți prozodice. Dealtfel, în 1914, la apariția plachetei De ifortni cu mine însumi de I. Minulescu, Tudor Arghezi, pamfletar redutabil, lăstndu-se furat de temperamentul său vijelios, a interpretat Sntr-un mod cu totul nejudicios ornamenistica versului minulescian drept „tocălură artistică", „versuri în zigzag” sau „matreața unei idei" IJ), pledând pentru o artă ți profund ancorata în realitate și firească în mijloacele sale de expresie, uitînd însă că în cadrele acesteia pot exista individualități diferite. Astăzi nimic din observațiile critice ale poetului la adresa crea- ției lui I. Minufescu nu mai rezistă în fața criticii imparțiale. Mai mult, aceasta va putea să reducă particularitățile stilistice ale fiecăruia dintre cei doi creatori la categorii tipologice distincte, disociind echilibrul formal din creația lui Tudor Arghezi : Gestnltungsdichter, de expresia nervoasă a poeziei lui I. Minuiescu : AttsdrucksdicMer. Ne folosim în acest sens de criterii curente în estetică, cristalizate în mod creator de R. MuIler-FreienfeJs în Poetica sa, pe baza unui material de observație multilateral, selecționai analizat cu grijă1’), în raport cu caracterul emotivității, specificul trăirilor și a expresivității unor grupuri distincte de poeți. Pe de altă parte, o lectură atentă a diferitelor volume de versuri iile lui Tudor Arghezi ne va arăta în curînd că abaterile de la tiparele prozodiei clasice „finite", în opera sa sînt mai dese decît le putea prevedea la dala redactării tabletei sus-cilate. Astfel, în numeroase cazuri metrica versurilor sale apare puternic dinamizată cu ajutorul rejetului (enjambement)Jolosit in două feluri: — metric și antimetric. lată cîte un exemplu paradig- matic pentru fiecare dintre ele. Comp.: Jc (/onkar, ed. 1960„ p. 39 u. *•) H. Mâllei-Freieufel», p. 16 *1 «. 52 Andrei A. Lillint- Preludii 1* metod* poetici * lui Arghezi Rejet metric: , , , condeiul sii zacă Uscat, ruginit și frint Ca o surcea ..........'sj Rejet antimetric: Glasul tău depărtai și a jiul Spune autului de pe pânuni Că sufletul trebuie să stea De oegbe . , . !<î) — In timp ce în exemplul întîi versul se desfășoară în arabesc, neconccrdanța intenționată dintre diviziunea sintactică și cea metrică „aerisind" elementele imagistice ale unei realități puțin agreabile, in cel de al doilea exemplu, rima („sfînt, pămînt") ar presupune un para- lelism sever între versurile respective, Intervine, totuși, neașteptata întUnire a două accen- tuate („spui—spune"), prin care se declanșează o curba ondulatorie regresivă suficient de puternică în felul ei ca epitetele „depărtat" și „sfînt" să apară abia acum definitiv plasate în spațiul acustic, pe care-l reclamă sensul noțional al cuvintelor, I n ait mijloc folosit de Tudor Arghezi pentru dinamizarea versului constă în izolarea cuvintelor cu o încărcătură emoționa)® deosebită. Din numărul mare de exemple alegem pentru pregnanța lor următoarele trei: Su nu-ți pi erei lacrima. Păstrează, O să fie nevoie. Drept înainte, inima frcuitî! Pitește-te. Cineva o să bată La ușa, pe dinăuntru încuiată.,7) în care alternanța între izolare și rejet este de o forță de sugestie inegalabilă. De cu totul altă natură — mat contemplativ statică — este efectul izolării în versurile următoare : ... Fiertura e pata. E seară. E ploaie.1*) — Amarul stării sugerate nu comportă un comentar mai amplu. $i în mod asemănător, prin izolarea unui cuvînt sau două, în contrast cu un vers premergător supralung, Tudor Arghezi obține efecte de sugestiune de-a-dreptul neliniștitoare, ca în fragmentul : Tinjesc pe-adelele. Mi-e foame, mi-e sete, Dar n-aș putea, poate, să-i spui Orișicui Ce hrană Mă poate nutri și ce mană lfl) M, D. Ralea, unul dintre primii care au recunoscut geniul creației argheziene, dis- cerne în ea „imaginația aci grandioasă, atingînd simbolul sau mirajul, aci delicată șî mininturistă, nuanțată pînă ls vecinătatea subtilității", de „un fel de silnicie a versului", „de o lipsă de îndenunare expresivă ce se transformă în neglijență sau licență intenționată, voltă" Fenomenul nu este fără interes pentru noi. Cunoaștem cazuri similare și — împrejurare de Ioc neglijabilă — îndeosebi printre reprezentanții aceluiași tip caracterolo- gic al poeților echilibrului formal (Gestaltungsdichter), în fruntea cărora se află Heînrich Heine, care își corecta consecvent poemele „m negai io", spre a le da o și mal mare stră- lucire. Mai mult, se pare chiar că echilibrul formal și desăvîrșirea fermei sînt incompati- bile, întrucît arta cere totdeauna spontaneitate și imprevizibilul spre a fi nouă, vie, inedită. rvrjwi cd. 1959, p. 79, £ pilaf din Cutinte potrivite, 'S IbiJ. p, 69. GrstuJ napfii din CurrnJr poMriff. PerMirit ed. 1959, p. 174. Ora rece din l'erjuxi de seard M) ibid. p. 140, tifla din Flori de mucegai ’*) Poeme noi. p. 13. 11/-* Scrieri din rrcctrt, fn iitrratnră. p. 19 Andrei A. LilliBS Preludii I* mrtwh poetki a lui Arghezi Dealtfel, in analogie, nici tipul ideal de femeie, cînlat de Tudor Arghezi nu este de o „fru- musețe clasică". Copila pe care-am iubit-o Pe timpuri, din veacul trecui. Era cea mai dirzii ți cea mai zglobie La horii, cu joia ți iie. hi holda cu spic, suflecată. Tăia snopul plin dintr-odată, încinsă cu soare Și fulgere scăpat oare, tar, seara, vedeam că-și agață Și secera-a cer de o ceață. Copila e visul de-atunci.**) înzestrat cu o mare energie sufletească dublată de o neobosită disponibilitate. Tudor Arghezi ji-a desăvirșlt opera pe baza unei metode artistice dominată de principiul de variație care i-a permis să extragă din viitoarea vieții nu numai contrastele ci, totodată, ea i-a servit și o gamă aproape nelimitată de nuanțe, de o subtilitate infinilesimată. Fieștece răsad in îndoială Că-ți spune visul sau că și-l ascunde, fmi urmărește mina prin beteală. Sînt grădinarul ierburilor scunde*3), subliniază poetul. Cu urechea aplecată spre pămînt, furat de viziunea energiilor fără început ți siîrșit care mișcă după aceleași legi eterna făptură a acestei Junii, pulsul cald al schim- bărilor l-a ferit întotdeauna să se dăruiască unor himere, fără corespondent in realitate. De aci, în trecut, și impresia că e o ființă foarte greu adaptabilă, norma burgheză cerînd ca un individ să nu se intereseze decît de un număr limitat de fenomene, spre a putea fi dominat cît mai ușor și cit mai total. „Laturile cu adevărat secrete ale unei existențe sînt pentru ea mult mai secrete decît pentru alții", spune Paul Valery într-un loc13). Mu vom exagera, deci, dacă «m susține că pentru definirea metodei poetice a lui Tudor Arghezi nimic nu este mai caracteristic decît modul în care ea îi permite poetului, cu diferențierea crescîndă a vieții sale sufletești pe de o parte, cu complicația tot mai mare a lumii moderne pe de altă parte, să-și exprime, între vîrfurile a două stări sufletești dominante, atitudinea sa față de factorul timp. Vom vedea că poezia sa „lucrează" ți in această privință cu o seamă de valori expresive, prin care se atestă încă o dată tripla funcțiune a limbii, dominantă fiind aci explorarea. Starea pe loc — timp magic, de vrajă, de basm — este simbolizată prin imaginea „lacului" din Tîrziu de toamnă, din Cuvinte potrivite : Tristețea mea străvede printre arbori zarea, Ca-ntr-un tablou, în cure nu-nțelege Boschet sau așteptare oprește-n fund cărarea.3*) — Astfel dacă e fapt de experiență curentă că nu există percepții neutre, nu mai puțin adevărat, însă, este că afectivitatea, oricît de aprobativă sau de copleșitoare în tristețea-i dezarmantă, nu poate constituit un ideal de viață pentru o individualitate care nu crede că e condamnată de fatalitate la o existență pasivă, inutilă, absurdă, dezagreabilă. în Marină din același ciclu, Tudor Arghezi încearcă, în consecință, o nouă întruchipare simbolică a stării pe loc prin imaginea pescarilor care Stau de ceasuri fără număr Muți, ca niște cărturari3*), obținind prin elementul în rejet un spor de semnificație, insuficient, totuși, precum o dovedesc alte două imagini — „lacătul" din Descîntecw) și „geamul" din Inscripție pe o casa de țară — să exprime esența stării interioare a nemișcării timpului: „dumicarea timpului urîl“, formulă metaforică singulară care izbucnește, însfîrșil, aproape vulcanic în Heruvim bolnav ’î). T1) Ifriun, ed. 195^. p. 352 ți u. tni&ipjie pe pimelt thiltți din Poeme tt> »l>id. p. ]30, Confidenta din Alte cuvinte pofriiite “) TelQuet, p. 4S. ed, 1959, p. 26 jbid. p. 29 p- 38 51 Andrei A. LîlUn: Preludii 1« wtoda poclicâ a Ini Arțlwij importanța. scrutării neobosite a esenței timpului pentru desăvîrșirea operii poetice, atît sub latura ci estetică: precizia ți originalitatea imaginilor, cit și etică : ideal și normă, iese cu atît mai plastic in relief dacă o comparăm cu celelalte înfățișări ale dinamismului timpului interior din cuprinsul aceluiași ciclu: — contemplare calmă: Sufletul meu, deschis eu șapte cupe. Așteaptă o ivire din cristal. Pe un ștergar cu brîie de lumină16) ; — concentrare: Durerea noastră surdă și amară Q grămădii pe-o singurii vioară în care atitudinea morală apare așa zicînd aprioric stabilită. Nu mai puțin îmbietoare sînt comparativ și referirile la termenii metaforici ai iuțelii din Inscripția pe paravan și Morgenstimmung: Din jiu tină bate-n soare Biciui rece-al apei vii. , respectiv t l ijefia aduce cocorii. Albinele, frunzele...M) Este, prin urmare, foarte natural ca variațiile aspectului psihofizic sub care „repetiția" unor fenomene de durată, în configurațiuni schimbate, apare în opera poetului, să n-aibă pentru ochiul ateul nimic întâmplător. Frumusețea imaginilor nu are menirea numai și numai de a impresiona. Prin ele, mai degrabă, ni se relevă un „veșnic posibil" de înfăptuire, spre care trebuie să tindem cu toții, spre a ne măiestri viața, adîncindu-ne conștiința, confe- rind vieții un sens superior, etic șl estetic, luptindu-ne pentru continua depășire după nor- mele categoriale ale concepției celei mai înaintate. Voința spre o viață activă domină cu trecerea anilor tot mai mult în metaforismul operii lui Cudor Arghezi, îmbogățind-O continuu atât pe plan tematic cît și pe plan stilistic. In cele citeva exemple, pe care le mai vom cita, nuanța stilistică a cuvîntului e deter- minată, în ultima instanță, mereu din nou de lupta între contrariile? vid-plin, totnimic, creație-nioarte, îndivid-societate, afinitățile între termenii care marchează mișcarea, deter- minismul social, inteligibililatea, progresul lucrurilor obțlnînd un accesoriu semnificativ de stringență logică prin adeziunea tot mai hotărîtă a poetului la realitatea vie a societății noastre contemporane înaintate. în Psalm din Cuvinte potrivite, operă de seamă a primei maturități, Tudor Arghezi se tînguiește amarnic „Domnului sau" din cauza însingurării sale. Versuri ca : fn rostul meu tu m-ai lăsat uitării Și mă muncesc din rădăcini și sînger^) constituie, raportate la poezia marilor mistici creștini, de-a dreptul o revocare vecină cu erezia a principiului perfecției înlăunirul intervalului: unic-eternitate-Dumnezeu. Și la fel, sfîrșitul scurtei solii, pînă atunci generoase, a poeziei Din dram, neagă fără a șovăi fina- litatea lumii: .lu, soare, fu, hindu-te domol, / Nu îți alungi, tu, fulgerele lungi, l Nu-ți verși lumina toată-n got, / Nepăsător pe cine îl ajungi 1 /SI) Dimpotrivă în Stihuri noi nu numai lumea miniaturală din Parada apare in aura unui înțeles superior, sugerat de frumusețea lor, ci întreaga existență a poetului este evident îmbogățită de luminile unei candori de „început nou" pe plan superior. Participarea in durata actuală a vieții noastre, va fl astfel din ce in ce msi mult de mari ansambluri sufletești, conceptul de schimbare (internă și externă) desăvîrșindu-se în sensul materialismului istoric și dia- lectic, ca acumulare : fn piinca de astăzi e griul de ieri. I f ti ziua de-acuma e ziua de-aiunci. / Trecutul nu moare, se-njgheabă 1 Din ziua trăită cu grabă i Ieșind din tablou ca o pată i A unei culori de-altădată f33). H) i>. « p. 46 Fsa/m p. 20 **> p, 56 ți li *•) p- 36 gi U> wl p, 54. ") p. 154 Andrei A. LiLUn: Preludii la neted* poetici * Iul Arghezi 55 La iei nuanța no( tonal-emotivă a fiecărui cuvînt cuprinde pe această treaptă a creației argheziene nu doar o experiență de viață îndelungată ți lineară, în care detaliul ți esen- țialul se îmbină la întîmplare sub sugestia momentului, ci sfera sa e îmbogățită hotăritor sub imperiul saltului calitativ din însăți conștiința poetului, care în opera sa propune „dis- cuției" din noua perspectivă toată creația sa, din trecut șî prezent, ca expresie fidelă și activă a însăși vieții din ultima jumătate de veac. Actul liber, spunea un filozof la începutul acestei jumătăți de veac, poate fi cunoscut numai în cazul considerării multiplicității în fuziune și nu în juxtapunere a fenomenelor de conștiință : teză idealistă care ne impune să renunțăm la măsurarea fenomenelor de con- știință prin limbaj, întrucît ele, chipurile sînt comensurabile numai în întregimea lor, dintr- odată. Teama subsidiară a acestui filozof de unealta întraripată a poetului, care in opera sa comunică, exprimă și scrutează realitățile acestei lumi în determinismul lor social și istoric, ineluctabil, este evidentă. Dealtfel, estetica științifică conteporană știe foarte bine să distingă și între aspectele continue ale expresivității limbii artistice și cele spontane și accidentale, astfel încît la capătul acestor analize putem sublinia ca un rezultat bine înte- meiat, că în opera lui Tudor Arghezi, aspectele spontane, individuale și originale ale meta- forismului au și ele legitatea lor bine precizată. .Astfel, ele se prezintă ca grefe deosebit de prețioase din punct de vedere al evoluției istorice a limbii noastre literare pe trunchiul ei veșnic înfloritor. MenținiiUhi-se neabătut în spațiul imaginar specific poeziei, Tudor Arghezi realizează 0 operă lirică de o deosebită forță de sugestie, prin faptul că în întregimea ei ea ni se înfățișează ca o uriașă metaforă primară, esențializată la maximum la un înalt grad de combustie internă. ANDRfil A. ULUM 56 ABitrci A. Ullin: PrdadiS t* Hirtoda paelkl □ l«l Arplu^i; ELEMENTE ALE SIMBOLISMULUI ÎN LIRICA LUI ARGHEZI Q , imbotul exista de cînd omul; e-n natura ■ el ui ce exprimă să simbolizeze" ... Jdeea are nevoie de plastic pentru a fi exprimată", nota Tudor Arghezi în lt04 (Vers și poezie) surprinzînd o trăsătură intrinsecă structurii poetice în general, aceea de a descoperi analogii între obiecte și fenomene și de a le da un înțeles general uman. In acest sens capacitatea de a construi „simboluri" poate fi identificată la poeții cei mai îndepărtați in timp. Intervenind aproape constant în arta universală, „simbolismul" — adică facultatea specifică de a stabili raporturi de natura analogică între imagini, generalizări și substituiri imposibile la nivelul realității obișnuite — nu reprezintă o noutate pentru momentul considerat in deobșle ca sim- batist. Originalitatea acestui moment rezidă din alte trăsături și dacă exacerbarea simbolului a făcut ca reprezentanții respectivei etape să rămimi individualizați sub numele de simboliști, titlul curentului nu exprimă in întregime și specificul său. Mai mult chiar, putem distinge, printre altele, un „simbolism'' al producțiilor medievale, unul propriu romantismului și, însfîr- șit, un „sombolism" al școlii simboliste. Și dacă, pină la un punct, ca mod de construcție, aceste aspecte ale unui mijloc înrudit de reprezentare se suprapun. în cele din urmă, direcția spre care tind le diferențiază tranșant. Simbolul curentului simbolist ram ine ca o crîncenă căutare de sine, o modalitate specifică de autoexprimare, în timp ce în „simbolismul- medieval des- cifrăm sensurile transcendentale ale mitologiei creștine, iar în cel romantic, de cele niai multe ori, aspirații general umane. .. Simbolismul lui Mallarmi și acela al școlii simboliste de asemenea — e bl special un lirism întors spre sine" ... Jn timp ce simbolismul romantic, acela al epocii tamartinicne și hugoliene, caută în materia legendară sau lirică simboluri ale umanităfii". (Albert Tliibaudcf, La po&ie de Stephan Mallarmc, Gallimard. Paris, 1926, p. 94). Această perspectivă spre interior, năzuința de a exprima zonele cele mai intime și mai adinei din natura umană, neputința de a concretiza ceea ce ei înșiși considerau, în cele din urmii, inexprimabil, iată premizele care generează întreaga originalitate, ideatică și artistică, dar și criza profundă a simbolismului. S-a statornicit, din comoditate, obișnuința de a taxa „simbolistă- o anumită etapă a creației argheziene, care, in măsură mai mare sau mai mica, utilizează elemente, ținînd, mai ales, de formulă artistică. I’recvența cu care astfel de argumente revin în referirile la ciclul Agate negre {în special) le-a banalizat și fetișizat oarecum. In contextul respectiv se citează foarte mult ,.cazuri" dc formalism, muzicalitate căutată și pur exterioară, simbolica pietrelor scumpe, abundența neologismelor rare, cadru, etc. neglijîndu-se adevăratele legături, de afini- tate artistică și intelectuală, din teama ca nu cumva faima de „decadent" a curentului să impieteze asupra personalității poetului. Or. simbolismul, cu toate tarele sale filozofice, a dat literaturii universale cîteva nume ilustre și Li timpul său a ridicat o baricadă de la înălțimea căreia, cu tonte erorile, poeți ca Battdelaire, Ritnbaud, Mallarnd, Maeterlinck, Bacooia, Mace- donscki și chiar Tudor Arghezi și-au exprimat răspicat nonconformismul, s-au afirmat cu un autentic spirit de frondă. Intr-o astfel de perspectivă două ar fi direcțiile pe care simbolismul se organizează în lirica argheziană : una de exterior, alta de esență. Numind „exterioară" o fațetă a simbolismului in poezia lui Tudor Arghezi. nu ne gîndim numai decît la elemente exclusiv de formă artistică, ci la acele trăsături care, tieintegrate orga- nic în opera poetului, țin mai degrabă de influențe periferice și temporare, de un anumit mime- Olimpia Tenwvki! E-l«ne»BC ile iinklM>li«iaulvi in lirir* Iul Arphc/i 57 tism literar, curind depășit. Aici s-ar încadra, in primul rind. ciclul Agatelor negre, care rămîn în cele dîn urmă simple piese de exercițiu poetic pe leil-motivu! formal al simbolis- mului. în această categorie, a simbolismului de suprafață, s-ar integra următoarele aspecte: subiectul liric, mediul în care se consumă conflictul liric și atmosfera dominantă. Izvoarele materialului lexical și zonele afective pe ea re le implică. Tonalitate cromatică, muzicalitate, elemente de prozodie etc. O cît dc sumară lectură, tui numai a Agatelor negre ci și a Cuvintelor potrivite și chiar a ciclului l'erswf rfc seară ne aduce o recoltă neașteptat de bogată pe această linie. E prezentă poezia parcului, cu despărțiri nostalgice, cu sentimentul dureros al sfîrșitului și al inutilității, cu senzația încetinirii ritmurilor, al destrămării și incertitudinii: „Afctanctrte, Tîrziu de toamnă, Toamna, Oseminte pierdute, Despărțire, Sfirțitul toamnei. Din nou (Cuvinte potrivite). „Prin singurătatea lui brumar" l „Se risipește parcul, cit cuprinzi", f „învăluit în somnul funerar" ' ./V fumegoaselor oglinzi." / „Tîrziu de toamnă" sau „Iubirea noastră a murit aici t Tu frunză cazi, iu creangă te ridici" / (Oseminte pierdute). De reținut surprinderea aspectelor decrepite, cenușii ale anotimpului,prin excelență ciutul de simboliști. Poezia gării, cu plecări fără întoarcere, cu melancolia unor iubiri neîmplinite și prea mult prelungite, cu participarea mută a decorului citadin e și ea prezentă : „Cind am plecat, un ornic butea din ceață rar / .hi/ de rar că timpul trecu pe lingă oră. / l-am auzit intîia bătaie amtn- doi. PierzindU’Sem noiembre prelungă fi sonoră" I.... „Cu limbite-i oprite pe palidul cadran, } Ne-a urmărit plecarea, de sus, ca o fereastră j De casă părăsită..." (Despărțire). Natura e surprinsă în momentele ei de destrămare, toamna, sau seara, cind contururile își pierd stridența și crepusculul topește volumele, dindu-le forme ciudate și incerte. „/Im luat ceasul de-ntîtnire Cind Se turburăm fund iacul, perdeaua tui subțire l Iși petrece steaua acul" ! (Melancolie). Regăsim, apoi, poezia interiorului, a obiectelor casnice mărunte care au o viată proprie, (Inscripție pe un pahar, Gravură, Poarta cernită): .piulița de aramă I Lucește ca an astru solitar" (Poarta cernita). Dar, dincolo dc un anumit farmec incontestabil, pe care geniul arghezian l-a grefat pe aceste versuri, dincolo de realele valori prozodice, poeziile in discuție rămîn, in esență, străine de spiritul creativ al lui Tudor Arghezi și, chiar dacă poezia lucrurilor mărunte, din preajma existenței de fiecare zi a omului va fi reluată mai târziu, poetul „boabei și al faranei'' ii va da cu totul alt sens. Simbolismul a fost cu precădere literatura mediului citadin; implici! lexicul simboliști- lor abundă in neologisme (nu rare sini cazurile de abuzuri și de stridențe verbale, iar Minu- lescu, rămine în acest sens un exemplu). Tudor Arghezi, în afara accidentalei evadări din Agate negre („O singură rază fugară să spinzure-n gol ț Albastră, Cu-o stîncă de-urgini de reflex, I Și vecinie să-mbrace cu nimb circomflex 1 Tăcerea prin care na curge domol i l/rxnrca i etăților arse"), s-a menținut mereu pe același poziții de stringentă sobrietate lexicală. „Simbolism ui" său verbal, atîl cît este, rezidă în altceva. Este vorba de preferința pentru anumite cuvinte, cărora poetul le atribuie potențe sugestive „în sine1'. In acest sens, pînă la mi punct, Tudor Arghezi a mers pe linia mallarmciană, incercind să smulgă cuvîntului izolat virtuți expresive. Deși nu-i este străină nici sugestia contextuală cultivată printre alți simboliști și dc Baudelairc. Această supraprețuire a cuvîntului luat în sine acordă in unele poezii prenumelor nehotă- rite, sintagmelor cu sens de pronume nehotărit sau adverbelor cu omoare nedefinită un presti- giu deosebit. De reținut caligrafierea uneori cu majuscule, procedeu, prin excelență simbolist, „Te eîni și-acum din depărtare I Necunoscut, ascuns și tufe/or I . . " ,■ Să știa, irecînd prin timp călare" f „N ici cine s î n i, n ici cin e e ș t î" ! „Copacul darnic cu găteala lui, I De sus iși pierde fot de-argiittărie" / Păzind in drumul or i și c tt i" J „D in dr um" sau, „Semeni leii și te-am văzut cimioa. /CuCineșties a a cu Care o a / Al i se par e". Toate aceste vagi determinări țearaun, etndva, necunoscut etc.) sînt utilizate pentru capacitatea de a crea o anumită ambianță sugestionată, de a evoca senzația de îndepărtat, de vag, de a trimite spre un univers ambigu, unde senzațiile, amestecate, sini ghicite doar, de a naște in noi un farmec turburător, ca in tablourile crepusculare. Interesantă este însă, pon- derea pe care procedeul, gratuit în cele din urmă, îl capătă in poezia Duhovnicească. Aici pro- numele nedefinit, ridicat la prestigiul unui simbol (conștiința sau remușcarea, nepercepută clar, intuită doar) au o valoare sugestivă remarcabilă, înglobîndu-se perfect în atmosfera gene- rală foarte contorsionată. E voci ml temperatura dramatică ridicată la care se consumă trăirile, prommiele relativ (cine, care, alternat cu cel nedefinit (cine-țtle-dne) exprimă foarte precis starea de spirit tulbure în care se zbate eroul liric : „S-ar putea să fie C i n e-ș ii e-ci ne... I care n-a mai fost și care o i n e" I (Duhovnicească). 