□ nt
REVISTA A UNIUNII SCRIITORILOR DIN R. S. ROMANIA
9
Timișoara
septembrie 1965
Anul XVI (137)
TJM1S
CUPRINSUL
V. Vorcutescu; Ariadna.........................................................
Niduta Siănescu .■ Destin, Coborirea din febră, Sirba în căruță, Cin tec .	.	,	, ț^r
Simian Dința; Generații și permanențe......................
Pavel Belltt: CIntecele lui Orpheu ............................................13
Andrei A Liltin: Ceasornic solar, Autumnală....................................15
Dim, Rachici : Praful de sus...................................................t7
Cornel Omescu: Șanse ..........................................................[8
Dumitru Țepeneag: La vizită medicală....................... Ti
Vladimir Ciocov: Intîlnire, în românește de Angliei Dumbrăveanu................26
Laurenfiu Cerncț: Experiențele lui Bisisică ...................................27
Viarta Șerban: Marea, Copac în toamnă  ...................................... 38
Vasile Zamfir: Oglinzile, întind mîlnile  .....................................J9
Alexandra fndries : Motivul feminității în poezia lui Arghezi..................40
' Troian Dorgoșan: Qnd, inia...; Catren din adine.........................17
Miron Chiropot: Unchi ut Vania.................................................*8
PROFILURI CRITICE
Nicolae Ciobanu: G. Călineacu ........................................	.	49
ORIENTĂRI
Rodica Ciocan-Iwuuscu : Din literatura polonă de astăzi .....
D/V LIRICA UNIVERSALA
Ghiorgliios Seferis; Dl. Statis Corăbierul descrie un om. în românește de Aurel Rău 59
CRONICA LITERARA
I Ș/mion Mioc: Ion Pillal; „Poezii" ..........	.
ț fon tliescu; G. Scridon, I. Domșa : „G. Coșbuc. bibliografie" ...............67
1	Nicolae Țirioi ■ Alexandru Jebeleanu: Nostalgii solare"..........'	70
v	CRONICA PLASTICA
Găurii Blaga : Patosul construcției socialismului în interpretarea artiștilor timișoreni 75
ISTORIE IJTERARA-DOCUNENTE
Virgil Șchiopescu- Traian Grasavescu .	.	.	..............................\77 '
Gr. Popifi: Folcloristul Gheorghe Cătană.....................................
CARII REVISTE
Olimpia Ternopipi: Mihu Diagomir : „Șarpele fantastic"....................................83
Traian LMu Birăescu : G. Călînescu : „Impresii asupra literaturii spaniole" ...	81
Harolambie Țugui: Sașa Pană: „In preajma mutărilor".......................................35
Gheorghe Atanasiu • Mih.ii Arcadie Contantei: „Aurul dulce"...............................86
CARTEA STRĂINĂ
Traian Liviu Biruescu : R, M. .Alberes : „Hisloire du roman moderne" .	...	88
Andrei A. Liltin: Franz Niederimntr: „Spanîsche Literator des 20. Jahrhunderts"	3$
Alexandra Indries ■ Herve Bazin : „La lete contre Ies murs".....'M
MINIATURI CRITICE
O. G. Vaiamaniuc; Călinescu la Timișoara.....................  W3J
.4c. Dat: Laudele soarelui .............	04
H.	Țugui; .Ateneu nr. 7/1965 .	....................
Victor George-Pade^: Editoriale ...........	94
Tfh’odur N. Tripcea; O nouă lucrare despre Valea <Ternei	......	95
AI. Iet>.: In jurul unei publicații diti trecut.................95
Orizont: Salut revistei Familia ...........................  .	86
S. D.: Absențe nemotivate ......................................96
O, Ariadna, plinsa mea minune,
0, fabuloasă carne, muolt tezaur
De albă și zeiască goliciune,
Slăvite coapse pirguite-n aur.
Pe redia mai moale ca 6 linii,
încolăcind fugarnicul tău Domn,
Ai adormit cum fir de algăm mltui	;
Cînd te-a cuprins iubirea ca un sonm.
Cum îți strivești jos trupul fără milă ■
Iși sapă sînii cupelem argilă,
Se adîncesc sub pintec dulci comori,
Nisipul suge buzelor sărutul	"
Și-n rîvna lui spre frumusețe, laiul
Iți modelează marile splendori,
ha.
,	V. VO1CULESCU
V. VțkBtetCN

D E S T
N
Olnd om deschis ochii, mă aflam
in acest trup pe care-/ vezi
și vinovat de felul lui eram
cum vinovate-s frunzele cd-s verzi.
Și deodată-am început să știu
mersul luminii și-ol strigării
și să simt pomii tofr pe viu
și curba dureroasă-a zării
să urlu slîșiat de păsări repezi
sd ard Jovit de-un meteo/,
s-adorm pe gîturi lungi de iebezi
și de lopeti de bărci, izbit, să mor.
O, Iiece silabă mi-c colț de elefant
cu lildeșu-n amiaza răsucit
și iiece privire delirant
se rccompunc-n literele reci, de mit.
COBORÎ REA DIN FEBRĂ
* e sora mea o trimit ta mante
printre jnepi, și de-uici in sus
printre picioarele de iepure ale rozelor
pe sub mormăitul meu mulțumit.
Sd stea sus, să o zvlrle în sus
crivățul plin de cuvinte
de încurajare,
să se subfleze. ducindu-se
cum se suisfictzd pupilele pisicii
moartă de poftă, după un șoarece.
Pe sora mea, cu brațele întinse,
cu brațele mele și ale prietenilor mei
întinse
1
Ktehițî 5 Uri «cui Drilin
o aștept să cadă. muscată de stele,
de sus să cadă în brafeie mele
rănită și cu fruntea fosforescentă
de febră.
Eu și cu prietenii mei
vom alerga cu ca in brațe,
o vom bandaja-o cu Ușii
din părul nostru blond și
din cămășile noastre decolorate.
Eu am să-mi lipesc urechea
de coasta ei ruptă. Încurc jind-o ;
Ai răbdare, soră. ai răbdare,
fiecare rana, fiecare boală
e o hartă
a cosmosului In mișcare.
Sora mea o să mă recunoască
i odată
după aceste cuvinte,
si o să zlmbească in timp ce
eu și prietenii mei alerga-vom
cu ea In brafe
sfrigiod și chemindu-ne pe nume
stelele ocrotitoare,
S î R B A ÎN CĂRUJĂ
druncinat de-un lemn de cănită
pe-o sprinceană de zeu, răzimat,
trag la hanuri, lingă grătare
lluierlnd de plăcere și-niometat.
Caii Iși sprijină boturile pe umerii mei
mereu doi umeri, mereu doi cai.
Dac-aș ridica brațele aș apuca de toarte
tipsia cu sfinți, a iubitului rai.
Dumnezeu e paharul de piatră
ingerii-s pahare de cristal
eu mă torn dintr-unu-ntr-allul
de-a-ncălare pe-un alb cal.
Vino tu și bea-mă tu, frumoaso,
ca să mor pe dinții tăi rîzînd
f um mor zilele pe rînd
cum mor, pietrele, în gind.
^Sihil»	■ SEnbi fn
N T E
ISe-odată se ridică-n sus
lumina globulară
jos întunericul supus,
toarnă prin plinii alba seară.
O toarnă-n pietre si In pomi
in inimile noastre două.
in fenomene, in atomi,
in cloștile-adormind pe ouă.
Sc dwce-n sus si tot mai sus
lumina globulară
noi o privim cu ochiul dus
ce seini eie-n afară.
Noi o iubim si slntcm triști
că ea se iace-n ceruri lună
și nici nu-ti vine să exiști
cind ea cu noi nu e-mpreun<t
Sc duce-n sus. în sus, în sus
și-mbrățișafi ne ținem
doi cile doi. și stins, și dus
și nevăzuți de nimeni.
/CHITA STANESCf
6
XkH<* Sliiltmj: Cîal<-
GENERAȚII Șl PERMANENTE
* ’ (mic mai firesc decît prezența largă In lirica noaură contemporană, interesul viu al
poeților pentru poezia de reflecție ți, în cadrul acesteia, pentru dezbaterea etica. E un aspect
cure, înscriindu-se în prelungirea liricii cetățeneții. afirmă pregnant caracterul militant al
poeziei noastre ți pe plan estetic, forța înrîuririi ei educative. Bineînțeles (ți poate e de
prisos să o spunem) că nu alcătuirile didactico-concejitualiste, puține ta număr, dau nota
distinctă acestui sector al liricii de introspecție etică, in volumele apărute în ultima vreme,
ci poemele în care implicațiile morale se găsesc intim ți structural integrate, ca un element
al mesajului, al ideii, decurgînd, cel mai adesea, din imagine în chip firesc și necesar. Este,
în toate acestea, mărturia de gîndire a rinei creații poetice a! cărei nivel de intelectualitate
e acum potențai de o concepție etică (ți artistică) riguroasă, care afirmă plinătatea existen-
ței umane, responsabilitatea maximă n omului față de societate, față de propriu-i destin. Pe
de altă parte, e aici vizibilă o nouă dimensiune psihică, aceea de a scruta pe baze raționale
cete mai diverse zone ale conștiinței umane angajată activ față de orînduirea socialistă, căreia
i se integrează afirmtnd sporite imperative etice, tntr-un climat deci în care ideea perfecti-
bilității omului devine politică de stat apare firească înflorirea unui astfel de sector al liricii.
Să mai adăugăm mimai că, pe alte coordonate, poezia noastră contemporană nu face decît
să dezvolte si aici vechi și remarcabile tradiții.
Nu înfimplător o asemenea încercare de a dezbate o astfel de temă ar putea începe
cu Arghezi, în a cărui lirică reflexele etice corespund unui filon extrem de bogat ți care nici
în anii senectuții nu s-a epuizat, ci, dimpotrivă, a căpătai noi dimensiuni de gîndire, hrănii cu
ideile umanismului nostru socialist. De altfel, azi nici na ne putem imagina miracolul vita-
lității argheziene fără comandamentele ci etice, cu atît mai mult cu Cit acestea îți au corespon-
dențe lirice de ținută pentru că scriind Inscripție pe o ușă sau, recent, (în Cadențe) Sus,
nu face o literatură de maxime, sfătoasă și agreabilă, ci exprimă un adevăr uman în forma
unui vers lapidar, sentință față de înțelepciune și de emoție lirică, de grijă manifestată față
de destinul omului:
Bagă de seama, omule de carne,
Că umblă orice zi să te răstoarne.
Că orice oră umblă să te frîngă,
Dar lacrima durută nu ți-o lăsa să plingă.
In seama bine, somn să uu te fure.
Nu te opri, înalță-te, vulture.
Cu o idee ca aceasta :
Nu te lăsa de semeni și timp rănit și-nvins
și c« încheierea:
Călătorind de-apururi prin zări și peste zare
Să nu te afle viața culcai, dar în picioare.
se încheagă un crez etic activ, al acelei științe imense, forța moralei argheziene. N-o să fim
surprinși să regăsim ceea c. acum e sentință lapidară („Neadormit și teafăr se cuvine /
S-arumi și trîndăvia ispitei de la tine") prezentă intrinsecă în ,/norala'1 din Dragoste tîrzie,
unde, dincolo de diferența de virstă implicată, care nu e todeauna predică (de vreme ce
„simțirea dragostei, ades nebună / Răzlețele străine le-mpreună) i >i viratele le face deopo-
Simion Dina; Gmțrttă P penn«iieB(r
triva") pi de înțelepciunea anilor ce repudiază o „ispită" pasageră, e vizibil îndeosebi comun-
dameniui etic: „inim-ar spune da, cugetul nu".
„Mă vrei al tău și-atît, ți nu-ți pasă/De toți ai tăi, de tot» ai mei, / Jerfiți unei
femei". Nu conformismul ci o expresie a ideii — în esență antiindividualiste — că nu c posi-
bilă fericirea „călcînd o pravilă, uitînd / că ai ieșit din rînd4', pentru a salvgarda însăți
omenia:
M-am prefăcut cu nu-uțeleg
Ca să rămîi ce ești, și eu întreg".
Subliniez, nu e deci numai o poezie de senectute cum au văzut în ea unii comentatori
(ți recent și Al. Piru) ci una în acord cu etica argheziană mai veche. Căci, la urma urmelor,
dacă ne referim la acea cîntare a cintărilor eroticii argheziene, la Psalmul de taină, are
acolo același sens — imprecația finală, prin apelul uigoarei, în luptă cu vicisitudinile naturii,
pe care-l conține, al dezavuării slăbiciunii, al neputinței ? Nu e, prin contrast, tot o formă a
concepției viguroase a împotrivirii omului în fața firii, a inacceptării unui destin, ca o fatalitate ’
exemplele ar putea continua. Ar trebui să adăugăm, pentru a avea mai complet tabloul
acestei etici active și alte versuri din ultimele sale volume, să ne referim și la Silabe. în 84,
succintă retrospecție ta o aniversare, totul în netul de creație e dăruire .*
Ascultînd numai povața
Omul să-și muncească viața,
pentru ca în Cale triată să întUnim afirmate, de pe culmea anilor de-acum, vechi motive ale
liricii sale, același sens activ al existenței, impticînd ca pe o supremă expresie a sa, creația.
Din Ora răzleață am vrea să reținem simbolul gigantesc al morții verticale a copacilor
(„morți în picioare-întregi cum au crescut"), cu repercutau în spre o etică a demnității, șt
a inflexibilității, cu corespondențe înlr-atîtea tablete și versuri mai vechi, Psalm e o negare
implicită a ideii spiritualiste, cu zădărnicia simbolurilor mistice, după cum, pe alt plac,
din Mecena, cir a sa haină metaforică doar de circumstanță antică, transpare o polemică tu
vechi dar rezistente năravuri din lumea literară de astăzi. Cit despre Singete, aspră diatrib
ontra celui care a maculat omenia, ea face evidentă aceați vigoare morală. în Miezul nopții.
o lungă suită de întrebări vizează un adevărat proces de conștiință, în care ideea vieții
frumos trăite, prin muncă, e asociată îrt „rod autentic de ceea ce înseamnă o negație a pieh
raționale.
Cu luciditatea și dramatismul caracteristic, Arghezi imprimă și versurilor din SilaK
amprenta dăltuită în piatră a unui adevărat testament moral, pe care ne bucurăm știinăt:'
mereu reluat ți adincit în nestematele de gtndire și simțire de veșnică tinerețe ale maestrului
liricii românești.
Exemplul arghezian n-a rămas fără ecouri, el este plin de adinei semnificații. A desco
peri filiații depășește însă obiectul acestor rînduri. Dar la noi poezia scrutărilor de conștiință
este mai mult decîi rodul unor ipotetice înrîuriri, totdeauna posibile; ea izvorăște, cum an
mai spus, din însăși concepția poetului, ea corespunde unui climat social. Din acest punt:
de vedere, prezența ideii etice în versurile lui Labiș poate fi considerată mai mult decît c
problematică a liricii de formație a unei personalități, cît mai ales ca o formă de promovare
a liricii de cugetare. £ prea cunoscută lirica Ninei Cassian pentru a mai stărui asupra ei
Dar merită a cita din Sărbătorile zilnice, tocmai spre a sublinia spiritul rare animă nceasb
poezie, prezență ntît de specifică în peisajul poeziei noastre;
Nu mă lăsa să-ți ascund nimic,
să te cruț, să mă cruți, să te mint,
ca și cînd am fi slabi, ca șl cînd
ne-am speria, cunoscînd.
Privește-mi portretul; vezi undeva
semnul declinului î Nu mă cruța.
Oameni puri, firești, monumente
s-au făcut cu mîinî intransigente
înalță cu pensule sigure, aspre,
(Iar eu cu dactilii, troheii)
iedera suplă a vieților -noastre
pe spirala de-oțel a ideii 1
(„Unei prietene")
8
stal» Uimi:	ți frtmuKnr
Și acest spirit e alcătuit din forță ți intransigență morală, impus de adeziunea ta un
țel înalt ți sublim. Ideea comuniunii cu lumea, a vieții ca ardere face substanța și a Portre-
tului de comunist:
Dac-ai pieri și iar te-ai naște,
in acest semn le voi cunoaște :
trecui prin F1S>câri. pur, subțire,
-și mistuit în omenire...
Căite liricii moderne oferă destule modalități pentru etic, Ia Eugen lebeteanu, eticul
ne apare transfigurat în sentiment, prezent în Atîta vreme cît... suferința morală senzația
aproape fizică, sînt trezite de un amănunt de fapt-dioers, de evidența unui spectru monstruos,
acela al umilirii copilăriei în capitalism. Poetul receptează acest spectacol în planul trăirii
personale, adine etic, ca pe o maculare a propriului sentiment patern.
Anghei Dumbrăveanu și George Suru fac viabil interesul pentru virtuțile prieteniei in
versuri în care acest sentiment e tratat prin prisma posibilităților omului de a comunica cu
semenii săi. Reluarea unor mituri ale antichității capătă, în aceeași interpretare, valențe noi.
de aciuată viziune, înscriindu-se pe linia afirmării unui om întreg, plenitudinar. Vasile
Nicolescu dezbate în Poema alte aspecte ale relației individ-societate, stabilind de pildă,
cauzalități regeneratoare:
cine dacă nu mîinile oamenilor
mi-au modelat
amfora cînlătoare a inimii ?
(„Cîniec timpuriu")
Sonetul 1 atribuie acest rol revoluției:
Din creuzetu-atitor revoluții
se vor alege-odată cn-n jxweste
de-o parte vulturii și de alta struții.
iar singurătatea sterila, orgolioasă, e pedepsită cu dizolvarea, cu stingerea omeniei:
Filtrați de-adîncuri ?i de slăvi cerește
pteri-vor lașii-n triste involuții,
solarii însă ne-or chema spre creste!
bisași sentimentul căruia Vasile Mcolescu îi du expresie în Vase comunicante, acela
al comuniunii universale, al conștiinței cri eytî dator lumii ți oamenilor (printre primii pre-
simțlt la noi de Arg/iezi, în acel turburător „glodul meu, al cui gînd este...") ÎI soCofîrti o
afirmare insolită a sensibilității moderne, cutmlmnd cu solidarizarea internațională, pe baza
înțelegerii cauzalității intime a lumii.
La un poet dinlr-o generație care a cunoscut și alte orientări cum este Emil Giurgiuca,
sensul etic se leagă de metafora verii, mereu reluată, ca purtătoare n rodniciei, a unul ano-
timp al recoltelor, a unei vieți fertile. La același, Chemare impune o cootuție în care prezentul
este o culminație de valoare simbolică :
Din straturi, ca vâzduhui, e făcut sufletul meu,
Mimb ridicai de planeta mea bună.
Am fost flacără, răzbătând printre roci,
Am fost apă albastră, pasăre alb plutitoare,
Acum sînt om și sînt mult mai aproape de el.
De tînărul soare.
Poezia lui Cicerone Theodorescu, ce părea lunecată în ultima vreme, in apele stătute
ale anecdoticului, ne oferă recent (în Gazeta literară, 16, 196$) cu un grupaj din viitorul său
volum, Zburătorul ele largi, perspectiva urmi reviriment, tocmai prin cultivarea liricii de reflecție.
Văzui prin radar cu simbolul unei mereu treze veghe ta liniștea omului nu e poate nouă ca
tematică, după cum nici Chip mutilat nu se ridică prea sus peste mijloacele unui pamflet
versificat, dar această îmbogățire a poeziei sale se cuvine salutată, eu nădejdea că nu ne
aflăm în fața unor flori izolate.
In ceea ce-l privește pe Geo Dumitrescu, în Aventurile sale lirice, mijloacele diferă,
onstrucția amplă, volubilitatea aprinsă conducînd către formula poemului de largă respirație,
cu largi zone de reflecție în Clinele de lingă pod umorul se însoțește cu satira suficienței,
Simîun Dima: Centrații ți primaair„p
iar stilul intelectual, uzînd ades de conceptele vorbirii cotidiene, e condus de vehemență etică.
Sîni vizate „aberațiile periculoase ale sfîntului însttncț de conservare- mita, înduioșarea, seri-
timcntalismui", toate cele ce sini gata „să îulbure sufle!ul oamenilor cumsecade". Keă^mertfrr
în răfuiala cu vechea mentalitate e tonul abia disimulai al acestui poem:
O, voi, sentimentali, suflete de gelatină.
Duioase inimi caritabile, muierești,
plopi tremurători,
voi furnizori de proteze morale, duhuri senile,
cu creierul înnotînd în lacrimi,
voi ce hrăniți în sufletele slabe,
nevoia de-ocrotire și milostenie,
răsfățul ți finjeala ...
Cete Două motive didactice în legătură cu migrația ciorilor, mai puțin inspirate, tocmai
din pricina evidenței intenției „didacticiste". dezbat patetic răspunderea țață de patrie, veste-
jind trădarea (Fugarul), ori discern în Treptele iertării valorile și criteriile etice, cu înțele-
gere pentru generozitate și clemență, în numele „acestei ere-a omeniei", cînd „planeta / a dobîn-
dit pe scoarța ei străveche / eircumvoluții noi / și primii centrii roșii ai conștiinței". „Steagul
roșu" nu-l „un steag al răzbunării, dar sentimentul de iertare, de multe ori uman și necesar,
se oprește implacabil în fața unei culpe supreme: trădarea de patrie.
Maiakovskian, dar nu totdeauna cu acoperirea artistică, sună unele invective gen „du-le
dracului, pacoste burgheză, drojdie a josniciei" sau: „să arunc după el cu bolovanii vorbelor
mele dure, vehemente". Li se alătură unele metafore facile, în Care nu e sărac din păcate
acest volum, valoros, în ansamblu.
4 integra în această ordine de idei și Fiul rătăcitor, volumul recent al lui
X. E. Raconsky, ni se pare posibil și indicat. Este o poezie a conțesiei directe, intime, măr-
turisind dincolo de atașamentul față de oameni șt față de țară, regretul în fața trecerii amlor,
senzația perisabilității treptate. Tragismul simțirii poetului e raportat la gîndul că nu va
asista la măreția viitoare <i orașelor tinere, el e desprins din limitele, tragice ele însele, ale
condiției umane, cure interpune între om și realizarea sa, durata, timpul ireversibil. Regretul,
ușoara tristețe, remontarea pe înălțimile credinței în speța umană, care e treapta necesară
a împlinirii morale, se conturează polivalent în versuri, multe, de duratii, la care n-ar trebui
făcută decît remarca privind prea densa repetare, fără o sensibilă miațare a ideii, ceea ce
lasă impresia clișeului liric, al lucrului reluat manieristic.
Să nu ignoram însă ceea ce e spus frumos, printr-o mărturisită autoexigență morală,
pe care o învederează și aceste versuri, dintr-un colocviu cu cititorul :
O, fie, vor spune, fie-i iertate surîsul sumbru și melancolia
acestui visător de miazănoapte!
0 suită amplu de imagini adincesc ideea relațiilor cu lumea, în Noaptea, demult a cărei
încheiere califică această relație „bogăția supremă" :
Nopțile vechi aii pierit împreună cu anii mei tineri
dar în sunctu-acestui refren mi-a rămas bogăția supremă:
Laolaltă cu lumea, laolaltă cu lumea...,
complctîrut parcă mai vechiul Imn către neliniște:
Să fiu bolnav de boala Fiecărui,
Ca să știu ce înseamnă o floare, un îndemn,
Un nou anotimp sau o veste.
Ceea ce ne oferă acum .4. E. Raconskți e nu numai poezia trecerii la o altă oirstâ, a
maturității senine și laborioase, care dizolvă vechile melancolii și incertitudini, lâslnd în urma
stinse combustii, dar și aceea a unor clasificări, după rătăciri pasiviste, „orgolii și patimi",
in orice caz, e o depășire a -jirstei cînd „pașilor mei le-a fost dragă / eterna derivă (suirii
Mierea n.s.: S. D.), printr-o înălțare față de sine însuși, și încă una care. în mod dialectic,
include mit conștiința unor erori, cit și pe-aceea a perenității, prin oameni, a creației:
,.. Tot ce-a fost rău
în viața mea va judeca țarina
și viscolul — iar tot ce-a fost mai bun
de mult e-n voi.
(„Despărțire lentă")
10


Unde este etica aici 'l se ua putea pune întrebarea. In însuși procesul mărturisii cu since-
ritate omenească (șl doică) ți dezvăluit în forme de aleasă poezie lirică; în implicarea unui
proces dubitativ, în sublinierile de conștiință pe care voi amu! le mărturisește, cu adîncime dr
sentiment și de cugetare, în demnitatea și luciditatea autocaracterizării sale și- a relațiilor
cu lumea. Și în acest gest al superiorității calme din îndemn căitre cel are vine:
Nu căuta să lovești în dușmanii
mărunți, căci ci seamănă șerpilor ce pier,
otrăviți de veninul ce-l poartă — surîsul
abia conturat, nepăsător ca și drumti! sini armele laie.
O lecturii mereu reluata merită Cintecui vîrstelor. poate mai apropiat de esența voia
mului decît poezia care a dat titlul, îrtiii pentru că face evidentă relația dintre destinul individual
și mersul înainte al țării, dezbăiind într-o amplă reluare modvele tragismului poeziei actuo'r
a lui Baconskg, dar depășindu-le, printr-un optimism nesimulaf
Nota aceasta ultimă nu c insă caracteristică tuturor poeziilor incluse și ades revine,
o mai veche predispoziție elegiaca și pe lingă motivul ubi sunt -,,, firesc fi aut de structurat
uman, altele, fără largă audiență (al nordului, a! lunilor autumnale etc.). Presentimente
sumbre, descinzind parcă din Pilite si Blaga, întunecă imaginea viitorului, lustndu-i citito-
rului dorința de a-l vedea pe Baconsky exprinund o înțelegere, o trăire mar funciar optimistă,
evotuînd spre un nctivism care, fără a-i nega predispozițiile firești, să dea nouă strălucire
liricii sole, spre a consfinți pe deplin ceea ce versul său o afirmă nu fără adevăr:
Toate mîhnirile mele le-arn înfrînt
N-a rămas decît lemnul viorilor sfârîmate.
(Gîirtl de lebădă")
N-ai să iniilnești în lirica celor foarte tineri, care au debutai în ultimii den ani in colecția
Luceafărul, teme ale eticii noi precumpănitor tratate. S-a spus că lirica de cugetare (ca fi
adînJmea de cugetare) nu cunoaște vtrsiă, însă astfel de teme presupun totuși o decantare
la care experiența de viață are partea ei. esențială, de contribuție. Lirica celor mai tineri.
In multe privințe o prelungire a adolescenței, c o lirică a bucuriei de viață, a senzualități’
sănătoase, a trăirii plenare, ca la Ion Alexandru, Damian Ureche, Adrian Pminescu și Gabrielu
Melinescu. Sporitul că deliberările sale asupra proceselor de conștiință vor fi mai ample decif
în Temperamentul primăverii, notăm din vaumul de debut al lui Damian Ureche unele sensuri
explicitate într-un poem cum e Dimineață dramatică. E evidentă aici ideea răspunderii pentru
ocrotirea umanului, a dragostei, in ^marile geneze" ale epocii noastre, precum și aceea că
„Acum se naște cel mai frumos poem f Despre etică".,. Un vers ca „Mi-e dor de cel ceaș
putea să fiu“ trimite, ca și altele din același loc, la gîndrd unei perfectibilități necontenite, de
• tatură etică.
La Adrian Păunescu astfel de implicații sini prezente iu mai mare măsură. Față da
Tinerii, Zile de mare emoție, care dezbate ideea frumuseții și a răspunderilor morale e totuși
ezitantă, prea discursivă. Dar nu vom reduce implicațiile urmărite la atîl. A avea filosofi. Familia
Hamlet, de inspirație liorescă, și Generației mele, mindru profesie de credință a durabilității,
dezvăluie și sensuri etice de înțeles mai larg, desprinse dinir-un context de reală valoare fiii
rară. Intr-o altă poemă, Șarja, contactul cu o mare uzină a oțelului devine într-o simbolică
proecție un contact regenerator, ce adaugă noi valențe. existenței omenești;
Eu, luminat de șarjă, pluteam din loc in loc.
Să-mi luminez și ginduri și ochi și trăsături.
Acolo între lavă și vîrsta mea de foc.
Ca între două teribile temperaturi.
Și aceste și alte multe versuri ale sale, din Tinerii, de pildă, relevă o perfectă comuniune
cu societatea — de unde izvorăște un permanent sentiment de fericire, transpus în forme
deocamdată de exultare romantică, dar și în constaturi mai lucide, ca in mai sus citată
Șarjă : Mi-e dată fericirea, răspunderea să am / Oțel ia temelia alcătuirii mele.
Influența lui Maiakaăki în exprimarea unui sentiment cetățenesc ce se vrea și plenar
include și unele mijloace ale acestuia. \'otăm de pildă preferința pentru autoironie (în bună
măsură și în filiația lui G. Tofitrceanu, asupra căreia vom mai reveni), introducerea unor
oulgarisme și a expresiei familiare, precum: „Ce mult aur aveam! Pe cuvîntul meu / Dăruiam
secretarelor tone de ruj, ' Șl portarilor tone de briantină". In Tinerii, apeluri ca „miliție
SWon Duna: Generații ți ptrwaMnț^
populară, mă iartă", amintesc frapant multe poeme maiakoosktene, după cum secvențe din
Romanțe false, cu a lor diatribă Ia adresa inerției și a peduului, în general, pot fi fixate in
succesiunea lui Labiș. Această poemă mai amplă relevă, împreună cu alte cîteva, o fațetă rigu-
roasă a talentului tui Adrian Pătmescu, inclinațin sa spre expresia veselă, spre ironie, lată
o pilulă a ironiei și umorului, din Romanțe.. „ cu implicații aici discutate: Voi fi condamnat
ți arătat cu deltele. I Pe butuc voi strănuta, privind jgiabul. / Călău! îmi va soune : „SS
trăiești", cu bună creștere / Și-mi va tăia capul. /
Dar, dincolo de glumă, sau, mai bine tis prin glumă, se potențează idei serioase, tonul
ușor disimtdînd ades secrete tristeți ca în Baladă de băiat blond. Nu numai factura „clasică"
a prozodiei, ci și modalitatea lirică de condescendentă ironie, umorul ușor trist ni-l amintesc pe
Topirceanu, de aceea ce are major umorul acestuia pe care, un critic de prestigiu regreta
că nu-l mai vede preluat în poezia tinerilor. Jntr-un moment de trecătoare „eclipsă" a lui
fopîrceanu această apropiere, vizibilă, onorează; ca nu ne duce totuși la concluzie că e vorba
nici de epigonism, pentru că sensul e nou, și de actualitate, ci numai la aceea că se continuu
un mod de expresie ce și-a dovedit viabilitatea, „priza" la cititori. Farmecul sus amintitei
poezii constă insă în ironia cu care persiflează false precepte, prejudecăți etice:: „Căci tatăl
său erezînd că năzui La academicul său neam, ! M-a interzis în viața fetei, / Cînd noi mai
tare ne iubeam".
Cit aceasta ne-am referit numai ia un aspect al problemei, răci in Ultrasentimente, poemu'
Tinerii implică o largă viziune etică a iubirii, ca de altfel și la olțt colegi de generație, l-am pute. .'
cita aici și pe Damlan Ureche și George Suru, ori pe Gabrielu Meiinescu,
Dar din Ceremonia de iarnă o acesteia din urmă asemenea relații explicite sini puține
și neconcludente. Desprindem totuși această judicioasă remarcă pe marginea eticii actului
de creație: E o necuviință s-arunci f Timpul nostru, al tuturor, plăsmuind fragile statul
pentru muzeul tău personal. / (Poem pentru o vîrstă anume''.)
Primită generos de critica pentru puritatea și, mai ales, pentru sinceritatea sentimen-
tului, poezia acestei tinere are nevoie încă de o lărgire a ambitusului, pe care oîrsfa îl va
aduce, poate, dar la care trebuie asociate ți luciditatea, efortul de mai largă cuprindere a
I urnii.E o remarcă pe cate ți-o trezesc șt alte apariții în poezia noastră și nu numai ale tin
rtlor, îrt care notația si marioaudajul întunecă o perspectivă mai largă a creatorului de fruntaș,
’ipsindu-t de la confruntări esențiale de la care lirica, tocmai ea. care aruncă sondele • d
mai adinei spre străfundurile sufletului omenesc, nu poate lipsi.
La o asemenea participare îndeamnă și targa înțelegere a cititorilor pentru poezia actului
moral. E un tărîm care stabilește punți solide de comunicare între poet și lectorul său. Nu
îmîmplător migrația ideilor poetice spre timpurile largi ale interesului public, bun cucerit
al întregii noastre literaturi contemporane, e mai intens în acest sector ol liricii de idei
Plăsmuirile de frumos ale poeților capătă circulație, devin formule publicistice — fi orale -
curente, se înscriu durabil în memoria maselor. Dintr-o poezie a lui ion Brad ; Ostașul dc rînd
al partuduhii, mi se spune, / Și mî-i drag să aud. / Sînt responsabilul cu fericirea ! Dup;,
prevederile din statut, f s-a ajuns ta acest echivalent, la acest sinonim poetic al înaltului titlu
de purtător al răspunderilor etice în socialism, al comunistului.
Nu este oare această largă penetrație a poeziei de dezbatere etică îrt conștiința public
cei mai puternic stimul pe care și-l poate dori un creator, preocupat de finalilalea contribuției
sate literare la desăvîrșiren sufletului omenesc “?
SJMION DIMA


C î N T E C E L E LUI ORPHEU
1.	Câ!re Bâct^onle
<Junt și nu sunt.
Sunt liră.
dar trăiește numai sunetul meu.
Lemn, coarde și iildeș
nu fac parte din mine.
Eu sunt dincolo de coarde
și sunet:
in armonie.
Eu trăiesc In cerul armoniei.
Putefi rupe coardele,
putefi șterge sunetele,
armonia mea va rămlne.
Eu sunt de dincolo de lume,
din nepieritor.
Acolo c iiinla mea.
Eu sunt gindirc-iubire
și dacă silșiafi trunchiul
arborelui meu,
supraviețuiesc In sclnteie.
Acolo-s deplin.
Aici, sunt doar
un trubadur trecător,
cu lira
cJte odata.
plină de lacrimi.
2.	Dlmmeațo Eurldicei
Infinit albastru.
Soare proaspăt pe arbori și stinci.
Ca o eglogă
sună flucrul de argint
al apei.
Pdmintul
e un chiot de bucurie
Patiel Rrllu: Cințecel*’ lui Orpbru
13
si Îngenunchere.
Frumusețea naturii
amuțește orice cuvint.
La casa răzimată de lumina
tremurătoare,
intre coloane
u înflorit un cap de aur.
Ochi albaștri,
sin proaspăt,
aur grec Inmânunchiat
Ia coală,
bucurie unică
In fața soarelui cățărător:
o liință transfigurată de frumusețea
luminii.
in care am văzut
Grecia-nlreagă.
3.	Poemul ipotezelor
De ce, suilet al meu.
tresari prelung
Înaintea cosițelor de aur ?
De ce ochii de cer
varsă in tine pace
și uitare ?
De ce numai puritatea
îndestulează
foamea ta eternă de irumos ?
Poale că aurul cosițelor
nu-i docil un simbol
al aurului inimii.
Poate că in cosițele de soare
e un reflex
ai iubirii universale —
al văpăilor de aur
ale Inimii Unice.
Poate că în safirul ochilor
o doar o iărîmă
din cerul infinit
după care jinduiesc.
Poate cd fecioara
— In sacra ei puritate —
nu-i decît un simbol
al Sufletului Etern,
din care izvorăște
uitarea
și pacea.
PAVEL BELUJ
11
Parei Heliu: Cfaiectk lui Orphco

