orizont REVISTĂ A UNIUNII SCRIITORILOR DIN RPR Uhllatm Caftii M|iM tli 11MIȘ 0 AIA ianuarie 1965 COMITETUL DE REDACȚIE ION ARIEȘANU, NICOLAE CiOBANU. ANGHEL DUMBRA\fEANU (secretar general de re- dacție). AL. JEBELEANU (redactor șef). ANDREI A. LILLIN ★ Copcrti de Pian Rfnjce HRONICUL Șl CÎNTECUL VÎRSTELOR ață de noi. Mama se purta într-un fel, și Tata intr-altul. Nu vorbesc acum despre Mama, ca duh al rînduielii, ci despre ea ca o întrupare a duio- șiei și a grijci. Tata nu-și da pe față bătăile inimii, cc Ic avea pentru noi. El se păstra la depărtare. într-o atitudine de asprime, ce părea domolită numai de-un oareșicare dezinteres. El își întindea veghea asupra noastră prin simpla sa prezență, fără a ne ține cu tot prețul sub uitătură. Eram încă prea mic pentru a-i fi putut pătrunde firea și cugetul. Numai tîrziu putui să aflu — de la frații mei mai mari și de la alții caro i s-au abătut prin apro- piere — că Tata era de-o exuberanță și de o volubilitate deosebit de simpa- tică, atunci dnd se nimerea să se simtă în largul său, între prieteni, ce-i arătau înțelegere. Mai aflam că era un libcr-cugetător, deși preot. Nici una, nici cealaltă dintre aceste trăsături, nu l-au împiedicai totuși să-șî îndepli- nească din plin datoria față de altar, cădelniță și catapeteasmă. Prestigiul față de săteni, și l-a sporit și altfel, și mai ales ca mare sfetnic al Lancră- mului, în care calitate el dăruia din prisosul minții sale întregului sat. Exemplul său prindea, căci era sugestiv și viu. „Ce face Popa, sau cel cu barba de argint și cu mintea de aur ?“ se întrebau țăranii, iscodindu-i cără- rile și pașii, și-i urinau pilda. Cum popa își îndruma copiii spre carte, ță- ranii prinseră a face la fel, fără prea multă șovăire sau sfială. Anevoie se va găsi in tot cuprinsul transilvan un alt sat, care să fi azvîrlit peste margi- nile luî pe podișurile mai înalte ale vieții naționale, un mai mare procent de intelectuali, decit Lancrămul. Localnicii erau gospodari strădalnicî, dar cam nevoiași. Puținul pămînlului trebuia compensat prin calitatea muncii, ceea ce a împins pe săteni și spre o producție raționalizată și specializată. Varza deveni, nu prea bănuiesc din care pricină, specialitatea satului. Mi-aduc aminte de o luncă largă străbătută de canale scăpate din rîu, acoperită numai cu varză. în anume săptămînî ale verii se da pe aceste întinsuri o luptă crînccnă cu miile și miile de fluturi albi, ce năvăleau în stoluri să-și depună ouăle pe rotundurilc înfoiate verzi-albăstrîi. Toama lancrămjenii, porneau, în scîrțîitul osiilor, cu carele de varză, la oraș. Clădeau în piață grămezi de căpățini, pe care orășenii le ridicau de jos ca niște cranii, cumpănindu-le, cu giridul spre neființă. Un trecător, cu închipuirea stricată de lectură și nu lipsii de umor, ar fi putut să întrezărească în dosul atitudi oilor îndoielnice ale cumpărătorilor umbra unui oarecare prinț de Dane- marca, multiplicată în nenumărate fețe. Ludan Rlațui : Hronicul șl cintceul viratelor 3 In general, lancrămjenii se dovedesc foarte deschiși ia inovațiile mai mărunte, accesibile și sărăciei, ale mașinismiilui. In privința aceasta iarăși Tata le-a dat isvod. Toate astea și atitea altele însemnau însă prea puțin pentru ca un osindit să rămînă pînă la urmă un nemulțumit. Prin înclinările cu joc de multe laturi, ale inteligenței sale, prin cultura și știința sa, ce-și întindea antenele spre cele mai diverse domenii (îi pasiona literatura uni- versală, dar și matematica), prin mlădioasa putere de optare a spiritului său, Tala purta în sine, cind mai stins, cînd mai treaz, aleanul altor ori- zonturi. în tinerețe fusese, cu ațipiri din cînd în cînd, activ și în plan practic, ba și tehnic, precum am mai arătat, dar cercul acestor activități nu-i încingea fruntea cu lumina îndestulării. Iși îndeplinea sarcinile preoției, pe care în cea mai marc parte le socotea emanate din credinți deșarte, ca un conștiincios adept a! pravilei, dar oricum numai așa cum se putea fără de elanul unei adevărate convingeri. El, care citea pe Kant, pe Schopenhauer sau David Strauss, ar fi avut nevoie de oarecare aer și zare. Acasă era calm și rar la vorbă, dar nu ursuz. Cîteodată — evada. Evada nu tocmai departe, pînă la Sebeș sau la Bălgrad. Un pahar de vin il muta in ipostazele vorbă- rețe. După alte cinci pahare nu-și mai stăpînea adincurile temperamentale, după zece cînta sau aluneca pe povîrnișul disputelor ce nu mai luau sfîrșit. Mama era o ființă primară. „Eine Urmtitter", cum îi spuneam eu mai tîrziu, făcînd uz de-un cuvînt nemțesc, ce mi se părea că î-ar cuprinde chipul și prin care o proiectam în arhaic. Fără multă școală, cu instincte materne și feminine preistorice. Preistorice în sensul deplinătății vitale, grele, ma- sive. Nu avea Mama cunoștințe folclorice deosebit de bogate, dar ea trăia aievea într-o lume croită pe măsură celeî folclorice. Existența încadrată de zarea magiei. Ea se simțea cu toată făptura ei vibrînd într-o lume străbă- tută de puteri misterioase, dar nu se abandona niciodată visării. Ființă impersonală, fără gînd întors asupra ei însăși, stăpânită numai de sacrul egoism al familiei, Mama era substanța activă în jurul căreia luau înfățișare palpabilă toate rînduielile vieții noastre. Așa o știam cel puțin noi — copiii, în tinerețe fusese o femeie inimoasă, de-o frumusețe ce nu avea de loc conștiință de sine. Cît mă privește, nu-mi aduc aminte de ea decît ca dc-o femeie mai în vîrstă, cu mișcări apăsate, ca de-o arătare adusă puțin din spate, cu părul cărunt, apoi ireal de alb și ochii mari de basm. Avea în sîn- gele ei o ascendență macedoneană. Strămoșii ei, din familia Moga, ce a dat neamului mulți preoți și un episcop, veniseră în Ardeal din Macedonia, pe la sfîrșitul veacului XVII, după reprimarea de către Turci a unei răscoale și după arderea acelei Moscopolc, cetate balcanică de strălucită faimă, ce întreținea impunătoare legături de comerț și de cultură cu Veneția. Sufeream, zic, amarnic, și mi se sleia inima, cînd, uneori, găseam acasă așezată între părinți o tăcere de plumb. Sosit, odată, pe neașteptate, am încremenit în prag. Tata era bolnav. Am luat-o spre bucătăria de vară, alarmat să văd pe Mama, să întreb ce s-a întîmplat. Ea era acolo, cu tre- burile ei, de loc îngrijorată. „Ce-i cu Tata ?“ o întreb. „Ce să fie?** — răspundea ea, „nu-i nimic ! Arde BălgradulEra aceasta una din expre- siile ei, aduse printre întîmplări ca frunza verde în cîntecul popular. Voia 4 Lucian BLaga ; Hronicul șl clntccul viratelor să spună că Tata a chefuit toată noaptea la Alba-Iulia și acum îl ard pe dinăuntru esențele. Mama, care de altfel nu vorbea decît prea puțin, ținea gata pentru toate împrejurările cîte-un cuvînt plastic și plin de sevă. Nu căuta aceste cuvinte, căci ele îi veneau dc la sine, și apoi le lăsa să cadă fără teamă de a le stinge puterea și culoarea printr-o prea deasă întrebuințare. 1908. Mă opresc puțin ca să-mi amintesc de o dimineață pe la început de august, întipărită ființei inele cu amănunte, ce mai au și astăzi glas. Mă trezeam dintr-un somn adînc, ce se hrănea singur, renăseîndu-se din sine, parcă n-ar mai fi voii sa se curme. De ore acest somn nu-mi mai era tulburat de nici o mișcare prin casă și curte. Acum mă trezeam și-mi fre- cam ochii. îmi dau seama după liniștea, ce domnea ca niciodată împrejurul meu, că rămăsesem singur acasă. Ornicul bătea ora 8. îmi adunam gîndu- rile. Nici din sat nu pătrundea nici mi zvon pînăMa mine. Totuși afară era soare. Și cald. Casc ochii mai tare ca să înțeleg ce s-a întîmplat. Da, Lionel a plecai ca ieri la Oașa, chemat să ducă pentru început de lună cele tre- buincioase. Vcrîșoara șt Liciniu, și servitorul, au pornit de dimineață la Se- beș, căci e zi de iirg. Despre toate acestea căzuse o vorbă încă de aseară, lată pentru ce am rămas singur acasă. Din pricini mai multe, de a doua mînă, iar nu ca să dau față cu această liniște fatidică, ce mă împresura, cînd m-am trezit. Săr din pat, mă îmbrac repede, și ies în curte. îmi iau o carte șî m-așez sub dud. In așteptare nu voi avea altceva mai bun de făcut. Voi citi. Pe la ora 9 intră în curte Pirgarul satului. Sc apropie, ezitînd, de mine. întreabă de ai casei, căutind cu ochiul scotocitor prin golul bucătăriei din apropiere. „Toți sînt duși la Sebeș4* îi spun. Pîrgarul se uită hmg la mine. Evident, fără treabă n-a intrat la noi. Ar vrea să spună ceva, dar îșî amînă cuvîntul. Mai șovăie o clipă, și pleacă ducînd cu el tot ce avea de spus. Cam la o jumătate de oră după misterioasa vizită a Pîrga- ruluî, intră în curte o femeie, o vecină. Se apropie și-mi zice, așa-ntr-o doară : „Dc-o fi adevărat, că a murit domnul părinte?**. Femeia punea între- barea Intr-un ton parcă ar fi așteptat un răspuns numai pentru ea, și ca șî -cum pe mine o asemenea întrebare n-ar fi putut să mă atingă în nici un fel. „Tata?4* fac cu, zîmbind, „cinc-o maî Ii născocit și asta?" — Femeia mă privește, pierzîndu-se cu gîndurile într-altă parte, face din mînă ca o mișcare, cu care ar închide zăvorul, și pleacă fără a mai spune ceva. Dc abia în clipa cînd ea teșea pe poartă, mergînd chipurile că puteam să-i bănuiesc jalea din legănarea capului, făcui o legătură între cele ce se petre- ceau în jurul meu. Pîrgarul a venit poate că să ne anunțe încetarea din viață a Tatii. Poate că s-a telefonat ceva la primărie, chiar de la Oașa. A fost îndeajuns ca acest gînd să-mi fulgere prin suflet, ca să am dintr-odată sentimentul că nu putea să fie decît așa. Da, nu mai încape nici o îndoială 1 începui să umblu în cerc, fără rost, m-am dus în casă, am ieșit am luat-o pe cărare pînă în fundul grădinii. M-am întors. Mă jnvîrtii de cîtcva ori prin șură, am deschis buimăcit niște lăzi, pe cari n-aveam nici o pricină să le deschid, ca să prindă rădăcini în mine — ce? Zvonul, teama, gîndul ? Toate astea împreună sau nimic din toate astea? Tata a murit! Am intrat iarăși în casă. Deschid, fără de nici un motiv, un dulap. In dulap atîrna lucian Hlașn : Hronicul ¥1 dniecul viratelor 5 un veșmînt de doliu. Vasăzică Mama știa că nu mai este nici o scăpare. Totuși Tata vorbea cu atîta încredere despre puterea Muntelui. L a înșelat Muntele. Am coborît în curte. Pe poartă intră Liciniti, Letîția — sora noastră, care de vreo cîțîva ani locuia la Sebeș — și verișoara. Letiția s-a repezit la mine, în hohote: „Tu știi ?* Am întărit numai din cap. Și începui să țip. Dar țipătul mi se părea mie însumi ireal. Și nu spunea nimic din ceea ce simțeam. Și-mi spu- neam : „Nu-i adevărat. Tata ? E cu neputință !“, Pe urmă retras intr-un colt, m-am sfîșit într-un neauzit și fără capăt scîncet interior : ne-a trădat Muntele 1 în seara aceea am priveghiat îndelung. Așteptam să sosească de la munte Mama, Lionel, Loghin, — cu căruța, și-n căruță Tata întins pe cetină de brad. Tîrziu, după miezul nopții, am ațipit totuși, așa îmbrăcat cum eram, pe pat. Pe la vreo 3 din noapte, mă trezesc. Căruța intra în curte, cu potic- niri pc caldarîm. După cîteva minute cei sosiți își făceau loc prin ușă, adu- cînd pe Țața, întins între două pături. Se vorbea in șoaptă, ca de teamă să nu fie trezit cel ce sosea acasă pe cetină de brad, să nu fie trezit dintr-un somn la care-șî avea sfîntul său drept. 1911. S-a întimplat să mai petrec o vacanță de vară în satul Vinerea. Eram găzduit tot la Rcmus, de astădată însă nu l mai meditam. O desă- vîrșită destindere și alte neprevăzute împrejurări — favorizau acum mijirea elanurilor lirice ale primei adolescente. Pusesem de-un timp la o parte acele elanuri, dar mă simțeam străin de mine insuini, cînd le țineam sub surdină. Aveam presentimentul că stihurile mele viitoare vor fi puțin mai altfel decit cele de piuă atunci. La Vinerea aveam sa cunosc, în casa unor rude apropiate, o fată, sosită și ca în sat din altă parte, și anume din Țara Hațegului. Domnișoara RomaC. așa se numea fala, ce aducea cu ca nimbul unei țări — era o făptură cu ochii imenși, și ar fi putut să mă privească puțin peste umăr, căci era cu un an mai marc deeît mine și aproape logodită cu un tinăr avo- cat din urbea ei. Roma și-a oprit ochii asupra mea. cu o stăruință fixă, iscoditoare, ca să-mi spună, chiar în clipa cînd ne cunoșteam : „Cc păr frumos ai ! Ți-l-ai ondulat înțr-adins?" „Ah, nu, răspund cu, e din născare așa, dar dacă voiai să nii spui ceva plăcut, cum sc face că mi-ai descoperit tocmai părul ? Sînt dezamăgit!“, Nu trecea înainte de amiază sau după-amîază, fără de a mă abate pe la rudele melc, care, pe de altă parte, erau și ale ei: Ații cu cît și ca, eram bucuroși că noi înșine, întilnindu-ne într-o atmosferă familiară, ne eram totuși prin sînge străini, îneît sentimentele puteau să crească in voie. Și fie că era înainte de amiază, fie că era după-amiază, privirile fetei mă așteptau, întrebătoare și intrigate. Aveam impresia că mă cunoaște și după pas, cînd intram in curte. Mă lua de mină și mă trăgea după ea într-un chioșc, unde stăm de vorbă. Uneori ne plimbam prin grădină. Nu scăpa nici un prilej de a-mi spune cit de urît sînt și cit de mult mă simpatizează. Știa ea foarte 6 Luct.in Blaga : Hronicul șt ctntecul verstelor bine de ce mă lua de mină ca să mă tragă după ea în chioșc. în asemenea împrejurări scoteam din buzunar cîteo poezie, sau cîte-o scrisoare pentru ea. Versurile, ea le lua în primire totdeauna, cu un ușor țipăt de bucurie. Ea le citea în familie, iar rudele îi spuneau, etalîndu*și comentariile, că băia- tul s-a-ndrăgostit de-a binelea. A doua zi Roma mă întreba dacă-i adevărat. Eu negam, simulînd un calm care o dezarma. „Nu, draga mea, astea-s închipuiri de-ale lor 1" Dar in același timp îi furișam între degete crîmpeie poetice în devenire, care îmi dezmințeau cuvintele de adineaori. „Ce bine că nu ești îndrăgostit de mine"... continuă ea, „știi, tu-mi ești toarte simpatic, și n-aș vrea să suferi... Dragostea e un lucru nesu- ferit ... Eu nu m-aș putea îndrăgosti de nimenea, nici chiar de tine, dacă ai ii, să zicem, cu zece ani mai mare decît mine!“... „Bine, dar atunci de ce te-aî logodit ?“ o întreb. „De ce m-am logodit ? — pentru că mi-a bătut ceasul! Și fiindcă lo- godnicul îmi tot spune că nu poate trăi fără minei". Fata mă privea. Scormonea prin sufletul meu ca prințr-un troian de petale adunat de-un vint cald lingă ca. Ochii ei erau un univers în expan- siune. Ar fi voit să cunoască, ce se petrecea în mine? Sau poate chiar să-mi ia inima in mînă s-o simtă bătînd ? Nu știu, dar era splendidă în acea clipă 1 Și nici un simptom nu prevestea că peste doi ani Roma avea să moară de tuberculoză. După moartea ei. s-a nimerit ca Lionet, fratele meu, să cunoască pe fostul logodnic, cu ocazia examenului de „censură avoca|ială“, la care s-au prezentat amindoi deodată, la Tirgu-Mureș. Tînărul avocat. încă necon- solat, ii spunea lui Lionel, că Roma, în timpul boalei ei, îi vorbea adesea despre mine. Ciudată simpatie, aceasta, care, mai pîlpîia încă atîta timp in urmă în inima unei fete. îmi apropiu fata în gînd, așa cum era cînd mă lua de mînă șî pornea la goană spre chioșc. Se bucura cînd îi spuneam : „Caraghioșii ăștia ai noștri, își închipuie că sînt îndrăgostit de tine, dar asta nu-i ade- vărat !“. „Nu-i așa", îmi răspunse ea, „ține-te bine I Să știi că-mi placir In cursul anotimpurilor critice din 1915 și 1916, înainte de intrarea Ro- mâniei în războiul mondial, mă duceam adesea la Andrei Oțetea, bunul meu prieten, coleg de liceu și tovarăș de cameră, un timp la Brașov, iar acum co- leg de sabotare, sub scutul teologiei, a monarhici austro-ungare. Mă duceam la el, la Sibiel, un sat de munte nu departe de Seliște. Să fi tot voit cineva să ne dea de urmă, noi negăsiti am fi rămas. Sălășluiam acolo într-o veche și îmbietoare căsuță de lemn, pe-un umăr de deal, la capătul unei uliți laterale a satului. Curtea era împrejmuită, medieval, ca o mică cetate, de minuscule clădiri de bîrne și de piatră. Mama lui Otetea, o țărancă iute, dar cu pas neauzit, se gospodărea aproape singură. Subțirică și zbîrcită, cu puzderie de griji în suflet și-n obraz, se mișca, ziua și noaptea, diretecînd șt alerga în dreapta și-n stînga, ca o zvirlugă. Căsuța era totdeauna curată, pereții proaspăt spoi(i, icoanele șterse, lavițele albe. Poposeam la Sibiel zile uneori ,1 Lucian BLaga : Hronicul șl rfntccui viratelor 7 stinse in grabă, alte dăți săptămini, depănate în tihnă. Hoinăream cu Andrei pe măguri și peste plaiuri, că numai bocancii grei și puternici ne mai ți neau de pămînt. Și discutam, și ne împrăștiau) gîndurile, și ne spuneam păsurile, și ne jeluiam aleanurile. Ședeam, uneori, pe treptele căsuței, la soare sau în umbra streșinilor. Lelița Oțetea ieșea din grajd cu șiștarul, și-mi îmbia lapte proaspăt muls, spumos, cald încă, și viu ca ugerul. Inii plăcea să-î miros șî să aud sunetul spumei, ce se sfîrma. Andrei mă privea, își făcea ochi mici și-mi spunea : „Haide bea, și dă-le brușului gînduri !". Mă știa încins de jaruri, și ca să mă-nveselească puțin, îmi arunca întrebare ca o anacreontică minge dc purpură : „Mă. zi odată, cum e tata ceea ? Și-i spuneam a zecea oară, cum c fata... ..înaltă o, și zveltă fata aceea, fină, figură de tablou florentin !“, Și continuam: „De-un an-doi, o tot întîlnesc în fiecare zi pe strada lungă, din orășelul meu, la aceeași oră totdeuna. Și ne plimbăm. îmi ascultă flăcărerilc șî mărturisirile. Dar din vorba ei nu pot culege nimic, Fata e ca un foc amînat pentru a doua zi.,. lată-mă, acum, fugit de ea, la Sibiel. La Sibiel e bine!“. Era bine la Sibiel, căci o luam cu Andrei, în sus, iot [ie marginea rîu- lețului de munte, și după cîtcva urcușuri tristețile ne cădeau din suflet ca târna de pe tălpi. Andrei își însușise, încă dîn copilărie, un meșteșug rodnic la prinderea păstrăvilor, care pe vremea aceea nu era interzis. După ce izola, cu pietre și cu glii rupte din răzoare, cîte-un ochi mai mare de apă, el intra în oglindă, pînă deasupra genunchilor. și prindea păstrăvii cu mîinilc. aduse de două părți, sub rădăcini. Nu mică a fost mirarea mea, cînd mi s-a învederat is- prava de cîteva ori pe rînd, căci mi se părea de domeniul scamatoriei. Cai noșteam din experiența mea de la munte psihologia dificilă a păstrăvilor. Anevoie te apropii de ei cu orice unelte relativ oneste. Și Andrei îi prindea cu mîna. Ba el îmi mai spunea că-i poate prinde și cu o simplă furculiță. „Probabil și gata fierți în apa de munte... șî-n cele din urmă de ce n-ar fi așa ? Apa de munte sfirîie și e ozonaiă !“ — fu replica mea neîncrezătoare. Dar Andrei îmi curmă cuvîntul cu un citat : „Există în cer și pe pămînt atîtea lucruri pe cari înțelepciunea scolastică nici nu le visează 1“. Odată pe la vecernie, și nu tocmai, adică pe la ora cînd umbrele se lungesc, înirecînd făpturile, Andrei mă chemă, cu inflexiuni pline de calde promisiuni în glas: „Haide la păstrăvi !“ 11 întreb: „Nu iei și o furculiță? Vreau s-o văd șî pe asta !“. „Astăzi c — fără", răspunse Andrei. Cu pași largi coborîrăm in sat. Ajunși la rîu, în loc dc a coti pe vale-n sus, Andrei o luă în jos. Intră într-o casă țărănească. Eu, după el. Era o gospodărie mai puțin patriarhală decît a leliței Oțetea. Pe prispă, ne întîmpină o foarte frumoasă țărăncuță, o fată cu un an-doi mai tinără decît noi. „Am venit în văzute, Măciucă", îi spune lumețul, „uite-1, ăsta-i prietenul meu !“. Mă- riuca ne primea cu un surîs, ce nu avea nimic forțat, și cu mișcări line, ca o domnișoară doar în ajun ieșită dintr-un pensionat. Luam loc. Și ne am abătut cu vorba asupra ținutului, satului, oamenilor. Desfășurîndu-mi im- presiile și crezînd că mă găsesc în fața unei băcițe, mi-am rostit dorința de a vedea stînilc de la munte. Și-am mai spus fetei, că nicăieri, prin satele, pe unde am mai colindat, n-am mai văzut atîția copii frumoși ca la Sibiel. „Ei da, satul nostru ia premii la toate expozițiile de copii", zise ca, „e aer bun aici, și dacă luațî seama sînt și mume frumoase r „Da, e adevărat". 8 buclau BWa : Hronicul țl ctnlecul viratelor răspund eu, „șî mumele sînt frumoase, mai ales cele viitoare". Pe masă. Măriuca își potrivise un teanc de cărți. Mă ridicai, să iscodesc cam ce ci- tește. Erau cărți de Dostoievski, Tolstoi și Flaubert... în traducere romî- nească. „D-ta citești romane ?“ o întreb cu mirare. în loc de simplă întărire sau tăgăduire, Măriuca își arăta uncie păreri despre romanele ce-i plăcuseră Nu mult mai altfel decit ar fi vorbit o studentă, suficient de prudentă, și evitînd verdictele totale și chiar superlativele. Am bănuit un moment că sînt victima unei amăgiri puse într-adins la cale. „Ai făcut vreo școală ?“ o întreb. „Desigur, clasele primare, in sat", îmi răspunse. Simțindu-mi nedu- merirea și încercînd să mă liniștească, „dacă vreți vă conduc eu pînă-n munte, la siîna noastră !“. „Așa da", adaug eu, „ce zici. Andrei ?*. După ce vorbirăm despre multe și de toate, părăsirăm casa. Andrei mă lămuri: „Vezi, ce posibilități arc acest material uman ? S-a cultivat fata aproape singură. Uneori i-am mai dat și eu cîtc-o îndrumare, cărți-reviste... Ai văzut, era gata să vorbească și despre Renaștere... și o să mai vezi cite știe... Dar, in cele din urma, această Măriuca îmi produce suferinți. Mă ia în fața ei aproape ca un regret...". „Da“, zic eu, „sufletul fetei e aidoma unui tablou mai larg decit cadrul. Și înțeleg acum și povestea cu păstrăvii. Unde sînt asemenea țărăncuțe nu c de mirare că poți să prinzi păstrăvi și cu furculița I". O luarăm spre casa leliței Oțetea. Mă chemau insistent încăperile scunde și curtea închisă de patru părți. Pătrundeam în curte ca într-un farmec vîrtos, ferecat din vechime. Nicăieri într-altă parte nu mă simțeam mai bine. In dimineața zilei, fuseserăm pe*un vîrf de măgură mai înaltă, deasupra satului. Mijea departe în zare cetatea Sibiului, dar numai in bătaia soarelui. Peisajul mi se întindea sub ochi ca o palmă ce așteaptă să-i descifrezi, din linii, trecutul și viitorul. Peisajul acesta, cu oamenii, cu lăcașurile, cu ve- trele, cu văzduhul, îmi intra în sînge asemenea unei încete și dulci otrăvi și începea să mă lege. între mine și cele văzute sc dezlănțuia în acele zile un imperceptibil proces de osmoză, în urma căruia colțul de lume devenea pentru mine un arhetip, cu consecințe, ce nu le puteam încă întrezări. Aici, în acest peisaj, in acest sat, aveam să pmi in mișcare oamenii și intîmplările din „Tulburarea Apelor", piesa-poem, în care șase ani mai tîrziu adunam atita aer și atîta pîrjol. Aici, in casa leliței Otetea. mi-am închipuit pe Popa din poemul meu dramatizat, pe acel chinuit de patima libertății din timpul mișcat al Reformațiuniî. Aci venea, cu ispitele ci, șî Nona, ființa de foc ce avea să piară în foc. WCIM BL AGA Lucian Blana : Hronicul ți cintecul viratelor 9 V c S T E * odgoria e roșie, chiotul a rămas în amintire, umbra ciudată a unui glas, — prin soarele rar cum ar străluci cuvintele tăcerea zădărnicește aurul acestui ceas. Pașii mai bătrîni suie azi pe coamă, prin frunze vîrtej trece vulpea cu pui de rugină, pîndamlui i-a înflorit arma de vechime, lacăt, amurgul tremură pe o cramă. Pămîntul e cu somnul șerpilor cel îndelung, gol, văzduhul pentru pribegia ochilor, îmi păzesc strașina gindurile, stol de plumb, vreau să mă știi lingă ruga focurilor. P R A F < raful, polenul lumilor praful, urma timpurilor învăluie lucrurile ca somnul. Căile pămîntultti care duc In soare curg pe Ungă fluvii-n za de aur pășit pelerinului duc în depărtare roiul lor de soare praful, soarele uscat. L-am văzut pe tîmplele sfintelor și pe lutul mingîiat întiia oară. 10 Ion Vlnea : Veete In povestea amintirii odihnește pe jucăriile vechi, șterge ca o liniștire chipurile gata pentru uitare. Aripă de moarte alîrnînd în viață moartea, spui, nu duce spre grădini biblice de flori și gheață. Și astfel drumurile, slugi bătrine, poartă pe umeri zăbranicul lumilor. Dansul stepelor leagănă eterna pulbere. Auzi sub streașină zilei cum se-nnoiește pretutindeni praful, E arșița cu părul roșu ; la războiul codrilor ea țese praful, spuma lucrurilor care-noăluie trunchiurile ca somnul. IOB WNEA ion Vlneji : i-Tal VODĂ R A R E 5 j ’e amețise jocul de tund plind, care-ș Plimba prin nori coroana ca-n basme arăpești, Urcai alene vadul pe unde Vodă Rareș Purtase aventurai in carele cu pești — Vorbeam de el. Și-n noapte se presimțea Birladul Pe-o geană de movile sub noi mocnind adine Ne așteptau acolo boier Condruț ori V Iadul Cu stemele domniei ascunse la oblinc ? Lin sclrfiia-nainte șiragul de cheruane Cu iz prelung de baltă și miros greu de crap — Haidăi cu veche limbă și-njurături avane Hăiseau, smucind grumazii și moațele din cap. Ne-ajunse-apoi din urmă suflări de către Rrateș Un bici de ploaie deasă plesnit de băltăreț Ne-mpinse-n gloată sumbră sub un umbrar de rateș Vijelios pe-alături tuna un călăreț: Cum moțăiam pe finul călduț, din nadișancă Mi-a nălucit aeuea misteriosul Domn Un fulger prins in zale și brațul drept c-o spancă, V isat mai mult de ochii abia muiați in somn. 1947, oct 29. Buc. v. voiculescp 12 V. Valculf»™ ! VArt* ftnm* p A obit■am printre aripi întinse, îndelung. Dar mă smucesc din piatră, să urc, să le ajung I Am pretutindeni probe că sint: și în ecou — ... Mă tot întorc cu brazda sub plug, și-adorm din nou l Cînd se întorc cocorii spre sud, la Capricorn, Prin ei și eu o parte necontenit mă-ntorn ! Prin steaua ce răsare, răsarI Cînd cade ea, Șe-mprăștie prin spații și pulbere de-a mea! Nu-i timp, și asfințitul cel mare e pe drum I Să nu-mi mai cadă geana pe cuget, de acum : fa-ți, inerție, somnul: să (in in loc nu pot, Sistemele solare și infinitul tot... despărțirea șteaptă o străină la prag. Și, oare, ce-i ? Stau faclele de-a gata afară-n preajma ei I O umbră stă afară cu chivără de fier. Stau faclele afară pînă pe munți și-n cer 1 Cuprinde-mă, alături să împietrim I Apoi Vijelioase ape să treacă peste noi I Sau urideva-ntr-un munte de piatră, să fim stinci. Să ne ascundă codri ca moartea de adinei, «UMblu CatnUar : Artp! 13 Sau, negre ca mînia și noaptea negrei uri, Deasupră-ne să crească sălbatece păduri! Simți-vom boturi calde și gingașe de cerbi, De-o fi să ne ascundă un continent de ierbi! Fii adincime-n ape sălbatece din văi, Să te ascundă luna sub ale ei văpăi! Văzduhul plin de nouri, vreau peste noi să-l trag, Pin-va pleca străina aceasta de la prag f O, chivără de-apucă pe ochi a-și-o lăsa, Și între noi un codru ca noaptea s-o-ndesa, — Și nici un corn nu poate să mai pătrundăn sttnci Pădurile acestea ca moartea de adinei f Hai, fii o melodie abia cit un suspin, Ca pînă-n zori ascunsă în fluier să te țin 1 EUSEBIU C A MII Ae 14 Euseblu Cnmilir : Prispa COMENTARII LA MEDITAȚIA LIRICO-FILOZOFICĂ A LUI MIHAI BENIUC in poezia iui Mihai Beniuc o scamă de versuri care descriu gesturile ți ati- tudinile poetului adăstînd in serviciul „candidei Mlnerve". Mărturii ale unui proces moral profund și complex, ele întrec cu mult valoarea unor simple indicații de regie, menite să pigmenteze textul de o bogată încărcătură lirică a meditațiilor sate cu sugestive refe- rințe la lumea obiectivă. Notațiile de ordin afectiv, ideativ, clnestelic ele. nu urmează deci logica unor planuri distincte, juxtapuse, ci. in conformitate cu dinamismul năvalnic al medi tațîei, ele formează bogate împletiri polifonice. Ciieva exemple: „E ceasul tirtia și sufletul gol./Pisica urihdui își toarce firul./In țarina celor trecute dau un ocol./A năpădit-o morcovul sălbatic și pirul.// Lăcustele anilor lacomi I Belșugul de vis hau păscut. / In șesul pustiului azi. .doar viatul cu șuier durut./Șî timpul fulgera argint pe capu-mi..." (E ceasul tîrzfu), „...Aici e o vatră de foC. j Sub cenușa — spuză. / Din crengile MirineI Țișnește flacăra. { Trecutul e un butuc/Pe care sta un om / Cu fața luminată / De oilvmaia focului. / Cu fața luminată j Un om / Așteaptă răsă- ritul" / Un <>m așteaptă răsăritul)", „Așchii de lumină, benzi de soare / Rup din abatajul ce mă doare/ Ai visării mele aspre, dure;/Sini minerul propriilor mine/ Care grămădite zac in mine / Suferința veacurilor sure. / I De aiH umblat prin galerie / Hecare colț al ei mă știe 1“ (Pegas ui orb), „Niciodată na fost tilhar mai fericit / Ca mine furindu-fi săruturi. / Acuma sînt crucificat j Intre urii și așteptare./O buburuză mi se urci pe deget. / Să-mi amintească roșia mărgea / Pierdută din coralul cărnii tale {In niște codn negri fără urme" (Stau și privesc...). Frumusețea aspră a primului citat — confruntare de un dramatism mocnii între amă- răciune și mînie surdă — nu poște fi despărțită de cele două metafore opuse polar: Jarina celor trecute" ți ..belșugul de vis", in jurul axei cărora se ormduește peisajul campestru de o dezolantă paragină și devastare: tărim indecomun al urttului și neantului, dar care su- gerează mai ales fiorul hipnotic imanent locuțiunii verbale „a da un ocol" — expresie plastică a infinitei mișcări in cerc a disperării. Și iată, totuși, continuarea meditației. „Pruncia mea, poveste, unde ești T\ exclamă poetul. Cunoaștem din alte poeme, apartinind aceleași perioade de creație, sensul care revine, în trăirea lui Mihai Beniuc, copilăriei, cu primăverile și toamnele sale, „...am păstrai amintirea lor infreagă / Înscrisă In inimă/ Ca anii cercuiți / In trunchiul stejarului", notează el întîi în Tovarășii copilăriei, spre a continua, aproape fură trecere: „Dar ce folos? Nu măpot include in trecut j Ca omida in gogoașa de mătase. / Viața aria n mine ca rm lup fiămind / Rătăcind prin pustiul codrilor, ț De aceea poate colindai pămintul. ț Și n-am găsit nimic, j Numai granițe, granițe peste tot / Și pot fi zăvorite cit lanțuri și chingi de oțet. Antecedentele acestea ne pregătesc, așazi- cînd, melodic, pentru un răspuns de incrinccnată disperare la exclamația de mai sus. In orice caz, zonele, in care adierile înghețate ale neființei hotărăsc climatul, nu mai pot li departe, vremea, sub lîmpla încărunțită, pare iremediabil încremenită ; nici o sugestie de mai bine, nici tin stimul de a ne opinti in marginea prăbușirii finale rm i se mai. oferă poetului in lumea din afară. Totuși nu este oarecum paradoxal că in tocmai aceste impre jurări el continuă cu însuflețire .