J/ f?? REVISTA A UNIUNII SCRIITORILOR DIN RPR INSTiTm L A f 3SEL0X I I M i j O A « A Timișoara ianuarie 1964 Anul 1(1) -------------------COMITETUL DE REDACȚIE---------------------- ION ARIEȘANU, N1C0LAE CIOBANU, ANGHEL DUMBRĂVEANU (secretar <1 e redacție).!^. JEBELEANU (redactor șef). ANDREI I. LILLIN ________________________________________________________ Redacția : Timișoara, R urinei. I. telefon 1-20-20 Administrația: București, Șos. Kiseleff, 10. CUPRINSUL INSTITUTUL Ik LF.zUî] ce”) PHHICJC: ARc A CADSELQft ' Pî5‘CKC2 I r i m i ș o a a a 0 I B L 1 O I L C A _____ K’r............. * * * Cuvint înainte................................. Eugen Barbu ■ Intîlnire în iunie, fragment de roman • o Ntna Cassian: Poeții tineri, versuri AL Andrițoiu: Frumosul cotidian, versuri ... 27 Nicolae Ciobanu: Momentul actual și exigențele lite- raturii 28 tron Verghelis: Lenin, versuri, in rominește de George Demetru 'Pan • .......................33 Gheuorg Emiri: Versuri despre Lenin, in romînește de Ion Popa ...............................................34 Damian Ureche: Meridian spre comunism, versuri • 35 * * * Damian Ureche: Fericire cu ochii deschiși, versuri • Adrian Maniu: Cetatea de la mare, versuri ... 37 Lucian Plaga : Anii vieții. Odă simplisimei flori, Moara, Giordano Bruno ciută balada permanenței, versuri 38 Nichita Stdnescu: Către Eminescu, versuri ... 41 Eusebiu Camilar : Luceafărul de ziuă • .... 42 Vasile Nicolescu : Dincolo de cuvinte. Marea, versuri • 45 Anghel Dumbrăveanu: Triumful lui Frometeu, poem • 50 Dirn. Rachici: Către o tînără profesoară, versuri - • 73 Sorin Titet: Stagiarii, fragment de roman ... 75 TINERI POEȚI Lucian Bureriu: Ctmp însetat, versuri . ... 81 Crișu Dascălu: Măturătorul, versuri . ... 82 George Suru : Intîlnire, versuri ...... 83 iforia Guia: Farul, versuri.............................83 ORIENT fRI Hertha Perez: Contribuția lui Thomas Marin la lupta împotriva fascismului .................................84 Georgios Seferis: Legendă. Primăvară după I — C, în romînește de Iv. Mar ti novici, Părnintul nostru. Acum, în rominește de Petre Stoica, Flori de stincă. în rominește de Dan Constantinescu • • . 91 3 CRONICA LITERARA Șerban Poartă: Nina Cassian : .Sd ne facem daruri." ■ 95 ARTA Simion Dima; Sonet pentru o păpușă • • • • 98 Adriana Botez-Crainic: Expoziția Traian Brădeanu • 100 CÂRTI REVISTE Alexandra Indrieș: Veronica Porumbacu: „Memoria cuvintelor".........................................102 N. Ciobanu: S. Damian: „Direcții și tendințe în proza nouă"....................................... • • -103 Dimitrie Bălan : Pop Simion: „Pieton în Cuba“ * ■ 104 C, Ungureanu: Dimitrie Stelaru : „Oameni și flăcări" 105 Lygia Chiriță: Platan Pardău: „Arbori de rezonanță" 106 Traian Liviu Birăescu: „Viața rominească" nr. 11!1963 ....................................................... 107 M. Orbii : „Pagini dunărene"....................................108 MINIATURI CRITICE 4. C.: Șantier literar 1964 .......................... 110 A. D.: Consfătuirea cercurilor literare din Moldova • 110 C U.: Despre proza lui Eminescu.................................110 C. Al.: Nedumeriri • .......................... 110 L. C.: 4 traduce.......................................11! S. F.: Exegeze bacouiene *...........................111 G. B.: Magda Isanos în limba sirbă • - * • • 111 * A'. T.: Poșta redacției • ....................112 CofierU de Petre Valeinetea CUVÎNT ÎNAINTE Orizont continuii revista Scrisul bănățean, publicație a Uniunii Scriitorilor din R.P.R. In toamna lui 1962, Scrisul bănă- țean ji-a aniversat 100 de numere, făcînd bilanțul unor certe suc- cese. De la tinerescul almanah din 1949, cu apariții sporadice, re- vista timișoreană a parcurs un drum ascendent, tndeplinindu-și rolul de animator și de stimulator a! creației literare din Banat, hi jurul publicației s-au format poeți, prozatori, critici literari, care își aduc contribuția la dezvoltarea literaturii realist-socia- liste din țara noastră. Revista Orizont îți propune să promoveze o literatură adine inspirată din viață, să oglindească fenomenul literar din toată țara, să dezbată in paginile ei problemele centrale ale literaturii contemporane in spiritul hotărlrilor Conferinței pe țară a scrii- torilor. Nou! titlu vrea să marcheze eforturile colaboratorilor re- vistei de a-și lărgi orizontul preocupărilor prin ridicarea nive- lului calitativ al creației, potrivit exigențelor de azi ale partidu- lui și poporului, asigurînd, în același timp, și o mai largă răspîn- dire revistei, o legătură mai strînsă cu cititorii. Ducindu-și existența intr-o regiune cu un profil economic cultural complex cum este Banatul, Orizont înțelege, în primul rînd, să-și structureze profilul în așa fel. Incit, efectiv, contextul variat și bogat al literaturii naționale să se îmbogățească cu noi și autentice imagini artistice ale vieții contemporane din această parte a țării, cuprinztnd totodată realitățile construcției socialiste de pe cuprinsul întregii patrii. Obiectivele pe care ne propunem să le atingem izvorăsc din sarcinile ce revin frontului nostru literar, in prezentul moment cînd poporul nostru, sub conducerea înțeleaptă a Partidului, prin munca sa eroică, se pregătește să Inlimpine cea de a douăzecea aniversare a Eliberării patriei. Colectivul de redacție al revistei noastre se va strădui sa obțină succese fot mai mari spre a contribui la formarea și de- săvtrșirea conștiinței socialiste a oamenilor muncii, ta triumful celor mai înalte idei ale timpului nostru — ideile comunismului. REDACȚIA Cuvinl imune ÎNTILNIRE ÎN IUNIE' I linie semeț, cu ploi scurte și descărcări electrice, cu miros de tei înflo- riți, zăpușeală și răcoare și zori umeziți... Orașul rămăsese undeva în urmă. Pe aici se croise un drum nou, cu nume frumos : Șoseaua Nordului. Copacii de pe marginea lacului Herăstrău foșneau în vîntul dc vară. Frunzele lor proaspete aveau o mișcare măruntă și sonoră. Deasupra ecluzei se opriră. Sc vedea căderea apei și pînă sus se ridica o răcoare umeda, sub ci strălucea un curcubeu lichid strălucitor. — Or fi pești ? întrebă Ina. — Nu știu. Peștii ar trebui să stea în locuri liniștite. Mareș tăcuse tot drumul. Se întîlniseră în fața restaurantului Bordei, în prima duminică a lunii iunie din acel a ti. 1913 .dimineața la unsprezece, după înțelegerea cu tipograful. Ea îi luase brațul șM spusese repede; — Tmi parc bine că te-al întors ! Pomi alături, Irăgînd cu ochiul dacă nu-i urmărea cineva. Nu era nimeni. Trecuse un sfert dc ceas de cînd se plimbau tăcuți, imul lîngă altul, cu mîinile în buzunare. Ea era îmbrăcată înlr-un pardesiu ușor, scurt și pe cap avea un basc alb. ca pe vremuri. Poate intenționat se îmbrăcase așa. Semăna cu o vînzătoare dc magazin sau cu o elevă, pe chip, timpul nu îi lăsase nici o urmă. — M-ai așteptat mult ? — Nu. — Poți să mă ții dc braț. Poate e mai bine așa ... îi luase brațul moale. — Bine, cum vrei. ♦, Era neschimbată. Aceeași frunte umezită de căldură, același păr cu șuvițe de culoarea castanei coapte și ochii alungiți, prîvîud într-o parte, pe furiș din cînd în cînd, ca să ghicească ce gîndea omul tăcut de lîngă ea. Trecuse de vîrsta adolescenței, avea un piept mai plin, de femeie, poate su- rîsul ascuns îi mai aducea aminte de fata dc demult. — încotro? întrebă, în stîrșit, Mareș. — Cunoști casa Terezei ? — Nu, n-am mai fost niciodată pe-aici... * Fragment in*dii din Nordului", no ui ediții' reijzută ți «diofilA. <5 Eugen Barbu: Intilnirc in iunie — Nu ești prea voi*băreț. Daca știam așa, il lăsam pe nenea Dobre să te-aducă ... — Nu era bine. —■ Am trecut ieri pe la el și am găsit tipografia spoită. Acum atelierul e lună ... Bărbatul nu-i răspunse. Se uita în jur ca și cînd ar fi vrut să țină minte locurile. Trecură dc un loc îngrădit, unde se jucau mai mulți băie- țași într-un carusel de fier. Dincolo de o cabană acoperită cu șiță, lacul cli- pocea încet, lovind malul de pămînt, cu valuri mici. — E foarte frumos pe-a ici, apuse Ina ca să schimbe vorba. — Da. Drumul lat, fără copaci pe margini, se vedea pînă departe. Trecură dc o circiuma, cu un șopron putrezit in față, cu mese șchioape la care beau căru- țași și ajunseră în fața unui cîmp pustiu acoperit cu gunoaie. La o barieră I moțăia un cantonier, cu un drapel galben în mînă, în așteptarea unui tren ce nu mai sosea. — Mă duc să-l scol... zise Ina. Nu se schimbase deloc, Sau poate părea mai puțin convinsă de ceea ce voia să facă, mai puțin spontana. — Cum vrei,.. — Cum vrei! îl îngână furioasă aproape. Ascultă, ar trebui să vorbim deschis. Mareș o privi drept în ochi: — Ai curaj ? Trecură calea ferată. Era cald și umed șl deasupra lor se stringeau nori mari, cenușii. — O să plouă, spuse femeia. — Da, o să plouă ... — Acolo e o uscătorie de stuf, o vezi ? — O văd. — .Și mai încolo o stație de benzină ... — La pompă ? — La pompa aia galbenă ... Ina se opri: — Iți bați joc de mine ? — Nu, nu-mi bat joc de line. — Știi cum îl cheamă pe omul care face aprovizionarea cu benzină a mașinilor ? — Dc unde să știu ? — Gaie ... — Aha... — Deci: punct de reper, pompa lui Gaie, ții minte? — Cum să nu ? — Pe aici nu sînt străzi. Casa Terezei e cea cu calcanul de pămînt, spoită în galben, o vezi ? — O văd, Mergem împreună ? — Da. — Bine. — Și acum să vorbim deschis... Eup*n Bărbii: înGInlrc- In Iunie I — Mai e vreme ? — Pînă ajungem o să ne spunem iot ce avem de spus... — Aștept. Ina îi lăsă brațul și il privi ca și cînd atunci il văzuse pentru prima oară după atita vreme. — Ai aflat că m-am măritat ? — Da. Să nu uit, îți mulțumesc pentru ajutorul pe care l-a primit maică-mea... — Nu era ajutorul meu. Mareș nu mai spuse nimic. — Nu mă întrebi ce-am făcut după ce te-au arestat iar? — Nu sînt curios. Lucrezi tot la dispensar, la Depou ? — Da. Tot acolo. — Și n-ai avut încă neplăceri ? — Inchipuie-ți că nu. — E foarte bine. — Nu fac nici o mișcare deocamdată, a devenit periculos. Astăzi vom alia ce se mai întîmplă ... — Și bărbatul tău ? Ina îi strînse ușor brațul : — Să nu-i porți pică. Viața c ciudată ... — Adevărat, — Eram mai tineri, viața ne-a despărțit. Ai plecat într-o dimineață și eu te-am așteptat. Și au trecut trei ani și abia atunci te-ai întors. Și-am mai încercat să te văd, și trebuia mereu să te-ascunzi, și eu eram singură, și iar au trecut cinei ani... — Ai dreptate, Ina, recunoscu bărbatul, fără urmă dc ironie în glas, cu acea amărăciune cu care trebuie să primești totdeauna cele mai dureroase lucruri. De fapt simțea că o urăște de moarte, dar îi dădea dreptate deși iși spunea că femeile găsesc totdeauna cele mai bune scuze pentru tot ceea ce fac. Ar fi vrut mai devreme, înainte de a o întîlni, s-o judece, să-î spună cuvinte neplăcute, s-o facă să plîngă, ori măcar să simtă că are remușcări. dar era atît de absurd acum să ceri ceva ce întrecea orice putință de a aștepta și de a iubi... Privi în spate. Șoseaua Nordului era pustie. Deasupra drumului plutea un nor mare de praf. Cerul se întuneca. — O să plouă. N-ar trebui să ne grăbim ? întreba. — încă nu plouă. Te sperie furtuna ? — Nu. — Cum s-au purtat acolo cu tine? — Mulțumesc, bine. Erau foarte atenți cu noi. — Tți bați joc de mine ... — Vorbesc foarte serios. Cel puțin 11 iubești ? — Pe-ci ne ? — Pe bărbatul ăsta al tău ? — Cred că da. Se îndrîjise și ea, avea în ochi o căutătură rea. — Atunci n-am să le mai întreb nimic, niciodată. Dar pe mine, pe mine m-ai iubit ? 8 Eugen Burta; Inlllnir* In Iunie — Cine știe! — Cîte aproximații! — Dacă mă gîndesc bine, te iubeam, îmi plăcea să te întîlnesc, să umblu cu tine, să colind orașul.,. — Flirturi de domnișoară, Ilaidem mai repede, nu vreau să-i fac gelos pe domnul ăsta cam în vîrstă, căruia îi plac femeile tinere. — Să nu vorbești așa despre el, auzi tu ? Nu se poate să ne certăm pentru fleacuri. O să lucrăm de aici înainte împreună, dacă o să-mi porț; pică, n-o să fie bine pentru nimeni. — N-avea nici o grijă. — I-am spus totul despre noi doi... — Și a fost îneîntat, nu-i așa. că ia pe logodnica altuia... — N-am fost niciodată logodiți și nici nu mi-ai spus cindva că ai de gînd să ... — E adevărat, n-aveam timp pentru așa ceva, iartă-mă... Mai ai Hohnerul acela cu bași cu care-mi cîntai atît de frumos ? Vroia să schimbe vorba, dar ca nu-1 lăsă. — Pentru Vasile ești un tovarăș ca oricare altul, nu trebuie să ne împiedecăm dc trecutul nostru. — Frumoase cuvinte! — Trebuie să rămînem prieteni, oricît țî-ar veni de greu. Dacă ești în stare dc așa ceva, va fi foarte bine pentru toți. încearcă să nu mă urăști. Dă-mi mîna! Ina îl îmbrățișa, sărutîndu-l ușor pc obrazul rece, rămînînd diva timp lipită de el, plîngînd încet. — îmi va fi foarte greu, să știi, spuse bărbatul mișcat pc neașteptate, mîniat pe sine că nu poate să sc stăpincască. — Și mie, dar trebuie, înțelegi ? Timpul vindecă totul... Porniră apoi încet mai departe. Casa era aproape. Străbătură o curte lunga, plină de flori și globuri albastre și verzi, înveselind locul pustiu. Sc auzea de departe un gramafon răgușit, printr-o fereastră deschisă. înlîlni- rca trebuia să semene cu o petrecere dc familie și. în scopul acesta, Dumi- trana, care sosise aici mai devreme, adusese cîteva sticle dc vin și gazda pregătise din sărăcia ci o găină la tavă, a! cărei miros plăcut de carne friptă biruia izul amărui de iarbă strivită și crini dulcegi abia înfloriți sub prispa casei joase. Ina bătu la ușă; cei dinlăuntru îi așteptau și-i văzuseră deschizînd poarta îngropată sub un val dc iederă. Le deschise un militar înalt, cu ochii duși în fundul capului, bărbierit pînă la singe. — Poftiți, poftiți, bine ațî venit! Urarea era pentru ceilalți chiriași din curte care sc mirau desigur că pe gazdă o apucase pofta de petrecere cu atita lume. Intrară și Mareș o văzu in capul mesei pline de farfurii pe gazdă : o femeie mărunțică, cu părul alb, acoperit de un bariș. Lîngă ea stătea bărba- tul Inci, om de 50 dc ani, parcă îndesat cu malul, cu umeri pulernici de hamal, vesc! și curios în același timp, prețuindu-1 dintr-o privire pe noul sosit, chemîndu-1 cu un gest lîngă el. fără vreo sfială, ca și cînd abia așteptase să-i facă cunoștință. Lîngă gramafonul cu pîlnie albastră, mește- Eugen Bitbw: Intilniir în iuaic rea ceva tipograful, nenea Dobre nunii-botezuri care căuta în grămada de placi un cîntec mai zgomotos, ca să le acopere vorbele, își strînscrâ mîinile în tăcere și sc așezară. — înlîî un pahar de vin! spuse Dumitrana. Ciocniră, nu aveau deprinderea să petreacă, furculițele sunau stîngaci in mîinile lor, Tereza se ridică de cîteva ori, aduse mîncare, il certă pe bătrîn care nu mai termina cu plăcile lui și cînd atmosfera se mai încălzi. Măreț ridică ochii spre vecinul lui dc masă. Avea înfățișarea unui militar, era tuns scurt și gîtul vînjos izbucnea parcă din cămașa subțire de vară cu care era îmbrăcat. Mfnca cu poftă, dar fără lăcomie, glumea cu sergentul din fața lui și din cînd în cînd îi arunca cîte o privire scurtă. Ina îi măsura pe amîndoi, puțin neliniștită. încăperea mică, spoită de curînd și aproape lără podoabe dacă excludeai o fotografie mare a unui bărbat cu mustăți și o pînză de in întinsă pe un perete, era foarte curată. Preșurile aspre, de jos, ascundeau dușumeaua roasă și o ușă vopsită strident cu albastru îi atrăgea mereu privirea noului sosit. Bărbatul Inei continua convorbirea începută mai demult cu sergentul major de aviație, spin și cu obrazul palid, de lîngă el, căruia nu-i reținuse numele. Vorbeau despre flotila de la Craiova, unde acela era probabil mo- bilizat. — Zilnic, comandamentul german face reclamați! la Statul-Major. in cîrcittmile din oraș, „prietenia gcrmano-romînăH se lasă cu morți și cu răniți. \via1orii nu așteaptă prea mult cînd e vorba de nițică bătaie. Dumitrana rîse, așeză paharul cu vin pe masă și îl bătu pe umăr: — Asta nu e chiar atit de rău. Probabil că ofițerii lor fac pe nebunii... — Dacă ar fi mimai asta ! Nu Ic mai place războiul, au început să vor- bească de casă, de familii. Nu se mai simt atît de tari și ne vira pe noi la greu. Aviatorii nu dorm zi și noapte, sînt trimiși în recunoaștere, ei sc țin de chefuri și de femei. Nu știu cum să spun: în timp ce ai noștri își riscă pielea în văzduh într-un război care nu i-a interesat, ei fac orgii. — Tomulete, înțeleg, să-mi spui acum cum stăm cu oamenii. \i destui prieteni acolo ? — Destui ? Ce se numește destui ? Cîțiva sînt siguri, dar nu pot să le spun nimic înainte de a fi nevoie. — E limpede, dar cam pe cîți putem conta ? — Cu mici excepții pe toți, dar depinde de situația de moment. Există legi militare foarte aspre, pedepsele curg lanț, există o stare de nemulțu- mire generală, dar de aici pînă la lucruri mai importante e un drum. Ofițerii găsesc totdeauna acele cuvinte fritmoase cu ajutorul cărora te pot trimite ia moarte cît ai clipi din ochi... Nimeni nu-și riscă pielea fără o siguranță oarecare, Dumitrana lăsă furculița și mai bău un pahar de vin. — Nu-mi spui lucruri noi. Avea un glas aspru acum și se posomorise. — De această siguranță vom avea noi grijă... Important mi se pare că este să știi de cine să te ferești. Și adueîndu-și aminte de Mareș se întoarse: — lartă-mă. un moment. 10 Eaftn Birbu: Tr.tilnîre în ionic Nu mai minca nimeni. Lingă grămada de plăci mereu schimbate (niște plăci demodate și hiriite, cîntate cu ace vechi tocite și auzite printr-o pîlnie răgușită de pc vremea lui Marconi) sta acum gazda, Terezia, trăgînd cu ochiul prin perdea să n-asculte cineva afară, dar vecinii aveau și ei petre- cerea lor de duminică, se auzea din fundul curții un alt gramafon sau pa- tefon sau un aparat de radio și nu fu nimeni neliniștit. Dumitrana terminase cu sergentul major. 11 chemă pe un scaun într-un colț de odaie pe Mareș și spuse celorlalți, adică mai întîi Inei: — Ar trebui să dansați, parcă sîntem la înmormintare. Tereza, tu ca mai bătrînă dă tonul. Un vals nu ai ? Ceva mai pentru noi ăștia care n-am prea știut de scălîmbăială ... Tomulete o luă pe Ina de umeri și tipograful tăcut și solemn pînă atunci făcu o reverență ca pe vremuri, la sala Dacia, gazdei: — Permiteți ? Pelrecerca avea ceva caraghios în ea. dar și o sfințenie a amintirii, pen- tru un martor nevăzut părea însuflețirea unei fotografii de demult făcute la dagherotip. Poate numai chipul proaspăt al Inei, surîsul ei puțin trist și depărtat contrazicea impresia asta. Mareș n-avu vreme să observe amănuntele. El il măsură pe Dumitrana pc care-1 văzuse de cîteva ori la mitinguri șî la întîlniri,‘totdeauna dc departe și părîndu-i-se mai puțin tînăr ca acum cind sta la doi pași de el. cu palmele pe genunchi, cu umerii săi de hamal, tresărind din cînd în cînd. — Am primit scrisoarea adusă de la tovarășii din închisoare. Ai citit-o ? — Nu. — Ar trebui să-ți spui cîte ceva. Conducerea partidului îmi comunică un fapt foarte neplăcut. In mijlocul nostru, al celor deafară, se află un vîn- zător, înțelegi ? Trebuie să-l aflu deși îl cam știu eu. De multă vreme, tot ceea ce facem se află la poliție și chiar cu puțin timp în urmă, unul dintre cei mai buni prieteni ai mei a fost înhățat, compromis și dat pe mîna poliției. Probabil că nu înțelegeți nimic din coca ce se întlmplă. Cineva a vrut ca el să pară tuturor un trădător, dar eu l-am cunoscut bine; nu poale să fie un trădător. Mi se cere să-l reabilitez în ochii tovarășilor noștri, dar îți dai scama ce muncă păcătoasă am? Cineva, foarte deștept a lucrat de dala asta cu scalpelul, fartă-mă că încep cu asta, dar e foarte important. Mi-a fost recomandat în aceeași scrisoare ca un om foarte sigur. Deocamdată am ceva pentru dumneata, o mică afacere în provincie. E mai bine din toate punctele de vederc să dispari din București. — Și poliția ? Trebuie să mă prezint din 15 in 15 zile la circumscripție,.. — De cînd te-ai întors ? — De la paști. — Cam puțin, dar cu un bacșiș dat comisarului poți să n-ai nici o grijă. Spune-i că ai găsit ceva de lucru în provincie, o să înțeleagă. — Și dacă nu vrea ? — Ai avea ghinion cu adevărat. Sint cam puțini cei care refuză mita... Mi s-a spus că ești de meserie mecanic. Ți-ar conveni Piatra-Olt ? — Mă duc oriunde este nevoie de mine. — O să-ți explic numaidecît despre ce este vorba. Nu bei un pahar de vin cu mine ? — Cum să nu, cu plăcere ... Eugen Baihti: îmilfluc iu iunin — Ina mi-a vorbit despre dumneata, ai luat parte la greva de la Grivița ... mai pe urmă ... — N-am făcut prea multe lucruri. Băură privindu-se, apoi Dumitra na spuse simplu : — Cred că nu fac o greșeală dacă te trimit acolo... Piatra-Olt este nodul de cale ferată cel mai important din sud. De cînd în Polonia s-au în- tețit atentatele, nemții pe-aici tși trimit trenurile cu armament. De altfel, acolo au și un depou de reparații foarte bine organizat. Va trebui să-i trezim la realitate. Trădarea unora ne-a împiedicat pînă acum să acționăm deschis. E vremea să-i facem să simtă pe pielea lor că nu stau chiar pe roze. Am aici actele dumitale de transfer... lată-le, Marfă Dobre — nunți-botezuri. garantate. Cu toate ștampilele, cu delegație. Te numești, să spunem : Matei Gheorghe. am ales ceva foarte apropiat de numele adevărat, ca să nu cumva să avem surprize. Așa, ai lucrat pînă la 1 iunie la București-Triaj, ca lăcătuș, e important. Ajuns acolo n o faci pe nebunul că le știi pe toate... Lui Mareș începu să-i placă omul care vorbea deschis, fără ocolișuri. Meseria de lăcătuș îți convine ? — Tmi convine. — Bun. Pînă aici ne-am înțeles. Adresa din București e falsă, lată ce scrie: bulevardul Mărășești 115. Dacă cineva va întreba vreodată acob, i se va răspunde că, într-adevăr, ai locuit, dar de o zi, te-ai mutat, pricepi ? — Pricep.., Poftim acum și actul de mobilizare pe loc, ai grijă să nu-l pierzi. Prudență ta controlul militar, au cam început să se prindă că le tragem chiulul pe front. Cînd nu mai merge altfel, o sumă bunicică rezolvă totul... — Metoda e veche. — Dar bună: Cum ajungi acolo, mergi la cămin, au un cămin pentru ucenici și pentru funcționarii din gară. întrebi de un impiegat: loriiță, ții minte ? — Țin. — Ăsta o să-ți spună ce ai de făcut. Mai avem un om acolo. Constantin, de meserie frinar și bineînțeles pe restul de oameni ne bazăm foarte mul* pe simpatia ceferiștilor. Nu vă adunați toți trei lalolaltă niciodată, nu e bine ... Munca în general e ușoară, rămîne numai riscul. Trebuie să sabotați repararea locomotivelor. Cu cit se întîrzie mai mult aceste reparații cu atît scurtăm războiul. Decorații nu dau. așa că să nu le așteptați, mai tîrziu, vom vedea ce avem de făcut. Deocamdată îți recomand mult singe rece. Cu poliția noastră parcă ne mai descurcăm, dar acolo e și Gestapoul care înseamnă altă mîncare de pește. Oricum, te văd desghețat, n-o să mă faci de rîs... — Cum mă vor recunoaște ? — Ești trimis de unchiul Costel de la Caracal. Atît. — Bine. — Mai bea un pahar de vin și învit-o pe Ina la dans. Femeile au o adevărată plăcere să țopăie nițel... — Nu știu să dansez... — .Auzi, Ina, ce spune domnul ăsta ; că nu știe să danseze, ia te rog să-l înveți cîte ceva ... O văzură apropiind»-se și privindu-i cînd pe unul, cînd pe celălalt. — Vrei să încerci ? spuse cu glas ușor. Eațen Darbu: tnlîlnifc In îr.nlr — Am să încerc, se încăpățînă Mareș ca să arate mai mult și celorlalți câ nu se sfia să facă față situației delicate in care-1 aruncase Dumitrana care avea de vorbit acum cu tipograful. — Zîmbește puțin, îl rugă femeia. Altfel ai să rămîi cu aerul ăsta vi- novat care o să-i pună pe gînduri pe bărbatul meu. — Ce spui ? Și crezi că asta mă privește pe mine ? Vorbeau încet, la ei se uita din cînd în cînd nenea Dobre — nunți* botezuri care cunoștea povestea celor trei. — Cc spui de perechea asta ? întrebă pe neașteptate Dumitrana pe cel din fața lui. Se potrivesc bine ... — De ... făcu bătrînul, morocănos. — Ascultă, Gulemberg, n-o mai face pe uisnaiul, că știu tot. Cînd am cerut-o pe Ina de nevastă, habar n-aveam că4 iubise pe Mareș. Pe urmă nu s-a mai putut face nimic, toarnă-mi mai bine un pahar și nu roși ca o fecioară. Se mai întîmplă și din astea, n-avem nici o vină ... Apoi trecură la afacerile lor încurcate. — Cum stăm cu manifestele alea ? Ai un om de încredere care să le împartă cu prudență unde trebuie? — Am, zise tipograful. — Poți să-mi spui și mie cine e ? — Un nebun. — Asta-i bună, numai cu nebuni nu avusesem de-a face... — Sînt buni și nebunii la ceva. E un vînzător de ziare care vinde Signal în Gara de Nord. Cel mai bun distribuitor de manifeste pe carc-i știu. Dă reviste pe gratis soldaților care pleacă spre front, și, înăuntru, ca la ciocu-șî norocu, ei găsesc acele bucățele de hîrtie pe care nu știu cîtă vre-me voi putea să le mai tipăresc... — Bine, pînă aici îmi place. O să-ți mai trimit doi sau trei oameni. Unul e plasator la un cinematograf din centru, altul vînzător de bilete de loterie, în meseria asta trebuie să-ți alegi locurile cele mai aglomerate, altfel nu faci nimic. Cînd ai marfă mai multă trimite-mi și mie prin Tereza... Gramofonul hîrîia, gazda se apropie și vru să schimbe placa. — Mai merge o dată, spuse Dumitrana, ridieîndu-se și după aceea se adresă Inei: — Ce-are băiatul ăsla, parcă a înghițit o sabie. Ori nu te porți b>ne cu el ? — Nu rn-am purtat bine cu el, zise femeia rîzînd șî trecu în brațele celuilalt. Asta-i cu lotul altceva ... Dumitrana o strînse ușor lîngă el și privi peste umărul ei la Mareș care se apropiase de fereastră. „Eî, drăcie, gindi. Iată ce-mî trebuia : să lucrez chiar cu omul ăsta care se vede bine că o iubește pe Ina șl încă cum 1“ Și pentru câ avea humor se prefăcu că nu știe nimic și îi spuse nevestei că arc ochi frumoși, că dansează minunat șî că era fericit câ făcuse o ase- menea alegere, dar în ochii ci se iviră în curînd lacrimile și degeaba încerca ea să se prefacă veselă pentru că el înțelesese cît le va complica viața în- toarcerea lui Mareș, fapt ce nu-1 împiedică să danseze încă multă vreme, cu plăcere, ca în tinerețe, zicîndu-și că viața trebuia luată așa cum era... tniîlnire In iunie |3 I CAPITOLUL II Zgomotele orașului muriseră de mult, nu se auzea decit vîntul nocturn în pomii de lingă fereastră. Noaptea arunca o lumină albastră prin perdele. Bărbatul știa că ea nu doarme și o pîndea tăcut, așteptînd cu mîinile sub cap. Ar fi fumat o țigara, dar asta l-ar ti trădat. In cele din urmă, ca să curme această situație neplăcută, se hotărî și întrebă încet: — Dormi ? — Nu, spuse Ina încet. Știu, vrei o țigara ,.. — Cum ai ghicit ? .... Dumitrana căută lacom sub lampa de noapte pachetul de tutun. Hîrtia foșni cJtva timp, în întuneric fulgeră flacăra chibritului, luminînd ușor fața femeii. — îți vine greu, te înțeleg, spuse bărbatul fără să aibă aerul că voia să știe ceva. Băiatul ăla nu prea s-a distrat.,. — Care băiat ? — Mareș. — Cînd vii de unde vine el, nu ai chef dc petrecere. — Adevărat. Dar ar fi putut să te mai invite o dată la dans.... — Nu i-a plăcut niciodată să danseze și, pe urmă, n-ai fi fost gelos? — N-am timp pentru așa ceva. — încrezuți mai sînt bărbații! — începe o perioadă grea, Ina. Săptămîna asta trebuie să ne mutăm. A mai fost unul ca noi : parcă Ahasverus îi spunea. A cîla oară trebuie să împachetăm ? — Din *41 și pînă acum, am schimbat 13 domicilii. E ceva! — Mă gîndesc la ce-o să zică proprietarul cînd o să-i pun în mînă chiria pe trei luni și-o să-i spunem adio, Unde-1 mințim că ne mutăm ? — La Ploiești îți convine ? Sau ii vindem chestia cu mătușa bogată care ne-a lăsat o casă la Roman? (Acestea erau cele mai obișnuite motivări ale plecărilor lor din casele în care locuiseră pînă atunci, pentru ca să nu pară suspecți). — Să vedem ce-o să visez. Crezi că te mai iubește ? — Cine, proprietarul ? — Nu face pe proasta ! — Cine știe ! Ne-am înțeles să răminem prieteni. — îi ceri un lucru foarte greu. Dc obicei lucrurile astea se termină cu un fel de dușmănie. — Multe mai știi, priceputul©! Cite femei ai părăsit pînă acum ? — Ei, destule, destule ? lua se ridică într-un cot și-1 luă de păr, privindu-i firele albe de la tîmplc: — La vîrsta ta ai putea să fii mai serios! Numai că nu te-ai făcut corupător de minore și eu doar nu mai sînt atît de tînără ’ — Oare sînt atît de bătrîn, fata mea dragă? Fumul țigării aprinse îi lumina obrazul tăiat și dur. — Nu cred, dar avea și el dreptul la un cuvînt mai aspru. Spune-mi mai bine ce ai de făcut miine ? 