orizont REVISTA A UNIUNII SCRIITORILOR DIN RPR CUPRINSUL NICOLAE CIOBANU: Comicul și implicațiile lui pe cuprinsul genului epic scurt . , 3 ION VINEA: Postume: Opal, Ceremonii, „L'indifercnr.............................10 ION AGJRBICEANU : Regizor și actori — odinioară................................12 ION ALEXANDRU -. Patria........................................................17 ION SOFIA MANOLESCU : Nuferii, Noapte................................... . 18 VLADIMIR CIOCOV : Versuri dc seară, Cu ochii copilăriei. Traduceri de Anghel Dum- brăveanu și Andrei A. Lillin................................................19 IV. MARTI NOVICI: Panta rhci..................................................23 ION COCORA ■ Viscolește intr-un sat dc șes. Ceasuri vechi ....... 24 VASILE PETRE FATI: Dor, Porlret................................................25 HORIA GUI A: „Bătrîrml și marea”...............................................25 NICOLAE BREBAN : Francisca.............................................. . 27 GEORGE SURU : Masa ferocilor și oștenilor în reîntoarcerea mult așteptată, P< eni despre Walt Wilhman. Baladă dc toamnă. Venirea prietenului, Moment insular. Ultimul joc de adolescență ............. 39 VALENTINA COCIȘIU ; Frumusețea statorniciei....................................17 LUCIAN BURERIU : Adagio, Plaja.................................................52 TRA/AV DOWrOȘAN: Pescărușul albastru...........................................54 DAN CORNAVIN : Penclopc, Hero și Leandru.......................................55 SAfi/A OPREANU: Culoarea dragostei. Prezență........................... . . 56 ORIENTĂRI NINA CIONCA: Thomas Stearns Eliol • ■ ■ . • • • • ■ ■ .57 THOMAS STEARjVS ELIOT : Moarte In apă. Preludii, in românește dc Nina Gonea . 59 CRONICA LITERARA ȘERB AN FOARȚA : Paul Georgescu: „Păreri literare".............................61 S/M/OAf MIOC: O valoroasă lucrare de sinteză literară..........................63 SIMION DIMA: Aurel Rău: „Stampe”...............................................66 ISTORIE LITERARA — DOCUMENTE VIRGIL VINTILESCU ; lori Slavici...............................................68 ȘTEFAN PAVELESCU : Liviu Rebreanti și muzica lui Ciprian Porurnbescu . . .73 ARTA NICOLAE BARBU : Școala lui Millo.....................................75 ANDREI A. LILLIN : Jan Bobcscu, memorialist.........................81) ION CLOPOȚEL: Sculptura populară la izvoarele Begăi ....... 83 CĂRȚI REA ISTE C. N. MIHALACHE: AI.’Roselli: „Note din Grecia, Diverse”..................81 MĂRIA GALETARIU : Miron Radu Paraschivescu: „Bilei la Riureni” . . . .86 CRlȘU DASCALU: Dan Deșliu : „Minunile de fiecare zi”......................87 FELICIA GIURGIU: Șt. Băntilescu șî Ilie Purcani: „Colocvii”...............88 VALERIU GANEA : Poezia în Steaua nr. 12/1964 ............................ 89 SORIN TITEL: Secolul XX. nr II. I2/I9G4...................................90 MINIATURI CRITICE C. U. ;Un nou „Risipitorii”............................................. 91 A- J-: Stampe provinciala............................................... 91 MIRCEA ȘERBaNESCU : In memoriam: „Sarkany Gabriel”........................91 P. CORNU : Două cicluri lirice și chestiunea umorului.................. .92 M. S.: Tipărituri metodice ale Bibliotecii regionale ........ .92 A. L.: Albert Schweiizcr la 90 ani ......................................"52 SIMION DIMA: Cami! Pctrescu in actualitate ......... .93 P. C.: Recrudescențele ermetismului ? . .................................93 THEODOR N. TRIPCEA: Note la lucrarea „Monumente istorice din Oltenia" . . - 94 j C.: Noul număr al revistei „Limba română” ......... .94 O. METEA: „Peregrinul transilvan” la 100 de ani . ........................94 V. GANEA: Citeva cuvinte . . ....................................95 N. T. : Poșta redacției...................................................96 COMICUL Șl IMPLICAȚIILE LUI PE CUPRINSUL GENULUI EPIC SCURT e jș^ptritul este singurul lucru pe care ti găsești cu atit mai puțin cu cil li caufi mm mult (Der Witz ist das oinzige Dine, w;is umso weniger gefunden uird, je eifriger man ts ruchL K Hcbbd T. 270 Tagebiiener — wJurna]«)"- Este maxima pe care, în foarte instrac- tivul sfiit Dicționar de maxime comentai, Tudor Vianu o inserează, între altele, la cuvîntul spirit ți pe care marele nostru erudit, laconic, o explică astfel: „Spontaneitatea spiritului este îndeobște cunoscuta'. Comicul, așadar, este apanajul exclusiv al omului dc spirit; numai acesta ii poate identifica prezența și-l poate comunica intr-un mod revelator celor din jur, Rezultă dc asemenea că in afară de iluzia că totul ne este transmis la modul spontan nu se poale vorbi de existența reală a comicului. Privind mai adine lucrurile, de fapt, aici, in această spontaneitate a receptării iposta- zelor comice ale existenței, rezidă prezența a însuși mecanismului de bază ce duce la de- clanșarea psiho-motorie a fenomenului : surpriza, ca rezultat al ivirii aparent incidentale a situației comice, „Le comimte — observă Bergson, cum se știe, filozof idealist prin ex- celai ții est doitc accidente!; ii reste, pour ainsi dire, d ia surjace de la persoane". Evident, aserțiunea bergsom'aiiă rezidă în legea fundamentală a comicului — discre- panța dintre esența ți aparența atitudinilor și reacțiilor umane. Artistic vorbind, fără a mai intra in detalii teoretice, trebuie spus că întreg acest fenomen interesenză în măsura in cure el relevă stări dc lucruri cu totul caracteristice pentru cunoașterea. pe oale artistică, a structurii morale a omului, în raport Cu anumite instanțe social-istorice, instanțe, cu care aresta se confruntă la un moment dat. Cum prea bine se știe, tocmai aici se află punclul dc trecere din zonele comicului, in sine, gratuit, în acelea ale comicului avfnd funcții cognitive, lată de ce judecata de valoare asupra operei literare de esență comică s-a Sprijinit întot- deauna pe doctul de a surprinde măsura echilibrului dintre situa (ia psihică a personajului și ideea artistică particular-generală, re se tinde a ii plasticizată prin intermediul elementelor incluse în conținutul primului termen al comparației (aceasta, se înțelege, indiferent dc treptele pe care scrierea in cauză se situiază : satiră, ironie, umor). Literatura comică, pri- vită in structura ci estetică, nu face deci eu nimic excepție de fn legile generale ale reflectării artistice. fn fond, anumite produse foiletoniști», ce se mărginesc la a stirni hazul in mod gratuit se siluiază de la bun Început în afara artei și, oa atare, daeă nu putem, din păcate, împiedica circulația lor, nu nc rimine decît să le ignorăm. A mai argumenta teoretic, in momentul de față, necesitatea comicului pe cuprinsul literaturii actuale este de-a dreptul ridicol (iată un subiect de scriere satirică!), de vreme ce formele dc manifestare ale înfruntării dintre nou și vechi o cer obiectiv și, totodată, de vreme re peisajul divers al literaturii române de azi datorează o asemenea însușire și contribuției aduse de către genul în cauză. O altă aserțiune bemsonianft, după care receptarea comicului presupune o atitudine total desentimentalicatd („Le contigue exige donc en fin. pur produire toui son ejfet, quetque cftose comme une aaeslhesie momerdanCe du coew, li s'adresse u Cirdeligencc pure". comportă amendamente. Urmărind peripețiile lui Cicikov din Suflete moarte, presupui, Nicolne Ciobanii ; Comicul și Implicaplte lui. ., 3 li Autor, existența unei stări dc anestezic a inimii, ceea ce nu se mai in timpii, insa, in cazul eroului din Afu/ttoro, de pildă. In genere, receptivitatea ka winic, sau, chiti se spune de obicei, simțul umorului, apare lj o trăsătură fundamentală a atitudinii umane față de realitățile vieții, In mod frecvent, alei, identificăm una din căile ce favorizează obiectivarea, invittnd la interpretare critică, la efortul de a disocia esența de aparență, incidentalul de tipic, de a da prioritate lucidității in defavoarea exaltării și a efuziunii nediferențiate etc. Chiar și pentru cei mai „serioși" scriitori, adepți ai. unor modalități artistice prin excelență sobre, eclipsele in materie de umor sini nu o dată fatale. Operele lor, in ansamblu mai mult sau mai puțin echilibrate ți veridice, «stlel, pe unele Jocuri, deconcertează prin prezența unor naivități sau chiar enormități, ce slirnesc zJmbetete cititorilor, zîmbete, evident, nedorite dc către autorii în cauză. In treacăt fie spus, caracteristică pentru „gafele" generate de o asemenea stare de lucruri ml se par multe din operele romanticilor intîrziați si în deosebi ale epigonilor pro- liferați de acest curent. Caragiale avea motive temeinice să se amuze enorm în fața unor produse de speța celor ce urmează, înserate în celebra crestomație de folclor lăutăresc a lui Anton Panii, Spitalul amorului: „Nu de multă vreme amorul mă muncește, Mii de chinuri grele imi pricinuieție : Noaptea mai cu teamă cind natura tace Parcă tot mă cheamă, nu mă lăsări pace. O să mor, of! O să mor /întărit și plin de dor; Nu știu scris, nu știu făcut. Văz Cd parte n-am avut O să mor. ah I O să mor ... Atari „specimene din stupida grămadă", cum Ic definea marele satiric, fără îndoială, iți datorau existența, în exclusivitate poate, sonorilor (cînd prăpăstios dramatice, cînd comic- languroase), sUrnite de lira dezacordată, chitind în falset a unor barzi minori de pe h dirșitul veacului trecut: ceea ce n-a putut să nu lase urme și in modul de a se comporte J reacționa al eroilor din romanele lui Bolintineanu și apoi din epica lui Vlahuță și chiar i>elavrancea. Se constată, deci, ca o vădită reacție, că în literatura contemporană comicul (in genera! >ub forma ironiei și a umorului) apare tot mai frecvent ca o adevărată cenzură, utilizată de creatori pentru a stăvili sau pentru a „bagateliza" voii, năvala de efuziuni și lamentații, care, lată fiind francheța și luciditatea ce caracterizează spiritul omului modern, nu pol decit să >ochezc, să stirneasfă rumoare ori să stingherească. Poale fi, ca atare, vorba de un adevărat fenomen de extensiune a comicului jh; cit mai Întinse spații ale artei, inclusiv a te literaturii moderne. Teme de aceeași structură „etern-problematică", dincolo de foarte multe alte dw- sebirl calilativ-estelice, învederează stări de lucruri caracteristice, dacă vom compara, să zicem, romanele istorice ale lui Sadovcanu cu nuvelele istorice scrise de Ncgruzzi ori ■ >lobescu, romanele și dramele lui Camil Pelrescu cu narațiunile lui Eminescu, lirica aces- tuia din urmă cu cea argheziană etc. Nu intră in intenția rlndurilor de față să elucideze o iiroblemă atit de complexă. care, fără îndoială, ar merita un studiu atent, dar ar mai fi in Jirșit de observat că in cazul unui scriitor proeminent precum G. Călinescu evoluția de ia proza dc observație (Enigma Otiiiei) la cea în care aceasta fuzionează cu analize de fac- tură moralistă (Scrinul negru) se însoțește cu o masivă infuzie de comic (mai ales sub forma ironiei și a satirei) infuzie ce se produce, ascendent, de la o etapă la alta. Experiențele decisive sub acest raport înregistrate dc epica românească dintre cele touă războaie au urmări dintre cele mai vizibile în epoca de față, j* cuprinsul prozei. Se iwate spune că. aproape fără excepție, umorul, in diverseie-i variante, circulă necontenit in scrierile dc cea mai mare rezistență ale genului, fie că este vorba dc romane precum Nicoară P'^coavă. Uieful Joanide, Scrinul negru, Desculf, Moromefii, Setea. Groapa. Risipitorii, 'ordooanii, ori de un însemnat număr de nuvele, schițe și povestiri. Mi se pare că pe cuprinsul epicii actuale (mă refer deocamdată la aceea care se si- •nază în afara zonelor prozei satirice propriu-zise, „ne specializată" în această direcție) comicul are mai ales funcția de a amenda in primul rind, formele sub care tinde. în mod I Nicolae Clobanu : Comicul și Implicațiile lut., normal, iu se manifeste dramaticul și uneori chiar tragicul în existența anului contemporan. In ceea ce privește romanul, sub acest raport, două exemple mi se par dep „clasice1": cele oferite de Bielui loanide și Moronte/ă. In ultimi instanță ironia (causticii ia eroul central al operei lui Ci. Căiinescu. arhitectul loanide, și aparent „graluili", in fond disimulata, la Uie Morancte) sc manifestă ca o pavăză ce încearcă să țină „in secret'' starea de Incertitu- dine interioară și să amine, pe cit cu putință, momentul fatal al crizei social-morale. Multe din cela mai trainice izbinzi ale epicii scurte de azi nu sînt nici ele străine de contactul cu ceea ce aș numi centura comicului asupra viziunii epice in proza contemporană. Fără a se (iude deci la realizarea unor narațiuni de factură intrinsec umorisUco-Satirico, și aici, implicațiile comicului se relevă in forme dintre cele mai interesante. In nuvelistica lui Eugen Barbu, comicul circulă aproape fără întrerupere. „Dramu” sentimentală a domnișoarei Aurica din nuvela cu același titlu evoluiază în întregime pe te- renul unei confruntări a „durerii" eroinei cu situații ce impun narațiunii o tonalitate de i ironic pe care aș numi-O bhud — sarcastică, Este suficient, astfel, să ne amintim că patroana magazinului de mode La șicul etegunt iți clamează nefericirea pricinuită de amorul fărn leac ce-l are pentru inimitabilul comic Lică Ridulcscu in fața miresei-manechin Margot șt a gentlemenilor, manechîni si ei. Gerard și Dagobert, sau ca leșină dc emoție cînd cei adorat lansează melodii cutremurătoare pc texte de acest soi : _l/fsiun și eu, ca-nir-un roman Să dăruiesc ca taiisman Unui logodnic delicat Toi st/flelu-mi nevinovat". La rindul lor, eroii centrali din alte nuvele ale plăsmuitoruluî romanului Groapa au parte, de un „tratament"" care solicită nu o dată prezența comicului. Acesta este valorificat fie la nivelul zîinbctulul cald, dc adeziune afectuoasă (/rnnaefu/a), fie la al ironiei hilre, de vibrație populară (Dale fr ai săi), sau la acela ol afecțiunii moraliste (jMuncc de jos). Chiar și la autorii „serioși" nuanțele funcționale ale conicului sînt extrem dc diverse. Aceasta se observă nu numai dc la un scriitor la altul, ci chiar in sfera a ceea ce produce fiecare în parte, Dincolo de notele specifice impuse dc natura particulară a temperamentelor artistice — aspect cc va fi pe larg urmărit iu alt capitol al studiului — este însă de remarcat ceea ce aș numi in continuare dinamica viziunii comice asupra zonelor grave ale existenței Astfel, apelînd la citeva din scrierile citate aici, poale Ii reconstituită crono- logia evenimentelor istoriei contemporane, tocmai pentru a ne da scama de mutațiile ce se produc — iii ceea ce privește implicațiile umorului — -de la un moment la altul- Iu povestirile salo quasiauteblografice, Francisc Alunlcanu evocă lumea periferici de altădată cind amar — înduioșat de amintirea mizerelor bucurii ale unei co- pilării strivite, cind sarcastic — revoltat de realitățile unui trai mailt prea bogat în dureri pricinuite de asuprirea burgheză și sărac lipit pămintului In bucurii. Suplinind unei confrun- tări-limită două atitudini morale diametral opuse. Dumitru Radu Popescu (hLișoid), își presară demonstrația epică — pentru a releva totalul faliniont al nazismului — cu pa- tetice accente satiric-dramalice pc care ie adresează unui individ ce se auteexclude fără drept de apel din rindurile oamenilor adevărați, cum este ofițerul hitlerist Kuri. Rod ut observației făcute „pc viu" — prozatorul, sc știe, a minuit condeiul, la început, ca gazelor de profesie — narațiunile scurte ale lui V, Em. Galan, cultivă constant acidul satirei de- mascatoare. La el sînt zugrăvite încleștările economice și politice ale luptei de clasă dht perioada fșostbclică, perioadă in care cuceririle dc fiecare zi ale revoluției se realizau cu prețul înfrțngorii rezistenței, cînd disperată, tind perfidă, opusă dc reacțiune. Aceeași va- rietate a implicațiilor comice se constată și in nuvelele de reconstituire a unor Imagini din trocului mai îndepărtat, de pildă ironia tragică din florile păniiniului șî Constandina dc Zaharia Stâncii, Necunoscut de G. Căiinescu, sau din Cri care plătesc cu viata de Camil l’etrescu. La drept vorbind, la ora actuala, iiu-I întotdeauna chiar atît de lesne de stabilit eiiw e „specialist'1 și cine este „amator", în proza scurtă satirică. Greutatea provine nu numai din cauza fenomenului sesizat In rindiirile de mai sus — expansiunea comicului pe cuprinsul epicii contemporane, —■ ci ș[ pentru că nu o dată se întimplă să întilnim autori în ale căror narațiuni trecerea de la fondul serios al lucrurilor, interpretat pe un ton grav, la siichiul disimulant al ironici și al sallrei se face pe neobservate. De ce se întimplă așa Nicolae Clutanu : Comicul și implicam1? lui . ., I o ușor de înțeles, daci avem în vedere că, în chip obiectiv, in viață, între comic și dramatic există o continuă întrepătrundere practic, cum s-a observat adesea, aici nu se poate face o demarcație strictă. Ca atare există autori cu privire la ale căror narațiuni, în multe privințe, e greu să te decizi a le circumscrie într-o zonă sau in alta. Dintre nuvdîștii de azi, concludent mi se pare, de exemplu, cazul lui Siito Andrâs, Poate fi socotit oare apreciatul povestitor (v, — intre altele — culegerea Cireșe tomnatice. Biblioteca pentru toți, nr, 189, 1963), in ceea ce are el specific, un umorist, în sensul obișnuit al cuvintului ? Da și nu. Spun da ți nu în același timp, întrucit intr-o astfel de împrejurare, definiția „exactă” — după întrebarea „e alba sau neagră ?” — n-are sens. Povestitor inrîurit de folclor ți de creația scriitorilor de formație populară (nu e intîmplător, de exemplu că Siito este un foarte pasionat tăimiscitor al lui Creangă in maghiară), acest prozator, de regulii, relevă în scrisul său, o viziune artistică comică asupra dramaticului și chiar a tragicului Comicul, la el, îmbracă haina a ceea ce, cu un cuvint extrem de plastic, numim hitroșenic — amestec indicibil de voie bună, de amărăciune, dc sarcasm ș; ironie, flîtroșenia aeeas.i concentrează în substanța ei o adevărată filozofie de viață ; de cele mai multe ori ea apare ca o veritabilă cale a disimulării eroului popular, în sensul exteriorizării (din mîndrie, pudoare și dintr-o Încredere funciară în victoria binelui asupra răului), i-aș zice, „contrafăcute1', a suferinței și a durerii înțelegind, „din interior" mecanismul respectiv, SUtii Andrâs este departe, deci, <1. dorința de a și amuza cititorii. Tragi-comicul viziunii sale epice il conduce spre dezbaterea unei problematici prin definiție gravă. Dinlr-o asemenea perspectivă artistică, In prozele sale scorie, satul contemporan îți reconstituie istoria in unele din datele sale fundamentale. Această istorie, începe cu anii asupririi moșierești {Un pachet rie tutun. Opint i noi. Căluțul din vis), și ai luptei antifasciste (Demeter Stegar u) se continuă cu anii frămîntațî ai bătă- liilor rimu!, un detaliu nesemni- ficativ, îngroșat de câire o imaginație aprinsă. Dar cel real e totul 1 Voinea, zbirul care mă ocrotea, „rîsul Marflenei", o revoltă de dinainte înfrintă I „Gazul .Mariicnei" a constituit peiilru mine, in acel timp, limita de jos a lumii in care mă învîrteam, burghezia și mai pre- cis mica burghezie, lată vreau să-ți vorijșsc și dc „limita de sus" a acestei burghezii. Tre- buie să iei totul ca plafonul șî podeaua unei camere construite la repezeală, cu materialele existente I De mică eu am fost o fire „pozitivă" și am fost înclinată totdeauna să-mi așez, chiar în grabă și cu ce aveam la îndemină, cîteva repere Fixe după care să mă pot ghida. Era spre finele aceluiași an școlar (1944). Era Cald, sfințitul lui mai, venisem alergînd acasă, de la școală, prin acel aer dens, tare, mișcător al sfîrșiluiui de primăvară. Intrasem eu pașii vii pe ușă, toate ușile camerelor erau deschise și -ani început să strig, crezînd că im e nimeni. Gînllnd ceva nedefinit, cu voce ascuțită, m-am apropiat dc ușa salonului deschisă ca șl celelalte — și am privit Intr-o doară înăuntru. Apoi am rămas uimită; La masa marc, dreptunghiulară, din mijlwul camerei —care mă impresiona, de obicei, deoarece la ea se așezau diverse persoane mature, nesfirțit de grave, cu neavind voie, în astfel de ocazii să mă apropii decît la cițiva pași — stăteau părinții mei împreună eu un demn străin. Mi-am dat imediat seama că trebuie să fie vreo persoană foarte importantă după felul eerenionios de a sta pe scaun al mamei mele și după figura gravă, nefirească, a ta- tălui meu. Toți trei s-au întors spre mine, intr-O mișcare paralelă, înceată, făcută parcă in alt aer, de o densitate mai scăzută, și m-au privit toți trei, cu 0 atenție ușor obosită, insă neclintit, un timp lung, ricsfirșii de hmg. După uimirea de a găsi pe cineva în salon, ml s-a făcut teamă, a mințind» .mi dc felul gălăgios în care intraMm în casă și așteptam ca mama să se ridice țeapăn în picioare, să mă conducă în camera noastră „a copiilor" și să mă admonesteze cu atîta răceală, răcind observații atit de impersonale și de precise, pînă cind eu, plîngîndi să încep să-mi cer iertare. țUmilința mea, in astfel de împrejurilri trebuia, ea însăși, să fie moderată, plină de tact.). Dar cu mama mea se Inimpla un lucru surprin- zător : propriul ei caracter i se înstrăinase din nou — ceva asemănător cu seara în care fusesem de față la vizita lui Voinea. însoțit de preotul cel tinăr, cu fruntea albă — dar de ilata aceasta cu am simțit această înstrăinare a ei, in mod cu mult mai puternic. Era <> femeie străină care nu îndrăznea să fie, sau uitase că-mi este mamă. Văzind că Cei trei continuă să mă privească nemișcați, cu o stranie încremenire a mișcărilor, am vrut să mă retrag, dar atunci mama mi-a făcut un semn mic, un fol de invitație grațioasă, extrem de politicoasă, care m-a tulburat din nut, deoarece nu mă maî chemase niciodată ața. pînă atunci. Apropiind n-mă de masă am avut o neașteptată senzație: dintre cei trei oameni care stăteau la masă, privindu-mă și aștept itidn-mă, părinții mei mi sc păreau doi străini iar celălalt, al treilea, străinul, care mă privea cu un zimbet fin, prietenos, mi se părea un prieten vechi pc care mă așleplam din clipă in clipă să-l recunosc și să-l îmbrățișez. — Dă mîita domnului Penescu — spuse mama — dinsul a venit la noi. de la București. Am întins mina domnului Pcnescu, mi-am îndoit genunchiul intr-un gest ușor, scurt —- așa cum făceam șî cînd intram în biserică — și l-am privit. Era, se vedea, un „mare demn". Din prima clipă am simțit că aparținea unei clase sociale superioare nouă, era un om dc o distincție firească, dc o permanentă relaxarea mișcărilor ce conlrasla puternic cu Înțepeneala ți distincția „surogat", contrafăcută, a părinților mei. S-a ridicat, bineînțeles, iu picitxirc ți tind mi-a sirius mina mi-a zimbît complice, un zimbet care voia să spună parcă: - „frtlîmplarca face, domnișoară, ca eu să fiu mai înalt decît dumneata, dar asta nu Nicolae Breban : Francisca 31 niă