„Întors in vreme gindul meu fiămind / Te va scobi de-acoio din mormint (copilăriei j Am să te fac din nou să înflorești". Dcscîntecele ce urmează, în tradiția datinilor străvechi ale satului românesc, sînt de o frumusețe unică- Eficacitatea Andrei A. LUUn ; Poezia iui M. Beniuc 15 lor, insă. este, evident, limitată. Și astfel, către sfirțitul cehii de al patrulea deceniu al secolului, poetul conclude încă, cu tristețe: „Ce am greșit de s-a topit / Ca fumtd visul făurit? / Nu fK>t cu mintea sa desferec / Poveștile din intunerec?" întrebarea aceasta, la capătul unui duel aprig al poetului cu neantul, ce e drept, încă lasă să se întrevadă posi- bilitatea unei evoluții ulterioare, chiar dacă — aci ți acum — direcția acesteia nu este încă precizată. Nu rezultă însă cu suficientă claritate nici măcar, dară „rafionaiismul" mijloacelor folosite de poet este principala cauză a eșecului său. Problema aceasta nu Eiate fi părăsită ușor. Am înscris astfel cuvititul raționalism, în cele de mai sus, în ghi- mele, în virtutea citatului care sugerează întrucîtva ineficacitatea metodei la care a recurs poetul pentru reînvierea trecutului incifrat în amintirea sa, deși — precum am subliniat-o — el a recurs, prin deseînlec, și la magie, deci la o formă de evocare prelogică. Avem aci cu siguranță și un reflex al timpului care preconiza, sub variate forme de interpretare, întreprinse de o întreagă generație de intelectuali ardeleni, născuți la sate ți crescuți cel puțin în prima lor copilărie in mentalitatea salului, un interes mărit pentru realitățile folclorice ale trecutului. Dealtfel, precitin vom vedea îndată, in creația din acea perioadă a lui M. Beniuc răzbat ți alte reflexe ale aceleiași orientări. La o lectură reiterată a primelor volume de versuri ale Iui M. Beniuc nu putem să nu-i Înregistrăm temele principale; — nimicul dătător de friguri; — natura resoarbe in sînul el morții; — viață înflorind din viață ; — toată vremea am rămas eu însumi; — singur să-ți faci in lume legi: — o lume nouă eu om să ridic. La acestea s-ar putea adăuga, în virtutea dezbaterii dialectice a temelor în poezia sa. și antitezele: — ca mustul tînăr soarele se varsă; — să plesnească odată gogoașa prezentului; — din flori vor scoate capul șerpii; — omul în mihnire cotropit; — dansul in jurul vițelului de aur; — șmecherii ce spun că-i imbecil să lupți. Romanele cu un puternic conținut autobiografic ale lui M. Beniuc atestă cît de actuală a fost tematica aceasta ți dincolo de limitele imediate ale creației sale lirice ia viața generației sale. Astfel, conceptele dc „om simplu", „an de rînd" și „erou", care se află ia temelia viziunii sociale a poetului din anii decisivi pentru definirea profilului etic al acestei generații — anii năprasnici ai ultimului război mondial — sint dinamizate lumi trie de dezbaterea pătimașă a ternelor de mai sus. fiind totodată inseparabile și de chipul intelectualului ardelean cu obîrșie țărănească. Ar fi deci greșit să neglijăm, în analiza me- ditațiilor filozofice ale lui AI. Beniuc, aiît zăcămintele mentalității folclorice cit ți trâsn tura de uniune intre individ ți obștea satului, respectiv generația intelectualilor, prieteni șl tovarăși in dezbaterea temelor fundamentale ale existenței anului in condițiile, acelor ani. Caracterul realist al prieteniei, in concepția iui M. Beniuc. solicită dc aci o atenție specială. Nu van uita, totuși, că eu aproape două decenii înainte de avîntatul Răsărit, în care poetul iți cheamă prietenii ia „culesul mare-al vieții", spre a-i adăpa, precum subli- niază, „din inimă (...) ca din ulcior", sărbătorind în felul acesta venirea acelei zile „cum alta încă nimeni nu cunoaște", Lucian Blaga a adresat prietenilor sfii o chemare similară, cu giiidul de a dărlma „tot ce-i vis. I ce e templu și-altar" (Poezii, ed. 19-12, p. 90 și u.). O comparație a acestor două texte deci va putea fi interesantă din mai multe puncte de vedere. Să stabilim astfel că dacă in ditirambul lui Lucian Blaga nota fundamentală o constituie tristețea ce o simte poetul închinînd „în cinstea sălbaticei mele minuni, care pleacă / lăsindu-mă singur. / cu plin sul, / cu voi. / și cu toamna", în poemul lui AL Beniuc dimpotrivă tristețea vecină cu moartea din clipa împlinirii nu prevede pentru prietenii sui ca la Blaga, și alternativa neființei. după ce el nu va mai fi.........sd be)i / pelin cină vi* dor de viață. / și-otravă / and vreji să-mi urmați f" încheie Lucian Blaga vibrantul său Veniți după mine, tovarăși; iar M. Beniuc: . Eu liniștit pe jos mă voi întinde / învăluit cu-a morții reci cojoace / ... / j (latrinele păduri vor chiui: / Un tinâr soare munții grei vor naște". Raportarea acestui final la repertoriul temelor principale ale creației lirice la Beniuc se impune de la sine și el arată consecvența de nezdruncinat care există între o 16 Andrei A. Lillln : Poezia tul M. Beiuuc ■ concepție de viață materia lisl-științifică ți etica prieteniei: slujirea mai departe a adevărului vieții de cei supraviețuitori în toate împrejurările vieții, în conformitate cu ritmul ci etern biruitor. Dimpotrivă, iinalul ditirambului lui Lucian Blaga se încadrează cu prisos de evi- dență concepției sale personale, caracterizată de el ca agnosticism înțelegător, in cadrul căruia înlănțuirile cauzale apar drept repetiri fără siguranță si succesiunea fără necesitate. Comparația schițată în cele de mai sus, insă, nu trebuie să se limiteze la atit. Poezia este gîndîre in imagini, iar nuanțele nu duc numai și numai la stabilirea unor diferente ideologice și afective. Orice analiză motivică trebuie Su țină seama și de specificul atmos- ferei istorice în care anumite motive literare de circulație universală se impun conștiinței poetului cu o stringență ineluctabilă. Astfel, ducă atit Lucian Blaga cit și Afinai Beniuc fac parte încă din acele generații ale intelectualității ardelene, care, din chiar primii ani de formație, erau in contact permanent cu clasicii literaturii latine, cilindu-i în original și (raducindu-i fără prea mare efort, faptul, sub unghiul istoriei literare, nu este de loc ire- levanl. Reprezentanții acestor generații au pătruns in genere încă din anii pubertății dez- baterea etică din jurul prieteniei, expusă de M. T. Cicero in lucrarea sa l.aelius. pe atunci, lectură de clasă la limba latină pe un trimestru întreg, conceptul lor de prietenie for- mindu-se, in ceea ce el are mai obligatoriu și avînlat. sub influența gîndirii clasice. Tot atunci ci au cunoscut și dinamismul mobilizator, al ciceronienei „magnaiiimitas", prefigu- rată încă de Aristotel în a sa „megalopsihie", iar în orele de franceza și germană, ei s-au pătruns din marile epopei ale veacului de mijloc, de cutremurătoarei „prouesse Ilene ei sage" a prieteniei intre Rulând și Olivier, cit și de impresionantul „hohe Mut" al cavale- rilor germani. In cea de a doua jumătate a anilor '30, apoi, cînd sub gorunul de la Țebea, Partidul Comunist Român încheie cu Frontul Plugarilor călăuzit de Dr. Petru Groza, un front comun de luptă, germenii alianței muncitorești-țărănești care avea să se închege și să se dezvolte în anii revoluției populare, devenind temelia de nezdruncinat a puterii celor ce muncesc, și conceptul „prieteniei" în poezia lui M, Beniuc se îmbogățește intr-o direcție cu totul nouă, revoluționara, întrețesind in ciceronianul „tunis ex pluribus" atit sensurile etice ale popularei „bărbații", cit și ale Înaltei principialități partinice. Acum se încheagă in creația sa poeme ca intempestiva Coloană de atac cu versurile purtate de elanul luptei: „Mai sintem? 'Nainte 1 ‘Nainte! / Altul să ia comanda / Acelor mase de fărani / Ce vin jurtună după noi", cit mai ales programatica Intrare care definește, intre altele în două strofe memorabile, procesul dramatic al prieteniei, caracterizat încă de antici în proverbul: „Ți-e prieten Platou, dar mai mare prieten adevărul", explicitindu-i dialectica Nimenea să nu mă-nuinuiased: / Af-am iubit mai mult decit pe altul / Ori pe alia, martui Preainaltut. / Nici ei n-au știut să mă iubească. / Dar in schimb dușmanii ca seaefii / M-au crescut pe țarină tot timpul. / Prieteni arn făcui din ei cu schimbul. / Sau gunoi, să-ngrașe huma oiefii". In poezia lui Lucian Blaga. conceptul prieteniei n-a avut o evoluție similară. Părtaș relativismului din gindirea burgheză apuseană, el s-a oprit la definiția nietzseheană a „prieteniei stelare". O lege deasupra noastră ne îndepărtează in mod irevocabil din nou, după ce, asemenea plantelor, la un moment dat pe traiectoriile noastre individuale ne-am apropiat, fără a fi avut aceeași țintă și același liman.........eu mă duc unde siâpmeșie fiara 51 tăcerea" (Opera dramatică. II, p. 376). Își Încheie Avram lancu bilanțul vieții, semnificativ atit prin ceea ce spune, cit și prin faptul că tocmai el a fost ales de poet s-o spună, date fiind antecedentele istorice, care. în zugrăvirea dramei însingurării sale, n-au puful fi» neglijate. .Am ținut însă la această completare a comparației de mai sus mai ales fiindcă prin ea ni se relevă plastic consecințele ce decurg dintr-o singură componentă diferită : ideologia, intr-un complex altmiteri cu multe similitudini istorice și estetice, printre cari in primul rînd baza folclorică specifică satului ardelenesc din prima jumătate a secolului nostru. Totodată, prin cristalizarea conceptului de prietenie în gindirva lui AL Bcniuc, cre- dem a nc fi lămurit pentru analiza meditației filozofice din poezia sa asupra direcției principale, pe care aceasta o urmează: direcția vieții înflorind din viață într-o Itunc care „nu e tocmai-așa cum trebuie" (Teamă de toamnă). Caracterul critic, revoluționar al me ditației sale filozofice pornește de aci, la fel cu unele din simbolurile principale pe care le crează spre a sensibiliza ancorarea ci in timp și spațiu: timp real și spațiu real, carac- terizate in întrepătrunderea lor organică incă la Începutul carierei sale lirice, in versurile 1 „Visez necontenit un Miine / Ce n-aș vrea să se facă Azi. / O fără fără de popas, f Un drum con fugind rătnine" (La Sebiș ori in altă parte). Raportul intre ancorarea in real și gradul de elevație al Conștiinței este. in gindirea lui Mihai Bcniuc, cit se poale de variat căci nu toți oamenii păstrează de-a lungul repe- tițiilor artelor vieții Sentimentul originar al participației. S-a scris despre aceasta mult și variat Încă Platou a considerat sufletul ca o idee care cu timpul se „micșorează" sau mai Andrei A. Ullln ; Poezia iui M. Beniuc 17 precis care, in contact cu lumea materialii, se degradează continuu, astfel că numai prin calea întoarsă: contemplația filozofică care ne apropie din nou de esențe, sufletul poate fi restaurat. Similar, dimensiunea pe baza căreia M. Beniuc, în Tovarășii copilăriei, în- cearcă actul de restaurare a trăirilor eu caracter arhetipal din timpul copilăriei este aceea a dorului. Cu alte cuvinte: plenitudinea stării dc dor ii conferă certitudinea că peste el, M. Beniuc, „Timpul trece ca peste piramide". concomitent, cînd „omul se schimbă ca ano- timpurile / Și trece ca undele Desnei". Idcca poeticofilozofică despre dialectica dezbatere între timpul implacabil și orb, care este dc totdeauna, și omul, ființă efemeră, in care dezbatere, totuși, omul poate înving-, arogindu-și atributele eternității ale timpului, revine sub variate forme de-a lungul oporii lui M. Beniuc, fiind învăluită mereu în acele „lirice zbateri", cărora drumețul singuratic din Un om așteaptă răsăritul le rezervă un loc de seamă in bagajul său redus cu extremă auste- ritate. Substanță de ultimă reducție lirică, dorul în trăirea lui M, Beniuc — dealtfel cu totul in conformitate cu orientarea axiologică a acestuia spre realitățile cu caracter absolut țara, iubita, căminul etc. — se hotărnicește în cele din urmă nu din pură intîmplare și -u imperiul mumelor. „De-acuma tot mai sumbre, tot mai sumbre / Md cercetează din șiră timpuri umbre, f l.e știu, sint ale mele; nu odată / Viola mea le-o promisesem toată, i Legindu-mă să te aduc in lume j Din celălalt tărim, al negrei Mame". Și mai departe: „Azi fof mai grea chemarea lor imi pare, j Cu anii simt eu însumi cum m-apropii / Pe cei sorbiți pe veci de gura gropii. / Și umbra mea atinge umbra lor. / Pe cină mă sfrigd-nse- toșai un dor.," (Mă strigă un dor). Autenticitatea trăirilor conferită de starea de dor face că poetul elibereazărepetiția de degradare: „Privind mereu le-ai inc,: m să vezi / Că lucrurile nu-ncep unde par / Și nu se gală unde creți că nu-s. / Mai e-nainte șl mai este-n urmă, / Afof e ceva dincoace de urif, / ăfni e ceva dincolo de frumos / Ce-așteaplă ferme- catele unelte j Necunoscute să-t dezvățuiasca(Privind mereu). Evident, repetiția care nu izolează obiectul gindirii dc mediul său specific originar, are ceva divinatoriu șî demiurgic $i in consecință rezultatul ei, fie că poetul îl fixează in scris, fie că se incintă numai de el, păstrează „respirația caldă" a lucrului. Ultimele exemple sînt luate din volumul Cu faruri aprinse, cel mai recent în seria confesiilor lirice ale lui M. Beniuc. Ar părea totuși stranie consecvența cu care, dc-a lungul a trei decenii, poetul se menține pe făgașele accleeași gindiri. dacă n-am ține seama că ea se adapă mereu la cele trei izvoare arătate: ale clasicismului greco-latin, ale științei mate- rialiste moderne cit și ale tradițiilor folclorice ardelene. Să ne oprim aci, pentru un moment, la simbolul mumelor, Să ne amintim că Plutarli, in lucrarea sui Decăderea oracolelor, capi- toiul XXII, 11 pomenește drept conceptul central al celor 183 de huni in cite crede — vatra lor comună și cîmpui lor de adevăr, Să ne aducem aminte că și lakob von Uexkiill, filo- zoful in laboratoarele căruia M, Beniuc, in timpul studiilor sale universitare, a lucrat pregătlndu-șj teza de doctorat, este autorul ursei doctrine biologice caracterizată prin con ceptul de bază al plurinuindanității, iar natura este investita de UexkOll în mod consecvent cu atributele domniței: „Dame Matur". Ea este matricea in oare ființele, după teleologia lor imanenlă {Eigengesetzlk'hkeit) se fac și se desfac. Nu vom cerceta aci originile acestei doctrine biologice atit de poetice. Vom sublinia doar că conceptul ci de bază a fost antici- pat încă de Pâracelsus în tripletul său : Demcler- At.iter Materia, fără îndoială de obîrșie mitologică precreștină, iar in Faust, Cioethe explică, pe baza unui mit platonic, citarea umbrei ideale a frumoasei Uciene de către eroul sun, cu ajutorul mumelor. Rămîne de corn pictat că și Jn folclorul românesc mumelor le revine o funcție arhetipală, iar Eminescu în cea mai simbolică dintre poeziile sale, percepe chemarea mamei |>c freamătul de frunze „dm negură de vremi". Credem deci a nu greși dacă întrezărim și în simbolul mumelor din poezia lui M. Beniuc o întrepătrundere organică între elemente clasice, folclorice și științifice. Caracterul consecvent organic al simbolurilor din gindirea poetică a lui Mihai Bcniue poate fi demonstrată și cu ajutorul altor simboluri. Să ne gîndim astfel la Copacul-straiu, „Cu frunzișul treaz / Pentru cei de azi / Și șoptind o vrajă, / Poate-O rugăciune / Pentru cei de mine", formulat cu unele antecedențe mai puțin pregnante încă în 1938 și, apoi, continuu variat șî îmbogățit de-a lungul întregii opere lirice. Epifaniîie sale in Mărul dc Ungă drum (195-1) șî Aldr cm foi de aur (1959) sînt evidente. Nu mai puțin semnificativ însă este faptul că și acest copac simbolic din gindirea poetică a lui M. Beniuc apiire sădit „Cu rădăciniie-n morminte / Și cu tulpina printre voi". Astfel el simbolizează cu optimă pregnanță procesul de conștiință prin care, într-o lume plurivalentă, cui individual, la limita maximă a lucrurilor, se transformă intr-un eu colectiv. Și bineînțeles, la fel și mult discutata hipertrofie a lui eu din poezia lui M. Beniuc apare dc aici intr-o nouă lumină. încă in lîlozofia aristotelică a evuhii-mediu principiul lui „ipsumesse per se sub- 18 Anrtrei A. LilUn : Poezia !ul M. Benlue sîstens". învestit cu atributele supremei trăinicii cit și al unui nezdruncinat autotelism, che- zășuia legile de totdeauna ale ființei, cari in ei și prin el au ajuns și ajung la eficiența lor deplina. La fel și acest cu hipertrofie trebuie înțeles ca simbolul unității, confruntării cu realitatea și a dinamismului revoluționar a! unei generații, ajunsă la claritatea concepției salo de viață in raport cu evoluția socialii. Intorclndu-ne de aci la scurta privire sinoptică a temelor principale din primele volume de versuri ale lui AL Beniuc, schițalu ia începutul acestei contribuții, putem spune fără a forța desfășurarea artistică a meditațiilor sale de-a lungul celor trei decenii, că prin sesi- zarea continuă de către poet a apelului dorului spre valorile permanente ale vieții (țara,^ tovarășii de viață, căminul, iubirea, arta), desfășurarea dialectică dintre contrarii nu numai că se realizează într-un climat liric cu rezonanțe profunde, dar mai ales argumentația filozofică iși primește stringența și ginii valabilității. încă in primele poezii, arta pentru AL Beniuc este spontaneitate, fugă de căi răzbătute t și de poncifc: „Din serie de vrei să te cunoști, / Fugi de cărări și nu intra in temple..." (Drum in sus). Atitudinea aceasta apare ca reacție defensivă a artistului cu o concepție de viață matcrialist-științlHcă in contra puterii dizolvante a pseudo-ideologiilor din deceniul respectiv. Dar ca apare și ca echilibru pe planul conștiinței în pofida societății timpului, în- trucît artistul se pune în creația sa de-a curmezișul structurii societății nu numai cînd îi combate falsitatea și luptind pentru progres ci și cînd, ca ființă umană, stabilește că e făcut nu doar pentru a trăi ei dimpotrivă că odată și odată treluiie și să moară. El poate insă imagina o Iunie superioară, vestind instituții care înfruntă timpul și obținlnd astfel credința in persistența indivizilor prin instituțiile pe care ic înfăptuiesc. Astfel, omul învinge timpul, descurajarea și mirajele false, semăuuid în schimb încredere. Poetul participant la zămislirea erei noi este cintat de AL Beniuc in numeroase versuri. „E« timpului cariatidă sinlu-i / Ori piatră poate. mai din temelii..." (.Mai tare). Sau: „Născut ia Sebiș ori altundeva, / In care veac? - Desigur voi avea / Comentatori probi tul cu prisosinfă / Ce dialect imi fuse cel matern. / Și cum l-am folosit in vers etern / Ca Iriga să mi-o cint din suferință. / Ce fugă 7 \u! Cuci am luptai fățiș, / Șr n-am umblat nicicind tiriș-grâpiș..." (Tuc). Sau: „Nu știu ce mi-e dat să tiu, / Nici nu știu cit voi fi viu, / Dar pe unde am trecut, f Floarea a crescut din lut—“ (Cintecut poetului haiduc) — tot atitea versuri cari, aparent, nu spun nimic mai deosebit despre poet decit că a rămas fidel misiunii sale artistice. Și lotuși, intr-mt veac de continua prefacere, consecvența aceasta cu sine însuși n-ar fi posibilă fără certitudinea cauzei finale; fericirea omului liber intr-o țară liberă și care își hotărăște singur soarta. S-ar putea presupune cu. dale fiind parțial originile folclorice ale poeziei lui AL Beniuc. ea a început ea incantație magică. „Cuvinte, petale de piatră. / Cuvinte, cini răi care latră, I Cuvinte, cocori care zboară, / Ori gloanțe de plumb ce omoară, / Cuvinte, fintini care cîntd, / Ori bulgări ce cad și-mnorm irită, / Cuvinte ca sinul cu lapte, / Cuomfc cu neguri și șoapte, / Cuvinte, cuvinte. cuvinte, / Frumoase, Spurcate ori sfinte f Pe toate mi-e dai să ie-adun". subliniază M. Beniuc in poemul Teascul inimii. Totuși, prin concepția sa științifică asupra naturii, aceste cuvinte încărcate cu magia lor originari trec ca printr-un illtru, iar acțiunea lor nu violează cit de cit rațiunea : „Numele târî șijzvoare!e-l știu / Și pusările-l ciripesc in arbori, f Șt vintut toamnei il șoptește frunzei. / Și pe hirtie automat f Creionul meu il scrie visător..." (Numele tău). Fluidul uman face ea poezia beitiuciană să redea cu fidelitate comportarea obișnuită și experimenta bilă a omului. Cu alte cuvinte, ca nu reface valorile vieții deductiv, ci se sprijină pe conștiința acestor valori, adică pe ceva care este și Îsupra-rațional și rațional totodată. In felul acesta, poetul, în cele din urmă, poale și să conchidă: „Eu însumi spafîu din spațiu / Delimitai prin trup, dar străpungind / Cu visul nemărginirea / Eu însumi timp din timp, / Dar scormonind peste timp și prin timp nemu- rirea. j Eu însumi mișcarea-n mișcare. ! Dar supmtind mișcarea voinței, / Încerc să mă deseopăr mereu câ-s un altul" (Ma-ngină). Caracterul proteic al poetului in căutarea propriei sale ființe chezășuește atit rezo nanța sa mereu vie și trează față de lumea noastră, și «a in continuă prefacere, cit și expresia la un înalt diapazon al certitudinilor aerstei lumi. Proces intuițional. creația sa nu duce la o metafizică a conceptelor ca in gindirea estetică a lui Platou sau Aristotel, nici la una „platonizatâ" ca a iui (ioctlie. Schopenhaucr sau Lucian Blaga, ci la una dialectică pe baza dualității între teză și antiteză singurei care pătrunde in realitatea concretă, vie a lucrului, fixind-o într-un limbaj simbolic. Astfel absolutul acestei lumi nu apare niciodată ca ceva unic și inexprimabil, ci mai degrabă, prin unicitatea realității, ea, in confruntarea ei cu eul nostru în curgerea lui in timp, se constituie in opera de artă. ANDREI A. LILLIN Andrei A. UI Un ; Poezia Iul M. tk-niuc I 19 c u VERSUL MEU Cu destrămarea florii ce clipește la cea mai lină batere de vini : cu scînteierea fără de cuvint a solzilor de fluture și pește ; cu freamătul pădurilor, răsfrint de apele ce rid copilărește; cu plinsul stalactitei care crește din lacrimi înghețate sub pămînt; cu ful pui rea astrelor de noapte ca rodii care-n vinăt crivăț coapte se scutură de vrajă și omăt ; un val din frumusețea țării mele țîșnind in sus se cațără pe stele. Cu versat meu se-ntoarce îndărăt. L ȚĂRM i crengi de sălcii negura o sfărm și iatd-ne acuma lingă mlaștini. Stăm ascuttînd, încremeniți sub țărm, cum trec cocori spre țările de băști ni. Se zbate frunza neagră lingă noi. Mătasea nopții se destramă-n piste, iar apa, obosită in noroi, se lingușește vtnătă sub vîsle. Deodată, prora luntrii de maltez voind să plece-n târguri se apleacă. Și tu te temi, și eu te-mbrățișez, și numai valul neguratic pleacă. ■ ȘTEFAX AUGUSTiH DOW AȘ 20 $tctan Aueustln Doinaș : La țârm N O CIUR A N Crini transfigurați tnebuniți de distanțe stelele, toată noaptea ți-au căutat ochii. H O M M O /• m străbătut oceane de griji și de durere sub scutul demnității de moarte ciuruit, explozii neștiute-n cereștile artere, tăceri ascunse-n piatră și-ai mării murmuit. Atitea ruguri stinse de fulgere-nviate. corole mari de flăcări mi-au rîs sub trupul gol și-atitea gropi comune, halucinant căscate ca mituri ale groazei, pe-un straniu, mort atol, mi-au ris lingă o timplă și-au pltns lingă cealaltă. Atitea răni și lacrimi m-au rupt din rădăcini. Ca stincile-n cutremur pe creasta zării-naltă m-am sfărimat din creștet și pînă-n adincimi. Cortegii de-anotimpuri și-au strecurat cocleala in viscerele moarte arzînd fosforescent și-ctitea măști irtt nde iră li idu-r.e ndoi ila. ne-au vrut un stîrv sub cerul prunciei și absent. Dar ca Sisiph. plămada umană, niciodată n-a pătimit ursuză, tirîtă-n crăpături. Nălucile Jug toate și bezna-i sfișiată de-aceste miini curate, ucise în torturi, de-aceste miini, corzi aspre, din ziduri răsărite vibrind prin mări de steaguri cu pocnete în vini, de-aceste miini de bronzuri fierbind neliniștite conturul aurarii să-nvie pe pămînt. VASILE IfJCOLESCO Vullv Nlcolescv ; Hommo 21 DISC o bolul ^inl discobolul ciudat de la marginea visului. Niciodată nu dorm, sînt străin de repaus. Iau discul soarelui în zori și-l arunc In peretele cerului și el îmi revine In arcul brațelor și iar îl arunc De-o mie de ori mai înalt. Intre mine și cer talgerul de joc Trece prin oameni trezind elipsele zborului. Seara duc soarele-n fierăriile mele Să-l călesc pentru vise mai mari Și scot din sin discul de fildeș ai lunii Ușor ca șoaptele și-l trimit prin aburul somnului, Prin patimile amanților vechi, prin iluziile reci Ale celor ce știu că-n curind se despart, Prin sărutul curat ce se preschimbă-n inel... Uneori, cînd făurarii scot soarele din foc, obosiți, Și-ntlrzie cu el in apă înainte de-a-l încredința nicovalei. Se stirnesc norii cei așteptați de plante și arbori. Atunci eu arunc talere de aur pe cimpuri Și vara se umple de sori uriași. De arome ți cintec, de semințe și flori, Și nimeni nu știe că undeva, neobosit, Discobolul nevăzut și tăcut Aruncă mereu spre oameni și-n cer Inima lui ca pe-un disc de lumină ... 