CEASORNIC SOLAR

V inele ceruri,
fepene păsări
cu ciocul deschis peste nori violeti;
solare totemuri
ce cuprind cu șiruri
de ochi și de brațe
rotunde ca niște toarte de ulcior strălucirea}
timpii și ape
-nmugurind priviri,
păpușf-fantasme
închipuind semnul atomului;
armonii
violente și dulci.
explozive șf abătute
In cumpăna luminilor :
Vrajă solară și vrajă nocturnă aflată-n geneză.
clnd pe pămîntul jilav, abia despărțit de noianul de ape.
cresc și iau chip ierburi și Hori, păsări și arbori
și omul. însllrșit. cu dumnezeescul său ochi al cunoașterii —
alchimie de galben, de verde și portocaliu,
distilind într-un picur de aur
muiat în olrava unei tristeți
țâră zăbavă căutătoare de linii și forme și tiicuri.
alegerea binelui de rău și Incrlncenatului refuz
de a fi mintuit din sublimul păcat al stăpânirii pământului,
zboare chiar pe drumuri fără de capăt neagra trăsură-a tăcerii
cu vizitiul de umbră.
Vom înfrunta sălbaticii simcși ai nimicului In ritmul răspunderii,
siidlnd destinul tragic ce ne subjugă mortii;
înfăptuim o aspră, frumoasă nemurire,
perpetuind in lucruri iubirea de lumină
și dorul de viată: curajul de-a fi om.
A»*h«i A. Lillin: Ceasornic '■olar
15
Trece neagra trăsură cu calul ei de tăciune și vizitiul de umbră,
stind in picioare și plesnind cu un bici nevăzut văzduhul cel viu.
Trece neagra trăsură prin cîmp de culori, trece neagra trăsură.
Râmine-n lumină clmpul de Hori și Huturii mari și grelele păsări
și vlnătui cer și ochii și brațele așezate toate in straturi
ca într-o scoarță.
frumoasă scoarță împodobind pereții casei austere de ia țară.
Trece neagra trăsură și lumea rămînc-nghețată de plesnetul
biciului nevăzut:
materia privește cu ochii de vis opriți in marea și înțeleaptă lor
nedumerire ca niște ceasornice In clipa cutremurului.
gravele focuri de păpuși și de zburătoare și de forme colorate
ce se chiamă și își răspund și se resping și se luptă și se Îndrăgostesc
după tainicul ritm al vieții trăite, așezate cu-n aprig dor de armonii
îndrăznețe, in perspectiva de sus, precum știau lumea a o privi
cei vechi, cînd înscriau pe ziduri, pe oale, mlndra poveste o luptelor
care înalță.
Zboare neagra trăsură.
lumea rămine-n lumina dată de om ...
AUTUMNALĂ
* arul tău va ii solul acestei armonioase toamne
rare Iți împrumută inelul de opal al serii,
duclndu-te de mină prin spații calme și senine
spre ce vis. spre ce inexistente casteiuri cu turnuri înalte ?
Rămlnînd in amurg cu aripi zdrențuite de umbra,
am să te caut sub zborul cocorilor săgetînd care ținta ?
Ora veghei va trece, va trece cu impalpabile transparențe,
halucinant, ca un vals nupțial mlngăial de arcușuri feline.
Nu te opri niciodată! Sau cum dintr-odată se revarsă
pete de platină fumurie peste o haină de catifea neagră
că să dispară în noapte, clnd se stinge silueta mancchinei,
fii efemeră, plasă de păianjen aninată de bolta tăcerii,
ca astfel să te am pururea-n mine, pururea-n tine — melodie,
cea mai frumoasă toamnă, cea mai armonioasă reverie.
ANDREI A. LfUJN
16
Andrei A- UU1«-
I
pragul de sus
/ oideouna ex/sM un prag de sus.
De care ne lovim.
Ca să mai privim și spre vlrfui picioarelor.
Sau In noi înșine.
El stă la intrarea sau Ia ieșirea din casă.
La intrarea sau ia ieșirea dintr-un destin,
La granița dintre două idei, dintre două secunde.
Stă acolo impasibil și rece.
Așteptindu-ți lovitura,
Singura-r menire iiind
Să-fi amintească obstacolul de jos,
Peste care le-ai putea prăbuși —
Pragul de sus.
Scăpârlnd din cînd in cinci ia ioviluri,
Cum scapărcî-n noap/e geamonduriie morii
Ce-arată vapoarelor
llancul de nisip sau stlnco ascunsă
Pe care pol eșua ...
DIM. RACHfCl
Di». R*cb>. i i Pni );U| de ,u
17
ȘANSE
Magda lancu, veselă, ieșea din sclumb cu sacoșa de sport pe umăr.
La poartă, doi tineri o priviră lung. Ea ridică, ușor, năsucul ei clrn și.
fluturîndu-și părul auriu, țișni printre ei.
— Vampa I spuse Gică și vîrî mina în buzunarul paltonului să-și
numere mărunțișul.
— Pentru tine, mirii Anton, toate fetele frumoase sint neapărat
vampe.
— Umblă toți cu ele.
— Cu ea nu.
— O—o ! Romeo !
— Nu-s Romeo.
— Ai vrea să fii?
— Hai după ea.
— După maimuța asta ?
— Te pleznesc.
— Inimă de leu Intr-un cap de bou.
Fugiră spre statia de tramvai. Săriră din mers. Magda era în vagon ir
din față. La prima, coboriră și se înghesuiră lingă ea.
— Ciao. Magda.
— Hello. Magda.
— Bună, băieți.
— Unde mergi ?
— La antrenament ?
— La cinema, băieți.
— La cinema singură ?
— Taci, mă!
— Da. Singură.
— Te luăm cu noi. La care ?
— Fac eu cinste, Magda.
Merseră să vadă ..La Strada". în timpul filmului. Gică o prinse de o
mînă și Anton de cealaltă. Cind nebunul fu omorit. mina lui Gică asu-
dase și tremura, mina lui Anton rămăsese calmă și rece. Apoi, cînd
Magda lancu înțelese că fata din film e nebună, dar nebună cu adevărat,
își retrase mîinile încet, pe nesimțite. Dar băieții o pîndiră foarte ore-
18
Cornel On«nj t ’ $«9»*
caut, încruntați. După lilm. Magda porni înainte, spre ieșire. grăbită.
Anton îl prinse de cot pe Gică :
— Lasă-mă singur cu ea.
— Întîi dai o cafea. La Vatican. Sâ plec și eu, așa. onorabil.
— Bine. Gică. Dau. Hai la Vatican.
Intrară la Esprcsso, lingă uriașa biserică catolică de pe Corso. Ei
băură cafele fierbinți și ea o citronadă rece. Tăcură mult cu ochii fixați
în scrumiera goală dar murdărită de scrum.
— Băieți, spuse Magda fără sa-i privească, eu ani antrenament.
în urma ei. băieții cerură două coniacuri mari și se priviră crunt.
Magda lancu merse la sala de gimnastică. îmbrăcă treningul și,
după o încălzire ușoară. începu să lucreze la paralele inegale, fără
saltea, cu o violență care inspăimintă două colege de antrenament. Sta-
tură de o parte și de alta pindind clipa cînd avea să cadă, sporind s-o
poată prinde. în clipa aceea, din zbor. Dar nu căzu, Reuși doar să obo-
sească. Se retrase la spaliere cu încheieturile înțepenite dureros, cu
mușchii brațelor umflați de parcă voiau sa pleznească. Antrenoarea veni
lingă ca. furioasă. O privi cum gifiie șl cum îi tremură genunchii.
— Dacă ești îndrăgostită, fă pe isterica în altă parte. Du-te la duș.
ia bromoval. culcă-te cu el sau găsește-ți altul mai bun. Sau te duc la
un psihiatru. Vrei să-ți rupi gitul și să intru la pușcărie din cauza ta î
Dacă te mai prind că...
Magda se duse la vestiar. Plecă întristată și străbătu parcul uscat
cu o senzație pe care nu șî-o putea goni. Urcă pe dig și privi Mureșul.
Sălciile de pe celălalt mal. umbre confuze. întindeau prîn penumbră,
brațe nefiresc de mari și apropiate,
— Multe mai sînt, oftă Magda.
Pe cor, jos de tot, curgeau nori învălătuciți. O luna, subțire .și
diformă. își arăta cînd un colț, cînd celălalt.
Trebuie să mă duc acolo, șopti Magda și înțelese că nu știe unde
e acest acolo.
Se întoarse, furioasă. Trecu prin parc, spre casă. Se scufundă iu îm-
bulzeala de seară. Merse, cu pași moi. îmbrincită de cei grăbiți, obosită
de vitrinele brusc străine. în fața ei mergea, tot cu pași moi, o pereche
in paltoane noi. Fata aceea purta cîzmulițe scurte și largi, cu bumb alb
pe turetcă. Magda le vedea doar umerii lipiți.
Fericirea, gindi ea. ii face foarte stupizi. Ba cred cu i-a prostit
de lot.
Și, mergind. se simți tot mai mică și tot mai neînsemnată, Mergea
printre oameni, era la fel cu ei. dar. parcă, trebuia acum să fie. măcar
pentru un minut, undeva deasupra lor: să-i poală privi, de acolo de
sus: cum sînt ei fără ea ? Părăsi trotuarul lat al bulevardului și traversă
spre clădirea Sfatului. în fața coloanelor de la intrare, privi turnul sub-
țire și înalt dar nu văzu decil lumina de pe cadranul ceasului pierdută
undeva sus — sus.
întră in ho! și bătrinui portar o privi bucuros,
— Ce mai face mă-ta ?
Sănătoasă.
— Șl In ?
Cwn* l Omwu: ^.111-r
19
— Muncesc.
— Nu mai faci școală ?
— Ml-s proastă.
— Prost ii cel ce sc crede prost. Că și cu m-am crezul prost și slab
și am rămas portar. Da pe pruncii mei nu-i las să creadă asta ! Să știi
că le mărit cu ăl mare cînd iese inginer. Mai are un an și gata!
—- Mărită-mă, nașule.
— Noa nu te fă cu tras. Uită-le in oglindă.
Ea surise cu plăcere simulată și zvîrli sacoșa pe umăr cu un
gest energic.
— Am o treabă in pod rum. Caid o carte din cele de lingă scara
turnului.
— Da nu-i voie. Cărțile alea le ținem pentru aprins tocul.
Femei celebre, doxuri, captivante.
— Nașule! Nă na șuie...
— Phu ! Vadă-te luna Du-te.
Și îi dădu cheia.
— Da să văd și eu ce ai luat. Ca să n-am bai.
Inlră in pivniță și mirosul încins de praf rece și hirtie veche o
copleși de parcă din totdeauna ar ti trăit in el. Găsi scara turnului, bl j-
blind. Urcă sus pînă lingă mașinăria ceasului cu patru fete. Privi angre-
najele cum tresar : ritmic, lin. Urcă in balconaș. De aici se vedea tot
orașul ăsta larg; se vedeau ca o masă întinsă și neagră, cîmpurile cai i
il înconjurau — ici colo cu cite un strg^; de lumină. Norii se lăsaseră
jos de tot și. o dată cu vintul. ii atinseră fața ciliva stropi reci, lăioși.
de măzăriche. Privi furnicarul de pe Corso și nu simți nici o plăcere. Da
acum era sus, dar era singură aici sus. Și mai batea și vintul. Poate
ar fi trebuit să scoală un chiot de plăcere că e sus. sus de lol. deasupra
tuturor. Dsr. se gindi. dacă ar chiui, nimeni n-ar auzi și nimeni n-ar
înțelege că e sus și cît e de sus. Și o năpusti un vid dureros. Se rezema
de parapet dar tentația saltului era puternică și avea în ea ceva ca o
eliberare. Și-o furnica, iritant, irezistibil. Se retrase tremurind ușor.
Cobori lingă mașinăriile complicate ale ceasului. Se așeză pe o grinda
prăfuită, puse sacoșa pe genunchi și. ghemuită, iși culcă obrazul pe șnur.
Îmi bate ceasul. îmi bate. îmi bate, A ce îmi bate ?
Șterse sudoarea de pe frunte.
Știu eu a ce. Astăzi trebuie să mi-l găsesc, asta e. Dacă nu mi-l
găsesc astăzi, atunci mă duc. Nu știu unde, dar mă duc. Mi-a bătut
ceasul și trebuie să-mi-1 găsesc. Am fugit de toii pentru el.
Din git începu să-i curgă ceva ca făina dintr-o pungă sparta. Făina
plutea in rotocoale, se legăna in valuri și îi înfășură pielea într-un pu*
greu. Vru să se opună acestei ciudățenii. Glndurile căutară un punct dr
sprijin : o ironie, un sarcasm, o răutate.
— Ceasul! gindi ca înlrigurală.
Și-și privi ceasul de pe mină.
Nouă și zece ! Oftă ea ușurată .și adăugă repede. Mi-a bălul noua
și zece. Dar in clipa următoare se ghemui și șopti : ora zero.
Dorința de a se lăsa sfărimată. cotropită, nimicită, o copleși cu o
intensitate violentă. Speriată cobori treptele in fugă. Ajunse lingă loj
2)
Cncnd (W»cu:
portarului- gitiind. își drese suflul și intra să-i arate portarului un volum
subțire și prăfuit. luat la mtimplare: ..Asul de treflă*, de Edgar Wallace.
Apoi merse tintă la Espresso. Masa, la care stătuse cu băieții, era
goală. Se așeză, ceru un ceai. Se gîndi că venise aici fiindcă dorea să-i
spună cineva ceva nou. ceva ca un adevăr, mare, frumos, necunoscut.
Nu se gîndi cine. Poate Anton. Poate Gică. Poate oricine altcineva. Dar
dorea să i se spună neapărat acest ceva nemaipomenit și sfîșietor de
frumos. Bău ceaiul privind ținta scrumiera aceea in formă de inimă. Era
tot goală și tot plină de cenușă.
Se duse acasă.
Săruta obrazul părinților și i se parura străini.
Se culcă fără să cineze.
Visă scrumiere.
...A doua zi. la fabrica, stivui, ca deobicei. sute de cărămizi, uscate
de azi vară. în cuptorul mare și boltit. Dar nu glumi cu fetele. Praful
îi irita narile ca de obicei și, ca de obicei, se gindi că. atunci < ind va
intra cuptorul in reparația anuala de iarnă, va căuta să se mute la
uzina textilă.
La cantina, răscoli supa cu lingura și lăsă furculița in spanacul
neatins.
La ieșire, ii găsi pe Anton.
— Magda I izbucni el. Hai la film.
Nu-i răspunse. Merseră lăcuti spre tramvai, il așteptară tot tăcuți.
El părea foarte tulburat și. înțelegind asta. Magda simți cum creste în
ea o bucurie toropitoare ca un dezgheț.
— Acum. acuș, o să-mi spună ceva ... ceva ...
Coborîră în centru. El o prinse de braț și ea se simți neînchipuit de
bucuroasă și molatecă — așteptînd.
— Cc ai făcut aseară. Magda ?
— Ce? M-am culcat. Am visat scrumiere.
— Eu am jucat 66 cu Gică. I-am dat cinci ..aus'-uri. Odată, l-am
făcut chiar televizor!
— Foarte bine, spunea ea. Știi să joci.
Pe urmă am citit ..A patra vertebră'. Șoadă carte, cum zice
moșu. Tare șoadă ! ... Bem o cafea ?
Intrară. Se așezară tot ia masa aceea. Lipsea doar Gică și privirea
lui obraznică. Si simțiră cit de mult le lipsea.
Ml Ine o să ningă, spuse el,
— Da. O să ningă.
Femeia le aduse cafelele.
— Iți place cafeaua. Magda ? De obicei bei citro,
îmi place și cafeaua citeodată.
— Azi n-ai antrenament.
—. N-am.
Am auzit că ai șanse să ajungi campioană.
— Poale.
— Și ești frumoasă.
Magda privi scrumiera și tresări. Apoi așteptă să-l audă spunind.
acum, ceea ce aștepta. El aprinse o țigară și privi fumul.
Coruri Ouir-m:
21
Pe urma ieșiră in stradă și ea 1] privi obosită, ii întins0 mina și-l
urmări cum pleacă încordat, repede, Si spuse în urma lui :
— La revedere. Anton.
Pomi, și mai obosită, pe jos spre casă. Descoperi că ninge cu fulgi
mari. Mergea printre oameni care o imbrinceau și-i venea să plîngă d<
bucurie că ninge, și-i venea să țipe, să chiuie copilărește : „Ninge,
ninge!'.
Curmd, ajunse acasă. Scutură paltonul, cu un gest energic, ca sa
lase zăpada in hol. Dar paltonul n-avea nici un fulg de nea. II puse în
cui, îl pipăi cu mișcări repezi, nesigure. Nu. n-avea nici un fulg. Nici
n-awsese ? Ieși In curte, pipăi pămintul. întinse mina in aer. Nu ningea
Si înțelese că nici nu ninsese.
Fugi în casă, se așeză la masă și ceru de mincare. I se făcuse o
foame de neînțeles și era convinsă că va ajunge, curind. campioană la
paralele inegale.
CORNEL oMESO
LA VIZITĂ MEDICALĂ
eni rindul celor dintr-a șaptea. Cei mari ieșiseră gălăgioși, cu
cămășile desfăcute, incingindu-și cureaua, tropăiau nerăbdători făcind
snmne celorlalți. Era zăpușeală, sudoare.
— Liniște ! strigă sora din ușă, (ăcindu-le loc să iasă sau sa intre,
— în ordine, hai! Și liniște. Avea sini mari și halatul umed la
subsuoară. Cei dinlr-a opta ieșiseră toți, iar cei dintr-a șaptea își sco-
teau cămășile transpirate, Jnghiontindu-se. hîrjonindu-se și atunci docto-
rul ridică ochii din catastif și ceru cu o voce calmă să se facă liniște.
Cînd vorbea i se mișca mustața căruntă, chelia asudată lucea. Dar avea
glasul blind, egal și gălăgia se mai potoli. Sora veni și ea la masă, halatul
scurt lăsa să i se vadă genunchii, strigă; liniște! și apoi numele celor
dinții la catalog.
— Abagian. Arghir. Antonescu.
Abagian crescuse, era aproape cit sora ; își potrivi scălirlia mare,
tunsă, sub vergeaua orizontală a măsurătorii, și zimții nătîng.
— De ce nu țl-ai scos sandalele, mă ? întrebă sora și-l bătu cu palma
peste spatele gras și alb,
— E murdar pc picioare, insinua o voce și alții riseră iar băiatul
incrucișă brațele la piept și se uită in altă parte. Prin fereastră se vedea
latura cealaltă a școlii, geamurile spălate lucind in soare, Și trotuarul
de peste drum.
— Scoate-ți sandalele, insistă sora. Făcu semn următorului să se
urce pe ciolan Abagian. brusc supărat, iși scoase sandalele fără să se
ajute de miini. scuturîndu-le ca pe niște papuci și cu picioarele intr-ade-
22
UunhrM Țepcnca^r La vixilA «norii ca li
vâr murdare se așeza iar la măsurătoare. Căldura dar și o emoție neîn-
țeleasă pe care n-o putea cu nici un chip stăptni, 11 făceau să asude
abundent, pe coasta, de sub braț. 1 se prelingeau firicele de sudoare șterse
zadarnic, pe furiș, cu podul palmelor. Se uită la Arghir. mic. costeliv-
cu pantalonii lăsați pînă aproape de genunchii ascuțiți și i se păru mai
caraghios decit el și asta îl mai liniști. Avu atunci curaj să arunce o
privire către șirul de colegi, spectatori amuzați și neîndurători. Spre
coadă, in fund, îl descoperi pe Varlam care nu-$i scosese cămașa, doar
o descheiase și părea înfricoșat.
— Hai, dă-te jos. zise sora și-i atinse umărul cu sinul ei mare, bom-
bat. Treci la domnu' doctor.
în fata doctorului, care-1 privea cu bunăvoință prin ochelari. Aba-
gian se simțea in siguranță. Era cu spatele la colegi, la soră, doctorul
avea o mină mare, ciolănoasă. își lipea timpla de pieptul și de spatele
lui cu blindețe. ocrotitor. Mina ciolănoasă. fermă. îl ciocănea. 11 pipăia
pricepută, fără să-l gidile și elevul avu curajul să lase puțin în jos panta-
lonii și să recunoască, la întrebarea șoptită a doctorului, adevărul. Cînd
trecu în coada șirului să se îmbrace, zări prin fereastră cerul albastru,
prietenos. Miine avea să înceapă școala dar erau primele zile și astea
erau totdeauna frumoase. Se îmbrăcă încet și nu pierdu prilejul să rîdă
împreună cu ceilalți cînd Botez Constantin zis și Așchiuță se împiedică
de cîntar și aproape că-1 luă în brațe sora și-l așeză la loc.
— Are amețeli, țipă o voce ascuțită și doctorul ridică mina să facă
liniște. Abagian ridea ca și ceilalți Insă desigur mai îngăduitor pentru
că el scăpase și va putea pleca. Pipăi în buzunar banii pentru cinema-
tograf și se simți chiar un pic mindru. Lingă el. Varlam tăcea ingîndurat.
căuta să se ascundă in urma celorlalți. Avea cămașa pe el deși era
îngrozitor de cald și pînă la urmă tot trebuia s-o scoată. Abagian li
făcu cu ochiul, așa. fără motiv și Varlam roși. își plecă privirile. Varlam
era totdeauna retras. Abagian o știa, dar acum era de-a dreptul speriat,
transpirat și din cale afară de gras. Și el era gras dar Varlam îl înlrecuse.
Abagian ii zimbi atunci Încurajator și virindu-și cămașa în pantaloni
îi mai făcu o dată cu ochiul. Apoi se auzi \ ocea doctorului care-i poftea
pe cei îmbrăcați să plece și Abagian ridică din umeri și se îndreptă
împreună cu alții spre ușă. Varlam se apropie de fereastră, privi cerul,
acoperișurile caselor, trotuarul unde cîțiva puști jucau șotron. Nu arun-
cau bine piatra, nu reușeau să treacă de căsuța lui 5. Nici vorbă de
figuri, de case ocupate, de saltul cocostircului — algebra șotronului.
Zvîrlcau cum o fi piatra și țopăiau ca niște broscuțe. 6 fetiță se împie-
dică și căzu. Avea funde albastre. O muscă veni să se așeze pe geam,
biziia dorind poate să treacă prin sticlă, să iasă. Dincolo de ferestre
totul era atît de albastru, de lucios.
Doctorul se grăbea, pentru ziua aceea era destul, mai erau cîteva
clase mici dar le lăsa pentru a doua zi.
— Trage aer l Răsuflă! Nu respirai Așa! Hai nu te sfii! Mîinile
doctorului mari și pricepute se mișcau agile pe spinările și brațele ele-
vilor. Sora. înțeleglnd că trebuie să se grăbească, acceleră și ea ritmul.
îi pleznea cu palma grăsuță și transpirată îndcmnlndu-i să se miște mai
repede. Și copiii erau bucuroși că scapă mai de grabă, nu se mai inghion-
' >ucnitn» Țepeneag: La vizii i nacdictlă
23
teau. nu se mai hlizeau de orice fleac, disciplinau se lusau masuruți,
cinturiți. plezniți, pipăiți. inspirau, expirau, iși arătau pintecele fără
mofturi, respirau ușurați și plecau. Mai rămăseseră puțini.
— Udrescu, Varlam. Voineseu, De ce nu-ți scoți cămașa. Varlam?
Glasul sorei il făcu să tresară. Mai erau cîțiva, unii se imbrăcau. do
trei, coada catalogului, așteptau să le vină rindul. Greoi, Varlam se lăsa
pe o banchetă să-și scoată pantofii, cu mișcări lente, voit Încetinite,
privind în jur și spre ușă. Sora uită la el.
— Udrescu 1,68. 64 kilograme.
— Bravo. Udrescule. il felicită doctorul și-1 privi pe deasupra oche-
larilor. Udrescu iși umflă pieptul, mai înalt decit sora, mușchiulos. cu
mers legănat veni către doctor,
— înot ? Udrescu Încuviință grav și doctorul trebui să se ridici
ca să-și pună urechea pe pieptul lui. Sora il privea și ea admirativ, cei
cițiva colegi se uitau cu mîndrie și invidie. Voineseu spuse pițigăiat
— Campion de înoți și-și umflă și el pieptul mic arătindu-și coastele.
Pe bancheta din fund Varlam continua să se descalțe. iși scoase și
ciorapii.
— Îmi pare bine, imi pare bine, spuse doctorul și in vocea lui
blinda era un strop de ironie. Ești bine dezvoltat peste tot, mai spuse
el și zimbi imperceptibil spre soră. Sora se așezase pe un scaun și-și
răcorea obrajii fluturînd o fișă de carton. Pala din jurul subsuorilor se
întinsese.
— Au mai rămas patru clase, zise ea. Miine le dăm gata, și-și întinse
picioarele, pulpele groase, păroase.
— Ascultă, doctorul iși înălța ochelarii pe frunte, asta . .. Varlam
nu s-a prezentat la vizită î
A ! Varlam. Sora iși aduse aminte și se răsuci pe scaun către fundul
încăperii unde, pe bancheta de lingă dulapul cu medicamente, băiatul
gras și transpirat, desculț, insă cu cămașa încă pe ei. descheiată numai,
își auzise numele și lipit de perete aproape că tremura.
— Hai, Varlam! Ce-i cu tine? Ești bolnav ? Sora se ridica; in ca-
binet mai rămăseseră doar doi elevi șușolind intr-un colt, Se duse către
băiat care se scula și ingăimă ceva neînțeles. Cu picioarele goale, in
pantaloni scurți care abia îl cuprindeau. își acoperea cu cămașa goli-
ciunea pieptului alb și flasc de fetișcană. Sora il luă do după umeri,
ii mîngîie fruntea îmbrobonată și obrajii care ardeau,
— Tu ai febră, ești bolnav, zise ea apoi conducindu-1 încet către
doctor.
— Varlam Eugen e bolnav, d-le doctor. Are temperatură. Doctorul,
in picioare, cu stetoscopul colan pe piept, îl privea îngrijorat.
ia să vedem, zise doctorul și încercă să-i dea jos cămașa leoarcă
de sudoare. Băiatul se împotrivi chiar și acum deși ceva Ii spunea că
la urma urmei e mai bine așa. Sora, cu o solicitudine de mamă, îl im-
brățișă virîndu-și brațele pe sub cămașă și o ridică in sus acoperindu-i
capul pe jumătate. Atunci băiatul cedă și înălță brațele. Avea trupul
alb și pufos, pantalonii trași sus. peste stomac, pina unde cobora pieptul
gras. Doctorul ii prinse umerii cu miinile lui noduroase și-1 întoarse cu
24
Ț«pt4)r;i||; j.a n/|lj luni tiu
fața către soră. Baialul. acoperindu-și bustul obez, avea grijă în același
timp să-și (ină cit mai sus pantalonii.
— Respiră adine, încă o dată. Nu mai sufla. Du-te și intinde-te pe
canapea. Băiatul mai mult se tîrî pină la canapea. Și nu se așeză. Dar
sora il prinse din nou de umeri și-l împinse cu tot corpul ca pe o mobilă
spre pat.
— Hai. culcă-le. spuse ea blînd. Băiatul se lăsă pe canapeaua tare,
lot înțepenii, cu brațele căutind să-și acopere pieptul și pintecele.
— Dar haide odată ! și sora își propti miinile și-l imbrinci. Băiatul
simți unghiile temeii cum ii pătrund in carne și se lăsă in voia ei. pe
spate; cu o mină iși mai ținea încă betelia pantalonilor cu cealaltă aco-
perindu-și fața încerca să nu plîngă. Unghiile se retraseră și miinile
sorei se făcură iar moi și mingîietoare. Apoi doctorul veni grozav de
încruntat, o îndepărtă cu bllndețe dar ferm pe soră șî mîna lui mare,
osoasă și sigură, ii palpă stomacul.
— Doare ?
— Nu. răspunse scincit copilul.
Mîna doctorului cobori spre pintece, înlătură mina băiatului care
tot mai încerca să mențină pantalonii ridicati și cu o mișcare îndemina-
tîcă răsuci nasturii prohabului.
Aici doare? Băiatul gemea fără să mai încerce vreo împotrivire,
doar trupul său gras tremura încetișor ca o masă gelatinoasă. Din buri-
cul copilului creștea un trandafir. Doctorul ridică ochelarii pe frunte,
privi scurt către soră, apoi, fără o vorbă, acoperi pintecele băiatului
(răgind peste el. dar cu grijă, pantalonii. Sora se așeză la fereastră
cu coatele sprijinite de pervaz. își lipi fruntea de geam. Pe trotuar copiii
jucau șotron.
DUMITRU ȚEPBNEAG
IJaMiIru	: I-d virili mrdirllu
25
î N T
VLAD1M1R CIOCO\
î L N
R E
iriare, nu știam aproape nimic despre tine...
Știam că ești nesiirșită. și te zbuciumi fără-ncetarc
Că departe, in zare, cazi in brafeie ceru/ui,
Că apa (a vlnătă ascunde lumi neștiute.
Dar niciodată nu-fi zărisem ca astăzi
Fața — clmp lucitor In amiaza Urzic
Sub aversele de raze-a ie verii
Cînd de departe pari un deal mișcător,
Cînd pe apele tale
Se-mpletesc cărări fără capăt
Și s-aud acorduri de orgă
Vuind Jn valul adine.
Și-n timp ce le legeni cu cintece moi de matasă.
Tu nu știi ce-i somnul și urnirii fără odihnă.
Nemărginirea ta mută asemeni liniștii veșnice
Inima singură o cheamă cu vrăji, o descintă.
O. azi vin intii către tine și-ți beau însetat frumusețea
Si ochii mei aleargă pe zări și-ți sărută
Umerii limpezi, mișcătoarele doruri,
Iar fu ești toată un sunet ca pădurea cînd presimte furtuna.
Nesiirșită și veșnică, mereu călătoare.
Îmi pătrunzi în privire, in suflet. în glnduri
Si nu știu ce iac și-ncerc să-ți găsesc in mine un Ioc
Si sufletul meu zbuciumat devine prin tine ocean...
în rumiiKtle de ANCIUL DUMBRAVEAKU
26
Sinii mir Ci«*cw7 Inlilnir*


EXPERIENȚELE LUI BISISICĂ
Laufrofru Cernit ucenice ștr dc cițita ani ta genul scurt. Tentația lid spre	MJr
rnWrnta i« jchffrfe peNicato în rcti^ia n&aitri și în cele recea' adunate intran rotam
pârtii țdJm/4	/'anMtfral	sola cuprinde. lumea de el,
lumea funcltonărimil, a munrltwitor ce/erișri, a oamenilor simpli de Ia periferia eratelor,
tipuri cv 0 m«re tai de spirit ti bonomie și eu 0 pcfflwenJd /rMtAefi $i ddruire pen/ra
ien«nL
Lucrarea mai amplă, de fapt an microraman, din Care publicăm fragmentele de mai jos.
surprinde de asemenea ctoturis și avatarurile unui tip din lumea funcționar iter. E genul
de om neajutorat, sensibil, timid, tara culcă mereu fn jfrfcAini, un gen de Chiriei din
piesa iui CipriM, de a cărui bunătate, sensibilitate fl eredulitala se sparg, ca să zicem Cm
tainurile de Ipoeriiie, •orgolii, ptfoism care mai minează pe alocuri universul moral al lumii
Irt cuta tr^nt muncește jf ertatâ, Bisisică nu c tipul furt se lamentează, ci unul care tinde
să rezotM IncrttrlU sttlmbe^ Căra suferă pentru cei căznii fu HMicAfoJrfc. prizonieri al ane*
mentalilifi vetuste. el vrea si reeobc orice dilemă chiar dacă In uneJe (pcs/oie devine
el însuti ridicol. Insă esențial e <J el cade după o luptă ti chiar câitnd speri in r/fcMl-
(a^ev c/crfu/uJ de mal bine,
Cep»r<tiat 6 scoate in evidență felul cum ar ți m facă BUiuM pentru a împiediiu tenta
tir a nnei aventuri pe curg o încearcă re cina sa. soția prietenului său, tar tn capitolul 9t
el se uheasi la ședința cercului literar al etubului întreprinderii, cerc existent dmrr F*
rtrptmrfetr de activitate alt directorului clubului.
Capitolul 8
Scris cu sufletul la gură ca sâ nu scaoe esențialul
G
VJogu munci toata dimineața, Avea de rezolvat o poziție debitoare
destul de delicată și reuși s-o lichideze. Icoană ii sugerase. în prea-
labil, o cale de urmat, cale pe care Bisiscă o respinsese fără tact: „Don
șef, este cel puțin ciudat că vedeți problema in felul ăsta. Și-un chior
ar observa că unica soluție ar fi să..Icoană se bosumflase și pe
bună dreptate. Bisisică „îl ataca" pe față, voia să-l discrediteze. Nu
găsea altă explicație faptului decit in dorința lui Gogu de a-i lua locul.
Icoană era perfect conștient că Bisisică este bine pregătit și că, de
fapt, el conducea biroul, și de aceea se temea. Teama il făcea să se
gindească și acasă la un mijloc de a-și consolida poziția. Inventa fel
și fel de intimplări, care mai de care mai defavorabile lui Bisisică,
și sfîrșea in a le crede adevărate. încetul cu încetul iși formase părerea
că Gogu ar fi un arivist nedisciplinat și îndeajuns de viclean. I se
părea ciudat că Gogu nu reușise pînă atunci să-și ajungă scopul. într-
*) Fragmente.
Laafcnțiu OrTvtț; Espcncatck lui m
27
atil știa calitățile și defectele proprii și, citeodală, se mingîia cu ghidul
ca. cine-știe, Bisisică țintește un post mai mare, Iși luase obiceiul să
noteze intr-o agendă tot ce socotea că este important în legătură cu
discuțiile subalternilor, învoirile, deficientele in servici. sporind că va
trage odată și odată un folos din aceastea. De aceea, in urma ieșirii
lui Gogii, notă eliptic: „Defăimare. Obrăznicie, Lipsă de respect. înfu-
murare. Indisciplină". Voi să scrie și ora la care se produsese inci-
dentul, dar se opri, interesat. Gogu. lăsindu-si lucrul balta, vorbea
la telefon. Mai formă încă o dată numărul și răspunse chiar Veronica.
— Ce faci ?
— Bine. Tu ?
— Și eu. Cum ai dormit ?
— Bine. Tu ?
— Și eu. Am visat.
— Și eu.
— Astăzi nu uiți î
— Nu. La șase.
— La șase.
— Pa.
— Pa.
Fetele erau atente toate și dialogul, adică partea lui Gogu, deși
părea idiot, avea niște subînțelesuri romantice. Fetele suspinară și-și
priviră colegul cu o înțelegere miloasă. Icoană nota in agendă : „Con-
vorbiri telefonice particulare. 45". De calculat pe o lună".
Apoi. Bisisicâ fu chemat sus. la șeful cel mare, unde i se puse in
vedere că Fiorian a sesizat conducerea despre un refuz nejustificat
de a activa la Club, și despre altceva — altceva care nu e cazul sa
lie discutat acum, Gogu se enervă și spuse :
— Fiorian e un măgar. Nu se poate face artă cu de-a sila I
— Păi, ce, asta-i artă ? remarcă ironic Chițone. aflat și el in
biroul șefului.
—• Dumneata să nu mai faci Ironii, că nu te pricepi ! îl puse la
punct Gogu. dar tu dispus sa cedeze intrucitva.
Gogu nu ceda, cit cedă fiindcă șeful cel mare l-ar fi convins de
necesitatea unei activități culturale, nici pentru că s-ar fi temut de
represaliile șefului pe tărimul primelor de producție, ci dintr-un moți
cit se poale de îndepărtat de toate acestea : respecta competența bătn-
nului în materie de contabilitate și de aceea nu 4 venea la îndemînă
să-l refuze.
— Deci ne-am înțeles, puiule I La 6 vei fi prezent la club.
— O, nu I Azi nu. Și la 6 în nici un caz.
— Sarcină 1
— Poale sa fie și mama sarcinii I La B am inlilnire.
Bătrinul socoti că Bisisicâ este refractar și că nu mai este nimic
de făcut cu el. Păcat că era bun funcționar, altfel i-ar fi cerut desfa-
cerea contractului de muncă. In concluzie, ii improv iză o morală parin-
tească, „și eu am fost tînăr, dar tocmai pentru aia trebuie... Dacă nu
tinerii, atunci cine? Ei au energie... Au,..". La care Gogu replică:
28
T-inarențiu frrnr|:	!■ lui Hi+hp
— Au de toate cînd e vorba de sarcini, dar la recompense, o
Lăsati mai moale,
— De exemplu? vru sa știe bătrinul și gindi că Bisisică vorbește
cam liber, își ia libertăți ncdorile, ca de pildă acest „o lăsați mai moale",
de parcă ar discuta cu un prieten de aceeași vîrstă.
— Păi aș avea o mie și unul ! Aveți răbdare ?
Fii cuviincios, tinere ! îl apostrofă Chițone.
Sint. Dumneata nu ești. Cu ce drept te răstești la mine?
- ■ Sint mai bătrin !
— Ești, dar eu sint mai capabil decit dumneata, știu mai multe
și am simțul humorului. Dumneata nu faci altceva decit să enervezi
oamenii, să-i scoți din pepeni, să creezi o psihoză timpită in fabrică.
Adică sint timpit! pricepu Chitone. și după obicei, trecu iute
prin citeva culori. Te dau în judecată!
— Lasă-I, tovarășe Chițone, il potoli bătrinul cu un zimbet abia
ascuns, n-a zis așa. Am fost și eu atent ... Și întorcindu-se spre Gogu :
Fii mai temperat, că vezi cum înțeleg oamenii.
Gogu ii mulțumi în gind bătrînului și il aplauda : ..Bravo, sinteți
băiat deștept!" Chițone, jignit. își ceru permisiunea să plece.
— Votați exemplu, reinnodă Gogu discuția, vi-] dau pe al meu.
Conduc biroul de cițiva ani și nu s-a gindit nimeni să-mi schimbe
încadrarea, L-aH adus pe tovarășul Icoană și tot eu conduc biroul.
El ia salariul și eu muncesc! Că tovarășul Icoană are merite, să fie
sănătos. O avea. O fi avut. Dar nu aici. Și de aici primește salariu.
Eu nu alerg după post, dar aș fi vrut să văd grija dumneavoastă. Atit.
Că de refuzat aș ti refuzat. Am ambiție să fac lucruri mai mari in
viață decit să conduc un birou.
Bătrinul nu-1 întrerupse, il asculta în tăcere și, cu un gest eloc-
vent, il dădu de înțeles că e liber să se Înapoieze ia treabă. Dacă
bătrinul il simpatizase pe Bisisică, și asta pentru purtarea lui deschisă,
sinceră, chiar dacă uneori nu păstra măsura, acum impresia veche
începuse să se șubrezească. Bisisică voia să fie șef de birou. Vasăzica
voia neapărat sa fie șef de birou. Așa înțelese bătrinul, și cum față
de subalterni nu-și dezvelea niciodată gindurile, tăcu. Nu spuse nimic,
deși ar fi avut ce să spună. Că. de fapt, el îl propuse pe Bisisică. dar
nu-1 susținuseră îndeajuns de mulți. Bisisică era un tip incomod, de la
el te puteai aștepta la orice, el nu știa să zâmbească atunci cînd îi venea
să înjure și viceversa. Apoi mai interveniseră ultimile noutăți, ultimile
date care il înfățișau intr-o lumină murdară. Nu, bătrinul nu avea voie
să se enerveze, de aceea nu-i luase la rost, să-i ceară o explicație și să-l
judece. Auzise bătrinul multe, asta era slăbiciunea lui că asculta multe.
Bisisică senior lăsase un bilet : ..Nu mă aștepta. Vin cînd cred eu
de cuviință. Clar ?"
Gogu se bucură că putea să-și îndeplinească programul planificat
încă de pe drum. Bărbierit, călcat pantaloni, relaxare, gind Veronica,
subiect conversație, poantă dragoste ...
I aure nț în	1 iprrienp’k
29

La 6 fix (de fapt „fără IO", ceasul de la Operă o luase razna) se
găsea în stafia de trăim ai rezemat de un coș de hîrtii.
— Salut, Gogule ! ii strigă cineva in ureche. Era Milu Zaha, prieten
vechi, familist șl zootehnician la un gostat din apropierea orașului. Se
vedeau rar. Milu Zaha era cu o femeie elegantă și urîțică l-o prezentă
lui Gogu, și Gogu se încruntă vizibil.
— Îmi pare bine, murmură el fără convingere și întoreîndu-se cu
lot corpul spre Milu îl interpelă fără echivoc : Tot la gostat ? Neta cum
se simte ? Dar copilul ?
Milu Zaha asurzi subit, insă Gogu nu era omul care sa se împiedice
de fleacuri, așa că insistă vehement voind să afle neapărat cum se simte
soția zootehnicianului, de parcă de buna sau reaua dispoziție a dinsej
ar fi depins in cea mai mare măsura existenta întregului pămint. Milu
Zaha mirii un „Bine, mulțumesc" și deodată iși aduse aminte că este
grăbit. Plecă, și Gogu privi în urma lor întristat de moarte. „Uite, dom-
nule. și ce frumoasă femeie e Neta, și-au și-un copil, și el.. /
Gîndul sări în aer. Pe trotuarul de vis-a-vis, Janela tocmai se
despărțea de un bărbat ce. de departe, aducea a papițoi. Papițoiul dădu
colțul, iar Janeta. după ce se uita în dreapta și-n stingă, se luă după el.
„Uite, domnule!" se miră indignat Gogu. Era ora 6 și 10. Adică ti fix.
în momentul acela Gogu uitase de Veronica. Mai pierdu un minut
trămîntind trotuarul și. înfruntind două automobile, trecu printre ele
și traversă. Se grăbi să ajungă la colț. Zări rochița albastră cu buline
a Janetei. Apoi n-o mai văzu, începu să alerge. ..Cam pe aici a dis-
părut". socoti el. Se afla în dreptul unei case ale căror scări se observau
clar de afară, prin geamurile uriașe ale casei scărilor. Privi în sus. La
etajul 1 flutură pentru o clipă o pată albastră. Gogu trecu trotua-
rul opus.
îl apucă o groaznica părere de rău că nu era toamnă. Dacă ar fi
fost toamna. ar fi fost îmbrăcat cu pardesiul, or pardesiul lui are căptu-
șeala în carouri, putea să-l întoarcă pe dos $i Janela nu l-ar fi recunos-
cut. „Uite, ce timpenii îmi trec prin cap. $1, in fond, de ce-am venit eu
aici î Ce să păzesc ? De unde știu eu că Janeta nu s-a dus la o prie-
tenă?.., Dar papițoiulî" Voi să plece dar își aminti de blajinul Paul
Giurconiu. cu începutul lui de chelie, cu inovațiile lui pe care Gogu
nu prea le pricepea — și atunci se înfurie. „Omul muncește pe rupte
face vasăzică ceva, poate, în general, și pentru omenire, și dumneaei
Nu reușea să ia nici o hotărîre. Nu se gîndi deloc la rolul său de om
In aiard de subiect, nu se întrebă cum ar primi Paul intervenția lui. își
aminti doar de vorbele pe care i le spusese nu cu multe zile înainte și la
care Janeta reacționase cochet dur sincer: ..Fă versuri, pictează, sau
caută-țî un amant!" Aproximativ acestea erau cuvintele. Deci vinovatul
moral nu era altul decil el însuși. El o îndemnase. El. Gogu Bisisică. o
sfătuise. El. Gogu Bisisică, o convinsese. Era un mizerabil. Gîndul ii
copleși. Din pricina lui Gogu Bisisică o femeie a pășit în mocirlă. Un
om de valoare, folositor societății, era terfelit, murdărit. „Cum de a
ales, proasta, tocmai sfatul col mai prost ? N-avea decit să încerce să
cînte la pian!" Nu mai stătu să judece. Năvăli ca o furtuna pe scări
le urcă gifîind. pinii la etajul intii. „Nu, nu trebuie s-o las! Trebuie s-o
30
C*rwț: Em" rkm|clc Itai Bh. /
lămuresc!" Avu tentația să apese pe prima sonerie. Ușile apartamen-
telor. fața în față. păreau închise de un secol, albe. mute. ..Dr. Popeș-
teanu Narcis", descifră o carte de vizită. „Popeșteanu ? Păi asta e pro*
feșor. Om serios. în vîrstă ..." Și nu se putu stăpîni să nu surîdâ inte-
rior gîndindu-se la un Narcis cu ochelari și tu cioc. Pe cealaltă ușă
nu scria nimic. ..Dar dacă a urcat la etajul doi?" Totuși sună. Odată
cu țîrîîtul strident al soneriei, veni îndoiala. Dar dacă n-o s-o găsească?
Dar dacă... Nu răspundea nimeni. Se înfurie. ,.Nu vrea să deschidă,
asta e! Apăl iasă, o să sun pînă te-oi scoate din țițîni I41 Și nu-și mai
deșii pi degetul de pe buton.
Ușa rămînea închisă. Gogu încearcă să privească pe gaura cheii.
Observă siguranța. Deci acolo nu era nimeni. Atunci tot la doctor.
Ușa se crăpă puțin, numai puțin de tot. și o voce bătrînească de
femele întrebă:
— Pe cine căutati ?
Doamnă, bîigui Gogu, disperat, n-a intrat aici o femeie linără.
o cucoană. îmbrăcată în albastru cu picățele, adică nu. cu buline ?
Ușa se deschise larg. O bătrînică îl cerceta peste ochelari cu un
fel de milă.
— Aici nu I Poate la etajul doi. Dincolo — arătă cu mină celălalt
apartament — nu e nimeni, sint plecati la mare.
— Atunci la etajul doi?
— Da. deasupra. E acolo unui la care una vine și alta pleacă.
Gogii nu-și aminti dacă mulțumise, nu auzi nici întrebarea bătrînei,
mai mult o remarcă: ,.Ți-o fi nevastă?!"
Soneria il asurzi. ..Ce mă fac dacă nu-mi deschide ?"
— Cine e ?
Gogu se sperie. Nu știu ce să răspundă. Ce să fi răspuns? 1 se in-
limplă ceva ciudat. Se văzuse pe ol însuși. în fața ușii închise, ezilînd.
și o altă imagine, reminiscență dintr-un film polițist, se suprapuse: El.
eu miinile in buzunare, cu pălăria trasă pe ochi, calm, deși încordat,
.în numele legii..." Regretă intens că nu avea o calitate oficială, o
legitimație, o insignă, ceva, după rever. ..în numele legii!" Și să în-
toarcă reverul.
— Cine e? auzi din nou întrebarea.
— Miliția! se pomeni spunind. („Dacă nu deschide, sparg ușa I")
— Și ce doriți ?
— Deschide! spuse Gogu ceva mai moale. f..Nu trebuia să zic de
miliție. Asta se pedepsește".)
— Pentru ce ? întrebă iarăși vocea, după o pauză.
„Dacă am intrat în horă ..
— Deschide și-ai să vezi dumneata 1
Cheia se răsuci.
Un bărbat, slab mori, numai în maio și slip, cu o mustață așezată
parcă în batjocură sub nas. clipea des din ochi a teamă.
— Cc doriți ?
Gogu simți că-1 apucă o furie debordantă. ..Uite, domnule, cu cine-l
.ulocuiește pe Paul! Ăsta-i papițoiul I" Nu mai judecă ce face. Nu se
mal gîndî la consecințe. îl dădu la o parte șl întră.
J auri n|iu CfriwJ: 1 sp- rir'nțrlu lui Hhiijri
31
— Legitimația .., ceru papițoiul aproape rugător.
— îți dau eu legitimație! ii aruncă Gogu peste umăr.
Pătrunse in prima încăpere a cărei ușă era întredeschisă. Camera
era goală. Radioul cinta in surdină, rulourile erau lăsate.
— Asta e samavolnicie! protesta papițoiul. Sini fotbalist la „Vul-
turii". Mă cunoaște Lot orașul.
— Fotbalist? Numai atîl? țipă Bisisică. RușineI
în clipa următoare dădu cu ochii de Janeta. Se ascunsese după dulap
și, in penumbră, aproape că nu se zărea. O dăduse de gol albul furoului.
— Deci e adevărat 1 tună Gogu și imediat se înmuie. Hai, ieși de
acolo, cucoană, nu ți-ar fi rușine ! Nn mi-am închipuit că poli fi atîl de
ordinară, continua el pe un ton sfătos, de parcă ar fi făcui morală unui
copil care a primit o notă proastă.
Papițoiul ii aruncă rochița și Janeta se îmbracă. Se încălță. O dala
pusă pe tocuri căpătă prestanță. Veni aproape de Gogu.
— Și tu ce te bagi ? Ce te privește î îl chestiona crunt.
— Cum nu mă privește? se miră Bisisică.
■— în ce calitate ?
— („tn calitate de cetățean l* voi să spună, dar se opri la li mp.) Nu
ți-e rușine să mai și întrebi ? Săracu Paul muncește ca un ...
Papițoiul se dumirise că nu era vorba nici de miliție, nici de soț.
Prinse curaj și atacă din îlanc.
— Ea te cunoaște, deci n-o să scapi. Am relații. Te duc la miliție.
Cu ce drept ai...
— Ești gelos că nu ți-am dai atenție, caraghiosule ! continuă Janeta.
Dacă-i spun lui Paul, numai să vezi ce pățești. Paul nu știe de glumă.
Gogu făcu ochii mari.
— Să mă spui? Pe mine? Ce să-i spui? Că te-am găsit aici?
— Nu ’ triumfă Janeta, Am să-i spun că mi-ai făcut propuneri
imorale!
— Doamne! tresari Gogu implorind involuntar divinitatea care,
dacă ar li existat, fără doar și poate, în secunda aceea, ar Ii eleetro-
cutat-o pe roaba sa Janeta.
Papițoiul profită de descumpănirea lui Gogu și deveni agresiv.
— Ieși afară 1 Să ieși plnă ce nu .,.
Taci, mă fotbal istule! Și June lei; Hai! Plecăm împreună.
— Eu nu pleci se încăpățină Janeta.
Dacă nu vii cu mine, strig piuă se adună toți vecinii,
— Te omor! spumegă papițoiul.
— Omoară-] dacă ești bărbat! îl ațîță Janeta. Înnebunită. Acum să
te văd. Omoară-1 ! Sau ți-c frică I Ziceai că ești în stare de orice.
— Am o întindere, de la meciul de duminică, se scuză omul oxa-
minind torsul bine legat al agresorului.
— Lașule! Lașule !
Lui Gogu ii trecu prin minte să se lase omorit. Papițoiul intra la
închisoare și Janeta se întorcea pocăită la Paul. Dar dacă găsea pînă
la urmă pe altul ? Și deodată își aminti, nu se știe cum de-și aminti
atunci, așa. de-odată. că avea întițnirc cu Veronica, Se uită la ceas,
32
l.awniHEhj Crmc|; Espcrir«|rk lui
6 și 15. Extraordinar ! I se părea că trecuseră două ore de cînd se luase
după Janeta.
— Hai! porunci, grăbit, renunțînd să se mai lase ucis, și Janeta se
supuse. Pe tine, te pun eu la punct, fotbalistule ! il promise papițoiului
rămas perplex în prag.
Coborîră scările, amindoi clocotind. Cînd ajunseră la etajul Intîi.
o ușă se întredeschise și o voce bătrînească de femeie, blasfemie:
— Să te bată dumnezeu de stricată!
— Auzi ? rinji Gogu, Auzi ce spune lumea ?
— Ce-mi pasă de lume? ricană Janeta.
\sta-i glasul bunului simț I preciza sentențios Gogu.
„Ce, crezi că eu sînt încuiat, înțeleg, nu mai poți să stai cu Paul,
el este recunosc, destul de plicticos, divorțează și mărită-le cu unul
care să se ținu toată ziua după fusta ta, dar nu recurge la soluții din-
tr-astea murdare... Uite, domnule, asta ar mai lipsi, s-o sfătuiesc să
divorțeze ! Dumneaei e-n stare, și pe urmă pe cine-1 mustră conștiința ?
Pe mine, desigur! .. .*
— Bagă-ți mințile-n cap și caută-ți o ocupație mai onorabila. Nu
mă obliga să te detest din tot sufletul.
Janeta îl luă de braț, se încleștă de el și acolo, pe trotuar, îi spuse
cu o emoție paroxistică :
— Gogule, tu mâ iubești, dar nu vrei s-arăți. Acum nu te-ai mai
controlat. Mă iubești și-ai procedat ca un adevărat bărbat, curajos, și
m-ai salvat. Fă ce vrei cu mine.
Gogu Bisisică simți cum i se pune o ceață pe cornee. însă mai avu
vreme să o vadă pe Veronica săgetîndu-1 cu o privire lungă de treizeci
de pași și Intorcînd furioasă spatele.
Capitolul 9
în core Bisisică iarăși vîseozd..,
Dar hazardul binevoi să-l pună în gardă pe Fiorian. Prin ce mij-
loace. nu se știe. Poate că Babic, mai slobod la gură, scăpase vreo vorbă.
Poate că metodistul se interesase telefonic la club și Fiorian prinsese
firul... Nu interesează cum, directorul clubului află de vizită și marți
dimineața incepu o activitate febrilă. Culturalii grupelor sindicale in-
trară în alarmă. Telefonul lui Fiorian suna tot ocupat. Cerul se întune-
case în deplină concordanță cu atmosfera culturală de la club. Furtuna
părea că se apropie. Un fulger scurt produse panică la cercul de croi —
femei. Fiorian făcu apel la tovarășele femei, le rugă să dea o mină de
ajutor și să vină vineri la cercul literar. Să aducă și poezii, dacă se
pricepea vreuna. în secții avu loc o adevărată goană după talente. La
„bobinaj", secretara secției, Julieta Dună, refuză categoric să fie poetă.
„Măcar romancieră f* o rugă Fiorian care, înștiințat, veni personal
pentru tratative. Julieta, cu o totală lipsă de simț al răspunderii, refuză
din nou. „Nu vii la cercul literar, lasă că o să vii la cori’ Julieta insă