împiedică, te asigur, să-mi pari deosebit de gingașă I E uimitor, intr-adevăr — părea că spune zîmbetul lui, în continuare — cît de firească c delicatețea dumitale în acest oraș, în care — și asta rămîne între noi — întilncști doar oameni posomoriți și grosolani Era un bărbat înalt, slab, de-o slăbiciune elastică, cu chipul lung, prelung și fin, cu un inel mare, cu piatră, la mîna stingă, (De la început am observat inelul lui — care avea încrustat pe piatră un (el de blazon — și pc care îl purta pe inelarul sting, în același loc unde toți oamenii din orașul depărtat, de provincie, unde locuiam eu, purtau verigheta de aur, acel inel monoton care atesta legătura acelor oameni „posomoriți și fără imaginație” cu vreo femeie oarecare, făcută din același aluat, „ejusdem farînae". Inelul nobil, nesclipitor, al domnului Penescu. părea că îl logodește cu o lume aparte, superioară, o lume a nuan- țelor, încărcată de obiecte muzicale, al cărei simbol părea a fi blazonul de pe piatră.). Am observat în același timp că sus, craniul său nobil era golaș, dc-o mată sclipire dar își aducea cu măiestrie părul ce-i rămăsese peste acea oglindă de carne, astfel că, privit într-un anumit fel, părea doar că are o frunte mare, desfășurată. A\a 1 văzusem un astfel de cap într-o carte franțuzească, ca al unui curtnan de la curtea Iui Ludovic al XlV-iea care cînta, grațios, din îlaut, în mijlocul unui salon. Domnul Penescu fugise — după cum am aflat peste citva timp — din București sub bombardament și fiindcă făcea parte dintr-o familie sus-pusă, el însuși fost sau actual secretar general al unui ministru — fusese primit să locuiască la noi. In oraș erau de altfel destul refugiați din București, care sosiseră, unii cu un an înainte chiar. Eu eram fericită totdeauna cînd primeam vreun musafir, chiar numai pentru citeva ore. In astfel dc cazuri tatăl meu, mama mea șî cele două surori mai mari se schimbau, „sc înstrăinau", cu o in- tensitate care depindea de poziția socială a musafirului. Atunci se crea o insulă în relațiile noastre obișnuite, familiale (deosebit de severe și de rigide), o insulă ale cărei margini și relief erau cu atit mai distincte, cu cit musafirul era mai de vază. In acest fel am făcut eu școala lucidității relațiilor sociale I Dc data aceasta bucuria era maximă, musafirul fiind foarte „înalt” și stînd foarte multă vreme. Astfel că eu l-am privit dc la început ca pe un aliat. Intr-adevăr, domnul Penescu a schimbat în mod radical cerul familiei noastre. Tatăl meu, cum Iți mal spuneam, era un om blajin, lipsit de autoritate, mărginit, căruia îi plăcea să evadeze uneori în marca pivniță cu vinuri a episcopiei de unde se reîntorcea cu întreaga sa fire ușor caricaturizată: adică era și mai blajin, și mat lipsit de autoritate, și mai naiv. Avea obrajii roșii și ochii lui albaștri, frumoși, priveau atunci dîntr-o mare depărtare, scli- pind cu o veselie nestupinită de parcă ar fi aflat un amănunt pe care îl ignorau cu toții, un lucru elementar, caraghios de elementar. Noi, copiii, îl îndrăgeam atunci nespus de mult, însă mama devenea atunci, la rindu-î, o caricatură a întregului ci caracter: se subția, își dilata ochii și umbla citeva zile atît de solemnă, dc rece, de inumană, incit toți resimțeam asta aproape ca pe o jignire. Disprețul pentru tatăl meu devenea evident — la ea, o femeie atit de stăpînitâ — atit dc declarat, îneît tatăl meu nici nu mai simțea vreo răspundere de părinte și șef al familiei și cădea în „rangul nostru”, jucîndu-se și diseutînd cu noi, ceea ce era. pentru noi binevenit. După citeva zile, relațiile se restabileau și totul începea de la capăt. După instalarea lui Penescu — care a locuit la noi aproape patru luni — în primul tind s-au sistat acele „evadări” ale tatălui meu și el a rămas pc toată aceea perioadă care, dato- rită evenimentelor multiple de care a fost străbătută, mie mî-a apărut ca foarte îndelungată, un străin încruntat, atit de neindemlnatec grav, îneît uneori apărea chiar brutal. Mama mea însă, s-a transformat deodată intr-o floare I Energia ei neobișnuită care o defeminiza, dis- păruse cu desăvîrșire și ca era acum subțire, mlădioasă, caldă, cu ochii umezi șî vocea ei avea un timbru șoptit și grav, uimitor de frumos. Era însă, ca și în solemnitatea mișcărilor tatălui meu, ceva nefiresc, ceva care pc noi, copiii, ne înspălm.nta ușor. Cele două surori mai mari, ca de obicei, reflectau cu fidelitate transformarea mamei și asta era lucrul cel mai impresionant: intr-adevăr, ce fenomen, ca două ființe șterse, impersonale —■ totdeauna mi S-a părut că ele aveau exact atîta personalitate cit să poată trăi — să fie dotate cu atita putere dc imitație înclt să transforme la rîndul lor I Din șterse deveniseră expresive, din două plate conturc răsăriseră niște femei. Iată cit de puternic era domnul Penescu, sau forța pe care o reprezenta I Totul în jurul său se organizase simetric și armonios, rece însă, și noi toți treceam prin acel aur nou ca printr-un acvarium sau printr-o mare vitrină ce des- făcea iu lumina reflectoarelor zeci de culori și de nuanțe, dînd însă într-o stradă pe care nu circula nimeni. Domnul Penescu se scula cam pe la nouă și lipsea vreo patru ore dimineața (am aflat ulterior că era evacuat cu întreg ministerul său) șl revenea puțin înaintea mea acasă. După masă dormea, foarte puțin, apoi se urca în bibliotecă. Spre seară se plimba uneori 32 Nicolae Rreban : Francisca prin parc cu episcopul, cel mai adesea insa era cu noi, O data sau de două uri pe săptămină iniîrzia in oraș. După prima săptămînă de acomodare, Penescu s-a apropiat de una din surorile melc mai mari, Maria. Deși a făcut acest lucru destul de acoperit, toată lumea a observat asta imediat, poate chiar înaintea lui, deoarece eram toți cu ochii pe el. Nu știu de ce, dar mi S-a părut că în fața acestui fapt, toată lumea a răsuflat ușurată, deși era de h sine înțeles că Penescu nu voia să se însoare cu fata unui simplu protopop. (Acesta era rangul pe care „societatea- il dăruise tatălui meu, ca mulțumire că fusese de acord să se însoare cu nepoata unui episcop.). Penescu începu să fie așezat alături dc Maria la masă, era lăsat singur cu ea în parc, serile. Maria însăși începu să fie tratată de către toată lumea cu o considerație deosebită. Această organizare era atit dc ostentativă, atit de evidentă — cel puțin pentru mine — toți făceau această treabă cu atîta grabă și gravitate, Incit, nu știu de ce, mi s-a părut Ceva funebru. Deși era evident că sc intimpla un lucru rușinos, toată lumea, mai ales părinții mei, se prefăceau mulțumiți, îndatorați și eu aveam impresia că ei erau de fapt, undeva, foarte ascuns, chiar mulțumiți, realmente mulțumiți. Aceasta mi-a amintit — și-am avut atunci o bună intuiție — dc balaurul din poveste care cerea in fiecare an, unei comunități umane, o jertfă. De cite ori citisem acea poveste mă trecuse un fior de groază și îmi imagi- nam totdeauna cit de marc putea să fie jalea acelor oameni care trebuiau, anual, să aducă o ființă vie pentru sacrificiu. Acum însă, pentru prima dată mi-a trecut prin cap că acei oameni, dacă au fost pe măsura celor in mijlocul cărora am crescut eu, trebuie că se pre- făceau. de teamă, fericiți, dar sub acest strat de fericire prefăcută, era un altul ascuns, de mulțumire reală, că scăpau atit de ieflift. Dar în povestea aceea, mai ales, nu se Spune că deobicei balaurul era nu doar mai puternic d-ecit acei oameni, dar, se pare, și mai iscusit I Pe scurt, timp de vreo trei săplămîni, Penescu făcu o curte tot mai accentuată Măriei, apropiindu-se tot mai mult de ea. Maria, după cum iți spusesem, era, ca și cealaltă soră, Cecilla, o ființă perfect ștearsă. Avea în acea vreme vreo nouăsprezece ani, dar fiind răz- boiul in toi, nu fusese trimisă la facultate și citise atitea romane searbede, cu atîta liniștim incăpățînare și lipsă de discernămînt. îneît pielea feței ei începuse în mod îngrijorător să semene cu o sugativă din acelea care atirnă dc caietele școlarilor. La venirea lui Penescu, imilînd-o pe mama, ea și^a schimbat miraculos înfățișarea. Asta era cu atît mai uimitor pentru mine cu cit imi dădeam seama că dacă la mama mea acest „transformism" avea un rost, era făcut în vederea unui scop conștient, la ea sc declanșa doar ca un mecanism și ca încerca aceeași uimire pe care ered eu că o încearcă oile unei turme care repezindu-se după berbecul din frunte se trezesc deodată, zburind prin aerul unei prăpăstii. Printr-un astfel de aer zbura acum Maria. mergiiid alături de Penescu pe aleile marelui parc, in timp ce amurgurile turteau ușor contururile lucrurilor. Penescu părea îneîntat de ea, de rochiile ei. de ristil eî, de gesturile ei. dc feminitatea ei reușită, întocmai cum aplaudă pu- blicul, la tm spectacol, mișcarea actorilor, nebănuîrtd că întreg acest farmec este inițiat de o mină lucidă și nevăzută, regizorul. Nu știu de ce, Penescu o preferase pe Maria, Ceciliei, ele — cel puțin în amintirea mea — semănând, așa cum o coală de hirtie albă seamănă cu o altă coală de hirlie albă. Cecilla — cealaltă oglindă mișcătoare în care se reflcc*a perso- nalitatea ascuțită a mamei — înflorise șî ea, ia rindu-I, o dată cu venirea lui Penescu și întocmai ca șt Maria, nebăniund dc ce se transformă aiil de radical. (Am observat și mai tirziu, de altfel, că in jurul unei puternice personalități apar, ca sub influența unul magnet, citeva personaj» plate a căror rațiune de a fi e tot atît dc nobilă — poale și do necesară — ca a unui multiplicator.). Totuși, dacă mă gîndesc bine, imi aduc aminte că Cecilia, în acea vreme, manifesta o ușoară înclinare spre bigotism și afecta un aer reținui, transportat. Bănuiesc că făcea acest lucru doar ca să contracareze „pasiunea pentru lec- tură” a Măriei, elogiată de familie. (Ea nu putuse suferi niciodată prea mult orice foaie tipărită.). Și probabil că acest lucru, „convertirea anemică” a Ceciliei să fi părut mai puțin ispititor lui Penescu decit „aerul de-o lînredă melancolic “al Măriei. Văzind că sora ei ora cea preferată. Cecilia avu un puternic „puseu religios” care entuziasma pe bunicul nostru, episcopul, acesta neputînd bănet răutățile complicate ale acestei lumi. Ca să înțelegi mai clar ce a urmat trebuie să mă întorc puțin înapoi, cu citeva luni înainte de ivirea lui Penescu. Ți-am amintit, atunci cînd ți-am relatat despre unica vizită făcută nouă dc către profesorul Voincscu, de cel care l-a introdus la noi pc profesor, un preot tinăr, de curînd prieten al familiei, căruia mama încerca să-i placă cu adevărat. Preotul era un bărbat nu Înalt dc stat, însă un „om impunător”. Două calități ale sale să- reau in ochi dc la început: o deosebită elasticitate a întregului său corp, bine proporțional și fruntea bombată, de-un alb sclipitor. Fruntea acestui om — pe care îl chema Pctrașcu Virgil — domina cu atita forță întreaga sa atitudine și persoană, incit ochii, pc care-i avea Nicolae Brelian : Francisca 33 mici, cenușii, oarecare, căpătau — lucind sub acea boită albă, încordată — o putere ne obișnuită, faseînatorie. Petrașcu venise dc curind în dieceza noastră, plecind, la proprie cerere din marele oraș O., unde deținuse o funcție importantă, în urma unui scandal abil inăbuțit și din care el ieșise cu onoarea nepătată. Fiind uri preot cu o pregătire superioară fusese numii să lucreze în cadrul episcopiei tot într-un prca tirziu. — Cc vrei să spui cu asta ? — făcu mania, după o pauză în Care numărase ochiurile — înainte de a se întîmpla ceva Ireparabil. — ireparabil ? Nu k înțeleg — replică mama, fără graba, cu aceeași indolență. - înțelegi foarte bine — continuă tata, blajin însă necedînd. Urmă o scurtă pauză. — Ce te-a apucat ? — întrebă după citva timp mama, eu ochii mereu la ceea ce făcea, dar observînd că tatăl meu continuă să se plimbe prin fața geamului fără nici un rost, cu- ix-iscîndu-l șl știind că vom să continue ceea ce Începuse. — Nu e normal ? Vreau să împiedic ceva rușinos I — a două parte a frazei, lălăi meu o spusese in ungurește. — Ceva rușinos? — făcu mama in aceeași limbă, apoi din nou în românește: Și cum vrei să iinpiedici asta ? — Vreau să intervin — spuse tata. La această replică, mama se opri dîn croșetat ți îl privi pentru prima dată, cu o severă mirare, fără să spună nici un cuvint. Am surprins o fracțiune din aceaslă privire și pentru prima dală mi-am dat seama că discuția avea un substrat pe care eu iiH'ă nu-l bănuiam. — Am să intervin — repetă lata, după o pauză, în care timp mama se apucase din nou de croșetat. 36 Nicolae Bri-bnn : Francisca — Să intervii ? — făcu numi și rise ușor, scurt, cu o nuanță disprețuitoare. De or vrei să intervii ? — De ceî — întrebă tatăl meu și se gindl citeva clipe, de parcă ar li uitat brusc despre ce era vorba. (Această pauză nefirească a lui, m-a avertizat din nou, ca și privi real uimită a mamei,). — Nu vreau ca Măriei să î sc întîirrple ceva rușinos! — făcu tatăl meu, după o pauză destul de lungi, intrebuințind din nou maghiara. — Nu i se poate întîmpla nimic — replică mama, vorbind din nou în doi peri. — Totuși — insistă tatăl meu, tn același fel blajin al său, de parcă și-ar fi cerut ier- tare, însă necedînd, ceea ce era destul de neașteptat — dacă se întîmplă ceva ? — Nu se întîmplă — făcu mama cu aceeași nepăsare ce devenise aproape provoca- toare — ca e destul de matură. Nu te înțeleg. — Am să intervin — făcu din nou tatăl meu. — De ce să intervii ? repetă la rîndul ei mama și toată discuția mi se păru incoerenta, aproape stupidă. Am ascultat totuși mai departe, dar citva timp cei doi tăcură. Apoi, deo- dată, mi-am dat seama că încetase, de cîteva secunde scirțiitul parchetului din fața geamului și în aceeași clipă, am simțit că mlinile mamei se opriseră. Am întors repede capul sprei ei și apoi am privit eu Iuțeală înapoi în caietul din fața mea, cu atîta repeziciune de parcă o mînă puternică, brutală, mi-ar fi răsucit capul. In aceeași clipă mi-am simțit obrajii arzinJ și bătaia inimii îmi deveni deodată acută, materială. Părinții mei se opriseră șl se priveau m ochi, cu o intensitate și o putere neobișnuite șî deodată am observat că mama mea, cea rare și mîndră, sub privirea tatălui meu, care-i sublinia probabil tot tîlcul acelei discuții aparent neînsemnate, se înroșise brusc, pe față și pe miini și brațele care țineau acele de croșetat incepură să tremure. Și-acum mi-amintesc acele ace lungi, din aluminiu, cu dopuri înfipte ia un capăt, cum tremurau cu putere, amplificind tremurai imperceptibil al miinilor, ca două oblice indicatoare care printr-un șir de pîrghii mecanice fac vizibile, trădează sinuozitățile ascunse ale inimii. Intr-o fracțiune de secundă am înțeles atunci substratul acelor replici fără sens și deodată mi-a devenit limpede, motivată în chip neașteptal, simți- toarea răcire a nevestei lui Petrașcu față de noi. Intr-adevăr, mamei nu-i păsa prea mull de eventualitatea unui fapt ireparabil care i s-ar fi putut întîmpla fiicei ei, Maria, și chiar dacă i-ar fi păsat, n-ar fi putut s-o apere față de Penescu. Ei o sacrificaseră din primo clipă pe .Maria lui Penescu și mirarea mamei de la începutul discuției venea tocmai de acolo că tata aducea vorba de o hotărlre taci, consumată, irevocabilă. Apoi, deodată ea înțelese ce voia el sa spună șl abia atunci ea se înroșise și începuse să tremure. Șî anume nu se înroșise și nu tremura în fața tatălui meu, în fața moralei convenționale in numele căreia vorbea el, ci pentru cd iubea. și ei. in mod neașteptat, o făcuse să Vadă, să înțeleagă lucid ceea ce se întîmpla cu ea în ultimele zile. Căci tatăl meu nu se referea la legătura lui Penescu cu Maria, ci vorbea de senlîmenlul mamei mele față de Petrașcu. care începuse să se dezlănțuie, lucru simțit și de tanli Măriuța, nevasta lui Petrașcu, Și tatăl meu nu greșea totuși cind voia să intervle între Penescu și sora mea, pentru că el simțise în mod poate nedeslușit, intuitiv, insă negreșind prea mult, că e o oarecare legătură, poate chiar una strînsă, intre sosirea lui Penescu la noi in casă și declanșarea acestui sentiment al mamei. Penescu făcea parte dintr-o altă lume, superioară nouă, mai puternică, mai înaltă, era chiar idealul spre care aspirau toți cei în mijlocul cărora trăiam, el era marea burghezie. Și el adusese cu sine — așa cum va fi evident mai tirziu — un aer cu mult mai larg, o alta „morală", mai largă, mai „înțelegătoare", în fața căreia reticiențele noastre, rigida noastră morală, părea doar o crispare provincială, neelegantă. în orice caz „morala lui" morala lui Penescu, era mai puternică, deoarece aparținea unei pături sociale mai puternice pe care mica-burghezie Încerca s-o imite și spre care tindea necontenit. Și acest aer il degajase Penescu nu numai prin apropierea față de Maria — pe care era învederat că voia s-o seducă sub ochii propriilor ci părinți — dar parcă chiar și înainte de asta, de la primele lui ges- turi, poate chiar și din momentul cind se ridicase cu o ceremonie plină de umor, strîngîo- du-mi mîna și spunindu-mi parcă : — Sînt foarte surprins, dragă domnișoară, de oamenii din orașul acesta, dc ciudata lor lipsă de umor, de rigiditatea lor neplăcută 1 Da, delicata mea prietenă — parcă spuse soră primele lui gesturi, atit de degajate șj de nobile — da-da, sint uimit, aș putea spune chiar jignit, de felul lor de a lua in serios toate acțiunile lor precum și noțiunile care desemnează virtuțile șî obligațiunile unui cetățean. Oh, bineînțeles — șî parcă-i aud atrăgă- toarea lui graseiere — nu sint împotriva fidelității, a adevărului, a cinstei, chiar și a umani lății în general, dar pentru numele lui Dumnezeu, de ce n-au acești oameni mai mult umor î Pentru engleji, umorul e aproape echivalent cu bunul simți Sint de acord să respectăm Nicolae Breban : Francisca 37 morala, care e de esență divină, dar să facem asta cu umor! La judecata de apoi și aici îl vad deodată grav pe domnul Penescu. insă cu un persistent zimbet in colțul (jurii Iui fin desenate — la judecata de apoi. Dumnezeu, sînt convins, mă va opri deodată din înșiruire a calităților și meritelor mele, cu un gest plictisit și mă va întreba cu blîndețe, privind circular, corul sfinților: . — Spune, ’iule — va spune divinul — în nemernica ta viață pămintească, ai avut cumva, simțul humorului ? Nu cumva ai interpretat legile mele fără imaginație, așa cum au făcut locuitorii muliorîți ai orașului X ? Să știi că aici, noi iertăm orice afară de lipsa dc tact ori lipsa, de umor ? I Aici Penescu ar fi rîs și parcă-i aud „Ha, ha, ha-ul“ lui limpede, inalt, trădind o fină aroganță și o fina auto-ironie în același timp. In sfîrșit, nu știu precis in ce fel a declanșat Penescu atracția reciprocă a mamei și a lui Petrașcu, profundă însă puternic reținută, știu insă cu siguranță că nu intimplător ea a avut loc imediat după sosirea tui. De altfel nu era nevoie decit dc o seînteie și această seînteie Penescu a declanșat-o cu delicatețea și promptitudinea lui obișnuite. în scurta vreme, rolul lui nefast deveni vizibil, după legile unei progresii geometrice față de trecerea timpului, aș zice. Din clipa în care tatăl meu a avut acea discuție acoperită cu mania mea, încercind, țnutil, să se împotrivească evenimentelor care se produceau și se înlănțuiau cu repeziciune, mama mea și cu preotul acela tînăr, cu ochi fanatici, au renunțat deodată la litera moralei in care credeau cel in mijlocul cârora trăiam — dezvăluindu-mi deodată, mie, falsitatea și neputința ei — și au început să se apropie cu putere unul de celălalt, neținind seamă de nimeni și de nimic. Și am avut atunci, deodată, senzația a două mari roți dințate, a două țoți uriașe, absurde însă, reale, atit de reale incit mișcarea lor greoaie de rotație se lucea parcă cu un uruit nepămintean, neîntrerupt Erau niște roți fără spițe, fără osii, învirtindu-se pe niște ave ale aerului, neslabile, incit marginea lor descria nu un cerc ci o linie neregulat spiralată, așa Cum Se mișcă roțile unei căruțe intr-un coșmar, într-o mișcare independentă, descompusă și in toate planurile. Erau cele două roți ale legăturilor Penescu—Maria și Mama Petrașcu 1 Era, pentru mine, Începutul unui coșmar real, era prima schița reală a lumii absurde In care trăiam și de care deveneam lucidă. Cele două roți și-au continuat cîlva timp, destul de puțin, aproape o săptămînă cred, mișcarea lor independentă, apoi s-a intîmplat ceva uluitor, NICOLAE BRE fi AN i .