22 Anghcl Dumbrivcanu : Discobolul P E MUNȚII SUD D 1 N toată fafa in soare am ris, lâstnd Să-mi treacă prin suflet umbrele morții. Ca niște măști lugubre țipă in mine îndoielile zborului meu. Cercuri cutezătoare /Im scris deasupra munților vineți Și-asemenea înțelepților vechi mi-am săpat Simbolul luminii pe scutul rotund. Am fost văzut cu mulțimile, dindu-te Propriul meu suflet să-l bea. Am fost văzut Singur prin porturi așteptind femei și speranțe. Singur, prin baruri de noapte cu luna, Sau urcind fără cărări prin peisaje sălbatice, Ascuns in tăcere și-n vise — și multi n-au știut Să asculte singurătatea alpinistului Uuăr. Pot fi văzul in zori pe munții din sud fnvățindu-mi șoimii să zboare,.. î N I M N E T M A L Spun flori celor ce vin prin gindul meu Și i duc în mari ținuturi neumblate Să-mi fie martori unui zbor nestins Și-i dăruiesc cu lacuri și cu pline. Sîngcle meu va curge totdeauna Spre mări de dragoste și de lumină Și pasul meu va fi cu cei ce știu Acele alchimii stelare Cu care cheamă ploile pe Olt Să le descinte-n struguri și în grîne. Femeile acestor imnuri în metal I 'in în amurg dinspre fintini să-mi bea Puterea sărutării din cerul eleat Să fie mai frumoase-n iubirea așteptată. Ci eu rămin în toți ca un îndemn Către ttn vis mereu neîmplinit Și sîngele îmi curge totdeauna Spre mări de dragoste și de lumină. Angliei DnmtiriivearLLi ; Imn In. metal 23 O, norilor, uneori îmi vine să cred Că destinul vostru nescris îmi seamănă Și vă aștept să urcați din galeriile zării Ca niște mulțimi de zeități ciudate. Totdeauna vă ies înainte cu vîntul Și cu copacii care nu sînt decit Umbrele voastre de clorofilă și lut. Poate eu însumi din seminția voastră sînt rupt De umblu ca voi și necontenit caut, Și mor, și renasc în himere și-n oameni... Sînteți frumoși și puternici. Uneori Aduceți lumina cimpiilor în coșuri de crizanteme, Alteor: imaginați mari nauf răgii în flotele voastre Și universul se umple de miresme și miere In neauzitul cintec al plantelor. Magi ai luminii și ai fertilității, V-ați născut asemenea mie din visul pămîntului, Dar nu vă pot asculta chemarea și încă nu pot Să vă călăuzesc zborul in imperiul înalt. Mumai inima mea rătăcește în lumea voastră de mituri Și cîntecele, pe care le răspindiți pretutindeni. Odată cu ploaia și rîsul culorilor ... AVGHEL DUMBRĂVEANU 24 Anjhet Dumbrâveanu : Norii ...LA CINCI FĂRĂ UN SFERT P 1—*ra o corrida și la un moment dat bărbatul acela superb de care se pare că doamna era foarte îndrăgostită apăru în arenă. Dar nu contau nici tau- rul, nici curajul bărbatului, operatorul renunță cu nepăsare sau poate chiar cu părere de rău la toate astea, nu contau nici cel puțin emoțiile spectato- rilor care asistau la corrida, contau doar lacrimile femeii care era îndrăgos- tită de bărbat, lacrimile acelei femei superbe sau în tot cazul ale acelei fe- mei care se vroia superbă, ale acelei femei care era poate nefericită, ale ace- lei femei care ar putea să moară la sfîrșitul filmului. In secvența care urmă femeia a făcut poate primul pas spre moarte, totul era însă plin de poezie, incit chiar moartea părea foarte poetică. Era în primul rînd parcul, un parc foarte trist, era privirea îndurerată a bărbatului, el rcgretînd această despărțire, era plînsul și tristețea ei. Și era muzica, muzica de fond. Totul se întâmplase cam așa. Ștefan își amintea bine. Se urcaseră amîndoi în tramvai, ea avea o valiză mică și cam caraghioasă șl singura muzică care întovărășise această despărțire fusese zgomotul roților de tramvai. In tramvai era foarte multă lume, ei stăteau foarte apropiați unul de altul, atingîndu-i bărbia cu părul, iar călătorii îi credeau probabil doi tineri care se iubesc, poate chiar doi studenți care se îndreaptă spre facultate. — Cine știe, îi spusese ea, și el își amintea acum vocea ei spartă, ne- firească, — după ce plec n-ai să poți trăi fără mine. Dacă îmi seri am să mă reîntorc. — /Im să-ți scriu, ii promisese el fără prea multă convingere. Apoi ea spusese din nou : — Găsesc eu gara și singură, iar el își îndreptase ochii spre micul ei geamantan. Nu e greu adaugase ea repede. E aproape gol, îl liniștise ea. 0 cămașă de noapte, o pereche de pantofi, și două rochii de vară. Bărbatul și femeia se despărțiră, el suferea cumplit, ea suferea de ase- menea, poate ceva mai mult decit el. Femeia se îmbolnăvi, apoi pe ecran apăru mașina și el cobori din mașină foarte afectat de această boală a femeii. In scena următoare erau din nou împreună, în patul foarte elegant iar ea avea o cămașă de noapte din dantelă. Ștefan rememoră zilele acelea de toamnă în care Ioana fusese cu el. O toamnă prelungită, pînă la începutul lui decembrie, strălucitoare, poate prea strălucitoare pentru o poveste de dragoste ca a lor. 0 poveste lamen- tabilă, și care se prelungise prea mult. El încercase un timp ca Ioana să nu Sirii TlUl: La rinei firi vd ifert 25 observe nimic. Dormeau in atelierul lui pe un pat improvizat din trei scaune și un șezlong, patul era mult prea îngust, dormeau îmbrățișați și uneori se trezeau noaptea și erau fericiți. Apoi ea își dădu seama că el n-o iubește șt că încearcă să joace rolul unui îndrăgostit din milă pentru ea. — Mă săruți ca la cinematograf, îi spuse ea intr-o noapte. El a rămas tăcut lingă ea, mîngiindu-i părul, odaia era cufundată in întuneric, ier vecinii de apartament se certau ca întotdeauna. - Nu mă iubești nu-i așa 2 întrebase ea din nou. Și din nou el uită să-i răspundă și erau foarte triști și ea iși dădu seama el suferă și cum se simțea foarte încurcată nu știu ce să-i mai spună. Ca întotdeauna el se sculă primul a doua zi dimineața și făcu focul in ate- lier, ea rămase în pat și-l privi cum se îmbracă, îi privi mîinile și iși dădu seama că era îndrăgostită de el, era mai ales ‘îndrăgostită de mîinile lui, dar era îndrăgostită și de gitul și de umerii lui, și de gura și de ochii lui, și cum peste puțină vreme se vor despărți, începu să piîngă. Plinsul Ioanei se suprapuse peste plinsul femeii de pe ecran și pentru cîteva clipe lui Ște- fan i se păru că se revarsă in toată sala plinsul acela din micul lui atelier in care ardea focul. Și Ștefan se simți foarte singur și foarte nenorocit în sala de cinematograf pe care o cunoștea foarte bine încă de pe timpul cînd el era elev la liceu și viziona filmele fără aprobarea direcțiunii. Trecuse un ceas de la începutul filmului și femeia continua să sufere acolo pe ecran, se împăca și se despărțea mereu de bărbatul acela înalt, apoi dansară un tangou intr-un restaurant . . .. Prin urmare toreadorul apăru în arenă și toată lumea era foarte emoționată inclusiv Dan. El nu văzu lacrimile femeii și chiar dacă le-ar fi văzut l-ar fi tulburat prea puțin. El auzea doar răsuflarea oamenilor care așteptau lupta. In timp ce femeia plînse, în timp ce femeia se despărți de bărbat in parcul acela superb, gîndurile lui Dan o luară razna. „Sint foarte tînăr, își spuse, mult prea tinăr ca să știu ceva despre o dragoste sau despărțire. Se gindi ia cei zece ani care erau intre el și Ștefan. Se gindi la toate femeile pe care probabil le iubea Ștefan. La toți prietenii acestuia despre care el nu știa nimic. Și se revoltă împotriva tuturor acestor amintiri ale lui Ștefan care îl îmbătrîneau deodată, și-l îndepărtau de el. „Nu știu nimic despre el. E un străin'4 se revoltă Dan. Femeia deveni d;n ce în ce mai bolnavă, se apropia dc moarte, nu fără o anumită grandoare, conștientă că duce cu ea în mormînt o mare iubire. Lingă patul ei ora bărbatul care plmgea și toată lumea plingea. Bărbatu- lui îi venea foarte greu să sc despartă dc femeie. O iubea foarte mult, Fără îndoială că filmul e stupid, își spuse Ștefan, dar nu știu de ce mă face să-mi fie frică de moarte. Poate că pentru că n-am reușit să fac nimic pînă acum. Nici cel puțin caii care i-am promis băiatului. Eram convins că am să ajung un mare pictor. Dar au trecut cinci ani de cînd sînt asistent la institut, învăț două sute de studenți cum să picteze, dar eu n-am fost în stare pînă acum să fac o pînză ca lumea. Chiar în viața mea, au fost prea puține lucruri care să mă justifice. Am fost un student bun și conștiincios, dar asta justifică totuși mult prea puțin. M-am culcat cu cîteva femei, cu una, din ele, cîteva luni in șir și m-am străduit chiar s-o iubesc, dar pînă la urmă n-am prea reușit. Am învățat foarte puține lucruri in acești aproape treizeci de ani ai mei. N-am avut nici cel puțin curiozitatea să m-apuc de 26 Scria Tiwli Ia cin<4 Uri v* fumat, sau să învăț să joc poker, De dansat dansez foarte prost, și habar n-am cum se umflă anvelopa unei roți de bicicletă. Filmul se termină la cinci fără un sfert. Era duminică după amiază și Ștefan venise in orașul in care urma Dan școala, oraș in care acesta locuia împreună cu familia. Ștefan nu-și văzuse de multă ureme mama. Regăsi toate lucrurile neschimbate. Statură de vorbă in bucătăria In care, îngălbe- nite de vreme, vechile lui desene din timpul anilor de școală li priveau Cu nevinovăție. Nu-și văzuse de multă vreme mama dar nici nu prea era cu- rios s-o vadă. Ea îl iubea pe Dan și el suferea puțin din cauza asta, gin- dindu-se cd pe el nu-l iubise niciodată. Il considerase ca o piedică in calea căsătoriei de a doua. Se simțea insă ușor răzbunat gindindu-se la indife- rența cu care Dan primește dragostea ei maternă. Apoi cei doi frați plecară împreună spre parcul orașului. Era toamnă tîrzie și în parc veneau mai ales bătrinii pensionari, se așe- zau pe băncile vopsite în roșu și albastru, o dungă roșie și alta albastră, și priveau statuia generalului din mijlocul parcului. Linii îl priveau din pro- fil, un profil energic și hotărit, alții din spate, avea generalul o ceafă impu- nătoare, alții din față, fruntea ascunsă sub cozoroc. Către seară se întorceau probabil acasă, locuiau in odăi scunde, și din lucrurile pe care le avuseseră odinioară păstrau doar ceasornicele. Ar trebui probabil să le descriu, să descriu dulapurile lor Bidermayer, mesele imense care umpleau întregul spațiu al odăii, paturile vechi care scîrțîiau penibil, perdelele îngălbenite de la ferestre, tablourile de familie din care priceau militari țanțoși, lămpi de petrol cu garnitură de porțelan și metal. /Ir trebui probabil să vorbesc și despre Claudia, despre felul cum își privea ea bluza en-coeur în timp ce stă- tea în cofetărie și se gindea cum să le spună celcr de acasă că a fost, exmatriculată de la facultate. Ar trebui să vorbesc despre elevii de liceu, despre interniștii care aveau voie în oraș intre orele trei și șapte. Despre soldații care continuau să se plimbe cu grăsane binevoitoare. 4r fi necesar fără îndoială să vorbesc despre toate acestea ca să redau atmosfera acelei după amieze de duminică. Dar cred că fiecare om cu puțind imaginație și care a trăit o parte din viață intr-un astfel de oraș cunoaște toate astea. — Știu așa puține lucruri despre tine, ii spuse fratele mai mic lui Ștefan, în timp ce anundoi stăteau în parc. Ce faci tu cînd nu sintem împreună ? Nu poți știi totul despre un om, chiar cînd omul ăsta e fratele tău, nu-i așa ? Discutară ceasuri întregi fără să observe trecerea timpului. Ștefan se reîntoarse cu trenul de seară acasa, ajunse la atelier în jurul orei doisprezece și se culcă imediat. Rămase vreme îndelungată treaz, și încet, încet lucrurile din cameră se desprinseră din întuneric, el le descoperea cu uimire, fotografiile de pe pereți, masa, iar dincolo de fereastră lucrurile care rămineau acolo, șoseaua asfaltată, fabrica de sifoane de peste drum, aceeași poartă fără clanță, întredeschisă, curtea largă, și in curte o plat- formă. încărcată cu sticle de sifon goale. SORI U TITEL II Sorin Ti Ml: L. cinci firi m .ÎMI moment 19 0 7 D I N Cu furci, cu topoare, oamenii veneau ca o ninsoare peste conac. Undeva o fîntind... undeva un cocor... Su& cerul înalt ca tinerețile lor, femeia se-agățase de gîtul bărbatului. Cerul de la moară atîrna ca un sac deasupra satului. Și-o scorbură mare, pentru decenii, s-a deschis peste (ară. Mirosea a vedenii sîngele — ji-u primăvară ... ÎNAINTEA LUCRURILOR * u vii cu fructe și cu jucării Strada a luat-o la fugă după mașini. Pană fîntînile arteziene aleargă prin metropolă, Să ferească aerul de praf și poezia de răni. Oamenii au fost înaintea lucrurilor și-au pregătit vocale pentfu nașterea lor. Ce transparente ! Ce ireale! IOJS CARAIOS 28 Ion Caraion : înaintea lucrurilor ERAU MUGURI Erați mugurii tei dinții La marginea nopții ursuze Și spicele lor prevesteau Tran sparen ța văzduh ui ui Și marile explozii din anotimp. l-am căutat acolo-n Grădina rotunda rit grilaj ruginit Coroană tatuată pe cadranul orelor limpezi Să le cer floarea de piersic .1 stinsului tău dintr-o dimineață. E A L B A S T R E /ipe albastre, ape tăcute, Vii sub haloul naltelor stele, Duceți spre mare șiruri de pitite. Convoiul nopților mele. Lin petreclndud pînă departe Focuri bengale scapără-n valuri ; Flăcări și spuză, miezul lor arde, Rotind la dîlbine, gonind la privaturi. Focuri, voi ginduri, treceți prin pară Trunchiuri căzute, crengi fulgerate, Roșii combustii iară și iară Să curețe vatra pădurii-ntomnate. Aibă renască, zborul și-l poarte, Peste cenușă pasărea zorilor — Wrio ! L n țipăt vestește prin noapte Halul cocorilor. VlMcu Himn : Erau mugurii VLMCU BIRlfA 29 GENEZA POEMULUI Oe sgitțiie învelișul, se modifică-ntr-una, ride și plinge în cuelași timp, întipărește cerni, șl mai jos, copacii, se lasă privit pind cînd el însuși devine privire, se preface mort, numai ca să-și poată da duhul în liniște, de-asupra iui, păsările lovite, și sufletele bătrine, sortite pieirii. Se face elice rotindu-se înebunitor, indepărtind spre propriile lui margini tot ce-i mai neînvins în el, mai tare, mai solemn — sau, transparent, se lasă străbătut, adintit în străfunduri miraculoase prin care frumoase cuvinte ca niște pești de platinei, dau elegant din coadă. Oho, dar deodată, totul dispare : rămine numai papirusul, hîrtia, piatra ; soldatul execută ordinul sergentului, rigida mină ascultă de rigidul suflet. VESELA BALADĂ A CELOR MORTI DIN DRAGOSTE n $ vrea să trei cm, spre seară, pe la iubiții tăi părinți și să le spunem , „Noi sînlem grăbiți, extrem de grăbiți, /eriați-ne că nu mai putem rămine cu voi". Și să-ndesăm după aceea multe hîrtii galbene, albea mașină, creioane vreo sută, colorate și negre și sticle de cerneală, ah, minunate sticle de cerneală albastră. 30 NieHka St&nescu ; Genții Poemului Cum ajungem ia munte. îndată, incuiați în odaie să scrim ah, să scriu un roman polițist, cn o bandă, cu revolvere, detectivi, misterioși; beții, bătăi, urmăriri, și iarăși, și iarăși.. . după ce terminăm povestirea, să se stingă lumina și sd nutrim împreună. Otrăviți, împuțeați, sugrumați de aceeși curea, laolaltă. vrea să trecem in grabă pe la iu biții tăi părinți. Taică-tău să-mi spună; „îmi pare bine de cunoștință. Pari un băiat t umsecade, Păcat că nu vrei să bei cu noi un păhărel de viu negru*. Eu sa-i mărturisesc adevărul: „Mu, Mu mai putem să răminem nici o secundă. Plecăm cu mașina la Miniue unde am auzit că sînt șosele asfaltate. Serpentine. Rlpi*. Și tu. și tu să conduci in viteza, și eu, și eu să-ți cînt fără voce unul și aceiași cintec, și ție să-ți placă, și să ne răsturnăm la o cotitură și sci murim, să murim, împreună. vrea să mergem mai repede la iubîții tăi părinți .Mama ta să îți spună: „Mu poți să pleci fără șal, fără termos, fără căciula de iarnă. Iar tu. băiete, care-mi pari a fi pe de-asttpra și-un om de treabă, tu ia-ti mănușile ! Chiar dacă n-ai să te părți, cel puțin să le ții-n mina stingă, pentru că asta dă o impresie de eleganță" ! Nichaț-n : Vesela batacU . . - 31 Eu sâ4 mărturisesc adevărul: „Da, vom face întocmai stimată și galeșă mamă". Și-apoi să plecăm radioșt la Cartagina, cu mașina, cu avionul, dar mai ales cu vaporul... pe mare să fie furtună și nouă să ni se facă rău (rău de pietre, rău de răutate rău de stele) și să murim să murim, să murim împreună. NICHITA ST AN ESCV 32 Kkbm Sum-wu . V*wfe b«U\îndurile de mai jos nu constituie mi articol axat pe o idee comunii. Diferența de talant, diversitatea tematică, varietatea stilistică si altele nu permit așa ceva. Sînt mult mai eficiente în acest caz analizele separate. Articolele globale au, uneori, defectul că egalizează injust. Ca să nu mai vorbim de bilanțurile care, tară excepție aproape, nu fac altceva decit o inutilă reducere la același numitor comun. Florența Albu: „Intrare in anotimp'’ (EPL. 1901) Florența Albu este o poetă sobră și. echilibrată. Preferă albastrul și albul, culorile lldadci. Sint prezente statuile, marmora și derivatele {marmorean, marmoree) Pastelurile autumnale conțin citeva pete de gri și de galben. Pămtntul c cafeniu Fantezia poefei nu lezează simțul comun, Dacă pădurile se fac cer, stelele devin, numai decit. păsări (Metamorfoze). Florența Alini arc mirajul poeziei filozofice. O solicită, nu atit ca realitate obiectivă, cit ca temă poetică, Timpul. Ține să-I facă portretul, fără să aibă prea acut sentimentul lui. Tn genere, versurile din prima sec- vență a volumului {Timp infinit) sini corecte și iiecondudcnte. Clipele sînt pdsdri colibri (Cristale). In altă parte, orele Sini răsări (desigur, mai mari — Asfinții). Se stabilește o corelație intre timp și ardere (Eroii, Timp inji>f j. Se reține o comparație pregnantă : „Ati/u- rile nu ne rnai pot cuprinde, / cum nu moi poate scMeia / să-nceapă flacăra" (Aparte- nență). Eotogiafii și ciclul Construcții, cam impersonal. abundă în truisme: Uite-t. Vmut care-a zburat I / — Unde-i? / — Tdc-l, mulțimea aceea I" ; demolare*-reconstrucție masivă, orgo; bucurie; urbe burgheză becuri ftizice, alcool, dughene. Hotel Tranzit, suicid, bordel ele. Se întreabă poeta: Mais. al soni, oii soni Pîrgu, Domnișoara Hus ct comp? ((J« Sorti?) și se bucură că nu mai sînt. întrebarea, pe franțuzește, vrea să suge- reze cosmopolitismul epocii, dar jenează logica, Refrenul Vilhmesc, mais ou sont Ies neiges d'anian? reluat de poetă, cate profund nostalgic. Copilăria este un Af/ez de nucă verde. Valoarea capitolului respectiv rezidă in evocă- rile, pline de grație, ale vii stei fericite (copilăria Florenței Albu e serenissimă) și nu tn dialogul cti Timpul. Pretențiile de filozofare sînt banale: .sfios, om mare / abia îndrăznesc să-ți pipăi cerul / ți visele, / copilărie" (Miez de nucă verde) sau ; .Copilăria se udă. peste umăr ia mine" (Dimineață cu maci). Dar evocările directe, fără acest tic, au multă ingenuitate (v. Joc, Dimineață Cu trenuri, un fel de șaradă, sau exuberanta Dimineață a dimineților). Dimineață cu greieri (Florența Albu are teblețca greierilor, greiereseior. greie- rițului) amintește de Blaga (gtiiu! grila!; greierușa) și e de-a dreptul încintătoare: .Să mergem să semănăm greieri. Ogorul a fost arat cir nrighiti mică. Ține pumnii; ii semănăm ca pe grîu. De fiecare fir de griu — un greiere, de fiecare lan, un pogon de greieriț. SĂ mergem să semănăm greieri; de fiecare stea tui greier vorbăreț. șerban Foarț.1 : Nute critice 37 să nemțelegem — stele, oameni — pâmintește. Să mergem $i>JA cronica literară G. CĂLINESCU: .CRONICILE OPTIMISTULUI" *) s pi rit universal. înzestrat cu o excepțională intuiție critică și cu o putere asociativă unică in literatura noastră, acad. C. Călinescu și-a spus fi continuă să-și spună cuvin!ut cu o vervă inepuizabilă asupra celor mai diverse domenii ale vieții și artei, fn Cronicile opti- mtetului mh în mai vechile cronici ale „mizantropului". putem detecta, uneori in germene, uneori in forme evoluate, mature, aproape toate componentele care alcătuiesc structura acestei personalități deosebite. Astfel, preocuparea de caracterologie il anunță sau il atestă pe romancier, portretistica literară II recomandă pe biograf și monografist. finețea per- cepției și expresivitatea content ar ului ne vorbesc despre poet. I.a o nouă lectură a cronicilor, ne-a refinut atenția un aspect, care ni se pare că Intr-un fel completează Principiile -le estetică jf rnrn ales aceea parte privitoare ta Tehnica criticei și a istorici literare. Problema- tica este acum simțitor îmbogățită, atit prin abordarea unor noi categorii estetice, cit și prin raportarea lor la stadiul aciuai de dezvoltare al artei rominești și străine. în repetate rinduri. acad. G. Călinescu și-a exprimat opinia „despre frumusețe'', despic frumos și perfecțiune in artă, făcind să pălească prejudecățile ac ade miște și calofile. Cri^ ticul pornește de tu ideea foarte sănătoasă. potrivit căreia frumusețea pură nu există și că ea nu capătă viață și putere de emoție decit in măsura în care oglindește omenescul in chip multilateral in planul conștiința: „Venera, Diana, Mincrva, operele, in fine, ale ma- rilor sculptori ai antichității nu sint frumoase din cauza perfecției pur formale, ci din cauza glodului superior pe care-l exprimă’' (Despre frumusețe). Pentru acad. G. Călinescu. frumosul in arfă nu se opune untului, ci il implică așa cum observase încă estetica roman- tică. Un pictor care n-ar zugrăvi pe plnzele sale decit imagini „frumoase" ar denatura de fapt realitatea și ar secătui arta de fiorul ei: „A fi atent numai la formele ideale, zice criticul, a întoarce privirile dc la tot ceea ce nu e cub și sferă, a ignora frumusețea uritului, a complexității universului fenomenal, duce, artisticește vorbind, la monotonie și la abstragere într-o zonă artificială. Și frumosul absolut e o esență, care, ca și Opiul, producind paradisitri artificiale, taie forța vieții'*. (Arta șt viața). In consecință, fobia de urit și teoria armoniei sint combătute ca false și înlocuite cu un concept umanist de o importanță esențială pentru noi: „Frumosul realist coristă in mergerea către frumosul întrevăzut în contradicțiile istorice ale naturii. ?Vla e tensiune, nn contemplație". (Idealism, suprarealism). Artistul e îndemnat sd caute frumosul uman, care nu are nimic de a face cu exterioara caligrafie, ci se detașează din conflictele vieții, din. frămîniârile și dramele morale. O asemenea viziune este prin excelentă dialectică, respin- gind semnificația idilică, precum și fotografia naturalistă. Criticul pledează pentru o artă activă, zguduitoare ca simfoniile tui Bedhoven, in care nu poate încăpea simplificarea si reducerea la numitorul comun. Opera de valoare universală nu os fi niciodată remarcabilă prin „acuratele", sau prin stilizare abstracționism, ci prin faptul de a întruchipa omenescul, natura morală, care e adesea bintuită de cele mai aprige furtuni: „Pot să zic că o mare operă de artă are un ce brutal și dacă mă înțelegi bine, »trivial«, fiind accesibilă răspintici, *) Principii de estetica, de țHUcă șl Istorie literară In volumul respectiv. Cronica literară caro c atentă la marca idee, trecind cu vederea crăpăturile. Dacă munții ar fi absolut conici îi turnați in sticlă ar fi ,cred. foarte ridicoli" (Perfecțiunea în artă). Ideea de frumos la acad. G, Căiinescu se leagă foarte strins cu ideea de realism, fiind aproape de nedeslipii. Șî este firesc să fie așa. aula vreme cil etilicul se referă la „contra- dicțiile istorice ale naturii". Ia dramele morale, vâzind arta ca pe o continuă tensiune, ca pe o fantastică oglindă a universului. Acad. G. Căiinescu definește realismul ca fiind „oglin- dire a fenomenului sub speța ideologicului" (Realistul și fantastul). De la această propo- ziție fundamentalii pornește spre a sublinia importanța raportului dintre subiect și obiect oi cadrul actului de creație și spre a evidenția o dată mai mult rolul activ, determinant al creatorului. Artistul nu e un simplu receptacul de senzații și impresii, un grefier conștiincios, care primește Mut mecanic, fără nici o selecție. Dimpotrivă, spune acad. G. Căiinescu. acesta acționează asupra realității, manifestindu-și personalitatea : „Un autor total obiectiv, țâre adică ar_ culege numai date din realitatea obiectivă, fără a pune nici o picătură din realitatea subiectului său, adică a fondului său liric, ar face o operă seacă de documen- tariat, tar nu o operă realistă, Experiența oferă documentul, creatorul pune viață (Esența realismului). Intre cei doi termeni are toc un proces de influență reciprocă, intrucii marele artist oglindește. chiar tupilndu-se de-a' ndărătelea cu viața care-l împinge înainte. Numai așa poate ți înțeleasă opera unor scriitori geniali ca Balzac, Haubert, Tolstoi, Dostoevski, ale căror idei, subiective au fost nu odată in contradicție cu mersul înainte al societății Putiind in permanență accentul pe ideea de frumos ca reflectare realistă, multilaterală și complexă a vieții și pe rolul activ, am zice demi urgie, al artistului, acad. G. Căiinescu nu pierde prilejul de a critica pe de o parte naturalismul factologic și tehnicist al unor scrieri contemporane, pe de alta, abstracționismul muzicii dodecafonice. Polemica e purtată, ca de obicei. in numele umanismului, al omului moral, pe care curentele amintite il di- zolvă în ape cenușii, picloase, golite de aer; „Pe mine mă interesează ce exprimă din sfera omenescului o compoziție, iar nu dacă compozitorul a fost consemnat in anarhie, evitind orice cădere intr-un oricît de efemer sistem tonal” (Abstracționismul muzical). Toată ple- doaria, de atitea ori magistrală, a lui G. Căiinescu urmărește să demonstreze că arta e un mori de viață refleciind realitatea sub speța universului, „adică altceva decit produsul tizi cește util" (Notații de lectură), că artistul nu poate exista ea atare, fiind lipsit de talent. De cile ori vine vorba de măiestrie — și aici descoperim o altă idee estetică importantă in Cronicile optimismului, — acad. G. Căiinescu o condiționează nemijlocit de talent, înțe- les ca putere deosebită de pătrundere și transfigurare a realității, ca o dispoziție Specială, care evidențiază in primul rind fantezia, invenția, împotriva multora care au limitat măiestria la aspectul strict formal, acad. G. Căiinescu afirmă explicit că aceasta „începe chiar de la conținut", că măiestria înseamnă „a pricepe viața în adincul ei", restul fiind „chestie de tapiserie", de „finisaj stilistic". De aceea, constată criticul, viciul scrieri- lor schematice nu e pur și simplu un viciu de formă. In spatele clișeelor și pozelor conven- ționale stau ascunse cei mai adesea o cunoaștere superficială a realității și o lipsă flagrantă a fanteziei, a invenției artistice. Concluzia care decurge de aici este că asemenea compu- neri, ca și cele naturaliste sau obstrucționiste, se găsesc la polul opus frumosului și rea- lismului. Dacă ar fi să căutăm in Cronicile optimistului tipul artistului către care năzuiește acad. G. Căiinescu și pe care de altminteri il incorporează in mare măsură, l-am afla în acel portret lapidar ai artistului clasic. Și criticul nu se referă aici la metodă. ci mai degrabă la atitudinea artistică. Infrebindu-se ce este un clasic, acad. G. Căiinescu nu suge- rează in fapt ideahd marii arte din toate timpurile și cu atit mai mult al artei noastre, care-și propune să preia cele mai bune tradiții umaniste ale trecutului. Așadar un clasic este „un an care fără să se abstragă din prezent, are statornic înainte imaginea Greciei antice, a unei culturi, care, pentru Europa, reprezintă inainte de umanismul socialist, cea mai clară și rotundă manifestare a spiritului uman. Clasicul nu imită, nu pastișează, nu fură teme perimate, privește prezentul grecește, aceasta-i tot, „A fi clasic — se pre- cizează mat departe — înseamnă a păstra tradiția care te întinerește, readucindu-te mereu ia liniile cele mai simple" (Ce este clasicismul?). In felul acesta, noțiunile vehiculate pină aici: frumos, realism, talent, măesirie, se leagă intr-un tot organic, revelindu-se ca principii ale unei estetici structural umaniste, profund specifică pentru cultura noastră socialistă. Despre Critica și istoria literară, acad. G. Căiinescu a afirmat întotdeauna că sini două discipline inseparabile, că se ajută tuta pe cealaltă, așa după cum împreună sini 58 crttrfca Uwrar» a/utaie de alte Științe, ca istoria, istoria filozofici, psihologia. Considerațiile cuprinse in Cro- tiiclc optimismului au menirea să precizeze și să complinească observațiile atit dejudicioase înscrise de autor cu mai bine de două decenii in urmă in Tehnica criticii ți istoriei literare. 4cad. G. Călinescu revine asupra formafiei artistice a criticului, accerduind mai ales faptul că acesta trebuie să fie un om de gust, care sa stea intr-o permanență și îndelungată legă- tură cu frumosul. Înzestrarea naturală arc nevoie de educa fie și îndrumare competentă, spre n deveni ea însăși, la rmdul ei. competentă in prețuirea operelor de arta: „Un critic literar incepe prin a-și tace educația gustului, ca și criticul de artă, f rec ven tind frumosul, și lăsindu-se călăuzit de spiritele alese. El poate și e chiar necesar să facă o ucenicie în munca de bibliotecă, însă trebuie neapărat s-o depășească sau măcar s-o domine. Gustul nu e un miracol, totuși se capătă printr-un lung exercițiu și printr-o supraveghere că depășește uneori limitele unei generații" (.Autori și critici). Critica literară pe care o pro- fesează mai ales tinerii critici nu poate fi exercitata la intimplare și in mod egal asupra tuturor scriitorilor, Deși există o undate a criteriilor de apreciere estetică, articolul despre un scriitor consacrat se va deosebi prin finalitate de recenzia scrisă despre un debutant. Și acad. G. Călinescu ne expUcitează cele două moduri specifice ale criticii, oțerindu-ue un instructiv breviar: Recenzarea cărții unui scriitor de mare valoare poate fi prilej de recapitulare a întregii opere, de definire a ei, de rectificare a unor judecăți curente ce s-au dovedit false. In scurt, analiza critică făcută asupra autorilor de o personalitate recunoscută tinde spre „studiu" (Criticul debutanților). Oarecum altfel stau lucrurile cind vine vorba de începători. Aici actul critic iși sporește valoarea și răspunderea, intrucit se exercită pe un teren inedit. Criticul se află acum in fafa unui adevărat examen, pe care dacă-l trece cu succes, face proba cea mai strălucită a însușirilor sale. „A descoperi intr-un tinăr personali- tatea incipienta — zice G. Călinescu — e fapta critică cea mai pozitivă* (idem). Dar pentru a ajunge la asemenea descoperiri, criticul mai are nevoie și de altceva in afara de gust, și anume de candoarea tinerilor, de acea vibrație pură ți inaltă, pe care unii savanți de bibliotecă, din păcate, n-o mai cunosc. Se recomandă ca de obicei ponderea și sobrietatea, si totodată renunțarea Ia încruntarea severă a sprintenei și la zimbetul ironic din colțul buzelor: „Nu exaltați, fără ternei, un începător, dar mai ales nu-1 ridiculizați. Un adevărat critic al tinerilor e acela care are candoarea lor. ții pe urmă, în genere, fără un pic de ingenuitate, viața intelectuală este tristă" (idem). Criticul iși îndeplinește astfel o funcție esențială — e vorba de funcția educativă — căreia acad. G. Călinescu ii acordă importanța cuvenită. Și de astă dată, domnia sa ne îndeamnă la o matură cumpănire a lucrurilor, spre a ne feri de exagerări intr-o direcție sau alta; „Totdeauna discuția teoretică și critica sint folositoare, pentru că adesea s-a întîmplat ca autori mediocri pînă la un timp, să aibă, deodată, prin studiu, o lumină, și să devină mari creatori. Greșește deopotrivă cine exage- rează, dar și cine neagă funcția educativă a criticii** (Măiestrie). O critică literară eficientă, care sd emită judecăți de valoare pe cit cu putință obiective nu se poate dezvolta insă decit in perspectiva istoriei literare. Criticul care se dispensează de marile valori clasice riscă sd dea verdicte dintre cele mai eronate asupra fenomenului literar contemporan, De aceea, acad. G. Călinescu cere criticului o pregătire solidă, aproape specializată, de istorie. In ceea ce privește domeniul acestuia din urmă. Cronicile optimistu- lui, pentru că ne referim numai la ele. ne împărtășesc o mică parte din vasta experiență de istoric literar a lui G. Călinescu. Nu o dată, autorul Vieți; lui M. Eminescii a apăsat asupra importanței pe care o pre- zintă cercetarea exhaustivă, pînă la absorbita totală a surselor, dar, in același timp, a atras atenția cd istoricul literar nu trebuie sd se lase dominat de documente. Arhivistică seacă, factologia, excesul bibliografic au fost deseori obiectul ironiei in Cronicile optimistului, și pe bună dreptate. O sumă de date, oricit ar fi ele de numeroase și de exacte, nu pot alcă- tui o biografie, dacă nu sini selectate ți interpretate de un creator. Acad. G. Călinescu este primul istoric literar de la noi. după N. lorga. dar intr-o mai mare măsură decit acesta, care a aplicat metoda sointe-beuciană în cercetarea vieții și operei scriitorilor. Sub pana lui documentele se topesc, spre a căpăta viață, nu mai sini simple litere moarte (strict in- formative), ca in aiitea istorii literare. Opera este văzută prin viața scriitorului, in momen- tele ei mari, semnificative. Cercetătorul are pe masă maldăre de fișe în legătură cti o multitudine de aspecte, dar el nu le ia in considerație pe toate. Le folosește cu parcimonie, fiind mereu atent la esențial ca orțicarc creator, dealtminteri. Acad. G. Călinescu reconsti- tuie o biografie la modul romanesc (nu romanțat), in felul lui Sainte-Beuve pe care-l și Citează in acest