□ rizont REVISTA A UNIUNII SCRIITORILOR DIN R.P.R. CUPRINSUL * : iGeorgc Cătineseu | NlCOLAE ȚIRIOI: In menioriam ....................................................5 * • • : Colocviul revistei „ORIZONT': Epic, analiză și simbol in proza scurtă. Parti- cipă ; Nicolae Ciobanu, Nicolae Țirioî, Simion Rima, Ion Oareăsu, Mircea Șerbănescu, Andrei A. Lillin, Șerban Poartă, Cornel I ’ngureanu, Vasilc Creții, Sorin Titel, Constantin Pascu, George Bălăiță.Traian I.iviu Birăescu, Ion Ărieșanu ......................................., .... 7 GEORGE BĂLAIȚA: Un capod albastru, dimineața... . , . . . .35 CORNEL OMESCU: Urme . . . ........................... , , . . 3& IULIAN NEACȘU: Scara....................................................................37 । ION VIN EA : Clopote, Fără tine, ......................................................41 AUREL RĂU: Patinoar, Convalescență * . . , .................,42' MIRCEA MARIAN: Cofetăria albastră......................................................43 DIM. RACH/CI: Poemul reflectării. Copca, Trece.................................., . 46 IUE MADUȚĂ: De dragoste................................................................47 ION CARTAN: Anotimpurile fiecăruia ........... 48 ION MARIN ALMĂJANu : Moartea sau floarea din fereastră ...... 50 Studii G. IVĂNESCU: Alexandru Phillpplde, (1859—1033) Omul și opera . . . . 52 CRIȘU DĂSCĂLII; Presentiment de doina........................ .... 67 MARCEL TURCU: Culegătorul de vrăbii, Șoferul vesel. Firească, Dincolo de inimii . . 68 Orientări ANDREI A. ULLIN : Pe marginea nuvelei „Metamorfoza" de ETanz Kafka . . .71 S. DAMLAN: Intersecții ............... 17 TRAIAN UVIU BIRĂESCU: Chipul psihologic în opera lui Marcel Proust . . .78 Cronica literară ȘERBAN EOARj At Ion Barbu: „Ochean"...............................................83V CORNEL UNGI REANU : V. Voiculescu: „Ultimele sonete ale lui Shakespearc” • . 86^1 Cărfi-reviste SERGJU DRINCU: Adrian Păunescu : „Ultraseatlmente"................................90 i II. ȚUGUI: Laurențiu Fulga : „Concertul pentru două viori"..........91 ANDREI A. LILLIN: Else Kornis: „Jahre komnien, Jahre pehen" . .... 92 . C. UNGUREANU: 1. D. Bălan: „Delimitări critice" .................................93 j D. BĂLAN ; Pavel Aioanei: „După ultimul semestru" . ..........................93 Miniaturi critice P. PASCU : Emil Monția............................................................95 A, DUMBRĂVEANU: Ciclu de conferințe despre teatru..................... h» AL. JEBELEANU: Despre reportajul roz ... .................................... ȘERBAA' fOAJÎ^A: Inedite.............................................t*> SERG1U DRINCU : Cum se face o cronică cinematografică . ..........................tio ’ - »' '■ h GEORGE CĂLINESCU I In dimineața zilei de 12 martie a.c., a încetat din viață, dup£ o lungă și grea suferință. academicianul profesor George Căli- neșcu, unul din cei mai străluciti reprezentanți ai culturii române, George Călinescu s-a născut la 19 iunie 1899, la București, unde și-a făcut și studiile universitare. Ca membru al „Școlii Române" din Roma, condusă de prof. Pârvan, a întreprins im- portante cercetări cu caracter istoric privind societatea româ- nească din sec. XVII și XVIII. * Reîntors in tară, a funcțional un timp în învătămîntul mediu, la Timișoara și București, apoi, după ce și-a luat doctoratul, a îosf^miercnțiar la Facultatea de litere și filozofie din Iași. Din 1944 a condus catedra de Istoria literaturii române Ia Universi- - tatca din Iași și apoi la cea din București, educînd generatii de studenți in spiritul prețuirii marilor valori ale culturii naționale și universale. Prelegerile sale de înaltă ținută intelectuală vor rămîne ca un model de erudiție și de pasiune pentru ideile înain- tate ale timpului nostru. încă din anii studenției, George Călinescu a colaborat la diferite publicații literare. In anii următori, a semnat cronica literară la Adevărul literar și artistic, a participat la conducerea Vieții românești și la editarea altor reviste. Prin remarcabile stu- dii și articole-, pătrunse de un excepțional spirit de analiză, el s-a situat în scurt timp în fruntea criticilor literari din generația sa. în 1939—1940 a editat, la lași, Jurnalul literar, săptămînal de atitudine democratică antifascistă, unde au apărut contribuții importante de istorie și critică literară. Paralel cu această activitate, Georgc Călinescu a elaborat numeroase opere de sinteză. In 1932 el publică Viața lui Miliai ( Eminescu, prima lucrare biogrilfltfă fundamentată consacrată marelui nostru poet național, urmată de o vastă cercetare, in cinci volume, închinată operei eminesciene. Celui de al doilea mare clasic al literaturii noastre. Ion Creangă, i-a consacrat, de asemenea, o amplă monografie, apărută în 1938. Oeorsc CAUnescu O monumentală sinteză a activității sale de critic și istoric literar reprezintă Istoria literaturii române de la origini pinii în prezent (1941), lucrare de o fascinantă originalitate, îmbinind rezultatele unei vaste munci de cercetare cu un neîntrecut talent de a proiecta pe scara valorilor universale creația literară a patriei sale. Această operă a fost salutată de cercurile democra- tice ca un act de probitate științifică și de curaj intelectual în acea vreme. în anii celui de-al doilea război mondial, George Călinescu s-a situat de partea forțelor patriotice: a scris pamflete anti- fasciste. a semnat manifestul intelectualilor pentru ieșirea Româ- niei din războiul hitlerîst și a colaborat la ziarul, atunci ilegal, România liberă. După eliberare, George Călinescu șî-a consacrat întreaga sa energie creatoare luptei conduse de partidul clasei muncitoare pentru democratic și socialism. A fost director al ziarelor Tribuna poporului și Națiunea. Din 1946 a fost ales fără întrerupere depu- tat în Marca Adunare Națională. Prestigioasă figură de umanist, democrat militant, înflăcă- rat patriot. în contact permanent cu masele cetățenești, George Călinescu a considerat identificarea cu măreața cauză a construi- rii socialismului drept o încununare firească a întregii sale activi- tăți. Din anul 1962 a devenit membru al Partidului Muncitoresc Român. Membru al Academiei R.P.R. de la înființare (1948), George Călinescu a condus Institutul de istorie literară și folclor, unde a format noi cadre de cercetători. In acest timp, el însuși a publi- cat importante lucrări, precum cele despre estetica basmului și cele consacrate unor figuri proeminente ale literaturii naționale ; Alecsandrî, Filimon, Alexandrescu, Odobescu, Caragiale, Sado- veanu. în cercetarea literaturii universale, domeniu în care încă din 1946 dăduse un substanțial volum de Impresii asupra litera- turii spaniole, George Călinescu a dai o seric de exegeze științi- fice despre mari scriitori ca Ovidiu, Tasso, Cervantes, Goldoni. Dostoievski, Tolstoi, Ibsen, Cehov. Ca redactor responsabil al Tratatului de istorie a literaturii române a coordonat activitatea de elaborare a celor 5 volume, dintre care cel de Literatură veche a și apărut. Personalitate impunătoare prin vastitatea preocupărilor și plenitudinea talentului său creator, George Călinescu a îmbogă- țit patrimoniul culturii naționale cu opere strălucite în toate genu- rile literare. După Cartea nunții (1933) și volumul Poezii (1937) s-a consacrat ca unul din cei mai viguroși romancieri prin Enigma Otiliei (1938) — cronică realistă a societății românești de la începutul veacului al XX-lea. In anii războiului, a publicat drama filozofică Șun, receptată de către cititori ca un protest simbolic împotriva tiraniei fasciste. Vaste fresce sociale, romanele Bietul loarude și Scrinul negru, apărute după Eliberare, marchează o nouă fază în scrisul lui G. Călinescu, constituind veritabile mo- Georgc CJUnescu dele ale genului. Laudă lucrurilor (1963), expresie lirică a viziu- nii umaniste a scriitorului, ca și ultima sa operă, piesa Ludovic al X/X-lea, întregesc profilul artistic de prodigioasă vitalitate a lui George Călinescu in domeniul poeziei și al teatrului. Prin moartea lui George Călinescu, cultura română a pier- dut pe unul din iluștrii reprezentanți, care au îmbogățit cu mari valori contribuția poporului român la tezaurul culturii universale. ACADEMIA REPUBLICI! POPULARE ROMINE COMITETUL DE STAT PENTRU CULTURA Șl ARTA UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.P.R. MINISTERUL TNVĂȚĂMINTULUI IN MEMORIAM G. Călinescu era bărbatul care uluia și cucerea atît cu efervescenta spi- ritului, cit și cu tinerețea sufletului și cu titanica lui forțd de muncă. Minte adincă și cuprinzătoare, pasiune neogoită pentru frumusețe și măreție, talent de o originalitate expresivă rară și generos revărsată în neodihnitele sale activități de scriitor, de profesor și de cetățean total atașat luptei dusă de poporul nostru muncitor, personalitatea sa multilaterală va rămine vie intr-o operă cu adevărat monumentală, dar și în amintirea celor care, cunoscîndu-l, i-au admirat, în strălucirea ochitor și a cuvintelor, ca și în expresivitatea gesturilor, flacăra nobilă a gindirii nepotolite. l-am fost student in 1945, în primul an cînd venise din lași ca profesor la Facultatea de litere din București și mi-aduc aminte ce surpriză — iar pentru unii din colegii mei ce consternare — a pricinuit metoda sa de exami- nare. Ne prezentam cile unul în fața noului nostru profesor și eram provo- câți la o discuție intelectuală ce pornea uneori de ta rostirea unui cuvint iar aprecierea finală se făcea, nu numai după bogăția cunoștințelor, ci în și mai mare măsură după subtilitatea gindirii și după capacitatea de controversă a ideilor studentului. Mulți dintre cei ce luaseră în anii dinainte numai note foarte bune memorizînd tot felul de elucubrații despre așa-numita „expresi- vitate a limbii noastre", nici nu mai îndrăzneau să se prezinte la examen. Cu răsculitoarea-i pasiune de cercetător, profesorul acesta cu rebarbativă coamă leonHiă căuta și în tinerii pe care trebuia să-t formeze focul ce-i con- suma lui însuși ființa. Filozof, în cea mai concretă întrupare a acestui cuuînt, G. Călinescu se desfăta intr-o neasemuită euforie a problemelor și a nuan- țării abstracțiunilor. De aceea, multe din prelegerile sate de literatură erau în același timp și eminente lecții de psihologie, de logică și de estetică. N-am să uit niciodată chinul prometeic al sclipitoarei sale inteligențe în sforțarea de a exprima cea mai adincă semnificație a psihologiei sociale, ia cursul despre eroii lui Caragiale, intr-o analiză ce răsturna toate premizele noastre preconcepute asupra acestei lumi ridiculizate pentru totdeauna de marele dramaturg. Talentul excepțional și originalitatea lui G. Călinescu fac foarte dificilă definiția personalității sale literare. Critic, romancier, istoric literar, publi- cist, poet și dramaturg, sensibilitatea sa a înflorit cu vigoare unică în toate Georse CSUncscu speciile literare. Inteligența sa a cuprins și a cercetat aspectele cele mai surprinzătoare ale fenomenului literar. Inegalabil portretist, scriitorul a știut să salveze de la uitare profilul fizic și moral al unor mari figuri în masiva sa Istoric a literaturii române. Reconstituind ca nimeni altul Viața Iui Miliai Eminescu și Viața lui Ion Creangă, analizînd exhaustiv Opera lui Mihai Eminescu, cercetătorul acesta neobosit a contribuit și la reactualizarea știin- țifică a unor însemnați ctitori ai literaturii noastre ca Alecsandri, Fitimon, Alexandrescu, Odobescu, Caragiale, Sadoveanu, precum și la interpretarea exegetică a unor scriitori universali. Creator de viziune și de forță balzaciană, ori de finețe și luciditate de moralist francez, G. Călinescu a umplut multe goluri în tematica literaturii române (cum ar fi, de pildă, neverosimila absență a problematicii raportu- lui dintre părinți și copii), minuind cu măiastră dezinvoltură tehnica de construire a compoziției și a personajelor, în romane extrem de valoroase ca Enigma Oii Iței, Bietul loanide, și Scrinul Negru, Prin valoarea lor tipică, realistă, dar și prin substanța lor etică și psihologică, personajele sale cele mai vii, ca Stănică Rațiu, Leonida Pascalopol, Moș Costache, Otilia sau Han- gerlioaica, Gulimănescu, Hagienuș, Suflețel, Gaitamj, Caty Zănoagă și loa- nide. nu se vor șterge nicicînd din memoria cititorilor. Vastitatea orizontului său cultural, bogatul fond livresc al asimilării modalităților de expresie și de vibrație emotivă au dat lui G. Călinescu dimensiuni neatinse de alți cercetă- tori și cărturari ai noștri in exercitarea facultății sale de percepție estetică și în suplețea comunicării ideilor — poate unele discutabile — întotdeauna interesante și profunde. Dacă aș încerca să descopăr o trăsătură fundamentală a personalității lui G. Călinescu, mai mult decît la mobilitatea și plasticitatea psihicului său de neasemănată expansiune și frenezie creatoare, m-aș opri mai ales asupra aptiudinii sale filozofice, asupra spiritului său lucid și profund reflexiv, subliniind capacitatea remarcabilă de a sesiza esențele și de a le împărtăși nuanțat și cu fermecătoare subtilitate, intr-un stil prin excelență intelectual, care deruta scrupulul tipicar al grămăticilor pedanți și al unor pisam' pisă- logi și ridiculi. / se reproșa uneori lui G. Călinescu întrebuințarea excesivă a neologismelor de foarte restrînsă circulație. Se scăpa insă din vedere că ceea ce părea prețiozitate și barbarism în stilul criticului, era tocmai concizia ne și putere de generalizare, fn critică și filozofie nu se folosesc cuvintele de dragul cuvintelor, ci cu scopul precis de a caracteriza sau de a surprinde valoarea artistică a imaginilor din operele literare prin mijlocirea abstracțiu- nilor, deci a unor noțiuni care concentrează gîndtrea și ajută iot odată expir- citarea percepției estetice. Pentru o inteligență strimtorată exclusiv la valoa- rea strict și didactic gramaticală a cuvintelor, este intr-adevăr foarte greu a înțelege subtilitatea nevoii de a inventa cuvinte sau de a le întrebuința într-o accepție temporară sau chiar paradoxală, așa cum nu se sjiia s-o facă ade- seori pana suplă a unui critic atit de înzestrat, a unui intelectual atît de rafi- nat și a unui artist atît de complet. iată de ce literatura română, la al cărui înălțător edificiu a pus în vre- mea noastră multe și trainice cărămizi un mare arhitect, va păstra întotdea- una opera, imaginea și numele lut G. Călinescu pentru luminile viitorului. NICOLAE VRIOl 5 George c&Uncscu colocviul revistei „Orizont" EPIC, ANALIZA Șl SIMBOL ÎN PROZA SCURTĂ Revista Orizont a organizai Ls 30 ianuarie 1965 un colocviu pe Ierna : „Epic, analiză și simbol in proza scurtă", colocviu La care au participat proza- tori ți critici. colaboratori ai revistei noastre și invi- tați ai revistei S/eaua, Tribuna șl Ateneu. Red&m mat jos fragmente din discuțiile purtate: ■ NICOLAE CIOBANII Dacă nu încercăm să delimităm scopul discuției, in raport cu că trei termeni indicați in titlul temei, aceasta, la prima vedere, poate apărea mult prea vastă ți prea generală. De aceea, de Ia început, doresc să precizez că înțeleg sd discutam despre epic, analiiic fi simbol in proza scurtă, lăsind la o parte, pe cit posibil, acele aspecte generale ce interesează, mai ales din punct de vedere teoretic, condiția estetică a fiecărei noțiuni privită in sine. Așa dar. pe noi, să ne intereseze, in principal, raporturile dintre termenii in cauză, ații in plan teoretic, cit ți in practica scriitoriceasca. Dezbaterea pe marginea raporturilor dintre epic, analitic ți simbol in proza scurtă cred că se justifică din mai multe motive. Unul din motive șt. desigur, nu cel din urmă, este acela potrivit căruia fenomenul epic contempo- ran. cel pufin, in ultimii ani. învederează prezenta unui proces de asimilare hotardă a unor modaliiăji care multă urc mc pareau divergente intre ele. Efortul de retopire a unor asemenea procedee, din care să rezulte punerea lor ■de acord, pe cuprinsul epicii, afectează cred, în chip deosebit cele trei cate- gorii estetice amintite; epicul, analiza ți simbolul. Aceasta, fie că ne referim la roman. fie cd 1 analiză, metaforă și simbol, cu toate că există și tendința de a afirma — la criticul P. Georgescu, de pildă — că lirismul și versificația sînt națiuni opuse, deși după cum bine se știe, ele au sfere încru- cișate. In ciuda trăsăturii fundamentale a unor artiști contemporani de a ames- teca stilurile, nu numai speciile și genurile, există necesitatea teoretică de a limita conținutul acestora și eu nu silit de acord că poate fi utilă, în critica literară, caracterizarea opercltr sau a modalităților stilistice tiumai prîn aluzii și augeslii noționalc, înlocuind astfel, din păcate, efortul de analiză. Potrivit acestei dăunătoare practici, se poate susține, în definitiv, orice dorim. Referentul a făcut lăudabile încercări de a da o direcție discuțiilor noastre, în spiritul preocupărilor din ultima vreme a criticii noastre literare. A dai Insă de înțeles că însăși Valoarea prozatorilor este îngrădită de însușirea uniunilor tipare, in care epicul se amestecă, mai mult sau mai puțin virtuos, cu analiza și simbolul. Aceasta, după mine e riscant, deoarece impune nu numai adeziunea la modele (Hemiiigvvay—Kalka) ci ți imitația acestora. După mine, evoluția genului scurt al prozei este in mare măsură detw- mlilală de asemănarea sa eu opera dramatică, a nuvelei cu drama, și e firesc ca multe din tendințele teatrului modem să se răsfringă și in literatură. KnflM însuși nu c declt un exponent al expresionismului german șl, nu tre- buie scăpat din vedere faptul acesta, precum și limitele curentului apărut inainlc de primul război mondial. Scriitorul linăr trebuie să cunoască literatura contemporană din apus, dar rui pentru a se lăsa influiențat de aceasta, nu pentru a lua modele, ci pentru a Cunoaște evoluția stilistică a literaturilor cu tradiții mai bogate decît noi, pentru a ști cum nu se mai poate scrie aslăzi, că sînt unele procedee literare învechitei, unele modalități depășite, cum ar li, de pildă: fabulația graluită. 12 Colocviul revistei Orizont idilismul sub toate formele, divagațiile obositoare, psihologismul, analiza de dragul analizei, pitorescul, etc. Problema esențială a stilului în genere, deci și în ceea ce privește genul scurt, este problema conținutului nou pe care viața noastră de azi, umanismul nostru socialist, o pune creatorilor noștri. Fiindcă vorbesc, bineînțeles, despre răsfringerea acestui conținut nou in artă, mă gîndesc la problema măiestriei artistice. Realizările prozatorilor noștri vor fi, în modalitate, perspectivă și stil, determinate in primul rînd in funcție de acest conținut și nu de imitarea sau înrîurirea unor modele și simboluri străine. IDacă e vorba de exemple, tocmai în genul scurt al prozei — ca și în poezia de altfel I — literatura noastră are o bogată tradiție, mai ales in privința virtuozităților stilistice ale prozatorilor noștri înaintași, care ar trebui cimoscuți mai bine și în mod mai multilateral. Nu ne putem limita, în nici un caz, numai la Caragiale, Slavici ți Creangă. Și fiindcă ajunsese vorba de Caragiale, fără a mă gîndi să-î contest în vreun fel valoarea, mie nu mi se pare deloc fericit exemplul dat de N. Ciobanii cu nuvela O făclie de paști, ca fiind o culme a realizării în proză, din punctul de vedere al raportului ideal ce trebuie să existe între ecle, analiză și simbol. Nuvela aceasta a fost lăudată filo tempore mult de Titu Maiorescu, pentru alte însușiri decîl pentru cale reliefate de N. Ciobanii. Finalul ci melodramatic, jirocedeele de tehnică literară uzate, unele epizootie satirice parazitare prin care sint inventați coi doi studenți și alte „plecări către o veche estetică naiv didactică", îl făceau pe subtilul Paul Zarifopol să o socotească mult sub va- Itwrea celorlalte nuvele și schițe ale marelui nostru clasic. Caragiale, de altfel, nu poate fi dat drept exemplu al „epicului comentai" decit prin nuvelele fâdie de paști și Păcat. Dacă se vorbește atit de mult actualmente de tinerii prozatori D, R. Po- pescu, Teodor Mazilu și Nicolae Velea, cauza constă in faptul că la fiecare dintre ei se poate face o distincție stilistică, în virtutea căreia sc caracterizează și umorul lor deosebit. Analiza lui Teodor Mazilu. bunăoară, scoate in relief trăsătura dominantă, negativă a unei psihologii stereotipizate în clișee inadec- vate fondului originar — ceea ce dă savoare destăinuirilor, făcute de perso- naje cu toată bunacredință de care sînt capabile, dar le limitează astfel, cari- catural, sfera conștiinței. Poate aceasta este și cauza pentru ce, în fond, toate personajele sale se reduc la o singură psihologie, aceea a cameleonului moral, egolatru, ridiculizat pentru lipsa de plasticitate a spiritului său, de cele msi multe ori învins sau ratat, interesant nu prin structura sa sufletească, ci numai prin stilul povestitorului, bun și îngăduitor cunoscător de oameni. Sim- bolul, dacă se poate vorbi de simbol, arc la T. Mazilu încărcătura stilului iro- nic și superior comprehensiv: Urinai cu ceapă... Mai puțin concentrat in compoziție, dar pitoresc ți adeseori neverosimil. Nicolae Velea folosește cu predilecție simbolul, pentru a se dispensa de analiză. De aceea stilul său derutează, schema li zînd problematica vieții ți a cunoaște- rii intr-atit, incit tragicul însuți, tratat in treacăt la propriu ți la figurat, pri- mește o neîngăduită notă de grotesc, de exemplu în destinul cuplului Adina Gheorghe ți Duminică. O izbutită și sugestivă întrebuințare a simbolului, într-o povestire cu adinei ți (ragîce dereglări psihice, tratînc! problema reabilitării morale a anu- lui lovit de nenorocire o are prozatorul Ion Arieșanu in Omul care se joacă. Aici turbina, cu lagărele arse, folosită pe două planuri ingenios legale, devine un simbol al muncii omului dar și al mecanismului psihologic, iar problema regăsirii personalității umane și a valorii sale sociale are o nemijlocită legă- tură cu obstacolele învinse de omul zilelor noastre în chiar procesul muncii sale. , Condiționarea aceasta profundă a mentalității, care se transformă în rezolvarea dificultăților ivite in febrilă activitate profesională, reflex al noii conștiințe a muncitorului, c urmărită cu real succes artistic și in narațiunea Seară albastră de Mircea Șerbăncscu, apărută intr-un număr al ziarului Scinieia. Mircea Șerbăncscu, ale cănii producții de gen scurt în proză atacă nu o dată aspecte inedite din viața muncitorilor ți din psihologia omului con- andrei a. ulun tos OARCASV CONSTANTIN PASCt ColOCViui revistei Orizont 13 temporari, este pe nedrept omis din nodurile prozatorilor noștri comentați de critica literarii, cum, din păcate, mai sînl omiți ți alti scriitori talentat! din provincie. Interesul față de atracțiile stilistice, nu întotdeauna rod cuvenit al măiestriei literare, stăpînește destul de ipocrit — în sensul că ei nu recunosc acest lucru — pe unii critici care au uitat totuși tradiția stilistică a pro^i- torilor din trecut ți «daziațî de modele străine uneori uită ți problemele de bază ale literaturii noastre actuale, ■ SIMION DIMA Găsesc foarte nimerită ideea revistei de n supune discuției o problemă însemnată a literaturii noastre, cum este dezvoltarea prozei scurte și mă bucur că in referai problemelor schiței și nuvelei li se acordă atenția pe ace o merită ca specii constituite, fi nu ca specii-exerciții. In discuțiile din presa literata am intilnit adeseori opinia că schița ji nuvela sini exerciții pentru roman, o cale de intrare in domeniile vaste ale „genului proteic". Știu, Rebreanu, a început cu schițe și povestiri, dar despre Proștii se poate vorbi ca de o capo- doperă, ca și, muiatis muntandis, despre Răscoala, Scriindu-și Momentele Caragiale n-a aspirat sd Jdcd roman, dar scftifele sale au viată fără moarte. Să ne mai referim la Cehou? Existenta și a cazurilor contrate nu schimbă cu nimic datele problemei. Tovarășul Ciobcmu îndemna in cuvintul Sda, „pe vorbitori", sa încerce a desprinde trăsăturile noi. inedite, afirmate de proza noastră scurtă, realist- socialista, să încerce generalizări și disocieri necesare, după două decenii de literatură nouă. Tema e de studiu monografic, dar unele opinii se pot formula. Cred, de pildă, că s-ar putea discuta despre operativitatea cu care pătrund in schifă și nuvelă temele de stringentă actualitate. Aici, da, cred că se poate vorbi de un pasaj spre roman. V. Em. Gaian a scris La răzeși, pentru a dezbate apoi mai amplu in Bărăgan prezența activă a comunistului in vrajă, aefiunea sa înnoitoare, eroică. Deocamdată, nu pot găsi în roman probleme ridicate cu otita acuitate, îndrăzneala creatoare și puterea de a potenta rit conflict ideea birainței nete, a noului ca acelea din Fălu și Pisică nimeni W Ion Bâieșu, apărută in octombrie 1964, in Luceafărul, dar sini convins că un roman va relua tema, după o vreme, secțiunea „țărănească" o Risipitorilor vestește o circulație, o prefigurare a motivului. Aș stărui asupra nuvelei amin- tite. pentru că simbolul pe care .V. Crotonu îl socoate categorie estetică - șr eu cred că e numai una stilistica — e prezent, ce-i drept cu măsură, și doar atunci cind scriitorul, silit de spațiul limitat, oferit epicului, are nevoie țd particularizeze cu efectul pe care ii are o fasciivid de reflector. E, după păre- rea mea. funcția simbolului, mijloc eficient de a strălumina un detaliu, de a-t face expresiv, de a-l pune in reia/ie cu alt fenomen. Cind sugerează doar. sim- bolul apropie pe lector de poezie; cind se vrea cu insistență prezent, el vehi- culează didacticismul. Cunoscind publicul in formare al teatrului de acum 1^0 și mai bine de ani. Alecsandri ișt boteza personajele (ele insele simbol, ilustra- ție a unui concept) Sandu NapoHă ultraretrogradul sau Clevetiri, uliradema- gogul. Era nu un simbol, ci o etichetă. Numele celor doi care se Înfruntă in nuvela tui Hăieșu oferă un procedeu mai puțin explicit, mai Subtil, invede ind bărbăția plenară a celui dinții și viclenia felină a inuirtituliu. Răzbunarea lui Făta culminează cu un gest simbolic: noul președinte, după ce-i face inopinat inventarul magazionerului, aruncă după Pisică, un șobolan strivit. Sancțiune grofesc-safirică. in stare să exprime perfect intențiile autoru- lui, Bineințelcs, abuzul de simbol e de ludont; nu ne mai putem azi imagina o schiță construită doar pe acest procedeu. Aș putea spune că simbolul e < a sarea in bucate. Se discută mereu despre epic și analiză in proza noastră. Ciștigul literaturii noastre pe această linie e cert, un ciștig care dă insă dreptate de cauză epiculid. Teama că epicul fără analiză ar fi ceva tern și banal nu are acoperire, fiind pornită, cred, de la o confuzie — de la acele scrieri in care epicul era lipsit de interpretare. Doar atunci ne-am putea teme 14 Colocviul revistei Orfnmi tie faptul de viață. care insă e mereu nou ți proaspăt infinit ca însăți viata. Analiza e un derivat, ce-ți propune, cum zicea undeva Marin Preda, să explice noua realitate ți noua psihologie socială: a absolutiza oricare din aceste laturi mi se pare deopotrivă de riscant. Desigur, au și mijloacele însemnătatea tor, Vu mai comportă discuție faptul că. pentru a se afirma pe plan universal. literatura noastră are nevoie să-ți însușească limbajul literar contemporan, să exprime realități românești ca mijloacele prozei moderne. Asimilarea e nu numai necesară, ci ți de actuali- tate. Cind e precipitata, (ți poate cind e privită ca scop in sine), ea duce la deconcertante avataruri stilistice, la același autor; surprizele cind e vorba de tineri, sint firești ți explicabile. Dar aici cred că e vorba ți de modă. E o modă uneori să cultivi vagul sufletesc, să mai slăbești rigorile compoziției (uneori piuă la totala pulverizare a subiectului), su-l citezi pe Kafka, pe Camus sau pe Salinger. Sini scriitori mari ți vom lua de la fiecare ceea ce convine pentru a exprima mai profund modul de a gindi și simți al poporului nostru. Insă noi, după părerea mea. n-am scos tot ce se poale scoate din experiența noastră proprie. Vorbim încă puțin, nu de cei mari care apar in ediții defi- nitive. ci și de Panel Dan sau Anton Holbam Și pe urmă, să nu uităm că ne interesează îndeosebi mijloacele expresive și nu totdeauna conținutul unor literaturi occidentale. O transplantare pe această ultimă latură e de multe ori fără adresă. Se pune de pildă la noi, problema tineretului cu datele lui Salinger ? Deznădejdea, însingurarea ți dibuirile dureroase ale adolescen- tului din De veghe în lanul de secară sint ale altei lumi, vibrăm la ceea ce e omenesc și tragic in carte, dar afirmăm o altfel de viziune ți o altă rezolvare, cind tratăm aceeași temă. Și, de aici, o problemă de stil; cartea e densă și extrem de condensată. Insă, ca să se ajungă la această formulă prin excelență modernă, n-a fost nevoie s<{ „importăm". Socot că propria noastră realitate, plinătatea, febrili- tatea vieții, miile de tentații și treburile zilnice impun omului de azi, impune tn mod obiectiv o astfel de percepere a artei, a literaturii. Cititorul cultivai, suportă greu spectacolele lungi, pauzele interminabile, apoi cuceririle culturii U fac să prefere ades (nu in mod exclusivist, bineînțeles), sugestia in locul tonului explicit ți o proză a concentrării stilistice. Cred că acestor realități sociale ii corespunde schița... si uită, dacă se poate suporta o asemenea pre- cizie, schița ce afirmă ca limbaj literar, viabilitatea breuilocvenței. in care proiecția profundă și succintă (și geofundă) a unui fapt se învecinează bine cu sugestia și simbolul. De multe ori desprindem din această formulă exerci- ții utile, dar D. R. Popescu, V. Rebreanti, D. Țepeneag, iar dintre timișoreni Ion Anețanu. Sorin Titel. Vasile Crefu. Constantin Pasca sau Cornel Omescu. au oferit cititorilor lucrări demne de interes. Cred că un asemenea mijloc e pe deplin aplicat experienței de viață ți gustului literar al cititorilor. Găsesc de asemenea că s-ar putea discuta cu folos pe marginea proble- mei : ce aduce nou, inedit, proza scurtă care reflectă viața de azi a poporului, ca experiență sufletească, ce trăsături noi a descoperit in psihicul poporului 7 Mi-aș permite Să relev doar un aspect, anume biruința omenescului, a demni- tății insului „de rînd“ (care e și de natură etică), ilustrată de schițe ca Păpușa de Eănuș Xeagu ți Omul care se joacă de Ion Ariețanu. Iarnă fierbinte ți Drum în căruță de Sorin Titel. După cocoși de intuite de Vasile Crefu și altele. Dar cu aceasta, știu, abia dacă am anunțai o problemă ... ■ ION OARCĂSU Eu voi fi foarte scurt, fiind vorba de genul scurt. Dealtfel, nu prea m-am exersat in presă pe terenul prozei, deși o urmăresc cu multă plăcere. Referatul a fost interesant, luările la cuvint au fcwt substanțiale, dar ani impresia că, pe undeva, chiar in punerea problemei, se ivește, după mine, o oarecare con- tradicție. Fiind vorba despre genul epic scurt — care este foarte variat, cuprin- zînd schița, povestirea, nuvela, poemul în proză, de unde faptul că unele permit mai mult altele mai puțin prezența epicului —, se ridică o problemă. Dacă d. x. fopesco vikcex seMdJVK sora# TITEL Colocviu] revistei Orizont 15 este să vorbim despre prezența epicului în schiță, alunei, pulem spune că este cazul mai de grabă ai unei absorbții a epicului, care nu duce, de fapt, la dispa- riția aeesluia, ci la concentrarea lui, la prezentarea lui sub formă de analiză. Fiindcă ne aflăm în Fața unui moment al unei fixații sufletești ața cum face schița, de tind cxislă, oi specie aparte, îmi permit să fac o asemenea consta- tare. In nuvelă s-ar putea vorbi de o prezență a epicului, chiar dacă în nuvela contemporană este sesizabilă adesea, această absorbție a epicului. în general însă aid epicul nu apare ca un eletncnl distinctiv. Povestirea, care este, după părerea mea, un gen mai aparte, mai impersonal, ți ale cărei delimitări de roman nu sini chiar aii) da distincte, mi se pare că, în ultima vreme, se apropie din ce in ce mai mult de roman. Dar nu se poate vorbi rtid aici de o pre- zență propriu-zisă a epicului. Cu toate acestea, alarmele legate de o posibilă dispariție a epicului, nu sînt deloc justificate, Nu văd deci, un perieol al dispariției epicului propriu-zis, care astăzi sc manifestă In literatura mo- dernă, sub forma analizei, ceea ce duce La prezența tot mai evidentă a scrii- torului ca subiect ce intervine direct in acțiune, ți care nu se mai mărgi- nește, precum prozatorul realist clasic, să observe lunioa și să redea mai mult sau mai puțin obiectiv, mai mult sau mai puțin rece sau detașat de ea. Aii se pare interesant să se discute despre proza scurtă pentru că, paradoxal, ea se apropie lot mai mult de poezie. Se manifestă o serie de trăsături pre- zente mai ales In aceasta din urmă, si care ocupă un loc din ce în ce mai sporit în proza scurtă, respectiv în schițe. Chiar în proza noastră scurtă din ultimii ani $e constată o concentrare mai pronunțată a epicului și folosirea acelor procedee care presupun participarea scriitorului, și mai ales în proza unde se folosește simbolul. întilnim această stare de lucruri, tot mai mint, ia scriitorii tineri, care iși îndeamnă cititorii să participe activ la desfășurarea acțiunii, la interpretarea acesteia. Așa se face că chiar importanța subiectului, a aceluia care relatează crește evident. Se face ajiel la punctul lui de vedete. Așa se face că crește însemnătatea acordată subiectului față dc personaje, subiectul care relatează frece pe primul plan. Din acest punct de vedere mi se pare că tocmai in sfera genului scurt — cum observa o dală șl Sartrc — se constată unde cuceriri ale tehnicii artistice. Una din aceste mari cuceririestede pildă felul in care privește proza- torul de azi problema timpului. Nu mă siluie* pe poziția urnii critic de ia Confem/Mrawrd. care scria un articol intitulat Timpul — erau prind pal in proza Iui Nictilae Vdea, pentru că mi se parc ridicol să i»rncști o discuție în acest mod, Vreau însă să concretizez această idee în felul următor; în proza cla- sică existau cele trei ipostaze ale timpului, adică trecutul, prezentul și viitorul, caro erau foarte precis delimitate. Proza modernă, prin!r-o reducție extrem de semnificativă, folosește în special prezentul, dar asta nu însemnează că ei neglijează treciilul personajului sau că nu aruncă anumite proiecții asupra evoluției sale in viitor. Reducind acest triptic al timpului la momentul pre- zent, adică la instantaneul pe care îl ai In față, se apelează nu atît la timpul fizic, cit la cel psihologie. Aceasta înseamnă că dintr-o dată imaginea noastră despre hime ne apare concentrată, totul fiind pus sub ochii noștri, ceea ce ne face să receptăm respectiva imagine ca pe ceva mult mai omenesc, mai auten- tic. O asemenea răsturnare a timpului clasic, mai ales în proza scurtă, pentru că aici este mai vizibilă, duce, așa dar, la rezultate dc asemenea structură, la crearea unui sentiment de autenticitate, în sensul dc Irăit. dc pipăit, cu alte cuvinte avem senzația unei drame ce se desfășoară direct sub ochii noștri. Fencrnemil respectiv, după mine, este foarte important, pentru că cititorul modern nu prea are vreme să se scufunde în lecturi care încep cu tracului, vorbesc despre prezent ți aruncă raze asupra viitorului, in mod mcllculos, detailat. El simte nevoia unei lecturi concentrate. Cred că un rol important în proza modernă îl are și atitudinea autoru- lui față de personaj, acesta luîndu-ți in această privință o libertate mai mare, a ciordind timp larg de acțiune eroilor săi. Nu mai găsim tipuri de scriitori care văd toi, știu lot, care ne spun cu o imperturbabilă dezinvoltură lot ce fac ți tot ce știu eroii lor. Prozatorul dc astăzi dărîniă acel zid dc credibili- tale și lucrurile se petrec imprevizibil. 