■ ■ 38 Nicolae Breban : Francisca țaraiier UN POET AL SENTIMENTELOR GENEROASE: GEORGE SURU * Volumul de poezii Cu piimîntul printre stele, aflat in lucru ta Editura pentru literatură, volum din care face parte și grupajul pe care il publică mai jos revista Orizont il conturează pe George Sura ca pe un poet slăpin ai unei formate lirice apte a co- munica un mesa/ individual distinct in corul poeziei noastre, ca pe un poet al sentimentelor generoase. Este stadiul atins după 5—6 ani de asiduă muncă, susținut și dc redacțiile unoi publicatii ca Scrisul bă- nățean # Orizont, Tribuna și Luceafărul (ta debut, dar mai puțin după aceea), ziarul Drapelul roții ț. a. Formula lirică pe care o cultivă cu precădere George Sura este aceea a unei ample construcții li- rico-epicc, ca multe implicații de baladă, mijloc de a vehicula mai totdeauna un lirism învăluitor, de a exprima ideile mari ale omului. afirmind optimismul destinului său. exaltînd frumusețea prieteniei și a dra. gostei, cuttivind, ca in Masa femeilor și a oștenilor, alegoric. tragică de sui cere transpare, deși nu CU destulă limpezime mesajul antirăzboinic. In ce are mai bun, versul său exprimă același crez umanist pe care, intr-o formală de învățăcel, afirmă nu numai afinități elective cu marele Vitali Whif- man. ci și o preluare a unor motive, intre care bărbătescul cult al prieteniei se află cel mai bine reprezentat. Desigur, la 25 de ani iți stă in fafă un bloc uriaș de piatră dură, in care ai de mo- delat in continuare, cu efort fanialic, Actul de creație este la el înțeles ca un aci al ex- primării umanului, al esențelor, operație ale cărei dificultăți George Suru se arată con- știent. Nu e mai pufin adevărat că versul său poate ciștiga incă in limpiditate, cd se cu- vine a-i semnala ceea ce ar putea deveni manieră, o anume mimare a gravității de care nu are nevoie deoarece este o fire ce se arată receptivă unei problematici cu puternice in- flexiuni dramatice. Cu talentul și inspirația sa fecundă, exigent față de tot ce încredințează tiparului, el se vestește apt sd disloce blocul de marmoră care-t îndeamnă la autoexprimarea omului si a generației sate intr-o materie densă și durabilă. S. D. MASA FEMEILOR Șl OȘTENILOR ÎN REÎNTOARCEREA MULT AȘTEPTATĂ Oștenii marilor și micilor războaie, Hiruitorii, biruiții, osteniți. Se întorceau în convoaie ... ȘanUcr 39 1 «neuu din mări, din cimpiile Nordului, Veneau din savane, din tundre și munți, Pluteau pe fluvii cu părul vlluoi Și bătut de viat, ca o velă ruptă, Zburau pe săgeți, pe sulițe frîrite, Sfirtecau norii cu clicile ciuruite, înălțau tunete din miezul pămînlului Spre sămința împlinită a spicului de gria, Veneau grăbindu-se spre femeile lor. Femeile lor ce ridicaseră statui De la un capăt ta celălalt al lumii Din rămasa dragoste a lor ... Femeile tor îi așteptau la masă. La masa întinsă dintr-o lume-n cealaltă, Femeile lor sculptate în piatră, Femeile lor sculptate în bronz, Femeile tor sculptate in fier. Femeile lor sculptate în foc, Femeile lor sculptate in sînge, Femeile lor ii așteptau la masa Pregătită atit de bogat Cu mi ini le lor ... Și veneau oștenii tuturor războaielor Și-și lăsau în prag armurile și coifurile, Și bonetele și cizmele roase Și grămezile de secole și ani Și privirile atît de înăsprite ... Rămineau ei cu dragostea lor, Care acum le năpădea trtipui Ca o mulțime de pești azurii I rn năvod ce se dăruie,.. Femeile lor puneau de mîncare Ostenițitor de zbor, de plutire și lut, Mtncăruri ciudate .. . Era prima dată : „Ziua in care Noi ne-am văzut*, După care au băut plini de candoare, Apoi „Ziua în care Noi ne-am cunoscut", După care au băut plini de speranță, Apoi „Ziua în care Noi am mers de mînă“. După care au băut plini de visare, Apoi „Ziua in care Noi ne-am sărutat", După care au băut plini de cataracte .., 40 șantier Erau Ei din nou împreună, Se credeau Ei din nou împreună, Oștenii cu femeile lor, Oștenii de umbră, femeile de viață, La această masă ciudată, întinsă dintr-o lume în cealaltă. Din lumea cu soare în lumea fără soare... a venit ți bucuria, Cind Ei au spart toate pocalele, „Prima Noastră noapte de dragoste"1, Cînd s-au stins toate luminile cerului Și oamenii au suflat în luminări Și toți pămintenii au întors comutatoarele, Pentru oștenii și femeile lor, Și cînd femeile s-au întors spre dreapta, Acolo unde le stăteau oștenii, Și au vrut să-i îmbrățișeze Și au vrut să-i sărute Și au uf ut rodnic să se contopească, Dar brațele lor, o, brațele lor, îmbrățișau statui, statuile întinse De la un capăt ta celălalt al lumii. Statui din suflet, statui din văzduh, Statui din miresme, statui din lumini, Statui din ceață, ridicate din dragostea Lor, cu reîntoarcerea mult așteptată I. *. Și au rămas femeile de piatră. Și au rămas femeile de bronz Și au rămas femeile de fier au rămas femeile de foc Și au rămas femeile de singe, La masa întinsă din.tr-o lume-n cealaltă, La masa pe care mai pregătiseră bucate, Bucate calde, cu rnîinile lor : „Primul Nostru copil*".. . „Al doilea copil al Nostru*'.... „Al treilea copil al Nostru” ,.. „Nunta Noastră de argint" .... „Nunta Noastră de aur**... „Nunta Noastră de platină” .... Șantier 41 POEM DESPRE WALT WHITMAN /i fost un copil cu numele Whalt Whitman, Care a plecat în lumea cu pămint și ape, Cu soare și lună și mulțime de planete, Din Țărmul în Formă de Pește Murnit Paumanok ... De mic copil a fost o fire nomadă din cale afară Și a colindat în zbor pămîntul și apele. Și soarele și luna și mulțimea de planete Și cînd pe toate le știa fir cu fir Devenise flăcău viguros și nemaivăzut De frumos ■.. Și cum nu mai rămase nimic necunoscut Și-a întins cortul său în inimi Și a slat la început o si și o noapte. Ziua a descoperit cel mai mi minat soare și cele Mai frumoase pămînturi și ape Iar noaptea în ochi i-au strălucit O lună uriaș de blîndă și-o mulțime De planete curate și-nflorite... Și « mai stat o zi și o noapte și atunci A simțit nori potrivnici și vulcani ucigători Și citrenți prime jdioși și asprimi de vid Și flux de meteori avizi de moarte! Și devenise bărbat în fata răspunderii Pe care o avea ca locuitor al inimilor De a ucide aceste toate Sentimente urile !... ȘZ fiind dînfr-itn neam de ținiași neîntrecuți A început să te vîneze cu praștia Și arcul și flinta și carabina, Toate făcute din trupul și sîngele său ... Și apoi cum mai rămăseseră citeva Și ajunse la virsta bunicilor Și-a lăsat în fiecare inimă, în cortul său de nomad, Pe Ungă uneltele sale de aur Și cîte o parte din uriașa sa inimă, Și apoi a vrut să moară ca fiecare bunic Care lasă urmașilor să termine Ce a început. Și peste măsură a fost uimirea sa Cind a văzul că nu a putut, Pentru prima dată. Să împlinească în gînd așa cum Ar fi vrut I 42 Șantier „Frumosule bunic, te rog împrumută-mi praștia ta de aur!... Cum sînt la început Pe-a mea am întins-o prea mult și s-a rupt Și-mi dă tlrcoale un sentiment urit, urit, urit l... Și Whalt U Iutman o întinde, tăcut! Și-și pregătește săgeata și arcul neîntrecut!... BALADĂ DE TOAMNĂ Erau de atît timp împreună Incit umerii lor nu se puteau despărți; Intre umărul lui drept și umărul ei sting Nu puteau să cadă frunzele de toamnă , O pace a trupurilor limpezite-n iubire Le sudase umerii atît de trainic Incit de-ar fi căzut într-o noapte luna, Aflată în primul ei pătrar, Intre umărul lui drept și umărul ei sting. Ar fi rămas atirnată ca pe umărul Unui secerător,.. O, erau de atit timp împreună Incit uneori le migrau bătăile Inimii, asemeni unor păsări de foc Care reveneau din trupul de alături Cu vise de jar pentru trupul lor ... Și se părea că nu există pe lume metal, Sau cremene, sau meteor. Care la atingere cu umerii lor Să nu se tocească, să nu se sfarme, Să nu se spulbere I Dar intr-o zi între umerii lor, Atit de strins uniți cum numai în pădurile De veacuri vînătorii mai văd Copaci cu rădăcinile petrecute după stînci, Ființe pe care nici furtunile, nici seismele, Nu îi pot smulge decit împreună, Stîncă și copac, S-a auzit un sunet scurt și clar Ca și cum un zîmbet s-ar fi oprit La jumătate, ca și cum o mînă Ar fi oprit cercul unui rîs. Sau ca și cum un arc ar fi pleznit Atunci cînd săgeata fremăta de setea Țintei ridicată-n orizont 1... Șantier 43 Dar ei au trecut mai departe, Neștiind că între umeri Uitarea începe să cadă ritmic, Asemeni unei picături grele și ascuțite Pe lespedea albă și atit de pură /I dragostei lor.... Și de atunci au început să uite ... /1u uitat o frunză, apoi un fir de iarbă, Apoi un copac, apoi o pădure. Apoi ttn suiș, apoi o chemare, Apoi un rîu, apoi un fluviu, Apoi un pas, apoi o urmă, Apoi numele florilor, apoi drumul stelelor, Apoi o clipă, apoi mai multe, Dar ei mergeau mai departe, Neștiind că între umerii lor Izvorul greu și ascuțit al Uitării Era deja un torent de gheață, Rostogolind frunze, fire de iarbă, Păduri întregi, suișuri, chemări, Maluri de rîuri, cataracte de fluvii. Pași și urme de pași, Flori și stele și clipe mulțime, Toate rupte din umărul lui drept De copac Și din umărul ei sting De stîncă.... £/ cînd umerii lot s-au rupt, Sfâșietorul strigăt al celor două trupuri Era singurul pod ce se arunca, Ce se arcuia, ce blestema Torentul de gheață petrecut între ei Și care rupea tot mai mult Din carnea de stîncă, Din carnea de copac !.... Și atunci ei, amîndoi, S-au aruncat în torentul sălbatic Și întreg pămlntul i-a urmat Cu malurile abrupte, Umplînd pentru dragostea lor întreaga albie și ei, amîndoi, 4u plecat, din nou, împreună... Dar între umerii lor rad acum Frunzele dc toamnă 44 Șantier Și luna aflată in primul ei pătrar Se implintă in mijlocul drumului, Lingă glezna tui dreaptă. Ungă glezna ei stingă, Ca o capcană... VENIREA PRIETENULUI Cnm stăteam ta capătul pămîntului, Ca o piatră de hotar, fără de hotar,' Ca o oglindă fără de imagini. Am simțit dintr-o dată cum te apropii, Am văzut dintr-o dată cum vii înspre mine: Se oprise iarba și fumul și anotimpul, Doar dinspre tine bătea un vînt de flăcări Purtînd semințe de arbori și de flori; Și ajuns deasupră-mi vin tul se oprea Și plezneau semințele și înfloreau semințele Purtate prin văzduh... Plin era cerul Cu meri, cu palmieri, cu brazi și boababi. Cu flori de colț și cu orhidee, O, ce bogat, ce bogat devenisem Și cum se limpezeau oglinzile mele ... așteptindu-te, cu ochii larg deschiși, Am aprins în mijlocul pieptului focuri Pe care jertfă am adus Visele mele cele mai frumoase! MO MENT INSULAR Lui Angliei Dumbrăveanu ^ăt rinul barcagiu Ferihat, De aproape un secol pașnic locuitor insular, De aproape un secol zeu al marelui fluviu, Stătea între mine și hunul meu prieten. Cu barba lunara, cu ochii perlați, Cu mîinile sale dc curenți vijelioși, Cu nevăzuta sa inimă ca un pește sărat, Ca un pește bun pentru merinde de drum, Stătea între noi frumosul barcagiu Ferihat... * Băt rinul barcagiu Ferihat, Purtător de pașnice legende insulare, Legendar zeu al marelui fluviu, șintlor 45 Ne împărțea inima sa nedomolită Mie >ți bunului meu prieten, Și noi creșteam și ne auream, Mulfumindu-i in vraja aromelor tari De cafea și de suflet. Și noi, eu și bunul meu prieten, Ne-am făcut visle nemaivăzute de aur Cu care peste timp va trece înalt Frumosul barcagiu Ferihat... ULTIMUL JOC DE ADOLESCENȚĂ O tnteam și priveam fata Pe malul riului cu unde deosebite.., îi cotropea ui ritul părut prelung, li frămlnta oîntul trupul neîmplinit Și lingă gleznele-i subțiri Aiura nisipul. . . Fremătind, se odihnea fata Pe malul riului cu tinde deosebite. Apoi iarăși se cufunda in unde, îi cîntam cu ochii mișcările de vidră, De vidră albă, de vidrei fierbinte. Piuă cind trttpti-i nu sc mai vedea Și-atunci îi ghiceam limpezind întinsul albiei.,. Țîșnea apoi cu impui aprins Și-mi tulbura ochii ca un delfin, Ca un delfin alb, ca un delfin fierbinte. Avea în miini albe pietre de rîti, Pe care pe mai, odihnindu-se apoi, Le strivea pe sini, le strivea pe gură, Și apoi le arunca-n nisip, în nisipul ce aiura l Apoi iarăși se cufunda în tinde, în rtul cu unde deosebite, Ca o vidră albă, vidră fierbinte, Apoi iarăși țîșnea din unde Ca un delfin alb, delfin fierbinte, Apoi strivea pietrele pe mal, Pe sini și pe gură și apoi le arunca, Cu ochii închiși, în nisipul Și văzduhul ce aiurau !... GEORGE SURE 46 șantier FRUMUSEȚEA STATORNICIEI... iXăsfoiesc un carnețel de notițe de acum cîțiva ani și dau peste urmă- toarea însemnare: .,. ,fiu existat, desigur, in uiața acestui medic de (ard, destule tentații și fără îndoială destui cunoscuți care l-au sfătuit să pără- sească noroiul și traiul monoton de la sat să-ți găsească un loc la Oraș. Știu, i-a fost ades greu, voința și dîrzenia lui, puterea lui de muncă n-au învins întotdeauna. Adeseori s-a întors amărit de o infringere, înciudat că adevărul evident al științei n-a putut pătrunde intr-o conștiință pe care trecutul a pecetluit-o cu nereceptivitatem Dar a rămas in această comună bănățeană de șes, departe de meleagu- rile natale, să bată în continuare drumeagurile satelor din circumscripția sa medicală. 4 rămas aici în mijlocul oamenilor care au nevoie de sprijinul său.. trecut patru ori poate cinci ani de cind am notat aceste rînduri, cu prilejul uneia dintre vizitele succesive pe care le-am făcut la Topoiovdțul Mare cu treburi reportericești. Și iată că acum însemnările acestea îmi evocă iarăși imaginea medi- cului luliu Pora, imaginea de-atunci, peste care s-au adăugat detalii noi la fiecare întîlnire. I! regăseam în veșnicu-i halat alb, neschimbat, egal cu sine însuși și cu alții, la fel de neobosit și preocupat de profesiunea sa. Poate cu cîteva fire albe la tîmple și în mustață. Mi-aduc aminte că prin '57, cînd fusesem acolo, președintele sfatului popular, cițiva învățători și colectiviști îmi arătaseră cu vădită mindrie cea mai modernă și arătoasă clădire a Topolovățului înălțată de curînd in cen- trul comunei. Pînă nu de mult — îmi spuseseră atunci oamenii — pe locul acela bă- lăriile se răsfățau in voie. Acum, aici este dispensarul medical. Cuvintele erau spuse cu un sentiment dc mindrie pentru frumoasa lor realizare, căreia îi asociau recunoștința pentru medicul circumscripției. Dr. luliu Pora a pus problema construirii dispensarului și tot dlnsul s-a zbătut ca noul edificiu să prindă viață, zk-ea sdf-zni vorbească el însuși cu plăcere despre această construcție, insistind asupra muncii entuziaste a locuitorilor, asupra sprijinului pe care l-au acordat organele de partid și de stat, sfatul popular comunal, secția de sănătate a regiunii. Uitase un singur lucru: aportul său. Puseseră doar zile, multe, cind pe vreme bună ori pe vreme rea, batea drumuri lungi, insista, convingea oa- Valentina Coclțlu : Frumusețea statornicie! 17 menii, li îndemna pe cei din Topolovăț, din Șuștra, din Petrovaselo, să contribuie la ridicarea acestui Idcaș al sănătății. Lucra cu energia nestăvilită a omului ce împlinește unul din visurile dragi ale tinereții. Pentru că de pe timpul cînd proaspăt absolvent sosit in comună de la Cluj, dădea consultații într-o încăpere sărăcăcioasă, ce-i servea și de locuință și de cabinet, visa un asemenea dispensar. A purtat statornic în suflet acest vis ani și ani. Pînă în această vreme a împlinirilor. încerci un sentiment stenic cind petreci cîtva timp într-un interior unde florile sînt la loc de cinste, unde fiecare lucrușor își are ordinea sa bine sta- bilită. în jur, totul e curat, plăcut și odihnitor. /Im trăit această stare de spirit ori de cîte ori am vizitat dispensarul de la Topolovăț. Aproape în fie- care anotimp al anului te întimpină în curte alte flori, și albul pereților din interior tot cu o floare se aseamănă, calci pe covoarele de linoleum ce-ți amintesc de prospețimea perpetuă a firelor de iarbă. Domnește liniștea și curățenia. Privești în juru-fi șl dacă n-ai avea certitudinea că te afli la To- polovăț, ai crede cu siguranță cd ești într-o policlinică orășenească, ori în- tr-un spital în miniatură. Fiindcă aici glăsuiesc dragostea pentru om și no- blețea sentimentelor. Medicul te poartă peste tot. E tăcut, dar bucuros, parcă spre a te încredința: „vedeți, pentru asta a meritat să ne trudim". Aici este camera de consultație pentru adulți, dincolo cea pentru copii, mobilată la dimensiunile liliputane ale pacienților. Aici staționarul înzestrat cu cinci paturi; dincoace, aparatul rontgen; aici, punctul laborator. Instru- mentarul este complet: dai de nichelul strălucitor al aparatului westergreen, de biureta pentru examenul sucului gastric, de microscop și de reactivi, de trusa oftalmologi că. Și, fără să vrei, iți amintești de vorbele medicului: „Ani de zile după ce absolvisem facultatea am avut doar o siringă și încă și aceea cumpărată din salariu". De la siringa aceea, pînă la mindra clădire a dispensarului pe care o înmiresmează cit e vara de lungă parfumul trandafirilor, e un drum des- fășurat într-o întreagă epocă. Un drum istoric, dacă vreți, și două atitudini față de sănătatea poporului. De aceea am insistat asupra descripției, parcă auînd în auz exclamațiile admirative ale cititor delegații de peste hotare ve- nite în vizită la acest dispensar sătesc, medici, profesori, miniștri ai sănă- tății din multe țări socialiste. Personalități marcante au trecut pe aici ducind cu ele aprecierea unui efort și a unor înfăptuiri demne de laudă. Vin deseori la practică și studenți din anul 17 ai Facultății de medicină din Timișoara. Și același medic Ie dă răbdător explicații. Insă cu ei e și pedagog, un pedagog discret, al faptelor. Pentru că tinerii trebuie să cunoască și ceea ce vîrsta nu le-a îngăduit. Fără prea multe cuvinte, gazda le arată o clădire de vizavi, mică, cu geamuri întunecoase, astăzi o magazie oarecare. — Aici a fost în trecut dispensarul medical al circumscripției Topolovăț. ■ Nu sînt prea îndepărtate acele timpuri. Dar magazia aceea, cu semnifi- cații de muzeu, care vorbește de vremea în care medicul, asemeni doctorului Ulieru, lupta cu greutățile materiale, cu indiferența autorităților față de starea de sănătate a populației, e o relicvă vie. Studenții o contemplă tăcuți și parcă nu le vine a crede. 48 Vnlendna Codțlu : Frumusețea stAlorniclel Cu toate acestea, ceea ce se poate vedea la Topolovăț nu e o treabă în- cheiată. De cile ori am revenit de cîțiva ani încoace la acest dispensar m-au intîmpinat aspecte inedite, Îmi amintesc că prin ’61 am notat în bloc-nates: „doctorul luliu Pora și-a susținut examenul de medic primar și l-a luat". Un lung șir de ani a fost singurul medic din Topolovăț și din jur. Astăzi în această circumscripție medicala rurală există in total 9 cadre sanitare cu pregătire medie și superioară,.. Tot atunci am văzut in biroul medicului primar un jurnal voluminos care mi-a atras de la început atenția. Cunoșteam tăcerea îndărătnică a interlocu- torului meu, ori de cile ori vine vorba despre activitatea sa, dar i-am cerut permisiunea să răsfoiesc acest jurnal pe care it bănuiam o sinteză, in ter- meni statistici, a ceea ce s-a făcut aici in ultimii ani. — E doar un studiu — la care acum lucrez. Mă preocupă starea de să- nătate a oamenilor din circumscripție, vreau s-o cunosc cît mai exact, |/d repet, studiul nu e gata. N-am aflat deci mare lucru din acel registru, insă mi-am zis că urmele unei activități atit de esențiale in viața unui sal pot fi găsite pretutindeni. Le poți recunoaște în cele mai banale fapte. Cutreieram străzile largi ale Topolovățului și, ca o confirmare a acestui gind, mi-a atras atenția un grup de gospodine. Voioase, guralive. Scenă obișnuită la sate: femeile spălau rufe. Insă operația aceasta avea loc la un bazin din centrul comunei. Nu-L mai văzusem pină atunci. Intru în vorbă și aflu că s-a construit nu de mult, fiindcă „domnit' doctor ne-a convins că așa e bine și ne îmbolnăvim dacă spălăm la Bega, cu picioarele-n apă. Că ne și pierdem vreme multă pină acolo și iarna, primăvara, toamna înghețăm, nu alta ..“ Iată, mi-am zis, o nouă mărturie a prezenței medicului in viața satului, efectul stăruințelor sale. Nu. hulărit lucru, nu e rău să fi persuasiv. Stă- ruința pedagogului face deprinderile adinei. In acest caz beneficiază sănă- tatea și igiena familiilor din circumscripția sa. Caută și stai de vorbă cu cei din grupa sanitarii, cu pacienții săi Maria Domolea, Constantin Cădariu, Maria Vidac și vei vedea că deprinderile de sănătate și igienă ciștigă un teren din ce în ce mai larg. Eetele din grupa sanitară, instruite la cursuri conduse de el, se căsăto- resc și-și cresc copiii după sfatul medicului. Acesta, mereu inventiv, alcă- tuiește alte grupe din cei pe care, școlari încă, i-a împărtășit din preceptele lui Aesculap. E un circuit neîncheiat, ca însăși viața. Un circuit mereu mai larg, mai cuprinzător. Cu un termen consacrat, aceasta se cheamă activitate obștească. Și toate acestea, sfaturile, îndemnurile de la școala mamei, con- ferințele de la căminele culturale, de la cinematograf, orele de la dispensar și de după consultație, i-au asigurat durabila prezență în mijlocul satului contemporan și în inimile oamenilor. In sala de așteptare, lume multă. Medicul luliu Pora n-avea timp, con- sulta. că a trebuit, vrind, nevrînd, să mă introducă în birou ca să-l aștept. Mi-am rotit privirea de jur împrejur. Toate erau precum le știusem dinainte. Sertarele cu carnete de sănătate, model O.M.S. (e singura circum- v>irccum și al poeziei engleze moderne, iste o treaptă de liotar, o cotitură. „The Waste Land" precum ne-o spune și titlul (Fora pustie) reprezintă tabloul trist al lumii occidentale, in general, al Angliei, in special (cu toate că poemul a apărut in această țară ieșită victorioasă din război). Dezolarea este punctul de plecare al unei curbe parabolice care ajunge tot la dezolare. Mișcarea poemului este purtată de încercări repetate dar infructuoase de a fringe sterilitatea spirituală care, ca un blestem cuprinde întreaga existență. Evocind personajii mitologice Sau istorice, însorind pe alocuri versuri citate integral, sau ușor deformate, din jkkI- ai tuturor timpurilor, chiar și in limbi străine, Eliot face o detașare a trecutului istoric intr-un prezent la fel de detașat de prezent. Se creează o lume aparte, halucinantă, și totuși clară din care se desprinde un pesimism nemărginit. Acestui pesimism, atacabil pe multe căi, nu-i putem nega valoarea funcțională, deoarece el cstC lumina difuză a poemului. „The Waste Land" este sugerată cum a recunoscut șl poetul de legenda lui Grai. Totuși, în contradicție cu aceasta legendă care ne oferă o salvare roman lico-credincioasă, poetul nu găsește decît o vagă nuanță de optimism in ultimele versuri. Poemul sc încheie eu opt versuri, care, strălucesc ca cele opt fațete ale unei pietre scumpe de pe un sceptru, fiecare cu lumina sa aparte: un vers dintr-un cîntec vechi englezesc de leagăn, urmează un vers propriu, un citat italian din Purgatoriul lui Danie, un vers dintr-un cîntec medieval latin, unul din Gerard dc Nerval, apoi unul din Tragedia Spaniolă a lut Kyd iar ultimele din Upanișade, care redate în românește ar fi: „Diiruieștc-te, simte cu semenii tăi. slăpinește, pacea trece înțelegătoare". Astfel s-a născut o operă de un stil alexandrin dcsăvîrșit prin complexitatea referin- țelor, diversitatea contopirii de forme și teme, intelectualitatea lucidă șî totuși irațională, o operă oare a stîrnil o bibliografie întreagă de interpretări, în fruntea cărora menționăm cele cinci pagini dc comentariu propriu al poetului; dar deasupra tuturor interpretărilor Irmmfînd suflul versului elîotian. Alături de poemele mari ca „The Waste Land", „Ash Wcdncsday", nu putem uita, creații mai mici ca inliudere dar de -aceeași densitate ca: Călătoria magilor, Marina, Gercntion, Preludii, trepte cc ne apropie dc acea austeritate demnă și mindră distincție cu care T. S. Eliot și-a spus cuvîntul, greu accesibil, dens, enorm. Fiecare cuvint al lui arc imaginea lui precisă, evocatoare, valoarea cc crește în poziție. Ritmul c subtil și suplu. 58 Orientări Forma libera e fofcsitfi cu o marc grijă, mișcarea c a întregului. Cântarea cuvintelor, personală ș: nederivală e atît de elaborat aleasă ca la Milion, Tennysor» sau RossetH. El a lărgit mereu granițele artei sale, dar n-a recurs ia arllticii de dragul lor. Poezia t-a los un continuu exercițiu sufletesc, un mod dc exprimare al căutărilor ce l-au obsedat. NJNA CIOACA \OTA HI O GRAFICA rAomaj Str«r«j Flirt, fldwenrf ta fWifl ta -SatnJ-£.uâiij (Siar-ete EfafreJ dtaJj-a fomitic de msrJ farfitaț jJun'iazJ ta ujtfrerjtfats$ Jia ^farrazJ, Di/crd ;j Swîwns. ta J?J5 Jt «Jatatajre ta primuitf Crf Jdenf-a o 6 pa ta J9Î7. £a tacepat r pt&jfw șcimU din High Gafe, apo-i colaborator t-a Lloyd's Banc pentru ItgSjitiriIe cu iJ/d. narate j. ta J922 /inJemJ rcTista „Gn-lc/rcnT fi Ha nA rfnpS KM rfwta* JlhMtarvJ «fltw/C arrJ F«frfr“ /wntjitf pe c^r# o ptaJ ta j/î/jJtui iJeJJl ta IMS t j.g decernat premlai WtibeL Opere and OfAer ObJfriMtTioru 1917 Poc®* TAc Faife £«Md 1922 FAe JîiwrJt 1934 Fatrj 19U l’io« tMiGu J/unTrl in fAe OjMrdfai 193S FAe Fejaijjy Arani'oii 1939 CMAreJl-Parjy 19/8 TAc C*«nfidentini C/erk 1932 Vniumo do crilici fi cwuri din care citim: J/oma^e te Jo/iH Drjden Limfe JW9 MOARTE ÎN A P A * hlebas Fenicianul, mort de două săptămîni a uitat strigătul pescărușului și unda adîncă și profitul și pierderea. Un curent sub apă i-a ciugulit oasele-n șoapte. Cum s-a-nălțat și a căzut a parcurs treptele virstei sale și tinerețea, intrînd in virtej. Păgîn ori Iudeu, tu, ce ții clrma și privești după vînt, gîndește la Phlebas, care-a fost odată frumos și înalt ca tine. Orlcmflrf 59 p R E L U D [ | or, de limba și de datinile strămoșești I..." Așteptăm net lucrări ale istoricului și etilicului literar D. .Micii, printre altele, studiul amplu despre simbolism. SIMIOX MOC Cronice ll c: --* fU> AUREL RĂU: „STAMPE" L'upâ Unde apele vorbesc cu pămiiitul și Jocul de-a «Ielele — ca să citim numai ul- timele culegeri de versuri ale lui Aurel Rău — Stampele de acum (Editura tineretului. 