Laurrnliu Ccrneț:	lui
33
nu sc sperie și ii spuse că nu are ureche muzicală, lucru pe care-1 știe
și fratele ei, inginerul șef, la care Florian nu mai zise nimic, convin-
gindu-se pe loc de necesitatea de a nu insista. „Nu poale — nu poate,
ce să-i faci, doar nu forțăm oamenii I*
Fiorian se compunea din nimic. Numai dacă te uitai bine observai
dantura de reclamă pentru pasta de dinți „Menta', bagheta, capul retezat
deasupra sprînccnelor (cind se apleca lăsa să se vadă interiorul emis*
feric gol) și abdomenul (bagheta prelungea mina care părea că iese din
el), un abdomen neverosimil de rotund, sprijinit de-a dreptul pe podea.
Florian agita bagheta ca un dirijor, și, în fața lui, un adevărat corp de
balet se unduia intr-un ritm barbar, I, 2, 3, 4, se diviza, se împreuna,
făcea pași, cînd uluitor de aerieni, pe poante, cind grei, ca la paradă.
Comandă mută de baghetă.
t -	— Poeții!
Balerinii, fără coloană vertebrală, se îndoaie tremurtndu-șl mădu-
larele. Sugestie: tumult, Se desprind vreo douăzeci și se încolonează
lingă perete, în stingă.
■ Baghetă.	*
— Prozatorii!
Alt tumult. Cincisprezece fac front in dreapta,
— Critica!
Turturele și Babic rămin pe loc.
— Prea puțini 1
Turturele și Babic sint înconjurați de încă zece balerini care ies din
pămînt.
— Prietenii cercului!
Restul se înșiră în fundul încăperii, în chip de cor antic.
— Foarte bine ! Așa da !
Baghetă. Grupurile se unesc. Abdomenul lui Florian pulsează ca
un cimpoi.
Gogu stă țintuit de un dulap, ca de un fel de slilp al infamiei. Dula-
pul e plin cu registre groase, legate în vinilin. Gogu le deschide cu ochii
procese-verbale de activitate.
— Ordinea de zi !
— Poezii! răspunde o balerină apărută ad hoc.
— Citește!
Balerina recită ca o absolventă a conservatorului, clasa tragedie.
Gogu îi vede buzele cum se mișcă, dar nu aude nimic.
Baghetă.
— Referatul ! Discuții!
— Tinăra noastră colegă a intuit foarte bine atmosfera din secția
în care muncește (Gogu o recunoaște pe tinăra colegă : e funcționară
la secretariat), Dînsa reușește mai ales în versurile in care se vorbește
despre tovarășele ei de la montaj. Simbolul lustrelor este clar, lumina
care luminează viața noastră.
— Binișor. Mai convingător, că dai în bară ! Și să-nveți textul pe
dinafară. Altul!
34
r.aurcn|iu Cefiteț:	ri«-n|clr Ini RkwîcL
— Totuși, după părerea mea, în dezacord cu antevorbitorul, dinsa
șchioapătă puțin in versul 3. Are un picior in plus.
— Perfect. Altui !
— Nu știu să vorbesc liber. Mi-au plăcut poeziile, mai ales „El și
ea', lini permiteți s-o mai citesc o dală, fiindcă in presă n-am intilnit
de mult versuri atît de reușite.
„Noaptea c foarte frumoasă
In păduiea înverzită
Nu-ți mai vine să stai in casă
inima-ți cu drag palpită.
El și ea se string in brațe
Arde-n ei un foc de dor
Zboară pe deasupra rațe
Soarele intrâ-ntr-un nor.
Apoi se despart in grabă
Și nîci-unul nu e trist
Pleacă amindoi la treabă
Fiindcă el e tractorist".
(„Asta e opera lui Florian").
—- Eu propun să fie publicată. Ne-ar trebui un ajutor mai sub-
stanțial din partea revistelor. Pînă acum, deși muncim cu spor, nimeni
nu ne-acordă nici un ajutor.
—■ Autoarea !
— Eu, tovarăși, m-am născut cu talentul ăsta. Numai talentul ăsta
il am. Și să nu credeți că e ușor să scrii. E foarte greu. Vă mulțumesc
pentru îndrumări.
—- Angajament!
—• Îmi iau angajamentul să scriu mai mult.
— Și mai blnel
— Da. și mai bine.
— Proză !
-		Amurgul serii se lăsa la vale. Banca era goală. Cind ea veni,
el o-nlrebă: „Sinteți din localitate sau din..."
„Pentru indiscrețiunea produsă, vă răspund că nu". El o strinse
de mină și ea ...
— Critica !
-	Asla-i înșelătorie ! Cercul nu există, am văzut noi ! sare Babic.
— Da, vreți să aruncați praf în ochii oamenilor! il susține Tur-
tii rele.
— Așa ? se agilă bagheta. Vă exclud din cerc. Cine este de acord ?
Toți ridica mina.
— împotrivă ?
Nimeni.
■— Se abține ?
Nimeni.
Turturele și Bahic se evaporă.
Gogu Bisisică se smucește. Are impresia că e bătut in cuie.
I	.jtwnli'i Crrmi: Expcrlmldc lai Bbhpi
—' Potoleșle-te. tinere, il sfătuiește Icoană, îngenunchiat in fața lui.
ca să-i lege picioarele cu o curea, Potoleștc-te că e în zadar. N-ai nivel.
Cine să te creadă pe dumneata ? Bătrinul te-a mirosit : ești carierist.
Ai dori să-mi iei locul...
—. Stai liniștit, ii poruncește Sanda șî-i pune un căluș in gura. Tu
vorbești prea multe. M-ai insultat. Ai lansat niște zvonuri murdare.
Și eu care te simpatizam !
— Ai dat in bară ! ii rîde in ureche Fiorian. Ciudat, vocea e aici,
trupul, ca un hopa-mitică, in mijlocul balerinilor. Ți-am atras atenția
prietenește. Cu minorele trebuie să ai grijă pe viitor.
— Tu vrei să faci pe cinstitul? plinge Veronica. Te-am crezut
cinstit. Lasă că mi-a spus taică-tău. Și te-am văzut și eu cu una, cînd
trebuia să te-ntilnești cu mine.
— Ce ti-a spus tata * reușește Gogu să Întrebe.
— Mi-a spus c-a aflat de la tine unde lucrez — tu n-aveai obraz
să dai ochii cu mine — și-a venit să mă lămurească dumnealui cil ești
de căutat, că toate femeile aleargă după tine, cu alte cuvinte să te
apreciez și să fiu bucuroasă că el. tatăl tău. ar dori să mă aibe noră
Să nu te văd I
— Lasă, bă. intervine Bisisică — senior, am aranjat eu și la serviri
și peste tot. Dacă nu veneam eu, nu știu ce-ai fi făcut. Clar ? Acuma
pot să plec liniștit.
— Nimic nu e ușor in viață ! suride concentrat Napoleon.
Balerinii se regrupează. De abia acum Gogu reușește să-i deose-
bească. Femeile sint toate suple. îmbrăcate in tricouri negre.
— încă o dată de la început! poruncește bagheta. Să meargă șnur 1
—■ Da, da. sa faci critică literară 1 spune Nache călărind o mir-
țoagă de Pegas.
Gogu se încordează, mai-mai să-și iasă din cuie. Se sufocă. Bale-
rinii retrași pe margine înțepenesc. Contururile li se netezesc, devin
mai drepte și oamenii se transformă în niște paralelipipede de vinilin.
Oho ! Sint niște imense registre. Procese verbale de inactivitate. Re-
gistrele se stivuiesc și încăperea se strimtează. Se prăfuiește. Miroase
a arhivă și a șoareci. Gindurile lui Gogu nu sînt coerente și el își dă
seama. Scuipă călușul.
— Toata viața o să le aștept, iubitule!
— Te omor in bătaie ! miriie Gogu și izbutește să se smulgă din
cuie. Urlă: teșiți afară! Terminați!
Icoană s-a metamorfozat in dulap.
Gogu apucă un registru și i-1 arunca in locul unde ar trebui să fie
capul. Nu-1 nimerește. Fiorian agilă bagheta. Gogu ia alt registru.
Ochește personalitatea directorială. Fiorian cade. Se culcă la podea.
Numaidecit se ridica. Hopa-mitică.
Registrele se strîng maldăre in jurul lui Gogu. Apar tot mai multe.
Se scriu singure. Registre cu toate foile scrise. Ușa e blocată. Fiorian
alunecă spre Gogu. Fandează lung cu bagheta. Gogu nu se poate feri.
Bagheta e ascuțită ca o spadă.
— Ajutor ! se lamentează instinctul de conservare.
Nu răspunde nimeni.
36
Laufcnțiit Ccrnv|; tAperiențele lui
Pe naiba I Asta-i imposibil! Visez. E un vis idiot, Trebuie să mă trezesc".
„Uite, domnule, raționează el cu tristețe, am rămas singurul om".
Florian se joacă. Se preface că-l înțeapă, dar nu-i dă lovitura de
grație. Belmondo. Se joacă,
— „De-aș avea un prieten! regreta Bisisică... Hai. destul! Nu
mai pol suporta. Visul a durat prea mult".
— Au I țipă Florian. Bagheta-spadă ii scapă din mină. Cu mina
cu tot.
Registrele iau forme omenești. Femei, în tricouri negre, strinse pe
trupuri. Mulate. în ușă, cu miinilc iu șolduri, stă o femeie masivă, cu
priviri crunte.
— Au ! plinge Florian topindu-se, îl arde privirea femeii. Se roagă :
Gogule, te rog. ca prieten, spune-i că nu-s vinovat.
— Cine e dumneaei ?
— Nevastă-mea.
Femeia se apropie încet. cu pași grei, de gîde.
— Vasăzică de-aia nu te mai vede omul pe-acasă ?! și arată împre-
jur trupurile sculptate, negre.
—■ Au 1 geme Florian. Gogule, ca prieten, spune-i...
Gogu se gindește că visul e caraghios. Adică rezolvarea sa vină
in modul ăsta ridicol ?
— Demisionez ! promite Florian.
-	— Hai acasă ' poruncește femeia și ridica bagheta.
Icoană scitțije din balamale:
—■ Tovarășa draga, lăsați-1 că n-avem pe altul. Tovarășul Florian
e bun organizator.
Femeia ridică furioasă bagheta și...
— Gogule ! Gogule !
Vocea lui Paul,
— Ce vrei ? întrebă Bisisică încă in vis.
— Trczeșlc-te ! .lanela a plecat. M-a părăsit. Ce mă fac acum ?
Și am atita treaba. Mai c de lucru cel puțin o săptămtnă la hala nouă.
Vrei să-mi faci un serviciu? Tu ești mai liber. Du-te tu și caut-o. Cred
că s-a dus la maică-sa.
— Ce vis stupid 1 mormăie Gogu și se întoarce pe partea cealaltă.
LAUREHȚ1U CERNET
ij.nrrn|;l u Cniid: Ex|WJ ferele Ir lui i
MAREA
listezi privesc marca și ochii mei sunt verzi,
Ieri priveam marea cu ochii albaștri
Și intr-o zi marea va împrumuta culoarea plumbului
Și-n ochii mei se va rasirlnge
Toată suferința frămintată a mării.
Ce curios mă doare sufletul cind te privesc/
in gpliuletele Înfipte în malul tău,
in nisipul îngălbenit de razele soarelui
Trupurile rumene sini ca niște fructe coapte
Pe care mina ta le-ar putea culege
Și suni sigură că m-ui putea cuprinde
Șl pe mine
Și totul in jur.
Dacă aceste legi nevăzute ale Naturii
Nu te-ar opri acolo unde începe fluxul și reiluxul.
COPAC ÎN TOAMNĂ
T
* olul in jurul meu este alil de pictural
Copacii, frunzele, lumina, toamna ...
M-am aplecat peste scoarța ta crăpată.
Mi-am lipit pieptul și fruntea și am simții
Vibrația fibrelor tale.
Deci, și tu trăiești o dată cu mine!
Crengile tale seamănă cu brațele mele
Nemișcarea ta seculară mingile uneori cerul.
Cu frunzele smulse de vlnt.
Miinile mele mingile. în schimb, totul In preajmă
Și chiar trunchiul tău bătrîn
Se lasă alintat de degetele firave.
Deodată, mi-am amintit că te vor tăia
Și vei ii transformat In mu/fe lucruri mărunte.
Ce simțămint curios voi avea
Atunci cind, slrîngîndu-le
Voi simți pui sa fia fa de azi.
VfANA ȘEM I \
33
Vinii a Șertian;
O G L
I
N
Z I
L E
OoareJe a s/Hns,
toate luminile apei
sărutlnd miinile mării.
Undele se cutremurd ...
Vâzduhuf de ape aburește
oglinzile paralele
ale sufletelor noastre.
N T 1 N D M l I N I L E
1 nlind miinile orizontului.
în timp ce prin tălpile mele
urcă sunetul scoicilor.
Undele din văzduhul apelor
ard In priviri.
Ascult
urzi rea de șoapte.
și ca pe o umbră de vis
brațele
mi-ie-am deschis,
VASILE 7. AM FiR


39
MOTIVUL FEMINITĂȚII
ÎN POEZIA LUI ARGHEZI
T
1 itlul nu este o simplă încercare de variere a temei tratate in două
articole anterioare, privitoare la opera lui Emînescu și Creangă, ci con-
cluzia unor repetate lecturi a poeziei argheziene, în care concepția proprie
despre femeie, ca suav receptacul al vieții în toată plenitudinea manifestă-
rilor ei, face să se extindă imaginea de la chipul iubitei pînă la simbolic
permanentei resuscitări a naturii, de la peisajul populat de vietăți cu înfă-
țișare de fetițe și de gospodine pînă la cele mai violente acuze ale asupririi
în numele femeilor ultragiate, de la universul păpușeresc pina la tema
splendidelor înnoiri istorice. Și în toate aceste aspecte se învederează o 1j
tură foarte importantă a personalității sale artistice : adînca sa ingenuitar
care, conjugată cu un spirit problematic și vehement, dâ liricii șl diversi-
tatea și originalitatea sa foarte nuanțată.
Poezia Jignire (Versuri, E.S.P.L.A., 1959, p, 67) ne apare ca un fel de
ars poetica, în care idealul de gingășie feminină se exprimă prin profesarea
unei concepții personale despre folclor și despre mijloacele propriei arte :
„Neprețuind granitul, o, fecioară / Din care-aș fi putut să ți-l cioplesc, An
căutat in lutul rumânesc / Trupul tău zvelt și cu miros de ceară f.,, / Zmăl-
țindu-ți ochii, luai tipar verbina, / Drept pleoape, foi adinei de trandafiri,
Pentru sprîncene firele subțiri / Din iarbă nouă ce-a-nțepat lumina". Admi-
rația pentru migala meșteșugarului român, luată drept pildă estetică, este
împletită cu dragostea pentru natură, în elementele ei cele mat delicate :
mai mult, poetul pare a executa în gîndu-i totodată și un drum îndărăt,
spre izvoare, scsizînd sursele naturiste ale decorației, azi stilizate pînă
aproape de abstract, ale artei plastice populare. Este aici și un program
implicit al modului de zugrăvire a! femeii. Care sint însă atributele esen-
țiale cu care poetul o învestește ?
Metaforismul bogat prin care T. Arghezi realizează imaginea iubitei
reflectă cu pregnanță tîlcul pe care-1 dă feminității. Astfel versul prim din
îngenuncheare (id. p. 189) este semnificativ pentru ideea de puritate : „Tu
miroși ca marmura și apa din fintină". în strofa următoare, o foarte mo-
dernă și sugestivă sinestezie asociază curățeniei farmecul intimității. < teind
o îmbinare armonioasă și între două noțiuni etico-psihologice aparent opuse,
castitatea și voluptatea : „Miinile mele vor să te-mbrace / în aromate, calde
promoroace". în continuare, imaginile izvorind din obiceiurile fetelor dc
40
A. Itwlrir-: Motivul ieminiiății in poezia lui .Atțbe/1
la țară, consfințite și de cînlece și strigături, adaugă rusticitatea ca trăsă-
tură a tipului femenin, în versurile: „Cu otrepe ia cercei/Să mergem la
purcei** etc. Delicată îmbinare de spirit și trup, existînd însă, pentru Ar-
ghezi, numai ca ființă complementară a bărbat ului-demiurg și nicidecum
ea personalitate creatoare și sieși suficientă, femeia este asemuită cu „iedera
swbfire", strecurindu-și în harpa poetului „vrejul său de carne** (Ecourile-
acestea, Poeme noi, E.P.L., 1963, p. 111 și urm.).
Chiar în ipostaza opusă celei suav familiare, atributele amintite nu
sînt anihilate, așa cum ar putea, eventual, să pară, ci numai sporite cu
altele noi, care întregesc semnificația largă a motivului feminității. Femeia -f
carnală, de o senzualitate amarnică, este celebrată mai cu seamă în volumul
Flori de mucigai, în care viguroasa, îndrăzneață și deseori impudica procla-
mare a dramelor din străfundurile societății, din lumea pușcăriilor și a
spitalelor de oameni săraci, arc o funcție categoric protestatară, antibur-
gheză și îndeosebi antifilistină. Și tocmai în acest scop, poetul execută aici
acele atît de șocante la timpul lor asocieri între expresiile cele mai triviale
și cele mai nobile, intre intotiațiile țigănești fruste și cadențele poeziei
înalte : „Cui i-ai dat, fă, să ți-o cunoască / Făptura ta împărătească ?" sau :
„Unde înnoptai, / Curvă dulce, cu mărgăritărel de mai !u (Ținea, Versuri,
p. 146). După sentimentul nostru, însă, și în aceste imagini ale voluptății
poetul încifrează, prin chiar asemenea insolite „mezalianțe" de termeni,
grația care pentru el constituie esența feminității. Astfel și dansul, crescînd
spre un adevărat paroxism, al Radei, începe cu o imagine în care ardoarea
este bogat ornată cu podoabele delicateței : „Cu o floare-n dinți / Rada-i un
măceș cu ghimpi fierbinți, f Joacă-n tină ( Cu soarele-n păr, ca o albină"
(op. cit. p. 162). Nu numai comparația aiit de gingașă a soarelui cu albina
conferă strofei nota specifică, ci mai ales cea abia sugerată a florilor roz
de măceș sub care ard ghimpii. Femeia în dezlănțuire ia tot atitudini gra-
țioase. adică firești.
Termenul de „firesc" ar trebui, de fapt, pus in centrul calităților femi-
nine, cînd vorbim despre lirica argheziană, circumscriindu-i atît înțelesul
do spontaneitate in gest și atitudine, de frumusețe fizică naturală, neartifi-
cializată, de sinceritate morală, cit și sensul mai adine, exprimat de rădăcina
cuvîntului, cel de „apropiat de natură", dc fenomenele primordiale ale firii.
Feminitatea e sinonimă naturaleții în această multiplicitate de fileuri alo
cuvîntului : ea este rădăcina, matca existenței, însăși chezășia realității
acestei existențe, ea este, totodată, certitudinea, găsirea, acel de toți visat
„acasă" pentru căutările, revoltele, rătăcirile și neliniștile bărbătești ; în
ea se află chiar „firea lucrurilor", după o expresie comună dar cu mari
înțelesuri filozofice implicite.
în modul cel mai direct se exprimă apologul misiunii femeii în lume în
poezia Inscripție de femee (Poeme noi, p. 31) ; „Orinduirea firii a sorocit
să-i fie / Copila diafană bărbatului soție*1. Desigur, pentru lumea modernă,
care cunoaște și promovează afirmarea femeii ca personalitate de sine stă-
tătoare în cele tnai diverse domenii de activitate, o asemenea poziție poate
apărea discutabilă. Să nu uităm totuși că poezia lui Arghezi caută să inci-
freze în versurile sale esențele și că atributul de soție este oricum cel m ii
general. Și apoi, precum am mai indicat, în poezia sa se constituie un ade-
vărat motiv al feminității, in care se întruchipează nu numai anumite tră-
X lnilrir;; Mi.ipul frmiikl lății in	tai Arflieti
saturi psihologice (gingășie, modestie, înțelegere) ci, simbolic, și procesele
vitale ale naturii, lot ce este legat de germinarea, înflorirea și perpetuarea
vieții în multiplicitatea formelor ei, precum și, pe planul cel mai larg filo-
zofic, latura luminoasă a existenței. Femeia devine astfel nu numai o țintă
pentru bărbat, ci un simbol al idealului, al năzuințelor celor mai înalte
spre care aspiră : „Ideea, ca și lupta .ți piinea,-i tot femeeu, spune in con-
tinuare in aceeași poezie. Ideea, lupta, pîinea — deci trinitate a planurilor
existenței : gnoseologic, istoric și ontologic — feminitatea fiind atașată sim-
bolic fiecăruia și constituind totodată legătura nodală dintre ele : perpetua
geneză și dezvoltare, ca lege universală, Întruchipată incă din vremea mitu-
rilor în simbolica fecundității și maternității.
în planul vieții individuale, imaginea femeii se va întruchipa deci in
chip necesar, de predilecție în tipul consoartei, sensibilă, receptivă, prie-
tenă fidelă, generatoare neobosită a acelei atmosfere de „acasă", de „chez
soi", care, pentru bărbatul zbuciumat, constituie de totdeauna o năzuință
profundă și a cărei absență a fost, pentru Eminescu, de pildă, unul din
izvoarele tragicei sale intrăinări de lumea timpului. O dragoste fericită,
împărtășită este astfel și o dovadă a reintegrării omului, în speță a poetu-
lui, intr-o lume care își găsește, treptat, temeiurile umanității sale. In
privința aceasta, s-ar putea cita în întregime poezia Pasul dulce (Frunze.
E.P.L., 1961, p, 17). Relevăm doar imaginea finală: „Dar cînd venea
s-asculte îndoiala /La ușa-ntredeschisă către vis,/Iți auzeam pantoful și
podeala ... Și-atunci știam că ușa i s-a-nchis". Strofa poate fi interpretată
și ca o replică a acelei zadarnice așieptăti eminesciene din Singurătate, mai
ales că poezia și începe cu această temă, dar este vorba, aci, despre solitu-
dine voită și vremelnică a artistului, în momentele reculegerii sale, soli-
tudine umplută de o prezență dragă, mereu în stare „s-aseuite sufletul".
Dar, cum pomeneam la început, femeia liricii argheziene, nu poale fi
redusă la directa ei înfățișare și proslăvire ; ea este o permanență poetică,
impletindu-se cu numeroase alte motive și dindu-le pecetea ei de suavitate,
cînd glumeață, cînd gravă. Atitudinea tandră a iubitei „feminizează" în-
tregul peisaj de grădină din poezia Logodna (Versuri, p. 200 și urm.), în
care se incifraseră în prealabil simbolurile acestei feminități, înțeleasă ca
generatoare a tuturor frumuseților simple, necesare și nobile: „flamurile,
poamele / Fac mierea, smirna și toate aroamele". Elementele constitutive ale
metaforismului sugerează de asemeni o prezență specific feminină :	... /
in ape / Stă scufundat un clavecin cu doua clapc“ sau „Sprintenul aer
miroase / A răchită tinără fi a mătăsii — imagini care totodată îmbină și
rusticitatea cu urbanismul, alt fapt caracteristic universului domestic arghe-
zian. Femeia și grădina sînt asemănătoare, înrudite, cuprinse parcă în
aceeași indrăgire, fiindcă amindouă reprezintă căi ale reintegrării indivi-
dului in lume. Asociind femela și natura, Arghezi zugrăvește ca prin exce-
lență „firească" pe cea dinții și „feminină" pe cea din urmă, amindouă
semnificînd în ultimă instanță : viața.
Ttlcul pe care Arghezi îl dă feminității face ca în poezia sa cu caracter
antifascist, protestele cele mai viguroase să se exprime tocmai prin ima-
ginea secătuirii maternității. Printr-o îndrăzneață circumscriere, de sor-
ginte țărănească, a lumii umane și domestice, în cercul mizeriei care atacă
înseși izvoarele vieții, poetul scrie : „Maicile și vacile-au / /nfărcat. sâra-
42
A. iBdricț: Mut ii ol	în jkxvii lai Arffeeu
cile. Gura umblă după sin. / FrAmintind u» hoit bătrîn / Ugerele, țițele,f
Aspre ca tarifele*1 (Drumu-i lung. op. cit., p. 330). Iar în poezia următoare,
De la Jii, in drum, întreruperea practicilor casnice cotidiene semnifică un
stadiu ultim al sărăciei, cotropind chiar miezul vieții familiare: „De la .Hi,
iu drum. încoace, / Nici o vatră nu mai coace, j Nici un coș nu scoate fum,/
Cit ii tară, cimp și drum, tu vetre-n nici unele / Nu-i aprins tăciunele^.
Iar în ciclul antirăzboinic Carnet — Mai 1944 găsim imaginea emoționantă
a bătrinei. după un bombardament care i-a nimicii familia, căutînd „subt
lacrima de rouă / Crimpeiele de carne, pierdute-n iarba nouă** (Erau trei,
p. 444),
Poemul 1907, deși prin excelență bărbătesc, aduce și citeva apariții
feminine, intr-o ipostază neobișnuită, de revoltă activă, mînie și sfidare.
Poetizată cel mai adesea pînă la gradul de simbol, principiu și suflu al
vieții, femeia liricii argheziene apare totuși in unele poezii foarte concret
și subtil descrisă în trăirile sale interioare. Frumoasele și tainicele neliniști
ale trecerii de la feciorie la maternitate sint zugrăvite de pildă in Buna
vestire și Lingoare (Versuri, p. 109 si urm.). Prima poezie, cuprinzînd con-
fesia eroinei imaginare, surprinde gesturi de o mare expresivitate pentru
nuanțele stărilor sufletești : „Acul floarea vrea s-o-nceapă Și se-ntoarce
și mă-nțeapău etc. în Lingoare, prin gindurile mamei, frămintată de regre-
tul că n-a fost in stare să-și mențină fata in seninătatea perpetuă a puri-
tății, se sugerează de fapt o controversă de ordin mult mai general intre
inocență prin abținere de la viață și experiența ca prilej de dramatică împli-
nire, ajungîndu-se la concluzia de mat e realism t „Dor de stai să te gin-
dești,/Mai bine să fii cum ești, / Să te-nțepi, să te strivești Prin bucate
pămintești**.
Arghezi este un cintăreț al feminității în toate ipostazele viratelor,
inocența virginală sacrificară, in ordinea firii, se va comuta insă intr-o ca-
litate constantă a femeii — suavitatea. Pierzîndu-și ea însăși starea ede-
nică, femeia va deveni, prin bărbat și pentru cl, un paradis al comunicării,
al osmozei sufletești, va deveni prin excelență „consoarta** (și iarăși să ne
gîndim la rădăcina cuvîntului : cea care împărtășește un destin).
Natura — numită nu întimplător „Doamna Firew (O vișină, Cadențe,
p. 22) — este pentru Arghezi, pe linia marii tradiții mitice a popoarelor,
axată pe principiile virilului și femininului. In peisaje, in alcătuirea meta-
forelor naturiste, cJțiar în analogiile dinție viața psihică și cea a firii, ele-
mentele aceastea domină, cu uriașa forță de evocare date de simbolismul
lor amplificat prin vremuri. Iată, de pildă, o imagine concisă : „Strugurii
se scurg și dor / Apdsafi pe fifa lor**, care asociază trei planuri de existență,
înrudite în concepția aceasta : trăirea psihologică cea mai spiritualizată
(filtrarea trecutului prin amintire), prefacerile concrete ale lumii vegetale
în procesul practicii de muncă (extragerea vinului) și actele primordiale ale
vieții (gestul, cu nuanță de voluptate, al alăptării, componentă a multor
mituri și legende străvechi). Prin imaginea aceasta poezia Lin ... (Frunze,
p. 13) primește, evident o bogăție de semnificații generalizatoare, peste sub-
tilitatea sugestiei psihologice.
Feminitatea este, deci, pentru Arghezi, unul din principalele motive
naturiste. Tema nunții intră în alcătuirea unui șir întreg de metafore. Ver-
A. fndrJcț: Motorul roniaili|ii in jwiia lui	43
I
șurile „Ai logodit văpaia cu apele-n viitoare, ' Să mine sumedenii de mori
și de cuptoare" (Cintare omului, Versuri, p. 381) nu sînt numai o plastici-
zare a unei noțiuni tehnice, ci tîlcuesc concepția poetului despre forța
dobindită de om prin aliarea principiului viril, prometeic (focul) cu cel
feminin, primogenetic (apa). Motivul este dezvoltat in chiar capitolul înti-
tulat Nunta (op. cit., p. 390 și urm.). în care necontenita prefacere cosmică
și istorică a lumii este întruchipată, ca intr-o apoteoză, in imaginea nunții :
„Mireasa omenirii yi-o (arinii dă piine j Și lapte pentru pruncii ivirilor de
mîiue". Minunea maternității, în toată simpla ei realitate, este celebrată în
binecunoscuta poezie Har (Versuri, p, 180 și urm.). Alegerea cartofului
— plantă cit se poate de prozaică și modestă — este semnificativă pentru
predilecția poetului pentru .formele obișnuite, nespectaculoase, aproape
ascunse, in care se săvîrșesc actele primordiale ale vieții. Femeia, cea mai
nobilă întruchipare a mereu înnoitei geneze a lumii, se aseamănă și pe
această linie naturii : sfioșenia și delicatețea cu care poetul o înzestrează
sînt corespondente pe plan etic și psihologic a felului în care se întâmplă
miracolele zămislirii materiei vii în taina țărinei : fără străluciri aparente,
fără a izbi atenția, dar cu gravitate pentru cine meditează asupra lor.
Viața in general apare ca o repetare pe plan cosmic a ciclului existen-
ței umane, cu actele sale esențiale, marcate și prin ceremonialuri străvechi
ce au, toate, la bază, mituri ale reînvierii naturii. Astfel și reînoirea pe plan
social a lumii noastre este sugerată printr-o metaforă cu referiri la astfel
de rituri : „O prospețime nouă suride și învie Ca de botez, de nuntă și cc
de feciorie" (De ce-aș fi. trist ? Frunze, p. 11), în care motivului fecundității
i se asociază cel al purității și, mai ales, cel al purității recîștigate, întru o
nouă existență (botezul).
Peisajul arghezian nu este, cel mai adesea, nici un simplu cadru și nici
doar o „storc silf Jelească" („un etat d'âme"). El este o lume, un microcosmos
uman, in care făpturile cele mai mărunte apar cu chipuri, veșminte și în-
deletniciri femeiești, creînd impresia aproape a unor surori mai mici a
femeii ideale : grațioasă, fidelă, gospodină.
Gîzele sînt asimilate principiului feminității. Albina, harnică și castă,
cuiegind și făurind dulceața înmiresmata a naturii, fie că e privită în fru-
inusețea umilei jertfe de sine (Lumină lină, Versuri, p. 39), fie în cea a
trudei solidare (Stupul lor, op. cit., p. 675), se asociază acestui principiu
„Se-ngrijește gospodina ' De-nflorește și sul fina", sc spune in Iscoada (id.
p. 676) despre albina pornită după „o probă de dulceață". Tema este con-
stantă. Ea apăruse și în volumul Versuri de seară, în poezia Miere și ceară,
unde „Fetele, albinele" capătă atribuțiile unor adevărate zeități feminine,
culegătoare, din toate registrele existenței, a sublimului („Soiuri de lu-
mină / Făcute făină") .și transformatoare a lui, asimilîndu-1 și cristalizîndu-l
la nivelul terestrului, al accesibilului : „Cred că va-ncăpea / Intr-un stup
și-o stea, / Care a venit / Și s-u rătăcit / Dintr-un roi de sus Și care di-
seară/E miere și ceară/", Simbolul poate fi interpretat și ca funcție a
poeziei, care, astfel, și ea sc înscrie, sub această latură. în zodia femeii,
în același volum este figurat și motivul, mult dezvoltat ulterior, al priete-
niei și înrudirii între gîze și fetițe : „Prințesei mici ii pare bine Că stă-
pinește țara de albine" (Domnița, op. cit,, p. 182 și urm.). Mărțișoarele po-
trivite pentru o „domnișoară" sînt gingăniile, brotăceii și șopîrlele fugare
44
A. IndraCțl Mvlhtul fvmiuîijfii în ptivua 1*1 Arghexj
(Aru e, op. cit., p. 224). Ele se întorc în natură, ducind pină și „cutia de lemn
de aloi“, in care fuseseră, vremelnic, vrăjite „prin stihuri blajine". Fragedă,
grațioasă, sprințară, jucăușe, mereu scăpind de sub control și totuși mereu
ușor de fermecat este ipostaza feminină denumită metaforic prin atributul
de „domnișoară". Intr-un sens ușor humoristic, el se dă, mai ales, fetițelor
in care abia se deșteaptă nubili tatea.
Flotile sint. de asemenea, „fetele mele". Kar se manifestă Arghezi mai
Întreg, cu intonațiile sale proprii, de cântec popular „zis“ pe strunele unei
rafinate viori, cu migala detaliului plastic înviat de suflarea unui discret
animism, ca in strofa : „Mârtumește-fi, puică mieșunca / Șoapta ce-o ții pe
buzele matale / Și lasă-ți sufletul de catifea / Să-și scoată tot oftatul din
petale" (Confidență, id. p. 129), Materialitatea specifică petalelor, precum
și aroma lor amăruie sint sugerate de ultimele versuri, pe cînd începutul a
așezat floarea în rangul înalt al femininului,
în Pasările cerului (Poeme noi, p. 21 și urm.) poetul are o atitudine
quasi-păi intească pentru vietățile chinuite de frigul iernii, exprimata prin
induioșetoare griji casnice : „Aș ruga-o pe bunică i Să ia fus și furcă mică /
Și să tragă din fuior / Fire moi, de dragul lor". Dragostea de viață, în cele
mai modeste forme ale ci, este astfel și aici legate de ideea feminității, aso-
ciată nu exclusiv vîrstei plenitudinii fizice a frumuseții, ci și in ipostaza de
păstrătoare și ocrotitoare a vieții, deci și ca bunică.
Arghezi nu este un poet al femeii in sensul consacrat al cuvîntului, ci
al feminității, nu numai pentru că adesea conjugă motivul nunții, al ma-
ternității și cel al fecioriei cu motive cosmice și agrare, dar și pentru că
universul său poetic cuprinde o adevărată istorie a femeii, de la fetița mică
pină la bătrîna din pragul cimitirului. Chiar elementele din natură, cum
am văzut, nu corespund exclusiv motivului clasic, să-l numim „nupțial",
ci și motivului, mai rar, totuși nu străin de folclor, al vîrstei caste a pre-
nubilității, motivul „fetiței". Vrăbii cu gesticulație de fetițe apar în Pă*S-,
ruică (Frunze, p. 23). Plecarea (Cadențe,' p. 37) etc.
însetat de candoare și de bunătate, poetul sfidător și violent pină la
<:uzime din alte poeme, caută să se apropie do lumea casnică, o lume
impregnată de feminitate, Peisajul cel mai deprimant este „îmblânzii" prin
„domesticirea" sa imaginară, dîndu-i-se griji calde, intime, banale, gospo-
dărești : pomul, in iarnă, toarce borangic, vrăbiile adună în streșini sal-
tele și pisica bătrină iși pune ciorapi (lama blajină, Versuri, p. 213). Motivul
acesta domestic, prin care se caută ocrotirea a ceea ce este fragil, este și
el, de bună seamă, lot legat dc principiul feminității. Jocul fanteziei poetice,
prin toate aceste gesturi casnice, devine caid, stabilind o familiaritate între
om și lume, demnă de relevat intr-o societate bântuită de primejdia
înstrăinării. Și temeiul comunicării, al intimității dintre om și lume este,
revenim, la Arghezi ca și la alți mari creatori, femeia — nu însă ca iubită^
ideală, ci în atribuțiile ei cele mai casnice. Atribuirea unor acte specific
feminine, gospodărești, micilor viețuitoare, nu este, astfel, o simplă glumă,
ci ea exprimă o tentativă dc împăcare cu lumea, nu întâmplător în plină
iarnă, cînd „Toate taie, toatc-n țeapă". Prin gesturile gospodărești, poetul
pare a dezarma natura de tot ce aduce ea ca rigiditate și dușmănie.
Există apoi in uncie peisaje argheziene un anumit aer de voioșie, dc
familial itatc quasi-bonomă cu natura — stare sufleteasca legată de
A, Indrirțî Molpuk kininit.Mii î» powh Ini Arghezi	13