16 Colocviul revistei Ordoni Din intervenția mea. n-aș vrea sa se înțeleagă ca am preferințe amime pentru proza obiectivă sau pentru cea subiectivă, Preferința mea merge in intimpinarea a lot ceea ce e avansai. Am deci preferința pentru scriitorul tinăr in cazul căruia experiența înaintașilor nii-l îace să se teamă că va Ii influențat de cutare sau cutare mixtei și ca, prin urmare, nu e cazul ea, în permanența, criticii să-l avertizeze de acest Lucru. Poziția cea mai netă, cea mai bună, mai competentă a criticului este deci sS4 îndemne pe scriitorul tinâr să curtoască toate experiențele artistice, pentru ca acesta sa-și găsească cuvîntul sau, metoda sa personală, limbajul propriii. ■ MiRCEA ȘERBAMESCL In momentul de fală, după părerea mea. există căutări de certă oa/uure in proza scurtă a literaturii noastre contemporane; schița, nnt>eta, povestirea, dacd-mi permiteți aș adăoga reportajul literar, cunosc reușite și certitudini. In permanentă apar in publicații și in volante lucrări de scurtă întindere, dc o mare varietate de conținui și formă. Investigația in realitatea inconjurtifoare e mai curajoasă și profundă; dezbaterea unor aspecte ale realității cordemporane c pasionantă fi ne îndreptățește să cerem mai mult scriitorilor care se dedică ptozei scurte. Desigur, se pot da o serie de exemple dintre care unele de mate I circulație in presa literară. Referatul a iude plinit oficiul de a Ie repeta. Intr-un articol al său din Luceafărul, Dumitru Radu Popescu iși punea o serie de 'întrebări foarte serioase in legătură cu destinul acelor opere literare care se inspiră din lumea satului contemporan. Pe semne era îndreptățit să o facă, din moment ce in această privința contribuita condeiului sari scinteie- bx a fost in mod hotăriior Înnoitoare, Dacă ar fi să-mi exprim și eu o serie, de întrebări aș face-o in ceea ce privește inspirația literară din medii mai pufni tradiționale in literatura noastră. Anumite zone ale mașutui — intelec- tualitate, mahalaua — au format adeseori preocuparea primordială a unor scriitori înzestrați. In epoca de după eliberare investigația lumii orășenești s-a completat cu o mai profundă cunoaștere a mediului muncitoresc. Personal, urmăresc cu mult interes aspectele acestui proces dc cunoaștere și reflectare artistică in plină desfășurare. Consider că unele dintre lucrările de scurtă întindere ale lui hm Ariețanu. cure caută să releve etica nouă a muncitorului contemporan, sini valoroase, marcind pe seama prozatorului un drum nu lipsit de greutăți, dar capabil să aducă satisfacții și surprize. .Aici insă mai e mult de făcut și socotesc că proza scurtă are in con- tinuare datoria să cerceteze mai indtăzneț aceste zone in mare parte inedite încă pentru literatura noastră. De aceea și solicitam un pic de atenție in dezbateri pe seama reportajului literar, mai cu seama în specialitățile sale reportajul-portret și reporta jul-epic, care au adus in anii din urmă ecoul i tulburătoare tocmai din aceste medii sociale de-o mare pondere în societatea t ontemporană. Observ că unii dintre tinerii scriitori risipesc mai multă forță in unele rărdări de ordin format; să recunoaștem, spre exemplu, că dintre tineri unii preiau in formă brută mijloace literare folosite cu succes de mari scriitori din apus, ca Heminguray. Steinbeck, Caldwll și alții. De cile ori și in ci te feluri nu au fost aceștia imitați f As vrea să nu fiu înțeles greșit; nu sini împotriva asimilării unor expe- riențe prețioase: dimpotrivă, cred că se pot învăța lucruri bune de la oricare literatură. Cu condiția să ajungem pină la miez; să nu ne mulțumim numai iu coaja. Și care este miezul la acești scriitori? Ei sini profund preocupați în scrierile lor valoroase de destinul omului in vremea și in societatea emitem- poiană, reușind uneori admirabile pagini de critică ia adresa orinduirii bazate />e exploatare. Intilnim frecvent la acești scriitori teme majore, de mare tradiție in lite- ratura reali si-critică: singurătatea tragică in fața societății rapace, dezumani- zarea in condiții de jungla socială, etc. In paginile lor valoroase — ținind MCOL4E JttlW CORSCL rxCLRE.ISP Colocviul rei'lsiei Ori tont 17 seama ca scrierile lor suferă și de anumite limite și uneori chiar scăderi — mijloacele literare (simbolul, analiza, epicul de exemplu) nu formează scop in sine, ci posibili lăți strălucitoare de a se exprima. Cu un prilej, Hemingwaif recunoștea că pasajele cu descrieri le realiza mai greu decit părțile cu dia- log, unde se simțea in elementul său. Cu toate acestea el n-a renunțat niciodată la echilibrarea scrierilor sale, care cuprind și admirabile descrieri ale naturii (Vezi printre altele „Băirinul și marea"). ț Caracteristicii este la acești scriitori aplecarea plină de căldură și înțe- legere asupra omului simplu, omului de riad, omului care suferd. Deseori se iiiiimplu ca ei să ne dea pagini revelatoare pe linia descoperirii unor adină trăsături de umanitate tocmai la acești oameni pierdnfi ca niște picături de apă intr-un ocean jrămintal de contradicții. Socotesc că esențial pentru literatura noastră este să pătrundă adine ia realitatea uremii noastre pe o problemă principală a literaturii realișt-socialiste: formarea conștiinței socialiste. Mu arareori se intimplă ca in prozele scurte pe care le citim in diferite tocuri, acțiunea să se petreacă intr-o cofetărie, restaurant sau bufet, sau să iniiltum adesea simboluri vagi confecționate din croi-copii. sau psihologii-infantile. Cineva remarca recent și chiar Cu oarecare enervare că in literatura noastră (de dată mai recentă) „e o invazie de copii, ca de lăcuste". Cu adevărat parcă Iți vine sd te intrebi. dacă la o cafeluță. sau la un păhărel se desfășoară principalul teatru al formării conștiințe' socialiste? Sau dacă simbolurile acelea uneori confecționate sini capabile să releve tocmai acele aspecte esențiale ale realităților noastre noi? Vreau să mai subliniez odată că fenomenul uman cel mai pregnant al vremii noastre este formarea conștiinței socialiste. Afara ini regi de oameni cunosc aceste profunde schimbări și perfecționări de conștiință. Le trăim noi inșine in înaintarea noastră in viitor. Muncitori, țărani, intelectuali, tineret, femei, bătrîni. copii se supun probei de foc a existenței umane contemporane — formarea unei conștiințe noi. socialiste. Poate că unii săvirșesc acte defi- nitorii și la cofetărie, dar alții, cei mulfi. cei de țpe șantiere și din uzine, aceștia ce fac, unde și cum se definesc ei față de lumea înconjurătoare? Și unde este ochiul inovator al scriitorului care să pătrundă rutine in psihologia lor, și unde sint penițele noastre care sd transforme cunoașterea in operă de artă? Se vorbește aici de epic, de simbol, de analiză; se încearcă chiar și un fel de alchimie, cam cum ar trebui să folosim aceste „pilule" salvatoprc I Afr pare că imixtiunea in laboratorul de creație al scriitorului este puțin cam prea.. . îndrăzneață, ca să nu-i spun Intr-alt fel. Sint pentru folosirea cit mai largă a tuturor mijloacelor literare, dacă ele slujesc un conținut adecvat. In raportul conținut-formă. conținutul determină forma, iar relativ justă, reușita lucrării literare, o asigură mdestna literară. Mu e sănătos să canonizăm anumite mijloace Literare și cred câ greșesc aceia care nu adm't decit simbolul disprețuitul epicul, sau pe aceia care nu recunosc decit analiza. Greșeala este și a acelora care jac aceasta in calitate de creatori, dar și a acelor care jac aceasta in calitate de critici. Opera de artă este un produs care se judecă după rezultatul final, după efectul general pe care-t lasă asupra cititorului și dacă ne restringem să ne preocupăm numai de anumite componente. însemnează că ne-a scăpat tocmai ceea ce e esențial: întregul. Prozei scurte ii stau in față posibilități extra- ordinare; să le folosim mai bine decit piuă acum. ■ ANDREI A LILLIN Intîî și iutii, termenul „gen scurt" mî se pare insuficient de precis. In tratatele străine despre formele literare, in speță cete germane, se vorbește mai nou despre „Kurzformen", termen creat in analogie cu cestălalt de „KurzgeschicMe". decalc după short story din publicistica americană, tu al doilea rind trebuie subliniat că prin gen scurt, la noi, se înțelege cu preferință creația literară in domeniul nuvelei și schiței — ceea ce, după părerea mea, ii 13 Colocviul revistei .Orteont I conferă, hi raport cu practica literară, o sferă mult prea îngustă. Uităm cu totul creația (ți in alte privințe neglijată) din domeniul ațaziselor forme populare: a anecdotei, snoavei; pe alt plan: a reportajului, a pieselor într-un act, a scenariilor radiofonice sau scenariilor de scurt metraj. Cu un cuvint: sfera de Accepțiune a termenului „gen scurt" se cere lărgită, iar atenția cri- ticii literare trebuie să se extindă asupra tuturor creațiilor literare de „formă scurtă". Astfel, în literaturile străine există o creație bogată de proză scurtă în domeniul amanului. Rogcr Martin du Gard, pe lingă voluminoasa Familie Thibault, a scris ți minuscula Vieille France, care in 27 capitole de numai două-trei pagini fiecare cuprinde în mod magistral momentele caracteristice ale vieții unui tirguțor francez, lîmitindu-și „investigația*1 la o singură zi. Din alt mediu ți cu alte mijloace, Franțolse Sagani sau Heinrich Boli încearcă cu succes variat ceva similar. Personal am dat în A zecea muză, pe un număr minim de coli de autor (zece in total) romanul unor momente cruciale din procesul transformării conștiinței oamenilor, brodind acțiunea cărții pe isto- ricul lucrărilor de hidroamcliorare. din timpul răscoalei lui Gh. Doja pină in zilele noastre. Variind mereu unghiul de incidență, țchîmbtnd continuu ți caracleristiceie limbajului, aplecîndu-mă totodată atent și asupra procesului psihologic al operii de documentare a unui scriitor tinăr ți neuilînd nici aventura sa amoroasă, am dat o carte multilaterală și cit mai aproape de viață despre o „evoluție" care In cazul unei descrieri liniare, cronologice, ar fi necesitat multe sute de pagini. Mai amintesc că fiecare din cele nouă capi- tole poartă numele cite uneia din ede nouă muze ale antichității, folosite — aparte cit și în succesiunea lor deloc întimplătoare — ca simboluri-cheie pentru cele povestite iu capitolele respective. De ex. Terpsi/iore — muza dansu- lui — patronează simbolic evenimentele legate ele festivitatea împărțirii recoltei t dintr-o cooperativă agricolă, Kilo — tradițiile istorice îndepărtate ale luptei omului cu mocirlele din jurul Timișoarei etc. M-am călăuzit în această pri- vință după o concepție personală despre simbol, bazată pe tul studiu înde- lungat a diferitelor teorii filozofice, estetice, etnografice ți psihologice despre simbol, cît și după unele exemple din creația înaintașilor, de la Herodot sau Goethe la G. Călinescu sau tiiuseppe Tomasi di Lampedusa. Să detailez : Marii maeștri ai picturii au pornit totdeauna de la trei culori de baz.ă, pe care le-au avut pe paleta lor : roșu, albastru și galben. In plus s-au mai folo- sit de funingine și de albul da zinc. Amestecînd culorile de bază cu atenție au „derivat" din ele toate celelalte culori, iar adăugind funinginea sau albul de zinc, au realizat tonurile — de la tonul de aur al culorilor primare, saturate de negru și încadrate bine de umbre și lumini, materiale, carnale, bine apăsate, la tonurile de argint, eterice, intelectualizate la maximum, diafane. La fel scriitorul, la dispoziția căruia, spre a-și realiza opera în materia vie a limbii, stau ca elemente de bază ale materialului lingvistic, substantivele spre a desemna forma sau esența lucrurilor, adjectivele corespunzind calității lucru- rilor și verbele care indică acțiunile. Metafora implicită : ritmul frazei, melo- dia, nuanțele, cît și cea explicita, sînt numai și numai o problemă de dozare a elementelor de bază în limitele legilor gramaticale, după necesitățile acelui imperiu sui generis al conștiinței noastre — vorbesc de conștiința artistu- lui — în care dinamismul creator este întovărășit permanent de judecată, expresia spontană supunlndu-se unui examen atent ți multilateral, critic ți modelator, spre a putea transcende ca „fapt artistic". Scrot că în limitele acestei concepții, simbolul are o funcție dinamică de pheticizare ți revelare a realității cu totul aparte, întrucît el evocă totodată și aspectul formal al unui fenomen de mare relevanță, cit și aspectele sale calitative, cît, in fine, cele activ-voluționale, fără ca structural el să apară ca o sumă de imagini suprapuse. De unde, însă, îi vine această putere formida- bilă de expresie? Din tradiția sa uneori multimilenară, care, bineînțeles, nu trebuie să ne fie mereu cu totul conștientă, dar fără de care nu există gindire simbolică propriu-zisă. Un exemplu: Din cefe mai vechi timpuri omul a fost preocupat de problema orientării sale în spațiu ți timp. Observînd în curind că cel mai sigur fenomen natural pe baza căruia f se oferă criterii valabile este soarele la răsărit ți la apus, încă din preistorie „înțelepții" hoardelor primitive au ajuns să marcheze răsăritul și apusul astrului solar față de un Colocviul revistei Oriîour |9 punct slabii hinc ales cu ajutorul cile unei pietre, obținind astfel, cu imitarea punctului de răsărit și de apus, o imaginară linie spirală, pe care — chipu- rile — soarele o parcurge în decursul unui an. Această spirală a devenit în consecință nu numai un simbol sacru, rcprrxlus ca atare pe vasele de Iul, ci totodată cu credințele magice legate de procurarea hranei, și matca urnii ritual in grup sub formă de dans (păstrat de ex. de greci piuă în zilele noastre), aria căruia a fost in unele locuri ia fel însemnată cu mari pietre așezate in spirală. In sanctuarul de la Grădiștea Muneeluftu din Munții Orăștiei avem ceva înrudit: dar și in liroderiile Păduraticelor din imediata vecinătate a cetăților dace — îndeosebi in acea denumita „heii cu patru ochi și cu cârlige" apare, in jurul unui centru fix, aceeași linie infinită, zigzagată. Incercind să stabilească punctele cardinale cu ajutorul unor senine ușor de recunoscut, vechii chinezi au marcat răsăritul cu semnul dragonului, apusa! cu al tigrului, sudul cu al păsării și nordul cu al broaștei țestoase. Totodată, ei au repartizat acestor patru simboluri cele patru anotimpuri cit și culorile albastru, alb, roșu și negru. In felul acesta, mai Urziți dacă în cărțile sfinte din ultima perioadă Hau se hotărăște cu privire la coșciugele celor mari că ele trebuiesc pictate pe partea stingă cu un dragon albastru, pe partea dreaptă cu un tigru alb, cu soarele și cu luna de argint deasupra capului și la picioare cu semnul păsării, prin aceasta se exprimă o cuprinzătoare concepție cosmolo- gică, în care viul și mortul sînt cuprinse intr-o unitate de nezdruncinat La fel în gândirea poporului român, o seamă de simboluri ca „oaia" și „cerbii" care cuvintă. „ariciul" pe care creatorul lumii și l-a luat ajutor la măsurarea adinouriior, „aripa hultanuhii" sau „scrinciobur din alcsături (fizîomorfismul cărora probabil este știut de unele femei), au nu numai o vechime respectabilii, multimilenară, dar ele se încadrează organic intr-o cosmologie populara care încă în trecutul apropiat de noi a determinat în mare măsură gindirea țăranilor, îmbogățind cu numeroase practici (colindatul și celelalte forme de urare: obiceiuri de botez, nuntă și inmormîntare) calen- darul practic al salului. Alte simboluri sint pe cale de a se naște în confor- mitate cu procesul transformării vieții noastre de la orașe și sate — fenomen cel puțin antrenant, după sensibilitatea mea, pentru generația ținură a pro- zatorilor noștri, atent aplecați asupra vieții coniemponane. fnlilnim astfel în prcnM lui M. Preda. D. R. Popescu, St. Băiuileecu și alții, immeroasc indicii cu privire 1a renașterea și îmbogățirea unor simboluri vechi, sub noua ifodie socialistă a patriei noastre. Fina) cîleva cuvinte despre triada epic -ana lîtic-sim bol, cu deosebită pri- vire la problema analiticului. Gred că în privința aceasta imitația unor exemple ilustre este lot ceea ce poate duce mai greu la rezultate bune, mal ales dacă prin analitic se înțelege unilateral metoda lui Marcel Proust, de altfel anticipat în poezie de Bauddaire, a absolutizării interesului pentru de- scrierea amănunțită a așa-zisci „memorii afective". Specificul acesteia constă, după teoreticienii idealiști din apus care au creat-o, in faptul că toate sen- zațiile odată trăite, continuă să dureze și să freamăte in străfundurile sufle- tului nostru. detenninîndu-i calitatea. Răbufnind în conștiința noastră, ele dau naștere la acele fenomene de „aerroissement nvmstrueux tiu teinps ei de l'es- pace“, dc care s-a temut încă B.uidelairc, fiindcă ele nu permit o trăire plină și densa a realității, ele fiind funciar caracterizate prinlr-un vag difuz, muzi- cal (in cele mai multe cazuri de prost gust romantic) și confuz. Există în schimb o altă metodă analitică, ce se integrează armonios desfășurării epice, indiferent de lungimea sau scurtimea epizodului : analiza atentă a condiționa- lității multilaterale a actelor personajelor, Această analiză nu îngreunează des- fășurarea povestirii, ci o motivează pe planul conștiinței, permițtnd cititorului o vie și susținută confruntare cu eroii cărții citite cit și asimilarea mesajului ci. Exemple de acest fel se găsesc la toți marii povestitori din tocite litera- turile. Colocviul revistei Ordon r ■ ȘEMAN FOARȚA Formulă, ideală, propusă de referat, pe criterii urai jnult prescriptive decit ronstatalive. anume: Cpic-analiză-simbof, poate fi fructuoasă, ea sinteză, dar poate duce ți la hibrizi, Qteva exemple. Nabucadonosor de D. R, Popescu. Nuvela, analitică, se complică imitil, puțin grotesc puțin hilar, prinir iiti simbol lipit (calul bălan) din tentația irezistibilă, probabil, a trouvaill-ului. I.a fel SwreMe de Velei, Inutil de denunțat simboluri hiperbanale precum: geamantan despărțire, cerc pe nisip—cuplu erotic etc. .Absohitizind iin|H>riartța formulei Epie-aiialitlc-simbol igilorăm două lu- cruri principale: Primo: Nu orice prozator arc vocația analizei (adică unul din termenii ecuației). Există scriitori analitici și neanalitici. Din generația prozatorilor de circa 30 de ani. analist par cxcUlence e Velea. Fănuș Neagu e un povestitor, un liric pc linia Istrati, Sadovearw (eventual), Eugen Barba. Prozele lui D. R. Pcpcscu, cele mai bune, sînt de atmosferă. Altele (Căruța Cu mere ele.) sînt cinematografiBe, „behaveoriste". Foarte disponibil, D. R. Popescu a făcut îi analiză. Predilectă răinine înclinația spre pitoresc, fantastic, atmosferă. La fel, V. Rebreanu c cultivator de sugestii și slin tuluri. Analist, propriu-zis, nu e nici Sorin Titel. Dominantă în prozele lui e atmosfera, combinată eu sim- boluri și sugestii. Fraza lungii, din ultimele scrieri (.ke/ verde de toamnă uf tui Matlis.se, Păsările din a patru duminecă, Ar putea fi un epilog frumos, publi- cate in G. lit. I9GI), parantezele nu aparțin unui analist, sau aparțin unuia mi- metic, Un exemplu : „Cirul plecară era ceasul somnului de după amiaza, ceasul amatorilor de fotbal, care se reîntorc de la ultimul meci din toamna asta, mai era și zgomotul motocicletelor pe străzile plictisite, un batic alb miinite unei femei... ș.a.inxl." Observă oricine că e vorba de o frază cu multe propoziții, cu sau fără predicat, legate prin conjuncția jt. Buffet pictează edificii pariziene (Grand-Opera, Tour Eiffel). E un peisagist urban. Din asta nu rezulta nici un pic de misoginism. Prozatorul o obligă pc femeia cu pricina să susțină, pe baza intuiției ei, că Btiifd e miso- gin. Ceea ce, evident, nu convinge artistic, intrucit aceasta o părerea subiec- tivă a autorului, care vrea neapărat să ne facă să credem, că ar aparține orga- nic personajului. Dar nici cea mai teribilă intuiție n-ar descoperi din pinzete lui Buffet așa ceva (pc care Buffet, femeia, cunoscătoare, ii știa). Autorul e iiiiomtat din diverse surse în altă schiță (Cofitiorăfn la telefon. Orizont. 9/196-1), e vorba chiar de o anecdota cu Cocleau și Buffet — despre „misoginia" lui Buffet. Toate astea ie pune pe socoteala unei intuiții sigure, Eroare, oricum, de neanaiist. Evident, lucrurile astea nu au nici o implicație 1n valoarea pro- zatorului. Secundo; Cine ne autorizează să facem abstracție de alte modalități. L’nelc ilustrate jwin capodopere. Ce facem cu povestitorii cei care un au voca- ția analizei? Cu prozele, profund românești, dominate de lirism, evocare, pi- torcsc, atmosferă? Clar, un minim de analiză c inevitabil sau indispensabil. Feerie puțin analist e Hemingway, autor obiectiv epic, „comportament!sț“. Profesiune de credință comportamenlistă face, la noi, Eugen Burbn (mal nou, emul ai lui Faulkner) : „A» încercat Să-i fac pe cititori să înțeleagă ce gindesc personajele descriindu-le gesturile" sau „Eu sini un scriitor prin excelentă epic". Tov. Nicolae Ciobanii acceptă, pe baza „rotunjimii artistice", recte for- rnujL’i Epic-analiză-simbol, nuvele precum: U canistră cu apd. Munca de jos. Domnișoara Aurica, și respinge ca „fundamental deficitare" altele (Pe ploaie, Oui, Patru pești etc.) De (apt Pe ploaie c de o rotundilate artistică egală, cel puțin, cu Huma de jos (selecționate, ambele, in recenta antologic). Deficitară eventual, c Pe ploaie din alte motive dccit acesta, al reintegrării în formula Eplc-Analitic-Simbol în care, de fajd, nici Munca de jos, ajjreciată, nu se in- tegrează. Apropos do Kafka. fu ce măsură c „preluabilă" „metoda" lui ? In nici una (ca „metodă") decit. poete, in cazul literaturii satirice, (Comic, „mecanic placat pe vitC sau invers, situații absurde grotesc.) A se vedea, în acest sens, Colocviu! revistei Orizont 21 Scaunul de V. Băran (Gazete literată), satirii ia adresa birocratismului. Mat nou, prozatorul continua să se exerseze în „kafkainisiiie'’ mărunte (Izvorul, Drumul, XHofonistul, ete. G. Iii}, cu Iragisme (consubstanțiale la Kafka), Ini- cate aici* Tn linie comici de exemplu, „Colonia penitenciară" are un antece- dent semnificativ, O schiță de Bunîn. Un profesor tiran însemnează o mașina de tortirră pentru devii sBi. {Up automat care să aplice celui introdus in el vergele de fier, prin boarea unei fise — mai mică sau mai mare, depinde de culpă}. într-o n, vine un inspector și (arterele ii explică entuziasmai propria născocire. Aplcdndu-Se, ii Cade ceasul (erou) în gaura dc fisă, c prins de ma- șinărie, introdus și lovit de vergele -pină vin pompierii, sparg drăcia ^-1 Swl pe jumătate mort. Moralul fabulei: ce țîe iln-ți place... Aici ridem, deși în mare lucrurile stau aidoma ca la Kafka. Lipsește nu epicul (identic), nu Sim- bolul (mașina capitalistă) ci sentimental de frică paroxistică, dominant in Colonie.,., capabil să prcsimtă atrocități viitoare demențiale, specificul, de neimital, kafkian. ■ CORNEL UNGUREAW Ocoiită intenționat sau atacată fățiș de unii antevorbitori, formula refe- ratului are subtilități care merită o discuție mai atentă. Departe dc a Ei impus ca o dogmă cu delimitări stricte, punctul de plecare (îmbinarea analiză-opic- simbol) dă sugestii interesante și valabile in analiza genului scurt. Contra- dicția sesizată de tov. Oarcteu („merge de la caz la caz“) mi se pare infir- mată toi de dinsul într-o propoziție ulterioară: „in schiță, epicul este absor- bit în dialog, etc." Dacă ne itkăpățiiiăm să vedem in „analiză” doar nroda- Hlatea proustiană a el, desigur, nu ajungem prea departe, dar lucrul mi se pare exagerat. Se poate face analiză psihologică si altfel, ^e poate apela la simbol și altcum docil, să zicem. cu o poantă iitială uluitoare. Iu MdjSma lui D- R. l’opcscu, nuvelă excepțională, de altfel, nu mi se pare grozav „simbolul" ca atare, cil planurile simbolice ale evoluței personajelor, planuri simbolice care se sprijină pe niște dale psihologice conturate cu mișcări rapide dar foarte precise. Intwterenp! anOză-simbâ (sau plan simbolic) dă forța nuvelei avi. Mi se pare Că nici lirismul cu analiza nu se bal cap Iu cap ți. mai ales, parii - tura lirică poate servi foarte Uue ca modalitate analitică, și o să mă refer toi la D. R. Popeștii, clasat foarte rapid printre „scriitori dc fantezie lirică" cu posibilități analitice minimalizate uneori. Majoritatea eroilor lut sini adoles- cenți caro descoperă viața, care se minunează de lucrurile descoperite; și în reliefarea Ingenuității și a candorii, dimensiunea lirică nu face dcclt să relie- feze un personaj; cind eroii lui D. R. Popescu nu mai sini adolescenți, tind ingenuitatea dispare, autorul, renunță la lirism (baia de la miază-zi). La Ștefan Bănuiesc u (prozator foarte timid discutai deocamdată) s-a re- marcai atmosfera puternică pe care o croază foletorul original valorificat de prozator. Dar oare nu e cazul aci lot de un plan analitic, de simbol? fn ultimul timp s-a vorbit despre literatura „polițistă” unii maniieslindu-și' deschis adeziunea fală dc genul polițist „autentic1', In febra discuțiilor, iul roman despre sat a fost catalogat „un excelent roman polițist'1. Două nnwln publicate in ultimul liiup, Maiorul și moartea de Ion Buicșu și Dor de D. R. Popescu, ar putea să dea „apă la moară" susținătorilor1' „genului polițist". Nu fac ironii, dar cred că e vorba de un fals polițism. Epicului dens cu întorsă- turi surprinzătoare i se tniuzează masiv personaje disecate analitic. Caracte- rele sînt trasate steni, iu urmărirea semnificațiilor contemporane ale desfășu- rării lor. Căci, în ultima instanță, interesează aci modul de a surprinde om il contemporan în toată ccmplexiiatea Iul. Ce vreau să spun cu asta? Că efortul dc generalizare (implicit, tipizare) se realizează in proza scurtă prin proepdv analitice și uneori, când se poate, prin simbol. In fond, unii dușmani „consa- crați al analizei o practică cniw dacă nu o recunosc". Pentru că un „epic pur" .ir da naștere unei scheme uitrarepetabiie (romanul polițist „tipic" e unul dintre exemple) după cum microschițelc bazate exclusiv pe simbol, mult lău- date de cineva aici, cad, tocmai datorită lipsei de susținere epică. O părere 22 Colocviul revistei OrUenr curioasă mi s-a părut aceea că „genul scurt” se apropie „iot mai mult de poezie". Exemplele demonstrative argtă că tocmai dimpotrivă. Mi se pare nepo- trivit să ne ridicăm împotriva unui anumit cadru, să zicem, al desfășurării acțiunii. Cred că „eroii” dintr-o cafenea pot servi unui autor personaje pentru o nuvelă cu semnificații contemporane. Cred că nuvele și schițe de Sorin Titel, D, R. Popescu, fon Ârioțanti sînt convingătoare in această privință. Că iu urmă vin epigonii care devalorizează monoda, e altceva. Literatura satirică e cam lăsată la o parte în discuțiile Care vizează epi- cul, analiticul și simbolul, poate tocmai datorită unor producții care au com- promis-o. Nu intru in discuția amănunțită a antecedentelor — de multe ori strălucite — ale genului satiric; nu mi se pare total nesemnificativ faptul că volumele de lîteratuă satirică au fost fie expediate la ropezcală. fie contes- tate sau controversate. „Oameni cu simțul umorului de Ion Băieșu ca ți O plimbare cu barca, a drept, sint inegale dar. col puțin ultimul volum conține multe piese demne să rețină atenția prin noutate. E drept că în domeniul lite- raturii satirice „mecanicul placai pe vin” sintetizată jumătate din teoretizările posibile asupra resurselor analitice a scriitorului, sau ccl puțin, sintetizau, ră- minînd la talentul autorului sesizarea „mecanicului” ți a „viului” în viață. S-a mai spus că literatura lui Teodor Mazilu țintește descalificarea prostiei. Uneori, poate, c o literatură in care se vorbește despre prostie. Analiza psiho- logică se realizează prin detașarea ironică a autorului. O plimbare cu barca e o poveste cu o doză oarecare de absurd, la prima vedere. Eroul e un absurd pentru că ii pare rău că femeia care e alături de el nit suferă. In adincime, este vorba de o inerție a amorului propriu inic-burj>liez foarte bine urmărită. Nu e numai comic de situație, e un comic a] situațiilor absurde. In general, acuzațiile care s-au adus volumului O plimbare cu barca țin de faptei că situațiile din nuvele n-au corespondent in viață. A urmări cu la- minarea corespondențele de acest gem, fără a ține con! dc direcțiile posibile ale tipizării artistice, nu oferă cimp receptivității critice, Chiar inegal, volu- mul O plimbare cu barca oieră experiențe interesante și, cel puțin în două ca- zuri (O plimbare cu barca și Briază cu ceapă} reușește. ■ VASILE CREȚI. Fără îndoială, discuția inițiată de revista „Orizont* este de natură să sublinieze stadiul, cuceririle si în ultimă instanță valoarea prozei scurte, mai ales a prozei semnale de tinerii care s-au dezvoltai după 1^44. Aș semnala lotuși bi această proză scurtă o anume tentație din partea autorilor de a Îm- brăca realitatea incnrtjurăfoare in haine fie prea scurte, jie nicidecum firești. Aceasta se itiitmplă mai ales pentru că facem cunoștință aproape in fiecare zi cu cile unul din marii scriitori contemporani ți deseori măiestria și forța lor ne copleșesc, incit de la această stare de fapt și pină la epigonul nu este decit un pas. fiecare tinăr scriitor pornește de sub pulpana cuiva, intre fiecare linur și un mare inaintaș exiniă probabil o afinitate, dar trebuie să spunem că ta unit dintre noi se observă o superficialitate in a prelua cuceririle prozei. Bu- năoară in măsura tti care, să zicem, a fost tradus robust la noi Hentingway, au apărut in presa noastră literară o serie de schițe palide, de simplă imitație. De asemenea ia apariția lui Salinger, Saropan, Kafka, in revistele noastre s-an semnalat est prisosință ecourile marilor prozatori sus amintiți. E firesc, sti ne întrebăm: nu s-ar cuveni din parie-nc un mai mare spi- rit de selecție și o asimilare organica in primul riad a literaturii bune de pretutindeni Și numai după această asimilare organică, nu mai după ce prac- tic știm ce spun și cum spun alții, sd încercăm sd spunem — dacă avem eeoa de spus — nd. De fapt, afungind aci. cred că e bine să vorbim și despre ar ea înțele- gere profundă, din interior. a realității concret istorice, a perceperii exacte a Omului contemporan, -Colocviul revistei Ofironi 23 •W ne străduim tăiem despre ți pentru acest am contemporan dar socotesc <U4»I cu „moda", — cred totuși cu o destul de greu de urmat de un scriitor, mai ales cind acesta e la începutul „carierii" literare, scriitor care șî-a făcut dîn curaj artistic un fel de lozincă 21 Colocviul revistei Orljont a sa. și care, ca orice artist adcvăral. are orgoliu! de a nu s Ir â ba te drumuri dtp babilonie. îmi amintesc c-â, înlr*un interviu al sisu, Hsniingway îndemna pe tinerii scriitori să intre pină peste cap în dificultăți dacă au ambiția într-adevăr să se realizeze. De aceea, uneori, experimentăm nereuȘind insă întotdeauna, dar adeseori un eșec este mai merituos pentru scriitor decit o victorie mijlocie. La urma urmei nu putem nega complet rolul pe care l-au avut și-l au „experimen- tele" pentru evoluția literaturii. Fără îndoială, că Gide ni se pare azi ușor desuet, dar romanul existențialist sau cel al „noului val" sini îndatorate, la urma urmei, lui Gide, Și la urma urmei Inovația nu este întotdeauna un simplu experiment, chiar dacă la început ea e privită cu neîncredere și e cotată ca atare. E foarte bine că uneori critica ne trage ușor de rnînecă, dar nu știu dacă reușim întotdeauna să urmăm adliteram sfaturile ei înțelepte. In discuțiile de pitiți acum, vorbindu-se despre realism, s-a spus, sau s-a dat de înțeles, că factorul holSritor intr-o proză realistă, certificatul ei de naș- tere cum s-ar zice, e epicul. Nu știu dacă e chiar așa. Asta ar însemna, la urina urmei, ca un roman polițist să fie mai realist decît proza Hortensci Papadat-Bengescu. Aș putea da ca exemplu „Stepa" lai Gehov. proză in care epicul fără îndoială că există, dar inii lace impresia că marea valoare rea- listă a acestei proze Se bazează nu atît pe epic, care e destul dc insignifiant — nu reținem ce se Intîmplă în povestire — ei, pe capacitatea lui Cehov de a pătrunde cu o forță de foarte marc analist in universul copilăriei, și pe sim- bol, stepa scmnilivind imensitatea pămînlulpi rusesc, redescoperit prin Ochii micului școlar. Pe dc altă parte, putem învinui de lipsă dc realism jie acei scriitori care, intenționind să descrie realitatea noastră contemporană sini in- capabili de a pătrunde In realitatea interioară a eroilor lor, tocmai lipsa de analiza fiind xinovată tk- existența unor romane schematice, exterioare, în care „iminiplările" există, fără însă sa ne mulțumească. Uneori chiar scriitori foarte takiiLiți, mă gindcsc de exemplu la I'ănuș NeăgU, au fobia epicului In sine — scriitorul substituind in unele lucrări mai puțin realizate ale sale, pitores- cul, analizei, pitoresc care face desigur plăcută Li lectură o proză, dar o lip- sește de prUunziinc. Pe de altă parte refuzlnd analiza riscăm adeseori să fa- cem doar o literatură de document. Cred deci c;i o pledoarie pentru analiză, c necesară, eforturile noastre trebuind, cred eu, să st- îndrepte spre o înar- mare cit mai fructuoasă cu toate ustensilele necesare analizei. ■ CCW,Sr.