58 Olimpii Tcrnoviri: Elemente «a Itrika lid Arghezi Tehnica aluziva cultivată de simboliști, nu ca o gratuitate, ci cu scopul respectării unui punct de seamă din programul lor artistic, cu scopul de a exprima inefabilul, stările afective nebuloase, trăirile sau senzațiile indescifrabile, aduce și in poezia argheziană unda sa de parfum prin lexicul de o anumită factură : „O sărutare fără spasme" / „O-mbrățișare solitară" / „Și corpuri limpezi de f a n t n s me i Din care setea seculară ,1 Să verse vinul sideral / [ n ar fi fat el e caverne etc. ( Dedicație). Cuvinte ca toamnă, pare, singurătate, somn funerar, tristețe, broschete. mormint, lin- folii, bolnav, sideral, fantasme etc. revin des în poezia unei perioade eu întreaga lor claviatură afectivă deprimantă. Poemul Sintaxă ritmica (subliniem titlul strident dator unui anumit pro- gram estetic) reprezintă în întregime un exemplu în acest sens. Am mai menționa predilecția pentru un registru coloristîc specific (cuiburi albe, perfai albe, palide oseminte, apele negre, palid așternut, păsările negre, corăbii negre) pentru florile exotice, in oarecare măsură, (glicina, nenufarul) pentru pietrele scumpe (perle lichide, lapte de opal, martor de smara/d), sau virtuozitatea auditivă a unor versuri cum sînt urmă- toarele : „Marti in crucea nopții ? A'« cred ! Totuși, clopote, ca-n bură, t Gingăvesc. Clopote de lemn, ca putred / Clas jelesc / Șt gindirea-i arătură / Peste care boi de zgură plugăresc" (Marți în crucea nopții). Remarcăm alături de asonanțe, rima interioară : arătură, zgură. A doua direcție a simbolismului în poezia lui T. Arghezi, cea de esență, ține exclusiv de sistemul de gîndire al poetului, de poziția sa față de lumea exterioară și, ceea ce este mai important pentru discuția noastră, față de lumea interioară. Oricît ar părea de paradoxal, această direcție simbolistă ecea mai fructuos reprezentată in opera marelui poet, ea a generat o mare parte din lirica filozofică și dîn ea a crescut ulterior materialismul filozofic al ciclului Cinture omului. întregul sistem de referințe (concepția de viață, poziția față de propriul eu, specificul percepției figurate și al transfigurării metaforice) al direcției respective întărește ideea că aceasta este „ipostază în care T. Arghezi poate fi declarat ca avind reale afinități cu simboliștii" (de etapă desigur) nu insa „prin exprimare pe calc mai mult dc sugestie" a unui „fond sufletesc muzical" cum susținea Lovineseu, ci printr-o „psihologie soc ială .și artistică asemănătoare, a neințeieșdor, siliți, după credința lor, să rămină izolați penlru că-și depă- șesc veacul" (O. Crohmălniceanu, Tudor Arghezi, Espla, p. 115). in aceasta „direcție" delimitam atitudinea artistică: concepția despre imaginea artistică (metaforă sau simbol), structura imaginii, sferele realității implicate în imagine, interferența imaginilor (sistemul dc sinestezii și corespondențe) și, însfirșit, atitudinea filozofică. Măsura în care lirica argheziană a răspuns mai profund rezonanțelor simboliste ne-o poate da analiza imaginii, înțelegind prin aceasta natura reprezentărilor. pe de-o parte, metafora sau simbolul, pe de alta. I ară să fie ceea ce se cheamă un imagist, Tudor Arghezi, are, mai ales pentru perioada primelor creații, o anumită vocație a viziunilor metaforice. Metafora simboliștilor, dincolo de varietatea și bogăția generată de specificul fiecărei personalități — cum arii mai spus — se individualizează prin caracterul ei „ermetic*' și sinuos, reprezintă răsucirea perpetuă spre interior. în căutarea propriului „eu", sau în descifrarea „sufletului" lucrurilor și al fenomenelor, a esenței lor ultime. Ideia reprezintă o vizibilă pre- lungire a filozofiei idealiste platoniciene și raportarea ei la concepția despre viață a lui T. Arghezi ar fi o eroare. Totuși, metafora (în genera! imaginea), argheziană — ne referim desigur la anumite poezii — concretizează căutarea „de sine" a poetului, tulburătoarea călă- torie a individului în universul contradictoriu șî complex al conștiinței sale. Numai că, în !imp ce pentru simboliștii francezi — Mallarmc și P. Valery, în speță, poezia reprezintă un „foc" („jeu, mais solennel, mais regie, mais significatif; image de ce qu'on n’est pas d’or- diluare" — Valefy Litlerature), un mijloc de a se reconstrui pe sine, de a domina „haosul intim", de a conferi o formă și un stil unui domeniu, căruia prin excelență îi lipsește ordi- nea '), pentru Tudor Arghezi poezia reprezintă un act grav de exprimare sinceră a zbuciumului și incertitudinilor, un mijloc de căutare a echilibrului interior. Tocmai de aceea, dacă în cele din urmă simboliștii aiung la concluzii iraționale. (II n“g a rien de si beau que ce qud n'existe pas" spune I’. Valery „Au sujet d'Adonîs".), Arghezi exclamă, conștient de biruința spiritului uman asupra naturii exterioare și a dușmanilor din propria conștiință: „li tim- pul. .. Tu omule șl frate, să-ți fi stapînul tău". (Cruțare omului). Colocviu perpetuu, cu propriu! cu, imaginea metaforică sau simbolică argheziană, din o seamă de poezii, la, ca atare, forme specifice. Fără suportul unei concepții științifice, individul se simte izolat înlr-o societate care ii repugnă. De aici, universul său intim e simțit ca un sanctuar zăvorit. Metafora izolării (poetul izolat, rupt dc lumea exterioară este o ipoteză predilectă a simboliștilor) apare de cele mai multe ori sub forma unei încăperi închise, des- *) Marcel JtaymoMl. I> Bawdelalre au Mirrtaliiain, Pari», 1952. Olimpia Trrnovkl: Elraeate aJc •iniWianwlai în lirica lui ArgWd 59 părțite de restul mediului. Materialul lingvistic implicit e împrumutat (in domenii care ex- primă prin excelență ceva ferecat, despărțit de exterior, izolat. Deosebit de semnificativ e următorul vers din Rugă de seară: „Te tăspindețte — să mă smulg, / Să cad ca un aerolit t Scăpat din circuit". In însingurarea sa poetul caută înfrigurat suportul existentei si zăbovește îndelung pe urmele eternelor ei valori. Terenul e alunecos .și poetul se împotmolește adesea în incertitu- dini sau sentimente contradictorii, Dar in acest zbucium cunoașterea e concepută ca ceva esențial, inseparabil de cerințele vitale ale rumului. De aici, procesul cunoașterii e pus în analogie cu cel al hrănirii și metafora lui e „blidul": „In blidul meu, ca și în cugetare 1 Desprins-am gustul otrăvit ți tare" (Psalm). Reculegerea, autocontem pierea, atît de dragi poeților simboliști, nu sînt străine liricii argheziene. Aulocontemplarea simboliștilor, care sintetizează, pînă la ut punct, o atitudine de revoltă și neadeziune, duce la conștiința continuității rasei prin poe’i. Poetul este expo- nentul generațiilor anterioare, are datoria de a prelungi istoria umanității. Ideea nu e străină nici poeților cu o filozoîie materialistă, dar spre deosebire de aceștia, care exaltă sentimentul perpetuării luptei sociale, la simboliști certitudinea continuității se naște din spaima singura- ticului, a înstrăinatului, din prejudecata, că are de îndeplinit o tnisiunt, un blestem. Ideea apare ta Mallarme (Prose) și o regăsim și la Tudor Arghezi în Denie ce clopote sau Arfteo- logic. „Nu-s prin urmare-nstrăinat t Pe totdeauna de trecutul meu. I Mb’ e nădejde, mai e mîngîiere, / Afm colindă o umbră albă în tăcere" (Denie cu clopote) sau: cîte-odată, Mut se deșteaptă I ca-ntr-o furtună mare ca tăria t Și-arală veacurile tenetia / Eu privegliez pe ultima lor treaptă." (Arheologie). Un important punct al programului artistic al simbolismului (Rirrbaud, Baudelaire — mai ales) îl constituie sistemul de corespondențe. M. Raymond, în lucrarea citată, stabilește trei planuri ale echivalentilor ce se nasc între imagini și reprezentări în lirica lui Baudelaire: între datele diverselor simțuri (sinesteziile); între subiectul care contemplă și obiectul contemplat și intre macrocosnos și microcosmos. Vom încerca fixarea lor după tipologia respectivă și în poezia lui T. Arghezi. In ce privește primul sistem de echivalente, cel al sinesteziilor, sînt foarte numeroase ți diverse exemplele în lirica argheziană. în Morgenstimmung senzația auditivă, la rîndul ei, metafora unei trăiri, este transpusă, întîi în senzație olfactivă, apoi în impresie sonoră : Cin tecul tău a umplut clădirea toată, / Sertarele, cutiile, covoarele, I Ca o lavandă sonoră^. Metafora cunoașterii elevate, „cerul" se convertește, cînd idealurile se dovedesc false, in senzație gustativă: „Cerul lu gust i-ajunge ca un blid / Cu laptele amar ți agurid" (Heruvim bolnav). Altădată inefabilul se materializează în imagini vizuale și oltacti ve : „P ar f u m u l umbre i ți cenușa lui t nimicul ne pi păi t să-l caut vrui,,. / Am răscolit pulberi de fu m" (Cuvint). Nu arareori epitetul moral este atribuit obiectelor, care, de fapt, reprezintă metafore ale unei trăsături umane: „Tu nu ești frumusețea spiralelor candide 1 In ochi tu nu duci moartea și perlele lichide I In cari răsfring misterul văpăilor livide" (Tu nu ești frumusețea ...) sau iată însfirșit două exemple „clasice" de sinestezii: „Cînd pasul meu purcede prin grădina I Furiș, ascult hi noaptea sunătoare, l Murmure cu silabe de lumină / Și uobele de ceafă ți răcoare) (Interior de schit) și ,Jn cer ! Pate or a de b r o n z ți de f i e r / Intr-o stea 1 Bate ora de cat if ea etc. (Ceasul de apoi). Mult mai interesantă este, însă, analiza celui de al doilea plan de echivalențe, cel al iubita decît integrată in obiectele cotidianului .contopită în peisajul zilnic. In felul cum trăirile se convertesc in imagini iar senzațiile subiectului substituie obiectul liric. Sem- nificativă din acest punct dc vedere mi se pare analiza grupajului de poezii erotice din Versuri de seară. Sentimentul de dragoste al poetului, viril și casnic, nu-și poate concepe iubita decît integrată în obiectele cotidianului, contopită în peisajul zilnic. în felul acesta se efectuează o transpoziție și o substituire de senzații. Sentimentul de iubire este înlocuit prin senzația de acalmie pe care obiectele universului de fiecare zi îl trezesc în sufletul poetului: l'm tu să fii pămîntul meu l cu semănături, cu vii, cu eleșteu, Cu pădure, cu izvoare, cu jivini?" (logodnă). Sentimentul c perceput nu mental ci senzorial : „Pășunea mea fu să fii ! Cu păpădii / Eu să fiu boul tău alb și nevinovat / care le-aș fi păscut și te-ș fi rumegat / Pe înserate, / Pe copitele îngenuncheate" (Mirele). Spuneam că una din coordonatele de seamă care îl leagă pe Tudor Arghezi de sim- boliști, temporar, desigur, este atitudinea filozofică din unele poezii. Este vorba de o anumită poziție fată de problemele mari ale vieții, tradusă liric. în poezii ca Nehotărire, Intre două nopți, Restituiri, Portret, Denie eu clopote, Rugă de vecernie, Rugă de seară șt GO Olimpia Tcrnovici: Element* fll* *lhih^1i*mului in liric* lui Arțhcu desigur ciclul Psrrfmitor. Este o postură care ni l dezvăluie pe marele poet ca pe o ființă contradictorie, o conștiință dramatic dedublată între teluric și ceresc, aspirație și putință între „credință și tăgadă". Este ipostaza în care opera literară a simboliștilor i-a imortalizat cu precădere. Vorbind despre Beudelaire, J. P. Sartre (Baudelaire, Les Essais XXIV, Gali- mard, Paris, 1947) spunea „... omul baudelarian este interferența unei duble mișcări, opuse dar in același timp centrifuge, din care una se îndreaptă Spre înălțimi iar a doua spre pămînt" iar Baudelaire nota undeva : „Il v a dans tout homme ă toate heure deux postu- lations simultanies, Pune vers Dieu, l'autrc oers Saian". Observația, dureroasă prin luci- ditatea ei, a făcut-o și T. Arghezi: „O ti mărunți, O noapte aprinși cu foc de aștri, 1 Cînd răstigniți, când slobozi și mari și-adesea mici, ! Păstori de crizanteme, profeți pentru furnici" (Poate că este ceasul). Deosebita semnificație pe această linie prezintă însă portretul pe care poetul însuși și l-a făcut. zămislit ca-n basme cu șapte frunți și șapte / Grumaji și șapte țeste t Cu-o frunte în soare, cu celelalte-n noaptetȘi fiecare este/... „Sînt înger, sînt și diaool și fiară și-alie-asemeni f Și mă frămînt în sine-mi ca taurii-n belciug" (Portret). Dar dacă, conștiința dualismului naturii umane în general, a celei artistice în special, senti- mentul superiorității pe care o dă această luciditate, proprie geniului, la simboliști duce, în cele din urmă la totala rupere de realitate, la un individualism acerb, pe Tudor Arghezi 11 conduce spre umanismul generos al socialismului: „Suit poate desfăcut, sînt poate ostenit / Călctnd pe aripi și pe punți de iască ? / Nu! insul mea se cere însutit J Dați-i răgazul să renască" (Răscruce). Desigur că aceste cîteva observații nu epuizează subiectul pe care ni l-am propus, nici sub aspectul influențelor, „exterioare". caduce, nici sub cel al unor filiații de esență, trans- formate. Susținînd că elementele simboliste de diverse intensități și nuanțe sînt destul de numeroase în opera lirică a lui Tudor Arghezi nu intenționăm să-l definim pe marele poet drept un „simbolist". Personalitate artistică de o neobișnuită complexitate, Tudor Arghezi, nu suportă tipare; operația delimitării creației sale (fie chiar parțial) la un curent sau la o școală comportă riscurile diminuării. OLIMPIA TERN0V/C1 {Himjut Ț«rA»mra{liL a*upr* Miciale a pn Cioculexu: Introducere tn poezia tui Tudor Arghezi, 1945 ImLI Pante*: Noie pe tMtține* receptirii cral|îei .. . 73 prin judecățile falșe, neconcludente. pe care le elaborează. Dc fapt, eseul acestuia pleacă de la premiza unul Arghezi mistic si, ca atare, este luat în discuție mai cu seamă aspectul religios al creației poetului. Sînt adoptate chiar și unele formule din mistica lui Blaga. se încearcă, prin aplicarea acestora la viziunea imetică argheziană, să se dovedească ortodo- xismul poetului. Plecînd de la analiza romanului Ochii maicii domnului, criticul caută să stabilească o serie de motive comune și de filiații între această lucrare și opera în versuri. Punctul de vedere mistic, se menține ca criteriu fundamental de apreciere și atunci cînd se fac aprecieri între Eminescu și Arghezi: „Eminescu — spune criticul — își configurează un. misticism liric cristalizat din esențele pțaioniene, din eleatism fi ataraxic stoică, identi- ficind unitatea omului fi a vieții în demiurgia inâich ; Arghezi, pe baza metafizicii din Vechiul fi Noul testament, identifică aceeași unitate într-un naturism mistic, de viziune cosmică". 1) Reținem ideea „de viziune cosmică”, deoarece — așa cum vom vedea — O, Călinescu va descoperi în „perspecrtpa «xsmfcrT a poeziei lui Arghezi o dimensiune specifică acesteia și una din trăsăturile ei esențiale. în cercetarea eticii celor doi mari poeți — Eminescu și Arghezi — Pompiliu Constantincscu vorbește de parcă prin el ar vorbi Blaga însuși: „în etica eminesciană, transcendentul urcă, în etica argheziană, transcendentul coboară... *} Problema nu este de a nega un fapt existent, ci de a nu judeca întreaga operă printr-un singur aspect — așa cum procedează criticul nostru — pentru că, în acest caz, riscul este de a-i restrînge universul poetic și de a-i minimaliza Implicațiile de ordin filozofic și uman care, ele de fapt, asigură viabilitate acestei poezii. Materialul figurativ, fabulativ, provenind dîntr-o anumită zonă, cea religioasă în cazul de față, nu trebuie să influențeze prea adine aprecierea pe care criticul o face asupra conți- nutului de idei al operei. Faptul că Eminescu valorifică, în poezia sa, idei provenind dîn diferite surse, nu însemnează că și-a însușit pînă la identitate și concepțiile respective. Dacă am admite ca reală o astfel de identitate, atunci ar trebui să acceptăm același lucru și în cazul lui Arghezi; și cum opera sa este încărcată de elemente biblice, ar însemna — potrivit unei stări interpretări — că ea nu e decît o expresie — magistrală, e adevărat — a credinței poetului, iar Psalmii săi celebri, doar sublimarea unor momente de criză mistică, lucru evident eronat. Teza lui Pompiliu Conslanlinescu după care „...un poet care a simțit starea de extaz, ir: experiența tui Vintilă Voința (după critic un alter ego arghezian n. n.) in cadrul vieții monastice nici nu putea să ajungă la ateism" — va fi infirmată de însăși evoluția ulterioară a poeziei iui Arghezi, dovedindu-se astfel falsitatea premiselor de la care criticul va porni în explorarea universului arghezian. De altfel, încercînd să explice „mistica Psalmilor", criticul o va înțelege ca pe o „neistovită sete de absolut, iar divinitatea însăși, o forță ca și fausiică...“ Faustianismul acesta, comunicînd o puternicii obsesie a absolutului, ține de structura romantică a |»etului. structură ce consistă atîl în „teme și atitudinea sentimentală4' cît și în contrastul temperamentului artistic arghezian in care „nota gravă. severă își îmbină reflexele de plumb cu nota grațioasă, de o linie suplă fi simplă în puritatea ei; o ciudată îmbinare de virilitate fi grație feminină, de dur și melodios fuzionează într-o singulară tonalitate", *) ^erban Cioculescu abordează intr-un fel mai lucid acest aspect al poeziei argheziene, el refuză pe hună dreptate să discute problema ortodoxismului, în Psalmi, pentru că — spune criticul — „ceaa ce îl caracterizează este tocmai neliniștea, îndoiala, căutarea. Deplin orto- docși, psalmii ar fi lipsiți dc freamătul unei conștiințe agonice. Așadar nu încadrarea lor tradițională și dogmatică ne interesează, ci autenticitatea neliniștii fi a nesiguranței din care au izuorît.^} Prin urmare, ignorînd ortodoxismul acestei poezii și aproape negîndu-l chiar, fără a respinge, cum e și firesc, nota religioasă. în general, a unei părți a operei argheziene, Șerban Cioculescu reține ceea ce conferă tensiune artistică deosebită psalmilor: „autenticitatea neliniștii și a nesiguranței din care tiu izvorît" ; am spune cu alte cuvinte, puternica dramă a cunoașterii, cauzată de un acut sentiment de îndoială în problema existenței sau nonexis- tenței divinului. Se pare că și Vladimir Strei nu gîntlea într-un spirit apropiat atunci cind a scris că „Psalmii pornesc din insațiabilitatea in real și pot fi orice dar nu stare de rugă- h P. GMMulIftcmi. Op- p- 43 *) Idem, p. M •) P. Crn *** romantic (în) Opere »i auiori. 1W. p. 68 ți «arm. *r Ș. Clocalnn: Sentimentul etnic h rctipioi In poezia d-Iui T. Argheii. Knjntt Fundllîilor, nr. 11, 413 ți urm. 71 losif Pantei! Mole pr mnrein’*'* rcccptlrii , dune”:l) lirismul lor. „departe de 3 fi unul religios", ar putea fi înțeles mai degrabă ca o „simplă apetență, fără urmare, a divinului, ca un fel de sete Iară putința de a bea."1) Cu privire la căutările așa-zis mistice ale lui Arghezi, Mihai Ralea are dleva observații pătrunzătoare încă în articolul său din 1927 în care, vorbind despre viziunea poetică a lui Arghezi, arată că ea este „a wnwi pogor puțin înfricoșai. Psalmii săi sînt dezolați, dar reci. Sufletul lor caută mîrUtiirea, dar e uscat, nu mai iubește. Strigătul lor e tocmai neputința credinței", $i mai jos: El (Arghezi n. n.) e mai aproape de doctorul faust decit de Soită Franfois d'Assise". *) Foarte prețioasă e concluzia mai ales, care ne deschide o perspectivii interesantă asupra poeziei argheziene, dezvăluindu ne, dincolo de crusta religioasă, implicații filozofice dintre cele mai adinei si recunoscînd în căutările poetului, in setea de divin, aspirația faustică spre o cunoaștere absolută. Rezultă, așadar, mai mult din subtextul decit din afirmațiile propriu-zise că, în concepția lui Arghezi, divinitatea nu se identifică cu dumnezeul creștin, ci trebuie înțeleasă — observă cu pătrundere M. Petroveanu — ca „reprezetittnd Urnita maximă a experiențelor și idealurilor omenești, (...) ca prag suprem al cunoașterii omenești".