1961) nu sint o surpriză. Motivele lor se circumscriu in aria liricii anterioare a poetului clujean fi a alcătui această culegere iernatică, efeciuind o selecție din volumele sate și adăugiri- du-i citeva inedite rin a fost aceea o operație prea dificilă. Stampe, cu acest titlu sugerind un transfer plastic, se vrea (și reușește a fi) o poezie a unor reprezentări intens vizuale, o poezie directă, născută din lungi peregrinări, din acea contemplare activă, calmă ți mindrd. a succeselor unui popor, dedicai cu trup și suflet unei opere marele ; o poezie care nu se refuză descripției, dar nici reflexiei lirice. Din Unde apele vorbesc cu pămintui s-a împrumutai an întreg ciclu: Insula plutitoare. Blocuri pe litoral, Prînz la cherhana, alcătuiesc acum. împreună cu altele, un ciclu in care recunoști imaginea înfloritoarei regiuni românești de la Pontul Euxin. Popasul la Izvoarele de foc ale tuturor lucrurilor e un popas printre denii urgii zilelor noastre: l-am observat pc oameni în serile dulci ale timpurilor Cînd osteniți se-ntorc cu sănătatea ierburilor în sînge. J-am observat zburind peste stirtci și conducind plutele Albi do crispare prin vijeliile albe — Șî in săli de concerte i-am observat, dcmittrgic stăpini nd Răscoalele subtile ale elementelor trezite prin sunete. Din aceeași arie tematică fac parte și versurile din ciclurile fn Munții Neamțului, Florile albastre aic petrolului, Flăcări prin ploaie, rivnind la o cuprindere in extindere geografică a efortului productiv, efort constructiv și de dăruire umană. dedicat socialismul uri Sint in Mat in actualul volum '10 de poezii și poeme, prezentate printr-o Dedicație in cel mai bun stil Aurel Rău, o poezie in care răsună ca inir-o rapsodie motivele ce urmează, insofiie de o severă privire lucidă a propriei producții, care ar învedera „o iubire stingace trădindu-se in cuvinte”, fiind „imagini răzlețe și oglinzi impure, vagi conture de nea” n/tf chipului unei țări înfloritoare. Lăsind, deocamdată, la o parte oglinzile impure, prezente și ele. să spunem mai intii că împlinirile, destule, atrag intii atenția. Tn cele mai bune, lauda patriei e transfiguratii din imaginea unui timp efervescent. in care munca nu lipsită de eroism (ca in ciclul Serile albastre ale petrolului) se afirmă ca o expresie a unei mu relații dintre om ți natură. Sosi- rea constructorilor prefigurează o acțiune umană activă, care înfrumusețează firea, regreiind insă mișcarea care deplasează liniile, schimbind peisajul constituit: ... „in gindul lor mijea Alt peisaj, ce mai sus de timp va să-i ridice. Șî temerar priveau. Și îl smerea Alcătuirea grava pe care-aveau s-o strice”. E poezia unui timp generos care acționează asupra peisajului; plutind pe bistrița „apele ei trec la mine-n carte / Sub fumurile fabricii de ciment”. Camioane prin pasul Brâu afirmă o originală prezență a noului, prezent intr-un cadru dinamic ce păstrează istoricul, ca element de fundal. Și s-ar putea cita multe titluri dc bună ți discretă lirică reportericească, în care realitatea e transfigurată cu contururile ei individuale, dar cu atenție la sensul gc- neralizator. i '| Tn altele, lauda patriei e cuprinsă intrinsec in coordonatele unui timp istoric mai în- depărtai. dar prezentă in aceleași inflexiuni grave, încărcate de sensuri ce slujesc educării patriotice a lectorului tinăr. Prototip — dacă e să căutăm unul — ar putea fi acel Tablou vechi, re deschide ciclul Jubileu : Ștefan cel Mare privește iu văi Cum turcii ard bisericile sale. Cum urcă încet rotind iataganele Umplînd asfințitul de jale... Cu oastea lui mică, in vîrful do munte. Privește cum vin și nu se mai sfîrșesc; 66 Cronica literari Se desprinde de tui, inir-adevăr, vizuatitatea organizată a unei stampe vechi, cu un prim-plan al măreției sirămoțe^i. intruchipat de oastea și figura vocurduiui, cu fundalul hoardei decimatoare a invadatorilor; cu acel amănunt care comunică mai mult decit descripțiile prolixe („reci stropi dc apa răsar pe frunte”). Sînt prezenti fi brazii din „codrul, frate cu românuE, al oremilor de restriște (aici brazii care „atit de cucernic foșnesc”), după cum discretei picturalităfi a tabloului i se asociază buna sugestie a suMextului. surprinzind aici geneza folclorului din actele de eroism, corelafia dintre real și fabulos: Și undeva intr-un veac neștiut. Cineva potrivește un basm cunoscut Cu Fiit-frumcs așteptînd balaurul... Socotim că putem plasa această poezie de 12 versuri in zona superioară a liricii lui Aurel Rău. Ea nu e singulară in Stampe ți i S-ar pulpa foarte bine asocia Intr-o dimineață in cîmp. Notații sau, mai de grabă, prima din seria Cimpuri. in care aceeași viziune folclo- rică învăluie totul, natura și oamenii, intr-o existentă a beatitudinii. Prezentul înțeles sub specia eternității dă farmec multora din poeziile acestui volum, care se definește de ta in- Cepul cu a lirică a picturalului. Atu urca insă sd aducem in discuție o problemă a elaborării cârtii, pornind, de la înseși datele oferite de autor. Este vorba de ceea ce poetul caută id suplinească in descripție cu grăbite fraze eliptice — de o vizibilă jenă stilistică. Copleșit pare-se de răspunderi („E ca șî cum duci, sub aripi, țara cu provinciiel se întreabă: „Călător ca iarba ... (...) »Cum să începi ?« Rcchcmtnd fapte duse in infinit? Arunclnd flori pe umile prispe? (...) Ori numai plingind cu lacrimă prefăcută că (....) tot mai puțini sînt caii ?" (Cimpuri, II) iar la p. 18, proclamă: Trebuie căutat un ritm / Al cintecelor în aer liber / Un spațiu larg i Ca o mare pentni corăbii!“. Ar mai putea fi desigur citată izvoarele de foc ale tuturor lucrurilor, amplă, vibrantă poemă a muncii, a efortului uman conștient, nelipsit insă dc note facil descriptive: „viaducte aruncate peste abisuri", „cabluri ce vă întindeți sub mări" etc. Străin prin temperament ți cultură retorismului și pozei, suficient de lucid ca să-și cenzureze orice Înclinație spre dis- cursivitate. Aurel Rău n-a evitat totuși ceea ce nu e reportaj liric, ci reportaj versificat, speță ce poale apărea ca reziduu a unei degradate formule romantice. Pentru azi, cu excepția ciclului Flăcări prin ploaie, cel mai consistent in cintarea muncii și <1 marilor sale semnipcatit eroice, echivalentul liric e nesigur, sau inegal exprimat, insu- ficient de cumprinzăior ți de expresiv. El cade în acea amintită formulă facilă, cvasi-repode- ricească ajungind la descripția nudă, in care cu toate că epitetele abundă, versurile nu spun mare lucru. Nu vom cita in această ordine de idei, ci vom aminti de o poezie in care II- Mesad ți comentariul banal, ușor didacticist, amintesc de o poezie pe care o credem plasată definitiv in trecut: „Ale noastre, altfel. Departe S-au dus, / unde nu sînt cuvinte, cuvinte ca foame, f boieresc, dijmă, harapnic, clacă, f zcciiiială, birnîc, conac-ecouri, / insigne triste, cu mucegaiuri ... f (...) Mult întăriți I Izvodească / mintea. NumițiJ pe cel ce umbrește / visul, Sfida ți-l pe laș. Arătați-1 / pe leneș" etc. (Cîmpuri, II, 2) Aurei Rău rămine un poet al armoniilor, ai echilibrului IransCri pfiei sentimentului, lu preferință pentru evocare, pentru viziunile istorico-geografice. S1MI0N DIMA Cronic literara 67 istorie literara-documente ION SLAVICI {Contribuții biografice) t)aie referitoare la biografia lui loait Slavici ne oferă in primul rind valoroasele pagini de memorialistică, unele articole din publicistica sa ți corespondența, la care se mai adaugă, apoi, un număr însemnat de lucrări «le istoricilor și criticilor noștri literari, cu toate acestea mai slut totuși perioade extrem de puțin cunoscute sau neclare din activi- tatea rniuia din cei mai de sedmfl prozatori. Atitudinea sa ijuiitică din timpul primului război mondial a provocat o rezervă Său, in cel mai fericit caz, o toleranță din partea celor mai <11 uiți istoriei literari, ceea ce se va repercuta în mod negativ asupra cercetărilor privitoare la biografia și opera scriitorului. Singurul care a făcu! excepție a fost profesorul Ion Brcazu. Cercetările dc amănunt din ullima vreme, bazate pe unele documente inedite, scot la iveală ioturi noi sau pr&a puțin cunoscute din activitatea scriitorului, tn cele ce urmează, încercăm să facem Cunoscute unele date biografice, care jxjt compieta goluri mai mici sau mai mari, pKisțcnle încă iii biografia lui loan Slavici. 1. Familia In documentele siriene cunoscute și păstrate pină in zilele noastre numele „Sf.tr; lat” apare pentru prima oară în 1746, deci cu mai bine de un secol înaintea nașterii scriitorului. La această dată (17-16), pe lista locuitorilor din Ștria este trecut ți SIsm rVsfnfr scris m ortografia maghiară Selavyi Aminte*). I’c vremea copilăriei iui Slavici, ca dealtfel ți mai ikziu, populația Siriei prezenta un aspect eterogen inlrucit sc compunea din români — in mare majoritate — germani, maghiari. debi deznaționalizați, evrei și un număr destul de neînsemnat de slovaci, i'urte din ci veniți după fertilizarea pustei care va atrage, în afară de germanii și ungurii c Ionizați, și jie unii români din diferite regiuni ale României^.Cunoscuind acest rmoniCT. Slavici ajunge la concluzia că, după mamă, el ar fi moldovean întrucît Borlețlii nr fi venit din provincia de răsărit a țării. Cercetarea documentelor locale ne duce însă la waicluștia că numele Bortea c anterior mignației din Moldova șî im exclude posibilitatea existenței lui de mai multe secole in regiunea Aradului, fiindcă prea frecvent apare in cele nai vechi acte locale. Tn țfria, acest nume apare întlia oară tot la 1746, ca ți cel de Sfawcf, lista locuito- rilor comunei ineoționlndu-l j>e Bortea Ion. scris cu ortcgraîia maghiară Borla Jooa1). ") CA CîMAaniifH, Romkiîi din timpi* Aradului de vrum dMft *racud, ru un rioirj iă/erir pind fa i7$î A Ifurnpiin uRe/ron/c, IMt&Hauifi, J040, p. Jdî. C/< f. ■'Urnia. Itorriurdl din. Anlc*!. td, Cc/xto TftoqifafMCfp pp- U K. ’) CAwifAe CJataiNfrir, Op. trJM p. JW. Istoi'Se llterBrft-dflCvm&nte Documentele existente mi ne permit insă stabilirea unei genealogii a familiei, care sii meargă pînă la acest Ion Borlea, ci numai piuă la At/ior Borlea. așa că nu știm sigur dacă familia mamei descinde din cea a lui Ion Bortea, existent în Șiria la 1746. lată acum genealogia după mamă a scriitorului: __—Mihai Borlea t Cosla - | • Mihai loan, căsătorit cu Ecaterina Ta Io? Sigismund Bortea Elena, căsătorită cir Sara Slavici Maria, căsătorită cu Ion Russu-Șirianu loan Slavici, căsătorit cu Eleonora Tănăsescu Elena Borlea, mama scriitorului, se înrudește ai o familie de intelectuali care și-au (Ies fășurat activitatea pe Valea Crișulul. .Astfel, bunica dc pe mamă a Elenei Borlea, Ecaterim Taloș, era sora lui C. Taloș, notar din Zimbru, iar mai apoi, între 1865—1867, în Hălmagi. Sînt prea cunoscute dalele cu privire la mama scriitorului îneît nu mai e necesar să ie amintim. Autoritatea ei morală a fost atit de puternică, incit ea va persista chiar și îr* perioada de maturitate a scriitorului; „Sentimentul acesta — va spune el în 1888 — s-a făcut in mine încetul cu încetat atit de puternic, incit nu numai in copilăria mea, nu numai in tinerelele mele, nu numai cind mama trăia, ci pind chiar și astăzi și nu numai in momen- tele mari și mai rari ale viefii mele, ci totdeauna, cind stau pe ghiduri și ehibtuiesc vreo faptă, mă întreb și iar mă intreb : mama ce ar zice? S-ar bucura ea ori s-ar mihiti?"*), Tatăl scriitorului, Sara Slavici, fusese adoptat dc un unchi al său, om bătrin și fără copii. fn afară de agricultură, el practică și cojocăria, meserie în care sc dovedește a li foarte priceput, căci frumusețea obiectelor ce ieșeau din mîinîle sale devenise cunoscută in împrejurimi. In plus, sc mai ocupa cu negoțul, mai ales cu vînzarea și cumpărarea dc cai. Ca negustor, Sava era mereu plecat de acasă, așa că grija principală pentru creșterea copiilor rămînea în primul rind în seama mantei. Memoriile scriitorului ne furnizează date destul dc sumare în legătură cu tată! său; ele sugerează imaginea unui n 1866 bintuise holera care micșorase simțitor numărul populațieiz). Satul fiind la o depărtare de 14 km de Șiria, iar calea ferată Sintana—Brad, neexistînd pe sumei, Slavici mergea acasă duminica șj in zilele de sărbători pe jos sau cu căruța. De fapt șî la Comlăuș se simțea tot ca acasă, deoarece avea multe rudenii, „ba chiar fi un fel de al doilea părinte, pe imul dintre pren/i", care, spune el. „era prieten din copilărie al tatei și văzut ca un frate la casa noastră" •), Notarul Alexa Popovici, absolvent al „teologiei" din Arad, se număra printre intelec- ,tualii români legați dc popor, care luptau împotriva asupririi naționale. Acest atașament nu putea fi privit Cu indiferență și așa se explică dc ce in I8G4, cînd cu alegerea sa ca notar la Comlăuș, autoritățile, trecind peste voința locuitorilor care-l susțineau pe Alexa t'oncvici, au încercat să-l impună ;>e Petre Buday, un om plecat in fața stăpînilor și dău- nător intereselor naționale ale românilor. Insistențele autorităților se dovedesc insă infruc- luoase, întrucit la Comlăuș, se adună „300 oameni din diferite clase sociale", care-l solicită din nou pe Alexa Popovici ca notar, ceea ce se și face, la 3 martie 1864. Din cei 300 de oa- meni adunați numai zece au votat pentru contracandidatul Petre Buday*). *) 4rUNiff »tatălui, Arad, dut. nr. 1101)967, Aetț *1 Arhirtie Kutalui, A/aJ. dAt. nr. 1991)967. Acte admiiustrajiie. •) l.S bulei, F*p1a omrneud (tn) TribtM. W. nr. 276. •) Arhueh iJatului, Ar^, Joj. nn 1060/1961. 70 Istoric llterarA-Oocuznente Alena Popovki era tm funcționar capabil, bun cunoscător al legilor, ți, în gcner.il, i| meseriei ce ți-o alesese. In noua sa slujbă el primea un salariu anual de 350 florini, iar ajutorai, adică Slavici, in jur du 300. Intre Alexa Popovki și loan Slavici a existai o înțelegere deplini, viitorul scriitor fiind animat de pildele dale de superiorul său in lupta pentru folosirea limbii române în administrație. Ei au rezolvat împreună, in spiritul dreptății, neînțelegerile ivite intre locuitorii Comlăușiilul. Popovici ținea la Slavici șî din cauza impresiei făcute dc acesta că ar scrie mai bine românește decit ungurește ți fiindcă se înțelegea bine cu șvabii In limba lor . Dacă la Budapesta se plimbase vreo patru luni aproape fără roși, fără Să învețe prea multe, jumătatea de an petrecută la Comlăuș avea să contribuie mai mult la îmbogățirea universului său de inspirație, Legăturile sale cu țăranii dc aci vor exercita o infhiiență se- rioasă asupra concepției despre lume, cristalizată de fapt anterior, pe baza a numeroase alservații personale și a lecturilor. A reușit să cunoască mai bine țăranul dc la cimpie ți să învețe multe dc la el. La Ccmlăuț, ca de altfel și în împrejurimi, după 13-48, domnea o anumită atmosferă, caracterizată în primul rind prin nesupunerea față de autoritățile statului, deși actele de represiune erau foarte frecvente. Pe pustă erau numeroși așa-numiți szegcny-legenyek — bă- ieți săraci — care trăiau mai mull din Ceea ce luau cu forța de la oamenii înstăriți. O mulțime de intîmplări din viața „băieților săraci" au fost cunoscute și de Slavici. Ele vor intra in subiectul nuvelelor Afcura cu noroc, Sept și vor fi relatate mai lîrziu in memoria- listica Să. O dată — își amintea Slavici — a aflai că „băieții săraci" au introdus în grajdul birătiiui 'teodor Musca palru boi, ca să scape de urmărirea organelor polițienești. Bîrăul nu l-a denunțat de teama răzbunării lor. A preferat să plece la Arad, de unde nu s-a mai înlors, pină ce a fost anunțai că „băieții săraci" și-au luat boii de la el- Atit de mare era teama față de ei, îneît cei suspuși, chiar și oamenii legii, căutau mai de grabă să le inlre în voie, decit să-i denunțe. în documcnleic epocii aflăm numeroase martorii privitoare ta acțiunile întreprinse de către autorități împotriva „băieților săraci". Localitățile unde ei se găseau în număr foarte marc țineați aproape luate de fostele cornițele Arad și Zărand; Pădureni, Chișinău- Criș. Luguzău, Șîciila, Ciwrba, Socodw, Buleni, Roșia, Ineu. Bâtucani, Ciutei, Sînmartin, Sîntana, Siria, l’încda ele. Relatăm, după documente, cilcva fapte legate dc „băieții săraci"’, fiindcă ele ne explică, pc de o partea atmosfera epocii, iar pc dc alta, demonstrează cit de aproape de realitate a fost Slavici în nuvela sa Moara cu noroc, dar fără să rămînă la 0 simplă povestire a unei intîmplări cu SămădSli. De pildă, in 10 septembrie I8f>7, se rapor- tează de călre autoritățile din Comlătiș despre cei șapte porci pe care i-a furat Heuni Fcrercz șî nu sau putui afla nici urmele lor, nld persoanele cu care ol sc află în legătură ”). Tn 25 septembrie 1863, comisand de liniște din Pădureni a prins la Zărand trei „băieți săraci" pe domeniul ducal. Tot atunci raporta că există încă mulți alții și la Mișca. In același an, la 29 octombrie, are loc in Arad judecarea a doi cetățeni, unul din Chier și altul din Șiria, care, între Șlria și Covăsinț, au atacat o trăsură cu scopul dc ad jefui pa cel aflat în m. La sfîrșltul anului 1808, deci citeva luni înainte de venirea lui Slavici la Comlăuș, „băieții săraci" atacă ta țărmul Crișului lingă podul de la Chișinău, jefuind numeroase persoane care veneau dc la o reprezentație teatrală. Tot în acest an c atacat la Pădureni arendașul Marek losef, iar la Socodor au toc urmăriri insistente 12). Cu doi ani în urmă, la 3 Ianuarie IMG, a fost spartă casa bisericii dc la Roșia, de unde s-au furat 120 florini ■*). UHimela două înlimplări au putut li cunoscute și de Slavici, mai ales că tocmai in «est timp, ca elev, colinda în vacanțe împrejurimile Siriei, spre a cunoaște în amănunțime lo- curile ș: oamenii. Ideea prădării arendașului din Moara cu noroc ș- scena eu Lică în biserică, au putut să fie croite pornind de la mtimplărilc la care nc-am referit mai sus. Ca ș; în Afau nota. “) JrAiKle Jtdilu^Lri rfur. rw. ’h 4/***fe ar Wchi dod. ar, '■J Wm, «Tm, nz. foSJ/jtM0r Istnrtr literară-documente 71 Ținmd Scania de (oatc acestea s-a încercui să se ia masurile cele mai drastice, bine- înțeles fără să dea prea multe rezultate pozitive. In 1»G4. de pildă, autoritățile din lneu ho- tărăsc să angajeze spioni ui comune, pentru a-i putea depista mai ușor pe băieții săraci,s). In 1868 comitatul Arad plătește suina de 200 florini drept premiu unuia care a reușii să-i identifice pe Novăcuț Petru și Nuț loan, băieți săraci, care activau în întreg comitatul. Suina a fost aprobată deconsilhfi locoleiicnția! și valona cil pensia anuala a primarului din Arad l(). In 1868, regimentul -1 ulani din .Arad e rugat să pună la dispoziția comitatului trupe care să lupte Împotriva „băieților săraci". Imediat pornesc în direcția Simnartin—Cbișinătt patru escadroene de ulani ale căror eforturi se vor dovedi dc prisos1'). Slavici vine deci kt Comlăuș înlr-o perioadă în care fenomenul respectiv, asemănător eu cel al haiduciei, se gașca în plină desfășurare. Desigur că, în calitatea sa de „scrietor". Slavici va fi avut prilejul sii scrie numeroase acte (iiclale, adrese privitoare la „băieții săraci". In plus, cum am mai arătat, cele ce se petreceau la Comlăuș și în întregul oomilat al .Aradului au putut ajunge la el și pe cale orală, mai cit seamă că întîrnplârile și legendele în legătură cu ele sc p< vesteau „în gura mare", a pășind tare pe latura lor senzațională. Cum însă Slavici nu se gindea încă să scrie vreo operă literară, nu se poale afirma că subiectul nuvelei Afoara cu noroc s-a conturat pe vremea cînd autorul se gusea la Com- lăuș. Materialul faptic i s-a întipărit adine în memorie, dar numai tirziu a devenit parte in- tegrantă a operei sale, servind la ilustrarea ideii că banul :l dezumanizează pe acela care devine robul lui, idee oare, de asemenea, tot mai tirziu l-a preocupat pe Slavici. Ca „scrietor" la Comlăuș, el era preocupat de alte gloduri strins legate de noua sa meserie. Redacta, in cadrul serviciului, corespondența în limba română, contracte, testamente, copii după acte etc. In lîint*3 maghiară scria numai corespondența cu acele comune care o aveau ca limbă oficială, precum și răspunsurile la adresele venite de la comitate sau de ta plâși. n sc angajează de acum în lupta pentru aplicarea dreptului de a folosi limba română in adminis- trație și școală, luptă caro va deveni mai tirziu unul din principalele sale obiective. Ur- mările politicii de maghiarizare forțată se făceau simțite și la Comlăuș, unde populația majoritară era de naționalitate română, Dreptul de folosire a limbii române in administrație fusese obținut nu cit mult timp in urmă. La Comlăuș, abia în 1865 găsim primul act redactat in limba română ’*). In ciuda greutăților provenite din necunoașterea suficientă a scrisului românesc, func- ționarii primăriei din Comlăuș se bucurau că dispun totuși dc dreptul de a folosi limba maternă, sc străduiau să scrie din cc in ce mai bine, iar Slavici participa și el la această bucurie, făcea aceleași eforturi in scris. Fiind n comună cu administrație românească, iuțdegîndu-se bine cu p pulația și cu „superiorul" său. Aleza Popovici, „scrictorol" Slavici ar fi rămas, poate, mult timp la Comlăuș dacă nu ar fi apărui alte necazuri. Venind limpid să plece la militărie. a îmbrăcat uniforma călancțor austriece și, in toamna anului 1869. a plecat la Viena, ca militar și student, totodată. VIROli. ViyrfLRSCt! >») Idrm, rfo«. nr. '•» tdtm, doi. nr. ■*) Idrm, doi. nr. i») Urm, in. 3HIJSHÎ. 