ț.V77 V /MSCt S-a vorbit foarte mult astăzi despre „modă" in literafara noastră. Dafi-mi voie sa spun unele lucruri referitoare in această modă: dacă a? fi critic lite- rar, moda m-ar speria. Și de ce m-ar speria: ei bine, pentru că mi-aț da seama că scriitorul respectiv, cei care face modă, iți pierde ani, iși pierde energic, șM.mjI. și moda trece. Pentru acest scriitor peri cotul ar fi cu atit mai mare cu cit moda s-ar afla mai departe de temperamentul său artistic. Un colorist, de exemplu. Iu care analiza psihologică nu predomină și care ar în- cerca să facă pe analistul cu tot dinadinsul, s-ar vitregi tocmai de ceea ce are el mai personal; ar putea să fie toți și nimeni. E adevărat că dacă ar fi vorba de un talent autentic personalitatea sa ar striga, s-ar revolta și astfel, ar face literatură pe măsura posibilităților sale, tdsind pe al fii Să facă focul, ce este „moda". Dară e ața, ar putea să zică unii: „nu e domle nici un pericol"; scriitori debili nu ne prea interesează. Și totuși, nul gindesc la timpul pe care acesta (scriitorul de talent) bar pierde pină ce s-ar regăsi. Consider că „moda" constituie un pericol mai ales pentru tinerii scrii- tori. care in genere, caută să-ți descopere un drum al lor și numai al lor. Vorbind de personalitate. mi-a zburat gindul la uri coleg, a cărui ac- tivitate a cunosc destui de bine. Cu mulți ani in urmă Lnrenfiu Cernef (la el mă refer) asaltat de problemele pe care viața i le-a servit, s-a grăbit să le aștearnă pe hirtie fără a se strădui să descopere esențialul acestora. Detaliile din proza sn nu erau cete mai semnificative, psihologia eroilor răminea un- Colocvlul revistei OHront depa inafară, astfel cd fotul era tratai la modul unei simple descripții exte- rioare. Și timpul a trecut, Cer neț a murtal și iată că a ajuns sa imprime pece- tea talentului pe ceea ce cu ani in urmă ar fi rămas in ajura acesteia. Acum, este el individualizat, nu poate fi confundat cu nimeni. Oare ce s-ar fi in- timplat dacii dinsul ar fi făcut modă ? AM întreb cind ar fi ajuns să facă ce a făcut pină acum ? ■ GEORGE BALĂ/fA Cred că se discută uneori cu prea mare insistență în critica noastră des- pre „culoarea locala" — iu așa Joi incit ai uneori senzația că obiectul criticii devine nu caracterizarea științifica a romanului, nuvelei, sau schiței, ci cri- ticul ambiționîndu-se in primul rlnd să determine — geografic vorbind — locul exact al acțiunii. Astfel critica nu se mulțumește doar să constate că eroii sint olteni, moldoveni, sau munteni, ci determinarea geografică este făcută cu o meticulozitate excesivă stăruind u-se asupra descoperirii că eroii respectivi sînt de pe Argeș, sau de la întorsătura Buzăului, sau din zona băl- ților Brăilei sau din cinica Dunării. l-'ără îndoială că determinarea geografică iși arc locul ei în delimitarea psihologiei personajului, dar c greșit cred că facem din ea un scop in sine. Aș vrea să vorbesc și despre eficiența simbolului — problemă de altfel dezbătută și de antevorbitorii mei — eu toate că sint de părere că un dialog liber intre participanții la discuție ar fi fost mai interesant decit aceste con- trareferate — vreau să spun că tinerii scriitori utilizează uneori un sistem facil de simboluri. M-aș referi de exemplu la schița „Sunetele" de Nicolae Vedea (despre care s-a vorbit în ullimul timp așa de mult în presa noastră, tncît chiar cei care uu au citit-o o cunosc din articolele critice). S-a vorbit despre problematica ei complicata și despre măiestria ei analitică, dar pe mine nu m-a convins. Așa numita schiță cu simbol — nu știu dacă folosesc terme- nul bine — ca să-l impresioneze pe cititor trebuie neapărat ca simbolul folosit să fie pregnant, și mai ales nou, să ai impresia că el nu este reluat, ci într-ade- văr „descoperit" de autor, Astfel „Pana de automobil" de Diirrenmalt este admirabilă dar ne întrebăm dacă autorul ei ar fi scris-o așa, daca n-ar fi existat „Procesul" lui Kafka. Fără îndoiala, va un s-riilor lînăr trebuie să folosească cu măsură simbolul. dar dincolo de măsură mai intervine, gustul, talentul, cultura și celelalte. ■ A7C0L/1E CIOH.WI Aș vrea să fac fi eu ctieva observații, inafara celor spuse în introdu- cerea discuției noastre. Despre specificul național: cred că nici trebuie făcută o delimitare netă intre această categorie fi pitoresc. A pune semnul de egali- tate intre ele mi se pare foarte impropriu. Specificul național este ceva mult mai complex, tetm tare depășește loialitatea elementelor folchiric-etno- grafice — sursu pitorescului in literatură. Prin urmare, specificul național im- plică — f de ia sine înțeles — o concepție de viață, valorificarea unui fond tradițional privit in foaie elementele componente, istorice — sociale — origine etnică ele. Aș# dar, e in primul rind o chestiune de cunoaștere in adincime st nu oarecum de suprafață, ca in catul pitorescului. Din această pricină, cred ca nu e catul să ne alarmăm cu prea multa ușurință in fața unor scrieri, mai ales de analiză, in care scriitorii vin cu unghiuri de vedere ce țin de cunoaș- terea fenomenelor social-umune dinir-o altă perspectivă, aș zice din perspectiva ideilor, a problemelor. Ca să nu mai amintesc de faptul că o lite- ratură cu implicații simbolice de natură parabolică, in care este foarte greu, dacă nu imposibil, sâ mai avem revelația specificului național in sensul pito- resc al euviniuiui. adică in forme descriptiv-caloristlce etc. Ce s-ar fi iniim- plut de exemplu, clacă intr-un roman ai lui Cărnii Petrescu ar fi apărut per- 2C Colocviul revistei Ormint sonafe problematice, menite să transfigureze artistic o serie de idei și de puncte de vedere estetic-filozofice și care ar fi vorbit precum personajele din literatura lui Panait Istrati. să zicem 9 Mai exact spus, Ladima imbrăcat în costum național și vorbind, știu eu, ca în Ferentarii de altă dată sau ca hoinarii vechii Hrâile este evident, o absurditate. Așa dar nu pledăm pentru un cosmopoli- tism de ultimă oră, nu ne propunem nicidecum să reedităm teoria touinesciană a sincronismului. Putem profita de pe urma contactului cu literatura modernă, realistă, contemporană de peste hotare, pe linia primenirii mijloacelor de in- vesti palie, a valorificării creatoare a unor formule și a unor unghiuri de ve- dere artistice mai acute. Ceea ce constituie o premiză a posibilității pătrun- derii literaturii noastre nafionale in arcuitul valorilor universale, inir-o mă- sura mai mare, neuitind bineînțeles. Că la această confruntare, trebuie să ne prezentăm cu ceea ce avem profund specific. Marin Preda, in ultimul său in- terviu din Contemporanul face o seamă de precizări, tocmai in legătură cu acest aspect al problemei, precizări cu care nu se poate să nu fim de acord. Dacă am înțeles bine, pledoaria lui țintește tocmai la depășirea, in ceea ce privește înțelegerea specificului național, a straiului care de fapt dă sub- stanță elementelor pitorești, să oferim, deci, străinilor acele aspecte de viață ale oamenilor de azi ce vorbesc despre profunzimile inedite de ordin etic și filozofic ale constructorilor societății noastre, despre problematica inedită a existența umane in socialism. Este vorba, de necesitatea de a vorbi despre condiția umană de astăzi, in raport cu atitea probleme cardinale ale contem- poraneității, fie că este vorba de problemele construcției socialiste, fie că este vorba de o serie de probleme generale ale epocii de față. Sigur că fotul trebuie pus in strinsă relație in primul rind cu tematica, cu problematica literaturii noastre. Dar, chiar și la țăran, mi se pare cu au dispărut sau suit pe cale de a-și pierde interesul de altădată o seamă de ele- mente strict foldoric-piiorești. La urma urmei, după Sadoveanu, Pebreanu, Panait Istrati, Zaharia Sfancu, Marin Preda, este foarte greu, dacă nu imposibil, să mai venim cu cine știe ce noutăți în această privința, cu toate Că s-ar putea spune că există unele zone geografice moi puțin explorate în plan artistic dintr-o asemenea perspectivă, cum ar fi poate și llanatul. Tre- buie să admitem că e normal să se intimple așa. fiindcă, cum se știe, in so- cialism, diferența dintre sat și oraș se șterge tot mai accentuat, ceea ce atrage după si ne schimbări structurale și in [dan strict etnografic-folcloric. Sigur, tradiția m laturile ei principale se menține, dar de multe ori avem față de ea o atitudine, ca să-i Spun așa, qvasimuzeistică. Civilizația tehnică, materială, ca să nu mai vorbim de cea cultui al-artistică, la sal, lasă urme decisive, și, ca atare, literatura contemporană are sarcina de a le recepta, dacă vrea să depă- șească exemplele strivitoare ale tradiției naționale. De altfel, unii prozatori ai noștri iși dau seama de această stare de lucruri și in multe din lucrările lor se observă preocupări de o asemenea natură. De pildă. Dumitru Radu Popescu. aici de fața, in unele proze mai recente ate sale, face eforturi continui de a depăși pitorescul in sine, euoluînd spre o proză de analiză inspirată de lumea satului, spre o proză problematizată. Se vede că-t nemulțumesc vechile mij- loace. fără ca prin aceasta să se pună problema de a renunța total ta ele. E vorba, in ultimă instanță, de o îmbogățire a unghiurilor de vedere și de o re- substan/mtizare a filonului epic-analitic. Urt tui exemplu: intre fragmentele despre țărani din Risipitorii și AViromcții sini sensibile deosebiri pe linia recep- tării specificului național de către Marin Preda, In Risipitorii cunoașterea ță- ranilor. investigarea in existența acestora, se face dintr-o perspectivă declarat moralistă, istorică și filozofică, perspectivă impusă cu necesitate de umanismul epocii socialiste. Im urma urmei chestiunea e aceea a raportului dintre tradiție și ino- vație, a luptei dialectice dintre cei doi termeni, luptă privită pe uita din direcțiile sale esențiale. Concret, dorim să avem acele romane, nuvele, schite și piese de teatru despre țăranul de azi în care acesta să ni se releve ca un țuran-inlelectual, ca să spun așa, produs al epocii socialiste. Și. la așa ceva se poale ajunge numai pe calea cunoașterii actualității și pe calea valo- rificării tradiției, dinMunfrul, in ambele sensuri. Ceea ce presupune depășirea „documentării" ad-hoc, în sens jurnalistic, foiletonistic. Fiind vorba de acest Colocviul revistei Orkont 27 aspect nl cunoașterii realității in profunzime, chestiunea are implicam directe tocmai in ceea ce privește viabilitatea filottultti epic, veracitatea acestuia. Icesf filon epic, rezidind in cunoct^erea intensă a realității, poate fi valorificat in planul formulelor artistice moderne cu incontestabile succese. Xumai așa se poate depuși pragul experimentului de dragul experimentului, Xumai astfel o scriere poartă pecetea contemporaneității, este modernă in sensul major și deplin a! cuvrmuhu. De pilda, ca să dau citeva exemple, intre nuvelele și povestirile mai vechi ale lui Vasile Rebreanu și cele apărute anul trecui se poate constata prezența unei adevărate involuții, tocmai pentru că in ultima vreme ambiția de a inova Stilis- tic nu merge mină in mină cu aceea privind sfera cunoașterii. Subfierea filo- nului epic este uneori de-a dreptul alarmantă. hi Luceafărul apar foarte mulți debutanți in materie de proză; zece-cincisprezece pe an și chiar mai midp. Ipare astfel un tinăr (să zicem . Vie Barba, Horia Ptitrașcu, Sinziana Pop. Constantin Georgescu sa» tu o schiță, doua; dacă sint două, una ia începutul anului și alta la sfirșit. In prima este vorba de un cais ce înflorește iarna, iar in a doua de trei picături de ploaie care o mneacă pe eroină, nu se mai știe in care anotimp. Și cu aceasta revista respectivă consideră că n îm- bogățit substanțial frontul eph ii actuale, dctcrminiiuiu-i pe criticii săi să Scrie profiluri, ca oricărei alte personalități artistice certe, și nemțind să facă, ori de ede ori are prilejul, un caz nemaipomenit de marile realizări obținute. Dai pro- blema care se pune este alia: in ce măsură s-a depășii o anumită „moda", mai bine zis mimarea artificioasă a acesteia, pentru a fi îndreptățiți să acordăm osanale dc solid celor acordate de către numita revistă. liste limpede că negli- jarea unor criterii ferme, privind condiția estetică a genului — inclusiv rapor- tul dintre epic, analitic și simbol — este de natură să alimenteze asemenea practici total ineficiente. ■ TRAI AX LIV/C B/RAESCL Pentru că s-a ecrut ea discuția sil se desfășoare mai organizai, coilceă- trată iu jurul cîtorva puitcle esențiale, doresc, in participarea mea Ia dezbatere, să fac citeva aprecieri doar pe marginea a trei probleme, .Mă refer, iutii, lu problema modei, apei la literatura dc analiză ea o literatură problematică ți, în sfîrșit, la ajxirtul |H* care trebuie să-l aducă cultura literară în formarea tinerilor noștri scriitori. Cred că in discuție termenul de „moda" s-a folosit, exclusiv. într-uu sens pejorativ, moda fiind identificată cu o manieră în care anumite Influențe ne- asimilate suficient și anumite procedee, jutrelminfate pină la artificialitate, nasc unele proze iitfireșlî, bizare, trase de păr. Ir» acest sens mă înscriu alături de cei care au combătut un astfel dc fel de a scrie. Dar, dacă înlăturăm din noțiumxi de „modă" sensul ei pejorativ, sau dacă, cel puțin, nu ii acordăm inltlelalca, uit rang preferențial, ajungem la concluzia că, fără să se excludă o multiplicitate dc stiluri individuale, la un anumit moment istoric, există un Iei predominant de a scrie, o „modă" dacă vreți. Ori astăzi, la noi in țară se pare că, cel puțin în genul epic, dar ți, în mod spwial, iu proza scurtă, asupra căreia se poartă discuția, predomină, pentru considerente pe care le voi aminti imediat, literatura de analiză. Este adevărat că, mai anii trecuți, un cunoseul seriilor se proclama ca un adept al unei proze de acțiune ți afirma, cam fără argumente, cred eu, Caduci- tatea literaturii dc analiză. Dar mai recent, același scriitor recunoaște o in fluență in proza sa, a romanului american, a iui Eaulkncr, sau mai ales a fui Faulkner, printre alții- Dar Faulknw descinde din Dostoesvski, ceea ce arată că o distincție atît de tranșantă intre proza de analiză ți acea de acțiune nu se poate face Dar, pentru că veni vorba despre lileralura americană — ți pentru că unii dintre tinerii noștri scriitori iți caută aici modelele mai mult sau mai puțin mărturisite — cred că nici la scriitorii mai cunoscuți la noi din această lite- raturii. Hșmingway, Steinbeck, aș adăuga și pe alții, dar realitatea e că se eu- nosc prea puțin, nu se poale vorbi despre o eliminare a literaturii de analiză ci, Colocviul revistei Orizont mai degrabă, despre procedee noi in această literatură de analiză, Este ade- vărat cu iriuHi dintre scriitorii americani an fost, sau sint. sub influenta psi- hologiei beli a vet triste, d_ir in arta lor literară, ci nu se mulțumesc niciodată sA descrie doar comportamentele. căci literatura trebuie să fie, in mod necesar, și o reflectare a proceselor de conștiință. Reîntorcind u-ntă la literatura noastră, căci am voit doar sa arăt că nu cred in distincția intre literatura de analiză și literatură de acțiune, aceasta din urniți ncptriindii-se lipsi de analiză, dar cu procedee noi, modeme, — cred că in proza noastră, in roman, dar și în proza scurtă, se observă, in ultima vreme, o tendință tot mai manifestă către literatura de analiză. Această „modâ", dacă vreți, dar nu „mcdă“ in sens superficial, arată preferința pentru o lite- ratură problema tivii, specifică timpului nostru. Această trăsătură a literaturii noastre. încărcătura ei ideologică, dacă vreți, s-a accentuat imediat după J3 August și, de alunei, ii este caracteristica de căpetenie. Dacă se poate re- india ceva in proza scurtă, atunci trebuie sa respingem anecdotica de dragul ei însăși, sau proza descriptivi stă, pitorescul de carte poștală. Nu voi spune că orice literatură de analiză este neapărat o literatura problem a tic u ; există încă influențe neasimilale suficient sau procedee transplantate stingaci de aiurea (mă refer tot la influența prozei americane) care, la unii tineri scriitori dau naștere unor prwe ciudate fum contingență cu realitățile noastre ți tocmai de aceea amenințate, mai repede decît cred autorii lor, sau poale că ei nici nu cred, de caducitate. Accentuez deci că trăsătura principală a literaturii noastre de analiză psihologică trebuie să fie aceea a unei literaturi problematice. D.ir nu orice Fel de problematică ci aceea care accentuează, in prim plan, coordo- natele sociale și, mai ales, umil aspect al acestor «.ordonate. Unele exemple in această direcție, pizilive, le putem găsi in proza scurtă a tui D. R. Pojwscti, in care țăranii nu mai au nimic din ruralismiil de odinioară. Desigur că, In bună parte, această imprejurare își găsește explicația in trăsăturile individuale ale talentului autorului; o altă explicație ar fi, apoi, reacțitinea împotriva mior clișee din proza noastră care .iveau ca obiect lumea silului; ilar explicația principală este aceea a nicciățcuirii unor mă raporturi sociale in lumea satului, reporturi noi care duc la o radicală schimbare a mentalității ruralului, care desființează barierele intre el și orășan : apare astfel o nouă tipologie umană și rileva din aceste manifestări ale ei au fost bine surprinse iu proza lui D. R. Popescu. Dar aplicația spre proza de analiză presupune, in mod necesar, un rnai pronunțai caracter intelectual al literaturii. Acesta in sensul că problema meș- teșugului scriitoricesc, meserie care presupune înainte de toate. — talent, so- licită rezolvări mai nuanțate și mai subtile. Raporlul acesta între meșteșug și intelect, între talent și inteligență, e unul dintre cele mai interesante. Căci uneori „făcutul" in dauna „firescului" ia, în proza noastră actuală, proporții care mă îngrijorează. Să discutăm, din această perspectivă literatura lui T. .Ma- zilu, mai precis, proza sa scurta. liste o literatură care |i ;ate servi ca mostră d« cultivare a artificialului, a unor efecte de suprafață, Literatura aceasta, cred, e scrisă de un om inteligent, dar care nu e întotdeauna dotat artistic. Se vede, în scrisul lui Mazili», cum un om care gindește asupra comicului, vrea să te facă să rizi, eu ajutorul unor situații care se vor subtile, dar care in nu puține cazuri sint inventate, trase de păr. Ceea ce este nemulțuinilor, in legătură cu scrierile (ui T. Mazilu, este larga audiență pe care aceste scrieri <» găsesc la unii critici. Astfel se ajunge la o supralicitare a judecății de va- loare, și Mazilu care, ce-i drept, este o prezență interesantă in proaa noastră actuală, ajunge să fie comparat cu La Bruyerc, prozatorul român fiind un soi de moralist al epocii noastre. E de mirare că astfel de afirmații riscante se întîlnesc sub pana unor critici extrem de ponderați cu elogiile atunci cind analizează scrierile altor tineri prozatori. Cîteva cuvinte despre aportul culturii literare in creația tinerilor scriitori. Cred că un tînăr scriitor trebuie să-și aproprieze cultura literară a epocii, dar și cultura, in general, in alt fel dcx-il o asimilează, de pildă, un profesor de literatură. S-a vorbit aici despre însușirea a ceea ce este esențial. Desigur că astfel trebuie preluată experiența culturii literare. Dar aici nu este vorba de o asimilare tale-quaic ci de un proces de rodire, de o asimilare a miei influențe Colocviul reviste! Orizon» care să-i folosească scriitorului pentru îmbogățirea sa lăuntrică, pentru s-a undeva, în opera sa. printr-o rodnică metamorfoză, influența să se manifeste ca ceva integrat organic in creația scriitoricească. Astăzi se vorbește, la noi, mult, despre creația lui Kafka — și sc vorbește muK cu referire la critică, pentru că opera sa marele public o cunoaște încă extrem de puțin. Dar sim- bolistica lui Kofka nu arc șanse de a ii preluată in literatura noastră. O are a face acest simbol terifiant, de sfîrțit de epocă, cu optimismul vremurilor noastre? Poate insă învăța ceva un tinăr scriitor de la Kafka? Desigur că da, dar numai în ceea ce privește meșteșugul artistic, indeminarea de a creaa o at- mosferă, nicidecum in redarea acestei atmosfere cu care epoca noastră, acum și aici, nu are nici o contingență. ■ ION ARfEȘANU Evident că a găsi azi, Ia stadiul Ia care a ajuns epica scurtă, incongruențe intre epic, simbolic și analiză e o iluzie deșartă. Ceea ce înainte era dezacord, azi e un acord, specia a ci ști gal și. esen/ializind aspectele și fenomenele rea- lului, a împletit aceste trei elemente structurale intr-un tot unitar. Este, de • asemenea, evident că în proza scurtă actuală putem detecta prevalarea epicu- lui asupra simbolicului, o simbolicului asupra epicului sau a analizei asupra amindurora, legate toate de consistenta sau cerințele conținutului de idei, Cititorul epocii noastre, presupunem, și avem chiar convingerea că este așa, este mult mai abil, mai complex și el observă inlr-o lucrare cu subtext bogat și amplu, nu numai ceea ce se spune, ci și ceea ce nu se spune, și de ce lucrurile Se Spun inir-o anumită ordine și nu altfel. In același timp, cititorul, fiindcă sintem la el, este mult mai citit. El vrea să trăiască emoțiile, eventual, ca un binidor care-și descoperă mnătut- La urma urmei, cititorul este și el o Operă de creație. Omul contemporan nefiind nici aromantie, nici aniiromaniic, ci de un ro- mantism implicit, este evident, de asemenea, că posedind o asemenea atitu- dine el include in ea fi o nouă poziție, o nouă formă de sobrietate. El este poate mai afectiv decit antecesorii săi tocmai fiindcă nu vrea să arate mest lucru. Și acest erou, acest om, acest cititor, presupunem că este și eroul pro- zelor noastre scurte contemporane. Este cert că nu mai putem rupe la ora actuală proza scurtă contemporană de cuceririle ei mari, de proza promotorilor ci. Ceea ce mi se pare important de precizat este faptul că proza noastră scurtă, in fot ce are ea mai bun Iu ora actuală, a reușit să facă o sinteză originală intre conținutul acestei epoci in care trăim și cuceririle limbajului artistic modern, devenind astfel o proză modernă și originală și contemporană in înțelesul social al cuviniului. .W se pare că. in proza scurtă, avem (poale mai puțin in schițe fi mult mai mult itr nuvelă ți povestire) citeva cuceriri esențiale, reușind să se treacă de la tonul uneori descriptiv și enunțiativ, ta o proză cu semnificații ample de sentimente, devenind astfel, și prin compoziția ei, această proză, o proză poetică. Evident că proza scurtă ca și romanul, de pildă, cuprinde din natura substanței intime a autorului din care e plămădită, cit și realitatea oglindită. Necerind explicitate, fiind ostilă descriptivismului și Husiraiioismutui, forma prozei scurte contemporane nu înseamnă că este alambicată, ci sobră ți precisă. De aceea mi se pare că se poate face constatarea ca scrisul modern contem- poran este cel mai puțin propriu diletantismului. In aparența ar fi pe dos. Insă cind diletanții încearcă, se observă ca ei devin seci și simpliști. Uscați și nu sobri. Aminteam la începutul acestor rinduri că in proza noastră scurtă nu pot persista (și nu numai in proza scurtă) incongruențe Intre cele trei demente ale epicului, simbolicului ți analizei, ele fiind intr-o permanentă fuziune. Pre- valarea unui element asupra celuilalt, devine o chestiune de temperament ar- tistic, de viziune epică, de cerințe interioare ale materialului faptic. In Mașina, de pildă, D. R. Popescu aduce o fabulație destul de redusă. Epicul din această nuvelă este unul de substanță statică, dacă se poale spune 30 Colocviul revistei OrirOnl așa, nu el concură la trepidația interioară a lucrării, ci contrastul dintre aspi- rațiile celor din mașină, ciocnirea acestor contraste ale sentimentelor, reflex al socialului, și eșecul lamentabil al tui Kurt. Mașina deci e un element sim- bolic care sugerează acest eșec, aceasta stagnare pe butuci, inerție, și. deci, sfirșitul unei filozofii, in esență, a fascisnuuui însuși. Prozatorul este foaie zgircit cu expresia, este poetic și in același timp cinic, lucrarea netrăind atit prin epic, deci, și analiză, cit prin simbolul teribil al mașinii moarte și cl eșecului final Cu totul altfel, lucrează, să zicem. Ion Băieșu in Treizeci și opt cu doi. 4ia' epicul voluptos, trepidant, Covirșește analiza sau simbolul eventual. Au- torul, demonsirind natura dinamică a personajului său. aoea nevoie de un ase- menea epic nervos, de o fluență a lui, de o aglomerare de fapte revelatoare pentru definirea doctorului Mitică. Aparent, epicul poate sugera o nuvelă de mare aefiune, de ini implori exterioare, fără vreo legătură, insă, in esență, pro- zatorul trecindu-și eroul prinir-o serie de iniimptări tragice sau vesele, făcind din el un liant al acestor iniimptări, conclude că omul contemporan de tipul doctorului este omul care arde permanent la o temperatură mai ridicată decit cea obișnuită, dr, Mitică fiind o împletire complexă de ironie, poezie și cinism, dc grandoare umană și autopersiflare, de om nerealizai și mutilat pe plan ■ intim, insă plin de o frumusețe interioară și de un umanism unic. Finalul Său de fapt nu este un final, ci o continuare. La Ștefan Bămdescu. simbolicul, analiza și epicul se întrepătrund inir-o țesătură abilă și savantă. Epicul său este grandios și fabtdos. simbolurile sate ' Atașa cu oglinda, de pildă, denunță o întreagă epocă și o intreagă clasă so- cială. spargerea mesei cu oglinzi sugerind dispariția acestei clase. Există 'a Bănulescu, în majoritatea lucrărilor lui. un epic dens, o angrenare aparent greoaie a faptelor, a inlimplăhlor și evenimentelor. Natura eroilor este, de asemenea, evident apropiată de amploarea basmelor, și a unui mediu cu exotic suculent, sui-generis. Analiza stărilor psihologice a personajelor și observația subtilă asupra intimității lor ca și analiza evenimentelor, este făcută la o mare amplitudine. Eroii săi ca și mediul descris, trăiesc, in majoritatea lor, in veci- nătatea legendei sau a poematicului, și, intr-un sens, am putea observa uneori un dezacord intre aspirațiile lor sociale, sau. mai precis, intre prezentarea /dină de culoare romantică a lor și evenimentele sociale descrise. Evident, mi se pare, pentru ilustrarea întrepătrunderii acestor trei ele- mente, și in constituția unor proze ale tui Sorin Titei și. mai ales, in lucrările din ultima perioadă. Prozatorul face un efori spre analiza stărilor de spirit a eroilor săi, bazate nu atit pe simbolic cit pe un epic de natură factologica. La el. faptele, aparent insignifiante. concură la zugrăvirea unor lumi a sen- timentelor, prozatorul intuind uneori cu observații bune această lume amplă a sentimentelor contradictorii, micind mai ales pe eșecul in relafiite de dra- goste, pe figura nerealizaltdui in artă, și pe plan intim, pe comuniunea și pe puritatea relațiilor de prietenie și afecțiune sinceră intre oameni. Trecerea de la notația și observația simplă, la încercări de analiză, este evidentă. O modalitate interesantă și originală poți detecta in unele lucrări ale tui George Bălăiță. Prozatorul face un efort demn de remarcat de a trece peste nararea puțin obosită a unor povestitori la o proză de notație și observație subtilă asupra vieții țărănești, a surprinderii resorturilor intime care vehicu- lează și angrenează aceste nai idei contemporane din lumea satului, la o mo- dalitate. ta urma urmii, de analiză. _0 sobrietate a gestului, un antisentimenta- tism acut și o dezvăluire curajoasă a relațiilor dintre indivizi surprinde mai ales in povestirea Un an ți lucrurile sale. Se remarcă in proza contemporană scurtă o lărgire evidentă a unghiu- lui de observație, a pătrunderii relațiilor epice in substanța intimă a acestei proze. Marin Preda, Eugen Barbu, D. R. Popescu, N'icolae Velea, Funuș Neagu. Ion Bweșj. Ștefan Bănulescu, Alecu Ivan Gtulia și alții, aduc in acest sens cuceriri certe. Este demn de remarcat patosul unor eroi tineri ai lui D. R. Popescu. romantismul lor implicit, poezia și optimismul naturii lor intime sau gravitatea morală și marile lor întrebări etice pe care și te ridică unii eroi de-ai lui Velea și Neagu, - •• --------------—-------—-------- Colocviu! revistei Orizont 31 Proza scurtă a tinerilor prozatori aflrmali de revista noastră și de alte reviste, mi se pare interesanta ca experiment și mai puțin interesantă ca rea- lizare deplină. Tinerii noștri prozatori de-aici S-au afirmat mai puțin in alte reviste, insă natura talentului tor mă jure, personal, să cred in dezvoltarea lor viitoare. Un Constantin Pascu. care recent a SCOS volumul său de debut. Slinea, p care a excelat in scurte schije de un lirism autentic sau de un umor savuros, aduce eroi cir multă vivacitate, cu o plasticitate a limbajului îndeajuns de elevată. reușind, mai ales in povestirile sate, să devină un prozator de sub- sianță certă. epică. Vasile Crefu, de asemenea. amplifică in proza sa registrul problemelor gatului autohton, cochetind ți cu inspirația din lumea studențească și cu aceea din universul infantil. Efortul său spre o proza aspră, țărănească, cu ince'- cari sigure de analiză, cu tipuri de mare frumusețe morală, mi se pare a f: cel mai demn de succes. EaUrenfiu Cemef, aplecat îndeosebi spre cotidianul socialist, spre cate- gorii sociale ignorate de unii tineri scriitori; lumea funcționarilor, a munci- torilor de la linie, ceferiști, aduce simpatia sa pentru acești oameni și nu numai simpatie, zugrăvind relațiile noi care se țes între ei, in acest cotidian socialist. Foarte prețios este că tinerii prozoiuri de aici, ți Crefu. și Pasca, și Cerne/. nn numeam fri așa zis scriitori moderni (ca să nu zic moderniști) ci aduc Cri multă suplețe ți adevăr, in limita talentului lor, problemele contem- porane și nu întotdeauna la modul cel mai comod posibil, Evident că creșterea tor trebuie Să se facă pe planul ideilor ca și pe planul limbajului. Și maturi- zarea unui stil original va fî legat de un conținut original, ața cum uneori înEtnim la cei citați și la alții, ca Ion Cart an, sau Octavian Gog. , Ceea ce mi se pare important in proza scurtă a tinerilor, este necesi- tatea trecerii de la proză de notații și observații la încercări de analiză a stă- rilor de conștiința. Unii tineri prozatori caută interesantul, probabil, in mi mai știu ce tn- timpldri tăinuite, misterioase. lasă mi se iwe că lucrurile stau mult mai simplu, in sensul că lucrurile cele mut interesante sini, lotuși, cele care pot fi spuse și găsite peste tot, tocmai de mere fiind interesante. Eucrut care mi poate fi spus dispare prin a mai fi interesant, și aceasta ar putea părea para- doxal, insă mi se pare că trebuie sd știm că lucrurile pe care te putem spune trebuie să te aleagă pe rele care trebuiesc spuse. Omul socialismului este cel mai independent om din istoria omenirii, p fot el c, totuși, cel mai legat de semenii săi. Grindină rd erai de genul doctorului sflw ai iui Gria brandenburg, sau ai tui Dindctegan sini încă puțini realizați, eroul care analizează atent pe cei din jur anatizindii-se pe sine, < are cunoaște pe semeni, influențează și, treeind și el prin erori, devine cu mit mai veridic. Eroul pozitiv, optimismul acestui erou ut lumii noastre, are nit destin și alte hmaimi de undă (ca să jiu in ionul unui tinde prozator de ia noi) și trebuie să ne imputăm tu gmdul, f n-avem ce face) că marile teme au fost abordate: și frumosul și mitul, p cÂuin/ ș; prăbușirea, și dragostea, .