14 Eu ten Barba; Intîlnire In iunie Dumitrana aprinse veioza, căută un carnețel cu coperți verzui și îl răsfoi : ' — E destulă bătaie de cap, II am pe listă pe general, pe prietenul meu inginerul, pe un tovarăș care vine tocmai din Moldova, unul întors de pe front... Știi ce, haide să încercăm să adormim totuși, uite, am să sting țigarea. am să te sărut pe frunte și gata „să fie afurisit cel care-și mai aduce aminte de ceva și nu sforăie după cinci minute 1“ Stinse lampa, strivi dc o scrumieră de metal țigara și iși mai aduse aminte de ceva: — Am uitat să-ți spun noua adresă: Polonă 87, dc mult am ochit o curte liniștită. Mă costă o mulțime de bani, dar în schimb vom da de lucru celor cărora le-ar trece prin cap să ne caute ta vechiul domiciliu. Noapte bună... Femeia nu adormi numaidecit, Dumitrana o simți multă vreme sbă- tîndu-se în așternut, dar se prefăcu că nu simte și chiar ațipi după o vreme, știind ca pe orice om e foarte greu să-l păzești de propriul trecut... Cînd ii cunoscuse pe Mareș, Ina avea 18 ani, era o fiică săracă a Griviței, fiica unui birjar și a unei femei pe care n-o cunoscuse penlruca murise la nașterea ci. învățase pe apucate clasele primare, pe urmă, ca să nu fie o povară pe capul tatălui său, intrase ucenică la un atelier de croitorie, pe undeva, pe lîngă Gara de Nord, unde cosea zece orc pe zi pînă o durea capul, căra pachete la clientele patroanei (niște neveste de negustor, sgîrcife și veșnic nemulțumite, repetînd probele și blcstemînd că stofele și mătasea nu reușeau să le ascundă grăsimile și formele trupurilor schiîoade și atunci se răzbunau pe fata dc 14 ani, cît avea, pe atunci. Ina, frumoasă și înaltă, cu un păr lung și strălucitor șî un chip frumos și pur vestind una din acele frumuseți ale locului, care terminau totdeauna sau în patul unui angrosist cu parale, ori în bordelul lui Madam Ana, de la hotelul Tranzit). Numai că în ce o privea pe ea, socotelile nevestelor de negustor sau chiar ale patroanei se dovediseră greșite, Ina știa de la 7 ani viața aspră a Griviței, se născuse intre copiii săraci ai ceferiștilor de la Haltă șî de la Ateliere, devenind un fel de băiețoi cu apucături bărbătești, pentru că astfel îi era mai ușor să se apere de zdrahoniî de mahala, apucători și fără nimic sfînt; ascunzînd, dincolo de asprimile nefirești, un suflet speriat de fală, încercînd să nu se lase strivită într-atîta singurătate pentru că crescuse aproape singură; tatăl ei păzea mușteriii de la Clasa lll-a a gării, cerșind mai ales, în vremea crizei, o cursă, ca să aibă ce să dea dc mîncare celor doi cai răpciugoșî, singura lui avere, iar mătuși-sa care luase locul maică-sii era plecată toată ziua după treburile ei, colindînd fabricile în căutare de lucru și cînd nu mai găsea, oferindu-și brațele pentru orice fel de muncă: de la curățatul latrinelor la restaurantele din jurul gării și pînă la spălatul rufelor cucoanelor cu țîfne, proprîetărese de magazine sau restaurante mari, cum erau Ta ifaliartu (tocilărie dc lux) sau La roata lumii, unde ciuta o or- chestră dc balalaici. Ina intrase în toate casele acestea, le știa scările în- tunecate și nemăturate, curțile pline dc igrasie de dincolo dc zidurile falnice, unde nu ajungea soarele, balcoanele cu grilaj de fier pe care-și atirnau ru- tele, ușile deschise (ca să intre puțin aer) ale bucătăriilor pline de fum și de miros de grăsimi, pentru că aici se mînca pe săturate, nu ca în curțile mărunte și sărace ale celor ce locuiau lîngă Ateliere. Cărase baloturi cu Euțtt Barlw: Inii Inirv in iunie 15 cearceafuri fine de olandă, împreună cu mălușe-sa, ori rochii abia croite, prinse cu ace de gămălie, gaia numai să fie probate, văzuse odăile de dormit ale negustorilor, pline de mobilă bună și cîtcodată primise fără plăcere ș: cîte un bacșiș, numai de ia bărbați (femeile n-ar fi dat un șîanț!) băuți, gata să o mîngîie în întunericul vestibulurilor, ]a plecare, fapt care o umplea de scîrbă. pentru că aici oricît te-ai obișnui cu ceea ce c murdar în viață și neobrăzat, sufletul îți rămîne curat și dornic dc ceva pur și înălțător. Ina strîngea pe vremea aceea bani pentru ca să-șî dea liceul în parti- cular și reuși chiar să urmeze trei clase la un curs seral, mai mult moțăi nd pe bănci pentru că după atîtea ore de pigălit cu acul sau de alergătură, cînd în odăile Doamnei Elena Domnișor, cînd în salonul albastru cu două oglinzi venețiene ale nevestei marelui negustor Niculae Curcuman, nu-ți mai ardea de învățat și a doua zi te aștepta iar sculatul de Ia ora 6, iar ligheanul cu apa înghețată iarna, iar frigul de afară și ceaiul fără lămîie, o leșinătură scîrboasă dc apă pe care o înghițea! mai mult ca să te încălzești. Trebuia, apoi, ca între toate aceste drumuri (du-te colo, du-te colo) să-și facă timp cît de cît să-i pregătească ceva bătrînufui birjar care aștepta ceasuri întregi în sloata iernii (ninsoare și lapoviță și ploi) în fața scărilor Gării de Nor i pentru ca să facă o cursă pînă în Rahova sau pînă în Pantclimon pentru cîțiva Iei. Șî în jur era mirajul Griviței. marele bulevard al săracilor, cu cinematografele lui, ctt restaurantele pline de o clientelă zgomotoasă și pe- trecăreață, cu magazinele de stofe și cu vitrinele strălucitoare, cu manechine și podoabe. Lîngă biserica Sfîntului Mihail, într-o dugheană cu trei scări tocite de vreme, exista domnișoara Aurica Cîrlan care îmbrăca mirese și avea doi cîini împăiați în vitrină și-acolo, vreodată trebuia să ajungă și ea să-și comande rochia dc mireasă. Și un voal de Luxemburg cu o cununiță de flori de ceară ... Mai erau misterioasele hoteluri din gura gării, cu femeile lor vopsite și triste, țistuind scara bărbații tineri abia întorși dc la Ateliere, era nebunul de Gîcă-hau-hau, împăratul Griviței, care vindea ziare șî-și batea joc de negustori, strîgîndu-le sub ferestre ca o cobe : „Ai să mori ’ Ai să mori!“ La 16 ani cînd își dăduse seama că nu mai poate să-și cîștige acei bani de care avea nevoie și să învețe în același timp pentru că s-ar fi îmbolnăvit, un vecin îl sfătuise pe taică-său s-o înscrie la un curs de surori de caritate. Nu era cine știe ce, dar scăpa de împuțitul de atelier de croitorie, de vorbele grosolane ale patroanei și de umilirea de a căra rochii prin oraș. Se duse, dădu examenul și, după doi ani, primi un halat și o bonetă scrobită, trezin* du se într-altă lume de doctori tineri care glumeau porcos despre organele omenești, ajutîndu-le să prepare serurile, curățirid cabinetul și făcînd in- jecții muncitorilor accidentați, femeilor de serviciu care alunecaseră pe scă- rile vagoanelor și mecanicilor degerați din cauza drumurilor lungi. Era o muncă plăcută, nu prea obositoare, deși uneori trebuia să facă noaptea de gardă. Luă primul salariu, altceva decît mizeria de bacșiș dat pe furiș de bărbații negustoreselor grase (pentru că patroana leafă nu plă- tea) și parcă viața i se schimbă. Putu să cumpere o pereche de șoșoni neno- rocitului de taică-său și să îi ducă chiar acolo, în gura gării, și $ă-I silească să-î încalțe, pe urmă luă fa rînd toate dughenele Griviței și nu se potoli pînă nu cheltui aproape tot, intrînd în toate ospătăriile din Buzești. în cău- tarea unei brînzoalce la care poftise de ani dc zile, cărînd marfa patroanei. 16 Euțen Barbu: Inlîlnlre In iunie Gri vița mirifică exala în ziua aceea a gogoși, atunci prăjite în untdelemn, și prin ușile deschise ale frizeriilor îngropate în troturaic sparte năvălea in stradă parfumul dc ojă (o, cit visase să-și facă măcar o dată unghiile, dar nu cu vopsea roșie, stridentă, ca fetele lui madam Ana, ci cu ceva roz și delicat și să-și spele părui sălbatic cu șampon și să simtă, pe haine, tot ceea ce forma ispită în viața ei săracă și fusese mereu amînat și dorit la nesfîrșit). Tîrgui în sfîrșit și acele mici cadouri pentru mătușa, (adică pachețele cu năut care ținea loc dc cafea sau o sticlă de secărică pentru bătrâna ce obosea deasupra closetelor sau a cazanului cu rufe) și, timp de o jumătate de an. Ina crezu că va trăi ușor de atunci înainte. Împlinise 18 ani dar nu-i arăta, bărbații din jurul ei nu o băgau în seamă cu un an înainte, pentru că avea ceva de copil și mirat și dîrz, și rău și nesfîrșit de bun. Deodată ceea ce era femeiesc în ea își învinse vîrsta și doctoranzii aceia spelbi, totdeauna bărbieriți încă de dimineață și spălindu-și mîinilc dc patruzeci de ori pe zi din obligația meseriei, observară că sub halatul bine aprelal șî totdeauna de o albeață nenaturală, apăruseră doi sini tineri și gura acelei fetițe obraz- nice avea o umezeală ciudată și ochii, un întuneric ispititor. Lucra cu patru sau cinci medici, între care unul destul dc în vîrsta, pedant și serios, dar care se dovedi cel mai îndărătnic și periculos în stă- ruințele lui de a folosi situația sa de șef de dispensar. Multă vreme, dincolo de ochelarii cu sticle concave, ochii morți și apoși dormiscră, chiar rățoicltlc sale fuseseră sincere și îngrijorate atunci cind ea încurca medicamentele și nu aducea la vreme linctura dc iod, dar acestea trecură, dincolo de ramele de baga ale ochelarilor începuseră să pîndcască doi ochi dc bărbat, sătul de o femeie cicălitoarc, sau poate bună, sau poate acceptabilă, dar cu care tc-ai obișnuit și aici, lingă tine sc ivise o codană neagră, cu ochi aprinși ca doi cărbuni și o tinerețe ncîrifrîiiată, șî trebuia încercat ceva, trebuia spus aces- tei fete de optsprezece ani că o calitate cum era aceea de șef do dispensar ti dădea dreptul la anumite drăgălășenii sau măcar ia uncie speranțe pentru mai tîrziu, pentru că desigur domnișoara obscură dc mahala voia să se mărite și n-avea dotă cum aveau nevestele doctorilor și singura ei avere era lucrul la care el rîvnea cel mai mult. Urmă o perioadă grea în viața Inei. Cu tinerii doctoranzi termina re- pede, într-o noapte o palmă băiețească aplicată cu sete pe obrazul bărbierit al unui astfel de coleg de serviciu puse capăt primelor încercări dc a se obține ceva dc la ea. Cine nu cunoaște mentalitatea fetelor Griviței se poate înșela asupra unui zimbet, asupra gestului împărțirii gustărilor aduse de acasă, asupra cama radon iei spontane. Acei bărbați puteau să spună în gura mare măscări și ca să se facă a nu le auzi și chiar să nu roșească pentru că pe aici nu sc vorbește tot- deauna despre roze și trandafiri, ci sc spun lucrurilor pc nume, dar asta era una și ceea ce doreau ei, secret șî cu destulă stăruință, altceva. 0 altă încercare sc termină cu o explicație blîndă pentru că al doilea pretendent era mai timid șî chiar încercă să facă o mică declarație care-i pierdu de tot. Fala îl luă repede peste picior și totul se termină înainte de a începe, dar urmă omul acela bătrîn care începuse să lucreze noaptea fără să i-o ceară nimeni și care, pc deasupra, mai avea și răbdare și tact, un oa- recare tact, pentru că într-una din acele nopți dc iarna, cînd afară hăuia viscolul și în haltă nu se auzea decît lucrul sacadat la osii al frînarilor și Euftn Barbu : fniFInire ’n Im> 17 al lăcătușilor de serviciu, el îi spuse direct că o poftește dincolo, in micul cabinet unde uneori sta singur. Ina părăsi imediat încăperea și nu se mai întoarse decît a doua zi, însoțită dc taică-său care ajuns în fața doctorului îl scuipă în fața cîtorva mecanici, veniți atunci să capete scutiri medicale sau medicamente. Bineînțeles, că urmă un scandal, se auzi la direcția generală a căilor ferate despre cele întîmplate și din fericire se găsi o soluție: doctorul fu mutat la spitalul Witing, iar fata admonestată pentru o vină imaginară. Sigur ca toate aceste lucruri, oricît de neînsemnate în aparență, lăsară o zgură oarecare în sufletul acestei fetișcane, dar ea zîmbea mai departe doc- toranzilor care-i luaseră frica. împărțea la miezul nopții, cind erau de gardă împreună, bucata de pîine cu magiun, sau cu parizer și își recapătă liniștea. O pîndea însă primejdia de a fi concediată fiindcă peste lot locurile de muncă se împuținau și de la incidentul acela nu era bine văzută socotindu-se că făcuse prea mult caz pentru un lucru destul de obișnuit. Dar nu asta o nefericise pe ina, ar fi fost în stare să meargă oriunde să muncească, i-ar ii dat dracului pe toți doctorii, cu toate cabinetele lor sanitare și s-ar fi dus să măture podelele sau să coasă iar cu acul, (atîta lucru mai știa 1) dar aici văzuse lumea necăjită a lucrătorilor de la trenuri, lucrase cu ei noaptea, îi știa sosind degerați de la drumuri sau cărase cu targa vreo nenorocită de spălătoreasă care alunecase sub o șină și venise o locomotivă de undeva din noapte și îi retezase un picior și acasă, dincolo de porțile înalte dc fier, o aștepta o familie nenorocită, lipsită de a doua zi de pîinea trebuitoare, pentru ca direcția căilor ferate îi dădea un ajutor de nimic, dacă nu cumva avocațîi acestei instituții tiu se bateau pentru a o scoate vinovată pc nenorocită și a o pune pe drumuri, fără pensie și fără ajutor, pentru neglijență în serviciu. Pe urmă în cabinetul acela în care se stringeau muieri șî bărbați laolaltă ea auzea cîte ceva despre curbele de sacrificiu, despre pîinea ce nu mai ajungea acasă și despre mizeria generală, despre lipsa de lemne, despre odăile puturoase cu pereți de lut, pentru care se ce reau chirii foarte mari, despre proprietarii nemiloși gata să te arunce în stradă dacă nu le plăteai cît cerea șî pe urmă, apărură și acele mici bilețele găsite prin buzunarele halatului și ale paltonului rărit, de stolă verde, citite pe nerăsuflate, rupte și aruncate ca să nu le mai vadă cineva. Ceferiștii organizau întruniri după întruniri, cerîndu-șî drepturile, și se vorbea despre o grevă care trebuia sa aibă loc cît de curînd, cîțiva o chemară și pe ea, încorporînd-o celorlalți salariați și ea auzi cuvinte necunoscute: „exploatare-, „lupta de clasă", „drepturile clasei muncitoare". Mergea mai curînd la Locomotiva sau la Dacia decît în saloanele de dans de sîmbătă seara unde mirosea a mititei și a transpirație și niște tineri vulgari și îndrăz- neți îi cereau să danseze rînd pe rînd cu ei pînă simțea că-i înțepenesc pi- cioarele și fugea atît de devreme îneît să scape de urmărirea lor turbată pe străzile întunecoase din jurul haltei de la revizia de vagoane. Ii plăceau mai mult cuvintele înflăcărate ale oratorilor pentru că simțea, dincolo de vorbele lor. o dreptate de neclintit. îl cunoscu pe Mareș, tînăr, înalt, cu o privire deschisă și un zîmbet timid și-i plăcu sfiala lui și chiar tăcerea aceea gravă care nu ascundea un suflet oarecare. Seîntîlncau la mitinguri și plimbările lor se repetară. încet- încet el îi vorbi despre revoluția proletariatului, îi arătă cum era alcătuită 18 Eugen Barbut letilnirc In iunie societatea în care trăiau și Ina începu să simtă că ceva trebuia schimbat și că ar fi în stare ca însăși să ajute la această schimbare. I se dădu un pachet să-] ascundă și îl ascunse, cu toate că în casa aceea strimtă a lor, cu cotro- băitul curios al mătușii aflate la vîrsta cînd sc recade în copilărie, era destul de greu să ascunzi ceva și cînd află că fusese numai încercată deocamdată, se supără la început, dar pe urmă înțelese că și timpul de cîixi sc cunoșteau îi apropiase și sosi vremea primelor sărutări, a plimbărilor pe Grivița sau la Ciurel, dincolo dc uzina de la Grozăvești, cu farmecul lor, cu dorința de a-l revedea în fiecare zi pe omul acela tăcut și serios, deși nu se putea, și atunci săptămînile treceau mai greu. Apoi venise epoca pregătirii grevei; greva aceea despre care se vorbise atit, dar care trebuia să aibă loc pentru că direcția căilor ferate nu înțelegea să cedeze cu nimic. îl cunoscură pe Dobrc tipograful, însoțiră amîndoi co- loanele tăcute de șomeri care defilau cu pancarte umezite pe umeri prin fața palatului și a ministerelor, la începutul iernii lui ’33, acele marșuri vii ale foamei, cînd pentru prima oară în viața ei, Ina simți că exista o soli- daritate a năpăsluiților, dovedită de acele ființe spectrale, adunate la un loc de mizerie și lipsuri, gala să sc opună autorităților, Ziarele anunțau cu texte zgîrcite că tratativele dintre reprezentanții ceferiștilor și ai direcției gene- rale a cefereului mergeau greu, se împotmoleau. Descoperise în sfîrșit și locul unde se tipărea ziarul Ceferistul roșu (fusese de cîteva luni primită in UTC și Mareș sc lăuda că e fina lui), acum chiar ea căra într-o poșetă largă de piele exemplarele mici și mirosind încă a cerneală proaspătă, scoase de sub teancurile de anunțuri ale domnului Ionică Pară, directorul gazetei. Căsătorii, monitor al căsătoriilor, 2 lei cuuîntul imprimate și ele tot în tipo- grafia Coresi a lui nenea Dobre — nunți-botezuri. Viața ei se schimbase pe neașteptate, deținea secrete de partid, cum îi spunea cu gravitate Mareș, și putea li arestată în orice clipă, dar asta, în loc s-o înspăimînte, îi dădea o mindrie ciudată, pentru că mergea cu prietenul ei la întruniri sburătoare, la Abator sau la fabricile dc textile și cîieodată nu scăpau decît fugind sau sărind gardurile și ea binecuvînta faptul că trăise în mahalaua ceferiștilor unde și fetele făceau de nevoie pe băiețeii... Fntîlnirile conspirative erau atrăgătoare, Ina căra abecedare pentru cursanții de marxism, cursuri care sc țineau mereu în alte case, în odăi străine și cu oameni despre care se știau puține lucruri, din prudență. Apăruse anticarul Samuel. băiatul acela palid care citea totdeauna în picioare, lîngă raftul lui cu cărți vechi și eu broșuri totdeauna vîrîte bine după tomuri groase, cu foi zdrențuite mirosind a vechi și a praf, se vorbea despre război civil și despre revoluția mondială. Ce știuse ea înainte de asta despre viață, despre adevărata viață a Griviței care se pregătea să protesteze. Existau două lumi ce se opuneau una alteia, cu forță, fără milă : lumea celor cu firme pe care sc scria capi- talul depus, vezi magazinul La Omul de Fier sau magazinul La Italiana sau Restaurantul Dumitru Domnișor & fiii, vezi toate acestea hoteluri și hardughii, față în față cu nemîncații, cu cei dați afară din slujbe, mîncind pîinea mizerabilă amestecată cu mălai și muncind de dimineață pînă seara, ca să nu fie aruncați în stradă la prima curbă de sacrificiu, ca să nu mai vorbim despre viața de vierme, dusă dc societatea fetelor bătrîne, a ren- tierilor și a bărbaților care voiau să se ajungă („Domnișoară cinstită, se- Eupn BuImi : I miluire In iunie 10 rioasă, venit sigur, caută domn serios. Răspunde sub Floare de lotus sau Titrat anonime refuză, doresc mariaj cu doamnă serioasă, venit frumos, răs- punde sub Foyer, din gazetele lui Ionică Pară“). Trebuia o mătură, un mă- turoi cum spunea Mareș, să curețe această pleavă, să pună tîrnăcopul pe toate, dar, deocamdată, guvernele păreau puternice, poliția neîndurată și lupta se anunța grea. Venise februarie, conducătorii greviștilor fuseseră arestați, dar muncitorii de la ateliere nu sc opriseră la mijlocul drumului. Vremea lipirii fluturașilor pe geamurile magazinelor dc pe Grivița. a cores- pondenței pe peretele tipografiei lui Dobre — nunți-botezuri, trecuse. Se anunța o zi gravă, o zi nemaipomenită și ea sosi într-adevăr. Tntr-o dimi- neață sumbră de iarnă, cînd Grivița toată dormea încă pe labele ei de piatră și nebunul de Gică-hau-hau anunța veșnica catastrofă de la New-York se auzi sirena atelierelor sunind lugubru. Mareș Lipise toata noaptea afișe, cu alți cîțiva tovarăși, și dimineața îl găsise înfrigurat la ușa cabinetului sanitar, așteptînd-o. Ina lucrase toată noaptea, îi era somn, s-ar fi dus acasă să se culce ca de obicei, dar sunetele apropiate ale sirenei și larma îndepărtată a ceferiștilor ce sc adunau în curtea atelierelor o opreau. Se primi un ordin telefonic de evacuare a in- cintei haitei dc revizie și afară, cum spuneau femeile sosite atunci în schimb, se adunau jandarmi șî soldați. De departe, pe caldarîmul înghețat, răsuna amenințător un marș soldățesc : Rap! Rap ! Rap ! Rap ! Rap! Rap f Rap! Rap! Rap! Clopotele bisericii Sfîniului Gheorghe bateau rar și înfundat. Docto- ranzii erau palizi și agitați, spuneau cu o falsă nepăsare că la Ateliere se vor întîmpla lucruri neplăcute, pentru că o să vină armata și o să tragă în încăpățînatii care ocupaseră curtea și nu voiau să iasă afară. Mareș plecase repede, acolo unde sc aflau ceilalți tovarăși ai săi, strîngîndu-i în fugă mîna și spunîndui să nu-l aștepte, că dacă totul se va termina cu bine, o s-o caute e1. Știa unde locuia, fusese dc cîleva ori acolo, bînd un ceai fierbinte cu mătușa ei și cu taică-său, dar acum acel trecut comun, atît de scurt, sc sfîrșisc, rămînea numai amenințarea ceasurilor următoare. Un cor grav de bărbați se auzea de pe acoperișurile atelierelor și toți auzeau cuvintele din ce în ce mai deslușit, sfîșiind dimineața de februarie și reușind să nu fie acoperite de către sunetele sirenei: — Pace! Piine! Libertate! — Pace! Pi ine ! Libertate ! — Pace! Pîine ! Libertate! Cuvintele se repetau la nesfîrșit, mereu mai puternice, răzbătînd sub cerul tăcut și mohorît al Griviței atît de liniștit alta dată. Și peste aceste strigăte iar rap! șî iar rap! și rap! ca într-un coșmar fără sfîrșit La 10 sau la 11. spre prînz. sosi poliția, ii goni pe doctoranzii din dispensar și ocupă birourile. Halta era la doi pași dc Ateliere, dar acolo nu puteau pătrunde pentru că locurile erau păzite și jandarmii și cu agenții secreți voiau să-i izoleze pe tîmplarii și pe revizorii de vagoane de ceilalți și reușiră, ori are- stînd cîțiva care nu aflaseră încă nimic despre această acțiune, ori irimi- țîndu-i acasă pe cei ce păreau mai neprimejdioșî, adică pe femeile de ser- viciu. pe curățiioarele de vagoane și personalul sanitar. 