*) într-o asemenea interpretare, soluționarea problemei existenței sau nonexistenței divini- tății capătă semnificația spargerii limitelor cunoașterii umane, înseamnă eliberarea omului de sub tirania necesității oarbe ți realizarea sa ca stăpîp unic în univers, cu posibilități nelimitate de cunoaștere și supunere a legilor acestuia. Bineînțeles că acesta nu este omul psalmilor ci omul zilelor noastre, care și-a găsii o splendidă întruchipare artistică în Cinfare omului, replică — din perspectiva înțelegerii materîalist-dialectice a lumii — dată de T. Arghezi Psalmilor de odinioară. La o astfel de înțelegere a lucrurilor însă nu ajunseseră, pe atunci, nici poetul și nici comentatorii săi. Revenind asupra cărții lui Pompiliu Constantinescu, vom semnala, lotuși, unelefapte pozitive: ne gîndim la încercarea de a privi opera iui Arghezi in unitatea ei organică și de-a o analiza ea atare. Desigur, pozitiv este aci principiul metodic, dacă ne putem exprima astfel, și nu concepția, baza teoretică a cercetării care, după cum s-a văzut, este greșită. Valabile și actuale rămîn ideile criticului în legătură cu pamfletul arghezian; comparîndu-l cu N. [orga care „în pamflet, vorbește precipitat, Arghezi — observa cu finețe P. Con- stantinescu — s c r i e totdeauna, trecînd prin retorte și alambicuri vaporii unei indignări nu mai puțin violente. Imaginile succesive sînt niște supape, prin care eliminîndit-se parcă o parte din violență, substanța se rafinează in expresie, distilind un venin ucigător".s) (subl. aut.). Aceste observații, potrivii cărora rafinamentul artistic in pamflet nu numai că nu-i steri- lizează otrava satirică, dar i-o subliniază și întărește chiar, contrazic opiniile lui E. Ixivinescu, de pildă, care in Critice VII, afirma despre pamfletul arghezian Că, „incapabil de a mai face rău, și-a pierdut și ultima rațiune de a mai exista" ; dar mai ales pe ale lui G. Călinescu însuși, care va contesta pamfletului arghezian, „cind este artistic", forța satirică, eficiența practică. Un atare pamflet — scrie G. Călinescu — „rămîne o construcție valabila în sine, expresie cel mult o unei grai uite înverșunări de imagini". în ceea ce privește contribuția Iul Șerban Cioculescu la cunoașterea lui Arghezi, așa cum o putem aprecia mai ales din cartea Introducere în poezia d-lui Tudor Arghezi, ea se menține, în generai, la nivelul de descriere și explicare a faptelor, fără pretenția unor investigații prea adinei sau a judecăților definitive. încercînd să definească structura poetului, Șerban Ciocu- lescu va ajunge la concluzia că ea nu este nici ,Xi unui teolog, înarmat cu argumente pro și contra, nici a unui metafizician, în căutarea patetică a transcendenței divine; ci pare o fi a unui primitiv, care arbecăe pe întuneric, căutînd a se convinge prin dovada pipăită a mîinitor".*) E implicată aci, de fapt, ideea antiintelectualismului arghezian, reluată ți în alte părți de Cioculescu, pentru a dovedi absența conceptului în poezia luî Arghezi, fără a-i nega acestuia Vladinir Strein*: Pagini df tfUM tirrrard. Ed. PatMjaUihr, 19M» p. 24 *) VUdimir Slrcimi ■ Tudor .drghrsit Hore, V/vauri (îmi R*mine*wi. nr. 5, 1919, p. 56 ■) „M, Ral», loc. cit., p, 436. *) M. Prlnivetnu: Tudor Argktsi, Epl., 1961. p. 51 P. Co«»l*ntineri», op. cit.» p, 1% •) S, Cloculwcu: Op. cit., p- 106 io*if Panlva: Note p<- marginea receptării crrajlel . . 75 o anumită „filozofie”, dar care este a primitivului ce „se zbate in beznă orbecăind, dincoace de pragul culturii".1) Desigur, criticul are în vedere extraordinara forță de concretizare a abstracțiunilor la Arghezi, dar se parc că G. Călinescu a găsit o formulă mai nimerită, vorbind de o „intelectua- litate fără cadre raționale" *) în poezia lui Arghezi, Absența conceptelor se explică prin reprezentările intuîtîv-simbolice ale poetului3); Căli- nescu remarcă, de altfel ca o trăsătură fundamentală a poeziei lui Arghezi, oscilarea între cer yî pămint, înțeleasă ca proces de ,/Mmoză între spiritual și material,.."*) Viziunea aceasta, bazată pe o intuiție concretă a realului, grație unei excepționale forțe de materializare a conceptului, a sesizat-o și Eugen Lovinescu atunci cînd afirmase categoric că „Arghezi reprezintă cea mai mare capacitate de a exprima abstracția prin materie".4) Criticul de la Sburâtorul s-a oprit de mai multe ori asupra operei lui Arghezi, astfel că imaginea acestuia, în concepția sa critică, va cunoaște unele modificări, explicabile, de altfel, ți prin împrejurări obiective cum ar fi — pină în 1927 — lipsa unui volum care să adune la un loc recolta literară a poetului, pentru a înlesni un studiu sistematic ți aprofundat. De aceea, Lovinescu îți ți exprimă temerea de a nu fi cuprins în toată complexitatea ei această operă și de a. nu fi caracterizat îndestulător fazele acestei poezii".6) In ciuda unor deficiențe — „Ideea se încurcă încă în expresie" — pe care pretinde că le descoperă, criticul va conchide, concesiv, că „D. Arghezi e totuși un artist remarcabil".') Ulterior, Lovinescu va reveni asupra acestei aprecieri și va vorbi de „indiscutabila influență (a lui Arghezi n. n.) asupra întregii literaturi contemporane, pe care a fecundai-o ți o domină și prin drept de intîietate si prin drept de talent". ’) Ci. Călinescu va fi acela care își va cîțtiga un merit deosebit și în exegeza arglieziană prin faptul că, în relativ puține pagini, a surprins cîteva din trăsăturile fundamentale ale artei argheziene și ne-a dăruit analize devenite clasice nu numai prin forța de pătrundere a ideilor ci și prin subtilitatea și arta interpretării: vorbind, de pildă, despre Florile de muci- gai, criticul afirmă că „ele presupun un cer al gură dedat cu mirodeniile" 9) și că „efectul artistic (al acestor poezii, n, n.) constă în surprinderea suavității sub expresia de mahala",'*) etc. etc. Referi ndu-se la proza argheziană, Călinescu consideră ca improprie încercarea dc a vorbi de Arghezi-prozator, deoarece „Tudor Arghezi nu este un prozator ci un poet care se coboară cu toate aripile lirice în cronică".1') G. Călinescu îți încheie capitolul despre Arghezi în istoria literaturii române cu obser- vația, devenită celebră, că, pentru a înțelege poezia tui Tudor .Arghezi „trebuie să ai vocația miturilor grozave ți a viziunilor cosmice". ) Această concluzie condensează, dc fapt, într-o formulă lapidară, însăși esența poeziei argheziene, care, după opinia aceluiași, înseamnă, „reprezentarea creați unii sempiterne, a germinației" într-o «pers/wthM cosmică".14) Cade însă în greșeală criticul atunci cînd, la fel ca ți în analiza pamfletului „artistic" — socotește poezia lui Arghezi ca o artă „în care s-a sterilizat orice element nociv, practic. Ocara a devenit un cintec pur pe care Domnița tl ascultă fără repulsie pentru originea tui". H) Intr-un spirit mai echilibrat, nu și mai puțin adine însă, Tudor Vianu încearcă o inte- grare a prozatorului Arghezi in mersul evolutiv al prozei românești demostrind că „e« toată impresia de noutate pe care ne-o sugerează scrisul iui Arghezi. el nu alcătuiește o apariție meteorică a literaturii noastre", deoarece „un Macedonski, un Anghd se găsesc ta începutu- rile liniei pe care o continuă Arghezi". u) S. Cioculescu: etnic relițiot In pofâa d-Iui T. Jr/ArH, KrviiU Fundațiilor, nr. li, 1937, p. 417 ’) G- CilineKu. tit, «m., p. 725 ») Idem, p. 725 *) Ihidem, p. 727 *1 E. Lovinescu: 1*1. Ut. rom., coat. voi. III» 7927, p. 342 •) E. L^iatsca: Critice IX, 1924, p. 70 ’) Idem, p. 83 •) E. I_ovine»cu: I*t. IU. rinii lor lui Vunu, cd puțin Înîrunul din «apeeiele problemei, acria al poemutui tn proci, *c situenzi Madimir «*re afirmi rate^oatc ci ,,/n cren et privați* jw teriitorii fântâni anieriari G . 4 nici u*uf nu poare fi chemat si nc f«twfn«r, eh de eli, cu produepe se «wprtf p/uJuclfnadi «rfAez/Mr*. /Pagini de tfirîcd iiterard, p. 31), •) T. VUn, op. cil., p. 263 ♦) Idem, p, 629 •) Ibid, p. 27$ h»l£ Panica: Noic pc marginea reMptfrii creației... 77 MODALITĂȚI ALE UMORULUI Dacă, vorbindu-se de locul poeziei lui Arghezi in literatura noastră se simte permanent, explicită sau implicită, referirea la Eminescu, prin verva satirică și umorul de bună calitate, prin vioiciunea spiritului, prin conciziunea îndelung prelucrată a stilului ca și prin extraordinarul simț al limbii, proza creatorului romanului Lina poate fi comparată cu cea a lui Caragiale. Aducînd in proză armele poetului, Arghezi dispune de o foarte bogată paletă de mijloace susceptibile să creeze o gamă variată de tonuri și nuanțe ale umorului. Este, poate, una din explicațiile faptului că, spre deosebire de scrierile majorității scriitorilor umoriști, proza lui Arghezi prezintă o mare varietate de tonuri de la risul gros al lui Rabelais la zimbetul subtil al lui Voltaire și de la umorul debordant al lui Twain la înverșunarea sarcastică a lui Swift. Ca și pentru înaintașul său, Caragiale, contradicția dintre aparență șî esență, considerată îndeobște principala — dacă nu singura — sursă a comicului, constituie pentru Arghezi un izvor generos de inspirație. Scriito- rul dezvăluie cu finețe și maliție realitatea din dosul fațadei fie că e vorba de politicianul demagog care ține să treacă drept patriot sau de agentul de circulație a cărui sirguință de a aplica legea e stimulată dc nădejdea unui bacșiș prin călcarea ei, de vecinii placizi pe care o falsă concepție asupra onoarei ii obligă să fie bătăioși. In savuroasa schiță Lupta cu taurii este înfățișat un pașnic mic burghez electrizat de ideea că va asista la corrida. Emoția operează asupra lui inzestrîndu-1, temporal’, cu un suflet de spa- niol, în așteptarea luptei iși improvizează un costum pseudospaniol, mimează un dialog terminînd cuvintele în silabe cu rezonanță iberică, se boteză Miguel del Rodrigo Carburatore de la Hispano-Suiza Daldebio di Mauratore și termină demonstrația dc temperament spaniol izbindu-și nevasta cu capul de dulap în timpul unui dans furtunos. Ajuns la circ însă, viteazul amator de spectacole singeroase are prevederea de a examina cu atenție locul de unde s-ar putea pune în siguranță în eventualitatea că în timpul luptei ar putea fi atacat de taur. Simularea bunei credințe pentru a sugera idei diametral opuse celor exprimate este procedeul fundamental al ironiei. Minuind cu abilitate mijloacele ironiei, Arghezi simulează cu falsă ingenuitate puncte de vedere străine, propuse judecății critice și detașării ironice a cititorului. Intrînd in pielea personajului, Arghezi il obligă să-și dea gîndurile pe față într-un 78 N. Modalități tic umorului mod concludent. Un ofițer sc pli.-ige de campania de presă împotriva bătăii în aimată ; un cămătar se mit ă că a fost bătut: un îmbogățit din afaceri suspecte se jură că ar prefera să fie sărac. Scriitorul se preface că Ic dă tuturor dreptate, aprodîndu-i cu o lipsă de rezerve atît dc suspectă incit încărcătura de ironie conținută izbucnește din subtext fără echivoc. Alte ori, autorul se erijează în sfătuitor dind cu o falsă seriozitate sfaturi ca acestea : „Sfatul meu este să te faci om politic, omuleț politic, lichea politică, ginganie politică. Șase luni de guvernare cu partizanii tăi au dobo- rit toată munca pe care m-au silit dascălii mei de hirtie să ți-o propovă- duiesc. Cel din urmă dintre politici bate cu o sută de lungimi pe cel mai destoinic dintre cărturari1*. Sau : „Și vorbește gălăgios de morală, cind toată lumea, afară de puturoși, preferă să nu insiste. Morala, moralitatea. Dumnezeu, nația, poporul, neamul, pămintul — chiuie cu atît mai strident că îți aparțin cu cit te vei îmbăta mai des și vei vomita mai des." Simpla simulare a seriozității i se pare uneori prea puțin. Pornind de la o apreciere aparent serioasă și rezonabilă, autorul supralicitează și amplifică puțin cîte puțin pinâ la incredibil și grotesc obținind efecte umo- ristice remarcabile, lată enumerarea binefaeelor unei binecuvîntări ; „Ges- tul nu dă umbră nici de iepure, nici de țap, insă o fericire fără margini în sufletul celui pe care il ajunge. în ceea ce-i privește, monahii au simțit întotdeauna influența dulce binefăcătoare pentru creșterea bărbei, contra mătreței și a melancoliei. Intr-o zi, paracliserul care, intrind in sfera unei binecuvîntări, n-avea decit un singur nasture la pantaloni, ar fi plecat din salonul Arhiepiscopiei cu toți nasturii cusuți in mod miraculos și cu încă o rezervă de două duzini de nasturi în buzunare : efectul bun al bine- cuvintărei". Fericirea în regimul burghezo-moșieresc este prezentată astfel : „Niciodată nu a fost atît de bine, niciodată nu va fi atît de bine ca în mo- mentul actual. Smulgeți frunze pentru anul întreg, ca să aveți la iarnă, și cintați din frunză duios; și de citc ori treceți prin fața, fie a prefecturii, fie a poliției, strigați: Trăiască guvernul 1 și nu uitați că puteți scoate chiotul bucuriei voastre neîntrerupte și pe sub felinare, acești luminători aparținind și ei unei autorități: comunei, t/n bun cetățean strigă „Ura !“ yi dinaintea chioșcului cu gazete oficioase, iar noi, alegătorii cei mai apropiați, prin cununie și botez, de nașii noștri deputați, zicem „Prozitși „Trăiască pe vocea noastră cea mai muzicală, îndată ce zărim o inscripție de utilitate publică : „La pas I" sau „Murdăria oprită cu bătaie“. Efectul comic mai este obținut și din aglomerarea haotică și excesivă de elemente ale unei enumerări. Un excelent pamflet, Om și om, din volumul Tablete din Țara de Kuty, a cărui virulență este îndreptată împo- triva birocrației stalului burghez poate furniza un exemplu revelator în această privință. Dîn punctul de vedere al conducătorilor din Kuty, oamenii se împart în două categorii : oameni de stat și oameni fiscali. Omul de stat, născut să fie conducător, are toate drepturile. Omul fiscal, obișnuit, dimpotrivă, toate datoriile. Iată ce primește omul fiscal cu poșta de dimi- neață : „La orele 9 dimineața, primește o citație de martor intr-un proces, citație laconică și lapidară, in care autoritatea nu coboară pînă la indicarea pricinii iscate. Odată cu citația, înminată de un comisar, omul fiscal mai primește cu poșta : un aviz că i se protestează o poliță peste patru zile, o scrisoare de la proprietar, cu amenințarea de a fi evacuat, o invitație de N, C^rbeinu : Modal iliți de umorului 79 căsătorie, înștiințarea unui negustor că se ieftinesc pianele și două ziare pline de informații oficiale, relative la viața publică și particulară a omu- lui fiscal, a cărora lectură se termină la 10 jumătate". Iar cu poșta de după- amiază mai sosesc „cinci loterii, șase opere de binefacere, două convocări profesionale, trei chitanțe de abonament la cele cinci ziare ale celor cinci partide politice din care face parte cu prudență, o chitanță de la uzinele comunale de electricitate și gaz și o înjurătură ceremonioasă, anunțind dublarea taxelor și închiderea telefonului". Urmarea este că viața omului fiscal devine o activitate dedicată excusiv satisfacerii exigențelor statu- lui față de el. Absurditatea concluziei nu este decît prelungirea pină la ultimele limite a acestei situații : „Idealul nostru este ca, treptat, să facem din omul fiscal un individ consacrat autorităților integral, insul de anti- cameră perpetuă, degajat de cele pămîntești, renunțind de bunăvoie la o îndeletnicire personală, pentru a fi complectamente absorbit de datoriile lui față de autorități. Intr-un Stat bine organizat, jumătate din populație se ceartă cu cealaltă jumătate la un ghișeu". într-o altă tonalitate dar utilizînd, in esență, același procedeu este concepută și schița Omul care nu știa să plece, scriere de un umor debor- dant, adevărată piesă antologică. Povestitorul primește acasă vizita unui necunoscut venit pentru a-șî exprima venerația față de tatăl defunct al gazdei, profesor de botanică și floră. Pină aici situația este aproape nor- mală. După o scurtă convorbire, vizitatorul nu mai are ce spune și, totuși, el nu pleacă. Atmosfera devine lincedă și adormitoare, plictiseala insupor- tabilă. îngroșarea devine evidentă. Orele trec fără ca situația să se schimbe. Vorbele se rostesc la intervale de minute, mișcările devin de o încetineală exasperantă. Soluția, radicală, este singura posibilă : Neștiind să plece, vizitatorul este luat de inînecă și dat afară. Există aici un gust pentru exagerarea colosală, rostogolită pină la absurd, in spiritul celui mai bun umoi' al lui Mark Twain. Demontarea mecanismului solemnității in părțile componente și ana- liza fiecărui element duce la rezultate similare. „Mecanismul atitudinei (stropitului cu apă sfințită n.n.) stă în patru mișcări: înmuiarea pămătufu- lui, fntinzînd crucea cu stinpa; o pură se lipește dc cruce și busuiocul stropește. Brațul drept se Iasă in jos și, muțind repede mătăuzul, scobitura miinti ridică din toca cu anafura un fragment și-l așează în palma celui binecuvintat; in același timp, acesta se încovoaie și sărută, dacă apucă, spinarea mîinii". Pornind de la varietatea diferențelor de plată pentru diferitele slujbe religioase se poate presupune că în rai au loc efecte cores- punzătoare : „Cînd i-a citit preotul numele, Dumnezeu a și căpătat prin urmare o impresie mai favorabilă despre Mihai, recomandat de un preot, și-l strămută cu două-trei paștii mai aproape de locurile desfătării. Dacă slujba e cu arhiereu plătit cu două mii de lei, în loc de o sută, ca un preot paroh, efectul e radical. Poate să i se pară iui Dumnezeu că Mihai nu mai trebuie să aștepte o clipă în marele șantier de transporturi, cu bagajele lui sufletești și, automatic, îl aduce la centru și-l instalează cu tot confortul mistic trebuincios". Discreditarea care rezultă este totală și fără drept dc apel. Desigur, tonurile și nuanțele umorului arghezian variază în funcție de tema aleasă de la umorul mai mult sau mai puțin gratuit și ironia 80 N. Co-rbcAnui Modililili ale umorului îngăduitoare la ironia tăioasă și sarcasmul violent, încărcătura emoțională a umorului variind și ea de la detașarea lucidă pe care o presupune ironia pînă la indignarea și mina care stă la baza pamfletelor. Uneori dezgustul și oroarea provocate de faptele prezentate răzbat atît de evident Incit ironia rămîne o simplă intenție. Prea grave ca să poată încăpea în limitele comicului, atrocitățile relatate se refuză tratării umoristice. Iată, relatate pe un ton sec. de către un boxeur, cîteva din satisfacțiile „nobilului sport" : „Cea mat esențială atingere e aceea căreia îi răspunde imediata culcare a individului pe labe. Ea se administrează in unghiul ce-l face fruntea la rădăcina cu nasul. Vizezi rădăcina acestui organ și scaperi fn ea cu ghion- tul pe linia orizontală. Se produce un sunet de lemn. Nici nu l-ai văzut și subiectul a șovăit cu toată masa viguroasei lui corpolențe. Împușcat de ghiont, el se prăvălește, horcăind uneori, dar indeobșe mat.