sens. Cultivă culoarea locală și detaliile, care au partea lor de contribuite la reînvierea unei epoci sau a unui scriitor; „Dacă spunem despre Kogălniceanu că era dansator și despre Bălcescu că visa zestre spre a-și cumpăra arme, astea nu sint frivoli- Cronica literara 59- I tă|i, ei mici piese de construcție istoricii, cu condiția de a vedea «nul și a4 aplica detaliul" (O lecție in 5 aprilie 1919), Ritul pe rind, sint examinate actele, corespondența, mărturiile contemporanilor, dar toate cu circumspecție, pentru că omul (moral) este dedus pută la urmă din operă, Arhivele constituie numai un punct de plecare, ți n-au niciodată cuointul țigărilor: „Cînd nu mai găsesc o hîrlie — zice G, Călinescu —, mă duc la local de naștere, sd zicem al scriitorului, il descriu ca-ntr-un roman, ți iată un document nou ta care arhivis- tul nu se gindea" (Despre biografie), Pentru aut oruf Vieții lut M. Eminescu și o/Vieții lui Ion Creangă, biografia reprezintă o operă realistă, de selecție ți generalizare. de clasificare estetică, urmărind ca scop „un mod de oglindire a vieții printr-o existență de creator". Dec-, cu totul altceva decit cronologiile aride și decit senzaționalele ți edulcoratele „vie/i roman- țate". „Ce este biografia unui seriilor? — se mfrnrbu acad. G. Călinescu. Este viața in sensul cel mai larg al euvîntului, succesiunea de momente superioare sufletești explicînd opera, sinteza ideologică a zilelor triste, proiectată pe tabloul epocii. Biografia ca ți roma- nul e o operă realistă, adică de generalizare concretă, iar nu de notație naturalistă. Și fiind vorba de viața unui artist, clasificarea nu e caracterologică decit intîmplător, ci este- tică, intercsindii-ne în fond, un mod de oglindire a vieții printr-o existență de creator. A vorbi de viața sentimentală a lui Chopin, fără a scoale un cuvînl despre muzica lui, este o aberație. Capitolele unei biografii sînt implicit sau explicit o cronologie a operei" (Idem). Opera fimd piesa principală din care se deduce profitul moral al artistului, acad. G. Călinescu emite ideea cd nu pot fi consacrate biografii decit acelor scriitori care au dispărut fizicește cu multă vreme in urmă, ți a căror operă s-a sedimentai nuli bine in ccmțtiiufa posterității. Biografia devine astfel, metaforic vorbind. o operă de mitologie și de arheologie: „O biografie e in fond o lucrare mitologică și dialectică, totodată. Nu se poah serie biografie decit despre un creator mort de mult, îndepărtat fizicește de timpul nostru, asupra căruia documentele directe, afară dc operă, au pierit in cea mai mare parte. Pot chiar zice, biografia este arheologic, ți numai după ce timpul a mistuit toate arhivele e posibilă restituția anului moral prin excavațiune" (idem). Ideile ți opiniile pe care le-am trecut aici in revistă au fără îndoială o incontestabilă valoare teoretică. Dar ele iți sporesc această valoare prin faptul de a fi rodul unei slrălu cile experiențe de scriitor, critic ți istoric literar. F&d d fi imaginat un tratat, acad G. Călinescu ne-a oferit in Cronicile optimistului — in afara caracterologiitor, a portri- tetor literare ți a seini eitoarelor causerit. — im mănunchi de principii estetice, pe care ge- nerațiile scriitoricești mai tinere le consideră dc multă vreme drept un îndrumar de cea mai mare insemnâlale. V. săndulescu ION BRAD: „DESCOPERIREA FAMILIEI" c V-^um s-a mai observat, in Descoperirea familiei semnele infiltrațiilor poetice care, probabil, mulțl s-ar fi așteptat să le detecteze — sint inexistente. Nici vorbă nu poale fi de o viziune poematică asupra epicului în această carte. Fără îndoială, din capul locu- lui, aceasta ne apare ca un merit de principiu, pentru că ne dăm seama că avem de-a face cu un poet care este total străin de dorința dc a „cocheta" cit proza, ața cum se întîmplă nu o dată cu alți autori, superficiali ori ambițioși. Cu alte cuvinte, parcă în mod deliberat, Ion Brad ne constrînge să-l luăm in serios ca prozator și să-l judecăm ca atare. Ca formulă narativă, romanul apelaiză la mijloacele prozei de reconstituire obiectivă, scriitorul fiind refractar evocării prin intermediul povestirii. .Așa dar, deși este adevărat că autorul își propune să surprindă modul dc destrămare — in condițiile actuale — a unor relații de viață rurale, cu mentalitățile ei specifice, altădată fixate în proza ini Agirbiceanu In ceea ce aveau ele definitoriu, el se îndepărtează însă vizibil de tonalitatea prin excelență lîrico-epică a piăsniuitorulni cărții, Arhanghelii și scrierea amintește mai degrabă de Slavici 60 Cronica literar* și in special de Pavd Dan. fn fi uni linear este fatală pentru precaritatea rezultatelor obținute. Dacă — artistic — Ion Cireș și ui lui trădează slalait efnrt depus de autor de a depăși practica idiiizantă a înșiruirii de imagini inconsistent — festive despre satul contemporan, m legătură cu cei din familia lui Ăluia, dată fiind puținătatea datelor, cronicarul nici nu se poate hazarda în generali- zarea cauzelor ce-au determinat deficiențele cărții. Spunem că. in același timp, in primul său roman. Ion Brad ambiționează să plaseze planurile narative centrale pe fundalul frescei sociale. Dar acest din urmă aspect este — sincer vorbind — total nerealizat. Eșecul, cred, provine nu atît dintr-o eventuală inap- titudine a scriitorului pentru o asemenea formulă de roman, cit mai ales din lipsa de unitate și de claritate a punctului de vedere general inițial. Bănuiesc aici, existența unor consecințe pricinuite de avatarurile unei grave prejudecăți. Am în vedere prejudecata — ce face nu o dată ravagii pe cuprinsul romanului contemporan — potrivit căreia epicul de natură bio- grafică și de observație caracterologică or fi incapabil să-și asigure pe căi proprii baza realista, fundamental-genenală, în ordinea condiționării soc ia l-istorice directe fără să apeleze la elemente ale discripției plane, pe orizontala imediată, concretă, a timpului și a 82 Cronica literari spațiului. Așa se face că mai țoale episoadele ce țiitluiesc la reconstituirea imaginii de ansamblu a vieții satului Zăpadia (ședințele de prelucrare a planurilor gospodăriei, ieșirea la muncă voluntară 8 tinerilor, scenele de masă de pe străzi, inclusiv logodna dintre învă- țătoarea Lelia Cireș și inginerul agronom Axente Bortea) sint destul de inconsistente artis- tic, foarte exterior tratate. Și-apoi, întreg efortul autorului de a diversifica, în cazul lui Octavian Bortea, conflictul ș; de a-J pune iti raporturi temporar antagonice cu viața socială a satului, așa cum e tratat epic și analitic, nu-mi apare convingător. Motivația reală a atitudinii refractare dc care dă dovadă Octavian in fața îndatoririlor de colectivist este cînd minoră și puțin credibilă (omul s-ar simți, de pildă, jignit să fie șeful echipei de la sectorul zootehnic, pe motivul că in trecut, meseria de „ciurdar" era degradantă l), cînd șovăielnică, dovadă, că, plnă la urmă, „conflictul*' se stinge de la sine. De fapt, prezența unor asemenea episoade și chiar a unor întinse părți de capitole de umplutură provine, se vede, și din teama scriitorului că, iară ele, romanul n-ar fi avut o compoziție unitară, de tip clasic. Sigur că și aici avem dc-a face cu unele temeri nefun- date. Concepută în latura sa dominantă după o formulă a romanului modern — formulă si- milară. ca arhitectonică, cu imaginea grafică a rozetei — cartea lui Ion Brad, ca atitea altele, — de pildă, Moromeții — n-avea. cred nevoie de asemenea „legături". Direcțiile nara- tive centrale, avînd piuă la un punct, aliura unor nuvele relativ autonome, s-ar fi adunat in aceeași albie, in sensul tonalității narative și. mai ales, al unității impuse de ideea unică a scrierii, idee implicată abil dar stăruitor în subtcxtul literar. E de presupus. în această împrejurare, că scriitorul ar fi dat mai mare atenție efortului de împlinire artistică a unor dezbateri psihologice legate dc existența familiei Borcea, că n-ar fi lăsat oarecum în sus- pensie fosta familie a Ini Livin Ardelcanu, că ar ii adincit mai mult momentele caracte- ristice ce jiunctează desfășurarea romanului de dragoste dintre inginerul Axente Borcea șî învățătoarea Lelia Cireș, că ar fi evitat finalul exterior antitetic, parcă „pus cu mina" etc. Mai mult decit aceasta probabil că petalele trainice ale rozetei de care vorbeam s-ar fi înmulțit; mă gindesc, de pildă, la posibila Împingere f>e planul Iutii al cărții a destinului de care are parte hitrul și tăiosul colectivist Ricu, care, firesc, ar fi trebuit să salte din albia simplei anecdote. La fel se pune chestiunea și legat de grupul credincioșilor adventiști, aflați sub influența seni [dementului Nicodim Mula. Găsesc deci — spre deosebire de alț> cronicari — că acest din urmă fapt, proliferarea unor „erezii" religioase de ultimă oră. foarte bine comentate de autor in subtexl, își au o deplină justificare în paginile cărții, toana! pentru ca, prin structura lor. se pune în relief o fațetă interesantă a derutei cre- pusculare pe care o cunoaște spiritul religios la ora actuală. Se înțelege, prin cele spuse in rindurile de mai sus, n-am dorit cîtuși dc puțin să dan. „sfaturi" autorului. Dacă totuși o asemenea impresie se poate isca, faptul se cuvine a fi pas pe seama dorinței sincere a cronicarului de a se afla oarecum pe urmele autorului. Dincolo de rezervele exprimate — rezerve, e adevărat, nu puține și nici de interes redus, cred, ■ romanul descoperirea familiei ne „descoperă” pe poetul Ion Brad într-o postură de prozator autorizat. Să așteptăm, deci, eu încredere, Împlinirea totală a virtuților sate certe și iu această privință, in lucrările care, neîndoielnic, vor urma de aici încolo. N CIOBANU ISTORIA LITERATURII ROMÂNE *> P 1 eitlru elaborarea urni Istorii a literaturii române s-a format an Comitet general de coordonare, cuprinziiul pe cei mai cornpetenfi istorici și teoreticieni literari (acad. G. Citii- nescu, redactor șef. acad. M. Beniuc, acad. Al- Rosetti, regretatul acad. T. Vianu, pruf. anin. Al. Dima, membru corespondent al Academiei R.P.R., prof. uni o. losif Perwtin, prof. uni». M. Nouicov și eonf. univ. G IvașcuJ. Această proeminentă operă este proiectată sd *) Voi. I. București. 1SM, Editura Academiei Republicii Populare Române, W pag. Cronica literară 63 apară in cinci volume, fiecare volum avind un comitet de redacție, înainte de a fi dat la tipar ti raiul fixat dc exemplare, ca principiu de lucru, volumele vor fi supuse unor analize temeinice fi din partea catedrelor de istorie literară de la universitățile din București, lași. Cluj fi Timișoara pentru a se veni cu anumite sugestii. Astfel, înainte de apari fia primului volum al Istoriei literaturii române au fost trimise un număr de machete ia universitățile sus-aminlite pi la al fi oameni de cultură pentru a le studia și a face propuneri de imbună- tățire, Acest sistem de muncă a dus la rezultate deosebite. Volumul 1 al Istoriei literaturii române, avind in comitelui de redacție pe acad. Al. Rosetti, redactor responsabil. pe proj. unio, Mihai Pop și îosif Pervain ca redactori adjunefi fi pe conf. Al. Piru ca secretar, a apărut in condiții optime nu numai din punct de vedete al confinatului, ci fi ca ținută estetică- Din Prefața volumului se desprind două idei importante in vederea aprecierii acestei valoroase opere, ,și anume: scopul urmărit de cercetători fi felul dc interpretare al feno- menului literar. Colectivul de redactori și-a propus să explice „cursul literaturii române prin aceleași legi cu care explicăm contradicțiile antagonice și iieantagonlce din societatea umană, respin- glod interpretările idealiste și eonsiderînd literatura ca o formă ideologică a suprastructurii, care în ultimă instanță este determinată de dezvoltarea bazei" (p. 5). Autorii Tratatului caută să interpreteze procesul de dezvoltare al culturii românești in complexitatea lui: „Fenomenul literar c privit și judecat in relațiile rcstrînse ale timpului respectiv, dar și din prezent, efectuind în chipul acesta o reconsiderare a moștenirii lite- rare. A reconsidera este bineînțeles departe dc a anula, de a face la bula rasa de valo- rile trecutului, ignorînd tradiția și punlnd-o în afara culturii, A lăsa numai ceea ce ne con- vine din punct de vedere abstract ideologic, distrugînd viața organică a perindării lenome nelor de creație nu e in spiritul științific al marxism-leninism ului" (p. 6). Urmărind cu afenfie modul de valorificare a folclorului și a creației literare culte din epoca feudală, se poate trage concluzia cd atit Comitetul de redacție, cit și autorii dife- ritelor capitole au respectai și an dezvoltat in mod creator principiile leniniste privind moștenirea culturală. Marea valoare a acestei opere rezidă nu mimai in interpretarea științifică a scrierilor vechi, ci și in prezentarea unor materiale inedite, neglijate de vechile noastre istorii literare Concepția Comitetului general de coordonare și dc redacție care a stat la bata re- dactării vutuniultti este cit se poate de judicioasă, prezent ind la început aspecte ale creafiei folclorice ca primă manifestare de valori spirituale, apoi literatura cultă din epoca feudală cu toate implicațiile iscate din cauza postării scriitorilor pe o anumită poziție de clasă. Autorii Tratatului au ținut seama și de părfile pozitive ale operelor unor istorici lite- rari ca N. lorga, N. Cartoțan. S- Pușcariu. etc., fapt remarcat — cu privire ta primul — și de conf. si lect, univ. Dumitru Pop și Octavian Schianu. intr-un articol din revista Tribuna, (1961. ttr. 48). încercarea de a începe o istorie literară cu prezentarea folclorului literar o face hi. larga, dar. comparind materialul faptic și fetid de interpretare, de clasare pe genuri st specii, ne putem da seama de exigența cu care autorii tratatului au privit, au adincit între- gul proces de creație. Volumul f al Istorici literaturii române, in partea intii, dezbate probleme ale folclo- risticii românești, incepind cu an istoric al vechilor atestări intilnite la diferiți cărturari (Legenda Sfinții! ui Gerard Sec. al Xl-lea. un document de la Manenburg din 1399 în care se vorbește de un „watachischer Spielmann", Bnlnssa Hali ni (1551—1594), Ion Caioni, Andreas Mathesius (1647), Stolnicul Constantin Cantacuzino. D. Cant emir etc.). Ne miră faptul că nu se amintește de o baladă veche „Fintina gerului", creată in perioada unei expediții turcești Întreprinsă de Malcociogtu in 1199. Această baladă o considerăm foarte importanta, fiindcă reflectă o situație concretă, ca poate fi datată — spre deosebire de alte creații — si simbolizează dorinfa poporului de a scăpa de năpastele turcilor. Despre acest ger cumplit întruchipat in imaginația populară intr-un moșneag nu uită să noteze și autorul Cronicii 1ui Ștefan cel Mare — versiunea moido-germană (vezi Cro- nicile slavo-românc din sec. XV—AT7 publicate de Ion Bogdan, ediție revăzută si comple- tată de P. P. Panaifescu, 1959, p. 37). După relevarea acestor vechi atestări folclorice, in Tratat se trece la prezentarea deta- liată a materialului folcloric, ținindu-se seama de perioada și felul in care a luat naștere. In capitolul Poezia obiceiurilor, autorii scot in evidență practica populară legată dc anumite evenimente, sărbători, anotimpuri care, pe lingă diferite mișcări ritmice sau Cronica literar* scenice, se caracteriza prin versificarea gindurilor umane, căutindu-se încontinuu ca forțele naturii su fie supuse nevoitor omenești. De pildă, Caloianul fi Paparuda conțin texte de fetelor literar prin care omul imploră natura să se iriduplece și să sloboadă ploaia : „Caloiene, ienc, . ,, Caloicne, lene, ' Dutc-n cer ți cere, Să deschiză ploile, ■ > « Să curcă ca pirlele Zilele ți nopțile, Ca să crească grînele etc“, ■ ,, In continuare autorii volumului ne infățișează conținutul altor cintece cu caracter agrar și anume Drăgaica Căluțul, Trecind la poezia obiceiurilor creată cu prilejul unor intimplări din viața anului, se face o amplă și competentă prezentare a nunții țărănești, cu ocazia căreia folclorul lite- rar se împletește cu cel muzical. Cind se vorbește insă de căutarea miresei, intruchipală de data aceasta printr-o floare (p. 39), jiu era rău $d se facă referiri și la literatura cultă, in special la Goethe fi Iu lenache Văcărescu, inirucit in poeziile acestora (Gefundcn și Intr-o grădină) este prezentat acest motiv popular. Dacă nunta e un eveniment deosebit in viața oamenilor, tot așa și moartea a provocat adesea sentimente pure pe care talentele populare au știut ții le exteriorizeze in imagini de o plasticitate rar mtilnltă, ca de exemplu in citite- cui ceremonial Zorile. Autarti jîu niimw' că explică cauzele acestor obiceiuri fi conținutul și semnificația ver- surilor. dar trec și la prezentări de variante, Admirabilă este și analiza baladei Ateșterul Alanolo, varianta românească fiind com- parată cu alte variante din sadul Dunării, stabilindu-se cu mult discernămini asemănările și deosebirile. Capitalul Teatrul popular este o Selectare pretențioasă a celor mai reprezentative scene dramatice manifestate iu cadrul obiceiurilor poporului nostru (Jocul caprei, Jocul ursului, Brezoaia, Vicleimul, diferite piese cu tematică haiducească: Jicnii sau Banda lui Jianu, Bujorenii, Codrenii, etc.). Autorii capitolului dezbat in mod științific conținutul de idei al pieselor amintite fi scopul urmărit de practica populară, țăcind totodată și un istoric al atestărilor acestor forme de manifestare artistică (de ex. Miron Costin e primul care meh- ționează că la curtea lui Vasile Lupa s-a dat o reprezentație cu Vicleimul/ in celelalte capitole referitoare ta proza populară, la lirica populară, la folclorul copiilor, este vădită tendința autorilor de a sesiza cu multă rigurozitate științifică semnificația social educativă a creaț. ei folclorice. Este bine venită apoi, precizarea care se face intre specia proverbelor și a zic uf o: Hor; „Proverbele conțin in totdeauna o concluzie care implică o învățătură, un sfal. (...) Zlcăloarea implică ți ea o concluzie, dar n-o exprimă propriu-zis, funcția ei de bază fiind caracterizarea sugestivă a unor situații concrete, întărirea unor constatări sau idei'- (p. 194). Credem că era bine să se releve, la locul potrivit, o anumită asimilare a unor acțiuni și imagini din așa-zisete „cărți poptdare" de către folclorul nostru literar, lată, de pildă. că despre descintecete de samca (obicei păstrat pinu nu de mult in nordul Moldovei. nu sr spune nimic, deși cartea populară „Legenda sfîntului Sisinie" — care a cauzat acest obi- cei — a circulat destui de mult. De asemenea, ni se pare riscantă afirmația că cele 59 de tipuri de povești românești, prin faptul că nu conțin fabule sau povești cu animale. „Ilustrează de fapt necunoașterea în tradiție orală folclorică românească a așa-n urnitelor „cârti populare", care cuprindeau fa- bule sau povești cu animalc“/p. 88). E greu dc susținut că istorioarele cu plante și ani- male din Fiziolcgul nu au circulat pe cale orală in rindul maselor populare. Partea referitoare la folclorul românesc se încheie cu studiul acad. O. Călinescu. Arta literară in folclor, excelent prin subtilitatea cu care se analizează comorile spirituale nepieritoare, veșnic renăscătoare, ale poporului nostru. In partea a fl-a a volumului I, autorii și-au propus să prezinte cititorului literatura română in epoca feudală, mai precis din secolul al XV-lea piuă la anul 1780. Această pe- riodizare o considerăm necesară și binevenită, mai ales că unii socoteau că Școala arde- leana trebuie inclusă in literatura epocii feudale. Or. această mișcare culturală și națio- nal-socialâ se caracterizează prin alte trăsături, are o sferă de idei mtdf mat largă, o tema- ticii și preocupări destul de variate care nu permit să fie încadrată iu literatura veche. Croni.es lltcmrrt 65 Etapele dezvoltării literaturii noastre vechi sint stabilite pe secole, criteriu ce cores- punde periodizării Tratatului dc Istorie a României, și anume e vorba de literatura română in perioada feudalismului dezvoltat (sec. XV—XVI), a feudalismului stagnant (sec. al XVU-lea) și a feudalismului in descompunere (sec. al XVUl-lea), Pentru înțelegerea mai clară a fenomenului literar, a evoluției literaturii române. auto- rit au prezentat caracteristicile sociat-istorice ale fiecărui secol cu scopul de a explica va- lorile spirituale ca expresie a unor realități economice. politice existente. încă de ia început, autorii Tratatului dau explicații temeinice in ce privește cauzele cart- au dus la formarea tutei culturi in limba slavonă ta români, finind seama de complexitatea de factori interni ți externi, in special de conviețuirea poțioridui nostru cu popoarele slave, de folosirea limbii slavone in biserică etc. Tratatul combate ideea greșită, dar intiinită aproape in toate istoriile literare anterioare, că manuscrisele slave au circulat pe teritoriul țării noastre, in primul rind, datorită călugărilor care s-au refugiat din sudul Dunării din cauza invaziei turcești (p, 2-10). La p. 235 găsim un material inedit prin care se priite vedea că scrisul slavon pe teritoriul țării noastre dotează incă din sec. al X-Iea.„La Brașov lingă Ploiești, s-au descoperit inscripții fragmentare in limba slavonă cu caracter chirilic zgiriate pe peretele unui atelier de fierărie, care au fost atribuite secolului al X-lea Lor le corespund inscripțiile slave, clin același secol de la Mir cea-Vodă (a. 913) în care e pomenit un jupan, și de la Basarabi (Dobrogea). Inscripțiile amintite (cele două dinții laice) nu erau .de unei populații de triburi slave așezate intre romani, ci consemnau limba unei pături în fomjație pe teritoriul țării noastre". Cărțile in limba slavonă care au cunoscut o circulație mai largă pe teritoriul tării noastre fac parte din literatura apocrifă. Explicația acestei răspindiri este dată in Tratat intr-un mod asemănător cu aceea din articolul tui Engels Cărțile populare in literatura germană, lată ce spune — in tratai — cu referire la una din cărțile apocrife ; „Cartea aceasta, copiată la noi în vremea marilor războaie de apărare împotriva cotropirii otomane, făcea drum nădejdilor că se apropie timpul cînd turcii, socotiți ca puteri ale iadului, vor fi in sfirșit nimicIțîYp- 246). Prin urmare, cărfite populare emu un fel de balsam pentru conștiința oamenilor de jos. Tratatul prezintă apoi cu mult simț de răspundere și in spiritul principialității aportul nostru ta dezvoltarea culturală a popoarelor vecine, arăiindu-se că tipăriturile lui Macarie au trecut granițele țării noastre, ajungind in fiu!paria, in Serbia la muntele Aihos etc. Capitolul Cultura orășenească și școlile fp. 255—260) aduce mult material nepublicat in celelalte istorii literare, mai ales fragmentul in care se arată că intre anii 1405—1503 au figurat in matricolele Universității lagellone din Cracovia 21 de tineri din țările române. Aceste relații de ordin cultural au fost desigur create in urma dezvoltării relațiilor comer- ciale. Găsim apoi in alte capitole o serie de date și aprecieri asupra literaturii românești in limba slavonă: Cronica Iții Ștefan cel Atare cu variantele ei. Povestirile gemui no-ruse despre Vlad Țepeț. învățăturile lui Neagoe Basarab, Viața Sf. Nifon, operete tui Stacane. Eftimie și Atarie etc. Importanță cuvenită acordă tratatul apariției scrisului in limba română, euunțind dt ferdele teorii și ipoteze ridicate de istoria', de istorici literari și lingviști. Tratatul, in mod logic ți firesc, caută să îmbine teoria condițiilor interne (Șt. Ciobanii, P. P. Panaitescu). ea prim factor, cu cea a influențelor (tideranismul). Prin urmare, concluzia e că scrisul in limba română apare in prima jumătate a secolului al XVI-lea. Credem insă că cercetătorii trebuie să se preocupe mai mult dc această probiemu. fiindcă unde argumente de ordin logic chiar ne determină să considerăm că Începuturile scrisului in limba română trebuie localizate in a doua jumătate n secolului al XV-lca. Oare Scrisoarea lui Neacșu din 1521 nu face proba, prin claritatea ei. de existența unei tradiții in această direcție? /Ipni A'. AL Smochină ți A. Smochină au ajuns la concluzia că Floarea darurilor a fost tradusă in limba română intre 1454 șt 1492 și nu in 1592 cum susține H. Cariojan. Mai sint ți alte argumente: se ridică astfel întrebarea dacă nu cumva ar trebui să facem o legătură intre condițiile interne ți mișcarea husifă. care a avut un pronunțat ca- rader social, ca factori hotar it ori pentru apariția scrisului în limba română. Secolul al XVJI-lea este deschizător de drumuri in ceea ce privește istoriografia in limba romanii, versificafia, literatura juridică, apar idei noi ca: originea romană a poporului nostru, latinitatea limbii, ideea unității naționale, primele noțiuni de teorie literară etc. Toate aceste idei sint scoase cu pregnanță in relief de către autorii Tratatului. De ase- menea. trebuie să menționăm că se dă o interpretare științifică umanismului cronicarilor noștri, desprinzindu-se cu subtilitate trăsăturile fundamentale ale acestei mișcări renas- centiste. 66 Cronica .jierar* In legătură cu prezentarea cronicarului (ir. Ureche. considerăm că nu există o pro- porție destul de bine stabilită, in sensul că izvoarele folosite de cronicar sint amplu prezen- tate. cu lux de amănunte — lucru de altfel foarte important —, dar valoarea documentară și literară a Letopisețului este in prea mică măsură pusă In lumină. Chiar dacă nu se păs- trează manuscrisul original al scriitorului, era bine daca autorii Tratatului insistau mai mult asupra creării imaginilor artistice intr-o viziune specific populară. De aceea, nu trebuiau să se mărginească numai la reliefarea stilului oral, popular, prin exemplificarea cu expunerea fugii lui Petru Rareș (p. 391). ci să insiste mult asupra realizării originale a portretelor. Credem că era necesar sd se ia atitudine față de lucrarea tui P. P. Panaitescu, „Influenta polonă in opera ți personalitatea cronicarilor Grigore Ureche ți Miruri Costin. București. 