20 Etlfen BaeLiii ÎAiîInț» în iunie Ina se trezi astfel in mulțimea dc oameni care mergea hotărîtă spre mica piațetă a bisericii Știutului Gheorghe. De unde apăruseră miile astea de oameni, merglnd ordonat, ca să le arate celorlalți că nu sînt singuri? Herdanul, Fabrica de tutun, Saturnul, Lemeirul, cum spuneau niște munci- tori bătrîni, erau aici în păr. Pentru prima oară și pentru toată viața. Inei îi rămase în minte ima- ginea acelei mulțimi negre dc femei în broboade groase și de bărbați cu că- ciuli sau cu pălării umezite și paltoane jorțăite care strigau jandarmilor insulte, în gura mare. Nu mai era o grămadă pestriță și dezordonată această mulțime agitată și vie, cu fețe dîrze și gata de a strivi soldații. speriati ei înșiși că țin în mîini arme și că vor trebui să le folosească în cele din urmă. Ceea ce mai rămăsese încă in ea copil (adică întîlnirile cu Mareș în odaia ci, in care mai ținea vechile păpuși de croitoreasă, cu rochii din mă- tase frumoasă, luată din resturile croielilor de la atelierul patroanei și micile secrete încredințate acestuia — un portret al lui Lenin, lipit pe fundul unei cutii de pudra, pe care n-o întrebuința niciodată pentru că dc cînd îl cunoștea îi fusese rușine să se mai gîndească la vechile dorinți: oje roz și păr făcut cu șampon ca vînzătoarele de magazin care voiau să fie frumoase dincolo de tejghelele lor cînd vindeau pentru că doar-doar le-o vedea cineva și le-o plăcea și se vor mărita — idealuri mic-burghcze de fată neroadă) muri in acea dimineață de februarie. Ziua se scurgea încet și amenințător pentru că dinspre Gara de Nord se auzeau ropote de cai, soseau autocamioane și pe cabina șoferilor se ză- reau țevile amenințătoare ale mitralierelor, dar nimeni nu pleca. Ii era foame și somn, dar ceva o ținea aici, nemișcată în mijlocul celorlalți — atenți cu toții la ce se întîmpla încet și meticulos; așezarea soldaților, a sergenților cu capele pleoștite, ordine auzite cînd dc aproape, cînd de de- parte, urmate de presiunea zadarnică a baionetelor care nu mai speriau pe nimerii. Și iar glumele muierilor bătrîne aflate parcă la o petrecere : — Dă-tc mai încolo, soldățelule, că dacă te strîrig nițel în brațe te pupă mă-ta rece! — Mă, Machenzen. vezi că-ți curge nasul dc frig! — Să vă arză un foc mare cu porcii voștri dc ofițeri cu tot! Dar ce vină aveau țăranii ăia băuți puțin ca să prindă curajul de a auzi toate acestea și de a sta ca și ei în frig toată ziua pentru un lucru pe care nu-I înțelegeau încă. înghesuiala creștea, se auzeau scîncete de copii și cind aceștia fură trimiși acasă, spre seară, Ina pricepu că sfîrșitul era aproape. Frigul se întețise, nu mai treceau nici tramvaie și nici mașini pentru că mulțimea muncitorilor de la celelalte fabrici crescuse și nu mai putea fi clintită cu nici o amenințare sau cu ordine. Și de dincolo de gardul Atelierelor, iar se auzea sirena, lugubru și prelung : — Uuuuuuuuuuu! Uuuuuuuuuuuu1 Și iar izbucneau strigătele acelea repetate dc mii de voci; — Pace ! Pîine ! Libertate ! — Pace ! Pîine I Libertate I — Pace ! Pîine 1 Libertate I — Pace 1 Pîine ! Libertate I Etafen Birbu! Inrrlninr în iunie 21 — Jos exploatarea ! Jns 1 Jos ! Jos ! răspundeau din piațeta bisericii alte mii de voci. Lunga amiază fumegoasă de iarnă trecu și veni o noapte și mai amenințătoare. Mai plecaseră, dar rindurilc erau tot atît de compacte și ar- mata abia reușise să evacueze strada largă, Ina înghețase, simțea că nu mai are picioare, privea întunericul negru și ar fi vrut să ghicească unde se afla omul ei, cum gîndea în clipa aceea ca o lucrătoare oarecare. Peste cîtva timp, în dispensarul rece, după 24 de orc de nesomn, se afla în cabinetul doctorilor și dădea primele ajutoare celor răniți de gloanțele mitralierelor care trăseseră în zori. Făcuse o nebunie, putea să fie împușcată de soldațît beți și inconștienți, dar știa că nu putea face altceva decît să se ducă acolo și să lege primele răni, să audă acele gemete ale tinerilor cazan- gii, loviți în stomac sau în umeri, să vadă cum unii mor sub mîinîlc docto- rilor, pentru că acolo n-aveau decît instrumente dc prim ajutor, și afară se auzeau comenzile polițiștilor și ale ofițerilor și încă răsunau împușcături undeva in fund și cineva spuse că în curtea Atelierelor zăceau cu sutele în zăpada înghețată .,, Pe Mareș 11 reyăzu după trei ani. slab, bolnav, străin parcă. In toi acest răstimp se dusese deseori la maică-sa, căutînd să mai păstreze ceva din aerul ei de băiețoi de altă dală și poate chiar că mai păstra, dar în vremea aceea, parcă, se simțea ucisă de o povară apăsătoare, de ceva care o stri- vise iremediabil. Dacă nu l-ar li cunoscut pe Dumitrana, pe omul acela, mai în vîrstă ca ea, cu zîmbetul lui nițel obosit pe buze, poate s-ar Ii întors la atelierul de croitorie . Mareș părea neschimbat: tot tăcut șî concentrat în el, parcă ceva mai palid și arătînd ca un suferind de plămîni deși spunea că nu are nici pe dracu, din mîndrie și încăpățînare. Era silit să se ascundă, din motive con- spirative, dar nu-i lăsa adresa și rămîneau să se vadă mai mult din întîm- plare. Era tare singură în vremea aceea. Dumitrana plecase în Spania, îi scria lui nenea Dobre — nunți-bofezuri scurte cărți poștale și ea îl întreba ce fac oamenii ăștia, bărbații ăștia, dc nu mai termină cu bătăliile lor care sc desfășurau în toate locurile din lume și nu se mai terminau ? — Ai să înțelegi vreodată, o liniști tipograful, dar singurătatea nu mai puica fi suporlată. Se întreba ce se întîmplase cu Mareș pentru că explicația că e urmărit de poliție nu-i ajungea (cînd c vorba de o judecată femeiască ce înseamnă poliția, chiar poliția secretă, cînd e vorba dc o întîlnire, de stat împreună sub corul de vară sau într-o odaia caldă care-ți amintea de zilele de demult, cu ceaiul la gura sobîi, și cu curiozitatea mătușii care-și făcea planuri de nuntă, dc petrecere, în sfîrșit o petrecere in casa asia tăcută și fără petre- ceri, după atita muncă și mizerie și disperare!) Cind Dobre o văzu slăbind, întrebindu-se ce se va întîmpla cu ei doi, pentru că viața îi legase unul de celălalt, aproape fără voia lor, tipograful îî spuse brutal, că el se însurase, ’pe undeva pc lîngă Brașov, cu o femeie, dar asta numai pentru că așa cerea munca dc partid și în inima ei se pe- trecu o zguduire îngrozitoare carc-1 sili pe nefericitul bătrin să spună. în sfîrșit, adevărul, pentru că o astfel de minciună mai mult rău făcuse decît bine : Mareș era într-adevăr bolnav de plămîni șî trebuia să stea la un pre- ventoriu de lîngă Predeal, pînă se va vindeca. Acesta era cu adevărat ordi- nul partidului: să se vindece să nu facă nimic altceva decît să se vindece.Dar 22 Eug1 pribegit, parcă in căutarea unei himerice nirvane. și unii contemporani l-au văzut intr-un grajd din Giurgiu, dormind intr-o ieste, uiuie, in clipele de răgaz de la treburile rindăției, citea filozofie budhistă. Vesel uneori ca vrutul nestăvilit, alteori trist și întunecai. mutțwnindu-se uneori cu nimic, alteori nemulțumii de 41 Eu*rl>iu Cam ilar; Lucea lirei de zi ui toate, acest Hyperian al poporului romin avea să urce intr-d traiectorie uimitoare pe dea- supra tuturor timpurilor. Ochii tui inflăcărafi priveau intr-o mărefie statuară dira traiec- toriei nemuritoare. către monumentele vii in eternitate. Așa arăta Eminescu cind scria „Vene re și Madonă". — .A'enerc, marmură caldă, ochi de piatră ce știulete, Ikaț molatec ea ghidi rea unui împărat poet", ~ și așa l-au cunoscut contemporanii, pe acest neliniștit prometeic, fratele consingean al lui Adapa cel de ta Coiful Persic, alcătuit din furtuni cutremurătoare, din seninătăți de nir- vana și de întunecimi compacte. Cum și cit a participat el ia viu fa contemporaneității, ne-o dovedesc îndeosebi „Scrisorile" : „Au, prezentul nu nî-i mare ? N-o să-mi dea ce o să cer ? N-o să aflu inlre-ai noștri vreun falnic juvaer ? Au, la Sybaris, nu sintem lingă capiștea spoielii. Nu se nasc glorii pe stradă și la ușa cafenclii î N-avcm oameni ca se luptă cu retoricele sulfți. In aplauzele grele a canaliei de ulițl, Panglicari in alte țării. care joacă ca pe funii. Măști cu toate de-o minune în comedia minciunii ? Au, de patrie, virtute, nu vorbește liberalul, De ai crede că viața-i e curată ca cristalul ?“ „Toți pe buze-avmd virtute, iar in ci monedă calpă, Chintisență de mizerii de la creștet pină-n talpă, Și deasupra tuturora, oastea să și-o recunoască, Iși aruncă pocitura bulbucați! ochi dc broască". Și, oare poezia „Viața" înseamnă însingurare in solititudine ? „Colo, Ungă lămpii, intr-un mic ietac. Vezi o fată care nune ață-n ac; Fata ei e slabă, de-o paloare crudă, Ochii ei sint tulburi, pleele asudă, Degetele repezi poartă acul lin: Ea iși coase ochii intr-un tort de în". Dar oare poezia „împărat și proletar" ? Versuri ca acestea numai izolare nu pot însemna: „De ce uitați că-n voi e și număr și putere ? Cind vreți puteți prea bine pămîntul să-mpărțiti, Nu le mai faceți ziduri unde să-nchid-avore. Pe voi unde să-nchidă, cind Împinși de durere Veți crede c-aveți dreptul și voi ca să trăfți..." „De lege n-au nevoie, virtutea c ușoară, Cind ai ce-ți trebuiește,,. Jar legi sint pentru voi. Vouă vă pune Jehe, pedepse vă măsoară, Cind mina v-o intindeți la bunuri zimbitoarc. Căci nu-i iertat nici brațul teribilei nevoi 1" Opera lui Eminescu ne va fi întotdeauna exemplu de legătură cu contemporaneitatea. El și-a dat seama de puterea lui creatoare superioară. căci altfel ce noimă ar avea versuri ca acestea?: „Dindu-mi din ochiul tău senin O rază dinadins. In calea timpurilor ce vin Eu^e-bia Canilir: Lucraflnil umhr.i*^«rky ; Triumful lui ProcieV’ți O, văd cu ochii mei ce spintecară cerul Că nu există cer, ci numai slaba frică Trezită-n noi de cei ce ne reprimă. Un singur zeu adevărat e-n lume; Omul! Ah, mintea mea deschisă veșniciei Apropie prin timp acele vremuri — Din fapta mea s-or naște alte fapte Și văd cum oamenii întregului pămini Prefac in pluguri lanțurile grele Și trec pe mări și continente, liberi, Purtind nestinsă torța pentru care Am fost silit să-ndur aceste anotimpuri. Văd limpede acele vremuri mari cînd Omul Învinge spațiul și triumfă-n cer Și pretutindeni, liber și stăpin. în clipele acestea cind fiara mă sfișie în loc să pling, eu cint nemuritor Și glasul meu l-aud in mii de oameni Și pumnii lor de piatră i-aud cum tună-n cer Și-i văd cum trec pe pieptul planetei, în lumină. O, nu sint singur. Niciodată Eu n-am fost singur. Mari mulțimi de oameni M-au însoțit in drum întotdeauna, Iar azi priviți, priviți în jurul meu — Puternicii mei ochi ce spintecară cerul Sărută fruntea solară și brațul neînfrint Al tuturor acestor mulțimi de Prometei... AVftm DUMBRĂVEASU AngheL Dvabfitctau: Triumful lui Fronietcu 55 VARĂ TIRZIE traiului era vechi, dar in fiecare vară vopseaua il i/dinerea. De altfel, chiar vechi fiind soarele ți apa sint soare ți apă pretutindeni, lira spre sfirțitul verii, nopțile cădeau reci, cu cețuri subțiri. ți apa din bazin, peste noapte, devenea foarte răcoroasă, parcă ar fi fosi ținuta ia frigider. Dar lui Sebi tocmai asta ii plăcea că apa devenea foarte răcoroasă ți că el apărea primul, singur, la ștrandul vechi pe care doar vopseaua ÎI mai întinerea. Femeia de servici, care ii da ți biletul de irdrare ți cared ți rupea, la ora aeeeu matinală, de obicei, mătura prin cabine. Cind il vedea, exclama: — Tot primul, tot primul ? întotdeauna primul, suridea el și privea fascinat apa verde ca n piele de șopirlă. neincrefită, care exala un abur abia vizibil. Cerul se întindea uluitor de transparent incit lui i se părea că soarele diluase tot albastrul de deasupra. Femeia mătura prin cabine, grebla meticulos plaja tu nisip, apoi, cu o sită culegea de pe suprafafa apei resturi de hirtii sau ierburi uscate. ?Mffl după vreo oră lăsa turneu înăuntru. In acea oră el iși făcea baie. Apa îl primea încremenită, neimercată incă de nici o bătaie. Xid briză nu sufla și el u simție vaporoasă, inuiorătoare. Din citeva mișcări, febril, se dezbrăca, urca trambulina improvizată din scindări, care vibra la sărituri. și sărea de sus, deschizind brațele in aer, plutind și pătrunzind apoi vertiginos in a;xi rece ce împrospăta. Deschidea uneori ochii m apă ți zărea cerut răsturnat, semieietor. putrunzmd prin unde, vibrind pină in adine. Făt ea mișcări leneșe, iși pasira respirația și ajungea piuă ta fundul de ciment al bazinului, unde un mii fin, depus, și coloritul de un verde dens al apei ii da senzația tăcerii mării, in care el naviga ca un culegător de perle. Împingea cu piciorul și teșea ta suprafață, cu timpa- nele fiuirtd. ținute mult sub presiune. Traversa de citeva ori bazinul. Băiea viguros eratei, înota și pe spate ți fluture, se epuiza conștient, prin mișcări puternice, continue. vroia să prindă viteză m apă ți qbia cind respiiațta i se îngreuna ieșea afară la duș. Dușul it primea cu piaza iui lichidă ți mai rece ca a bazinului. Dar totul dura doar clipe, ieșea înviorat și strălucitor de sub duș. cu trupul atins de o rețea de picături transparente. Atunci alerga pe plajă, iți mlindea prosopul pufos și se arunca pe ei, țâră gînduri, in slipul mic și decolorat. Lua cu el o carte, în sacoșă, citea citeva zeci de pagini in care interval transpira, alerga de citeva ori sub duș, dar mai ales răminea tu ochii mehiși. pe plaja fierbinte, dorind să fie fără gînduri. „De ce neapărat fără gînduri" ii spunea cileodată și fără voie refăcea una din diferitele scene care mai stăruiau în el și nici nu aveau de gind să dispară în curimt, deși venise concediul, deși dorea iu toi dinadinsul ea ele să dispară. Aluriase fr/Hp Jurtg yr greu (era vorba despre descoperirea principiilor funcționării unor sonde satifere) avusese parte de nenumărate controverse, de eșecuri, dar pînă la urmă învinsese punctul rda de vedere. „Xu, cum va trebui neapărat să scot toate astea din cap, iți spunea privind prin ochelarii de soare drept la soare, măcar cit timp voi fi acasă... Ataw cit timp voi fi singur pe plaja asta. De-acum iotul e început, Totul e terminat și poate că și lupta mea c terminată, Ața-ți poruncea, dar intim plătite năvăleau in el cu putere. Și asta se iniimpla fiindcă el se găsea din nou acasă, lingă salinele vechi, in care coborise de nenumărate ori. lingă mirosul acesta de sare și saramura care-i aducea aminte de multe și mai ales de bunicul său. tăietorul de sare. Uite, auzea vocea flască, voalată. a acelui candidat in științe Vulpescu. trimisul unui Institut de cercetări din capitală. Se găseau amindoi pe teritoriul pustiu, deasupra salinelor și a masivul ui de sare, Sub ei. ta o sută și ceva de metri, se 56 loc Aripț*iia: Vari drde deschidea ultima dintre nenumăratele mine care găuriseră teritoriul vast al orașului. lira aproape de începutul iernii, înainte cu o săptămuta julguise, apoi timpul fusese înghețai pi acum trăgea un vini rece, glacial, peste cîmpul deschis. Iu! pese u iși ridica mereu gulerul dc blană, presimlu-1 peste urechile roșii. Era mi ins palid și lung, cu picioare subțiri, din rare tropuia mărunt și des. să .și te inicltiească. Purta ochelari in rame delicate de aur, pe cure-i ridica din cind in cind pe nasul subțire. Vorbea cu acea voce flască, fără energie bărbătească iu ea. iși amintea acum Sebi. fi zis tu nu era făcut, cu o asemenea voce, să repeadă pe cineva sau să conteste ceva. Venise ta ei la mină, cercetase totul, văzuse proiectul, in mare, al viitorului principiu al sondelor salifere și in ultima ii. la iniilrure. U intimpinase pe Scbi cu un suris afabil și cu voce ușor melancoiizată; „Prietene, începuse el. ridicindu-și cu un gest reflex ochelarii lunecați de pe nasul subțire. Cred că principiul dumitale săli fer. vreau sa tic principiul sondelor salt fere, se anunță de pe acum drept o mare utopie". El il asculta cum vorbea atit de pufin nuanțat, monoton, fără pasiune in voce, egal, parcă ur fi ieșit rltn gura lui niște bucăți de ciocolată pe bandă. “Insa acest fapt urmase \ ulpescu, sper să nu albe asupra spiritului dumitale incandescent, fiindcă posezi un bun spirit incandescent, un șoc dezastruos. In știință, dragat meu prieten, lupta și eșecul sini subordonate biruinței" Vorbea deci cam in felul acesta, iși amirdea Sebi, cu fraze foarte pompoase, academice, incheiind afabil și voit apropiat pentru interlocutor, vrind să pară intim cu el și să-i arate că participă la dezastrul lui. Insă Sebi ghicea sub aceste cuvinte afabile o judecată rece, de fier, definitivă. II ascultase atent .și urmărise amănunțit prin sticlele ochelarilor neclintirea ochilor săi mici, albaștri, care semănau cu două burați de sticlă frumos colorate. 11 privise deci amănunții și-și spusese că oamenii de genul ăstuia judecă aici lucrurile mari și importante ca și cum ar judeca niște obiecte și bucă fi de sare și de fier și uită că in dosul lor se ascund oameni vii, in carne și oase, care coboară pe strat sd taie in sare. Ei uită deasemenea, iși spusese Sebi atunci, că metodele învechite, cu o tehnică rudimentară de extragere a saramurei din mină, sint infinit mai costisitoare, și cu un mai mare efori, pierderi și imirzieri decii acest principiu, chiar dacă ar ji utopic incit, ul său." Eu ani să prezint, oricum. proiectul in fața comisiei, deși, fi-o spun deschis, contravine principiilor mele științifice și prin simplismul și erorile Iui mi se pare absurd. Dar, oricum, eu am să-l prezint, dragul meu prieten, mai ales pentru spiritul dumitale incandescent, cum spuneam, și mai ales pentru a-ji dovedi utopia principiului pe • are-t cauți cu asiduitate. „Mul/umesc." încheiase atunci Sebi, retezind orice fel de discuție care s-ar ți înjghebai in cotnimtare, Privise peste ci mp și văzuse acolo, ceva mai departe, garnitura trenului local care ducea un șir de vagoane albe de sare. Privea după tren și-și spunea cu la acest punct trebuia el să încheie cțoriurile și căutările sale, la acest punct ia care se ivise in fața sa acest candidat in științe... Și. bineînțeles, proiectul său începu să zacă apoi undeva intr-un birou al Institutului, fiindcă primise un referat sceptic din. partea unui candidat in științe. El făcu noi intervenții, scrisori, memorii și reuși, după toate acestea, să fie invitat la Minister să-și susțină propriul proiect, unind in vedere, scriau ei, câ „mai există un asemenea proiect pe aceleași baze științifice," Ei alergase intr-un suflet la Bucu- rești, văzuse schița acelui proiect și-și dăduse seama cd nu era altceva decît același princi- piu, la care se ajunsese doar prin alte formulări. îmbrăcat deci doar in alte haine. Autorul lui nu reuși insă să-l afle. Se prezentase atunci in fața comisiei iniărilat și hotării să demaște totul. Lucra de ani de zile, căuta jebril soluții ca unul „din interiorul problemei" și soluția tui. respinsă pe baza unui referat, se găsea acum la baza unui proiect străin... Intrase intr-un birou vast. elegant, cu fotolii in piele vișinie, cu tapete de plastic in culori policrome care acopereau pereții, Nu-și auzise pașii de la ușă pină in fața comisia. In fața somităților. el, un simplu inginer de mină pentru care munca vie. cercetarea deveniseră insă o necesitate vitală, se pomeni cu o parte din etan retezat. Privea fețele acelea impasi- bile sau poale numai preocupate de cu totul alte probleme decit ale lui (discutarea pro- iedului său era a treia pe ordinea de zi a comisiei și membrii dădeau semne de oboseală). \ ăzu și surisul sceptic al cuiva, așa i se părea tui că era neapărat sceptic. Altul iși curăța preocupat pipa intr-o scrumieră, răzuind-o cu o linguriță specială. Toate aceste amănunte pentru el. tare ardea să-și prezinte proiectul, fură dezarmante. Se fumase mult acolo, se băuseră cafele și se simțea izul cafelei prăjite impregnai dulceag în aer. Cuprinzind întreaga comisie in priviri, ochii i se stabiliră deodată pe fața șefului comisiei, un profesor acade- mician. cunoscut de el, cu mari lucrări de specialitate, apreciat mult de confrații clin țară și străinătate, participant la diferite congrese. Era un om mărunfel. cu fața mică, uscățivă, in care fruntea bombată, sclipitoare, domina ca și ochelarii săi enormi, in rame groase, care copleșeau parcă nasul minuscul. Iși freca mîinile osoase și ridicindu-și ochelarii ușor de pe nas il pofti să ia loc. Ii suridea intr-un mod apropiat, ștrengărește, ce! puțin așa i st bw Ancț^nu: Vâri linie 57 părea lui Sebi, ți se vedea că era singurul dinire loji atei membrii ai comisiei care se păstra bine. nu dădea încă semne de oboseală ți aștepta ca cel invitat să intre in subiect. Faptul că era scund, ii silea să stea aplecat cu pieptul pe dunga mesei, ridicat pe marginea fotohuiul, impingtndu-ți fața mult înainte și cercel mdu-l pe cel intrat. „Ați putea să ne expuneți proiect ut dumneavoastră" Întrebase deodată academician td ț: toți ceilalți sțirșirâ cu ocupațiile laterale, devenind aienți, sau vrind $d para atenți. II întrebase cu o voce profunda, stranie pentru trupul acela firav și uscățiv, și-ți luase ochelarii jos de pe nas. legănindu-i prin fața ochilor... „Proiectul dumneavoastră ?“ se întrebase Set». Vasărică mai exista și proiectul altcuiva. Dar desigur că exista. Aflase doar ți el de existența tui. Privi direct in ochii bătrinutui și-ți spuse că trebuie să se liniștească. Liniștea omului dm fața sa ii cerea neapărat să se liniștească și el, să fie sobru ți clar și explicit. Expusa deci pe ce se baza proiectul său. Saramura extrasă piua acum prin mari ți costisitoare eforturi din minele de sare, unde in bazine practicate acolo sc decanta apa, care devenea saramura, șe va extrage de azi încolo, după priitei pi td său. prin sondele săli fere. „Sonde salt fere? întrebase cineva de la masa, surprins, Ar putea exista ața ceva in domeniul minier?" Sebi privise ia acel barba! robust, cu părul retezai scurt, negru, la fața lui lată, stacojie, ți la gura mare, in care se legăna o pipă fumegindă. „Nu-i o utopie, spusese el calm, cum mi-a dat să înțeleg cineva c-ar fi, zău că nu-i o utopie", „Crcdeți-t pe cuvint". surise'bine- voitor academicianul. „V-asigur că nu e, tovarăși, se aprinse el in continuare ți nu mai reuși să fie sobru ți rece cum iți propuse. Sonda salijeră e o sondă ca toate sondele, perora el, forăm insa in masivul de sare, nu forăm pentru a descoperi pungi de petrol." „Evident că nu" surise altcineva de lingă insul robust care-și mișca pipa in gură ciocanindu-și dinții cu ea. „Forăm in masiv, continuase Sebt. introducem in coloana respectivă de meted o altă coloană, in interior, prin care vom trimite apa in masiv. Apa va irtcepe procesul ei de eroziune in sare, se va forma saramura in mari pungi subpammtene, uitați, ca aici in desenul de pe proiect, apoi, după principiul sondelor, o vom extrage la suprafață și o vom trimite spre fabricile de sodă. Fără mitră, fard abataje, țară săpaturi in masiv". Termina încălzit cerbul de Iu cei care. preocupați, ascultau la masa aceea lungă încărcată. o apro- bare, „Simplu ca oul lui Columb", spusese academicianul și cifiiia găsiră că era tocul să se rida copios ca șă-i facă plăcere șefului deși se putea vedea limpede că acest ris bătrinutut nu-i făcuse nici o plăcere deosebita. „Principiul e simplu in adevăr și impresionant, prin faptul că elimina mina. Elimină deci și efortul uman. greu, ți condițiile de subteran și alte citeva dificultăți. Nu găsiți. tovarăși. se adresase academicianul, in final, cu o voce joasă, celor din jurul meselor, nu găsiți ca i un principiu sănătos, apt pentru o bază de discuție, care trebuie susținui și experimentat?". Urmase o tăcere in care cițiva din comisie se consultară, apoi cineva anunța: „Ni se pate c-am primit spre discutare și un alt proiect al uimi membru al catedrei." Bătrinelul se răsucise spre cel care vorbise și la un mod implacabil i-o reteză: „Nu interesează. E al unui candidai in științe de la catedra mea. l-am studiat ți l-am găsit chiar interesant, pină chiar in acest moment"... Se opri, privi în stingă ți in dreapta, își lud ochelarii de pe nas, făcu apoi cu ei o piruictă prin aer, șt continuă; „Da. pină in acest moment, fiindcă in acest moment constat că acel proiect nu a fost decit o copie banală a celui prezentat nouă de acest tinăr inginer. Am o spun abia acum cind am studiat și am audiat principiul tovarășului inginer". Nu mai continuase cu nimic altceva, nu amintise numele candidai uhu in științe, ii surise doar incu-afator tui Sebi și-și puse peste nasul minuscul ochelarii săi enormi. Urmase o tăcere de gheață, el se ridicase de pe scaun și ieșise in acea tăcere mare, In urma tui, auzise doar glasul pro- fund al academicianului, care punea cuiva o întrebare și el se mira din nou de unde putea fîșni din acel trup o voce impresionantă... „Xasăzică asta e totul sau aproape totul" iși spuse el mergind pe coridorul tăcut, mirosind a linoleum, al Institutului, ț se părea că e mult prea rapid să creadă că ideea proiectului său fusese acceptată in principiu, că nu fuseseră, cel puțin pe față, opoziții. Iși aminti cile tergiversări, cite ciocniri și deziluai avusese cu diferiți „specialiști* pin ti cind această comsic să-i accepte proiectul și să id treacă, concret, in experimentare și apoi in exploatare. O bucurie, o voluptate neștiută il devasta, i se părea că ar trebui să sară intr-un picior, ca la jocurile lor știute de mult, sau sd se dea tumba, sau să fluiere, sau să facă ceva care să atragă atenția asupra bucuriei lui. „Acum deci vom putea termina cu hrubele", strigă in el, pe dinăuntru, și in acel moment, ii trecu pe dinainte figura uscățivă, mirosind a sare, a bunicului său. El obișnuia să spună ocnelor de sare hrube. 11 revedea, ca in anii aceia ai copilăriei, in după amiezile cind revenea de la ocnă, cu barosul pe umăr, cu sadele in traistă, in hainele impregnate de sare, mirosind a fier, a rugind de fier, a sare și a umezeală. Bunul său coborise o viață de om in adine cu barosul și revenise la lumină cu barosul. Suna duda la 58 Ion Aric^na: Vâri linie patru dimineața swio duda iu două după masa bunul său tăia cu barosul, in tot acest timp. Aj» tăiase ei toată viajn cu barosul in sare ți umezeala ii intrase in oase ți ume~ zeul a ii supsese apoi și pe el in pâniinl. sub părnint, jură să mai ajungă ia pensie. „Ue ce mu gindesc acum fa bunul ?" iți spuse ei fericit și nefericit mergind pe coridoarele lungi și tăcute ale Institutului. Iși aminti că tatăl său se împotrivise ca ei să urmeze inginerie mineră.. &-ți mai aminti cu .w revoltase. Vroise sâ dea o replică bunului său? Lucrase și in mine de cărbuni, apoi se ceruse in minele de sare și, in tot timpul, in anii din urmă, se luptase cu ei șt cu alfii să învingă inerția din ei ți din alfii, să găsească metode noi, principii noi in munca de subteran .. - „bar acum destul, iți spuse Sebi. privind de pe plaja încinsă, prin ochelarii verzi, cerut albastru care devenise deodată fi ei verde. :lcum trebuie să fiu smgur, să fiu liber de tot și de toate, să fiu singur cu apa, cu ștrandul, cu soarele, singur,. „Obișnuilii" ștrandului, in acele zile de vară tirzie, se reduceau la cifiva copii și tineri din oraș, elevi și studenfi in vacanță, o pereche sau două de străini, rătăciți CU motocicletele, și cei oemți acasă ta părinți, in concedii, a^a m venise și el. destul localnicilor frecveneau țtrandul mai ales duminica. Cind apăreau „obișnui/ii", ei se plimba pe plajă printre ei sau mira in vorbă cit cineva. Se legăna uneori in dăinduștd pentru copii sau făcea mișcări supte prin aer, ia inele, și toate acestea ii aminteau, il duceau la anii ciad asemenea lucruri erau făcute pentru plăcerea fi farmecul in sine, dar acum, la virsta lui, deveniseră doar o repetare banală a mior gesturi altădată știute și iubite. be fapt, aici totul era foarte liniștit și neted, cit timp ei rărninea pentru cei mai midii un necunoscut și copiii ii spuneau „sărut-mina" ■ Asta însemna că tinerețea Iui dinții fugise și că trebuia Să se comporte ca „un om mare", ceea ce putea să-l și bucure dar săd și întristeze. La ștrand insă era bine tocmai fiindcă el fugea de gînduri prea multe și de amintiri prea apropiate. Lume colorată, apă, soare, aer. nisip, duș, balansoare, inele, fete drăguțe și sportive, in dresuri foarte mici și sportive și cam atit era toiul. Sau nu. Aloi era ceva. Undeva, afară, in fala ștrandului, se deschisese un mic chioșc improvizat pe timpul verii. Un fel de bar deschis, in plin aer, sau ce va fi fost, cu înghețate și sucuri, cu bere, cafea, cokteîluri și sandviciuri, unde servea o singură fată, ce manevra din cind in cind și un ptcup. 