principiul feminin al apropierii de rădăcinile vieții. Această atmosferă spe-
cifică se obține nu numai prin „costumarea" feminină a viețuitoarelor ci
.și prin incifrarea unor elemente de practică domestică în metaforismul
unor pasteluri. Astfel, luna în lacuri „Limpezește și își spală, f Noaptea,
farfuria goală, Porțekmu-avlnd o pată f De argint necurățată** (Intr-un lac.
Versuri, p. 251) Alura glumeață a tipicului motiv romantic, adus în sfera
casnicului, dă poeziei și o mare plasticitate vizuală, tocmai prin caracte-
rul său surprinzător, care obligă cititorul a-și imagina, în toată materiali-
tatea sa, aspectul sugerat de metaforă. Exemplele ar putea continua.
O semnificație deosebită, tot în contextul „femininului", o are motivul
păpușeresc, exprimat clar în Mărturie pe vioară și arcuș (op. cit. p. 315) :
„Sufletul mi-e un leagăn de păpuși**. Aici, jucăria sugerează „artizanatul"
și „miniaturalul" ca mod de creație : trudă migăloasă, aplicată asupra lucru-
lui mărunt, din care și prin care se nădăjduiește izbucnirea flăcării însufle-
țitoare. Caracterul „meșteșugăresc" al artei se exprimă și printr-un alt
simbol luat din lumea femeii : cusăturile țărănești : „întorci un fir prin
fire de beteală / Și altă față iese din urzeală** (Crezi basmul..., id. p. 316).
yArghezi este unul dintre puținii poeți care știu da măreție și noblețe
măruntului, diminutivului, crâmpeiului, care își propun chiar, programa-
tic, să dea cititorului nu un monument grandios, ci „O carte pentru buzu-
nar, / O carte mică, o cărticică** și care caută să prindă în versuri „Măcar
nițică scama de zare f Nițică nevinovăție, nițică deportare** {Cuvint, id.
p. 173 și u.,)> Al ta diminutivului are o străveche tradiție in poezia popu-
lară, iar miniaturismul este de asemenea specific cusăturilor țărănești si
uneori chiar iconografiei. în această atitudine generală a poetului față de
raporturile ce și le propune între lume și artă, se înscrie și concepția sa
despre femeie — chintesență a ceea ce este mai gingaș, mai elevat, mai
-4- drag.uArtișt ca puțini alții ai diminutivului, în care limba noastră are
bogate resurse, chiar dacă, intr-un timp, căzute în desuetudine, fiind apla-
tizate de epigoni, mai ales prin ace) primejdios tăvălug care este întina
rimelor, Arghezi se vădește a-1 profesa cu îndrăzneală, Simbolurile infini-
ftului, di minutî vizate insistent și cu mijloace gramaticale variate, denotă
■ nu numai o atitudine filozofică, de sfială in fața marilor probleme ale
v existenței, dar și una estetică, de reprezentare a vastității prin însem-
nele ei mărunte și, de asemeni, o predispoziție psihică, de afecțiune pentru
lumea mică șî plăpindă a gizelor, florilor și fetițelor, lume in care, evident,
regină e femeia. Imaginea unui Arghezi intim, duios, casnic, luminos, glu-
meț trebuie să întregească, credem, in mod necesar pe cea a poetului adine,
tulburat, zbucîumîndu-se și triumfînd în încrâncenare prometeică cu marile
probleme ale universului și istorici. Această latură ingenuă a firii sale se
manifestă cu prisosință în cîntarea a tot ce este „feminitate" in lume.
ALEXAND/M JNDMt.Ș
A. Inlrie?r Molidul fcminiiâlii în pu*WM lui AffV.fi
N D ,
A T Â
i oamna livezilor era bogată dar tristă,
roadele merilor pirguite și eu,
la umbra zidului de piatră, crescusem
drept, dar ascuns, dar stingher,
cu-n singur fruct In creanga cea mai înalta...
Și dimineața era răcoroasă dar proaspătă încă
și din asialtul stropit de mașina orașului se ridica un
abur nostalgic ...
... Femeia venea din căpătui străzii
și-antenele crengilor mele foșneau a căutare
și. irunzde, paie timpane - foșneau aiurite
de pocnetul ritmic al tocului nalt
pe asfalt...
Oprită-n lu(a nicăierii, —
infinit de aproape, absurd de departe.
femeia-și contempla inertă.
incertă, silueta suplă
și chipul vag de vis in luciul
vitrinei, pe cind eu, nebun,
sugrumător de strlns în juru-mi
încolăcii. îmi șueram
șerpește. către ca. chemarea...
Dar izbită de zid.
cu coaste zdrobite, chemarea se-ntoarse ecou muribund
și pînă la lipăi hi crengile melc Iși sparse durerea.
.- ■ Soarele jos zimbea știrb și livid și fără do
veste-și Înfipse dinlii-nghețați. ruginiți,
în carnea mărului meu, luminos ...
Atunci,
cu bufnet surd mărul căzu
și-năbușit în iarba arsă, bolnavă de dorul pașilor ei,
visă dinții albi ai ie meii
și fierbinte.
Traîrn Dweaj*,,; j»u ...
17
sar ui ul buzelor
cu pur
și roșu
contui'...
... Toamna livezilor era bogată dar trista
și singurul iruct din creanga mea naltă căzut,
cînd, iată ...
CATREN DIN ADÎNC
1	rin galeria scundă. pășeam încovoiat
cu pumnii mici și negrii-doi bulgari dc cărbuni,
Dar eu simțeam că drept îs. puternic și curat
ca oamenii aceia. puternici, drepți, și buni.
TRAIAN DQRGOȘAN
UNCHIUL LUI V A N I A
1 umegă unchiule Vania drumurile de frunze
și e toamnă, ca un cuvin t nerostit
care stăruie in tine.
O femeie a plecat
ușa cum pleacă păsurile astăzi
pierzînd din zborul lor vara
pe deasupra caselor
ce stuu Inii-o rină.
Mina la caută creioane
prăfuite de degetele tale de odinioară
și litera A începe din nou
și se continuă fără al tabel.
în timp ce an glas dc iată o acoperă,
puțin uscat dc allta candoare.
MIRON CH1RQP0L
-18
Traian Dorm**»; Calm din adîac
profiluri critice
— NUYELIȘTT ȘI POVESTITORI CONTENI'ORAM
G. CĂLINESCU
c
'—•'a fi alte sectoare ale creației călinele: ierte (Ualrui sau poezia, de pildă), cele patru
scurte nuvele ale marelui seriilor (Trei nuvele, 1940, fi .Vecwnostrrt, Contemporanul, 24 octom-
brie 1952, apoi în Nuvela remună contemporană, vot. I, 1964) ar putea apărea unora ca
simple divertismente. F'aptu! poate fi apreciat și în acest chip, cu o singura condiție însă :
i se țină seama că avem de-a face cu divertismente ce aparțin unui creator atins de aripa
genialității.
Principial, cele patru narațiuni prezintă un deosebit interes mai ales prin faptul că,
■i ansamblul creației cal inesc lene, mărturisesc prezența unui sector tematic, cu totul aparte
(epu.i de reconstituire istorică), ele deținînd, în acela?! timp, ca formulă narativă, o poziție
s'ngulară. De fapt, deși numai în număr de patru, nuvelele acestea im-pun o subcalegQrîsire
tranșantă: <lc o parte „iubita" lui N. Băicescu ?î Cătinii Damnata!, iar de alta Noi vrem
nămmi Necunoscut. în primele douii. ni se oferă două succinte incursiuni in istoria revo-
luției (te la 1S48. incursiuni mijlocite de transpunerea in plan epic a unor frînturi din bio-
graifa lui Bâkescu șt, respectiv, a poetului fon Cătină. Cum se va vedea, in liniile lor direc-
toare, scrierile se sprijinii i>e un solid fond documenlar. istoricește verificabil, în a?a fel
încit ficțiunea e prezentată în limitele strict impuse de „transpunerea1’ documentului în plan
epic Celelalte două, investigind în epoca lui 1907, sînl în exclusivitate scrieri de invenție,
îapl ce va atrage după sine cu lotul alte căi de rezolvare a epicului.
Nuvela despre Balcescu și cea despre Calina, scrise la sărbătorirea unui veac de la
■:i -Utila pașoptistă, au, mai presus de orice, semnificația unui omagiu adus acelor vremuri
de luptă înălțătoare, menită să pună temelia statului român modern. într un fel, ca nicăieri
în epica sa, G. Căiinescu. aici, exalta sentimentul patriotic și laudă eroismul înaintașilor,
mergmd direct la sursa.
La o confruntare de texte, se observi! lesne că ne aflăm în fața reluării diti perspectiva
înțelegerii materialiste a Istoriei a unor schițe de portret biografic din Istoria literaturii
române de la origini pînă ta prezent. 1911. Transferul, In ordinea structurii literare, atrage
după sine o serie de prefaceri impuse de diferența dintre biografia critică. sprijinită exclusiv
pe valorificarea in chip personal a izvoarelor documentare (în genul „vieților" lui Emînescu,
Greangă, Alecsandrescu, Filimon), și opera de ficțiune și invenție, sprijinitii, de asemenea,
pe aceeași temelie documenlară, In ultimul cat, cum .ir fi zis Câinii Petrescu, sursele docu-
meninresîrtt aservite necesităților epicului, procedindu-se în spiritul faimosului prîn.îpiu ai
„Inducției concrete'*, tocmai spre a se „unifica necesitățile epicului cu necesitățile adeoărului
istoric" (Caml! Petrescu: Opinii fi atitudini. Editura pentru literatura. IW2, p. 25). ,cea ce
din capul locului, exclude îdeea vieții romanțate, alîl de categoric repudiată de G. Chlinescu,
în discuția de principiu pe care o poartă cu prilejul analizei romanului lui Cezar Petrescu
despre Eminescu,
Tfrspingînd formula biografiei romanțate, penlru că aceasta cămine o biografie, cu
adm limitat do irmenfie, dar cu putințe de a colora. un fel de statuie vopsită'', în discuția
respectivă, Ci. Călinescu optează tranșant pentru „biografia științifică”, deoarece- „profundi-
tatea biografiei stă în uscăciunea ei", interesul fiind stirnit de „comnin, arca sete <i a treptelor
fatidice rde unei existențe . „li deajuns exemplifică marele estetician — a spune: Fran^ois-
Marie Arouet s-a născut la 21 noiembrie 1694, Ia Paris, Ungă Poni-Neuf, ca fiu al unui
modest funcționar la Palatul de Justific etc., pentru ca zguduirea su/lelulm nostru să înceapă".
«TllirO
iy
Fiind limpede, după G. Călinescu. că „biografia și romanul stau pe poziții antagonice
din motive precum cele relevate, ne putem întreba dacă prin cele două nuvele despre revo
Iuția de la 18*18 scriitorul n-a comis un delict față de el însuți. Holărît, nu poate li vorba de
ața ceva, pentru că delimitîndu-se, referitor la romanul istoric, G. Călinescu are, de asemenea,
opinii cit se poate dc clare. „Romanul istoric. (în cazul de față, nuvela istorică, n. n.) — zice
el — se aseamănă cu biografia numai întrucit se biruie pe o bună parte de adevăr fi aduce
eroi istorici". Pe de altă parte: „Deosebirea fundamentală între romanul istoric fi viața
romanțată este că aceasta din urmă se limitează la o singură existență ți o epuizează după
etapele biografiei".
Intr-adevăr, consecvența este exemplară. Scriitorul se bizuie, în ambele nuvele, „pe o
bună parte de adevăr" și ceea ce este mai interesant, acest adevăr a fost stabilit de el însuți
altădată în istoria literaturii române.
Credincios punctului de vedere clasicist, după care scriitorul dc formație clasică „nu se
ridică de la particular la universal, făcind sforțări inutile de a da semnificație evenimentului,
el exemplifică (s. aut.) doar universalul, cînd acesta apare întîmplător, aproape formulat
într-un eveniment" — {Sensul clasicismului. Revista fundațiilor, nr. 2, seria nouă, 1946),
prozatorul supune întreaga evocare istorică necesității de a pune în lumină idei de interes
general-uman, universal.
Atît în ce-l privește pe Bălcescu cît și pe Calină, ideea generală este aceea a eroismului
civic ți patriotic, rezidind in subordonarea aspirațiilor naturale de a atinge fericirea per-
sonală idealurilor înaintate ale istoriei, comandamentelor iminente ale acesteia, într-un moment
de răscruce.
Direct, ideea este formulată, cum spuneam, în istoria literaturii române, atunci cînd
biograful comentează portretele ce le face eroilor săî.
lată nucleul nuvelei despre Bălcescu, desprins dinlr-o frîntură a biografiei acestuia
din perioada exilului la Paris, după înfrîngerea revoluției: „Problema capitală (pentru Bul
cescu n. n.) era agonisirea banilor, fiind sătul de teoria goalei forțe morale. Ii trece prin
cap un plan disperat: „Am avid un minut ideea de a negocia o căsătorie in Moldova (de
unde mi se deschisese oarecari vorbe) ca luînd o zestre bunicică să pot avea ce sacrifica
pentru cauză. Dar n-am avut curagiu a da urmare ta o asemenea idee și a asuma pe o carte
necunoscută liniștea fi fericirea intimă a vieții mele". „II împiedica — conchideG. Călinescu
.jtne espi'ce de ptideur de eoeur". •)
Despre ioan Calină:
„ht 1815 colabora cu poezii în Curierul român un finâr bucureștean de 17 mit, loun
Calină (n. 1828) cu ținută de efeb modern, în hainele safe bonjuriste. Puțin după aceea îți
scoale versurile în volum. Poezia lui e ardentă cu miinile ridicate la cer șl liberală ca și a Iui
BolHac, In 1848, el și cu fratele său Constantin — un alt frate, Nicolae Calină mai trăia
în 1804, căpitan în retragere — luară parte la revoluție, și fură printre nresfații ta Văcă-
rești din 13 Septembrie. loan Cătină citise împreună cu Magheru, cadetul, în scara de 11 iunie,
pe ulița Lipscanilor, proclamația. „Ia 23 ani în 1851, Cătină muri și fu îngropat în
cimitirul bisericii Crețuiescu".
Am reprodus textele de mai sus șl pentru a face mai evidente „libertățile" și „adaus*
rlle" din nuvele.
Cea mai izbitoare libertate pe care, in „Iubita" lui Bălcescu șî-o Ia prozatorul e una
<ie nerespeclare a datei la care se petrece întîmplarea povestită. Din citatul dc mai sus și așa
cum rezultă șî din corespondența lui Bălcescu, din care G. Călinescu citează direct, deducem
că intenția eroului de a se însura cu bogata moldoveancă are loc după înfrîngerea revoluției,
pe cînd în nuvelă f.aptete se petrec în preajma izbucnirii acesteia. Primele rînduri ale nara
țiunîi stau mărturie în acest sens; „In anticamera boierului V. se prezentară la o „soarea",
prin luna mai 1848, doi musafiri cu totul neobișnuiți",
De ce a procedat la o asemenea derogare G. Călinescu n-am putea spune cu precizie
matematică, și nu știu dacă, din punct de vedere critic și istoric-literar, problema trebuie să
ne preocupe chiar atît de mult. Din întreaga structură a scrierii se poate presupune că autorul
a dorit să-și surprindă eroul înlr-tm moment de vîrf al evoluției sate pe culmile eroismului
activ* și că, totodată, a dorit să-l plaseze în atmosfera caracteristică a epocii, din perspectiva
profilului social-istorîc și, în genere, național, al acesteia. Nuvela, de o rotundltnte clasică.
*) FpiioiM «rr amînf/t fj tu ifama Bâlcor u d Iui Cernit Pttfr^n, actul Uf, tabloul XI/.1,
5'1
Profiluri
duce cu ghidul la u stampa Mufica Irnn^iu&ii in narațiune și in dexiipție literară de. o mare
v irtuozitale.
Ceea ce mi sc pare cu iotul demn de a fi semnalat csie chipul in care se valorifica
viziunea artistic;» a Lui G. Călinescu, de structură fundamental clnsicist-modernă, pe terenul
unor realități de o excepțională încordare romanticii, caracteristice prin predispoziția spre
.ivinlul pasional și gestul patetic. „Bnlzacianismul" viziunii este cuceritor, intrucîl prozatorul
este Interesai de a reconstitui și nu de a transfigura. intuiția fiind CHlăuzitzi în acest sens.
LJe unde o detașare discreta a naratorului față de realitățile evocate, detașare constînd în
aprecierea faptelor cu o anumita maliție critică de moralist. G. Călinescu nu ascunde deloc
icest fapt nici măcar fații de eroii centrali ni nuvelelor, eu toate că afecțiunea și simpatia
sa țmntru ei esle loială.
Portretul lui Dălcescu, prins in toată severitatea sa ascetică, e de o neobișnuită con
.rețele plasticii. ti. CâJlnescu, nici de data aceasta, nu-și desminte clasicismul balzacian:
„tinrbatul cel înalt își trecu manile peste pletele lungi ce-i cădeau, întocmai ca unui diacon,
pe dinapoia urechilor. Deși părea a nu fi mai în oirv/d de treizeci de ani, avea părul rărit ți
țeasta și occipital i se vedeau pe alocuri (...) Fizionomia bărbatului înalt, văzută în lividi-
mtca oglinzii, era extraordinară, Omul purta mustăți fi o barbă submaxifară, in maniera
Cavotir, însă perii tunși foarte scurt constituiau doar niște umbre, incit în anume unghiuri
de Miere părea complet rară și supusă unui joc violent de clar obscur. In această postură
•roemincnțele faciale ale craniului se profilau sub pielea palidă și ofereau Spectacolul imet
fer,' intwosimil de lungi, pornind din mijlocul de sus al capului. Fruntea, umerii obrajilor
e bombau bruiat, niște Sprintene stufoase și îmbinate umbreau oMi profunzi, sclipitori de
enetrație, obrajii, bărbia, cu toi puful mustăților si bărbii, dădeau o impresie de goliciuni
asimetrică, de spiritualizare prin aspră asceză",
De ii încredere fanatică, uneori parcă împinsă dincolo de limitele firii omenești, în
dreptatea cauzei srde, eroul face dovada unui patetism intrinsec, ce se consuma inUuntrui
iiinței sale, lucide și exaltate in același timp, dar înzestrată cu voință de a se stăpîni în
stare să-i deconcerteze și să-i înghețe pe cei din jur. In casa boierului V., în plină desfășurare
.1 „soarelui", Italceseu face Impresia unui „musafir sumbru" nu alîl prin gesturi retorice și
demon ia ce. cit prin clocotul frămhthirilor, pe care Ic reprimii cu o malițiozitate disimulată
dunei <ind e pe cale de a le tace cunoscute lumii din preajma sa,
în această privința, scena dansului, in care eroul tatonează terenul unei posibile căsă-
torii cu bogata serdărcasă din Moldova, c de o pregnanții savanta, Purtata pe muchie de
. uțil conversația celor «lui parteneri atinge, imperceptibil, într-un amestec indicibil, zonele ce-
lui m'-i rotita nț iris Ion monden, paralel cit gravitatea pricinuită de zbuciumul lăuntric cel nud
dramatic :
„ După inftîfișare păreți poet sau militar — spuse danțuid serdăreosa către compa-
nion. . lue/r o privire focoasă.
■ tu mine arde o flăcării consimți foarte serios cavalerul".
Sau:
La te ari giudiți tisa visător t Ochii dumneavoastră, monsiu, au . nun tulburător.
O umbrii de maliție trecu priit pupilele cavalerului.
— .Ud [[indexe la Ea.
— O, crom sigură. Mei nu se putea altfel. E frumoasă?
— Cea mai frumoasă din lume!
— înalta 7
■ Sfu îrt sferele cele mai înalte.
— E un înger, atunci!
— E o zeiță.
— Cine să fie fericita muritoare 7 Mo faci curioasă 7"
Și dialogul continuii în acest sllj, pe o asemenea tonalitate. Serdăreasa este prinsă în
joc, eroul, dc o galanterie stranie, o curtează într-un chip care o nedumerește șl o intrigii
pe femeie la maximum. Propunerea de căsătorie, o uluiește, pur și simplu, pentru ca toiul
să se sfîrșenscii printr-un schimb de replici ce marchează neta superioritate a eroului și inerția
sentimental.socialo, prozaismul și „terestritatea" femeii:
O astfel de propunere mt s-a făcut piuă azi unei femei.
Serdăreasu, zicînd acestea, trec» degetele printre coardele harfei, execuiind cîieua acor-
duri. Inima ri bătea agitat și, deși canirariată în toate prejudecățile ci, simțea o atracție
inexplicabilă pentru ciudatul musafir. După o trecere dc timp, adăugă mai dulceag și cu o
intenție fină:
51
i'ruhltiri rtilirc
— Oricit tic neauzite ar fi cererile unui bărbat, cred că se găsește totdeauna o femele
Cate să Ic accepte. Pot să îndrăznesc a tc întreba cum se cheamă iubita dumitalc?
Cu iminile întinse spre candelabru, după o scurtă pauză, musafirul zise solemn:
— Iubita mea se cheamă II o m â n i a !“
„Serdăreasa, mai notează autorul rămase matii de surpriza și decepție, în vreme
ce lettenaniul și secretând său (Panlazi (ihica, tratele ..beiului de Samos", Ion Ghica,
n.n.), care se ridicase și el în picioare se plecau reverențios șt ut secretă ironie, spre a
se retrage".
Spre deosebire de Bălcescu, poetul loan (ia tină. eroul celeilalte nuvele despre revoluția
de la 1848, este expresia spiritului frenetic, a exaltării bvroniene. a demonismului romantic.
Xe aflăm, așadar, in fața unui fenomen de o largă circulație in epocă, cari poetul adolescent
își clamează patetic boala sufleteasca incurabilă, de artist damnai, boala care, din neferi-
cire, se însoțește cu cea fizică, ftizia, alît de răspindită și aceasta in lumea artiștilor vremii.
Cu o condescența profund afectuoasă, prozatorul este animat de dorința de a prinde oft
mat plastic „poza" aceasta de erou bîntuit de faimosul „rău al veacului’, definit in țoala
structura lui de către Musset în poemul sau Raliu sau in Spovedanii...
Transpunerea in epocă, reconstituirea stilului acesteia din această latura, e iiiniaslră.
Senzația de lucru văzut provine din impresia că scriitorul realizează autenticul „jueîndu-se",
fiindu i străine eforturile incriucenate de a fi „exact”. Amintind oarecum de acelea din proza
lui Bolinlineanu, în realitate replicile imaginate de G. Călinescu au o iniperciptibilă încărcă-
tură de ironie calda, ele probează existența unei adeziuni de un lirism bonom :
„— O vezi, iubite frate? lin este fiica boierului Scurtat . urc m» onorat eu prietenia
sa. Pentru ca am compus stihurile La S :
Cuc i cc-ar fi Oare liră, de n-ar avea armonia ?
Ce-ur fi viața noastră, de n-ar ft veselia ?
fir ee-ar ft o femeie, de n -ar aven amor ?~
Sau:
„ Zadarmi. - obicclu ținând /xiet intr-un lou șoptit, si mm no.olit, dar cu o fizio-
nomie damnată, zadarnic / Eu port din țeapăn p rmemd mutației fatale, agravate de doctrina
lui Bțpou. Pentru mine nu-i fericire pe această lume, care este opera unui Demon".
Sau, in sfirșll, această replică de erou revoluționar tipic romantic:
„— I ii făgăduiesc â vot trăi. Dur ritul cu fi să mor, să nu fiu imnormintat la Bise-
rica Albă, albul mi s-a părul totdeauna trist, ci lingă biserica roșie a Crefulescidui, aprinsă
ca și duhul meu".
Dacii mai reținem magistrala arta in reconstituirea cadrului, cu sprijinul descripției
savante (precum in romane), avem și mai deplin revelația marilor aptitudini ale lui
G, Călinescu pentru epica de evocare istorică, domeniu in care, spre regretul nostru, el a
perseverat util de puțin. Interioarele casei boierului 1 . „Cnrc avea dignitateu unui prelat
rătăcit în mijlocul mondenității" atrag prin amestecul lor ostentativ de orientalism turcesc
occidentalism franțuzesc. Ținuta unui ofițer pare desprinsa direct dintr-o gravură de epoca
(„cu spen/cr și pantaloni । u benzi late și paspaler de postav roșu, cu podgalț negru ia git
și bumbi dc alaimi strălucitori, ținea pe cap casca de alamă, pe creștetul căreia, ca pe coiful
lui Agamemnon, filfiia o creastă de lină roșie, numită pisicută"). îmbrăcămintea, „detnozde
lor" e de un pitoresc amuzant („purtau un fel dc crinoline albe mai bâțăoase și mai drepte,
in fiii ioare papuci de atlas legali cu șireturi pe picior și pantaloni cu tivuri de horbota
teșind de sub rochie și călind peste meși" ). Imaginea străzii alatură in chipul cel mai
neașteptat aspectul dc metropolă prinsa în circuitul civilizației moderne, a! culturii acesteia
(Intr-o vitrină se zăreau (	. I unsprezece volume din „Les mvsteres de Paris", de lugenc
Sue (Bruxelles, IW -46), „L’Herminle <lc la Cliaussee-d'Antin” par M. dc Jony, membre
de l.’Academic 1 ranfoise, în cinci volume etc.) cu altele de un rundism hilar („Ctiniri
numeroși. lătriui și ei, izbiți din cînd în cînd de pe caprele caieștrior cu bicele de către
surugii" cic.).
Nai .'reni pdmîni >1 Necunoscut, privite cu atenție, au sensul unei acide replici anii-
sămănătoriste și, respectiv, anti-poporaniste. In vederea atingerii unei asemenea ținte, scrii-
torul își îndreaptă atenția asupra unui moment de răscruce social-polilică: vremurile răscoalei
din 1907. 1 ara a ignora loial elementele irescii sociale (prezente prin notații fugare, dar
extrem dc caracteristice: mixări >n grup ale țăranilor, manevrele unui escadron de cava-
lerie adus să-i intimideze i>c țărani, o adunare electorală, frinturi de conversații etc.),
scriitorul își îndreaptă ascuțișul polemic spre studiul psiltologiilor individuale. Viziunea este
a unui moralist minat de ambiția de a nărui prejudecățile înrădăcinate în conștiința publica
de o anumită tradiție retrogradă, iotul îmbrăcă haina unui anilsentimentalism incisiv.
52
Pri^ilurj criiir<
In Voi vrem pamitii, creatorul celor mai viabile personaje feminine din epica romă*
ir .ix. a schițează adevărului profil |isihtdogic și elfc <d clasei boierești prin desprinderea
dia galeria generala ; unui singur cai!, să-i zicem particular: lînăra Valentina, odrasla a
boierului Costandachid’opîrieni. Jinlgma" de altădată, „eternul feminin", în cazul de fain,
constituie ea sa spunem așa, focarul ce concentrează simbolic înseși sensurile intime ale
istoriei. Dale fiind ra|ioriurile stringent inadecvate dintre social șl individual, inefabilul
feminin se degradează vertiginos, primind o tot mai atotcuprinzătoare coloratură de parodie.
Vutiromantic >1 antitiric, prozatorul ilemonstrează cri mai puternic decit orice este instinctul
de clasă și că poveștile cu domnițele generoase, aplecate spre gesturile cavalerești, de un
altruism romantic, sint niște biete născociri ale unei imaginații necenzurate.
(loborîtă pe pămînt, o asemenea „mitologie" autohtonă, în planul tipologiei, are, pur
și simplu, înfățișarea unei dudulțe cuprinse de cel mai îngust spirit de conservare. Intre
idealul de viața nobili ar-rousseau ist, simbolizat, in imaginația ei superficiaMivrescă. în per*
soana lînărului, chipeșului și oarecum fascinantului țăran Xițți, și realitatea palpabila, con-
cretizată in cu totul comunul și stereotipul locotenent Coca, alegerea, in cele din urmă, penlru
V alentina, nu comportă prea multe dubii. Ahfel spus, se demonstrează negru pe nlh ca. vorba
zicalei, sîngele apă nu se face.
Bineînțeles, ca și in aceasta nuvela, portretistica e in mare cinste, ceea ce atrage de
îndată atenția. Portretul satiric calinescian e de o savoare unică și aici. Iată*| pe acela al
locotenentului Coca (numele însuși, femininizal, spune multei), pe care îmi permit să-l tran-
scriu în întregime: „frebiuc tir început spus că locotenentul Coca se remarca ;>rintr-o
tunică stnnsâ așa de tare pe icdie, incit ii dădea prăjit de viespe. ipoteza că ofițerul purta
corset, se poate susține cti probabilitate. Coca era spilcuit în toată ființa sa, parfumat discret,
poleit deasupra buzei de sus de o mustață Noadă, Toate gesturile sate erau corecte, vorbirea
puțin sicutoare și dulceagă si cînd rostea înainta bustul înspre ascultător in chip de con-
fidență. Ochii săi nu se opreau la nimic din jur, ncapărînd șocafi de nimic. Dacii izmcle
sale erau bine lustruite șt uniforma în regula, semnnala gindacttl mergind pe perele. Era
In mare ținută în salon ca și în gmjd, indiferent de iot ce nu fjrien de resortul carierei sale.
General, colonel, ordonanță, garnizoană, acestea erau noțiunile curente ale lui Coca pe care
le rnînuia cu cea mai mare dexteritate. Ideile generale făceau eclipsă în capul lui. Coca, poseda
marea artă de a se sustrage elegant oricărei complicații. Știa, de pildă, să fie prezent fără a
scoale un z unim, prin simple deplasări protocolare. . istjel intram salon cu multe grupuri se
oprea pe rină in fața fiecăruia, ludea ușor din pinteni, saluta cu mina In frunte, făcea o
reocrertZrr mm’ mult sau mai puțin parabolică, după împrejurări, wmbea repetat în semn cu
participă cu cel mai mare interes la consfătuirea grupului, lua aci cu afectare de tot ce i
sr spunea, apoi, repetind reverențele, pleca ta alt grup reînoind cu variante manevra. Cu
ercut superiorilor păstra o ținuM decenții între respect și distincție personală, evitind a
rumiite mult, spre a nu indispune prin familiaritate. Astfel, Coca plăcea tuturor. Au era
incult, dar nit i cu vreun interes deosebit pentru viața intelectuală și primise o educație per-
fectii. X-avea insa /lersonNitale de om. își alesese cariera de ofițer ca singura compatibilă
cit calitatea familiei sale și se realiza in societate a „ojtțer", afa cum Coslmulachi în/ăptuia
figura „moșierului". In mediul militar, Coca avea imperceptibilele iui nuanțe, și un subloco-
tenent cu nume sonor se bucura din partea lui de anume atenții pe care nu le acorda colo-
nelului de origine burgheză, față de care păstra o corectă și, în intimitatea lui, ironică ținută
de serviciu. in rezumat, lui Coca nu i se părea decent pentru un om de lume ca el, să se
aprindă in discuții, s>f aii i păreri personale, să contrau. j, să insiste. Relațiile le reducea Ia
anume gesturi inefabile, cu care tivea reușite depline".
Dincolo de orice nit comentariu posibil, demistificarea, prin imaginea contrastantă de
mai sus, a aristocratismului seniorial, multă vreme exaltat de o anumită literatură, ne apare,
așadar, definitivă.
Daca, totuși, intr-un tel. .mtisărmmătorlsmul din Xoi vrem pămlnt este implicat întro
narațiune dominant sfmboflc-parabolică, anUpoporanistnul din .VrYwjosrrd evită orice Instanță
aluzivă, orice cale mediată.
Ne aflăm exclusiv pe leremil miei narațiuni de un dramatism grotesc, avînd un final
menit sa duca la ultimele consecințe polemica anti-poporanlstă. Tema „datoriei uitate", a
„întoarcerii în popor", secondată de aceea a cultului și a venerației pentru „gospodarul rural"
este supusa unei metodice șl lucide denunțări artistice ți. Implicit, social-polltlee. Aventura
electorală a profesorului Adam Celăreanu are, în fond, semnificația rezolvării pas cu pas,
a ecuației implicate în rkKdrina poporanistă. Confruntarea himericul ui intelectual (pornit pe
drumul „luminării" |M>|»rului, al cărui exponent politic dorește să devină) cu realitatea social*
economică și umană a vremii (ne aflăm nu după mult 1fmp de la înăbușirea marei răscoale)
J?r<>r»tiirî cri lire
53
osie decisivă, StrucluralH dupn formula narațiunii picarești (Lim iwinaiiiilîlni( jil epica iui
G. Călinescu), nuvela realizează o ampla secțiune în profilul mediului rural ai acelor vremuri.
Recotisiilitireu, de dala aceasta, întocmai ca într-un jurnal de călătorie, apelează din plin
la virtuțile dc mare ziarist ale prozatorului. Avem, astfel, revelația unei ipostaze inedite a
reporterului G. Călinescu. Aș spune că materialul reportericesc se ridica la rangul de sub-
stanță autentic artistică, prin savanta filtrare a acestuia de către moralistul erudit
Smuls cu obstinauja din reveriile șale uinanltartsl-cosmogcaiice, de-a lungul călătoriei,
in popasurile pe care le face (in sale ce poartă nume ta: Plosca, Gheboși, Crunți, Scoarța,
Moară-Săracă, Riiioasa, Vai-de-ei), Adam Celarianu primește lovitură după lovitură în mesia-
nismul său. Satele incendiate, oamenii hăituiți de o mizerie materială Inimaginabilă ele.,
nu sînt cu nimic mai prejos, dimpotrivă, prin elocvența lor, decîl imaginile notate eu un
veac în urmă de către Din teu Gqhscu în Jnsemmrrea sa. Ca șlare, chipurile oamenilor au
înfățișări de un grotesc apocaliptic, cum este acela a! unei bătrîne înnebunite de suferință:
„In acest timp, răsări în lumina flăcărilor și a lunii o figura extravagantă, o bitrlnă
cu fotă fi bete, păr, alb stufos despletit, prea scurt pentru o femeie, un jet dc rege Lear, care
începe să bată cu picioarele în pămînl o Sirbă solitară, chiuind :
Hi, hi, hi, hi,
Hi, hi, hi, Iu"
întrebat dc Celăreanu dacă femeia c nebună, un țăran dă acest răspuns sec:
„— Are pilagră, domnule 1"
Popasurile de la Poclovalișlea și de la conacul prințului \ iad Mircea Negrescu (prelins
coboritor direct din Negru Vodă), îl edifică pe ageamiul profesor întrutotul, dezvăluindu-i
esența lucrurilor. Formula guvernării „bipartizane" funcționează ireproșabil, La nivelul
comunei Pociovalijlea' puterea se împarte „frățește" între cianurile Pociovăliștenilor și a)
Arzoilor, membrii ambelor fiind „gospodari" ce dețin proprietăți considerabile. La acela al
reprezentării în „sfatul larii", parlamentul, lucrurile nu suferă, de asemenea, absolut nici
o schimbare.
Situația c definiții in termeni exacti de către doamna Valsamachi — Farfara („notorie
— zice autorul — pentru marele ei talente geoealogistc"), alîl de bine cunoscută cititorilor
din Bietul toanide și din Scrinul negru. Ea zice :
Iubite domnule Celăreanu, ce-mi sini conservatorii, ce-mi sînt liberalii ? Uite, să-ți
dau un exemplu, ca să știi pe ce Iunie trăiești. Prințul este după marnă Rucăreanu. Unchiul
lut dinspre mamă este tată! șefului organizației liberale din județ, senatorul Rurăreaftu, care
va să zică este văr primar cu prințul, Moșia Scoarța e vecină cu moșia Dobrița a Rucăre-
ailor și a făcut parte odată din același trup. Deci, ori liberali ori conservatori, stniem top
rude și moșieri. Dumneata candidezi acum din partea liberalilor, susținut de vărul prețului,
Senatorul Rucăreanu. Dacă iei lucrurile prea în serios și contractezi rău pe t onservatori, tunari
pe liberali și-ți strici o carieră frumoasă. Fii cu filozofie."
Neînțelegînd să fie ,jcu filozofie", eroul lui G. Călinescu, își primește resplala capitală-
D-|. Nicu Elcctarij, un soi de Stănică Rațiu în postură de samsar politic, il scoate de pe rol
pe naivul candidat Ia conducerea treburilor obștești. Ieșit din comun la primii vedere, sfirșitul
nuvelei (asasinarea din „greșeală" a lui Celăreanu în împrejurări dc un haiducism Imgic-
grotesc) pecetluiește, de fapt, însăși finalitatea ideii artistice, la un nivel de maximă gene
răiizare. Moartea lui Celăreanu, simbolic, este similară cu însuși decesul ideologiei a! cărei
exponent este: poporanismul.
„Ca nuvelist — zice Nicokie ManolescU (.Vape/a WHdrid soii/eiMparnfld, antologie, voi. I,
Editura pentru literatură, lb64, p. 438) — Călinescu c poate mai puțin cunoscut, însă —
observă tot el — opera lui alcătuiește un toi indivizibil. Nuvelele sînt doar altă față a
criticului literar și a romancier ului".
Tocmai asemenea considerați! dc principiu obligă la cercetarea critică atentă a nuve-
listicii călinesciene, care, deși redusă cantitativ, reclamă, prin valoarea ei, un loc de cinsle
și în. ansamblul fenomenului cpfc scurt contemporan. în treacăt fie spus, faptul că de mulțl
ani nuvelete lui G. Călinescu n-au mai fo&t retipărite ar putea să rețină atenția edito-
rilor noștri.
NICOLAE CIOBANU
54
Profitori crilko
orientări
DIN LITERATURA POLONĂ DE ASTĂZI
ÎNTRE ISTORIE Șl LITERATURĂ
1 n	ultima vreme, eseul istoric se bucură de mare popularitate printre cititorii de beletris-
ticii din R. P. Polonă. Ața cum e tratat actualmente de către scriitorii polonezi, acest gen
e departe de istoria romanțată, cu simplificările ci de fenomene, cu îngroparea trăsăturilor
senzaționale, ajunând inevitabil la alterarea imaginii trecutului; aci e vorba de o documen-
tație riguroasă, de abordarea efectiv științifică a procesului istoric studiat, însă totodată
expunerea materialului istoric e fluentă, aerată, accesibilă, punind Ia contribuție deopotrivă
toate resursele literaturii propriu-zise, în materie de stil, culoare, procedee artistice. O cerce-
tătoare cum e Maria Czapska, un scriitor ca Pawel Jasîenica, un poet liric, cum e Zbigniew
Herbert, alții încă, au pățit la începutul deceniului de fața pe acest teren, aparținind în mod
egal istoriei ți literaturii ; s-au elaborat astfel lucrări substanțiale, adesea cu idei judicioase
și originale și constituind adevărate realizări in domeniul creației beletristice. Astfel. Pawcl
Jasîenica, care a scris în anii trecuți o foarte discutată, dar nu mai puțin interesantă istorie
a Poloniei în timpul Jagellonîlor. a publicat de curînd la editura PIW din Varșovia lucrarea
Trei cronicari, un masiv volum de peste 400 pagini pe care îl vom prezenta în rîndurile de
mai jos, împreună cu alte două lucrări ale scriitoarei mai cunoscute la noi, Danuta Bienkowska.
§ 1.	Jasîenica și-a propus să înfățișeze pe primii trei cronicari medievali, care au dat
informații despre statul polon timpuriu, întemeiat în a doua jumătate a secolului X, să le
reconstituie personalitatea și epoca, să releve condițiile în care au scris și să le cîntărească
obiectiv mărturia. Primul e Thietmar von Warbeck, episcop de Merseburg. personaj din jurul
anului 1000, care menționează împrejurările creării statului polon pe vremea lui Mieszko 1
și a lui Bolcslaw Chrobry. Incontestabil, date despre episcopul TTiîetmar găsim și în alte lucrări
asupra istoriografiei medievale, însă Jasîenica are — după opinia noastră — meritul de a-1
fi integrat pe acest cronicar în societatea germană bizanț inîzahlă a dinastiei Ot Imn dor, ca
pe un cărturar format la curtea împărătesei Theophano, fiica lui Rhmnanos 11 cel Tînăr și
a celebrei Theophano, mai ttrziu soția criminală a lui Nicephor 11 Phocas, Theophano cea
lînără, pețită de cunoscutul Liutprand al Cremonei, și-a crescut fiul, pe Othon III, după
tradiția romano-bizantină și a contribuit la nașterea preocupărilor pentru istorie, pentru lite-
ratură șl pentru arlă în această Germanie feudală. Nu e lipsită de interes informația culeasă
de la Thictrnar șl subliniată de Jasîenica, asupra alianței dintre împărăteasa-regentă și
Mieszko întemeietorul, pe care Theopliano l-a susținut și l-a ocrotit. Poale că la curtea pri-
milor regi aî Poloniei vw fi ajuns meșteri mozaicari bizantini: autorul lucrării înregistrează
detaliul revelator că în castelul din Ostrdw l.ednîckî se aflau săli împodobite cu mozaicuri.
Și întreg acest capitol despre episcopul-cronicar ne poartă spre o Europa centrală puternic
dominată de cultura și politica Bizanțului.
Al doilea capitol e consacrat lui Gallus Anonymus, a cărui origine autorul caută s-o
deslușească și s-o precizeze din numeroasele ipoteze făcute în legătură cu enigmaticul cro-
nicar. contemporan probabil al lui Mieszko II. Bo’eslaw Smialy și Boleslaw 111 Krzywousty.
Jasîenica se oprește la părerea că acest „Gallus" ar fi fost — așa cum ni s-a descris el
însuți—„exilai și străin", monah pornit în pelerinaj către Răsărit și oprit in Polonia, unde
ar fi adus un crîmpeî al renașterii culturale ce s-a manifestat în Occident în secolul XII.
OrknLiri
55
secolul catedralelor și al trubadurilor. Iarăși c un prilej binevenit pentru autor de a menționa
unele probleme dc bază ale celei de-a doua etape a constituirii statului polonez în cadrul
dezvoltării genera!-europene.
în (ine, ultimul capitol, intitulat oarecum paradoxal .datâronfrâ, se ocupă de magistrul
Wincenty Kadlubek. primul cronicar cu-adeviirat polonez, din a doua jumătate a secolului
XII și trăind destul de mult în secolul următor. De obicei, magistrul Wincenty — cleric și el
— e considerat de istoriografia polona mai mult retor decât istoric, iar aserțiunile tul sînt
admise sub beneficiu de inventar. Jasienica formulează și el rezerve față de informațiile lui
Kadlubek, însă — citind printre rînduri, căutînd realitățile sub înfloriturile retoricii pompoase
- izbutește să ne arate cît de prețioasă e mărturia magistrului, a cărui formație și activitate
coincid cu începuturile culturii feudale în Polonia. Dimpreună cu acest prim cărturar polonez,
apar cei dintîi meșteri constructori și artiști locali în orașul Gniezno, prima capitală a rega-
tului. la Wislica și Strzelna, unde se creează un stil autohton, fnterpretînd și comentînd cu
atenție subtextul cronicii, Jasienica stabilește legăturile strînse dintre Polonia și principatele
rusești, regăsește ecoul intens al kuriltaiului din 1206,7, care concentrează toate forțele
mongole sub puterea Iui Temudzin, spre a le revărsa asupra Europei, surprinde diverse pro-
bleme semnificative ale timpului, ca de exemplu mișcarea de reformă religioasă, tinzind către
suprimarea Ierarhiei bisericești și care numai aparent s-a încheiat prin bulla emisa de papa
Inocențiu III. In această mișcare, a fost angajat și clerul polon, inclusiv magistrul Wincenty,
ajuns prelat și episcop al Cracoviei, dar mai apoi retras intr-o mănăstire clsterciană. Și Pawel
Jasienica conturează în cîteva pagini bine informate raporturile dintre statul polon feudal
și biserică în prima jumătate a secolului .XIII. Credem că merită să notăm originea modestă
a epîscopului-cărturar, căruia îi ia locul la păstoria Cracoviei Iwo Odrowonj, vlăstar al unei
nobile familii, după ce făcuse o călătorie la Roma. E semnul unor prefaceri importante, în
sensul acaparării bisericii polone de către nobilimea feudală.
întregul volum e admirabil ilustrat cu reproduceri de miniaturi, pagini de codice inlu-
minate în hors-texte, constituind șî o frumoasă realizare grafică. In concluzie, lucrarea lui
Pawel Jasienica nî s-a părut egal de prețioasă pentru cititorii de literatură și de istorie, mai
cu seamă cei preocupați de trecutul Poloniei.
§ 2.	Danuta Bienkowska e cunoscută la noi, ații ca romancieră și eseistă de merit, cit
>î ca traducătoare plinii de rlvnă a literaturii românești în limba polonă. A început cu tălmă-
cirea Țării de piatră a lui G. Bogza, trecînd apoi de ia Creangă, la G. Călinescu, Eugen
Barbu și alții. Intr-o culegere mai veche de nuvele românești, a redat cu justă intuiție și
strălucire imagistică 24 /unic al lui Sadoveanu, autentică performanță în sectorul traducerii
artistice. In românește l s-au tradus două romane unul pentru tineret. în care a creionat cu
finețe și umor cîteva figuri dc adolescenți din zilele noastre — șl mal recent Fiecare zt con-
tează. a cărui factură modernă, ale cărui tipuri fericit sezisate in contextul problematicii
sociale contemporane, sînt vrednice tle reținut.
De curtnd, Danuta Bienkwska a ancorat șl ea în genul atît de apreciat al eseului
istoric, căutînd să recreeze pitoresc și veridic oamenii, atmosfera, problemele de evidentă
pondere social-istoricii a două epoci pline de Interes pentru trecutul polonez, anume răscruce :
secolelor XVI—XVII și perioada desfășurată între ajunul revoluției de la IMă și penultimul
deceniu al secolului XIX.
In Fericita viață a lui Sebastian Klonotvic,. apărută recent la Lublin. autoarea evocă
anii în care burghezia polonă tindea către adoptarea Reformei, ca ideologie corespunzătoare
aspirațiilor păturii orășenești contra feudalității laice și ecleziastice, devenite egal de opre-
sive la finele veacului Renașterii. Un bogat material informativ, referitor ta viața orașelor
jxjloneze in secolul XVI — economie, activitate municipală, dezvoltare intelectuală, trăsă-
turi de moravuri — a fost grupat cu pricepere in jurul unui personaj reprezentativ, poetul
satiric Sebastian Klonowic (Acernus), cunoscut mai eu seamă pentru poemul Sacul lui luda,
operă de răsunet la vremea ei prin conținutul net progresist și tratarea viguroasă a temei.
Lupta orășenilor din Lublin pentru afirmarea drepturilor în diete și în conflictele cu mănăs-
tirile, propaganda reformată (aci sub aspectul variantei numite „ariană44), propaganda iezuită
după Conciliu! de la Trento, eiorturile scriitorilor poloni în sensul prestigiului unei literaturi
naționale — toate aceste elemente au fost reconstituite de Danuta Bienkowska cu o netăgh
duită înțelegere a tematicii istorice date și a climatului său moral. Fără să îngroașe, s;.
șarjeze notele definitorii ale epocii, autoarea notează unele nuanțe caracteristice, subliniindu-le
cu fină ironie. Dc exemplu, în legătură cu o dietă de la sfîrșitul domniei lui Ștefan B.ithon.
voevod al Ardealului, ajuns rege in Polonia, atunci cînd trebuia să se discute chestiuni de
Importantă vitală pentru Republică — impozite, plata oștenilor, apărare,i granițelor dinsi :c
tătari — se menționează discret: „Penlru toate acestea n-a mai fost vreme... S-au tnlătu 4
56
Od+niSrL
cu huUuiic proiectele.. . și nobilii din Polonia propriu-zisă s-au luat lu sfadă cu cei diir
mezatul Lituaniei. Interesele private, daca n-ar Ii fost decit ale domnieî-sale Stanîslaw
Czarnowski, s-au impus pe primul plan, așa incit n-a mai fost cînd să se vorbească ți de
treburile Urii".
Limitele declasa ale rcformaților poloni au fost surprinse de autoare cu aceeași pălruti
dere. Propovăduitorul arianismului în Polonia c renumitul Erazm Qtwinowski (personaj inte-
resant de altfel și pentru români: soi la Slambul, trecind prin țările române, a lăsat însem-
nări de călătorie cu informații prețioase). Acesta îl îndeamnă pe Klonmic să se dezbare de
lireocupările materiale, de bucuriile frivole și să adople austeritatea protestantă. Dar lucidul
Acernus își dă perfect seama că Otwinowski, oricît ar fi de auster ți detașat de bunurile
lumeții, totdeauna va avea porțile deschise în viața socială, grație rangului său de nobil,
pe cită vreme el. modest poet de proveniență burgheză, simplu consilier municipal în orașul
Lublin va trebui să se preocupe foarte stăruitor de cele bunuri „deșarte*, dacă vrea să-și
dotândească dreptul Li viață și ia creație,
Danuta Bienkowska nu și-a propus să adinceasm problemele Contra •Reformei și atmos-
fera creată în Polonia de propaganda ordinului iezuit în spiritul deciziilor conciliului triden-
tln. Totuși, ea izbutește să sugereze specificul acestei propagande, creionînd totodată cu
justele și o trăsătură revelatoare de psihologie feminină. Atunci cînd Sebastian îi reproșează
soției, prea-exuberanta Agnieszka, vizitele dese la biserica iezuiții, aceasta îi răspunde
cu entuziasm :
Alt, bărbate... Dac-ai ști ce frumos cînla, ce măreț slujesc liturghia I Și cazaniile
1or sint de o sută de Ori mal nostime, cu un pic de haz sau cu o pildă ia cite cineva, aș i
incîl ghicești de îndată despre cinc-i vorba, chiar dacă nu l se spune pe nume, Intr-un
cttvînl, după o asemenea cazanie, ai despre ce vorbi șl de cine să-ți rîzî..."
In esență, în aceasta consta uneori metoda ordinului iezuit spre n-și atrage simpatiile
femeilor din burgltezia măruntă, ademenite de fastul aparent al slujbelor și de aluziile din
predici. Alte figuri feminine din cartea Danutei Bienkowska sint ia fel de bine prinse, cum
e de exemplu stareța mănăstirii Sfînla Brigida, iată bătrînă care își compensează pornirile
refulate printr-o autoritate mai mult sau mai puțin tiranică. In line, factorul politic major,
al epocii, Jan Zamoyski, e zugrăvit în toată măreția cinului său și orgoliul țleahticului din
mica nobilime, care prin energia și tenacitatea sa, a reușit să se ridice deasupra magna-
ților și chiar a regalității.
Personajele Danutei Bienkoivska nu sint intimplătoare, dialogurile nu smt fictive, amă-
nuntele de viață nu sini menționate pentru simpla valoare de colorit pitoresc — ci toate
>u fost desprinse din documentele, cronicile, corespondența cțiocii. Informațiile despre situația
șerbilor, despre activitatea negustorească a Lublhiului și altele similare, sînl pe de a întregul
autentice. Același caracter de autenticitate îl posedă figura Iui Sebastian Klonowic. exponent
il burgheziei poloneze din epoca Renașterii, egal de străin fanatismului religios al partidei
alolfce sau reformate, cărturar realist. mîlltînd pentru interesele directe ale concetățenilor
săi. — figură evocată în lumina condițiilor istorice concrete.
§ 3.	Apărută ta finele anului 1061, cealaltă lucrare a Danutei Bieiikowska în același
gen al eseului istoric, se referă la unul dintre întemeietorii medicinii polone moderne, doctorul
Tytus Chalubniski. Meritele semnalate mai sus in lucrarea despre Sebastian Kkmowîc se
egăsesc în Medicul vechii l'wșoun, anterior cu jumătate de an monografiei consacrate poe-
ului renascentist* Xe-am propus totuși s-o prezentăm la urmă, pentru a întregi o imagine
firească a Poloniei sub raport cronologie. Doctorul Chalubînski și-a petrecut tinerețea la Wilno,
I® vremea organizațiilor conspirative contra puterilor care și-au împărțit Polonia șl ajun-
seseră a aplica in cele trei frînturi ale fostei Republici măsurile contrarevoluționare ale Sfintei
Alianțe. Scriitoarea are astfel prilejul Sa schițeze tabloul orașului lituan după Insurecția din
1830/1 pînă în preajma revoluției de la 1848. cu mișcările dc masă, acțiunea organizată de
factorii revoluționari, participarea tineretului universitar, inclusiv Chalubînski, ta pregătirea
eliberării naționale pe plan social. In continuare, se evocă Varșovia celui de-ai cincilea dece
niti al secolului trecut, unde se mai proiectează umbra patetică a lui Chopin, unde universitarii
progresiști pun bazele unui invățămînt superior, în cadrul căruia va activa intens doctorul
Chalubînski, fondatorul Societății Medica'e Polone și inițiatorul primelor două reviste de
specialitate. Munca lui pe teren științific, împletită cu aceea pe tărîm socia l-patriotic, a fost
amănunții cercetata de autoare, care concomitent a zugrăvit cu dinamism și plasticitate
existența Varșoviei pina în ajunul insurecției din 1863. Reconstituirea veridică familiarizează
pe cititori și cu alte figuri proeminente ale vieții politice și culturale a Polinfei la acea epocă :
scriitorul pizilivisl Aleksander Swientochowski, militanta socială Narcyza Zmîchowska.
celebrul romancier I lenrvk Sienkiewicz, pe atunci debutant. Ceva mal tîrziu apare în cercul
OrknUri
57