și ura, esențial, este rnsd pentru noi, tinerii prozatori, să simțim și să scriem intr-tm nit context social și intr-un alt limbaj, dacă se poate, foarte concis. 32 Colocviul revistei Orlrom UN CAPOD ALBASTRU, DIMINEAȚA... D upă ce el plecă, după ce se întoarse cu spatele și plecă, mai bine zis după ce el se urcă in tren, și ușa se închise, și trenul porni deodată, cind ultimul vagon, oscilind ușor, nesigur cum se întimplâ cu ultimul vagon, se depărta mereu mai repede, și tampoanele, două, se făcură nevăzute și ră- maseră șinele, traversele, capătul acoperișului do sticlă maia al peronului, o bucată nedeslușită de cer, iar acolo unde lenevea curba se ivi o pisică albă, abia atunci Miroslava se răsuci pc tocurile ei foarte înalte. Avea pi- cioare lungi, mai ales de la călcîie la genunchi lungimea lor era frumoasă, deși nu se vedeau genunchi fiindcă rochia ei ținea moda sezonului, .și se- zonul acesta ridicase tivul rochilor, nu mult, un centimetru peste ce fusese înainte, dar nu se vedeau genunchii. Mersul femeii avea ceva dintr-o cădere continuă în fată, umerii purtau, neascunsă, o veche oboseală, ochii cădeau totdeauna în pămînt, numai astfel reușind să tragă după ci, peste un obraz, jumătate din păru! ei dumnezeiesc. înainte de a ajunge la prietena ei, începu să plouă. Prietena se numea Leopoldina. Telefonul sună. Leopoldina, cu aerul ci de contesă obligată de soartă s-o facă pe manechinul, plăcîndu-i in același timp rochiile pc care le probează și nu pot fi ale ei. străbătu camera oblic, spre telefon. Cealaltă sări din fotoliul unde tăcuse pînă atunci, alergă, ridică receptorul, îl trînti în furcă. Mersul ei cunoscut o readuse între pernele roșii. închise ochii. Leopoldina explica în pîlnia telefonului: — Nu, de ce ? Slava, ea a fost, o cunoști foarte bine, a ridicat din gre- șeală. Da. ți-am spus o dată, din greșeală, nu fii copil... Sigur, vorbești prostii, ce-ți închipui?... Te asigur, nu vorbi prostii, ce-i asta!... Ea a fost, aștepta 5-0 sune cineva, și a ridicat, ce-i rău în asta ? Da. n-a vorbit, ei și?... Numai la prostii te gîndești, încetează... Bine, bine. da... de- sigur ... nu te mai gindi la prostii... închise cu o mișcare ovală care se repetă ca o undă, ca un ine! lunecos, de-a lungul trupului ei : umeri, gît, mijloc, glezne, umbră. — Am să deschid fereastra, zise ea. Nu așteptă răspuns. Deschise, aerul rece năvăli odată cu umezeala și cu toate mirosurile, cu zgomotele, pumnii și mîngîierîle unei ploi de vară, noaptea. In fotoliu, Miroslava murea treptat. Leopoldina o privi. Fără să se ri- dice de unde stătea, îndreptîndu-și doar spatele, ea însăși se privi în oglindă. Gwrge BAUițâ : Un ca pod albastru ... 33 Mult timp, nu făcu altceva decit să-și mute ochii de la chipul ei, din oglinda, la cel al prietenei, într-o parte. Apoi îșî răsuci in așa fel gihil încît reuși să o aducă alături și acum era mai ușor pentru ea. ezită îndelung, și zise: „da____“. Apoi zise : „nu.,și încă de citeva ori din ce în ce mai repede, pînă ieși un fel de danudanudanudanu, obosi, căscă leneș, tăcut, și murmură : — N-are rost, draga mea ; este inutil, eu ți-am spus de la început: inutil. — Dacă vrei. Poldi, dacă vrei să închizi caloriferul... — Caloriferul nu funcționează, draga mea, n-arc rost vara...Cre- de-mă, e inutil... — Da, e vară, desigur, ai dreptate. — Ce rost are, draga mea. Este inutil, eu sînt aproape singura care ți-am spus, inutil, — Da, da, mă întreb, știu că vara nu merge, totuși ... — E mai bine că a plecat, ascultă-mă Slava, mai bine. Era inutil, cu ,., tu crezi... — Poldi știi, eu aș putea să țip foarte tare, le-aș putea-o tace lată la toți, că nu se ocupă de calorifer nu ? — Cum crezi, draga mea, cum crezi. Ți-am spus: Era inutil. Dacă tu crezi... Știi, cred că am făcut bine că nu i-am spus lui Mărci la telefon că el a plecai; ce rost avea să-î spun, închipuiește-ți și așa credea că-i cineva la mine, nu credea că ești tu, ai auzit doar. L-am liniștit, n-avea nici un rost să-t spun și lui. Era inutil. — N-ai vrea, Poldi, să taci? N-ai vrea, nu mult, o clipă, știi, sînt obosită. Leopoldina tăcu. Se ridică, merse la fereastră și privi în ploaie. Unul din virfurile papucilor ei de casă bătea mărunt parchetul, sub caloriferul rece. Cealaltă se ridică din fotoliu și, cum stătea in picioare, cu capul plecat, cu părul acoperindu-i un obraz, sprijinită pe tocurile foarte înalte, părea mai moartă decit toți morții unei zile pămîntene. — îmi aduc aminte, Poldi... Inutil, Slava, v-am intuit de la început. Nu-i nimic de făcut. Era cît se poate de atentă la unghiile ei. — ... iarna trecută, la Sinaia, făceam schi, eram cu pictorii, știi, și am mîncat, ce zici ? pe frigul acela, piersici. — înțeleg, dar gîndește-te. N-are rost, este inutil, ți-am zis. eu îți vreau binele. Acum schimbaseră locurile: Leopoldina stătea in fotoliu, iar frumoasa moartă care umbla și vorbea, în fereastră, dăduse perdeaua la o parte, sco- sese o mină afară, în ploaie și rîdea. Fereastra era o bucată de crep de doliu întreruptă de perdeaua albă. Ce crezi, Poldi, mi-aduc aminte de luna iulie cind am ciștigat con- cursul do înot pe școală, eram atunci cu zece ani mai tînără și tu erai cu cinsprezece mai tînără și aveam o corigentă la fizică și a venit președintele asociației și cind mi-a dat cupa, cupa a căzut în apă și băieții au sărit s-o taute pe fundul apei. Era o apă verde, președintele era gras, transpira, avea o cămașă iu carouri mari și a zis: „nu-i nimic". 34 George BAlMțA : Un albastru .. i —■ Nu-i nimic, dragă Slava, era inutil, eu m-am condus numai după intuiții... Era inutil. — Cupa nu se găsea, spuse mai departe Miroslava, dar sunetele ulti- mului cuvint se inecară într-o mare adîncă șl sărată : din g se mai văzu doar capul, jumătate, d pluti o secundă ca un sfert de inel, s-til căzu primul, din i nu rămase nimic, iar crucea lui t, fu ultima care pluti dintre toate. ... nu te in(eleg. Poldi, ce vrei să spui, acum te aud, ce e inutil ? Ce spui tu că-i inutil ? în ploaia de pe stradă latră un cîine. — Imbecilul de la șapte, zise Leopoldina, și-a scăpat javra, iar o să se plimbe toată noaptea liftul. — Spune-mi Poldi, cel care latră, nu-i un dog negru, cu zgardă lată, cu ținte galbene ? — Bineînțeles, dogul imbecilului de la șapte. — L-am mai văzut, e un cîine nobil. Stă la șapte, nu ? — Idiotul, il ține în baie. Un cîine în baie. — Tn baie? E nostim. Un asemenea cîine, în baie... Leopoldina era veselă. Zise: — Mă uit la tine, draga mea, cum știi tu să calci. Cit de superb știi tu să mergi pe tocuri ca astea ... — Dacă ai turna un coniac, surise tînăra și frumoasa moartă, ți-aș spune că ai dreptate, Poldi, prietena mea bună Poldi, draga mea prietena Poldi... Miroslava trecu prin toată noaptea și ploaia orașului și ajunse la casa ei. Aici aprinse, pe rînd, luminile: lustra cu patru becuri ascunse intr-o umbră de crom, lampa suplă de colț, veîoza-cală, așezată jos, la capătul patului larg, iară picioare. întins de-a dreptul pe parchet, răvășit dc im vînt de dragoste. Aprinse lumina albastră în hol .și lumina violetă în baie și pe urmă aprinse cele doua sfeșnice, care erau vechi de trei sute dc ani și ajun- seseră aici fiindcă femeii i-ar fi plăcut uneori să stea la lumina lor, dar nu le aprinsese încă, șfeșnicele zăceau pe colțul unui scrin, prăfuite, și făceau figură frumoasă in această încăpere. In casa ații de luminată, flăcările prelungi ale luminărilor nu însemnau nimic pentru nimeni, dar însemnau totul pentru cele două sfeșnice, al căror rost era să poarte mereu luminări. Femeia povesti lucrurilor din casa ei, cît de puțin îl iubise pe bărbatul care plecase, și cît de mult îl ura din cauza asta. Tntii se duse la oglinda înșurubată in perete, și îi spuse că cel plecat nu fusese iubit aici, dar oglinda n-o crezu, ea vru s-o spargă, n-o sparse, o cuprinse un fel de lene și renunță. Pe urmă se duse la pat și lui ii spuse, cu vorbe pătimașe, nesfârșite vorbe adinei, legate între ele cu lacrimi scumpe, îi spuse că omul dus n-a fost iubit, ci amăgit a fost, dar paiul facom și desmățat n-o crezu dc loc, o trimise la altul și ea vru să dea foc paiului, dar o cuprinse un fel de lene și n-o făcu. Alergă la dulapul unde plecatul își păstrase hainele și spuse dulapului cum l-a rnîntit ea pe bărbat, insă dulapul știa tot, nici n-o lăsă să termine, ea vru să-l crape, dar o cuprinse un fel de lene și uită. Și se trezi in mijlocul casei, luminată de toate luminile. Lucrurile între- bate de ea începură să strige : mori, mori, mori, mori mincinoase, mori, mori, George BAMitA : Un capo.il albastru... 35 mori mincinoase, mori... Ea stinse luminile și muri, abia acum, întinsă pe pat, cu mîinile cruciș așezate pe piept, cu părul ci dumnezeiesc murind pe pernă. Muri pînă dimineață, cind se trezi și găsi afară soare. Iși luă un capot larg albastru și, înainte de a face baie, coborî în stradă, la debit, de unde cumpără țigări și chibrituri. GEORGE BALArȚĂ URME IV Ui cheamă Ana. Maria, Doina, Roza, sau cum vreți. în fiecare zi mă tulbura același bărbat. Mi-e greu să vă spun de ce și cum. El trecea, de obicei, prin fata casei, la ora cînd trebuie să plec și eu. Și. de obicei, de astă vară încoace, îl pîndeam. Nu mi-e rușine: îl pîndeamși plecam după el, imediat. Seara, din cauza lui, simțeam felurite și ciudate beții. îmi culcam copiii — am un băiat și o fetită de care sînt mîndră — le spuneam o poveste, apoi în fața ferestrei mă încercau acele beții cu felurite sentimente sau nuanțe de sentimente. Cea mai grea beție era luciditatea : că doar tot beție era ...Pe omul ăsta nu-1 văzusem la fată niciodată, dar eram convinsă că e cel cu care voi avea, cit mai am timp, ceva mai mult noroc. De aceea plecam întotdeauna după el, dar mai plecam fiindcă mă îndemna ceva ce nu știam cum s-a cuibărit in mine și de cînd era acolo, sub clavicule. Știam că are umerii lăți și preferă ciorapii de culori închise. Nu știam ce vîrstă are, dar nici nu mă interesa : totul era că „există"... Plecam întotdeauna cu copiii de mină : mi-ar fi fost rușine fără copiii mei. Pe drum, de obicei, copiii o cotesc spre școală. Puteam, singură, oricînd, să grăbesc, pasul, să-l întrec și să întorc primirea ca să-l privesc drept în ochi. Asta n-o făcusem încă și amînam. Umerii săi dispăreau la bancă și eu mergeam mai departe spre cabinetul de chirurgie al policlinicii unde lucrez. Toate surorile și medicii știau că sînt îndrăgostită de cineva. Dar eu știam că nu sînt îndrăgostită. Știam că mă încearcă un fel de altceva. Eram întrebată cind îmi voi reface viața cu acest „alt cineva" și eram sfătuită să nu amîn să nu fac vreo nebu- nie, că anii Irec și el, (ziceau că se vede asta pe mine), el e un om cult. Mă întrebau dacă și ăsta bea, dacă și ăsta este așa și pe dincolo. Nu-mi plăceau întrebările. Căutam să le ocolesc. Dacă n-aveam încotro, mințeam. Voiam liniște pentru ora cînd copiii adorm. Eram convinsă că fericirea mea se compune din ora aceea, din bolnavii care surîd în fața mea și din telefonul, pe care-l primesc cînd sînt de gardă, ca să aud clinchete sprintene cu vești din universul ursuleților mei 1... Dragii mei ursuleți și dragi clinchete sprintene... încolo, trăiam normal, printre oameni. înir-un cerc difuz de gînduri, viață concretă și muncă aproape simplă. Nu mi se întîmpla nimic. Timpul se oprise cu doi ani în urmă, cind divorțasem, și, de atunci, totul stătea cu mine în cercul acela difuz. Doar într-o zi... într-o dimineață, stră- zile erau proaspăt ninse. Și atunci s-a întîmplat ceva. M-am despărțit la colț de Rodica și Sandei, ca de obicei. Și mergînd, am înțeles că eram liotărîtă să grăbesc pasul. El nu întorsese niciodată capul... și am simțit că am. 36 Cornel Omescu : Urme aripi. Mi se părea că umerii lui sînt imenși, că pe ei se sprijină cerul meu alb, mare, greu. Și el,., acest El, lăsa în zăpada pură urme adinei, clare, îmi venea să-i spun ceea ce gîndeam : «Omule" întoarce capul, tu. și spu- ne-mî măcar atit: ninge. Altceva nu. Atît ajunge: ninge. Te rog. Te rog. Și atunci, nu știu cum să vă spun asta, dar s-a întîmplat că el a întors capul, s-a oprit și am descoperit că e fostul meu soț. S-a oprit cu mîînile în buzu- nar, a așteptat pînă am ajuns lingă el și a început să vorbească repede și violent. Pe scurt, mi-a cerut să nu mă mai țin după el fiindcă îmi plătește pensia alimentară la timp. Eram în fața băncii. L-am lăsat și am fugit înainte prin zăpada proaspătă și de atunci timpul s-a oprit ca un pui căzut într-o urmă de potcoavă. CORNEL OM ESC 0 SCARA P I arul ii stătea pc cap ca o umbrelă neagră. Sprintenele lungi, groase și albe se îmbinau de asupra nasului. Avea ochi rotunzi și negri. Sub ei, două umflături vineții le accentua rotunjimea. Din extremitățile nărilor coborau linii adinei, paralele cu altele din colturile gurii spre bărbie. Fata era rotundă și albă ca o fișă de telefon. Nu era înalt. Oricum, lui îi venea pînă la umăr și fată dc stîlpul gării era de patru ori mai mic. Schia mută geamantanul din mîna dreaptă în mina stingă. — Nu mă recunoști ? insistă celălalt. Schia îl privi din nou cu atenție. — Nu. De unde ? — Cum, nimic-nimic ? Timaruu ... Schia dădu din cap. — Eugen ! Culmea ! se miră omul din fata Iui. — Dc unde ? — Schia. Da, inginerul. Aceiași ochi căprui, aceeași tmisoare intr-o parte, dar mai ales aceeași înălțime pentru care te-am invidiat mereu. Ce mai faci ? — Bine. Tu ? — Tot bine. Ce cauți în M, ? — In delegație, o anchetă, pentru minister. — Anchetă ? Unde ? — La l.M.U.M. Un inginer, bea, face scandal, l-a părăsit nevasta, tre- buie să știi 1 — Eu? Eu nu știu nimic, spuse Timaru. — Cum, se miră Schia, aici unul știe ce fac ceilalți, nu ? — Eu nu știu. De mine ji-ai amintit? — Parcă. Ce faci pe-aici ? — Serviciu, la uzină. Acum așteptam. — Și ? întrebă Schia. — Și n-a venit. Mergem ? — Da. Au ieșit din gară după ce mai întîi Schia întrebase ceva pe șeful gării. Cornel Ometeu : Urme 37 — Ai chibrit ? — Nu fumez. - — Tmi dati voie ? Ceferistul se căută prin buzunare și-i întinse un chibrit. — Poftim, — Mulțumesc. Și de cînd nu fumezi ? se interesă Schia. — De la ora cinci, răspunse Timaru privind aiurea. — Acum e cinci și cincisprezece. — Da. Schia fluieră amuzat. — Unde mergem ? întreba. — La mine. Faci baie, iei ceva, te culci. Seara ieșim să ne plimbăm între Piață și Farmacie. Da ? — Bine, acceptă Schia. Luăm mașina ? — Vine rar. Au luat-o pe șosea, drept înainte. După cîfîva pași Schia s-a oprii și l-a privit din nou, ca la început. — Ascultă, ești sigur că mă cunoști ? — Nu sînt sigur. De ce ? — Nu pot să-mi aduc aminte de tine. — N-am o fată interesantă. — Ai nasul roșu, abia acum observ, nas de bețiv, rîse Schia, — Se cojește, l-am uns. — Ai dat cu alifie ? — Am dat. Vara nasul meu se cojește ca o banană, rîse Timaru. Au tăcut amîndoi. Timaru i-a luat geamantanul. Schia și-a cumpărat țigări, ziare. In fata parcului s-au oprit. Schia s-a așezat pc gardul de piatră, și-a aprins țigara. Timaru s-a rezemat cu tîmpla de stilp. Privea fix înainte, ochii își pierduseră culoarea în cerul fierbinte al după amiezii. — Ți s-a întîmplat să te bagi intr-o sticlă ? îl întrebă pe Schia. — In ce ? se miră acesta. — !n sticlă. Să nu pofi vedea gîtul ei decît un dop albastru și să ti se pară că afară plouă. — Nu pricep. Timaru îl privi dc departe, ca printr-un binoclu întors. Schia nu insistă. — Arăți cam obosit, îi spuse. Ai fată albă. — Da, se poate. Uite, am citit ceva undeva ; un bărbat și-a lăsat nevasta și copilul să ardă ca să-și scape prietenul. Ce făceai ? — Nu știu. — Spune, ce făceai! — E absurd, nu știu, i-aș fi scăpat pe toți. — Ca un pompier, zîmbi Timaru. Omul calm a răspuns așa : „nevastă îmi mai pot lua șî copil mai pot avea, dar prieten ca prietenul meu nit mai găseam". Schia zîmbi și el. — Marea filozofie a burlacului. — Ai nevastă ? — Am, și ? 38 Iulian : Scara 1 — Eu nu am, m-a părăsit Schia sc dădu jos de pe gard, luă geamantanul. — Mergem r întrebă. Timaru se dezlipi dc stîlp încet, obosit. Sc uită la ceas. — Mergem. Șoseaua intra in oraș prin marginea de sud. după ce ocolea de două ori parcul. Față de alte orășele, M, părea mai mare și curat. Blocurile noi încon- jurau cele două uzine metalurgice și formau „orașul nou“, cum se spune. „Orașul vechi era o îngrămăditură de case pitice, așezate față-n față foarte aproape. M, avea o echipă de fotbal in B., trei cinematografe, și patru restau- rante, unul mai scump. Timaru locuia in centru, intr-un bloc nou. Camera lui era mobilată cu un pat, un dulap și o masă cu două scaune. Pe parchet, un televizor cu antenă dc cameră și alături, în colț, o oglindă marc, aburită de praf. Pe pat și in afara lui, o femeie cu părul blond-albastru dormea strîn- gind perna in brațe. Cind au intrat, s-a trezit, a sărit din pat, și a bătut din palme. — Ce surpriză, cc surpriză, nu ? a țipat. Timaru și-a desfăcut miinile din jurul gîtuhii și i l-a prezentat pe Schia. — Inginerul Schia. — îmi parc bine, a spus femeia rotunjind sunete cu limba. Pe urmă s-a repezit din nou spre Timaru. cu același gest. Vorbea repede și gesticula: — Stăteam pc plajă, la Rex, și doi francezi bine au venit..., am vrui să-ți fac o surpriză și..., dar eu,... în tren, unul se uita, sc uita la ... Timaru dădea din cap ca un leagăn. Schia, nebăgat in seamă, se așezase pe pat și o privea. Ochii ei erau mari, căprui, rotunzi și neastimpărați. Nas marc, gură mare, buzele îngroșate cu ruj și o bărbie rotundă, prelungită cu două cercuri groase dedesubt. Era mică și lată. Lățimea femeii se sprijinea solid pe două picioare groase, aurite de soare. O chema Gina. Vorbea repede, fiind adine convinsă că nu e ascultată. Schia auzi că are reiatii în București .și adormi. Se trezi la 8. Timaru plecase să cumpere ceva dc mîncare. Aș- teptînd, Gina ii povesti copilăria cu amănunte. Schia nu o asculta, căuta să-î fixeze o vlrstă oarecare între 20 și 40 dc ani. Au mincat și au băut co- niac. La 10 au ieșit să se plimbe. Gina îi ținea de braț și din cînd în tind ridea fără un motiv anume. Atunci il apropia pe Schia de ea mîngîindu-i pieptul cu palma. Acesta fuma țigară de la țigară, plictisit de atingerea femeii. ■— Simt că mă timpesc, spunea ea, de trei ore simt numai asta. N-aș suporta o zi. Se uită la noi ca la circ. L’itc-I, hei 1 Luâ-tc-ar moartea, ce te holbezi ? țipă. Bătrinul se depărta repede ascunzîndu-se după primul colt al străzii. Gina risc și bătu din palme. Cei doi se dezlipiră de ea și rămaseră așa, la o distanță de zeci de centimetri. — Sc salută mult, observă Schia. îi răspunse Gina: — Se înjură în gind, adică. — Nu, nu-i asta, spuse Timaru, orașul e mic, se cunosc între ci. Unii s-au obișnuit să clipească cu aceeași culoare, ca semafoarele la intersecții: prietenii: roșu ; femeile: galben și dușmanii : verde. Clipesc unul spre altul în același timp, așa 1 Iulian Neacșu : Seara 39 — Uite luna, țipă Gina. Ce frumoasă, galbenă ! — Da, foarte galbenă, o îngînă Timaru. — Nu-i așa că e frumoasă ? Ca într-o poezie de sentiment! întrebarea îi era adresată lui Schia, însă acesta nu-i răspunse. Fuma. Mergeau spre gară, pe șosea. Gina s-a mirat din nou. — Uite gara 1 Aici m-ai așteptat. Schiță greoi cîțiva pași de dans pînă la intrare. Timaru trecu pe lingă ea. — Ne-ntoarcem ? îl întrebă Gina și întinse mina să-I prindă. < — Nu, îi răspunse el peste umăr îndreptîndu-se spre casa de bilete. Gina încremeni cu brațul întins. Colturile gurii alunecară sirîmb in jos, descoperind de sub gard încrețiturile feței. Ochii își pierduseră vioiciunea de veveriță privind într-un singur punct, genele lungi se zbateau deasupra. Și-a revenit brusc și s-a dus lîngă Timaru, A luat biletul și cînd s-a urcat în tren le-a zîmbit: — Să nu uiți numărul 1 — Da, i-a răspuns Timaru. — 1, 8, 2, 8, cînd vii, telefonezi. Spuse și-l privi pe Schia. Pa ! — La revedere. — La revedere. Au ieșit din gară și un timp nu și-au vorbit. — Vine des ? l-a întrebat mai tîrziu Schia. Timaru nu i-a răspuns. își înfundase mîînilc în buzunare și fluiera prin- tre dinți. Cînd au ajuns în fața blocului, s-a oprit și l-a privit îndelung. Pe urmă i-a făcut loc să intre primul. Pe scară era întuneric. Schia a vrut să aprindă un chibrit, dar Timaru nit l-a lăsat. I-a spus: — Vreau să-fi spun ceva. — Aici? s-a mirat Schia. — Da. Hi spun ceva ce s-ar putea să nu fi se pară prea important. Tăcu. — Spune. Timaru tăcu. — Spune-odată că pic de somn. Schia se rezemă cu spatele de balustradă. — Bine, repede. Azi la cînci a murit mama. Ușa blocului se trinti cu zgomot. O pată luminoasă alunecă în sus, pe perete. Țîrîi o sonerie, se deschise o ușă și din nou îi umbri liniștea dinainte. — De șase luni știam că arc cancer și în fiecare zi plecam la ea cu tre- nul de cinci. Azi... Ai etichetă la geamantan, altfel nu te cunosc, nu mă cunoști... Dă-mi te rog, o țigară ! Schia tăcea. — Sau spune ceva. Nu-I putea ajuta cu nimic, nu știa cum. Stătea nemișcat, gura și-o sim- țea de lemn. Tși aprinse o țigară 1 uminînd scara cu chibritul. II văzu pe Ti- maru sprijinit de perete, cu mîinile în buzunare, mișcînd buzele una peste cealaltă și deodată crezu că înțelege totul. — Hai sus, îî spuse și începu să urce mai departe, treaptă cu treaptă. IULIAN NEACȘU 40 Iulian Neacșu : Scara o s CLOPOTE ce adînc ți limpede trecut înfiorați stelarele amurguri și oamenii cu inima de lut, voi clopote captive-n bolți și burguri 2 Legind în glas, de ora care-a fost, sositul ceas al legănatei treceri plăptnd și-nnalt și sfînt alai, ce rost clamezi in drum ne-nduplecaiei seceri ? Pe unda ierbii,-n vint și-n vis ascult aricind. oriunde palida lor larmă. De-i zvon, chemare, bocet sau alarmă prin vieți și morți sînt robul lor de mult, cuprins in roiul de-aur ce se sfarmă de zodii vechi, august și-etern tumult. FĂRĂ TINE * ără tine pe coaja pămîniului, Singur cu gindul in fața mărilor. Fără tine de-alungai drumurilor fără vise de-a fundul nopților. Fără tine în fața timpului, nici amintirile în ora morții. iOfi VINEA Ion Vlnea : Postume 41 PAT N O A R ■* raversez parcul. Se face seara. In roi de culori și de glasuri vesele pe oglinda lacului lunecă, lunecă, delirează patinatorii. Eu vin aici ca să-i văd cum trec în pas de cadril, grațioși, de mină, ocolind insula-n care doarme vara lebăda albă. E aici tinerețea. Salut! .1 mea ? Sint prime aprinderi de dor. Ticăloase rîvniri. Nepăsarea. Cuvintele tandre. Temerarele-atnbiții. Se rotesc împreună și ard împreună, imbătindu-mă lin. li privesc în tăcere, fericit, pină cind o femeie cu care rătăcisem prin preajmă de mult — îmi apare sub formă de vint sau de viscol alb și plîngîndu-mi pe inimă răvășește totul. CONVALESCEN T A 1 ată măntorc și ne vom iubi . viață cu munți sub zăpada și falduri de aur prin vajnicul august. Acum sint foarte fericit că inima Nu mi-o mai simt... Ea lucrează ca și-n trecut fără stridențe: adună singele și-l împrăștie iar ca pe-o apa vie in degete și-n creer. Am ieșit și sint pe zăpadă și am un creion pentru filele bloknotesului. Și-o pasăre sură cîntă-n pădurea fără o pasăre, tragic de frumos și zadarnic, fiindcă nici o pasăre nu-i răspunde de prin arini. AUREL RĂU 42 Aurel RAu : Patinoar COFETĂRIA ALBASTRĂ mai mic întrebă : — Cit e ceasul ? Cel mai mare răspunse: — Șase. — N-a venii nimeni. Crezi că am întîrziat ? — Nu. N-am întîrziat. E de-abia sase. Am venit tocmai la timp. — Mi-ar fi părut rău să fi venit și să nu ne fi întîlnit. — Nu. N-a venit. Poți să fii sigur. Bine. Fata le aduse patru siropuri . — N-a venit, nu-i așa ? o întrebă cel mic. — L-am așteptat și cu, dar pînă acum n-a venit. — Atunci c bine. — De ce e roșu, se arătă nemulțumit al treilea. — E cu smeură. îi răspunse fata. — Mie-mi place mai mult cu lămîîe. — Uite un elefant, desenă cel mic pe aburul paharului. — Eu cred că e un cartof, rîse al treilea. — Ba nu. E lămîî, îl apără al doilea. — Vezi ? Ți-am spus că e lămîi. Ce să mai desenez ? — Nu știu. — Atunci, deocamdată n-am să desenez nimic. Al doilea fugi la geam. — Nu vine, zise după ce se întoarse. — Nici azi n-o să vină, zise după el al treilea. — Tu ce crezi, are să vină vreodată ? — Da, zise cel mare. Azi are să vină, — De unde știi ? — Dacă nu vreți să-l mai așteptati, plecati. — Nu plec, zise cel mic. Dacă tu ne promiti că azi va veni, nu mai plecăm. - De cîte săptămîni îl așteptăm și nu mai vine, zise al doilea. — Venim în fiecare duminică, dar el nu vine. — Eu cred, zise cel mic, că el nu știe că noi îl așteptăm. Dacă ar ști. sînt sigur că ar venî, — Ce-ar fi să-i scriem ? Mircea Marian : CcfeUirta albastra 43 — Eu nu știu să scriu. Dar dacă voi vreți, ani să desenez un lămîi. — Nu. Nu trebuie să desenezi nimic, îl opri cel mare. — De ce nu scrii tu. Tu știi să scrii. — N-o să-i scriem, pcniru că e! va veni azi. i Cel mic împinse scaunul într-o parte și se apropie de ceilalți. — Voî l-ați văzut vreodată ? — Eu nu l-am văzut, răspunseră într-un glas al doilea și al treilea, — Atunci de unde vom ști dacă e el ? — Nici eu nu l-am văzut niciodată, zise cel mare. — De ce îl așteptăm aici și nu acasă? — Mama ne-a spus că el va veni aici. — De aceea ne dă în fiecare duminică bani, ca să-l putem aștepta la cofe- tărie ... — Mi-ar fi plăcut mai mult să-l aștept acasă. Acolo i-aș fi arătat caietele mele dc desen. Poate o să-i placă desenele. — Ce-o să facem dacă vine tata ? întrebă al treilea. — Eu am să-l rog să mă ducă într-o pădure de lămîî. N-am văzut niciodată mulți JămîL Vreau sâ desenez o pădure de lămîi. Crezi că o să vrea să mă ducă ? —- Eu o să-1 rog să-mi cumpere turnulețele acelea. N-am mîncat niciodată turnulețe. Vreau să mănînc multe. Mama nu ne-a cumpărat niciodată pră- jituri de la cofetărie. - Eu o să-l rog să-mi aducă o pisică albă. Eu n-am avut niciodată o pisică albă. — Sini zece turnulețe. Sint toate. N-a cumpărat nimeni nici una. Am să le mănînc pe toate. Vreți și voi cîtc una ? — Voi ce credeți, cum e într-o pădure dc lămîi ? Eu n-am fost niciodată într-o pădure. — Eu vreau. Dar poate am să-l rog să-mi cumpere o prăjitură cu frișca. Frișca e moale și parfumată. E parfumată ca o floare. — Mie dă-mi două, zise cel mare. Lui tot nu-i plac turnulețele. — Bine. Am să-ți dau. — Cît e ceasul ? întrebă cel mic. Cel mare îi răspunse : — Nu știu. Dar cred că e trecut dc șase. A început să se întunece. — Cred că azi nu mai vine, zise a! doilea. — Poate n-o să vină niciodată. — Azi n-o să vină. Dar duminică va veni desigur. — Crezi că atunci va veni ? — Da. Sînt sigur. — Ne va cumpăra prăjituri ? — Da. — Toate turnulețele ? — Le va cumpăra pe toate. Dar două mi-ai promis mie. — N-o să le cumpere altcineva ? — Nu. Nu le va cumpăra nimeni. Un bărbat se apropie de masa lor. — Am întîrziat. băieți, nu-i așa ? — Te cam așteptam de mult, zise cel mic. 44 Mirtfc Marian: Coretirta aBwsirS I — N-am putut să vin. Am fost ocupat — Dacă veneai mai devreme, îți arătam un lămîi. Tu ai văzut vreodată o pădure de lămîi ? — Da. Am văzut. — Știam că vei veni și mă vei duce și pe mine acolo, — Puteai să ne scrii, zise al treilea. — Noi te-am așteptat în fiecare duminică. Mama nc-a spus să te așteptăm aici. — Am fost plecat. Dar de acum am să vin în fiecare duminică. — De ce numai duminica ? întrebă cel mic. Și de ce nu vii acasă ? — N-o să am timp să mă duc acasă. Dar dacă vreți, ne vom întîlni tot aici. — Bine. Dar acasă era mai bine. Aveam și creioane colorate. Te-aș fi de- senat. Pină azi nu te-am văzut niciodată. — De-acum ne vom întîlni des. Vom fi aproape tot timpul împreună. — Vrei să ne cumperi prăjituri ? Noi mam mîncat pînă acum la cofetărie prăjituri. Bărbatul cumpără toate turnulețele, apoi plecă. — Am să vin să vă mai văd. Cel mare se apropie de cel mic. — Vino. S-a făcut tîrziu. Vom veni duminica viitoare. Pata de la casă marcă patru siropuri. MIRCEA MARIAN Mirata Marian ; CofeUrin albastra 15 POEMUL REFLECTĂRII O lume port, a mea, interioară — Imagine a lumii dinafară. Și nu știu care-i lume-adevărată: Sint ca o apă-adincă și curată Cu sălcii-n val, și-n cheiuri cu vapoare Dubli ndu-se în unda —oglindă-amăgitoare Ce-o pot vrăji c-un dor, sau pot s-o sfărm... E-un țărm real deasupra și-adinc un invers țărm .. COPCA * rin urmare să facem o copcă In iubirea noastră-nghețată. Un sărut aruncîndu-l drept nadă. Poate — cine știe — Se vor prinde razele soarelui Ca niște pești Ce-au rămas acolo din toamna Hrzie, Dornici de oxigen și lumină ... T R E C E / rece ca un dor capra neagră prin munți, In legende intrind mai adine ca-n păduri. Numai vulturii ajung pin’la ea Numai glonțul. Cel mai mare salt care-l face E-n moarte... IUM RACHIC1 46 Din. Pocnii rrHeeUrii D E DRAGOSTE Cji-acum acel cintec al unei temute iubiri, un țipăt de singe pentru cea dragă. Eu sînt oinătorul din vi ntoase savane, colbăit, puternic și trist ce te cuprind in toridele-mi brațe. Ca acei neindurați și pustietori bărbați din Far ll/es/ să te înalț pe criptele albe ale unui suau și aspru suflet, al unui elan de oțel, dogorind și-nchinîndu-le zorilor unei fericiri cit văzduhul de mare. Căci pururi le-aș vrea sub întunecata mea gură, uimit surieind și glumind, de voioșia și puterea mea înflorind brindușa și clopoțelul și toate odăjdiile primăverii. Și astfel cuprinzînd să te mistui, tu, lumină a inimii mele, în adincul meu dor, transfigurat gemînd de erupții de seninătate. Iile MAduța : De dragoste II IE MADITA 47 1 debut ANOTIMPURILE FIECĂRUIA Oe cunoșteau de doi ani, timp in care avuseseră loc multe intîmplărî și mai multe discuții. Fiecare îșî străbatea zilele anilor lui. îșî împlinea vîrsta și-ntîriia nemiș- cat o jumătate de ceas in pat în fiecare dimineață. El fuma distras, calm, — un calm amplu — realiza mecanic, fără grabă, fiecare gest, ca omul care are multă vreme înainte, știe precis sau aproape precis tot ce are ce făcut și nu-și poate reproșa deocamdată nimic. Ea se trezea toarte odihnită, își constata liniștea fiecărei fibre, și împă- carea, și ordinea lucrurilor din cameră, și scurgerea domoală a tmpului și spunea că timpul trece