1925, in care se susține, pe bază de texte paralele, amprenta lăsata de foachim Bielski asupra portretisticii cronicarului moldovean, după cum și față de opinia lui Pompiliu Constanți- nescu din articolul Umanismul lui Gr. Ureche (apărut in voi. Scrieri alese, bucurești, 1957j, scris dealtfel intre cele două războaie mondiale, in care se compară portretul lui Ștefan cel Mare cu cel al lui Hanibal creat de Tit Liviu. Credem că cei doi cercetă!ori au căzut in extremități, neținind seama de caracterul popular al unor expresii ca „om nu mare la stătu, .nînios ți de grabă vărsătoriu de ringe”, om întreg la fire". Tratatul trebuia să selecteze unele trăsături de caracter ale unor domnitori exteriorizate numai in spirit popular, și, m acest sens original, ca de exemplu: Bogdan Vodă Lăpușneanu. „imbiia glumele ți măscăriiic ți jocuri copilărești" sau Roxanda, soția lui Alexandru Lăpușneanu „era o lămee destoinica, înțeleaptă, cu dumnezeire, milostivă ți la V ale bunătățile plecată" etc. Exemplele se pot înmulți pentru a demonstra originalitatea portretisticii tui Cr. Ureche. Opera lui Miron Costin este mult mai temeinic analizată, mai ales că se insistă in mare măsură asupra operelor scrise in limba poloneză, care sint mai puf in cunoscute de cititori, dar din care se poale desluși imaginația bogată a cronicarului ; „Sînt sus pe creasta munților Carpați Si de pc coama munților inalți privesc Spre viitoarea Țară a Moldovei, spre luncile departe de pe Prut, Spre zimbitoarele cimpuri curate dc la răsărit". Comentariul autorului este îndreptățit: „Imaginea aceasta a cimpiilor depărtate vă zute de pe munți prin aburul atmosferei este nouă in literatura noastră (Tratatul, p. 409 ș Opera De neamul Moldovenilor este, de asemenea, convingător prezentata, ații in ceea ce privește izvoarele istorice folosite de autor, cd și in ceea ce plivește conținutul și scopul cu care a fost scrisă, dar nu era rău să se menționeze intilnirea cronicarului moldo- vean cu episcopul Vdto Piluzzo. cure i-a înfățișai date geografice, etnografice despre Italia, amănunte pe care Al. Costin le-a transpus in operă sub impulsul trăirilor afective, ceea ce face ca primul capitol. De Italia, sd constituie un model de caracterizare a unui popor. Poemul Viața lumii este subtil analizat, util in ce privește izvoarele folosite de cronicar cit și conținutul și imaginile realizate. Considerăm insă că autorul versurilor nu este „atins (numai) de o undă de misticism" (p. 413). d nota fundamentată a poemului este misticismul. Cronicile muntene din sec. al XVH-tea sini înfățișate sub toate aspectele posibile, punindu-se accent deosebit pe caracterul lor de partidă. Poate era bine ca, in legătură cu autorul Letopisețului can t acuzi russe, sef fi fost trecute, pe lingă părerea lui A. lorga, ți părerile lui X'. Cartoian, Constantin Giurescu, Dan Simonescu și I. ionașcu. Papi pozitiv e că autorul capitolului s-a postat pe poziția tui X. lorga. in sensul că autorul este Stoica Ludescu. In prezentarea vieții și activității lui Dosoftei sini clarificate o serie de probleme mult controversate înainte (luarea lui Dosoftei cu forța in 1686 de către loan Sobieski) si apare ca material inedit semnalarea manuscrisului. „începuturi", o „traducere în versuri din gre- cește a Literaturii dramatice, operă care arată că Dosoftei era interesat și de poezia laică" (p. 441). Cărțile populare din secolul al XVH-tea sint privite din diferite puncte de vedere: al apariției lor, al circulației, al valorii educative etc. Credem ca era necesar, in legătură cu traducerea m limba română a Alblnușei d« către Gherman Vlahul să fie pus in discuție și articolul lui N. Smochină din revista Biserica ortodoxă, 1962, nr. 7 8 care are certitudinea cu a fost tălmăcita in 1492. Secolul al XVIll-lea a preocupat cel mai prrfin pe istoricii literari, considerau! că după D. Cantemir, cultura română a decăzut aproape total piuă ta apariția Școlii ardelene. (olumul 1 al istorici literaturii române dovedește cd a existat totuși o cultură destul de Cronica literară ti 7 bogată. mai ales in ceea ce privește dezvoltarea școlilor, a tipografiilor, a bibliotecilor etc. Aceastd parte din Tratat, referitoare la instituții. este mult mai bogată, cu multe date inedite, moi ales in ceea ce privește cultura din Transilvania, deci! orice altă istorie literară. Temeinice analize sint făcute și asupra operelor lui D. Cantemir, l. Xectdce. Anlim Lvlreanu. Apar /n Tratat, fapt important, multe nume și opere care nu sc găsesc in majo- ritatea istoriilor literare din trecut, ca de pildă Toader Corbea. Gheronfie Catore. Mitrofan Grigoraș, Logofătul Gheorghachi etc. In concluzie, se poale spune că Tratatul de Istoria literaturii române, volumul I, a reușit să creeze o imagine fidelă asupra folclorului nostru si asupra literaturii culte din epoca feudală. PARTENIE MURARIU UNELE SEMNIFICAȚII ALE SIMBOLULUI EMINESCIAN cercetare exhaustivă a semnificațiilor pe care le implică simbolurile titaniene tn creația eminesciană ne-ar releva nu numai aderenjete poetului la valorile romantismului european, integrarea sa in această largă mișcare literară, dar și o latură fundamentală a gindirii sale poetice, a concepției de viată. lată de ce cartea lui Matei Călinescu in legătură cu Titanul ți geniul in poezia lui lininescu 1 o cmsidertlm de la bun început prețioasă, prin însăși problema pe care o abordează și care ii conferă un ioc aparte intre studiile numeroase ce s-au scris in ultima vreme despre opera poetului. Valori ficind o bibliografie de mina iniii. cercetătorul subliniază. în același timp, atit meritele cit și limitele Contribufiei unor inamiași, cum ar fi Dobrogeami-Gherea, Ibrăiteanu, Pom piti a Constantin eseu etc. Aportul lui Dimitrie Popovici, insă, ta cercetarea acestui aspect al poeziei emines iene este dc o însemnătate aproape inestimabila și acest lucru il dovedește însuși studiul recent, care nu numai ni nu poate ignora, dar se fundamentează chiar, in unele probleme, pe intuițiile și concluziile profesorului clujean. Desfășurind o analiză atentă și subtilă a lucrărilor in care se conturează imaginea titanului și a peni ului. Al. Călinescu ajunge in cele din urmă la convingerea (aceeași dc altfel și la D, Popovici) cd „In poezia deplinei maturitâM eminesciene, titanul se transformă in Geniu", ca unitare a unui proces de maximă „liricizare și interiorizare" a motivului titanic. In explicarea acestor simboluri, autorul pleacă de la o notă care le este comunii șt care line de esența structurii lor, anume spiritul de neaderentă la formele unei societă/i prost alcătuite, inadaptabilitatea lor. Această trăsătură, ce vizează, incontestabil, o anumită dlrec/ie a etosului eminescian, poate lua — după cum remarcă cercetătorul — atit forma protestului direct, a revoluționarismului; in cazul titanului, cit și forma izolării, a refugiului, de multe cri in vis, cînd e vorba de geniu. Izolarea geniului insă, a Luceafărului de pildă, nu presupune numaidecit o abdicare de Ia rosturile vie/ii, ci un anumit fel de reacție, polemică, a spiritului, un protest care in etica titaniană stătea „sub semnul unui intens sentiment al revoltei, proiectat in mari gesturi ilestnictivC', celor două simboluri romantice, prin raportarea unuia la celălalt, ne dezvăluie atit trăsăturile specifice, particulare. cit și pe cele comune ale titanului și geniului. Numai că. intr-o lucrare ce-fi propune sâ studieze modul cum Eminescu valorifică in poezia sa motivele titanismului. se impune și precizarea semnificației altor simboluri care, prin natura lor, se subsumează mai mult sau mai puțin aceleiași idei. Ne gindim aici la prometeișm. •) Editura pentru literatura, 1964 68 Cronica literari satanism, dar in special de demonism. de care 41 Călinescu amintește in lucrare, fără a-i acorda. insă. credem, o atenție suficientă. Considerăm necesar acest lucru, deoarece ușa cum foarte bine intuise D. Popomci — in poezia lui Eminescu titanul apare relativ rar. chiur dacă „schema" titaniană funcționează frecvent. concretizată intr-o anumită atmosfera, stare de sentiment sau atitudine favorabilă apariției eroului titanian. Tn unele situații, personajul nu depășește, in evoluția sa, treapta de manifestare a demonismului, de aceea o cunoaștere mai adine ă a trăsăturilor titanului in raport cu demonul ne-ar înlesni nu numai o detectare a lai ia poezia lui Eminescu, dar și o mai completa înțelegere a problemei ca atare, o definire — in ultimă analiză — mai aproape de rculitaie a msnși conceptului de titanism. Pcntrucă — așa cum observă G. Mimteanu intr-o cronică din Contemporanul (^. A/, 1961) se paie că. in cartea lui Al, Cd/mcscn, «cesl suferă un fel de îngustare, in sensul unei „eticizmi" ce nu acoperă semnificația simbolului respectiv pe întreaga sa dimensiune. Dacă — din cele arătate pină acum — rezultă cd titanul se înrudește cu geniul, între altele, prin neaderenfa la formele socialului (e vorba, bineînțeles, de anumite forme) și se deosebește de el prin revoluționarismul sau. ca mod specific de manifestare a inadaptaoUităfii, cină <■ vorba să-i raportam la demon, insă, tocmai revoluționarismul, revolta constituie latura ce ii apropie dc acesta. Spiritul de revoltă alcătuiește, prin urmare, fondul comuti al titanului și demonului, dar natura, sensul acestei revolte ii deosebește in același timp. Demonul, in accepțiunea gcetheană a cuointului, înțeles ca un complex de porniri contradictorii, este un revoltai anarhic, spirit veșnic frănuntai de probleme, nemulțumit și orgolios pină dincolo de marginile firescului, o natură ce amintește de eroii tui Byron. Revolta sa este limitată de satisfacerea intereselor proprii, prin urmare o expresie a spiritului său egocentric. Gestul titanian insă implica o semnificație etică majoră, superioară revolt ei demonului, deoarece in răzvrătirea sa. titanul vizează întotdeauna binele umanității. fapt ce imprimă acțiunilor sale o puternică notă socialii. Așadar, titanismulm, ea expresie a unei înalte aspirații etico-soci ale, i se opune demo- nismul, adică o exagerată afirmare a eului, o atitudine de sfidare a ordi/iei întregii lumi. Prin natura lai', eroii byronieni apar fin, in general, categoriei demonului, revolta lor provenind aproape exclusiv din cauze personale. Fenomenul acesta își găsește, desigur, explicația în însăși concepția poetului englez, inferior, sub acest raport — după cum preci- zează undeva Karl Marx — contemporanului și prietenului său Ehetlcy. O analiză a operei celor doi poeți ne-ar duce, inevitabil, la constatarea Cit, in timp ce atitudinea de revoluționar consecvent a lui Shelley, atașamentul său față de mișcarea progre- sistă îmbracă, in planul ariei, formele titanismulm de înaltă ținută (vezi Prcimctcu eliberat), revolta anarhică, spiritul de frondă al lui Uyron se concretizează in realizarea cu precădere a demonului, care numai uneori se ridică pină la înălțimea titanului (in Cain de exemplu). Intre notele dominante (alături de sensul social al revoltei, despre care am vorbit), ce asigură tiiamdui o incontestabila superioritate morală in raport cu demonul, se numără și patosul creației; romanticii, ca și omul Renașterii, de altfel, il socoteau pe Prometeu „...un recreator și reformator al naturii", un „demiurg terestru"1) in timp ce — obserod C. I. Gulian — reprezentanții curentului St urm — und Drang din Germania vedeau in același titan „simbolul geniului, ea și al protestului antifeudal tn general"*). Reținem, așadar, ideea unei apropieri a titanului de geniu, in baza trăsăturilor lor comune, cum ar fi spiritul de neadar tare sau patosul creației. O notă ce pare sd caracterizeze insă in exclusivitate titanismul este profundul său optimism. încrederea in triumful luptei pentru cucerirea unui ideal social mâref. Manifestarea titanismului in opera unui scriitor presupune, așadar, din partea acestuia, o concepție opti- mistă de viață, viziunea lumii privită intr-o continuă devenire pe spirala progresului. Așa stind lucrurile, apare explicabil motivul pentru care, spre a scoate in evidență latura optimistă a concepției lui Eminescu, cercetătorii fac apel mai ales la poezia sa din tinerețe, in care acest aspect al personalității pactului apare cu mai multă pregnantă. Matei Călinescu se numără printre puținii, insă, care a încercat să surprindă b eonii’ nuitate a motivului titanic și in opera de maturitate a lui Eminescu, intuind in mod just •) O. călinescu, Studii eminesciene. Tenie romantice Cadru Fiilc (in) Studii șl cercetări, de istorie literari șl rolelor, nr. l-S, an IV <19STj, pp. 37-J8. ') C. I. Gulian : Metoda ji sistem la Mesei, voi, I, 19S7. p. 51. Cronica literari 69 că gemu/ ce predomină ca simbol titanian in poezia de maturitate mi înseamnă pur £ simpla o transfigurare artistică a filozofiei schopenhaueriene, el nu reprezintă ideea de contemplație ataraxică. ci, dimpotrivă. o formă sublimată a inadaptabilității Uranice. Vorbind despre o „semnificativă contaminare între cele două simboluri" (geniul șt titanul. n.n.). Matei Călinescu găsește in această trăsătură un aspect al originalității tui Eminescu in tratarea motivului titanic. Era bine insă — credem — să se fi adus in discupe și alte opere, eventual pe linia încercărilor lui D. Popovici, care pun in lumină, noi laturi ale problemei; profesorul ciufean vorbea, de pildă. despre un titan a! istoriei (Xapoleon) sau de personajul titanian proiectat pe un fond mitologic (Sarmis), etc. In tratarea motivului Epigonilor ar fi fost, de asemenea, interesantă, mai ales in legătură cu manifestarea titanis- mulai, o mai largă investigajie. in zona semnificațiilor simbolice pe care le capătă la Eminescu poetul, ateu și profet, cu reflexe demonico-titaniene, cum apare ct in Geniu pustiu sau in poezie (Andrei Mureșanu). Desigur cd aceste lucruri presupun dezvoltarea problemei pe un plan mult mai larg și care ar depăși intențiile autorului, mărturisite in prefața la cartea sa. Am mai adăuga insă ideca că. fie și, respectind aceste intenții, incerclnd adică să reconstituim direcțiile etosului eminescian, in baza unei pătrunderi a semnificației simbolurilor titaniene. cind e vorba de Luceafărul de exemplu, putem discuta cel puțin incă un aspect ai problemei, alături de numeroasele laturi pe care cu deosebită romprehesiune și sensibilitate te analizează M. Căliaescu. „Consubstanțial cu ideca de necesitate — observa Matei Călinescu — (Hyperion n.n.) n-ar fi putut să-și realizeze intenția, chiar dacă iubita lui de pe pămînt ar ii lost de o constanță exemplară". Este adevărat acest lucru, însă trebuie căutat și substratul adine al fascinației pe care Hyperion continuă s o exercite asupra Cătălinei, chiar și după ce aceasta va accepta dragostea puiului Cătălin. Ni se pare, astfel, plauzibilă (pentru ceea ce vrem $d arătăm mai jos) teza acelor exegeti ai operei poetului care, in răspunsul Lucea- fărului la chemările fetei de împărat, nu vedeau numaidecit o intenție de a caiwi in lumea muritorilor, ci mai degrabă dorința de a-i ridica pe aceștia ta nivelul propriei sale cunoașteri, de a conferi vieții lor rosturi și dimensiuni noi. Tocmai in această dorință. pentru implinirea căreia Hyperion este gafa de orice sacrificii, ni se dezvăluie deosebita sa inălfime morală. Monismul său. Astfel se explică, de ce. cită vreme „visul de luceieri" se va păstra in sufletul lor, oamenii nu vor pierde sensul înalt al vieții, nostalgia valorilor ei excepționale; ideca ce vine să sporească mesajul profund uman și mereu actual al operei lui Eminescu. ★ Rindurile acestea nu afectează, desigur, valoarea cărții lui Matei Călinescu. ele se vor mai degrabă modeste sugestii pentru un studiu tare și-ar propune, eventual, sd abordeze in mod exhaustiv problema in discuție, să urmărească evotu/ia concepției poetului nostru, pornind de ia cercetarea tuturor simbolurilor titaniene ce și-au găsit o valorificare magistrală bt arta sa. țncercind să reconstituie direcțiile etosului eminescian, printr-o analiză adincâ a sim- bolurilor titanului și geniului. Matei Călinescu a izbutit să ne dea o carte interesantă nu numai prin organizarea și maniera elegantă cu care analizează faptele, clar moi ales prinlr-o Serie de idei îndrăznețe și originale. Fără să treacă cu ușurință peste unele lucruri, evit but concluziile pripite, cercetătorul caută să descopere laturi noi și zone neexplorate incă ale temei pe care o studiază. Prin calitățile ei incontestabile, această lucrare se impune ca o contribuție valoroasă la cunoașterea operei eminesciene. IOSIF PANTEA 70 Cronica lUararA cârti - reviste Nicolae Țafomîr s „Tainicul arhipelag Poet al formelor clare ți bine intuite in ima- gini fără elambicSri de sensuri ți forțări ale logicei asociațiilor. Nicolae Țațomir se vă- dește a fi un liric pentru care cultivarea ver- sului Îndelung cizelat ți desenul fin, chiar muzical, par a fi coordonate esențiale. Din această structură poetică, poți des- prinde, pe rînd : pastelislul dclîcnl ți nostal- gic, mini a turistul decis să concentreze cit mai multă emoție într-un catren și umoristul care nu se sficțtc să se rezume uneori doar la cronica rimată, vecină cu didacticismul. Ața cum sc prezintă volumul Tainicul arhipelag. se parc că cele mai reuțile cicluri sint cele intitulate : Poeme de dragoste, Lirice ți Ale- ridiane. Nicolae Țațomir minuiețte o prozodie de incontestabilă precizie, parcă sculptată în marmoră, fie că este vorba de endecasilabul riguros al sonetului, do versul liber rimat, sau de versul antic, nerimat, dar cu ritm dc mclopcie. Atitudinea poetului față de viață este cea a tutui om lucid, plin de stăpinire ți măsură in tot ceea ce întreprinde, ca în sonetul Cum vremea-i mare meșter ă-n sculptură. în care frumusețea iubitei capătă mira unei statui : „Var nu-ndrăznește lingă dulcea-ți gură I S-adauge cu aria ei înaltă / Un rid măcar, o umbră sau o altă / Originală, tristă cizelară I Sărutul risipește teama de îmbătrinire. amintindu-nc parcă de înțelepciunea străbu- nului Horațm. Fără a folosi imagini șocante, poezia lui Nicolae Țațomir arc bogate prospețimi ca : „brațe limpezi, otrăvii de-alint", „iubirea — flutur roșu-n legănare.,„tristă cizeiură, în sfirtla lor cetate (a versurilor n.n.)“, „me- talicul ștreang al viatului", „glezna dulce a patriei", „boabele mulatre (de struguri nji.)“ ele. In atmosfera rumenă ți molcomă de toamnă a vieții, poetul se exaltă in fața abundenței naturii, al cărei corn „acum se varsă pentru mulțime" (Vitrina cu fructe) in fața Coloanei fără siîrțit a lui Brâncuși, a porumbelului alb, a mugurilor sau a lazului din copilărie. Puterea de evocare este în mod indiscutabil calitatea primordială a poeziei Iul Nicolae Țațomir: „Fior albastru, iazul copilăriei mele e / Imens, cit oceanul. Adine, cit oceanul. / / Pe malul Iui de umbră — cosițe lungi, de aur; / Sărut o fost sau, poale, un foșnet stins de undă / In liniștea prin care plutesc și-Ocum lăstunii? /" (Iazul copilăriei). La aceasta se adaugă patosul cetățenesc (Scuip- tură de Vucetici, Nevăzutul Panteon etc.) și ironia fină dar tăioasă, pusă In slujba pri- menirii vieții în noua societate. Ce s-ar putea reproșa actualei culegeri a lui Nicolae Țațomir este atitudinea ușor li- vrească și chiar desuetă din unele poezii, să- răcia de lirism din unele bucăți satirice (Cwwfeterui. Filozoful etc.), versificația exte- rioară, declarativă din altele (Arăeofo.guJ; „Din freamătul orașului socialist. I Scăldat ziua in magneziul soarelui, f Iar noaptea in neonul becurilor, 1 O echipă de tineri j Co- bori in tenebrele subterane / Pentru o săpa temelia unui bloc modem". Tonul acesta vă- dit prozaic, fără nici o inflexiune a sensului strict al faptului, pare străin de poezia din: Toamnă, Vini de caise. Citești in palma frunzei. Prin finețea observației, cantabilitatea ți simplitatea expresiei, poezia lui Nicolae Țațo- mir il incintă pe cititor, cultivindu-i gustul pentru expresia curată și sentimentul clar și robust al împlinirii în viață- H. ȚUGUI C-Arp - reviste 71 Paul Anghel; ««Arpegii la Șiret** O -caracterizare, nu lipsită de aproximație, ar putea apropia cartea lut Paul Angliei; Arpegii ia Șiret de reportajul eseu. Un critic literar (G. Dimisianu: Momentul aciuai in proză în Gazeta literară din 12 noiembrie 1964) o consideră Ca „un eseu deghizai" ; alt critic afirmă că «numai la prima vedere car- tea aceasta este un reportaj" (Marin Sorescu: Arpegii ia Șiret, cronică literară in Luceafă- rul din 5 decembrie 1961). Cronicarul subli- niază imaginația bogată, convertirea realității în simboluri, lirismul autorului, Sint insă acestea caracteristici străine reportajului ? „ItinerariuJ moldav", cum își subintitulează P. Anghel cartea sa e, mai întii de toate, un reportaj care nu are pretenția nici de a eluda, nici de a transforma rigorile genului. Excursul in lumea ideilor, parantezele livrești, cembus- iiunea afectivă, prezente toate in cartea lut nu sint străine ei, mai de grabă, consubstan- țiale reportajului dc azi. Autorul urmărește, tn volumul său, să ne dea o imagine vie și cuprinzătoare a Moldovei; a Moldovei de tot- deauna, dar, mai ales, a Moldovei de astăzi, provincie românească în care se construiește socialismul. Lucrarea nu aparține deci prozei de ficțiune, creației poematice sau genului eseistic deși împrumută din toate aceste ge- nuri cîte ceva (uneori, poate, clemente de • prisos). Arpegii la Siict e. in cele din urmă, un reportaj și în perspectiva cerințelor acestui gen literar trebuie cercetat volumul. Tendința spre o formulă nouă, inedită, cu efortu i ce originrditatc e vădită in reportajul Arpegii la Șirei. Itinerariul moldav se confi- gurează aici pe două dimensiuni: cea dinții e aceea □ unei geografii firești, terestră; a doua, pentru a Împrumuta terminologia iui Paul Angliei, aceea a unei geografii a „spiritului". Alegindu-și cea dinții dimensiune, pc linia unei coordonate geografice aproximative, al- bia Șiretului, reporterul ta cutrecra păm intui moldav de la Galați la Suceava, va poposi la Bacău ți la Bicaz, la Onești ți la Roman, pen- tru a-și sfirși periplul intr-un semnificativ loc 4c popas; osuar! ul de la Mărășcșii. Moldova apare astfel surprinsă in principalele ci cen- tre de viață n ită, clocotitoare. Dar paralel cu acest itinerariu al realității cotidiene, rc]»r- terul urmărește un altul, nu mai puțin impre- sionant și pasionant, acela al surprinderii esenței (Moldovei dc astăzi, dar și a Moldovei dc totdeauna. Literatura și istoria. arheologia ți istoria artelor sint chemate In ajutorul unui cutrecr impresionant pentru statornici- rea coordonatelor sufletești ale țării Moldovei. Formula reportajului devine astfel mai laxă șî, in mod firesc, mai inedită, Autorul nu pă- șește insă nici aici pe un teren virgin și, în această privință, el iți poate număra printre precursori chiar pe un Al. Odobescu cu al său Pscudokineghetilios. Ceea ce trebuie sub- liniat e faptul că. din puncl de vedere compo- zițional. reporterul va trebui să combine, cu un efort de dibăcie care sc impune, ambele as- pecte ale reportajului. Aid insă încep greu- tățile și, pentru criticul literar, necesitato» formulării obiecțiilor. Fină atunci însă, să semnalăm, pe ambele coordonate, citeva calități prețioase care atestă, fără posibilitatea unei tăgade, darurile evidente ale reporterului. Mai intii, pretutin- deni, tendința spre noutate, evitarea formulei gata făcute, deși cum vom vedea, ispita re- hiării citorva șabloane nu a fost întotdeauna evitată. La o analiză mai atentă, reportajul își des- coperă insă și aproximațiile. Mai întîi, per- spectiva precumpănitor subiectivă a reporte- rului ne înfățișează peisajul, locurile, in dia- tribe entuziaste, care dacă — in principiu — sint, fără iiidrială, îndreptățite, nu pledează totuși, cu toi dinadinsul, in favoarea unei op- tici care vede lucrurile numai sub dimensiu- nea trandafiriului entuziast. Apoi, cele citcva siluete fixate fugar de către reporter, dîn vîr- hil condeiului, rețin atenția doar prin citeva elemente anecdotice, și mult mai puțin prin configurarea lor mai amănunțită, cu efort spre adindme, a unei persoane umane. Cutare, de pildă, a fost telegrafist „intr-un tirg din stepa li Hei" ; astăzi, la Borzești, cîșligă cam 3000 dc lei pe lună; toate le aflăm Ia bufet, la o țuică. Altul fusese crescut in puf, de tatăl său, un venerabil profesor de limba latină; tre- buia să ajungă un sportiv și un umanist ți..„ a ajuns consTuetor la Roznov sau, cum sc ex- primă. in stilul său eliptic, reporterul: „A fost adus la scara constructorului, la aceiași formulă de cristaiinitate, cu puține degajări dc energie si permu'ăii de valențe, ca in ori- fiiarc sinteza" (pag, 78). De spus, fără în- doială. nu c spus rin: numai eă personajul e estompat, expediat, redus la valoarea unui crochiu: omul, personajul statornic, indivi- duaHfățile care populează această nouă țară a Moldovei, se pare că nu au reținut îndea- juns atenția acestui reporter i-aș spune „in căutarea extraordinarului", dar trecînd prea repede, prea grăbit, pe lingă oamenii obișnui^, pe lingă acei cu care ÎȘi încrucișa pașii în fie- care zi. Spuneam, mai adineauri, că ceea ce cons- tituie unul din farmecele de căpetenie ale cărții lui Anghel c „geografia spirituală" a Moldovei, așa cum aceasta c înfățișată în 72 Cărți - reviste carie. întreprinderea nu era de loc ușoară, dar. „...tot ce este măreț este pe atit de greu, pe cit este de rar"1 (Spinoza Etica Pro- poziția XLII). Iată, în sfîrșit, un reporter care nu se silește să-ți transforme cartea, atunci cînd are prilejui, într-un colocviu de litera- tură, de meditație filozofică sau de folclor și comentariu al (ulciorului, Satisfacția lectorului citind impresiile unui om informat și inteli- gent e cu atit mai mare, indiferent dacă, cîtc o dată (oe-i drept destul de arareori), citatul e livresc și impresia dc căutat, de artificiu predomină. Dar, înainte de a fi un literat, sau, mai corect, tocmai pentru că c un literal, repor- terul nostru e un polemist și încă unul iabraș. Bătălia e pornită, întii, împotriva acelei pre- judecăți care il consideră pe moldovean ca o fire statică, permițind senzația dc involuție, iar Moldova o țară in care „și aducerile amin- te devin piese de muzeu". împotriva acelei Moldove. .......de idilism iahansist, cu prid- voare mdndstirești-hoteturi de vacanjă pentru mici imptegafi. lele de ta poștă, avocati și ar- tiști boemi", se ridică realitatea iMoldovei de astăzi. Moldova industrială, aceea care ia cu asalt viitorul. Pornit pc cărările descoperirii geografiei ei spirituale reporterul își descoperă virtuți dc evocator care ret lisează bunele pagini ale vo- lumului închinate unui itinerariu spiritual in care se îmbină imaginea marilor moldoveni, de la Ștefan Vocvod și Cantemir, la Eminescti și Sadoveanu, Creangă și Calistrat Hogaș. Ce-i drept, între aceste pagini se pot găsi unele in care impresia de prospețime și de inedit nu numai că scade, dar dispare cu to- Iul. învecinarea cu artificiul e, de cele mai multe ori, de sursă livrească. Ce are de-a face dc pildă, călătoria cucernicului părinte Huc, in Tibet, cu peisajul moldav? Sau, și aici ar- tificiul e mai manifest, ce rost are, în eco- nomia lucrării, comentariul uneia dintre cu- getările lui Pascal: „Tăcerea eternii a spă- lător infinite mă inspăimintă" (?) Dar aceste violentări ale firescului, uneori Întâlnite in pagini avind un stil cu izbucniri de teribilisme, sini, în general, rare. Sărăcind genul reportajului de această carte intere- santă șî atractivă, un cronicar conchidea că de fapt, scriitorul nu ar fi un reporter. Aș subscrie, mai do grabă, la opinia contrară și consider Arpegii la Șiret un reportaj con- ceput după o îormulă nu lipsită de inedit și original, scris cu pasiunea cunoașterii reati- tăților noi care se clădesc astăzi în vechea si tinăra țară a Moldovei. TRAIAM UVIU BIRAESCU I. Pchzs „Cum i-ttm cunoscut", mntntiri Există in creația scriitorului ’. Pelfz o continuitate de preocupări. Dc la pjcmele în proză ale începuturilor (Evocări) scriitorul a ajuns astăzi la literatura memonalistlcă (Cum i-am cwioscuf) în care uncie pagini sînt adevărate poeme în proză. Definirea lor o dă însuși autorul: „Tipuri și infimplări,,, Amintiri — cind vesele — cind triste .... Apariții de iot felul: șterse, ridicate unele. — vii. luminoase — altele. - Rînd pe rind se succed în fața noastră per- sonalități ale culturii clasice, începînd cu scriitorii ardeleni. Astfel, Coșbuc este evocat din copilărie, pînă cind îi apare autorului ca un om îmbătrinit; poetul este mo leși, bun cu cei tineri, cărora le dă sfaturi, admirator a! iui Caragiale, preocupat de folclor, de pro- blemele limbii romîne și ale limbii italiene, bun traducător. Pentru că „era firesc, și sim- plu și uman", permițindu-i tânărului Peltz să se apropie de sufletul său, acesta își amin- tește de „poetul țărănimii", „cu adincă recu- noștință și cu firească emofid". Slavici, era „un om veșnic copleșit de greutăți, de lip- suri", prieten cu Eminescu pe carc-1 iubea, adept al lui Confucius, prețuind cartea veche românească dar și cultura Italiei, scriind greu și fiind pretențios cu sine, întocmai lui Ca- ragiale. Cu Rebreanu discută despre perso- najul Mlelu din opera Golanii. despre Cehov sau despre cinematografie șî sport, remarcă ospitalitatea scriitorului, opusă atacurilor des- fășurate împotriva sa de „zoîlii" contempo- rani ș; arată dragostea scriitorului ardelean pentru țărani, cărora le acorda încrederea. Una din cele mai calde evocări închinate scriitorilor munteni este aceea a pamfleta- rului N. D. Cocea, descris ca un om optimist, publicist dc seamă și scriitor, lup'ă.or so- cial (mai ales antimonarhic), a cărui luptă de „crainic a! luminoaselor vremi de ari" a fost încununată de succes în 1911. Un „ins fră- mintui lăuntric" era Camil Petresvu, cunos- cut în redacția ziarului Scena din 1918. Scrii- torul apare ca un om temperamental avind, din cauza aceasta, numeroși dușmani, dar fiind un minunat prieten care posedă „uo- cnția prieteniei". Prieten al lut Pl-Hz a fosl și Panait Istrati, rămas „enigmatic", cu toate că autorul evocărilor s-a apropiat de acest „singular personaj de roman", „vagabond de talent", „povestitor de înaltă clasă , poet al CArțj — raybtc 73 plaiurilor natali". Duiliu Zamfirescu, generos cu tinerii săraci și povestitor plin de farmec, modestul I. A. Bassaratwscu, harnicul Ion Gorun, revoluționarul AL Săhia. delicatul îe-an Bart completează galeria de portrete contemporane de prozatori. Poezia este evocată in primul rînd prin Bacovia care, cu toate că nit avea darul con- versațief, ajunge să se dezvăluie in fața scrii- torului. în discuțiile pe care le poartă îm- preună despre pietonii Tonitza. Bunătatea și sinceritatea lui Topîrceanu, uneori chiar ges- turile sale nedrepte, prieteniile Iul, ca și ati- tudinea net ostilă războiului, umorul roman- tic al operei au reținut atenția memorialis- tului. Dominantă intre poeți este însă perso- nalitatea lui Al. Macedonski, integrat în ca- drul cenaclului de pe Calea Dorobanților sau văzut la cafeneaua High-life. Dintre criticii literari ai vremii se des- prinde figura iui Dobrogeonu-Gherca. „In amintirea mea stăruie chipul omului cu rin, betul blajin, sfătuitorul priceput, inimosul sprijinitor al celor in neopie, băl r inelul cate aducea la chip cu bunicul..." Lovinescu apare in cadrul cenaclului de la revista Sburăioral. simulind blazarea, in realitate „un sentimental", iar soarta lui Barbu bâză reanu, cercetător înfrigurat, publicist socia- list. poet și conferențiar, este urmărită și după Eliberare. Apar șî alte figuri contemporane cărora scriitorul le acordă doar un epitet, sugestiv pentru caracterul sau opera lor: „bunul Gemi" (Goorge Mihail Zam li reșca). „talentatul", Mircea Ștetănescu, „sfiosul, pe atunci. Camn Baltazar, poet de mari elanuri", Atarccl Ro manescu, /Adrian Maniu și alții. Prezentindu-ne împrejurările in care i-a cu- noscut pe scriitorii evocați cil și impresiile salo asupra lor, autorul se dezvăluie pe sine însuși. Deoarece Peltz se oprește asupra „pri- me: sale tinerefi", cum no avertizează Cuvin- tul inainle. ne apare mereu „băiefandru igno- rat, cu capul fierbinte și plin de uriașe pro- iecte literare", hătind la ușile redacțiilor, în- cercind colalwrarea la diferite reviste și ziare ca, Facla. Scena, Adevărul și Dimineaja. Am spune, reluînd caracterizarea făcută de scrii- tor lui G. Toplrceanu, că Peltz este „sfiosul rare cutează", chiar dacă nu reușea totdeauna să-și tipărească poemele în proză, schițele, nuvelele și cronicile dramatice și se alegea doar cu o muncă de salahor într-o redacție. Dacă aceste numeroase mărtusirf autobio- grafice uneori monocorde — ajută istoricului literar la conturarea biografiei scriitorului Peltz, evocările in ansamblu atrag aten- ția prin calitățile lor literare. Reținem, din- tre toate, insistența ai care se revine la des- crierea mediului boem al cafenelei Capșa, „in care domnea spiritul, gluma subfire și ca- lamburul de calitate". Deosebit de interesante pentru valoarea lor documentară, punind în lumină fapte noi din viața scriitorilor și subliniind anumite trăsă- turi psihologice, amintirile lui Peltz cer o continuare, corespunzătoare evenimentelor pe- trecute la virsta matură a mt'mnrialFsLiiliii LUCIA JUCU ATANASIU Kakassy Endre: ..Mihail Sadoveunu" Prima Lucrare monografică maghiară despre Aîihail Sadovcanu — apărută nu demult la București — este o operă postumă. Autorul ei. publicistul clujean Kakassy Endre ne-a dat anii trecuți și o monumentală monografie — studiu asupra lui Eminescu. in caic a pre- zentat publicului maghiar suma tuturor cer- cetărilor eminesciene romîneștl, dar in ace- lași timp, depășind limitele unei sinteze a materialului biografic și critic cunoscut, a expus și interesante cercetări și concluzii per- sonale privitoare mai ales la raporturile din- Ire opera poetului romîn și operele poeților ma- ghiari din acea epocă. înstiflețitul interpret maghiar al mesajului poeziei lui Eminescu, încurajat de interesul cu care a fost primită prima sa lucrare de acest gen. S-a hotărît să prezinte cititorilor săi șl o altă personalitate de frunte a litera- turii rominești, alegind — în mixt fericit — ca subiect al celei de a doua monografii, pe cel mai reprezentativ prozator romîn; pe Mihaîl Sadovcanu. Criticul maghiar, ros de o boală neiertă- toare. și-a consacrat ultimii ani ai vieții stră- duințelor de a duce la bun sfîrșit această lu- crare. Moartea l-a răpus insă înainte de a-i putea da redactarea finală, mai ales a capi- tolelor de încheiere, operație pe care a în- deplinit-o editorul, din a cărui prefață aflăm că „s-au respectat legile nescrise ale pietafit". textul original nefiind „modificat decit in Ca- șurile cele mai stringente și mai ales prin „tăieri". Tot datorită editorului a fost in- clus în volum — drept „post-față" — și un reportaj liric seri» de Kakassy încă pe cind Mihail Sadovcanu era în viață și în care ne este povestită ultima întilnire dintre bio- graful de azi șî maestrul prozei romineșli. 