lui Chalubinski marea tragediană llelciia .Modrzcjewska, al cărei patriotism fervent și talent
ieșit din comun au fost dedicate afirmării artei teatrale poloneze pe plan mondial. Farmecul
acestei figuri feminine străbate ca o undă magică paginile sumbre, ce zugrăvesc o Polonie
oprimată de dușmanul străin, ca și de dușmanul de clasă. In fine, către sfîrșitul cărții, îl
întilnim și pe linărul Paderewski — (marele muzician patriot avea să fie primul pre
ședințe al republicii polone după primul război mondial) — încheind cu un lumi-
nos acord final narațiunea începută într-o ambiantă chopiniană. Căci afabttlați.i aces-
tui eseu istoric se desfășoară conform unei gradații aproape componistice: cu un amplu
preludiu pînă la capitolul VII, apoi o viguroasă dezvoltare a temei centrale pină la capitolul
XVII inclusiv și în fine, partea ultimă, concluzia melancolică, dar senină, reasumînd tcxtO-
motivele principale în capitolele din urmă, cu titluri grăitoare: Tristia, Ars Ion ga ,,Menuetul.
Acestea trei sînt precedate de interludiul pastoral, Regele Tatrei, relevînd alt merit al docto-
rului Chalubinski: el nu numai a descoperit virtuțile curative ale localității Zakopanc, la poalele
muntelui Giewont. unde și-a vindecai mutti bolnavi de ftizie — astăzi Zakopane e renumit
în toată lumea — dar a inițiat totodată cercetările etnografice și valorificarea frumuseților
folclorice ale regiunii. întreaga lucrare, scrisă cu o sobrietate ce nu exclude poezia, nici
dramatismul intens (capitolele Insurecția, Totul pe o singură carte. Menuetul) constituie o
realizare indiscutabilă și lectura e mai mult decit atașantă.
în esență, credem că lucrările semnalate mai sus merită a fi cunoscute și apreciate,
deoarece ilustrează un sector interesant și original în peisajul literar al creației poloneze actuale.
RODICA CIOCAN-IVANESCU
58
din lirica
universală
GHfORGHIOS SEFERIS	---------
Cm	DL SlatL* Coribierul drMrk1 uit otu, p* c^rt 11	moi jm, #uJofnl
EdluaieJi»/ Cotitură Caiet dn eurci|ii. deplnbUI f.tat uri Moțra/ZX oa^ecan, rfatiiemă
o MleratMid siaierd <r întreții ful arte, carr-i iiruia^A prț vtffa&atte «nui F. S. C-Tivr, fi
ffaEiIrawJ cu ciwt‘CA^4 C^acreruil tvWd pledoarie pentru na serii aJecrtrai fi pfeuiv uj
rirnA din cofa de fridta.ra țoare^reafc^ Mrfe c^WitMl «n «.sa «r rapace son Adrlafr",
ap^^nMi^ n/îer tartei d* F^pr ffe turmei dc mief1 “ caințicț țg/t portic fi dejtijrnt tu
XnJrwe	toici,
DL. STRATlS CORĂBIERUL DESCRIE UN OM -
i.
Dar ce are acest om ?
Toatei după masa (azi ieri și alaltăieri)
stă cu ochii alintiji spre o flacără.
Aseară, pe trepte, clnd urcam, s-a-mpiedecat
de mine, și mi-a spus :
„Trupul moare, apa se tulbură, sufletul
șovăie
și vlntul uită Inlr-una. uita
dar iiacăra nu se schimbă“.
Mi-a mai spus;
„Știfi iubesc o femeie careta plecat
poate-n lumea dc jos; nit tfe-aceea par ath dc
pustiit;
Încerc să mă țin de o flacără
liindcă nu se sc/umbă".
Pe urmă mt-a spus povestea lui.
2, Copil
Cinci Începusem sa cresc, mă chinuiau copacii.
Dece zlmbiți? Desigur vă gindifi la primăvară
care nu știe mila de copii 1
imi plăceau de minune frunzele verzi;
tiacă am lavă/at carte e numai fiindcă
sugativa de pe banca mea era și ea verde.
Mă chinuiau rădăcinile copacilor
cînd în căldura iernii veneau să sc-nfășoare
pe trupul meu;
nu vedeam a/te visuri clnd eram copil;
așa mi-am cunoscut trupul.
‘in lirica unsTen-tli
59
3	. Adolescent
Vara, ia șaisprezece am, a cimuî
o voce streină in urechile mele t
era nd-amintesc pe un (arm printre roșcate
năvoade și o barcă uitată pe pfajăca un schelet .
încercat să mu apropii de acea voce puntndu-mi
urechea pe nisip
și vocea dispăru,
doar o stea căzătoare.
parcă vedeam prima dată o stea căzătoare
și sarea talazuri lor pe buze.
în noaptea aceea n-au mai venit la mine rădăcinile
copacilor.
A doua zi o călătorie s-a deschis In gîndid meu
și s-a închis ca o curte cu poze ;
mi-am spus ca în fiecare seară voi merge pe țărm
să mă deprind intri cu țărmul și-abiă după aceea
să ies pe mare.
A treia zi am iubit o lată pc o colină,
avea o casă aibă ca un mic paraclis,
o mamă băltind la fereastra. cu ocheiarii
pe andrele, totdeauna tăcută,
o glastră cu garoafe, o glastră cu busuioc,
sc numea cred Vaso sau Froso sau Rilio;
așa am udat marea.
tnfr^n luni de octombrie
un urcior sfâruna; găsii în ia(a casei albe.
Vaso apăru cu o rochie neagră,
păr nepieptănat, ochii roșii;
intrebJnd-o. mi-a strigat:
„A murit, spune doctorul, a murit fiindcă nu am
zidit cocoș negru sub temelii ... cum să afli
un cocoș ... negru ... pe aici ... numai turme
tdbc. chiar pasările se vlnd la piață fără pene...'
Nu-mi Închipuiam astfel moartea
și durerea. Tăcut m-am întors iar fa marc.
Noaptea pe coverta lui „Ai Nikola"
am visai că plingea un slrăr cehi măslin.
4	Tîncir
Am navigat un an cu Căpitanul Odyssea.
Îmi mergea bine;
pe vreme frumoasă mă instalam la prova
aproape de gorgonă ;
cintam buzele ei roșii, privind peștii zburători;
in timp dc iurtund mă cuibăream intr-un coif ai caid
cu clinele navei, ce mă-ncălzea.
60
IMn liric* vitiwnili
Cînd anul s-a încheiat am văzul, într-o dimineață, minarete,
selul de echipaj mi-a spus :
Sflnta Sofia, te voi duce discară la femei".
4șa am cunoscul iemeife care poartă numai ciorapi,
acelea pe care ic-alegem, chiar așa.
Era un ioc ciudat
o curte cu doi nuci. bolti dc vită. o ilnlină.
împrejur. Eiduî împodobii cu stic/e sparte.
un țanf cînlu : „în curgerea vieții mele'.
Mei am văzul pentru prima dată o inima
străpunsă de săgeata cunoscută, desenată
pe zid. cu cărbune.
Am văzut frunza vitei, galbenă
risipită pe jos.
lipită pe lespezi în noroiul sărac
si am vrut un moment să mă-nlorc pe corabie.
Atunci șeful de echipaj m-a luat de guler și
m-a aruncat in fintină ;
apa caldă și atita viată in jurul pielei...
Pe urmă tata mi-a spus jucindu-se distrată cu sinul drept ;
..Sint din Rodos, mă logodiră la 13 ani
pentru 100 de parale'.
M șartul cînta: Jn curgerea vieții mele'.
Mi-am amintit de urciorul spart din după masa răcoroasă
și m-am glndil:
„V a muri și ea, cum va muri ?'
l-am spus doar:
Ai grijă, o sa-l strici, c viata ta".
Seara pe corabie n-am mai avut curajul
să mă apropii dc gorgonă. Mi-era rușine.
5. Bârbat
De atunci am văzut multe priveliști noi; verzi cimpuri care leagă
paminlu! cu cerul, pe om cu săminja. într-o intensă umiditate, platani
si brazilacuri mișcind vedenii și lebede veșnice căci își pierduseră
glasul — decoruri pe care încăpățînatul meu prieten le etala, actorul
acela ambulant, clntlnd dintr-o scoică prelungă cc-i distrusese gura, și
dărimtnd cu-n glas tunător precum trimbifa Icrihonului. tot ce apucam
să clădesc. Am văzut și o veche pictură. Intr-o sală joasă ; o admira
multă lume, tniătișa învierea Iui Lazăr. Nu-mi amintesc nici de Cristos
nici dc Lazăr. Doar intr-un colt, desgustul întipărit pe o iigură care
privea minunea cum ar miroși-o. Se lupta să-și protejeze respirația
cu o plnză enormă cc-i atîrna de pe cap. Acest domn ai „Renașterii*
m-a-nvățat să nu aștept mare lucru de la Judecata dc Apoi...
Ne spuneau; veți Învinge cînd vă veți supune.
Ne-am supus și am găsit cenușa.
Ne spuneau : vc/i învinge cind veți iubi.
Din Mri'.i nniM-r«Alâ
(il
Am iubit și am găsii cenușa.
Ne spuneau : veți Învinge cind veți lăsa această viață.
Am lăsat-o și am găsit cenușa.
Am găsit cenușa. Rămînc să regăsim viata noastră, acum cind nimic
nu mai avem. Îmi Închipui că acei care viata va regăsi-o inaiara atltor
hirtii. sentimente, atltor lupte și învățături, va ii unul ca noi. Înzestrat
doar cu memorie mai bună. Noi ne amintim Încă numai ce am dat ; ei
în schimb își va aminti doar cc a obținut după fiecare ofertă. Cuci cc
poate să-și amintească o flacără? De-și amintește mai țmlin decît
trebuie, se stinge. De-și amintește mai mult decît trebuie, se stinge.
De-ar putea să ne învețe, cind se aprinde, să ne amintim cu măsură r
Eu unul am terminat ; de s-ar putea cel pu/in ca un altui să înceapă
unde-am terminat eu. Mi se pare uneori că am ajuns la capăt, că sînt
toate la locul lor. pregătite să cînte împreună. Mașina, pe punctul de
a porni. Chiar și pot să mi-o-nchipuj în mișcare. vie, ca un lucru
nespus de nou. Dar mai este ceva, un intim obstacol, un bob dc nisip
care se micșorează, se micșorează, fără să dispară. Nu știu ce-ar trebui
să spun sau să fac. Acest obstacol mi se arată uneori ca un nod de
lacrimi înfipt într-o articulație a orchestrei, și carc-o va tine mută
pînă cind sc va dizolva. Și am nesuferita impresie că viata ce-mi mai
rămînc nu va ajunge ca să-mi dizolve in suflet această picătură. Și
mă obsedează gîndul că de m-ar arde de viu. această clipă stăruitoare
s-ar preda ultima.
Cine să ne ajute ? Cind eram încă la corăbii. într-o amiază de
iulie mă găseam pe o insulă, iniirm Sn soare și singur. Un meltemil).
dulci reverii îmi aduce. Și deodată s-au ivit și au stal mai la o parte
o femeie țintiră Într-o rochie transparentă ce lăsa să > se vadă trupul
slab și voluntar ca al unei ciute, și un bărbat tacul ce, la distantă dc
cRiva pași, o privea drept în ochi. Vorbeau o limbă neînțeleasă. Ii
strigă Jim. Dar cuvintele lor nu aveau nici o greutate și privirile toarte
fixe le lăsau ochii orbi. Mă gindcsc la ei. totdeauna: sini singurii
oamei i intîlniți In viața mea care n-aveau acel aer rapace sau hărțuit, pro-
priu tuturor celorlalți. Acel aer care-i lace să aparțină iie haitei de
lupi fie turmei dc oi. l-am revăzut înspre seară într-una din biseri-
cuțele insulare pe care le descoperi de la primul pas și le pierzi cîl
ce ai ieșit. Păstrau mereu aceiași distanță. Deodată s-au apropiat și
s-au sărutai. Femeia sc făcu o icoană toi mai tulbure, și pieri, pufină
arm era. Mă întrebam dacă știau că scăpaseră din năvoadele lumii...
E timpul să plec. Știu un pin care se pleacă peste o mare, departe
La amiază el dăruiește corpului obosit o umbră măsurată ca însăși
viata noastră, și scara, un vini curgînd prin acele lui înfiripă un clntec
straniu ca dc suflete ce-au abolit moartea in clipa cind încep să
devină iar piele și buze. Odată am vegheat sub acest copac. în zori
eram nou de parcă mă ciopliseră în clipa aceea în cariera dc piatră.
A. să trăiască cineva măcar așa ! Nu contează.
Londra, 5 iunie 1932.
Jr»	ALrKEL fi lf
*» Ve/fem.. fint iK>nii«. Mifl.» nr« in M*wli ■•***•** •
^2
Din lirka unhri^.,.
cronicii literară
ION PILLAT: „POEZII"
d^divitatea literarii a ini Ion Piliat, susținută cu egala pasiune de-a lungul a ptUfu
decenii, Impresionează, in primul riad, prin abnegația față de poezie, luată ca fenomen spiri-
tual, esfă/c. Nu este vorba deci numai de migala și travaliul de șlefuire a propriei creații
- adunată in optsprezece volume — ci și de receptarea ți degustarea marii poezii de pretu-
tindeni, precum și de transpunerea în românește — în „echivalențe lirice", spune i>oetul —
a unor poeți reprezenfaihd din lirica universală, ion Piliat era un bibliofil împătimit, mereu
atent la raritățile și noutățile, mai ales, lirice. Numeroase mărturii vorbesc de gustul subtil
si de largul orizont în ceea ce privește îmbogățirea permanenta a bibliotecii sale.
Versurile de început — din perioada studiilor pariziene (1905—1914) — au accente
paseiste, epiganic-eminesciene, sămănătoriste, pe alo uri, macedonsbiene, și sublimează amintiri
ale copilăriei petrecute la Fiorica (pe Argeș) șt la Miorcani (proprietatea Pitfuteștilor, pe Prut).
Ciclul SC numește Casa amintirii și rămtne în manuscris pinii tirziu.
Țintind poet - ■ trăind în atmosfera poetică europeană — părăsește repede realitățile
naționale evocate pină acum și scrie toi în (i, litri. (nmrrvb’tt urmai tog-ă-Viata și cnracl,'-
fistic patrii fon Piliat), versuri parnasiene, simbol ide, după modele celebre. De data aceasta
le/publicatn WJttlmele; Visări păgîne (1910 -1912), Elernikiți de-o clipă (1912—1914), Am
[firi (1911 1916) și Grădina între ziduri (1916—1919).
/Ici se încheie perioada de căutări, dc dibuire a timbrului personal, de perfecționări
tehnice, recunoscută și de poet ca atare.
Din perspectiva maturității, volumele amintite nmi sus, i se por și lui fon Piliat prea
sorești, străine de adevărata sa vocație. Iu Cuvîntul înainte la volumul antologic întoarcere,
din 1928, poetul scria; „Fără voie, autorul acestui volum se gîndește la dibuirile de la
începui, la rătăcirile prin lumi, credințe si sensibilități străine și firii Sale adevărate și pâmîn-
lului nostru.., Dintr-atHea visări păgîne de odinioară, dintr-atîtea eternități — vai! —-
de-o clipii, nu rămas în casa aminlirii doar cîteva amăgiri", (p. 5). Aceeași exigență față de
versurile de tinerețe oinfilnim și în Mărturisiri (g-F. nr. 211942, pp. 273—274).
încă din primui ciclu, din Casa amintirii, poezia lui Ion Piliat se vrea toarsă strîns
pe firul marc al timpului, in corelațiile: slabi! — trecător, același — aîfrd etc. Poetului I se
pare că ei este „același tînăr și palid Bonjurist" care vede „obrazul drag al fetei de altădată în
albă crinolină" (Drum în noapte), Tudor l'j'nriu atrăgea atenția asupra acestui motiv, pe
care îl numea al paralelismului situațiilor și care a dai o capodoperă pUlatiană: Aci sosi pe
vremuri, sf pe care îl găsim pină tîrziu în opera sa, în Elegia a doua, de pildă.
Intrarea în trecut se face „cu zgomotos alai", în ielega amintirii (Drumtil slrămoșcse).
Casa amintirii — un simbol pentru ceea ce este statornic — nu este ferita totuși, în prima
variantă, de fluxul schimbării. Mm' tîrziu, partea a doua este eliminată, toiul strncturindu~.se
pe ideea In care Ion Piliat ținea mult: „Toată poezia mea poate fi redusă. în ultimă analiză,
la viziunea pămînlului care rămiue același, la presimțirea timpului care fuge mereu" (Măr-
turisiri). Schimbarea se produce, mai ales, in sufletul poetului: nu mai este copilul de altădată
(Lalerua magică). Timpul na poate fi oprit, poetul închide, în urmă, odăile străine si conchide
*) Anlolojilc ți pu fniși dc AhwI BJjih EPL. IMS.
Croairn liWitcS
63
dureros; „M-am dus, ui-ain dus iu lume, cu-atiția rnorti în mine" (Casa amintirii, ('lo-
rica, J910).
Dacă în ciclul discutat sini vizibile reminiscențe din Eminescu, fosif, Contre, Mace-
donski — într-un fel, ni se pare că ion Pillat a încercat in tinerele o îmbinare de tonalitate
eminesciană cu tehnica versificației macedonskiertc - cu -volumele următoare, influențele devin
mai numeroase, atît din poeții parnasieni cit și din simboliști, in Visări păgîne pășim compu-
neri pe teme istorice, filozofice, artistice Existenta contrastelor în natură și in om îl solicită
pe poet. Timpul formează și aici curentul surd, subteran, in istorie poți fi Ttmur Lenk, Hrdusi,
Gaiiteanul... Omul însuși ore o natură contradictorie: „Necunoscutul cine-i, titanicul artist...
Străinul care-n mine pe mine mâ desface J Făcindu-niĂ tot una cu-o fiara sau cu-n Crist ? ’
(Sînt zile). In poezie inundă Orientul — îndepărtat și apropiat — viziunea budistă asupra
lumii (Rugii lui Buddfut), Divorțurile din Uasra, Hrusa sau Uagdod, cintezele legănate pe
samisen (instrument oriental cu două coarde), peisajele japoneze, pline dc numiri sonore;
Manie Fuji, lacul Biwa, Kumamota,etc., poezii de inspirație livrescn sigură, (ciilut Pu tor
îgnotus, după Giorgio Vasari).
Artistic vorbind, nu avem aci realizări deosebite. Doar Centaurii, poem îmbinat lumii
grecești arhaice, preclasice — cu toate influențele stabilite dc cercetători: Deredia, Kcgmer,
Guerin ') (tradus de Pillui), reține atenția prin stăpinirea meșteșugului poetic, a folosirii
măiestrite a alternanței dc vizual și auditiv, apolinic și dionisiai. Și în acest poem, loti Pillat
folosește un paralelism dc situații: „îngemănarea stranie" de muritor și nemuritor, de dorința
și neputința de a ști ce-i iubirea, din sufletul centaurilor, are un echivalent în lupta ce si
dă in sufletul artistului; „Deși n-aveam potcoava răsunătoare dc-aur Gonim, o, Zcus, prin
lume frumosul în zadar; / In pieptul meu se zbate năpraznic un centaur" {fii). Cu totul
remarcabilă, sub raport artistic, ni se pare cavalcada nocturnă a centaurilor in herghelii (IV).
Și în acest poem intervine curgerea timpului: centaurii au fost învinși dc Artemis, (simbol
pentru nn nou stadiu istoric), dezlănțuirea lor devine fixare statuară (iu artă): „Iar noaptea
pe sub bolta de stele ții dc laur 1 Pornim fără mișcare cu rîui mișcător" (IV).
Volumele i aprind, dar mai ales Eternități dc-o clipă ți Amăgiri, multe poezii iu maniera
simbolistă, cu plecări pe .mare, spre țări și insule cu nume sonore; „Departe undeva, sini
porturi ce așteaptă / Golcundu, undeva Formoza, dorm sub stele" (Departe).
In drum spre Cythera (Eternități de-o clipă), poetul cînta din lira pentacordă ca să
răsară din valuri sirena iubiră. Heltadei ii închină podul Sonetele corintiene, în cure își fac
apariția fecioare cu trupul de zăpadă (V, Antarillis), „cu sînul mic ți tare, cu brațul gol,
Bibiis" (IU, Biblis). Umbra tui Eminescu se profilează ți cin in Ixdn ți lebăda y Leda
(dragostea dintre un nemuritor și o muritoare).
Atent și la mișcarea plasticii u vremii, Ion Pillat ua prezenta acum o Grecie in culori
contrastante: „vineți chiparoși", „cer de smarald", „pinze roșii", „portocale mari* (maniera
școlii din Paris: Sanguin, Matisse ele.), încearcă să introducă impresionismul în literatura,
prezeniind Turla, îti două ipostaze, (Vezi și Notă la poezia Turta, PwzH, I, p. 225).
Ca și John Keais (Odă la o urna grecească), lan Pillat se va entuziasma in țața obic, ■
tutui dc artă elin, (Unei amfore) dur cu altă finalitate decit la poetul englez.
Un ciclu tare reține atenția Cititorului este intitulat Ctiitecele stepei. Impresiile „pe viu"
au fost culese la Mior câni. $i aici alternează eîntece de tumuli, izbucnirii libere dc forță, ui
cete de liniște, intermezzo-un brice. Totul începe Jn zori pe stepă" și apoi se stinge „noaptea
pe stepă". Ciclul orchestrat simfonic, aUermnd tonul major cu cei minor se închide. hi
fragmentul NU, își fac apariția versuri gnomice (Pillat a observat asemenea versuri ta Hugo.
vezi Portrete lirice, șf la l . Voicz/festm, in Tradiție si literaturii), anunță Poeme într-un
vers (1935—1936).
După atiten călătorii pe mart, spre insule și idealuri îndepărtate, cel ce Sl risete: „Cuci visul
nostru vrea / Să cucerească marea" (Pribegie), se întoarce in tară, la peisajele copilăriei.
Poeziile Balta >r Seară la Miorcani formează o fată de trecere la volnmtd Pe Argeș în sus.
lianții U (rjidaiu/nf dc M. Girâin. utotiw dulrm «dinei iele dc certitudine iUmodi^ *i rdijj im vi
cart eiBit rauicle aMrifiei unaBiU0i. an- »!at	ți Mvrnrite <i? ,-AceMa eite «ocnial Krib.il p* r«itl
cad* CenUurul JK burh Cybelri xfonailc. bcc] sunet miMcriw jw cbjc nv fț vq|| >j-| rtakjgi de pț piatra
«Upoi pe «re Apoi» 1:i drpuwrw (G. b*t»d). Fr. NvurUo vorbea <fc Mafițkrea . .. unui	pe cne
i-fUl îl dhpuld CylwJei“f iar E. Jabxii df un Jawu* luiturar prinț ut. eatelfcrni pufaial ți .VII piarr-rfti
tponLan (Apud Ptrpțițlcfal nZk	AfafluriHeP pp. 39, 51 < 12).
Fr^ftacntv din acwl ciclu au fost wj|k jh- d«u| pic^ramnlui dr tnfiecri, h n^mllin<l .Jn t-rk
natnle* dc Itanxlin.
64
Cronica liler trâ
i c puiirrtr^ înco legaturi cu simbolismul. In cadrul peisajului autohton, izbucnesc elemente
ale peisajului exotic: âmpia Miorcanilor pare: „Largul ocean Pacific rt-și încremeni avînlul".
Coșarele sini „ca vapoare părăsite de demult de marinar". Cireada de vite „Pare-un stol de
păsări albe“ («r: ....(ărani cu greWa-n mtnâ, adunară goemonul, ! Lîngă-o mare de finețe,
pe un țărm Închipuit1' jSearii la Miorcani). Podara ur vrea să aibă și a! doilea pian, spiritua-
list, gindirist". al pămiruului Spiritualizat în vreme" (Mărturisiri); de aceea poetul vorbește
tis „un țărm închipuitpentru păminiene drumuri orice suflet e oprii" eic.
Ia Pe Argeș în sus, ion Pitlat va etnia „cel mai drag, mai trainic și sufletesc piiminl"
(['lorica), locurile unde „copilăria murmură pe apele rîului Doamnei11 și toată viața e „ctito-
rită pe dealurile toamnei'* (Ctitorii). Peisajele sînt învăluite de-o aură de antur^ și amintire.
E o poetic bucolică a unui Alecsandri trecut prin poezia modernă, proiectată pe jmidalul toam-
nei de aur. Toamna și amintirea sînt surori în sufletul poetului, vin mereu împreună și-l
ajută să-ți retrăiască paradisul pierdut, copilăria ; „Zadarnic cred că vremea cu anii a crescut
' 1n fiecare toamnă reintru în trecui 1 Copilăria toată dă buzna la uluci, / Cind Stă la
poartă coșul cu struguri și cit nuci" (Septembrie I). Cotnarul amintirii îi ajută să scape de
„omul chel și rătt" de azi (în cramă). Pentru Ian Pitlat toamna nu înseamnă tristețe, cl mi
zcmt de plăceri spiritualizate, diafan melancolizate, o eliberare- ți o călătorie în trecut: „Tbt
e legat fusese, de-aeum o sM zboare, / Lumina c mai caldă, deși e mal răcoare, / Culorile
învie pe moartea frunzăturii Dind fariilKu-nfloririi declinului naturii" (Septembrie II). Pas-
l tarile autumnale pillatiene sînt opulente, doldora de roade, culori ți miresme. E prezente
ici o bucurie flamandă a perceperii carnației fructelor și parfumurilor complexe și grele.
Poetul e un rafinat al vizualului, olfactivului și tactilului: „Tot mal miroase via a tămîios și
coarnă / Mustos a piersici coapte și crud a foi de nuc" (In vie),
Dacă l'r. Jammes închina o poezie măgărușului („Iubesc măgarul dulce / Mergînd lingă
uluce"), poetul român Oa rnădrw« măgarul la cărioară și na pleca pe poteca cunoscută. Uneori
toiul e uriaș și tainic, ca perspectiva copilului: apar elemente de basm sau baladă haidu
ceașcă. (In zăvoi. Cucul din Valea Popii, Castanul cel mare). Ion Pitlat va cînta interioarele
:aselor bătrinești, (altă temă jamrnistă) mobilele ca patină de vechime (Camera de fructe) o
capodoperă. Asemenea poezii sini naturi moarte splendide.
Volumele următoare, Satul meu și Biserica de altădalu, au un caracter mai programatic,
ilustrativ și glndirist. Primul s-ar vrea — plecînd de la realitățile din Miorcani — o mono-
prafic « frdmuî. Formal, sub influența Stanțelor lui Moreas, poate, Ion Pitlat tinde Spre
lapidar: țoale poeziile volumului cuprind două catrene. Puține însă sint realizate artistic.
Simpatia poetului se îndreaptă spre vechile relații sociale din soi (Curte Iwicreașcă, Moș
Gheorghe Jilarul, Proprietarul), lată ce este pus să spună Moș Gheorghe: „Cu mine lumea
ți-a pierdut hotarul 1 Boierii-a duși ți satu-i fără cîfni“. Proprietarul e filantrop: „Am dat
nu drag terestre oceanuri ! De pămînt gras ți negru prea satur'.
După cum S-a arătat, în Biserica de altădată, Ion Piilai trece la autohtonizarea mitolo-
giei creștine, ca la alți gindiriști. (Procedeul e facil pc undeva și Lucian Blaga îl na ironiza).
Sînt demne de reținut în Volumul lui Pitlat elementele de psihologie populară, aspectele
cotidiene ale vieții rustice, precum și maniera de a scrie, înrudită cu aceea a meșterilor iconari
populari. Bocetul, Nașterea după legenda populară, Morțll, folosesc și ritmica folclorului,
în ultima poezie e evocat un sui mai aproape de realitățile vremii; „Zi ca lacrima senină f
Zi bogată în lumină / Zi săracă în belșug / Oameni girboviți pe plug, / ...Sat de munte,
turmă albă / Răsfirată ca o salbă, / Sat cu griji șl cu nevoi / Legănat în car cu boi ! Sat
'a orice sat din fără, ! $opotind a pltnș ta moară .. .“).
O dată terminat acest ciclu. Ion Pitlat e dornic iarăși de Limpezimi atice, de echilibru
amplu, Pînă fă șe oșnofeu definitiv Sub sculul Miner vei, afrn^țnd Cumpăna dreaptă, încă
oscilează cîțiva ani, de aceea volumele au 0 tematică mozaicoia. Dar toate volumele de
la Limpezimi înainte se înscriu în adagiul temporal voalat melancolic: „Cind umbrele se fac
mai lungi" (Limpezimi). Ni se pare totuși că , transparența" multor poezii nu arc adincbnc.
Sînt poezii cuminți, discursive, monotone, de Bach minor.
Scrie Elegii ca RHke, Jammes, Moreas. Chiar dacă nu ating note grave,' ofunecări tra-
gice, elegiile lui Pillat sînt modulate amplu pe un violoncel românesc. In. Elegia de pădure,
spre exemplu, se apropie de poezia plină de alegorii și comparații din mediul ciobănesc ai
lai V. Voiculescu: „Să-mi număr turma grijilor în tihnă / Să sun domo] (sm.) din fluier,
să-mi adoarmă / Durerea,^o mioară, la picioare *. influențele au fost reciproce și fericite.
T Viatitt atrăgea atenția că problema aceasta ar merita un studiu atent.
■ liieHFă
65
Gindurile poetului se îndreaptă apoi din nou spre Hellada, spre Țărmul pierdu'
(1927—1941). Ion Piliat va ciuta coloanele dc marmură. Care sînt ca niște „Irupurl netede
de zel /In care sfadele s-a făcut soare" (IfelJadă). Perfecțiunea, echilibrul coloanelor
înseamnă eternitate, în timp ce ființa umană se „surpă în suferință". „Nu pasărea, ci piatra
o să zboare". Acest proces de spiritualizare și armonie eternă se datorează parcă lumini!.
„Aici lumina dăruie vecie" {ibid). In Hei lada, crede PiHal, a fost o armonie perfectă între
lumină și întuneric, gînd și sentiment — aceasta e fericirea .., Se pare că zeii au noii' grijă
ca în Grecia vremea să aibă cursul potolii, calul curat al acesteia să ducă „pămînl și cer".
Totuși există în asemenea poezii o adtunbrire a fericirii: atingerea perfecțiunii, n frumuseții
râmînea un ideal, lată poezia Insula : (asemănătoare cu Pasărea Rock de Ștefan George)
„Prora noastră lovi / Lung țărmul minunii / Pasărea albă pieri . In nemurire".
„Ajuns acum pe culmea vieții..." (Sub scutul Minervei, 1) ca Danie, „Nel rnezzo del
cămin dl nostra vita". Ion Piliat vrea, sub oblăduirea dreptei și seninei zeițe și după „harul
fi legile-nțelepte., „ / sâ suie-n veșnicul azur / o vrajă de pilaștrii și de proporții
drepte" fW/J.
O prelungire a lumii grecești descoperă poetul pe țărmul pontic, la Balele (1929—19^9):
„Balcic nostalgic cum e luna", spune Piliat și-l cintă în diverse ipostaze: Balcic, biblic. Baltic
de seară (remarcabil prin cromatică; argintiu, albastru, oișiniu), Balcic iunar(cOfl/rast între
static și dinamic: piatra și apa). S-ar putea scrie un studiu interesant despre influența plas-
ticii (Iser, Șirato, Pâirașcu, Pălind:/ tic.) asupra pastelului interbelic, mai ales marin si
dobrogean.
Ion Piliat stăfitnea acum o rafinată măiestrie artistică: „O pasăre veni să bea . Cu
zborul alb din apa lunii / Argint neroditur pe dealul slerp / Argint pustiu pe mări pustii /
Și eu pe piatra vremii / l-intimi șopotea încet".,. (Balcic lunar). WenKwMe sînt și versu-
rile din Cîntecul lui Aii. Luna pe mare (cu versul pe care-l considerăm caracteristic pentru
simțirea medie n iui Ion Piliat: „Taci — totul nu e decît/o slabă cutremurare" sau „Perfectă
simetrie .'Desăvîrșit contur" (Scoica), iată alte versuri care plasticizează arta de poet a lui
Ion Piflat. Dar contururile prea stricte, după cum se știe, închid zborul poeziei.
Năzuința spre iapidaritaie, spre esențe și-a găsit finalitate în Poemele intr-un vers. Nu
toate însă stni ceea ce a vrut autorul lor: „o esență capabilă de uesfîrșiie diluări". Critica
literară a avut rederve față de asemenea încercări (O. Cd/irrescw, 17. Streina). Ultimul ^-ria;
„scurtimea nu e densitate" (R.F. 6/1936).
★
Evident, sintem la începui de drum in cercetarea și aprecierea poeziei lui Ion Piilut.
Cel care scria despre sine: „Las altora să facă pe abilii / Doar graiul românesc mi-a fost
tiranul". (Crez), merită toată atenția istoriei și criticii literare.
Antologia îngrijită de poetul Aurel Rău e binevenită și ea mărește activul editării scrii-
torilor clasici, cum ar spune acad. Perpessicius.
Studiul introductiv (publicat inițial ut Steaua, nr. 4/1964; Un virtuos ai emoției - Ion
Piliat, în volum cu ușoare modificări) este documentat, urmărește evoluția poeziei tui Ion
Piliat în ampla ei desfășurare. Se spun lucruri esențiale, Aurel Rău bazîndu-sc pe tot ceea ce
critica literară a scris adecvat despre omul și poetul Ion Pillai. Prefațatorul recunoaște însă
că rememorarea etapelor străbătute de poet e pindită de riscul dispersării, „în loc de a duce
la împlinirea unei imagini de ansamblu", ceea ce se și în/împlă uneori. Avem impresia că de
multe ori lipsesc generalizările, „privirea de sus", (ceva din perspectiva în care este scris
articolul lui Pompiliu Constantinescu: Ion Piliat autohton și universal), pe de o parte, iar
pe de altă parte, Aurel Rău (s-ar putea să ne însetăm) a fost tot timpul mai atent la părerile
critice mai vechi decît la sugestiile directe ale poeziei pitlatiene.
E clar că în alcătuirea unei antologii intră și o doză inevitabilă de subiectivism. I. Piliat
și Perpessicius, în Căteva lămuriri la Antologia poeților de azi (1929—1928), citează părerea
lui Lucien Fabre: „Cine zice antologie, zice alegere. Și orice alegere, este prin forța lucruri-
lor, parțială, ea este în raport cu cei care alege. Ea ne denunță gustul compilatorului. ."
(p- ni).
Alegerea textelor din antologia recent publicată dovedește bun gust. Sint eliminate,
înfr-adevar, poezii de slabă rezistență artistică.
După părerea noastră nu trebuiau să lipsească; Casa amintirii, pentru implicațiile
simbolice, fragmentele IV și IX din Centaurii, pentru cavalcada nocturnă și înfnngerea centau-
66
< «ml» llt*. isâ
rilor de către Artcmis, poemul < oHfuriridu-ți astfel mesajul, Din (jnlevele slepei puteau fi in-
cluse fragmentele A, (ttrn ciobanului jafă de năvălitori), și XII, interesanta orchestrare pre-
vestitoare a Poemelor într-un vers. Septembrie, II, (Pe Vruș în sus), trebuia inclusă pentru
ei aci toamna ir wur/M specific pdtmimt. adiat optimist.
Ce să nun spunem de < aprinderea în mitologie n traducerilor fiii ide de Ion Pitlat de-a
lungul anilor? Este cu tohd lăudabilă iuițmfivn poetului clujean de a scoate la lumină
asemenea „echiiudențe" artistă e.
SIMION MIOC
G. SCRIDON, I DOMȘA:
„G. COȘBUC, BIBLIOGRAFIE'
rotam' n-mtml de (i \ridrm și 1. Ihmtșa, la • are pentru adunarea materialului și-au
dai lonlribufia imă mi număr de iiomi colaboratori, este o carie pe cil de rară pe mii dc
rețioasu sub raport do wneutar, ujermdu-ne o imagine aproape completii a ceea ce a creat
r.oșbuc cit și a răsplndirii și ecoului pe care l-a aout poetul în culturii românească. Cind
un spus rară am avut in vedere atîl tirajul redus în care a apărut, cit mal ales faptul că
n literatura de specialitate cărțile cu un asemenea profil sînt prea puține. In afară de
bibliografia (i. ibriiilemtu, litografiată de Biblioteca Centralii Inioersitară din Iași în 1959,
le cîteva bibliografii de recomandare (.1?. A. îîiîfees™. Comit Petrescu etc.), modeste
hiat prin scopul propus, și de mai documentatele volume. Alexandru Alahută de 41. Bojin
si Rarbu Delavmncea dc L. Mtliiescu, ambele apărute la ESJ.P. 1939, nu mai aoem ce aminti
Cartea George Coțliuc tune în imimpinareu celor 100 de tini de- la naștere, citi se vor
împlini în 1966, constituind mi instrument de preț in m/mm de editare a viitoarelor Opere
ompleie ide iui G, Coșbuc. Pitui atunci însă lucrarea u euda va fi indispensabilă cercetăto-
rilor și, evident, de mare ut Uit ide pentru toți cei care se ptisionează de istoria literaturii noastre
■t genere, de viața și opera fui Coșbuc îndeosebi.
Im începutul cărții autorii au așezat „Cronologia vieții lui Coșbut ", „Lista periodicelor
a , ur,: a nJaborat G. Coșbuc", în calitate dc director, redactor sau simpla colaborator, pre-
mii și „Lista periodicelor menționate în bibliografic și abrevierile lor". Precizarea andor la
fiecare publicație uf fi fost grăitoare nu numai pentru muncit depusă (s-au parcurs cîteva
mii de volume), < i ai est tu, ru ar fi indicat precis dacă s-au consultai iu întregime periodicele
amintite. I n exemplu din multele cure s-ar putea aduce: in tegâtura nu pubii< mea și refi-
părirea poeziei „Doina" x-au indicat i-f izvoare. De ce însă nu a fost rîndmt aici și calenda-
rul Amicul poporului pe amd 1899 unde versurile tui Coșbuc figurează la loc de cinste (f
12- 13) evident. pentru,ă ncensm publicație, menționată in lista periodicelor (p. 19) nu a fad
rntuși l onsultatâ. Hejeritor la modul în care s-a elaborat lucrarea există o JntrodrtCere la biblio-
grafie" (p. Lî- is). • ure dttpii oțiiuia noastră este prea descriptivă, ocolind justificarea mar
întemeiată a principiilor și firoiedcelor pe care le-au urmat autorii în expunerea itvoarelor.
Iniregul material care însumează 1731 trimiteri (dar dacă avem in vedere că la o
-ingiir,i fișă există o 6, iar alte ori iO f> trimiteri, nitinci se inuvesf indii ațiiie bibliogra-
fice.) a fost grupat în două mari părți și anume „Opera tui G. Coștmc" și Jsloria și critica
literară despre opera și personalitatea tui G. Coșbuc.". Urmărind pe bazo principiilor crono-
logii; fi Iernatic a oferi celm cure se interesează de creația tui Coșbuc o rit mai ușoară COU
udtare a ei, autorii au gru/mt trimiterile din partea intuia în -i capitole „Opera publicate'
în periodice", „Oțu-ra ptddii atu în volume", „Traduceri de. Cofbuc" și „Traduceri dir
opera iui Coșbuc", lu fiecare capitol indicațiile fdctndu-se ut privire la poezie
si proză. La mcastu parte sistematizarea este foarte judicioasa. întocmită CU meticu-
lozitate iar tematica este iiiteresantii și variată. Partea a 11-a cuprinde 7 mari capttotc
arc și ele sim subdirizate cronologic si tematic. In comparația cu prima această parii
este mai prolixă, elementul subiectiv în ■ lasificarc fiind preponderent. împărțirile:
1893—1900, apoi 1900 1918 sau 1900 1913, gruparea lonsiderațiilor pe izvoare îna-
inte și rlup'i 23 August eh . nit intotdeaima vine ui facă un bun serviciu celor care dore>'
CfMiihn lilrnirA
fi?
sii se informeze, deoarece, de exemplu, indicațiile referitoare la personalitatea poetului vor
trebui căutate la pag. 167, 171, 174, 199, 207, 220, 238, 240 și 243 mai ales, Totuși putem
urmiri relativ ușor informațiile despre începuturile poetice, despre diferitele volume ale lui
Coșbuc, articolele care au abordat probleme cu privire In limba, la actlviia'ea de traducător
el . Doi indiei inctmtmează volumul' indicele alfabetic al operei (poezie șl proză) si indicele
i ii numele dc localități, instituții, ambele efectuate cu buna intenție de « sluji investigația.
Deoarece meritul fumiamenial al lucrării stă nu ailt în clasificarea materialului pe baza
principiilor enunțate, fapt desigur lăudabil, ci in prima linie în descoperirea și prezentarea
lui intr-o formă știinti/r. â și prin excelenta documentară, rom încerca să formulăm unele
observații in această direcție, convinși fiind că astfel vom ajuta mai bine pe autori, După
. uni se aratii chiar in prunele rmduri ale introducerii, bibliografia aceasta ..are un caracter
selectiv" (p. 15), Prin selectiv bănuim că autorii au avut in vedete omiterea acelor lucrări
. are nici la apariție, nici iu zilele noastre (fie că sint ele ale lui sau despre Cofbuc) nu pre-
zintă vre-im interes deosebit Trebuie insă de la începui să spunem ră dup-i părerea noastră
sini unele lucrări la care un se poate invoca arest criteriu selectiv. Obiectăm autorilor că au
nesocotit unde izvoare cum ar fi mammlele și anuarele școlare, unde cărți si calendare etc.
In unul din aceste calendare publicate in Transilvania pe anul 118)2 Se reproduce, în cadrul
articolului Trei poeți Aleesandri, Fininescu, Coșbuc, poezia „Tu miezul verii" (Sub paltini
aici e răcoare ! p. 129—130). In Calendarul pe 1919 de la Arad care își începe partea literară
. a Hiwofogu; dGheorghe Coșbuc" sint reproduse poeziile „Rugămintea din urmă" (după
Lermonfov p. 72 ~j). „Doina" (p. 76—80) și „Haltufa" (p. 80 82), De asemenea autorii
au neglijat unele trimiteri la ziare cu Vctivitalen cure în 1902, dc exemplu, publica iu nr. l-l
articolul „l'n emigrant", sau Fonia interesanta cure în nr. I. din 1911 reproduce poezia „Mamă
rândă" de.
Tabloul circulației poeziilor Iul G. Coșbuc ar fi fost mult mai complet dacă s-ar fi
apelat la diferitele antologii in care poetul era prezent ut versurile sale. Citeva exemple: în
volumul bilingv Sinfonii tic toamnă ateirtuii tle Zoltân Trangu și tipărit In Arad (institutul
tipografi- „Grafica"), Coșbti, urc in limba română și germană poezia „Pe Timpa". In Anto-
logia scriiturilor români (Biblioteca Semănătorul Arad), Ion Clopoțel, după o scurtă pre-
zentare a poetului (p. 109 ■ 111 jjipărcșie următoarele poezii: „Nunta Zamfirii", Jurua peulifâ",
,JȘcrisoare de lu Musdim Sdu", Sara pe deal", „Crăciunul în tabără'1 și „Doina". In antolo-
gia prefațată dc Ion Hreazu, Alama, copilul și c;m linul familiar în poezia româncasca, Sibiu,
W3, G. Coșbuc deține 4 dintre ede mai frumoase poezii (p. 29, 51, 56,87). Lucrarea lui C.
Solomon și G. l'rsti, Cele mai frumoase |>oezii românești, cuprinde în volumul) 10 poezii lirice
(p. 135—154), iar în volumul Jl 8 piezii epice (p. 132—168). G. Cardaș in
Poezia românească, vd. 11, la fel publica după o amplă bibliografie (p. 426—133) pocziili
„El Zorab" și „Noapte de vară", hi culegerea Lirica soclnlă universală, apărută la Brașov
în 1947, din Coșbuc sini două poezii ‘ „Noi vrem păniint" și „Tricolorul". La fel G. Coșbu
poate fi găsit în Antologia apărutii în 1936 (Biblioteca școlară), în culegerea Ardealul cintat
de |x«țî, 1943, sau in mai ret cuiele: Antologia poeziei românești, 1, 1954, Din literaturi
antimonarhic». 1956 etc.
.-Im dori in continuare să spunem că autorii au subapreciat manualele școlare, In intro-
ducere se afirmi dar ,5 „nu s^au indicat manualele școlare care cuprind lucrările lui Coștnn,
decit în cazul cind el figurează ca autor al manualului" (p. 16—17), De fap! autorii se abat
singuri de la m easta promisiune (vezi trimiterea 1101). După opinia noastră, însă, manualele
trebuies.- necondifionat amintite, deoarece de au făcui tm mare serviciu în răspindirca operei
si popularizarea poetului G. Coșbuc, Din zecile de exemple, care s ar putea aduce, ne oprim
la 3. In Poetica hti AL /Jrngcwnrescir șt G. Ădamescu, 1904, sub semnătura lai Cofbuc sint
pubii ate ,,IÂ’ Zcrab" și unde fragmente din „Divina Comedie", traduse de Coșbuc. In Poetic ;,
șl legendar poetic a (ui Dr. I. Rațiu și Al, Clara (Ralăzsfalva, 1911) traducerile sau poeziile
lui Coșbu. sint următoarele: „A urnai tina", (p. 32), „Popor barbur" (p. 52—53), „Regina
1 Mrugoțjlor’' (p, 176—X78J, „Attttla-ii codru" (p, 287—291),apoi din „Odiseea" (p. 212 2l6)
Jlivina comedie" (p. 221). In sfirșit P. Hancș a reprodus in Genurile literare poeziile
„Soarde", .A'oapte de varii", „Pe Distrifa", „Păstorița" dc. Din cele relatate pînă aici înțe-
legem cd informațiile prioind răspândirea poeziilor tui Coșbuc au unele scăpări. Acest fapt
nu micșorează meritele autorilor care în general au reușit să ofere cititorului imaginea a
eca ce a creat și a fetidul rum s-a răspîndît scrisul lui Coșbuc. Ceea ce nemulțumește este
faptul că exigența autorilor pe baza criteriului „selectiv" a crescut așa de mult. Incit poezii
are nu figurat hi „bibliografia" întocmită de I. Domșa în 1958 și publieaiă in voi. Il de
i’is-zii fdasft'â' ronUinî) nu tnof a/wr în această tiOtlo, rcmîzută șt strbs/an/irrf completata
bibliografie.
68
Cfiiftk* lîtrr&r<
Partea a li-a a literarii recottdiiuie în etape și pe planuri tematice variate modal în are
s a lacul aprecierea vieții și operei poetului. Im nicit nădăjduim că se va jitie eoni de unele
i.bsertiații la o viitoare ediție, vom semnala Ateva lucrări care trebuiau citate. Astfel în volu-
mul PrelurliL II, Chendi cometueazii ituctia Măriei (linguri și a .Măriei Ciobanii, care fac parte
Din școala Iui Coșbuc (p. 59—95), Vasile Xntea în volumul De la Petru Maior Li Oetavian
<(4gn, «7, Cugetarea, are două studii importante: Georoe Cofbuc (p. 207—221) și începutu-
rile Iui George Cașlmc (p. 221—237). Chiar dacă unele articole au fost publicate mai întîi
în diferite periodice si apoi reproduse iu volum, este necesar să fie indicată și cartea in care
• ic aii fast republicate. E catul unor lucrări mal trei hi și, spre exemplificare, aducem Cuoîn-
tarea lui O, Coga publicata in „Țara noastră" și intitulata: Amintirea lui George Coșbue
(nea trimiterea 1383), are ar putea fi mai ușor consultata in volumul Discursuri, mai acce-
sibil deci! colecția revistei. \rticotul Omul perfect al lui C. Stere (trimiterea 1175), publicat
n „Evenimentul literar" 1891, revistă desfid de rară, se află republicat în volumul In litera-
turii, cd. Viața românească. La fel trebuie să spuneai și despre A/. Ciuta care e citat de două
ri pentru articolul Cnabuc în ungurește (t™ trimiterile 995 p. 15 si 1399 p. 186), în schimb
articolul De vorbii cu Cajbuc (trimiterea 1662 p. 248) nu este amintit ca fiind publicat în oo-
umul Foiletoane, tipărit la Reiuș iu 1912, p, 55—9), o, Călinescu e citai numai cu lucrarea
Istoria literaturii române, 1911, dar nu și eu Compendiu, Vtadimir Străina pentru lucrarea
' lasicii noștri nu r amintit deloc și de asemenea Miluti Beniuc pentru volumul Meșterul Ma-
Je, 1937. O serie de lucrări cu profil de critică sau teorie literară în care tangențial se discută
una sau alta din problemele operei lui Coșbuc, încă se cuveneau să fie citate, E suficient
4 ne referim la acele volume rare au indice dc nume, căutarea fiind astfel mai ușurată. Este
asul volumelor Mențiuni critice ale Iui Perpessicius, ti lucrărilor lui Af. Dragomirescu: Știința
literaturii și Semănătorism, pojwraiiism, criticism, sau să amintim cartea lui Stanciu Stoian :
Învățătorul cum l-au văzut poeții și prozatorii români, 1948. Așa cum am mai spus, autorii
mi fost nedrepți cînd au lisat la o parte manualele. De fapt la trimiteacrea 1101 putem citi:
„Enea Hodoș Manual de istoria literaturii române”, deci o excepție. In legătură cu aceasta
lucrare am face următoarele observații • cartea lui Ilodoș se Intitulează Manual de limbo
română. Elemente de istoria literaturii, Caransebeș, 1893. Pornind de ta aprecierea autorilor
are au menționat că aceasta „este prima cuprindere a poetului intr-o istorie a literaturii"
<p. 171) socotim că ar fi trebuit amintite și celelalte ediții ale cărții; ed. H-a 1896, cd. IV-a
>902 ele. Consemnarea aceste: lucrări este un argument în sprijinul ideii de a Cerceta și
uite manuale. Nu ne putem reține să nu facem trimiteri la încă două asemenea manuale
apărute în liana! și care sînt mai puțin cunoscute, avînd o circulație poate mai locală. Ne
referim Ia Istoria literaturii române semnată dc Tr. Topliccanu și ur, Popovici și cartea lui
Ion C. Nifa îndreptar dc limba română pentru examenele învățătorilor, ambele tipărite la
Timișoara. Este interesant de reținui, de exemplu, că încă din primul deceniu ai secolului XX,
tascăhi bănățeni discutau problema modului cum sînt prezemi scriitorii noștri în manuale,
Intr-un asemenea articol intitulat Cum e reprezentată poezia în cărțile noastre de citire, apă-
rut în „Educatorul" (Caransebeș 1910, nr. 2, p, 17—79), loșif Stanca discuta poezia tui
Cașbuc șl reproducea un fragment din „Doina".
In monografi,; bibliografica George Coșbuv există un subcapitol cu „Lucrări apărute
după 23 August". Din acestea lipsesc numeroase titluri, ceea ce ne face să credem că autorii
nri att fost prea severi în selectare, ori nu au cunoscut artiroiete respective. Dacă s-au
fișat conștiincios toate publicațiile amintite la începutul lucrării ne întrebăm cum o serie
le articole din „Gazeta literară", „Scrisul bănățean", „Tribuna", „Contemporanul" nu fost
lăsate Ia o parte 7 Conirotînd în grabă trimiterile cărții am văzui că in ea nu figurează ta
.ocările cuvenite numele unor scriitori ca Ion Marin Sadooeanu, E. Camitar, V. Porumbarii,
E. Luca, AL Jebeleanu, St. Iureș, ca să nu mai vorbim de altele cum ar fi Romulus Todoran,
P, Puseu, Rcrleanu Nicola, L Tiberiu Bogdan, Hasnaș Spini, toate citate în Bibliografia lite-
raturii române, 1955, Ia Coșbuc. Faptele acestea sprijină ideea că la o nouă ediție autorii vor
atrea în vedere aceste scăpări regretabile. Intre carențele lucrării am mai aminti și acelea
privitoare la informațiile din fișe sau ta indicele de nume. Se cere subliniată mai întîi meii-
ulozitatea și munca depusă în această direcție. Sarcina autorilor nu a fost deloc ușoară. ,4
ompara edițiile, a rezuma onținutul esențial a! fiecărui articol mai important, a merge p'mâ
ta cete mai mici amănunte, e un fapt care merită din plin laudă, penirucă foaie icestea an
cruț o cantitate enormă de timp și muncă. Mai multă atenție și consecvență nu ar fi stricai.
Sini amănunte, dar în cazul indicelui de nume amănuntele sînt foarte importante. Constituind
heia întregii lucrări, indicele trebuia alcătuit cu mai multă grifă. Ne referim ta faptul că
numerele 165 (p. 51), 427 (p. 71 75) și 1 108 (p. 127) lipsesc, sărindu-se peste de. Există
Craii?» lin-rars
fi9
npoi articole ți nume tic autori care figurează in Im rare dur uite na sini de gușii la indice
i exemplu Dumitru Muu, Irimitrrca JOi»! (p. 170), Pe de altă puric titim la indice nume dc
autori cerc nu pot fi găsite ia carte (iazul lui Lucian Predescu, autor al unei Istorii a lite-
aturii române eh.). Piroulcscu Mihai are iu indic indicația cei ar putea fi găsit în carte
a nr. 172?; in realitate mi găsim uimi. de Pîrmtlescu aici. Numărul 858 de la indice, face
nimitere la volumul Pentru libertate, acolo însă ut toiul aliceva este. Pe Ion Rreazu, după
indice găsibil la 1863, l-am afini la 1864 efe.
Fotocopiile din carte (unele /w hirte cretată, altele pe semioclinu) aduc un plus de
documentare, sugerind tot odaia ideea că o seletiioj bibliografie iconografică nu ar fi lipsită
de interes.
Considerația pioasă cure o purtăm lui Coșbuc, prestigiul autorilor recunoscuți ca buni
unoscători ai poetului, precum și pretențiile ce te avem față de Edilura Academiei, impuneau
o mai marc atenție. Noi recunoaștem adevărul că am judecat cartea GeorRe Coșbuc mai rimă
după ceea ce ar trebui să fie și nu după aceea ce este, dar aceasta tocmai pentru că, deși
o apreciem ca pe o certă realizare documentară, sincer o dorim mai împlinită.
TON IIJESCU
ALEXANDRU JEBELEANU:
.NOSTALGII SOLARE"*
Poezia noastră lirică, in ora actuala, pe măsura ce iși regăsește legaturile ei tradiționale
.ti ceea ce privește tehnica formulă, grija pentru stil, cu subtila ți foarte variata poezie
Unire cele două războaie, face eforturi lăudabile de a descoperi cu a/tdorul unui conținut nou
expresia unui lirism tic esență E firesc ca, mita timp cit Tudor Arghezi nu contenește nici
'a inaimaia-i oîrsiă sa scrie, cu inegalabilă măiestrie, cadenfe proaspete și uimitoare, și cit
moștenirea literară a unor poefi de talie universală ca Lucian filaga. Ion Burbu, G. Uacoma,
Ion Pillat, sau Ion Mlnulescu a fost actualizai^, poeții noștri să-și reexamineze posibilitățile
rentoare ți să facă un imperios efort in spre calitate.
E semnificativ faptul că la cel de a! patrulea volum al său de versuri (Oglinzi sonore
!9IS; Certitudini 1958; Frumuseți simple, 1961), poetul Alexandru Jebelcanu, revenind
■mtipra unor poezii scrise mai dc mult, se arată preocupat de însușirea stilului personal — ta
trina urmei, pecetea unicității, amprenta originalității oricărui creator autentic. Existența unui
stil personal presupune gindirc deplin formală, un simț al nuanțelor ce îi caracterizează
particularitatea. Ca să se descopere pe sine, orice artist trebuie să se caute neobosit, nemul-
țumii de arta sa chiar după ce S-a găsii, șl astfel să înlăture falsele tui chipuri reflectate
adeseori în oglinzile strîmbe ale succesului fut il.
Prezentă în fiecare vers, gîndirea poetică a iui V. Jebeieanu se relevă prea puțin în
meditații (dc felul celor mfitulate: Profil, Prolog, Acorduri de vioară sau Cînlec de solstițiu),
are mi se par mai puțin reușite. De altfel, gindirea poetică nu se confundă cu reflexivitatea,
cum se poale crede uneori, ci este o gîndire sui generis. Lirismul se poate ușor dispensa de
poezia de meditație propriu-zisă, dar nu se poate lipsi nicidecum de gindirea poetică, singura
are da vibrație și adîndme versului, chiar dacă acesta nu exprimă reflexii în sensul obișnuit
al cuvîntului.
Poale un ton grav, simțit în versurile lui . V. Jcbeleona. ne duce cu gindit! la meditațiile
lirice, căci simțim — alături de ele sau deasupra lor — permanentă, undeva, gindirea. Ele
sînt totuși mărturisiri ale unei inimi sensibile, neveștejite. Unde e gindirea? Poale in însăși
ditudinea portului, care face mereu asociații, nu numai între diferitele planuri de existență,
i și intre el și alții, intre gîndurile și sentimentele lui personale și glodurile și sentimentele
altuia, celui cu care se află — din motive cu totul intime — într-un dramatic dialog. Rostul
dialogului, sinteza conflictului sau, e bineînțeles, realizarea frumuseții. Există o nevoie răsco-
litoare de frumusețe în tot ce atrage, rezista, îndurerează și lasă rană în sufletul unui poet
•) E?1 1-9&5, ISO p.
70
Cronica lîlrr»!
aăecmrat. 'kestu reconstruiește parca, în poemele sale frumusețea vătămată, pe care el o
intuiește în felurite momente, tocuri și stări.
Din cauza lucidității, care-i însoțește tehnica dc versificație șl a factorului rațional din
inspirație (titlul de Certitudini dat unui volum c o profesie de credință I). gîndirea lui AI. /ebe-
temu are luconsecoenfe logice în poezii ca Prolog, Ecou bacovian, Acorduri de vioară ș. a.
Dar certitudinea lirică e de altă natură decit cea rațională. Gîndirea lirică nu e clară șl dis-
tinetă, ci e tulburată inevitabil de starea pasională prin care poetul reflectă realitatea. Arfa
reproduce un anumit fior estetic, pe cînd gîndirea rafionalâ, certitudinea reflecției, destramă
acel fior.
Alexandru /ebeleanu dă expresie unor momente de extaz $au de năluciri afective. Atitu-
dinea sa lirică e ușor nostalgică din cauza amintirilor de tinerețe. Dar versurile sale mai
exprimă optimismul unei înțelepciuni cîștigate în experiența de viată închinată unui ideal
colectiv și capabil să descopere frumusețea obectivă a lucrurilor. îndrăgostit candid al frumu-
seților simple poetul reflectează contemplînd. Citul meditațiile lui Ai. /ebeleanu „poleite" cu
idei nu istovesc vibrația lirică a incertitudinii perceptive, versurile sale sînt mișcătoare, deli-
cate și nu un timbru personal cert:
M-am întrebat cc veți ajunge, ochii mei, după moarte.
Unde se vor topi umile
Zările,
Iluziile din pupile.
Mirările,
Vă veți preface-n rouă, cenușii sau etntec ?
Ochii mei.
Ce neliniști îmi ațîță străine-ntrebărî, ce descîntec ?
Folosirea epitetelor personificafoare umanizează și adîncesc contemplațiile poetului, în-
cărclndu-le cu o semnificație afectivă neobișnuită. Zările se topesc umile, fiindcă, după
moarte, se vor irosi, neînsemnate, toate satisfacțiile și mîndriile organismului biologic al
poetului, fără care n-ar exista nici momentul acesta trecător al tristeții contemplative. în
alte versuri, pentru Jebelemm ponui sînt somnoroși, șuierele tinere (pag. 7); „undele aleargă
gureșe" (pag. 39); el pomenește despre „parfumul străveziu din ierburi cârlionțate'' (pag. 39),
„răcoarea bună din mușchiul moale" (pag. -©). „orizonturi cercănate* (pag, 42), chiar și
despre ,oăpăi abstracte" (pag. 73). Na e de mirare că verbele înseși, asociate de aspectele
și fenomenele naturii, exprimă acțiuni sau stări omenești. El vede răchitele' „silabisind pes/e
ape" și cum ,Așteaptă să le închipui semne", firul ierbii a scîncît sub zăpadă (pag, 7) :
„drwmd ne asmule-naintc" (pag. 31). Crede că, sărutind mugurii ,/n pe niște pleoape",
poale să le dezmeticească frdgezi'nea (pag. 47), etc. Vibrînd organic în mîfîncrd naiiuțl/
.Af, /ebeleanu are. gingășii și revelații dc uluitoare cuprindere senzorială cum de pildă, in-
comparabila Intr-o dimineață: Era inima oară cînd puteam să cred i Că toate întinsurile
ce-mi întîmpină ochii / -Se scurg prin Inimă f Și, neholărnicite, alunecă, alunecă / Pină de-
parte... t De-acolo / Se înalță, rotunde, în formă de cer / Să se-mpliiiească deasupra capu-
lui meu.
Cele mai originale poezii ale acestui volum sînt rodul nealterat al acestui sentiment
organic de înfrățire agrestă (Colocvii, Fluturele, Tălmăcire). Fină și într-un reportaj liric,
care dă expresie unei nostalgii patriotice. Intr-un port Ia Marea Adriatlcă, poetul găsește
prilej să participe afectiv la destinul vitreg al pămîniiilui puțin roditor: Pămîntul istrian
pietros, sec, / Și-a rezervat dăruirile / Pentru miezul de Ioc a! siuochtnetor, / Pentru cristalul
strugurilor. / Pămîntul e zgîrcît, amar, Incît țl se pare că boabele de sub frunzele late ale
viilor / Sînt lacrimi de jale. /
Poetul, cu rezistenfa tonică a permanentelor regenerări are — nu inttmplăior — replici
lirice la adresa melancoliilor lui Rainer Marin RHke, cum ar fl și această certitudine inte-
roară în fața multiplelor căderi:
Ce față le zdrumlcă, ce forță le-nmlădie
Să-mi primenească văzul și gîndul, și esența ?
Cum voi discerne mii ne țisnirHor cadența,
Sămînța care ntr-una se scutură și-nvie ?
Și fruntea asta cade ? Tu nu-mi răspunzi nimic ?
Pe treptele solare presimt cum mă ridic
Și-n suflete de platini, cu crengile pe sus..
(Sentimentul naturii)