4um plăci bune cu muzică sud-ameriiană, cu Modugno. cu Margareta Pislaru. care ciuta o bucală foarte bine: „Iubire.,. Iubire..." Un difuzor fusese înțepenit in citeva cuie. la intrarea ștrandului și in tăcerea dimineții sc auzeau, sonore, cinieceie acelea puse de fala de la chioșc. Uneori, seara, puținii vizitatori, la mesele mici, rotunde. de metal, beau citronade sau bere și puteau și dansa (cel mult zece perechi), Fata batea cu degetele in tejghea, suridea și urmărea, transportată, pc cei cure dansau sub platanii gigan/i. Ungă chioșcul ei cu răcoritoare. Totul se dovedea liniștit și neted ca un sfirșit de anotimp estival, ți el mai avea puțin de stat acasă, dar acei puțin ar fi vrui să fie tot cu soare, apoi avea să plece de la părinți și de la acest ștrand vechi care-i deștepta fără voie destule nostalgii și amintiri, dintre care nu toate erau neapărat vesele. In dimineața aceea apăru o femeie foarte încărcată cu ustensile de plajă. Tira și un copil după ea. de mină, prin nisip, parcă ar fi tîrit un pește /ie undiță. Iți întinse o co- uerturd, scoase, dintr-o masivă geantă un univers întreg de obiecte pentru plajă, apoi începu să se ungă pe toi corptd, metodic, cu un nici foarte parfumat, fiindcă Sebî ii simți de la distanță. Copilului ii Intnină jucăriile acvatice, din plastic, o minge, un colac albastru, o rațușed aibă cu trupul perforat și-l invită Să Se joace, dar „in afara apei, mamă, pe nisip, ți prin apropiere". Ea iși scoase țigări, o brichetă strălucitoare, niște reviste ilustrate ți, dichisită, se intinse ofiind la soare. 7?/ o urmărise de departe, venind, iar cind ea se apropie, cum sta întins pe burtă, o fișă discret prin sticlele ochelarilor și-și dădu seama cd era m. Lucrefia. Era ea, dar nu ea cea din anii săi de tinerefe. ci ea cea de acum, devenită o doamnă oarecare, corpolentă și sigură in mișcări, cu ceva nerușinat dar și stăpinit in priviri, Stringindu-ți perfect cărnu- rile. in izbucnirea lor de sub dresul elastic, la sini, coapse și abdomen. Privind-o. el iți dosi obrazul, involuntar, ca să nu-l recunoască. Ața rămase lingă ea aproape un ceas, urmărind-o pe furiș, ascunzindu-și fața mereu, cu toate că na era neoo!e, fiindcă femeia na-i aruncă nici cea mai elementară privire de curiozitate. Tirziu, se ridică și merse spre copilul ei ce se da huța in leagăn. II împinse din spate și copilul, extaziat, țipa ușurel, ori de cite ori ajungea eu picioarele aproape de grinda de sus a leagănului, Sebî opri leagihiul fiindcă i « păru că femeia strigase fa copil, bar nu, nu strigase- O văzu toi lungită la soare. Cit ochii închiși, știindu-ți, sigură, băiatul in leagăn. — Al cui ești tu? il luă de mină pe băiat. Ion Arieiinur Viii tEnie 59 Copilul surise intimidat și nu-i răspunse. Era alb la piele și cam firav. Stringea â- fușca ta piept. — Cum te cheamă ? uit careu din nou. — Heracle. — /Via... și pe tata ? — Heracle. — Șt pe mama ? — Alama... — Și mar cum? — Alama Lucrefia. — fii /ii ai mai fost la ștrand, Erade? — /V/i fost la ștrand. — Dar unde locuiești tu ? t — In or așul București. — Aha ... Acolo sint ștranduri mari și frumoase, nu ca ăsta, așa-i ? — Nu știu... să intrăm in apa? intrc-bă ei conspirația, șușotind. Da' să au ne vadă mama. — De ce sd nu ne vadă muma ? — A e spune Iu tata. — /Viu... Păcat. — /ie ifi dau colacul. Eu am rața asta, conspira el in continuare — Eu moi și fără colac, dar dacă tu vrei, tot intru cu tine in apă, conspira și Sebi. Copilul privi cu surprindere și interes sau mai de grabă cu extaz la nenea care știa inota fără colac. Spuse: — Tatu meu nu înoată fără colac, da' mama inoatâ. — Zău? se miră Sebi și-i luă de mină. Trecură peste nisipul arzător, spre bazinul cu apa pină la genunchi. — /Iii. ce ardei rise copilul, țopăind prin nisip, trăgindu-l de mină pe Sebi și fugind spre bazin. Femeia, toropită de soare, tot nu-i văzu. Apoi cei doi intrară in apă. Copilul țipa, mișca dezordonat din miini, era fericii ca brotdcelul ce se trezea inotind intîia oară in apă. Ii striga tmărului. întretăiat, printre respirații: — I Itezi cum mot___________Vhezi ? Și mai trăgea cîte o gură de apă, după care tușea, scuipa și-și ștergea lacrimile apărute in ochi. — l'dri. inciți bine, ii felicita tinărut, dar vino in bazinul ăsialalt. unde nu dai cu picioarele de fund. — Da' nu mă înec ? Acholo ? — Cum o iii te îneci ? Nu sinlem noi ammdoi înotători ? Copilul rjșe superior, amuzat, parcă ar fi spus; „Da. ai dreptate, sinlem înotători" și-i întinse mina să-l treacă și pe el in bazinul mure. Răfușca iși legăna capul de plastic încoace și încolo și ciocul ei roșu atingea uneori apa, — Thaia... zice... zice .., sufla repede copilul, că acholo se îneacă oamenii... — Zău ? Dar unde e tata ? — Achasă ... — 4Aa, acasd,.. Uite, vezi cum știi tu de bine să inoți ? Vezi ? Uite așa. ușor, nu te grăbi, mișcă iar mîinile și respiră pe nas. Numai pe nas. In trei zile ai să inofi ca mine. Copilul sufla precipitat, inota fericit și dezordonat, plutind pe răfușca lui. lingă brațul mguroș al tui Sebi. Imitară așa, alăturat, traversară bazinul cot la cot, ca un fată cu jiul, și copilul ridea extrem de luminos, iar el, Sebi. încerca un simfămint straniu. La trepte se opriră, Luă copilul in brațe și spuse: — Ajunge I Ai obosit. Miine continuăm I — Nu, nu, seinei copilul. Alai moțăm! Mai inotăm I și începu să se zbată in brațele lui. — Alnw continuăm, repetă Sebi fără drept de apel. Uite cum iți bate inima. Pune și tu mina ... Copilul tăcu și-l întrebă trist: — Pină miine nu mai înotăm ? In acel moment se auzi glasul femeii. Aruncase o privire spre leagăn și nu-și văzuse copilul. Nu-l zărise nici la bazinul mic și, buimăcită, se ridică și cercetă malul și tot nu-i zări. Se sperie de-a binelea și alergă de-a lungul bazinului mare și de abia afund il distinse, după răfușca lui albă, agifindu-se in brațele unui străin bronzat, cu spatele inlors spre ea. Strigă de pe mal: 60 Ion Arie»nnm Vw# tirzlc — fierărie / Cum ui ajuns, mamă, acrio. vin iuta ajută I Sebi se întoarse, cu copilul in brațe. și ta la un instantaneu fotografic, ea recunoscu fața aceea expresivă a lui, ochii alungiți de oriental, părul castaniu, pe care acum insă il purta tăiai scurt, băiețește. Cum sta rezemată de balustradă, privi la el intr-un fel deosebit, fără multă indrăzneală, cu o sfială care-t ședea râu unei doamne bine ca ea. — Vor dc nune, ești tu. surise ca alb și-și trecu degetele lungi pe jafa infierbintată de setare, unsă iu uleiul aromat pentru plaje. — Vezi, prinde copilul să nu-l scapi, înălța ei spre maltd de piatră al bazinului copilul. Șî ea d ridica din brafeie lui întinse. Apoi sari și el sprinten din apă. dădu mina cu ea, i-o sărută și rise degu/ai. sau. in orice cat, intr-un jet care vroia să arate că nu e prea emoționat. — Și munții se mai ini Unesc, dar oamenii, repetă formula știută. O privi fix hi ochi fiindcă așa i se părea tă t>u p mai stâpin pe el. — \oi am fost atașa aproape m fiecare vară, dar nu te-am văzul niciodată. — Tara are trei luni. zise. — -Ișa-J, surise ea slab. Copilul rămăsese intr-o mină cu rafu. inlr-alta cu colacul și privea acum perplex ia amindoi. — Unde stai pe plaje ? — arătă spre prosopul său singuratic ca o oază- — Aproape de mine și n-ai dat nici un semn de viajâ. răute, d amenință cu un deget lung, ta care unghia lucea ascuțită și vișinie. După ce spuse ce spuse, ea se simți mai degajata. Copilul alerga înaintea tor și se trinti pe pledul pestrif, lingă jigări și reviste ilustrate. De departe, strigă spre ei: — Act, haideți aici i — De cind nu ne-am văzut, întrebă femeia. — De șapte ani. — M' s-o părut că de un secol, rise ca. — Și șapte ani pot ji un secol. — I ma. cind veneam la ai mei, mereu Întrebam de line, spuse femeia vrind să pară sinceră sau să-t măgulească. Apoi urmă, parcă i-ar fi fost rușine de sinceritatea ei aruncată prea ușor sau de faptul că se lăsase ispitită de o asemenea declarație. — De fapt întrebam de tine așa. in gluma, in fond ce rost mai avea să știu sau sd nu știu ... — Desigur. zise Sebi. nu mai avea nici un rost. — A u vii cu prosopul mai aproape de noi ? întrebă rizind nepăsăioare, amuzindu-se d- această intiinire neașteptată, vrind să pară binevoitoare cu el, t.a rindut său și el o privea și știa ca devenise nepăsăioare la tot ce fusese odată intre ei. (Și fusese ceva frumos, care arsese și luminase cu puterea albastră a unui fulger, consimțind și scrutnind totul intr-o secundă sau in chiar mai puțin de o secundă). Șt anini îl chemase să vină cu prosopul mai aproape de ea, dar tot cu un aer de nepăsare, croind doar, din plictiseală, să se amuze. El citea ușor m ea. așa cum citise întotdeauna, ghicea undeva o luminiță firavă, ca aceasto linie vară obosită. Și știa că poate acea luminiță s-ar mai putea aprinde. Dar el nu mai vroia să fie cel care să i-o aprindă. ■— /brr sa mi trag prosopul mai lingă voi, spuse. — Aer, haidefi aia I le făcea semn copilul. ■— 1 e-a îndrăgit și copilul, te t hcamă, zise femeia, afectată pufni că băiatul ei se împrietenise cu un netunoscut. Se îndreptară spre pledul pestriț și cițiva de pe plajă priviră lung după ei. Poate că aceia ii văzuseră împreună și in urma cu umili ani, ta Începutul dragostei lor. și acum, surprinși, ii vedeau acasă din nou impreună și nu mai știau ce să creadă. Peste nisip, cijiva băieți și fete bateau o minge rmă de cauciuc. Spre ea alergă și Copilul, dar femeia >i strigă, autoritar: — Iteracle. vin la mama ! A alergai deritd astăzi! Copilul înțepeni și o așteptă. — De ce rut iași copilul să zburde? — Oh. de-ai avea și fu unul, să-i dai educafie, atunci să vezi... Dttpâ ce spuse asta se așeză, oft: mi, j>e pledul colorat, iși masă puțin obrajii și eniuifă o sentință banală; — Cu copiii trebuie să fii sever, dacă vrei sd te respecte. — in altfel de respect tiu crezi? — Of, doar nu ai aerul cd ai devenit și pedagog ? El nu-i mai răspunse. Dur, intr-adevăr, nu, nu vroia să aibă nici un fel de „aer". Iși aprinse o țigare și flacăra chibritului. in lumina solară, abia se distingea, piipiind. Mingea Ion Ar : V^rj lirric 61 roză a grupului de tineri zbură și-o izbi pe Lucrelia in ceafă. Ea tresări, se fistici și se întoarse violent, fcleitui o grimasă, spre cei cu mingea. — Ce nerușinați. bolborosi. Ce mari nerușinaft! Un tinăr peni aproape și-fi ceru scuze, dar ea se făcu lividă. .Viei nud ascultă ce spune fi izbucni: — Ce maniere-s oștea? Unde vă găsifi, mitocanilor? — Doamnă! Dar iertafi-ne, se intimplă pe plajă... — Da, se intimplă. Nu-i nimic grav, il liniști Sebi, surieindu-i tindrutiu. apa către Lucre/ia: — Adu-fi aminte Că se intimplă pe plajă, cum s-a intimptat fi cu noi. nu chiar de mult. Pe plaja asta, in ștrandul ăsta.., — A'w mi-aduc aminte, spuse ea înciudată. legindu-șî cocul desfăcut cu degete ner- voase. vlrindu-fi Ia loc șuvițele de pâr care-i lunecaseră pe git. la spate, după lovitură. — Eu mi-aduc aminte, zise Sebi și se lăsă încet pe spate, Fumai alburiu abia se zărea in lumina intensă a amiezii; „Acum aș putea s-o fac. aici, să-și aducă aminte", iși spuse el și sorbi din țigară. Cerut, prin ochelari, se face verde. Cineva sări de pe trambulina de scindări și trupul Im pleoscăi in apă. De ta difuzor, o voce masculină cinta: Alt coraznn, mi corazon" ... Muzica se auzea cind mai vibrant și distinct, cind mai potolit, după cum o aducea briza /re plajă. Alături de el. femeia fuma și ea, nervoasă, se gindea la lovitura aceea timpită de minge. Sebi nu se gindea la minge, ci la diminețile însorite din vacantele lor de vară. Veneau ei, primii, pe plaja pustie, intrati in ștrand încă înainte de a se ft deschis, lăsat! înăuntru clandestin de femeia de serviri, care mătura prin cabine, Rămineau repede in dresurile de baie, se aruncau in apa răcoroasă și înotau voinicește amindoi, pină se epuizau. Și Lucrejia înota ca un bărbat, cot la cot cu el. Ieșeau apoi și se tolăneau in nisipul incă umed de rouă nopții, alergau pe plaja neîncepută, se dădeau în leagăne sau se băteaii cu apă, sub dușuri. Apa-i lovea rece și densă și ei rideati amindoi. uzi și zgri- buliți. sub dușuri. — Nu-mi place deloc apa din ștrandul ăsta, spuse femeia după un timp, fumind leneș, pe spate. Nu e Curată deloc. Miroase urit a nu știu ce. — înainte iji plăcea, spuse Sebi și urmări un nor sidefiu, lung, ca un cap de jap. care se de st râmă iute devenind cline sau poate altceva ; „A? putea, desigur că aș putea s-o fac să-și aducă aminte, aș putea deasemeni să-i spun tot despre mine, dar nu vreau" își zise și dădu dramul fumului în văzduhul alb. — Cum o mai duci ? inirebă ea. — Destul de bine, cu munca, ingineria, cu cercetările... — altceva? — AJteeua ce? — Tot singur? surise ea cu subînțeles. — Tot singur, — Credeam că n-ai să stai mult timp singur, — De fapt nici nu sini singur, spuse el, — Zău? Dar cu cine? inirebă și se ridică curioasă. Intr-un cot. — Cu mine, aruncă el. — Ei iasă, lasă parabolele, dădu ea evaziv din mină, „Ai, ai, mi corazon, mi corazon" răsuna vocea bărbătească la difuzor. Copilul se așezase intre ei, pe pled, și-i întreba cind pe unul, cind pe celălalt. — In cile zile învăț să mai ? — In trei zile ai sd înveli, il încuraja Sebi. mingiindu-f pe creștet. — Nu-i voie în apa adintă, ne bate tata, spuse mama. Acolo înoată numai oamenii mari. Cind ai Să crești și fu mare... Copilul tăcea, se ridica, făcea cijiva pași pe nisip, ingîndurat, pornea spre leagăn, apoi se întorcea lingă ei, făcut și întristat. — Auzi, il întrebă ea. ce crezi, m-am schimbat mult? — Depinde ce înțelegi prin. asta. — Ei, iasă, știi tu ce înțeleg șl ce înțeleg în general toate femeile prin asta. Acum se ridică el intr-un cot. o privi insistent, insă fără cea moi elementară pasiune, ci doar ta modul rece, obiecția, și după acest control spuse: — Fizic te-ai schimbat foarte mult. — cum mă găsești așa ? se alintă ea pe cuvertură fiind sigură CA place. El vru să zică: „Foarte prost" insă tăcu și urmă: — Ori cum, nu mai ești fata de ieri. 62 Ub Arieț mie de nimicuri, dar casca veche și-a păsirat-n. Acum aș putea s-o Jac să-și adum aminte de tot. putea să-i spun și despre mine tot. /l? putea". Căzură umbrele și ștrandul sc închise in urma lor. Abia atunci plecară. El ii conduse pină in centrul orașului, unde capitul zise; Mane înotăm, nene ? — Ți-am spus, in trei zile ajungi înotător vestit. — Xu prosti copilul, ii ceru ea. — Eu spun numai adevărul. Jață palidă" întotdeauna adevărul, făcu el o reverență, ca ia jocurile lor știute, demult. — A rămas tot copil, zise Lucreția. și-i induse mina să i-o sărute. Se văzură mereu, in acele dimineți. Iu ștrandul vechi. I ara iși arunca ultimul zviav și zilele adunau tot aurul ei greu, care mai rămăsese din risipirea generoasă dc trei iun Copilul învăță in trei zile, intr-adevăr, sti moale. Pinii ia urmă. Lucreția se convinse și -a că e mui bine așa. I.a aceeași virstă știuse și eu să înoate, ca im băiețoi. Totuși nu se putu abține să nu remarce: „E un risc Să te joci de-a inoiui cu un copil ca el", „t^să-mi mie riscul acesta, in astă vară" zise el. „Ție ți-e ușor. Xu-i copiltd tău". El nu mai avusese nici un răspuns la acest argument și pierdu terenul, rănit. Totuși, de unde ea, la început, striga stereotip băiatului; „ferește-te de mașini pe drum! Eerește-te de apu I ferește-: e de copii murdari! ferește-te de ciiiâ. pisici, biciiliști și viespi 1 copilul mame : Bagă de seamă. Heracle" acum se lăsase in grija lui, a lui Sebi. Iși lăsase copthd pc plajă și cu alți copii, și in apă, și pe strada tor. cu atfi puradei, la joacă, printre pisici șt ciini și bicicliști, devenise a piua pe, cea dinainte, mai spontană și mm targa. Ti® Arii1 tnu: Vit3 Diminețile ea ii cerea lui Sebi să-i aștepte in centrul orașului. De-acolo, o luau prin parcul vechi, părăsit, „printre argați" cum iși aduceau aminte că se numise locul de joacă al copilăriei. Acolo fusese un chioșc pentru fanfara Salinei, unde duminicile ea cinia, lumea se aduna .st se plimba pe alei, in tactul valsurilor tui Sirauss și al /opritoarelor polci, De cițiva ani se ridicaseră insă un șir de blocuri masive. terenul fusese sfirtecat apoi se nivelase terenul, se tuia seră salcimii și nucii bătriiii, găunoși, iar chioșcul putrezit al fostei fanfare dispăru peste noapte. Treceau tustrei, cu copilul afergind inamica lor, pe alerte inundate de verdeața, in acel parc de mult părăsit, ai vechii Saune. Pasările țopăiau prin funiei șut sclipitor de verde, mirosea ațițător a floare de soc și a retină de brad și copilul întreba mereu: — Nu ne-am rătăcit ? Nu ne-am rătăcit ? Ea ii ceru intr-una din dimineți să revadă locurile lor de scaldă, de la riu. Bătură un drum lung, peste un cimp pustiu, găurit de hirciogi, cu terenuri sterpe, bune doar pentru turmele de capre și de oi, cu ciulim și tufe de spini săraci. Sălcii scorburoase, aplecate peste riu, parcă ar fi fost niște babe girbove la sfat, priveau aceleași unde liniștite și aceleași scocuri cu apă adiucă, in virtecuși pe care te priviseră și ei. — Iți aduci aminte cum ne-a prins aici, in cimp. intr-o vara, o furtuna nemaipomenita, iși aduse el aminte, scrutind orizontul, care se dilua intr-un albastru pal. deasupra rudui. departe. — hui aduc aminte, zise ea mijindu-șf ochii la soare, cu țigara rrt gură. Se ridicase o furtună cu herghelii de praf. înaintam cu mina la ochi, ca orbii... — Cum mai mirosea pămintul. cum mai mirosea, in așteptarea furtunii, se extazie el. — Ne-am adăpostit mtr-o livadă cu meri. N-o fi aceea de colo ? arăta ea spre un coi al riuiui, unde se distingeau siluetele unor copaci, Merele erau coapte, miroseau bine ți aveau o ceara fumurie pe ele. rise ea, și pocnea coaja lor cind le mușcam și am începui să înfulec mere și tu spuneai: „încetează, tu minei mere și furtuna e aici”. Ce-ai vrea să fac să nu mai fie aici furtuna ? id nu mai măninc mere ?" — Ne-am lăsat jos sub un măr băl rin. Apta scoarța crăpată și aromată, iși reaminti el. Tăceam și așteptam furtuna. De fapt nici nu aveam unde fugi, lot ne-ar fi prins furtuna din urmă, pe cimptll ăsta întins și fără adăpost. Asa că mai bine să râminem sub meri, ne-am zis. — Awid era gata să crape, o simțeam asta după tremuru! frunzelor și după tre- murul luermitu din pir. Cele dinții picaturi uu și căzui, grele, cu ecoul tor puternic, m răstimpuri, spuse femeia cu ochii straludndu-i de o febră necunoscută la amintirea furtunii. — Atei n-am prins așa o furtună de cind sini, zise el. — A7cx eu. Ițe amintești ? , Vw inventat atunci pe ioc un joc, ca să nu ne fie frică de ploaie. Știam că vom fi uda/i ta piele și am inventai un joc. Pe cine il va picura primul acela trebuia să se socotească slabul, învinsul, și urma să-i dea o sărutare celuilalt, victoriosului. — Cile sărutări am primii oare așa? întrebă el. — Cine numără vreodată săruturile ? zise ea. Apoi tăcu brusc, cu glasul retezat, ca trezită dinir-o viziune. Privi disperată in jur, după copil. Se Oprise la un mușuroi de hirciogi „uriaș", Scormonind pămintul umed. „Plecăm, spuse ea deodată. Haide, trebuie să plecam". Spuse asta și o luă voinicește înainte, iși prinse brutal copilul de mină și începu să alerge. El o privi cum aleargă, strigă ceva in urma ei, apoi o portii și el mai repede, s-o ajungă. Q ajunse abia pe ta digul mare al riulrti, Lunecase jos pe iarbă, cu fața in iarbă. Cind il auzi aproape se ridică șt. țară o vorbă, știind că el o urmează, o luă mapoi spre parc, sau spre ștrand. Di acea dimineață ea plecă insă direct acasă.Ei rămase singur la ștrand. Seara, cind ieși printre ultimii, o zori ia o masă, la chioșcul unde servea fata aceea singură. Consuma niște bere, iar copilului ii comandase o citronadă. Se așeză și el. neinvitat la masa tor. după ce o salută cu o simplă mișcare din cap, și comandă un mazagriti ta gheață. Se înse- rase și fata puse citeva plăci de dans. Erau vreo șase perechi acolo, parcul părea aproape pustiu și lumina de la chioșc, veselă, se strecura printre arborii ina!ți, niște vechi platani, rămași de pe timpuri ca auguste rămășițe ale vechii stațiuni balneare, care fusese odată ș1 odată orașul lor. Lumina curgea, verde, pe mese, pe chipuri și chiar pe berea din pahare. El o întrebă dacă nu vroia să danseze. Vroia. Dansară, tăcuți, intr-un ritm lent de slosi, șt Copilul, singur la masă, ii urmări cu ochit vii, fericiți, iar in răstimpuri bătind din palme, pină cind mama puse un deget la buze, semn să fie mai potolit. Fata de la picup. care-i șt servea, suridea, transportată, Suridea poale destul de fără motiv și prostește, bătea tactul in tejghea și schimba plăcile cu o plăcere unică. Ion Afirțanm: Vtri linie 65 — Ce-« fost cu iine agi-? întrebă el. — Nimic, ase ea. — Chiar nimic ? — Nimic, tise ea. Apoi schimbă vorba: cred că n-am mai dansai nici de șase uni.. — Se ase et. — Răule. ii aupi femeia de spate, destul de intim. De la chioșc, prin întunericul parcului, pe alei se îndreptară spre oraș. Plutea in aer mireasmă de conifere și de cafea arsă. Ea părea să fie foarte bine dispusă, sau, in orice caz, se forța să fie. De aceea, spunea: — M-am simțit extrem de bine. Nici nu știu cum se intimplă că m-am simțit asa. Apoi. fot ea, parcă speriată că a uitat ceva, cu a exagerat, continua: bietul soțul meu se coace in București, șî eu md di st rec aici. Dar el se simte fericit șl așa. Păcat că nul cu- noști, ai vedea cit se simte el de fericit șt ce om vesel e... Merseră. prin intuneric, ducind copilul de mirul și femeia corbi din nou: — Dar și cu fine m-am simțit bine întotdeauna, — Afară de o singură dată ; cind ai plecat, rise el. — Trebuia. Nu mai puteam scăpa de piirinfi. AM cicăiecm. Aveau u lozincă pe rare iticeful cu incetul mi-au inoculat-o și mie: „ omul tău să fie drăguț, să-l poți iubi și să aibă situație". — Eu nu împlineam a treia condiție pe atunci.., — .Vrei" not. fetele, nu ne putem mărita oricum, dragă, și nici nu puteam aștepta ta infinit, se eschivă ea să-i dea un răspuns, Heracle era un om serios, așezat. Oamenii dc genul lui impresionează plăcui la fete. academia comercială.. . Bucureștii, Bucu- rești .,. Băiat urii nu era, il puteam iubi șj. la urma urinei, știam, din miile de exemple, că primele iubiri sint sortite să rămină nefericite. Asta e legea. Cu noi crezi că trebuia să se mtimple altfel ? — Ca-e lege? ridică el vocea. incit Copilul privi speriat Ia amindoi. Apoi tăcu, pășiră mai departe prin irduwricul aleii. O mușină cu jarurile aprinse zbură pe șoseaua din apropiere, gonind liniștea parcului cu vuietul dur at motorului. 11 și lumină, brusc, vopsind parcă trunchiurile arborilor cu platină. După un timp, el spuse, recules: acum serile se fac toi mai reci. Sintem aproape de munte aici. Na vă e frig? Femeia tăcea șî i opărit întrebă: — De ce nu-i lumină in parc ? — Cd s-au spart becurile, rise bărboiul și o tristețe nouă puse siăpinire pe sine. Iși aminti cit de puternic sc completaseră ei doi. in iubirea lor. și lotuși ea il abandonase: „Asta e legea. Cu mă trebuia să se intlinple altfel ?" Călătoreați in tramvai, ridea tramvaiul cu ei; arunca el un spirit. ea il comnleta cu un alt spirit. Mergeau intr-un local, intre prieteni, la facultate, sau pe străzi, r dea strada Cu ei. rideau prietenii. El fusese un pianist desăoirșit care cintase pe clapele pianului sufle iubii ei. Și acum ea venea cu „asta e legea". Care lege? ?1 cui lege? — Iți adm i aminte cum am zburat inilia oară cu avionul ? Ea il privi nimdă, prin intuneric, și se sperie de întrebarea lui neprevăzută. Da. sigur iși aducea aminte, fiindcă trăsese o frică să-i fie pe-o viață. Trecuseră Carpații. pe la înce- putul verii. Erau goluri mari de aer și avionul dansa. Cădea m acele goluri și ea se agăța de brațtd iui. stringiadu-l convulsiv, cu respirația tăiată, cu accese de uomitare de la stomac. Pierduse întregul peisaj unic din pricina acelei stări stupide. Munții luceau orbitor in lumina solară. Cu crestele lor albe, stinfeiefriare. de zăpezi eterne. Apele, albastre, păreau niște panglici înguste, ca acelea cu care ea. Lucre/fa, se lega uneori in păr. Ea simțise atunci, in avion. In puritatea atmosferei care-i înconjura, că fără el, sau departe de el, viața ei iși va pierde sensul și interesul, că va cădea undeva in ajaâ dc timp, cu se va consuma zadarnic și steril intr-o zbatere fără leac. „Și totuși, totuși, i nd a începui to'id?" Se gindea Sebi acum ascult irtd pietrișul de pe alee scrîșniud sub pantofii lor.. .Cnntu td acelei zile, ca un mulaj, după ani. se pietrificase, se păstrase intact in et. Fusese o zi rece de noiembrie Cu cerut posomorit, care prevestea frigid apropiat. O ceată greoaie și informă se ridica deasupra orașului mișcinduse monoton peste acoperișuri. Măturătorii de stradă, somnoroși, cart' începuseră această treabă de pe la patru dimineața, se indreptau spre casă. El mergea sprinten și inviorat de aerul acelei dimineți spre gazda fetei, a Lucreției. Mergea ca in fiecare dimineață, s-o însoțească pină la Institut. I se pâr cu că acest drum in doi. al lor, devenise mi ritual matinal, fa care nu mai putea renunța. I ncuri, cind el ajungea 66 l&n Ariceau: VmA in/î* mai devreme, și eu incâ nu terminase cu dejunul si imbrăcatut, il invita înăuntru și-i pre- para rapid o cafea neagră, Iwo o gazda fină, discretă, plătită gras de părinți „numai sa nu stea fata noastră la cămin cu toate țoapele". in dimineața aceea cind intrase Ia ea, gazda ii preparase. serviabilă. o cafeluță și el. sorbind satisfăcut cafeaua neagr t. amăruie, asculia p ciripitul I.ucreffei. din camera vecină, in timp ce se imbrăca de oraș. Deodată, in pacea acelei odăi călduțe, in rare respirația animată din timpul nopții se mai păstrase aerirță și mirosul de trupuri încălzite și rufe calde era sensibil persistent in aer, intră, masiv, tatăl ei. Venise cu trenul dc dimineață, neanunțat. sperase s-o mai prindă încă acasă pe fie-sa și uite Că o prinsese. Surpriza lui. and il văzu pe Sebi, cunoscut du el de mic, care se ridicase imediat in picioare, cu ceașca de cafea in mină. nu fu chiar ex- traordinară. Sau dacă chiar a fost, cl ștfu s-o dosească, precaut, iși imbrățișă fata, dezinvolt, o sărută zgomotos pe obraji și-o bătu protector peste ftiriduleț. Era un ins păros ca o gorilă, cu pielea in permanență arsă de soare. Culoarea maro a pielii sale se păstra fi iarna și vara el fiind un recunoscut maniac al plajei. In februarie, printre zăpezi. cum prindea un pic uf de soare, el făcea pfafă. Acasă, in odaia lui, din care-i izgonise pe toți, inclusiv nevasta, iși spărsese tavanul și-și trăsese attid in loc, din sticlă, exact deasupra patulm. să-l inunde soarele. I nii vorbeau că ar fi avut o boală incurabilă de piele care nu putea fi ținută la distanță decit de soare. Era medic ginecolog bătrin, cu reputație și iși deschisese incâ după război un cabinet bine utilat, hi relațiile cu pacientele se dovedea de o coloratură pornografică cronică. Cineva, o femeie simplă, greșise și intrase odată la el in cabinei. El o întrebase, cu eleganță: — Ce vă doare, doamnă? — Strunahul. d»mnu’doctor, mă mjunghe stomahui, spusese ea cu inocență neștiind la ce medic picase. — Regret atunci, doamnă, dar ați greșit. Eu sint medic de... și aminti direct și stirizdior și cu mindrie organul genital feminin. Iiine mfetes că asemenea „perle" circulau expuse chiar de el la diferite reuniuni intre amici. In ultimul timp, doctor Cristina (purta nume de familie feminin) căuta disperat un urmaș la cabinet. Se simțea obosit fi dator să treacă in rezervă și urma să-și lase ginerele la aparatura modernă care-t costase o groază de bani, hi oraș, venise de vreun an un asemenea medic tinăr pe care el pusese ochii. Intrase fa Policlinică, era burlac și Cristina il ochise. Dea cu el. se intilnea „fără vrere" cu ei, ii atrăsese intr-o societate formată din virfurile rămășiței burgheze, care acum lua o formă și o coloratură mult mai abilă și mai subtilă, ascunsă in frămitdu! noilor relațit sociale, sub măști inocente atașate vieții, fusese cu ei și la femei, dar, discret, ii șoptise mereu la ureche că-i este simpatic și că fine să-i prezinte fata, care acum e ia facultate, t-a deveni pictoriță, „pictează de trăzneșie, deși dacă nu va deveni pictoriță n-are sd se iniimpte nimic. Talentul e talent fi fără facultatea lor. Nu-i așa ?"