“ Alte ori, umorul este macabru datorită gravității neașteptate a felului în care se sfîrșește episodul relatat. Un călugăr iese pe o firidă a clopotniței cu intenția să se înalțe la cer dar ajunge pe pămînt strivindu-și țeasta de un stîlp, Un cioban nebun crede că în anumiți oameni sălășluiește diavolul și îi ucide instantaneu sfărmîndu-le cu ușurință beregata. In ambele moda- lități efectul ilar e anulat, risul îngheață înainte de a se declanșa. O modalitate care cunoaște o largă răspindire în literatura contempo- rană mondială, utopia satirică — in realitate o falsă utopie, fiind mai degrabă o alegorie de tipul fabulei — a ispitit și ispitește pe mulți autori. Swift, Voltaire, Twain, II. G. Wells, Aldous Huxley sînt numai cîțiva dintre cei mai cunoscuți scriitori care au creat în acest gen opere de o valoare unanim recunoscută. Nu este deci de mirare că el a fost încercat de un scriitor cu resursele lui Arghezi, Utopia satirică a lui Arghezi se intitu- lează Tablete din Țara de Kuty, în țara kuților putindu-se ajunge după un zbor cu avionul de mai multe mii de kilometri și cu condiția să te rătăcești. Nu este însă prea greu de observat că țara kuților nu este alta decît România burghczo-moșîerească unde lucrurile merg atît dc anapoda îneît, abia îngroșate, par a se petrece într-o altă lume. Cu o vervă neobo- sită, scriitorul face un inventar de aberații și vicii ale unei lumi strimb alcătuite. Goana după publicitate a oamenilor politici, mania uniformelor și decorațiilor, sistemul fiscal împovărător, dominația capitalului, impostorii din știință și artă, justiția sînt obiecte ale unei satire corosive. în țara kuților toate sînt, la prima vedere, altfel ca la noi. Unui primar inspirat i-a venit ideea de a grupa edificiile de același fel într-un singur loc : bisericile cu bisericile, grădinile cu grădinile, statuile să fie adunate toate într-un parc special, conductele canalelor să fie scoase și grupate — în acest fel ordinea devenind fără cusur; la fiecare întîlnire cu autoritatea, kutului i se face cu un ciomag un cucui în moalele capului pentru a se con- vinge de originea ei divină și, convins de autoritate, kutul ajunge să scuipe și să răsufle după regulament: impozitele sînt adunate de doi în loc de un ministru de finanțe pentru ca unul să-l imobilizeze pe kut iar celălalt să-l caute prin buzunare. Modul de a pereepe impozitul de la kuți, deși fantezist și absurd, trimite fără greș cu gindul la modul de impunere a contribuabilului in statul burghez. Kutul era impus 8 la sută la roșcove, 12 la sută la smochine, 18 la sută la mandarine, 22 la sută la banane. Apoi, adunam roșcovele cu smochinele și din total mai luam 20 la sută ; adu- N, Corb**ftu; Modalii li »k umorului 81 nam ro^sofele eu bananele și luam alți 20 Io sută; adunam bananele din dărăt, o dată de la mijloc îndărăt fi o dată Ea mijloc înainte și la fiecare operație luam cite 20 la sută." Dacă nu se poate nega că unele din ciudățeniile din țara kuților pro- vin ditr-o dorință de bufonerie, este totodată evident că majoritatea au o adresă precisă vizînd o anumită realitate a societății capitaliste. Mai mult, unele dintre ele s-au dovedit o tristă previziune. Un om de stat kut a avut ideea de a purifica țara împușdnd întreaga populație. „O să impușcăm pe toată lumea, i-a spus intr-o zi sutașului un om de Stat, care instaurase această purificare forțată, și o să rămânem noi, o sută cincizeci de oameni de treabă". „Intr-adevăr, Doamne, a răspuns sutașul, n-o să ne mai putem mișca de oameni cum se cade". E o glumă macabră. Și, totuși, nu te poți opri să te gind ești că soluția a fost aplicată întocmai de descreierații reali cu zvastică. S-a remarcat pe bună dreptate frecvența pamfletelor în opera în proză a lui Tudor Arghezi. Observația este exactă sub raport statistic iar faptul explicabil sub raport estetic. Pamfletul este expresia artistica a unei intense stări emoționale dc mînie și indignare șî câne altul, dacă nu un poet, este chemat să găsească cea mai potrivită expresie unei emoții puternice ? La Tudor Arghezi, pamfletul poate îmbrăca forma utopiei, ca in Tablete din Țara de Kuty, a schiței, ca în Afacere complicată, sau poate să se prezinte în stare pură, prezentind, fără derogări, toate caracteristicile categoriei. De cele mai multe oii, pamfletul arghezian îmbracă forma portretului. O simplă enumerare de personaje portretizate poate da o idee de abun- dență portretcior-pamfict din proza lui Arghezi. Politicianul burghez, omul de legi, impostorul cultural și universitar, parvenitul, călugărul semidoct cu pretenții intelectuale, capitalistul dc o zgîrcenie patologică, funcționarii închisorii, tînărul vicios și parazit, poetul mistic, pisălogul, prezidenta mișcării feministe, boxeurul, invidiosul, vînătorul de zestre, profesorul libidinos sînt numai o parte din temele unor magistrale portrete-pamflet. Celui portretizat cu mijloacele pamfletului nu i se recunoaște nici o tră- sătură pozitivă. Enumerarea defectelor — uneori alternate cu invective — se aglomerează accelerat cu argumente din ce în ce mai grave pînă cînd individului, zdrobit sub greutatea și gravitatea acuzațiilor, i se refuză însăși calitatea de om fiind expulzat într-o altă specie, dacă nu într-un alt regn. Abundența portretelor-pamflct din proza lui Arghezi dă posibilitatea să se distingă două modalități distincte pe care, mînuindu-le cu aceeași abili- tate și cam cu aceeași frecvență, ajunge la același rezultat : compromiterea iremediabilă a celui portretizat. Prima modalitate constă în a face portre- tul moral prin aglomerarea unor trăsături negative care țin de caracter și intelect. Poetul mistic din Arta de a fi idiot este astfel caracterizat: „El scrie Miroase și pune punct. Se gindește și scrie Fuge, și pune punct. Și tocmai după ce a Iscălit il vine ideea adevărată. Nu se îndură insă și dă la tipar (...) Cind îi place un compot, zice „Ha!" cu entuziasm. Apoi se corectează, dîndu-și seama că era mai bine să strige „Ai" și preferind să fi tăcut, fn conversație e monosilabic și interject, admiră cu vocalele pure și protestează tot cu ele, concentrat pină la cinci și pînă la diamant", A doua modalitate consistă în alcătuirea unui portret fizic, firește caricat pină la ultimele limite. Individului în chestiune i se refuză pînă și ipoteza 82 N. Cor bea nu: Modaliliti tle umorului că Si’ avea un intelect, și, în consecință, nu mai rămîne de descris decît înfățișarea lui fizică. Mizeria fiziologică degradează și compromite. Reduse la organe, diformități, intestine și secreții, solemnitățile se desumflă, gra- vitatea devine ridicolă, personalitatea se pulverizează. ,,5uai'uJ pont al bra- țelor întinse din întuneric la lumină .. .'scrie Arghezi despre un deținut de la Văcărești — purta întotdeauna o neagră pomadă sub unghiile volumi- noase, cîteva luni o cămașă, dormea întotdeauna ți luni întregi îmbrăcat, încălțat cu aceeași pereche de ghete și cu aceiași ciorapi, întotdeauna ființa lui exala un miros tare de lături cu ardei (,.,) Întotdeauna dinții lui au fost negri, cu rădăcinile sempitem îngropate în mizga groasă și verde, cu un mucigai, a fostelor alimentate, măcinate cu Cifira ani înainte". O altă sursă a umorului arghezian este viața de familie, satisfacțiile căminului sub diferitele lui aspecte. Poetul care a cîntat fericirea domestică a găsit în ea și o sursă pentru proza sa umoristică, Asupra vietăților din bătătură, prieteni și însoțitori credincioși ai omului, poetul se apleacă cu o simpatie abia mascată de o ironie afectuoasă. Rațele, gîștele, găinile, porcii, pisicile sau cîînii de diverse rase și mărimi sînt pretexte de exersare a fanteziei asociative și inventivității verbale. Bun observator al micului univers domestic, Arghezi notează cu plasticitate atitudinile caracteristice ale animalelor din ogradă. Umorul consistă aici în exactitatea minuțioasă a constatărilor și consemnărilor : „Cîteva găini urmăresc, ciugulind pămin- tul, liniile unui desen imaginar și bucuroase că au descoperit un tezaur acolo unde nu se găsește nimic, zgîrîie cu entuziasm pămintul cuminte, pe cînd ochiul subit inspirat al lebezilor de ogradă se surpinde contemplînd de-a curmezișul, cu o atenție mistică, cerul în care se ascunde Dumnezeu, deasupra circului vopsit cu catran și terminat CU un minaret pitic. Con- templarea intermitentă a gîștii sfîrșește repede printr-o aplecare pe burtă urmată de aruncarea instantanee a unui scuipat mocirlos și de o fericită bătaie din pene. E stilul ei de-a-și exprima impresiile, primite cu gituî ridicat in ipoteză" Asociații surprinzătoare dar exacte în esență măresc plasticitatea imaginilor, Gîștele au „mișcări de preotese", porcii „cap sati- ric" și „o simpatică privire de voie bună". Intuirea și mimarea psihologici copilului, îndeosebi în Cartea cu jucării, este o altă sursă generoasă dc efecte umoristice. Descoperind universul înconjurător, copilul se izbește mereu de lucruri pe care nu le înțelege și nu le stăpînește. între intențiile copilului și rezultatele pe care le obține există o contradicție generatoare de comic. Viind să se urce pe scaun, Baruțu cade pe parchet: vrind să taie friptura, conținutul farfuriei sare pe perete ; încercînd să bată un cui în oglinda dulapului reușește s-o spargă ; vrind să lovească mingea nimerește alături și cade; trăgînd de masă, varsă supa bătută cu ouă. Arghezi redescoperă lumea copilăriei adoptînd cu seriozitate psihologia copilului. „Viața e o jucărie și toate sint făcute numai pentru joacă", declară Arghezi și afirmația e firească pentru cineva care adoptă optica copilului. De aceea definiția bulevardului „este nici prea-prea nici foarte-foarte adică : ala, bala, portocala, cioc, boc, treci la loc" iar inima bate pentru că „fiecare om a mîncat un ceasornic." De aici și pînă la umorul absurd nu mai e decît un pas pe care Arghezi îl face. Astăzi, cînd absurdul a cucerit un loc dc scamă în litera- X. Corbrarm: Modalități ale umorului 83 tură devenind o modalitate artistica întins practicată, se cuvine relevat faptul că Arghezi a fost unul dintre primii scriitori români care a folo- sit-o . Cei doi pietoni care se ciocnesc cu regularitate la colțul străzii din ce in ce mai grav pînă cînd sint transportați la spital, călătorul care îi obligă pe vecinii de compartiment să sară pe fereastra vagonului sau șoarecele dresat să fure bani și obiecte din apartamentele vecine sînt povestiri al căror umor, bazat |>e absurd, sînt de un gust foarte contemporan puțind plăcea unor cititori familiarizați cu literatura iui Eugen lonescu. Friedrich Durrenmatt sau Max Frisch, O interpi-etare a acestor povestiri rămîne posi- bilă. Se poate deduce in dosul lor o intenție malițioasă la adresa afectării docte și anoste, a prețiozității solemne și găunoase. Cu o perfectă gravitate, autorul improvizează cu intenție de persiflate un limbaj pseudoștiințific : „B reprezintă molecula pură, eventual amestecată cu a' ia pătrat materii Străine, plus două dubii sau dt>uă certitudini. /I reprezintă pe Alfa ți O pe Omega, din totalitatea pantee, însumate. Daca răsturnăm egalitatea, jumă- tate din a doua parte a ecuației ia locul primului termen al prăjii celei dintîia ți legătura slăbește, raportul se demagnetizează/1 Unui scriitor cu un excepțional simț al limbii, ca Arghezi. nu-i puteau scăpa din vedere posibilitățile de haz ale limbii însăși. Uneori, intenția poate fi de a ironiza un anumit limbaj, de pildă, cel pretențios al unui politician : „In continuă acțiune, pentru națiune, capeți o bizară noțiune și convicțiunea că viața politică este o abjecțiune. Să nu crezi că am ajuns la superstițiune. Apelez la spiritul d-tale de justific și cu intuiția Constituției te întreb: ce este această inechitate și dacă ea wa dura o eternitate ?“ Alteori, hazul e gratuit, simplu exercițiu de fantezie și virtuozitate. In limba kuților „Bilifox însemnează in traducere liberă : „feratele cu patru picioare desperecheate, fără unghii, care fuge la deal tiriș iar la vale de-a berbeleacul ți zboară peste apele fără punte11. Iată niște maxime a căror bufonerie c evidentă : „e mai bine să cugeți decît să gîndești11 sau „în viață intii e pictura și al doilea liniatura/1. Descompunerea limbajului de care vorbea Eugen lonescu referindu-se la automatismelc verbale ale anumitor oameni a fost simțită și dc Arghezi care, fără să o teoretizeze, i-a găsit o echivalență literară. Unele dialoguri seamănă izbitor cu piesele scrise după cîteva decenii de Eugen lonescu, lată un fragment dintr-o scenetă intitulată Neguțătorul de ochelari: „CLIENTUL — Vreau să te întreb dacă un telescop e mai mare decît un episcop, pentru că un protopop e mai mic decît un episcop. OPTiCIANUL — Intre optică și sfintul cler nu e nici o legătură. CLIENTUL — A ! nu e nici o legătură ? OPTICIANUL — Aveți aici un metru, un pluviometru, un barometru, un densimetru și un termometru. CLIENTUL — Domnul Franț a uitat să aducă un kilometru, Tot se ostenește, roagă-l să vie și cu un taximetru/1 Proza umoristică a lui Arghezi este o strălucită demonstrație a bogăției de mijloace și modalități de care matele nostru scriitor dispune. Spiritul său fin și subtil, inteligența artistică și profunda sa originalitate il situează în imediata vecinătate a celor mai mari umoriști pe care i-a dat literatura română. MCOl.AE CORBEAVU 84 N. Corbeanu: Modililiți t1e ■nfeATului TUDOR ARGHEZI * e dealul veciei Citită o pasăre, pe dunga sărutului, la căpătîiul înrourat al zorilor. Sub aripile ei — vinișoare albastre vinele munților de marmoră ai datoriei, Gitul i l-au înflorit psalmii sfinți ai trudei omenești, trudei ca un cer vibrai, cerul —■ ca un om adevărat. Poartă pasărea ia picior un safir de dor. o femeie pricepută la războaie și pace i l-a dat cind a fost la măritat, înfrățită cu mișcarea lebedelor, printr-o seară lină, a ^tiut indura săminfa /cometei $ a rostit albinele ea pe legendele vechi. Cine-mi știe spune pasărea a cui s ? înfocat a cintat pînă și-a topit colivia in sunet din care a crescut măiastră pasărea sălbatecă. A unui voinic, a unui voinic... Un voinc pi-a lăsat testament tinerețea, trudind orizontul purității. El e stăpîn pe un vînt subțire — fiorul frunzelor, frunza florilor —, el c stăpîn pe o viață înaltă, a durat o vecie clară, o pasăre, MIHAIL TECLU Mih.uQ Tedii: Tudi r AnTieil TUDOR ARGHEZI Șl LITERATURA PENTRU COPII T I oțî exegeții universului arghezian, de la Șerban Cioculescu la Mihail Petrovcanu, recunosc dificultatea dea surprinde, în judecăți de valoare definitive, complexitatea creației poe- tului atît de diversă și atît de ^lină de sensuri, care nu se lasă ușor relevate. Ov. S. Crohmălniceanu ') își începe studiul său astfel: „Price încercare de a fixa locul lui Arghezi pe hărțile poeziei se lovește de enorme difi- cultăți. Cercetătorul atent, ca și cititorul îniîmplător are imediat sentimentul foarte oiu că se află în fața unei personalități artistice excepționale, poale printre cete mai strălucite, pe care le cunoaște epoca noastră". Dificultatea sporește șî mai mult pentru cel care vrea să distingă, în creația lui Arghezi, ce aparține literaturii pentru copii și ceea ce este artă inspirată din universul infantil. Mihail Petroveanu afirmă: „Tandrețea pentru copii, mergînd pină ta adorație, este o componentă de loc secundară a sufletului proaspăt al poetului. Concretizările afecțiunii sini, de-a lungul anilor, variate și numeroase. Fără a-și poci grațios limba și fizionomia ca scriitorii care, vorbind copiilor, se copilăresc cu dinadinsul, rămînind el însuși „mare și ciad se face mic", Arghezi a modelat în versuri anume destinate prichindeilor jucării și suprite încîntătoare pentru orice pîrsfd. in Amintiri de Crăciun (1932), Versuri pentru copii (inițial Stihuri pentru copii, 1939), Colindă de Crăciun, Prisaca, scrise după 23 august 194-f, ii recunoaștem stilul, tipicurile" gîndirii și unele motive lirice". în rîndurile de față ne vom ocupa numai de acele cicluri pe care le socotim accesibile copiilor șl pe care, în practica școlară, pedagogii trebuie să le utilizeze, ele fiind încărcate cu o marc forță educativă. Privim așadar poezia argheziană din punct de vedere strict didactic, adică al nevoii stringente de a utiliza texte poetice tic mare forță educativă. Problema interesează atît pe pedagog, dt și pe scriitori și, în ultima vreme, ea s-a pus cu toată fermitatea. l .a o consfătuire organizată de Gazeta literară pe tema literaturii în manualele școlare, Tiberiu Utan, el însuși autor de versuri pentru copii, a afirmați „Din primele trei clase lip- sește Arghezi. încrederea in forța colectivității, de pildă na fi educată în copii de o mie de ori mai bine prin poezia sa Stupul lor decît prin nu știu ce scornire poeiicească. Reco- mand viitorilor autori de manuale didactice pentru cei mici să meargă la izvoarele cete mal bogate, nu la pîrîiașete efemere pornite din topirea ochiurilor de zăpadă. Aceasta spre binele culturii noastre, spre binele viitorului".s) Manualele școlare și practica zilnică în procesul instructiv educativ, apelează tot mai mult la o bună parte din creația poetului. Editura Tineretului a publicat pină în prezent cîteva cicluri cu frumoase ilustrații. Intr-un manual de literatură pentru copii, poetul T. Arghezi figu- rează la locul cuvenit, dar numai la ciclul Prisaca3}. Se manifestă încă oarecare timiditate explicabilă, prin dificultatea disocierii de care vorbeam mai sus. Poetul a scris versuri pentru copii, dar și numeroase altele în care lumea copiilor este numai o modalitate artistică spre ’) O. CrohrnilnkeaEu r T. Arftal. 1960 rJ Cutia literari, 24.1T. 19*6 •) CedfftU Munteinu ți C. Moiori Literator* pentra copii 86 C N. MihiUche: Tudor Aruhoil «I lltmlatt peatra roții a dezvălui alte sensuri. Ov. S. Crohmălniceanu. în studiul citat, relevă că poetul utilizează jocul ca modalitate de exprimare artistică: „Ttîcul moral al jocului se apropie de sensurile mari pe care le degajă experiența vieții". Propunem o discuție pe această temă. Aicî ne vom ocupa numai de acele cicluri care pot fi utilizate cu cert succes în educarea copiilor. Poezia în genere e un act de cunoaștere. Aceasta e un loc comun acum. Poetul mare e un pedagog al poporului său. Arghezi fărăînoială e unul din cei mai mari. Locul lui e lingă M. Eminescu. Contribuția lui însă la opera de educație din școală, ne gîndim numai la copiii de la 7 la 13 ani, este cea mal valoroasă ți rostul nodurilor de față e să sublinieze acest lucru. Poezia lui Arghezi e unul din izvoarele bogate de care vorbește Tiberiu Utan In inter- venția lui amintită mai sus. Tn ciclul Prisaca poetul utilizează mijloacele fabulei predilecte în creația sa. Această micromonografie poetică a unui stup de albine relevă cu mijloace simple exemplul ordineî și hărnicie. Ciclul se deschide, cu poezia Stupul lor, zugrăvit sub hlamida albă a zăpezii: Priscăcarul le-a uitai Și-a căzut ți peste ele Iarna, grea ca un ploeat Cu chenar de peruzele. Arghezi e ți un poet al naturii. Iarna e „grea ca un ploeat". Comparația e pregnantă, Iar „chenarul de peruzele’1 e dc o mare sugestivitate. Albinele lucrează într-o deplină armonie șî solidaritate. Spiritul ce le animă e acel colectiv, altruist; nici una nu lucrează condusă de năzuințe strict personale, ci pentru stupul întreg. Cum s-a deschis zărilor, primăvara, una din ele, sol neadormit, iese din stup și cercetează grădina cu flori. Dacă florile sint deschise, albina se-ntoarce acasă după povață, „cu o probă de dulceață". Celelalte albine vestite că vor avea ce culege purced în căutarea nectarului: Șr-au plecai aproape toate La cules cu mii și mii Lăsînd vorbă ta nepoate Să-ngrijească de copii. Vigilența e o lege a stupului. Cîteva albine rămtn paznice ale stupului și gospodine: fnsă paza-n stup e bună Că tîrziu, după apus, Colo jos, sub stupi, la lună Ei zăceau cu burta-n sus. Trîntorii, bondarii și «Iți dușmani ai stupului, ai colectivului, sînt exterminați fără cruțare șl prin mijloace ingenioase. Șoarecele, de pildă, e ucis fiind acoperit cu ceară : „Roiul, cum de t-a zărit / C-a intrat, l-a copleșit. ! Socoteală să-i mai ceară 7 ! Nu! L-au îmbrăcat cu ceară / De la boi /Ană la coadă. / Tăbărîte, mii, grămadă, / Și l-au strins cu meșteșug / încuiat ca-ti- ir-tin coșciug" ! Lupta albinelor împotriva intrusului, armele utilizate și mai ales metafora —coșciugul — sînt de o mare eficacitate educativă. Și sub raportul moral — solidaritatea albinelor, prompti- tudinea lor în apărare, — dar și sub raportul dezvoltării gîndirii, al imaginației, poezia aceasta — TUharul pedepsit — înscrisă în manuale, oferă mari posibilități educatorului. Ideea — morala fabulei de fapt — a solidarității în apărarea lucrului făcut împreună — e magistral exprimată: IVti njunge, vreau să zic Să fii mare cu cel mic, Că puterea se adună Din toți micii-mpreună l Solidaritatea conferă celor mici o forță de neobișnuit. Ciclul se-ncheic cu o adevărată odă consacrală geniului creator al acestor necuvîntăloare, care nu încetează o zi o impresionantă minune de. organizare, hărnicie și solidaritate: *C. N. Tudor Argbnî ji Iitrr*tuf* penlru copii Ești pe lumea de sub cer Cel mai mare inginer. Pe-ntuneric, făr-să știi A* făcut bijuterii. Și minuni în toată clipa Cu mustața și aripa. ( Fetica ) Albina rămîne „cel mai mare inginer" care făurește construcții minunate „cu mustața șl aripa", încheierea stimulează imaginația copilului și gindirea. Dacă Tudor Arghezi ar fi scris numai acest ciclu de versuri — Prisaca — contribuția lui la literatura pentru copii ar fi fost remarcabilă deoarece ciclul, de fapt scurt, are valențe educative multiple, pe care talentul pedagogului le poate revela. Un alt ciclu din volumul IV — Scrieri — purtind titlul sugestiv Copilărești, cuprinde numeroase creații care fac să vibreze coardele sensibilității copiilor. Cred că acest ciclu e dintre acelea — ca și Horele — care reprezintă mai de grabă o modalitate de expresie artis- tică. Totuși din ele multe au sensuri ușor accesibile copilului. Interesantă și sugestivă e poezia Alfabetul în care cîteva litere mari sînt zugrăvite prin specificul lor caligrafic sl prin asemănările lor cu vietățile cunoscute de copii. Urechile au crescut Pe măgar td nevăzut (VJ Rima numai o literă știe Și numai pe ea o scrie (S) ti atîrnă de căldură Pină n praf limba din gură. (R) Aceste definiții atit de sugestive și pline de îndemn la asociații, cu clemente cunoscute din universul imediat domestic, sînt foarte potrivite atît în momentul predării literelor respective la cl. l-a în perioada preabecedară, cît și la sfîrșitul perioadei cind se face recapitularea întregului alfabet. Poetul utilizează forma lapidară a ghicitorilor, dar sub formă afirmativă. Universul mărunt, domestic și nedomestic, oferă poetului o variată și foarte atrăgătoare tematică în creația sa pentru cei mici. Legătura omului cu lumea viețuitoarelor necuvîntă- toarc înconjurătoare — clinele, pisica, porumbeii, păsărelele etc. — e pregnant oglindită în poeziile Unui prieten mic, Zmeu, Greierele, Hoțul, Casa Cu vrăbii, Zdreanță, Cuibul, Bănuțul etc, Imaginile sînt pline de concret și de plasticitate, ele pot fi memorate fiindcă plac în chip. deosebit copiilor. Ariciul, de pilda, e astfel înfățișat: Ghem de spini și țepi uscate Stă-ntărit ca-nlr-o cetate. Poate trece un vecin Peste et cu carul plin, Că nu simte nici atît Cit l-ai gidiia pe git. Iar în VriO, imaginea e de o pregnanță deosebită pentru sensibilitatea copilului : Ca s-adoarmă și mai bine Laba cSpatii și-o tine Și din vis, cum s-a adus Că s-a pus cu burfa-n sus. Dar scurteica-i ca de vată Cu opt nasturi e-ncheia/ă Și dormind și dolofani Sug din ea cinci cotoșmani. Poezia face deliciul școlarilor. Un subciclu de poezii oglindește bucuriile copiilor îr» preajma sărbătorilor de iarnă. Colindă de Crăciun, Drumul cu povești, Pomul, Fetele mele. Cinci ciriige etc. 88 C- N. Tudor A^br,i ți litmint* prutni răpit Dragostea bunicilor, concretizată in daruri pentru cei mici, e oglindită plastic în poezia „5 cîrlige" ; Miinile bătrînei mele Împletesc în cinci andrele Intr-ascuns, pentru ajun, Darurile de Crăciun. Secretul c foarte greu de păstrai căci cei miei simt pregătirile ți curiozitatea lor e mare : „Dar copiii prin perdea ! Prind în urma ei ceva, ! iscodind taina mătușii / Seara, pe gaura ușii. ! / Ea, cu lina între dește. 