74 cărți - rcvlst» Metoda de lucru a lui Kakassy este ți In această lucrare identică — in linii mari —cu aceea folosită la întocmirea monografiei — studiu asupra lui Eminescu. Cercetarea ex- haustivă, în cabinetul de lucru, a materialului biografic și critic existent, sistematizarea și sintetizarea lui a fost îmbinată cu un examen critic amplu și multilateral al operei. Trebuie să remarcăm insă, cu regret și surprindere, maî ales amintindu-ne felul în Care a fost prezentată monografia Eminescu. lipsa aproa- pe totală a referințelor comparative și a in- teresantelor paralelisme între opera scriitoru- lui rom in și aceea a prozatorilor maghiari, care ar li investit lucrarea ca un plus de va- loare științifică și cu un mai mare coeficient dc originalitate, situînd-o la nivelul pe care îl are elaboratul precedent al lui Kakassy, consacrat Luceafărului poeziei românești. Cu- nuscînd pasiunea autorului pentru acest fel de. preocupări, lipsa lor c firesc s-o atribuim caracterului postum, nefinisat, al volumului, înclinăm să credem că manuscrisul rămas Ic la Kakassy nu constituie decit o parte a lucrării contemplate, și anume partea gene- rală a studîului-monografie. Ori cît de regretabilă ar ii, mai ales pentru cititorii ma- ghiari cari întră pentru prima dată in con- (act cu îumea sadoveniană, lipsa acestor con- siderații nu scade cu nimic valoarea de an- samblu a capitolelor publicate. Autorul a reu- șit să dea în cele 240 de pagini ale cărții un portret literar si moral de o mare complexi- tate ai neîntrecutului nostru prozator. Aju- tat in sarcina sa de cercetările preexistente in istoriografia literară și critica română, Ka- kassy nu a preluat, tale-quate, această „ma- terie primă”, ei a valorificat-o, a trecut-o prin retorta și viziunea sa personală, fără să se mulțumească lotuși cu concluziile bazate ex- clusiv pe cercetări de cabinet. El a verificat ți fructificat datele obținute pe această cale prîntr-o documentare personală pe teren. In vederea scrierii acestei lucrări, Kakassy a hoinărit luni de zile prin țară, a vizitat plaiu- rile dragi lui Sadovcanu, a stat de vorbă cu prietenii și ctmcscnții în viață ai scriitorului, cu oamenii de la munte și de pe ape, pe care maestrul ii înlîlnea in peregrinările sale. Bio- graful a bătătorit, „a rebours” toate cărările pe unde a trecut scriitorul și pe unde au ac- ționat eroii săi ; a poposit pc Șomuz, pe Valea brumoasei. in satele și stinele Moldovei, cău- tînd a cunoaște cit mai profund „duhul" în- suflcțitor al acestor ținuturi — și sub duh în- țelegem aici nu numai specificul folcloric și etnic, ci și condițiile sociale-economice, me- diul uman, — in oare s-au desfășurat neasemui- tele întimplări din maestrele pagini ale po- vestitorului. Contactul cu această realitate po pulară românească i-a îngăduit luî Kakassy nu numai sesizarea justă. înregistrarea veri- dică a specificului local ci și redarea lui prin descrieri de o aleasă frumusețe și in același timp de integrală autenticitate. Lucrarea lui Kakassy se citește — tocmai din aceste mo- tive — cu ce! mai viu interes, am putea spune cu pasiune, ceea ce, nefiind vorba de o bio- grafie romanțată, trebuie să recunoaștem, con■ stituie mi merit de seamă. Expunerea clară, stilul cursiv, colorat ți alert, contribuie la succesul lucrării. Rareori se iniiinplă ca o scriere de acest gen să unească în ea, într-o sinteză atit de fericită, caracterul dc studiu ireproșabil documentat științificește, complexi- tatea monografică și virtuțile de atractivitate ale unui eseu. Cumularea acestor calități in- vestesc lucrarea cu forța dc a interesa cele mai largi straturi de cititori. Remarcabile sînt cu deosebire capitolele de la început, redarea atmosferei literare din ca- pitala țârii tn epoca descinderii lui Sadoveami la București, prezentarea prieteniilor literare ale prozatorului ți ascensiunea lui spre recu- noașterea unanimă, Dc asemenea se cuvine să subliniem analiza activității publicistice și antebelice ți mai ales aceea a transformări- lor de optică din scrierile lui Sadovcanu în anii de după eliberare, cînd ideile progresiste care l-au animal pe scriitor întotdeauna, și-au dobîndit maxima lor desfășurare, zborul lor liber spre înțelegerea deplină a vremurilor noastre. Lucrarea postumă a criticului maghiar, fără să fio atit de complexă cum a visat-o, desi- gur, autorul, constituie o realizare de seamă, extrem de folositoare răspîndirîi aprecierilor juste despre valoarea literaturii românești. AUREI. RUTEANU Raicu lonescu ~Rion: „Scrieri** Întocmit, adnotat și prefațat dc Florica Ncagoe, volumul prezintă, față de culegerii anterioare din opera lui Raicu Jonescu-Rion, o dublă calitate: pe de o parte, cercetătorul fenomenului nostru literar, ca și cel intere- sat în cunoașterea gîndirii sociale și filozo fice de la sfîrțitul secolului trecut se află în posesia unei ediții științifice, care reunește curți - reviste 75 I aproape întreaga creafe a militantului so- cialist ; pe de altă parte, întinsul studiu de deschidere a volumului stabilește — in linii mari cu atenție și competență —, sub aspee- tul biografic și al operei, profilul tui lonescu- Rion. Esențial ni se parc faptul că autoarea stu- diului introductiv delimitează sigur aportul lui Raicu loneseu-Rion la evoluția gindirii materialiste în țara noastră. Unele interpre- tări exagerate din anii trecuți alunecau pe panta supraestimării activității de critic lite- rar a lui loneseu-Rion ți, consecutiv, a expe- dierii sumare a celei de ideolog. încadrat așt- nurnitei „școli critice" a Contemporanului (re- vistă de superioară ținută științifică, dar eu profil larg, al cărei oficiu critic n-a fost aco- perit in întreaga sa complexitate decît de Ghcrca). Raicu loncscu-Rion a fost conside- rat — și eroarea mai persistă în manualele școlare — ca o însemnată personalitate a criticii noastre literare, doar cu aderențe la alte domenii teoretice. Alături de alte două recente lucrări (R. Pantazi, Filozofia marxistă in Romima și Colectiv, Istoria gindirii sociale fi filozofice în Rominia), cercetarea Floricăî Neaga? evidențiază în bună parte situația reală: mai mult decît critic literar, Raicu lo- nescu-Rion s-a impus ca un gînditor mate- rialist consecvent, a cărui activitate a fost subordonată intenției fecunde de răsoindire a materialismului istoric. Ceea ce, evident, nu Constituie o depreciere a activității sale pe tărîmut istoriei literare; dar, mort la numai 23 de ani. avind un număr redus de articole de natura amintită și aproape in exclusivitate cu adresă polemică, Raicu loneseu-Rion nu a putut avea prestigiul și influența unui spirit rector ca Dobrogcanu-Gherca ori ibrăilcmiu. Deși cu limite sau vădind confuzii, artico- lele lui loncscu-Rion sint mărturii ale ade- ziunii sale la materialismul istoric, realizind imaginea unui militant pentru propagare^ noilor idei în sinul maselor, „hicepind doi deceniul al nouălea al secolului trecut — no- tează Horica Neagce—, in cercurile socialiste se accelerează procesul clarificării ideologice se intensifică răspindirea marxismului prin apariția primelor traduceri a unor opere ale clasicilor; in paginile „Emancipării", ale „Contemporanului” se fac ‘încercări dc a ex- plica, in lumina marxismului, organizarea so- cială fi politică, fenomenele culturale din România" (p. 7), Cu țintă filozofică și sogfo logică, Raicu loneseu-Rion a elaborat articole care — dacă nu impresionează prin număr — se remarcă prin acuitatea observației și, mai ales, prin optica lor marxistă. E cazul articoiului Idealismul șt materialismul econo- mic. o avansată cercetare pentru acel timp a esenței celor două direcții filozofice (facei,-; abstracție de incertitudinea uifor formulări, printre care una chiar în titlu), și Sociologia burgheză jafă cu teoria luptei de clasă, care aduce o explicație largă, cu pronunțat tim- bru polemic, a esenței contradicțiilor sociale. Conștient dc caracterul științific al marxis- mului. spirit cu multiple resurse polemice. Raicu loncscu-Rion consacra, apoi, numeroase articole și însemnări unor probleme ia ordi- nea zilei ; Despre anarhiști. Școala •talianii in criminologie, Radicalism și socialism, Ak- toda experimentală in politică etc. Ele impui* prin aceeași claritate a expunerii, prin posti țfa lor ideologică în numeroase cazuri de su- perioară ținută, prin eficiență. Raicu tonesci: Rion a fost și el însă tributar oportunismu- lui. adesea din Incapacitate — justificată in cjjocă — de a recepționa marxismul în toata întinderea și complexitatea sa. Pe această di- recție. cu o precizare utilă se încheie stu- diul introductiv: „ ... neputind depăși Urnitele epocii pe care Lenin o caracteriza ca pe o extindere in lărgime a marxismului. Raicu Io- nesett fi-a însușit o mare parte din comoara de idei a lui Marx și Engets fără a se în- china in fala acelora care se făcuseră purtă- torii oficiali ai acestei inod/dtirri dar care, in parte chiar de pe atunci, o denaturau" (pp. 91—95). In critica literara, Raicu loneseu-Rion s-a înscris pe direcția gkeristă. Adept a! tenden- ționismului în artă (Artiștii muște, Arta ten- dențioasă}. el descifra sensul creației din apartenența acesteia la o anumită epocă și din necesitatea înglobării ideilor proprii clasei căreia ii aparține artistul. Opinia, deși puțtn rigidă datorită imperativelor polemice, con- tracara efectele inflației artei burgheze (Literaturile decadente. Dragostea deramem) Esențial rămine, de asemenea, faptul că Raicu loneseu-Rion manifesta o certă încli nație spre teoretizări pe marginea creației artistice precum, chiar șî spre încercări de literatură comparată (Eminescu și Lenau). Mult prea timpuria sa dispariție a însemnat, astfel, pierderea unui critic cu reale disponi- bilități. bine orientat artistic și ideologic. Se reține, ca o caracterizare sintetică, aprecie- rea lui Ibrăileanu : ..el (Raicu loncscu-Rion — m n.) acea o inteligență minunată, o sim- țire curată și mai presus — și ceea ce e mai necesar — o voință oțetit ti". MIRCEA BRAGA 76 câni — reviste tomcliu Sturzii: „Ircade peste anotimp” A devenit o obișnuință larg răspîndită prin- tre poeții noștri, manifestată mai ales cu pn- fcjul editării de volume, și anume expunerea unor crezuri poetice. Faptul ar părea preten- țios și suplimentar in cadrul unei metode uni- tare de creație, dar el sc arată a li foarte util pentru îndcnlifîcarea temperamentelor lirice în deosebi, atunci cînd artele poetice respective sint lipsite de emfază ori de falsă modestie. Corneliu Siurzu este unul dintre acei care își dezvăluie cu destulă franchețe fizionomia sufletească interioară și profesiu- nea dc credință, Tînărul [xhI ieșean debutează pe plan edî- 'oria] cu o plachetă exclusiv lirică în mnmcn- ml cînd ei însuși își dă scama că „Af-om ridicai și ea acum pe creasta / de iirnp-ca- targ de naltei tensiune — / cu certitudinea utilității mele/de catalizator al bucuriei / fi al iubirii oamenilor care / mi-au spus că sint menit pentru aceasta T înțelegem deindată că acest delmt are la bază o idee complexă de maturitate. Criteriu! virstei se conjugă direct cu acela al dobîndirîi conștiinței propriei va- lori și totodată chemarea lăuntrică a poetu- lui se reazemă pe stimulentul încurajator al opiniei publice consultată anterior prin mij- locirea unor publicări răzlețe sau a șezăto- rilor orale. Toate acestea i-au format convin- gerea dc a fi aed al mulțimilor. Sînt, așadar, motive holăriloare care ii justifică efortul actual — șî anume împlinirea cu încredere și rabdare a mesajului poetic particular. Corne- liu Sturzii acordă intiietate, cum ne așteptam, vibrației interioare — indiciul dirttotdeauna al existenței talentului („Jf chiar de nu mi s-ar fi spus, păgine / aceleași viscole mi-ar fi cioplit obrajii'") și-și fixează programul de lucru în funcție do existența apropiată a ce- lorlalți factori amintiți. Idealul său poetic e sintetizat astfel cum nu se poate mai explicit în versul Jimpedea lumină din construcții". din ultima strofă a poeziei intitulată oarecum impersonal Poetul. Acesta fiindu-i programul, linăruî autor sc simte atras cu precădere de simetria „blocuri- lor albe" (Baladă ieșeană), de amețitoarea în- șurubare în stîncă a „sapei rotative" (Erupții). de flăcările energiilor molipsitoare htmcdo- rene fjVof/e chipuri), de duritatea legendară a barajelor (Lingă marea Bicazulm), de tn- trebuînțările multiple ale rulmenților (Rul- menți), de curajoasa muncă a scafandrilor (Cintec de scafandru). dc aspectul modern al șoselelor și piețelor publice (Drum întrerupt. Mozaic), un ciclu se supraintîtulează Cinci cinteee de constructor ș. a. ni. d. în genere. Corneliu Siurzu concretizează poetic Jimpedea lumină" a acestor foarte va- riate alcătuiri materiale prin ceea ce consideră el mai spectaculos și mai înnoitor in linia peisajului. Oamenii sint și ei desenați în ali- tudini eroice sau in clipa biruințelor festive. Ideea poetică vrea să sensibilizeze aproape rară excepție cunoscuta antiteză trecut-pre- zcnl, drumul dramatic și victorios de la In- ferior la superior, sub înfățișările enumerate selectiv mai sus. Si oricît de variate ar fi aceste înfățișări, pericolul platitudinii în ola- nul expresiv se resimte. De aceea poetul în- cearcă, evident, o interpretare cit mai variată a motivelor abordate. Noile chipuri de pildă vrea să înmănunchieze intr-un simbol nou „informele explozii solare" cu „torentul egal al luminii" cuptoarelor siderurgice, sub co- mandamentul suveran al lucidității umane, »sa incit înseși „amiezile curg supuse in oJhii iesetuse / minsiiate de briza răsuflărilor noastre". Este un titanism modern, modelai convingător de dialectica transformării chi- pului uman intr-un proces dc muncă impre- sionant prin dimensiuni, precizie și rezultate. Interacțiunea aceasta om-natură, într-o vi- ziune proprie interesantă este însă părăsită dc dragul unor imagini frapante în maniera lui Mchila Stănescu („contururi precise", „si- metriile visului" sau „C-un umăr amiaza trecu prin ferestrele nalte / rostogoli ud a-se aici, lingă cuptoare"), ceea ce întrerupe desfășura- rea originală a intenției. Titanismui preferat de Corneliu Sturzii se realizează pe o scară mai largă in poezia Rulmenți: „Iar cînd ne în- toarcem prin nopțile schimbului doi / Carul mare scirțiie-ti prunduri de stele. / Și-i ascul- tăm mersu-i leneș, otenți / visirui la ziua cind oe osiile-i nalte fi grele / vom fixa rulmenți" Fnarlc apropiată ca atmosferă este poezia Statuile coboară, una din cele mei finisate piese ale plachetei, unde este surprinsă cu finețe și lipsă dc ostentație clipa bucuriei pri- lejuită de încheierea lucrărilor la un înalt edificiu. Lirica lui Corneliu Siurzu cuprinde șî citeva momente erotice (cea mai originală din acest ciclu ni se pare Nostalgicele nisi- puri ; Om ar Khayyam se parc că-l încă insufi- cient asimilat. Unele momente de biografie personală lasă o impresie accentuată de dila- tare a „eu" lui (d. p. Sint ea o torță). Impre- sionează favorabil tonul deschis și familiar a! scrisorii către Lenin (Lui llici) ca și dina- mica susținut socială a pastelurilor Toamnă pe Șiret, Seceriș la Mircești. Cotnari. în buna tradiție a lui Labiș, poetul evocă nuanțat, nu numai din necesități comparative, farmecul cam - reviste plaiurilor natale prilej de meditații pori u’ve în contemporaneitate. Nefiîndu-i apropiata atmosfera vetusta, patriarhală. de o mono- tonie depresiva a vechilor lirguri moldove- nești, poetul, în avîntul adeziunii subliniat declarate pentru tot ceea ce reprezintă con- stna-ții, forțează citeodală însăși nota desprin- derii de un anume specific al arhitecturii na- ționale (JV-a/n indrăgit ceardacul..") ți chiar dc implicația consecvent socială a noi- lor transformări urbanistice (,J¥h idilei să- race se-ndind gindid nalt" — din poezia fiaiadă ieșeană). In Erupfii este totuși nota- bilii o asemenea interferență intre celest, geo- logic ți uman : „Greu, cerul coborise lingă frâu fi / Și singete, iovindu-se de el / s-o-uco- voiat și-a curs cu stropii grei / și-a semănat fdrina cu furtună", după cum în Lingă marea [Ucazului trezesc interes eileva pline de prospe- țime jK-rccpții senzoriale: apele „trec cu ple- tele albe prin stele, / cu pașii proptindu-sc- adinc in pâmint" etc. In rest, adică în cea mai mare parte, poezia lui Corneiiu Sturzii de piuă acum exaltă, cum am văzut la începutul acestor însemnări. cu precădere eroismul muncii intr-o imagistică de factură modernă, metaforele fiind și ele în nota modei, adică preponderent cosmice (dc cx. inclusiv Esca- wtorisful „adună in cupe stelele cerului" sau „despică... noua Cule lactee"). O echilibrare și înnoire permanentă a mijloacelor de expre- sie. o mai îndrăzneață varietate a temelor și încă o atenție mereu susținută acordată stă- rilor ți (okxlată transfigurării emotive sînl ce rințe profesionale imediate pentru promițăto- r.-il Început de drum al Hnărului poet. L. DUMBRAVA Bodor Pal : .«Țărm de mare în curtea noastră” Bodor Păi s-a afirmat în numai eițiva ani drept unul dintre cei mai promițători scriitori ai literaturii în lîmba maghiară din țara noastră. In ultima vreme i-au apărut domă lu- crări : placheta de versuri intitulată Egeieit anyag (Figuri de lut ars) și. mai recent cu- legerea de reportaje cu titlul Țărm de mare in curtea noastră. Dacă ui poeziile sale. Bodor Păi surprinde vibrații profunde și diferențiate din sufletul omului nou. constructor al socialismului, in reportajele sale — care nu-t dezmint vina de poet — el se înfățișează ca un drumeț neobo- sit prin țara nouri, drumeț cu ochi deschiși și cu o sinceră sensibilitate față de viața noastră contemporană în tot ce ea prezintă mai îna- intrat și mai dc interes. Caracteristica principală a reportajelor sale o constituie entuziasmul liric în relațiile cu oamenii muncii Atenția reporterului e îndru- mată in primul rind asupra contemporanei- tății, ceea ce totuși nu exclude o seamă de retrospective prin care prezentul e sporit in semnificație- Astfel. Luca Augustin. eroul unuia din reportaje, parcurge un diurn lung, de treizeci de ani. fiind la început un biet zi- dar fără perspectivă, ca apoi, treptai-treplat, să cunoască și sensul politic al existenței, să se califice, si devină, din simplu muncitor, șef de brigada, Intr-un alt reportaj. întitulat sugestiv De ce a fost ucis Xdrela Sondor, autorul intre prinde un sondaj atent în trecutul dc luptă al mișcării muncitorești, reconstituind împreju- rările in care eroul sau, in fruntea unei miș- cări greviste, a fost ucis de ■patroni. Dar, precum am mai arătat, interesul prin- cipal al lui Bodor Păi este îndreptat asupra hunii de azi. Neobosit drumeț, parcurgînd țara in lung și in lat, se întilncșle la Dota cu un reprezentant al tinerei intelectualități avînd o iMigotă activitate creatoare. In alt reportaj, să înregistreze mersul investigațiilor ingine- rului agronom Șipos dc la baza de cercetări din Lovrin. Asemenea figuri insă nu sint as trizi deloc rare. Nu există întreprindere, fa- brică sau unitate socialistă agricolă fără o intelectualii ale înaintată, născută din rîndiu rile inuncitoritor și țăranilor, Cea mai frumoasă lucrare din volumul de reportaje al lui Bodor Păi este aceea care a dat titlul cărții și In care, fără a se limita Ia o simplă antiteză, reporterul zugrăvește, pe baza unui caz individual sătmărean, deose- birea fundamentală ce există in problema pro- tecției muncii și a gri joi pentru sănătatea, oa- menilor muncii, intre trecut șî prezent. Volumul, in ciuda calităților semnalate, ne produce totuși, la o analiză mai profundă, im- presia că ne aflăm cu el doar la începutul unui proces de maturizare în arta reportajului a lui Bodor PăL Nu ne așteptam ca in viitorul apropiat să treacă la specia reportajului nu- velistic, ci mai de grabă ca în notațiile sale el să surprindă și mai nemijlocit, multilateral și autentic, dinamismul vieții constructive a oamenilor muncii din patria noastră. kubaN endre 78 carp — revista Limbajul tinerilor poeți bănățeni Culegerea de versuri k/rs/a de foc, apărută sub îngrijirea Măriei Nicoară, oglindind acti- vil a tea din cercurile literare bănățene, ridică 3 scamă de probleme privind orientarea, spe- rifiad, capacitatea creatoare și preocupările estetice ale tinerei generații- Dintre acestea, ne-am propus să discutăm aici cîteva pro- bleme ale limbajului, socotind că relația ac- tivă dintre poet si realitate se vădește sim- ptomatic în bogăția, diversitatea șl moderni ta* tea lexicului, in expresivitatea ți claritatea sintaxei, in structura metaforelor și în specl- iiciul elementelor componente ale imaginilor, O lectura atentă a culegerii impune o pri- mă observație asupra lexicului: larga utili- zare a neologismelor și absența arhaismelor ți regionalismelor, Fenomenul arc o semnifi- cație categoric pozitivă, intrucit denotă orien- tarea sincer și consecvent realistă a tinerei generații, atentă la vorbirea cotidiană a vre- milor noastre ți străduindu-se a o transfigura artistic. Astfel, Lucian Bureriu, in Cimec pen- tru două decenii. îmbină o formulă Curentă a limbajului ziaristic cu o expresie idiomatică. „E realizarea viselor in toi", Iar mai departe utilizează neologismul în alcătuirea metafo- rei : „E virsta cind uleiul e torid". Dacă aici cuvântul „torid" arc un rol mai mult simbolic, in schimb in expresia „certd de ardezie", din poezia Delta in zori, tot a lui L, Bureriu, epitetul are un caracter plastic, de o reată forță evocatoare a culorii și a senzației de consistență, dc duritate, a cerului înaintea zo- rilor. Un peisaj frumos. deasemeni sugestiv fientru impresia de materialitate a zării, rea- izează și M. DolingA prin doua versuri din Prefigurarea recoltelor, îmbintnd termeni poe- tici din faze diferite ale tradiției literare : Fuioa- re de ceată prin arbori mai stăruie / Și vibrează mătușa cerului ud“. Mergînd pe linia tradiției lui Topirccann, Damian Ureche crcază cu aju- torul neologismelor metafore pline de un de- licat humor, punind Insă In surdină nu amă- răciunea ci bucuria vieții: „Un bloc negind un rolf de cer / Suia prin simetrii lumina / Șt Bega recita tui vers / Din Victor Vlad Dela- marota" (Timișoara). în schimb, expresia lui Nicolae Dolingâ : „plănuitul mai bogat viito- rul șeptei" (Comunist) are un caracter brut, Tieprelucrat, banat, reprezeutînd o simplă calchiere a limbajului curent. De vină nu sint nicidecum neologismele, căci dacă am „tra- duce" în limbai tradițional versul, înlocuind cuvîntul „șeptel" cu „bogății de turme și ci- rezi", el n-ar deveni cu nimic mai artistic, deoarece schematismul simțirii pe care în mod eronat o atribuie unui țăran comunist a dat versului platitudinea-! ireparabilă. Tot atit de nefericită este șî confecționarea unei imagini fără tangență cu adevărul vieții, pe baza unor cuvinte mai neobișnuite: „Cind brațul sting mi-a obosit de lumină / soarele-t mut pe bicepsul drept și invers" (Anotimp, M. Dolingâ). Resuscitarea cuvintelor rare, de orice natură, desigur că nu este respinsă de noi programatic — precizăm aici — dar nici nu o socotim o sarcină de prim ordin a unor tineri aflați la primele lor raporturi poetice cu realitatea, Sirius legată de problema neologismului, ca reflexul limbajului viu al zilelor noastre, este cea a întrebuințării elementelor din tehnică pentru alcătuirea metaforelor, fapt dea semeni in esență pozitiv, arâtînd interesul tinerilor pentru realitățile cotidiene, spirit de observa ție și adesea fantezie, ca în poezia Moniond, in care Crîșu Dascălu transformă un moment de muncă intr-o metaforă a solidarității: „Trecătorul se opri pentru o clipă, / Făcin- du-mi semn, prietenește, cu mina. / Gestul său urcă spre mine / prin cablul aparatului de su- dură. / aprtmindu-mi sori viafe/i in fiecare deget". Același lucru s-ar putea spune cu pri- vire la elementele luate din domeniul științe- lor : „De la o vreme îmi vine să cred j Că in mijlocul pieptului / Radiologul ar descoperi cu uimire [I n văzduh cutreierat / De zborul larg al unei tnulfitni de păsări", scrie George Surit în Virsta de joc. în valoroasa lucrare Problemele metaforei și alte studii de stilistică regretatul învățat Tudor Via nu distingea alegoria, care „presu- pune o comparație finită in ambii ei termeni" (p. I09) de „metafora simbolică sau infinită (...) care mijlocește lucrarea cea mai pro- ductivă a imaginației" (p. 117), AXclalora mai înainte citată a lui Crîșu Dascălii se înca- drează in tipul alegoric prin reductibîlitatea ei la conceptul propriu al comunicării simpa- tetice între oameni, valoarea ei rezidind in ori- ginalitatea imaginii in care acesta se întru- chipează. Un loc oarecum intermediar intre metafora alegorică ți cea simbolică-infinită îl ocupă acele imagini care, îndicînd o direcție precisă și unică de tălmăcire, se cer conti- nuate mental de mi șir do concepte. Așa este metafora din Partidul meu de noria Guia : ..Cu tine am pornit j hi coloanele vii ale mun- citorilor f Sd mutăm pilonii zărilor mai de- parte f Spre comunism". Aici, activitatea și eforturile construcției socialiste nu sînt limi- tate Ia un singur aspect, ci, inglobindu-lc, fantezia cititorului se poate desfășură. Similar, imaginea lui George Suru „urc «cum răstur- nind văzduhuri", din Gindmd la Lemn. Fără a înmulți exemplele, credem că acest lip dc CArți — reviste 79 imagini, preponderent in placheta discutată, s-ar putea denumi „alegorii dinamice4' sau „active", prin aceea că, precizînd semnifica- ția, ii lasă perspective deschise, greu dc redus la un unic concept, ca în alegoria clasică. Nu lipsesc insă din creația tinerilor poeți nici metaforele simbolice, capabile să iradieze o multitudine dc sensuri spirituale ți emoțio- nale. Unele sugerează o atmosferă, iitciîrindu-i ți un tllc etic : „Vin ia fereastră, mă uit deslu- șit, / sunetele din noapte te jac și mai bun...fiii modelează inir-un fel chipul / iar miale stele se apropie f Și iți intră in carne l Ca sarea..” (Schimbul de dimineață do Marcel Turco). Altele — o stare sufletească complexă, cu subtex social: „Omul a mai păstrai-o un timp! Privind-o din cind in cind f Ca pe-un ciob de oglindă cu ape tulburi / Ce-l Săgeta c-un coif in amintire” (Poarta de Ligia 1amșa). Este interesant de remarcat că metaforele din categoria alegoriilor dinamice au in primul rind un conținut filozofic, pe cînd cele simbolice, unul psihologic. Aceasta vădește, socotim, o insuficient dc profundă Contopire intre gindire ți simțire, meditație ți emoție, observație ți introspecție in etapa actuală de dezvoltare a tinerilor poeți bă- nățeni. Un aspect mult mai îngrijorător însă il constituie anumite tendințe idilizanlc, ușw delectabile în metaforismul din această cu- legere, Lucian Bureriu, in poezia care începe foarte realist Cintec pentru dnaă decenii afirmă spre final : „Și pină la viclo: ia cea mare f O singură tuicnire ne-a rămas", Chiar numai atita ți gata î — iți vine să întrebi. Viziunea idilică ia o formă de-a dreptul hilară in versurile lui Mihai Arcudic Guma- nici : „— Feriți-vă ochii, flama e