peste toate încet și neauzit asemenea apei. In sfîrșît, atunci cînd trebuia, ajungea fiecare unde trebuia, și lucra concentrat, cu pricepere, o pricepere care te scutește de gesturi inutile, nervi, oboseală. Și-apoi se întîlneau, intr-o parte sau în alta, cu aceeași lipsă de grabă a oamenilor pe care nu-i mai așteaptă nici o revelație surprinzătoare. Dacă e să fim drepți, vom mărturisi o curiozitate, o nerăbdare a ei pen- tru întrebările lui, întrebări intrate și ele în obișnuința lor. Fusese în anii ei conștientă de o seamă de îndatoriri și se purtase astfel. îneît nimeni nu-i ceruse niciodată socoteală. Și cînd voise ceva, se grăbiseră toți în întîmpi- narea dorințelor sale, îneît ea ajunse sa se întrebe prea rar înaintea unui lucru anume și aproape niciodată după săvîrșirea lui. Cedase faptelor și nu-și căutase vreme pentru întrebări, și, poate, căutînd, nu ar îi găsit, căci întâm- plările îi inundară toate ceasurile. El intrase în viața ei brusc și ea nu se uimise decît atunci cînd aduse întrebările scurte cărora nu le găsise decît cu marc greutate răspuns: „De ce se întîmplă așa și nu în alt chip cu tine?'". Atunci echilibrul se zdrunci- nase violent și despre acel timp îșî amintește fiecare cu o secretă îneîntare de sine spunîndu-și că a trăit în acea vreme intens, chinuitor de intens, cum nu oricărui semen i se întîmplă să trăiască și au fost tari, s-au învins, ieșind — odată pentru totdeauna — purificați. El e un bărbat despre care nu se spun prea multe și aceasta nu ne sur- prinde căci spunem de obicei puține despre bărbați; despre ea spune oricine că e frumoasă și acesta e adevărul. O mențiune deosebită trebuie făcută în legătură cu părul ei de o culoare fermă și foarte bogat în care el obișnuiește să-și înfigă dreapta, treabă de natură să o jignească dar nu într-atît îneît să-și poată reprima o senzație de plăcere tulbure. De obicei în acest moment el pune cea mai gravă întrebare de la care ea nu se poate eschiva și răspunde cu voce înceată dar distinctă privi ndu-l în -lumina ochilor. Pe el îl năpădesc 48 Ion Cnrtnn : Anotimpurile ilecâruia pe rind, o furie reținută, o îndoială și apoi relaxarea cu gust amărui a celui ce a fost nevoit să pună întrebări, dar. oricum, crede că i s-a spus lotul sau aproape totul. Ultima rezervă se presupune că va rămîne încă mult timp căci, in vremea întrebărilor, ea și-a drămuit, nesigură, la mari intervale clipele de sinceritate absolută și lucruri povestite în forme decretate absolut adevă- rate au fost susceptibile de reveniri: ea privea în pămînt, corecta, el funia și repeta întrebările pină cind o anumită versiune era reprodusă oricînd întocmai. Apoi întrebările s-au rărit, se priveau în ochi cind le puneau, le erau necesare, cu toate că nu mai dezvăluiau nimic deosebit. Se părea uneori că el se simte contrazis, insultai de lipsa unor răspunsuri deosebite, dar ea aștepta, aștepta liniștită certitudinea care intirzia să se rostească în el și împlinirea actului formal ce avea să schimbe foarte puține intre ei. Așa se găseau in marginea primăverii, și zilele treceau așa. și tăcerile deveneau mai lungi, putindu-se auzi o seamă de sunete care numai la înce- putul acestui anotimp se aud. Am trăit toti ziua aceea cum ne-am priceput și am spus că e fru- moasă sau altcum, dar, Incercînd să ne-o amintim în detalii, ne vine greu și nu se știe dacă tiu va fi fost ceva cu totul aparte în aerul zilei aceleia care să explice cumva întîmplările lor de atunci. Se știe numai că la ora cinci după masă ei se aflau în parcul unde vin dimineața copiii de la trei creșe, insă aproape pustiu de la ora aceea, și, cuprinși de pardesitiri, stăteau pe o bancă într-o stare cunoscută și înstăpî- nită de mult intre ei, cind era bine că se află unul in preajma celuilalt, și respiră, și arc mișcări puține, pe care tiu te simți obligat să le iei in seamă și poți să te simți liber, sau să te simt oricum pină cînd celălalt te caută iritat eu o vorbă sau cu un gest șî apoi cu altul, incercînd o altă cadență a timpului. I,a cinci, el vorbise dintr-odată și ea se bucurase, și-l ascultase pe departe neluînd decit tirziu seama la sensul vorbelor, primite la început ca pe o mîngiierc știută. El povestise eu voce egaîă despre un cîntec al unui compozitor și interpret italian la modă, cintec cu un nume curios : „Astă seară plătesc eu". Acolo o femeie se intîlneștc in vechea crîșmă cu prietenul părăsit de ea și plătește ea, se dovedește că plătește și altfel în viață tot ca, cum zice un cintec. Ei adăugase că nu auzise niciodată acel cintec, că ii vorbise mi prieten despre el și încercase să-și amintească refrenul din care reținuse doar primul vers : „Astă seară plătesc eu" șî, cum nu-și mai amintise nimic, lămurise, privind-o insistent, că, în fond, spune destul și acel unic vers. încheind, el ar fi tăcut apoi îndelung, pînă cind ea l-ar fi întrebat: „De ce mi-ai povestit asta El s-a uitat contrariat la ea și ar fi spus ceva de felul : — Eh ! Pe dracii! — după care ar fi tăcut iar. descumpănit de neînțelegerea ei. In ceasul care a urmat s-a simțit ceva mai intens vîntul blind de sud, aflat pe acolo in acel anotimp. Ei luau act de prezența viatului de sud și încercau să se concentreze asupra realității acelui vint. în jurul orei șase se aflau iarăși in pare, unde se plimbau cu pași la care nu se mai gindeau. Ea îi așteptase întrebările și văzîndmle că intirzic, obosise și o obosise și cîn- tecui despre care vorbise el. Voise să spună ceva, dar nu știuse ce anume, șî atunci se sprijinise de brațul lui care i se păruse sigur și nu mai gîndise nimic, și nu mai voise nimic. Și așteptase. Ion Carton : Anotimpurile fkecâruui 49 -- Uite, fată, vorbise el la șase, și ca tresări aproape speriată, nu atit dc acel imperativ care îi era cunoscut cît de senzația că toate din acea după amiază seamănă prea puțin cu atîtea altele. Apoi, cum el tăcuse iar. ea a avut timp să-și certe neliniștea, să-șî spună că nu s-a intîmplat nimic, că nu se poate intîmpla nimic și se retrase în frumusețea tuturor liniilor ei, deve- nind mai sigură și așteptind acolo ca el să continue să tacă ori să vorbească, — Uite, fată, reluase el, aș vrea să se scrie o poveste cam așa : „Un burlac convins, în anul cutare, are. pentru uz propriu, doi roboți construi ți de el după toate regulile tehnicii. Roboții îi captează gîndurile și săvîrșesc acțiunile dorite dc el, pînă într-o zi, de cind neregulile încep să se tină lanț. Observîndu-i, constructorul rămîne uluit: prin uzură, să zicem, roboții rea- lizează niște contacte neprevăzute și dobîndiseră capacitatea de a lua hotă- rîri. Ba, poate, se întîmpiase ceva aproape de necrezut, și anumite mani- festări îndreptățeau presupunerea : aflindu-se tată in față, roboților le tre- murau încheieturile, le clipeau becurile de semnalizare, se prindeau de ceea ce s-ar zice că erau mîini. Constructorul realiză, după schema celor doi, un al treilea robot care se comportă imediat ca și primii doar ceva mai rezervat. Tn noaptea următoare, cînd, obosit de emoțiile minunilor la care asista constructorul ațipise, unul din roboții vechi se conectase deliberat la un transformator de înaltă tensiune și, înainte dc a sări in aer, mai avuse timp să întindă mina atingîndu-i pe ceilalți doi care sc aflau lingă el, îmbrăți- șați î căci, inițial, robotul voise doar să se sinucidă-, precizase el. Atît spusese șî pe cînd vorbise călcase tot mai repede și inai apăsat. Terminînd, se oprise brusc, se așezase pe o bancă găsită prin apropiere șî observase că ea abia își mai trăgea răsuflarea dar nu părea tulburată ci, mai degrabă invînlată, curioasă. Ba spuse chiar zîmbind : Roboțeii! El o privise fulgerător și. disperat, strigase aproape: — Roboții ! Eu am vorbit dc roboți. După care respirase de citeva ori adînc apoi își plimbase cu încetineală privirile de-a lungul Irupului ei ca peste un lucru oarecare, își trecuse fără rost mina prin păr, apoi se ridicase simțind pc toată pielea acrul vîntului de sud și atunci avuse tăria să știe că, deși s-ar putea să greșească, trebuie să plece. Și plecă. /ov CARTAU MOARTEA SAU FLOAREA DIN FEREASTRĂ Lee zece ani, floarea asta, poate o fi alta, nu știu daca o floare trăiește atifa, că-mi zicea Buna alaltăieri că părul din grădinii numără pe puțin 400 de ani — II moștenise bunul ei de la tatăl său și poate că și acesta tl apu- case mlădilă tinără de la altul, floarea despre care vorbeam, era așezată sub fereastră, intr-o oală de pamint de jumătate de metru, hîrburile oalei s-au contopit cu pămintul, au crescut chiar fire de iarbă lungi și rare. Acum am văzut că floarea își mutase locul, că nu mai întuneca, înaltă, dreaptă, stu- foasă, lumina din odaie, ci creștea alături, locul ei rămăsese gol, era prea multă lumină în cameră, mi se părea că cerul fusese jefuit, acolo în dreptul ferestrei, de ceva ce-i aparținea. „Am-mutat floarea, mi-a spus Buna". (In ochii ei era o rugăminte de copil, ceva foarte nedecis, ca atunci cind nu știi 50 I, M. AlmAjan : Moartea sau floarea din fcreaxtrA să-i explici de ce-ai făcut un lucru, ori dacă știi, îți vine greu, căci te gin- dești că cel căruia i-o spui tiu te va putea pricepe, și, in cel mai rău caz, va da din umeri și-ți va spune că nu-i treabă de om serios, ori ceva în genul acesta), Afi s-a părut, a clipit Buna din ochii-i albaștri, șterși, ca un veston albastru pe care l-ai purtat sub soarele de august și sub ploaie, că floarea a umezit peretele, că din cauza ei, vezi și tu bine, s-a desprins varul, eu acum am îmbătrinit de tot, poate miine mor, lumină n-a fost destulă c-a înghițit-o blestemata asta de floare și de-aia, vezi, am lăpădat-o, că dac-oi muri și-oi închide ochii, să mei bată lumina și soarele peste ei, să-i simt căldura și, dacă s-o putea, s-o duc cu mine. Buna a trecut cu pașii ei mărunți, de ce oare și pașii tind imbătrinește omul se apropie de aceia ai copilului, nesiguri, veșnic parcă cătttind ceva — bîjbiind să descopere asperitățile solului, Buna a trecut spre fereastră și de-acolo și-a prelungit obrazul către lumina de-afară, parcă vrînd s-o prindă toată, să-și spoiască fața cu ea. Multe nopți, zice Buna, de-atunci de cînd am mutat floarea, mi se pare că o aud mișcindu-se ca pe-o vietate, trece din nou la fereastră, își apropie frunzele ca un cap de om și se uită la mine, iscodindu-md. Mă nit și eu la ea, la Buna, și dacă n-ar vorbi cu mine, dacă nu m-ar striga pe nume: Ioane, aș zice că e o alta, o nebună venită din tîrg, să-mi spună povești despre floarea mea, să mă înspăiminte cum făcea Lae, al treilea frate al mamei, cînd era mic, și-și punea o mănușă pe mină aler- gind după mine, clempănind degetele mănușii. Dar așa o cunosc, îi știu fiecare rid ivit ieri, săptâmîna aceasta, îmi dau seama dacă mîinile-i tremură mai tare, ori dacă uită mai des decît ieri ce-a spus și ce vrea să facă. Acum riad se culcă găinile, le aud neliniștea din pod, Buna și-a culcat întotdeauna găinile în pod, le ferește de îngheț și de dihor, în aceeași vreme urmăresc umbra Bunii pe peretele odăii, la lumina flăcărilor ce izbucnesc din gura cuptorului, nu înțeleg de ce nu-i place să întorc comutatorul, să fac lumină, întotdeauna își ferește ochii cu palma, cum fac țăranii pe luncă cînd aduc mina streașină și petrec cu ochiul zborul lung al cile unui avion ce croiește linia pură a văzduhului. Ioane, îmi zice Buna, tu să te mai uiți la fereastră, să vezi dacă nu cumva floarea și-a mutat locul și se apropie să se uite înăuntru, că eu i-am promis intr-o seară, că atunci cînd or înflori prunii și o năvăli mirosul lor în casă, am să fiu gata să mor, dar numai atunci cînd tu, nepotul meu, ai să fii lingă mine, să-mi povestești dacă au putut oamenii să ajungă in lună. (Buna a întrebat de multe ori dacă pot oamenii să ajungă in lună, că de la lună pină la cer, zice ea, nu-i marc distanță, și dacă o muri, tot am să mă duc eu, să văd cum o duce pe lumea ailaltă, să-i aduc de pe pămint un radio să aibă muzică, c-a aflat ea, nu știu de tinde, că in cer nu-i pic de muzică și că muierile se (in numai de bîrfit, ei nu-i place btrfa și atunci cinci or începe ele să birfească, ea va pune radio ca să asculte toată lumea și $ă tacă), O ascult pe Buna, îi urmăresc mișcările de loc obosite, iuți încă, pline de viață, îi simt nu teama, ci dorul de a nu muri, de a rămine aici alături de mine, să-i povestesc dacă oamenii pot ajunge in lună, să-mi spună ea cum a fost pe vremea lui Pazcanti Chiorii, cel din zicală, și mi se pare că aud pași ușori de fecioară treetnd pe sub fereastră, o umbră care se apleacă pe apele sticlei, un fel de plete, brune, lungi, văhirite de piaplănui nopții. ION MARIN ALMAJAN studii ALEXANDRU PHILIPPIDE, (1859-1933) OMUL Șl OPERA § I. învățatul de la a cărui moarte au trecut mai bine de 31 de' ani trezește și as- tăzi unele animozități ca și pe vremea cînd trăia. Mulți dintre intelectualii de marcă ai vremii, și nu numai dintre ieșeni, — deci colegi și foști elevi —, au prețuit pe Philippide cum se cuvenea. Dar alții, cind nu l-au dușmănit, l-an privit cu neîncredere șî unii dintre ei exprimau acest sentiment fără jenă: referindu-se la opera principală a învățatului ieșean. Originea Românilor, filozoful G Rădulescu-Molru îndrăznea să se exprime astfel : „Au știm daca avem a face cu lucrarea unui geniu, necunoscut de către aceia in mijlocul cărora a trăit, sau cu lucrarea unui original care n-a știut să utilizeze metodic materialul științific ce a adunai" *). Desigur, atmosfera aceasta se explică, întîi de toate, prin animozitățile la care se ajunsese în a doua jumătate a veacului trecut și în primele trei decenii ale secolului nostru, ca urmare a polemicilor acerbe și adesea nedrepte duse atunci între istorici, lingviști șî criticii literari români, și Philippide însuși era vinovat în parte, împreună cu celelalte iwrsonalîtăți ale epocii, de crearea acestei atmosfere. Dar ea se ex- plică șî altfel: cultura noastră este încă, o cultură tinără, in care unele mari valori ale trecutului n-au fost încă relevate și n-au fost așezate în tabla definitivă a valorilor. Fapt e că Philippide și-a creat, atît in cultura noastră, cit și in lingvistica internațională, o po- ziție proprie, care I-a izolat de lingviștii români și străini. Așa fiind, el era greu de înțeles de contemporanii săi, Ov. Densusianu și S. Pușca r iu, și de toți cei care nu-i fuseseră elevi, chiar dacă aceștia ar îi avut dorința să-l înțeleagă. Și pină astăzi crea ce este viabil în doc- trina lui, și după părerea noastră este foarte mult viabil in ea — a rămas aproape complet ignorat de majoritatea lingviștilor români, atit in virstă, cit și mai tineri, ca să nu mai vorbim de lingviștii străini care, neștiind românește sau necunoscind opera sa, în mod fatal îi ignorează. Mulți dintre lingviștii contemporani din țara noastră au convingerea că opera iui Philippide este depășită. Dar socotim că această atitudine față de Opera învățatului ieșean este nedreaptă, Căci nu toate înnoirile științei limbii din secolul nostru s-au făcut în mod fericit; fără îndoială că fiecare din diversele curente și școli lingvistice care s-au manifestai în această epocă a pus în circulație un fond de idei just, contribuind la pro- gresul științei noastre. Dar trebuie să recunoaștem că, mai toate, avind o bază ideologică greșita, au căzut in exagerări și în erori, pe care astăzi, in perspectiva critică pe care । e-o creează materialismul dialectic, le înțelegem ușor. Pe de altă parte, activitatea Lingviștilor români nu poate să urineze prea multă vreme căi divergente. Dezvoltarea culturală a unui popor poate prezenta două aspecte deosebite. In unele epoci, toate eforturile învățaților sint concentrice, și creația urnii învățat se sprijină pe a altuia, pe care o completează și o duce mai departe, ajungindti-se astfel. ’> C. Rdduiescu-Morru in răspunsul Ia discuție de recepție la Academia Române al lui loan FetrotUci. Alexandru Philippide in evoluția culturii românești. București. 1335, p. îl ; /or#u iordan a ntapum pe aeurt. In Buletinul Institutului de Filologie Rotnina. II. p. »S, acestei bănuieli attl de nedrepte, exprimate despre unul din cei mai mari Invdfatt romani. M udil 1 dttpâ o muncă de citeva decenii, la o sinteză originală, în care fiecare învățat ișl are con- tribuția sa. In alte epoci, învățații sînt în luptă unii cu alții, și ceea ce afirmă unui este tăgăduit de ceilalți, așa ca, după o muncă dc decenii, se ajunge nu ia o sinteză, ci la poziții diverse care par susținătorilor lor ireconciliabile. Este evident că un asemenea stadiu al dezvoltării științifice trebuie depășit prin încercarea dc a se ajunge la o viziune sintetică, în care să intre tot ceea ce este vrăbii în doctrinele diverse sau contradictorii. înlălurîndu-se erorile. Școlile lingvistice românești, întemeiate în primele decenii ale secolului nostru, se deosebesc intre ele atît prin concepția despre limbaj in general, cît și prin cea despre dezvol- • tarea limbii române. După 1948, materialismul dialectic a constituit o bază comună de explicare a fenomenelor, dar, în numeroase privințe, cele trei școli continuă să existe. Esle una din sarcinile lingvisticii române în momentul de față, de a inlălura divergențele și ca trebuie să înceapă pr intr-o examinare atentă a moștenirii lingvistice lăsate de întemeieto- rii celor trei școli lingvistice românești. Dar. in această sinteză către care trebuie să tindă lingvistica românească, partea care revine gindirii lui Philippide este, după părerea noastră, considerabilă. § 2. Alexandru Philippide s-a născut la 1/13 mai 1859, în orașul Bîrlad. Bunicul său Jupa tată, Nicolae Philippide, era nepotul de frate al marelui învățat grec de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XlX-lea, DJmitrie (în călugărie Daniil) Phi- lippide care il și adusese în țările române. Căsătorindu-se cu o româncă din Nicorești (ținutul Tecuciului), el a întemeiat o familie care a vorbit din a doua generație numai limba țării (singur fratele mai mare al tatălui lui Philippide știa grecește). Tatăl învățatului nostru, lancu Philippide. a fost subprefect al județului TutOVâ, in timpul domniei lui Alexandru loan Cuza. Copilul născut la citeva luni după ce acesta urcase, prin voința poporului, tronul celor două principate, a primit numele de botez al domnitorului. Studiile primare și secun- dare le-a făcut la Blrlad, intr-o vreme cînd studia acolo și Alexandru Vlahuță, Philippide a fost umil diri pionierii științei limbii In țara noastră. Pe vremea cind a urmat el cursurile Universității din Iași, in 1878—1881, nu se preda lingvistica în universi- tățile noastre. După o mărturisire făcuta mie de Philippide în primăvara anului 1933, el a prețuit totuși cursurile lui Ștefan V îrgolici (1843 -1897), care preda literaturile romanice șj publicase in 1873 o excelentă gramatică a limbii latine. Despre ceilalți profesori (l. Cara- gianî, N. Quintescu, Andrei Hzanti, C. Duinltrescu și C. Leonardescu) nu parca a fi păstrat o amintire bună. Adevăratul lingvist din Iași, din acea vreme. Al. Lambrior, se găsea in afara Universității. Acesta a ținut, chiar în epoca în care Philippide era student, un curs liber de lingvistică românească la Universitatea din lași, foarte frecventat — însuși Philip- pide l-a urmat cu asiduitate — și ar fi putut întemeia cu vremea 0 școală temeinică dc lingvistică. Dar soarta nu i-a permis lui Lambrior, mort în 188-1, să fie întemeietorul studiilor de lingvistică românească din lași. Acest merit i-a revenit lui Alexandru Philippide. Desigur, Philippide datorește lui Lambrior jirimelc îndemnuri de a studia lingvistica. Se pare totuși că Philippide nu s-a hotărî! chiar din anii de studii la Universitatea din lași să se specializeze în lingvislica românească. Pregătirea obținută in Universitate, Ca și direcțiile generale ale culturii românești din acel timp, îl îndrumau spre studiile istorice, literare și de folclor. Philippide a fost piua după 1881, cind a ocupat catedra de limba și literatură română dc la Liceul Național din lași, rămasă vacantă prin moartea lui Lambrior. admirabil pregătit pentru cariera de istoric și ar fi devenit poale un istoric, dacă, ar ti ocupat o catedră de istorie. Dar era atunci clar pentru toată lumea că, prin moartea lui Lambrior, se produsese tui gol in știința românească, un gol care trebuia înlăturat. Cum A. D. Xenopol, cu care Philippide avea relații prietenești, se ocupa cu istoria românilor, era evident și pentru Philippide că, pentru a umple golul rămas în domeniul lingvisticii române prin moartea lui Lambrior, el trebuia să se consacre cu tot dinadinsul studiilor de ling: vistică românească. De altfel, se pare că relațiile lui cu Lambrior au fost destul de strînse, Tinărul Philippide era atunci autorul a două excelente studii: teza sa de licență, Încercare asupra stării sociale a românilor in trecut, lași, |R8|, și articolul Croni.a lui Hur, în Cori- uorbiri literare, 16, 1882, p. 245—258; prin ele Philippide se dovedea a li un eminent is- toric și a căpătat prețuirea junimiștilor. In 1882, după publicarea celui din urmă, Philippide a început să frecventeze societatea „Junimea'*, și anume la invitația lui Lambrior. § 3. fără îndoială, o mare influență asupra lui Philippide a exercitat opera istorică a lui Dimitrie Philippide. Acesta i-a fost, la aproape trei sferturi dc veac după moarte, un adevărat profesor. Operele marelui învățat grec din familia sa l-au îndrumat spre studiile istorice. Amintirea pioasă a acestui învățat, amintire care exista desigur in familia lui Philippide, I-a îndemnat să-i cerceteze încă din tinerețe opera. A citit-o cel mai tirziu în anii de studii universitare, căci o găsim citată în admirabila sa lucrare de licență. însăși Smars 53 concepția acestei cărți dovedește influența marelui învățat grec de La începutul secolului al XIX-!ca. Nu putem rezista ispitei de a cita cuvintele cu care tînărul învățat își începea Pre- cuvîntarea (p. 6). Ele dovedesc un știi malur, deja format, de un perfect echilibru al frazei, în care răsună armonia și proporția perioadelor celor mai buni scriitori greci și latini, dar pe ici pe colo și retorismul acelora. E un stil care stăpînește pe Philippide pină pe la 1900, cu lotul deosebit de cel pe care îl va căpăta Philippide după aceea. în special în Originea românilor considerată de aliția ca greoaie și respingătoare, deși cred că pe nedrept. „ A scrie despre viata intimă a popoarelor e ceva foarte nou. Peripețiile politice șl războaiele au fost acele care au preocupat și in mare parte preocupă pe istorici. Cite lupte s-au dat în cutare împrejurări, cine a comandat trupele, cine a provocat războiul, care a fost ambițiunea șefilor și curajul soldatului, și apoi cum s-a înlocuit o influență cu alta sau o partidă cu alta in guvernarea statelor, cît de mare a fost stabilitatea unui ministru ori cruzimea unui tiran, iată ceea ce s-a considerat ca important și demn de scris mai tot- deauna și pretutindeni. Nimic despre popor, vreau să zic despre masa cea marc, pe spinarea căreia apăsau și războaiele șt intrigelc, și cruzimile. Și chiar dacă ici colo se pomenește ceva despre dînsul, c vorba numai de silințele ce și-a dat pentru a se emancipa de sub tutela tira- nilor, sau pentru a sfărima obstacolele castelor și a-și face Joc la guvernarea statului. A se interesa insă în ce mod trăia, cite mijloace de viață și ce grad de cultură avea, care era caracterul său, credințele șl obiceiurile sale, gradul de tărie sau de slăbiciune a voinței sale, fu cineva necunoscut, sau chiar desprețuit. Astfel Incit, în timp ce cunoaștem cele mai mici intîmplări din războiul al doilea punic, ba chiar care era înălțimea corpului și coloarea ochilor lui Cesar, abia am putea zice că știm ceva din viața țăranului latin". Asemenea idei exprimase și Dimitrie Philippide in Istoria tis Rumunias, 1. Leipzig, 1816, p. 188. într-adevăr, referindu-se la populația dacă de limbă latină din Dacia, din momentul cînd această provincie a fost părăsită de către romani, eminentul istoric grec spunea : „și in timpurile de demult, și in cele mai apropiate de noi, ba chiar și in cele de astăzi, așa numite filozofice, vedem că istoricii consideră ca demni de pomenire mai mult pe cei care poartă arme decît pe cei care duc plugul ori poartă Irita păstorească. Despre cumani, uzi, cangari, unguri, hazari. avari, lumi, goți, daci, geți și scift fi despre alți barbari despre toți elfi s-an imbatat de omoruri și n-au lăsat, ca să zic ața, o șchioapă de pămini neminjită dc singe omenesc, se face vorbă multă Ia o mulțime de istorici; de români insă ți de cei care înainte de dinții au fost băștinașii acestor locuri, țăranii pașnici, singurii care ar fi meritai cu drept o pomenire, hrănitorii noșfrii, n-a spus nimeni o vorbă decit aoar in treacăt". •). Aceste idei îl vor stăpîni pe Philippide loată viața, căci el se va strădui oricind să deosebească, sub aspectul fastuos și de paradă al vieții sociale, realitățile tragice și su- ferințele oamenilor și să nu se lase înșelat dc felul cum le plăcea stăpinilor din veacurile trecute să-și prezinte propriile lor fapte și ale altora. Este ceea ce s-a numit de către unii mizantropia lui Philippide, dar ar trebui să se numească mai bine realismul lui istoric și social, realism oare l-a apropiat într-o măsură considerabilă de concepția materialismului istoric. Dacă Philippide și-ar fi continuat activitatea sa ca istoric, el ar li scos in evidență tocmai punctul dc vedere al maselor, ceea ce, in cazul poporului nostru, însemna pentru vremea de pină în secolul a! XlX-loa. punctul de vedere al țăranilor. De aceea nu este de mirare că, Indaiă ce unii dintre colegii săi din Universtate și dintre colaboratorii săi la Dicționarul Limbii Romine au creat poporanismul și au întemeiat „Viața Ronunească" el a aderat fără rezerve la această mișcare politică și culturală. Aminlirea înrudirii sale cu marele învățat care a fost Dimitrie Philippide l-a stăpînit foarte puternic pe Alexantlru Philippide în tinerețea sa și a constituit pentru el mereu un îndemn de a se ocupa cu istoria și lingvistica. Această amintire l-a determinat ca, în anul 1888 să facă O călătorie la locul de origine a familiei sale, satul MiHes de pe muntele Pelion, unde șî-a găsit rudele îndepărtate. Nu este exclus ca Philippide să-și fi descoperit și o afini- tate tempera mentală cu învățatul său strămoș, care se caracteriza prin același ascuțit spirit critic ca și învățatul român. § 4, Opera de debut a lui Philippide posedă calități care se întilnesc rar la un tînăr de 21 de ani. Ea este opera unui maestru desăvirșit. Importanța problemei, originalitatea și adincimea cugetării, originalitatea stilului, unul din cele mai personale din toate stilurile oamenilor de știință români, dovedesc că avem a face cu un om de știință format. Philippide aborda un teren neglijat de istoricii noștri, și ar fi putut determina o anumită direcție in istoriografia noastră de atunci, dacă ar fi continuat. Calea aceasta a fost urmată mai tîr- ziu de C. Giurescu, dar cu erori, și abia după 1948 este urmată de istoricii români. ’) Am urmat mat întotdeauna traducerea datd d« A. Philippide, Orlg., t, p. «tt. 54 Studii Analiza magialrală a actelor publice și a literaturii noastre iiojMjkarc. pe care a cronolo- gizal-o mai bine decîl Russo, Alccsandrî și Bâlccscu — aș putea spune definitiv — l-a dus ac lînărul sludertl ieșean la concluzii care apoi aii fost însușite de mnlțî dinire istoricii noștri, Utilitatea operei a făcut ca Philippide să cedeze rugăminți Lor editorului Șaraga. și să publice o a doua ediție, neschimbată, în 1896- Vom spune totuși că Philippide dovedea acolo și tendința spre idei paradoxale, ca aceea că loan Neculce era cel mai mare istoric ■omân de pînă în epoca sa. Pasiunea pentru studiile istorice l-a stăpinh |>e Philippide piuă la siirșitul vieții, dar :oată atenția lui s-a îndreptai după 1906 asupra istoriei celei mai vechi a românilor, Volu- mul i din. opera sa fundamentală, Originea românilor, este aproape exclusiv opera unui istoric. De aceea cred că trebuie să socotim pe Philippide, ca și pe Hașdeu. nu numai ca lingvist, dar și ca istoric. § 5- In epoca în care Philippide a fost numit profesor de limba și literatura română la Liceul Național din iași, predarea acestor materii suferea nu numai in învățămintul su- perior, dar și în cel secundar. Nu existau încă manuale cu adevărat științifice de istoria Limbii și literaturii române. De altfel singurele manuale existente, cel al lui Aron Densu- sianu, cu multe prejudecăți și ciudățenii, și cel al lui loan Nădejde, care era mai mult o crestomație, abia apăruseră de cițiva ani. Cursul pe care l-a făcut Philippide a fost publicat In 1888 sub titlul Introducere in istoria limbii și literaturii române. Asupra lui unii lingviști români au găsit prilej să față unele afirmații jignitoare, uilînd că era uri simplu manual de liceu. Dar acest manual, care a introdus spiritul riguros științific în învățămîntul limbii >i literaturii române din școala secundară, prezintă interes și pentru lingvist. Acolo găsim exprimate unele din părerile Iul Philippide de pe acea vreme, despre originea românilor și despre diferite probleme de istoria limbii române. Acolo găsim și viziunea sa despre diverși scriitori români, ale căror caracterizări psihologice sint adesea lapidare și magistrale. Unele pasaje din acest manual prezintă interes științific și astăzi. 61 a făcut multă vreme și servi- ciul unei bibliografii romanești, șî mi adesea găsim înregistrate acolo tipărituri vechi româ- nești care nu se mai găsesc astăzi în nici una din bibliotecile românești. § 6. Sfătuit probabil de junimiști, Philippide a plecat in 1888 pentru studii de lingvis- tică îii Germania, A studiat patru semestre (1888—1889 și 1889—1890) la Universitatea din Halle a, S., unde Hermarm Suchier preda filologia romanică, Eduard Sievers fonetica și germanistica, iar B. Keil filologia clasică. A devenit acolo prietenul iui Suchier, care a învățat românește de la dînșul : Sievers a ținut un curs special de fonetică generală pentru Philippide și un tinăr german, Eduard Wechssler. Philippide a studiat acolo și paleografia Latină cu Theodor Lindiier. un remarcabil istoric al evului mediu și al celui modern, arheolo- gia cu Cari Robcrt, autor a numeroase lucrări de filologic greacă și al unor lucrări de .arheologie, istoria filozofiei grecești cu R. Haym și psihologia cu Johann Eduard Erdmami. unul din discipolii lui HegoU) A mers la Halte probabil atras de personalitatea lui Suchier, unul din cei mai de seamă romaniști germani, și de aceea a lui Sievers, cel mai mare foneticiati al epocii, dar probabil și pentru că socotea util pentru un romanist să stăpincască cit mai bine și filo- logia latină, predată acolo de editorul gramaticilor latini, Keil. l.a Halle, Philippide s-a ocupat desigur înUIa oară temeinic de lucrările de teoria limbii și de filologic romanică și clasică, insușimlu-și rezultatele la care ajunseseră pină atunci in aceste domenii invățațîi germani. Acolo s-a conturat el spiritual pentru multă vreme, iar, intr-un anumit fel, pentru totdeauna. >i dacă pină atunci Philippide nu avusese motive să se simtă departe de Hașdeu, acum, cind cunoștea rigoarea științifică a lingviștilor germani, el vedea clar că trebuia să meargă pe alt drum decjt aceia pe care-1 urmase cel mai de seamă dintre lingviștii țării sale. El ințelegea că, întors din străinătate, prima lui datorie era aceea de a introduce în țara noastră studiul cu adevărat științific al limbii române, căci Hașdeu, stăpinit de o imaginație neînfrinată, nesocotea adesea principiile și metodele severe pe care totuși Io cunoștea și singur le recomandase mai înainte1), Cufundat în munca ia Eiymologicum ' ) rnforrnaftife sint tiMte din G, Porcu, Revista critică, fir, 1429, p. S9, care nu di numele TnJci ale lui Erdmann, O. Mierea, Opera lingvistică a lut Alexandru Philippide, Limba ronUnA. VII, 1SSJ, nr. 1, p. S, ți Lingviști ți filologi romini, Bucurețti. 