1 Stă din lucru și timbește. 3 Șî din celelalte volume ale poetului se pot detașa poezii în Scopuri educative. Chiar poezia Cintec de adormit Mițura din volumul de debut Cuvinte potrivite, expresie a dragostei materne, cu ecouri din cântecele de leagăn, poate figura înlr-un florilegiu de versuri, alese pentru lectura particulară a copiilor: Doamne, fă-i bordei de soare Intr-un coif dc țară veche Nu mai nalt decît o floare Și îngust cit o ureche. Versuri care exprimă tot dorul mamei pentru fericirea copilului. Apoi, în același volum, poezia Chemarea, un adevărat imn consacrat firului de iarbă. Firul de iarbă, primăvara, își înalță cutezător vîrful fraged către seninul cerului: /Jor pietre sterpe și uscate Un fir de iarbă s-a ivit Și vîrfui lui în infinit A cuteeai, străin, să cotei Firul de iarbă născut „dintr-un crini pei de soare și o fărîmă de pămint" se-ngemăncază cu cerul. Poezia, ca multe altele, conține un simbol, care scapă receptivității copilului, dar, în concret, firul de iarbă, cu toată fragilitatea lui. răzbate la suprafață, printre bulgări și pietre, ca omul printre opreliști, năzuind spre lumina. Copiii de 13—14 ani intuiesc sensul adînc al poeziei. In ultimele plachete de versuri — Frunte și Poeme noi — poetul se-ntoarce la lumea măruntelor viețuitoare. Bursuc e cățelandrul iubit, „Prietenul" e Ursei, un dulău frumos care-i aduce aminte poetului de Gorjul său de piatră, de strunga, stîna. sarica și opincile bunilor săi. Aceste vietăți îl mențin în contact neîntrerupt cu trecutul copilăriei sale, cu prezentul și eu pulsația existenței terestre. Universul familial și cel a! măruntelor viețuitoare a rămas o constantă majoră a creației argheziene. A fost una din certitudinile sale. Opera de educație a copiilor află în creația atît de bogată a lui Arghezi texte cu mari valențe, cu nebănuită eficacitate. Poetul a înscris una din cele mai remarcabile pagini din istoria creației pentru cei miei. Contribuția lui merită să facă obiectul unul studiu special, care ar fi o contribuție foarte utilă în opera mare de creștere a copiilor noștri. C. N. MIHALACHE C. N. Mihalache: Tudw Arihcti ți tiirratura pcnlrw copil 83 MĂRTURII INEDITE DESPRE TUDOR ARGHEZI C X^itindu-l sau traducîndu-1, intilnindu-se prin intermediul limbii ro- mâne sau al altor limbi, cu versul plin de sevă al lui T. Arghezi. poeți și scriitori, critici literari străini, investiți dc pasiune intru tălmăcirea poeziei argheziene, au făcut, referindu-se la ea, mărtursiri interesante. Dacă o parte dintre ele pot fi descoperite în prefețe, articole, recenzii dedicate poetului român peste hotare, unele sint risipite în scrisori amicale care ar putea rămîne necunoscute. Investigația ne-a condus la cei care, cu ani în urmă, întrețineau vii legături sau consiliau la cerere pe traducătorii liricii argheziene, cind aceștia constatau cu surpriză și bucurie, diamantele grele de atîta frumusețe ale „Cuvintelor potrivite*1, ale „Florilor de mucigai11, ale „Cintării omului11. Și ar trebui să o spunem, din aceste gînduri comunicate la început prin tonurile intime ale unei scrisori, s-au născut după aceea, comentariile mai ample, bine informate, călduroase, ale unor încercări dc exegeză sau prefețe ca aceea, de pildă, a lui Luc-Andre Marcel, la volumul apărut în colecția „Poetcs d’aujourd‘hui“, in 1963. Dăm mai jos. prin bunăvoința poetei Vcronica Por-umbacu, fragmente din aceste scrisori care poartă pecetea frămintării traducătorilor, dezvă- luind totodată impresii spontane asupra lui T. Arghezi de care se simțeau legați prin firul marii creații. Unul dintre devotații arghezieni rămîne. în Franța, delicatul poet Luc- Andre Marcel. O dovadă, pe lîngă atîtea foarte cunoscute, sînt și aceste rînduri : „Munca mea se apropie de sfîrșit. (...) Oricum, am făcut-o cu toată dragostea și grija de care sînt capabil. El (Arghezi — n, n.) trezește un interes considerabil din partea prietenilor francezi cărora le-am citit mai multe pagini. Se pune chiar problema unei a treia apariții in „CAHIERS du SUD11 într-atît a fost sedus Jean Ballard (directorul revistei — n. n.) de anumite poeme (...) Important este ca Arghezi să ocupe locul pe care îl merită (...) Fac exerciții zilnice pentru a-mi însuși corect demonicul vostru „î11. Dar ajung să-1 pronunț natural. Citeodată copiii mei mă aud gemînd ciudat și sc întreabă ce se petrece. Nu e decît faimosul „i11 care mă chinuiește (...). După cum vezi, am folosit alexandrini, in poemele 90 CoMltBIini Cn»*ii î Mlrlurii iecdltc de*prc Arghrjj care cer acest lucru, și rime interioare sau tradiționale ori de dte ori a fost posibil. Am uzat, de asemenea, de inversiuni și am păstrat, uneori, chiar întorsăturile proprii lui Arghezi : „II m’est peine et pitii ., , ", dc exemplu. Am inventat cuvinte : „enjouguer", a pune la jug. și altele pe care nu le mai țin minte. Am folosit, de asemenea, cuvinte argotice : „caboche** (că- pățînă, „dovleac", cu sensul de cap) și de cuvîntul vechi „gargamelle" (Si la gargamclle te cuit, le medccin vient ă huit...). Mărturisesc că asta m-a pasional iar entuziasmul cititorilor (se referă la cititorii revistei „Cahicrs du Sud“) mă răsplătește mult. Pînă și Saint-John Perse este interesat de aceasta aventură. Arghezi va trezi cel puțin o mare curiozitate ca să nu spun mai mult." In continuare, Luc-Andră Marcel revine asupra dificultă- ților intimpinate in traducerea lui Arghezi care insă l-au făcut să se apropie și mai mult de poetul român. Încercînd să dea o versiune franceză cit mai fidelă, traducătorul — el însuși poet — n-a uitat „noblețea verbală a ori- ginalului". In aceeași scrisoare, datată decembrie 1960, Luc-Andre Marcel face o mărturisire care dacă nu are valoarea unei cerie judecăți compara- tiviste, reprezintă, totuși, o opinie spontană deloc lipsită de interes. „Acum cîțiva ani — spune L. A. Marcel — am descoperit francezilor cel mai mare poet al anului 1000, Grigorie din Narek. un călugăr armean care figurează, de acum înainte, in antologiile noastre de poezie universală. Doresc să le descopăr un altul mai mare, pe Arghezi" (s. n.). Că aceste rinduri sint mărturii sincere, o dovedesc toate scrisorile lui Luc-Andre Marcel, care și-a exprimat la fel sincera bucurie că tradu- cerile lui au fost apreciate de marele nostru poet; „Sint foarte fericit că marele nostru Arghezi s-a pronunțat public asupra traducerilor mele" (23 mai 1961). O scrisoare primită de curind de la poeta greacă Rit a Boumi Papa, cea care nu de mult l-a tradus pe Eminescu, trădează o cunoaștere deose- bită a operei lui T. Arghezi față de care nutrește o aceeași dragoste, O re- producem în întregime : „T. Arghezi, care a apărut în literatura română atunci cînd poezia, pe dc o parte, căuta să valorifice moștenirea emines- ciană iar pe de altă parte să scape de formele și expresiile învechite, este, fără îndoială, cel mai mare poet al României contemporane. De o persona- litate neobișnuit de bogată, inedită, cu o puternică înclinație lirică, Arghezi și-a trasat, de la bun început, o cale proprie, hotăiit să inoiască radical poe- zia lirică a patriei sale în cadrul vieții ei naționale, creînd un cîntec liric cu totul nou. Hrănit dc tradițiile autohtone dar și îmbogățit de literatura și experiența occidentală, Arghezi nu s-a temut să folosească cele mai îndrăz- nețe și expresive forme, să folosească pentru cîntecul lui material pe care-1 dăduse Peninsulei Balcanice creația populară, rămasă dacă nu disprețuită cel puțin nevalorificată de către poeții acestui început de secol. Această bogăție în expresie, Arghezi a implantat-o în laboratorul său poetic dindu-i străluciri neobișnuite ; a inaripat-o cu fantezia lui astfel îneît să îmbrace □ nouă formă, inimitabilă in felul ei. în plus, căutările lui continui au nete- zit drumul spre o nouă structură lirică necunoscută pînă în acel moment în poezia românească și care este unică asemenea aceleia a lui Eminescu. în aceasta constă, in fond, faptul că astăzi Arghezi este considerat unul din cei mai de seamă poeți ai epocii noastre. Arghezi este cel care a cultivat primul in spațiul carpatic autohton cu mijloace eu totul populare, pe inte- CoaiUnIiii Crbjn: Mlftwil Ipwdltc dropie Arării 91 lectualul contemporan și a înfruntat problema dumnezei iii , a universului soartei omenești și a morții. Ca și Macterlinck, el caută să dea o explicație misterului metafizic al lumii invizibile, cercetind cu dramatism, deznădăj- duit, lumea invizibilă, adică lucrurile cele mai neînsemnate, formele, mani- festările vieții, chiar dintre cele mai prozaice și respingătoare. Astfel, Tudor Arghezi a reușit să creeze o operă lirică pur românească, dramatic echili- brată in lupta ei interioară, plină de lirism, pe alocuri, sceptic, dc o sim- plitate și originalitate nemaiîntâlnite. Estetica lui, potrivnică celei sumbre sau tenebroase a simboliștilor, acoi-dă întotdeauna o formă materială noțiu- nilor, le fundamentează pe pămîntul celui mai îndrăzneț realism, folosește descripții și reprezentări și dă cuvântului o tinerețe permanentă. Arghezi știe de asemenea, să lupte, dacă trebuie să lovească în dușmanii lui, cu un sarcasm dezlănțuit și să scrie totodată cele mai duioase poezii și pevestiri dedicate copilăriei, adăugind astfel o pagină nouă acestui gen în țara lui. Acest bogat și teribil plâsmuitor de imagini ale liricii românești, deși, din punct de vedere muzical intraductibil în altă limbă, este cunoscut astăzi lumii întregi iar peste puțin timp, in Grecia va apare o culegere din poeziile lui în traducerea celei ce semnează această misivă" (Rita Botimi Papa — Atena, mai 1964), Din partea cealaltă a lumii, doi mari scriitori, Rafael Alberti și Maria Teresa I-ăon, au descoperit, traduci ndu-1 pe Arghezi, un mare poet. „Chiar limba română pe Care încercăm să o citim pentru a reuși mai bine (tra- ducerile n.n.) începe să sune mai clar urechilor noastre. Și o dată cu ea, imaginile unei vieți consacrate in întregime poeziei". (Autorii scrisorii se referă la T. Arghezi) „Trebuie s-o spunem — continuă ei — că marele vostru poet nu este ușor și lumea lui poetică amestecă plăcerea de a-1 citi cu regretul de a-1 trăda (traducindu-1 n.n.) fără voia noastră. Oricum, lucrăm mai departe.11 La aceste rânduri, „iscate" peste mări și oceane, am putea adăuga altele. Nu no oprim însă la cele cunoscute deja, cum sînt, de pildă, mărtu- riile lui Arne Hăggqvist. poetul suedez care, în curind, în traducerea sa, va scoate un volum arghezian. Tot din noixlul Europei reținem insă cîteva gînduri ale unui tânăr dai* prețuit poet finlandez, Văinb Kristînă. Făcînd, prin versiunile franțuzești, cunoștința poeziei argheziene, tînărul poet, autor printre altele, al unui studiu pl ivind influența lui Baudelaire asupra poeți- lor finici, declară că „Juin are dreptate cînd afirmă că stilul lui Arghezi este uneori baudelairian," In continuare, uimit că întâlnește o vînă poetică așa do originală, o „expresie modernă la un poet în vîrstă de 83 de ani" (scrisoarea datează din 24 iunie 1963) Kirstina scrie : „El (T. Arghezi n.n.) folosește imagini foarte sprintene, creînd un realism interior". încheind aceste rînduri, ținem să subliniem că ele sînt doar o parte infimă din multele, exprimate despre maestrul octogenar. Dacă ne-am hotărît să le punem pe hârtie intr-un moment festiv, nu e mal puțin ade- vărat câ am făcut-o și pentru a aminti încă o dată de existența unor piese muzeale care trebuie păstrate și adunate cu toată grija pentru o viitoare exhaustivă bibliografie argheziană. CONSTA im# ciifȘA.v 92 Can&tinlin Crhan: Mărturii imcdiCO dttfirt ArghnJ cronica literara ROMANUL „LINA" ÎNTR-O NOUĂ EDIȚIE „cuvint înainte", care precede cartea, Tudor Arghezi explică atit geneza cît fi semni- ficația romanului Lina. Teatrul acțiunei e o fabrică de zahăr, prima din (ară, dincolo de linia de centură a Bucureștiului, ta Chitită. Fantezia romaneștii se împletește, in carte, cu expe- rienfa propriei vieți a autorului. Tudor Arghezi a fost el însuși, un timp, laborant și apoi chimist ai fabricii de zahăr de ta Chitită, fabrică unde trudește și omonimul său, eroul principal al romanului, ion Trestie. A'e aflăm însă nu în fața unui roman autobiografic ci, mai de grabă, în fața unui roman al vieții industriale și, mai ales, a! unui roman cu o problematică socială intensă și acută. Aceasta explică, de altminteri, și discreția cu care a fost înltmplnatS cartea la prima ei apariție, acum mi pătrar de veac. Lina avea, pentru timpurile de atunci, un subiect incomod pînă la evidență. Romanul înfățișează pătrunderea capitglulm străin, aici ausiro-tingar, în țară în ultimul deceniu al secolului trecut. Infierind disprețul exploatatorilor străini pentru sudoarea și munca românească, exploatarea scandaloasă a proletariatului autohton, cartea aducea In minte, prin firea lucrurilor, similitudini jenante în 1910, în plină înfeudate a industriei românești de către capitalul german. S-a glosat atunci, în critica literară, îndeosebi asupra virtuozităților stilistice ale autorului și s-a trecut sub tăcere, ignorindu-se, cu bună știință, problematica socială a cărții, evidențierea rapacității cu care erau exploatați muncitorii în fabrica de zahăr de la Chitită. Scene ca aceea în care este descris un accident de muncă, cîinoțenia sau inper- tinența directorului, istovitoarea muncă, de robi, a muncitorilor, amenzile nemotivate, exploa- tarea sub toate formele, beneficiat scandalos obținut prin stoarcerea de vlagă a mtinii de lucru, accentuează in Lina latura socială aceasta fiind caracteristica de căpetenie a cărții. De fapt, scriitorul încearcă o panoramă a epocii, mai ales în partea întîi a romanului și nara- țiunea are în vedere aspectele demascatoare ale unei societăți putrede, neîntrecutul stil arghe- zian fiind pus în slujba acestei finalități, el nefiind, nicidecum, un scop în sine. Scriitorul preferă, de altminteri, să-i dea cărții denumirea, mai potrivită, de povestire. De fapt, compozițional vorbind, Lina se împarte în două părți între ele neexistind decît o legătură firavă, dată de către un singur personaj. Lina. Personajul ar aminti de formula pe pe care o dădea Stendhal romanului însuși, anume „o oglindă purtată de-a lungul unui drum", Aici oglinda e personajul principal. Lina în partea întîia a cărții, Ion Trestie în partea doua, personaje care ajută nu numai ca în jurat întîmplărilor legate de ei să se concentreze întreaga narațiune ci și ca, prin intermediul în fim plăcilor legate de ei, să se reliefeze și caracteristica principală a romanului, accentuarea problematicii sociale. Lina, eroina din prima parte a cărții, c o florăreasă frumoasă și cinstită, al cărui cotind periodic prin localurile de noapie ale Bucu- rești ut ui îi servește de minune scriitorului pentru a înfățișa o hune decrepită, hidoasă pînâ ta dezumanizare, Promptitudinea cu care fiorăreasa potolește avîniurile erotice ale unui bancher libidinos, Solo, servește ca punct de plecare depanării acțiunii. Epica, cum de altminteri s-a mai subliniat, e destul de sumară, întîmplărilc personajului principal servind ca un liant pentru o suită de tablouri în care se iau în derîdcre și așa zisa Jume bună" și șnapanii presei care fabrică, contra cost, o opinie, și puținătatea dreptății împărțită de acei care ar trebui să o gospodărească — ministrul justiției și primul procuror, după criterii care sînt departe de acelea ale echității. Cronica literara 93 Partea a doua a romanului, mai robustă ți mai consistentă, îți restrînge teatrul acțiunei în incinta fabricii de zahăr. Protagonistul narațiunii devine Ion Trestie, a cărui biografie, schițată sumar, ne înfățișează avatarurile unui erou care „apucase să-și desțelenească viața de mic". întreprinzător, muncitor, ți cinstit, iînăntl angajat la laborator, va lua locul incapa- bilului chimist PisJte și va sfîrți prin a se căsători cu frumoasa florăreasă Lina, pripășita și ea ia fabrica de zahăr. Intriga sumară, na trebuie privită ca singurul suport al cărții ci, mai de grabă, ca un pretext necesar pentru desfășurarea artei argheziene. O artă a cărei prospețime ți vitalitate e propulsată nu numai de verva stilistică neîntrecută a scriitorului ci și de menținerea trează a interesului cititorului prin schițarea cîtorva portrete cu adevărat remarcabile. Fabrica e astfel uri mic univers în cadrul căruia evoluează o suită de personaje polarizate în direcții contrare si adunate laolaltă ca printr-o nedreaptă osindâ. Pe de o parte sint conducătorii, „directorii și șefii de fabrică, angajați, din străinătate, cu contract în străinătate" întoreîndu-se, ca într-o colonie, în fiecare toamnă, clin cele, patru colțuri ale Europei (^u geamantane inînjite estetic de inscripții și etichete lipite pe laturi, ca să bată la ochi muncitorului autohton, osîndit să nu iasă din plinea rece si din metrul lui pătrat niciodată". In această viziune globală a exploatatorilor si exploataților, se adaugă o adversitate mută și neîmpăcată evidențiată chiar în arta portretului. Domnul Azner, directorul fabricii, are figura „rumenă, barbă neagră scurtă si creață, despicată cu pieptenele nutri buză, pe toată bărbia"1. Personajul, nelipsit de inteligență și de energie, profesează însă un dispreț total pentru țară si pentru oamenii pe spinarea cărora trăiește împărătește. „A dat în oraș pesle un om cu trăsură ți l-a omorît și s-a uimit văzîndu-se tras la răspundere". Impertinenta si aroganța directorului Azner sint regăsite, pe alte dimensiune, în portretul inginerului Pisko, pus pe soții de „măscărici grotesc". Personajul, o mostră a unui individ fimn si săngaci, este descris în cîfeva trăsături magistrale. fn Care apare tot ridicolul Iui Pisko, disprețul lui pentru „Tzigeuneri" șl înfățișarea lui de ins care scoate un miros de țap și berbec". In contrari cu tabăra celor care conduc fabrica, reprezentanții și slugile capitalului, scrii- torul creionează cîimn portrete de muncitori cu adevărat memorabile, portrete care învede- rează. ridată mai mult, arta desăvîrțită a acestui neîntrecut meșteșugar al cuotntului. Ca o caracteristică generală a acestor portrete trebuie observată antiteza cu cete dlniti acelea ale personajelor din lumea exploatatorilor. Procedeul, romantic prin excelență, nu e singurul care amintește viziunea romantică a scriitorului care face artă realistă cu ajutorul unor mijloace ce nu ignoră ci, mai degrabă se complac. în uzitarea fabulosului si a fanlas- ticului, Peînforcîndu-ne la portret, vom observa, în contrast evident cir plpemtcia morală ți fizică a tai Pisko, înfățișarea impresionantă a șefului cuptoarelor de var, Orcste. Portretul are toate elementele uriesrsrului, iar omtd, prin grandoarea sa fizică, pare mai curînd, un personaj cobortf din basme. La statura „fabricată din cel mai bun metal omenesc, năvalnică, violentă șî brutală" se adaugă o muschiulatură în care „împletiturile de rădăcini și buturugi ale trupului răsucite în solnare. la niept, la brațe, la coapse, pulpe si gambe, ca niște snopi de cabluri" impresionează prin vizibila lor masivitate. Un alt nersonai reprezentativ asupra Căruia poposește, cu deosebită plăcere, scriitorul este paznicul melasei, Vulpe. Și aici procedeul prezentării personajului este antitetic. Vulpe e înfățișat, înfîi, în ex^cltiul funcțiunii, umbtînd printre gropile eu melasa „pe brînci ca un strigoi cocoșat, dispărînd în lupta cu cleiul” părînd „un animal ghebos, o hienă oloagă care căuta să se culce", astfel îneîf îngrijitorul melasei părea ,x> figură de henghier și de călău, mîniit cir stronîî securii". Anoi persona jul, dezbătut de rezidurile melasei. spălat sub duș, reapare curat ți frumos. Portretul îri actlncrste apoi conturu- rile în vederind, ntai ales, caracteristicile morale ale personajului, cîndva profesor, alungat din învățămînl pentru spiritul său exagerat, dună părerea mai marilor săi, de dreanfa. Galeria personalelor surprinse de scriitor în fabrică e, desigur, mal cuprinzătoare. Tocmai pentru a sublinia contrastul si a nu lăsa impresia unui șovinism inexistent, printre străinii pri- pășiți ta fabrică, nu foti se remarcă prin tîfnă si dispreț față de lo^alniri. de piW, în