71
_ Credincios acestei puritdți organiciste, în versurile sale de dragoste Vexandru JeMteanu
dală un ideal sentimental cuminte, casnic ți foarte pămîntean. El desfide, în mod explicit,
exaltarea mistică a amorului lui Danie ți demit izează menirea dragostei, precum și spațiul
de idealizare al plasării iubitei pe un plan de ficțiune. Țăran în viziunea cea mai intimă a
visului său erotic, ei își caută iubita „prin lanurile-nalte, / Printre scaieți, prin pul bere-ntr-adins,
— nu și-o vrea înger, ci doar mireasă fecundată, care muncește și împărtășește tome durerile
omului de alături, familial t
Destinul tău dc brațu-mi să-l anini, '
Cum pasărea cu micul cuib de-o creangă / (Menire)
Rostul iubirii este asemănător cu rostul biologic al zămislirii roadelor în notară. Arta
însăși exprimă după 41. Jebeleanu mesajul polemic împotriva sterilității, împotriva marții ți
neantului. Sensul veșniciei îi dă creația prin iubire, în doi, chiar și atunci cînd e vorba de
poezie (întrebare de mai).
împărtășire de daruri, strînse migălos sau dezinvolt de-a lungul unei fertile perioade de
înflorire, dragostea — ca orice rod al naturii — e generoasă cu bărbatul copleșit ac savoarea
alegerii, din clipa culesului, și dornic de un elan în plus — al poezia' (Daruri).
Revărsarea soarelui ^ întocmai ca o zi de la miazăzi toamna — pune în mișcare toate
sevele, gbneralizînd fiorul pîrguirii în plante ca ți în oameni. De aceea, la fel cu firea, femeia
iubită care stîrnețte toate zbaterile poetului, e văzută uneori ca „frumoasa adormită", căci:
Eterna-ți frumusețe desfată șî-ntărită
Organicitatea iubirii poetului situiază toate trăirile răscolii oare ale senzualității lui in
mijlocul naturii, care le purifică ți te însorește, dind prilej lui Alexandru lebeteanu să realizeze
poeme lirice de primenitoare frumusețe, de omagiu recunoscător pentru vibrația bucuriei sale
de a trăi cu toate simțurile printre elementele inepuizabile ale firii. E ușor de pricepui de ce.
identificînd ații de simplu iubita cu rîul sau cu muntele din jurul lor. Al. lebeteanu ajunge
la un ații de sincer fior liric, incit a putut scrie o nespus de fermecătoare poezie erotică
Eu m-am umplut de tine ca munții de tăceri.
Miros a îag, a boare, m-aplec cu nalla-țt frunte.
Ea. Cerna-ți joacă chipul pe înspumate unde
Iar eu te port în sînge din dor, din mîngneri.
Si tu ești numai joc de frunze de scînlei,
_ Și Tisul tău e joc, și ochii mici, clipind,
Și stropul de izvor pe care-n gluma-1 bei.
Și părul de-abanos cu umbre de argint!
Cu genele mă chemi, cu mina mă desprinzi,
Stîrnind pentru etntare sonorele oglinzi.
Tu jocul ăsta, spune-mi, cum are să sfîrșeașcă ?
Nu! Lasăd să se zburde, să salte în spirală!
De l-ar opri vreodată o jalnică vîntoasă,
Te-ai scutura din mine, ca bolțile, banală ...
(Pe Valea Cernei)
In ciuda concluziei, supărător de rațională, din ultima terțină, ideea rămlne deplin con-
vingătoare pentru o confesiune lirică. Intr-adevăr, natura, cu toate nesecătuitele-i frumuseți,
nu-i niciodată banală. In schimb, aspectele repetabile ale acțiunilor, gesturilor, cuvintelor și
chiar sentimentelor omului pot fi condamnate rutinii și inerției psihologice, urîtirii și plictisului.
Fiindcă izvoarele sentimentelor sale dau poetului Al. Jebeleanu o sănătoasă viziune lirică,
pentru dinsul dragostea nu poate avea prototip, nici măcar în nălucile de perfecțiune artistică
ale statuilor grecești i El renunță a duce cu sine nepămînteana întrupare a visului „cu foșnet
de selenă", deoarece un asemenea om poate converti năluca frumuseții artistice în frumusețea
naturală a unei fele de pe stradă (Năluca).
Sentiment despersonalizaior, iubirea devine pentru poet o înțelepciune cu fileuri su-
preme a cărei lumină dispare, fie în clipa cînd eul se simte sătul cu sine însuși (N-am înțeles
nici teama-țl), fie în clipa cînd, părăsit — din căințd femeiascăl — de voluptatea tm/uȘui
ce-a fost mîngîiai ți mai este dorit, iubitul nu se mai poate Consola cu farmecul nepătruns al
lunii romanțioase (Sonata lunii).
72
Cronica lile-rain
Încrezător în chemările eterne ale firii, poetul clamează patetic, dar nu „iicpregelal sau
scepfic", universalitutea siinfămîntului său plin de iluzia atemporalității (Chemări). Totuși
durata biologică a individului nu poate fi sfidată și nesocotită și poetul simte, tot mai ascuțit,
unda de melancolic a frmersibdiiățfi, nostalgia unei tinereți care nu se mai întoarce. La sfîr-
șitul verii, a#a dar, poetul nu se mai poate amăgi. El știe că: Ai strîns închipuiri din dor,
din resemnări, ! Fantasmele valsează pe ape și-apoî pier, ' Momlndu-te-n vîrlejuri spumoase
și-ntrebări. ț
lată de ce, Sonet Je seară este expresia regretului pentru tot ce nu s-a putut împlini în
trecut, pe <tă vreme în Peste nouă zeci de ani — transpus fictiv — poetul vrea să-si învingă
depresiunea vîfstei: Mormintele și iarna nu mi-au scăzut iubirea, / Aceleași tinereți îmi ful-
geră-n amurg f
\semenea afirmații însă își vor găsi suport moral, nu împietrite atif „în mituri și tăceri",
.iun spune Jebeleanu cit in cele mai reușite versuri, euoctnri — In. zori, în fața câmpului.
Ucuusa iubire. Anotimp, Cercuri de lumi, Oră gravă, Episod — clipele neuitate ale „amintirii
dornle", dinir-un fericit anotimp al vieții.
Iu dramaticul zbucium de a cristaliza io arfă imaginile frumuseții limpezite sub soarele
tinereții fruste, nostalgia însoțește, ctt parfumul ei subtil, sonoritatea unor versuri ca ; Speran-
țele ? Xu încă, mi-s pulbere, nu-s scrum, / Se-ngrămădiră-n Zvonuri sub părul tău acum, I
Mă-nvăiuie in raze lunare, în parfum. / Nu, clipele nu zboară! Țigara nii-e in muc. t Chiar
ndrul stă pe loc. încremeni, uituc. / Numai cocorii, dragă, spre alte lumi se duc... I
(Răspuns)
După ce sc lasă ispitit de (ducerea cpicur ee a clipitei fugare, în două melodice și pictu-
rale Horațlene, »î. Jebeleanu stăruie într-o exasperată evocare sensuedă (Jucașl pejlăeări),
•nainic de a da deznodăniîiif amăgitoarei rătăciri, .Jlăcărării în van". Năierul iubirii își regă-
sește, netrădat, ideealul acela de o-și împlini — în poezie ^întecul deplin".
Sinceritatea transpunerii unui sentiment foarte personal in expresii poetice remarcabile,
precum și claritatea ideilor poetice care îi cristalizează viziunea lirică, dovedesc maturitatea
talentului iui Alexandru Jebeleanu, un grad neîndoios de măiestrie. Poeziile sale erotice
îndeosebi — pseudosoneie, căci nu respectă forma fixă a prozodici sonetului clasic, deși au
patrusprezece versuri, mai mult sau mai puțin dispuse după o ordine oarecare — arată eu
poetul este capabil să vibreze pe mai multe registre ale sentimentului de dragoste, Ele mai
exprimă truda muncii de versific are a unei gîndiri poetice, fidelă preocupărilor celor mai
adinei ale unui om penlru care iubirea e un permanent examen al existenței, o dramatică șl
hlnuiioare confruntare cu proprla-i esenfă lirică — dureroasa și persistenta căutare a [ru-
museții, considerată ca rațiune de a fi și în care sentimentul naturii devine bucurie de a
trăi soit nostalgie a unui vis întrupat,
Volumul Nostalgii solare este fără îndoială rodul pir guiț ui unei sensibilități lirice care
sa străduit cu persistență și răbdare în descoperirea unei expresii originale. De aceea Stihii
mersurilor cuprinse în acest volum are un timbra personal ușor de exemplificai în procedee,
tropi și rime, Preocuparea lui Al. Jebeleanu de a găsi și de o întrebuința cuvinte expresive,
rar întîlniie în poezii, fie din cauza circulației lor reduse, fie dinir-un fel de snobism ling-
mistic (înclinai mai de grabă pentru îmbogățirea lexicului poetic cu barbarisme) — este
nu numai în epitetele lui, ci și în celelalte figuri de stil. E interesant de observat că încăr-
cătura emoțională a versurilor lui /V, Jebeleanu Se polarizează adeseori tocmai în țarul unui
:uvînt nou. ceea ce dovedește luciditate și un evident simț de răspundere față de mutai crea-
ției. Citez „Și iar o sd-mpupească mugurul plăpînd" (pag. 57) . „Si ea bui, cu soare, năzdră-
'ana" (pag- 71); „Uifmd că sîmburește în tine chip de om, (pag. 7$); „Himere și dorinți
serurile în proiecte" (pag. 85) ; „Vezi, grîne nărăvite din brazdele de huma" (pag. 93) ; ^î-n
’nfne nerâbdâri vor vintul cumplit" (pag. 100); „E numai vînzolire, ispită, murmur, foșnet"
(pag. 101); „Tc-al nărăvit ca fructul ia cules" (pag. 107); „Să curgă, vîjîitidă tăcerea peste
noi" (pag. 109)... De sigur, astfel de aminte neobișnuite nu an, pentru toți, aceeași rezo-
nanță estetică, dar e clar că poetul le folosește din considerente estetice, pentru culcarea lor
intuitivă, așa cum se mai pot cita fi următoarele ingenioase logodiri de cuvinte: „frun-
zătura codrilor" (pag. 3$); „sfirîîau rădăcinile tuturor ierburilor" (pag. 41); „ispitiri
portocalii" (pag. 46); „plopii mijind cu muguri" (pag. J7); pecetea timpului" (pag. 14):
„oarbele ... păsări ce-și aleg ascunziș în clopotul fanteziilor tale" (pag. 45—16) ; „In toamnă,
frunzele plopilor vor pleca, cu smalțul pleznit, pe vînt" (pag. 48), etc. Cel puțin două versuri,
pentru expresivitatea lor unică, le consider egale flecare cu ite un poem. „Și-atîtea ploi vor
bale cu solzi pe-acoperiș" (pag, 104), - Răsfringere și „Supusă, veșnicia ți s-ar tîrî-n sandalh"
(pag. 110) — Oră gravă.
r'rnBtri librari
73
în ciuda acestor exemple, Alexandru Jebeleanu n-a scăpai nici în ultimul volum de
unele neglijențe formate. Am pomenit mai sus că dificultatea formala u sonetelor n-a fost
învinsă de poet, liber la urma urmei să aleagă forma ce-o consideră mai potrivită, deci să
nu-și fi intitulat poeziile sonete. Se mai resimt, din păcate, reminiscențe livrești, care dau o
corespondență exterioară trăirilor suflet ești. Astfel, poetul aude ^lechezatui murgului din
balada" (pag. 7); „timpul... W adună elanul" (pag. d) ; există in versurile sale „umanismul
înțeleptului veac" (pag. 14); „plopi cu mii dc clape" frw. 22); umbra slIHzatU în ncua-fwle"
(pag. 33); „Pagauini pe corzile viorii" (pag. 31). S-ar mai putea da exemple și din poeziile :
Laudă, Generații, Lirism, Menire, Frumoasa arodmilâ. Tendința aceasta devine, mai rar, chiar
limbai prețios (hni glăsuiește-n ritmuri — pag. 10; miaui scodit din seninul adolescentei pag.
22). Pînă și in folosirea epitetelor există anumite inadecvențe ce dau impresia unei maniere
vetuste, știut fiind că epitetele exprimă mai pregnant evoluția limbii literare. Cum se împacă
.Al. Jebeleanu cu asemenea expresii ;
ne-om pleca, chirciți, pe-o cumpănă — amindoi" (Ascunsa iubire) : Jlărbatu! care,
falnic, tot cere cu nesaț". (N-am înțeles nici leamați) : „Aa a crup! vulcanul freneticei iubiri
) La piept s-au cuibărit fertilii sini. Și sirius ! Cu patimă, m-ai luat in brațele adînci“ (Sonata
lunii) ? In fine, înlocuind invocația retorică a femeii prin metafora Jrestic suavă fi mlădie".
Mimul vers din Jucati pe f IScări nu mi se pare cd putea fofosi cerbul ,r$n calci'1, deoarece
trestia nu calcă, în mPÎUfi raz, Mediocritățile de ordin formal dăunează conținutului afectiv
și ideologic al unei poezii, iau ca exemplu Sonata lunii, care nu’ ie parc a fi o originală frans-
punere în gindirea metaforică a atitudinilor lirice menite să reconsidere motive poetice uzate.
Al. Jebeleanu surprinde aici conflictul dintre luciditatea intelectuală a poetului modern și
impenetrabilitatea nevoii de visare. De aceea fonul ironic al epitetelor revelează, dar nu epui-
zează momentul suprem al cuceririi erotice, despre care e vorba în poezie. Pasivitatea bărba-
tului e firească tipului reflexiv conturat în prima strofă. Poate, din această cauză. momentul
încleștării sensurile nu e numai efemer, ci devine extrem de banalizat, redus la reacții meca-
nice automatizate, în care „fertilii sini" și „brațele adinei" demonstrează modalul: „fu
patimă". Intr-un fel, totuși, explică incomprehefisiunea comportării ereditare a femeii, refu-
giul ei. Astfel, ea parcă ar vrea să dea, cit de cîf, un prestigiu necesar misterului ce a fost
dezgolit sau mai bine zis disecat prin analiza lucidă. Al. Jebeleanu însă nu explorează suficient
înclinația sa de a răsturna valoarea simbolurilor consacrate. Confrastînd vădit atmosfera
puternic sugerată dc celelalte procedee, el și-ar însuși în mod necesar o tehnică literară ce
se cere abil stăffMfă.
Calitățile remarcabile ale celor mai multe versuri din acest volum, precum și rodnica
sa inspirație in poezia erotică pun în relief un talent de fină și frămintală sensibilitate crea-
toare. Prin gînairca sa cuprinzătoare și prin stilul său personal, poetul însă a izbutii să reflecte
arderea-i lăuntrică și să dovedească, așa cum afirmam și mai sus, maturitate creatoare.
N1COLAF. HRIOI
74
CfO^1 1^*1 .«
cronica plastica
PATOSUL CONSTRUCȚIEI SOCIALISMULUI
IN INTERPRETAREA
ARTIȘTILOR TIMIȘORENI
c
S^riUcii de aria din București au semnalat iu nemulțumire nivelul scăzut, in ultimii
ani, al lucrărilor prezentate la expozițiile anuale de către artiștii plastici din Timișoara. Actu-
ala expoziție aduce revirimentul așteptai. Folosirea creatoare a elementelor artei contem-
porane este nota dominanții a expoziției și meritul ei principal.
Numărul expozanților a crescut. Expun 39 de artiști un număr de aproape 100 lucrări.
Creația de pictură este mai puțin numeroasă ca altă dată. Nu toți pictorii sînt prezenți. Lip-
sește numele lui A. Loca, V. Pinten, D. Dure și C. Radovan, pictori de talent. Sînt expuse
21 de tablouri — piesaje, portrete, naturi statice, compoziții.
Compoziția lui S. Lucruri cu un titlu semnificativ „Elogiu" este închinată Combinatului
siderurgic hunednreati. Departe de a-i trata în mod documentar, abia dacă construcțiile, furna-
lele și șarjele apar fragmentar, cu o rarii forță de sugestie. prin linii estompate și pete de
culori. Strălucirea magică a aurului face să vibreze materia colorată, iar liniile verticale —
ca O perdea de-a lungul tabloului — îi dau acestuia un caracter imaterial și incandescent
Floitdor Străinii Constantin a ajuns după căutări îndelungate la un stil propriu în lucru-
rile „Parc" și „Bucuria de a trăi". Deși pictorul își notează impresiile direct după natură,
aceasta nu este decîl un simplu pretext, într-attt formele sînt departe de realitate. Amplifi-
carea unor detalii, sugerarea vaga a altora arată ca artistul nu repetă aparența concretă a
lucrurilor. /Armonia formelor improvizate din „Parc" și culorile subtile și pure, dau tabloului,
O notă de lirism cald. în „Bucuria de « trăi" — tablou dc mari dimensiuni — pictorul a știut
să dea unitate compoziției prin echilibrul armonios nl culorilor, Arta lui Fiondor este arta
echilibrată și senină a formelor inedite și a culorilor armonioase.
In tabloul „Păsări", Gahriel Popa a preluat in mod creator experiența lui Țuculcscu.
implozia tonurilor . oloristke multiple — cu dominanta de roșu — și orchestrarea lor îndrăz-
neață, anunță evoluția rapidă spre colorii impresionist, de factură modernă. In „CirUdre/ete"
nu mai întHnim aceeași intensitate de expresie, deși gama de tonuri se menține bogată. Deta-
liul microfonului, cu totul inutil, strică unității tabloului.
In lucrarea „Tînăr inginer constructor" — în tempera — a lui Fr. Ferch întîlnim o
abundenții de planuri geometrice, mai mari și mai mici, care se întretaie și se suprapun,
pe un fundal cu construcții abia schițate. Ritmul lent al liniilor șl colurile mate, în tonalități
subtile de albastru, au un echilibru perfect. Atenția ile la acest ansamblu constructivist Intere-
sant este captată de figura tînărului, un clement care nu adaugă la valoarea tabloului.
Pictorul R. Nuțiu dă importanța culorii in ..Portret" și „Xatară statică". L. Vreme pune
accentul pe utilizarea dc materiale diferite în „Pești" și „Flori", 1. Sulea imită tehnica de
mozaic în „Delegate" și „Cerdacul" - ■ aceștia se mențin voit în faza căutărilor, deși în alte
tablouri au depășlt-o.
Cronica plailici	75
Victor Gaga s-a arătat în activitatea de pînă acum, mai mult ca un modeleur. Prin
compoziția „Tinerețe" a reunit să realizeze o operă monumentală, Forma alungite a corpului
și exagerarea volumului picioarelor — ca niște coloane — sugerează elanul și vigoarea tine-
rească. Construcția Ioanelor amintește pe aceea a troițelor. Sensibilitatea sculptorului a
împrumutat întregului un farmec deosebit. Pentru a realiza cît mai plastic tendința de ascen-
siune a omului de azi, Gaga dure simplificarea formelor la esențe în schița „Oameni in spațiu",
prin înlăturarea detaliilor anatomice.
Lucrurile de sculptură se integrează în curentul general de înnoire și lărgire a orizon-
tului plastic. Viziunea realiste a sculpturii a depășit faza uniformizărilor cenușii
Tinărul sculptor Petru lelza are un simț înăscut al planurilor și formelor, in lucrarea
„Portret compozițional" — în tabla bătută — aduce o notă de îndrăzneală prin sintelismul
formelor geometrice ale, cubului. Predilecția pentru metal și planuri geometrice o găsim și
in „Odihnă" — lucrată in metal cositorit, Formele plate, orizontale și suprapuse redau suges-
tiv starea de odihnă. Găl Andrei, decanul de vîrstă al sculptorilor, prezintă mai multe lucrări
de mici dimensiuni: „Pată cu struguri", „Țărancă", „Actorul", ^Crescătoare de păsări"—in
tablă bătută — în care modelajul suprafețelor marchează o maturitate artistică. ,'Busttrl pictorului
Lausch" de Ina Popescu. „Portretul marnei" de Maxim Octavian, se impun prin sensibilitate
plasticti. „Portretul'1 lui Orgonaș Andrei anunță o etapă nouă în arta sculporului, prin pără-
sirea naturalismului dc pină acum și prin măiestria modelajului.
După succesele avute la început, gravura timișoareami nu s-a prezentat în ultima vreme
cu lucrări deosebite. Doar Luca Dumitrașcu Eugenia a adus un aer proaspăt prin ingenioa-
sele sale monotipuri — din care cîteva au figurat la expoziția de grafică internațională de
la Roma, Aportul pictorilor Diodor Dure și Vasile Plutea a menținut prestigiul cîștlgat. fn
actuala expoziție, gravura își reia locul avui odinioară. Majoritatea expozanților s-au orientat
spre monotipuri, acuarele și cărbune, numărul litografiilor, Unogravuriifor și desenelor (unul
■singur) fiind în scădere. Virginîa Baroiu, Xenia Eraclide Vreme, R. Nuțiu și V, Pinten au
fost atrași de posibilitățile de expresie ale monotipului. Chiar și I. Podltpny — graficianul
cu renume - atît dc fidel cărbunelui, a recurs la culoare întrebuințînd pastelul uleios jji
lucrarea sa „Xafură statică" — o admirabilă „pictură" în care fundalul este de un roșu intens
inegalabil. Monotipurile discret .țau intens colorate au o impresionantă picturalitate. Luca
Dumitrașcu Eugenia dovedește rafinament prin degradeurile întrebuințate în „Construcții”.
Prin amestecul particular al liniilor verticale, orizontale și transversale a reușit să redea
cu sensibilitate atmosfera construcțiilor.
„Poarta", lucrare de inspirație folclorică — a Virginiei Baroiu este expresiva prin bogăți i
uluitoare a cercurilor concentrice, cu valoare de simbol. Dacă în această lucrare predomini
efectul decorativ, in „Zbor” — liniile orizontale dedesuplul păsărilor, dau întregului o mare
forță de sugestie. Orientarea spre grafica colorate a Xeniei E. Vreme o găsim în „Pe schele"
lucrată în linogravură colorată. „Păunii" au o forță emoționantă prin degradeurile discrete de
culoare, prin formele, abil schițate ale pădurilor — ca trei imense parașute — și prin lipsa deta-
liilor greoaie. In schimb „Călușarii" mi se pare greoaie și statică, deoarece nu dă impresia de
avînt, necesara dansatorilor. Sentimentul naturii este copleșitor în „Peisajul" din Bușteni al
lui D. Dure prin lirismul și simfonia culorilor. Un alt „Peisaj—Barajul de la Văliug, dfn
ce în în ce mai mult reprezentat în lucrările artiștilor plastici timișoreni — este plin de cârduri!
emoționala, prin vibrație discretă a luminii..
I.	Podltpny aduce, ca de obicei, o notă aparte priit lucrările îtt cărbune „Ploaie” i
„După ploaie", în care țesătura intimă și dantelată a liniilor dau lucrărilor o vrajă Ireala,
de vis deși sînt veridice. Jocul de umbre și lumini, întretăierea de planuri șî ritmul coamelor
ondulate ale dealurilor de la Gărina, străbătute an de an, trezesc un sentiment epic de baladă.
V. Pintea redă în „Contrarii" efecte contrastante șl in „Soare și păsări" și „Cocoș" resurse
grafice de ritm și semne geometrice, lelza Biro Clara expune „Șantier naval", „Construcție”
și „Muwifor", lucrări de artă decorativă, interesante prin împletirea figurilor realiste cu bogăția
dementelor decorative geometrice.
Diversitatea și libertatea formelor de expresie, prezente în această expoziție, nu inseamn?
abandonarea realității, ci reflectarea ei în mod mai adînc și mai plastic. Abundența și lirismul
culorilor, dinamismul și armonia formelor, tensiunea liniilor și multitudinea planurilor sînt
expresiile plastice ale condițiilor timpului nostru. Lucrările expuse, emoționează prin auten-
ticitatea sentimentelor pictorilor care le-au zămislit. înțelegerea lor cere de la inteligența și
sensibilitatea publicului, mai mult decît dc la contemplarea lucrărilor cu care a fost obișnuit
pînă acum.
GAVRIL BLAGA
76
Croidca pflMlkS
istorie
literară-rfoeumeri te
TRAIAN GROSAVESCU
(Viața ți activitatea în lumina documentelor)
T^raiau N, Grosavescu îți trăiește copilăria într-o vreme, cind orășelul de pe mulul Urni-
•niui, cunoaște o viata cultural-artistică deosebita, De un cor lugojan, se face mențiune
>rS din 24 noiembrie 1840 în punctul 34, padina 189 din protocolul aflat în arhiva Bisericii
Ortodoxe din Lugoj, cor care î:i anul 1869 devine RuJinfuneo ramând de tintări ți muzică".
ermaiia este instruită la început, de ..Capeltnftislrul" losif Czegka, dar acela tare o duce
■ e adevărate culmi de glorie, este Ion \ idu.
Lnul din cei imd apreciațî lîntiîreți din acest cor era Costi Gros^veșcu, talul lui Traian,
■ arc iuta și in corul german de sul» conducerea, lui Schwach, preciun și în corul maghiar
L,Mag\nr Dalarda"), coildlis de Dr. Joșii Willer, cor care Interii cu o serie de săriții români
(inclusiv cei doi Grasavești) obține in anul 1912 premiul I pe monarhie 1a concursul de
la Budapesta.
C.ci 1 tld ți le vocale înaseule >1 ambianța în care își trăiește copilăria tac ca micul Traian
sc îndrepte spre muzică, El ia orc de pion de Fa domnișoara Mlli Nicollci ți apoi ore dc
. L.iiia de la Dr. losif Willer.
A.iivifalca teatrală de amatori, era și ea foarte dezvoltata în Lugoj, Din ziarul Drapelul
■:i ;■ februarie EO3 știm că atunci s-a jucat piesa Hilctut dc tromuai, avînd ca sufleor pe
r Traian 1 uia. iar la 12 aprilie i904. Ion Vidu dirijează opereta Crai Nou de Ciprian
^orumbescu, In luna decembrie 1900 se joacă piesa Un tutor, avînd printre interpretii cei mai
preciați pe Dr. Petru Groza.
Marc.» animatoare a teatrului de copii din Lugoj, Elena Rădulesctl-Dobrin. sesizează
dentul actoricesc al lut Vraian Grosavescu ți-1 utili irealii iu piesa Prințesa din pădurea adot-
mitâ. în cursul superior de liceu, Traian Grosavescu ia parte activă în toate corurile lugojene
ți joaca iut5c de teatru pe scena grădinii Concordia, crescînd alături de uri alt muzician
vestit, Tiberiti Brediceanu.
Duod ce își ia bacalaureatul. în anul |! 4 4, se înscrie ta Academia de Muzică din Buda-
■esta, pe care o părăsește după o jum.iiate de on, fiind înrolat în armate împăratului. Devine
„Lăitnant" șl ia parte la luptele de la Dnberdo, Isonzo ți Piave, In anul 1917 se îmbolnii-
rește de icter șl este spitalizat Ea Triesl, Kapcsvar ți Lugoj, pentru ca după terminarea răz-
'■"iitlm să plece la rudele sale, familia lovanavfci din Budapesta, |>ciitru continuarea studiilor.
Condițiile sale de trai, de student sărac, șl firea sa umanitară îl fac. să se manifeste cu
simpatie fată de Revoluția maghiară ce se destănțuiu în acel limp. Acest lucru e dovedit de
memoriile viitoarei sale soții, publicate in Wiener Sonn-und Montagteîiung, unde se aratii
că după înăbușirea revoluției, ,u ocazia unui concert de Ia Budapesta, Traian (irosavescu a
fost arociiinț.it di „va ii rhernat In răspundere pentru principiile sale politice" din trecui.
Datorita condițiilor critice din timpul revoluției, Traian Grosavescu rămîne la Budapesta
doar im an ți in vara anului 1919 se întoarce la l ugoj, cu un certificat dc la Academia de
Muzică din Budapesta, semnat de profesorii muzicieni Dohnânyl și Kodâly,
Reîntors, în Lugoj, unde tatăl său ajunge din 1918 șef contabil ai județului Caraț’Severin,
Tratau Grosavescu pleacă împreună cu basul rrancisc Bnlogh la Cluj, unde Gheorghe Diurn

il primește la Gmservator cu multa bucurie. Obține u bursă de la Consiliul Dirigent, iniră
in corul Operei și este ajutat in ascensiunea sa de 1^-.	Qi?00, regizorul Pavel, diri-
jorul Jean Bobescu și corepetitorul 7eno \ micea. Aici întîlnește și pe baritorul lugojean bou-
rean Xicorescu și e frenetic susținut de studenții bănățeni, în frunte cu decedatul actor
Ghi|& Bănuțiu,	_
Se lansează foarte rapid și in anul 1920 apare ca solist ia M-nn? Jlaiterțlij, Paiațe, Cana-
tleria rusticana, Carmen, Boema, Tona și alte opere. Faima iui ajunge repede și la București
și este invitai să concerteze ia Te atrul Liric, unde în lun i decembrie hr22 are un succes intens.
Mult solicitat la București, întârzie de la Cluj și severul director Dimitrie Popovid-Bayreuth
îl sancționează cu „avertisment" și reținere din salariu.
In lunile de vară, împreună cu Va de Bnrbu și Oscar Kâlmân (un lugojean, angajat
Iu Opera din Budapesta ), el dă o serie de concerte foarte apreciate la Arad, Timișoara, Lugoj
și Făget. Din acest an s au găsii fotografii ale cîntdrețului făcute in comuna Tomești.
In februarie ltâ3, în preziua concertului său. Troian Grosavescu spre a se menaja pentru
concert refuză în scris să ciute în aceeași seara și in opera Paiațe și in opera Ctmalleria
rusticana ți cere direcțiunii să fie înlocuit eu tenorul Dr, Olariu. Directorul Dimitrie Popovlci-
Bayreutli nu dă curs cererii tenorului și în scara spectacolului (după cutii arată Constantin
Xtedeleu în revista Semenicul nr. 1/1929), iese pe scenă, citește scrisoarea tenorului, restituie
banii publicului dezamăgit și obține prin comisia de disciplină, excluderea tenorului de In orice
scenă din România, chiar și numai pentru concerte, iu urmat acuzații publice reciproce,
care au făcui ca ruptura dintre răsfățatul tenor al Clujului și Operă să devină definitivă.
Ostracizat într-o țară pe care a Iubit-o atît de mult, iu bruma dc bani agonisiți de
părinții săi și cu 20 000 lei imprumutați de ia industriașul Vasile Popa, ia 20 martie 1923,
Traian Grosavescu pleacă la Viena, unde swa sa O! ga, studia filologia. Prietenii săi de la
România Jună îi fac o frumoasă primire la Cafeneaua dc la Alzcrsirassc, unde cl le cînta
doine și romanțe din țarii. Primește în dar un tricolor re se găsește astăzi In Muzeul Raional
din Lugoj.
Tot la Viena, Traian Grosavcs.u întâlnește familia maiorului pensionar Dimitrie Culțun.
In eurînd intre el și Xellv Calinii, născută Kuwesdy, se înfiripă o dragoste în urma căreia ea
divorțează. Iar Li 17 noiembrie 1923 se oficiază la Biserica Ortodoxă din capitala Austriei,
căsătoria lor. Totodată Răiee Călțun, copila din prima căsătorie, este atribuită de justiție
mamei sale, devenind astfel Renit Grosavescu.
Brunetă, distinsă, cultii, dar foarte egoista și ambițioasă, cu multe relații în lumea de
afaceri și în lumea artelor din Viena, Nclly Grofsave^cu înlesnește Intr-adevăr dotatului tenor
o mai rapidă punere in valoare a reiimrcabilelnr sale calități vocale și scenice. Prin interven-
ția ci, este primit și instruit tle celebrul cînlărcț și pedagog Franz Steltier, iientnl ca în
luna mai 1923 să aparii la VMsoper (Operă popularii) din A iena în Paiațe, alături de cunos-
cutul bariton român Jean Alhanasîu.
Succesul celor doi români, umple dc elogii presa vieneză, iapl care face pe Umil Isac
să scrie în cotidianul Adevărul din I august 1923: .Genial creator al românilor a ingentui'
hiat pe cinici și neîncrexătari. Artiștii noștri adeoărațr, au pornii cu bngapil miraculos ai talen-
tului iar și au cucerit, Dați [luarea mr/rtului și cununa tle dafini acestor ambasadori al
talentului”.
Directorul Murkovski, lare-1 auzise pe Grosavescu cîntind și in România, în interesa
instituției sale aflată în jenă financiară, il lansează urgent. Astfel, talentatul tenor cîniă de
doua ori |>e săptămînă în aclamațiile sludeiiților români și sîrbi, sporindu-și faima.
Pelrccîndu-si luna dc miere i.i Praga. în noiembrie 1923, Grosavescu ciulă ca invitat
în .ViM și Boema, avînd două apariții foarte elogiate dc cotidianul ceh Narodni Politica dir
29 noiembrie 1923. Debutează apoi cu mare succes șl 1a Budapesta în Rigotefto, penlru cnîn
toamna anului 192-4 să ciute pentru prima dată,ea invitnlln pretențioasa Opera Mare din Viena,
în Boema.
Conducerea Operei Mari. în fruntea căreia se aflau eminentul Richard Strauss și dirî*
joml Fi auz SJialk, re.-unoaMe imediat posibilitățile tenorului român, și, după ce acesta inter-
pretează magistral rolul dificil al lui Vasco de Gama din opera Ifrrmno, din februarie 1925
il angajează definitiv ca solist.
Traian Grosavescu muncește zi șl noapte și învață opere întregi în limba italiană șî
germană. Repertoriul său amintit se îmbogățește cu Lucia dc [jimnurmoor, Andre Chcnicr,
Hal Mascat si altele. Toimlaiu, tenorul concertează cu Orchestra Simfonică din Viena, cu piese
dc Berlioz și Dvorak, și face numeroase înregistrări, extrem de căutate tle public și specialiști.
Cîntă din nou la Budapesta în Tosca șl Rigoletto, iar la Berlin are succese mari in
t armen, Aida și în special în or>era Bnl Mascat. Apare apoi din nou la Praga, de unde Irece
78
Ll>>ric liHrJii-iluruui' ale
I.i Brno ți iu curiud Li Snlzburg si in alte centre europene. Inca din primele sale apariții,
ituslrieries Wiener Extrablafi, din m septembrie 1^3, îl consideră ca i>e „mi"! din cei mai de
seamă .intiireți ui Vienei". Cel mai mare succes ii obține alături de celebra cintăreață Maria
leritza iu opera Erinriulln det ITc.tf, în care după aprecierile compozitorului lugojean Filaret
Barbu, „e ri/ms culmi nebăauiie în arta drtunatica, dind o teție tuturor tenorilor lirioi".
Gloria lui trece rapid Oceanul, După cum relatează ziarul vienez Der Montag, un repre-
zentant de la Metropolitan Opera llouse din New York ii oferă un contract, El însă este
.ișleplat și la Scala din Milano j[ pe alte scene renumite.
în ascensiunea sa vertiginmssa, Traian Grosavescu realizează |jerformanțc unice. Astfel,
după ce celebrul tenor Piccaver, care unita să ciute in rolul principal din Andre Chenier, se
ui bolnăvește, se face apel la cunoscutul tenor Tina Paliera din Drezda. După ce aceasta, la fel,
renunța în mod neașteptat in ultimul immicui, directorul Schalk se adresează lui Traian Gro-
savescu cu numai 24 ure înainte de premiera, Tenorul român a repetat atunci toată, noaptea,
iar apariți i lui strălucita în aceasta operă ii aduce elogiile temutului critic Jullus Korngold,
publicate în .Ve«? Freie Presse din 29 ianuarie 190G.
Tu mod paradoxal, pe măsura ce creșteau succesele și popularitatea ilustrului cîntareț,
acesta devenea lot mal apatic șl lot mai indispus, fiind dirijat, urmărit și suspectat pas cu
pas de i ulcerat 41 sa soție. Prietenul său Constantin Nedeku. intr-un articol publicat în revista
Semejăr ul, scrie: „Srrccese/e creșteau, Grosooejcu a a/ans de renume mondial. Era așteptai
'a Berlin. la \tilano, la M to York, ilar nu mai era fericit, li lipseau prietenii, ti lipsea liber-
tatea. Trăia . u im prizonier încătușai de soție, o femeie interesata, șl de tatăl ei, un om de afaceri
t ... ) Excesiv de bun și de îngăduitor, artistul răbda resemnai".
Deoarece in urma celor întîm plate ulterior, soția sa pentru a se disculpa, a căutat sa
irate cS Traian Grasavescu a fost un om risipitor, fără perseverență, brutal și care fără apor-
lul ei nu ar fi reușit sa se ridice, am găsit necesar să recurgem la ajutorul martorilor oculari,
tre eu privire la caraclerul celor doi soți Grasavescu ne-au declarat următoarele :
— Nclty Grasavescu Kiivesdy, femee culta. distinșii și capabilă, era extrem de geloasă
ă egoistă, după cum chiar ea recunoaște în memoriile sale. Gtez: „Caracterul meu trebuie
sa fi fost Influențat de bolile dese de care am suferit copil fiind In copilărie, îmi aduc
.miluțe cu crinii odată geloasă pe mania mea, că trata cu duioșie o verișoară orfană".
Olga Grasavescu, sora artistului, în articolul Adeoiirul în tragedia Grosavescu arată că
Xelly i-a făcut scene de gelozie soțului său pe simplul motiv cu acesta a salutat din masimi
pe doamna Selma R... și că ta tonte reprezentațiile, tenorul „primul înclin trebuia să-l tacă
întotdeauna ta loja ci"
Faptul că ea dirija foaia partea financîar-aMiiercială n familiei Grasavescu este unanim
recunoscui. Tutela ei financiarii era tusa obositoare și jignitoare pentru marele artist. Astfel,
dlați în concediu la Cluj, în Librăria Anca, artistul ți-a ales vreo 15 partituri ale compozito-
rului Dlma, pentru a le lua cu el ta Viena. Autocrata sa soție, după cum arată librarul in
ziarul (după Românesc din 20 februarie 1927 nu l-a permis să cumpere decît două bucăți.
Maria Nicorescu, soția decedatului bariton Lnurean Nicorescu, ne-a relatat că cuocaziu
unui concert dai de Traian Grasavescu In Arad, în pauză, fostul său soț. prieten cu tenorul.
। vrut săi Felicite pe acesta în cabină, dar Nelly Grasavescu nu îa permis nici măcar să-i
■ ;idă pe marele dntăreț.
In ceea ce-l privește pe tenorul Traian Grasavescu, in legătură cu învinuirile soției sale
:1 era .Jtn om puțin delicat și insensibil, risipitor ;i fără persrjercn/d", pentru a demonstra
netemeinicia acestor susțineri, lot pe bazii de documente relatez următoarele:
Ca militar, în loc de a risipi banii ca alți ofițeri de atunci, trimite mamei sale, pe care
o Iubea nespus, suma de 400 coroane, lucru confirmat de o scrisoare publicată de compozitorul
Filaret Barbu în anul 1935. însăși Xelly Grosaveacir, în celebrele sale memorii, arată că Traian
n trimis și de la V'iena, bani părinților stal, ca aceșlia să cumpere o vie. Dînd în februarie 192fi
un concert In Ateneu, un grup de stadenți, ne.ivind bani și nemaiexislînd locuri în sală voci-
ferau afară. Traian Grasavescu a deschis larg ușile Ateneului și i-a primit pe scenă, con-
ertînd în aclamațiile frenetice ale acestora.
Fără a tăgădui faptul cii Nelly Grasavescu a avut un roi pozitiv în punerea mai rapidă
în valoare a calităților tenorului, închei acest capitol totuși cu declarația competentului critic
muzical Lauterstein, care declară ziarului i>er Motiiag câ Traian Grasavescu, cu calitățile
sale, devenea celebru și fără intervenția soției sale. In aceste condițluni de viată, după cum
arată sora marelui artist in articolul Adeoilral în tragedia Grosaoescu. publicat în ziarul
Cortinu, viața Iul „Bubi“ devenise un martiriu.
Gelozia soției sale este în ultimul limp mult mai puternicii, datorită scrisorilor și budis-
telor de flori, ce Ic primea marele artist din partea numeroaselor sale admiratoare, dar in
l-Biiff&r Jîimir Ji hiinii*
7ft
special datorită unei presupuse dur neîntemeiate legături de dragoste dintre acesta și h«efina
Stransky, soția unui profesor universitar din 1 iena.
După cum însăși ea recunoaște în amintirile sale, intitulate Memoriile unei femei neno-
rocite ți publicate în ziarul Wiener Sonn-und Montag-Zeituna, în urma unei sarcini nereușite
și a altercațiilor puternice din ultimul timp cti soțul său, nervii ii slăbiseră simțitor șî ea
încercă chiar să sc sinucidă.
Cert este ca ultima arie, care ii este dat lui Traian Grosavescu s-o cinic, este celebra
„La domia e mobile” din Rigolei io de Verdi, operă iu care are o creație magistrală, alături
de basul BaklanofL Cîteva orc mai târziu, in 15 februarie 1927, cînd se pregătește să plete
pentru un nou concert la Berlin, marele cîntăreț îndrăznește pentru prima oară sa apună
soției sale că nu-i permite să-l însoțească și-i scoate lucrurile din geamantan. Cu nervii
zdruncinați, de o gelozie înăscută și rănită adine pentru prima oară și în amorul sau propriu,
de un om ce pînă atunci o ascultase docil, Xelly Grosavescu pune mîna pe revolverul Brow-
ning ți trage. Un singur glonte pătruns in cap face ca Traian Grosavescu, răsfățatul tenor
al primei opere vieneze, moare la 31 de ani. La 23 februarie 1927, o mulțime imensa, coruri,
fanfare și delegații oficiale, au condus pe ultimul drum la cimitirul ortodox roniăn pe unul
din cei mai iluștrii fii ai Lugojului.
A turnul un proces penal, [>e baza ancheiei făcute dc judele dc instrucție Dr. Kalhlein,
O parte diti martorii din înalta societate vîeneză și maiorul pensionar Dimitrie Calțun, primul
soț al acuzatei, au susținut-O puternic. Bălrinul avocat Dr. Ifeinrich Steger a vorbii magistral
și a influențat puternic pc cei 30 de jurați, care au dat o sentință de achitare. Masele dc
oameni simpli din Viena au protesta: vehement toata noaptea în fața instanței dc judecată
și Xe|ly Grosavescu nu a putui pleca la domiciliu de it a doua zi, iusoțhh de Kowesdy și Călțuu.
VIRG1L ȘCIIIOPESCU
FOLCLORISTUL GHEORGHE CĂTANĂ
(O sută de ani de la nașterea sa)
E
*—>r« in vara anului 1936, „Asociația învățăturilor di j județul Sevcrm" a organizat
o șezătoare literară la Caransebeș. De la Timișoara a plecat un grup de scriitori
căruța i s-au adăugat alții de la Lugoj, de la Topleț, și de la Valeadeni, Gheorghe Cătanii.
Scriitorul, trecut de șaptezeci de ani, domol in mișcări, cu vorba blajină și-a citit povestirea
așa cura spunea [mvești de peste patruzeci <lț ani, așa cum spuneau poveștile sale bunicii
bunicele.
La prima întâlnire iți făcea impresia unui om foarte liniștit. X’easlimpăru! clocotitor din
sufletul lui itâ-1 arată însă activitatea sa multilaterală.
_S-a născut in ziua de 20 septembrie 1865 la RemeteaPogănici din părinții Ion și Trăia,
țarani săraci. In școala primară era „întâiul in clasă”, după cum înseamnă Livlu Jurchescu.
în biografia lui Gheorghe Cătană, reținută chiar de la Cătană, ții tot Lîviu Jurchescu ne
informează (Semenii ui, nr, 10—11/1928) că învățătorul Savu Mustața, apreciind deșteptăciu-
nea elevului său, a stăruit ]>e lingă tatăl său să-l aboneze la revista Șezătoarea a lui losif
Vulcan, care a început să apară pe atunci la Budapesta.
Murind mama lui Gheorghe, încep și suferințele. Tatăl său se recăsătorește și are
copii ți din căsătoria a doua. Aviad pămint puțin, mama vitregă insistă pe lînga soț să-l
dea pe copil ia vreo meserie, ca sa ramînă păiiiînlu! pentru copiii născuți de cm. Lupta se dă
între învățător >i mama vitregă, învățătorul învinge și băiatul e dat la liceul din Lugoj, dar
mama vitregă nu se lasă infrintă și reușește după doi ani, să-l aducă pe Glteorghe acasă,
ca să le ajute la munca cîmpului. învățătorul stăruind din nou, in toamna anului 1889 Gheor-
ghe e înscris la Institutul pedagogic gr. or. rumân din Caransebeș. După doi ani, părinții
nu-i mai poarta de grija la școala și anul al HLiea ii termină mulțumită profesorilor Mărgi-
neanu și Barceanu, care i au asigurat hrana ți cele strict necesare, ca să-ți poată lua diploma
de învățător.
In octombrie 1883 e numit învățător suplinitor la școala confesională română din
Valeadeni. In comună a găsii „neînțelegeri”,. „Copiii creșteau sălbatici, ca buruienile, fără
cea mai mică cunoștință de carte satt disciplină".