19», p. 155. unde articolul pomenit mte republicat ch modi/icari. sub rlllut . Alexandru Philippide. țt-a Imaginat gre.rft ca Erdmann, despre cura vorbea Pateu este Benno Erdmanu. Pur acesta a fort profitor de filozofie ta Univers sUctca din Berlin, țl anume după anii de studii ai tui Pnillpplda In Germania. Macred tnai face orețata de a transcrie Bruno In ioc da Benno. f Cf. Principii de filologie encuropca, I, p, Ti ți urm-, ți Columne iul Traian, ine, p. n» leitei dupA Philippide, Principii, p. ZSî-îSB), StiiJIL Magnum Romaniae, după ce editase, cu o acribie dc neimaginat la un fantast ca el, unele din cele mai vechi texte romînești, Hasdeu nu se ocupa cu lucrările de ansamblu ale lingvisti- cii românești, precum sînt istoria sunetelor și istoria formelor, al căror studiu riguros fusese început de Lambrior. Asemenea livrări de sinteză, cum se făceau atitea în străinătate în acea epocă, cind stăpinea în lingvistică școala așa zisă neogramatică (de la Leipzig), lipseau încă la români, deși in străinătate lingviști ea marele slavist Fr, Miklosich încercase o sistematizare a foneticii istorice române. Philippide înțelegea să se consacre întii de toate alcătuirii unor astfel de lucrări. Dar poete ca el nu s-ar fi gîndit să scrie o asemenea operă, dacă, cu sprijinul lui Tltu Maiorescu, n-ar ii fost numit profesor suplinitor (în 1893) și mai apoi titular (1896) de filologic română, la Universitatea din lași. Planul săti era de a face la curs tocmai asemenea lucrări de sinteză, pc care sc gîndea să le publice sub titlul de Istoria limbii române. Cursul avea să cuprindă și o expunere privitoare la latina populară și la originea românilor, dar totul trebuia precedat de o expunere de teoria limbii, pe care Philippide o reducea atunci, ca și invățații germani neogra- matici, la principiile istoriei limbii. Cursul de teoria limbii a fost tipărit imediat ce a fost ținut, sub titlul Principii ele istoria limbii, Iași, 1894. ca prim volum din Istoria limbii române, plănuită de dînsul. Qun mărturisea singur (p. 344), cartea datarea prea mult lucrării cu titlu identic, Prinâpten cler Sprachgescmchte, a lui II. Paul, ajunsă în 1886 la a doua ediție, una dintre operele lingvistice cele mai de seamă din toate timpurile. Dar meritele sale autorul și le vedea (vezi ibid.) în contribuțiile noi de ordin teoretic, pe care le aducea, precum și in bogata exemplificare cu fapte din domeniul românesc, atit de numeroase, incit cartea devenea un fel de gramatică istorică a limbii noastre, în care faptele erau clasificate după categoriile de schimbări ale limbii. Desigur, se pot aduce unele obiecții cărții, dar nu acelea care au fost făcute mai tîrziu de Ovid Densușianu, Historie de la languc roumaine, I, p. XXIX: lipsa de sistem și îngrămădirea materialelor, precum și răminerea in urma față de teoriile și metodele curente pe atunci in lingvistica romanică. Xu trebuie să trec sub tăcere faptuL că. în .Noua reoistă românii, III, nr. 33 din 1 mai 1901, p,418—425, și nr. 34 din 15 mai 1901, p. 117- 453, tînărul învățat bucureștcan a mers oină acolo încit l-a acuzat pe Philippide că a plagiat pe II. Paul. Afirmația că materialul a fost clasificat rău se dovedește neîntemeiată cind luăm în seamă că lucrarea nu voia să fie decit un manual dc lingvistică generală, in care autorul, profitind de starea nemulțumttaare a lingvisticii române din acea vreme, a in- trodus cit mai mult material ilustrativ din limba romină, explicat de el altfel decit fusese pînă atunci sau explicat dc el pentru prima oară. Adevărata istorie a limbii române trebuia să fie cuprinsă în volumele următoare, care n-au fost publicate, deși au fost predate decenii de-a riadul Ia Universitatea din lași. Cit țirivește celelalte obiecții, ele erau niște calomnii, pornite din resentimente personale, a căror origine o vum vedea mai departe: in 1894 nu domina în lingvistica romanică alt curent decit cel neogramalic, pc care Philippide îl cunoscuse chiar la sursă; iar Principiile de istoria limbii n-au împrumutat de ia II. Paul decit titlul general și titlurile mai multora dintre capitolele ei, precum și modul dc a concepe și denumi unele din schimbările limbii. Cartea rclevează de fapt aceeași personalitate pu- ternică pe care am constatat-o din lucrările anterioare. Constituind un pas înainte, atit in ceea ce privește teoria limbii, cit ți în ce privește lingvistica românească'), și, împreună cu învățămtntul oral al autorului, a dus la crearea unei școli lingvistice românești, școala din lași, reprezentată la început prin I. Ni. Popovici, C. Botez, Constantin Gălușcă, Jakotă și G. Pascu. Era a doua școală lingvistică din țara noastră, după acea care se crease in București. în jurul lui B. P. Hoșdeu, flancat de pe la 1880 de foștii săi elevi, I. Bianu și Lazăr Șăineami. Desigur, nu greșim cind presupunem că apariția acestei lucrări l-a de- terminat pe A, D. Xenopol să se ocupe mai de-anroape cu teoria istorici și să redacteze acea lucrare cu titlu atit dc, asemănător. Principiile istoriei, apărută ta lași, Pi 1899 și in traducere franceză, la Paris, în două ediții. §7 . La puțin timp după aceea, Philippide publică Gramaticii elementară a limbii ro- mâne, lași, I8u7, o operă cu o poziție singulară in lingvistica românească. Ea poate respinge la prima vedere pe cililor, înlnicît apare ca o simplă îngrămădire de fapte lingvistice, fără nici o dezvoltare teoretică, Astfel, oricine seva mira să vadă că limba română dispune de un număr atît de mare de prepoziții, îneît iți trebuie II pagini pentru a le înregistra. Desigur, lui Philippide i-a lrebuit destulă ingeniozitate ca să umple acele 11 pagini cu prepoziții românești, șî ') Cu pr&fre Ia aceste contribuții teii tde serhe de Teodor Rofculet fn Revista critlcâ, ffL Nt», p. pi W- 5‘i uncie din aceste prepoziții nu vor fi apă rind in limba noastră. deși sint posibile. Dar adu* narea de material, care caracterizează această oarte, își găsește explicația în faptul că tocmai aceasta era lipsa cea mare a gramaticilor de pină atunci. Gramatica lui Philippide are și alte merite : ea esle prima și piua astăzi unica gramatică românească. în care sintaxa se găsește tratată după principiul categoriilor morfologice, inaugurat în sintaxă dc Fr. Miklo- sicn, în Vergleichende Gmmmatik der slawscfien Sprachen : în gramatica lui Philippide nu se găsesc capitole despre subiect, predicat, atribut, complement, propoziția principala și cea secundară, ci despre funcțiile san sensurile formelor nominale, pronominale și verbale, rind pe rind. Iar materialul exempiifkativ este mai întotdeauna luat din scriitori români repre- zenltnd stiluri diverse, in special din cei cu stil popularîzant, deci din Creangă și Ispirescu. Așadar, pe cînd cele mai multe gramatici românești aveau în vedere limba literară normală, care, Intrucît privește sintaxa, c adesea o copie a celei franceze și germane, gramatica lui Philippide are in vedere înlii formele Specifice ale limbii noastre, Mai este dc admirat în această carte profunzimea analizelor lui Philippide, cart i-a dus la concepții adesea cu iotul noi, ca de exemplu aceea că substantivul românesc nu posedă decit două sau eventual trei forme cazuale, idee reluată in vremea din urmă dc unii cercetători străini, printre care și învățatul sovietic R. A. Budagov, in Eiiudi po siriiaJtsisu ruminskogo iatiita, Moscova, 1958, p. 7 și urm., că verbul românesc posedă aspecte (actio continua, actio instans, actio aorista, actio perfecta), pentru a nu mai vorbi de profundele definiții ale modurilor din limba română. El aplica limbii române concepția gramaticală a unora dintre ncogramatici și rămtne pină astăzi unul dintre puținii lingviști care admit existența aspectului verbal în limbile romanice. Și totuși, această gramatică a limbii române, cu toate calitățile ei remarca- bile, nu este utilizată, in lucrările lor, de cei mai mulți dintre lingviștii români. Gramafica limbii române, I și II, București, 1964, ca și ediția a doua. București 1968, fiind alcătuită m.ii ales de lingviști care n-au fost elevii iui Philippide și care nu continuă direcția lingvistică inaugurată de el. n-a folosit mai nimic din această extraordinară bogăție de idei care o caracterizează. Aceste lucrări, care anunțau un specialist de prim ordin in teoria limbii și lingvistica românească, cu multe idei înnoitoare, ca și recenziile publicate în Literal urblatt jur roma- nische mici germani sche Phiiologie, 1892 -1893, l-au tăcut cunoscut peste hotare și l-au impus ea cel mai dc scamă specialist in istoria limbii române, pc carc-l avea atunci tara, dupâ Hașdeu, așa că, la propunerea lui T, Maiorescu, el a fost însărcinat, în ifOB, cu redactarea dicționarului limbii române, neglijat și părăsit de Hașdeu, iar la I aprilie 1900 el a fost ales membru activ al Academici Române. Amănuntele asupra muncii sale eu adevărat titanice, jie care a dus-o timp de opt ani de zile, împreună cu cei patru colabora- tori ai săi, I. NI, Popovici, G. [brăikanu, C. Botez ți I. Botez, pentru a duce la capăt această operă, nu sînt cunoscute decit de elevii săidar nu voi mai insista. Voi exprima doar regre- tul că învățatul ieșean n-a fost lăsat de Academia Româna să-și termine opera, deși după șase ani de muncă, in toamna anului 1904, Philippide terminase de redactat primul volum din cele trei ale dicționarului plănuit de dinstil șl adunase fișele pentru restul dicționarului. Manuscrisul primului volum, de II 741 de pagini in folio, cuprinzînd literele A, B, C și o parte din D (pină la prepoziția de), a rămas pină astăzi netipărfl (el se găsesc în posesia fiului lui Alexandru Philippide, poetul Al. A. P hi lipide-), §8 . După 1906. lecturi noi, neglijate in timpul cînd lucrase la Dicționar, aveau să-i ducă la precizarea ideilor sale despre originea românilor ți despre limbă în general. Io toamna anului 1914, Philippide șl-a înlocuit vechiul curs de Principii de istoria limbii, iw care-I făcea pinii atunci la Universitate, la începutul ciclului său dc trei ani cu un curs nou, pe care l-a intitulat Introducere in știința limbii. Iil acest ciirs, care n-a fost tipărit, ci litografiat o singură dată, in I920--1921, găsim o nouă faza a gindirti lui Phi- lippide in ce privește teoria limbii, Pe cînd piuă atunci învățatul ieșean considera limba ca un fapt în parte spiritual, — sensurile —, in parte material — semnele —, el exclude acum sensurile din limbă, socotind limba ca un fapt exclusiv material o atitudine ce se va întîlni mai tîrziu la unii lingviști structuraliști. Alai găsim in acest curs Ideea că siste- *) Vezi lorzii iordan, Comemorarea tul I. Philippide, București. 1335, pp. 1S sl urm, ’i Greșit a/trmd Maerca, Limba romlna. VIII. IPab, rtr, 1, p, H. șl Lingviști ț> filolog ramȘiU, p. l$e. cil Philippide coiteepusp „dicționarul |n proporții tpț ațlt de vaste ea și Hașdeu-, Macrea însuți crirmd mal departe (p. Jai>, cd dleiloncrut iui Philippide ar ff atrui «un accteați proporții ca și cel alcdlult de Fuțcarlu, Comltic academica a dicționarului socotea că a așteptai prea mult șl, ta îndemnurile iui Densusianu șl Pușcăria, a cerut iul philippide sa rcstrfnrjd opera, ceea ce Philippide a rețurat. Realitatea este cd Philippide a lucrat îa Dlcfionar mai Intens declr echipa care i-a urmat. Slujii mele, si deci si schimbările fonetice, ar ii determinate dc conformația orcanelor articulatorii, pe oare o numea, diapâ unii invățați străini, bază dc articulație. Pe de altă parte. învățatul ieșean distingea în activitatea lingviștilor o seric de procedări, de operații principale, pe care le găsea și în alte științe, și anume: analiza limbii, compararea limbii, — prin aceasta înțelege atit metoda comparați v-istorică, cit șî pe cea compara ti v-tipo|ogică —, cercetarea schimbărilor limbii, cercetarea legilor limbii și cercetarea cauzelor limbii. Constatările lui Philippide constituie baza pentru o analiză temeinică a procedărilor lingvisticii și in genera! a științei, cit excepția matematicii, fizicii și chimiei, la care procedările se prezintă întru- citva altfel. Aceste procedări au determinat și pianul cursului său de teoria limbii, care apare astfel, cu tot caracterul lui elementar, drept unul dintre cele mal interesante cursuri dc teoria limbii, alcătuite pină astăzi. Cu adaow care ar urmări să pună lucrarea Ia curent cu literatura mai nouă, acest curs ar trebui astăzi publicat. In el găsim, după cum rezultă din cele spuse mai sus, distincția, pe atunci acceptată de puțină lume, intre cercetarea ana- litică sau descriptiva a limbii, deci lingvistica așa-zisă sincronică, și cercetarea schimba riior limbii, deci lingvistica așa-zisă diacronică. Bineînțeles, Philippide a ajuns la această concluzie fără a fi cunoscut concepția lui F. de Saussure, al cărui Curs elfi lingvistică generală încă nu era publicat în 1914, și pe aceea a lui J, Baudouin de Courleney și a elevi- lor lui. Noua doctrină despre limbaj a lui Philippide s-a cristalizat insă definitiv in munca la marea sa opera Origina Românilor, care mi e numai o lucrare despre începuturile poporu- lui român, dar și o lucrare de teoria limbii. Incepind în toamna anului 1914 munca la această monumentală opera, care a apărut în două mari volume, fiecare de peste 800 de pagini, in 1925 șî 1928, Philippide a aprofundat din ce în ce mai mult și problemele teoriei limba- jului. ajunglnd la conturarea unei concepții originale și juste, deosebită de a invățaților străini care dominau atunci știința limbii, Pentru a rezolva greaua problemă a originii românilor, atit dc controversată atunci, el a căutat puncte de sprijin și în lingvistica. Atlasul lingvistic al Iui Weigand, apărut in 1909, și studiile de dialectologie română ale acestuia, ofereau pentru prima oară lingviștilor români posibilitatea de a urmări dezvoltarea fonetică a limbii române in toate dialectele ei, de la latină și pînă astăzi, Philippide, care deja ajunsese, sub influența fostului său coleg dc studii de ia Hallc, Fd Wechssler. la concepția că schimbările fonetice ale limbi» reflectă schimbările organelor articulatorii ale poporului care o vorbește, a încercat să tragă, din dezvoltarea fonetica a limbii romine, concluzii de ordin antropologic — dar tocmai prin aceasta și istoric —, in ce privește începuturile și dezvoltarea poporului român. Dezvoltarea fonetică a limbii române in toate dialectele ei — chiar în cele din sudul Dunării — atit de unitară, atit de asemănătoare, pină in epoca noastră, nu se poate explica, după el, dată fiind despărțirea de atita vreme a românilor in mai multe ramuri, decit prin identitatea or- ganelor articulatorii, identitate din care el concludea puținul amestec al poporului român cu alte neamuri. Stabilind apoi ariile diverselor fenomene fonetice și făcind statistica lor, autorul a indicat cu o precizie matematică asemănările și deosebirile dintre dialectele și graiurile romine, inaugurind, cum spunea cel mai de scamă elev al său, acad, lorgn Iordan (Revista Critică, 3, 1929, p. 76—77), o adevărată geografie fonetică, cum nu se mai făcuse pînă la dinsul. Noi vom releva că metoda statistică, pe care el a aplicat-o și lexicului, atunci cînd a comparat limbile române și albaneză (vezi al doilea volum al operei sale pomenite), trebuie folosită numaidecit în studiile de dialectologie, atunci cînd se caută să se stabilească dialectele și subdialectele unei limbi. § 9. Organele articulatorii ca un factor al schimbării limbii, șî anume al sunetelor, au fost numite de învățații străini baza de articulație. Dar ajunglnd în posesia acestui termen, Philippide a văzut, spre deosebire de colegii săi accidentali, de la care se inspira, că situația se prezintă 1a fel și in domeniul morfologiei, sintaxei și lexicului, și a creat astfel expresia de bază psihologică, prin care înțelegea sufletul omenesc, adică intelectul, afectul și voința, deci gindirea și cunoștințele Dacă formularea se re- simte de psihologismul vremii, în special al neogramaticilor, trebuie totuși să recunoaștem că Philippide a creat o expresie de o mare valoare științifică. intrucît ea permite unîfî- 58 curea terminologiei din diversele domenii ale lingvisticii ți este singura terminologie potri- vita cu o concepție care stăpînea de multă vreme pe unii lingviști și pc unii filozofi: limba este determinată de gîndirc și de organele articula! orii. Iar cine nu gindește psihologist în lingvistică va vorbi dc o bază spirituală a limbii, baza arliculalorică fiind baza materială a limbii. Concepția lui Philippide despre limbă este de o mare simplitate: el afirmă că limba iți are bazele ci proprii, că aceste baze ii determină structura și că schimbarea lor îi de- termină schimbările (organele articulatorii determină structura și schimbările sistemelor fonetice, iar baza psihologică sau spirituală determină structura morfologică, sintactică și lexicală, dar și unele aspecte ale latura! fonetice a limbii). Nu putem să nu relevăm analogia pc care o prezintă această concepție cu cea marxistă despre suprastructuri. care iți au și ele bazek- lor. Desigur, multă lume a admis și admite și îri vremea noastră că’ limba stă sub imperiul psihicului sau al spiritului, așa că, în această privință doctrina Ini Philippide nu poale pretinde originalitate, deși astăzi, cind structuralismul lingvistic combate orice explicații de asemenea natură, răspindirea printre lingviști a concepției lui Philippide ar avea un rol salutar. Dar, prin concepția sa, după care schimbările ți structurile fonetice stau in legătură cu conformația ți desprinderile articulatorii ale organelor vorbirii, învă- țatul ieșean era, după 1914, un izolat în Europa, căci școala lingvistică franceză vorbea numai de deprinderi, nu și de conformații. Philippide se întorcea în felul acesta la eoneepțm unor neogram atici: am pomenit pe Wcchssler; ar puica Ii -pomenit și II. Osthotf, deși acesta n-a spus clar că se referă la conformația organelor articulatorii ți înțelegea, poate, numai deprinderile articulatorii iiiâscute. ca lingvistul italian G. I. Ascdî, care a introdus în știința limbii această noțiune. Nici un lingvist nu dăduse pină atunci atiEa importanță ca Philippide acestui principiu explicativ al limbii; Philippide este cel dinții care a arătat adevăratul rol al organelor articulatorii in ce privește structura ți evoluția limbii. Desigur, această concepție are nevoie de o corectare: schimbările fonetice cerute de organele arti- culatorii nu Se petrec oricind: ele au loc în acele epoci în care limba literară nu se impune poporului, datorită unor faduri sociali, ca ecenomia de schimb. Dar despre aceasta vom vorbi ceva mai jos (£ 10). Mai trebuie să adaug că modul în care concepea Philippide va- riația organelor articulatorii are nevoie de asemenea de o corectare, Dar vom face aceasta eu altă ocazie. Consecințele unei asemenea concepții sînt evidente pentru oricine, ți importanța lor nu mal poate scăpa nimănui, mal ales astăzi, cind structuralismul lingvistic explică dez- voltarea limbii numai prin tendința de a îmbunătăți sistemul lingvistic, deci funcționalisl: schimbările oare urmăresc o Îmbunătățire a sistemului lingvistic, o îmbunătățire a expre- siei, sint numai cele provocate de baza psihologică sau spirituală a limbii nu și cele pro- vocate de baza de articulație, care este oarbă, cum spuneau neogramaticii, ți duce, cum vedea F. de Saussure, la o dezorganizare a sistemului morfologic și lexical (mă refer la familiile dc cuvinte), ceea ce l-a determinat apoi jie învățatul genevei să conchidă greșit la o totală antinomic între diacronic ți sincronie. De fapt, această antinomie există nu în sensul în care o vedea F. dc Saussurc, ci ca o antinomie intre dezvoltarea fonetică șl sis- temul morfologîc-kxical al limbii, care este mereu dezorganizat de cea dinții. Structu- raliștii contemporani cred să găsească și in dezvoltarea fonetică a limbii o tendință de îmbunătățire a sistemului lingvistic prin adaplaroa continuă a sistemului fonologie la ideile de exprimat sau, cu termenul folosit de ci, conținut. Desigur, este dc admis că și evoluția fonetică a limbii urmărește o Îmbunătățire a funcționării, dar această îmbunătățire nu e din punct de vedere al adaptării sunetelor la sensuri, ci din punctul dc vedere al funcționării organelor articulatorii ca atare, după o logică, care e numai a organelor articulatorii, nu și a sistemului limbii, Înțeles de structuraliști ca un sistem dc opoziții din mintea noastră (căci dacă structuraliștii ar admite sistemul de opoziții fonetice, impus de organele articula- torii, n-am mai avea nimic de obiectat în această privință). § 10. Philippide n-a ajuns înUmplătw la această concepție, despre limbaj : ea stă în strînsă legătură cu modul lui dc a vodca huiw, care trebuie caracterizat ca materialist, deși învățatul ieșean n-a avut prilejul să pronunțe acest cuvint. Dar faptul acesta nu trebuie Sti*di i 59 să ne înșele: numeroase pasaje din opera sa fundamentala nu lesa nici o huknalata aceasiă privința. El a dus și o luptă ideologică cu idealismul lingvistic al timpului sau. reprezentat in lingvistică prin K. \ Ossler, și a făcut aluzii ironice la concepțiile filozofice idealiste ale lui Kant, Fichte și ScheHing, chiar Hegel (Originea românilor, II, p, 363—264). Tocmai aspectele idealiste ale filozofiei europene din prima jumătate a secolului al XlX-lea, reprezentate în universitatea ieșeană de colegi mai tineri, ii determinau să ironizeze filo- zofia ți pe filozofi, necruțindu-i nici chiar iu fața studenților, cu ocazia examenelor de licență, atunci cind în comisia examinatori? se găsea si vreun filozof. Philippide a fost tuiul dintre acei oameni cu un spirit critic extrem dc ascuțit, care nu s-au lăsat înșelați de ori- ginalilătca și complexitatea unor construcții filozofice sau științifice, dacă ele nu cores- pundeau realității. Afirmația că mi spiritul determină schimbările articulatorii. ci organele ariiculaloril, care crează sunete inexistente pină atunci în limbă și că sunetul nou. creat de organele articulatorii. reflectlndu-sc in conștiința indivizilor vorbitori, se fixează acolo, este O aplicare în fonetică a afirmației lui L Feurbaeh despre primordialitatea materiei asupra spiritului, afirmație pe care acesta a fitul-O atunci cind a trecut de la poziția hege- liană la cea materialist?. De aceea trebuie să considerăm pe Philippide ca pe primul ling- vist care s formulat materialist această concepție, căci Ascoli și școala lingvistică franceză, eu tonte că au explicat schimbările fonetice material, n-au ajuns niciodată la această for- mulare. Trebuie să spuiicm însă că Philippide, întocmai ca și Feuerhach, n-a putut păși la o concepție dialectică despre lume, căci n-s văzut că legea descoperită de ci este limitată la unele epoci istorice. Mari sini implicațiile filozofice ale concepției lui Philippide despre schimbările fonetice. Căci dacă limba Stă sub imperiul unor factori materiali ca organele articulatorii, urmează că unele fapte sociale nu dispun (sau rm dispun măcar la Început) dc o autonomie totală teță de natură, cum credeau unii filozofi idealiști frmi aproape de noi. Windel- hand și Rickert). ci sînt condiționate de ea- Plecitld de la unele sugestii pe care le găsim tot în opera lui Philippide. aș crede că mai ates grai uri le populare sint guvernate dc asemenea factori materiali organici, pe cînd limbile literare unitare, care apar o dală cu intensa circulație și eu apariția unei vieți orășenești și sînt legate, deci, in soeielalea cu clase, de producția de mărfuri, scapă mai mult de sub influența acestor factori și, datorită altor factori materiali, ca mijloacele de circulație, nu mai îngăduie manifestarea bazei de articulație1). Ca să revenim la concepția lingvisticii a lui Philippide, avem, in modul său de a vedea lucrurile, altceva decit ne propun? lingvistica occidentală dc peste o jumătate dc veac, șt anume o concepție Infni totul corespunzătoare realității și in concordanță cu materialismul dialectic. Nici concepțiile lingvistice care an avut marc succes in jirimelu decenii ale seco- lului nostru, nici cea structura listă, care a căutat să m impună după aceea, n-au reușit Să explice integral limba, așa că astăzi trebuie să trecem spre im alt mod de a vedea lucrurile, care să explice ce a rămas neexpluZibil in limbă și să hc în consonanță cu modul nostru filozofic de a vedea lucrurile. Propunem deci o reluare a ceea ce est* viu in doctrina despre limbaj a lui Philippide și, in unele privințe a nccgramalleilor, a Iul Ascoli și a școlii ling- vistice franceze. Această reluare nit va însemna o sărăcie a lingvisticii de rezultatele viabile la care a ajuns ea in acesle șase decenii de continue iilewcărt dc a lămuri problemele. Căci nici una din numeroasele întoarceri care au avut loc Jn istoria culturii n-au fost ade- vărate întoarceri, ci numaî reluări pe un plan superior, și deci cu amplificări și aplicații noi, ale unor doctrine mai vechi, Doctrina Iul Philippide despre limbaj poale constitui baza pentru o dezroliar? in viitor a lingvisticii, pe care ea încă n-a avul-o, și anume o posibilitate dc dezvoltare pe o linie justă, materialistă. Philippide este imul dintre acele mari spirite, r.ire, în (reculul apropiat au creat o concepție științifică care trebuie preluată de lingvistica marxistă^ mă refer în special la afirmațiile sate cu privire la schimbările fonetice, prea mult timp ’} Sd sa l-oda cele ipuse dc mine tn Istoria limbii zumine in lumina materialismului dialec- tic, Jețl, tsso, ți In arrtfibtut O nouă teorie despre iormarea limbilor romanice Șl despre cauzele schimbărilor In Revista dc JliotoRle romanici ț! germanica, V, I«r„ nr. 1, p. J81-37J. fie Slod.l privite prin prizme idealiste. Prin Philippide, țara noastră și in special centrul universitar iași, și-a dat o temeinică contribuție la crearea unei culturi europene progresiste. Nu numai înainte de 18VO, cind au activai la lași, Conta și intelectualii grupați în jurul revistei „Con- temporanur, lașii au fost O citadelă a materialismului. Prin A. Philippide în lingvistică și prin G. Ibrăileanu în critică și în istoria literară, tradiția materialistă ieșeană a continuat în forme noi, pină pe la 1933—1996. § II. Desigur, Philippide a publicat puțin, mai puțin decît alți lingviști români. El a publicat atit de puțin pentru că ți-a limitat cercetările la limba română, deși ar fi putut să facă cercetări și asupra limbilor romanice și clasice, cum dovedește un articol publicat în tinerețe și în care a lămurit unele aspecte ale dezvoltării fonetice a latinei. El a studiat și lingvistica indoeuropeana. Numeroasele observații critice, scrise dc mina lui, pe care le iutii nim in unde cărți germane și franceze de lingvistică generală, romanică și indocuropeană ale Seminarului de filologie română din îași, ar fi putut constitui scheletul unor prețioase recenzii despre operele respective, relevind întotdeauna păreri eronate, inconsecvențe, greșeli de limbă și de tipar. Dar el nu s-a gindit să sistematizeze aceste observații și să le dea publicității. Pe unele pagini albe ale Dicționarului sanscrit al lui Bopp, de asemenea existent în biblioteca Seminarului de filologie română din iași, ani găsit o listă de cuvinte românești cu origine obscură, alături de care erau citate cuvinte sanscrite cu fonetism ase- nîânălor, ceea ce ne îndeamnă să Credem că, împotriva celor spuse de Philippide în Principii de istoria limbii, p, 288— 307, cînd combătuse „dacismul" lui îfașdeu, el voia să explice acum prin Iraco-dacă o serie de cuvinte românești. După 1928, cînd a terminat de tipărit Originea românilor, n-a mai scris nimic. El a considerat deci, atunci, că-și terminase marele său mesaj lingvistic șl că răminea ca alții să meargă re aceeași cale. De altfel, începind din 1931, boala a început să-l doboare, A murii la 12 august 1983. Activitatea lingvistică a lui Philippide, din ultima sa fază, a avui un răsunet redus, răminind necunoscută atit majorității publicului cult din țara noastră, cit și mai tuturor lingviștilor din străinătate. Totuși, în cadrul Universității ieșene, Philippide a creat o școală dc lingvistică româ- nească, una din cele trei care au ilustrat după 1900 lingvistica română. După elevii săi pomeniți mai Înainte, alții s-au ridicat: lorgu Iordan, f. țiiadbei, D. Gafițami, I. Panlian, T. Roșculeț, Gh. Nichifor, Gr. Cir. Scorpan, D. Crinjală, H, Miliăescu, Adela Pop, Gwr- geta Chiosa, D. Strungarii, V. Gr. Chelaru.') Dintre toți aceștia, numai puțini au deslățu- rai o activitate bogată, din pricina împrejurărilor, vitrege pentru cei mai mulți. Dar pentru că unii dintre elevii lui Philippide s-au dedicat mai ales studiilor istorice sau folclorice, putem înscrie intre elevii lingvistului ieșean și pe Mihai Costăchescu, T. Hotnog. Petru Gara- man. Însuși G. Ibrăileanu trebuie considerat ca făcând parte din școala sa, dacă avem in vedere preocupările de istoria limbii literare, ale criticului ieșean, care și-a însușit toi re era caracteristic concepției lui Philippide despre limba literară românească. § 12. Dar Philippide, n-a fost numai un mare învățat, el a fost mare și prin caiUațile sale sufletești. Elevii săi au învățat de la dînsul nu numai știință, ci și o atitudine de viață. Etica sa era cu totul deosebită de aceea a multora dintre intelectualii vremii sale. Pentru dînsul știința n-a fost un mijloc de a parveni, cum era pentru muiți dintre colegii săi, ci o datorie sfinta, care revenea tuturor celor capabili și eompelenți într-o țară rămasa în urmă. Philippide era omul muncii îndârjite și al datoriei mai înainte de orice, al datoriei pe care o împingea dincolo de limitele ei obișnuite. De aceea in ce privește cursul la Universitate, el nu-ji acorda nici sferturi academice, nici zile de sărbători. El voia să dea prin aceasta și un exemplu tinerimii și unora dintre intelectualii vremii sale, care, chiar cînd nu erau leneși și lipsiți de conștiința datoriei, se arătau dispuși să renunțe la muncă ori de cile ori sc ivea ocazia. Pe de altă parte nimic nu-l interesa mai puțin decît faima sau gloria pe care ar fi cîștigat-o ca om de știință. De aceea și puținul interes, de a și publica lucră- rile. ceea ce îl apropie de F. de Saussure, a cărui operă fundamentală, Cours de iîngvistique *) Nici Traian chetaru, nici G. Istrate n-au fost elevi ol Iui A. PniUppWe, cum afirme Macreo, Limba româna. VIL nr. I. p. It. Studii Gl generale, a fost publicat postum (1916), de elevii săi genevczi. El era partizanul muncii se- rioase și grele, duse in tăcere, fără reclamă și fără elegii. De aceea n-ar li acceptat pentru nimic în lume să vorbească in public, și mai ales să vorbească despre sine, fapt care ți explică de ce n-a linul niciodată conferințe și comunicări, nici măcar obligatorul discurs de recepție la Academia Română. Probabil că această se explică și prinlr-o timiditate, pe care nu și-o putea învinge, șl că a transformat în principiu ceea ce ii dicta propriul lui temperament. Dar trebuie să vedem aici și o reâcțiune la ceea ce era mai prețuit in socie- tatea românească a vremii: aparențele Înșelătoare, formele fără fond, formele goale de conținut. Philippide a fost, poate, cel mai indirjit inteleclual român împotriva lor; el a dus împotriva lor o luptă necruțătoare. Era o continuare a criticii maioresciene, dar în aspecte noi. neprevăzute de filozoful idealist, pentru că .Maiorescu însuși a fost acuzat de Philippide, în Specialistul român, Viața românească, 1907, că a încurajat formele fără fond, la care lingvistul ieșean integra și discursurile solemne, vorbirea măiestrită, avind numai acest Scop, Philippide iși formase convingerea că tendința spre oratorie era una din plă- gile societății române de pe vremea lui. Căci rnulți intelectuali, mai ales politicieni ai acelei vremi, credeau că nu a-ți face datoria și a munci cu cea mai mare rîvnă pentru ridicarea țării pe toate planurile era suprema calitate a unui om, ci aceea de a înșela lumea prin discursuri strălucitoare. Din aceste motive Philippide a fost de o severitate neobișnuită față de intelectualii români din vremea sa, criticind mai ales pe cei de aceeași meserie cu el, pe lingviști și pe istorici. El era de părere că adevărul trebuie spus în față, oricît ar fi el de dureros și oricît de sus ar fi stat pe scara ierarhiei sociale persoanele criticate. Căci lingușirea î se părea iarăși a Ii una din plăgile societății noastre de atunci. Sint cunoscute cele două articole ale sale de severă critică socială și științifică intitulate Specialistul român f Viata românească, 1906) și Un specialist român la Lipsea (Viața românească, 1910—11). Dar și in alte lucrări ale sale găsim asemenea atacuri. In ele erau atacați și unii învățați străini^ dar lupta principală era dusă cu oamenii dc știință din România acelei epoci. N-au fost cruțați nici cei mai în virslă decit dinsul, ca LI. P. Hasdeu V. A. Ureche, H. Ti kt in etc., nici cei mai tineri, ca N. lorga, O v. Densusianu, S, Pușca- riu ele. Trebuie să mărturisim că atitudinea lui Philippide a fost excesivă și deci, in parte, o greșeală. Ea a dus la unele din animozitățile cunoscute intre școlile de lingvistică