... Cind tatăl Liicreției apăru deci pe neprevăzute in cameră, acolo, fata fi pa. înainte de a-l îmbrățișa și pină azi Sebi nu știa din ce pricină țipase ea. de surpriza plăcută că-și vedea tatăl sau de spaima că o prinsese cu un bărbat la ea. Ea ii scrisese cile ceva, de dragostea lor. care fusese o urmare firească a prieteniei copilărești ce-i legase toi timpul, insă talul spunea, filozof, rizind, întotdeauna rizind ta adresa acestei legături: „Las-o, dragă, să sc joace, că ea se joacă incă tot ca pe vremea păpușilor și băiatul ăsta seamănă cu o păpușă de-a ei. să se joace cu el cit va fi joacă" ... Avindtt-l acum in fața lui. pe tinărul acesta intimidat de apariția neașteptată, de dezinvoltura sa. doctor Cristina, scrutindu-I pe sub sprintenele sale păroase, mdsurmdu-t. cintdnndu-1 iși spuse că a sosit momentul ca fata lui să nu se mai joace, fiindcă băiatul ăsta in- tepe să învie, să părăsească jocul de păpuși și să devină bărbat și încă unu! prea frumos ca să nu fie și periculos. II cercetă deci cu niinu/te cum ar fi cercetat ia microscop) pe o lamelă, un preparat nou. care ii ardea curiozitatea. Și tot ca o reacțiune la acel preparat, vreau să zic.la tinărul acela. el gindiDar tu ce poftești. tinere, alături de fiica-mea? Lnde crezi ca te găsești de prelungești joaca in ceva ce poate deveni grav?” Lucreția ridea tel timpul, se invirtea prin odaie, îmbujorată. afectată și nițel atinsă că „ne-ai prins m flagrant delict, tăticule”. Părăsiră casa și tatăl ieși Ceva mai inaintea tor. , -secunde. futa, disperată, ii înfundă tui Sebi in buzunar citeva bancnote, fiindcă d știa mat mult lefter și-i șopti intr-o mare fierbințeală; „/V grijă, plimbă-t cu mașina ! Tnvtță-l fa un local și fă-i Mut pe voie. Poartă-te afectuos cu ei- Nu-l slăbi. Iți ajung oanu . la stai, să nu creadă că n-ai bani" și-i mai viri o hirtie in buzunar. El simți hirfiile mototolite, aspre, foșnind in buzunarul sacotdid, le strinse in pumn, o privi cu niște ochi incit ea făcu fețe-fețe. nu-l văzuse niciodată ații de violent in priviri, dar renunță să i-i înapoieze, spuse doar mașina!: „Da, bine, bine" și-l luase pe doctor Cristina de braț. Iod Ark-jana: V«ră linie 67 Nici nu mersese la cursuri in acea ti. Sc plimbase cu bătrinul. fusese ghidul tui. Băuseră pe banii fetei, văzură muzee ți o grădină botanică, unică pe tară, urcaseră pe dealul Cetății. la un restaurant de unde se rărea panorama Orașului, cheltuise cu el, cu dărnicie, aproape toii bortii și bătrinul. tatăl, se purtase uimitor de elegant. Cind se despărțiră, tirziu, eleganța lui nu-l opri sd fie sincer : — Wu ți-am spus că Lucrefia renunță la pictură? O aducem in sinul fană Hei. $i lo- godnicul ei e de acord. Apropo, ia Spune-mi ce-ai vindut de-ai prădat alifia ban1 cu mine ? îl întrebă el cu șiretenie și ironie, rizind grosier, — jV-am vindut nimic, zise Sebi la fel de sincer. Mi i-a dat fiica d-voastră. sd ad pol primi cum se cuvine. Poftim, aici aveji restul. Ce-a mai rămas din ei... li întinse citeva lurtii și monede de metal. Doctor Cristina primise in priv'ri, in acel moment, un aer de bestialitate, de cavernă, incit și azi Sebi se gindea că dacă ar fi rămas undeva cu ei. singur, doctorul l-ar fi înșfăcat t u dinții de beregată, ca un lup. Insă docto' Cristina spusese toi elegant și surizător: — Mersi, băiete. mersi, și făcuse siinga-mprejur. Lucrefia auzind, repovestită dc tatăl său, scena respectivă se pare că spusese: „Tot el s-a supărat? Tot el? In loc să-mi mulțumească că m-am zbătut să fi-l prezint așa cum nu e? Ah. tăticule, cit sufăr, tăticule" Și asta fusese tal și ei nu mai apărură unui in jafa altuia. Pinii ta urmă tinărui doctor ales pentru fată renunță la Lucrefia pentru o partidă șt nuti bună, fiindcă noua fală era și licențiată. Or Lucrefia nu era. Uimitor cum in orășelele de provincie, pină nu de mult, cite un licențiat, dar mai ales medicii și inginerii, nou venit era literalmente răpit de familiile de vază, ce-și perpetuau, nostalgic, avuția și rangul. Lucrefia rămăsese pe dinafară fiindcă erau familii și mai bune ca a ei- .\bumliu:use și facultatea și. deodată, se trezi îngrozită și singurei și părăsită, alarmată că nu se va mai mărda in „areaslă meschină provincie". cc făcu imediat că ea se aruncă ui viteza fulgerului in brațele unuia cu acadeaua comercială „adică Academia Comercială" precizase rizind tir. Cristina, un funcționar oarecare prin București, cunoscut de doctor Cristina și adus la fala iui mai mult pe sus, ghiftuit cu o sumă de bani frumușică, drept zestre, lăsată fcte: sale. Se aranjase așadar totul, vindu și cabinetul, incă înainte de-a fi predat statului prin lege, fiindcă el mirosise din timp, și acum rămăsese doar cu o pensie modestă, primită de la spitalul orășenesc, și cu o vilă discretă, gemind de mobile, covoare, tablouri fără valoare însă încadrate in rame scumpe, de valoare, tip Blondei, și tot soiul de bibelouri de prost gust, vilă în care găzduia și făta lor, in timpul verilor lungi, cînd nu vroia să se coacă In București... La toate acestea se pare că glndi Sebi asctdfind pietrișul sonor de sub pașii lor. Undeva, aproape de ei. prin aerul cald, zburau licurici fosforescenti, scinteind scurt prin intuneric. ca o părere, dispârind apoi rapid in iarba grasă. „Da. fotul a fost asemenea unor licurici" iși spuse și privi, peste umăr, la femeia de lingă el: — A' spus ceva ? întrebă femeia — .Yu. am văzui zburind și pierind niște licurici, zise el. — 5d-< prindem, să-i prindem, sc entuziasma copilul. — \'u-i poți prinde că ei mor repede, moare repede și lumina lor. observă bărbatul. După cîțiva pari. ajunseră in stradă. Aproape de tot. ii intim pin a centrul orașului, cu becuri fluorescente, intense, parcă ar fi fost ziuă. Acolo, sub luminile albe, ei se despărțiră... •1 doua zi ea sosi la plajă însoțită de doi Heracle. Tatăl și fiul. Soțul ei se „aruncase pe-o zi, dmtă", fiind în delegafie, să-și vadă soția și copilul. Apăru și el. de dimineață, cu Lucrefia dc braț. iha un ins masiv, cu o burtă bine reliefată, impunătoare, o burtă de bărbat de 4$ de ani, pe care chifofii de baie stăteau întinși ca pe o tobă. Avea chipul rotund, destul de frumos, insă o frumusețe unsă, peste care se citea un aer de aspră nepăsare cazonă, o rigiditate clasică, și un suris de conveniență. Purta părul foarte lins, negru, cu fire albe la Umple, care contrasta mult cu pielea întregului său trup, alb-albăstruie. dc parcă alună l-ar fi adus cineva la plajă de pe wn pat de spital. — Salut, tinere, salut. Lucrefia mi-a vorbit de dumneata. Te cunosc și din poze, cd eu fiu la pozele primei iubiri a nevestei mele, H intimpină et direct, CU nonșalanță și cu o anumită impetuozitate care trebuie să impună interlocutorului, lui Sebi. Nevastă-mca așa e, zise el. Mi-a spus toi. Trecutul și prezentul. Insă calitatea mea e că nu sînt gelos. Cum o duci ? Bine ? foarte Line. Ce lucrezi ? Inginer cercetător ? Grozav. Artl visat și eu cindva ta asta, dar pe urmă am visai la Academia comercială, fiindcă era ceva mai sigur pe vre- muri. Dar eu iubesc cercetătorii, acești cosmanauți, ca sd ac așa, ai necunoscutului din 68 Ton Arien-nu- Viri linie sffaifa. .4w/n institut. Băieți faini, ilar trăzniți, Dar eu tot ii iubesc. Eu iu- besc toată lumea care-și face datoria cum mi-o jac eu. Omul, in primul riad să-ți facă datoria. așa-i. Lucrefia, chicoti el și o ciupi pe nevastă dc burtă. Incit se văzu urma roșie a degetelor lui. Ea se strimtul și făcu: Aul Termină, Heracle. Apoi aruncă o privire fugi tină, ocolindu-l parcă, spre Sebi. Soțul alese, pe plajă, in primul rînd o umbră deasă. Acolo întinse cuvertura și Lucrefia privi ia el fără să-i reproșeze nimic. Făcea totul ce 1 se spunea, cu mișcări mașinale, tă- cută. învinsă. — Soarele ăsta nu-i de mine, dragii mei. Prăjește. La noi la București parcă nu pră- jește așa. — Dar mergi iu vreodată la vreun ștrand in București să-l sim/i cum arde? încercă Lucrefia o replică, — Heracle. vin aici, tată, fereșie-te de băieții ăia. Iți pot da cu nisip in ochi și or- bești. Și im te apropia așa tare de apa. Trage curent de pe apă, răcești șl rai o bronșită- Vină aici la tata, ia umbră, e tare bine Ia umbră... Sebi rămăsese in picioare și-i urmărea pe ei, tolăniți pe cuvertură, ia umbră. Heracle. tatăl, vorbea, avea un debit verbal unic și ei doi și copilul puteau sd tBdjJfa mult și bine și eventual să arunce întrebări. Insă soțul nu asculta de fapt întrebările lor. El vorbea din plăcerea de a se atici vorbind și ascultai. Din dorința de a impune și fascina, de a sili pe ceilalți să tacă, ca el să biruie și să fie ascultat. — La noi la sertdei, vorbea et, in lunile de vară am întotdeauna mult de furcă. To- tuși, ieri mi-am zis: Ia hai, Heracle, aruncă-te pină ta socri. Iți vezi nevasta, copilul. Și uite că sint aici cu voi. Eu. vara, din principiu, rămin in București. Sini cavaler vara, ci Lucrefia nu suportă vara, ea plecind de obicei CU ăla micul. Eu ies serile cu colegii, mai precis cu un singur coleg, șeful meu direct. Bem o bere, mai precis, două ben, ne răco- rim și cine mai vrea sd plece la mare sau la munte cu toți nebunii? Vă spun eu: Bucu- reștiul e mai frumos vara ca aricind, mai precis, in iunie, iulie și august. Și birourile sini aproape goale. Mie asta îmi place. Poate omul munci mai in regulă, mai precis, poale să-și pună lucrările in ordine. Eu mai c pronosportul, meciurile, loto. Vine toamna, vin și nebunii de ta mare și munte. Affa precis, colegii de birou. Eu mai e ordine. Heracle. ntt te apropia de apti. Trage, fată, curentul acolo... Eu. pentru ordine, intru și in păcat. Ti spun citeodată și sofiei: „Lucrefia, ordinea e mama lucrurilor pe pămini". cw un coleg de birou, dar e rnai mic in grad ca mine, Eu il patronez și el imi prezintă mie lucrările. Greșește, nn e in ordine, gata, cit mine s-a ars. Mu" precis, nu vede prima cu lunile.. . Heracle, vin, tată, aci. nu fugi atita pc plajă, te tai in ore-o sticlii. Lucrefia. vezi tu de el cd se pare că acasă la bătrini nu mai e ordine. Mai precis, îl cam lisați de capul tui... Oamen/i, dragii mei, sint ticăloși. mai precis, nu trăiesc in ordine. Toți sint ticăloși, mai precis aproape sfad fa Wd. Afanrfa că pozează. Ori eu n-am de ce să pozez. Lucrefia știe, l-am spus tot, trecutul și prezentat. Muf precis, iubirile mele. Fiindcă am avut și eu, ca orice om, iubiri. Cind eram tinăr. așa ca dumneata, mai precis, ta vreo douăzeci și cinci. treizeci de ani. știam sd fadcsc foarte puternic. Eu eram tinăr. fără bani, burlac și ușă de biserică nu m-a făcut mama. Iubeam o fată care baia cu un bătrin. Banii, știți? Banii erau la mijloc. Mai precis, ea il iubea pentru bani. Dar ea finea, nebuna, fi ia mine. Eu eram ruda ei, ia fața bătrinutui. Mal precis... Ei, lasă, lasă Lucrefia, nu jace și tu fete, fețe, doar ți-am mai povestit po- vestea. Eu vreau să fie ordine in biografia mea. Ctt (tinsul de ce să pozăm. Să nu pozăm. Mai precis, să fim sinceri... II luam pc bătrin la o bodegă, știți, il îmbătăm și-I lăsam acolo sfârâind la o masă. Rideam amindoi de el și plecam acasă singuri, Șl rămineam sin- guri, Alai precis, știți despre ce e vorba. Lucrefia. dar ce-i cu tine, dragă. Nu ie mai recu- nosc ! Nu tac. dragă, de ce să tac? De ce să nu vorbim? Tu. dacă vrei, poți ed faci tt baie, iar noi vorbim.., Mergeam cu fata aceea uneori șt ta cinema. împreună, mergeam însă tot in trei, dar Ia casă găseam numai locuri separate. Criza de locuri, ce vrei. Prin Întuneric, noi ne ridicam și o ștergeam. iar bă!rinul vedea filmul. Mai precis.. . Da așa e azi, Parcă s-a schimbat ceva azi ? Afa/ precis n-am eu o funcționară pe care am văzut-O cu ochii mei cu șeful meu direct? Mai precis, am văzut-o pe geam, acasă la ea, cum se jucau. Mai precis... dar nu-t demasc, că e un cm minunat și ca șef e grozav. cJ, dragii mei, să nu pozăm. Vă rog să nu pozăm... Heracle, vin tată, că dușul e prea rece- Im Ark; de procincîe, dur rro despre anul rn care Unu re Imimpla nimic**, ca ttfiÂdtriâ, Auiarui lp propune sd drsbttrâ mai alea probleme de morală, inierealndu’I concepfult aeeatur tineri despre drag mic, despre prietenie. Pentru et ei nu au sentimente ambiguii ci prâ^e sau iubesc cn pasiunea specificii tinereții, N. C. STAGIARII’ era bine informai. Intră direct in subiect, — Dumneata e$ti proprietarul autobazei din oraj, îl Întrebă el pe Mutașcu, de cum intrară. — Cum proprietar ? tăcu Aîutașcu ușor nedumerit. f-ști un fel de patron, adică ce un fel. patron în toată regula. Altfel cu ce drept ai concediat muncitorii, vorbi Cazacii ușor ironic privindu-l drept în față. —Eu concediez muncitorii? se mira din nou Mulașcu. — Dumneata, tovarăș Mutașcu. Vin oamenii la mine șî se pling eă-i dai afară. Ce-ai făcut cu Moatăr? Care Mnatâr ?.., Alia . . .făcu el după un timp și sc lumină. Conducerea a hO’ tării să i sc desfacă contractul de muncă. — Conducerea sau dumneata ? întrebă Cazacu, Discuția continuă, Mutașcii se ținea destul de bine. Nicu nu putu să nu-i admire di- băcia. La un moment dat însă Cazacii se întoarse spre el și-i ceru părerea, privind undeva afară, pe geam, meii lui Nicu i se păru că nu-l ]irca interesează răspunsul lui, că-l înlreabă doar așa, din politețe. — Jumătate din mașinile care ies din garaj sînt stricate, tovarășe secretar, se auzi el vorbind. In fiecare clipă se pot înlimpla accidente. (V&2U cum deodată Cazacu începu să fie * Frtțmrnț <]e roman Sorin Tit^L: Stagiarii 75 atent. Se încurcă, totuși continuă să vorbească) Tovarășul Mutașcu, spuse el, e cel mai vechi din conducerea autobazei, are prestigiu in fața conducerii... — Păi conducerea ii el, ii întrerupse uzacu, — Nu numai el, îl contrazise Nicu. Dar asigurările lui câ inuțiuălc sint in stan- una sînt crezute de toți. Eu sint nou venit și tovarășul Mutașcu a avut grijă să nu lut luat prea in serios. Dacă îndrăznesc sa obiectez ceva, mi se da m cap cu planul. (Am m< cput să mu plîng ca un băiețaș prost, ii trecu lui .Meu prin cap), Dar nu eu contez in țoala povestea asta... — Dar cum să nu contezi, se Înfurie Cazacu deodată. Ești inginerul autobazei, to- varășe. Lasă ia o parte modestia. Nu cumva crezi că sintem la călugărițe... — N-am vrut să spun asta, dar... — Cine e șeful garajului ? întrebă Cazaca. — Radula... a fost șoferul IRIL-ului. — II știu..,. — Nu-i Răduța dc vină, interveni Meu. Se ghidi că, cine știe, Cazacu ar putea Să-și :nchipuie că ținu neapărat să-l apere pe Raduța. lotuși, continuu: — Răduța c un fricos, tovarușe secretar, A fost dc citeva ori amenințat că i se des- face contractul de muncă, li cam place să tragă la măsea. — Păi așa oameni țineți voi să răspundă de viața șoferilor ? iiHrebă Cazacii. Privi din nou pe geam la stejarul care își Scutura frunzele în țața ferestrei. Nicu simți că nu regretă nici o vorba din cele pe care le spusese, era inginerul autobazei, acolo lucrurile nu mugeau cum trebuie, trebuia să le facă să meargă. In același timp simți ura omului care stătea lingă el, ura lui Mutașcu. O simți in privirea inexpresivă a acestuia care se opri pentru o singură clipă pe fața lui. Ura aceasta la început îl sperie. In clipele astea ci contribuia intr-un fel la prăbușirea unui om care se zbătuse mult sa-ți facă o situație, lată de ce cind plecară fu ușor descum- pănit, iar cind il auzi pe Atutașcu șoptlndu-i „Să nu crezi cu ma poți dobori chiar atit dc ușor" nu-i răspunse nimic. Atutașcu se îndepărtă, el ramase însă în fața Comitetului raional și-l urmări eu privirea, „S-ar putea totuși să greșesc1* iși spuse el in ciuda evidenței faptelor. „Oamenii au suferit de multe ori din cauza unor judecăți prea pripite". .Mutașcu era destul de departe, hainele erau prea strimte pe el... Continuu să vină in hainele astea slrimte- la autobază și se comporta in așa iei de parcă nu s-ar ii intimplat nimic. Intr-o dimineață, il întrebă pe Nicu: — Dumneata nu porți salopetă, tovarășe inginer? — Nu, nu port, Rănise Nicu ușor mirat. — Nu ești obișnuit în salopetă, ii spuse Atutașcu și zîmbi privindu-l cu același ochi inexpresivi.,. Noi în ea am crescut, adaugă el. Nouă nu ne e rușine s-o purtăm. — Nici inie nu ml-e rușine, spuse Nicu. Tata-i miner ia Petroșani și bunicul tot miner a fosi, Dar conștiința lor muncitorească nu stătea in salopetă. Peste citeva zile plecară amindoi in interes dc serviciu la Timișoara. Dormiră la hotel in aceeași cameră „Poate că s-a cercetat cazul și l-au găsit nevinovat" își spuse Nicu văzind că deocamdată nimeni la regiune nu se leagu de felul in care merg lucrurile la autobază. Pe la ora cinci se întoarseră la hotel și se trintîră pe paturile care miroseau a naftalină. Atutașcii începu să citească ziarul și Nicu care iși ținea ochii închiși auzea fiecare mișcare a acestuia. „Așa, citind ziarul, lingă mine in pat zău că nu seamănă a personaj negativ" își spuse ei șî-și zimb' sub pătură. Ura Im împotriva unor carieriști de felul lut Atutașcu era totuși ma («puternică decît bunăvoința asta obosită. Cineva bătu la ușă. Atutașcii sări din pat, pidoarele-i lipăirâ desculțe pe covorul persian. Nicu auzi zgomotul metalic al îalelor, apoi cineva intră în odaie și cei doi se sărutară. Era desigur băiatul lui Atutașcu. Alutașcu avea un fiu care era student la mecanică. Nu mi-1 puteam închipui ca tată, se gîndi Nicu, poate că-i un tată duios, iși spuse și adormi. II trezi peste citeva ore zgomotul unui tramvai. Deschise ochii și privi fața băiatului care dormea lingă el. Avea o față suptă, cu fălcile cam mari, părul îl avea blond cu cărare. Gura era frumos conturată, acum ușor întredeschisă, — Lasă-I să doarmă, îi șopti Atutașcu. E obosit. Nicu se gîndi cît dc mindru era el de taică-su și-i păru rău de băiatul care dormea. Simți pentru aceasta afecțiunea unui frate mai mare. Ar li vrut, atit cit i-ar fi fost posibil, să-l ferească de Atutașcu ori cit de calde i-ar fi fost acestuia cuvintele. Tinerețea era nevi- novată. Seara Nicu avu prilejul să-l cunoască mai bine pe băiatul lui Atutașcu S-au dus îm- preună la ojieră, după aceea au trecut pe la „Miorița*1 ți au băut o cafea. Acesta vorbea mult 76 Sorin Tiwi: și Nîcti află O mulțime de lucruri di-sprc el. Femeia la care locuise in primul an de studenție era văduva unui farmacist, o femeie care la 40 de ani arăta foarte bine. înaltă, blondă, elegantă întotdeauna, o femeie care-1 intimida. Mutașcu îl dăduse în gazdă pentru că la cămin, considera el. era prea multă gălăgie și nu putea să învețe. Telefonul era in camera lui șl în fiecare dimineață Mircea era martorul aceleiași discuții cu domnul Nae, un vechi adorator din tinerețe a! femeii. Telefonul era in dosul ferestrei și în lumina dimineții fața femeii abia trezită din somn, nearaujată încă, nu mai era tînăra. Uneori femeia îl chema seara su joace împreună tabinet. Pe la 11 pe Mircea îl cuprindea somnul și ar fi vrut să plece. Femeia ii ruga să mai rămină, avea insomnii și nu putea să doarmă. Pină la urmă femeia se îndrăgosti de el și dragostea asta il transformă pe Mircea subit. Renunță la ti- miditate, ca la o hainii veche care i-a rămas prea mică, își descoperi calități de băiat frumos, pe care nu și le știa, era chiar mindru de legătura asta cu o femeie așa de subțire, începu să facă gimnastica și să poarte pantaloni foarte strimți, cu ținte. Dună puțin timp femeia il părăsi, fastul ei adorator obținuse divorțul și ea se căsători cu el. In vara aceea Mutașcu ii cumpără motocicletă. Mircea reuși totuși să-și ia toamna examenele și trecu in anul II. Venea Iu facultate cu motocicleta, evita să lege prietenii cu colegii in schimb avu citeva aventuri care-I umplură dc mindrie. De data asta Mutașcu îi găsi o cameră la un lâbăcar din losefim Iși cumpără magnetofon și făcu rost do citeva benzi bune. Pierdea mult timp impriinind muzică de la radioul gazdei, O cunoscu pe Sanda și în serile în care nu erau împreună cu .gașca", se duceau amindoi la Central, cinau și dansau pină la ora de închidere. Mircea avea Întotdeauna bani și cind nu avea ii scria lui Mutașcu, pretextind că mincarca la cantină era proastă și avea nevoie de supraalimentație. Se potriveau la dans și erau mindri cînd trezeau privirile admirativa ale consumatorilor. Erau frumoși amindoi și conștienți de acest lucru simțeau o mulțumire tainică... în sesiunea de iarnă, Mircea nu se mai prezentă la examene. Apoi |a inceputul lui martie totul sc termină, toată viața asta a lui se prăbuși dintr- odată, ii.tr-o scară care ar îi putut să fie ca celelalte. Sanda il invitase la o prietenă, o pic- torița se pare Sanda era foarte mindră de cunoștințele ei din lumea artiștilor — acolo se asculta muzică simfonică, lumina era stinsă și prin geamul închis se zărea luna mare și uimită. Prin întuneric se vedea doar jarul țigărilor, Mircea sc strădui din răsputeri să înțeleagă muzica asta, dar nu fu în stare, i se părea uniformă și monotonă. Datorită efor- turilor pe care Ic Îneca începu să transpire. Lingă el stătea o fată pe care el n-o mal văzuse pînă atunci, verișoara unuia dintre băieți, una mică și slăbuță. Cinta la vioară in orchestra filarmonicii, nu era prea frumoasă, prea subțire poate și prea palidă. - Ce instrument ii ăsta. întrebase cl in șoaptă ca să nu conturbe reculegerea celorlalți. — Chitară, ii răspunse fala tot in șoaptă și înlorcînd spre el îața ei micuță. Credeam că e vioară, spusese el din nou. l ata mi-i răspunse și Mircea iar se aplecă spre ea și-o întrebă : — Cum se cheamă chestia asta ? — Sonatina pentru chitară și orchestră dc Paganini. — Aha... făcu cl. Nu înțelegea nimic, dar sc străduia în continuare să asculte. Cînd sc aprinse lumina, dansă cu ea și era atît de firavă Incit lui Mircea îi era teamă s-o atingă. Fu cuprins-de un val de tristețe și de o acută singurătate. N-o întrebă nimic, dar in timp ce dansa cu ca iși simțea tot corpul încordat, sc mișca cu o rigiditate caraghioasă pe care nu și-o înțelegea. înainte de 12, .Mircea ii șopti Sandei că vrea să plece acasă. Sanda nu obiectă nimic, il privi doar mirată. In tramvai il întrebă ceva, dar cl nu-i răspunse. Era foarte distrat, „Vezi că ai uitat să ici bilete" ii spuse Sanda. „A, da, exact" își aminti el. „Ce-i cu tine?" ii întrebă ea. „Nimic, spuse el. Ce să îic, nu e nimic". O conduse pe Sanda acasă și se întoarse pe jos spre odăița lui. Era cuprins de o tristețe ciudată, se simțea foarte singur. Ajuns acasă se uită in oglindă și sc întrebă: — Ce-i cu tine?.. .Nimic, ce să fie... Cum nimic?... Mă doare capul. Peste o săptămlnă se întilniră din nou cu fata. De data asta cînd dansul se termină o invită la un film. Din ziua aceea începură să se vadă mai des, se plimbau amindoi, dar -cînd vorbeau unul cu altul iși spuneau lucruri banale, fără importanță. — Ai pe cineva ? o întrebă el în sfîrșit într-o seară. — Nu, nit am. spuse ca repede. — Credeam că...inii era teamă să-ți spun...cred că te iubesc. — Nu-i adevărat, ii răspunsese fata. Totuși in ziua aceea se crease intre ei o legătură de care erau conștienți... Sorin Tileb Supării / 7 Ii povesti toate astea slind in fața cafelei care se răcise in cești. Ochii se făcuseră ioarte mici, îi străluceau și colțunilc purii îi tremurau iu timp ce vorbea. I'ața lui regăsise parcă o bunătate pe care era gala S-O piardă. Se giudea chinuit de îndoială dacă fetița aceea slăbuță din orchestra filarmonicii il iubește sau rin. se simțea vinovat in fața ci, și lucrul acesta devenise cel mai important din viață, Tn fața lui Nicu nu mai stătea băiatul lui Atutașcu care-ți risipea banii în stingă și in dreapta, puștiul care se legăna in mers, băiatul cu pantaloni strimți care-și lua cu greu examenele. ★ începea să se insereze, copiii se adunaseră in fața blocului și se jucau de-a vvikingii. Printre ci era ți o fată ; purtau săbii de lemn ți vocile lor tulburau liniștea inserării calde de toamnă. Se înlilniră in magazin. Nicu cumpărase niște conserve dc pește. Ana, săpun de spălat rufe, un kilogram de orez și celofan pentru legat borcanele. Tn timp ce făceau coadă ia casă el îi spuse: „Sint bolnav, mă cam doare capul*. Ea căută in poșetă, ii dădu un pirămidon ți el il înghiți fără apă, de parcă i-ar fi dat o bomboană. Plecară împreună, se opriră în ușa blocului și el o întrebă : Aveți cursuri după masă? Că nu vă mai văd în ultimul timp. — Da. După masă. Ciclul intiî are cursuri după masă. — La ce clasă predați ? — La a doua. Astăzi am cam băut, spuse el și se sprijini dc ușă. Am băut de supărare. Pentru asia sint așa de guraliv. Stătea sprijinit de ușa de la intrarea în bloc, cu mîinile in buzunare și cu mirosul acela de coniac pe care ea nu-1 putea suferi. - - Si am băut încă pentru ceva, adăugă el, și-și căută în buzunar pachetul eu țigări, îți aprinse ultima țigară, apoi mototoli pachetul și-l aruncă. — Pentru ce? întrebă ea. — Astăzi împlinesc douăzeci și cinci de ani, Știu că nu te interesează dar vroiam și eu să știe cineva. — La mulți ani ! și dădu să