Itturlr Hirr.irâ'*ir«mTnrnic
încă in anul 188-4, deci la virata de 19 ani, s-a căsătorit cu Ruja Trandafir, fiica preo-
tului din ValeadenL Ea l-a înțeles și l-a ajutat în viață" fiind o femeie cuminte și foarte
harnică".
Din 1881—1888 a funcționat ca învățător în comuna vecină, Brebu.
In primăvara anului 1888 a fost ales și numit definitiv la ValeadenL Aci s-a așezat pentru
toată viața cu mica întrerupere din anii 1921 —1926, cînd a fost învățător la Brebu, (hi anul
LT5 a fost pensionat forțat în anul 1921 s-a reactivat).
Viața tui Gheorgh? Cătană o putem înțelege mai bine, cunoscîndu-i crezul lui despre
ivățăior. Ni-1 spune el însuși în manuscrisul lucrării Din carnetul unui dascăl: ,. Învățătorul
a este numai educatorul și instructorul tineretului, ci poziția lui devine cu atit mai însem-
ată priit cartofele sale ocupații ce te exercită în mijlocul poporului, afară dc oficiul învăță-
toresc... Dl... trece peste granițele micii sale împărății: 1 se deschide un cîmp de muncă
•espui de larg, el este cetățeanul și factorul cultural cel mai dc seamă clin comună, el este
fătuffonil poporului, lumintndtt-l" (Viorica Golan: Gheorghe Cătană un remarcabil folclo-
sț și pedagog bănățean, Drapelul roșu, nr. 4159/1958).
Gheorghe Cătană începe munca culturală de tinăr (1» vîrsta de 18 ani) și nu înceti-
neazi pasul decit după ce trece de șaptezeci de Snî. (A decedat în ziua de 13 iulie 1944,
împlinind 78 de ani).
A publicat articole, schițe, nuvele, povestiri și folclor (proză și poezie) II vedem cola;
' nrînd l.i publicații bănățene ce apăreau pe vremea începutului activității sale, precum șî
la cele dintre cele două războaie mondiale. nm/șcara.' Luminătorul, Gazeta poporului, Drep-
ales, Foaie de Duminecă, Controla; Caransebeș; Economia, Foaia Diecezană, Lumina,
Viitorul Graniței, Viața nouă, Școala bănățeană. Banatul literar; Lugoj: Drapelul, Cartea
dului, Semen icul; Reșița: Ludimagister ce apare începînd cu anul 1885 la Reșița, In
anul Î885 la Reșița, în anul 1887 șchlmbtndu-și titlul în „Pedagogul romăn". Tot la Reșița,
a colaborat și la „Balaurul", foaie săplăminală — pentru umor și satiră, în scurta ci viață
S luhî (1—111 1887) ; Otnoifa: Educatorul, care din anul 1913 s-a mutat la Lugoj, director
fiind învățătorul și compozitorul Ion Vidu și tivind colaborarea celor mal de seamă învăță-
iri publiciști din Banal ca Petru Bizerea, Gheorghe RSHeanu, luliu Birou, l<m Marcu etc;
Foaia Orăviții, Progresul,
A colaborat la publicații de prestigiu din afara Banatului, ca Luceafărul (Budapesta)
din a cărui conducere făceu parte Oct. Goga, Românul, de sub direcția lui Vasile Goldiș.
Familia lui losif Vulcan, Gazeta Transilvaniei (Brașov), Tribuna (Sibiu). Arhivele Olteniei
(Craiov-), precum și la alte publicații din localitățile amintite și la publicații din Cluj.
Solmuș-Reteng, Simleii, Balota etc.
Gheorghe Cătană a tipărit o scamă de lucrări, dintre care se găsesc în Catalogul Acade-
iiei Republicii Populare Române:
l.	Poveștile Banalului, culese din gura poporului bănățean tom. 1— III. Gherla, 1893—16 :
' Omul, noțiuni de anatomic și fîslologîe și reguli igienice pentru conservarea sănătății șî
corpului omenesc. Manual didactic pentru anul al Vl-lea al școaleî poporale, Gherla, 1898;
. Viața și faptele lui Ștefan cel Afore și Bun, Domnul Moldovei. Scrisă pentru înțălegerea
tutun ca. Sibiu, 1898 ; 4. Cîieva cuvinte despre creșterea pruncilor. Disțrtațlunc în aduna-
rea generală a Reuniunii învățătorilor romănî gr. ort. de la șc oalele confesionale din Dieceza
Caransel>eșiilui, în Făget în anul 1901. Caransebeș, 1902 ; 5. Povești poporale din Banal,
ulcse din gura poporului de.., Partea I—III. Brașov 1908 ; 6, Miorița, culeasă de ... Brașov,
100Lr; 7. Balade poporale, din gura poporului bănățean culese de ... Ediția III, Brașov,
1916 ; 8. Flori din războia, Versuri poporale culese din gura soldaților de ... Caransebeș, 1919;
9, Din lumea poveștilor. Povești poporale din Banal. Caransebeș, 1924: 10. Povești poporale
din Banat, culese din gura poporului. Ediție îngrijită și prefațată de Marin Bucur. Editura
Tineretului, București, 1956. 11. Idem. Ediția IL București 1961; Ediția I a Baladelor popo-
rale a apărut la Brașov in anul 1895.
Lbia dc mai sus o completăm după informațiile din articolul : ..învățătorii publiciști"
le Pavel Jumanca, publicat în anul 1943, cu un an înaintea morții lui Gheorghe Cătană. Infor-
mațiile sînt reale, Pavel Jumanca avhid legătură permanentă cu Gheorghe Cătană.
Deci înafară tle lucrările înșirate mai sus, Gheorghe Cătană a mai publicat: 1. Păcală
și Tîndatn. Poveste, Gherla, 1(01 ; 2. Teatru la sat. Piese scurte, scoase din viața poporului.
Gherla, 1905 ; 3. Octoih bogat, Budapesta, 1907; 4. Chipuri fi graiuri din Banal, Caran-
sebeș, 1927.
1u articolul: „Gheorgtie Cukma, citeva aduceri aminte", publicat in Drapelul roșu nr.
3475/1957, Paul Tîrhățiu mai (rece ca tipărită și lucrarea Cronica școatci (Caransebeș, 1904),
după datele biografice comunicate de însuși Cătană în anul 1929.
f«R‘ lilrrdrS	II mm Ir
XI
Pavel Jumanca nc arată în articolul citat, că au rămas în manuscris: 1. In ceaiuri de
odihnă. Nuvele ți schițe ; 2. Experiențe pedagogice și conferințe; 3, Cete mai frumoase povești
din Banat; 4. Poezii poporale din Banat; 5. AUe lucrări de folclor.
După cum se vede, Gheorghe Cătană nu a fost prețuit numai în Banat, ci și in alte
părți ate țării, primindu-i-se colaborarea la publicații de prestigiu ale vremii sate și edltîn-
du-i-se lucrările.
Baladele poporale nu ajuns la ediția a IIl-a. Și piesele teatrale i-au fost jucate de
actorii amatori de la sate.
Dacă pedagogul șl scriitorul a fost cunoscut mai mult pe plan regional, folcloristul a fost
și este cunoscut pe pian național. Dealtcum culegerea folclorului i-a fost și preocuparea de
căpetenie, după cum o mărturisește el însuși.
Asupra formării sale a influențat în măsură simțitoare și îndrumarea ce i-a dat-o
învățătorul său din școala primară (dovada concretă este abonarea micului elev la revista
Șezătoarea), dar și cunoștiințeie primite în cei trei ani de școală la Institutul pedagogic din
Caransebeș, unde activau și în anii cînd n urmat el institutul, profesori valoroși, ca Ștefan
Velovan. autor de lucrări de pedagogie, estetică, etică și psihologie, Patriciu Drăgălina, auto-
rul lucrării în trei părți „Din istoria Banalului Severin", și alții.
în jumătatea a doua a veacului al XDC-lea se acordă multă atenție folclorului.
Culegerea lui Alexandri, Poesii poporale. Balade (Cîntece bătrînești) adunate și îndreptate
de... apare la lași în anul 1852. Nu trec decît șapte ani și apare la Pesta culegerea bănățea-
nului Atanasle M. Marienescu Pocsia poporala. Balade culese și corese de...
Tipărirea culegerilor de material folcloric în proză începe în anul 1860.
Prima culegere apare la Timișoara, E. B. Stănescu-Arădanul publicînd volumul Proza popo-
rală. Povești. Timișoara, 1860. Nicolae Fillmon publică în anul 1862 povestea Roman Năzdră-
uanu în ziarul „Țăranul român". Urmează alte colecții, atît de poezie cît și tle proză poporală.
Gheorghe Cătană a prețuit la valoarea reală tezaurul folcloric, cunoscînd atît colecțiile
tipărite cît șl studii privitore la folclor, după cum se vede din prefața colecției Balade popo-
rale scrisă în februarie 1895. Face trimiteri Ia Vasile Alecsandri, losif Vulcan, Aron Densu-
șianu, la scriîlorul german Martiri Opitz, care în anul 1623 a fost încoronat la Viena ca poet
național, și la alții, reproducînd fragmente din aceștia: „Poezia poporală esfe istoria unei
națiuni. Ea ne pătrează traditiunile, moravurile si da'inite poporului, faptele sale glorioase,
bravurile, luptele și învingerile acestuia". Și „literatura poporală este cartea poporului. .
Cartea aceasta e todeauna ceieafă și înțeleasă, pentru că e dictată de geniul necuprins și nese
cabil al poporului și scrisă eu'mîna timpului". Și mai departe afirmația lui Martin Opitz:
„Rar se află popor mai talentat sub soare decît poporul românesc".
Continuă prefața cu mărturisirea sa : „dacă de afita însemnătate e literatura poporală,
aș putea eu oare să stau iadașa fără nici o ocupațiune și să nu mă mișc, adunînd de ta
scumpul nostru popor aceste mărgăritare, aceste fragmente prețioase, care vor serai celor
competenți și erudiți, a scoate din ele orice lumină vor afla pentru completarea istoriei? — Eu
unu! nu, ci iot timpul liber, de care dispun, îl folosesc ocuptndu-niă cu lucruri folositoare, cu
lucruri care să servească națiunii mele, spre ridicarea și mărirea ei Asta a fosi și este ținta
mea... îndată cînd am pășit ca învățător, am și început a aduna din literatura poporală iot
ce am crezut că e bun și folositor. Așa am ajuns a aduna un mare număr de povești, balade, cîntece.
doine, hore, ghicitori, datini etc. cu deosebirea de la poporul român bănățean ... Că am adunat
acest material din literatura poporală, însă nu e meritul meu, esfe meritul poporului, care a
păstrat, a conservat această scumpă comoară".
Editura Tineretului i-a retipărit în anul 1956 Povesti poporale din Banat (2 voi.) în
30.100 exemplare. Cartea are o prefață de Marin Bucur. Epuîzîndu-se, în anul 1961 a apărut
ediția IT-a.
în volumul I al monumentalei lucrări Istoria literaturii române, volum redactat de
acad. Al, RosetU, prof.univ. Mihar Pop, I. Per va în și conf. univ. Al. Pirti (Editura Academici
Republicii Populare Române. 1964}. Gheorghe Cătană este trecut alături de Petre fspirescu,
fon Pop Reteganui, Tudor Pamfile, C. Rădulescu Codln, în fruntea celor aproape două sule
de culegători ai comorilor folclorice. Atît culegerile sale de povești cît și cele de balade sînt
utilizate ca Izvor de documentare de către redactorii aceste! opere naționale.
Se împlinesc în ziua de 20 septembrie 1965 o sulă de ani de la nașterea lui Gheorghe
Cătană șl au trecut șaptezeci de ani de la prima apariție a culegerilor sale de povești și balade.
Cltlndu-1 din nou, ni se pare că îi auzim pe el povestind: sfătos, profund, blajin...
GR. POPI fi