72 IStorte Uterari-documentc LIVIU REBREANU Șl MUZICA LUI CIPRIAN PORUMBESCU Q A.zticeava, vechea Cetate de scaun a Moldavei, 8 desfășurat, între cele două războaie mondiale, o apreciabilă activitate artistică ți culturală, prin societățile - Reuniunea muzicală- dramatică ,.Ciprian Porumbescu". Ateneul Român, Liga Culturală și altele, contribuind, astfel, într-o modestii măsură, ia culturalizarea maselor. In special, Reuniunea „C. Porumbescu" deținea primul loc in această direcție, orga- nizînd: reprezentații de teatru și operetă, concerte, festivaluri, academii muzicale, conferințe și turnee prin orășelele și satele mai mari din Moldova de sus. In cadrul acestor manifestări, societățile mai sus amintite au invitat șî o scrie de scriitori fruntași ai literaturii ți culturii noastre, care au răspuns cu drag apelului sucevenilor. Printre aceștia, amintim po: Nicolae larga. Gala Galaction, Cezar Petrescu. Ionel Teodoroanti, Gh. M. Mădescu, lorzii Iordan, O. Tafrali, Ion Simicmescu, Uviu Rebreanu ți alții... La 17 mai 19355, Liviu Rebreanu și Fanny Rebreanu, au sosit in Suceava, însoțiți >i și iri scris, să ia in repertoriul acestei instituții din piesele cele mai xaloroasc ale lui C. Porumbescu, ca : Rapsodia română, Altarul Mtnăsfirii Putna. Tabăra română și altele. Liviu Rebreanu a manifestat o deosebită admirație și solicitudine față de activitatea Reuniunii noastre, care i-a ridicat un bust marelui compozitor ți i-a tipărit (intre 1908—1935) in 12 fascicule, 30 de compoziții inedite, ți ne-a promis să difuzeze, prin stația de radbx cil mai multe din compozițiile lui C. Porumbescu. lată ce-mi răspundea, la 17 iunie 1930, ia o adresă a Reuniunii „C. Porumbescu’*: Domnule Președinte și scumpe prietene. Iți mulțumesc cu drag pentru oferta ce-o face soc. „C. Porumbescu". Ne face li un serviciu și nouă, sodetă/ii de radio, dar mai ales muzicii românești pe care noi ne silim s-o rdspindim și s-o stimulăm în tot ce produce mai valoros și mai specific național creator, fiu. mărturisesc, nu cunosc Rapsodia Română a lui Porumbescu. dar din cile cunosc de acest mmdru compozitor, sunt sigur că trebuie sd fie o operă interesantă. Primim, prin ur- inare. cu plăcere sugestia D-tale și fii sigur cd Rapsodia Română na figura cu cinste in repertoriul nostru. Te rog. deci, să-mi tnmifi mai inlii partitura de pian. ca să facem o audi/ie intimă. Intre timp, ivi binet-oi a pune să se copieze știmele ce le ave fi, firește, cu Istoric lltcrarâ-documente 73 ’ J toată conștiinciozitatea.., Cred că e mai bine se vd facă acolo copierea, ca nu cumva să se rătăcească originalele, trimifindude pe-aici... Asilel. sper că in curind rapsodia lui Porumbescu iși va cuceri locui cuvenit in sufletul tuturor iubitorilor de muzică românească. Profit de acest prilej, scumpe Domnule Pavelescu, să-fi strino mina cu toată afecțiunea. 17. VI. 1906 Buc, Liviti Rebreanu Reuniunea a trimis pe rînd compozițiile muzicale si în mai 1938, stația de radio București transmitea Altarul Minâstirii Puina pentru cor ți orchestră. Atenționăm că orches- trația i se datorcștc mult regretatului Theodor Rogalski, unul din aprcciații dirijori ai stației de radio București. Pe încetul, societatea de radiodifuziune a transmis și alte compoziții de marcă ale compozitorului (de ex, Balada, executată la vioară de C. Bobescu) și aceasta datorită mare- lui romancier Liviu Rebreanu. care a înțeles valoarea operei muzicale a lui Ciprian Porum- bescu, munca Reuniunii C. Porumbescu din Suceava, cu privire la întreținerea cultului pentru autorul lui Crai nou. Dacă pină la 23 August 1944, popularizarea vieții și operei lui Ciprian Porumbescu revenea numai generoasei inițiative particulare — Reuniunea muzicală „C. Porumbescu" și Atuzeului din Suceava, familiei compozitorului și revistei Făt-Frumos, condusă de Leva Morariu — după 23 August 1944. această frumoasă sarcină a preluat-o statul nostru socialist. Azi. o marc parte din operele iui Ciprian Porumbescu, au fost tipărite dc muzicologul timi- șorean Viorel Cosma (Operele alese, voi I 1954 ți voi. II, 1958); Conservatorul din Bucu- rești ii poartă numele; scriitorul C. Ghiban i-a dedicat o „viața romanțată" : Ciuta ia Stupea o vioară; podul de radio București folosește, pentru unul din semnale, primele acorduri din Cintec de primăvară, care, încă din anii negri ai ilegalității. a ajuns cintec al clasei mun- citoare (Intii Mai), iar ca o încoronare a acestor realizări, compozitorul Gherase Dcndrino a compus opereta Lăsaji-mă să citit, care înregistrează răsunătoare succese nu numai in țară, ci și peste hotare, $TEMJV PAVELESCU 74 Istorie literara-documente artă ȘCOALA LUI MILLO De curind s-a sărbătorit centenarul îtivâțâniîntulut artistic din țara noastră și cit acest prilej a fost amintit și numele lui Matei Mîilo, cel dinții profesor de artă dramatică de la Conservatorul bucureștean. Școala artistică a lui Millo a depășit însă, prin amploarea șl însemnătatea ci, limitele unor atribuții didactice oficiale. E adevărat că ambele Conservatoare, înființate dc Cuza- Vodă (la lași în 1860 și la București în I8G4), au dezvoltat, încă de la început, linia artis- tică a marelui interpret și reformator realist al teatrului românesc. Dar ca să se poată ajunge aici a fost nevoie de o acțiune conștientă, consecventă și multilateral desfășurată. Reforma artistică a lui Millo Se manifesta in două direcții: repertoriul și aria inter- pretării, Ea reprezintă concretizarea unei concepții social-poli tce și artistice înaintate, ex- primată în termenii cei mai limpezi de programul de la 1810 al Dariei literare, Millo fusese coleg cu principalii promotori ai curentului: Kogălniceanu și Alccsandrl, își făcuse apoi studiile la Academia Mihălleană și apoi, intre 1810 -1816, în Franța unde — se afirmă — ar fi avut legături Cu tineri români revoluționari care aveau să joace roluri importante în 1818 l). Ca și Alecsandri, Millo împărtășea ideea Că teatrul este o tribună dc luptă politică și națională, împotriva absolutismului feudal șî a denigrării capacității poporului de a-șl dezvolta o cultură proprie. Fără îndoială că acțiunea lui Millo de animator și de organizator al teatrului nu se desfășoară într-un teren încă nedesțelenit. înaintea sa, oameni de cultură ca Gheorghe Asaki, Eliarle Rtidulescu, actori ca Aristia, Coslache Caragiali ș. a. puseseră bazele teatrului românesc și-l susțineau cu căldură. Munca de pionierat a lui Millo folosește din plin O moștenire remarcabilă asigurată prin sacrificiul entuziast ți devotamentul patriotic al înaintașilor. Ceea ce prietenul lui Alecsandri avea să aducă nou era repertoriul care direc- țicria întreaga activitate teatrală spre afirmarea puternică a unei atitudini democratice și al unui specific menit să pună in valoare virtuaîitățile artistice ale poporului. Autorul Cltirt/elor făcuse, e drept, un inceput răsunător. Încă din 1810, scriind piese naționale care prezentau tipuri luate din viață, combătind idei și moravuri retrograde. AXillo .ivea să-și alcătuiască insă repertoriul aproape in întregime din asemenea piese, impunindu-lc ca ni- meni altul, unui public mult mai larg, depășind deci cercul obișnuit al amatorilor dc spec- tacole. recrutați din sinul boierimii. Dl- altfel, boierimea nu vine la spectacolele românești și disprețuiește valorile autohtone. Prin urmare, Millo formează un repertoriu și un public ilou. Stilul dc interpretare, tributar pînă alunei influenței romantice, este adecvat dc același artist pieselor inspirate din cunoașterea realităților imediate. în acest sens, pc lingă acti- vitatea propriu-zișa de profesor, Millo îi înruircștc pc contemporani și pe învățăceii de mai (îrziu prin propriul său exemplu. In rîndurile ce urmează încercăm a explica afirmațiile noastre, referindu-nc succint mai intii la condițiile de existență ale teatrului înaintea lui Millo, apoi la caracteristicile artei marelui interpret care a deschis un drum atît de rodnic scenei românești. Trupa națională de teatru era incii, în deceniul al patrulea al secolului trecut, în si- tuația de tolerată, pc lingă cea franceză. în 1837. dc pildă iwntru reprezentațiile românești sc acorda sala numai o singură zi pc săptămînă, exclusă fiind, in orice caz. ziua dc duminică. In asemena condiții, profesia dc actor nu Ic putea oferi celor cc o îmbrățișau nici o stabili- *) Ctf. Ca pririre ta aetiiltotea tui Matei Mltto ta Pronfa ici lațul 111- nr. 10096?. ArlA 75 tate materială. Limba traducerilor ce se jucau era. apreciază Altesandri : „o macaronadă redicotâ ți indigest#', iar „graiul actorilor in gradul cel mai înapoiat"?), Dintre figurile remarcabile dc actori ai vremii, Costăche Caragialc, in pofida energiei și a devotamentului .tău patriotic pus in serviciul teatrului, era ți el un reprezentant al curentului romantic, folosind gesticulația largă, declamația solemnii, tonul umflat patclic, lipsit de naturalețe3). M. Pascaly era un actor Care ținea dc aceeași școală. Mîllo rupe definitiv cu această tradiție luptind pentru o reformă radicală a vorbirii îi a gesturilor interpreti Iot, Înainte de a deveni actor profesionist, el preluase, împreună cu N. Șuțu, direcția teatrului din lași. Pcritrji pregătirea tinerilor actori, el înființează o școală de declamație, unde preda lecții cu regularitate. Ținta sa era dc a impune o inter’ pretare naturală, caro să-i încălzească și să-i convingă pe spectatori. Inițiativa lui Mi Ho este extrem deim|x>rtanlă pentru viitorul teatrului românesc șF, după ce o dezvoltă ia lași, artis- tul slrănuilindit-sc la București, impune și acolo același punct de vedere. L'n istorie de marc probitate ca T. Burada arată că : „prnd ia el (la Milio — n.n.) actorii erau influențați de școala romantică și declamatorie a ini Cosfache Caragiaic, avlnd ații vorbirea cit ți gesturile exagerate. Costumele incă cele mai de multe ori nu erau in raport cu epocile respective. Alifie ținu mult ca in dicție și jocul de scenă să intre cit se poate mai mult adevăr și natural... De ia Millo apoi râmase ca tradiție in teatrul ieșean vorbirea naturală și ges^ tarile cumpănite" *). Vorbirea „naturală" (în raport cu situația scenică) și gesturile .cumpănite'* — lată prima calitate [ie Care Mi Ho o pretinde actorilor, CHemplilicInd-o strălucit prin jocul său, despre care ne-au rămas destule mărturii de la oamenii dc cntlură ca Alec&andrî. Eminescu, i. L. Caragialc, C, A. Roscltî, Gh, Bariț. fosif Vulcan, sau de la actori ca Aristizza Roma- nescu, State Dragomir, Vernescu-Vilcca ș. a. Dar — ca să continuăm îi rid carierii artistice a lui Mlllo, începută în 1846 — men- ționăm că în 1848, devenit asociat al lui Victor Boireanu-Deimarf, viitorul regizor, la dî- reețis teatrului (Șu|u se retrăsese), Millo anunța in /1,'Wno românească. printr-o scrisoare, că a primit conducerea Teatrului Național și că el însuși va juca unele roiuri, Fostul comis marc so hotărăște deci, în mrxi definitiv, să apară pe scenă ca actor de profesie. Intre altele, în afară de diferite spectacole date iu beneficiu, el joacă rolul principal al unui avar din piesa Treizeci și trei de mii de franci (în care — mai tîrziu in 1870 — văzîndu-l Ia Brașov, marele comedian Lcvassenr, ar fi exclamat : „Mâl Io m-a 1)51111". Afirmația este reprodusă de Gh, Bariț). In 1848, creează unul din cele mal celebre roluri din cariera sa : Baba Hlrca. Autorul a fost „nou plus utira" acestei piese — Scrie /Ififrta romanească (27 ianuarie 1840) „prin naturalețea caracterului". Piesa aceasta populsnzeazn in cea mai marc măsurii ideca de teatru românesc și se joacă în scrie, lucru pînă atunci neobișnuit la noi. Autorul reușise să sesizeze gustul publicului mare, și să-i dea ceea ce avea nevoie: teatru românesc. En- tuziasmfnd mulțimile de spectatori recrutați din straturile mai modeste, Millo aducea a contribuție remarcabilă la formarea unui public mult mai larg, Un alt ziar, 'Zimbrul (24 mai 1851) seria, într-un bilanț al stagiunii, că Atillo „este o amfibie, o fiinfă ce-si poate schimba momentan ființa, ce-și preface trapul, vorbă, glas și manieră". Deci autorul se preocupa de zugrăvirea veridică a caracterelor. Autorul articolului. exemplificînd, citează roluri ca; Coana Chirița, Baba-tlirca, un negustor înnobilat (Tuzu Calicul), bătrinui din Inturnarra plăieșuliti. un cioban din altă piesă ș. a. în vara aceluiași an, 1851, Milto și întreaga trupă întreprinde un turneu în ambele principate, fiind primit elogios la Roman, Bacău, Focșani, București, Brăila, Galați. „Locuitorii de prin măhăiăldc Bucureștilor veneau la teatru" să-l vadă pe artistul care atit de perfect știa să întruchipeze tipuri luate din viață, biciuind moravurile epocii. Strămutat in 1852, la București, Maici Milto are de luptat mult pentru a impune și aici repertoriul său național șî stilul realist dc interpretare. Dc atunci, notează un alt Istoric de valoare al teatrului, „tiradele sforăitoare ți patetice ale melodramelor de bulevard, râu traduse și poale rău înțelese, jură înlocuite prin gingășia glumelor și vioiciunea șprițului român, gesturile extravagante, poșete mindre cavalerești ți pasiunile cadențate se eclipsară crirind" ’). Bineînțeles, această situație îi descumpănește pe Constantin Caregiale a cărui specia- litate erau mai ales melodrama și piesele care pretindeau declamație înzorzonată, și care •} A se vr dea Prefața la voi. Teatru Soroc. IEKB. P ci. T. Bur&da, InsL teatrului la Molddva, voL 1, bți, 1919, v. 1*9. l) Op, cit, p, 31*. *) D. Ohlaescu. Pafiini din fst. Teatrului romirrese — USC, p» 130. 76 Artâ nu se lipeați prea mult de ini:u.i privitorilor. IX- aceea, el scrie o broșură, un fel de avertis- ment adresat „publicului român-, care primise cu entuziasm jocul și repertoriul lui Millo, iu t-arc palpitau cu adevărat viața, aspirațiile cele mai largi ale maselor, simțirea si Specificul firii poporului nostru. Broșura o scrie C. Caraglale in 1855, dar o tipărește in 1867, ceea ce dovedește că intre timp lucrurile continuau sâ se desfășoare așa cum nu voia autorul eL Cuprinsul broșurii este interesant, pentru că-stabilește cu precizie poziția lui C. Caragiale fața de teatrul românesc, in o|»ziție cu concepția lui Millo, și astfel ne oferă prilejul să subliniem încă o dată meritul fostului director al Teatrului clin lași. Caragiale afirmă net că Millo „sjirți in patria sa cu a desliiitfn Teatrul, și veni su-nceapă u-l aduce in dezordine, poate și la ruină", și la București. Indignarea acelui care a scris broșura Teatrul naționale in fera Romaneasca apare sinceră, buna credință a actorului care are merite însemnate in legătură cu Începuturile si dezvoltarea teatrului nostru nu poate fi pusă la îndoială. C. Ca- ragi.de urmărea, în fond, ca și Millo, un scop patriotic-educatlv prin teatru și numai in ce privește căile dc urmat existau divergențe serioase. Cel care scrisese O repetiție moldo- «■aneased urmărea, totuși, in primul rînd, «aducerea publicului la înțelegerea capodoperelor literaturii dramatice universale și, mai ales. se plitigea că Millo îndepărtează drama, pentru ca im este in stare să joace drame, și menține numai repertoriu „veșted" pe care publicul larg îl primește pentru că este „in scutecele cunoffinfetor estetice". Calitățile actoricești ale tui AțiGo. însă im le jwlc nega : „talentul său de scenă este unic in jelui său și orice laudă i s-ur jace nu i-ar ajunge meritul". Scrisă de un adversar, această mărturisire e suficientă pentru a explica și marea simpatic de care se bucură A\illo din partea publicului. Direcția aceasta nouă pc care o impune Millo, o definesc și o apreciază oameni de cultură ca Gh. Bariț. care scrie articole elogioase cu prilejul turneului întreprins de Matei Millo in Ardeal, lăsînd să se înțeleagă că școala dramatica a lui Millo este națională, a lui Pascaly (implicit a meșterului său C. Caragiale) este cosmopolită. Un cronicar al unui ziar nemțesc din Sibiu notează că ac- tori dc talia lui Millo se găsesc puțini in Franța și Germa lîa. I Si a-, u-l scrie iu I impui ca iu teatru Millo reprezintă curentul rexnân, Pascaly curentul franțuzit. Mihai Eminescu însuși apreciază calitățile artistice și jocul lui Millo. Rovățuindu-i in repetate rindnri pe actorii din iași, in coloanele ziarului la cure lucra, poetul îl dă de exemplu, în mod stăruitor pe Millo, pentru felul său natural de a vorbi, pentru caracterizarea deplină a personajelor. El arată că Millo a fost „singurul in vremi trecute” care avea J'art de causef *). lată cum apreciază Eminescu felul de a juca al unei artiste : „D-na Sarandi și-a făcu' școala dra- ma! ini, după cit știu. sub ochii lui Millo... Domnia-ei a creai multe roluri din repertoriul bidtinului artist, vorbește natural și dezghețai, iși stăpinește cu destulă siguanță glasul, fizionomia și mișcările. și nu a contractat nici o manieră rea de pronunție de ta Teatrul din RucureftT T), aprecieri care — indirect - se răsfring asupra lui Millo, al cărui joc a consti- tuit o adevărata școală pentru artiști; mai tineri. Poetul era in măsură să cunoască bine deosebirea de stil și de orientare între concepția lui Millo și Aeea a Ini Pascaly, după ce cu trupa celui din urmă colindase Transilvania in turneu și lot cu sprijinul său fusese an- gajat sulk-ur la București iu 1868, stagiune in care ambii protagoniști ai scenei jucau pe scena Teatrului cei Mare. Deși angajat de Pascaly, Eminescu iși păstrează obiectivitatea, a. rdindn i lui Millo întreaga sa prețuire pentru talentul artistic, pentru directiva națională a repertormhii și realismul artei lui interpretative. De altfel, cu toate adversitățile datorate, in fond precarității condițiilor materiale oferite teatrului roțnâncsc și actorilor în trecut*), nici Pascaly nu poate contcs'a meritele lui Millo: „chiar cind ne-am deosebit in vederi asupra mersului artei — avea să scrie in- terpretul lui Hamlei mai tîrziu, in 1878 — cu tontă înăsprirea naturală a luptei, niciodată nu am uitai unul către altul urbanitatea ce se cuvine omului șl artistului9). Dar nu numai Eminescu ci și Alccsandri și chiar I. L. Caragiale, aderind la princi- piile susținute de Millo, combate orientarea repertoriului lui Pascaly și manierismul ro- mantic al școlii sale dc interpretare. Autorul Scrisorii pierdute a văzut iii Millo o culme care marchează o epocă1*). •) Curierul dt ia^si, I Iulie, 18TC, ’) Idem, nr. 133 din 5 den ls7', *) A se vedea militur jilț broții«ilof j și hemnttâ de Mâhni ți M&lllda Pascaly fi dc Cnsuchr Dl«nilrIade /Im xni fi n'p/.Mfr, ccnsihuknd rA»pnn>ul' lui Millo jl ji1 irtltfllOT mocI *।t, /tain? M/rTrirutai, datorau tnț lui r scdly* •) Timpul, 12 — 1H7« — a pud. I. l%8, p. 10f. '•) I. L. Ctraeiun Opert, (Hi) iw, n i». Artă Intre timp, popularitatea artistului crescuse enorm. In (ară, numele său era rostit cu stimă ți recunoștință de populația mărginașă a orașelor. In timpul turneelor era deseori ascultat și de țărani. In Ardeal, numeroși țărani din Zarand și împrejurimile Devei asistă la un spectacol dat de Mtllo la Orăștie. La sfirșit, cu emoție, actorul li se adresează; „.Vtr mii uitați. că nici eu n-am să vă uit in veci". Trupa lui Millo a dat atunci (1870) reprezentații la Brașov, Sibiu, Orăștie, Cluj, Arad, Lugoj, Oravița, și în presa vremii aflăm substanțiale caracterizări ale creațiilor interpretului. Ca șî Gh. Barîț, și alți comentatori ai jocului său, români sau unguri, ii acordă aceeași pre- țuire. lașii Vulcan îl trecuse în Panteonul român, volum cu biografiile unor mari oameni de cultură ai poporului nostru: Alccsandrl, Ha jderi, Eliade, Bolinlineaiiu, Kcgâlnicea nu. Avram lancu ș. a. L'u ziar care apărea in limba maghiară, Afagvw Polgăr (20 iulie 1870) scoate în evidență creația din Lipitorite. Cronicarul revistei Federațiunca se arată uimit de tra- vestiul lui Kera Nastasia, spunînd că, dacă nu știai că actorul este Millo „jurai, cum se zice pe românește. cum că cel ce joacă este o femeie" u). Era vorba, așa dar, de excepționalul dar ai actorilor de a crea tipuri veridice. In țară, C. A. Roselti, vorbind despre .Millo, arată că el posedă „ceea ce lipsește acum, in genere, chiar in Franța, simplitatea gesturilor, un joc natural și bine simțit" •*). Realismul jocului preconizat și practicat dc Matei .Millo nu are însă nici o contingență cu ceea ce azi am osindi sub numele de naturalism. In acest sens ne încredințează actorul C. Moltara că marele său înaintaș urmărea „să imite numai ficțiunea patimei, dezbrăcată de adevărurile ultrarealiste care jignesc frumosul in artă" w), Înțelegem ușor atunci de ce s-a spus că un gest al lui Millo echivala cu o satiră. Cu toate acestea, actorul a apărut deseori și in drame, abordind cu autoritate roluri dificile din repertoriul universal. Astfel este rolul lui Shylock dîil piesa iui Shakcspeare, în Hon luau de Austria. Există, de asemenea, dovezi că ar fi jucat Burghezul gentilom și Gcages Darulin de Moliere, apoi pe Figaro (altă dată șî pe grădinar) din Nunta lui Figaro de Beauniarchais. Insă nu aceste roluri, excepțional jucate, au constituit mindria sa, deși dacă ar fi Fost minat de orgoliu profesional îngust, putea să-și tacă un renume la fel de mare, atacind rolurile cele mai rivnite de obicei din marele repertoriu universal. („Cine l-ar fi putui îm- piedica de a juca orice?" are să sc intre!» Aristizza Romanescu). Superioritatea lui Millo ca actor constă în aceea că el ți-a pus talentul in chip deliberat în slujba repertoriului na- țional, văzind sensurile sociale-patriotice ale artei. Cine l-a cunoscut mai de-aproape a putut să-și dea seama de acest veritabil misionarism artistic care l-a făcut să-ți impună anumite Sacrificii ca interpret. Artistul State Dragornir sublinia, de pildă, această idee, în discursul rostit la lași cu prilejul morții marelui artist (1898): (Millo) „a moștenit o convicțiune, un fel de credință, un entuziasm pe care simțea trebuință de a-l cheltui ți cred c-a fost împins in a se arăta in fața lumii sub masca de actor mai mult din pricina acestor forțe morale decit din pricina admirabilelor calități externe, care l-au servii așa de mult in cariera-i strălucită. Teatrul pentru el era ți o nevoie de a-și arăta prin el patriotismul înflăcărai" u). Chiar bătrîn fiind, actorul nu se poate decide să sc despartă de scenă și, în 1878, cind joacă din nou rolul lui Jean Grivcl din Treizeci și trei de mii de franci, cronicarul de la Timpul notează că „in tocul lui Millo nu va veni nimenea care să-l ajungă măcar la umăr"; în ceea ce privește „talentul de caracterizare, bogăția mimicei, ușurința mișcărilor, vorbirea atit de naturală și atit de spirituală incit se pare o improvizație momentană" 11). Aceleași păreri erau împărtășite de publicistul loncscu-Gion care intr-un articol din IS86, cu prilejul reluării Chiriței observa: „Millo va fi inlocuit. dar nu egalai. Asemenea artiști, ori .n ce țară, nu apar des" '•). Intr-o relatare a Aristizzei Romanescu din volumul Amintiri se subliniază capacitatea actorului de a sc transfigura în așa măsură, incit ii tcrmeca și pe parteneri, făcîndu-i să-și uite replicile. Interpretarea sa avea deci un suport lăuntric, corpul ți figura fiind instrumente docile pentru exprimarea celor mai variate stări sufletești. u) Cf- *rt. Trupa lui Motel Millo ta Cluj de I- Perv*ln, In Stadii fi cercetări de ist. artei, nr, 3—4'1956 **> Românul — 19 noiembrie 1SM, Colecția Bibi, Acid. KP.R. “) Amintiri, Buc. t, e, p. <0. «) Eroul Maidan f, — |*ț|, 19 țepi. 1»^, “) Timpul 20 febr. — Aprecierile sint ale Ini Eipincsco, Doina — I noiembrie HSf, 78 Arta Acest mod de adecvare a interpretului, nu numai exterioară ci si afectivă și intelec- tuală față dc cerințele personajului, este unul din principiile de a cărui necesitate imperioasă marele artist caută să i convingă pe toți cei care învățau de la el meșteșugul scenic. Grija cea mare a profesorului era — scrie un alt istoric scrupulos al teatrului — „să nu-fi lase elevii să imite pe cutare sau cutare actor.. Aceasta a contribuit mult ca seria de elevi ce i-a scos, intre care și Constantin Bălă- neșcu, „sd vorbească natural, iar Resturile să le fie pe cit de moderate!" ,?). La București, reține D. C Ollănescu, dcschizind stagiunea