intre in bloc. El n-o lăsă să intre. Se așeză jos de-a curmezișul ușii. — Sinlem de o vîrstă, spuse ea. Ba nu. Eu sint mai bălrim; cu 0 lună, — Ce-am făcut pînă acian ? se întrebă Nicu. Ea stătea proptită de ușă. Privircad cădea pc părul lui des ți aspru, iar el vorbind ii privea — In fond fără să le observe tot timpul picioarele. ■ ■ Am terminat liceul, m-am înscris la facultate și in șase ani. nu în cinci, am ter- minat facultatea. Ai repetat un an ? întrebă ca mirată, - - Am fost bolnav, spuse el. M-ăm îmbolnăvit de scarlalină tocmai in sesiunea de examene. Asta s-a întimplat in anul doi. Am făcui complicații din scarlatină, am dat în gălbcnare și așa am pierdut anul. O familie care Încuia la etajul doi se întorcea din oraș și Nicu se ridică de jos ea să facă loc. Discuția dintre ei doi continuă fără să-l mai deranjeze cineva. Stăteau amindoi sprijiniți de ușă și. lucru curios. Ana uită că după nonă bărbatul i se întoarce acasă și ea nu-i pregătise cina. — Cam asta-i biografia mea, spuse Nicu, apoi tăcură, urmărind zgomotul pașilor Care urcau scările: pașii precipitați ai femeii, cei apăsați ți calmi ai bărbatului. — Ba mai sînt ți cele două luni de stagiatură. adăogă el după ce pașii se stinseră in dosul mici uși. Discuțiile cu Mutașcu, camioanele pe care le-am primii zilele astea.... o bio- grafie totuși frumoasă, recunoscu el, — Cine-i Atutașcu ? întrebă Ana, El nu-i răspunse nimic, rămaseră un timp in tăcere privmdu-sc cu multă atenție. Descoperi ndu-se parcă, uimiți, că niciodată nu se gîndiseră pînă atunci unul In altul. „E înalt și puternic", iși spuse ea și-i privi mîinile mari cu degetele boante, cu gîiul scurt, pieptul lat care se vedea prin cămașa deschisă. Privirile lui se opriră pic sinii femeii care se re- liefau prin puloverul subțire, apoi ii privi niiinile, miini dc gospodina, și se miră el însuși cum femeia asta așezată și-ar pierde limpid acum cu el, In loc să-șî pregătească. ca în fiecare seară de altfel, cina. Femeii îî era frig, lui ii fu milă de ea, iși scoase haina și ho dădu. 78 Soriți Tiwd; Slujirii Deodată totul se termină, își dădu imediat seama de asta. Citi acest lucru in ochii femeii care-i privi ușor speriată intinzindu-i cu un gest pripit haina înapoi. Se întrista brusc fără să știe de ce. Sc gîndi că are și el nevoie dc o femeie Care să—1 asculte cind era trist, o femeie care sa suporte necazurile. Peste citeva zile ne invitarăm singuri la ei la televizor. Se transmitea meciul cu Spania, După meci. Ana, soția agronomului, ne servi prăjitură și afinată. îi lăudarăm prăjtura și ea se imbujoră de plăcere. începu să-mi spună rețeta, bineînțeles n-am reținut nimic, sint „bărbătuș" cum spune Nicu. nu femeie, Nicu era jx>- sumorîț și cind ne-am întors acasă mi-a spus: — N-am fost degeaba, an» învățat o rețetă de prăjitură șî am văzut un meci cu Spania. Meciul a fost grozav, comenta el. — Și prăjitura, Iu e! dc părere. După amiaza dc toamnă era destul de tristă. Începuse școala și din odaia noastră mică, prin fereastra deschisă, vedeam cum elevii așteaptă să se deschidă librăria. Stăteau sprijiniți dc grilajul de fier al parcului din fața librăriei. „Poate că Nicu il invidiază puțin pe agronom, mă gindcam eu. La douăzeci și cinci de ani îți dorești și tu o familie, o soție care să tc iubească, o soție care să-ți facă prăjituri și să tc aștepte cu cina. Există o astfel de dorință pe care un puști ca mine n-are cum s-o înțeleagă". - Și. totuși, atunci seara a fost astfel. Ml-a amintit de colegele de liceu. îl auzii pe Nicu spunind și tui-am dat seama că se gindește la același lucru ca și mine. Apoi schimbă vorba. Ca întotdeauna seara începu să-mi povestească noutățile de la autobază. Astăzi, directorul Conceatu m-a chemat la el, — imi povesti Nicu. Era bine dispus și avea chei de vorbă. Cum să ți-i descriu? E m» bărbat cam de cincizeci dc ani, cu părul alb, cred că in tinerețea lui a fost un burbat frumos. Am vorbit de una și de alta, dar de i ile ori încercam sa aduc vorba despre autobaza noastră, lua aite vorbe. Totuși nu m-am lăsat bătut și pînă la urmă tot despre autobază am vorbit. Am înțeles atunci dc ce evita discuția asia. Era străin de toate potlogării le de la autobază și nici nu vroia să le afle. Asta-i politica lui: „nu știu nimic, nu pot fi învinovățit. Deocamdată stăm bine cu planul, criticați nu suitem". Am adus vorba despre Mutașcu, Știi ce mi-a spus? „Are nevastă, doi copii, cel mai mare ii student, nu-i putem schimba așa de ușor. Rămine omul pe drumuri". Era la curent cu discuția pe care am avut-o Ia raion. „Ne mai cheamă citeodată să no spele" mi-a spus destul de îngrijorat. „Lucrurile nu merg bine, dar nici prost nu merg". Mi-a mai spus: „Să știi că la toate autobazele din țară ai să găsești greutăți. Astea-s m- treprinderi noi, de un an-doi înființate peste tot. și ia început așa-i, mai cu gropi, mai cu bolovani*1. Ceva il determină totuși să se scuze : „Să nu crezi că intenționez să-l susțin pe Mutașcu. Nu mă supăr nici eu dacă i se face vini. Dar e bine, ccl puțin de ochii lumii, să ne înțelegem intre noi". Asia-i, frate - imi spuse Nicu — așa-s oamenii ce să le faci începea să se insereze și eram amindoi conștienți c-a venit toamna. O simțeam mai ales după miros, mii - surite nit pot niciodată să te mintă. Mirosea a vint, aș spune eu, conștient că fac o metaforă, care ar lăsa cu gura căscată pe profesorul de romină. Șî mi- rosea și a frig, frigul care va veni, dacă frigul poate avea și el miros. Aș spune că mi- rosea și a frunze uscatei iată o metaforă banală ar spune același profesor dc romină). ★ Se întilmră. după citeva zile, din nou ; se opriră pe scară, unul în fața altuia. Jos la parter sc jucau niște copii și tocmai in clipa in care unul ajunse in fața celuilalt se auzi zgomotul unui geam spart. Se aplecaseră deasupra balustradei și cl spuse: — Au spart geamul ușii dc la intrare. — Așa copii răi ca in blocul ăsta n-am mai văzut, ii răspunse Ana. Urcară amindoi scările. — Mi-dm luat mi fier de călcat, ii comunică ea bucuroasă, cind ajunseră în dreptul a parlamentului nostru. — N-am să-l necăjesc pe Dan, rugindti-l să-mi repare fierul, a adăogat, dar poate că Nicu nici nu asculta ce spune. Poate că observa atunci pentru prima dată cum ciuta ea ușor cuvintele. Ia fel ca un copil caro știe bine lecția. Mă întreb dacii un puștan ca mine poate să vorbească despre dragostea lor, dacă poate s-o înțeleagă. Ce știam eu despre dragoste, eu care nu am decit citeva amintiri — le- gate de un sfîrșit de vacanță. Dragostea pentru mine n-a fost decît un joc frumos, o mare bucurie și o dorință de a păstră totul, de a nu risipi nimic: ploaia cu soare și siguranța că totul ne aparține, atît ploaia eit și soarele. SiHkll Tiid; StA^airii 79 Despre toate astea tnii vine ușor să vorbesc, clar nu despre dragostea care începea să se strecoare 1n sufletul Fratelui meu. Jn tot cazul el nu prea avea chef să sc lase prins. Era un bărbat de douăzeci ți cinei de ani, destul de matur ca să-țj dea seama de situație. Ana era o femele măritată, mulțumită de căsnicia el, cu un soț înțelegător, adunau amîndoi bani pentru mașină, ți nici nu-i trecea prin cap să se îndrăgostească de Nicu. El încercă să se ferească de dragostea asia ți-o făcu ața cum credea el că-i mai bane. Inlr-o după masă mă rugă să mă duc să învăț la Internat ți să nu vin pînă după nouă acasă. Mt-am dat imediat seama despre ce era vorba, știam ți eu unele lucruri. Fala pe care o aducea Nîcu acasă, terminase în vara aceea cursurile de pediatrie șl era soră la spital. Fusese căsătorită dar soțul ii fusese închis ți după un an avusese grijă să divorțeze. Era mică, blondă, ve- selă, ți părea grozav de nevinovatii, Cind mă întreeam acasă, Micii se simțea ușor jenat, șl evita să mă privească. Eram însă un bărbăluș cum spunea Nicu, ți uneori imaginația mea o lua razna. Și mi-era milă dp mine, .Știam atlt de puține lucruri despre femei. Inlr-una din zile, la autobază, Mutașcu îi spuse lui Nicu : — Ai trecut pc post de aviator, tovarășe inginer (de cind cu discuția de la raion Mutațcu ii spunea lui Nîcu tovarășe inginer, avînd grijă să strecoare, așa, în nuanțele vocii, și o ușoară ironie). — De ce? Întrebase Nîcu. — Ziua prefera aviatorii. Sînteți primul civil mi se pare. Discuția cu Mutațcu l-a făcut să renunțe ia Zi na. Căutase un remediu de care nici el nu era prea convins. Era începutul lui septembrie. Orașul se umpluse dc elevi, elevi in uniforme noi, încă nepătate de cerneală, scara cofetăria era plină, la o masă niște studenți care mai aveau o săptâmină de vacanță, la știa, doctorul loneseu, chirurgul, care in tine- rețe studiase la Paris. cu o cafea șî un coniac in față, la alta, trei eleve abia venite de la sal cu uniforme lungi care stăteau alandala pe ele, trei eleve care mincau prăjitură cu frișcă ți beau sucul cald șl stătut, scara albastră Cu un Cer alb deasupra orașului... Așa a tata orașul ta Începutul lui septembrie, in acele zile în care Ni cu sc îndrăgostise de vecina lui de bloc, soția inginerului care strîngca bani să-ți cumpere mașină. El descoperise în ea acea candoare pe care era gala să ți-o piardă și probabil se simți cel ales. Cel care va trebui să-i amintească lucruri pe care ca era gata să le uite. Cel care o va smulge indi- ferenței ei, care, ca să fiu sincer, pe mine mă revolta. Deocamdată în fața lui stăteau de- sigur multe piedici: mașina, — banii erau puși la ciorap — televizorul, concepțiile ei des- pre morală ți perspectivele ca soțul să ajungă inginer șef. Ana terminase școala pedagogică în’M. In toamna aceluiași an încercase să intre la facultate, la filologic. N-a reușit insă și toamna a intrat în itivățămînl într-un sat de lingă Timișoara. Locuia in Timișoara la niște mda ți făcea naveta in fiecare zi. Satul era la trei kilometri de calea ferata. Dimineața ajungea la școală prima, înainte de șapte. Cancelaria era goală, doar omul de serviciu pc care zilele de iarnă il găsea îngenuncheat Înaintea Sobe' slrăduindu-se să facă focul. încet, Încet, in cancelarie se furca cald, geamurile se desglie- țeau, prin fața ferestrei treceau copiii cu căciuli mițoase, sc strigau unul pe altul, se mai luau. Ja bătaie. La opt, intra în clasă; trei ani a predat la ciclul doi limba rusă și limba roinină. pînă a venit un cadru calificai șî au trccut-o la clasa doua. Zilele semănau mult una cu alta ; la școală erau doar cadre mai in vîrstă, omeni căsătoriți, dar ci. ii plăcea me- seria și se bucura cind intra în clasă, La început nu se gindi la căsătorie. Vroia să-șf gă- sească și ca un băiat; îi era urît singură. Cel mult așteptat întîrzia să vină șî dintr-o Lată visătoare, o fată care-?; făurise ca oricare alta a mul|lme de visuri, deveni o fată speriată de singurătate. In1r-o după amiază dc loamnă, ta sUrșilul trimestrului intii. Arta pierdu trenul din cauza cursurilor pedagogice. Inginerul agronom al raionului, care tocmai se afla la sediul gospodăriei, se oferi s-o ia el cu mașina dar să-l mai aștepte o jumătate de oră. pînă se termină o ședință. Ața îl cunoscu pe viitorul ei soț. Peste o lună, sc căsă- toriseră, — II iubești ? o întrebase o prietenă. — Nu, îi răspunse. — Atunci dc ne ie măriți cu ci ? — Nu vreau să rănita fală bătrină, M-am saturat și de navetă. Așa poate că ajung șl eu la oraș. Adevărul era însă că se săturase să fie lot singură. Toate lucrurile astea le-am aflat mtlll mai târziu, dar am ținut să le povestesc acum pentru că altfel n-ar mai fi avut nici o importanță. sor/x titm. 80 So*in Tild; Poe|i tineri Cîmp însetat Un copil ne-a adus apă. Cerul se rotea cu soarele prins în găleată; Soare cristalin, de adincuri lichide. Infanteristul ii bea marginile, cu grijă, De teamă să nu-l înebunească bucuria primară. Tra nșeele tremură ■ nduioșate Zimbind cu crăpăturile lor tăiate de-arșiță. Armele se odihnesc ca reptilele C ind beau apă oamenii. Găleata aburită trece prin mîinile asprite Condusă de mina copilului, De mina întinsă spre noi a orașului Atit de aproape ... Să trăiești, copile! Nu pentru trăgaci nor crește falangele tale. Curînd, tofi oamenii Vor bea apă adusă de tine Și armele nu uor mai fi. Nu uor mai fi armele. Dă-mi să beau. AK-e sete, năprasnică sete îmi e De apa neotrăuită, In care să-mi cufund intii o mină Apoi un umăr Apoi o omenire întreagă ... Și să înot cu cercei de meduze Prin soarele răcoros de pe liberul cer. Iți mulțumesc. Mi-am pus iarăși casca și le văd depărtindu-te. Iți apăr pașii, evaporarea picurilor căzuți. Și-n cîmpul încins bestial Mă cred ultimul soldat al (impurilor. LUCIAN HURER1U tineri 81 Maturatorul prieten cu pisicile. Cu băncile goale deasupra cărora 4u rămas întipărite în aer urmele Sărutului ț e prieten cu becurile de care atirnă iurtele pufoase de lumină; e prietenul celor doi salcîmi din capătul străzii care-și petrec noaptea fucind cărți cu numerele desprinse de pe porii. Măt urătorul adună în căruciorul său cojile zilei, resturile mucegăite ale jignirii aruncate in treacăt, staniolul boțit al o jet, sub care se ascund unghiile crescute, care ia slrîngerea mii ni lor înseamnă crestături dureroase în palmă. El adună hirtia unsuroasă a zîmbetelor lingușitoare și moneda fiecărui „eu" fals introdus în telefonul public. E prieten cu ceasornicul lunii, atirnat deasupra {deții pustii, care arată mereu ora contemporaneității, între noutate și împlinire. Măturătorul iși împinge căruciorul prin noapte Și mătură, mătură. Noi ne grăbim dimineața spre stația de tramvai uitiudu-ne mereu la ceas. Și trecem /jg lîngă el, tnghiantlndu-l uneori din greșeală, pe urmă cerîndu-ne scuze. El e prietenul nostru, anonimul nostru prieten, care nici nu dorește măcar să fie luat în seamă. In noaptea aceasta, măturătorul cutreeră străzile cu gindul la florile sale, iar pisicile aleargă după nasturii de alamă ai salopetei. Dimineața albă e înoelită-n noapte și noaptea se leagănă Suprem, ca o capsulă de bumbac, coaptă, spre care se-naiță, ca o mină întinsă, coada lustruită a măturii. CW$U DASCALt) 82 PcelL lincri Intîlnire /*m fost (lin nou două zile împreună . 77 de aproape incit nici o rază De soare, sau lună, Nu a putut să ne despartă Frumoasele vise Și frumoasele trupuri. *. Eram amîndoi o împlinire a materiei; fn noapte eram eu, o stalagmită. Tu. o stalactită, Eram amîndoi un imn al bucuriei; fn zi erai tu, un văzduh. Eu, un zbor nemărginit. Și peste timp eram împletirea Pămîntului cu apele! GEORGE SORO Farul Cind furtunile ară marea Pînă în adincuri, Farul vestește. Cu voce albă: Pămint. Farul, Un soare creat de oameni Din neliniștea iar. Să facă toate țărmurile bune... Omule, ce l-ai aprins Intîia oară, Cind au rămas femeile pe țărm, /1; ivit o constelație Pentru marinarii lumii,.. Și fiecare mal E un cer luminat... BOR! A Gt IA PmIî tinerii 83 orientări CONTRIBUȚIA LUI THOMAS MANN LA LUPTA ÎMPOTRIVA FASCISMULUI F * ire mai reținută, mat interiorizată decît fratele său Heinrich, celălalt reprezentant cu renume mondial al familiei. Thomas Alaun a avut o dezvoltare complicată, pe un drum sinuos, care l-a dus de la influențele decadentismului și scepticismului la pozițiile unui militantism social din ce în ce mai accentuat. Fiul senatorului din Lubeck a cunoscut după fastul de suprafață al Germaniei imperiale, viitoarea războiului. răsunetul Revoluției din Octombrie, revoluția ș[ contrarevoluția germană, șubreda Republică de la Weimar. El a trăit înscăunarea fascismului în Germania și ororile celui de-al 111-lea Reich, viața din emigrație, al doilea război mondial, scindarea Germaniei, reînvierea militarismului în Germania occidentală și. în sfirșit. lupta pentru coexistența pașnică și înlăturarea războiului, dusa de popoarele lumii in frunte cu Uniunea Sovieticii. Pe această amplă traiectorie, lucră- rile sale se înscriu ca tot atitea momente ale unei neobosite tensiuni intelectuale; ele sînt pătrunse de ecoul pe care evenimentele vremii l-au avut în conștiința marelui prozator. De* la o etapă la alta Thomas Atann se afirmă tot mai mult ca un scriitor care luptă să se si- tueze la înălțimea sarcinilor vremii lui. A consemnat racilele epocii de declin a clasei sale și. fără a fi revoluționar, a luptat pentru rațiune împotriva obscurantismului, pentru omenie împotriva neomeniei, fn aceasta constă contribuția sa pozitivă la progresul social al uma- nității. Deosebite și de neprețuit sint meritele pe care și Ic-a ciștigat celebrul scriitor prin aportul adus la lupta antifascistă. De-a lungul a aproape trei decenii creatorul lui Bud’ dettbrooks a fost unul din cei mai redutabili adversari fascismului. A biciuit cu eficaci- tate manifestările sale odioase, scoțind in relief opoziția totală a acestuia față dc trăsăturile autentice ale culturii umaniste. Thomas Alaun a prevăzut de timpuriu primejdia răspiit- dirii acestei molime și a pornit cu pași hotăriți pe calea combaterii ei. El a fost unul din pri- mii poeți germani care s-au înregimentat in rindurile frontului antifascist și a avertizat omenirea de pericolul ce se contura la orizont. Luptînd împotriva fascismului, Thomas Mânu s-a ridicat pe treapta umanismului militant și a ajuns să dovedească în anii matu- rității o înțelegere înaintată a realităților vremii sale. El și-a dat seama că însănătoșirea politică și morală a societății nu poate veni decît prin înlocuirea vechilor așezări și asociază respingerea ideologiei fasciste cu profesiunea de credință pentru ideile socialismului. Viața și opera lui Thomas Alaun au mers pe făgașul mai sus schițat, nu fără ocolișuri și tatonări, ea urmare a unui proces de acumulări treptate rare începe cu renunțarea defi- nitivă la concepțiile conservatoare din timpul războiului și culminează cu trecerea po pozi- țiile democratismului militant, însăși evoluția istorico șî, o dată cu aceasta, posibilitatea dc a confrunta curentele ideologice contemporane in consecințele lor. l-au făcut să odopte o nouă atitudine, pozitivă, față de democrație, să întrevadă pentru arta sa perspectiva unor răspunderi active. Proporțiile catastrofei și consecințele ci dezastruoase pentru omenire i-au sporit simțul de responsabilitate; cotitura din istoria europeană a devenit și pentri Thomas Mann o cotitură in sensul renunțării definitive la estetism și al adoptării unei ati- tudini mai apropiate dc sarcinile imperioase ale vremii. 8 1 Ozienlliri Ceea ce l-a determinat in primul rind să opteze pentru democrație este prețuirea vieții, Ve chiul conservatorism al lui Thomas Mann se asocia cu „simpatia pentru moarte", care se face simțită și in nuvela Der Tod in Venedig (Moartea la Venefia, 1912), Grozăviile războiului l-au învățat însă să iubească viața și această iubire e forța care-l smulge definitiv din rețeaua de tendințe cărei influențaseră tinerețea. Schimbarea survenită în concepțiile autorului, nona sa atitudine in favoarea vieții, iese clar în evidență dacă comparăm romanul Der Zauber- berg (Muntele vrăjit), care apare in anul 1924, eu nuvela Der Tod in Venedig (Moartea la Venefia). In nuvela venețiană lupta dintre viață și moarte sc decide in favoarea morții: fără a opune rezistență. Gustav Aschenbach gustă voluptatea căderii in neant. Ilarts Castorp, eroul romanului Der Zauberberg. ajunge insă la o convingere nouă: credința in moarte și trecut, devenind pivotul gîndirii șj acțiunilor noastre, c tot una cu răul, cu voluptatea tul- bure șî cu ura dc om. în numele binelui și al dragostei intre oameni, nu trebuie să acordăm morții putere asupra gîndurilor noastre" •). In evoluția lui Thomas Mann acesta este primul pas spre democratism. Autorul se desprinde cu hotărirc de orice manifestări ale antiumanismului, pledînd deocamdată pentru o atitudine apolitică. Trecerea sa pe pozițiile umanismului militant va fi marcată în mod strălucit de nuvela Marin tind der Zauberer (Mario vrăjitorul) (1930), unul din cele mai puternice pamflete antifasciste din literatura germană. Această scriere reprezintă un moment culminant în evoluția ideologică a lui Thomas Mann. După 1930 scriitorul se men- ține consecvent pe aceeași linie a umanismului militant, avînd ca notă dominantă lupta împotriva fascismului. Despre nuvela Mario tind der Zauberer, 'flitmas Mann scria in anul 1948 că este „o po- vestire care înclină mult spre politic și care analizează psihologia fascismului și acea psiho- logic a „libertății", ce sc caracterizează printr-o slăbiciune a voinței — neputincioasă în fața voinței viguroase a adversarului." a Nuvela este intr-adevăr, singura lucrare a lui Tho- inas Alaun în domeniul prozei scurte, eu o notă politică puternic subliniată. Contemporanii recunoșteau ușor în persoana hidosului Cipolla, trăsăturile demagogilor fasciști. Iar m influența sa hipnotică asupra spectatorilor, rezultatele propagandei fasciste. Supunerea sau rezistența persoanelor din public față de presiunea morală exercitată de Cipolla în- semna de fapt supunerea sau rezistența diverselor pături ale poporului în fața fascismului. Fasciștii italieni și-au dat. de altfel, foarte repede seama de înțelesul adine al lucrării și nu interzis-o in Italia chiar în anul apariției. După instaurarea dictaturii naziste în Germania, cartea a circulat pe ascuns în rindurile antifaciștilor din această țară, care-și dădeau seama că Cipolla e un personaj reprezentativ și pentru țara lor. Nuvela, scrisă la persoana înlîia, relatează, după cum arata și subtitlul, „o înlimplare tragică dintr-o călătorie", hi anul 1027 marele prozator iși petrecea vacanța împreună cu soția și doi dintre copiii săi într-o localitate balneară din Italia. Lucrarea consemnează o. seamă de inUmplări survenite in limpid vîkgiaturii, înthnplări ce puseseră pe ginduri pe seriitorul-vilegiaiurist. ca semne ale pătrunderii ideilor fasciste in conștiința unor contem- porani ai săi. chiar de la începu: vilegiaturiștîi germani înregistrează sîmptome ale dezu- manizării datorate fascismului, sub forma unei mindrif nejustîfiratc, a unei aroganțe na- țioualisie agresive, O doamnă din malta aristocrație a Romei determină administrația „Grand-Hâter'-uIui unde locuia familia Mann, să-i invite sub un pretext străveziu să pără- sească hotelul. Cu altă ocazie, fetița scriitorului, în virstii dc opt ani, „firavă ca un pițigoî", fuge goală pînă la malul apei ca să-și spele costumul de nisip și provoacă prin aceasta „un șuvoi de ocări, de scîrbă șî de indignare ia cei dîn jur"1). Gestul firesc al fetiței e cali- ficat drept „jignire adusă demnității naționale"; autoritățile sint puse în mișcare șî impun părinților. ținînd seama de „gravitatea" cazului, o amendă de cincizeci de lire. îngrijorarea ce l-a cuprins fie autor t:i fața ■ . ientării primejdioase pe care o remar- case Ia o parte din populația țării, coruptă de morala și spiritul fascismului, e subliniată chiar din prima pagină, „Necaz, ciudă și încordare pluteau in aer chiar de la început și pe urmă a mai venit și zguduirea dc la sfîrșit cu groaznicul acela de Cipolla in care parcă s-a adunat ca o an enințare și s-a i:itriuh:pat • uia ciuduțeiiia primejdioasă a stării noastre de spirit și asta într-un chip fatal..."*), in felul acesta se stabilește nemijlocit legătura dintre intimplărilc relatate în introducere și episodul principal, spectacolul dat dc hipnotiza- 1 ThMna* M»n, Ce«asinell« Werke, vd. 2, Auririi Vria#. 196S» paț. 701. * Ihidcm. iol- 12, -171. 1 Ebidcm, rol. 9, |ing. *19, * Ibitlrm, yuIl 9, pag. 719. or Orienijri M torul Ci pol ta. Episoadele introductive slut menite să pregătească pe cititor asupra semni- ficației adinei a personajului ți a scenei centrale cu caracter simbolic. Spectacolul Ini Cîpolla, care-și spune prestidigitator, fiind insă in realitate un hipno- tizator ,are loc in fața unui public compus din vilegiaturiști italieni ți străini, precum ți din localnicii pescari, chelneri, și alți oameni din popor. Cipolla are o înfățișare respingătoare și afișează aere dc superioritate, menite să mascheze nesiguranța sa interioară. Cu ajutorul eravașci cu minerul în chip de gheară și stimulai mereu de alcool, ci începe să-ți exercite acțiunea de înjosire a demnității umane, folosind iii tiradele cu care-și însoțește Spectacolul, argumente scoase din arsenalul idw- Icgiei fasciste. Cipolla încearcă, de pildă, să-ți convingă spectatorii că „aptitudinea dc a te desface din line insăți ca să ajungi o unealtă și să asculți de voința altuia in chip necon- diționat ți total este numai cealaltă față a aptitudinii dc a voi ț] de a porunci, este aceeași însușire; porunca și supunerea alcătuiesc împreună un singur principiu, o unitate de ne- dezicgaL Cine știe să sc supună -- Spune Ci pol la in eonii mia re știe să și poruncească, și dimpotrivă. Fiecare din aceste idei este cuprinsă în ceata fta. așa vum poporul și condu- cătorul sin; cuprinși unul în celălalt; întotdeauna insă munca trudnică ți istovitoare a în- făptuirii o face numai conducătorul, întreprinzătorii, omul in care voința sc preface in ascui- tare și ascultarea in voință, tn care iau naștere și una și cealaltă și care deci săvîrșesc tui lucru foarte greu." Este evident că această perorație iși are originea in ideile vehiculate in acea vreme de către fasciști. Important c mai cu seamă faptul că iu Alarîo u«d der Zauberer se găsesc numeroase paralelisme nictzscheeneț ceea ce denotă că, aproape cu două decenii înaintea apariției romanului Doktor fnmfrrs (1047} și discursului despre Nicizsehe (AjtfzscAies PhilosupFtie irit LicMe unserer Erjaltrung — Filozofia lui Xietzsihe in lumina experienței noastre, 194”), Thcmas Mânu face iu nuvela sa de pe poziții umaniste procesul nietzschea- nismuhii. El sc declară Împotriva elogierii in st i [ielelor ți dorinței de putere, elemente im- portante ale filozofiei sumbrului „proict" al supraomului, Cu a logică strinsă marele Scriitor aflliază fascismul de această filozofie care degenerează in glorificarea barbariei, a războ- iului, în „cruzimi șj mesaje haotice despre forță și atrocitate/8 Corespondențe numeroase și subtile găsim mai ales in liniile portretului moral al Ini Cipolla, Urmărind felul in care este conturata du către autor fizionomia acestuia sc observă iimpede că Thonias Manii sa Înrolat în i Sudurile combatanților împotriva fascismului dtntr-o totală inaderență la tot ce înseamnă iraționalism și antiumanism. Marele seriilor privea anihilarea rațiunii drept cel mai grav pericol ce amenință omenirea. Principiul ]u| Niclzsche, după care singura justifi- care clică este desfășurarea „voinței de putere1' care trebuie să domine rațiunea și simțul dreptății, este realizat practic dc (Jpotla, conceput ca o întrupare caricaturală, nu lipsită insă dc cele mai grave semnificații, a „Supraomului" nielzschean. Ca șj prototipul său, Ci pol la e animat dc o „ncsățk>asâ dorință de putere", ca și acesta el judecă și acționează tn virtutea noilor „table dc valori" stabilite de niozoiul german, situîndu-se „dincolo de bine și râu“. Cipolla, ca lip uman și social, c deci reprezentativ atit pentru fascismul italian, cit ți, in general, pentru fascismul de ieri și de azi, ceea cu eonlirmă nuvelei o puternică valoare de actualitate. Caracteristică pentru meniatita[ța fascistă, respectiv a lui Cipolla, este ten- dința de a-și înjosi victimele, Pe un spectator il silește să scoală limba ți să sc zvircolească In- tr-un mod care aduce aminte de „metoda" colicelor stomacale întrebuințate de fasciști în Italia; o doamnă e determinata dc el să povestească amănunte referitoare ta trecutul ei, Zguduitoare e scena dansului frenetic la care participă cei mai mulți spectatori la sugestia hipnotizatorului, „Penlru ca să se intimpte asta a trebuit desigur o anumită degenerescentă, o anumită tulburare a spiritelor la vremea aceasta tirzie de noapte, o destrămare ca la beție a rezistenței critice care pînă acum se arătase dc bine de rău fața de influența ouuilttl aceluia neplăcut" •). Lu domn din Roma, conceput de autor ca reprezentații al burgheziei liberate, intreabu „eu înfruntare in glas, dacă Cipolla se crede iu stare să-l facă șî pe el să danseze, chiar dacă nu vrea", „Chiar dacă nu vreți !"