eîfeva trăsături de condei, e surprinsă figura inginertdul șef, Monsieur G&ard, o matahală de voinic „îmbrăcat înlr-un tricou de lină cu gît care 1 se urca pînă la înghițîtoare”, a ingi- nerului englez rare învăța o limbă străină în pn/nt luni, retlnînd dintrînsa pină la MO de substantiva si 2M de verbe de legătură, sau, în sfîrțit, a bunei și simpaticei doamne Celestine Cosoiti franțuzoaică din Dijon Pasiunea pentru anecdotică șl element caracteristic pusă în slujba individualizării acestor personale, se împletește, în descrierea lor, cu o notă de bonomie care învăluie personajele într-o undă de evidentă si permanentă simpatie. Galeria personajelor e completată, apoi, cu portretul pitoresc al ghicitorului în bobi, salahorul Tănase. sau cu al inventivului si hîtrulul Gostache Cîrmi. capabil să repare periodic locomotiva uzată a fabricii, legendara Mari fa. 94 Cronic» literari Toate aceste personaje na sînt însă decît reprezentante ale marii mulfimi anonime a muncitorilor fabricii, mulțime în a cărei zugrăvire colectivă, pana măiestrită a scriitorului ctșiigă o nonă și redutabilă victorie. Un studiu apticat asupra problematicii pe care o ridică proza iui Arghezi, oa trebui să sublinieze, ca o constantă a acestei problematici, predilecția pentru aspectele etice pe care te degajă narațiunea argheziană, Această preponderentă a preocupării etice, cure forma ți șira spinării portretului singular, revine, cumai multă stăruință alunei cînd scriitorul înfățișează masa, mulțimea anonimă. îndeletnicire sezonieră, munca la fabrica de zahăr plătită cu un salar pe sponci atrage totuși, ca un magnet at mizeriei, oameni veniți de la O depărtare care adesea depășește mia de kilometri. In fabrica de zahăr își dau întîlnire „tipurile cele mai extravagante pe tare ie-a corcit universul, oameni veni ți de pe toate tărîmurile lumii, cioburile tuturor dramelor, tragediilor și formelor de simțire, de nesimțire și demență". Romanul, căruia critica literară i-a sublimai, cu osebire, încărcătura lirică, devine astfel, cu necesitate, un eseu în care observațiile asupra moravurilor și năravurilor, se împletesc cu reflexii subtile privind psihologia socială și aproximația justiției în statul burghezo-moșieresc. Fabrica de zahăr e, așa dar, p lume în mic, un bilei permanent care permite o viziune calei- doscopică asupra a citcrva mii de oameni trăind ca într-o planetă îndepărtată. Cei dinții lucrători ai fabricii, cei care alcătuesc o permanentă armată de rezervă, mulțumindu-se cu un salar de mizerie, sînt clientii de odinioară ai pușcăriilor, bucuroși că se pot oploși intr-un loc în care nimeni au îi întreabă despre trecutul lor șl nimeni nu te solicită acte justificative. Trăind la voia întîmptârii, ci sînt comparați cu „ceasornice destrăbălate, indlcînd ora fals, cînd cu întîrzicre cînd cu un avans insolit". Asupra pegrei se înlănțuie, astfel, cu scene de un pitoresc inedit, împins pină ia cruzime, lată, de pildă, scena judecării dc către Orcstc a unui asasin fugărit de autorități și reîntors, ca într-un refugiu sigur, în „infernul alb"1, cuptoarele de var ale fabricii. Omul alienat de o grindă a tavanului e biciuit pe corpul gol, cu o funie muiată în saramură. lovit ctt un gumilastic, pălmuit dintr-o năzuință a unei justiții elementare pe care Oresfe are ambiția să o înfăptuiască. Roman al unei fabrici. Lina, accentuează apoi, cu un farmec inedit, o dimensiune pe atunci încă nouă a poeticului, un lirism ai industriei, al peisajului industrial, lata forfota fabricii pregâlimiu-se pentru campania de recoltare a zahărului, descrierea enormului aparat a; in preajma reviziei finale: „Un instrument rotund, cu două ace de compas mobil șt douăsprezece crestături, crede că îl măsoară, pentru ca, orientat în haos cu un minutar ced bate la vircche ucenicul lui Tacit să cuprindă faptele atîrnale dc secundele lut indiferente, între secole nume- rotate. unele de-a-ndaraieie și altele înainte", Iară apoi descrierea depozitelor de melasă, înfă- țișate cu ajutorul gigant eseul ui, a fabulosului, dimensiuni atît dc cunoscute liricii argheziene: „Canacitalea unui singur bazin, adormit în profunzimile undei uleioase, ar fi putut permile plutirea cu lotca pe înconjurul ei, șl se traducea, în comerțul de materii prime, cu un tren de mîzgă și șaptezeci de tone zahăr bun de rafinat. O alții încăpere vastă, suprapusă aduna pe un Cubaj de piramide, an de an, miile de saci, din muntele cărora se prelingea un nămol înche- gat ca de sînge, stors de la sine, pe podtna de mozaic, spălată cu măturoiul. Aspectul de cimitir în catacombe de cadavre decapitate într-o execuție colectivă sumară și înțesate, răs- pundea bolților de cripte ale sălii de melasă", Exemple de asemenea descrieri s-ar putea înmulți. Ceea ce e de reținut e faptul, întru totul remarcabil, că romanul accentuează astfel, în proza românească, o poezie a peisajului industrial, tarimuri noi făcute Inteligibile și palpabile cu ajutorul harului poetic. Poezia muncii, poezia care peste două decenii își un găsi împlinirea în Cîntarea omului,e prefigurată, astfel, în această carte de proză. Cîntărcț al peisajului industrial al muncii in fabrică, Tudor Arghezi adaugă, printre neistovitele calități ale operei sale și pe aceea de. a fi, prin Lina, un precursor al cîntării muncii; influența rodnică exercitată dc Arghezi asupra prozatorilor de azi îmi apare asimilată într-un mod creator la unui dintre cei mai reprezentativi naratori de azi- Eugen Barbu. Groapa șî descrierea pegrei btscureștene își găsește astfel în Lina, dar și în celelalte opere în proză ale lui Arghezi, un model mai mult decît notabil, după cum tehnica asocia- fiilor inedite fi chiar insolite din reportajul Cit în 7 zile o regăsim în proza poetică a aceluiași roman. Aspectul cel mai interesant al romanului Lina, ramîrte însă în încercarea, soldată, cu succes, de a converti în proză, Instrumentele, limbajul și imagistica poeziei. Romanul, Cum s-a observat, e prin excelență un roman liric. Aceasta nu înseamnă că în Lina hu am înfîlni o perspectivă obiectivă, că personajele ar fi lipsite de o existență proprie, independentă, că ele ar fi doar proecții imaginare, subiective, ale autorului. Dimpotrivă, suita de portrete, pe marginea cărora poposisem mai adineaori, arăta limpede existența unor personaje a căror ima- Cronica llicrarj 95 Șine nu se poate uita ușor. Lirismul autorului trebuie înțeles însă ca o formă de exprimare împrumutată prozei din poezie. încă Tudor 1 ianu observase, in atît de pătrunzătorul său Studiu despre Aria prozatorului român, excepționalele calității ale artistului prodigios al cuvin- tutui care este Tudor Arghezi, Virtuozitatea stilistică a autorului nu se dovedește, în domeniul prozei, cu nimic mai prejos decît în acela al poeziei. Stilul lui Tudor Arghezi e astfeț un slîl artistic, fără implicația pejorativă a artificiosului, pe care această denumire o aduce, de pildă, în scrisul fraților Goncourt, minai torul dibaci al limbii românești izbutind întotdeauna să-fi înainte cititorii prin noutatea și prospețimea artei sale, imaginația scriitorului se mișcă astfel pe un registru întins, în care regăsim jj arma pamfletară cu care îl zugrăvește pe ban- cherul Solo cu „ochii umflați ca prăjiturile ca crertia" dar fi grația ingenuă cu pare e descrisă frumusețea de trandafir involt a Linei: „Avea picioare fin desinate, linia .șoldurilor se înjghe- base, sînii-i dădeau o noblețe ciudată, cum numai natura și mila ei fanteziată și absurda știu să n acorde felelor fără rase și mătase, refuzînd-o fetelor bine crescute cu dreptul la este- tică și agrement. MTTnlle îi erau cuconești. grumazul-înalt ți alb. Schițată sub umeri, clavicula, si furișată în zdreanță cămășii, se sculpta trandafirie. Gura fetei surîdea cu trei petaîe : arcul buzelor și limba". Atât uri de prospețimea evidentă a imaginilorJotdeauna noi, totdeauna neașteptate, lexicul mlădios, proprietatea cuvintelor, savoarea îmbinării iar. topica, aparent excentrică cîieodată, dar întotdeauna adecvată, învederează, încă odată proprietățile Stilului artistic. Căci Lina reușește să dovedească cu prisosință că despre lucrurile aparent învelite într-o iremediabilă banalitate se pot spune vorbele cete mai convingătoare și cele mai frumoase. Adăugați la tonte acestea dragostea scriitorului pentru oropsiții muncitori ai fabricii de zahăr, ura, disprețul, satira și batjocora necruțătoare, urmărind să scoată în relief întreaga ticăloșie morală a exploatatorilor și veți tivea o bună imagine a acestui semnificativ moment în opera scriitorului. TRAI Ah' LITIU RIRAESCU NOTE LA O REEDITARE ) J rMajoritatea tabletelor din Ce-ai cu mine, uint ide ? sint poezie curată. Au Ionii le con- sideră poeme, poeme pur și simplu, fără calificativul, inutil aici, în proză. Intenția de artă este mai evidentă ca oriunde. Pentru a-l obliga pe cititor să ritmeze corect, în vederea melo- dicitățil, (razele, Arghezi apelează la accente (vultur, vultur. Aripi, arripi). Ortografia e proprie, vag nonconformistă (insuș, fință, tutheran). Poetul este un magician al verbului, sensul cuvintelor se pierde uneori în savante eufonii și splendori exterioare, Cuvintelor care ofensează adesea la Arghezi auzurile pudice le sînt preferate aici vocabulele tandre, suave, mîngăietoare, Abundă materiile fine : mătăsuri, catifele, spume de argint, horbote, foi trans- parente, pufuri, petale, azururi. Spiritul tutelar al acestei curți pare a ii Domnița Pulheria : „accm care face frumoase lucrurile itriie" (Domnița Putheria). Impresia poate fi de artifi- cios: Eroare! „Scriitorul, privit în funcțiunea sa verbală — explică $erban Cioculescu') — es/ă artificios numai cînd caută a depăși posibilități!e sate de expresie, sifnicindu-și alcă- tuirea firească. D. Tudor Arghezi dispune însă de asemenea posibilități de înnoire verbală, îneît, prin simplul exercițiu normal a! limbajului, poate da impresia eronată de artificialitate. Este ușa dar o artificialitate dacă se poate spune, de excedent natural, iar nicidecum obîrșitâ dintr-n carență". In fond, nu se poate vorbi de poemele din Ce-ai cu mine, uîniule? fără o raportare a lor, permanentă, la volumele de versuri ale luî Tudor Arghezi. Zburătorul continuă motivul hermafroditului (predilecție argheziană) din Fătălăul (Flori de mucegai). „Fințele de-at treilea tipar", cele „cu vîrsie-mpleticite, nici oameni mei femei" sînt privite de poet fie cu repulsie demascatoare de anormal, cu un soi de amuzament, pe linia Ion Creangă, mali- *) Turfor Argh^si: O ui cu mine, rî nimic ? Scriwt, fa EL. !%:>. 1 dip+Clt Hrict contemporan*, p, 7$, 96 Cronica literară țfos (vezi portretul grotesc al Duduii din 1907 sau hilara Mihniri de tinde cărturar); fie cu admirație — ușor ironică în Fătălăul („Cu vreo citeva t uleie l Ala, tu semeni a femeie"), religioasă de-a dreptul, decurgînd din „aspirația individului către Spețele superioare" (G. Căii- newu) în Zburătorul. Piesa este excelentă prin atmosferă, prin nota de mister, prin fantas- ticul exact (s-ar putea scoate din ea un poem cinematografic scurt, nevorbit, în culori naive și muzică celestă): „Pescarii de scrumbii au scos ieri din mare cadavrul unui tînăr cu aripi, pe care l-am întins pe nisip (...). Covirsifi de mirare și spaimă, ne-am apropiat de cl ca de cel mai neînchipuit exemplar de perfecțiune ce ne-a fost dat să închipuim (.,.). Din pricina liniilor drepte și a formelor turtite ale trupului, s-a crezut că necunoscutul e un turbat de vîrsia flăcăilor noștri obișnuit!. După ce, ca evlavie fi luare-aminte, a fost întors și descoperit cu fotul, oamenii și-au dai seama că fînărul, fără să fie bărbat, nici femeie nu era, depășind cercul de subatternări și fatalităfi care dau vîrtejuiui omenesc neclintirea lui pe toc și-l robesc farmecului trist al apropierii". Pendantul în proză, mai explicit, al tulburătoarei Intre două nopți („Mi-am împilata! lopata tăioasă în odaie" — Cuvinte potrivite) se află aici : „t'n nebun a înfipt lopata în amocul cerurilor și a scos măguri de argint, — fi lopata a trecut din mtnă-n 'mină, pînă la noi. Săparăm noaptea întreagă—, și, cu ivirea dimineții, gropite S-au umplut zilnic la loc, — și, cu căderea serii, lopata începe din nou să muncească. He găsim și azi înir-aceiaș loc, etc." . (Printre psalmi, p. 160). O notație precum: „S-a ținut un dine o zi întreagă după mine ți m-a urmărit prin sece grădini. Tniorcîndu-se, dinele a rămas în întuneric, singur..." (Printre psalmi, p. 172) evocă începutul poeziei O zi (Cărticică de seară) : „Ziua de ieri s-a ținut după mine, creând, Ca un dine flămînd Că e legată cu ceva, ca vreo curea, Cu vreo fdnghie de viața mea — Și ta o răspîntie cu statui S-a întors văzînd că nu-i". Poetul e bîntuit de spaime apocaliptice, de viziuni grozave, are presentimentul dezagre- gării totale, în toate regnurile, inclusiv mineralul. Greutățile țintarului intră în putrefacție, se fac ușoare ca niște „bucăți de anafura". Treptele scării de piatră sînt friabile. Piciorul se scufundă în ele „cu în tărîțe" (Timpul putred). Un sentiment identic e în Duhovnicească (Cuvinte potrivite): „S-au povîmit păreții. 4 putrezit ograda (...) 4u murit și numărul din poartă Și clopotul și lacătul, și cheia". Ornicul e invocat sa sune „sd deștepte greierele și timpul", ceea ce este un alt mod de a spune că : „Prin aer, timpu-i despărțit de ore Ca de mireasma lor niște garoafe". (Lingoare) sau : „Cînd am plecat, un ornic bă/ea prin ceață rar Atît de rar că timpul trecu pe Ungă oră". ( Melancolie ) Orice comentariu e plat în fața modelului și se poate rezuma la citeva strigăte de admi- rație sau la citate masive, cum se procedează în cazul poeziei. Metafora este unicul mod, aproape de existență al poeziei argheziene. Toate ideile se tălmăcesc plastic. Rolul Poetului, dublul lui caracter, de divinitate și de damnat, esența lui se exprimă prin citeva simboluri și metafore admirabile. Prin logos. Poetul re-creează lumea, cîștigă drept la timp. „El poves- tește zi de zi o împrejurare a sufletului și a pămtnlului, ca să nu piară ți ca să nu i se pară că trăiește ziua îndoit". Este singura lui rațiune de a exista. „O dată* cu sine și o dată cu împrejurarea povestită trebuind să îndreptățească zi cu zi, fărîma de piine pe care o gustă ți picătura de apă sorbită" (Fata de demult). Destinul lui e similar cu al Șeherezadei, „fata cenușie, cu jarul ochilor verde în pletele negttcioase" care 1001 nopți re-creează, din nimic, universul pentru stăpînul ei care se... recrează. „în ziua cînd n-a mai știut să povestească, simte gîdele împăratului mîniat, care-i de cele mai multe ori Destinul, apropiindu-se de Cronica literari 97 el... împăratul îți scoale mulțumirile din chinurile răbdate ale povestitorului, dar actrtn porun- cește pitarului să-t taie tainul". Este ideea din Tesiomcrtl ; „Innnsă leneșă pe canapea Domnița suferă m cartea mea ( ... ) Robul a scris-o, Domnul o citește". Toi ca în Testament, poetul se consideră descendentul unor generații întrebi de robi, „Noi trebuie să ne tragem dintr-un lung șir de robi în timp". Robul. In altă parte Poetul e un Semănător de setatei, un înger căzut, un pescuitor dc stele — caznă cumplită, sisifică dar sublimă, de atitudini superbe : „iată-mă sculat în luntre ca o statuie, fermeclnd apele și citindu-le molitvele nădejdilor mele". Poetul, ca tocilarul (compa- rația umilă a o profesie de modestie), „fabrică iluzii ți scapără idealuri, și Iui îi izbutesc întot- deauna". „E prieten ort cutai, recunoscufi amîndoi cu leneviri din coadă fi melancolii de ochi. Un instinct ardiunioer sitar ii pune de acord. Cînd s-a îniîtmt, fiămind cu istts Hristos, primul cîine s-a uitai ta el, S-a pitit pe hrinci și a venit să-i lingă mina și să fie netezii pe moalele capului, fin" (Tocila). (Fragmentul amintește de poezia unui persan din secolul XI în care e vorba de un cline mort, Putreziciunea (descrisă cri una charogne a lui baudelaire) trezește repulsia trecătorilor. Printre ei se află și îsus cu învățăceii, care, iluminai, remarcă dinții de perlă ai cîinelui), Cc-m cu mine; mniulc ? ne relevă un Tudor Arghezi în plină căutare de dumnezeu. Poe- tul e mai mult al credinței decît al tăgadei. Evident, se caută un dumnezeu,,tare na era nici în cărți, nici in biserici și pe lingă care oamenii mi trecut șî nu l-au văzut", iar ruga poetului e gîndul, adică meditația. Poelul nu crede în d-zeul oficial, care e o păpușe, un chip conven- țional cioplit și aproximativ. Divinitatea i se revelează în lenotnene la modul panteistic: „fosă eu știu că ești. Mi-a spus umbra și mi-a spus cerbul. Mi-a vorbit de tine (întina și mi fe-au grăit hotărî! pietrele muid". Panteism și franciscanism : „Foi ieși o dnfu dis de-dimineață, cu vacile, pe cimpoi de pucioasă si rugină, — și voi ține cartea ta alăturată de șold. Și voi corbi holdelor, pîruieiar, mesteacăndor și oamenilor despre fine..(Molitva păpușii}. Profesiunea de credință, ușor convențională, nu-1 împiedică pe poet să-și exprime incer- titudinile, "reticențele, nemulțumirile, protestele față de divinitate (v. ciclul — anexă Printre psalmi). Ne găsim într-un univers de miracole, adesea numai presimțite. Se vorbește de taina odihnei, de minunt-a s/în/iiM oue (Omul de aur), se așteaptă cu înfrigurare o înlîrnplare mira- culoasă, se petrec înlilniri ciudate, se invocă ceasul apocalipsei. Poetul are sau vrea să aibă, revelații divine, viziuni transcendentale. In fond, Poetul („care are un rol aproape mistic") esfe în măsură să ne ofere perspectiva unei lumi în plină vîrstă a minunilor. El deschide ochi mari asupra universului, copilărești, contemplă totul cu uimire șî bucurie. Numai așa viața devine „un farmec de virteje din gol". „Ijocuiiri de o mie de miracole neîncetate, viața pure un basm etern ți straniu, care poate fi întrerupt oricînd ți reluat. De Ia frunză pină la Aidebaron ți licurici e numai visare, podoabă și taină". (Lumină de toamnă). Arghezi face elo- giul lui Păcală care jși duce drumul la pas. Ia pas încet, oprindu-se și uitindu-se ți după ciori, după nori, după stupii de telegraf și după căruțe" (Îmi place). Lui Păcală ii plac toate în sensul că fiecare lucru „de la Aldcburam la licurici", marc și mic, prozaic ori poetic, banal sau extraordinar are aceeași importanță In ochii lut, pe care Arghezi ni-i propune și nouă, oameni serioși, cu ochi și ochelari banaloscopiei. Este aici o reabilitare foarte in spirit arglie- zian, cu implicații protestatare, a cotidianului, a insignifiantului aparent, a umilului, o explo- rare spectaculoasă a infinitului mic, a microcosmului, a Simburilor din miezuri; „In fiecare lucru tăcut, auzul descifrează o șoaptă, ca într.un_ clopoței încremenii pe costumul de bal, din dulapul clovnului în twonfă. Adie piatra, etnia lemnul, șuieră huma, de o dospire inte- rioară, Ți Se pare că sînt leneș: ascult". Cu alte cuvinte, fiecare lucru închide un cînlec și, găsit, cuvîntul magie, lumea începe să eînte (Eichendorj). Cuvîntul magic c har divin dar mai cu seamă har poetic. Abundența miracolelor în O-âi cu mine, ofofrde? este o marcă nu numaideeîl de spiritualism. Este un semn că pe aici a trecut Poetul. G, Călinescu găsea în această culegere, „bogata în efluvii lirice", „plină de uși des- chise asupra Universului misterios" — „un amestec nemaivăzut de mitologie păgînă și spaimă apocaliptică, plină de gindire platonică ți de duh de Minee" (Ist. Iii. rom., p. 737). Tableta Uriașii reia, într-o cosmogonie quasi-personală motivul Giganțilw și Titanilor din mitologie. Poelul e vegheat pe umeri, ca Odin de corbii llugin și Munin, de două bufnițe mari din suita Domniței Pulheria. După funeraliile Zburătorului, într-o vineri, plouă trei zile șl trei nopți, adică cerul și pămîntul se tulbura ca la crucificarea lui isus. 98 Cronica Utcrari _ Cartea abunda (te „idei poetice". Săgețile au însușiri olfactive, „caută prada și o ajung după miros" (ieși afară). Frumoasa din Paravanul de azur „se gătește de o sută de mii de veacuri (...) și încă nu și-a pieptănat pletele pină-n vîrf". „Pe ploaie, sufletul încetează de a mai fi zburător de o fință CU focul, care se aprinde numai lu uscăciune" (Nocturnă). Oile, noaptea, ațipesc în mers „ca soldată lui Bonaparte" (Tirla). l'n om se naște sunător ca un clopot... etc. etc. Moralistul se regăsește în elogiul rousseau-ist al necivilizatului, care reverează, cu ochii „la steaua lungă boțind in albastru, bătind In argint" (Steaua lungă). Poetul știe că urîtul „vine mai ales din vanitate", dar „și din cărți" . . . „dar ai băgat dc seamă că, pierind cuvinfut „plictis" de la tipar (semanticism avant la lăltre ? ! n, n.) s-au isprăvit și sentimentul și oamenii nervoși din cale afară, și medicamentele renașterii gustului de viață" (îmi place). Poetul știe că: „un toc dezgrădit e mai vast decît o țară închisă" (Marginea ). Lauda miresei din vis, dc o senzualitate somptuoasă biblică, este excepțională : „Mireasa Cîntârii Cititorilor! buzele tale sînt ca zmeura, șoldul tău e ca o tigvă moale, plină cu lapte nou de căprioară, omușorut urechii talc ca o țiță e, de ciută, sudoarea ta miroase a tămîie, umezeala gurii talc e ca o rouă caldă, cu gustul de măceș. Neamul tău îl mărturisește mierea cu care ți-s linse subsuorile foaie. Podoabe, mai prețioase decît inelele și brățările care fi le-ar îngreuia, sînt degetele fale, brațele tale, ca niște șerpi, cu cite cinci capete de opal. Cînd te-ngenunchi pe pieptul meu păros, degetele tale parcă s-ar ruga. Ți-ai ndas carnea fără oase la pipăit, ca o scrumbie neagră. Sfârim-te, furtună, peste noi, fulgeră, mare, des, și tu, luntre, nu te mai oprii... (Cinforea cîntărilor). Concluzia cea mai fericită la poemele din Ce-ai cu mine, viniule? se află în rîndurile de început ale Domnifei Ptdheria. Tudor Arghezi face parte dintre acei cărturari aleși „ca să mîngîie oamenii cu graiuri noi și cu povestiri frumoase și să Ie facă viața și mulțu- mirile mai adinei". ȘERBAN POARTA CARTEA CU JUCĂRII ^^artea cu jucării*) este „Tart d'eire... pere" a luiT. Arghezi. Această carte fermecă- toare este unică in felul'ei în literatura copiilor (despre șl pentru) dar nu singulară în contextul operei argheziene, in sensul că majoritatea motivelor grave (geneză, etică, moarte) sînt reluate aici într-o manieră „copilărească". Cheia acestui mod de pătrundere în universul infantil o propune Arghezi însuși în Prefață la Țara piticilor: teși din dogmă și, tiptil, / Fâ-te la citii copil. 