in 1855. Millo muncește in total șaizeci de zile de repetiții. „zi fi noapte. pentru a-i dezvăța pe artiști de gitgiirea pretins romantică a textului, de Resturile exagerate, de țipetele patetice'*). Prin munca sa plină de tenacitate Millo a cran și a impus o școală dc interpretare realistă, care s-a perpetuat in teatrul românesc pinii'astăzi datorită elevilor pe care el i-a îndrumat fie in școală, in scurta sa carieră didactică (pe care nu a putut s-o continuie din cauza deselor turnee), fie — maî ales — juclnd alături de aceștia și îndrumîndu-i în repetiții. Din șirul numeros al generațiilor de actori formați sub înriurirea școlii Lui Millo vom cita numele mai cunoscute care, la rindul lor. au sădit in preocupările urmașilor aceleași convingeri artistice realiste, Neculai Luchîan și Mihail Galin (profesorul de declamație de la Conservatorul ieșean) s-au format ca actori în epoca activității la lași a fastului comis. La fel, Cnstachc Bălâncscu, apoi Ghiță Dumitrescu, rrosa Șarandi, I. Pont, Gabriela Ncgroni, Nini Valery, Mihai Aurcleanu, G Vernescu-Vilcea. Printr-inșii s-a creat un curent care a ajuns în scurt timp să domine scenele românești și să determine formarea generațiilor următoare. Chiar atunci cind cei în cauză și-au dezvoltat ulterior studiile, bazele profesiunii deprinse pe lingă .bătrînul Millo" au rămas dc neclintit. Pe C. Nottara, l-a distribuit în Despot-Vodă, pe Gr. Ațanoiescu l-a scos din clasa dc Conservator a lui Ștefan Vellescu, aducîndu-l să joace alături de dinsul (debutul: Un bal in lumea mare). Gr. Manolescu, împreună cu Aristizza Romaitescu, a dezvoltat moștenirea realistă a lui Millo, adaptînd-o cerințelor repertoriului universal, for- miud în acest sens noi emuli dc prestigiu ca Petre Liciu, Petre Sturdza, care au activat mai intii la lași, apoi la București, G B. Penel, Agata Pruteanu. State Dragomir — care au dus la strălucire scena lașului. Artistul C. Vernescu-Vîlcca, unul din cei mai renumiți interpreti ai personajelor lui Caragialc, avea să relateze maî tîrziu: Millo „m-a descălit ca un tată de la 17 pirul la 27 am“ ls). Ca profesor la Conservator, Millo tindea su formeze actori care să depășească mijloa- cele empirice de reprezentare. De aceea, vorbește în lecțiile sale de importanța documentării istorice și psihologice, pentru redarea veridică a personajelor, solicitind datele fizice șî psihice ale interpreț.Tor, glasul, mimica, mișcarea, gestul. Profesorul anunțase că fiecare expunere teoretică, va fi urmată dc lecții practice, care aveau scopul de a-i învăța pe stu- denți să deosebească expresia adevărului, a naturalului și a frumosului, de falsitate și exagerare. De remarcat este deci organizarea sistematică a invfițămînlului artistic pe care o încearcă Millo în puținele sale semestre de activitate li catedra de „mimică și declama- țiunc". Învățarea meșteșugului scenic trebuie să aibă insă ca suport talentul — profesorul ti spune vocația artistică — adică: „amorul și pasiunea neînvinsă ce simte un om pentru cutare ari cutare artă”. Dc la vocație la artă, este insă după Millo o distanță apreciabilă, care presupune muncă, răbdare, studiu, exercitarea atributelor sale fizice, a glasului, a vor- birii. Aprwimdînd analiza sa, actorul arată că aptitudinile fizice nu sint decît „învelișul calităților morale care trebuiesc animate de inteligență fi simțire". Cuvintul moral este luat aici in accepția de latură psihică, interioară. Prin urmare, mai presus dc orice, Millo îl pretinde actorului interiorizarea. prin „inteligență și simțire". Intcrpreții au de exprimat pe scenă conținuturi de viață pe care trebuie mai intii să și le apropie prin studiu, apoi să le refacă pe scenă, antrenind și o participare interioară. încă dc pe atunci, prin personalitatea copleșitoare a lui Millo, teatrul românesc își căuta făgașul său propriu, vizînd să fie o „școală a moravurilor", reflectate și comentate scenic prin zugrăvirea de caractere. Tipu- rile create dc artistul nostru stau mărturie a acestei direcționări a procesului creator. Tea- trul românesc, pentru el, este o școală pe care artiștii trebuie s-o servească demn, cu con- vingerea că au îndeplinit un rol însemnat in viața poporului, pe care trebuie să-l in- ■drumeze spre progres, prin înfățișarea și lălniScirea realității. Această strălucire nu se rezumă, cum s-a putut vedea, la comunicarea didactică a unei morale sociale, cl aspiră la ținuta superioară a reflectării specifice artei. Militantismul său implică slujirea poporului. »’> Hm, Al. .Manoliu, O privire retrospectivi asupra teatrului irold. lati I9GF, p. “) Op. ci*, r. 199. ») rin greutatea țesăturii dramalico-muzicale 6Uo«a Lisa de Max von Schillings reali- zînd un comentar psihologic de adineime ai acțiunii), accesibilitatea lor a fost îngreunată pentru .marele public al Operei române din Cluj. mai înclinat spre lucrările vcrismuhii italian. Totuși nici in practica sa dirijorală și nici în memoriile sale, maestrul Jean Bobescu n-a apăsat și nu apasă asupra succeselor sale aproape triumfale cu Cavallcria rusticana. Paia- țele. Fusta, lioema și Avne Butterflij. ba, el uită chiar performanțe unice in aceste lucrări ca inimitabila expunere masivă a motivului Scarpin cu care începe Tosca sau fanfara grotescă din finalul tabloului al itoilea al Boemei, spre a nu pomeni decit la capătul acestui capitol marea tensiune lirică a interludHlor din Cavalleria rusticana. Paiațele și Abw liuttcrfly, care i-au fost răsplătite totdeauna cu uralc. Duar succesele sale din repertoriul verdian (Ardă. Trubadurul, Rigotetto șî Haitii mascat) au mai egalat intrucitva succesele zgomotoase ale re- pertoriului verist dirijat dc el. Și poate tot din modestie maestrul Jean Bobescu uită în memoriile sale și bogata sa activitate in domeniul qtcrelei, din care atit prin verva inter- presări; cil și prin atenta cizelare a amănuntului mi s-au impus Frumoasa Elena. Voewdti! figunilur. Liliacul, O noapte la Veneția și Boccaccio — pline de voie buna muzicală, spu- m nisc și sprințare, adaplindn-se desigur și la izvorul primelor impresii muzicale ale maestru- lui, fin, precum o arată intr-un capitol de pioasă aducere aminte, al lui Aron Boba din Timpahaza, zis Bobescu, și al Adolfinei Smolenschi, ambii pionieri ai operetei românești. In b tal, în cei zece ani cit am urmărit activitatea Operei române din Cluj, maestrul Jean Br bescu a dirijai 37 de lucrări din repertoriul romantic și verist, francez, italian si german, printre care multe iu premieră. Au existat printre ele și citeva lucrări cu totul efemere ca Potolite de V, Cafaro, /ongleurul de Notre Danie de Massenot sau Aiessandro Stradella de Eriedrich v. Flotow. Nici astăzi nu-mi pot imagina ce a determinat prezen- tarea l&r pe scena clujeană. Alte lucrări de marc valoare muzicală ca Werther dc Massenct și Regele Ysului de Lato n-au fost însă nici ele mai norocoase, nercalizind nici măcar un succes de stimă. Le-a urmat Iris de Pietro Mascagni. deși cele trei roluri principale au fost interpretate cu multă dăruire dc un terțet de glasuri cu totul excepționale, afișul reunind în distribuția spectacolului artiști de talia lui C. Ujeicu și Tonici Spătarii, iar in rolul titular Arii 81 pe Ana R6zsa-Vasiliu, pe atunci ia începutul fazei sale de soprană dramatică. Se va spune ea aceste partituri nu sint incimunatc dc succes neeondițiuitat nici pe ake scene, eu o tradiție mai vecile și cu un public mai multilateral interesat și prin urmare experiența ansamblului clujean n-a (Acut alta decît să verifice preferințele publicului clujean din anii *20 și *30 pentru un anumit Ren de operă: drama verista. Cu atit mai uimitor, insă, este atunci uriașul interes at aceluiași public pentru drama wagneriană. în memoriile sale. maestrul Jean Bobescu stăruie cu preferință asupra unor titluri ca Trisian șt Isolda, Walkiria și Maeștrii cintăreU din Xiimberg, pregătite și dirijate de el. Tot in legătură cu drama muzicală wag- neriană, el dezvăluia și concepția sa despre spectacolul dc operă ți arta dirijatului. Reținem îndeosebi ideile sale, rod al unei experiențe dc o viață, despre spectacolul de operă ea „spectacol complex", acordul simpatetic necesar intre dirijor și orchestră, coordonarea intre orchestră și scenă, și colaborarea dirijorului cu factorii tehnici ai spectacolului (p. 115 și u.l. Concepția sa despre ritm-mișcare (p. 159) urmează in mod vădit principiul wagnerian si melodici infinite, realizată pe 1»ză de laitmotive, prin fuziunea continuă a aliterațiilor din textul declamat muzical cu comentatul muzical-simfonic al orchestrei. In cadrul acestei con- cepții artistice, dirijorului ii revine un rol intr-adevăr proteic: fapt verificat Cu prisos de evi- dență prin cele cîteva spectacole festive, realizate la Cluj in 1935 și 1938 cu ocazia realizării scenice a dramei muzicale Tristan și fsolda, cea mai dificilă partitură wagneriană șt, totodată, piscul ecl mai înalt al creației în domeniul operei rcanantice. Succesul repurtat cu această ocazie dc maestrul Jean Bobescu a fost pregătit de cele- lalte interpretări din literatura wagneriană, pe care i le-am putut admira: Olandezul ra- tdci/or. Tarinkăuser și Lohengrin. îndeosebi strălucită interpretare a Uverturii la Tannhâu- ser mi s-a impus pentru totdeauna in atenție: felul simplu, mai degrabă baladesc decit coral in care a fost expusă dc corni tema pelerinilor, urmat dc o tratare cit se poate de potolită; apoi ca un fulger din senin, tema mirifică a muntelui de vrajă, rcalizînd In con- trast cu partea introductivă a uverturii acea antiteză totodată dc necumpătarc și neînfrinarc, prin care se dezlănțuie nu numai drama intimă a eroilor acestei lucrări, cari trăiesc toți ca M un Vezuvîu secret, ci prin justa echilibrare a cărora in desfășurarea mai departe a uver- turi:, maestru! Jean Bobescu a reușit să realizeze momente inegalabile de grandoare. Și tot aici cred că e momentul sâ amintesc și acel spectacol de sfirșit dc stagiune, la care Ionel Crișan, unul din marii cîntăreți ai Operei din Cluj, in rolul lui Wolfram, și-a luat rămas bun de la publicul său. Nimeni n-a bănuit apropiata moarte a artistului. Numai el, copleșit de o inexplicabilă tristețe, datorită căreia cantilenele largi ale lui Wolfram, mai mult șoptite și vorbite decit cîntate în acea scară, .iu atins culmile sublimului, rcalizînd un adevă- rat cîntec dc lebădă, nemaiintîlnit de noi în contact cu scena operei, pare a fi presimțit inevitabilul său sfirșil, Cind după spectacol l-am felicitat, a dat de cîteva ori din cap și apoi a repetat gestul Elisabeteî, ridietndu-și încet mina in sus. Să mai pomenesc in completarea celor spuse in cartea de memorii a maestrului Jean Bobescu pauzele aproape bayreuthicne, datorită cărora premiera Walkiriei a ținut piuă la orele 2 după miezul nopții ? Asemenea amănunte, bineînțeles, iși au și hazul lor. Și, lotuși, fără aceste pauze prelungi, ansamblul clujean anevoie ar fi biruit greutățile parti- turii, întrucit la acea dată ii lipsea îndeosebi un bariton potrivit pentru Wotan. In felul acesta, interpretarea acestei lucrări din tetralogia Nibelungilor a constituit din mai multe puncte de vedere un examen temerar, învingătoare dovedindu-se in cele din urmă disciplina. Există în memoriile maestrului Jean Bobescu și cîteva scăpări, ușor dc corectat la <> nouă ediție. Pc pagina 134: cîntăreața .Mimi Nestorcscu a locuit pînă în 1940 la Cluj ca angajata Operei române și nu la București; ea Insă a cintat in roluri wagneriene deseori șî pe scena din capitală. I,a fel pe pagina 1-40: enumerarea rolurilor principale ale lui Niculcscu-Bassu trebuie reformulată astfel ca să rui se creadă că a cintat la Cluj și ui rolul Ocîis von Lerchenau, fapt imposibil întrucit Cavalerul rozelor figura exclusiv in repertoriul Operei din București. Pe pagina imediat următoare se impune următoarea rectificare : opera Horia a fost compusă de Nicolae Breton (nu Brentan). iar lucrările drainatico-muzicale ale lui Max Săveanu sint Slr&nul (cintat in premieră la Cluj in 1938) și Miori/a (rămasă ne- reprezentată). Toi astfel credem a ne putea aminti că ia premiera operei Trandafirii roșii dc Corist, Bobescu, rolul principal feminin a fost interpretat de Stela Simoneiti. Am stăruit în cele de mai sus îndeosebi asupra capitolelor din memoriile maestrului Jean Bobescu privitoare la activitatea sa dirijorală și pedagogică de la cele două instituții dc artă muzicală ir« pcmra itieriiMr*» I9M. nocturni persistenta lumii din afară fi vt- tource/eă obligatorie in mijimul ei" (Delfi). Notele dc călătorie ale lui Al. Rosetti sint deopotrivă instructive ți educative. Mulți că- lători iți publică însemnările lor de călătoriiy dar cei mai mulli nu se ridică dincolo dc mar- ginile informației. Asemenea volume sînt de- sigur utile, ele întregesc manualele de geo- grafie, istorie, istorie a arici, dar atît. Puțini împletesc in chip fericit informația cu emoția estetică transmisă cititorului. Al. Răsciti, e dintre cei puțini ți regretul lectorului e că autorul pare atit de parcimonios. Pc Ungă această utsusire a prozei sale, autorul sur- prinde toi atît dc lapidar trăsăturile caracte- ristice ale unor locuri sau oameni. La Florența, dc pildă, piața orașului „e un salon"; o Sală de recepție in aer liber*, pro- poziții care, prin lapiditatea lor, tocmai prin această însușire, exprimă atinosfem de sărbă- toare ce se ineoținc acolo, mereu, datori lă arhitecturii de o rafinată grație, precum ți numeroase lor momente de artă ale unor ar- tiști ca Alîehelftii^elo (Statuia Iul David, albii) și Beovenuto Cellîni (Per.wu, de o grație fe- minină). La Roma jielerinul e ..surprins de murmurul upetor in fintinde publice". Intre grădinile nninoroase ale Romei, călătorul c atras irezis- tibil de colina Pinclo. unde simte cu adevă- rat pacea romană și „se sănie eu adevărat cetățean ai lumii". Fiecare loc vizitat are o particularitate care scapă multor oameni, dar care Iul Al. Rosei ir i se dezvăluie in toată semnificația ci. Vorbind despre artiști, mai ales despre Cer pe care I-a cunoscut nu numai jwiu opera Jor, Rogelli surprinde resorturi intime ale făp- turii Io» psihice caracterizate, pe care un bio- graf faclolog nu le-ar putea intui. 1 brăi leanti, pe care l-a cunoscut prin arii 1963—192-1. e un „martir al propriului său cir get", „spirit liber", nesubjugat de vreo ideo- logie. deși a condus o publicație cu program poporanist. Numai cine l-n cunoscut pc crili cui ieșean poate aprecia cită dreptate și ade- văr cuprind propozițiile lui Al. Răsciti. Itrăi- leariu a fost un intelectual chinuit în perina nență de întrebări — mollv al propriului său Cărți-revistc 85 1 cuget iieasliniparal, mereu în căutare de cer- titudini ; „Spirit liber" care n-a putut concepe vreo cotistringere de natură spirituală. Și Al. Rosei ti a intuit aceste adevăruri de care vii- torii biografi ai lui Ibrailcanu trebuie să țină seama. Paul Zarifopol era un savant care a lăsat „o opera ia devenire, dar suficientei pen- tru a asigura supraviețuirea numelui sau": A tatei Caragiăle „părea un personaj răsărit din propriul său rumân" ; G Șapacliu, un pro- fesor -de latină din Cimpukmg-Aluscel, era un învățat „care a prejerat bucuria solitară a jocului inteligenței pure și, cu zimbetul său voitairian, a lăsat rial oie/ii să curgă lin sau furtunos alături de dinsui, in aromeala zile- lor de noră și in pacea albă a nopților de iarnă, încredințai că in felul acesta iși îndepli- nește mai bine ursita". Asemenea caracterizări au darul de a re- vela esența omului, resorturile lui cele mai specifice. Re iau aici incă una despre Cărnii Petrescu ; । „Cu nuntea tui clară și ascuțită. Camil Pe- trescu a pătruns in resorturile luimtrice ale ființei omenești; de aici accentul veridic al scrierilor sate, lumina orbitoare care ii scaldă descrierile". Autenticitatea caracterizărilor, izvorăște, la Al. Rosctti, din (aptul că el se oprește nu- mai asupra acelor artiști cu care simte o mare comuniune spirituală. Ncfiind critic literar, obligat să scrie despre toți și toate, antonii selectează cu intuiția lui fină și de aceea scurtele sale articole sint atit de dense in observații cuprinzind esența personalității des- pre care scrie. Articolele lui Al. Rosetti despre oamenii noștri (sau străini) de arta ori de șliințâ sint documente de psihologie de remarcabilă pătrundere în labirintul spiritual al creatori- lor. Și aceasta c o mare însușire care suscită interesul lectorului. C N. MIHALACHE Mîron Radii Paraschiveseu: „Bilei la Rîurcni***) Poei dc mare suptele, mo- miliare ți disponlbdlmte Ifrlcă, Mirrm Radu 1‘araschivescu de- butează tn proză cu recentul volum mici ia Rlurenl. fntr-un cueint inamic către eio doară la flecare fcreastrS-n pervaz vite o tăblița scrisa In mal multe limbi : „nu vi ple- cau tn afară", „ne passe pe- richcr cn dehors”, „c pcrico- loso sporgersl-____1 Nn t al văzut acum ca c „pericoloso" intr-adevăr (susn umilului ti intrase un fir de funingine fn ocAi t). Eroul este aparent luat In serios, idsut sd-și dezuotlc panica meschina, tn final. eu sobrietate și reținere, opțiu- nea este totala pentru calmul, firescul și umanul degajate de omul sfmplu (reprezentat dc un ceferist), personajul fiind lasat zonelor fără per- spectivă ale egoismului. Prima lecție e o prozd de observație șl atmosfera In ca- re se remarcă o admirabile descriere a pfcțfi cu revărsare dc rod, reamintind paginile Blidului Ia Rturenl. ambele Iu fillaftc directă, prtn pitoresc, descripție, colorfstfcd cu Cln- Uccic țiglmcțtl. Anecdoifca (din viața in- stitutorilor) poale fi suspectă de idilism, mal elegant deeit la Agirbtccanu și Cezar Pe- trescu. Rămine ție văzut, cum zice MirOn Radu Fararchiveseu. da- cd aceste proze vor avea vre- un „lendcmaln”. MAHIA CALKTAR1G 86 Cărțl-revlste Dan Dcțliu: „Minunile de fiecare zi“ Semnificativ, acest ntlim volum se vrea 3 replicii pc care autorul încearcă să o dea cnvițid sale anterioare. Avem aici, implicit, o mărturie a sațiului calitativ înregistrat in ( oluția poeziei noastre contemporane. Auto- rul, ca de altfel și alți colegi de generație, se străduiește evident să infringă 0 anumită inerție poetică. Icmadi, volumul se desparte în patru di- n-cțT: zona copilăriei, șantierele socialismu- lui, de dragoste și citeva piese care țin oare- cum de arta pudică. Așa, de pildă, într-o bu- cala, cu numeroase inflexiuni șugubețe, inti- tulată Coșmar de copil, autorul își exprimă disprețul ancestral pentru poezia modernă, aceasta fiind definită. cu o imperceptibilă iro- nie, „o milet de lentilă / sub care apar cind / si cind — diferite enormitĂ/i". Pontul doar... este o altă bucată în care Dan Deșliu iși măr- turisește, cu o enormă candoare, incapacitatea de a reproduce pe birlic diferite procese na- turale (Xu putem fi, totuși, de acord cu fi- ikilul care frizează invidia: „Pomul, doar, altcum le face / fragede pururi"). Frumoase mi se par. în schimb. poeziile: Totul, spre tine trecind și Trișcă, aceasta din urmă tiiilizînd elemente folclorice. Poeziile despre copilărie, unele destul de bine realizate (Oglinzi incefoșaie, N-ali văzui o balenă albastră?), altele, mai puțin (Sd- raca faică-meu, Cum am învățat sa merg pe bicicletă. De-a Moș Crăciun etc.), concepute din perspectiva omului matur, care încearcă nostalgia inocenței, abundă in inîantilisme făcute. De altfel, oralitatea pe care o impune autorul stilului este evidentă aproape in în- treg volumul și această practică deliberată, fără a ni se propune o convenție, dă senzația de improvizat. Există in aceste poezii O dialec- tică destul de rudimentară a viratelor: „Oa- menii mari sini un fel de copii.,." „Și ei. ea și noi. / se jucau, j făcind exact același tărăboi, / sau aproape ia fel. . ", „Săracii de ei — ar fi cruț, / dar nu era chip; I ai săltat ai crescut, j s-a dus zbenguiala" (Oglinzi in- cefoșate). Abundă în volum ticuri verbale care măr- turisesc in orice caz o imaginație terestră. Nici chiar titlul foarte frumos (alături de Sărbătorile zilnice etc.) nu-i dădea dreptul autorului să abuzeze în această direcție. Ast- fel. se vorbește despre „muzele j divinității de adminisirafie" (Către Proteu), moș Cră- ciun este explicat între paranteze: „Așa-î zi- cea lui Gerilă-nainte / s« fie numit președinte j la comitetul cu jucăriile ...