româ- nești. Desigur, această violență în expresii indigna pe cei loviți, mai ales, cind erau oameni muncitori, capabili și cu merite. Această severitate a dovedit-o PhilÎH>ide și în examene ca cel pentru ocuparea catedrei de filologie romanică de la Universitatea din București, la care au concurat Ov. Densusianu, 1. Bianu șî G. Dem. Teodor eseu. Phi- lippide, care era președintele comisiei examinatorii, a dat celui dinții numai nota 7 și nu l-a considerat vrednic pentru a ocupa postul de profesor vacant. Aceasta l-a determinat pc O. Densusianu să publice acele articole deja pomenite, în care a Căutat să discrctizeze total pe Philippide în fața publicului cult românesc, iar după apariția Originii Românilor, să scrie O recenzie (Grai fi suflet, VI, 1929—1930, p. 396) in care să nu-i recunoască iui Phi- lippide nici un meri! decîl acela al muncii. Ar fi fost mai bine dacă Philippide era mai îngăduitor cu colegii săi dc specialitate și le-ar fi arătat prietenește greșelile sau i-ar fi sprijinit pe cei mai tineri în cariera lor. De altfel mai tîrzîu, in alle împrejurări, el însuși le-a recunoscut celor atacați de el o seric de merite. Dar nu trebuie să uităm că, in ce privește critica propriu-zîsă, adică faptele incriminate, Philippide avea dreptate, căci unii din invățații noștri, ca dc altfel și unii din cei străini, lucrau în grabă și dovedeau o insu- ficienta pregătire in unele probleme, citcodată chiar in cele elementare. Acest lucru i se părea lui Philippide primejdios pentru dezvoltarea științei românești, și, pentru a-1 înlătura, a fost el atit de sever. Voni înțelege mai bine acest lucru, dacă vom căuta să cunoaștem părerile sale politice. § 13 Philippide a fost unul dintre acei intelectuali români care, spre siîrșitul seco- lului trecut, și-au dai scama de reaua caic pe care apucase societatea românească după 1866 (data aceasta este indicată chiar de el). Că nu era împotriva reformelor liberale, ca atiția dintre coritemjxiranîi săi, rezultă din faptul că el nu integra in acea nenorocită epocă și domnia lut Alexandru loan Cuza. Philippide vedea deci răul în domnia lui Carol f. învățatul ieșean considera vinovați de toată starea nenorocită a țării pe 62 oamenii politici, care-și bateau joc de o țara dată de Cârd I pe mina lor. Ei regreta lipsa unor oameni capabili ia conducerea tarii, a unor oanteni ca acei care o guvernaseră sub Alexandru loan Cuza. Dacă Philippide a început critica sa socială și științifică sub egida Junimismului ( vezi articolul său idealuri in volumul jubiliar al Convorbirilor literare din 1891, publicat la 25 de a ui dc întemeiarea revistei), el s-a detașat cu vremea de grupul junimist, imegrindu-se altui grup, acela a Vieții românești, în al cărei cenaclu apărea adesea și în paginile căreia a publicat mai multe articole ’). Phi- iippide era un om cu o conștiință aproape inumană a datoriei și a muncii ; munca și îndepli- nirea datoriei i se păreau Iul a fi suprema calitate a omului; de aceea el nu putea iubi pe cei ce ilu munceau, pe politicienii epocii. In timpul unei vizite pe care l-am făcut-o in primăvara anului 1933, cu citeva luni înainte de moartea sa, el mi-a spus la un moment dat că românul e inteligent, că e dotat cu mari calități intelectuale, dar ca e „fudul, adică nu se dă la treabă”'. El a văzut racila păturii suprapuse a întregii noastre societăți de l*e atunci, căci desigur nu se referea și la țărani, a căror mizeră condiție o dorea înlă- turată. ț>i trebuie să adaug că, în aceeași discuție pe care am avut-o cu dînsul, Philippide ini făcea destăinuirea că, acum, la bălrinețe, cînd ar fi putut să se ocupe și el cu problemele pe care le ridica starea economică și politică a țării, atit de înrăutățită in acel moment, în epoca crizei din 1929—1933. n-o putea face din cauza bolii. Era evident că el considera ca un faliment și politica păturii conducătoare de după primul război mondial și că respingea doctrina partidelor politice care guvernaseră jiînă alunei țara, fără să poată Irasa Insă un program politic de refacere a țarii. Epoca acelor rușinoase afaceri pe spina- rea țării, ca afacerea „Skoda" și al jalnicului spectacol dat de pătura conducătoare în parlament dar, și a eroicilor lupte ale clasei muncitoare, cînd toți oamenii cu adevărat patrioți din țara noastră vedeau că așa nu se mai putea continua, deși cei mai mulți dintre ei nu știau cum și încotro trebuie să se meargă, I-a impresionat profund pe bâtrînul învățat. ( ind vedea că viața mizera a țăranului, era ascunsă sub discursuri, părăzi șî uniforme stră- lucitoare, sub expoziții jubiliare și cărți de istorie elogioase kt adresa conducătorilor, indigna- rea lui căpăta forme extreme, |ie care le-am mai putea găsi doar in Scrisoarea a treia a lui 11 mi nes cu. Avem aici manifestarea aceleiași concepții despre oameni, despre societate și itespre viață, pe care am întilnit-o in teza sa de licența. I ste critica regimului burghez și a trăsăturilor psihologice pe care le crease și o favorizase acesta ; și învățatul ieșean nu vedea altă cale a îndreptării decît critica severa și necruțătoare. în studiul său despre Alexandru Philippide, D. Macre» a afirmat ca învățatul ieșean s-ar fi îndoit de puterile creatoare ale poporului român. Autorul studiului invoca un pasaj din opera lingvistului ieșean, în care acesta făcea o critică foarte severă științei româ- nești din veacul trecut și din vremea sa {Specialistul român, p. 79). Macrea afirmă că nu-i era Îngăduit lui Philippide să ignoreze oameni «Ic știință români ca cir, Cobălcescu, tir. Antipa, Victor Babeș, Emil Racoviță, Petre Poni, C. Ixtrali, O. Țițeica, D. Pompei. \nghel Saligny și Aurel Vlaicu, Cum spune însuși Macrea, Philippide a dat o formă exa- gerată și nedreaptă criticii sale. Dar, deși autorul recunoaște ,ă criticismul lui Philippide a pornit și din pasiunea lui pentru adevăr, pentru „numea temeinică, pentru simțul de răspundere științifică", el nu observă că Philippide predica prin aceasta modestia oamenilor de știință, într-o vreme tind destui despre care nu se vorbește astăzi deloc, afectau nu numai O superioritate față de semenii lor, dar lăsau să se acrediteze ideea că ei erau niște genii. Philippide nu era sceptic in puterile creatoare ale connaționalitor săî — o arată și discuția pe care ain avut-o cu dmsul și am relevat-o mai sus — ci era indignat dc pretențiile de genialitate ale unor intelectuali mediocri din vremea sa. Apoi nu trebuie să uităm că mal toți oamenii de știință invocați de autorul studiului erau cam de aceeași vîrslă cu Philippide și că încă nu sc afirmaseră ca mari personalități ale culturii noastre. *) Macrea a/lrmd, Limba rominâ. VII. l»3t, nr. 1. p. 3?. și Lingviști și filologi români. p. 169, ca Philippide „a rost un Junimist tipic pentru perioada dc declin a acestui curent cultural șl pontic.- f» trece sub tdeere aderarea lut Păltippide fa cercul de ta Viața romincascfl. Și pre- zintd. deci, Jntr-o Jumind cu totul falsa concepfHle politice șl sociale ale tovdtotului ieșean. Sui,III 63 Același biograf afirmă că violența criticii sociale a lui Philippide. ca ți teoria sa despre originea poporului român, au făcut ca învățatul ieșean să nu se bucure dc simpatia publicului cult românesc. Cei care au trăit la lași pe vremea lui Philippide șliu că n-o fost om care să se fi bucurat de o mai mare simpatie și admirație din partea colegilor, prieteni- lor și elevilor săi ca Philippide și că rar se poate imagina un învățat cu un mai mare prestigiu între cei cu care a avut el legături'). De altfel, același biograf afirmă pe ne- drept') că Philippide n-ar fi găsit nici o calitate lucrărilor altor lingviști și istorici, că lăuda numai pe elevii săi; de fapt opera învățatului ieșean se bazează, ca orice operă de știință, pe contribuțiile științifice ale atitor cercetători anteriori. § 14. Cei care nu iau fost elevi sau n-au avut ocazia să-l cunoască de aproape cu greu vor putea aprecia forma In care și-a prezentat Philippide lucrările sale fundamentale: Principii de istoria limbii șl Originea românilor. 1 s-a obiectat forma greoaie. îngrămădirea de material, exemplificările excesive, citatele numeroase, frazele prea lungi și încărcate de paranteze care ar ingreuia peste măsură lectura, făcînd obscur sensul celor spuse de els), Nu vom tăgădui că operete lui Philippide prezintă un material enorm și adesea intr-o formă mai puțin îngrijită, cu stîngăeii de ordin sintactic. Dar cel puțin îngrămădirea de material este caracteristica a numeroase opere de lingvistică străine, in specia! germane, și am putea spune că orice învățat mare cade in acest păcat. Cînd tratează amănunțit o nțaterie oarecare. Oare se prezintă altfel lucrările lui Bopp, Diez. Schlekher, Bmgmami, Delbriîck? îngrămădirea de material nu poate fi un defect, ei mai de grabă o calitate, pe care numai niște cercetători obișnuiți cu expuneri rezumative și așa zicinu aerate o pot prețui. Avem de fapt o manieră germană de expunere, pe care o urmează Philippide, șl una franceză, pe care au urmat-o Densusianu și chiar Pușca rin. Totuși ni se pare cu totul ero- nată afirmația aceluiași cercetător al vieții și operei lui Philippide, că în lucrările învăța- tului ieșean nu se poate găsi „nici o pagină de expunere literară, liberă de balastul citatelor și al exemplificărilor excesivi *). Desigur. i-a lipsit adesea lui Philippide eleganța de stil, dar faptul se explică nu prin aceea că el n-a fost in stare să scrie astfel -- atîtea pagini din opera sa o dovedesc —, ci prin aceea că ei a «cântat să varieze expresia, reciirgind la im limbaj dur, popular sau familiar. înlrebnințmd atît in scrisul său cit și in cursul său universitar asemenea elemente populare. in special moldovenisme, Philippide dădea expre- siei sale o savoare rustică, carc-l apropia de loan Creangă. De altfel îl mai apropia de marele povestitor moldovean și umorul său sănătos, care destindea mințile obosite ale citi- torilor și ale studenților săi. Philippide a creat tul alt gen de prezentare publică a științei decit genul maiorescian, solemn și academic. Lecțiile hii Philippide se transformau intr-o cauzerie agreabilă în jurul temei respective, cu cele mai variate tonalități stilistice, dar in care dominau ironia, satira, vigoarea, energia, pe care te impuneau pregătirea și origi- nalitatea sa științifică, atitudinea sa polemică, viziunea sa dinamică despre lume. Nu-i lipsea lui Philippide nici plasticitatea viziunii. și adesea el recurgea la imagini care ar ii indignat pe cei cu pretenții de subțirinw, — nici cadențarea perfectă a frazei, care leagă stilul său din această epocă de acela din tinerețe. 0 idee clară despre stilul său și despre arta cu care Philippide știa să-și distrugă im adversar, acoporindu-l de tot ridicolul pe carc-1 merită, ne pot da acele pasa je clin Origt- nea românilor. I, p. 843—848, in care învățatul ieșean lua atitudine față de absurda teorie a unui învățat ceh, J, Peisker, Dic AMun/i der Rimtânen in Zeitschrift des histonschen Vereins jur Steiermark. XV. Jahrgang. l I. (left, Graz. 1917. p. 160—205, care-și imagi- gina că românii sînt urmașii uimi neam de păstori nomazi de limbă turcă. § 15. După toate cele spuse mai sus, ni se pare necorespunzutoare realității afirma- ți aceluiași cercetător al vieții și operei lui Philippide. conform căreia activitatea Kngvis- Din cele spuse plnd «ici de noi r«uifd cd Philippide n-a rdmas fără influenti asupra tme- române. Dar accastd fnftuenfd s-a ejrecuat numai asupra lingviștilor, istoricilor literari si scrftrortlor ieșeni. Astfel. eercut .Vieții românești- lingvistul Ieșean a foit privit întotdeauna cu admirație șt prețuire. Activitatea tui știtnfificd a fost urmdrltd cu interes nu numai de G, fbrâilcanu, dar șl de 1W, Sadaveanu. care a studiat ptnd si Originea Românilor fi a transpus tn opera sa literara unele din ideiilc de acolo, eum vom arata cu atld ocazie Phitppide a exer- citat o oarecare in/tuenfd chiar Ți asupra unora din membru celorlalte țcoli lingvistice romdneîti. *) Limba romana. VII. p. 20 șt Lingviști șl filologi români, p. 172. ’> D. Maerea, Lingviști șl filologi romlni. p. t«8, se complace in a reproduce asemenea cri- tici făcute de Ovtd Densusianu cdrfii Originea Romlnilor a tul Philippide, ți le repeta et însuși la p. 171-173, amptificindu-le. •) Limba romAna. I. cit., și Lingviști șl filologi romani, p. 177. 64 Stadii tieă a învățatului ieșean n-ar îi fost strins legată de problemele,, de frămiiitările vremii sale’J.Căei n-ar trebui să confundăm izolarea de lume, care 3-a fost necesară Iul Philippide pentru a-șî realiza opera sa lingvistică, cu izolarea de epocă. In care l-ar fi dus critica lui excesivă împotriva manifestărilor dc tot felul ale epocii sale. A fost Philippide un izolat de epoca Iui și de poporul in mijlocul căruia a trăit, cl care din primii ani ai tinereții a suferit pentru viața mizeră a țăranului și a unt formele de paradă ale epocii sale, menite să ascundă tragica realitate a vieții noastre sociale ? A fost Izolat de poporul său acest om care și-a închinat toată viața studierii limbii și istoriei acestui popor ? Critica lui Philippide împotriva societății românești din vremea lui nu l-a izolat de această societate, ci l-a integrat într-iin curent critic al culturii și politicii românești, căci ea a fost făcută, după 1906, în numele poporanismului. Și nici lucrările sale științifice n-au nesocotit sarcinile din acel moment ale lingvisticii române. Dacă pînă in 1911, activitatea științifică a lui Philippide nu fusese izolată de preocupările vremii, căci el a făcut atunci lucrările pe care tocmai le cerea epoca : principiile de istoria limbii, gramatica descriptivă și istorică a limbii ranâne și dicționarul limbii române, activitatea științifică a Iui Philippide n-a fost izolată de preocu- pările epocii nici cînd a redactat Introducere in știința limbii și Originea românilor: prin aceste lucrări el ducea mai departe teoria limbii Ia români și trata mai amplu decit se făcuse pînă la dînsul una din problemele cele mai însemnate ale științei și culturii române. Cit despre presupusa lipsă de comunicativitate a lui Philippide, cei care l-au cunoscut știu că nu exista un om mai expansiv, mai exuberant și mai spiritual ca el. cind se găsea în cercul celor pe care-i prețuia. împotriva aprecierilor lui Macrea, avem motive să afirmăm că nimeni n-a înțeles mai bine ca Philippide sarcinile științei române în epoca In care a trăit, cerînd științei române să se ridice la înălțimile științei din țările cu o mai veche tradițiie culturală. Și dacă el a propus formula de tip junimist: ..să avem răbdare", pe care același cercetător al vieții și operei sale3) pare a o incrimina, nu trebuie să ne înșelăm. Philippide a făcut tot ce se putea face cu slabele resurse materiale pe care i le punea ia dispoziție statul român burghez; a creat o bibliotecă de specialitate, a Îndemnat pe tinerii dotați dc la Universitatea din lași să se consacre științei, i-a îndrumat în munca științifică, a înte- meiat împreună cu elevii săi un Institut de filologie română (1927), a lămurit atîtea pro- bleme de istoria limbii române și mai presus de toate, a creat o doctrină lingvistică de o mare originalitate. Dar ar fi putut să spună Philippide că, prin munca sa și a altor con- temporani, România se ridica la mare originalitate în știință ? Realitatea este că prin Philippide, Densusianu și Pușcariu în lingvistică, prin Xenopol, Onciul, I. Bogdan, lorga și Plrvan în istorie, prin DobrogcatUi-Ghcrca si Ibrăileanu în critica și istoria literară, prin Conta și Xenopol in filozofie, prin Gr. Anii pa, N. Leon, Victor Babeș și Emil Racovița în biologie, ș. a. m.d. s-a creat acea veritabilă știință românească, pe care o cerea el. Pentru prima oară a apărut atunci clar unor învățați români că nu se poate face o operă de știință de cea mai mare valoare, dacă, în ce privește principiile și metodele de lucru ale științei, vom fi întotdeauna numai elevii invățaților străini și nu ne van sili să ajungem și noi la cit mai multă originalitate de principii șî metode, in marginile adevărului. Sînt semnificative acele cuvinte ale unui alt mare creator de gindurî al epocii, elev și prieten al lui Philippide, anume G. Ibrăilixmu, din cronica atit de interesantă, care ar trebui să constituie un perma- nent credo al tuturor oamenilor de artă și de știință din România, cronică intitulată: Modă și originalitate (Via fa românească, Anul XX, 1928, ianuarie, nr. 1, p. 115—119; pasajul care ne interesează e la p. 117—118) : „Nici un mare scriitor român nu se poate însuma in ’) Vezi Limba romAnâ, VII. nr. r, p. 17, $1 Lingviști șl filologi rominl, p. 16». «upd ce ie afirmă acolo cd PAittpptde _a avut o activitate obștcasVd redusd*, te trage concluzia : ..el a fost tipul savantului absorbit de munca de cercetare, retras șl purln comunicativ". Macrea cddugd : „Aceaetd mituite este ilustrate, intre altele, de faptul că din J»U șl plnd la moarte el n-a pdrdslt niciodatd lașul, Nu a mai ruat de atunci parte nici la ședințele Academiei, at cdrel membru titular era Incd din 1M0." Mărturisim că nu tnfelegem bine ce vrea sd spund Macrea, Oare faptul că un savant drn epoca burgheza n-a desfășurat o activitate obșteasca bogata eonstitue o sldbictune pentru activitatea sa ștlln|ificd? Dar autorul articolului citat se referă, desigur mai ales la faptul câ Philippide a refuzat sd atbd tevaturi cu lingviștii bucurcștenl șl cu cei clujeni, cji care s'-ar fl putut inillni ia ședințele Academiei. PAIltppide avea motive sd refuze aceste tcgdturi, (ntruclt atit Densusianu cit și Pușearlu fuseseră cu el mal nedrepfi decit se do- vedise el injuți cu dinșii. Pe de alld parte conștiința originalitdțli concepției sale lingvistice, «teosebird de cele ce se predau și se scriau atunci in fdrile europene, fl determina sd fia indi- ferent la relațiile eu alfi lingviști, români sau strdini. Curios poate pdrea doar faptul că Philippide nu se glirdca sd-șt facă teoriile cunoscute In fard și In sirdindtate. Dar, după cum am spvs, el prețuia munca știinpficd In tăcere, fără elogii șl agitație. •> Limba romdnâ. Vil. i»ss. p. 19. și Lingviști ți filologi rcmanl, p. 171. Sl»dii 65 vreo școală sau in vreun curent literar străin contemporan lui." Chiar dacă Ibrăileanu nu va ii avind întotdeauna dreptate, este totuși adevărat că un seriilor, un om de știință este cu atit mai mare cu cit opera lui este mai originală prin concepție și metodele de lucru, fără a ieși prin aceasta din limitele adevărului. Dar Philippide este singurul dintre lingviștii români care, după 1914, nu se poate integra in niciunul din curentele lingvistice din străi- nătate. Iar concepția sa este cu atit mai valoroasă eu cit ea este una dintre puțineie concepții lingvistice materialiste, create înainte de apariția unei lingvistici materialist-dialectice în U.R.S.S. Activitatea lingvistică a lui Philippide, luată în ansamblul ci, este tot ce posedă mai original lingvistica românească și constituie o corectare a concepțiilor lingvistice străine, idealiste, din vremea sa. Ceilalți lingviști români din vremea sa și din deceniile care au urmat pînă în 1948 au mers pe căi care nu-i deosebeau atît de mult de curentele lingvistice din Occident; și faptul era util, căci descoperirile făcute peste hotare după 1900 în domeniul, lingvisticii trebuiau însușite și de noi și aplicate limbii române. Este apoi cunoscut că, după 1948, lingviștii români, siluîndu-se pe pozițiile materialismului dialectic, au ajuns la o reconsiderare a problemelor în parte originală și au luat în mod hotărît atitudine față de unele curente lingvistice contemporane eronate. Dar lupta împotriva erorilor structuralismului lingvistic care, alături de numeroasele-i părți pozitive, cuprinde grave erori, apare multor lingviști ca neoportună tocmai pentru că părțile pozitive ale doctrinei fac să nu se mai vadă erorile. Dar a înlocui explicațiile date de structuraliști schimbărilor fonetice cu cele pe care le reclamă concepția lui Philippide despre schimbările fonetice ca adaptări la con- formația organelor articulatorii și la obișnuințele lor articulatorii înnăscute nu înseamnă a ne întoarce la niște explicații vechi, căci lingvistica mai veche n-a recurs la ele decît atunci cind explica unele schimbări fonetice prin substrat. Astăzi, cînd structuralismul lingvistic con- temporan, cu tot progresul vizibil, pe care I-a realizat în descrierea limbii, crede că trebuie să tăgăduiască legătura dintre structura limbii și structura omului ca fizic și psihic, îmbogățirea noastră spirituală cu ceea ce este viabil în concepția lui Philippide despre limbaj va permite lingvisticii române să facă un pas de o însemnătate mondială. G. tVANESCU 66 Stadii PRESENTIMENT DE D O i N Ă domnul coboară pe crengi, arind prin lumina, ca o parașută a timpului. Din rădăcini, aud șesul fierbind și cald izvorindu-mâ, incit, dacă aș curge mereu către tine, isprăvindu-mâ, Ctndva, ai vedea printre ierburi, in marginea de jos a pămintului, mișcindu-se steaua pe umbra căreia plutesc. Păstrează desenul acesta mototolit. La primăvară, o dată cu apele mari, Copacii vor crește din et, indreptindu-l. cort cu nar^ ws. Crlțu Uiseălu : Presentiment de doină t.RlȘU DASCALU 07 UN TÎNĂP POET: MARCEL TURCU Ne/ixindu-și incd persona- lilatea sa poellcd, Mareei Turca ie afu, totuși, intre tineri! poeți afirmați de re- uisla noastră. in momentul eeior mai frumoase surprize, Tindr poet extrem do edntro- dieforiu. ostil facili țapii ți to- cului comun, ostii catoftttel. lucid, cu tente meditative, dublate de un puternic senzt- tiv, antiai de o metaforica tu perind rdzneațd, de asociații bizare, cu o savoare și o pteî- tlclWe proprie In limbaj, dndrui poet face o poezie In cvOTUția cUrela se pol pune speranțe. Versurile sale scot. In ge- nera. la suprafața simboluri orloinate, poetul avind mira- jul acestor simboJurl fl ale- gorfl (nu o date fasetante !) al imanilor șocante, duse aproape la flrotesc, la absurd, absurdul intrind. fragmentar. In universul «du poetic sau rlacd nu fn univers, cel pufin in asociații, tic pilda, Intr-o poezie, Dincolo de inima, poe- tul zdresic o fereastră acope- rită de-o Inima udOfi ; _La un geam se afla o Inimi / O inimi mare dt fereastra ! Pe care o șl acoperea f ,,, sau ca in ființa din trifoi : „E din trei lol lungi ea din trei ape I Sau trei jumătăți sau J E un delfin si ceva. Se arată I Al- «atuUA din irci coapse : din / Trei umeri sau ochi iar pa- rul / Oblic, pe piept, ea o sabie Fllndcă-i o lata / Al- cătuită din trei lupte, ,' Sau nu știu ce e ., ,- tn genere, poezia lui Mar- cel Tarcu, In osie mal elevate momente, cele o pledoarie peniru comuniunea spirituală, poetul avind oroare de slnju- rdtetc. oroare de banalitate, de medioerfiete, de insensibi- litate, ața cum in poemul Transfuzie continuă aduce fu prim plan simbolul legdturii durabile umane, slnpele co- mun ; .Nu poți să ie des- prind ; dc celalalt t Tc-alătu- ra, te leagă t Un fir sau două de stnge", uneori, tindrui poet vede In Ipostaza unui om .care aduce ploaie", care combate Inerția, stagnarea șl sparge tiparele încremenite in poeții ca Repede sau Jocul de-n lumile. Se poate afirme cd Marcel Turca scrie o ase- menea poezie împotriva ter- nului, a Inerției, ți, de aici, alternanța frecvente a efe- menictar dinamice ale naturiir pini, ploaie etc. șl a dinamicii intime. Se poale dc asemenea afirma că ttndrulut poet li convine uneori, exceslo, sim- bolul obscur, Șau indiferent. /Ura rezonanță in social, și uman ca tn Ateul de Lrluinr. sau ea, oprind pentru aso- ciații rafinate, fongltn-d prea imens cu aceste asociații, cade In abscons, cocbetlnd cu abslraciul ți fiermetizlnd nț- permls ca in Ființa din trifoi. Fluxul Ideilor sale poetice, al i Mlaștinilor, nu sc ordonează întotdeauna dupd o logică in- tertoard, existe o dMcon t1nu E- taie in gindirea sa poetica, o fragmentare excesivi a oecs- tor Idei. Ceea ce este Inse In aceeași măsuri foarte Impor- te nr de remarcai tu Mareei Turcii este sensul polemic ai poemelor sote, etieismut lor, faptul cd exista la el. mai mult deeiț la alji confrați ti- neri de-al adl, o candoare, o naivitate superbi -fn contactul eu lumea ți ci aceasta se re- luai locului comun, țintind spre o dl n ceri ta te ți o dezvă- luire rotati a lumii șale sufle- tești. I0M AW CULEGĂTORUL DE V R A B I i prospețimea ciudată a vlrstei: Să fi tot atins cu obrajii, zăpada 14 douăsprezece ierni, să fi tot Trecut pe sub frunzarul a douăsprezece toamne Cu părul lui blond, puștiul. .. Mu dormea niciodată-ndeajuns și-acea Frumosul, neasemuitul obicei. MU£*1 Turcu ; CulcgAtaiul dc Wtbii De a strînge, de a culege vrăbii, Ce le lua încet de prin cuiburi. Să nu se ardă la degete De parc-ar fi fost mici scîntei Băiatul avea știutul obicei Cutreierînd străzile, nu suferea copiii: 1 se păreau prea firești Și-apoi puștiul nostru 4 neastîmpăral Ca un pui de lună și ca un pui de aer Și avea neasemuitul obicei fi plăceau cei mari, oamenii; Ar fi vrut să-i afle, să-i cunoască ... Cu pasul ascuns ori glasul rău Vreun necunoscut de-i mai ieșea în cale, Azvlrlea cu vrăbii după el Ca să-l alunge și ca să îl sperie. Căci puștiul avea frumosul obicei să adune, să culeagă vrăbii, Să alunge cu ele arătările ... ȘOFERUL V E S E L care sd . cu /larcfa ”• sis. Căzu din zodiac și De încă mult timp conducea La fel de elastic, o Mașină ciudată și mică și verde Ca o frunză mare de nuc. Și mașina Alunecînd, mai mult luneclnd Parcă pe-o felie de vînt, Gonea nebunește, atent și flexibil Pe-atei vertebrate, prin parcuri și printre Copaci nalți și drepți, copaci exacți, ficși —• Prea ta locul lor, pe cind mașina Gonea printre ei, nebunește. In mers ocolit ca un guler de lutru, Gonea dar în felul ei, de se ni nd Elipse elegante, fn urmă-i Crochiuri noi întinse pe aer Lăsa luneclnd limuzina, căci Știi, nelegiuit conducea șoferul acela Cintînd intre timp un cîntec bezmetic... MarceTTurciii : Șoferul vesel 69 firească lc ziuă: o zi cu liniște. O liniște deplină, incit Departe, foarte departe Se mai aude O daltă cioplind in obiecte, in lucruri... După un timp Dalta nu se mai simte ... Se aud lucrurile cum se mișcă de colo-colo Lovite de daltă, apoi ceva mai tirziu i n copil trage cu-o praștie-n liniște, O sparge. Iar prin locul spart Se vede-aproape bine un oraș Departe, foarte departe. Tocmai de unde s-a auzit dalta . .. dincolo de inimă Cind treceam aseară pe străzi, Reîntors de la facultatea Cu-n amfiteatru necuprins Sub care dorm voievozii, Cu pași mici, aproape uitați... Treeind, așa dar, aseară pe străzi. Am văzut, oarecum cu uimire Că la un geam se afla o inimă, 0 inimă cit fereastra de mare Pe care-o și acoperea £ Fereastra acoperind grădina, far grădina, la rîndul ei seara, Seara acoperindu-mă pe mine, Care-am rămas mărunt Față de inima-aceea uriașă In care acum mă aflu și stărui Să rămin acolo mereu, In timp ce inima împînzea pe mai departe seara Și seara domina in continuare orașul Pe care, de altfel, il știți și voi! MARCEL TURCU 70 Marcel Turcu : Din»U> de inima cronica literară ION BARBU: „OCHEAN ' *^xegeți eminenți — Tudor G. Călinescu — au fixat definitiv locul poetului /cu Barbu in istoria literară. Totuși, unele chestiuni nu sînt inutil de reluat, la această apariție. Er- metismul lui Ion Barbu este, în primul rind, unul de concepție și numai apoi unul de limbaj. „Hermetică in sensul superior al cuvtntului" (G. Călinescu) e, de exemplu, Oul dogmatic, mult mai puțin dificilă, lingvistic, decît Din cens dedus adîncul acestei calme creste,,. Oricum, ermetismul lui liarbu („barbismut") este altceva decît gongorismul spaniol, mari- nismut italian sau „prețiozitatea" franțuzească, cum susține Ou. S. Chrohmălniceanu, Gon- gorismul, să zicem, devine ermetic prin adaos verbal. Barba este ermetic prin esențializare, prin minus verbal. Ion Barba este ceea ce se cheamă un inițiat: „A ii inițial înseamnă a ii înșiruit că cele două ordine (macro ți microcosmică, n. n.) sînt mereu conjugate" (G. Căli- nescu). Metoda inițiatului se bazează pe simboluri. Credința lui e Câ totul se găsește în unu. Ermetismul lui Ion Barbu se vădește în predilecția poetului pentru lumile închise. „Grupurile apei" (Joc secund) este o atare lume. In matematică se zice grup o mulțime închisă, fața de o operație sau o acțiune. Im fel este Oul („aUt de galeț, de i n c h i s“), la jet — șarpele „pe muzici înnodat" (I. Barbu) sau șarpele deuorînd-și propria coadă piuă ajunge cu capul în propriul gîttejf P. Vaierij). Șarpele'), cerc închis, simbolizează uni- versul. Asemeni Șarpelui lui Valery face Nastratin Hogea la Isartik; „Siînt trup și hrană sieși Hagi rupea din el". însăși „încinsă" Isarlîk este un univers închis etanș la orice ecou exterior. O atare lume își este „siînt trup și hrană sieși". Conform opiniei lui Ion Barba, poezia ar fi un „act de narcisism" adică „lumea purificată pină a nu mai oglindi decît figura spiritului nostru". Poetul preferă insulele, „Jslandele caste" ; în linie vestimentară — „armurile de fier" în care se merge încins ți dur. fn ordine animală sau vegetală, predi- lecția poetului merge spre speciile inferioare: gasteropode (melci) cryptogame (ferigi), fungi (ciuperci) etc. vezi Uvedenrode, După melci. Riga Crypto). Se invocă umiditatea propice ți caracteristică acestora, faptul că sînt niște „exponent i ai universului teluric, dionisiac". Pre- ferința pentru aceste vietăți ține, ia Barbu, și de altceva. Melcii sînt hermafrodiți, adică, din punct de vedere sexual, incluși ia sine, na comunică în exterior; crț/ptogamele sînt asexuate „nunta" lor (grec, gamein) e ascunsei (grec, cryptos). Poetul caută febril gestul „inuhis" care să rezume misterele (Grup), Este vorba, deci, de uit ermetism de concepție (in relație cu narcisismul, egotismul, aristocratismul, stagnarea, cultul elitelor, pe care le exaltă), bazat pe un sistem de simboluri care reprezintă tot afitea lumi microcosmice, închise de regulă, reproducind macrocosmul. Ermetic, în acest sens, e ciclul tivenderode. De multe ori, ermetic e numai limbajul. Sintaxa se complică, stilul se eliptizează. Abuzul de termeni matema- tici devine pedanterie (Nematematic ian, Paul Valery aoea snobismul matematicii). Aceasta e mai curînd dificultatea poeziei tui Barbu5 J. Redondanța e nulă la Barbu nici un cu vi ni în plus. Tot ceea ce i se pare poetului Iest verbal, imagistic, inesențial, stînjenitor zborului sublim poetic este aruncai peste bord. Extrema esențializare, mult mai ușor realizabilă, prin l) Trista n Tzara, unul din reabilita todl firescului (I. Barbu e la arul podul firescului), in poezie, persiflează subtil acest motiv al șarpelui. La Tzara (Cftemcre. ISIS) șerpii se lungesc „ sd supă cava oprit sau corpul lor undc-i sflrțil*. 