*) e răspunsul lui Cipolta- Cravașa hipnotizatorului șuieră, „domnul din Roma" opune cîtva timp rezistenta- dar piciorul Începe să-i joace. „Toți iși dădeau seama că aici trebuie învinsă o im potrivire dinainte chibzuita, o înverșunare eroică”1 s) 1 'riwmM Main, Wcelce, -rol. 9. pag;. 75$—745. ’ Ibi-dcsi. Uerkc/ vjl. 9, pog, $$5, * Ibidimi,. Wcrls. vet. 9, pig. 7Mr 4 pag. 755. 1 Ihultm, 755. 86 Oiknliri Cipolla îl ia cu bj trișorul: „Cine-ar fi în stare să se chinuiască in halul acesta? Asta spui tu că e liherlste — siluirea asta a propriului tău eu? Nu vezi că te furnică în mîini ți pi- cioare ? Ce bine ar fi dacă le-ai lăsa să iacă ce vorI"1 împotrivirea „rezistentului" devine din ce în ee mai slabă și începe și el sS danseze* „După cit înțelegeam eu spune Thomas Mann acest domn era învins de negațivllatea poziției lui de luptă. De burtă scamă cri nu poți să trăiești sufletește Fără să vrei ceva. A nu voi să faci un [ticni nu poate fi uri conținut durabil dc viață. A nu veri ți a nu mai voi în general, dar a face totuși ceea ce m cere, acestea sint fenomene poale prea apropiate între ele ca să nu pună iu încurcăturii ideea de libertate însăși.Prin aceste cuvinte autorul condamnă pasivitatea cu care se declarase de acord in Per Zauberberg sau in alte lucrări ți combate cti tărie ideea căii dc mijloc. De ce se Iasă hipnotiza! „domnul din Roma", deși e decis să opună rezistentă cu orice preț? Pentru eă nu e suficient să spui nu răului, trebuie să știi să lupți împotriva lui ți să-i pui capăt eu energic ți fermitate, Singura rezistență mai puternică o intimpină Qp 41a in rlndurile localnicilor, ale ace- lor pescari, vînzători, chelneri care șl în prima parte a nuvelei constitui seră o excepție, ne- fiind molipsiți dc manifestările naționaliste și șovine ce bintuiau in stațiune, fn timp ce majoritatea reprezentanților „hunii mari" se iasă dominată destul de repede, ca acel tinăr care „socotea probabil că c o cinste să arate cit de repede se despersonalizează țț îți pierde voința"’ oamenii simpli din Torre di Vencre sînt învinși de Cipolla numai cu prețul unor mari eforturi. * Acela care găsește răspunsul potrivit la revoltătorul joc al lui Cipolla e ți el un om din popor, Marin, tiuărul caro lăeea oficiu de chelner Is restaurantul GramMlâtel. Tn timpul semnului in care-l scufundase Cipolla, acesta îl sugestionase că el e Silvestra, fata iubită dc Marfa Trezbidu-se, tinărul chelner devine conștient de contradicția dintre minciună ți realitate și-l impusei pe Cipolla. „A iost un silrșit dc spaimă — spune autorul in încheiere -- un sfințit cumplit. Și lotuși, un sfirțft care a fost o scăpare fiindcă nu pot să nu spun că scăpare mi s-a părut atunci și mi se pare ți acum t“ *). Akiarlca lui Cipolla și restabilirea demnității ți cinstei omenești terfelite are un ca- racter demascator. Antonii avertizează popoarele dc pericolul fascismului și te indiei toto- dată calea de urmat. El nn se mulțumește să stigmatizeze și să dezvăluie față sa hidoasă ci Ic îndeamnă la luplă imp nriva cumplitului flagel s"cial. Schițînd ultima imagine a lui Cipolla, nemișcat „ca o boccea de ha iile și ciolane . Thomas Mann prefigurează sfințitul tuturor acelora care folosesc puterea pentru pervertirea ființei omenești Gravul avertisment r dil de Thumas Manii in Afara und der Zauberer răsună însă în gol. Excesele imperialismului duc ia instaurarea regimului faeist, iar marele scriitor o ne- voit să-și părăsească patria ajunsă, cum spune el, „sub zodia dictaturii și a tăcerii dc cimi- tir’1. Se stabilește pentru început la Kifasnacht, lingă Zurich, și începe să desfășoare & in- tensă activitate antifascistă, Regimul nazist trecu la represalii. Cărțite-i sint arse in piețe publice, Universitatea din Bonn ii retrage titlul dc ik.atir honoris causa. acordat in 1913. Scriitorul pierde cetățenia germană, iar averea ii este confiscată. In emigrație Thuruns Alaun seric marca sa legendă biblică Jbseph and seim Brdder (fasif fi frufii săi) (1933—1943), nu fără contingențe cu vremea apariției sale și avind prin aplecarea asupra trccuiului iudaic semnificația unui act de protest, oportun tocmai prin „inoportunitatea iui", după cum remarcă însuți autorul. ii: aceeași ordine du idei Ircbuio meillionatii și nuvela UBS (1911), WUlCcpută „ca o apărare a eticii umane îndreptată împotriva nazismului"^. La eapilolul luptei antifasciste se înscriu dc asemenea cele două romane Loite tn Weimar (Lotte la Weimar) (1939) și Dotdor Faustus (1943—1917). Iii prima lucrare Thomas Mânu evocă figura iui Goeihc, „cel mai mare dintre germani", in întreaga ci semnificație socială, democratică, opunînd-o Germaniei care lăzuse pradă barbariei fasciste. Sentința împotriva acestei Germanii (cu care se stabilește raportul prin numeroase aluzii) este pro- nutițală in numele rajiunalisinului șl umanismului goethean. Col mai complex roman al lui Thomas Marin este insă Diddor FaustuS. în care celebrul scriitor atacă fr .nlal marile probleme ale intelectualității, ale valorii umanei, într-o socie- tate potrivnică aspirației spre Hiie și i.iu: . v. Reînviind mitul faustic intr-o formulă proprie, 1 ThikHi4« MtJin, Wcritc, mol, 9. paie. 756. 1 lliuTrln, pap. 1 Jbitlcm., pag. 154. 4 rbidcmi. toI. 9„ pap. 765. * Ibl^rnă» |Î, pnif, Urbrniiri 87 ei înfățișează — în lucrarea sa — tragedia artei burgheze în epoca imperialistă, a unei arte care încheie pactul demonic ai sterilității sufletești și pronunță sentința împotriva ar- tistului claustrat în cochilia trăirilor sale. Fausl al epocii imperialiste, compozitorul Adrian Leverkuhn, personajul central al romanului lui Thomas Mann, e lipsit de dorința caracte- ristică eroului goethean de a evada din camera sa dc studiu și a desfășura o activitate crea- toare în folosul colectivității. El practică cu ostentație indiferentismul social și creează o artă neinteligibilă pentru mase. Izolarea d? lumea înconjurătoare îl expune însă fără apă- rare forțelor destructivc ate iraționalului și antiumanului și il determină să încheie pactul însingurării egoiste și ai negării rațiunii umane. Ajuns la capătul drumului funest al „ariei pure', Adrian Leverkuhn piere condamnat in numele umanismului și al raționalismului. înfățișind dezumanizarea și totala descompunere morală a lui Adrian Leverkuhn, Thomas Mânu va condamna din nou, de data aceasta cu vehemența generată de dureroasa experiență a exilului, antiumanismul nietzschcan, realizat politic de naziști. Critica nietzschea- nismului este evidentă și consecvent înfăptuită in roman. Frecventele identități ale biogra fici lui Adrian Leverkiîhn cu viața și boala lui Friedrich Nielzsche și mai cu seamă elemen- tele nîotzscheene ale crezului său estetic conferă cărții semnificația unei totale renegări a lilozofului care fusese una din pasiunile dc tinerețe ale lui Thomas .Mann. Totodată marele scriitor stabilește cu luciditate și logică strînsa legătură dintre filozofia lui Nietzsche și cu- rentele ideologice profasciste și fasciste, realizind astfel în lucrare o magistrală prezentare a procesului treptat de fascizare a ideologiei burgheze. Tema antifascistă nu se realizează însă în romanul Doktor Fauștus numai prin com- baterea bazelor ideologice ale fascismului. Raporturile dintre tragedia artistului izolat și dezumanizat și tragedia națională a Germaniei sint numeroase și extrem de sugestive. Con- struită pe două planuri, cartea ne oferă prin planul istoric cheia înțelegerii dramei perso- nale a eroului principal. Disoluția și prăbușirea acestuia simbolizează totala descompunere a spiritualității burgheze in conjunctura istorică generată de instaurarea dictaturii naziste. Destinul lui Adrian Leverkuhn capătă astfel o uriașă forță generalizatoare și duce la con- cluzia eă aceleași forțe întunecoase Care l-au împins pe compozitor in abisurile barbariei, fădndu-1 să renege Simfonia a IX-a de Beethovcn, dragostea pentru umanitate, manifestată în Imnul Bucuriei, au determinat și marasmul social al Germaniei lui Hiller. Legătura dintre cele două planuri ale acțiunii sc realizează prin intermediul lui Sere- nus Zeitblom, prietenul și biograful lui Adrian Leverkuhn. Zeitblom, cel de-al doilea per- sonaj de prim plan al cărții, scrie biografia lui Leverkuhn intre anii 1943—1915 și însoțește privirea asupra trecutului cu observații provocate de decăderea Germaniei, de la instaura- rea dictaturii fasciste pină la iminenta ei prăbușire. Educat în spiritul tradițiilor umaniste germane, profesorul de gimnaziu din orășelul Freising pe Isar nu este nicidecum un mili- tant antifascist. Singurul său gest de protest deliberat împotriva gîndirii fasciste este aban- donarea înainte de timp a profesiunii sale. El critică barbaria fascistă dar, nouă întrupare a „domnului din Roma", nu găsește pentru sine altă soluție decit negarea pasivă și izola- rea. Comentariile cu care întîmpina el evenimentele grave ia care asistă sint acelea ale unui intelectual burghez umanist care se vede in graoznica dilemă de a dori și a deplinge in același timp infringerea patriei sale, falimentul unui odios sistem politic înfățișîndu-i-se ca pieirca întregii nații germane, Thomas Mann exprimă prin intermediul acestui erou multe din frămintările sale de patriot umanist care, in fața catastrofei naționale a Germaniei, e uneori cuprins de tra- gice îndoieli cu privire la posibilitatea reabilitării poporului german. Acesta ii apare pentru vecie compromis și identificat în ochii lumii eu ororile nazismului. Scrisă în perioada răz- boiului, cartea reflectă — după cum vedem — dezorientarea politică a autorului. El nu distinge incă cu sufirieiia ehiiinte forțele kiuntrirc capabile de a asigura Germaniei un viilor luminos și, asemenea eroului său, dascălul de umanistică de la Freising pe Isar, e cuprins de teamă la gindul că sub ruinele Germaniei hitlcriste ar putea să piară și cultura germană. Este evident că abordarea temei antifasciste de pe poziții burghezo-demoerațice l-a împiedicat pe Thomas Marin să descopere in întregime rădăcinile social-istorice ale fascis- mului. Plinind accentul mai mult pe latura lui psihologicii, critica sa apare fatal limitată in comparație cu critica antifascista cuprinsă in cele mai reprezentative opere ale literaturii germane. întemeiate pe ideologia clasei muncitoare. In lucrări ca Zlfe toten bteiben jung (Muriri rănim tineri), sau Das siebte Hreuz f,4 șaptea cruce) de Anna Seghers, in Dic Prii- (^^menul), iMn unbekannlet Bnuler (Fratele tău necunoscut) Die Enitel (Nepofii) de Willi BredeL in unele scrieri ale lui Frîcdrich Uoif sau Bertolt Brecht, în operele lui J. R. Becher sau l.iich Welnerl, de pildă, sini dezvăluite rădăcinile generatoare ale fascis- 88 Orim<âri muluE și lupta plină de jertfă a proletariatului german împotriva celei mai odioase politici a claselor amenințate de pitire. Acești scriitori au arătat că. departe de a cădea pradă „psi- hozei de masă" a fascismului (așa cum înfățișează Thomas Marin sau alții evenimentele), cei mai buni iii ai poporului german și-au dat viața pentru înaltele idealuri umanitare ale epocii noastre. Alături de înțelegerea profund realistă a fascismului, lucrările menționate exprimă și încrederea neabătută a autorilor in victoria forțelor înaintate ale societății, Tn- contcslahile și de neprețuit sînt însă meritele pe care le-a dnbindil Thnmas Manii prin zu- grăvirea eu uriașa forță a geniului său creator a crizei care a zguduit spiritualitatea bur- gheză, prin resjiingcrca categoricii a ideologiei fasciste șî problemele majore pe care le-a pus în discuție. ★ Thomas Mann a continuat războiul declarai fascismului și pc tărimul publicisticii șî a desfășurat pînă ta sfințitul vieții o activitate publică progresista 29. 1 Qiidteaie wl- 12, 602. Or irti țj rî talîsmul potentaților naziști alături de cel al magnaților financiari dinaintea „revoluției",. Cuvîniul „socialism" e o pradă obținuți de ei prin jaf și Omor ca oricare alta. Ei au Sub- jugat Europa, s-au grndit să subjuge lumea întreagă pentru ca din mizeria popoarelor co- tropite să crească profilurile marelui capital german. Ațonopoluri și exploatare în proporții uriașe — aceasta numesc ei socialism"3), Făcind rechizitoriul fascismului, Thomas Marin nu pierde insă încrederea in viitorul Germanici și iși exprimă, în ciuda îndoielilor dc care e cuprins uneori, convingerea in po- sibilitatea renașterii ei. Intr-o scrisoare adresată la sfințitul războiului scriitorului Walter von Molo el afirma: „Cred In viitorul Germaniei oricit de desperat ar fi prezentul, oricît de deznădăjduită ar părea distrugerea, hicctați de a vorbi de sfîrșitul istoriei germane! Germania riu este identică cu scurtul și sumbrul episod istoric care poartă numele ds I iitIer" J), Covirșit dc contribuția esențială a forjelor socialismului la lupta antifascistă, căreia ți-a consacrat viața și talentul, Thomas Mann ajunge să adopte o nouă atitudine, pozitiva, față de Uniunea Sovietică, să fie pătruns de ideea misiunii ei democratice pe arena inter- națională. An li bolșevismul — pe care mai tirziu il va numi „nerozia de căpetenie a veacului nostru" ■ - îi apare ca promovarea sigură a fascismului, iar avertismentele proferate în acest sens sint expresia convingerii sale că bolșevismul este alternativa categorică a fascis- mului. Iu articolul Rorn Mwmendfn Sieg der Democrație (Despre victoria viitoare a demo- crăiței) din 1998; el scrie: „Îmi lipsește p sibiiide a înțelege amenințarea pe care o reprezinți Rusia pentru ordinea capitalista și burghezie pentru că nu sini capitalist. Dar ceea CC înțeleg este cu Rusia nu amenința nimic din ceea ce ne hiteresazâ cu adevărai, adică, pacea. Mu Rusia este aceea eare. la două decenii de la războiul mondial, obliga Europa să smulgă păcii mijloacele unei puleri nebănuile, pentru a le consacra armamentului. Fascis- mul șj nu socîalimiil este acela care împiedică lumea sa se dezvolte în pace" In perioada postbelică, Thomas Mana a continuat sa fie un marlor alent și receptiv al evenimentelor, ridicind mal departe in operele sale problema opțiunii intre omenie și ba;- barie, El a propovăduit necesitatea unirii popoarelor împotriva celor ce Împing spre noi măceluri, a avertizat omenirea asupra pericolului pe care il prezintă politica de reînviere a militarismului german, privind cu îngrijorare noile manifestări ale fascismului in Ger- mania occidentală, S.U-A. și in alte țări capitaliste, (ncadrîndu-se in larga acțiune pentru pace a omenirii progresiste, marele scriitor sc pronunța cu hotărîre împotriva războiului atomic și-și continuă activitatea pe această linie pînă în clipa marții. Activitatea lui Thomas Mann de scriitor și patriot umanist, din care lupta antifascistă constituie un aspect esențial, a fost rodnica pentru Germania și pentru întreaga omenire. Ea contribuie și astăzi din plin la înarmarea forțelor păcii și ale progresului din lumea întreagă. HEREHA PEREZ 3 Ibidrm. fbk. 719—720. 3 Aptij rirtiivc-bc LiMr*lvrM. 195^.10. jmr- 3 ThoMiA M«x, Werkr. *d, 12. pațt. 815. 90 Oflendrl G I O R G I O S SEFERIS Legenda* v ești torul noi l-am așteptat trei ani tot timpul cu ochii pironiți asupra pinilor, plajei, stelelor — încleștați de brăzdarul plugului sau de chila corăbiei noi pîndeam din nou primul germene și întoarcerea unei drame foarte vechi. Ne înapoiam acasă doboriți împleticindu-ne, cu husa roasă de un gust de rugină și de saramură din zori plecam către nord, străini grăbiți in ceață de aripile imaculate ale lebedelor care ne răneau. fn nopțile de iarnă viatul subțire de la est ne scotea din minți oara, ne pierdem in agonia zilei care nu mai sfîrșea să-și dea sufletul. Am cărat cu noi aceste mici sculpturi ale unei arte umile și sufletul dacă vrea să se cunoască ar trebui să se privească într-altul: străinul, dușmanul, noi l-am văzut în oglindă. Tovarășii noștri erau băieți de treabă nu țipau nici dc foame, nici de sete, nici frigul nu-i îndurera ei erau asemeni arborilor, asemeni valurilor care primesc vin tui și ploaia care primesc noaptea și soarele statornici in orice nestatornicie. Erau băieți de treabă. zile întregi nădușeau pe rame cu ochii plecați vîslind din greu în cadență * In anul Irrcul. Arădenii >vri|r.r.i a imruuunat «u lauri» premiului \nl»rl fruntea poetului CIotcSm Seferfo- Portul a-a nîacut iu l.i Ninyinu, in Ada Miri. Studiul da timpuriu nul mult anticii decîl mrfHkrrui. iu preocuparea u pr nlru Evabocrilo^ uni din rarele poeme cretine ak Rcuațieriî țretcțt^ din ICCoIqI al XVIl-ki, * rinta^ aproape constantă. lîinlrr VOlttlMlc dr Kl^vrl CfnJcce rfe drago-rfe, Culei ifr ftorfiiL /urnai de tard /. //„ Uf. 91 Șelarii; I.*_nwij și sîngele lor înroșea o piele așternută la picioare intr-o seară citit au cu ochii cobor iți in timp ce lăsam in urmă insula pustie cu smochini sălbateci spre soare apune, dincolo de capul clinilor care lătrau. Dacă vrea să se cunoască, spuneau el să se privească în sufletul altuia, spuneau ei și vîslele loveau aurul mării în soarele de-amurg. Trecusem de mult ca puri, multe insule incă, marea care aduce altă mare, depășisem pescăruși, foci. Uneori deznădăjduite femei plingeau în suspine copiii dispăruți iar alții, înspăimîntați, chemau pe marele Alexandru și gloriile înghițite de profunzimile Asiei. Ne-a pătruns briza umedă pe țărmurile mării încărcate de izuri de noapte printre țipătul păsărilor, izvoare care iasă in mUni amprenta unei mari fericiri. Dar călătoriile erau fără de capăt. Sufletele se contopeau cu vîslele cu linia severă a provei dira lăsată de cirmă în unde apa care izbea chipul. Cei ce ne-ait însoțit att murit unui după altul cu ochii cătină in jos. Vîslele lor arată locul de pe țărm unde zac. Nimeni nu-și mai aduce aminte de ei. Dreptate. Primăvară după J — CA — fragment — * rin!re mugurii fragezi sini goi pînă la vene dincolo noaptea seacă dincolo de bătrinii albi sporovătnd cu voce joasă ce cale să urmeze: să predea cheile sau mai bine să scoată funia și să se spînzure părăsind trupurile tn care stăpînește vidul în care inimile nu mai bat * livra «urli In peevfvu «urtulvnli U»- mi i i-riain. pe e»ie in Jrtiiie|ii vtbcmrnli. 92 GbDrj;L>i< Sefrritr PrimA»! Jupă J—C în care spiritul tiu mai e deajuns al căror genunchi s-au îndoit. La ceasul mugurilor noi hâtri nil au pierdut ținta și ei au cedat totul urmașii, strănepoții timpii largi munți verzi iubire și proprietate și mila și acoperișul și fluviile și marea. Și ei au plecat ca niște statui lăsind in Urmă tăcerea pe care nici o spadă n-o va tăia pe care nici un galop n-o ua duce nici chiar țipătul adolescenților. Și tnarea singurătate se năpusti și marea sărăcie se năpusti in același timp cu primăvara. Se înstăpîni și se întinse ca picta zorilor se prinse de crengile înalte alunecă de-a lungul arborilor încolăcindu-se în sufletele noastre, t* mntiutu tr V/Otrnrona Pâmîntu! nostru Îngrădit e pdmîntul nostru, și pretutindeni sint munți, și-i stă deasupra, și ziua și noaptea, un cer coborit. Avem rturi, nu avem fintini, nu avem nici izvoare, doar citeva șanțuri, goale și ele. Înalță un sunet tînguitor, adorat de noi. Un sunet ce rămine gol, și-i al singurătății noastre, al iubirii noastre, al trupului nostru. Ni se pare ciudat că odată călătorind ca negustori, intemeiarăm case și colibe și adăposturi. Ciordi 0^ Seferk: Piimlntul eo«tru 93 Nunțile noastre, coroanele cu rouă, degetele, sînt pentru sufletul nostru nedeslușite mistere, îngrădit e pămîntul nostru ; îl îngrădesc cele două Simplegade întunecate. Coborind in /torturi duminica să ne primenim răsuflarea, la apusul soarelui, zărim corăbiile jărimate-n călătorii niciodată împlinite, trupuri care nu mai știu ce înseamnă iubirea. Acum ^cum, cînd multe și muiți ne trecură prin fața privirilor tncîl înșiși ochii nu mai zăresc decît ceea ce a rămas îndărăt, tărîmul amintirii asemănător coviltirului alb peste noaptea îngrăditurii, cînd ne apar străine fețe, mai străine ca fața ta lunecînd dincolo și risipindu-se în frunzișul nemișcat al piperului; acum, cînd ne recunoscurdm soarta prea bine, rătăcitori printre pietre fărîmate, trei sau șase milenii, icuri despicind zidul ce ar putea fi chiar căminul nostru, învățăcei buchisind date și fapte istorice; izbuti-vom oare acum, după ce am ștat în cătușe, friiigîndu-le în luptă, cu false greutăți, cum se spune, rătăcind îndărăt pe drumul plin de oarbe armate în marș scufundlndu-se in mitul și apele Marathonului: izbuti-wm oare să murim așa cum se cuvine ? h de PETRE STOlC* Flori de stîncâ * lari de stîncă din pragul mării verzi Străluciți tn ploile mărunte, burate cu nervuri desenîndu-mi fin amintirea altor iubiri. Flori de stîncă, chipuri ivite să-mi vorbească nimeni cînd nu-mi vorbea. Șt m-au lăsat să le alini după-o tăcere-adevărată printre pini, sub laurii sălbateci și platani. In romlntfte dr DAN CONSTANTI NBSCU 94 Giurgiu Scfait: Acumi cronica literară NINA CASSIAN: „SA NE FACEM DARURI"* Expresie a comunltailvHății generoase, a afecțiunii delicate, a responsabilităților zilnice, a alenției, deci. eu care sintem datori celor din jur („pentru că respirăm și muncim alături de ei, împărțind destinul unic al lumii"), darurile exprimă o trăsătură specifică lumii noastre, {imurile, subliniază poeia.^sirtt „o oglindă in care să ne scufundăm Împreună obrazul/ făcind-o vastă ca marca". Poetul și minerul iși fac „un dar reciproc — floarea de mină". Darul iubitei de multe ori ignorai („Marea, din nou, marca cu sarea I ți-o făgăduiesc de departe, Mu vil"), ii smulge acesteia un strigăt de tulburătoare fememtate (Alge). Bolnavul de dragoste se vindecă cu darmi. ideile dăruite „desăvirpesc forma inimii*' („Să ne facem daruri"). Poeta semnează versurile proprii împreună cu bărbatul iubii (Ad Marihim). Daru- rile de azi sint amintirile de miine: „Împart. Primesc. Adun, f Risipesc semănind pămîntid cel bun ! Cu mîini amețite și prevăzătoare f pregătesc amintiri viitoare" țZcslre). Darurile de azi vor atesta cindva, o frumoasă iubire de gală" (Proiect dc înțelepciune). Pentru \'ma Cassian, du: mile au, in primul rind. <> generoasă și. implicit, severă funcție moralizatoare. hi jelid acesta ele sini mai ales niște „adevăruri necruțătoare", cure pot și trebuie să ajute la desăvirșirea profilului etic al omului Contemporan. Șl darurile pe care ni ie face poeta au intr-adevăr un evident substrat etic. Slăbiciunea, eroarea, confuzia tată ce o indignează, o jignește, o revoltă mai mult (Oră clară" Cunoaștere, în casă nouă). Acești inamici numărul unit ai ființei umane trebuie depistați, izolați, preiniimpinafi, stirpiți. Pentru aceasta poeta apelează la luciditate: „m-am așezai sub becul cel mai puternic f... să nu pciți spune vreodată / că ț'-am ascuns stingăeiile melc / asimelriilc șl zonele im perfecțiunii" (Limpede). De aici, dorul de cunoaștere care invadează totul (Cunoaștere). Analizinda-se lucid, adică necrujdtor, nepărtinitor, fără iluzii, fără prejudecăți, poeta face „chirurgia ade- vărului", Adevărul e zodia sub care trudesc moraliștii. Adăugați la aceasta cd poeta „nu mai are douăzeci de ani1', „a pierdut — adică — stingăcia sterilă și panica in fafa materiei infinite" (Triumf). Cu alte cuvinte. darurile, generos moralizatoare ale poetei, vin dinfr-o experiență bogată, in ale cărei concluzii se poate crede. Certitudinile, siguranța de sine sint o permanentă a liricii Mitei Cassian. ideea spațiului vast, necesar dragostei, vine din Spectacol in aer liber (v. înotul). A>ce* siiaiea investirii cotidianului cu atributele unei permanente festivități interioare este un ecou al Sărbătorilor zilnice. Îndrăgosti fii desăvirfesc portretul timpului irtconjttrind pdmlniul. cu „o mare zi lucrătoare legală cu o mare sărbătoare (Portretul limpului)- Ca notă constanții liricii Ninei Cassian „Să ne facem daruri" întregește imaginea omului bucurindu-se intens și grav, dezinvolt și liber și. desigur, lucid, de darurile viefii. Aceasta cu atît mai mtdt cir cit, cum spuneam, poeta a Irectd de prima tinerețe: „De-atita lăcomie a privirii genele mele fîlfîie în vint ca o ciudată Vegetație entuziastă". Lăcomia, apeiiturile poetei (vezi și Rezolv uneorii ecuații, din Vîrstele anului) fin de un nedesminfit „dor de Cunoaștere". F.sterevanșa ■ Edil ura pentru Hi^rtiuri. 