“) (De-a Aloș Crd- ciun), iar coșmarul e comparat cu „intenden- tul / unei școli de corecție" (Coșmar de co- pil). Nu înțelegem nici măcar înverșunarea autorului împotriva unei asemenea instituții de cultură, cum este școală: „Și eu habar n-am / ce nea dat j pe astăzi la jizico-clu- mice" (Coșmar de copil), sau ; „Mi se urise de ea (de strada pe care locuise autorul în tinerețe n.n.) ca de Gramatica Limbii Române". (Utifă vrăjită) ; nu e cruțat nici chiar ciclul iutii: „Umblam razna pe-afară / subiecte ceva mai plăcute j decit aritmetica j de-a patra primară" (Cum am învățat sd merg pe bi- cicletă). Din păcate, cele două poeme despre șan- tiere nu izbutesc să fie autoreplîci, adresate poemelor anterioare ale lui Dan Deșliu. Au- torul ratează o astfel dc ocazie de „reabili- tare". in Ultima baracă, el eomplăcindu se intr-o situație cvasi-comică: carențele pentru care fusese criticat altă dată sînt puse acum pe spinarea eroilor, subterfugiu transparent și ineficace în plan artistic. Chiar dacă in partea a patra ni sc oferă o mostră de cum nu tre- buie să se scrie astjet de poeme, termenii opo- ziției propuse nu sint dc fapt opuși. Cităm, pentru exemplificare. în paralel, din textul așa cum trebuie să se scrie: „Dar, cine, știe, / ploaia să fi fost / dc vină, / văluratâ de nin- soare. / vagoanele funtegăioare I in asfințitul vinăt, / pe linia ferata. — / carău-f cd m-a trăsnit j așa deodată, / o milă de cimentul nepoftit, j ca de-un creștin. / care-a venit / să Iacă treabă..Din textul așa cum nu trebuie să se scrie: / Minaji de un avmt ne- stăvilit / luptind din greu cu vremea dușmă- noasă. / care de-a lor uoinjă s-a izbit / ca de o stincă de granit, f tipindu-se de casă și de masă, / bravii constructori de pe șantierul / de la Domneasca au înfăptuit j o faptă minu- nată : două zile / și-aproape două nopfi, in timp ce cerul / tuna și fulgera, cu mîini agile / au descărcat și-au transportatlată și portretul (moral) maistrului Vasile Grecu: „Era șef peste noi, / nu așa. pe lui fie, / D- alde ăștia, mă rog, / am văzut berechet; / ce-t întrebi / iți răspunde din carte, [ vorbește-n bobote, / te ia pe departe —, / ce mai incolo- ttcoace. / băiat de comitet", lată portretul fi- zic al aceluiași Grecu Vasile: uile-l pe Grecii / venind dinspre haltă. / ca zmeii pe vini, / cu-o falcă-n cer / și cu ailaltă-n pă- mint..." și portretul aceluiași, din partea a patra ; „In rezultatu-acesta admirabil j s-a evidențiat ia loc de Irunte, / brigada de con- structori a (sic) cdr« responsabil / este V«- siie Grecu, mi maistru di un munte.. CSrțl-revlste 87 Ikielizarilc forțate nu sint desigur un reme- diu împotriva unui prozaism de gust îndo- ielnic : vasele sint „șlefuite alene 1 (te fulgere fine", autorului i se „nuzare" că aude „șuie- ritul 1 unii litrele turbine / o doină la ple- Șl. Banuleseu ți llie Pure Volumul Colocvii ne amintește dc citeva rea- lizări asemănătoare ca formulă, din litera- tura noastră: „Mărturia unei generalii'’ a lui l-elix Aderca sau Lumea de mii ne a lui Ion Biberi, dc exemplu. Totuși esența cărții se deosebește fundamental, de cele două lucrări amintite. Dacă in Lumea de miine o scamă de oameni de cultură și artă ca Ci. Enescu, M. Sadovoamt. T. Arghezi, G. Călinescu etc. (din- tre care o parte iși expun părerile și în Co locmi), iși proiectează in viitor viziunea asu- pra realității sociale, pe baza unei anchete „care are semnificația unei cercetări psiholo- gice. ale cărei principii sint departe de a fi improvizate" — cum sc arată in prefața, și dacă Mărturia unei generații se vrea a fi un document pentru viitor, cartea dc față se adre- sează prezentului. Acest fapt e sugerat și dc semnificativul titlu Artistul fi epoca, sub care se încadrează intreg materialul volumului. In al doilea rînd, originalitatea volumului consta in sugerarea legăturii ce există intre diferitele etape ale culturii cum este aceea între momentul ei actual și tradiția clasică, cartea fiind un mesaj pentru tineretul ce va continua în viitor aceste tradiții. Este semni- ficativ că la aceste colocvii „participa" scrii- tori precum Caragiale și Rebreanu. Pomindti-se de la această concepție, struc- tura diferitelor părți, in mod inevitabil tre- buia să varieze, f'onnula de Iwză este inter- viul propriu-zis. alături de acesta se înscriu, așa cum se arată în „Cuvint către tînărul cititor", interviul imaginat pe baza unor texte clasice (cum este in cazul lui Caragiale), itincrariile reportericești in localități legate de viața sau opera unui scriitor (de exemplu pe ruta Hai- manale Ploiești—Mizil—-București, sau în sa tul Prislop), anchetele printre cititori sau ci- tarea unor fragmente dintr-o operă literară, care exprimă concepția despre artă a auto- rului. Dominanta cărții este, cum e și firesc, interviul propriu-zis. Despre pasiunea în muncă și exigență, despre aspirația spre în- sușirea culturii —• calități ce trebuie să fie caracteristice fiecărui tinăr din patria noastră, vorbesc T. Arghezi șl M. Ralea. Tudor Vianu se referă la activitatea tinerilor editori, S. Cioculcscu la cea a tinerilor cri- care ..că „sudorti string fragmente / de stele cazaioare" etc. Sc cuvine să amintim „interpretările" de la sfirșittil volumului care, dincolo de o anumită tentație de a explicita, sin! fidele și îngrijite. cniști DASCALU ara: „Colocvii4* trei, iar M. Preda vorbește despre profesiunea dc scriitor. Unele probleme cu un caracter mai general sînt reluate in diverse interviuri dindu-Sc ast- fel posibilitatea confruntării mai multor puncte dc vedere. Se remarcă — dc pildă — și dis- puta cu privire la măiestria artistică dintre acad. G. Călinescu și Al. Phtlippide, apărută in presa literară. Problema dacă actul de crea- ție este spontan, iar calitatea fundamentală a artistului este ingenuitatea, sau ducă, dimpt- trivă, actul de creație nu e spontan ci lucid, iar rolul fundamental in elaborarea unei opere îl ia reflecția sau fantezia artistică, este ridi- cata și în interviul cu T. \ îauu, Răspunsul acestuia dă o rezolvare prin îmbinarea celor două concepții : artistul fiind in același timp și reflexiv și imaginativ. Și poetul E. Jebelcanu sc asociază acestei imaginare „mese rotunde", prin părerea că măiestria artistică e inăscută șl mi trebuie confundată cu meșteșugul literar. Toate răs- punsurile atrag atenția asupra importantei talentului — condiție sine-qua-non a oricărei creații adevărate. Pasionantă este disputa purtată in legă- tură CU rolul criticii literare. Reporterii au reușii, prin înserarea inteligentă a întrebărilor, să dea o imagine globală a rosturilor acestei profesiuni. Ca atare, G. Călinescu accen- tuează asupra necesității educării bunului gust al marelui public dar șî al descoperirii marilor laleute. T. Vianu precizează impor- tanța criticii stilistice în studierea originali- tății unei opere. S. Cioculcscu arată necesita- tea ca scriitorul să sc recunoască în rindurile Criticului, iar E. Bărbii își exprimă cerință necesității unei critici literare mai obiective Mai puțin edificator e iiinerariul pe urmele Ini Caragiale. Colocviul din satul lui Ion. reușește insă să dea o imagine exactă a ceea ce înseamnă imixtiunea literaturii in viață, substituția și modelarea existențelor reale ce- lor din nkmnl literaturii, suprapunerea totală a edor două planuri ; real și artistic, Acest fapt se explică, cum arată autorii, nu numai p-in prețuirea adevărurilor romanului, dar și prin dragostea sătenilor „pentru istoria salului lor. Prislop, pe care o w ridicată la 83 CArti-revisie temdimea si iu importanta pe care o are in iunie istoria Prislopului din „Ion". Fii colocviul din satul lui Ion și reporterii par a fi cuprinși de atmosfera plina de res- pc. t față dc realitatea devenită nemuritoare prin scrierile „domnișorului Liviu". Deși co.ișiihița deosebirilor dintre destinele umane din carte fain de cete din realitate e puternică, toiuși e impresionantă reintilnirca cu Ana apăruta sub chipul unei Rodovici bătrine și pline de demnitate sau cu învățătorul Ză- g-vanu, care sește din Armadia : „fanfoșel. inmrtind in dreapta umbrela de ploaie de care nu se despărfea niciodatăintr-un bătrin „subțirel cu un cap mic, chel, pe umeri in- guști, cu [ața stricată de sumedenie de riduri". Capitelul despre Lucfatl Blaga aduce o for- । il.i nouă Deși fragmentele citate din piesa „ tete» Panii" aduc răspunsurile întrebărilor indicate anterior în legătură cu arta scriito- rului, totuși prin întinderea lor, are loc o în- trerupere prea largă a fluxului de idei, a fluidității ce trebuie să caracterizeze o astfel de scriere. Deosebit de prețioasă mi se pare a fi inte- grarea lui C. Brăncuși în contextul Colocviilor, Prezentarea aceasta, oare este făcută nu nu- mai cu competență» dar și cu entuziasm, este una dintre cele mai reușite. Geniul lui Brân- cuși, „calm, măreț, armonios, ea un pisc man- touan care domină oștite de num/i". La făcut nu numai să rivnească dar să și atingă „den- sitatea lapidară a folclorului'. Măreția artis- tului este pusă permanent în legătură cu mă- reția omului. Autorii volumului Colocvii au avui deci o inițiativă interesantă, valoroasă. fructa ciment Poezia în Steaua nr. 12 1964 Poeții omagiază cei 15 ani ai Stelei. T. Ar- ghezi face o Urare de mare pubertate. Mai toastează: Perpessicius. Adrian Maniu și Mi- ron Radu Pa raschi vesci t (emor). Urmează sa- luturile rieocazionale: versuri, Fiecare poel c prezent cu cite o singură poezie. Regret de Wihai Beiiitie. suav și nostalgic după toate ueinlnichipatete, de bard, frumuseți trecute, turna de George Lesnea-săltăroață. Impresio- nează prin rigoarea meditației și prin tonul '-liiikespv.irccan Ultimul asediu de Miron Radu Paraschiveseu : „Ne facem concesii fi malea- bili / Răpuși nainte chiar de-a fi căzut. / Aid < semnumfringerii stupind J Ori a tăriei noas- tre certa probă? etc. O revelație: Ducă m-aș pierde dc Lucian Blaga. Ultima strofă : „Pac- aș uita cine sini, trădindu-mă pentru o alfa lumină / in trupul meu osul s-ar face aur / Privighetoarea in noapte ! de sufletul meu nu s-ar feri ca de-o rea vizuina'. Gonfesia poartă însemnele unei răspintii. Individualismul a i st abolit, Răniînc biologul care, fatal, ca in 'irfeul lui Tenncssc Williams, condamnă la limitele propriului irup-creer. ...Marginea mea > ar curma" este un optativ permanent. Pan- teismul blagian apare întors, aici, convertit intr-un soi de „panb!agisrn“ centrifug, salutar: Dacă m-aș pierde in toate f și-aș răminea fără nume... n-aș mai fi singur pe lume". ( hnagiul marilor dispăruți continuă cu R“g de Ion Vinea, elegie de, dragoste elevată cu întrebări fără răspuns, cu solititudini dc sal- cie despletită. Pluvioza de Radu Boureann arc m titlu plin de promisiuni care șterge prin i'iteva strofe abuzul de culoare specific poetu- lui. -Mna Cossian semnează o poezie de-o „gravitate limpede". Holul parc a li (intim- plarea I) pandantul Rugului de Ion Vinea. Revendicări zadarnice, nobile întrebări fără răspuns: „Cu cine sd md mai întrec eu acum / in goana spre moarte?". Contribuția gazdelor : Ca tin. veteran in- cercat de Victor Felea, Comuniune de Aurel Gurghiami, (prezența rimelor indică solemni- tatea momentului), Descmi la venirea iernii de Aurel Rău. Poetul din urmă, firește, e un antiliibcrnal și dîn motive... cromatice. Poe- zia e memorabilă. Finalul — superb: „Sării- fâ-mă fără a md-nghe/a I". Al. Andrițoiu (Alegorie) se face rînd pe rînd „purtătorul dc cuvint al stelelor, al liniștii, al zorilor, al soarelui". Leunida Ncamțu (Timbre) și Petre Stoica (In pod) sc inlilnesc in notația pregnantă, nefestivă. Reținem cordialitatea nesilită și iro- nia fină a ambilor. Un sărut, O mare de Miron ScOrobete c neconcludentă. Sc reține poema lui Anghei Dumhrăveanu (Mou de Sacovia), prin eleganță, prin rafinament, prin tăietura precisă a versului. Turmentul coloristk din final ține dc refuzul elegiei, de ieșirea din de- presiune: „Și singeie meu din nou începu să țipe puternic / in galben, in verde, in albas- tru profund, f in verde și-n alb, in roșu de Muscel" (foarte frumoși). Urmează Sufletul meu foșnitor de Plato» Pardău. Invers este omagiul teribilist, adolescentin și cuceritor al muii debutant in Steaua: Ion Alexandru: „Și-s de găsit acasă numai cind / Ni-s gea- murile stinse și ușite-ncuiaie", O mențiune specială pentru Din lirica uni- versală. pentru selecțiile atente, pentru exce- lentele traduceri, Se pare că magnificența lui Saint-Jolin Perse (Elogii, tălmăcită admirabil de Aurel Rău), este mai mult decit „verbală" și nicidecum „inutilă": Cărti-reviste 89 I „Buchetele in grădină miroseau a cimitir de familie. Și-o surioară era moartă: frumos mi- rositor, coșchtgu-i de mahon ni-a stat intre oglintile a trei odăi. Și nu trebuia sd ucis: Secolul XX nr. li, 12/1964 Ultimele două numere ale Secolului XX (11, 12/1964) realizează pe un plan superior eforturile depuse in ultimul timp de către tunarul de literatură universală, dc a depăși caracterul oarecum prea informativ, eu care revista ne obișnuise pînă nu dc mult. Sint vi- zibile străduințele redacției de a da o pri- vire de ansamblu, in limila posibilităților, bineînțeles, mit a fenomenului literar dintr-0 țară, sau — inițiativă la fel de lăudabilă -- de a ne familiariza cu Opera unui prozator, poet sau dramaturg, mai puțin eunoscuf, dar cu mare răsunet în lumea culturii contempo- rane. Aceste străduințe sini vizibile, iu primul rind, în nr. II al revistei, număr închinat fc- rvunentilui literar iiord-antcrlcan. Astfel, gru- pajul de poezii Din lirica contemporană ame- ricană. grupaj însoțit de un inlcrcsan! studiu semnat de Murgii Nemoîanu, iși propune să ne lamiliarizeze cu poezia unor poeți mai pu- țin cunoscuți la noi, poeți care îae parte, în majoritatea lor, din cea mai nouă generație. I’ vorba de acea generație care, deși nu rupe în mod absolut cu tradiția unor înaintași ca Lee Maștera, Cari S and burg. Robert Frost, pr^eți de primă mină, caută drumuri noi ți do cele mai multe ori fertile de împlinirea artis- tică, Am fi dorit, fără îndoială, sa citim prin- tre poeții cuprinși in grupaj și pe L. Ftflin- ghetti, „șef" al școlii „Beat" în poezia ameri- cană, sau nu mai puțin dramaticul Allan (îinsburg, neapărat prezenți in toate antolo- giile de ultimă vreme. De altfel, ne face im- presia că, în ciuda intențiilor bune ale celor care au alcătuit grupajul, acesta a fost indic- gat oarecum la mlimplare, fiind validat se pare, tocmai de ceea ce are mai semnificativ această poezie nouă: un accentuat simț a! tragicului, o foarte dramatică desnădejdu, m general poeții dind glas unui sentiment Je continuă sufocare, specifică vieții din marca metropolă americană. Ciclul prezent caută parcă să evite tocmai „notele acu!e“ ale aces- tei poezii. Lucrările din Tenesse Williams sînt înso- țite de un studiu foarte doct semnat de An- drei Bălsmu. studiu care; neevitind să evidențieze și limitele celui care este astăzi poate eel mai iubit și contestat, in ace- lași timp dramaturg american, face 0 suc- cintă analiză a problemelor ridicate de creația acestuia. Fără îndoială că ne-am fi bucurat cu o pietricica pasărea-muscă... Dar pămin- tul se turba in ochii noștri, ca stuptoarea, ce are dreptul la «a scaun dacă-i ținută pe lingă casă". VAI.EJ1IU CANEA ca in locul celor două piese intr-un act -— de- altfel interesante — să ti găsit, in cuprinsul revistei, una din lucrările de mare răsunet ale dramaturgului. în schimb, ne-a captivat frumoasa povestire Ceea ce este importanți jMyvestire care, în esență, ridică, se pare, prin- cipilcle probleme ale dramaturgiei iui Tenesse Williams, Există in această povestire — ca In toi ce a scris mai bun dramaturgul —- o uluitoare intensitate a confesiei. împinsă, parca, pînă la limitele indecenței, salvată insă de arta cehii care răminc in primul rind un artist cu un excepțional simț a! do- zării. Narațiunea amintește. intr-o anumită măsură, de proza scriitorilor din curentul „beatnicilor", prin aceeași incapacitate de adaptare a eroilor la normele societății capi- talisle, doar că dramaturgul, dc altfel foarte diferențiat de acești?, împinge accaslă in- adaptare pînă la ultimele limite, pcdalînd poate prea mult pc psihanaliză. Numărul caută să ne familiarizeze și cu unele aspecte mai puțin cunoscute al literaturii ama ricana : după ce citim un Studiu semnat de Eugen Schilcru Despre romanul polifi st, ro- manul negru și romanul de SuSpenS'C, Icclu- răm două mostre interesante ale genului, Pa- ginile memoriale despre Hemlngway, semnate rle Lilimi Ross, nu reușesc să aducă aproape nimic nou despre scriitorul american, f.iță d ■ ceea ce știm din alic lucrări asemănătoare anterioare. Numărul 12 al revistei ne aduce un âmphi grupaj de poezie germană, ajulîndu-ne să luam contact, deocamdată la un m-id destul de informativ, cu una din cele mai intere- sante mișcări pielite ale veacului. Studiul semnat de Petre Stoica, admirabil scris; ex- celent documentat, ne ajută să pătrundem in universul atit de dens al poeziei expresioniste, poezie ilustrată prin cîțiva poeți dc primă mă- rime europeană, din păcate încă prea puțin cunosciiți la noi In sfirșit, cititorul român face cunoștință cu dramaturgia lui Jean O’Cascy din care revista dă două piese reprezentative, piese m care proverbialul humor irlandez se îmbină eu cea mai elevată poezie. Cele două numere recenzate dc noi au trezit fără îndoială in- teresul deosebit al cititorului sensibil întot- deauna in fața a tot ceea ce literatura con- temporană arc mai reprezentativ. SOn IN TITHL 90 cârțbrevkste miniaturi critice UN NOU .RISIPITORII,, C<5 Risipitorii lut Marin Preda este un rome* nvobtș- nuli presa a constatat ta «pn- rijta romanului; ca Marin Preda încerca aci drumuri inedite in epica româneasca, era evident. Era desigur un experiment de marc clasă si lipsurile, dacd erau, fineau, pe undeva, de „oprirea înainte dc timp" a cercetării eroilor. Poate c-d o noua versiune s-a simțit necesară nu atit pen- tru „corijdri", eft pentru apro- fundarea unei tclinici a roma- nului, a unei inodaliblțl de a scrie roman, șl, desigur, o pro- blematicii, Toata tensiunea literaturii moderne spre reflexivitate s-a remarcat ți fn prima versiune (In capitole eseistice de ana- itzd u sentimentelor tn con- versații Vaic-doctorul Sirbu ?. a.}. Această anallid eseisti- că. de mare pătrundere psi- hologl'.'d, e rentată și in cele citeva fragmente publicate, mfci „monografii" ale mrscdnt interioare a personajelor cere se parc că vor spori simțitor unitatea romanului, Presenti- mentul (G. E, 3 dec. lunii face „disecția". prin intermediul lui Vale, a psihologiei Constanței. Cei doi prieteni (G. L. din 7 ianuarie IKjf, reia analiza re- laftdor doctorul Slrbu-docto- rul Munteanu. Pentru pri- ma «Miră in literatura noastră, un scriitor reașeșle sd dezba- 14 ia un mod atit de profund dinamica pne cutei legate de existența sociala. fnlr-un fel. noile fragmen- te sint explicative : Presenti- mentul explică drama Con- stanici, Cel doi prieteni con- Ilnud an alica problematicii „prieteniei". Ca totdeauna, m puține linii. Marin preda sur- prinde colectivități semnifica- tive. Poate se va medita si asu- pra clementului reflexie fn epica tul Marin Preda. Nici o frază. nici cea mai aparenta d.vagate nu cad In gol. O ciocnire a eroilor vine de ta o șed nța si ura rin Preda schi- țeard un mie „eseu" asupra ședințelor, Șl încă ceva ; stilul. Fra- zele sint tunai, uneori foarte lungi — Marin Preda e un analist - fi probabil că lin- gvistica româneasca se va Îm- bogăți, dacă nu cu citeva ar- ticole, cel puțin cu citeva note asupra pronumeior rera- tive in proza Iul Marin Preda. Fragmentele publicate ne dau eerdludinea cil nr aflăm in fața unul roman mare, ou- pd Murometil, Marin Preda se pare ca va deschide st in epica psihologiei intelectualu- lui de azi edi noi. C. U. STAMPE PROVINCIALE In lațul literar nr. iz din WM, scriitorul ton (strat! pu- bfied fragment ut Stampe pro- vinciale din volumul II al ro- manului Din neagra țAranic, Spunem „roman”, fllndcii ața nU recomanda revista, de fapt s-ar Ineadra mal bine m genul amintirilor, Fragmentul surprinde atmosfera ți pito- rescul tlrgului moldovenesc de altddeid. Doroftoful din toamna anului 1913 ne apare viu.desert» intr-un stil care are ta obirțle tradiția marilor po- vestitori moldoveni Ion Crean- gă. calibrai Hogaș, Mlhall Sa- doveanu. Cităm : „casc llnpli casc, una cu coasta strins U- plU de alta, mu inghcsuln- du-sc care mal de care perele in perete, una cu fundul In fața celeilalte; case ți case ți iar case al lingă casc alte casc, nu numai una lingi! alta, dar chiar si una coco- țata. naiba știe cum. In spi- narea alteia, mal toate cu fe- restre mari, deschise larg la stradft, cu geamuri In care batea lumina șl sub care sc mulau mlngllate de soare, ifl- dlțe și Iar ladltc pline cu ală- mii galbene ți cu portocale cit pumnul, rotunde șl multc- mullc. ca șl cind creșteau la Dorohoi și rodeau aci cum dă- deau mAnoasA roadA pc la noi, pe Alba, doar porumbele .. Fragmentul. străbătut dc un «ănălos umor, re citește cu interes, cu ptdcerc Păcat cd tn pdrțlle privitoare ta pri- mele ore dc școală sint unele lungimi ți amănunte Inutile. A. J. IN MEMORIAM: „SARKANY GABRIEL* In urma cu peste șaizeci de ani» in prasa timișoreană pdtrundcn un tfndr jeund dc xtarurd, ambițios 5* ROM» cnr? fi-a îndreptat îndeosebi acfrviiu’aa spre i'îara artisried, reatralA* culturali a ordsuiwt și a Banatului- Pregătirea «a de specialitate era serioasă,, obținută fiind la Viena intr-un mare Institut de estetJrd tca- fratd. completata ui fer o prin- tr-o serie de călătorii in ca- pitalele -Europei centrate, cu preocuparea fn primul r!nd pentru spectacole muzicale teatrale. Figură Ulnecunojcutd a sd- Idnr de concerte șt de *'pec- tacore din Timișoara, criticul de artă Sărkă.ny Gabrlel 9l-a spus întotdeauna cu prompt tu- dine șl competența euvFntul in ziarele locale* Vitalitatea și memoria, la fel dc remarca- btle amhidoud. l-au slujit ad- mirabil intr-o act j uda te ne- Intrerupfd atitea decenii de-a Hndid 91 câre a numai xfirfi- tul inevitabil i-a putut pune capătul. Temperamentul său activ nu i-a permis nkio cltpd dc rnflhnd ; pe tin Negoifd frimle In numărul Î/1M3 al numilei pu- bllcafiț pe care, am parcurs-o eu o greutate conifernanid Versurile sint săltărcfe $1 superficiale șl nu lasă impresia cd ar /i fgșf scria* dinfr-o imperioasă necesitate artistică, cl dimpotrivă. lard mostre „Explozia de la Nevada îmi parc dc alei dc sua/Un uragan dc eprubctA • l n cosmic „ridleu tos mus* / Prins într-o cursă indirect*". Sau : Dan Are. apft bit rin A. Patimi- le din izvoare. Cu lumina sc InglnA <* 1ntr-u zare viitoare. j Șl tresar șl sc filtrează. Gem, In frlie spvmcRindc ; Armă- sarii tot nechează. /Presimțind flori in unde". Uneori autorul e suav ; „ȘL gindu-l răsucesc Intr-o țl- garA", care gind, peste o stro- fă, are așFffcrui următor; Dnr gindul meu - batrin pre- pellcar". Alteori c ciudat : „stelele deschid ochii în becu- ri-, cure state, „sint palide eșecuri”. JnsffrșH. poetul ni s-a părut ușor echivoc : .în- chipui colții viselor re ard". O singură poezie (din cele 7 Ule pcjpiflCrj ni s-a părut re- velatorie — Cer schimbător — din corp cltinn : „Constelația BereniceL Acum iși schimb* coafura. / Ffimintu-n zAri, se dA de-a dura, f Copacii se retrag in ci /*. Revelația Line dc acolo cd e mat evident, pentru noi cititorii, dc unde descinde poetul Marin Sores- eu. al cărui ultim șt amplu ciclu din revista Ramuri (nr. -I) IW3. nt se pare coctudent pen- tru inconsistenta colorată de care dă dovadă, fn rest, pagina din Tribu- na. arc meritul de a străluci prin banalitate. Puțin umor n-ar strica in alcătuirea unor asemenea sinoptice lirice. r. coitNU TIPĂRITURI METODICE ALE BIBLIOTECII REGIONALE Activitatea bibliotecii cen- trale a regiunii Banat s-a îm- bogățit in ultima treme cu o sene de trpdmuri metodice, dintre oare am aminti pe rele mat recente : „Din activitatea bibliotecii comunale Obtelu - Caransebeș” de Hare/ambic Tthjul și ..Bibliotecă sfi teasc A Bcilnț ccrcunlc dc citit- dc Vcwda Cică șl Mihai iancu- îescu. Metoda d<» prezentare a celor două aspecte de activi- tate a bibliotecilor xdtcșH exte da natura unor exemple pozi- tioe. Sint trecute atent In re- vistd realUdri și metoda abținute de cele două biblio- teci sătești ațEt pentru oroa- niznrea interna fi a reiailtlor cu cititorii, cit și in ceea ce privește rnobhlzarea unui cit mal mare numdr de cititori prin cercurile de citit. Șl Ia Obre/a șt la Fielinț sint biblioteci fruntașe și ei*te bine cd ochEI celor care au inltiat tlpdrlrej Droșurdor wie- toaice s-au oprit asupra tor. Larga popularizare a unor me- tode bune nu jte poate sd nu stimuleze, Merifd a fi subliniat și fap- tul cd editorul a apelat șl ta pana unor scriiwrL care vor- besc despre curie cu dresroste fi pasiune, tntr-un aspect de- loc neglijabil al rds-pindiril cultunt in vremea npMtrd. Pa- ginile scrise de Haralumbie Țugui spre exemplu se citesc cu p’dcerc ; momentele șl chi- puri a evocate de poet fiind cont Ingdtoare, calde. interes prezintd și capito- lele introductive, acele mici •Chife monoț/ruftee ale comu- nelor respective, fn ureastd privința insă ni se pare cd nu totdeauna sint folosite mai târg toate resurse'? documen- tare, dintre car? unele figu- rează desigur șl tn evidentele btblEorecii regionale. Comuna Bdlnf, bunăoară, a format Obiectul undi ample cercetări sociale șl economice in urmd cu aproape treizeci de aut, cercetări adunate apoi Infr-un t’orum groș, deosebit de sem- nificativ astazt. Totuși, In tfchl fa monograf ied drn bro- șura sint Inserate doar cîteva fraze generala care s-ar po- trivi oricărui alt sat. („Nive- lul cultural, in general, de asemenea era bcAzuv.) Pe areaytd linie s-ar cere parcă o mai profundă cunoaștere a unor condiții lurn'e, specifice. fncâ o observație, care nu contrazice En e^etifd principiul eXemphdul pozitiv, ei dimpo- trivă il mufine. în ealca ce- lor care răspund dc activita- tea cu cartea fn rfndurite sd- tenUor contemporani nu sc ivește nldo greutate, pe care ei, împreuna cu colectivul, .sd nu o invingd cu sucea?;. Exis- tența unor greutăți obiectiv*' tn această muncă gingașă, nu poate* fi pusă la îndoială ! Cu atit mai nobilă devine activi- tatea bibliotecarului și a cota- boraiordor săi aproptați. IH’s- cojwrlrca unor asemenea aspecte de uiafă vie ar rld|ra Insăsi forța exemplului pozi- tiv. pe care broșurile — ifl- confestabil - cd mizează in mod rfeort'bif. Chestiunea este ca fenomenul sd fie binecu” no.tcut, temeinic studiat șl re- roltmi tn optime conditiurtL Broșurile ar căpăta astfel un șt mal mare intere’; nu numai fn fata bibliotecarilor, el și In fața altor categorii de citi- tori. M. $. ALBERT SCHWEITZER LA 00 AM Printre figurile marilor umaniști ai veacului nostru. Albert Schtceliter se distinge prinfr-o rarmonloasd îmbinare a filozofiei sar? teoretice cu viata practică. Născut in J4 ianuarie Ii?S la Sfrasbourg. după studii cariate In confor- mitate cu firea sa fausiescd. Fșt dă doctoratul cu o teză 92 Mlmii.iuri critic* dcvprt fHozcfîa fcrantjdrîd șt etica, in aurind, insă, UI cU" Tigvei un renume Dine UtcmcUt c.i interpret fa oryd a muzicii Iw1 J. S. Bacii și — ca con- ■rmetor de orgd. J-u virsta (ie de ani sc hofdrdțfe pentru profesia dc medic, iar In 19J3 pteâcd In A/rfeă» spre a se dc- d ct țfudluiuifi combaterii Do- itfor tropicale. 