1 Asia, Domnule Confrate, / Dă alean și sănătate. / Eu, cum vezi, încet, încet, l M-em făcut analfabet". Există o morală prohibitivă, laică sau eclesiastică, bazată, pe o serie de principii rigide care încep cu „nu e voie" : „Cineva îmi spune: „Nu e voie!" tocmai atunci cînd mă pregătesc să mă bucur, — și ascult! Am aflat cu vremea toate bucuriile oprite și m-am obișnuit cu suferința că nu e voie nimic". (Robul, Ce-ai cu mine vîntule?). Inventatorul acestei morale pare a fi însuși divinitatea : „în Paradisul Evei, prin pădure, / Ca și în vecii triști de mai tîrziu, J Gura ta sfîntă. toți Părinții știu, ! Nu s-a deschis decît ca să ne-njure" (Psalm). Imaginea dumnezeului — „polițist" revine frecvent la Arghezi: „Dar eu rîvnind în taină la bunurile toate / Ți-am auzit cuvîntul, zlcînd că nu se poate" (Psalm). Extinsă la universul infantil, această morală se traduce prin „Nu se ține lingura cu stingă. Bagă de scamă să nu pici, șervetul (...) Ridică mîna, că-ți intră cotul în sos. Nu se găurește felia de piine, ca șoarecii ? Se rupe și se mănîncă miezul odată cu coaja ( ... ) *) Scrieri. 7, Proze Cronica literara 99 Ai să mănînci ce-ți spui eu și nu ce vrei tu (...) Ia-1 repede de urechi, (etc)". Aceasta este, culmea ironiei, Virsta fericită. Codii! etic produs de Arghezi se bazează pe cu totul alte principii. Punctul dc pornire este nu seriozitatea lipidă a unei moraliste cu ochelari, nici a unui „pedagog’ mizantrop, cu dlica neagră, lucioasă, ras de mustăți și cu buzele strînse, vinele tle misticism" (O izbîndă), nici a unor „domni cazuiști, iezuiți care știu tot ce se petrece și tace sus și jos, mai încolo și mai încoace" (Franțoîs Villon). Dimpotrivă, copilăria este contemplată ca un miracol, cu uimirea necesară. La inocentă se răspunde cu inocență. Candoarea cere candoare. In aștep- tarea unui copil, Tâiufu se copilărește, devine sltngaci, recurge la fel fi fel de tertipuri. Vop- situl unui dulap de copil, cere eforturi similare, în febra emoției, cu ale lui Leonardo la zugră- virea Mona Lizei. (Dulapul cu lenjuri). Soptâ/nma are șase zile lucrătoare. Săptămina lui Mițu și-a lui fiaruțu se compune extittsio din duminici: „Calendarul copiilor e foarte precis, însă e tipărit numai cu roșu. Cincizeci și două de duminici și între ele cîte șase rinduri goale." Aceleași legi calendaristice guvernează și Țara piticilor (alter ego al Cărții cu jucării) : Micșorind în călindarc ! Zilele prea lucrătoare / ȘLnmulțindU'le pe cele / Scrise roșu dintre ele, / S-a ntocmit, așa, un plan, / Că o zi a fost un an (...)/ Și soborul soroci i O duminică pe zi." Tara piticilor este o utopie, o cetate ideală Paradisul lui Adam și Eva, tratat cu aceeași manieră copilărească, în care primii oameni sînt doi copii leneși și... preșcolari, este o „Schlarafjenlund" : „Un rîu de miere și un riu de lapte / Se-mpreunau în miazănoapte. /Și am văzut și altceva /: Bomboane-n flori și gîrle de calea, / Zahăr movili și romuri mari cu mac, l Stafide, nuci cu cozonac" (Paradisul). însăși Cartea cu jucării es/e o astfel de cetate ideală, guvernată cu toleranță de Măicuța și Tâiufu, în care pedepsele Sini abolite și sancțiunile constau tn distribuirea de bomboane. Refugiafi în perimetrul ei îngust, locuitorii acestei cetăți trăiesc un ideal de patriarhalitate blinda, la marginea civilizației. Nu i se poate tăgădui acestei cărți mobilul protestatar, de sorginte rousseauistă. Nu lipsește din pagini nici lumina unui surîs ironic și blind o ta Anaiote France, autorul neuitatei Livre de mon ami, cu care Arghezi are afinități sufle- tești șt de mesaj. tn excursie, pe un ton simulai grav, Tăiuțu interzice copiilor inoportunele întrebări despre „aia" și „niataftă". Cu alte cuvinte, Earttțti și Mițu sînt educați să trăiască intuitiv și în iâcerc sentimentul naturii. Explicațiile eventuale ale Tâiuțului se rezumă la cîteva meta- fore ingenue, pe înțelesul copiilor. Porumbii cu păpușoi sînt pomi cu păpuși. (Pomul dc păpuși). Geneza, temă gravă, de mare poezie, reluată pe temeiuri materialiste în Cîntare omului, apare la modul infantil în Cartea cu jucării. Este o cosmogonie ad-hoc, un joc cu elemente din universul casnic cunoscut copiilor. La început a fost Mama, care a făcut din cocă „tot ce s-a făcut": rațe, pisici, purcei, jucării, găini, căței, l-a făcut și pe Tăiuțu din „tărîțe de mălai. A căpătat un sac înlreg și a pus in Tăiuțu tot sacul". Pînă aici, totul ar putea fi suspectai de dulcegărie și sentimentalism, de diminutivări forțate, intervine însă, ca pre- tutindeni în această carte, o cenzură ironică, alături de lirismul cel mai înalt: „Altfel nu ieșea Tătuțu nici așa de gras, nici așa de mămăligă", pe Mițu „fată tic lumină și răcoare". Marna a jăcut-o din cocă de cozonaci „a sms-o din copaie și, întinzind-o pe seîndura presărată cu făină, a îndesat-o, i-a tras brațele, șî picioarele. i-a prins încheieturile, una cile una, cilindu- le cîte o rugăciune, bună pentru întărirea zgîrciurilor, și. rotunjind între palme mărgelele cît boabele dc mazări, cărora le-a pus deasupra cîte o unghie, tăiată cu foarfecă din margini dc solzi argintii, de crap, i-a lipit degete la picioare, ca niște mărgăritare cu umbră trandafirie" (Cum a făcut Mama pe Mițu), 0 cosmogonie similară avem în Țara piticilor. Elementul primordial este tot aluatul de dulciuri, cu delicatese și coloniale, care fac deliciile copiilor. Rețeta este comunicată de Arghezi în „dialectul" gospodinelor: „Știu în sinea ta ce zici: / Din pitici cum ies pitici? / (... )F.u îi fac din mămăligă. / Dacă vrei și dumneata/Un pic a încerca/Dacă vrei pitici să faci. / Ia aluat de cozonaci / Șl învață de la mine, / Seamă ia să iasă bine Ia alune d-ele mici, / Potrivite pe pitici. / Pui de toate-ntr-o căldare / Și presări cu scoarțișoare. f Pui și-un praf, nițel, de sare". Este, astfel, păzită cu gingășie, dar false pudori, naivitatea copiilor. Nașterea este explicată în sensul unui miracol: „Cine vine, Tăluțule, de a zis Măicuța că e pe drum ? întreabă MIțura. Și Tătuțu zice : — Messia" (l.aboratorul_ nostru de cercetări). Uneori, Tăiuțu face a pic și la mitologia hiperbanalâ în care barza ocupă primul tor. Evident nu jură o strîmbătură de ris și mai ales nu fără un aer de complicitate cu copiii, care nu mai cred povestea. De fapt, stupidul motiv al maternității cu barza, ca și alte obiceiuri maimuță- rești. sînt denunțate expres de Arghezi ca neavenite și neconforme cu tradițiile noastre r JX) Cronica literară „Am intrat în marea cultură europeană. După adoptarea berzei, care nu venea, la burticile noastre, cu copii, ci se instala, singurii, pe turla bisericii, într-un cuib dc bețe și surcele, sm adoptat și încălțăminteie Sfintului Niculae" (Calendarul copiilor), lată o mod în care se rcfcwi pe toate registrele, de ia ironie Ia suavitate, de la umor în (fricmul pur, tontă arfa de a fi tată a lui Arg/tezi, se pare, arta de a te descurca în bizara psihologie Infantilă: „Astea sînt darurile mici, Moș Niculae fiind sSrac, Darurile mari vin de Crăciun. Numai de-am încasa ceva mai mult peste cîteva zile, se spovedește Tătuțu, Măkuțil. N-aș vrea să-l fac de rîs pe Moș Crăciun... — Ar fi o tragedie Crăciunul, ÎSră pom, răspunde literar Măicuță. Nu te lăsa! — Nu mă las! zice Tătuțu, oitînd un fum de țigare... Dar cu Tătuțu Sfintu Niculaie s-a purtat urîL A pus ți Tătuțu la ușă un papuc, ți a găsit în el un morcov și un cartof, Excesivi, copiii au vrut să silească norocul, și pe tăcute, au pus în dreptul ușii, ți a doua zi de Sfintu Niculaț, încălțămintei^ din ajun ,., Despre ce s-a găsit atunci în ghete, nici n-nu bai vorbit: In fiecare gheată o nuia. Poate că Mițu. cu mirosul fin, a pricepu! aluzia și-a tras concluziile utile. Baruțu însă, expansiv și simplificator, nu s-a putut stăpîni: — M-am supărat pe Sfintu Nicotaie, s-a bosumflat Baruțu. — Se poale una ca asia ? răspunde Măicuța. Nu-ți mai aduce nimic, — Nici nu mi-a mai adus,.. Ei bănuiesc complicitățile, dar se abțin de la comentarii, nădăjduind că totuși e ade- vărat și nici nu poale îi altfel decît adevărat, fiind mai frumos cum pare, decît cum ar fi. Existența lui Moș Niculae și a lui Moț Crăciun nu se demonstrează, este dovedită cu jucării ,,In această carte „cu jucării", moartea, singura nejucărie, se tălmăcește meta- toric îniro poveste cu îngeri. Moartea copilului este o pierdere cosmică.odatăcu ei se stinge un înger, o stea, o floare, dind sentimentul unei tristeți universale, comunicată naturii (îngerii). Cartea cu jucării cefe w «n „laborator ide cercetări și o Academie de noțiuni și lexic." Xoțiuni din viața socială, intrate în twcwManrl copiilor sînt explicate pe înțelesul lor, fără alterare de sens. Arghezi crează an șir dc metafore, recitând o nudă șTdemascatoare, pre- centare a relațiilor și instituțiilor sociale. (Amnistia, Banca). Este prezent și pamfletul politic (Chestia închisa). Arghezipersiflează ,^postolomania'‘luiiorga, (Dialog), jemmfd cu snrcocrM luarea jn deșert a latinității noastre, devenită slogan profitabil tuturor samsarilor, cămătarilor, proprietarilor etc. „Pe vremuri, — zice el — a fost un neam de oameni, latinii, din care se trage și proprietarul nostru". (Poveste dc adormit de-a-n picioare — titlul spune toi. „Nici o jucărie nu e mai frumoasă ca jucăria de vorbe" (Poveste cu oi). O jucărie de vorbe, ca povestiri mici, ,mîci de tof, „cît o batistă1’, este însăși ocwrj'a corfe. Ea datează din epoca suavei Cărtidci de seară. Este epoca în care Arghezi trăiește revelația unioersulai domestic, feeric șf miraculos, se exersează in orfevrării, studiază cu luare aminte și încintore legile infinitului mic. Poetului i se port o performanță de meșteșugar și de păruite să facă pentru copiii lui „o povestire mică, scrisă fără slove, pe un solz de pește, și care trebuie citită cu ocheanul1’. (Jucăriile), El exaltă libertățile, lumea instinctelor gingașe, apropiată de animalitatea suavă, apatudii, la copii, inocența, spiritul inventiv, bizareriile, curiozitățile, candoarea, și cînd aceasta dispare, poetul se bucură că in locul ei se instalează inteligența. O inteligență, o rațiune în sensul naturii, niciodată în contra ei. O mențiune specială pentru deșertele Mițurei Arghezi, cu iotul în spiritul cărții. Rămîne această carte încuităioare o lecție de inocență neconirafăcută, un poem, dacă vreți, pedagogic, MARIA GALETAMU Cronice literară 101 arta T. ARGHEZI Șl ARTELE PLASTICE Muttn: pi*. die fiicriiri decMtttf vîețt, îl fie rrranul moi ți mti frumos decît tablont*, Tttdor Arghesit Cuvfcnl* «tj. studiată utlt aspecte de ordin fonetic șl lexical, cit ți probleme le- gate de figurile de stil. CeT care aduce inAd con- statări noi tn lepdfurd cu specificul folosirii tropilor fn lirica lui Arghezi este Tudor Vlanu, intr-un studiu publi- cat fn Limba romAnA. Xlt Util) 4 ; „Sinonime, metafore ți grefe metaforice la T. Ar- ghezi-, După ce definește no- țiunea de .grefa metaforică", Tudor Vianu conchide cd „acest procedeu, împreună Cu cel al, sinonimiei ți ai meta- forelor sinonime... comple- tează unul dm aspectele cele mal Izbitoare ale stilu'ul lui Arghezi : exuberanța lui verbală șl l ma- g i s 11 c A. Poezia rom*- neascS nu oferi un alt exem- oln asemânAior al unei astfel dc exuberanțe" (p. MI). Nu putem încheia acest succint tur de orizont printre lucrările de stllstlcd închinate operei fui T. Arghezi firi a aminti studiul lui Al. flvscr^ Epitetul arghezian, publicat fn lațul literar XIV, (1W3). S- Beți urmăresc studierea unor aspecte diferite ale liri- cii argheziene, cercefdrlte u- mlntite aici se IntUnesc fn- fr-un punet comun, anume in aceia al recunoașterii ex- cepționalei vatorf a creației artistice a marelui nostru poet. PRIMA STROFA Șl CONCRETIZAREA IMAGINII ARTISTICE S-a vorbi» foarte mult, șl pe drept cuvînt, despre con- cretizarea imaginii artistice te Arghezi. fntr-adetrdr, poe- tul are o percepție senzorială - chiar și a celor mai „pure" abstracțiuni. In plus, există ta Arghezi, ca o rezultantă a unui dat nativ, o adevărată „exuberanta Imagistică". du- pă cum spune undeva Tudor Vianu. Epitete, comparații. metafore etc.. in conjuncturi din cele mai surprinzătoare, conluereatd la alcătuirea unei țesături imagistice de un inedit șocant și. prin aceasta, de o origirtalltaie ex- trem de puterned, Arghezi șl-a făurit un mod al său de a vedea lumea, slmfind-o și „pipdind-o" chiar sl tn acele zone ale ei tn care cete cinci simțuri omenești se dovedesc ineflcente. Astfel, travaliul intelectual al cunoașterii este perceput cu toată ființa, ca o truda fizica ..durută", epuizan- ta șl fndlrjitd. Transfiguram poetle, aceasta imagine ca cea rtintr-unut din Psalmii SCI (Ca să ic-atlng tirtț. pc rădăci- nă . -,). de exemplu : Ca sA te-atlng, tîrîț pc rădăcină, / In zeci de ani am dat cttc-o tulpină, f tn clmp. în dlmb. In ripl ți-n pisc, ț Vin cînd mă urc. șl trist cind Iar mA isc. / Arghezi Iși simte, așadar. fizic ideile ți trăirile șl. dc aceea, de multe ori. poezia lui se ,.iscd“ numai după ce aeeastd apercepțle fitlco-afec- rfvă se concentrează Intr-un nucleu al esențelor, care for- mefl-d, astfel, un fel de pre- mizd a eliberării, prin vers1, a emoției artistice. Dc aceea. e interesant de observat cd une e din poeril'c Iui Arghezi se însăilează abia după ce aceste esențe au fost trans- figurate poetic. De obicei, prime stro'd sau primele ver- suri ale unor asemenea poezii reprezintă acest efort de transfigurare, in ele eoncen- țrlndu-sc, astfel, prin inter- mediul unei imagistici de o puternică concretețe, majori- tatea esențelor nucleului de care vorbeam mal sus, din ele decuraind apoi semnifica- țiile artistice dezvoltate ulte- rior în poezie. întrucit ne referim mal mult te poezii încărcate cu idei poetice cit se poște de abstracte, putem spune că primele verșuri ale unor aSt- fel de poezii reprezinți toc- mai acea transfigurare poeti- ci a percepției flzlco-ofectiv» de care vorbeam mai inamic, dezvoltarea conceptuala a ideii poetice urmfnd abia de aci încolo. Psalmul, din care am citat deja o strofa, ilus- trează pregnant aeeastd ob- servație. AJte poezii, din ul- limete volume ale poetului, vin sd confirme existența unei a tari cat ae creație, și de rea- lizare prozodica fn lirica tuf Arghezi. De pilda Asceza (ef. vot.) Cadențe EPL, Bucu- rești. 1964) sau. mai bine. Creion din Poeme noi (EPL București. IKJ). fn aceasta din urmă, primele versuri constituie ilustrarea poetica cu mijloacele imagisticii con- crete, specifice poetului, a unei puternice trăiri afective : ..Onrcștc-ti lAuta. Hutere. / ce- va-n suspinul ei mA doare, f Si flautul adine îmi pare / Că-ml pune surd cfte-o între- bare < Șl nu pot să rAspund. ! I-âsațl-mA sa mA ascund", o data, trăltd, fizic, șl inten- sitatea trăirii c sugerata prin reveniri succesive aXupra di- versclor el amănunte, ideea poetică fșl dezvăluie semnifi- cațiile conceptuale fn textul versurilor r „Fluelcre. naluri. trtmblțl st strune f V-atl adu- nat a geamăt, a zvon sl-a ru- găciune- ! Tăceți țl vînturl șl ftnltni ți ape, / Ca ți eum n-ați fl pc alături, pc-aproa- pe t UltA-ți oglinda laeulc- așternut / Și umbra noastră cave prin tine a trecut. I / De m-ar ajunge o șoaptă, un ecou ! Ml-ar deștepta-ntrista- rlle din nou ! Șl nu vreau sA mi )C mul știu, / Fantome vechi cu vălul plumburiu 7 / MOmirile dc-odlnîoară ,.. ff N-ai mai tăcut, arcuș dc pe vloarA 7" Ermple'e te pot. evident, fnmulți. Scopul acestei note nu a fost insd de a demon- stra, prin acumulare de fapte, existența unul atare itinerar al procesului de creație fn lirica argheziană, ci mai mult dc a-l sugera existența și In special aspectele practice ale realizării acestui Itinerar. SEHClf HRINCU C«nwnisrH l')7 ARGHEZI |N PUBLICAȚII BĂNĂȚENE Scriitorul Tudor Arghezi. defini bl publicațiile timi- șorene, înainte cu aproape o Jumătate de secol, un loc de seama, tn cele ce urmează vot relata crimpete din paginile unor publicații, eare s-au ocupat de scriitor jl opera sa ; de asemeni,, une- le legături pe care T. Arghezi Ie-a avut eu aceasta pane a fdrii. Ziarul Limba română, care a apărut In Timișoara, Intre WSO st !ML sub direcția lui Camll Pctrescu, analizează o serie dc reviste de critică so- cială la care a colaborai fi T. Arghezi, dovedind simpa- tic fojd de aceste reviste. Prin îngrijirea eu eara de obiect sint scrise st prin preocupă- rile mai înalte pa care le au, ele răscumpără, dig ceva din picatele grăbitei si tumul- tuoasei prese bueu reștene. Atrage luare aminte nota despre revista Slptimlna, In care G. N. Pana, fostul so- cialist antldfnastlc, „trecea prlnțr-un sever ciur, întreaga viață politici a timpului". Despre revista racla rea- dusă de N, D. Cocea, ^nde Arghezi Iși începe activitatea publicistica dupd ce se Ena- polazd din Elveția, Camit Pe- rrescu spune cd „a avut o marc Imlluență asupra pu- blicului£ctc amintita st publicația sdptdinlisa M Cro- nica „a marelui poet si for- midabilului pamfletar Tudor Arcticul Dupd cum rafesc din arti- colul „Camll Fetrescu", Tudor Arghezi era bine informat despre activitatea poiltieienl- lor burghezi din Banat, cit sl despre activitatea lut Camil Petrascu. cit acesta a fost profesor ia Timișoara, fn legătură cu aceasta. T. Arghezi amintește In iermeni foarte ironici, încercarea șe- fului partidului liberal din Banat, care-sl „făcuse un ideal sA-1 convertească pe llnărul Pascal latinist la bine- facerile unei situații cu zgar- da". Intervențiile pentru a-i contrarii pe Camit Petrescu să facă politică bberald au ajuns chiar pină la T. Ar- ghezt, care-i era prieten, ți care trebuia sd-l îndemne sd se înscrie ta liberali: la care T. Arghezi ar fi intervenit cam In felul următor : „FS-ie odată draga, liberai ea sa scap ’) Limba românâ. (Timi- șoara) I, 1930, nr. 9. J aprilie, P 1 șl cu dc Imbroane" ') fcdcl despre acesta era vorba li La acestea T. Arghezi adăugă : „Cu tonte ca ioane inteligent, preotul bănățean nu putea să Înțeleagă in băiat, care deabla ivit in via- ța organizata ci statute, nu vroia să fie nimic, nici mă- car deputat. El vroia să ră- mile nunul Camil Petrescu șl nimic mal mult. Dar, nici mai puțin ...“•> Cu personalitatea iul T. Arghezi se ocupa $1 alte zia- re Madone de mai tîrziu. Cu ocazia Premiului napo- na pentru ii icra lard Cin antri D3Z. Cronica literard din Vre- rea (Timișoara) evident lasă candidattl pentru premiu. ..... doi pocii dc talent... Tudor Arghezi șl Lucian Bla- ga . .." care sint „Entr-adcvAr demni să discute Intlletatea tn poezia romanească". *) fn anii puterii populare personalitatea si opera lui Arghezi este mereu prezentă fn diferitele publicații care apar la Timișoara. Astfel, ta- bletele zilnice din Adevărul sint considerate „delicate bi- juterii literare chiar cînd sint dojane aspre la adresa tine- rilor scriitori de astăzi leneși șl șupernciall. Liră slrg. răb- darea sl concentrarea nece- sară creației"". Sentimentele nobile pe ca- re T. Arghezi le comunică ti- nerilor prin, mutra din poeziile sale. sint scoase In evidență prin recenzarea cdrști Prisaca, unde versurile închinate copii- lor si tineretului sint „scrise tnțr-un stil plăcut șl ntrăga- tor”. *1 Urmeazd apoi. In ordine Cronaiog.'că, o seric de studii, articole fi cronici literare în- chinate viefll si operei lut T. Arghezi semnam de o scamă de scriitori dFn Banat. Dintre scriitorii timișoreni — Nfeolae Cioban u semnează fn mai multe numera din re- vista Scrisul bănățean erou fel ale operelor argheifene, apă- rute in editurile noastre. Ocuptndu-se de volumul Stihuri pestrițe pe care-l pre- zintă ea un volum care „re- prezintă din multe puncte dc vedere r. s nteza a creației ar- ghczlene sub raportul multora dintre direcțiile în care s-a îndreptat Entreaga lirică a poe- tului nostru". ! •) T, Arghezi: Tablete de cronicar. Buc. Espla. 