periculoa- să! f — Ra nu, e nespus de frumoasă 1“ (Simfonie nouă). Din aceeași superficialitate a fondului provin și imaginile minore ca cea prin care Aurel Tircuș aseamănă inima oame- nilor „Celei Scrijelate pe-un copac in pădure", avînd însă in loc dc săgeată înscrisă pc ca „Vorba împlinită: DEMNITATE" (Semenii), în care și scrierea cuvîntului cu majuscule are ceva facil retoric. In Triptic simfonic ie- și fean, L. Bureriu sărăcește drama icul mit sud-est european: „Pe zidul ruinat, Manote-ți ridică orașul f Ca pe-mi imn al transparen- tei și culorii pastel”. Și Dam ian Ureche caută uneori să substituie unei foarte serioasa rea- lități, „spirite" dc o îndoielnică valoare: „Și muntelui i-am pus la subțiori f Un semn de exclamare-ti dinamită" (balada cu munfi și rluri). Tendința spre facil sc manifestă ți in utilizarea poneifelor, în compunerea imagini- lor din juxtapuneri arbitrare dc comparații banale, ea in Pata pe schele de Ligia Tomșa, in care abundă expresii de felul acesta : „Cw basmaua fluiltrind ca o flacără roșie" „gestul larg al miinii ridicate/Ca o velă arcuită un- duios sub briza mării", „zimbetul dimine- ții" etc. Ne oprim puțin și asupra frazării, metricei și rimelor, in poeziile cuprinse de culegerea Virsta de foc. Găsim poezii în vers liber alcă- tuite dintr-o singură frază amplă (Partidul meu de H. Guia), alături de altele dîntr-uri șir de fraze legate într-un mod quasi-narativ (Poarta de L Tomșa); Doftana de Ignea Loga e scrisă in metru popular, eu imagini dc naturii cultă, dar structurate după model folcloric. E o ciudățenie însă că rig’orile spe- ciei sint eludate tocmai in final, care, termi nindu-sc prin dună versuri nerimate, lasă o supărătoare impresie de ncfinisarc, Damiari Ureche folosește mult catrenul căruia ii co- respunde o singură frază. cu ritm alert, aso* nanțe și rime foarte obișnuite, ceea ce face versurile foarte accesibile. Frazarea retorică, cu o ploaie dc versuri introduse p-intr-un „o" exclamativ se află, din fericire, într-o singură lucrarea : Viziune in pragul amiezii de Traian Dorgoșan. Posibilitățile estetice ale limbii noastre, bpgată în intonații și eufonii, avînd și o prețioasă tradiție literară în acest sens, sint destul de sporadic utilizate, deși ele se potri- vesc foarte bine cu specificul versului liber în care sint scrise multe din poeziile discutate. Printre puținele reușite în această direcție trebuie să menționăm poezia Gind la insu- rec/ia armata de L. Bureriu, cu expresivele rime închise din prima parte (plînși-strînșî, m lini-plini) și eu cele deschise din a doua (aripă-clipă, spații-cons'elații), In conformi- tate cu atmosfera i>e caro vrea s-o sugereze de fiecare dală. Spre deosebire de acestea, ri- mele căutate, artificiale (usca nu-s ca, șî va-colectiva) din Portret de colectivist de tV Turcii sint exerciții gratuite, fără suport din lăunlru. Dintre cele fără rimă, găsim pu- ține preocupări pentru virtuțile estetice ale eufonici expresive, cum ar fi versul sugestiv cu aliterații ritmice de „s“ și „r* : Plouă So- nor pe fereastra-nsetată de mers” (Autoca- mloanale dc L. Bureriu). Eniambement-ul este — lucru curios — întrebuințat mai des și mai bine in versul liber, punind în valoare anumite cuvinte, prin tre- cerea lor la începutul rînduluî: „iVe spunem pe nume, ne privim / Tovărășește" (Schimbul de dimineafă dc M. Turcu) sau: „Remorche- rele f Pătrund in stuf și Uniși ea sare-n pi- cioare / Surprinsă' (Delta in zori de L. Bu- rcriu). Intonații din cele mai expresive găsim în poezia memento de Șerban Foarță, in care un ritm sacadat, fraze eliptice, gîluite, caden- țează imaginea unei copilării terorizate de 8J Cârți — revWM război; „Ah joși umbre intrat e-n asfalt / da, Lieber Gott, / cu pom cu tot. cu am cu tot" — versuri in care îndrăzneață și puternica metaforă este reliefată și de rima interioară. Apoi expresia nuda. în care emoția o trans- misă prin specificul sintaxei: „A fost. Uita- fi-vă Ia noi. / A fost odată un război". Repe- tiția wlinată a versului oa v-a/i jucat" cu varierea „de-a tăcerea", „de-a teama", „de-a capu-n nori", conlrapunctată de Iclt-motivul „Fol cei cirit de avari j cu timpul nostru de joacă", culminează în energica acuză a filisti- nismului: „de-a nepăsarea / de-a nepăsarea,/ Voi, cei atit de nepăsători j cu timpul nostru de joacă". Iar în final, certitudinea optimistă a păcii, garantată de muncitorii comuniști, e discret sensibilizată de o paranteză, reliefată și de rima interioară: „SÎ/trie de lucru, de sărbătoare, / de lună și soare. / In care e loc și pentru copilărie j j nu se putea sd nu fie". După această scurtă cercetare a culegerii dc versuri Virsta de foc putem conclude că, în general, tinerii bănățeni se servesc in poe- zia lor de un limbaj aciuai, realist, bazat în primul rind pc limha curentă a zilelor noastre, de unde provine șl utilizarea termenilor (cli- nici ți ziaristici, a neologismelor și expresii- lor uzuale in alcătuirea imaginilor. In siste- mul metaforic, predomină alegoricul asupra simbolicului, semnificativul asupra sugestivu- lui, în sensul că întruparea în imagini a idei- lor social-filozofice par a solicita mai mult dcctt subtilele nuanțe ale oglindirii lirice a lumii. De aici și circulația anumitor clemente dc metaforizare, răspunzind citorva senti- mente predominante, cum ar fi: sentimentul împlinirii prin combustie cit imaginea lămu- ririi oțelului ți a coacerii grîndor (Cirdec pentru două decenii dc L. Rurcriu, Osmoza de Timotei Jurjica. Soarele Reșifei de I. Loga), sentimentul înălțării prin luptă, cu imaginea zărilor și aripii (Gindind ia Lenln și virsta de foc de G. Suru, Partidul meu de H. Gula. Gind la insttrecfia armată de L. Bureriu), sentimentul solidarității simpatetice cu moti- vul fluxului sensibil intre oameni (Alo/dorid de C. Dascălii, O mină de femeie de L. Totnșa), apoi cel al armoniei muncii cu imaginea sim- fonici (Triptic simfonic reșijean de L. Bure- riu etc.). O anumită fixitate a universului metaforic se observă, clementele de concretizare a idei- lor poetice circulind de parcă unele din ele ar fi definitiv consacrate pentru a răspunde unor anumite tilcuri. Cauza stă desigur in insuficien a experiență poetică, înțeleasă ia trăire profundă și conștientă, ca observație susținută și exersată a raportului mereu viu și multilateral dintre realitatea obiectivă și viața sufletească a subiectului creator. Ti- nerii poeți bănățeni se arată a ști ce au de făcut în viitor, chiar dacă o spun în versuri iui prea strălucite: „Arunc o sondd necruță- toare i In fiecare adine Sufletesc / ... / Arunc o sondă in propriu! meu gind / Și-mi desci- frez fiecare ungher, fiecare' (Drum spre ini- ma omului de L. Bureriu), Iar mai departe se precizează și necesitatea îmbogățirii mijloa celor artistice, nevoia dc a lua „atie culori și alte ustensile", (id.). în ansamblul ci, culegerea de versuri Virsta de foc denotă un climat propice edu- cării esle’ice a tinerelului bănățean și plin de făgăduia ți pentru formarea și dezvoltarea vii- toare a unor personalități creatoare autentice. ALEXANDRA INDRIEȘ Contemporanul (nr. 4S, 49, 50 — 1964) Dintre rubricile permanente ala revistei, sc remarcă în primul rind (mai e nevoie s-o spunem î) Cronica Optimistului, G. Căiinescu, mereu activ (vezi și poeziile de marc frumu- sețe din Gazeta Uterură), esle prezent acum cu: o „coserie" savantă despre o carte a lui Juan Ratn&i Jiemenez (Coincidențe}, niște „panseuri'1 spirituale amintind dc Ripuet al lui Analele France, in legătură eu clinele Fofează (Uri dine cerebral} și cîieva note despre teatru și diverse (Teatiidj. „Ce crezi tu Fofeuză cd trebuie sd fac. ca să fiu actual in continui și nou in expresie? Fofează și-a dilatai nările, a sorbii aer cu ele și mi-a spus: Osul să I i c plin de m ă d u v ă“ (s.n.) Clinele a răspuns, firește, pe limba lui. Un ciine cerebral, ca ți celelalte două cronici, cucerește prin umor, spirit, olwerva- ție subtilă, stil etc. etc. — locuri comune, in fond, cînd e vorba de arta lui. G. Căii- nescu. Inutil repetate aici. Tn nr. 50. T. Ar- ghezi semnează o adora bilă Poveste pentru Zgombi: „Trei moșnegi / Cir bărbi întregi j / Trei măgari f Nici prea nud fi nici prea mari / și vreo iepuri douăzeci..." ț.a.m.d La rubrica Sport E. Bărbii — pe drept — se impacientează, in continuare. Tot adevărul despre fotbalul (adevărat) iese insă la iveală Cârți - reviste 81 tn Luceafărul (sucursală, oare, a Sportului Popular?). Frunze (nr. 19) este un verita- bil poem în proză. G.N.C. Constantinii!, specialist in „por- trete" satirice (de mirare că Tribuna nu i-1 oferă ca modei Ini T. Maziliți), continuă să facă exerciții de umor penibil (expresia ii aparține. E bună și ea titlu pentru perma- nenta-î rubrică ncintitulată nicicum). Cronică literară o susțin N. Manolcseu (despre Semicerc de V, Teodorcscu) G. Mun- teanu (despre antologia Din lirica mării) și G, Muntean (despre Literatura română ta în- ceputul secolului XX dc D. Mieu). Ni se pare nejuslifîcată pretenția lui G. Munteanu de a figura intr-o antologie a mării poetul I. Barba, chiar dacă acesta are o „gindire profundă, slujită adeseori de imaginile nep- tunice”. V. Nicolescu a știut cc face, rezer- vindu-i poetului un motto. L. Călin (nr. 19) laudă nemotivat ultimul roman al lui C. Chiriță. Ur/r/mi recenzează, intr-un spațiu meschin, 4—5 cărți dc fiecare număr. Micro- recenziilc aparțin unor studenți filologi. ini- țiative e foarte lăudabilă, deși, uneori, rumîi eu impresia că scriitori, diverși din toate punctele dc vedere, precum: Romeo Popcscu. Romain Rolland, Petru Vintilă, italo Cal- vino etc., sint vlrîți tn același sac. Gind de toamnă, poezia luliei Alexandru (nr. 49) nu justifică generozitatea Contemporanului (cu un spațiu atit de redus in privința „materia- lelor poetice"). Discută despre realism Eugen Luca și Paul Georgcscu. Articolul lui P. Georgescu (Despre realism iarăși, nr, 49) se remarcă prin claritate, precizie, pertinență, opinii tranșante pînă la un punct. Nu lipsesc unele ironii fine : „realismul critic căruia i se mai adaugă David. Courbct, Koger Martin du Gard, Carlo Letri și V1 a h u ț ă“ (s.n.). Evi- dent. articolul se oprește la Kafka (revelația anului) ; „Este un scriitor antirealist (absurd) realist sau.., arealist ?“ se întreabă P, Geor- gescu. Întrebarea e foarte clară. Urmează o demonstrație la fel de clară, cu multe date prețioase despre parabola kafkaiană, antici- pările sale șj. Din păcate răspunsul (clar) nu vine. Discuția se amină. Se reține o pre- cortcliizie „Există în literatura parabolică o deplasare dinspre concretul istoric spre eter- nul uman — ca fi in clasicism — ce trebuie privită cu multă alen/ie fiindcă se poate in- timpla ca autorul parabolic, vrind să sem- nifice prea mult, să nu mai semnifice nimic". Eugen Luca (Funcția revoluționară a poe- ziei fi realismul) zice: „lirica îndeplinește, in continuare, o funcție ce amintește de ori- ginile ei îndepărtate, magice: aceea de a transforma existenta dală în sensul aspira- fiilor fundamentate ale omenirii", și conchide : „Problema realismului in poezie poate, cred. fi rezolvată raportindu-ne la funcția ei esen- țială, de revoluționare a existenței in confor- mitate cu năzuințele fundamentale ale ome- nirii considerată in totalitatea ei. raportin- du-ne, cu alte cuvinte, ta mitologia pe care lirica ne-o propune și, mai ales, la modul in. care ne-o propune”. Urmează o pledoarie „mitofilă": „4 reflecta mitic... înseamnă, cred, a adopta in poezie o atitudine realistă”. Articolul e cam nebulos. Magic nu e totuna cu mitic. zgîria pe zidul unei grote un taur, străpuns de săgeți (rudiment de arfă plastică", Înainte do a merge la visătoare, și a bolborosi concomitent un cîntec pentru moartea taurului (rudiment de lirică), a practica, adică, magia poate fi, prin exten- sie, analog cu „a transforma existența dată in sensul aspirațiilor fundamentale ale ome- nirii". Dar cu asta nu spunem nimic nou. Uni- lateralizează deci E. Luca, spunind că „a re- flecta mitic este modul specific poeziei" „Funcția ei esențială (a poeziei) de revolu- ționare a existenței in conformitate cu nă- zuințele fundamentate ale omenirii, ține mai mult de ceea ce numeam romantism revolu- ționar decît de realism. Articolul lui E. Luca. în genere, complică inutil dezbaterea despre realîsm. De un real Interes este Colocviul despre dramaturgie, (nr. 48). Discută dramaturgii D. Dorian, H. Lovinescu, P. Evcrac. T. Ma- zilii și criticii: M. Alexandrcscu, A. Bălcanu, T. Șclmare, V. Silvestru! (cu fotografii și extrase. Sub ele, din discuții, cam inodore). Se pot desprinde cîteva concluzii generale: ceea ce se scrie azi în teatru e mai bun decit ceea ce se scria acum 10—15 ani; prea puțin din ceea ce se scrie azi în teatru este la cel mai ridicat nivel, adică prea puțin din dramaturgia originală poate concura cu poezia sau chiar cu proza, sau poate intra în competiție cu dramaturgia mondială. Ideca îi aparține Ini II. Lovinescu mai ales. Alte concluzii : se recunosc meritele comediilor lui T. Mazilu: măiestria nu trebuie fetișizată (T. Șelmaru) ; A. Baranga s-a plafonat (D. Dorian): ..obligativitatea prezenței eroului po- zitiv in comedie este 0 superstiție" (II. Lovi- nescu) — munca Consiliului teatrelor are un caracter greoi (II, Lovinescu); punctul de vedere înaintat al autorului asupra lumii poate fi pus in gura unui personaj negativ sau imperfect (A. Bălcanu) ; viața șl arta nu suportă eroii foarte „globali" (T. Mazilu); le cam lipsește dramaturgilor pasiunea pentru experiment (M. Alexandrcscu); „de fiecare dată simți cum fiecărei piese îi lipsește ceva I" (P. Everac) „noul trebuie pus în pagină" (ibd.) și altele. Discuțiile se remarcă prin cordialitate. Rezultatele rămtn de văzut. VALERIU GANEA 82 Cărți - reviste miniaturi critico STEAUA LA 15 ANI S-au împlinii, ny demult, li uni dc ta sparlfia primului numdr al revistei Steaua. Ju- bileul mensualului literar de la Cluj pune In evidentă »tw cefele pe care acesta le-a ob- ținut In cel li ant de aparine. Steaua are meritul de a fl luptat pentru o literatura ae calitate fl de a ft pus in cir- culație pe orbita valorilor scriitori cu eare frontul nos- tru literar se mlndrcftc, FuOllcind in paginile sale scriitori din toate generațiile din tnlremfa fard, sprijinind. In articole fl eseuri, ceea ce e valoros In viața noastrd lite- rara, steaua fl-a consolidat un prestigiu sigur |H cU.tUrn nua- stră. Sărbătoarea de ta Cluj — la carp cu fost prezente pervO- naiitd|t dc prestigiu ale 11(0- naturii n„o- trp ; Tudor Ar- pnezi. cu o Urare dc marc pu- bertate (ciu ta de Btmirlu T. Argiiczl), Adrian Mantii. Miron Radu Para scailwstJM, Georgc luafeu. Tideriu urau arc. - a lua: Inp’iifarea unei sărbdiori a literelor românești. Urăm revistei Stcsun nai succese tn activitatea de sti- mulare fi promovare a unei lltcrauri de înaltă iinutd Ideo- logică fi artistică pusa En slujba consrrucilel socialismu- lui, a unei literaturi demna dc viitorul străluci: al poporului nostru. O. FII BUN P1NA LA MOARTE In această stagiune a acut toc ta Teatrul mațjftior dr„CL iu .apfu ptjilru f, umu- sefe fl drcptt'c, LYCIA CHIBIȚA REVISTA ..HEI IKON" DESPRE LITERATURA ROMANA Revista Helicon — „Obser- vatorul de literatura universa- 14", editată dc Universitatea din Budapesta aduce In nume- rele S—3lt96l un studiu intitu- lat Tradiție si Inovație Irt lite- ratura rominâ dintre cele două războaie mondiale", sem- nai de prof. dr, Fătffy Endre, cunoscutul autor a: unei IstorU a literaturii române apărută acum doi ani ta Editura Eu- ropa din capitala maptilard, Bun cunoscător ol materiei. profesorul abordează subiec- tul eu o tronată informație, fo- losind si cele mal recente stu- dii critica apărute ta noi. Pe- rioada dintre cele două răz- boaie. sica prof. Pătffv, este una din „cele mal ȘefiAte. mal confuze si mal ptlne tio con- tradicții etape a literaturii ro- mâne". Pentru a purec, orienta mai uțor pe cititorii insufi- cient documentari, Pălffp rfm- plificd — cu bună fifintă — da- tele problemei, distlnrjfnd in fenomenul literar respectiv două tendln'e prlntinale t rea- lismul si modernismul. Prinț -e scrdlorit realfftl ..proemlnenft". autorul rftecta pe T. Argbezi. G. Rccoulc O. Toptreeanu, O. Bntcr. z. stancu, M. Beniuc, (poetij. Sadommnu, Rcbreanu, Camlt st cezar Petrescu, H. Papadai-Be-nna fi M. Sc- bartian (dramaturgi'). Erepeza curcmclor ..moderniste" e am- plă fl realizată eu riguroasă metodă critică. Autorul consemnează ea o caracteristică nouă a epocii, Jntens.flcarta Interesului pen- tru problemele gorfale*. „ml- f< a „oglindirii vieții In litera- tura-, Rlndtirlte acestea Iniă nu pot fnfomta alei mdettr rezu- mativ despre coorilonatotc fttj- dltiJttl profetonduf Pdtflți. mi- slfru**r for fiind doar acci’a de a-i semnata apariția ff de a-f sublinia ținuta dc (naltă ezi- genfd ftilnpflcd. A. B- Mlnlnturi eritlw DESPRE PROBITATE IN POLEMICA Lipsa de nlueT intctactuai, ca su nu ?nai vorbim da ab- senta tatu Iii a ceea ce numim In unele poiartuci de in rubrica Atu ud ini a Luceafăru- lui Care ror mat tnduJbfdtoa- re. Jn numdrut lițeAiinai spoc- țului, un dndr ți net ni j tac ca- echipier ut apdrdrU Lucvu/d- ruiui, pc ^Hnia d? fund", băr- bi# Giocuieseu (putea sa sem- neze (dl atit de anonim ți eu ini riale, fie ț» inversate) con- cepe un rot de ca-ambururL da targ coaium fa perl/ertccre raiNsie de umor de odinioară, DomnJa jta Iți Ingddui* sd rc- greta ascendentul tunar al Luceafărului» revista TÎnArul seriilor ți, mai ciudat, &u im- parta colaboratorii Luceafăru- lui in .locali- ți nrteiOL-u»^ Pentru a putea asista ta o artfel de operație neiiterard ar trebui sa fi eventual din Filantropia. (Jar jd’i urmdrim pe bu C. Domnia sa conslderd colaboratori „Io caii' (Wuulm cd e tiorba dc earrtertd Fila- refj pc : Nrcwfae StoJan» Ni- coTae Oi dd. C^mei. a Leu. sau» sd zicem» ga., o. Va sita, jt pnelDcallM pc ? Lucian fitagu, (Clu», Constantin Br* fO' ten !■?>, .MEhni fienirjc, Cf* orge Iwrscu, G. C. NEcoiescu (București etc, .(Dacd r-or .ratita" de pe lista de eolabo- ratori. cum zice C. B.» pc „neiocal-l**. ce s-ar mol ata^e.) Mol nu pute™ sd tmMrld^lm acfrt punct de vedere, soeo- tind Cd xrrEtiori trebuie eoiwl- derafi dup-* i*a 'oarera operei tor iți nu dupd bu'elinul dc identitate, ne asemenea, nu consider m cd Lumrflrui ca te „reu^to de pe rt’*’Jb*'Vdow. f«- trweft ne e*te indiferent pta- sarea a o^oara rtcd. dn re- vlitd cu nisatuf pro Hi ic irt- bund a scrfltorpor f-wi d:n patria noastră, MnHțiUe iefti- ne ta arfrera lat Ai. mprorln ți a poeziei da la Tribun n te respingem f.ver^urf to’rf' ic - eu cffJa nr-4bdare", zice Aarh-u Cloruleseu). JTrromnnd'’nt renirfef Lu- eenf&rul o dc ținut A lie-ata. pc proht^mc de fond, ț! intr-a manlerd rerc râ r-o AM^Tletln /n/a propriilor ei editori, V- CANEA SATIRA ANTICLERICALA O noud latură a are tătarii literare a «cri»torului V. Vof- cur^7c * impune, In urma pu^ oncdrli unora dintre poj'u- mele sale : aceea de nupeHst. Dupd ce Gazeta literară. Trl-* buna. Steam (nr. OM) au pu- blicat nunele remarcabile dc erltied. Steaua (nr. 20.198^ m- ^ereazd o noud nuivta» Chef la mln*4ilre. Nuvela retine aten- ția nu numai datorite caHtap- tar literare, cl yl prin felul in care p/ed;e:zd opitea scrilto- rurui /ara de o gmimltd lume. în ținta lut Damtan Sta* noiu, V, Voicîr csru canfinud frailrlrarea cîerrdul, a /icurilor monahate, jronia e blajIrid dar enormd, de o viziune perxo- nalrt; personaje c - preo/1 sau ddluțjdri — kJhI e hcjfd oifi cu O pasta grroas^, Infr-o nofd puțin obițnuUd «cridorului, SrvnJ - un protopop care tai in ^per fea?d mele, obiftub d?pre«tJ' cu eonțtllnfa nu prea sigurd - ajunge Ia o mivMlelFre unde sa [rtctrtQe un vFief dc pornind. Gel rupti d? rerc tum’îfl cu np rafinament epi^rronruntc teri- bil. îtautvi-iie din plvnlfe'e ml- ndstirh itnt de inaltrt ctasd yt de mutic eare?orfL spre deti- clui: sfknfldor lor. Fi re? re. toate slnr converfite in arou- mente reH 'locs*». /-"fd o scend din pivnl/u tactului x/Ent ." Am spus clteva rugăciuni >1 nc-nm tnrhjnnț cu umer* jlle“ Printre butnplc *“ Butoaiele pSsireazfl m ele stnife1^ Dn-mpuluP. Ca .«a nu fie treisprezece ta m(9sd. rn fa rine ren de talnd, masrt e editsd sl fapa poolE. £eeneF« s'nf «Trotrsti. umorul capdM o factura rabi?- taEstami. fape, c^or, e dnr. „im fft’ălAu ru- mcior,. rfl^fg+Btiui stareluluP, pro nune neutru locul a1 pitn> rpFvrecvlea : . « Dfun ir* lce?ni mînhiHonjim *| ii pu- nem un lir‘m ca In nunta di- In Cnnrui.1- ^Tnci pitvâsto* P ril^nu"^ sfaretirlp _Pc vremea ne-rn , r r Sau* umble in carne ** oane. Acum o dumnespeu' mMhi si ne țrf*7nc"tc*. rmnt^ft'nd varlafe d^ fa trorla sub- Hrp «• honcp*1* ta sa^F*r mbr- Fr*skii*fl. tui V, Volei*'’ tet-ji n4d*”,'e re.nri rețursa„ O neoMțeiit'd, vn condei «faur ca*c m^riurl+cflc un SC-pțlfA* t,e***Fr"hll, se rort- jrrod cu snFri* airewMf, dr obțcriMKlc H «*h o mare cnpa- citate dc pîastfe^rflre, un crou- meni pewfr-H edEfarea-. In UO- tum a nuwleror Iwi V. Volew- leseu. C. UNGUREANI’ M. p PAR tSCH!VF<îCLI ÎN UMBA MAGHIARA Dn opera poeticei a lui Mi- ron Redu ■MraHftîwvti. cm- torii muchiari au luat cwnOț- rlnfd prin intermediul tradu- cerilor din .Jyfl2 SZO“ ți -Utunfc*. Erista. eviâtdL mai multe versiuni mapAtanr. To- tuși, cel carp »-a apropiat cu dc&jebir# de poezia: autorutul Laudelor este tindrul pcn?t ora- dea n Țoth fstedn. care* ra pu- bEicuL ta intervata destul de dvw, ctaturi d? traduceri. Ta- lenrui iu: Toth tsiedn. țfmna- tar al culegerii du^pre care scriem, era capabil sd gtiscas- cd erblvatentar? necesare. Cartea conține 4î /«iezii. Cele mai multe din c!e, sint se-ecfti din rol uni uf Laude și alte poeme. Q singurd poezie. Scrisoare intr-un pachet cu alimente, csfe luata din ix?- claratta patetică, iar Cmtccc ilgăncțll /tgurca-p cu ? pcM- zh. Declarația uatetlcâ pufea sd fte reprezentata mat den ItalțUg. Sin lena ErtdrepTdfifr a cerc un număr mal mare, de- oarece unica bucata alea^d do- vedepta. In redarea erbivatan- talor mdpAiarC, calități pe câ- rc nu prea te o4tf,m egalata ira restul culegerii, L cdrttarct cd versul târg din Scrisoare a pcrmfț t ritaucAtoru rui xd ar mițre iu voie. Cert e cd alct sd pc^treazd alrfomu tonul ori- plnarurui. o serioasa dt/icul- fata arca sd Inrlmplnp Trith. ta traducerea Clinicelor Ufifi- n«Kt1. Limbului tor. carnete- rlțfte periferiilor bucure?teno, cerca o deosebita sforfare in (tasirea cchUMTfenfelor. Tradu- CdfOruL cw c drept, a acut pri- tejul sd se famlHarla«e eu fe- lul dc a vnrbi, cu fandase da eu sMuațilie fraolcomlce. din epopela Țipenii din NApvl- dna fu| A*any Jdnos- Acolo ln- sd o alta (■.npr-'1, alt mediu. Du- toni i tocmai acelor di; icul tați cete doird poezii d n Ctnțlce țlfiflncști siut traduse mai pu- țin Izbutit. Simplitatea din tcJftul orlplnai a;unge uneori să fie pro!iritata. Spre pildd. certurile „Numai ochi ui mau le vede» l Lampă eu îlacArt verde", «tarem pu?l i'i sttun- fia a te citit altfel ; „$1 numai ni ic ml *-a-ntuneeat vederea. Fcnlru luml- near.A flar.Va tn verde*. Stro- fa uiiimă. tot d-fa Clntlc de lompă t „Dnttr prin noaptea cca Inatd riad mai trec. Inim7->ii sjrta r ln!rta-n rare mai arrfp tampo mied, de departe*» prin ilpța d u versiunea ma- flbfaM a rtspetarli eiiblnfidui ,,lhlmd**, ni it ae premie unor slnie;a fn cart, pd s4Tnf0.ua cijrelor comparai,vc cort ara- ta ji c2c au ntut uie,ii artis- tice din vraful nortru, .d In* re^uiiMm cu a ten (le munca de tnoire a repertoriului, de- pufiu- mdrat piriu la WJ de vizitatori zilnic. Prin Insdși densitatea ci- frica a VlctH artistice, semna- lizata in cele de mal sus, se atesta dezvoltarea eominud a viept artistice din orașul nostru. Asldzi, spectacolele teatrelor noastre tn trei limbi, ale Operil de *tat șl a'e Filar- monicii nu mai sini destinate unei pituri privilegiate, care numai .n așa-zisede sezonurt principala manifesta interes pentru o operă a repertoriu- lui clasic sau un concert sim- fonic. Totodată afluența mare a publicului Ia expozițiile Mu- zeului arară interesul multila- teral a; publicului nou pentru arid. KARL FELD O DISCUȚIE DESPRE REALISM Dișeutia, foarte interesan- ta. pornita de Gazeta literarii fn Jurul reatismutui, pare a fi, deocamdată, ta începuturile el, mai mult o discuita de ter- meni șt, mal pu;ln (ceea ce ar fi fast mal important pen- tru practica pielii noastre 14- terarc) o cercetare mal nmd- nunîtta asupra implicațiilor pe care te are lămirea sferei rea- lismului fn literatura noastrd contemftorand. fntr șl așa bu- nele și necesarele prectzdrt teoretice făcute fn cadrul dls- i-u tel prilejuiesc numeroase oO.. rea ii u La. S-a sldridt astfel, ta modul inrti-e r risup-a necesliuțlt, da- că nu ca dc/inlfta stabilirea, unul consens asui.m nofiunll dc realtam. Realismul, s-a ardrur e ințeta*. îndeobște, cel pufln In dotid sensuri dife- riră : ca un curent literar șl ca o moda'ftate de creație, de reflectare, in opera artisti- ca, a realității. Ca un eurent literar realismul s-a cristali- zat fn sec. al XJX-a, dar a- cesitd realism i se pot aldlura cu roi attt de bune re nețuri, realismul Rcnaștard și clttar al An fiert ildjll. Cdet. cum bi- ne a ardtal. tn articolul sdw. paul Georpesctt (Accepții ale realismului tn Gazeta literari din li, oct. 1361) tendința sim- plificatoare de a reduce rea- lismul la realism critic -a furnizat opacitAțl penibilo unor critici". Toi Iul Paul Georgeseu It âparpne șl O alta observație care, ea slnpurd, ar putea servi ca bard discufiai. Cri ticul aratd cd, in eea mai mai a mâsura, „literatura seco- lului xx □ ieșit din aibta realismului critic*. Aceastd ob- servare con|iire. implicit, atit timp cit af rmalla nu finededo- mcmul v-idenei, Întrebarea: Sint noile icndlnfe literare fin afara realismului socialist), In care se Incadreazd aceasta ti- teraturd T $1, In eonseclntd, care sint coordonafeie ei rea- liste f E o întrebare cerc nu Ișl afla nispunstil fn articolul lui paul Georoesctt. De altmin- teri criticul ntcl nu a inten- ționat așa ceva. Nu e tnsd mai pufln oderdrai cd ridicarea unei asemenea tnlrebdri fnve- dereazd, odnfd tn plus, greu- tatea unei compartimentări de- finitive. Nu mat pufln dfffeild e tt- mirarea sensului reitismului fnfe’cs ca o metodă de creație, în articolul care pornește dis- cuția Inițiata de Gazeta lite- rard (Dcsnrc sfera realismului In lltcrMiirfi fn O. 1. din 1 oct. ISfif), D. Micii face o necesară precizare merodotonied. Criti- cul arată anume cil schimba- rea reralltalH aduce cu sine șl schimbarea conflnvfului noțiu- nii care ne prcoeupd. Ideea hfw.'f'rnd a crtatuțlei conceptu- lui prin Incorporarea, In sfera so, a «nor data Iniftai antago- niste. duce si la transformarea conținutului noțiunii. fntH, prin anexarea hotaritd, fOrd echivoc, a reatltarlt lumii su- bJecflt'e ; apoi, prin terdlnfa de Idrgfre, obre-uatd, mal ales tn uftimil .ini. a sferei noțiu- nii de realtam, prir incorșora- șm fn e’. a fanfași’eutul șt a slmboivluf, a visului, parado- xului, a eraq-rArit dincolo de tfmiietc rentvitd, In măsura tn cerc acest - domenii, după cum orerd ton Pascadi (Fcrlhm al veloare fn G. 1. din ii oct.) fac'llteara cunoațierea realt- tatif. Extinderea sferei noțiu- nii, laWilatea accepțiunii ter- menului d- realism mt trebuie tnsă tmplnrit. onintazS mal mur*l pnrtlcfnanfi ta discuție, la idert'ficarca realismului cu h'wei artă autenticii, valo- roasă, ața cum face Roger Ga- raudp in lucrarea des citata fn discuite; D'un rdailsme sans rivage. Revenind |n$4 ta chesftu- naa coretarti dlsruflcl cu evo- luția propriei noastre vlefi II- ferare vom observa cd. tn aceasta dire-lle, problema e tncă insuficient examinata. Se subliniata, de plldd, o anu- K6 Miniaturi critice m»tă rendlnfd ejcclualulstd a criticei literare, fa fă de «seriei i In care c vădit tuemai efortul de înaintare spre zone mal adinei, mal puțin exploatate ale rcalltAțll de azl“ denun- tindu-sc Infclroerca inpus- M, vădită de unt! scriitori jl critici asupra VăridleitdfU ca o identitate cu tablourile din viața reald (cf. D. Mlcu ioc. cit.). Fără n Mffădul îndreptăți- rea unei asemenea afirmații reținem totuși cd ca c făcută in treacăt cu exemplificări la modur veneric func c prore ale scriitorilor tineri) ți nu cu o analiza concreta, ia obicei. Se araul, bunăoară, vorblndu-sc despre romanul Aceste zile țl aceste nopți a lui T. ăiazliu cd acesta ar fi manifestat „o sforțare de tnoire a eoni mutu- lui șl limbajului artistic care trebuie Înconjurată* (D. Mleu, idem). lulndu-sc ea et'ideni tocmai ceea ce trebuia demon- strat. In schimb analiza per- tinentă a aceluiași critic, dar fi a tuf Andrei Bdlcanu (Me- taforă ț| realism tn G. I. din 5 noiembrie a.c.) pe marginea procedeelor folosite de Mlro- dan In Șeful sectorului sufle- te. arată o preocupa re mat a- sldud pentru ceea ca credem cd ar trebui să depind cen- irul discuitei; raportarea ei la problematica fi procedeele livra turti noastre actuale. T.L.B Miniaturi critice 87 I SUMARUL revistei .ORIZONT" pe anul 19S4 I. VERSURI a) originale Andrifău, Al.: Frumosul crytidBan, nr. I, p, 27; Luptă șî frumusețe, nr. 8, p. -17. Baconskți, A E.; ***, Madrigal Natură moartă. Joc de moarte, nr, G. p, 17. Balș. Teodor: Scrisoare pontică, nr. 2, p. 10. Bătucii, Ion: împăratului, versuri, nr, 5, p, 16. Bărbulescu. Mai iha: Partid, nr. 3, p. 19. Beniuc, Mihai; între cer și pămint, nr. 8, p. 11. Blaga. Lucian: Anii vieții. Odă simplîsimd flori. Moara, Giordano-Bruno ciută balada permanenței, nr. 1, p. 38; Catren, Cintec în noapte. Toate drumu- rile duc. Lucruri sintem. nr. 6, p. 24: Postume, nr. IU, p. 19. Bonreanu, Radu: Poeme vii, Steme cu brazi, nr. 8, p. 12. Bureriu, Lucian: Cimp însetat, nr. 1, p. 81. Camilar, Eusebiu : ledul sălbatic. Plopii. Luntrea aurie, Veverița, nr. I. p, 4. Cassian, Mita: Poeții tineri, nr. 1, p. 26; Aut'portret. Ca Gulher, Pasărea Kivi, nr. 6, p. 14. Cazacu, Alina: Pe o amforă, nr. 9, p. 40. Cocota, Ion: Patria, Taina șoptită, nr. 12. p. 63. Dascălii, Criștt: Măturătorul, nr. 1. p. 82; Pe pod și pe malul acesta. Miez dc clipă, nr. 7, p. 51: Ultimul cintec ai zăpezii. Robinsonada, Fată dc-amur- guri tirzii. Grădină de toamnă, *** nr. 12, p, 69, Ddndulescu, Șina: Luminoasele harfe, Cimpia din marginea Dunării, nr, 4, p. 21 ; Fuga, nr. 12, p. 45. Doinaș, Șfe/an Augu din: Piersicul tist»t, nr, 4, p. 20, Dotingii, Nicolae: Aprilie, nr. 7, p. 61; Mai, nr. 9, p. 39. Dorgoșan. Traian: Catren, Danșiada, nr. II, p. 42. Dumbrăveanu. Angliei: Triumful lui Promcteu. poem, nr. I. p. 00: Cintec pe nai, Vîrstă, Flori de gheață, Prin anii lîrzii, Invidia, IVcluriii nr 3. p. 26; Poemul sunetelor, Impresie dc primăvară, nr. 6, p. 43: ;\telier, Dimineața, nr, 8, p. 68; Existență, Desen pe nisip. Plecăm din vară, nr. 9. p. 32; In ritm de maree, Cintec despre o fată. Caligramă, nr. 11, p. 25. Eftimiu, Victor: Misterul, Pe Cafea Văcărești, nr. 3, p. 3. Fetea. Victor ; Vis citadin, nr. 10, p. 25; în clipele acestea, Poătes perdus, Cintec de trecere, nr. 11, p. 24, Guta, Hoția; Farul, nr. I. p. 83; Entuziasm, Ai venit adesea, Feerie, nr. 4, p.30; Desen, nr. 7, p. 52; Poem, Neliniște, • * *. nr. 10, p. 46. Horea, Ion: Păreai, nr. 2, p. II; Chemați-mă, Înainte de luptă, nr. 6. p. 20. Jebeleanu, Al.: Ochii dragostei, Ulise, Acorduri dc vioară, nr. 2. p. 19; închi- nare, Priveliști eminesciene; nr. 5, p. 17: Daruri. Frumoasa adormită, nr. 6, p, 41 ; împliniii. După 20 de ani, nr. 8, p. 55; întrebare de mai. Elegie, Chemări, nr. 10, p. 23. Jebeteanu. Eugen: Lasă-mS, nr. 7, p. 27 : învăpăiat voi fi întotdeauna, nr. 8, p. 36. lurjica, Timofei: întoarcerea pescarilor, nr. 4. p. 46. Maniu. Adrian : Cetatea de la mare, nr. 1, p. 37. 