0 Versuri precum: ..Aphellc (alfa) f Periheltc (beta) Conjunctiv (do do) t Oponent (adior), aparent obscure, sînt facil dificile, Poetul vrea sa spună (astronomic elementara!) cj asțreic conjugale (adică tn maximă proximitate) sint la unison — do do - (paranteza trimite Ia Pltagora) ți câ oponenta tor tnseamnâ despărțirea - odlof Acest adio trimite la protocolul iul Barbu. CTi- dent, in versuri excelente, cind o vorba de spațiul sideral: „Salut pe scatii de noapte I La sceptru’. seral. / De ret ori spiral ; / Al lumii riu siatic de lapte" sau : „Piecdciunc Joasd 1 La fufa păroasa / Supta. care ajuna / Apusd-n cărbunii din lund". Cronica literara 83 semn, prin simbol, în matematici, autoexigență extremii, precum și poezia înțeleasă ca „act de narcisism11 au dus la aufoanutarea ținui mare poet, ajuns la zenit, căruia ti răminea (superbă resemnare!) in Se continue pe celălalt tărim, „de curățit și semne", ea matema- tician de faimă europeană. Evident, cîntecul inițiatului c ferit de elementul didactic" (G. Cătinescu). Asta nu-l împiedecă pe Ion Barbu să compună o poezie superior didactică (cu apostrofe, interogații retorice, morală): Oul dogmatic. Poezia e datată. Paște, 1924. Amănuntul, semnificativ, merita reținut în ediția de față. Ei accentuiazii reproșul făcut de poet simbolistica creștine ; simbolistică rudimentară și incapace, cit timp spiritul universal, Duhul Sfînt se revelă in „Oul viu" ?n „oul cu plod" șî nu in „oul roșu". Cir alte cuvinte, Ion Barbu opune unei sirnbo- tistiri relativ vechi una străveche, mai justă, după poet, mai universal valabilii. Este tema didactică a poeziei, ipoteza de demonstrat. Oul dogmatic, „cu versuri foarte frumoase, de o concisie încântători? indimcntkabită" (G. Căiinescu), nu e lipsită de un anume umor, rezultai fie din apostrofarea dreptcredincioșilor la un mod care persiflează subtil stilul proorocilor („om uitător. ireversibil , „om șters, uituc," „om fără saț și om nerod"/, fie din superiori- tatea demonstrației făcută tu îngăduință, fie din ionul ușor cicăhtor, dc dăscăleală pacientă („intocma-dogma", încă o daiă"J, Poetul elogiază inerentul, inconiigneitd, de fapt, plodul, „din polul plus", „neajuns de glodul păminturilor". Plodul, Oul, in fond este ulterior nuntii, c creat (nu inerent „făcut" J „E Oul celui sterp la fel. / Dar nu-l sorbi. Curmi nuntă-n el, / Și nici la cloșcă să nu-l pui 1/ TI lasă-n pacea-ntîie-a lui, / Că vinovat c tot Tăcutul ' Și sfînt doar nunta, începutul" / fnfrow fel, motivul se regăsește, mai redus, mai puțin universal, șt, aș zice, mai utili- tarisi", în erotica, Ia poeții care citită virtualității?. lata-l, ca îndemn, ta Tudor Arghezi: „Hi cîntecul viorii ce doarme ncrnslit / Smaraldul care încă ;je m^nj n-a strălucit, j Pole- ca-n palma țării, ce nu e încă trasă / Și poale duce-n ceruri sau pwile-ntoarce — acasă" (Stihuri), Satt, cu regret. Ia Lucian Utaga: „Visînd. întrezărim prin doruri — / lalenle-n pulberi aurii / păduri ce ar putea să tic / și niciodată uu vor fi" (Risipei se dedă florarul). Simbolul este, aici, polenul, care, ca Oul, ca săminfa, închide tn sine posibilitatea unei noi vieți. Iată-1 ta Paul Valery, pentru care ; „I.'univera est un debut dans Ea purete du non-elre: „Ne hâte pas cet acte tendre: / IXmceur d’Gre ct de n'^tre pas, / Car j'ai vccu de vous attendrc / El mon coeur n'elail tpie vos pas" (Pas). Elogiat inerentului se face din unghiul de vedere ut „negării spiritualiste a lumii" (T. Vianu). Abstracțiunile lui Valery (acte tendre. douceur d’etre et de n'^tre pas, non-âtre} sînt concurate de materialitatea formulărilor lai liurtm, care are mereu a mare voluptate a concretului, o perfectă intuiție a materiei; „Cum lumea veche în cleștar, f înoată In subțire var f Nevinovatul, noul ou, { Palat de nunta și cavou / Din trei atlazuri e culcușul f In care doarme nins albușul / Atit de galeș, de închis, f Ca trupul drag, surpat in vis". Negația spiritualista a lumii ii apropie pe Barbu de Valery. I! depărtează mtdt de acesta (abstract înlr-o Franță carteziană) superba iwierialifnte, sanguitatea, concretețea, epa ce ar facUiza nmwîfa negate demorrs/afîa ca aMre, daco nu ar pleda (eventual), dincolo de mesajul poeziei, în contra ei, afirmind, de fapt, in detalii, lumea. fa Arghezi, în Lingoare (care are unele note comune cu Oul[dogmatic), afirmația lumii materialiste, a afir-Tt^dm glod, este ostentativ explicită: „DaV'iîesui și te gindești / Ani bine rămîi cum ești, / Să te-nțepi, să le strivești / Prin bucate pani in Iești". Iar Htaga, în 'Urabila sămîntă (replicii fa Ou! dogmatic?), face elogiul semințelor („ce-nchld in -sine supreme puteri"), fiindcă semințete, departe de a fi „la fel celui sterp" (ca Oul lui Barbu), înseamnă „devenire", „spor", „creștere-n izvorniță", fiindcă tn visul Im palpita: „un foșnet de cîmp șl amiezi de grădină, / uri veac pădureț, popoare de frunze". I otațiu Sudului balcanic: („lumea lui Anlon Pan") și mirajul Nordului (boreal, scan- dinav, franchize, ofir, ger polar, burg, Lohengrin, trofi, țară șvabă, țară norvegii. Țările de Jos, Islande caste, lapona Eniget, sund, reni, urși albi, Uoendenrode germanic, sau altfel zis „clima Edgar Poe") s'urt concomitente și definitorii la Ian Barba. Coz oarecum similar; i homus Mwn, egal atras de Imbecil șî de Veneția. Poetul reface, cu aceeași voluptate '■și ompetențâ, tti oersuri foarte frumoase, profilul, atmosfera unui „burg de-a amurg" : („Numi- ■cm nunții nOastre-un burg, f Slăvit cu ape-abia de curg f Ca un dulău trînlit ne-o labă — / Vechi burg de-amurg. în țara șvabă. Scări, unghiuri, porți / In prag de ușe, / O, troli domoli, o troli cu gușe, / t.a ce vărsări ca de venin, / Vis crud strivit și gînd cretin / Stingi cuburi șubrede, intrate, /De case roșii, zaharate, / Verzi învestiri, prin cîte-un gang, / Sub ceasuri largi balang. balangl", Paralel romantic sau a unui Bwg balcan, peninsular": („Țara veghea turcită. Pierea o după-amiază, / Schimbată-n apa multă a ierbii ce-nyiază... Cer plin de rodul toamnei îmi flutura — tartane — / Tot vioriul umed al prunelor gîllane: Gră- 81 Cronica literară dină îmi sta cerul, iar munții-parmalîc... O spornici mulțime se tencuia-n pereți / Veneau de toata mina: prostime, tîrgoveți, / Derviși cu fața suptă de veghi, aduși de șale, / Pierduti între pufoase și falnice pașnic,.,“), In primele cicluri (cel „sburătorist™, Isarlik 51 Uvedenrode). se reconstituie, după expli- cațiile poetului, „trei Grecii" : „Helada lui Nielsche”, în primul (și na „Grecia academică a lui I.econte de l'lsle), un „elenism de decadență" iu Uvedenrode, o „ultimă Grecie", peste care a căzut ca o „miraculoasă zăpadă roșie, dreapta, justițiara Turcime", în Isarlik, (Topo- nimicele imaginare — Isarlik, Uvedenrode — amintesc de Edgar Poe, unul din penații poe- tului. Vezi, la Poe, în L'lalume, țara Weîr, lacul Aubcr, muntele Yaanek). De reținui că Ion Barba ocolește Grecia clasică, și, aș zice, oficială, spiritul său fiind opus celui meridio- nal, caracterizat prin claritatea deducțiilor, exactitatea viziunii, logica raționamentului. Intr-o I postumă, Portret (publicată în Ramuri) poetul declară: „Deci versul meu legal in largi turbane / De lănci zbîrlit, ca țeasta unei cegi. / Cu albele-i prăpăstii și capcane / Și munți opiomani, nud înțelegi. / E drept, l-am scris cînd ochii mei văzură / Rusalca unui iezer scan- dinav. / Ești însă .* ritm, rigoare și măsură. / Suavei Francii duhul tău e sclav". Predilecția pentru „clima Edgar Poe" nu e deloc livrească ci consubstanțială afină. Unui atare temperament cu clanuri romantice, cu staze mistice i se opune „ritmul, rigoarea și mă- sura" specifice spiritului francez, raționalist, clasicist. Uarbu este atras de Septentrion prin ape- tența pentru obscur, pentru instinctele subterane, pentru corespondențele misterioase. Oricum, poetul oa avea mereu mirajul Nordului și în încheiere Ia ciclul Isarlik, în care vocația Sudului pare definitivă („Eu, subt piatra turcă, luat dc Isarlîk, f La o albă apă intru-bîldîbîc"), își mai amintește încă, nostalgic, de „țara Lui (s. n.) norvegă". Ion Barba parcurge adesea un itinerar Nord-Sud. Un drum identic face Ixxpona Enigel, „de la iernat la pășunat, prin ser ud, tot mai la sud". Evident, Nard și Sud depășesc, la acest poet, stricta geografie. Ixi un moment dat, această deplasare spre sud, această abolire a speculației abstracte și descin- dere in concret, echivala cu o „Umanizare": „Castelul tău de ghiață l-am cunoscut, Gin- dire ; ... Am părăsit în urmă grandoarea ta polară / Și-am mers și-am mers spre caldul păniint de maiză-zi", unde poetul are brusc revelația miracolului grec: „Sub acel pilc de arbori sălbateci, în amurg / Mi-ai apărut — sub chipuri necunoscute mie, / Cum nu crai acolo, în frigurosul burg, / Tu, muzică a formei în zbor, Euritmie!“. Nordul, propice romanticilor, mai semnifică setea de absolut, aspirația spre infinit, frigid și auster. Aparent, nu există nici o punte de legătură între Nord fi Sudul dezordonat, mare de patimi, exuberant, colorat gros. In visele Nordului revine obsesiv soarele: „La lămpi de ghiață, subt zăpezi, / Tot polul meu un vis visează. / Greu taler scump, cu margini verzi, / De sur, visu-i cercetează" (excepțională, această evocare a soarelui visat și deci surprins ca pe- tele persistente pe retină, după ce ai stat cu ochii în soare I. Craiului Crypto, expresie a teluricului, a dionisiacului îi esie fatală aventurarea spre sud, sub sulițele tui Apollo, insu- portabile. Nunții astrale i se opun primele două „nunți necesare", cea venerică (Venus) și cea intelectuală (Mercur), care se regăsesc în hermafroditismul ( Hcrmes — Mercur Afro- dita Remis) melcilor telurici din Uvedenrode. fon Barba ambiționează să concilieze cete două lumi, să concilieze, eventual, fondul dioni- siac cu aspirațiile apolinice ale sufletului său. Nordul este investit cu căldură: „Și-n acel fapt de seară, uitindu-mâ spre Nord... AH s-a părut că domul de ghiață se topește (Umani- zare). Banchizele includ cu avariție în ele „tot darul unui soare roșietic și avar" (Banchi- zele). Peste „ultima Grecie" cade turcimea ca o „miraculoasă zăpadă (s. n.) roșie". Este o lume surprinsă de un fel de îngheț istoric. Isarlik se conservă in propriul suc ca fosi- lele în blocuri glaciale. Cromatica se reduce treptat la albul primar. Pitorescul dar și „filo- zoful" Nastratin antonpannesc se austerizează, se închide în asceză, se auiodevoră. Din burgul nordic poetul reține austeritatea. Din idealul său de matematician — așa zisele lumi, „ipotetice de restrînse perfecțiuni poliedrale" — și-a construit o estetică. Isarlik — „Vis al Dreptei Simple" — este de o atare restrînsă perfecțiune poliedralu". Distanța de la Selim la Isarlik e mai mare decit sc crede. Selim este un excelent inven- tar de turcisme. Alvițele, candelul, acadelele, rahatul sînt cioburile unui ccdeidoscop mira- culos, sticlele unui ochean prin care se vede în țara celor o mie și una dc nopți. Isarlîk, dincolo dc pitoresc, care ține de balcanism, dincolo de excelența descripției, care îi asigură valabilitatea, este utopia lui Barba, cetatea tui ideală, tn l.es fătes galantes, ale lui Verlaine, (care ar putea purta ca motto; pentru mai dreapta cinstire a lumii lui... Antoine Watteau), versurile- cheie sint: „Toul en chentant sur Ies modesmineurs / L’amotir vainqueur et la vie- opportune / hs n'ont pas |‘air de croireen leur bonheur". CrorUei literarii 85 în Isarlik scris „pentru mai dreapta cinstire a lumii lui Anton Paon"), twswiie cheie, epigraful, inscripția de pe frontispiciul cetății, sini: Sfint trup și hrană sieș-i J» slavă stătătoare. De la optimismul și generosul Trink of tui Rabclais, eticheta Dinului Clondir, pină aici — distanta esie enormă-, Nu se poate face însă abstracție, în ciuda ideologiei crepusculare, de excepționalul talent al lui ton Barbu, din al cărui Isarlik putem deduce, putem intui, para- frarind o formulă celebră, tot atîta „istorie" despre Fanar, cită din manualele de spe- cialitate. Desigur, Ion Barbu are geniul limbii. Este inutil de probat cu exemple o atare realitate, evidentă, în privința originalității, pină și în lexicul matematicianului Dan Bărbi! ian. Sem- naice o singură chestiune in acest sens, anume pregnanța, proprietatea, economia maximă, definitivatul formulărilor lui poetice, definițiilor iui. „Geometria săbiilor trase la Alexandria" fca în mozaicul de la Pompei), „secolul cefal ți apter", „slava stătătoare" etc. depășesc peri- metrul poeziei, trecind în acela al aforismelor, al formulărilor esențiale. Și nu e de mirare cînd cineva caracterizează lumea unui roman al englezului Durrel cu un citat din Barbu; cind cutare critic zice că idealul stagnării fui Sadoveanu e un soi de slavă stătătoare", cind un poet, descriind o îmbulzeală, citează pur și simplu pe Barbu („mulțimea se tencuia-n pereți). Opera resirinsă, „de o perfecțiune poliedrală", n ini /on Barbu rămtne o lecție de înaltă artă, experiența lai fascinantă și Repetabilă. ȘERBAN FOARȚA V. VOICULESCU: „ULTIMELE SONETE ALE LUI SHAKESPEARE" Ar fața editor cuceriri ale poeziei moderne, formele fixe — s-ar părea — au pierdui teren. După succesive eliberări de prejudecăți, nu o dată exprimate impetuos, sonetul a rămas în urmă, cultivat rar și poate uneori din capriciu sau exercițiu, sau de poeți cu virtuți modeste, de scriitori de serie mijlocie. După reformele simbolismului, după înlăturarea unor rigori care anchilozau exprimarea poetică, sonetul pare puțin prăfuit și sugerează un anumit conformism sau o poezie contrafăcută, lustruită șt poleită, ca un mecanism de ceasornic. 7 alertul autentic, aceasta e „bănuiala*, nu mai rămtne în aceste chingi incomode, Cei care s-aa obstinai în cultivarea lui sini priviți — tacit sau nu — ca niște exemplare ale ratării in poezie. Nu ne propunem să discutăm justețea acestui fapt, confirmai sau infirmat de ofilea ori. lată însă că un poet deloc neglijabil apare cu o serie de 90 de sonete. De ce s-a oprit Voicidescu asupra sonetului, de ce a abordat această formă a „traducerii imagi- nare" ?. Mai tniîi, pentru că unui meșteșugar perseverent ca IA Forsaiesca forma îi convenea ; toată experiența sa poetică interbelică păstrează această atitudine față de poezie. In zgo- motoasele orientări și dezorientări dintre cele două războaie mondiale, Voiculescu scrie în ritmuri și in rime clasice. De ce „traduceri imaginare" ?. Procedeul nu c fo/ai i/tedif ți ar fi să-l amintim, dintre contemporani, pe Miguel Anget Asturias ca autor al unor „tra- duceri imaginare din Horațiu". Traduceri imaginare din Shakespeare, aceste 90 de sonete, variații pe tema dragostei și (rar) a prieteniei? Experiențele iubirii sînt, fără discuție, repetabile. Catul, Petrarca, Danie, Ronsard, Louise Labe, Shakespeare, Baudetaire și alții, mulți alții, piscuri ale poeziei universale, au cîntat dragostea în versuri care au rămas Și refrene sau versuri separate se citează pretutindeni. în fața acestor șire de nume, Voicutescu s-a oprit la umbra marelui WîU. E un omagiu și o explicație. în fața acestor drumuri repe- tabile ale temelor, eterne, Shakespeare a mers cel mai adine în simțirea umană. Sonetele lui au cumulai experiențele unor serii anterioare; drumurile ulterioare îi convin mai puțin iui k. Vaodescu, poetul care n-a trecut prin simbolism (tentant pentru alții in a/raosfere începuturilor sale), dadaism, ermetism. Trebuie făcute, dintru început, cîteva disociații pre- cise. „Traduceri imaginare din Shakespeare", versurile lui IC Voiculescu au corespondențe (să zicem, resimt influențe) cu versuri din Petrarca, Baudelaire, Rousurd, chiar Calul, ș,a ca să nu-l mai amintim pe Shakespeare. Să amintim că experiențele iubirii se fac în linii mari, circuite, aproximativ egale. Pe Ungă urmărirea „traducerilor imaginare" propunem și o altă cale de interpretare, mai utilă: aceea a discutării evoluției poeziei lui V. Voica/escu. 86 Cronica literari Oare „traducerile imaginare" nit sint totuși, încheierea uniri drum, pur,ciul cel moi de sat ai său? $i altmei cînd recunoaștem direct că V. Voicuiescu e „mare poet" (D, Cesereunu într-o bună cronică. Tribuna, 7/1965) sau mai puțin direct (Adrian .Marino in Contemporanul j n-ar fi de datoria noastră și tn folosul poeziei iui V. Voicuiescu să aruncăm și o scurtă pri- vire îndărăt ? E drept că F. Vofcufescu, după o perioadă de semunătorism mediocru s-a alint gindirismuim, și alături de pastele antologice, în cel puțin două volume (Poeme cu iflfjwi fi Destin) poetul citită ingerimea gogoriță în regimente masive pe pămtni. E drept că îngerii sînt de carton uneori că alcătuiesc, cite odată, un fel de recuzită, dar nu e mai puțin adevărat că gmdirismtd mistic și reacționar a reușii să facă din Voicuiescu unul din poeții săi consecvenți. După Poeme cu îngeri fi Destin urmează alte două volume; Urcuș (1937) și între- zăriri" (1939 — utimid volum interbelic) de drum ascendent, c drept, na concludent în- totdeauna. Pe marginea culegerii Urcuș, Șerban Cioculescu constata; „Pe aceasta treaptă evolutivă, poetul religios părăsește poteca bătută de școală, a dumnezeirii canonice, solici- Lind intr-un psalm oarecum Înrudit inspirației argheziene individualiste, revelația personală fi umanizată („Fructul Oprit") (Șcrbărt CiOCulescil, Aspecte lirice contemporane, pag. 20S) «ou; „Pe plan erotic, un spor de senzualitate se îmbină cu nu știu ce de fervoare religioasă purificatoare" (Cîntec pentru dezbrăcare 297). „întrezăriri" continuă motioe din „Urcuș” aducind sitele noi; pe lingă anumite motive religioase (care ramîn) și „pagină" (care se acceniuiază) „întrezăriri" aduce în lirica poetu- lui un fel de disperare, de așteptare a mor ții, uneori tragică, alteori coniempiativ-creștină. Cn nou spor de senzualism apare în poezia de dragoste. Sonetele duc pînă la capăt linia umanizării liricii tui Voicuiescu. O umanizate în spirit rinascent, în care dumnezeu na mai e privit cu smerenie și teamă iar lumea „Vechiului Testament" versificată, etniată și interpre- tată In alegorii ea iz transcedentat în Poeme eu 'îngeri mm servește — ți rar doar ia argument metaforic, lată exemple; „Căci de iubesc cu ură, întreg și numai eu, / Nu te împart cu nimeni și nici cu Dumnezeu" (Sonetul 5} sarr: „Alături de lumina creală-n empi- reu, / iubirea fu o nouă lumină pentru lume / Dc-atunci fiecare-n opaițu-i dc lume / O poale aprinde singur, el sieși Dumnezeu fî. n-JT (Sonetul 37), Mimarea îomdm de poezie, tn sens polemic, aduce argumentația metaforică din mitologia biblicii, „Ești propriul tău Juda ; împins de negre piezi, j Iți vinzi unor caiafe înalte ta lumină.,./ Mai tragic ca un lipăi în mine a țișait / Sfîșielor, sonetul ce ți-am trimis aseară. / Ocări, blesteme, minuni acolo s-au ciocnit / în iureș, îngeri, demoni, val mă cutreierară” (Sonetul 53). exemplele ș-or mai putea înmulți. Ce se reține ? Că sfinții, îngerii, altădată soriși ru majuscule, s-au reîntors, din concepția mistică, în legendă, adică acolo muie le era locul, încă a dată, ni se pare necesar Sa sutdiniem; tonul acesta renascentist, structura pe care 1 'oiculescn își propune s-o dea noilor sate creații, arc șî un sens polemic. O replica hotărită primește și vechea poezie a mort ii din lirica lui Voicuiescu. Vechile voluptăți ale eliberării „sufletului din jugul cărnii” ale „vieții de dincolo" sint înlocuite cu refuzul hotărî! al morții pentru bucuriile vieții pamtntesti. Deși personalități diferite, Voicuiescu are unele puncte comune în evoluție, cu Hlaga. iată o poezie din Întrezăriri intitulată Marea biruință: „Răz- bim din lut. urcăm scări de luceferi, / Silim să ducem cerul mai departe / Prin Săbiile vre- .mii trecem teferi / l.uplînd ajungem pfn’Ja tine, moarte. / Cu ce nentîmpini, mare biruință (s. n.) I Nu vrem cununi, nici sceptre lari de domn. / Ci rai de neclintită neființă / cu oarbe și sălbatice genuri de somn". Linia antecesorilor acestui gen de poezie coboară pînă la Itooaiis și are, printre poeții stabiliți în perimetrul acestei idei pe Blaga, Rilke și alții. Nu mai este vorba aici de o mistică a existenței, sau mai precis, nu-i vorba numai de atit, e atitudinea afît de cunoscută a crea- torului fără contact cu realitatea, sentiment de sfirșealu atit de obișnuit unei anumite poezii. Citez un fragment din Sonetul 7t: „Ni se făgăduiește sus, dincolo de moarte / Un loc unde nu-s lacrimi, suspinele lipsesc; f ce-am să mă fac acolo, dacă ne va desparte, / Fără de-această mană cu care mă hrănesc? / De nu vei fi cu mine, suflarea-mi să te strîngă / învăț eternitatea cu hohote să plîngă”. Desigur, ta o primă lectură, replica poate părea puțin semnificativă. Se pare însă ca dragostea e o metaforă de multe ori, o exprimare, o expresie a oiefu. Din moment ce Voicuiescu și-a propus sd se exprime prin acest gen de traducere, aceste libertăți de interpretare credem că nu trec pe lingă adevăr. Sonetele păstrează, pe undeva, si reminiscențe din Maiori-platonism „uneori foarte ușor echivoc" spune A. Marmo. „Neesențial" spune Cesereunu. Mai trebuie adăugat în plus; Versurile au 0 patină — spu- neam — de ev renascentist și patina e dată și de aceste aluzii la „arhetipii" tui Platan. In fond, platonizant era și Petrarca: „tn ce parte a cerului în ce idee j A fost exemplu din care natura a luat / Acel chip frumos ?.,ți alții- Dacă îniro poezie mai veche. «Cronica llterarâ 87 Androginul, l''otewZ Ne afum, de altfel, în fața unei cl începi a continuității. Pentru poezia mal veche, Tudor VUnu mnwrca faptul că „V, Voicuie^pu ,,, este ia primul rlnd un poet al viepl mtertocre". (Articolul „Alegorism?- p, 134-144 In „Figuri ți forme literare, Casa școalclor, IMS}. ■) Și Alei, eorespondențe-replieâ cu vcisuri mai vechi. A se vcdc.i. In volumul „Destin- poezia „Tlrzlu": „Ti-oscunzl in fapta olsul ca un funpfter fn teocd etc. finalul: „Asteptafl feeamăt de Suferință, o durere surdă, dur ea nu mai cuprinde ca altădată pesimism apriori.: Ci subliniară o eroare care nu mai poate fi îndreptată, timpul fiind necruțător și ireversibil. (.Mai c un țărm la care să fii ieșit înot / Greșala să-ți răscumperi cu-o cît de grea osîndă f Ori s-a sfîrșit aicea ? Și doar ce-a fost e tot? (idem) Poetul cere o dăruire totală ți unele sonete ce fac această dramă a căutării absolutului în iubire („Tot timpul disperarea mi-a fost mie lumină... / Aprinsă-n absolutul de veglie-n fundul meu fs. nj / Stă nemișcată, centru de liniște deplină...) Există în sonete o subtilă încercare de a aborda problemele relațiilor, a sentimentelor individului dc geniu, a creatorului excepțional în dragoste (titlul indică ca erou liric doar pe matele ^Hl). Iubirea titanului tinascent nu cunoaște limite meschine. Peste suferință se înalță mîndria creatorului care se prelungește prin veacuri, prin intensita- tea neobișnuită a sirnțiriii sale, simțire mobilității, hiperdtmensionatâ de partenera de dra- goste. (Sonetul 43). tidr-o extindere uriașă a sensibilității umane, dragostea nu-și are hotăr- niciile obișnuite. („Eu nu-ți cer fericire, această toropeala f De sobă oarbă-ncinsă c-urt vreasc fără lumini.../ Iubirii tale-sacră cruzime genială / De nu-mi dai izbăvirea, cer arderea deplină"). A7feor4 înoocarca rubi/et c calmă, făcută dc la înălțimea sigură a valorii in versuri cu armonii ți sugestii de mare arta. „E toamnă î Și cocori i-li deșteaptă nostalgia ? / Pribegite corăbii te-ademene-st spre zări. Dar n-asculta de șoapta feericei pierzări / Pentru mirajul clipei nu lepăda vecia" (Sonetul 82). Unele sonete sînt reproșuri către femeia iubită, fățarnică, terestră, altele solicită o iubire elevată, Ideea, poate platonică, a iubirii salvate de „pătimașul trup" e concurată de aceea a necesității iubirii carnale, fiindcă „iubirea o sămința eternității-n carne". O mare gamă de sentimente e transformată, la mart incandescențe creatoare, în aur pur. Desigur, nu ne găsim în fața unui volum egal cu sine însuși, dar în cele mai multe emuri ne întâmpină frumuseți de neuitat. Un meșteșug poetic care a ajuns la punctul de sus al împlinirii sale ne surprinde na o dată cu imagini, simboluri, alegorii noi, în acest teritoriu în «we aM de multe cărări au fost deja mult bătute. Atunci cînd bogăția ideilor nu poate fi cuprinsă în cele 14 rtaduri ale sonetului, loi- cufescu trece peste schema prestabilită (Sonetele 68, 78, 83 etc.), scriind sonete de 15, 16 versuri. Cu acest volum ne aflăm in fața umanizării totale a poeziei lui V. t n murmur de viață, o plenitudine a trăirii umane, chiar în tristețe, și zbucium încă necunoscute poeziei voiculescieire, își fac drum aici. O cercetare mai vastă ar putea semnaliza, firește, multe motive ale liricii de dragoste universale împletite în acesi buchet atît de original de poezii, după cum ar putea semnata multe motioe-reluate sau reprimate — din mai vechea lirica de dragoste a sa. V. Vacwtescu — poet excepțional pe această treaptă a realizării sale ar merita-o. CORNEL UNGUREANU Cronica literara 89 «i r0-reviste Adrian Paunescu : MUltrasenlîmenteM Orice s-ar spune, debutul editorial al lui Adrian Păunescu este, sub raport artistic, extrem de contradictoriu. Cititorul rămine pur fi sitnplu consternat cînd, după o poezie - oa. N. lorgo, Alexandru Vla- hufd. I, RuiswȘlrlanu, Ini Unirea cu Encscu avu- sese loc In limpid re/uotitlid din Iași, O/ifcncl Monjfa if fu prezentat de Candele. bă- trlnul profesor de la Conser- vatorul din capira'a Moldovei. Lui EnCsCu i-a plăcut Opera „Ileana". De alunei, fie la Arad, fie la hotelul Bratu, discuțiile dintre Enescu ți Monfia te înfiripau pe ierna folcloruui nostru. Din bogata ți variata ac- tivitate depusa de Mont a, spi- cuim ; Colecția „111 doine ți clnlcce populare romlnejti" ți operele „Cercei", „Fina dc la Cozia". elntotă intr-o sta- giune șl la Timișoara, ți „Ileana-, Err.lt Monția a compus un numit Impresionant de [ie- duri pe poezii de Emlne&u, Coțbuc, tastf, Goga, Stama- tlad, Biaga, Zaharic Btrsan, Eugen Frunza ți DumiiruCor- bea, Celebra sa romanța „La fi Alina cu eAleaiâ- e scrisa pe versuri de Mărie Cunțan, Printre Interpreti care au contribuit ta răspindlreu mu- zleli Irit Menita cei mai renii- miri sini Llseite Di aia. sandu Albii. Eranfla tVms-Jnăscu si — »ai ale* - Alexandru Gro- ZU|d. Vdrind in ari ist un man- datar al poporului. Emil Mo?r- fia a s.'ujlt una cu total de- votament ola'a I treage. p, pistil CICLl Dl CO\FERI\Ți DESPRE TEMRL Recent, Teatrul de stat din Tito'țaarc a reluat cir’ul dc conferințe despre teatrul romdnesc. In Hiat acum citiră enl, ciclu care s-a desfășurat, li n păcate, cu pauze laejrplr- cablt de mari, Cu aceasta ocazie, conf. un Eu. Eugen To- doran. decanul Făcuttdfii de filologie a Uniierslidilt din Timișoara, a conferențiar des- pre Teatral romanesc in pri- mele doua decenii ale veacu- lui XX. conferutfa a fost au- diate cu viu interes dc un nu- meros pa bl le. Cn colectiv de actori ai Teatrului de stat, sub în- drumarea regizorului Itotts Sctutscn ning, de ia Teatrul german de stat, a prezentat fragmente drn Trandafirii ru- șii dc Zaiicrlu Fir son si Apus dc soare de Barbu ytefdnescu Delaurdncea. S-a remorcat Ștefan lor- ddnest-w. artist emerit, in ra- iul iui ștefan cel Mare, pre- cum si Al. Ternoeicl. CAtâ- Itna Buzoianu ți Dora Cticr- fes. Ar fi necesar ca Teatrul de stat sd reflecteze la posi- bditmea reiudrEI țE a ciclului de conferEnfe despre teatrul universal. N# ițind! m. ed ilustrarea acestor prelegeri cu piese sau fragmente de piese ale unor autori a Cdror creație intri in sfera subiectelor abordate, ur fi un fericit prilej pentru actorii teatrelor timișorene de a intra !n intimitatea undr probleme dintre «te mai di- verse ate teatrului unlversai. Dat fii^d interesul rât mai mare pe core-l manifesta pu„ blidul pentru asemenea con- ferințe, suțerdm aroanizatari- tor sd invite st personalități ale nEefii teatrele din alte orașe ale firii spre a ține conferime in centrul acestor ufUe mcnlfestAri culturale. a dumbrAvcanu DESPRE REPOR 1AJEL ROZ In Contemporanul nr. tj/1965, loan Grigorezcu ia atitudine împotriva reportajului nat ți împotriva erEticH care t-a sprijinit. Autorul articolului Critica șt reportajul roz sub- liniază tdriutlle scolii ramd.- nețtE de reportaj, ntpreren- rată prin scriitori de frunte ai litera tu rii noastre. El au făcut din reporta) o adeiti- rattl armii de tuprd. Se pare cd midfi dintre reporterii mal tineri au pre- luat o slngurd taturd a awtoi $eoEi, anume reporta- jul poem In prozd. Ailiudlnca „contcmplaUvA-exlazlantfl ", cum spune autorul articolu- lui, a dus la reportaje plate. uniforme, lipsite de interes pentru cititori. Asemenea re- portaje ocoleau odevdratete probleme ți umflau baloanele roze. Criticii le-au sprijinii, definindu-ie ea : „reportaje li- rice", „reportaj monumental" etc„ iutnd adeseori in consi- derare numai aspectul formal. loan Grigorescu pledează pentru un reportaj cu a pro- Mlnlaturl critice 95 nunjatd funcție socială, pen- tru .restabilirea adevăratei funcții sociale a reportajului*, pentru „reclștlgarea prin ve- hemența combativității parti- nice și prin sporirea carac- terului &Au agitatoric, a prin- cipalei sale meniri ; aceea de a fl o armă in lupta noului eu vechile mentalități ți con- cepții", Autorul tocirii șl cifeca exemple de reportaje care i se par ca IndepUne re această funcție. Totuțl, in legătură cu Victoria de la Oltlnn. dată ca exemplu avem rezerve fațd de entuziasmul iui loan Grigo- reseu. Imaginile roze din acest reportaj trebuiesc pri- vite tot cu ochi critic. De ase- menea, poate că si alte exem- ple sini discutabil*. Cert este ea semnatarul interveafiel din Contemporanul ridica o pro- blemă de mare actualitate, ai. Jebeleanu INEDITE... Revista Steaua (nr, 1, ian, 1M5) publică, drept inedite, trai poezii de Trlsian Trara. printre care La marginea orașului. Poezia din urmă, de fapt, nu e atit de inedită. Se poate găsi, cltctă in întregi- me de Eugen Lovlneacti, in a sa Istorie a literaturii române contemporane, volumul des- pre evoluția poeziei lirice, ta numele de Triatan Tiara. Se poate citi respectiva bucată. In Lovlncteu, fără .parante- zele drepte care indică lacune din manuscris". șerban foarțA CUM SE FACE O CROMCA CINEMATOGRAFICA Un public din ce in ce mat numeros privește cu legi- tim interes eforturile conți- nute ale eritieil cinematogra- fice de a-șt thisl un limbaj propriu, care sd satisfacă exi- gențele tot mai mari ale Iubi- torilor cetei de a șaptea arte. Reușitele, tn acest sena, sint incontestabile șl nu puține ta număr, dar abundă șl croni- cile fade, dublate uneori șl de mici „erori" in tehnica de in- dicare a surselor de insplra- jie, lată, dc exemplu, cronica la filmul Deșertul roșu al firi Anfonloni (Contemporanul, ISW. nr. S (SHJ. semnată de Rodica Lipani. Vom trece pes- te faptul cd două treimi din ar- ticol U formează diatele (luate din diferite reviste franceze) șl-i vom recunoaște autoarei meritul (singurul, de altfel) de a te fi tradus și de a le fi pus intre semnele ci- tării, șl ne vom opri doar asupra unui pasaj,'printre al- tele, nemarcat de atarl semne. Sub pana Rodicdt Lipani ol sună așa : „AntonJonl s-a nfișcut aici, mal bine zis in imediata apropiere a Raven- nel, la Ferrara, un alt .mo- nument istoric". Transformă- rile radicale operate de dez- voltarea vertiginoasă a in- dustriei. întreaga metamorfoză a ținuturilor natale, el le-n simțit direct. De aceea, filmul său nu va avea ca decor Ra- vcnna (sau Ferrara) copilă- riei sale, ci pămtnturllo ster- pe, uzinele enorme, ultimii pinl-umbrelA pe cale de a muri, asflxiațl dc vaporii chi- mici". Iar sub pana Iul Geor- ges Sodoui in cronica (t.es leitres frangnlscs, nr. 1M2, din SD oct.—4 nov. 1X4) are urmă- toarea alcdtuire ; „li (Anio- moni n. n.) est nă A Ferrarc pas loin do Havenne. Son en- lance et sa jeunesse. vecues dans la plalnc du Fo om eonnu moina le solei] que Ies brouillards ct la pluie. Ce oui est en traln de de- venit un „desert rouge- C'est son pays, sa terre natale, dont 11 a profondement res- senti Ies recente» metamor- phoses. On ne verra pas dans son demicr film. Ies baslli- ques el Ies mosalquics, mala dos lerralns vagues, des e’normes uslnea Ies derniers prins — parasols asphyxlăs par Ies vaguers chlmlques." Comentariile sint de pri- sos. sergiu drincu N O T A JUspunztnd numeroaselor scrisori prin care cititorii ișl exprimă nemulțumirea că nu găsesc revista noastră la chioșcurile din București, publicăm mai Jos lista punctelor de desfacere a revistei ORIZONT pe rata Caplluîei pusă la dispoziție de Difuzarea Presei - București ; standul nr. I din bul, Republicii vls-a-uls de spitalul Calfei. Standul nr, z din Pul. IMS vis-a-uts de spitalul Calfei. Standul nr. 5 fa fa magazinului București, p|a IMS. Magaz. nr. S al Dif. Presei din Splaiul Unirii nr. J. Sftrndul din holul Poștei Centrale, Calea Victoriei nr. lî. Magaz. nr. I al Dif. Presei din str. Doamnei nr. 3. Standul nr. 7 din Piața Rosetii. Chioșcul nr. 75 din fufa magaz. șl restaurantului Compescaria, bul, Republicii, coif eu Calea Victoriei. Chioșcul nr. ș din str. Izvor (Podul izvorș. Chioșcul nr, se din bul. Gh. Coșbuc In fața spitalului Brlncovcnesc. Chioșcul nr. SS din piața de Flori. Chirșcul nr, șș din colea victoriei colț cu str. Nuferilor. Chioșcul nr, 6? din bul. Mugheru In fața O.N.T.-ului. Chioșcul nr. 71 din bul. Republicii, tn fața Umcersităfii Standul — din pasajul Victoriei. Magaz. nr. 1 al Dif. Presei din pfa. Palatului r.p.r. Chioșcul nr. 70 din but. N. Bdlcescu, In fata rest. Dunărea. Chioșcul nr. SI. din calea Gri vițel (Gara de Nord). Chioșcul nr. s« dfn but. Dlntcu Golescu (Gara de Nord). Stagaz. nr. 4 al Difuzării Presei din Calea Gri vilei vis-a-uls de Gara de Nord, Standul f - peronul Gării de Nord. Standul ll — fn holul caselor de bilete d. f șl Standul llt — din holul caselor de bilete ct. Ir. Miniaturi critice • |LP.T37| COMITETUL DE REDACȚIE ION ARIEȘANU, N1C0LAE CIOBANU» ANGHEL DUMBRAVEANU (secretar general dc redacție), 4L. JEBELEANU (redactor șef), ANDREI /I. LILLIN ★ Coperta de Pulu Rtnjes / Piața | 43803 Lei 7.— Redacția : Timlțoara V. Roșită nr. 3. Telefon 12026 Administrația : București Jos Kiseleff nr. 10 Manuscrisele jl orice corespondență scrise citeț pe o singură part* a hlrtiei. Cu indicarea adresei exacte a expedl- torului, se trimit pe adresa redacției Manuscrisele nepublicate nu sa restituia Tiparul executat sub comanda nr. 1922 la întreprinderea Poligrafică „Banat" *tr. Tipografilor 7, Timișoara — RP R