Pwrir UienrS-<lMC>>i»r.'.
C&r(i - reviste
Uiliu Dragomir: ..Șarpele fantastic**
J\^ii.u Dragomir, i ciul Mit de timpur iu stins, a fost un suiiiinicnlul. Acesta este dominanta
scontului său volum. Se relevă un lirism întors spre sine în tulburătoare confruntări, sau
. evărsat cu exuberanță în urmărirea ascendentă .1 :i. tuulitălii; un lirism sentimental și pe
locuri ușor desuet, sau de o autentica ,i viguroasa factură populara. .Aceasta formă specifică
le a lua contact cu realitatea a dctenninal și aspectul particular in care aceasta sc regăsește
în poezia lui Mihu Dragomîr. Poetul percepe afectiv lumea și, ca atare, elementele existenței
se recompun ca niște stări sufletești sau trăiri. Reconstruirea orașului e surprinsă nu prin
lesvripție sau prin metafore cu caracter de reprezentări, ci c transpusă in zonele afectului
i ale simțurilor, c notata ca o senzație vizualauditivă: „C« mi cring Mtfwirtd«-se însorit, /
ub explozii mari ți vegetale,! Toi orașa-n ziduri a-n flori/,/rîțlc-n varul albelor petale" (Plopii),
Există în lirica lui Mihu Dragomîr un acul sentiment de comuniune dintre materia! și
spiritual, dintre oui și natură. Poezia Alo uit, replică la o vedie poezie a lui Tudcr Arghezi
(Afă uit din Persuri de seară), afirma unitatea naturală ca lege de bază a lumii: „Afu ui:
in cer, mu uit în pămînt / Legite-armoniei același sini". Prin tehnica replicii antonimice,
poezia fixează in același timp și locul omului în univers. Dacă Arghezi nota: „Mă ui: în cer,
mă uit în pămînt / m-am întrebat cine sini", Mihu Dragomk răspunde: „Mh uit în cer, mă
uit în p mint, / cine sînt (...) Sînt tot eu, în cer, pe pămînt". Acordîndu-i omului obișnuit
prestigiu de nucleu al existenței universale, omului artist I se dă, în lirica Iul Mihu Dragomir, un
Ir... aparte. Este surprinsa in poet tendința de dezindividuali/ ire, de contopire cu toate ele-
mentele lumii naturale. Difuz.it pretutindeni, poetul poate exprima orice. Potența sa artistică
. polivalentă. De aci 111.nea lui putere: „Sucul ți țarina, ți riul uitase ceva nețiiui și știut, /
ne-ntilnisem afum i și vorbeam despre totdeauna, / și noaptea, iubita ce încă nu m-a mințit,
! mii legăna și-mi spunea, din coroanele nucilor i din liniștea cireșilor lăuzi, din îngînarea
pămînt uită (...) i ști și ac aici f! ești de pretutindeni" (Concert de noapte).
Afirmarea perpetuă .1 determinismului dintre materie și conștiință are interesante con-
secințe in structura im., finii în lirica poetului. El a dat un credit foarte mare construcțiilor
paralele. Ideea lirică se orgatiteeazu, iu mare parte, prin urmărirea simultană a două aspecte
pase în asociație. (Pline nouă. Imuu! tintec, Dacă..., în fiecare -i/dec): „Și mă simt întreg
și al meu, și al tuturor, ca / Bară gutuii! am fost și cu brăzdat de haturi ( Pune nouă). For-
■ dă insu, modalitatea în discuție sc convertește în retorism. In unele versuri respiră o anumită
grandilocvența. Adresarea retorică, umanizarea teatrală a naturii, paralelismul fenomen social-
fenomen nalur.d, aglomerate, transformă liricul în prozaic: „Cîndva. demult, cînd Dunărea
a răzbit pînă ta tine, / nu s~a-mptinit decît legea apelor și munților. / A.um se-mplinesc legile
unei noi istorii" (l.a țărmuri).
Mihu Dragumir urc și vocația definițiilor lirice. Multe din comparațiile și metaforele
sale (mai ales din ciclul Secolul meu) au un caracter explicativ. Faptul le sărăcește de încăr-
ătură afectivă și poetică. Poezia Dacă este o acumulare obositoare de definiții lirice plate
(„acela ce-ți dă viață zilnic - ce-a adus în preajma ia limpezimea vieții ta izvoare", „ce ic-a
făcut să auzi cum bote / multipla inimă a omenirii" etc.
Volumul, conceput de editor ( Aurel Martin), ca o selecție „reprezentativă" pentru ultima
etapă a evoluției lui Al, Dragmnir. este mai mult o biografie liricei a regretatului poet. Poezii
.1 Brigadier, Triptic brodeau, Pline nouă etc, au un cert caracter autobiografic.
t3
Registrul Iernatic e foarte bogat: regăsim poezia cetățenească fi ocazionala (ciclul
Secolul meu), erotica (ciclurile bar și Șarpele fantastic); portretul liric e cultivat în Per-
manențe ; motivul cosmic c prezent în grupajul Afuz/ca sferelor, iar cel meditativ-întrospectiv
in Despărțire sau Â'untă simplă. Poate că în acest complex tematic, lirica erotică și medita-
tivă îl relevă pe Mihil Dr.igumir în formula cea mai concentrată și cea mai apropiată de
esența sa artistică. Discursiv uneori in poezia cetățenească sau in cea ocazională (Primăvara
1962, Congo), in cea de dragoste poetul se comunică firesc, de multeori in fericite tipare fol-
dorice (Tcșmr. r>, Dor. Lupească, Poale verde). Sentimentul erotic, tulburător punctat cu arome
în Dor, se diluează insă în Șarpele fantastic. Dragostea senzuală și viguroasă, la început,
se convertește în nostalgie și capătă ușoare trăsături de romanță (Noapte banală). In general,
spre final, volumul e pătruns de accente tot mai grave. Poetul are crize de melancolie
(Dîmbovița, rin de pămînt). Presentimentul morții (foarte frumos exprimat in Nuntă simplă)
strecoară in poezia lui Mihu Dragomir note de profundă tristețe. Ora stelelor le exprimă poale
cel mai direct. Dincolo insă de aceste alunecări, atmosfera dominantă este stenică. Ciulin-
du-se (Pradă), poetul a reușit să înfringă „șarpele fantastic" simbol poetic al îndoielii din
care se naște, senină, certitudinea, și să rămînă in memoria cititorului ca atare.
OLIMPIA TEltNOVICI
G. Călinescu: „Impresii
asupra literaturii spaniole***
I ntre apariția primei (1915) și celei de a doua (1965) ediții a cărții regretatului ti. Caii-
nescu: Impresii asupra literaturii spaniole, lurimui vast al literaturilor hispanice a pierdut
mult din aspectul de „terra incognila" pe care îl avea pentru media cititorului român. Tra-
duceri din Cervantes, proza picarescă, lx>pe de Vega, din literatura „secolului de aur", tradu-
ceri din poezia șî proza contemporană: Machado, Garda Lorca, Alberli, Maria Tereza Leon,
Gotysolo și unele studii pe marginea operei lui Cervantes (Tudor Vianu, Ovidiu Drimba),
Lope de \ega (academician lorgu Iordan), Caldcron dc la Barca (Tudor Vianu), au contri-
buit la familiarizarea noastră cu una din marile literaturi ale lumii. In acest context cartei
iui G. Călinescu. daca nu mai are întotdeauna aspectul unei munci dc pionerat, cîștigă, in
schimb, o calitate nu mai puțin prețioasă, aceea a posibilității de comparație, de referire la
literatura problemei culturii și literaturii hispanice, astfel cum e redată ca în studiile de lite-
ratură universală ale cercetătorilor români.
Că această carte nu și-a pierdut nimic din stringenta ci actualitate, ba dimpotrivă, o
dovedește și împrejurarea că autorul nu adaugă, în afara cilorva rînduri din prefață, decît o
anexă în cuprinsul căreia amintește figurile proeminente ale liricei spaniole contemporane
(Ruben Dario, Antonio Machado, Junii Ramon Jimenez, Tederico Garcia Lorca) ca și o notație
succintă a ceea ce caracterizează opera acelui mare spaniol caro a fost Miguel de Unamuno.
Volumul debutează cu o accentuare a barocului acestei literaturi, faeîndu-se distincții sub-
tile dar și apropieri relevante între stilul baroc și cel clasic, apoi intre curentele literare:
clasicism, romantism, baroc. Capitolul acesta Introductiv aplicînd metoda paralelismelor e, tot
atît de bine, un studiu de istoria literaturii sponiole, dar și un excurs în literatura universală
și în filozofia culturii. Capitolul următor încearcă reliefarea a, ceea ce Taine numea „calitatea
dc căpetenie", aici: diferența specificii a literaturii spaniole, amprenta ci proprie, originală.
Analiza acestui concept ii dezvăluie diferitele sale straturi. Unul, mal dc suprafață, cuci „Spa-
niolul (din literatură) e foarte sensibil șî onoarea lui e un „pundonor". ceva cam ca
„ambițul'', ca „onoarea de familist" a Iul Jupin Dumitrăche": dur alături de acest aspect
• d onoarei apare, observă imediat Călinescu, onoarea ca un conflict de clasă sau, în altă ipos-
tază, ca o prejudecată rasială clădită pe mitul purității sîngelui: Ja iimpiczn de sangre".
' i Btinrtțll» ESPLA, ediția II-h,
< .ir li. re vi» te
Romanul picaresc, căruia ii este dedicată o pertinentă ți întinsă analiza, e un exemplu
„pe viu" al luării in deriderc a grandomaniei nobilimii spaniole. Analiza e întreprinsă în trei
t apitote : Humorul democratic, Picarescul, Baclulteres, Licenriados, Letrados.
Don Juan e un capitol care constituie un modei de studiu de literatură comparată. Sînl
i ercetale nu numai izvoarele temei începind cu El burlador de Sevilla, piesa lui Tirso de
'dolina, ci se caută originea și justificarea temei în folclorul spaniol, în romanceros și, nu
mai puțin, în El libro dc buen amor, cartea de loc clericală a prea cuviosului arcipreste de
tlila. Pentru ca tema să se desvolle și să producă un erou oficial credibil, observă Călinescu,
„trebuie o condiție care se găsește din /din în Spania meridională, și anume a femeierea băr.
■atuiui, propensiunea eroHcii". Tema e urmărită apoi In Calderdn și Espronceda, la cel din
urină cu precizări revelatorii asupra caracterlslirelor specific spaniole ale romantismului
s. riitnrului.
\'u mai puțin interesante sint considerațiile asupra unei laturi mai puțin cunoscute a
literaturii spaniole : conceptismul teoretizat de călugărul Balthasar Graeian. Atenția scriitorului
se îndreaptă însă, cu precădere, asupra activității de scriitor moralist a lui Graeian și, cu
sebire, asupra manualului de educație morală : El discreio. Excelent cunoscător al literaturii
italiene a renașterii Călinescu compară tratatele de moralJS practică ale unui Gulcciardint
fiicordi politici e cioili și Castiglione II Cortegiano, cu principiile îndsmînatice și subtile ale
iezuitului aragonez. Plină de savoare și de inedit apoi e comparația lui Graeian cu Maiorescu
.'n ceea ce privește aplecarea spre mizantropie a amîndurora.
Ar merita un studiu aparte — tendința constantă a lui Călinescu de a familiariza pe
. ilitorul român cu un scriitor aici spaniol, mai tîrziu unul roman (Horațiu) sau rus (Tolstoi)
luîndu-se criterii de comparație din literatura română; văzurăm, adineaori, comparația între
„onoarea" lui Jupin Dumitrâche și aspectele formale ale „honrei" spaniole; aici, Graeian
u comparat cu Alaiorescu și unele reflexii de ale autorului spaniol 1 se par, scriitorului,
„uialoresciene",; aiurea Călinescu va detecta, în umorul picaresc, aspecte antonpaneșii. Apa-
rent se frizează paradoxul, inversîndu-se, mai cu seamă în timp, termenii comparației (proce-
deul e întrebuințat, cu voluptate parcă, și mai tîrziu, in studiul despre Horațiu). E cert insă
. â nu aceasta e finalitatea pe care a urmărit-o autorul ci alta, mult mai importantă șl care
se cere a fi subliniată: ori cînd și ori unde aducînd în circuitul valorilor literare universale
pe acelea attlolitone, Călinescu subliniază, fie și la modul indirect, comuniunea literaturii
noastre, literatura română, cu marea literatură universală.
TRAIAN LIVUT IURAKSCU
Suța Pună: ..In preajma mutărilor^
T
1	lilmacitor de prestigiu al poeziei franceze a lui Ilarle \ oronca, el însuși fiind un sen-
sibil poet trecut prin școala supra realismul ui protestatar spiritului burghez, Sașa Pană apare
în cîmpul literaturii contemporane cu un volum de proză memorialistică.
Inspirate din viața sa de medie militar, în care situație a cunoscut bine racilele vectiei
armate, schițele și povestirile din acest volum poartă peceta autenticității faptelor narate,
lulwul nu se silește să arate într-o nota de la începutul cărții că „a încercat să dea contur
ctlorva figuri", merghid pe linia prozei lui Anton Bacalbașa șl a lui Gheorghe Brăescu.
înotat cu un ascuțit simț al observației, Sașa Pană recompune cu dexteritate diferite
momente și scene tipice, din lumea militară de după primul război mondial, reușind să biciu-
iască prin satira sa opacitatea și lipsa dc umanitate a multor ofițeri ți subofițeri, abuzurile
instituției respective. Astfel, sînl stigmatizate, pe rînd : corupția, turpitudinea și spiritul aface-
rist al unor șefi de servicii din minister (In preajma mutărilor), farsa lugubră a alegerilor
în tirgurile din provincie (Cordonul sanitar), incultura și parazitismul îmbibate cu avariție
;1 abuzul (Aia, o s-o duci minunat), jefuirea grosolană a bunului public (Batiste speciale),
birocrația cea mai oribilă și loiala desconsiderare a soldaților (Pagonr» încălzite) ele.
In contrast cu galeria de oameni lipsiți de umanitate, puși pe jaf șî abuzuri din cele
mai condamnabile, autorul își luminează tablourile, din cînd în cînd, cu profiluri de eroi
C.*T|i-revirta
«5
pozitivi, oameni cinstiți, cu dragoste de popor, Iașii glasul acestora «le acoperii dc corul
personajelor negative, tipice suprastructurii care le-a generat.
O caldă simpatie pentru ostașii siliți să suporte nedreptatea și umilința, nid relevă
pe Sașa Pană drept un bun cunoscător al oamenilor, animat de idei avansate, așa cum de
altfel o mărturisește în evocarea Acrim douăzeci si opt de ani cu care se deschide volumul,
și care este datată 1948.
Diferențiate după conținui, cele douăsprezece proze îmbracă, pe rînd, fortn.i pamfletului
cu îngroșări de trăsături mergind pînă la caricatura, relatarea epică punctată de amare ironii
sau simple observații obiective, jurnalul personal în care notațiile precise sugerează conflicte
pline de dramatism, ca în foarte reușitele File răzlețe din jur naiul unui medic.
Corosiv in observațiile sale, Sașa Pană minuieșle un dialog volubil, adaptat destul de
bine situațiilor în care st află eroii schițelor ți povestirilor respective. 'Totuși, aceste situații
nu-i oferă autorului posibilitatea de a surprinde in țoale cazurile mișcările sufletești de adîn-
cime ale eroilor, evoluția psihologică a acestora. Această carență se face simțită mai vizibil
în prozele care iți propun zugrăvirea moravurilor și obiceiurilor păturii sociale în cauză, așa
după cum se întimplă în Cordonul sanitar, in preajma mutărilor și RaHstc speciale, în care
comentariul autorului nu reușește sil suplinească slăbiciunile viziunii exterioare a faptelor
narate, l.a aceasta se adaugă și faptul că în multe cazuri povestitorul este ispitit să insiste
prea mult asupra i>ortretelor fizice ale eroilor săi (mai ales ale femeilor) in dauna portretului
interior. In schimb, acolo unde se realizează o suprapunere de planuri, construindu-se cu
abilitate suNexte interesante, prozele respective capătă o anumită vigoare și prosjMțime,
meritînd a îi remarcate ca atare. Ne referim la povestirea intitulată simbolic Cenaclul din
strada Amurgului, în care Sașii Pană reușește să denunțe în mod convingător și fără osten-
tație lipsa de autenticitate și conținut viabil a poeziei decadente. Însuși numele de Adrcis al
grupării de tineri poeți pe care o satirizează gușa Pană, sugerează autoadularea și ruperea
de realitățile vieți, sterilitatea producțiilor artistice care nu reflectă problemele umanității și
luptei pentru progres.
Martor al perioadei de ocupația hlllerislă, autorul surprinde cu acuitate psihologică momen-
tele care au precedat actul istoriei de la 23 August 1944, cînd îmbogățiți! dc război intră în
derută cu fiecare „retragere strategică" a armatelor germane. Doctorul Păun, activând în
rfnduri le comun iști lor, reprezintă lipul intelectualului cinstit și conștient, legat de soarta popo
rului pentru a cărui eliberare luptă cu toate forțele ele care dispune. Alături dc figura acestuia,
cea a proprietarului 'Vhai loneKlt — Conu Lactic — hrăpăreț și ipocrit, realizează un puter-
nic contrast menit să stigmatizeze în'reaga categorie socială pe care o reprezintă. Antrenante
ți pline de ironie acid:i, prozele lui Sașa Pană, sporesc patrimoniul genului memorialistic
în ilferAlura noastră
HARALAMBIE ȚUGUI
Mihni Arcudic Comunici: ..Aurul dulce41’
fEditura-ti netei ului, eolveti«	știm*),
A
/ lulorul nu se depărtează dc farmecul creai de bunici cu povestiri la gura sobei. De astă
dală bunicul povestește tot așa de ademenitor și plăcut dar spicuind lapte din viața albinelor.
Bunicul povestește „pe viu". Cuvintele sînt calde, dau la început impresia de „taine" ca apoi
printr-o „documentare" nepoții să cunoască o realitate creată de oameni și munca albinelor.
Autorul ne poartă printr-o prisacă a unei cooperative agricole. Plimbarea e plăcută și. In
treacăl să spunem, place și multor „tați“. Este creată o atmosferă de basm care dă farmec,
destindere. Povestirea, împărțită în capitole bine determinate, menține curiozitatea în toi
timpul lecturii, folosind mijloace variate.
Pentru a da un farmec mai plăcut șl mai atractiv povestirii bunicului, autorul se mij-
locește de „minunile basmelor'*. Se bazează pe fantezia copiilor care nu de multe ori ia form
de vis. Copiii deveniseră micuți, cît un bob de linte, dîndu-le prilejul ca suindu-se pe spatele
unei albine să facă împreună o călătorie prin prisacă și intr-un stup. Cum ? N-au Înțeles
nici eî această rnînune. Poate însuși bunicul le-a spus: îa închipuiți-vă că sînteți iniei, mici
86
Cirli-retrbio
tic tot și că o albină vă invită su faceți o călătorie in prisacă. Dc ce nu ? Copiii și-au închi-
puit și vorbele domoale ale bunicului le-au făurii meșteșugit, imaginile. Autorut a ales această
cale a basmului: fără să părăsească realitatea și adevărul despre munca și viața albinelor.
Povestirea C atrăgătoare, mijloacele pentru cunoașterea vieții albinelor sînt ca intr-un film, șl,
departe de a fi o lecție de intuiție seacă- Iată cum povestește autorul despre plăcerea și sur-
prza acestei transformări: .albina dcoenise deodată mm chiar mai înaltă ca a lui V7J-
dt.'. t.Copiii privind în jar văzură că tavanul a zburat undeva în înălțime, camera a
devenit enormă, scaunele păreau niște palate dreptunghiulare, iar borcanele cu miere (erau
în laborator) se puteau ușor asemăna CU niște vagoane-cisterne. *. Scara de piatră a casei
părea un imens manie de beton cu trepte ce se pierdeau undeva în pos, pomii din jur deve-
niseră uriași cu frtmleo-n nori, iar frunzele lor păreau niște aripi mart ce se loveau eu zgomot,
foșnetul transformîndu-se în bubuit. în sfîrșit, toate se schimbaseră, chiar și firicelele de praf
deveniseră pietroaie, dar viatul uragan, și de n-ar fi fost grija tdbinci-dclegal copiii ar
fi fost de mult proiectați în iarba înaltă.,
Șî așa în „marea și minunata lor aventură", Vlădtiț și Andree;, au văzut lumea albi-
nelor.
Convențiile sînt ingenioase, deși mi se par neverosimile, și totuși plăcute pentru lumea
ropiilor.
Desenele vin în ajutorul înțelegerii, Executate in jocuri de linii s'mple ți culori diferite^
le schițează realitatea apelînd la imaginația copiilor. Se apropie dc psihologia copilului care
simplifică și nu se îndepărtează de esențial și caracteristic. Mai mult, desenele, nu se înde-
părtează nici de posibilitățile de a imita ale copilului. în cileva linii se pot imita ușor (natural
nu la nivelul executat), dar sub Îndrumarea celor mari, se pol aplica ți culorile respective.
Credem că nu strfea dacă numărul desenelor ar li fost mărit.
„Aurul dulce" prin cuvintele sfătoase ale bunicului — mijlocește într-o formă plăcută
transmiterea unor cunoștințe folositoare copiilor, din lumea albinelor.
GHEORGtlR ATANA3IU
Cirtt
87
cartea străină
R. M. Alberes: Histoire du roman moderne*
A
A Kberds reunește două calități prețioase pentru cercetătorul literar: eleganța și precizia
expresiei împletită cu capacitatea de a realiza sinteze largi, comprehensive. Cartea sa e scrisă
cu minuție, cu tendința spre acribie științifică, dar criticul nu își interzice avîntul fanteziei.
Mai întîi, în ceea ce privește planul lucrării; tiiwlogia tradițională, supunerea la criteriul tema-
tic care ilustrase, bunăoară, cercetări asemănătoare întreprinse, in critica literară franceză
mai veche, de un Thibaudet, e abandonată- Cartea e împărțită în trei mari părți: forțele de
creștere, forțele de opoziție, Proteu sau despre roman. Astfel spus Albirea cercetează întîi
apariția romanului modern, arta romanului, romanul frescă; trece apoi la evidențierea „for
țelor de opoziție'* față de maniera tradițională a romanului și sfîrșește prin a scoate în evidența
cîteva stiluri de a scrie roman: narativ, liric, fantastic, mistic, etc. Criteriile clasificării, cum
se poate observa imediat, nu sînt lipsite de arbitrar; substituirea criteriului tematic (obiectiv)
cu criterii subiective conduce, ce-i drept, ia originalitatea studiului care se va mal manifesta
de altminteri și prin pertinența analizei; nu se poate însă vorbi, în ceea ce privește „tipurile"
de roman pe care le distinge Alberâs, de cîștigarea unor criterii genera! valabile ci, mai de
grabă, de sublinierea unor particularități ale unui tip de roman care se va regăsi, sub un
alt aspect și într-un alt timp. Ca întotdeauna în critica și istoria literară criterile de clasifi-
care sint susceptibile de discuție.
Mai interesant și mai bine inspirat decît în problema tipologiei se dovedește
autorul in ceea ce privește urmărirea genezei romanului în literatura modernă,
în Introducere sau Atwnfu™ romanului occidental se subliniază, întîi, primordialitate,
pe care o cîștigă, în epoca modernă, romanul asupra celorlalte genuri literare. Vitalitatea
romanului o explică, în primul rînd, popularitatea genului, Romanul ,/r un instru-
ment de comuniune literară pentru publicul cei tnai diferii: singure Război și pace sau Con-
diția umană permit înfîlnirea între cititorul cel niai exigent și Cel mal simplu" (pag. 8).
Romanul modern apare, după criticul francez. în epoca barocului; drept prototipuri se
pol cita Marele Cyrus sau Zaijde de doamna de La Fa vet te. iar caracteristica acestui tip este
abundența înlîmplărilor narate. Romanul baroc își trage astfel rădăcinile din romanele cava-
lerești și romanele curtene ale evului mediu; către sfîrșitul secolului al XVILa el încetează
de a fi doar o poveste și se vor dovedi deopotrivă dc fertile; aceea a frescei sociale și
și aceea a analizei psihologice. Subliniind eleganța demonstrației autorului francez să ne
exprimăm totuși nedumerirea că Alberăs caută originea romanului modern nu în epoca renaș-
terii spaniole (Don Quifoite) și franceze (Gargantun), ci în epoca următoare’, a barocului, iar
exemplele alese ale romanului baroc sînt tocmai acelea ale unei literaturi de curie; înde-
părtarea de realitate, povestirea unor aventuri făcute de dragul lor înșile sînt puse astfel Ia
temelia romanului modern, iar împrejurările sociale care au dus, la sfîrșitul renașterii, la
înflorirea genului sînt eludate sau minimalizate.
Cit privește înșiruirea avatarurilor genului proteic ai romanului, conexiunea dintre nume-
roasele fapte literare care împing spre un tip de roman sau altul, în interpretarea lui Alberes
e. fără îndoială, ingenioasă. Evoluția genului e îndelungată, dificultoasă șl nu lipsită dc sinuo
zilăți. Pentru a ajunge ceea ce este el astăzi, sau, mai precis, ceea ce a fost în secolul a!
XlX-a, la sfîrșitul acestui secol, epoca de maximă glorie a romanului tradițional, „clasic",
genul trece printr-o continuă desvoltare. Preromantlsmului îi adaugă astfel un spor dc emotivi
tale, moștenirea picarescă, tendința spre fresca și critica socială. Literatura meinorialiMi.’ă ii
*) Edi1ii>n* Albin MldMla Pâri*-, IWÎ. EdltLa gcrm-ini în editura Diedirirb», I^Meld'nrf'Knln 1961.
8S
Carien ttrlinJ
impune tendința spre credibilitate in timp ce Lacios, Constant și Stendhal solicita romanului
" analiză iisiitologicu dibace șl subtilă.
Nu rom intra în cercetarea, Cu de-amănuntul, a diferitelor tipuri de roman studiate de
\Jber3s. Să reținem însă cîteva din caracteristicile genului pc care le subliniază criticul francez
fără a se aventura în primejdiile unei definiții.
Astfel, ceea ce caracterizează romanul e tendința continuă de a-șl lărgi aria preocupă-
rilor. „Romanul descoperii și anexeaza sociologia, arta descrierii pitorești, păreri politice,
tdoare locală, evocarea trecutului" (pag. 37), Romanul apare aici ca un conflict intre ceea
ce îi este rial originar (povestirea) ți intențiile care îi vizează îmbogățirea. De la posibili-
tatea unei definiții originare cu personaje și acțiune, destinul romanului, ți mai cu seamă
al romanului de azi, urmează o traiectorie cum nu se poate mai complicata, pentru a ajunge,
iu cazul „noului roman" la destrămarea personajului și la pulverizarea acțiunii.
Opritldu-tR la aceste cîteva idei ale criticului francez, să observam că efortul de sin-
teză, cu adevărat remarcabil pe care îl întreprinde Aiberes, nu poate cuprinde lotuși, în între
rime, fenomenul pe care vrea să-t analizeze. Mai întîi comparatismul scriitorului Se mișcă
jie o arie prea strimtă șl formula dc „roman occidental" la care recurge pentru a-și limita
cercetarea c, prin firea lucrurilor, echivoca. Totodată traiectoria evoluției romanului e studiată
cu aplecare mai atentă asupra romanului francez într-o oarecare măsură cet englez și italian ;
sînt amintite fugar romanul american și cel german (ediția germană a simțit din această
a uză nevoia unui capitol adăugat în care se cercetează, cu osebire, evoluția romanului de
„formare" — Bildungsroman — tipul unui roman important care își trage rădăcinile din
„Wilhelm Meister" al lui Goelhe); nemulțumește, apoi, metoda autorului de a privi evoluția
genului celui mai popular ca o chestiune de istorie literară Internă.
Ingeniozitatea formulelor propuse de către Aiberes nu implică acceptarea lor fără rezervă
litica. Obiecțiile legate de o tendință a stilului critic care se complace în asociații nu întot-
deauna fundamentate, s-ar putea prelungi. Să recunoaștem totuși prodigioasa ușurință a auto-
rului dc a lega, ca printr-uii fir al Ariadnei, majoritatea romanelor cunoscute din ultimele
trei secole. Cartea clțtigă astfel aspectul unui sludiu unitar, coherent, înfățișîndu-se o origi-
nală și interesantă contribuție la atît de controversata problemă a romanului.
IHAIAN I.IVIU BIK^'CII
Prânz Niedermayer : Spaniarlie Litera tur
des 20. Jahrhundertw*
O anchetă recenta in țările capitaliste, chemată să determine raza de pătrundere a edi-
țiilor Liote de pocite, a arătat că etese bucură de o deosebită căutare în rîndurile tinerelului
studios, ale intelectualității mijlocii și cadrelor tehnice șl numai în micii măsură și ale maselor
muncitoare. Cauzele sînt multiple. Printre ele, fără îndoială holărîtoare este starea rtulerklă
a muncitorilor. Pc de altă parte, nivelul cultural evoluat al cumpărătorilor de ediții Litre
te poche determină în bună măsură alegerea autorilor și a titlurilor publicate în tiraje uneori
de-a dreptul astronomice. Se preconizează reeditări — fie de opere celebre, clasice și contem-
porane, din toate literaturile ți din toate genurile literare, fie studii de filozofie, sociologie,
estetică, istorie ți teorie literară și. bineînțeles, cărți la nivelul mediu și superior despre cuce-
ririle tehnicii moderne: electronică, cibernetică, fizică, matematică, genetică etc.
în aprecierea unei lucrări scrise în mod explicit pentru seria Livre de poche trebuie, prin
urmare, să ținem seama de nivelul Intelectual al publicului căruia ea i se adresează. Concu-
rența — acest ferment specific economiei capitaliste — contribue bineînțeles și el la ținuta
aleasa a acestor lucrări. Căci în momentul de față, avînd în vedere comercializarea ușoară
- seriilor Livre de poche, mai toate editurile mari din apus se străduiesc să creeze asemenea
serii, realizînduJe cit mai variate și mai atractive, alegînd cele mai răsunătoare titluri de
succes și apelînd la cele mal autorizate condee. \sifel cititorul apusean cunoaște astăzi lucrări
*) Edr FfflJKkc, Ducii*. 17(4.
Ortea ilriinJ
oy
a Abstracțiune fi empalie de Worringer, studiile de estetica muzicii ale Iui Th, W. Adorno,
monografia Iul llans Eichner despre Thomas Manii și multe altele, mai de grabă din edi-
țiile seriei populare a cărții de buzunar decît din edițiile originale, des’ul de scumpe și rare.
Casa editorială Francke din Berna se bucură în lumea oamenilor de știință de un pres-
tigiu bine întemeiat între altele, ea editează celebra revistă Fox flowiow'ra, din care în 2S de
ani de apariție au ieșit pînă acum 24 tomuri în cîte un fascicol semestrial. Printre colabora
lorii ei se numără romaniști de frunte, ca M. Roques. A. Duraffour, E. Peruzzi, V. Bertoldi,
W. Meyer-Ltlbke, L. Spitzer, G. Serra, albnnologul N. Jokl, lingvistul Ch. Bally. Tot aici
au apărut și studiile despre urmele prcindocuropene din limbile romanice din apus ale iul
J. li, Ilubschmied, cît și studiul despre structura limbii daco-române pe baza analizei Atla-
sului lingvistic român al lui K. Jaberg și, mai recent, în două fascicole ale tomului XIV (1945),
studiul lui N. Lahovary Contribution « l’fustare linguisfique ancienne de In region batkano-
danuMenne ei « ta Consfilution de ta langue roamaine. Tot în editura Francke apare marele
Dicționar etimologic al limbilor indio-germanice de Julius Pokorny, cît și Dicționarul etimologic
al limbii istandeze de Alexander Johannesson. care prin bogăția surselor analizate consti-
tuie, ambele, cele mai de seamă realizări ale lingvisticii contemporane din apus. Este, deci,
de la sine înțeles că și lucrările din colecția DAI.P — Livre de pocite a editurii Francke —
sînt la un nivel științific superior, fiind rodul unor studii temeinice asupra celor mai diverse
teme din cultura oamenirii.
Scurta monografie Spanische Liieraiur des 20. Jahrtumderis dc Franz Nicdcrmayer vine
să împlinească o lacună resimțită de multă vreme in hispar.ologîa apuseană. I>e fapt, de la
eseul lui Jean CassOu despre literatura spaniolă contemporană, apărut în 1929 în seria Pano-
rama': a editurii Kra, Paris, n-a mai fost întreprinsă nici o altă sinteză succintă și totodată
bogată în informație a literaturii spaniole.
Autorul, azi profesor de istoria literaturii și culturii spaniole la Universitatea din Miin-
chen, a trăit multă vreme Ia Madrid și este cunoscut în rîndurîle hispanologitor penlru studiile
sale despre Miguel de (’nnmuno și Jose Ortega y Gasset. SUpînind o cuprinzătoare biblio-
grafie, consultată în limba originală, și eonfruntind datele analizelor sale cu investigațiile
înrudite ale lui Anghe! A Andres, R, Gulîcrrez Girardot, J. Rubio și Bnlnguer, W, Glose și
J. Pokomy, cît și cu o seamă de eseiști și traducători din limba spaniolă, lucrarea sa se
distinge atîl prin informația bogată, concentrată pe numai 1<W pagini, cît și prin subtilita-
tea analizelor și caracterizărilor.
Opt capitole prin care materialul vast este armonios articulat dupîi criteriul generațiilor
care au creat literatura spaniolă din primele șase decenii ale secolului nostru, constituie o
lectură instructivă și plăcută, de o înaltă ținută științifică- Se evită, în felul acesta, orice
paradox în caracterizarea literaturii spaniole ca expresia „fatalității de a fi spaniol", după
formula de mare succes din trecut a lui Jorge Guillen. Analiza istorică a apariției generației
de 1a IS93, în știință, politică și literatură îi servește lui Fra® Niederrrmycr ca punct de
plecare pentru conturarea precisă a contribuției lerțcluluî: Azorin, Baroja și Maeztu la tezau
ru! literaturii spaniole. Urmează o pătrunzătoare dîsecare analitică a operei și personalității
celor doi însingurați: bascul Mîguel dc Unamuno șl andaluzul Antonio Machado. în capito-
lele următoare se analizează modernismul hispanic în poezia lirică și dramatică inaugurat
de Ruben Dario. Un subcapitol numai prea scurt urmărește influența modernismului și In
domeniul romanului cît și a! eseisticii și criticii literare. La o nouă ediție, poate, aci se vor
Impune completări.
l oorte liogatc și subtile sînt observațiile cu privire la creația generației lui 1927 și IO®,
generația dictaturii generalului Primo de Rivcra, respectiv a războiului civil antlfranchist.
Cităm scuria caracterizare a poetului Rafael Altzertî; „Mai senin și mai jucăuș decît Ftaenco
Garda lorra este talentul din Andaluzia de Sud a lui Rnfael Alberti, muți mai deschis jață
de lume și, totuși, nu superficial. Strămoșii săi au venit din Italia, pictura ia mijlocit o
bună școală a ochiului și a stilului muncii — di și deosebirea de muzicalul Lorca, cel mai
in oîrstă, cel mai multilateral dar șl mai greoi ca pornire. La virsta de 2! de ani obfine un
premiu național pentru volumul Matelotu! pe uscat. Prima sa marc reușită în lirică îl promo-
vează printre creatorii curentului „neopoputfirismo". Dar el putea să participe ți în alte direejii
contemporane: cea ist Orizont ă a gongorismului cit și cea modernă a suprarealiștilor. Odată
și odată el a putut să descopere in clovni de talia lui Cltaplin și Bustcr Keaton un simbol
corespunzător al lumii. Lipsindu-i reazemul burgheziei, acest exscnortio cu încetul amarii a
devenit cel moi proteic reprezentant al generației de la 1927, maturizîndu-se pentru lupta
de clasă, pentru lirica angajată a Brigăzii Internaționale, Devine chiar aviator de luptă în
timpul războiului civil antifranehist și apoi pleacă în exil ca mutți alții din generația sa."
90
Cartei ■«rAknK
Două alte capitole analizează creația din deceniile -10 și 50: influența existențialismului
asupra reprezentanților mal de seamă ai tinerei generații cit și tendințele contemporane a rca-
Mșmuiui obiectiv în roman și teatru, iar în poezia lirică a prevalenței acordate temei sociale.
f)eșî în evoluția literaturii spaniole din veacul nostru influențele străine sînt numeroase
i uneori liotărîtosre, poeții spanioli din această perioadă fiind caracterizați mai toți de o
mare receptivitate față de inovațiile de ordin psihologic. tehnic șî ideologic aduse în creație
■ te unii giganti ca Dostoevski, Proust, Joyce, Kafka, Shaw, Simmel etc., Franz Nledermayer
așează totuși în cartea sa accentul principal asupra specificului hispanic al literaturii, amintind
। il se poate de discret influențele străine. Șî prin această calitate, cartea sa devine un instru-
ment <le lucru prețios, oferindu-se cititorului totodată și ca o lectură plăcută»
ANDREI A. ULT.IN
Herve Bazin: La tete contre le» mur*’
^\^.otivul nebuniei este străvechi în literatură. Shakespeare s-a folosit de el spre a rosti
idevărurile tulburătoare ale unor înțelepciuni în dezacord cu vremea lor prea strimtă; peste
‘leva secole, Cehov a sugerat viața dț spaimă și teroare din Rusia țaristă în celebra nuvelă
Srdonuf numărul 6, iar eroul lui Thomas Mann din Doctorul Fausius își ciută stișietoarea
damnare a artei umaniste înaintea unui atac de paralizie generală. Sînt doar trei din ilustrele
exemple posibile in care se dezbat cu o intensitate sporită prin derogarea de la obișnuit,
de la normal, problemele cele mai grave ale epocii. Va fi însă profund decepționat cititorul
rare se va aștepta la o similară tratare a nebuniei în romanul lui Herve Bazin. Sub titlul
Cu capul de pereți scriitorul francez nu și-a propus mari țeluri social-filozoîice. ci descrierea
evoluției unui ciclotim, victimă a eredității luetice Arthur Gerane. A vedea în destinul perso-
najului său o fabulă a existenței umane în general, găsim exagerat și imaginea in ansamblu
a cărții, foarte particularizată, nici nu o sugerează.
încă dtn prima scenă, cînd lînărul Gerane e arătat păirunzind în casa părintească spre
■1 fura banii și mașina tatălui, aflăm că fusese patru ani fugii, în care răstimp dusese o viața
depravată, adesea ca întreținut al unor femei mature. Sînt, cum se va vedea ulterior, simpto-
mele principale ale maladiei sale: fuga, lipsa simțului moral etc. Totuși, fără o imaginație
ire depășește ușor realitatea (teama de licurici) și fără gestul gratuit și amuzat cu care
listruge un dosar al tatălui, în această primă secvență ar putea să pară doar ca un băiat
stricat. Esțe aici unul din aspectele cele mei interesante ale metodei luî Bazin, care se
ferește de absurd și situiază cu multă finețe -starea eroului său [a granița normalului, fără
insă a reuși vreodată să o depășească. Tocmai această aparentă ambiguitate a personajului,
împreună cu stilul foarte clar și logic al nHrației, face epicul interesant, mai ales în prima
parte a romanului. Internarea lui într-o casă de sănătate este privită și de erou șî dc familie
mai mult ca un mod de a ieși onorabil, relativ, din afacerea dosarului distrus, evitind pena-
lizarea. Comportamentul său liniștit dă aparente speranțe de redresare, nu însă șl pentru
medici. Arthur Gerane găsește motivări logice acțiunilor sale. Dar, cînd încearcă să explice
fitga sa prin refuzul de a deveni magistrat, psihanalistul spune, tranșant: „Vroiai pur și
simplu să pleci. Fără scop. Fără mijloace. (...) E viciul tău. Dc trei ori, încă pe cînd
eraî la liceu, ai șters-o" țp. 39). Iar mai înainte, un alt doctor îi explicase tatălui: „Ti-am
mai spus că fiul dumilale e anormal. Fugile sale ar fi trebuit să-ti deschidă ochii pînă acum.
Trebuie să-ți mal reamintesc că socrul dumitalc, apoi soția..(p. 29),
Comportamentul lui Arthur Gerane se caracterizează prin cicluri cu faze identice în
orice împrejurări, cu reacții similare la sllmuli diferiți: după o perioadă de maximă adapta-
bilitate la cele mai felurite medii urmează o criză bruscă, o sete de evaziune care nu ține
ont dc nimic. Dar lotul se petrece limpede, fără nici o fantasmagorie în gînduri. vorbe sau
fapte. Raționalismul folosit de autor în investigarea eroului său îl duce însă la ilustrarea cic-
lurilor sale prin simbolul cam simplist al „sțlngii" și „dreptei" ființei sale, care discută înlre
ele, șttnga reprezenlînd tendința de a Iovi pereții, iar dreapta, de a-i accepta. Gerane caută
o ieșire, dar, ni se spune și ni se demonstrează pregnant, nu o Ieșire dinlr-un anumit mediu,
i o evaziune din sine însuși : „Perefii sînt în primul rind pereții tăi. Ei pot să se retragă
*1 E-dilItw* Bemard Gnud, Pir|ț.
Turlei 'Iriini
91
înaintea pagilor tai. dar libertatea t.i chiar răinîm.- o închisoare dacă nit Ieși din tine însuti'*
fp. 167). Cernite fji refuză consecvent condiția de nebun ți o refuză priit fapte șnonnaie,
care îl duc la noi ți noi internări: în aceasta constă paradoxul său. Revolta sa nu merpe
spre exterior. Chiar față de tatăl, un avocat mediocru, conformist ți egoist, foarte bine carac-
terizat, de altfel, el nutrește un sentiment filial care nu se reneagă, chiar dacă este, în fond,
un niare egoist, un fiu al tatălui său și lupta nebunească împotriva condiției de nebun este o
luptă dezolantă dar fără măreție. In precizarea acestui fapl stă încă unul din meritele cărții.
Credem că Herw Bazin și-a propus ca una din țintele romanului său, desidealizarea
nebuniei, dezgolirea el de orice romantism protestatar, de orice noncouformisni anarhic, de
orice pitoresc, redueînd-o la platitudinea cazului clinic. Dar substanța personajului său se
epuizează in primele zece capitole, iar destinul său îți rostește definitiv verdictul în paginile
ultimelor zece. în mijlocul cărții e o zonă în care, prin peripeții destul de comune, se repetă
date știute: fugă, existență de întreținut, muncă subordonată, manuală, Aceste peripeții țl-ar
găsi, poate, motivarea în intenția scriitorului, ide a arăta mizeria extremă a sattaloriilor de
alienați, Dar, cum el insistă asupra impasibilității vindecării acestor boli mintale, indiferența
medicilor devine explicabilă. De fapt, ceea ce autorul pare a preconiza este o compasiune deza-
lată, o încercare de a alina ceea ce nu are leac.
Cazurile de nebunie care mai sint descrise în carte sint, toate, cazuri simplu de diagnos-
ticat, tipuri de serie, de medie statistică .1 diferitelor tulburări mintale. Tn schimb, in ultimele
capitole apare și un element nou: lucrătoarei agricolă Slephanie, soția lui Arthur, o fenice
pură, înzestrată cu o neistovită putere de .1 iubi și a se devota. Dar, după ce ne-a arătat fru-
musețea ei morală, autorul are grijă să a încadreze și pe ea în serie, făcind-o să vorbească
la unison in corul soțiilor de nebuni, care cred în vindecarea soților și îi așteaptă cu fidelitate.
Sj ne amintim că romanul acesta a apărut între Vr^errr .wgranuitf, tulburătoare imagine
a unei mame monstruoase, ți Afoarfen căluțului în care straniile probleme ridicate în primul
roman sînt rezolvate prinir-o explicație simplă șl banală a comportării mamei ți prin feri-
cirea casnică și molcomă a eroului principal, fiul neîndreptățit. S-a înlîmpbl, probabil, un
reviriment a! scriitorului de ta extraordinar la banat, văzînd în aceasta din urmă reali-
tatea vieții.
Tragedia lui (icrane rămîne, cu consecvență, o tragedie a eredității. Mama lui se omo-
rUe, sora piere nebună, iar in ultimul capital, cînd ele internat pe viață, eu picioarele parali-
zate, aflăm că fetița sa a încercat să lugă de acasă, Nici un sentiment, oricit de puternic ți
de curai, nu-1 poște salva dinfre zidurile propriului eu bolnav, aceasta o concluzia de o mare
tristețe a cărții.
Am încercat să artit și phiă aici că, in ciuda temei sate romanul Ia fele contre Ies murs
nu are nimic romantic și nimic naturalist. Mijloacele artistice sînt de marc sobrietate, cazu-
rile descrise, tipice periiru sfera existenței la care se referă. Este atunci acesta un roman
realist? Da. Insă de un realism timilnt, ,.nvc<' rivaijes", s-ar putea spune, parafra/îmi cunos-
cuta formulă a Iul Garaudy.
Ai.EXANim ixnăiEț
( jH<JI
miniaturi critice
4. CAUMiSCl
I.A TIMIȘOARA
Iriițiafiua Vieții românești
■le n incHina un nu mâr iui
G. Cailncscu sa înscrie In ti-
na preocupărilor dc a pune
a lumina multilateralitatea
.ctii'ftdțil uneia dintre cela
■iei meri personalități a cul-
irit române, Materialele pu-
Dlfcatc in acest număr șt felul
n ea re ele au fost organizate
alicită tocmai In această dl-
■ctic. Important c «I faptu'
ci se pune, iacă de pe acum,
problema cunoașterii acestei
activități muttilntvrate șl alte
contribuții nu vor tndrzla să
pari, Se va cciti situația |i>
■ are se pdsesv alte mari fl-
,url ale culturii noastre. in
fud-erca activității cărora s-a
iernii eu mare intlnlerc. dc
id>- n numeroase neajunsuri,
pmut, tn cazurile aces-
nu numai timp, cl șl acel
atcrlal informativ (mărturii,
■ ftl'dâ, «te confempotwni-
"r. cu ni-outlnța de refăcut
e rienerațHfe următoare.
Preocuparea de a da o
monte rit mat cuprinzătoare
supro cariatelor aspecte ale
unilateralei activități a lui
G. Că'lncseu a făcut să se
calde atenție șl popasului
timișorean al acestuia. Avata-
uri dc natură profesională «v
rolă in Viata Tomâncnscă,
-au adus pe G. Călinescu Ia
Timișoara fn amil școlar
iwș-1929. Setași insă ta l ti-
udtnca viitorilor cercetători
d stabilească ia ce școală a
‘uncționai Intru cit anuarele a
rrei scoli <i,iccul „c, B'acono-
id Lojta", Liceul de tete fi
Liceul ucrman) nu cuprind in-
formații cu privire ta aetlvl-
’atea profesionala a lui O, Cd-
tincseu ie Timișoara.
Avatarurile timișorene ele
Iul C. CăPnescu sint mult
mal veehi decit indică artico-
lul din Viata româneasca. Mi-
itsterui Instrucțiunii o luat
hotarirea ea din anul școlar
:92i ÎS sa se introducă la Li-
ceu; ,,C. Dinconovlci Loga"
din Timișoara, la clasele dc
la secția rcaM. Incit o limba
modernă - italiana ’). Se In-
fiinpi astfel o noua catedra,
cil completare dc Orc la
Școala superioară de cometl
Ministerul Instrucțiunii ft nu-
mește, prin ordin (nr. S9J3S),
In S aupusi 1921 pe G. Cdli-
neseti. „profesor- „la orele de
de I. italiană șl română din
orașul Timișoara" r). G. Cdli-
neseu a funelionat Ia Liceul
„C. Dlaconcrviel Losa" de ta
I septembrie ptnd 15 octom-
brie I92t. ca profesor de ita-
liana. M.nisterul Instrucțiunii
il acordă. In " noiembrie I92t.
printr-un ordin (nr. 108.097)*
concediu dc doi ani, cu Fn-
cepere de Ia 15 oct. pentru
studii In slrâinăiaie” *). Ordi-
nii' precizează cit va fl supli-
nit de Cezarc Ferrari. Suplinl-
roru! in catedra al fui G. Ce-
Hnescu era absp'tcnt al Scolii
superioare de comerț din noma
șl apare in Anuarele liceului
timișorean.
Ternii nind studiile de spe-
cializare In Italia. G. Căltnes-
cu trebuia să se ImoarcA Ia
catedra. Se prezintă in sep-
lembrle, dar isi ceru detașa-
rea ta Bucurași i pentru anul
școlar 1927-19’8. Ministerul
instrucțiunii aproba cererea in
îs sen'embrle 19’7”, Ș
Avatarurile tim'șorene, a-
rdtcte mal sus. Ic urmează
cele Indicate de Viața rumti-
neascâ. In adevăr, In anul
țco’ar HM/1929. il vedem pe G.
(M'lnescu profesor (liniar pro-
vizoriu ta Timișoara. Nu insă
la Liceu! «erman si nici fa
Liceul de fete, ei la Școala su-
perioara dc comerț, cu ore și
la Liceul ,,C. Dlaconovtcl
Loga“.
G. Cdline&tr, « predat la
Școala superioară dc comerț.
’) Anuarul Liceului „C.
Diâcortovlci LOga1* din Timi-
șoara. Pe anul școlar li21-1925.
Timișoara. 11955). p3.
tj Gazeta oficiali îl Inspec-
toratului școlar rcKlonal din
Timișoara. I. (I9M) nr. ÎS
(H aupust).
’) idem, nr, 3? (30 noiem-
brie).
ibid. IV, (1M7> nr. ts
(0 octombrie).
ram șa vede <iin anuarul șco-
lii, româna ia clasele l-a A șt
B, a ll-a A și B, a lll-a A
și B șl a fost diriginte Ir. ct. a
IH-a A ‘). Se bucura, duptl
cite ne ddm scama de presti-
giu. Figureară in comitetul
țeotar alături de directorul
școlii, O*. Stinobc și dc pro-
fesorul de germană.1) Alege-
rea lui G. Cdllnescu, in co-
mitet. dinrr-un numdr de 23
profesori, mai oeent, in tnvd-
țdmint. meriM Sd fie reținută.
Avatarurile timișorene ale
lui C. Cdifnercu și-au gslsfi
reflectarea in scrișui «du,
așa cum aratd Viața romă-
neascâ. Alaiuri dc articole, ca
cel din Opoziția șl <ei din
Viața literară, se poate clii
mdcnr unui șl fn presa ctc
peste munfi. conjemporen cu
aceste avataruri șl asemdnd-
tor In privința opiniilor des-
pre ..bAnăfrni". G. Cdiineseu
privește critic nlcja de pro-
vincie și asupra acestei pro-
bleme nu încep discuții. Se
impune insă sd se vadd și ce-
tălatt aspect. Atunci cind se
produc manifestări dc natură
M depășească interesul pro-
vinciei, G. CCtineseu ie sătulă
in termeni cioploșl. S14 măr-
turie articolul Vn glas din
Banat, dtn ocecnșr Viață lite-
rară. In rare G. dtlineseu are
cuvinte frumoase despre re-
vista Banatul. Tot acolo «duce
clocit Iui loochim Mifola, co-
leaut său, ta studii, la Rome.
pentru felW cum ințeteaea să
redacteze Analele Banatului.
„Aceste Anale sint menite să
afungă iîvorut de documenta-
ție - scrie G. CâUnescu -
asupra Banatului. Felicităm
din loată inima pe d. Miloin
pentru munea sa Intetcteniă
șt rodnică *. ’)
Manifestările culturale din
Banat au stat In atenția lut
G. Călinesvu fi mal tfrz u.In
Istoria literaturii, unora d ntre
el. H se arată multă sollclru-
•) Anuarul pe anul școlar
1928-1919. Școala superioară de
comcrt. Timișoara 1929, p. IM.
*) idem, p. 117.
') Viața literară, iv (1929)
nr. 192 (2-19 februarie;.
11 ■ . Inii rritli*
dine. coiunȚMindm, in sfir-
#1:, cJ Ia Insdiuiul de istorii*
lltemrA $1 folclor, s-au infoe-
m(t, aut tndrumarea aa. mo-
no^rafri inchinaie unor acrii-
tori Mnițeni.
Se deapr^niJ, din cete de
mol âuț, cel puțin dând- con-
clurli. SI im! la lu! G. Cdllnescn
In țnn4|4m1ni nu se rfeoiaite^-
re urca mult de a altor cadre
didactice fi l-au trebuii vreo
e ani de ..avataruri" pfnd sâ se
poatd stabili Ia a catedrei in
București, Avatarurile profe-
soratului Hmlțorean, dar nu
numai acestea, l-au deicrnil-
nal al preemtn* trliie fia [a de
proelncîe. Sc luriiuesc Jnsd In
scrisul adu ți aprecieri posl-
dv# a tuturor manifestărilor
culturale din provincie, pane
depițesu țUieresul locui țl con-
tribuiau ta progresul culturii
ncffTnaîe.
D. G. VATAMANWC
LALDELI SOARELUI
In Intlmpbia rea celui de al
rX-tca Congres al Pa rrlcfulul
Comunist Romdn, Cate Heglo-
nald n Croației Populare Buna/
u cdiiat culegerea Laudele soa-
relui, cuprtnzlnd Jucnlrl ale
scriitorilor dm Timișoara sl
ale membrilor cercurilor Iile-
rare. Volumul e$te iotpdrțit In
cielurde.' „Clmeeelc lumini l“t
..Dialog despre oameni șl vir-
mc". ..Meridi-jini! bucuriei1*,
fn cadrul primului ciclu sQm-
neari» versuri .* Alexandru Jr-
belranir, Vladlmlr Clocot^ An-
rrhel Dumbrdveanu. Geor^esu-
ru, HaralaniMC TN|dd, lD{/id
Tomța* Dlm. RaeAlci, TlmOiel
Jurjlca, Ntenlcro Tlrwi, Damian
Ureche. Aurei Turcuș, VMa-
na Trocan. Gr, Popiți, Troian
£MjrgO£an3 Mlrc^a Aflcu, Lucian
fJuroriu, In oalrlalte cicluri
X'uMied povestiri, fragmente
de roman, ropOrța^ rICxpre
realități din regiunea Banat •
Radu Theudoru. Mfrcca £cr-
bdnescu, Sorin TifcL Alexan-
dra Jndrley, Comei OmeA-cu,
Gft. AisAaslu. fon Marin Al-
mdtan, Ion CrUan, Sretomir
Raicou, ion Arie^anu, Virgii
Lazdr.
Lucrarea ffnqHfdd de Ma-
fia Nlcoard, redactor efe carte
Analei d umbra veanu ««w*
redactor G. Bufic> a andrur în
idreetente cond^ll grafice, Lc-
gafd in pfnrd. ilustrald cu de-
tenele fMpiraie ale iui Gelu
Murcșan, imprimate cu ad’-
vdrafd artd pe hirita de cali-
tate. ea face ci rute realfzatorr-
tor. întreprinderea Poligrafică
Banar, prin felul cum a r'pă-
rif această carte confirmă
faptul ort are incd bogate po-
^ibditd|f pentru ridicarea eait-
#d(u grafice a lipirii arilor pe
care le «secuM.
Ae, UAL
VII M U nr. 7 /IMS
Tot mal bțjgatâ În culabo-
rdri locale ți din întreg cu-
prinsul fdrIG revitta de cul-
tura ce o paie Iq fiacru ți-a
rfșric/at un bînemerltat proști-
giu In pubUd^Uca n 'aștrii con-
remporand. Pe 2ingE acțiunc«
de promovare « talentelor din
regiune.. Intre care tineri poeți
ți prozatori ca r Radu Clrnecc
Georgc Dd'dlțd, Otidlu Gena’
ru, Af hail Sab‘n, SCr&lu Adarn,
Carmen Twdora, etc,, dc la ca-
re ne putem ajtepta fa eur-
prlre din ce In ce mal pMeutc
En vldor. reiata ețfc ^azda
unor nume de prestigiu c?e li-
teraturii T?oajs*re ecMatemporaTic
ca : Otiilo Cazlmfr, Euseblu
COTnilar- FCrpessEctUs, Marcel
BrețlAju, petru Comarneacu.
Constanta Prisnea yt aîfiia
poJarEțEnd cum c ți f’reso
mai mult talentele din Moldn-
rn. Ateneu nu rdmFne țo«u|i o
rtfulîFfd fnehi.rdr de rjrttp^ țî
rjcesio esier In mod IndUrute-
bd. «n morii, Nunul rut 7 (eu
care repfttd imptineție un an
de viațd) p*fe dedfcat Congre-
vulul a! JX-tea al P.C,R. ?l
IntnHMțte. pe tfnpfl semnătu-
ra țoa?, GhcOralre J1O$U. firFni
frccretar aZ ComQcrwful Re^Io-
na! H^^^u a! P.C.R,. pe ^te
ale flccrfemlclen^or G, VrFn-
reanu jc A. Avramescup alr
HFior rt'rPaorl. ar*l.t*i $i nam -ni
fi* rut^r-d ța r Ot'IM C«*l"ifr.
’-rl'UM G>kertraMu, F |15iu CrU’C<
Mcrcel	Eusebiu r’a-
mttar, Arabii Grigorescu-Ha-
couU sl aftii.
P^erlMe dedicate mrt;dadul
.«i patriei .dnt .ducere M caMr
c’ftrc »i nr^nc de	m<t:
reuqhe. cc’c .semnntp dc C-rni i
JlnHarir. Dfm Rablei. Rod’*
(Tlmprl ni OmMIu Gert^ru, Mc-
ritd ePdfd Th întregim*’, -
frțx ronrent rarC ți filarea te
poezia C^tre nartfd ^cmnetli dc
Gengru ‘ ..Tii mi tH-
neho^ftt în Incul 5n'ml5 f
*y»t d*n ii far A cfa rcnlcsHiwiro
rirk-vârurl trudii neestui £fh’-
Vbni / din natrir. *4 nnet.
iwirt^l- 7 o sfare m*« bunA dc
om nu ^unonc 1 de rind mate-
ria T«* dA scump de c*
Nu mitem 1' dff ar^nt
ta aed4 ttrtdr ta •cri tai, CU foto-
tfrea unor asocieri pretioa-e
sfriefanfe ca * „floarea d<* tîifi!
u^nienea mi Miorir (’» de ua*
rd-. „o zl dAțfnE,nM drn rffW"
(dc ce nu	?)H ramura
unui proverb fnf<ot Cn pd-
THlrtt,r. ddți pricii Acntrmert• ui
aatrlel (cu -fluid de (miteth’J
r^fe /oarre fruwicasd. r^n acest
punct d« vedtre, Ptaton Par
ddu, taientat ;oa de la Suceo-
Vflj cute mai erAIibrat. Prunxa
verde semnați d« cdtr* acesta,
aducd £ntr-o mtnterd moder-
nd ceva din f ^imdțui doinei.
lÂi capitolul p-o;d reține aie?i
ția prin vigocrei deosebită a
stdKfub fragmentul din roma-
nul Fuga-n Egljt de Eusebiu
Camiror, precm fi proza tui
Georgc fiUldlțl. uîinâ dc poe-
- o. inii tuia rd M-inteto yi dm-
pla.
La capitald crified» se re-
țin cronicile tcr.ie cu comiM.'-
renfd țE acuiiih de Tr, Can-
to mir la uoUmd luf Sltoian
JosI/Cncu. Tecrii literaturii șl
de Constantin CiMn fan Hndr
critic cu mul* amț etttețic și
larg di.w-erndTrtrr} Ia cartea de
proza iarna tartatilor
fan Bdnu'escu. lirellgent» pe*-
.splcaceh principal, la obiect,
articolul r,Ora;:omiifMn cri-
fic fn MLticeafd-ut- dc I. Pa-
vava.
O frumoa&I jiigind de fol-
clor, cuprlnzind poezii dedica-
re pa trial ți pendulul ți v!g-
nete de creai34»ea populari
Elena ibrian, ccmpll^eazd In-
cMp fericit profilul acestui
reuțit numdr aJ revhtci. Lc
aceasta se «rțlau/d un tntere-
xant yi bine dorumentot arti-
col despre Carpi semnat dt
Iulian Antoucscj, precum ți o
paglnd de Imeniuri cu per^o-
nnijrdp cU.'tUrcalf din ai te fdri.
cu tema „România pc pieri-
dlanc“.
H. ȚUGUI
LDITUR1ALE
Un fenomeu cu totu; tm-
bucurdror cale trezirea nn^r
energii latente, 3 unor utrtu^
necunoscute, cri revetanteP
aparfinind ciforM scriitori de
’ielndolos prestlilu. AStfrL bi-
bliotcrire noa.vre cu câpdtat
o finvtâ mai tira'irctuaM ți.
euldenț pentru oricine, un aer
mat destins. Avem astăzi o
antologia u artrctodcior aste-
țețri. tipdritd iu condifti
grafice stiperlxire. o an-
rolo-He de poezie, in setec-
tra riguroasă, gnusmotd de
qu«i yt cfatwtd pricepere, a
cuftoscufiZor rtortri poeți Vic-
tor Tulbure șt Vlculat Stofau
(si nourul cu^ur al ci Filologici,
pe care ne jMrnltem Sd-^ ctu-
denfiam, e^te faptul ed autorii
ei nu semnează in ordinea al-
fabetlcd, ceea <e c di? naturd
ril producă o onfuzle deva-
fncura/lnd eforturile «idL-
rurllor șl interrșul legitim al
cititorilor fafd dc asemenea
fapte edEiorrale, am propune
tipărirea unul diefiondr da ma-
.Time, comentate de Violeta
Zamflrescu fef! cicdt irle d*
91
MiiMuluri i'Eitkff
Tudor Vianu este de mult
epuizat;. In acest sens, autoa-
rea ar putea eulra crlttcUc
care ts-au fost ajute unor
autori de antologii ea re, dm
modestie, nu s-au inclus In
padinile editate.
E necesara alrdtufrea unei
antologii a epigramei româ-
nești. lata o Idee care ar cu-
ceri mutji umoriști, dar noi 11
propunem pc Cornctlu Leu.
Spirit bonom, tutorii fi culfi-
vat, cunoscut pentru activita-
tea pe care a duce, de multd
vreme. in cercul eplgramiștl-
tor de la reuisla VInAlorul 51
pescarul sportiv. Cornelia
Lmu este poare cei mai îndrep-
tății si se glinleascd $1 (sâ
ghicească) ce epigrame ar pu-
tea cuprinde antologia epigra-
mei românești- Intransigent
prin de/indlc, et ar evita posi-
bilele presiuni din partea re-
vistei Urzic» șl ar duce sar-
cina ta bun sflrșlt. mal bine
deci? Orfcine.
S-ar putea atcetni o anto-
togie a erorilor de limtnl Sau
de tipar fN. MUideșcu). o an-
rulogle a cronicii sportive (M.
N. Kuvu sau Toma parei), Ne
glndim cu toata seriozitatea
la o antologie de texte pricind
problemele esteticii (In genul
celei îngrijite de Tudor Vianu,
Istoria csteiielO, care ar putea
tl încredințată de astd dată
unul erudit mal vechi, 1. Bâlu.
Antologiile constituie un
bun Instrument de Infor-
mare, de îndrumare a gus-
tului public, de , romanțe a
valorilor sl de rOsrlndlre a lor
in mase tot mul largi dc cîtf-
jorf. lald dc ce alcătuirea lor
ludieloasd e o sarcină Impui
tantd care ne preocupi șl pe
noi.
Sugestiile fdcule aici edi-
turilor sint generate de dorin-
ia de a antrena in vastul șan-
tier al muncii literare cit mai
mutre comice autori sale, spi-
rite cultivata «I, fn orice caz,
harnice.
VICTOR CEOUCt-PAMȘ
Q NOUA LUCRARE
DESPRE VALEA CERNE)
Interesul oamenilor de
silință - geografi, naturaliști,
istorici, medici șl hidrologi -
pentru Valea Cornel, cu spe-
clatd privire asupra stațiunii
balneare Hercutăne, datează
de aproape doud sute de ani,
tnsumtnd un bogat ți variat
material de studiu, pitorescul
deosebit al regiunii, pe lingi)
alte aspecte, a suscitat dorin-
ța turiștilor Je a le cunoaște.
Pentru a sarts/ace aceastd ne-
cesitate gcnrrald, editurile au
publicai mal mutic lucrări,
dintre care ultima este cea
semnalatei alei.
Lucrarea a apdrut in con-
diții tehnice optime. In pri-
vința cuprinsului, totuși, se
remarcă unele lipsuri $1 erori.
Ne vom opri asupra celor
constatare la capitolul privind
Bane HercUtene șl împrejuri-
mile lor.
In primul rina unele la-
cune, Autorul n-a consultat
lucrarea Pe Valea Cemel (Bu-
curești, 1#57), de Emil ian Hi-
ejeu, admira brtd șub raport
informallv-ntrlstlc șl ai sfitu-
Iul, calități pe care ceurecenza-
tânutaîntrunește. Fr.Grlsetint
n-a publicat Istoria Banatului
in românește; utilizata tra-
ducerea el, era calul si fie
trecut numele traducătorului.
Erorile, Apeductul de ta
Toplef (p. îl) nu este de ta
romani. Satul Pecfnițca nu
„s-a înfiripat" In prezent;
existenta Iul este arestată de
aproape MO țlc ani. Erau doua
ațczdrl distincte; Ați aguas
ZZcrcuIisacras șt alta Aci Me-
dlam, — cetaiep; nicidecum
Ad Aquas (Meltadra) țp. te).
Autorul n-are nuci o noima
In privința succesiunii tmpâ-
rafilor romani d? pe urna că-
rora au rămas uuriMde ia Bd.-
te Herculane. (Anthonius
Plus, IladrEan, Traian). Z'olo-
sirea apelor termale de la
Bd'le HcrcuJăne de către „no-
blUmea Iste I) tialaliâ severt-
neand" șl de către turci este
o afirmație gratuită, iar ex-
presia In ghilimele corespun-
zătoare, fiindcă nu re/teerd o
realitate Sociala, un adevăr
Istorie, Aftd aberație este a-
Brmafia potrfplt cârefa la Băi-
le Hercutane veneau, in epoca
romanul, „bolnavi din Polo-
nia, Sarmcjla. etc, (p. șl). In
legătură cu ln/lln|o rea stal lu-
nii, cele mal prețioase datele
oferă primul istoric al Bana-
tului, Fr, CriseUnt, spune
autorul. Informațiile tui Grl-
sellnl nu sint nici primele.
nici cele mai prețioase, dim-
potrivă, uneia trebuiesc pri-
mite cu rnzcrcd. N-a existat
un împărat austriac Carul ai
itl-lca Carpophttlus, ci un
Caro! al VZ-tea, in vremea
căruța s-a BlMPUt restaurarea
stațiunii ; cit despre Caryo-
phllius este numele latinizat
a! Iui Oarrijolo, primul istorie
care a făcut un inventar ma-
terialului arheologic găsit In
stațiune.
Pe harta flgureazd Izvorul
JereMu. Numele iul corect
Jdrdldu. sau Cum ti spun țd-
ranlt „ai zdruiul*. Dealul de
pe malul drepț al Cornel se
numește âesimenu, nu Slse-
ntenu, Prolaz, dupd cum II
aratd șl numele, este loc de
trecere, nicidecum ptrtu,
THEODOR N. TRliTEA
IN JURUL UNEI
PUBLICAȚII DIN TRECUT
Im rubrica „Lupta pentru
o literaturii demucratied'1,
Tribuna din 15 tuLe, nr. ÎS.
publica însemnarea Iul Altr-
cea Popa despre revista sfu-
c,etnica de rruinc. Deși sumar,
articolul surprinde anumite
trdsdiuri caracteristice ale
acestei publicații care și-a
desfășurat activitatea pe o pe-
rioada destul de iungd ța apă-
rut d,n anul iS>e plnd In iSU).
Dupd ce rellețeazd limitele șl
wntrad-cțiile revistei, autorul
conch.de ; „Prezenta timp de
doud decenii In peisajul, «Ut
dc viu disputat, al Iticolugiel
dintre cele doua războaie mon-
diale, Societatea de
mHne prin activitatea el.
in linii mari valoroasa, a con-
tribuit la promovarea unei
literaturi democratice, capabi-
la sa mobilizeze masele mun-
citoare la tuplA pentru făuri-
rea unei vieți noi, /apt in ma-
suri si-i confere un ioc im-
portant in publicistica mili-
tanta dintre cele doui răz-
boaie mondiale*1.
In jurul publica (ici s-au
grupat „un nvtnAr InMmnat
de scriitori progresiști". Sint
citafi Emil Isac, Mlhal Beniuc,
Miron Radu Parasahiusscu,
Za huria Stanca, ele.
Suclctatea de mlJnc a ml-
llrat pentru o „critied libera*
împotriva tuturor opreliștilor.
Critlcn libera este cel mal
olicace tnobll al progresului*
. , , „In orice organizație ți
institiriie, critica libera este
focul sacru cure susține vlațu
cont nud. făurește soci spirit
social care este temeinicia lu-
crurlloi*. Hori Clopoțel ; „Cri-
tica I ber«“. editorial tri nr. l-t
din li Ianuarie 1S!5).
Im revista Soolertaleu dc
milne, fia ia supli menim (ite-
rar, fie fn numerele oblțnulre.
au colaborai șl scritwrl din
Banat ea Vlrpll Birou, IMiwt
Belii, Dorian GrQrdan și alflt.
însemnarea din Trilnma
deschide o discuție despre
aceasld Importantă pubticu|le
din trecut, discul^? care va
trebui contlnnuld și adfncUd-
A1- JKB
SALUT REVSITEl
„FAMILIA1*
A apdrul ia Oradea, In
Tara Crtșurilor, primul nu mâr
ai revistei de cultura Funlllu,
Conlinulnd gazeta fondata a-
cum un secol de cdlre Uimi-
nltrtul ardelean iojlf Vulcan.
Miniaturi etill
ys

noua serie a revistei arc sem-
nificația unui slmbof,
Familia Iți propune sd con-
Hnulr - In condLftUa avfniu-
tui generos pe canM cunoattc
astăzi cultura noastră svda-
Hstă — (rtarf jitie culturale Eu-
mănoase ale arealul finul b<>-
patfi frumos, cu un trecut arii
de /rdmtniat.
Primul numdr este r«vc-
iant pentru profilul revistei
care ruliu Sfte ttt fie nu nu-
mai p rdsfr|rtgcrc a peisajului
centura! iacei cl fl - in spiri-
tul tratllpal - un focar ai m-
trepuiui /enomeh de cultura
romanesc. Pagmite ret'istci cu-
prind semnaturi de prestigiu
ale liieraiurlt noastre. rudar
Arghăzț, Uțmastene Botei, Tf-
tus Popot-ki ți Sil tu Andraț
actreseazd saluturi tinerel re-
vistei ardelene.
Padinile consacrate cente-
ilarului Familiei, cuprind cOn-
irlbuțllla lui Adrian Mantii
(Dc la evocare la invocare),
Victor Rftimlu (l’smllSn pov4).
Serbări Ciocoiasca (Răsfoind
o colecție a revistei „FunlUa")
Perpecșieiu*, Iu rubrica Re-
memorări, semneacC articolul
Matclu CUruBP'le, unul din ce-
le mai /rumoare studii di»
cile cunoasrem despre mărci.'
autor al Crailor de Curtea ve-
che Si ai Pajertlor.
Pagina d* poerie tinlpcr-
saîd cuprinde traduceri ine-
dite de L. Rțaga (din Silckes-
peare, Launmcc Dlnjron. Cri-
stopAor Martoive), ion pillal
(din Rtibcn Dario) ‘precum fi
traduceri din Jaegues Pnftidrl
(in romdni-fic dc Geo Du-
mitrescu) #1 un amplu floHK-
ylu din Paul Gonealer Tu nori
in traduceri-a (ui Ramul™ Vul-
pe#cu.
Cronica literari, semnata
de CbecrgAc Oriourcu, anaii-
ceaza voiume'e de versuri ale
lui Miron Radu Faroschivescu
(Vemul liber) fi lan Horea
(Umbra plopilor). Cronicarul,
cunoscut mal tfemuit din pagi-
nile altor reviste literare, se
reuclrt ca un elevat,. Iniesfrat
eu acuitate critica temarea-
bl!d.
Quidlu CotrUf semnem
eseul Snmucl Heckeli șl pro-
blenu fericirii, dens, generos
fn Idei ft flsoeistlf. Autorul,
foarte pine Informai, face o
analiză competentă a concep-
tului de fericire fn dramatur-
gia tui Becfceft, pornind de la
piesa Oh. leș be*UX joura,
Revista cuprinde un bogat
sumar de poesie 1 Mlron Radu
ParascAlveșeu, MiAai Bentuc,
HorvatA fmre fin iraduceren
lui foanichie Olteanul, Ștefan
AuguMfn Doinof, Ion Horea,
Al. Andrifoiu, Ion Brad, An-
oAel Durnbrdveanu, Ana Bim-
diana. Adrian Pduțjescu, Ma-
rin Sorescu, Iile Modula etc.
Prord semnear a Eugen
uarbu (Jurnalul unor ronui-
no. n. n. popeștii (Scutiia
roșie), Ion Covaci (BCtriniO.
Din sumarul bogpl fi ca-
nat se mai remarca articolele
semnate de I. NeoolfCscu, Ni-
eolac Balotd, Barba Drago-
man, E. Enobct, losif Pervain,
Mircea Bradu.
O mențiune speciali se cu-
vine paginii dc noic polemice
scrise eu nerv fi inteligente,
atitudini angajate tn lupte
contra platitudinii fi mediocri-
tății. (Este stridență, toiufl.
evidenta reacrediupl eu rare
osie comentai un urticoE ol lut
Paul Georgescu.
Ui început de drum, Ori-
zont adres'eard revistei Familia
un salut ediduroj fl urarea dc
a parcurge un drum de mari
succese En st rida n ta de o con-
tribui la ridicarea literaturii,
a culturii noastre socialiste.
pe trepte cil mal înalte.
ORIZONT
XHSLXȚL NI WW» W
fntr-un moment fn care
pre^a discuta cu asiduitate
problemele cinematografiei ro-
minsfli subliniind însemne-
tatca pe care o are scenariul
Uf sccnariflli) fn ridicarea ni-
velului artistic al filmului nos-
tru - rdmlne cel puțin discu-
tabila încetineala cu care rca-
ilteazd Editura Meridiane pro-
iectata (ti parc-se țl anunțată)
colecție de scenarii. Au irecitt
ani, f-au fdent nu odaia, bu-
ne propuneri, dar fard reîui-
tat. Ba, ia început tle an, s-au
fi dat In riieag clicva volume
nlc unor clasici ai ecranului
mondial, a/fatd In pregătire.
Știm, a alcătui asemenea cule-
geri nu « totdeauna treaba
iifocrd, dar publicul nostru,
□ Ut dc pasionat de cinemato-
grafie, are dreptul de a tm
ajtepia adl asrfvt dc aparljli.
3f, revenind la scenarii, su
amintim o idee prefioasii sus-
finuid de Llviu Ciulei Infr-un
interviu recent din Scintcla :
nu pot exista scenarii bune
fdrA însușirea unei tehnici pre-
cise, profesionale, Qr, a-
tita vreme cit acesta edu-
tdri profesionale au loc
fn afara angajării marelui pu-
Eiltc, ele pot duce numai la o
reujlta parjlald r publicul nu
le cunoaște, nu le va putea ur-
mări ori, ccaa ce e mal prav,
nu le va putea fnfeEege. lata
dc ce prezintă InemntltaUt
publicarea unei miectli de
Ieste literare specf/ie cinema-
tografice r publicul ca lua par-
te, va citi, se va cultiva el tn-
suțl (cultura cinematografica
targd fiind fl ea un clement
al progresului celei dc-a Vir-a
ane) fi, cine jtle, va mftlcc
reduciVior ds scenarii ale stu-
diourilor noastre talente noi,
dedicate exclusiv acestei specii
fiimo-Iitcrarr, Pentru că. dacd
avem scenarljli buni dini re
scriitori, avem si desimi ama-
tori, a căror coeftetare cu ci-
tiemaioprafia nit depdfețle
ades simpla semnlfiea|ic a sa-
tis/accrEi unui capriciu perso-
nal. Intr-o asemenea fmpreju-
rnw, uparifla scencrfslutuf da
profesie ?i de prestigiu, feno-
men »f eit de imbucuralor pe
aift de necesar, ar putea fi fa-
cUitatfl de eontatdul direct cu
tetele consacrate ale oenulm.
atft din literatura universali!
cit fi d'n cea natlrmaui. Inclu-
dem aici fi propunerea ca o
astfel dc colecf'c sa nu ste li-
mttcte ta filmele artiftiee.
Esențial c, deocamdată, sd
se Inculpă fntr-un fel pentru
ca. aecfl o preivnftl eddvrtaM
post testum. mal bine tipad,.,.
S, D.
ERATA
OKI20NT. «nd XVT «r- n
Pipuia Hj, îiirrpiiiJ de la rindwl 2, ik mu, vj <hir n3e ci Al. Andri|"iu * lr«Ul ■mmwL «u pree
rntahi pc*|£ cq«dHI.I]e jir cbjc le Impuru- o buni Iriducrri' din tnilorii arillrl. Ș4 poale ci * pricii liric* UtiiM
rn>L mull din afari ți im diuiuntro. «dlri g Id^uJ irAperll* nnrle dlfi ratările ci ori !• -a di-riv«c tpre »enMiri
i«prc^rii. iiemiju-le terței prin
Poeții Inlini. n rîjor țlwic ellraLc jws!e mihinii, ne vbliigH &S-i prl*S*A în lumina jm utr ț*prti kr o
nerlti. Al. Andrițvta unul dinin.' |i*rlil pubM ** d«m-d>*M!4 cititorului r-nuin mx^L lucrul
I-*	rol. dm drcApli. de la liedul 12 tic m» ți pini J* tlnduL Z3. *c mu citi' nKxcpel i»iduu țl
miautkie ui lexicului cuiincKMUf dirulfiud 4 «rU	pasiune 5n înălțarea multora din	problemele pe	Cure	*«eda
Ifli'i k fidk-i. î. CHțH	în Hifceul JJui arjwcrck	limlMijafjii emnejeimv,.	un ierbi	icWr dc limbă	rs>mânrMC4
din «re peelnl nostru u reținui lic anumite irajmente, ttccu'r pi in laboHleral *■« poetic, eu dăruit edinir^blk
piMjc ale CrMlbi sale, Ik	uovlr rufime w ri|irr-ii	pe	«r h; * Incnialat im	|ollura	man i poceii, unde	de ne |
In timp ini ți ne- uimesc «	țkrAludfi: de diamante ți	ca	dulcrala primilM^.
La pasina ®0. coL din Mlnja- TÎndurilk' 3. 4. -S ț| fi dr jo» m- rar citi: ..De encmenH, nu pare jirm .ati-RorkS
■llmaiia£j>. 243) Ci iin JWI Nil rhiar ți wiaeMtui 1. lipbrjII ^epuiurael rrrrredr Milhliirf ale niiiii i-uJnl ?”
96

COMITETUL DE REDACȚIE
ION ARIEȘANU, N1C0LAE CIOBANU, ANGHEL
DUMBRAV EANU (secretar general de redacție).
AC /EBELEANU (redactor șef). ANDREI 4. ULLlN
*
Coperta de Puiu Rinjea
★
Lei 7 -
Redacția :
Timișoara
Piața V. Roaiti nr, 3,
Telefon 12026
Administrația :
București
Șos. Kiseleff nr. 10
Manuscrisele si orice
corespondență acrise
clleț pe o singurâ parte
a hlrtieî, cu indicarea
adresei exacte a expedi-
torului, se trimit pe
adresa redacției
Manuscrisele
nepubllcate nu se
restituie
Tiparul executat
sub comanda nr. 56UJ
la Întreprinderea
Poligrafica Banat,
slr, Tipografilor 7,
Timișoara —
R. S. Rom Ini a