53 SUMABUL REVISTEI PK IW+ Măduțâ. Ilie: Mișcarea, Materia, ce aurie.Cîntec de căsătorie, nr. 4, p. 28; Mînă-n mină. nr. 10. p. 26. AleA'wscxr, Gabriela: Strada, nr. 3, p. 20. Micu. Mircea: Inscripție pe un pahar, nr, 4, p. 47. Aiu^ur, Fiorin: Portret in munți, Femei și păsări, nr. 7, p. 42; Oraș Industrial. Viziune nr. 10, p, 39. Nicolescu.Vasile: Dincolo tic cuvinte. Marea, nr. I. p. 49; Excelslw, rtr. 6, p. 26. Partida, Platon; Ceas la Ipotești, nr. 5. p. 83; Numai norii, întoarcere, nr. 11, p. 39. Pasca, Petre: Vioara lui Bacovia, nr. 10, p. 44. Pâunescu, Constantin: Liliac în soare. Presimțire, nr. 11. p. 40. Rochiei. Dim.: Către o tînără profesoară, nr, 1, p. 73 ; Sens, nr. 6, p. G8; Tablou cu colectiviști. Autoportret în devenire, Rîs de fete, nr. 9, p. 34; Desco- perirea păpușii. Oceanul, Anotimpuri paralele. Descoperitorul de planete. Rîvnita candoare, nr. 12, p. 48. Roman. Ileana: Erotică, nr. 3, p. 21. Stănescu, Nichita: Către Eminescu. nr. I, p. 41 ; Poem, Desen animat, nr. 6, p. 27; Tinăra femeie, nr. 10, p. 22. Stoica. Petre: Baladă cu trei vînfitori, nr. 2, p. 21; Nadia, nr, 6, p. 42; Atoment sublim. Două capricii de vară. In curte, nr. 9, p. 29. Suru, George: Jntîlnire. nr. 1, p. 83; Visul tăietorului de păduri. Final la balada unui om singur. Darurile mecanicului de tren. Poveste, Feroviarilor, nr. 3, p. 45; Căderea lui Icar, nr. 7, p. 46; Amintirea utccistului, nr. 8, p. 70; Baladă, nr. II, p. 27. Tăusart. Victoria Am; Atingere dc astru, nr. 5, p. 84. Tedu. Aii hai: A dansa, nr. 9, p. 40. Tomșa, Ligia: Frumusețe, nr. 3, p. 19; Cheamă-mă. nr. 9, p. 39. Turco. Marcel: Fata de primăvară, nr. 7, p. 62. Furcus, Aurel: Mare, Amintirile mamei, nr. 7, p. 62. Țafomir, N.: Lebăda roșie, nr. 6, p, 46. Țirioi, Nicolae: Eminescu, nr. 5. p. 82. Țugui, Haralambie: Cîntec tlrziu, Sens. nr. 2, p, 48 ; Lenin, nr. 4, p. 3 ; Gnteeul ochilor, nr, 6, p. 59; Rapsodie în august, nr. 8. p. 44: Fata din vii, Con- cert în la minor de Schumann, Recviem pentru poeții morți in războaie, A\arș dc noapte, versuri, nr. II. p. 17. Ureche. Damian; Meridian spre Comunism, nr. 1, p. 35; Inhirca lui rmînescu. nr. 5. p, '8: Nod la I Misiri, Fata invizibilă a iubirii, nr 6, p. 63; Poemul eliberării, nr. 8, p. 57; Invitație la vis, Muzică povestită, Cu-o stradă mai ttrziu. nr. 10, p. 41. Va/ra, l.ucian: In cînteeul tău. nr. 5. p. 49; Soarele, nr. 6. p. 45. Vinea. Ion: Drum, Sunet, nr. 4, p. 19. VotCM/eseu. V,; 1 Itimele sonete închipuite ale lui Shakespcare ( ), nr. 6, p. 38; Inscripție pc o slîncă la Pasul Vulcan, Litanie, nr. 9, p. 12; Sonete, nr. 12. p. 30. Zamfir, Vasile: Fericirea de a trăi. nr. 4, p. 47 ; Pastel montan, nr. 12. p. 64. Zilieru. Horia: Versuri pe-o ușă la casa nouă, nr, 6, p. 61; Biografi?, nr. 12, p. 62. b) Traduceri Ciocou. Vtadimir: Mereu tînăr, în românește de Dommn Ureche, nr. 10, p. 45. Ciopid, Branco: Omul și pisica, traducere din limba sirbă de George Buhe. nr. 10, p. 50. Crteja, Miroslav : Atoartea prostituatei, traducere din limba sîrbo-croatu de Afiri» livcooici, nr. 10. n. 47. Eliot.T. S.: Marină, Călătoria magilor, în românește de Nins Cioaca, nr. 7, p. 69. Emin, Ghewg: Versuri despre Lenin, în românește de Ion Popa, nr. I, p. 34. Endre, Kdroty: Din elegia a LXa. in romtncțle de Anei Bufeanu. nr, 7, p. 49. Frost, Rot/erf: Insfîrșil, ceva .... versuri, în românește de Atighel DumbrUotanu, nr. 12. p. 80. Gonzales. Anghel: Voi păreți toți fericiți, în românește de Ana Nemoianu. nr. 9, p. 51. SUMARUL RLWSTW 1’1 I1»» 89 loanisedci, Draga: Muncitorilor tipografi, in românește dc AI. lebcleanu și George Dulie, nr. 10, p. 53. Kinnet.Galu.-ai/: Pasiune, versuri, în românește dc Ion Caraion. nr. 12, p. 83. Lalici, Ivan: Luna aceea atit de mare, în românește dc AL Jebeleanu si George Dulie, nr, 10, p, 52. Leino, Eino; Cinice, în românește de Ion Rahoveanu. nr. 2, p. 58. Liebhardt, Fram: Soldatul căzut la marginea ctmpului, în românește de AL Jebeleanu. nr. 12, p. 60. Lopez, Pacheco lesus:Cîntec de credință, nr. 9, p. 51. Marltnkiaoicius, Justinian; Spațiul, în romîneștc de Ion Popa și Grefa Eskinazi. nr. 11, p. 8. Afasters, Edgar Lee: Ancr Ciute. Lucius Athcron, in românește de Ion Caraion. nr. 12. p. 82. Mejelaitis, Eduard: Omul, în românește de MMălina Foriunescu, nr. 11, p, 7. Michelangelo: E de aiuns, in romîneștc de C. D. Metili. nr. 3, p. 17. Must a pa. P.: Clipa, în românește de P. Stoica, nr. 2, p. 57. Nicolici, Giga: întoarcere la mama. în românește de ĂL Jebeleanu și George Btdic, nr. 10, p. 51. Otero, Btas de: Cîntec de prieten. în românește de Ana Nemoiant/, nr. 9, p. 50. Popovid. Jiva: înălțimi, în românește de Damian Ureche, nr. 9, p. 41. Preveri, Japues: Misterele bisericii Saînt-Philippe din Roule, Ultimul raport, Ca să faci portretul unei păsări, Ravajele delicateței, în românește de Gellu Naum. nr. 6, p. 70, Prokocm, Frederich: Ulise cei ars de soare. în românește de Ion Caraion. nr. 12, p. 81. Salamon, Lâszlo: Grivița roșie, în românește de Petre Pasca, nr. 2, p. 9. Sandburg. Cart; Cufăr, Umeri albi. Pustiul. Flux, în românește de A. E. Ba- konsky, nr. 12, p, 78. Referit, Gidrgios: Legendă. Primăvara după J — C, în românește de Io. Mariinaoici, Pămintul nostru, Acum, în româncș’e de Petre Stoica, Flori de stîneS, în românește dc Dan Constantinescu, nr. I, p. 91, Shakespeare. WC: Sonete, în românește de Șt. Augustin Doinaș, Virgit Nemoianu. Mina Cionca și Leonard Gaoriliu, nr. 4, p. 63. Shakespeare. U7.: Sonde, in românește dc A'. .Argint eseu-Amza, nr. 6, p. 68. Ștefan, Fiorica: lui începutul lucrurilor. Porțile, în românește de Veroru'ca Porumbarii. nr. 10, p. 55. Trakl, Georg: Naștere, De proftmdis. Pe lîngă mlaștină, în romîneștc dc Petre Stoica, nr. II. p. 48. Turtiainen, Arvo: Standardul de viață, în românește de P. Stoica, nr. 2, p. 57 Tzara, Tristan: Daiă poezii, în românește de Aurel Bufeartu, nr. 3, p. 49. Verghelis. Aron: Lenin, tn românește de George Demetru Part, nr. 1, p. 33. Vinokuroti, Epgheni: ***, în românește de Io. Marii novici și îwi Popa, nr. 11. p. 7. II. PROZA Arcan, Sofia: Pianul dezacordat, nr. 10, p. 27 (prezentare de Al. Ind). Arieșanu. Ion: Diferență de trăit... reportaj, nr. 2. p. 3; Din mers, reportaj, nr, 8, p. 37 : Omul care se joacă, povestire, nr, 12. p. 33. Barbu. Eugen: Tntîlnirc in iunie, fragment de roman, nr. I, p, 6, Birou, Virgit: Din povestirea unui fir de apă, reportaj, nr. 4, p. 48; Note do- brogene, reportaj, nr. 8, p. 61. Cazimtr Otilia: Peregrinări prin țara macilor, amintiri, nr. 2, p. 15, Cerne}. Inurenfiti: In joacă, schiță, nr. 9. p, 27. Coci și'1. ValentinaAlbum de familie, reportaj, nr. 9, p, 42. Crefu, Vasile: După cocoși dc munte, povestire, nr. 3, p, 30; Dimineața dintti, Schiță, nr. 11, p. 34. Fabîan, Romulus: Zile de august, fragment dc roman, nr. 7, p. 53. Ga/an, U. Em.: Grigore Han, fragment de roman, nr. 8, p. 14. Ldncrănjart. Ion: Ânnelicse. povestire, nr. 8. p. 48. Omescu, Cornel: Inlrc două trenuri, nuvelă, nr. 2, p. 22. 90 SUMARUL REVISTEI PE Martin-fiologa, Aurel; Pe spele Pacificului, nr. 12, p. 50. Theodoru. Radu: Lumină deasupra muntelui, fragment de roman, nr, 3, p. 4. Titel, Sorin: Stagiarii, fragmenl dc roman, nr. 1, p. 75. Puseu. Constantin: Fericirea lui Morozan. povestire; nr. 4, p. 35, Pelin, Mihai: Trepte rupte, povestire, nr. 9, p. 19. Porumbarii, V cronica: Gînduri despre ziua victoriei, Statuia din parc, poeme in proză, nr, 4, p. 24. Șerbănescu, Mircea; Seară cu dor, schiță, nr. 4, p. 32: Ca o pasăre ostenită de drum îndelung, nr. 6, p. 22. Titel. Sorin: Trei tineri pe malul lacului. Convorbire la telefon, schițet nr. 9, p. 14 ; Triptic de călătorie, reportaj, nr. II, p. 3. Vostescu, Hona: Azi gheață în pare, schiță, nr. II, p. 30. ViniUd. Petru: Oclavian n-a murii, fragment de roman, nr. 7, p. 28, 111. TEORIE, CRITICA Șl ISTORIE LITERARA Apreoiesei. Cezar: Conceptul Melehovismnlui, nr. 11, p. 10, (M. Solohov: Pe Donul liniștit). Birăescu. Traian Ijviu: II. Țugui (șantier), nr. II. p. 17. Birou, Veturia; Din legăturile lui M. Eminescu cu Banatul (Eminescu In Banal), nr. 5, p. 85. Buieanu, Aurel; Eminescu tălmăcit în limbi străine, nr. 5, p. I®: Inovația și tradiție în discuția PEN Clubului internațional, nr. 12, p. 75. Camilar, Eusebiu: Luceafărul dc ziuă, nr. 1, p. 42. Cd/fnesc», Afa/ef.' In jurul „Glossei", nr, 5, p. 25. Ciobanu, Hicotae: Momentul actual și exigențele literaturii, nr. 1, p. 28; Un fluier simplu laie-ți, nr. 7, p. 44; Literatura epocii socialiste, nr. 8, p. 3; Epopeea luptei antifasciste în proza scurtă, nr, 9, p, 3; Momentu1 Rebreanu în evoluția prozei românești despre sat, nr. 10, p. 5, Foarfă. Șerban: Intre originalitate și convenționalism în roman. nr, II, p. 43, Franco. Zoltan: Traducîndu-1 pe Eminescu, nr. Galefariu, Marta: Un moliv din lirica europeanăși „Strigoii", nr. 5, p. 63. Gaoriliu. Leonard: „Lauda lucrurilor" șî elogiul simbolului, nr. 9, p. 36. lancu, Victor: Eminescu în perspectiva literaturii universale, nr. 5, p, 7; In memoriam, nr. 7, p. 72. Itiescu, Ion: Din laboratorul de creație al lui Ui'iu Rebreatiu, nr. KL-p. 12; Considerații în legătură cu valoarea estetică a „Amintirilor din copi- lărie", nr. 12, p. 10, indrieș, Alexandra: Chipul femeii în opera lui Eminescu, nr, 5, p. 56; Lumea femeiî în opera lui Ion Creangă, nr. 12, p. 21 Ullin. Andrei A.; Structura de caracter a eroului tn romanul contemporan nr. 7, p. 3. AM/rescw, CHo; Wiliam Shakcspearc șl litanîsmul renașterii, nr. 6. p. 64. Aiicu, Dumitru; Psalmii și drama căutării absolutului, nr. 4, p, 6. Mioc, Simian: O ti! ia Cazi mir la 70 de ani, nr. 2, p. 12; Proza literară a lui Eminescu, nr, 7, p. 64. Munteanu. Ștefan: Eminescu și limba poetică a înaintașilor, nr. 6, p, 29; Valorificarea artistică a limbii populare în opera lui Ion Creanga, nr. 12, p. 17. Afurdrojw, D.: t în moment biografic eminescian și reflexele iui lirice, nr, 5, p. 50. H. C.: Crișu Dascălii, nr. 12, p. (19. Oallde, Petru: Momente ale prezenței lui Eminescu în Banat, nr. 5. p. 95. Puntea. losif: Imagini ale revoluționa ruin î pașoptist în romanul *Gcniu pustiu*, nr. 5, p. 68. Pascu. Petre: Monumentul lui Eminescu de la Sînnicnlaul Marc, nr. 5, p. OG Perpessi mrs; Fanlasma de la îpotești, nr. 5, p. 19. Petroveanu. Mihai!; Geo Dnmitrescu, nr. 3. p. 22. Rebreantt. Fanny Libia: Amintiri, impresii, nr. 10, p. 3. Simian, Eugen: Critica curentelor de avangardă, nr. 6, p. 47. S/dwescn. Heinz: Dezvoltarea romanului de limbă germană în R.P.R., nr, 7. p. 23. Theodoru, Radu: Spre identificare cu istoria contemporană, nr, 7, p. 21. SUMARUL REVISTEI PE ph.i 91 Toii or an, Eugen ; Simbol ți alegorie în poezia lui Eminescu, nr. 3, p, 58; Natura ea univers în poezia lui Eminescu, nr. 5, p. 35; Ion Creanga intre umo- riștii lumii, nr. 12, p. 3. Țirioi, Nicolait: Mihai Ralea, nr. 10, p. 20. Ancheta noastră Banuș, Maria: Nu castele de nisip, nr. 6, p. 3. Breslațtt, Marcel: însuși mesajul devine factor component al emoției nr. 6, p. 6 Doinaș, Ștefan Augustin: Aici trebuie să intre neapărat patru clemente Liebhardt, Franz: Unitatea combustiei — iată chezășia desâvîrșirii poemului, nr. 6, o. S. Porurnbacu, Veronica; Limbaj adică spirit, gindire și simțire contemporană nr. 6, p. 9. Orientări Buteanu. Aurel: Tristan Tzara, nr. 3. p, 18. Damian, S.: Un roman al lui Remarqtte, nr. 12, p. 74, Heinricft. Alfred: JoFm Sleînbeck și critica individualismului burghez eontemp.; ren, nr. 2, p. 50. Perez, Hertha: Contribuția lui Thcmas Mann la lupta împotriva fascismului nr. 1. p. 84. Sinteze Boarfă, S,: Circulația tipurilor literare și a temelor in proza lui Marin Preda nr. 8, p. 72. Lillin, Andrei A; Sensul umanist al tragicului in teatru! lui Floria Lovinescn nr. 8, p. 78. Fomuș, Af/rcca; Universul poeziei tinere, nr. 8, p. 83. Cronica literară Birăescu, Troian Liviu: Eugen Barbu ; Facerea lumii, nr. 8, p. 93; Literatura și contemporaneitate, nr, 12. p. SG. Cioban», Mcufae: Radu Theodoru: Muntele; Sorin Titel: Copt ui, nr. ,2, p. 59 Ion Bănuții; Scrisoare către anul 2000. nr. 3. p, 54; Elogiul eroismului lucid, nr. 4, p. 60; G. Căiinescu: Viața Ini At, Eminescu, nr, 5, p. 97 ; Anghel Dumbrăveanu: Pămintul și fructele, nr. 6. p. 73. Dirna. Sirnion; Radu Bourcanu: Inima desenată, nr. 10, p. 62. Foarfă, Șerban; Nina Cassian : Să ne facem daruri, nr. I, p. 95, Gavriliu, Leonard: Dim. Rachicf: Intre marc șl cer, nr, 6, p. 79; Mihai Beniuc Dispariția unui om de rîtid, nr. 7, p. 75. lancu, Victor: Ion VInea; Ora fintinilor, nr. II, p. 50. Jndrieș, Alexandra; Cînlece împotriva morțit, nr. 3. p. 50; D. R. Popesc»: Vara oltenilor, nr. 7, p. 79. Lillin, Andrei A .■ Vtadimir Ciocov: Versuri, nr. 6, p. 76. Munteanu. Ștefan : Autobiografie și confesiune lirică, nr. 4, p. DL Petroveanu. Mihail: Nichita Stănescu: O viziune a sentimentelor, nr, ÎO, p. 56.. Țirioi, Nicolae: Tudor Arghezi: Cadențe, nr. 8. p. 91 ; Eusebiu Camilar: Poezii, nr. 9, p. 53; Două culegeri lirice, nr. 12, p, 81. Ungureana, C.: Laurențiu Fulga : Steaua bunei speranțe, nr. 7, p. 83 Istorie literară-docurnente Apreotesei. Cezar; Date noi despre prototipul lui Apostol Bologa, nr. 7, p. 87 Ardeleana, Vichentie: Paul lorgovici. nr. 4, p. 81, Birou, Veforia: Un prieten al Iul Eminescu la Timișoara, nr. 9. p. 58. Birou. Virgil: Portretele lui Damaschin Bniincă. nr. 2, p. 77. Popiți, Gr.: Răsfoind paginile unui istoric bănățean, nr. 9, p. 61. Sănduiescu, AL ; Studiile de istorie literară in anii puterii populare, nr, 8, p. 102 Șerban, Geo: AL Odobescu în cercul „Junimea Română", nr. 11, p. 57. 92 SUMARUL REVISTEI PE Di scufii Birtescu. Troian Liviu: Reportajul contemporan și dimensiunile noului, nr. 1, p. 76. Foarfă, Șerban: Intre folclor, tradiție și poezia contemporană, nr, 3, p. 69. final, Nicolae; Poezie, cunoaștere și inovație, nr. 2. p. 67. Ungureanu, C.; Drumul spre împlinire al eroului, nr. 4, p. 72. Limba — sfii tvdnescu. G.; Problemele limbii lui Mihai Eminescu, nr. 5, p. 101. Mnnfeanu, Ștefan : Aspecte stilistice in sintaxa lui Mihai! Sadovcanu, nr, 2, p. 73 ■ Cercetarea limbii literare și a stilului in ultimii 20 de ani, nr. 8, p. 107. Țepeiea. S. F.: Tn legătură cu bKeputurile Lui Eminescu, nr. 6, p. 81, -VW &rw, Virgit: Impresii pe marginea unei expoziții, nr, 10, p. 64, BoteiCrainic. Adriana: Expoziția Traian Brătescu, nr. 1, p. 100; Retrospectiva N. N. Tonilza, nr. 9, p. 56. Corbeanu. N.: Profilul unui teatru, nr. 4, p. 86. Pium, : Sonet pentru o păpușă. nr. 1, p. 98; Teatrele bănățene in anul XX. nr. 8, p. 98; Început de stagiune timișoreană, nr. 12. p. 91. Hllin. Andrei .4.: Omagiu lui George Enescu, nr. II, p. 62; Beethoveniană, nr. 12, p. 65. S uriași u. Lucian și Pavelestu Gh : Pădurea vuiturilor de Tudor Jarda, nr. II p. 64. Carfi — reviste AdăsuHA. V.; Balade populare românești, nr. 10, p. 72. 4jwro/.r^BCeiar: Tamara Gane: Lermontov, nr. 2, p. 82; Tatiana Nicolcscu : Tț^oi și literatura română, nr. 7, p. 98. Afanasiu, Lucia Juca : Andrei Murcșanu: Poezii șl articole, nr. 6, p. 89. Balan, Dimitrie: Pop Simîon : Pieton în Cuba, nr. I, p. 104; Sergiu Fărcașan ; Atacul cesiumîștilor, nr. 4. p, 89; Icronim Serbii: Podul amintirilor, nr. 7, p. 95; Teofll Bușeean : O sută de pași, nr. 9. p. 68. Birdescu. Traian Liviu: Viata românească nr. 11/1963, nr. I, p, 107; Elena Vianu: Moraliștii Lâncezi, nr. 3. p. 76; Ștefan Augustin Doinaș: Cartea mamelor, nr. 7, n. 93; Georgeta Horodin ă: Jean-Paul Sarte, nr. 9, p. 65. Busuioc. N.: Nicolae Tftntu: Așa cum a fost, nr. 4, p. 90. Buteanu, Aurel: O antologie a poeziei africane, nr. 4. p. 91. Cerbu. AL: Pagini dunărene, nr. 1, p. 108. ChirikL Lgeja: Platrn Pardău: Arbori de rezonanță, nr. 1, p. 1(16; Drago? Vio 4 : Cicatricea, nr. 2, p. 83. Ciobanu. N.: S. Damian : Direcții și tendințe în proza nouă, nr. 1, p. 103. Ciulei. Gheorghe: Diogenc Lacrtios : Despre viețile și doctrinele filozofilor, nr. 3. p. 79 Corbeanu, .V.: Cinema — probleme ale scena rului de film, nr. 8, p, 114 ; Teatrul, nr. 7 și 8, 1964, nr. 11 P; 73. Datcu, lorgu: Ion Massoff: Eminescu și teatrul, nr. 5. p. 112; Dobroge, mindră grădina, nr. 6, p. 87; Cincl-Cincl, culegere de folclor, nr. 9, p, 70. Dima, S-: Emil Giurgiuca ; Poemele verii, nr. 9. p. 64. Dnftcu. Sergiu : Limba română, nr. 6/1963, nr. 3, p. 80; Gh, Bulgăr: Eminescu despre problemele limbii române literare, nr, 5. p. 113; Limba română, XIII. (1974) nr. 1, nr. 7, p. 99 ; Limba română, XIII, nr. 3, 4. nr. 11, p. 76. Dunibrăoeanu. A.: Epistole dc pe malul mării, nr. 4, p. 93. Dumitrescu, Andrei: Rusa lin Mnreșanu : A venit un cocoslîre, nr. 12, p. 98. Foarfă. Șerban: Contemporanul nr. 52/1963, 1. 2/1964, nr. 2, p. 84 ; Critica in lațul literar, nr. 1/1964, nr. 4, p. 94; Șina Dănciulescu: Ploaie de aprilie, nț. 6, p. 86; Paul Cernea : Anton Pann, nr. 9. p. 67; Ion Alexandru: Cum să vă spun, nr. 12, p. 97. li ȘUMAHUI. REVISTEI IU 1*1 93 Gateiariu, Mana : Al, Săiidulcscu : Dciavrancea. nr. 7, p, 97 ; Al. Bălăci: Studii italiene, voi. Iii, nr. 10, p. 73; G. hașcu : Reflector peste timp (Din istoria reportajului românesc), nr. 12, p. 95. Gonea. Valenu: Poezia in Luceafărul nr. 10/1964, nr. 6. p. 92; Al. Căprarul Orizonturi, nr. 10, p. 75; lațul literar, nr. 7 șî 8/1961, nr. II, p. 75. Gaoriliu, Leonard: Aurel Râu: Jocul de-a stelele, nr. 3, p. 75; Ana Blandiana Persoana intiia plural, nr. p. 87; Ov. S. Crohm.ilniceanu: Lucian Blaga. nr. 7, p. 95; Gcorge Bălăiță ; Călătoria, nr. 9. p. 69. indrieș, Alexandra; Veronica Porumbacu : Memoria cuvintelor, nr. I,p. 102 /ebcleanu. Al: Maria Bănuț: Metamorfoze, nr. 3, p, 74. Kuban, Endre: Szabo Gyitla; Sinfonia locului natal, nr. II, p. 72. Leuin, Sergiu; Secolul XX. nr. 2/1961, nr. 6, p. 91. AfrAa/acAe. C. X.: I. L. Carâgiale: Scrisori și acte, nr. 1, p. 88; Tudor Vranu Arghezi poet ai omului, nr. 10. p. 19. ,WAdi7e$cu, Florin: Ncgoiță Irimie: Cascadele luminii, nr. 8, p. 113. Altoc, Simian: ton Roman: Șt. O. losîf, nr. 10, p. 74; Ion Mlnuleseu . Ver- suri, nr, 12. p. 96. Mrtnfeaiiu. Ștefan: Boris Cazacu: Pagini de limbă ți literatură română veche, nr. li, p. 67. Afw/rn, I.: V. Șcrban: Curs practic de sintaxă a limbii române, nr. II, p. 70 M. Ț,: Studii și cercetări de istoric literară și foletor, nr. 5, p. 115.'- Pantca. losif: Niculac Gheran : Gii. Braeseti, nr. 2, p. 82; Zoe Diimltrcscu-Bușu* Icnga ; Eminescu, nr. 5, p. 115; Al V|ahu|ă: Scrieri alese, nr. 8, p. 110, Pascu, Petre: Cu cît cint, atiia sint, nr. 2, p. 81 ; Magda Tsanos: Versuri, nr, 8, p, UI. Popovid. \'eboifa: Novi Jivot nr. 2/1963. nr. 2, p. 86. S. F.: Steaua nr. 12/1963, nr. 3, p. 82. Ternovid. Olimpia: Zoe Dumltrescu-Bușulenga : Ion Creangă, nr. 3, p, 78; Octa- vian Goga : Poezii, nr. 6, p. 91 ; Otilia Cazimir: Poezii, nr. 10, p 71 Tripcea. Tlteodor Branislav Nnșici: Lin individ suspect, nr. II, p. 72. Țirioi. Nicolae: Radu Theodoru ; Interceptarea, nr. 4, p. 87. Țugui. H.: ion Brad : tn luna mai, nr. 7. p. 96; Nicolac Dumbravă: Dialoguri cu țara, nr. 9. p. 71 : Constantin Ahăluță: Lumina pămintului, nrlO, p. 76; Dcmostene Botez; Oglinzi, nr. 10, p. 70. Ungureanu. C.: Dimitrie Stelarii: Oameni și flăcări, nr. I. p. 105; Florin Mu- gur: Serile în sectorul nord, nr, 8, p. 112; Mircea Zaciu: Ion Agirbicca- nu, nr. II, p. 09; V. Teodorcscu : Semicerc, nr. 12, p. 96. Miniaturi critice A. B : Simpozionul de la Opera de Stat, nr. 7, p. 101, A C.: Șantier literar 1964, nr. I, p. 110; Dezvelirea unei plăci comeiuor dive la Oravija, nr. 7, p, 101. A. D.: Consfătuirea cercurilo- literare din Moldova, nr. I. p. 110; Tineri si rii tori premiați de Luceafărul, nr, 2, p. 87; însemnare despre poezie, nr 10. p. 78. A. J.: O culegere, La ma'ginca mării, nr. 5, p. 118; Sublinieri, nr. 6. p 91; Hronicul și ciuleiul vîrstcior, nr. II, p. 78. A. L.: In amintirea unui artist pali iot, nr. 2, p. 87; Willi Brcdel, nr. 12. p 101 A. V.: Caet sucevean, nr. 10, p. 78. C.: Grijă pentru ucenicia literară, nr. 8, p. 116, C. M.: Nedumeriri, nr. I, p. 110. C. U,: Despre proza lui Eminescu, nr. 1, p. HO; O nuvelă despre deltă, nr. 2, p. 87; Fhicraș mindru-nflorit. nr. 4, p, 96. Cerbu. Al.; Pe ec cadă accentul, nr. 4, p. 96; înseninări din „Casa tAcerii". nr, 11, p. 79. Chirifă. Lygia: Luceafărul in traducere maghiară, nr. 9, p. "I D B.: Etnografic bihorcană. nr. -I, p. 95. Dtncecz, L.: Gaal Gabor, nr. 9, p. 73. Erdely, holda: Activitatea compozitorilor bănățeni, nr. 8, p. 116, 94 SVMVHI I REVISTEI PE 196* P. F.: Un studiu remarcabil,, nr. 2, p. 88; Decesul demiurgului, nr. 3, p. 86 ; Spirit critic și poezie, nr. 6, p. 93; Citeva cuvinte, nr. 7. p. 103; Citeva cuvinte, nr. 10, p. 79; Două poeme, nr. 10, p. 79; Nouă catrene și jumă- tate, nr. 12, p. 103, Felii. Karl: Două vodeviluri clasice pc scena teatrului german de stat, nr. 3, p. 86; Aniversarea lui Shakcspeare, nr. 6, p. 94; Cinematografia în re- giune. nr. 9, p, 75. Foar/a, Șerban: Discuții despre proză, nr. 5, p. 119; Proze scurte în „Gazeta literarii", nr. 44/196-1, nr. 12, p. 102. G B.: Magda lsano$ în limba strbă, nr. I, p. III. Gonea, Valeriu: Măsura citării și echilibrului în comentariul critic, nr. 3, p. 85; Trei schite, nr. 4, p. 95; Omagiul adus lui Eminescu in revistele noastre literare, nr. 7, p. 102; Citeva cuvinte, nr. 9, p. 76; Rapsodie în august, nr. 11, p. 77; Citeva cuvinte, nr. 12, p. 101. I. A: Temperatura eroului, nr. 6. p. 93. Iliescu, Ion : Marginalii la un simpozion* dc estetică marxist-leninistă, nr. 9, p. 76 loânescu, Rodica Ciocan: Note asupra lexicului eminescian, nr. 5, p. 117. K. F.: A doua etapă in concurs, nr. 2, p. 88. Kuban, Endre: Kâroly Sândor, nr. 3. p, 87. L. C..' A traduce.. „ nr. 1, p. 111. AL C.: Acțiuni comemorative în Banat, nr. 5, p. 120; Spectacole timișorene pe micul ecran, nr. 8, p. 118; Vie activitate editorială. nr. 8, p. 116. Al. S..’ Cintece dc lume. nr. 4, p. 95; Dansuri populare din Banat, nr. 11, p. 78 ; Notă la un cact-program, nr. 12. p 103. Ale/ea. Octavian : Două cărți despre Timișoara, nr. 6, p. 93, Mcddooan, Florian: Expoziția „Luceafărului poeziei românești", nr. 7, p. 101. V. C.: Punctul pc i, nr, 3, p. 81; Număr dublu, nr. 11. p. 79. O, T.: Dc la idee la expresie artistică, nr. 3. p. 86; Sărbătorirea lui Paul lorgo- vici, nr, 8, p. 117. „Orizont'': Gazeta literară — 10 ani de la apariție, nr. 3, p. 81; Revista Ramuri. Ateneu, nr. 9, p. 74 P. P.: Lucian Blaga editor al lui Eminescu, Bernard Shaw prefațlnd o traducere din Eminescu, nr. 5. p. 118. S. D.: Post scriptum la o cronică dramatică, nr. 2. p. 88; Inadvertențe într-o carte, nr. 3, p. 85; Act venețian la Timișoara, nr. 6, p. 95; Comemorarea lui Eminescu la Baza de cercetări, nr. 8, p. 117; Primul festival al filmului românesc, nr. 8. p. 118: Otova, nr. 10, p. 78, S. F-: Exegeze bacoviene, nr, 1, p. 111. Stan, l.: Conferința națională dc lingvistică românească, nr. 11, p. 77. Sora. G.; George Enescti Ia Oravița, nr. II, p. 79. U, D.; Caiet literar, nr. 3, p. 85. V. G.: Cum se face un poem, nr. 10, p. 78, fal. C,; Doi ani dc zile printre păpușarii din Cairo, nr. 9. p- 74. Poșta redacției nr. I.p. 112; nr. 3. p.87; nr. 6, p. 96; nr. 9, p. 79; nr. II, p. 80. S«B«I atei Ulii FLORIN MOLDOVAN SUMARUL REVISTEI PE IVM 95 CUPRINSUL Lucian plaga: Hronicul și cînlecul viratelor.......................................... 3 Ion Vinea; Veste, Praf......................*........................................ . 10 V. Voiculescu: Vodă Rare? . ................................... ... 12 Eusebiu Cânii tar; Aripi, Despărțirea............................ , Andrei A Lillin: Comentarii la meditația liricofilozofică a lui Mihai Beniuc . Ștefan Augustin Doinaș: Cu versul meu. La țărm................................. vasile Nicotescu: Nocturnă, Hommo .................................................... Anghei Dumbrăveanu: Discobolul, Pe munții din Sud, Imn in metal, Norii , Sorin Tiiel: La cinci fără un sfert .................................................. Ion Caraion : Moment din 1907, înaintea lucrurilor ........................................................................ Vlaicu Birna: Erau mugurii. Ape albastre . .. Nichita Stănesca: Geneza poemului, Vesela baladă a celw morți din dragoste . Petre Stoica: Ceasul de lemn............................................... Șerban Poartă: Volume ale unor tineri poeți ................ Al. lebefeanu: Krinouis, Oră gravă. Privire critică ......... Dim. Rochiei: Omul cu cheile . .................... Dam an Ureche: Portret învins, Trandafirul furat ..................................... Orientări I. Văldanu: Privire asupra dramaturgiei lui Arthur Miller . Din lirica universală Micltei Deguy : Grpacul, Ochii, Deșteptarea, Fata, în românește do A. E. Baconsky . Atain Bosquet: Testament, Pentru un pic de pace, în românește de Verom’ca Porumbarii Siephan. MaBarme; Briză marină, în românește de Nina Cionca ...... SaintGohn Perse: Cor, Laude, în românește de Petru Sfctea ...... Cronica literară AI. Sândulescu: G. Călinescu : „Cronicile optimistului” ....... Nicolae Ciobanii: Ion Brad : „Descoperirea familiei" ........ Partenie Murariu: „Istoria literaturii române" ....................................... losif Paniea ; Unele semnificații ale simbolului* eminescian ....... Cărfi-reuiste H. Țugui: Nicolae Tațomir: „Tainicul arhipelag" . .............................. Traian Liviu Birăescu: Paul Anghei: „Arpegii la Șiret"................................ Lucia Jucu Aianasiu: I. Peltz: „Cum i-am cunoscut" . . . • . • Aurel Buteanu : Kakassy Endre: „Milwii Sadovcanu" .......................................... Aiircen Braga: Raicu loncscu-Rion : „Scrieri".............................. L. Dumbravă: Cornelia Sturzii: „Arcade peste anotimp" . ...................... Kuban Endre: Bodor Păi: „Țărm dc mare in curtea noastră".............................. Alexandra Indrieș: Limbajul tinerilor poeți bănățeni.................................. Vaierni Gonea: Contemporanul (nr. 48, 49, 50 —J 1964).............................. Miniaturi critice O: Steaua la 15 ani................................... Lygia Chiriță: Fii bun pînă la moarte . ....................................... A B.; Revista „Hclikon" despre literatura română ........ V. Gaiiea: Despre probitate in polemică : . . .............................. C, Ungureanu: Satiră anliclerloală............................ P. Pasca: M. R. Paraschivcseu în limba trughiară...................................... I. E.: „Luminița"........................*........................................... Petre Oatldc: Un „turneu Petculcscu" din 1883......................................... Rari Fetd: Momente din viața artistică a 'orașului Timișoara ...... T. L- B.: O discuție despre realism ................................................... Florian Moldovan: Sumarul revistei „Orizont" pc anul 1964.................88 I * Redacția : Timișoara str. Rodnei nr. 1 Telefon 12026 Administrația; București Șos. Kisclelf nr, 10 • Manuscrisele și orice corespondență scrise ■citeț pe o sjncnrjj parte a hîrtiei, cu indicarea adresei exacte a expedi" torului, se trimț^ pe adresa redacției Manuscrisul* nepublicale nu se restitui* Tiparul executat sub comanda nr. 8280 la înlreprinderea Poligraficii „Banal" slr. Tipografilor'A Timișoara — RP R | 43803 | Lei 7,-