1 ntemeiezd un spital Ia Lambarcnc pe fluviul Oțrouw* In junyJd Fu trei ort de drum dc ultima «■-scuare de i:' : , și pentrrj țof rectul VtefVl ■iire murteețte pentru mărirea ; situarea cu cd mpi modern aperataj ai ?rpIEaJuFui -știu. Pto mtal Mobel pentru pace, pc care 1T obțin* in 1951» II ron- sacrâ in In treime pentru In* ftid^arva unui șpllal deieprofi. A noudsecej aniversare it yJ- șețic ined in puterea muncii, împrejmuit de colaboratorii .vui din multe țâri ale f urnit cu oare in fiecare aVarâ fine un mie colocviu /Uoro/Ee In* tradus cte o Fun-yd improviza- fic Ta plan sau oryd. In șiș temui sdu filozofic, At^rf ScniceiUer este părtaș al unui curent idealiști carac- teri-af prin atitudinea sa net unndofjrnntfcid. în felul acesta, AFberf Sehitvilzer combate atit „filozofia dc catedra“ a neokantianismului. porititis- miJui ți pragmatismului» olt șt morfologia culturii a .-ui Osidald Speng^er sau scepil- clsmur Friatfeișt a? wisfc'ntia- lUmulul din chiar sistemul pro- priuful «du nepot, JSjn-Paui Sari», tinzi ud. in seftlmb. ti re re'.tabJEirea erhdibrului intre ra(iune el intefect, spirit ?i xu/tef. teorie ii practice, fn felul acewa sistemul sdti înrudește Inm-icitua cu «Mic- ttc'c si «Han’ «te lui r-uduMp K'ngcs si Walter Rarhenau. C* el. e crede In antiteza Intre culturii ți cit’dlzafic. prin care, cu tehnicizarea crr1«Cfntfâ a iHefil din veacul nostru, cti ți cu birocrat 'zarea xorlefdiH sc produce o spccld- llT'rre cJtowicd si un confcr- m'-m al con-phiniclor ddund" ton re dcsfdfurdrfl armonlousV a rapaci țâri creatoare a omu- fui Orientarea Ideafixfd a gln- dird sala Ei imoiedlcd. Insd, sd-sl cuno"srâ țâțele materia- le ale fenomenu*uf descris dc el ți, asi/eL soJuțiU* prccont- tale dc el sini lipsite dc o ortpntnre fund. revnlu fio- nerd. în duda acestui scâ- dări, figura pfndltoridul Aîbert Schwtiț«r sv Impun® prin onfîtttete rit si prin neoDosifa sa actlulfarc proeded In spf- sdu de JunpUL simbolică ața^zlcind atit pentru idealii* mur sdu elevat elf ți ppnfru limitele apMedHi practice a Idealismului șdu In lumea fioastrd contemporani. A noudzeeea aniversare a marelui umaaiyt AlbertSchweî- tzer a reunit In jurul $4u od- mlrafio nelmpdrfitd ți uniri- le de Dine ale tuturor oameni- lor» In lupta tor pentru progres, parc ji bunăstarea oamenilor de pe OloDul nostru. A, L. CAVUL PETRESCC IN ACTUALITATE S7lrsit«l lui « mareei fn publicistica noastră litcra- rd un interes sporit pentru Cu mit Petrecu, pentru perso- nali ra tea ft moștenirea sa li- terar4. Îndeosebi pentru cea dramaturtffcâ. De altfel, inte- resul a fost iutii al tearclor. care au jucat in anul fnc’ielGi mai multe prese d.n cMe, nu* meroase, lasdte de Comit PC’ traseu. în vara lui 1964 s-a jucat ți fa Timișoara, Act venețiim. In. interprerarea Teatrul uf C. Ncltcra din București, în toamnd, «peciacoîele Cavul Fctrescu au devenit o scrie .- Fîâlccscu la NajlonaFul din Jați, Mitici Popescu, la Rucu- rcftlj Galați Blrlad. Jocul idelor ia Brașov. Mdrturisssc că ultimul spectacol, car® e t> premierd pe tard, l-am fnrepis- Irat ți cu oarecare amrtrdclu- ne. Nc-atri fi bucurat fKdl mutf dacd — dupd ce Act venei lan n-a ovul premiera la Timișoa- ra. orajui de care e Ierțaul labararea piesei — mdcar a- cca^rd Iniile lucrare dramafted a Iul Cărnii Fttrcscu sd fi a- vut premiera ța absoluîd fa Timișoara» locul unei scurte dar fecunde șederi a șeriito* raiul asu-is-il). Ar ft fost un frumos1 aci de cultura, dupd iteeia eu premiera Anton Panii de Lucia Blapa, Amintindu-J fn acest contezf. o facem cu speranța cd teatrul timișorean nu t»a refuza spectatorilor sdi ura memorabil spcrtacnj Ca mii Fefrescu. Pe a!td linie, e de semnalat Ura artipOl cu trdlOrcNi.șc eontrt- bufd Dla-bHMlor/ra/ice - Amin- tiri despre Camli Pctrcscu dc Constantin lonescu. apdrut in Viața romincnscA nr. 12, T9W. AutoruL prieten apropiat fl foșf cotea dc școa’d a> scrlfto» rarul, comunici] fapte Inedite» unatp re vela torit pentru per- sonaJilaiea In formare o scrii* torului — perioada studiilor li- ecâkr — șl Invita, intr-o notd flnald, asociind numele ?t în- demnul pre.rtIgios al hd Tudor Via nu. Ia ceea ce a r putea fl un frumos «rest de rest! tuf ie ; „sr fl juțț sft sc sirioRh In vo- lume toate articolele luiCamll» rAsietitc prin ziare al reviste. Cu deosebire ar trebui colec- ționate cele publicate la Tinti- șoara in 1919-1921 ... Ziarele Banatul fa pol Ba-nttul romi- nest) - 1919 - șl Țara. Înteme- ia! șl condus aproape un an dc Camil, - 1920—1921, - cu- prind sumedenii de articole șl studM, dc notițe literare il polemice1*. (Ar jl de acMuyat din ac®i ani ți publicația Lim- ba rnmlnft). S-ar mal putea asocia Ia toata acestea o prapunera ți îndemn ul ea î ncepu tui (sau mâi bine ?i.ș, continuarea, edei Fncepiitur l-au fdeut recfsleia Scrisul to£nAțean șt Orizont, puDilclnd efoud articole despre perioada Cimișareand a Iul Ca* mii Peircscuj sd aparțină Bl- btloterli reaionate Banat. A- craștd inștltutic ar putea al- cdtul. prin conirJDufta bar- nlcuîtii bIDbograf care este Florfan Moldovan, un indice DiDtloprailc el lucrărilor publi- cau dc marele noșini scriitor in Danct. Ar fi pas util șl neccjtar pe calcâ, ci radu a da ^irdbdtut, a unei edifH inie- praie a publicisticii neuitatului Cam# Pctrescu, SI M ION DIMA RECRl DESCENȚELE ERMETISMULUI ? Ntodtec (Iii „Lueed- Mrut“ iii- îj'iMJ) vorbește pe bunii dreptate despre n.eerl- tat«x aplici rit sistematice îl prompte a ref/utttor de ipUi»d literara. Jn același nunidr e publicații Insa pae;la Alergă- torii tineri tic Burtru Ctucuiei- cu, un fel de funtda de 4WM- oața calitate, d.n care ,\e poate vedea cd actul prin care re 1— pețte o lozincă In /inoiu! unul Wxt cc nu depdjețre exerclfiul irrarulr. nit e de natură sd ^sateeie- compunerea de ta detntlrale. B.C. comurticd fap- tul cd metrul, „crește urmind verticalele*' lor apoi, „se Iun- scțte armindu-se", rd „sint auri de astru pe rata lacului* și „Intlcrcștc a doua treflA a liliacului", cn „cu fiecare pa- ginft Întoarce butoanele, car- tea SA nu se Închidă- (dacd or con|ine o.vemenea veraurt car- tea fot -s-ar Inc*Ide, aricii de ln/fltt0'rbtl ar fl autorul I), Apni u.C. Încropește o strofă rleticioasă : „Spornic cuprinde compasul cercul plna-l adu- na în spirele melcul. Lunecă vreun cub din balanța. Este o încercare, o cutezsntA Ca- re rotește in lecție". (Ctne In- fei'eire cerni r4 ne corrtun.ee șl Jtou,; ideile J), inP/lrșlt, tlndrui aspirant la mlnaileriie muze- lor anunfd cd „O dreaptS-1 un zid. Dar poate al un drum pnnlr-o roata*, cd _o siljțeata- ritr-uu zvori aparte saltul dc ,' la cerbcn la carbon*. Jteff- nc;t tectonica Lanțurilor fl sel- turlle mortare afe ,McUpr“ J Miniaturi crblee 93 Aerat de descriptivism, acesr oHwltor cforr de a frow- tiza, dc a tdxa impresia „pro- funzi m Er in /aja afreamlltor rate cu totul lipsit dc spor pentru autorul care pare sd fi uitat de spiri t ui popular al artei noajtre. Poezia cu pricina e de-a mediocritate iucEe. fn aceia; I număr ai .Lu- ceatdrutwf Mihai NeguJ« Academia R.P.R.. cu urt bogat Intere- sant sumar. RetAsla sc descUI- de cu articolul acad. Al. Rosctll .Despre Gloscm.nlr'a lui L. HJeîniSfetf. tir,|cci| Inccifrat iu rubrica .Un^ulsticd ^Criorolii"’, Rubrica ..Crainalied. vocabu- lar st ortografia'' cric srjsfutu- tii de o switrt efe crticrr-'c rtc Ki rd'if francive. Mi hai Torn ici jl Victor tancu (Nu Inso cafa- boratonu rec sici noasirf, ecinf. uni». Victor Tancu. In- rrttcft axenuinamlr num? pro- duce can/usie. sunerdm mai ti- ndrui.ui con/mtc sy cd^«a«od o soiufie care s4-l deosebea ted numele dc at co'ibnrarorutui nostru >. Adrian Meri no scrie in continuare despre „IJumrnhrjJ remjni st problema ..ccdltodriJ timMt" (Partea a H-a a artl- cotului). iar JUireta Teodorescu despre -NeolocrEs melc In pri- mele reiaflt de cdMtoric ro- mJnestl" — la rubrica „Limba litera ra-. Rubrica _Fl.!olorpe“ este sustinuui de C. F. Tepc- Tea. care face o comunicare prcflonsd tn teodfurd cu dosoc- perirea ia biblioteca din Arad a unei e4tHf puf In cunoscute a ..AICtrandrEc’". Articolul este Intitulat .O cdrlle necunoscu- ta a Alexandriei", fa urnrdfnn- rea rubrica .Toponimie" - Ion Dcmaț pubilcd partea Eiitita a sfuduHul .Considera fii ițt#ri- cc asupra toponimiei r<»ruf- nc$tr. RU&rEce „Critici jl OlCilo- orafte- ar putea stt /ic mult mai bor;atd ți mai vie. avînd In redare șt periorticltaica cu mari pauze n revistei (sase aparifu pe su) ; singura rO- einzie din C«si ntimiir. acsea privitoare la volum ti „I’meu liicrarie a luE M. fimlncscu. ne indre indicele sd uficptiitn maE muit t» acest sens de fa revista C- .^PEREGRINUL TRANSIL- VANH LA 100 DE ANI Peren r,i.if>iu:i transilvan idupa o sun dc? ani, firrt cg pai lua rimpn1 ut jA fa^a umw la ape- eldl Gswprir Datorii e*m(Jn««T4- lulP ofrrd incd sparteil>;Hor la probi nne'a ilmbiE jJ c i^orEtor pa-atona f i d# fan a trenul 1 fierar al secolul irecu!, saris/cclrn de a curmale apera iirerard u toE lan Codru-DrâaușKnu. Vlaffl activlui Drri- Vu^anu (HU-4S11), des.^urato pc mai mafie planuri a rdntas fnc-d nceunoscuto In rcwec dl- mcnsiuntle el, 1 fp-cyttf o completă asupri Ful, /Lcca^iu, riatențto ptiflnetor tiare blofl-ra/icfl ritmase In ur- ma trecerii Fui prin procesiuni Sl riruarll dlferrta, începind c« cea de Itreourtle la CuXdrațL ecereEar* particular, nerc^rii prin Europa, profesar sl, fn- rors la Transltodnla, vlre-edplm tan la Felini;-, deputat In dieta din Ă'lblu, Dlrcprrytfdin- «ea! Astrel sl Îndrumător euî- eurai al eampalriofltor sdE. Da 17 anL a pornit .to In- frunte tilafa. ferind fn fîomrr- nia rlapd cp tormina.vr școa'a •ȚrdnJcereQsed din Rerez. Au- lactidart. dupd ce citise mult ri Inurtfase fîmhn: fran<-:zdB secretar 'n /ami'U Insfdrite, rt ajunge r^rjfE famiîla rtomnl- toare xj fnsofe^te pe zi. Ghlca In rrt'dj'cjrtn amvtuia fn xlustria 41 Nația (M3W-I«W. apoi P« trn ra'r rleninijar En cdFdtorltfe aees^ufa in 4uatrtoR Ge-mania. Landra jE Part* d)«-lW). Fniro *1W porne^ff intr-o noud edtotorri? eu o runeored. prin Italia, Franța. EZVfitEa j! apoi Td rafcr.Tburg, de unde se fntoarce eu prin- țul rus al cdrul .secretar c-rd lâ Lrmtfra sl Paris (1^13-1511), EnerEanfela din acest# 4toM*o- rEi d-iN emprffls scrisorilor din Fereițriniiil trnnnllvan. Fn afară dc aitrerienfa sa de curator prin Baropa in pra- gul rtim^wfiei dEn IMS. despre acHtdMH'c sale ufrerEn^rc ne- au rflmn.s puflne mărturii, printre care _■ Rud^mtcle trrarruillcil rcmlnc. cifern ira- dnceri din FEmba france? 4, 94 Mimloturl critice outî'ntărlk! sale flntite le elildenea școlilor din Ptoieșih dacul Mare Si Fdoărăș. cw- uiniărllc dl» diete Ardealului, conferința de tu Cuina din Făijiraș tO umorcscă veridică), care ac dau imaiținea peșșb- nallMFii sete dc pedagog, mentor cultural, pa trial șl En- drumător al poporului. Cercetătorii ten Breaza, Șerban Ciocuiescu st Romul Munteanu au reușit sd llm- peceused o bună pane a vieți! ți oclivitofil safe publicistice, aetiUitdCe fmpleflM Sirius eu dezvoltarea culturale a popo- rule E noii m in ueaeut trecu I. Lucrarea lui I. Codru- ErAfufdnu țarc a supram:- lUtl' (imputat șl ;-s impuj fn literatura noasiră rjmlnc - desigur - Peregrinul transil- van. apărut in JS6J in tlpD“ prafla tui S. FEtsrli din Sibiu, carte caro a avut o eirsteiitp foarte curioasă. tn perioada martie HSJ-ianuarfc ISSJ scri- sorile Pcreirlnulm au apxfrut Eu .foisoare" ffiiElctonur) zia- ralul Concordie di» Buda- pesta, penru ea fn decembrie ISH, .revăzute, rectificate si Intr-o altă formă", eă apari in notam ta sibiu. Nu cunoaștem Urajul si aria de răspfndire a cărții, fosă timp de *15 ani. perle au- tor ți operă s-u ajlernui valul ufidrll... fn ISIS N. lorjța con- stală : .Cartea o foarte rară. N-n are nici Academia romi- nă. Cu o astfel de ortografie șl eu atiiea cuvinte fabricate, ca nu sc putea citi", Groaza Peregrinului tran- silvan, trebuie pusa In Fcyif- «’Td cu slivofia sociai-pnllil- cd dtn Europa veaeuFut al Jf-ien șl ct fMea ; ciori in urma progreselor teAnicff ți Sfii ațelor, a reformelor clț- ifpate fn urma revolut iilor, emisia o sete (ir cunoaș- tere. Ponorul nostru nu pu- tea rămine străin de aceste înnoiri, nutrind speranța unor transformă ri pe linia propra- ștdul. fu acest climat s-au născut tn Europa o IPeralurd memorialistfcd eu Ulluri ea : .scrtsort*, icoane de ctfldlo- rie“. _stiecHfrf,r, .edMtortlM ele. Scriitori ca Gdetlie si Haine tn Germania, Căaieaubrland și J/tmartina fn Franța. A. N, Hadlsceu fl N, nt. Karamsin fn Rusia. Datorcnec Siem fn Anglia căuta sd sailsfacd do- rlnfa de cunoaștere a el 11 lori- lor din țdrito respective. fn România, Dlnlcu Golesc», Gh, A SCO Ai, Ccsar Boljiac. V- Aiccaandrl ți Gr. Aicerandres- Cu, priri Cdrflfe lor, merg in fntlmplnarea acestei dorinii de cunoaștere a ciiilorflrtr, Lor l1 se alătură transilvănenii GA. Barlfiu, A. Tr. Jjiurian. T. clbarl1'. rosif Vulcan. si bănățeanul Iulian Crozescu, cu sulta tui de reportaje Su- venir! din București. Ion Codru-Drăgușanu, fi- garpșanul -dc o inteligsniă deosebită, strălucitoare și ori- gina li. dar și dc o mare vite- jia 4 înfrunta grcutaillc vieții" — cum 11 curacierttcază N. larga - scrie acest memo- rlat dc cdldtorle .cu o vervă originală, al cărui păirunzâ- lor splrH dc observație, unit cu sbengulrl roma mice al cu apucături ironice" (Kd), fl a- slțjurd iacul In literatura noasfrd clasici, fniaturind col&ul ufldrll de pe om st opera sa, N. largii il reeditează fn ifpostraffa din Vdlenii de Munte in tox- tut flfnd «refăcut Sn stilul lite- rar de ssiflzf rte ripnarafuf Constantin Qnciu. Jn Co-^a seooletor pu- blind edHfc a doua a Pereyrl- nuful. Innoft la Vdten-il de IKurtle, Jn JS^Î editura Punctarea publica o noud edific inariijrd de Șerban Cloculescu. harni- cul eerceldtor al moștenirii lui fon Codru-DM pusa nu. In WSS ES-pf.A publfcd fn coteefEa Clasicii români o noua ediție a Peregrina lui trcJIsEl- van InoriRid ți prefaurtd Uc Homvi Munlcanu, Iul r-un ti- raj de niasd, care s-a epui- zat total. Din paplnfXa cdrfll lut fon Codr'--rirdcrusanu facem eu- noslfnld eu un seriimr dolar, capiiiutut. interesanr ți rfapă o 3ura de ani șf de. aceea, ar fi nimerit ca Editura pen- tru Ei (erai ard sd prețptteascri o rtouă ediție a Peregrinului transilvan, dupd rum sl mult așteptata mnnaprafie comple- ta asupra aeesiul Eiralntaș de zeamd. OCT. METKA CHEVA CUVINTE — După eReva numere In care poezia s-a prezentat la un nivel In penerat țters. re- trista crairmeand Rumuri far, S 3.9SȘI cunoaște. In planul Uridf, un reviriment Imbucu- rdtor. Kiminil la eare ne re- ferim. bovar și z>artat, cuprin- de o valoroasa pagiml de poezii Inedite fOarbu, Dtaga. vinea. Volculcscu. Dan Buna Miftu Dragomir). Reținem, de asemenea, prczen(a Iul Miron Radu Parase»luescu și Vlrpil Teodorescu. Din pdcate, poc(il din rculurtea Oltenia, eu er- carFla 5lnel Ddnclulescu. sc mentfn. tn poeziile publicate de aceastd revtsW, Ia un nl- vet de 10C măgulitor, v — Aspirația lui Eugen Frunzd Spre Simplitate ia une- ori fnfiTrfșarea acestor stihuri de-o nedfsimulatd twvinowl- (ie -■ -Cind sc desfată ertngul. Cu flori Ca tic jăratic: ■ eu stau, stingheră umbră, ' sub ticului singuratic'', Păcat oi poe- tul o mor desuet In recii: dd și, poate, in scnstlmitaic ; „Acolo Amliiz^l bariglță bălaie. J st stelela dorm In sire dc paie. f Si rldc-n cerdacul eu tui* aloc ! de sur Cotnarul din cupe de foc". Totuși pared isersurUa fui Eupen Frunzd din Gazeta lllcrarA Cnr. JltSiSo ?tu comunică nimic important, deși nu subscriem tnfruiotul întrebarea din poezia Cutoa- rea din aripă : „Să-mi fie oare jertfa ! zădărnici risipă?" * — Rcccnrlc semnară de Valcrlu Crlslea la cartea Dtipft ultimul trimestru de Pavel /Ioanei fn Ganeta literală nr, His&i se citește c« reuEd șdS- cere, datorită justei el obserua- tiUor și silfului alert, Umorrd autorului e dc entitate șt ara o evidentă funeste asanatorle. - viața studențească oferă, tn ultima vreme, mal mult spațiu literaturii, Jst nr, stfiast Nina Cassian semnează un poem fFrumoasă cșli, patria mea) elegant și nu lipsii de patos. Ca șl In cazul Im ște- fan IRmitrlu (Proiect pentru o simfoniei, marltuoe in niutlc privirile, o anumită crartdE- loemm|ă e de natură să ate- nueze satis/aeffllc. Ne-a mai plăcut Spre des- lușire de Adl Cuain. Slabe versurile Iul Nicolae Prelip- ceanw (Poem). — Foarte întemeiat sl cont- FCteni - puracUtl de vedere ni lut Victor Felea, exprimat fn Anchcia .a»etel lUerSce* despre cărțile anului 1SS4. Re- producem cEtvua obseruafil ate prețui (ului critic sE poet • „Nu am înțeles niciodată temeiul admirației pe care unii o au rață de poetul Ton Gheorghe. Am auzit sau am citit adeseori cuvinte magullloarc. spuse fă- ră nici o reținere la adresa talentului său șl nm așteptat ea vreun eveniment poetic să confirme cntur.lnmui sl Încre- derea (...) Nici tn cele cmc! nocmc din .Cariatida'' Tem Gheorghe nu depășește stadiul promisiunilor". Sou : „Nu din vreun resentiment personal mă refer alei )a Marin So- reaeu. Sincer vorbind, parodii- le iui ml s-au părut lipsite de Harul șl spiritul necesare genului'" etc. Din răspunsul lui Ol’. S, Crohmălnieeanu. de asemenea consistent : .Critica a începui să numească armăsarul, ar- măsar țl ttnțarul țintar. E o tendință, eare dacă se va men- ține, *fnț convins eft numărul cărților bune va crește la anul, slnfllor. V. CANEA Mimlaturl Critice 95 poșta redacției i i'asite l'lad Aurel (Boz. ivici): încercările dc versificație trimise nu sint publicabile, de- oarece preocupările și dragostea de artă nu garantează valoarea literară a muncii dc a potrivi rimele. Petru Mohor (Pîncota) : Versurile trimise „nu cadrează" cu revista nostră, fiindcă nici cele mai reușite nu depășesc calchierile după poeziile populare. Cind încercați să realizați o specie „mai cultă" ca pastelul ce ni l-ați tri- mis, atunci vii mulțumiți să faceți constatări foarte prozaice cum ar fi; „lîraiii-abia-și mai fin povara / Și-fi roșește fata gerul" sau „Arborii se-ndeasă-n zare / plesnesc la su- prafața' ori: „Cerbii cu coarne mari, stu- foase I ies in grupuri ta paradă" ț, a. m. d. Boșneag Mihai (Orșova): Sentimentele frumoase cu care așteptați ca „Dunărea să aprindă mii de stele" nu au găsit încă ver- surile cele mai inspirate spre a le ciuta. Nici „semnele tinereții veșnice" cu tot „singele clocotind in cataractele inimii" ... Mai in- cercați 1 Vrzoiac C. Marin (Turnu Severin) : Oare, în lumea noastră plină dc freamătul și încor- darea activă a muncii, nu găsiți stări mai vrednice de a fi exprimate in versuri decit cele date de umbra răcoroasă a teiului care nu vă lasă să plecați de sub el sau de ră- coarea din „adormitul zăvoi ?“ Sfetca loan (Miniț) : E bine că, pe lingă studiile ce le faceți ca elev, nu renunțați la munca literara. Faceți insă și efortul de a vă însuși regulile gramaticii și ale ortografiei, fără de care vă va fi și mai greu să vă în- sușiți tehnica versificației. Jean Ttgo (Bacău) : Versurile trimise, foarte neciteț scrise, n-au puterea tle trans- figurare a lirismului care să le facă origi- nale, expresive, publicabile. Vă lipsește o anu- mită capacitate de adincirc a sentimentului. Nu e bine să vă consolați cu gindul că, la rigoare, scrieți numai pentru dvs. ,lrish£u Băghină (Turnu Severin) : Cele mai reușite concentrări ale gtndului dvs, Ver- sificat le aveți in dur, partea a doua din Pescarul ți in O rouă. Să nu aveți impresia că scriind muite versuri. Ideile poetice sc vor । contura de la sine. Trebuie să știți foarte clar ce aveți de spus, chiar dacă ideea aceea nu sc poate exprima intr-un limbai conven- țional. Sintem cu lotul de acord cu ce ați vrui si sugerați scriind: „Glndurile f lasă pietriș greu pe suflet / șt sufletul se încarcă/ cu un minereu prea brut pentru o singură silă". Cernerea aceasta e însăși truda poetului, iar sita e așa-zisul moment al creație? Onoiu Gh. (Arad) : Simpla repetare a unor cuvinte nu le încarcă pe acestea cu vibrație lirică. Poezia este descoperirea unor valori noi ale cuvintelor. Su spui ceea ce s-a mai spus de alții, are, cel mult, o importanță strict N personală. i Țigănuș Virgil Nistru (Cluj)Miniaturile trimise sînt din păcate prea des încărcate cu locuri comune, expresii banale, inutile șl uzate ca : „nui toc mai sfint", „suflet aprins", „valuri imense" lingă „nisipul imens", „pentru iniția și ultima oară", „cioburi de soare", „năframă cernită" etc. Din Brincuși mi se par remarcabile versurile: „izvorul insingurat / pline cu tine sub murite / și lacrimile cad f florilor toate f văzindu-fi Sărutul". Iurta Elena (Iersig) : Poezii populare se publică in revistele și culegerile de folclor. Multe versuri nu respectă ritmul și, deci, sînt forțate, neconviugătoare. K t. 96 1 A Poșta rediețlcl COMITETUL DE REDACȚIE ION ARIEȘANU, NICOLAE CIOBANU, ANGHEL DUMBRAVEANU (secretar general de redacție), AL. JEBELEANU (redactor șef), ANDREI A. LILLJN Coperta de PuJu Rinjea | 43803 | Redacția Timișoara Piața V. ftojdld nr. 3. Telefon 12026 Administrația ; Bueurejli Șos. Kiselelf nr. 10 Lei 7 Manuscrisele ți orice corespondentă scrise citet pe o singură parte a hlrtiei, cu Indicarea adresei exacte a expedl" torului, se trimit pe adresa redacției Maiiusciîsele Republicate rm se restituie Tiparul executat sub comanda nr. 195 la întreprinderea Pol înrăitei „Banat’ Str, Tipografilor 7, Timișoara — R P R