1990. p. 113 •> Ibid. p. 123—121 *) „Vrerea- {Timișoara} 1932. nr. S. p. 1 •> Vrerea (Timișoara) 194", »(1S» nr. 1-î, ian-febr, p. S •> Drapelul roșu 12, 19S5, nr. 3299. p. 2 peșpre edlflUc bibliofile ale Iul Eminescu fi Arghezi sem- nează un articol Eugen Toiio- ran, iar Dumitru Micu despre publicistica și ana militantd a lui T. Arghezi, toi In re- vista Scrisul bănățean, Cu ocazia împlinirii a SO de ani de viață revista Scrisul bănățean nr. t/ISSO ti consa- cră un medalion semnat di Al. Jebeleanu, un arti- col despre începuturile litera- ra — semnează Teodor Vfrgo- Hci iar despre publicistica tui Arghezi In același numdr, se ocupd Slmfon Dima. La apariția volumului Ta- blete de cronicar, Traian ciclu BFrdercu semnează o erorVcd literard asupra acestei cule- gem tH n Au mai apărut și alte ar- ticole șî cronici literare eu di- ferite ocazii cum ar fi; Eu- gen Todaran. Eminescu șl Ar- ehezl (Pe marginea edițiilor bibliofile) ; G, I. Tohineanu r Elemente de sintaxă poetică In stilul Iul Tudor Arghezi; Andrei A. Liltin " Excurs des- pre fenomenul Arghezi, cu ocazia volumului Frunze, etc. FI- MOLDOVA» TUDOR ARGHEZI DESPRE SCRIITORII NOȘTRI DE ALTA DATA Autorul „Testamcnturui* încă de la început a avut un adevărat cult pentru opera literară bine conceputa. scri- să. șlefuită. Despre datoria scriitorului, despre răspunde- rea sa morală, T. Arghezi atrage atenția fn 19S«. înain- te dc Congresul Scriitorilor fn cuvintele adresa-e tinerilor feriltori ; „Răspunzi Sntli ta- 1ă de graiul nrimli dc-a gata de la strădaniile miilor de ani ajunși pină 1a călimara ta. Neștiutori de carte, plugarii ri ciobanii au scris cu bățul pe nisip „Miorița", Eminescu a d«s-o mai dtoarte In ,,L.u- ceafărul". daruri gratuite pentru ușurința celor de mal tlrzlu* (Mărturisire, issw. AeceHulnd responsabilita- tea cuvlntutui seris, poetul povestește o Iniflnire eu Cara- glăte, intr-o cafenea, unde marele scriitor vroia sd scrie o slmptd carte poștală; „o frază, un rind. Iritat ,a rupt urm. a rupl-o ne a doua, pe a treia, pe a zecea ... a rupt 12 cărți poștale in bucăți, a- runclndu-lc sub masă. Le-am numârat". A seric, pentru T. Arghezi. ca si pentru oricare scriitor adevărat, este un mar tlriu. „Talentul meu te far- mecă. dar talentul meu e o 103 CoosealaiU tortură. Dc In mintea la con* ddui meu e un drum dc pie- dici șl dc prăpăstii", scria el in (Talentul meu). Munca de creația o aseamănă cu aceea a plugului înfipt In pă- mlnlut plin tle buturugi: „Trebuie să ar prin buturugi Si sa ie smulg din locul lor zidit cu plugul. Cflcodată mi duc pin S-n adlncvl pămîniu- iui, ca să le scot din el”. Mărturisirea chlnurtlorcre- ației literare apare evident în cuvintele: „Nu am talent. Am o turburară. Cuvlntul iml vine greu In candel. 11 șterg de zece ori șl tot nu l-am găsii. Mă slngercază traca, ma doare". împotriva lipsei dc origi- nalitate. de talent T. Arghezi scria in JSiJt „în generația dc azi. a celor cc mlnjcse hSrtla șl dizolvă cuvintele in multa salivă sentimentală, originali- tatea S-ar dovedi cam greu. De la cel mal tradiționali pină la cel care se complac In denumirea de moderni, ac- tori banali al unți sensibili- tăți streine, InuttUtătlIc abun- dă" (Despre scriitori). Tablele Iul vizează catego- ria de Scriitori lipsiți de ta- lent. frindavi in ale literaturii, al căror scris „c ciut”, „proza lor fără desen, fără ritm, fără asprimi ți rotunjimi". Sericul lor e calp. șters desllnat. desvă- dăclnat de realitate vie. Comba- te poltroneria literară, plagia- tul, îngustimea vederilor, lipsa dc idei, pe aceștia li foc sd va- dă lumea In mod superficial, T. Arghezi cere întinerirea li- teraturi). primenirea ei de către Individualități artistice distincte.- „Trebuie întinerită mintea scăzută șl ramolită a epoeli noastre literare. Tre- buiesc tnjugafi la viață dom- nii scriitori si purtat! ener- gic. In numele artei care-1 Ignoră, pc brazdele mari ale lum.lt.. Nu nriatrt Sa ridică îm- potriva ipocriziei presei ro- mânești de la începutul seco- lului al XX-lea. „Intre unii și alții s-a Încheiat sufletește un pact ava nlaj os. Eu tc laud pe tine, tu Laudă-mă sau plătcț- te-mă pe mine" (Drepturile criticii). Prin aceasta se Insele opinia publică, e înșelat citi- torul simplu. In asemenea condiții „talentul sl valoarea te Jnuiă sfi mori de foame șl candoare", tn o anumită parte din presa literară. subliniază Tudor Arghezi, nu s-a pre- țuit sinceritatea, cinstea pro- fesională șl mal toți scriitorii mart eu fost fu-norațit „Iată pentru ce Caragiale - pc oare actorii II joacă și eu care se mîndresc - a fugit la Berlin sl n voit să moară neste ho- tarele țării Iul" (Drepturile criticii). Tocmai de aceea, cu oca- zia centenarului nașterii lui Cezar Botliac, Tudor Ar- gherl reamintește meritele de mare ziarist ale autorului Clacatilor. Acesta este soco- tit un precursor, „a fost un ziarist cum nu mai sint multl astăzi.., Pentru cugetarea lui, acest om cu privirea cruntă a fost izgonit din tară șl a avut să guste înstrăinarea silită, cea mai grea pentru un luptător național ți care-i pentru bărbații de idei o con- sacrare" (Cezar Bolllac). Mai depa rte, pe drept, se reproșa i- zi scriitorilor de atunci cd „simț prea puțin necesitatea legăturilor cu trecutul revolu- ționar al târli șl că s-au gră- bit să facă din centenarul tui Bolllac o sărbătoare a liber- tății de gîndire rutnancștl". Dar, Tudor Arghezi e, in primul rind, un mare portre- tist. tn tabletele șale. Con- templind, de pilda, desenul lui Delavrancea, scriitorul ni-l înfățișează intr-un admirabil portret pe Anton Pann: „ .,, era un bărbat tare fru- mos. Profilul lui Un, ochiul lunguieț, și visător, buza În- tredeschisă ca pentru o perpe- tuă sărutare, li trădează Ini- ma amoroasă.” izvoarele folclorice. înțe- lepciunea și stilul tui Pann sint apreciate ae Aranezt, ct- tind multe din „zicalele" ope- rei acestuia. Ca un istoric li- terar atent, apreciază origina- litatea autorului Năzdrăvănii- lor Iul Nastratln Hogea și relevă filiațiile Iul cu Esop, Fontalnc, Homer sau cu fol- clorul românesc. Pentru Ar- tificii cat care a scris Povestea vorbei este „primus Inter na- res ți un clasic adevărat (An- ton Pann). Portretul, In ge- nere. pare a fi mal ales un co- mentariu la desenul simplu șl realist ai iul Delat’rancea. Moartea iui Caraolale - ,.ce1 mal rafinat om dc snlrit si dc inimă a! epocii literare din adolescență” — ti prileju- iește iul Tudor Arghezi o tab- leta In care-i evocă personaj Urarea, Ironlzind nepăsarea burfdverzimii burgheze pen- tru această mare pierdere; „Caraglvlc nu extaU pentru niei unul din cel cincizeci, nici In cea mal pierdută din amintiri. El care s-a coborit tn toate acestea: care l-a du- micat cu de-amănuntiil; care șl-a-nmnlat condeiul In gura țl-n creierii tor; care l-a bat- jocorit cu allta Iubire ca sâ-i facă tot pe el să ridă .. (Pentru Caraglale). Poelut. nmlntindu-și ultima IntUitine eu Ion Luca cara- glale, nH înfățișează En starea In Care se afla cu puțin înain- te de moarte: „Caragiaie cel puternic, cel viguros șl mln- dru. dc părea de două ori mal înalt de cum era — fața Iul abundentă ți largă, orienta- rea senină a frunții lui, ochii lui ca niște portrete arUncl, umerii lui bine purtat’, ati- tudinea Iul ageră șl liniștită — îmi apărea mascat Intr-un om sicii, aproape liniștii,. Acest „om ales" li pare pustiit sufletește fn contrași eu înfățișarea lui de altă dată. Mal tlndr, cu vreo cinsprerece ani, tn urmă, Caraglale, impe- tuos șl ironic, treeea printre aspiranții la gloria condeiu- lui „ca un Imbiinzltor de fia- re. cu arma Întinsă. Era ca un revolver veșnic încărcat" (Caragiale). Pentru Arghezi, Emlneatcu este geniu! poeziei romanești: „Intr-un lei, Eminescu e sftn- tul preacurat al «mersului românesc. Din tumultul dra- matic al vieții Iul s-a ales un crucificat”. Venerația lui Arghe; I pen- tru Eminescu are ca sd spu- nem așa cauze intrinseci, prezenfe In chiar structura o- perei marelui nostru poet contemporan. Marea calitate a versurilor lui Eminescu - perfecțiunea lor — vine din marea lorstm- ptttate. Dar simplitatea Ia E- minescu nu vine din facilitate, dlntr-o transpunere banală,ci din prelucrarea cuvintelor. Eminescu. spune Arghezi, re- venea mereu asupra textului, penlru a-i perfecționa, pentru a-l șlefui. Exemplul marelui său înaintaș poate fi văzut In toată cariera literară a au- torului clntăril omului. Tot neobositului cronicar Tudor Arghezi li datorăm un plin de autenticitate portret al tui Odobeseu. Odobescu a rămas în amintirea poetului de la virata de 7 ani: „Alexan- dru Odobescu a fost unul din cele mai frumoase 1 urniri pe care le-am văzut, fără să ex- cludem sufletele, edificiile ți pclsaglile" (Al. Odobescu I- La aniversarea a IZS de ani de la nașterea Iul Odobescu. Ar- ghezl (șl reamintește de rin- durite de mal sus, scrise c« ani In urmă, Intr-o tabletă In care îl evocă pe Odobescu ca director ai fecalei normale de institutori. Pe măsură ce scriitorii care li rețin atenția sînt contem- porani ai săi. cronicarul, di- namic fn observație, solicitai de demonul polemicii curente, Ia zi, tmbînă tot mal mult aria portretului cu aceea a comentariului, nu odată con- vertit în pamflet. Moartea poetului Pa nalt Cama tl uimește, maî ales că starea literaturii române la acea da(4 era Jalnică, tar Cer- na, prin talentul său, putea „să salveze mediocri ta tea mu- zelor românești". Arta iul Cer- Camw. rarii 109 no. spre deosebire de a muttor contemporani ai săi, ie rele- vă prin odtneime. ,,Cu Cerna credem că piere o personali- tate Intelectuala aUț staplni- toare și un po«ț dc rasa ma- re", cu toate cd unii critici Ii- terori l-au contestat sau Igno- rat din „imbecilitate artistică" (Moartea poetului terna). Arohen ft considera pe Cerna nu numai poet de ta'ent ci si un om de i naltă ținută mora- la. prețuind ..mîndr a și dem- nitatea Iul disprețuitoare". tn alt rfnd. depllnqtnd moartea prematura a Iul Emil Gfrleanu. viața tui lipsita dc bucurii, scriitorul ia fn discu- ție soarta Scriitorului romdn tn genere. (Frunze negrei. Intr-o altă Ordine dc idei, mărturii si aprecieri de o rea- lă utilitate in clarificarea ca- zului, datorăm Iui Tudor Ar- ghert, tn legătură cu drama D. Anghet — Netalia Negru — Șt. O. lasif; „Numele șl per- soana soților AnRhei erau în- conjurate dc ostilitatea tutu- ror, pentru că între dinții fu- sese strivita ființa de catifea si floare a unui alt copil, eare lăsase in orchestra simpla șl bucolică a vlntului cintece cu- rate șl de-o naivitate dulce" (D. AnRhei). Cum se vede, e Un punct de vedere care ex- clude din capul locului spe- culația cu iz de cancan, tn stare șd alimenteze apetitul pentru blr/a senzaționala a unora. Nu sint străine, dimpotrl- ve. de aceasta latura a memo- rialisticii arpfteziene nici in- trările directe In arena con- troverselor de ordinul criticii literare. cind împrejurarea o cere, autorul admirabilelor „Bilete de papagal" nu erlrd sd-șt comenteze confrații in ipostaza de critic literar aulnd o ine IM calificare și compe- tenta. Intr-o asemenea situa- ție, portretul dc artist al tui Toptrceanu, de pildă, se des- prinde din referirile sagace, sintetice la celebrele parodii tic poetului de la Viata romă- neascA. „Caricaturist, verbal, (...) tendința sincer stăpSmtă și subconștient;) a dibaciului ironlsl, subtil poet, cind vrea sA sein trieze ca un bob.de rouă momentan, prins intr-un suris dc garoclA este volatilizarea a tot ce atinge contactul 'ntell- gcnțcl lui Incandescențe". Portretul moral și spiritual at lui Toptreeanu este amplifi- cat peste nouă ani, In JS37, cu prilejul mortii timpurii a acestuia, ■‘inteligent ca pu- țini oameni ai eondedlulul șl manuscrisului, Topirceanu din nobilă și discretă ținută nu st-a Împărtășii sensibilitatea dectț lilțraiĂ și bătind intr-o nuanța volta șl a dat amără- ciunii și deziluziei ironic și sarcastic" (G. Topîrccanu). Sau să mal amintim nobi- lul și susținutul atașament at marelui poet fald de mul- tele șt nu odată atlt de dure- roasele ..batant'^ pe care dra- maturgul Camtt Petrescu le-a avut de susținui aut amar de ani cu opacitatea sau cu reaua credință unui numdr obositor de -marc de pu- ternici ai zilei Iu lumea teatrului dintre cete două răz- boaie. Camil PelYescu. obser- va Anshezl tn iș«. ..a exce- lat Jn toate capitolele spiritu- lui", „enciclopedist eare-1 ca- racterizează. E poet, cu ade- vărat poet ; c prozator cu adevărat prozator., . autor de teatru adevărat. E și eritic incisiv" (Camil Pctrcscu). Evident, însemnările noa- stre s-ar prelungi peste limi- tele firețti impuse de un co- mentariu ca cel de față, dacă am trece in revistă mărtu- riile tui Arghezi privind per- sOnalltatea multor alfl scrii- tori contemporani lut: N. D- Cocea. Gala Galaction, George Ranetf, V. Demetrius, Pompi- liu Constantineseu și alții. De aceea, vom încheia considerațiile de față, dind din nou curs direct unora din pfndurite comunicate de marele poet scriitorilor de azi, gfndurt oara. Intr-un fel, definesc înseși sensurile ma- jore ale neprețuitelor mărturii argheziene despre viața litera- ra și despre scriitorii de al- tădată . ION FLOREA HO CcncnlMii AVATARURILE EXCLUSIVISMULUI ^^ititorii aienți ui revistei Luceafărul au putut constata lesne că in ultima vreme (aproximativ o jumătate de an), Orizont se bucură de o atenție crescîndă din partea polemiștilor numitei reviste bilunare. Campania (deși convinși că va continua) atinge un nivel extrem de ridicat o dată cu apariția numărului 11 (170) din 20 mai 1965. N-am ji răspuns nici de data aceasta, lăsind ca adevărul să fie stabilii de cititori, care, la curent cu „stilul" polemicelor înserate in paginile revistei bucureștene, sîntem con- vinși, s-ar fi orientat cu exactitate. Dar, întrucît lucrurile primesc un contur de o vădită colorai ură detractoare, sîntem consirinși a lua atitudine. Adevărul este că ne aflăm in fața unui fenomen cu totul reprobabil, fundamental incom- patibil cu etica profesională a publicisticii oneste din societatea noastră socialistă. Mobilul intim al unei asemenea stări de fapt este extrem de limpede: exclusivismul cei mai agresiv, alimentat sistematic de acea nefericită boală care este cultul exagerat pentru propria-ți persoană: altfel spus, megalomania. Concret, unii dintre membrii redacției Lucea- fărul au ajuns să-și piardă simțul judecății obiective într-un asemenea grad incit nu pot admite ca cineva să aibă păreri contrarii celor emise de ei într-o chestiune sau alia. Să nu mai vorbim dc Jndrăzneala" de a-fi exprima rezerve față de producțiile lor literare. Numai o asemenea stare de spirit poale explica lungul șir de „victime" ale spadasi- ni smukii flagrant (noroc că spadele sint de carton), practicat imperturbabil de către tulii Colaboratori improvizați (1. Mureșan, I. Bdlu etc.) în coloanele Luceafărului. Din șirul „vic- timelor" amintim pe 4L Philippide, Geo Bogza, Zaharia Stancu, Marin Preda, Titus Popovici, /I. E. Buconsky, Nina Cassian, Paul Georgescu, Ovid S. Crohmălnieeanu, Dumitru Micu, Siluian Josifescu, Veronica Porumbacu, Nichita Stănescu, Teodor Mazilii, Al. Pini, Mihm Petrovcanu, Petre Stoica, N. Velea, Eugen Simion, Matei Călinescu, Nicolae Manolescu. Cine nu-și aduce aminte atacurile insolente întreprinse la adresa scriitorilor ale căror nume le-am citat 7 La urma urmei, aricit S-ar sili polemiștii Luceafărului să dooerfMscă contrariul, aceste nume fac parte din galeria celor mai prestigioase personalități ale literaturii române con- temporane. In ultimă instanță, s-ar părea că redacția revistei Luceafărul se căznește să convingă opinia publică de adevărul unor fapte pe care numai pierderea simțului realității o poate jus- tifica. Anume, lista de mai sus ar trebui să conțină, în exclusivitate, doar pe Eugen Barba, Niculaie Stoian, Cornelia Leu, I. D. Bălan, Violeta Zamjirescu, Ion Gheorghe, Marin Sorescu, redactori ai revistei bilunare, ta care s-ar mai putea adăuga, eventual, numele unor Barbu Cioculescu sau N. Mihăescu, cunoscutul lingvist. Evident, afirmația de mai sus are, deliberat, un coeficient de exagerare, penirucă, în vederea împăcării aparențelor, din strategie, mai pot ji tuați în considerație unii .neutri" și (ca din greșeală) unii dintre adversari. Nu mai puțin consecvenți sînt unii dintre semnatarii articolelor de critică din publicația bilunară de la București cu discriminarea de care dau dovadă față de revistele Viață româ- nească, Steaua, lașul literar și, în special Orizont. (La un moment dat se încearcă să se facă chiar o deosebire de cu'oare între scriitorii din Capitală și cei din „provincie", cum se întîmptă în articolul lui 1. Bale). înverșunarea și feluritele manevre ale unor redactori de la Luceafărul își au izvorul relevat mai sus; megalomania tncrîncenată. Nu putem intra aici în detalii, spre a demonstra prin exemple cît mai multe arbitrariul și subiectivismul ,psanatoritor“ de la combativul" bilunar. De astă dată mă ‘Mi mărgini doar Rqispuiuu! noatru 111 la unele constatări impuse de reamintirea cîtorva factori ce au ^terminat hottîrîrea publi- cației bucureșiene de a dezlanțui un atac cu intenții feroce asupra anei reviste de la Timi- șoara, acordîndii-t un spațiu neobișnuit de întins.' Tntr-un singur număr sint tipărite patru materiale grase care popularizează cam aceleași nume. (Aproape că-ți vine să-ți pui între- barea : de ce cheltuiește revista Luceafărul otita spațiu pentru „provincialii" de la Orizont. dacă scrisul lor n-are nici o valoare ?). Mai întîi sugerez cititorului să răsfoiască revista Orizont, din ultimele 8—40 luni, Călăuziți de criterii principiale, colaboratorii revistei și-au spus, fără menajamente, in limitele argumenta- ției obiective, părerile despre volumele: Facerea lumii de Eugen Barbu (nr. 8/1964), Puterea de Cornelia Leu (nr. 211965), Cariatida de Ion Gheorghe, Frumusețe continuă de Violeta Zam- firescu (nr. 111965), Delimitări critice de I.D. Bălan (nr. 4/1965) a fost analizat bilunarul bucureștean în recenzii și note (vezi numerele 3, 6, 10 din 1964 ți numerele 1, 2 din 1965) și a fost comentată producția literară a unor condeieri de la Luceafărul în o serie de articole (numerele 1, 3, 8/1964) sau în colocviul critic publicai în numărul 4 din 1963. Cea mai bună dovadă că, în esență, colaboratorii revistei Orizont, în intervențiile respec- tive nu s-au abătut de. la criteriul obiectivitătii o constituie împrejurarea că absolut niciodată revista Luceafărul nu s-a înscris în replică directă, încereînd să contraargumenieze că n-avem dreptate, După cum se vede, insă, metoda clasică a loviturii sub centură, a deni- grării, a calomniei, a invectivei neprincipiale e mult mai la îndemîna acestei reviste care ar trebui să fie o tribună a tineretului, a educării lui în spirit principial, socialist. Caracteristic pentru cinstea profesională a redacției bilunarului bucureștean este și urmă- torul aspect: sarcinile mai ..grele", menite să „desființeze" obiectul vizat, foarte adesea, sînt încredințate unor inși care, roși de ambiția de a atrage atenția asupra persoanei lor predestinate anonimatului, sînt dispuși să facă orice, să acționeze oricum, după cum li se cere. Ultima achiziție pare a fi Ion Baiu, care și-a plătit biletul de intrare în pagi- mie Luceafărului cu prețul articolului de scandal, minat de o neascunsă reacredință, consacrat poeziei publicate de revista Orizont. însoțit de insalubrele note de ta Atitudini, subsolul susținut de L Baiu are evidenta menire de a intimida, de a pune pumnul în gură. .4 polemiza cu noul . elaborator al bilunarului bucureștean, care înlo- cuiește obiectivitatea critică și principialitatea, cu reaua credință și cu bite, ar însemna, în ceea ce ne privește, un act de mare naivitate. Dorim doar să semnalăm citeva .scăpări din vedere" ale Luceafărului, care în numărul amintit neagă orice valoare poeziilor scrise de tinerii promovați și sprijiniți de revista noastră. Doi dintre ei (Damian Ureche și George Suru) s-au bucurat inlr-o vreme de atenția deosebită a bilunarului. Lui Damian Ureche, de pildă, redactorul șef-adjunct, I. D. Bălan, i-a scris o generoasă prefață ta volumul de debut publicată în prealabil și în „Luceafărul", iar colectivul redacțional i-a acordat un premiu pentru (ne închipuim noi) talentul său poetic, negat acum prin subsolul lui I. Baiu cu seni- nătate. hi aceeași situație se află George Surii, publicat ca ,/iume nou" de către Luceafărul, trecut, cu mîndrie, în bilanțurile acestei reviste. Furia să fie de vină pentru asemenea eclipse de memorie ? CU despre ceilalți tineri pe care revista Orizont ti publică, e de la sine înțeles că ea își rezervă dreptul de a avea gustul ți preferințele ei si chiar păreri proprii. Departe de semnatarul acestor rinduri gîndul că poeziile publicate de revista Orizont n-ar putea fi criti- cate de reviste! de din București. Nu poate fi insă nimeni receptiv ta „lecțiile" amare cu care ne îmbie revista Luceafărul. Subsolurile scrise fără principii, cu manifestării de exclusivism și rigiditate, cu o răutate izbitoare, nu fac nici un serviciu vieții noastre literare. NICOLAIE BUSUfOC . Rql»pun«ul Bo*trw COMITETUL DE REDACȚIE ION ARIEȘANU, NICOLAE CIOBANU, ANGHEL DUMBRAV EANU (secretar general de redacție), AL. /EBELEANU (redactor șef). ANDREI A. LILLIN Coperta de Puiu Rînjw I Redacția ; Timișoara Piața V. Roaltfl nr. 3. Telefon IJ026 Ui 7.~ Administrația : București Șos. Klseleff nr. IC Manuscrisele sî orice corespondentă scrise citeț pe o slntpiră parte a hîrtleL cu Indicarea adresei exacte a etpedi' torului, se trimit pe adresa redacției Manuscrisele nepublicate nu sa restituie Tiparul executat sub comanda nr. 2954 la întreprinderea PoHtraJică „Banat" str. Tipografilor F. Timișoara — R P R