1963. Cronica lin-rn^j 95 omului — cu atit mai mult a femeii — condamnat. veacuri mi șir, ta abstinentă in rațiune, tendința moralizatoare ce o apropie pe Ni na Cassian de clasicitate — o clasicitate, prin acest din urmă „dor dc cunoaștere", dc natură renascentistă. umanistă. Evident, poeta este anh romantică, in sensul in care prin romantism se înțelege, abuziv uneori, gr andilocueu fă. gesticulație enormă, poză; dar romantică totuși prin ironie, prin autoironie in special, sau. cum remarcă Oo. S. Crohmătniceanu (Prefafti ia: Nina Cassian. Cete mtti frumoase poezii) prin tehnica „wîelz-ului" romantic, pe linia Alfred de Musset, Heine. Topirceanu. Astfel ținu- tul in care se consumă drama iubitei abandonate e „roșcovan ca lui obraz lipovenesc". „oittttd, e certăreț", iar păsările, pur și simplu, niște „zburători" (Absență). Evident, epitete care atenuează proporțiile reate ale zbuciumului, destină, prin glumă, rictusul tragic. Este aici o pudoare, o nobilă discreție a durerii, care trebuie împiedecată „să facă răni ni dragoste ca un acord de Bach, f de-o gravitate limpede... Aveam odată j o nobilă miș- care-analizată / ca a figurilor, Ia șah" (A fosl). .Vu este mai puțin adevărat că atunci cind emoția este reală. Nina Cassian parcurge cu mult succes, pe linia lui T. Arghezi, drumul mfidl de ta abstract la concret in făurirea imaginii poetice. Astfel. „îndrăgostiții fericiți" dintr-o superbă poezie a txdumului au „o formă a inimii, poate aparte, / semănind a mda- foră, semănind a idee" (Postfață la o iubire sîirșită). „Locul poemului", prima secvență a volumului de față, cuprinde arte poetice. (Locul poe- mului, Totdeauna,) naturi statice, profesiuni de credință și adeziuni la imperativele epocii noastre (Cintec, Dialog in lumină. Amploare) etc. Semnalăm cele „două destine vegetale" șl cele citeva poeme in care ne sint prezentate simbolurile degradate ale unor epoă apuse (Instantaneu, Istorie, Statuie degradată. Statuile se contemplă-ii amurg), Cintec fără sfirșițt se aliniază sub semnul prieteniei și admirației pentru realitățile sovie- tice. Remarcăm excelentul portret de comunist din Un om și pateticul apel la solidaritate din Cer curat. 96 Cmnâi ■ Uterarl Maturitatea amplifică in conștiința poefei serdimenltd timpului, care rai e nostalgic, fa Ni na Cassian. ci optimist, revolufionar. Dacă, după expresia lui Al. Peitoveanu (Viata Ro- mînească, 10, 1963) O pasăre ne dă cheia însăși a momentului, „Portretul timpului se opune efemerului deschizimi. cu un gest sigur și târg, ispititoarele perspective vie eternității (Eu tiu am zi, rtu ani noapte. ! Nu am nici moarte, nici rană"), care nu mai este o utopie de vreme ce; „eu am durata umană, j certa durata a faptei". Cel mai realizat capitol al volumului rămine Cupluri, Este și acesta o monografie a dra- gostei, dar mai pafta teoretică decit Spectacol iu aer liber. A&spu/a iubirii neliniștește (Alge), este un „timp suspendat** (Suspensie), stirnește panică (Pentru că nu mă iubeții), devoră (Absență), ii zmu/ge femeii strigăte extreme: „Cu o mină de apă f te-ain atins. /Cu o gură de apă / le-am strigat. Înecată eram in iubire f ca intr-un înec adevărat" (Strigătul). Portativul dragostei e „rece ca o riglă de talcul în ceasul acesia" (Orchestră), „se ammță viscole mari" (Griu de ianuarie) perechea indrăgostifilw face gesturi disperate pentru a ntt fi nimicită de ittgfteț (Vîntul dc sud). Existenta unor cupluri fericite (Postfață...) naște un fel de invidie, dar mai ales un patos at afirmării trăiniciei ia sentimente. Dragostea, așteptată, invocată eu atita ardoare ca un reviriment, ca revelafie. inspăimintă. in momentul apariției, ameninjind, prin anticipație, cu o nonă neliniște. (N-am presimțit). Dar, după aceste „rătăciri in pubertate" (Alge), iubita iți regăsește echilibrul, siguranța de sine,, închină ode soțului (Ad Maritum), nutrește idealuri domestice (Miracol, Interior), in vir- tutea unei etici superioare (fn casă nouă). Adolescentei ii este preferată „lucida ploaie" adultă (Inelul). penriu că. pe undeva, se presimte ceafa amuPgutui (Burniță) pueta „pregătește amintiri viitoare" șf anticipează „ceasul acela in care" dragostea se t'a fi întors in suvenire, in legendă (Zeslre, Proiect de înțelepciune). Comparativ cu celelalte cărți ale Ninei Cassian gestul și imaginea poetică s-au concentrat, s-au sublimat aici. Senti- mentul și ideea au dobindit o gravitate, o pondere specifică maturilăfii. Evident, persistă incă m acest volum teutafia cerebralității. Im Oarcăsu (Tribuna, nr. 46,14 noiembrie 1963), G. Dimisianu (G. lit. nr. 49. 5 dec. 1963) și. recent. D. Cese- reamr (Tribuna, nr. 49, 5 dec. 1963) sini mdreptăfifl sd tragă semnalul de alarmă in fața acestui real pericol pentru versurile Ninei Casstun. Nu-i mai puțin adevărat că tendința spre intelectualizarca lirismului este o notă specifică acestei poete, fără de care Nuia Cassian nu ar mai fi, probabil, ea însăși. Ni se /nare nemotiuat inși scepticismul cu care este privită posibilitatea abordării in poezie a unei tematici filozofice, așa zis „impersonale". „După această trecere printr-o lume a trăirilor intense, pasionale, adine omenești — scrie G. Dimi- slana — poete se înalță din nou, in final, in sfera „impersonală" a speculației, spre a face portretul timpului*1, La fel, considerăm deplasat zelul cu care cei trei critici, mai sus dtați, desființează o poezie de 13 rindun (Extaz) — mir-tm volum de 146 pagini - pentru calități de virtuozitate. Poeții au dreptul la clipe de destindere și Extaz este rodul unei astfel de clipe, nicidecum o capitulare a poefei in fufa practicilor formaliste din seara 1/1 (v. (Jar- căsu). Alai ales cd nu astfel de poezii dau tonul dominant al acestei cărți, una din cele mai interesante apariții ale acestui un. Nina Cassian este unul dintre poeții cei mai mobili, mai supli, mai departe de rigiditate, închistare, Inerție. Pericolul cerebralizării nude, aride, deși real, mi este totuși nici perma- nent, nici invincibil. Pe cei care se îndoiesc de aceste afirmații ii invităm să citească poe- ziile (Urt moș. Cei mai frumos pescar din sat etc.. efc.), publicate de Nina Cassian sub titlul Din amintirile verii intr-un recent număr al Gazetei literare. ȘERBAN FOARȚA Crenita literari 97 artii SONET PENTRU 0 PĂPUȘĂ După o așteptare prelungită peste obișnuit, teatrul timișorean a prezentat, o dată cu cea dinții premieră a stagiunii, o primă vizionare pe țară: Sonet pentru o păpufă de Sergiu Fărcășan. Această comedie de replica și de situație, cu multe elemente de farsă satirică, este a doua piesă a autorului, conjirmînd multe din calitățile care au asigurat succesul și buna primire a spectacolului cu Steaua polară: inventivitatea comică și verva dialogului, fantezia înaripată de o inteligență vie. substanța polemică a textului. Șl deși construcția dramatică nu e fără prihană, ea marchează o anume preocupare înnoitoare, încercarea de a ii șî prin construcție aproape de gustul spectatorului. Nu ne aflăm totuși in fața unei reușite depline. Atît la premieră cit și Ia primele reprezentații între spectacol și public nu s-a creat în deplină măsură acea punte emoțio- nală care te lasă să întrevezi o comuniune durabilă: multe replici și situații ..de succes’* au trecut fără a slirni reacția scontată. Ce aparține din aceasta autorului textului și ce este a teatrului — rămine de văzut. Să consemnăm, mai întii, meritul autorului de a fi încercat a face o comedie actuală pe o tema „de producție", pe care in mod firesc ești tentat să o așezi datorită tematicii șî a mesajului, lîngă Mielul turbat. Pînă la un punct, Piticescu ar putea fi frate bun ctt Spiridon Biserică, deoarece și pe el îl caracterizează acea indignare în fața vechilor mentali- tăți morale, care il pune în conflict cu rutina, cu birocrația, cu stupiditatea ireproșabilă, eu teama de răspundere și cu vorbăraia neputincioasă a acelora care formează, in piesă, grupi-l. construit pe coordonatele grotescului, al birocraților, Problema e însă — și aceasta ii separă pe cei doi — în ce măsură se opune Piticescu de-a lungul acțiunii purtătorilor vechilor mentalități și cit de eficientă socialmente este acțiunea sa. Să remarcăm că lui Piticescu i sc creează o biografe rmilitlatcrală: el nu e numai unul care urăște birocrația, ci dezavurează adeseori, recurgind la șotii cam groase, de genul cclora din internatele de odinioară, conformismul. cumințenia fariseică. Luate in sine „schițele" dramatice care premerg integrării personajului în acțiune sint totuși savuroase, „disimularea" comică din biroul directorului general — plină de haz. E o bună premisă, un preambul la coca ce va urma. Te aștepți, firesc, la surprize. Șl păcălieiul acesta, în care rezid urile unei mentalități juvenile mai acționează încă, pornește la drum, înarmat cu patalamaua de „mînă liberă". Ce va face? Intii joacă o festă portarului; se dă drept Napoleon Bonaparte. Cu acest chiproco intrăm pe poarta mare a farsei, in cadrul căreia se circumscrie precumpănitor acțiunea. E un chiproco inițial, eu reacție în lanț: amintim scenele cu Bîliboncea, „internarea" la spital, ședința comisiei care va stabili culorile și denumirile păpușilor. Introducerea „incognito" a direclorulutii in fabrică ne păstrează pe tărîmul gras al comicului de situație, al cărui pandantiv este, în replică, calamburul. Dra- maturgie sc rezolvă comunicarea directă, nealterată de tonul „oficial", pe care ar fi avut-o Piticescu dacă ar fî apărut ca director declarat: e un artificiu explicabil și nimeni nu-i va reproșa autorului din pricina aceasta că „bșb ceva tui se îniitnpld in viafa". Dar aceasta dacă și scenic „intermediarul" ar avea un element de firesc pe care însă „Bărbosul", cd puțin în spectacolul timișorean, nu-l are. încheiem cu... încheierea : Piticescu, sfătuit de Pi cui, inovatorul, va trage birocraților o ultimă păcăleală și. aceștia, convinși, că astfel îl doboară pe director, acționează. Și astfel se naște, ceea ce altfel nu se putea, o păpușă frumoasă pe placul celor miei. Marginal, o intrigă dc dragoste se consumă agitat în cîteva 98 discuții și tachînjri ea Intre indrăgostilți și pină la o lirică dezvăluire, mijlocilă de ... o păpușă. Desigur, c o comedie, subliniem, cu destule elemente reușite, dar pentru a rezulta o acțiune eficientă care să determine dacă nu unele mișcări de conștiință in tabăra adversă măcar unele „dislocări", unele „fisuri" într-o tabără extrem do omogenă șî de „tare". E bine și necesar să ai tot timpul in fată, disculind „Sonefur1... ce și-a propus autorul: o farsă sr.iirică. Intențiile și neizbutirile trebuie deci judecate în funcție dc aceasta. Și acum : ceva ce afirmă S. Fărcășan prin Piticescu -- noblețea muncii creatoare de frumos, a zbaterii curajoase și energice pentru dreptul ci de afirmare — cu excepția scenelor in care el persi- flează pe bîmcrați, tui irwe dc multe ori dc |ie pragul intențiilor in cadrul împlinirii scenice. Acțiunea personajului e firavă și se consumă — să ni se ierte — în bufonerii, iar cearta sa cu Olguța mi c revelatoare de sentimente înalte, și. să adăugăm, neînțelegerea ține cam mult...E ca pe un ring de box, marcat in spiritul textului, dc metafora scenică a regiei. Aici, așadar, la caracterul comportării directorului și nu la scenele în care el „face citea" și pune pocnitori in țigări, se poate pune întrebarea „se întîmplă așa ceva în viață?" Șl la slăbiciunea lui Piticescu, neantrenat în conflicte mai esențiale, contribuie și cel pe care el se sprijină: Picul. Inovatorul a părăsit comisia, lăsîndti-i pe btrocrați din oboseala de a mai lupta și dintr-un sentiment de neputință — să-și facă mendrele. Și aceasta, in timp ce ceilalți „pozitivi" nu angajează nici ei lupta in interior, ci la minister, ca Olguța, mînată de unica dorință de... a scăpa dc la „Jucăria celor mici". încolo, fabrica e un „teren al nimănui", în care dai de un vid mcral. Lui Picui trebuie să-i spună Piticescu în 1963 că el e „clasă muncitoare" și că. deci, e la putere. Ața Incit, Picui nu e de fapt Picui „clasă muncitoare”. ins caracteristic al ci, ci muncitor, pe care realitatea iin-l refuză poate, dar care nici nu o tipic, Ironîzîndu-șl confrații care pun in gura secre- tarilor dc partid doar consilii in chestiuni dc inimă, Fărcășan a găsit că c mai nimerit să iui-1 mai aducă in scenă; <• dreptul iui. l-am fi cerut însă să fi prezentat vechiul ți noul în relația lor reală. în cadrul căreia balanța mi alintă de partea celui dinții. Or. în „Sone/..." grupul blrwrațîlor ne apare masiv, inabordabil parcă, în nccllntiia-i stupiditate. E adevărat, ei sint „combătuți", compensatoriu, și nimiciți prin grotesc și ridiculizare, Dc această latură a compoziției, interesantă pentru că are ecou in ideea piesei (mai mult decît asocierea Otgu ța-Băiatul cu rachetă-BărbOsul) e soluția distribuției unice a unor birocrati, pentru a sugera că nu c vorba, in fond. în cazul acestora, decît de variantele uimi tip unic, întilnit pe trepte diferite ale scării ierarhice — de ipostazele comice ale aceluiași tip. al birocratului. Ni se sugerează astfel prin distribuirea unică ecuația Stamate cel „prudent" din aparatul ministerului = portarul vigilent nevoie marc » Ghilimecea, col ce prinde jalnice inepții in procesul verbal. Raționamentele absurde, lipsite de logică, reluarea unor ticuri sînt aici in mediul lor, rezultlnd scena ca acea „ședință despre culori”, în care viciul birocratismului este stigmatizat în laturi esențiale. Sint vizate, după cum remarca dramaturgul Dorcl Dorian (!a „masa rotundă" din Teatrul nr, 10) „diverse tare reale, ascunse sub haina birocratismului. de la rutină la lipsa de pregătire, de la superficialitate la inerție, de la reaua voință declarată ta incapacitatea de concretizare a bunelor intenții". Cu observația, reluată, că Piticescu nu cauzează nici o fisură ți nimic din care am putea-o întrezări, după lăsarea cortinei: Făiniță, în noua variantă a actului final, nu a realizat ceea ce aulorul tindea, o evoluție, promisă la mai sus amintita „masă rotundă" : „recupe- rarea lui Făinită și scena schițată de Turturean in final — vor fi fructificate mai deplin dacă voi reuși să rezolv bine actul tit", Căci, dacă evoluția tuturor ar fi contrară adevă- rului vieții, lipsa de nuanțare, a grupului, caracterul lui static, sînt tot atît de nefirești, și infirmate de datele realului. Persiflind ades modernismul, dramaturgul se parc că i-a plătit totuși un anumit tribul, neglijînd iutii de toate intriga piesei. Acțiunea, în ciuda scenelor vioaie, n-are suficient ritm, n-are mai ales o desfășurare gradată, susținută atent, iar comicul de replică adeseori e prea solicitat, ceea ce îi copleșește pe spectator. Și unele formule sînt artificioase, ca acea „viziune bonapartistă". „Sonetul,,." este însă un experiment mi lipsit de inedit și nici de virtuozități formale și numai lipsa de cunoaștere a vieții și lipsa de dezvoltare a intrigii dramatice ii scad din eficiență. La comicul de replică ți de situație, Ja dialogul liric, la gluma ușoară ori la anecdota dramatizată se asociază o structură modernă a comediei, uzind de simplificarea schimbărilor dc cadru, de „aparteul" din prasceniu. Toate acestea sînt destule elemente pentru a nădăjdui intr-O viitoare împlinire a piesei, căci, in fond ți premiera timișoreană a fosț un experiment ți încă unul util pentru teatru ți pentru autor, între acești doi factori a fost desigur o colaborare apropiată; ea ar fi avut de cîștigat in adîncime dacă ar fi angajat și consiliul artistic, pină la elaborarea de comun AjU 99 acord, a unei viziuni regizorale care să mulțumească (pare ciudat, dar așa c) ații pe autor cît șî pe regizor. In lipsa acestei completări armonioase, regia lui Dan Nasta, deși aplecată atent asupra unor sugestii ale textului, ni s-a părut ezitantă, prelungind pină după ședința de producție căutări regisorale care au dăunat îndeosebi spectacolului de premieră. E adevărat, relansarea s-a făcut apoi simțită, spectacolul a ciștigat in ritm, in precizia detaliilor, l-ar mai rămine eliminarea completă a „comperaiulur care, trebuie spus, e neinspirat și „sc învtrte în gol“, fiind, cîteodală, chiar nedelicat față de spectatori. Desigur, impresia poate proveni șj de la interpretarea inadecvată a lui Constantin Adamovici, actor talentat dar nu tocmai potrivit distribuit, intr-un rol care implică la rindu-i, multe Întrebări. Gh. Lcahu a „prins** acrul de mucalit al lui Piticescu, disimularea lui redată cu umor. Alteori, însă, actorul n-a evitat retorismul (în scenele cu Picul), ori o anume monotonie șî liniaritate, provenită, pe semne, și din text. Emil Rens a compus pentru Picul o mască de bonomie resemnată, redind insă sărac „relansarea" inovatorului, costumat cam „din cutie". Nu se reține, din păcate, Dunoiu (Emm. Schăffer), profil pierdut. O apariție autentic comică are Daniel Petrescu (în Stamate, Ghilimccea. Portarul), susținînd inegal, deși cu unele nuanțe, roluri consonante. Ștefan lordănescu dovedește in Biliboncea — Bașchirachc, re- surse comice atfceiatnle; doar o remarcă ne-am îngădui: diferențierea celor doi era mai evidentă dacă interpretarea lor. ar fi recurs la o individualizare bazată pe contrast tempe- ramental și nu pe simpla schimbare a sacoului și perucii. Cu totul detașabil, adevărat recital comic, e rolul lui Făiniță în interpretarea lui Al. Drăgan, marcind prin flexibilitatea și dezaxarea mișcărilor lipsa de șira spinării a celui mai slab de înger dintre birocrați- Reminiscențele din creații anterioare pot fi intîlnite (sluga lui Baudricourl din Sf. Ioana). S-ar putea pune întrebarea totuși dacă această virtuozitate actoricească c in acord cu intențiile textului. Debutind la Timișoara, GabricJa Marinescu (Olguța) e o apariție in parte plăcută1, tinerească, într-un rol nu tocmai concludent. Reținem de asemenea masca și poziția studiată și verva „neagră” din interpretarea lui Radu Coriolan, dată celui mai crunt dintre birocrați. fn felul cum a dus-o La capăt, modalitatea aleasă de Al. Ternovici (Turturean) e poate fără reproș. Replica lătrată, automatismul șarjat al gesturilor nu par a fi însă adecvate; rolul e lotuși și al unul ins care spune subtil platitudini înfiorătoare, fn roluri episodice, Lulu Popescu-Pop și Ecatcrina Herberescu au avut apariții utile. Decorurile lui Virgil Miloia, simple și practice, ca și muzica lui Elly Roman, modulată in nesfîrșitc variante, au rolul lor la conturarea unui spectacol care are oarecum asigurate unele ele- mente către o Împlinire viitoare. SIMJON DIMA EXPOZIȚIA TRAIAN BRADEANU Z-Oe» a! maestrului Ciucurencu. Troian Brădean a absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu**, acum șapte ani. Azi, la a doua expoziție personală, ei se «firmă ca un artist cu posibilități multiple de exprimare. Creația sa, îmbogățită sub aspectul tema- ticii și al procedeelor tehnice, conturează o matură gindirc și o autentincă sensibilitate artistică. Ca desenator, Brădean este cunoscut publicului din ilustrațiile sale făcute la VLahuță, Ion Brătescu — Voinești, Liviu Rebreanu (Pădurea spimurafilor) Ai. Sabia (întoarcerea tatii din răzM) Panait Islrati (Citiră Chiralina) și alții. Ciclul actual de desene intitulat Schite și stadii de caracter, selectate din lucrările realizate în ultimii patru ani. sînt inspirate din varietatea tipurilor dc țărani, din regiunea Hunedoara. Și de această dată, ca și la prima sa expoziție personală — la care am avut prilejul să vedem mai multe lucrări de acest gen, expoziția cuprinzînd in întregime desene in tuș după chipuri șl siluete de țărani ardeleni — Brădean dă la iveală calități de analist și profund observator al caracterelor. Profil de băirină, Băi rin — văzut din spate, Cap de țăran, Țărancă din Pi- 100 Ani dureai ți altele, sint imagini pătrunse de o anumită gravitate ce vorbesc despre un tip uman plin de demnitate asupra căruia autorul s-a aplecat cd Înțelegere ți dragoste. In pictură, ansamblul celor douăzeci ți cinci de lucrări se prezintă pe o treaptă superioară dc execuție față de lucrările prezentate de Brădean în ultimele expoziții colective ți anuale, Deți o unitate a ansamblului există, care se desprinde din sentimentul ți viziunea incorporate lucrărilor, lipsește omogenitatea in privința modalităților tehnice de exprimare, unele lucrări amintind intrucîtva dc maestrul său, Al. Gucurencu, ori de Ctzannc sau Găuguin. Abordind genuri diferite. portret, compoziție, peisaj, natură statică, Brădean se inspiră din viața satului. Ne oprim in mod deosebit asupra peisajului, acesta fiind genul la care artistul apelează mai insistent. Ardelean din regiunea Crișjna, Brădean redă peisajul satului cu înțelegerea care presupune cunoașterea ți înfrățirea omului cu natura Sălcii. Peisaj din Onești, Pernei la ratw. Minște. Luncă in amurg sînt citeva imagini în care dialogul om-natură apare firesc. Paleta restrinsă la verzuri ți griuri colorate dau acordurilor cromatice noblețe și distincție. Portretele dc țărănci, sculptate în marmură ți piatră, mai apropiate dc desene ca vi- ziune. însumează imaginea sintetică despre tipologia țăranului ardelean, sinteză la care artistul a ajuns cu prilejul participării sale la expedițiile științifice ale antopologilor in re- giunea Hunedoara, Țara Hațegului, Sălițtc și Poiana Sibiului. Deși Brădean nu urmărește atit desghiocarca formelor în spațiu, ci desenul ți conturul, sculpturile au consistență, chi- purile — Pădureanca și Portret de țărancă — dcgajînd sobrietate ți, în același timp, con- centrare a expresiei ceea cc conferă autenticitate tipurilor alese. Din ansamblul actual al lucrărilor expuse, sc desprinde preocuparea artistului cu pre- cădere pentru peisaj, în pictură, șî pentru portret In desen si sculptură. Buna plasare în pagină, finețea coloristică, bunul gust in alegerea tonurilor ți a stabilirii acordului cromatic, precum ți linia sigură ți sintetică a desenului urmărind caracterul ți expresia, lac din Brădean un plastidan cu resurse ți calități alese ce il vor susține cert in activitatea artistică. ADRIANA BOTEZCRAINIC Arii 101 carii reviste Veronica Porumbarii: „Memoria cuvintelor** p * 'rocesul creației, ca cel mai intim act de experiență și activitate socială a poetului stă, tematic, în centrul ultimului volum de versuri al Veronicăi Portimbacu, Memoria cu* ointelor. Fuziunea de esență între a fi și a creia, deci intre social-politic și estetic, este anunțată in poezia — Prefață — a volumului i „Atiewn de-ales: napoi ori înainte I însin- gurarea ca o rană-n stern I și coaja cariatelor cuvinte / ori simțul omenirii solidar / cu singura speranță ce nu minte. ț Și-am aleși Ca bornă de hotar ! la jumătatea vieții — tu o știi — le urna unde-am ars ca să răsar..." Metaforele aici își răsfrîng încărcătura emotivă asupra versurilor de exprimare directă, pnctizindu-le. îndeosebi imaginea singu- rătății „ca o rană-n stern" impresionează prin precizia și lapidaritatea descrierii senzației fizice de neliniște, de „urît". Plasticizarca stării sufletești prin relevarea unei trăsături pregnante a înriuririi sale specifice asupra celui cc-o trăiește este modul in care poeta izbutește aici, cu mai mult succes, să transmită ideea, mai exact afectul ideii. Descrierea unui balcon dc casă nouă eu intenția de a alcătui un simbol al vieții mă trăiește mai ales prin citeva sinestezii ce vădesc o sensibilitate coforistică remarcabilii: „Crăițe catifelate in galben", „Zorele sunind din trimbițe albe", „Mușcate înalte aprinzind mireasma frunzei cărnoase" (Heraldică). Puterea dc reprezentare vizuală a imaginii este obținută prin alăturarea culorilor, conform unui simț subtil al efectelor picturale: „Glicine revărsind pe frunzarul verde flori liliachii". Dar tabloul se realizează in primul rind prin comunicarea, am putea spune contagioasă, a impresiilor pe care aceste culori le iscă. Impresii concrete, vii și exacte sub raport psihologic. Asocierea dintre albul .strălucitor al zorelei și sunetul trimbiței, in consonantă de altfel și cu forma florii, iată un exemplu de plasticitate a imaginii datorită In esență intuiției foarte fine a poctei. Numeroase poezii, după cum am spus, tratează problema creației poetice, cel mai ade- sea privită sub latura sa procesuală. Poeziile relevă, la nivelurile artistice inegale, avi- ditatea de impresii a poefei („Nu mi-e de-ajuns o viață pentru toată I multipla irumusețe a lumii"), apoi '„dulcea osteneală de după scris" ('frag ancora), frămintările artistului exigent cu sine (Caut cuvintele). Transpuse în alte variațiuni, mai departe, temele încep să fie re- luate, dînd, printr-o repetiție nesusținută de strălucirea imaginilor, o impresie de puțină- tate a conținutului. O serie de poezii ne apar astfel drept încercări, tatonări, în vederea creierii unor lucrări cu adevărat frumoase, închegate, unitare (Coiful griului, de exemplu). Desigur șî in celelalte poezii găsim unele imagini remarcabile. Nu pol să nu citez poezia Cuvintele dragostei, mai ales pentru finalul său profund și subtil: (Dar dragostea însăși se mistuie, pilpiie. moare. / Numai cuvintele ei, atit de fugare, j desprinse de buze, aprind nevăzutele sfeșnice f luminind uitările noastre". Dar apogeul volumului, după sentimentul nostru, il constituie Colțul griului. Temele enunțate anterior se strîng parcă aici in condiționarea lor reciprocă. Motivele disparate și, prin aceasta adesea șterse, din volum se încheagă, alcătuind o imagine unitară, clară și pregnantă a procesului de Creație poetică. Evident, poezia se citește ca o metaforă largă, psihologizafii. Ideile șî simbolurile care răsar pe întinsul narațiunii lirice reflectă îndeosebi stări sufletești, E greu să desprinzi un exemplu. Poezia place mai ales prin unitatea și logica ei compozițională. Totuși: „Căci după strofa ultimă rămii ! Pustie, moartă coajă de grăunte I ce-a dat in colț, ca griul..." Senzația dc epuizare și totodată de mulțumire su- tleleascfi de după efortul creator, este aici, realizată printr-o consonanță veridică intre psîholcgic și simbol. Optimismul creației crește dramatic in decursul confruntărilor poctei ]02 Cfa|i — reviste cu ea însăși și cu realitatea: „Ca din pamint. din semeni / imi trag puterea ce-mi părea secată / pm miile de lire care trec / ca vinele in marmoră / ca vinete / de sinae intre cele două brafe. / Ei. da: voi încolți in primăvară I din nou." Versurile sint semnificative pen- tru capacitatea poetei de a cuprinde viața prin sinii»!. Veronica Porumbacu realizează aici, mai bine decit altădată, unitatea între latura plastică, reprezenta bilă a metaforei și cea internă, a stării sufletești ce determină asocierea ! Tocmai de aceea, nu putem să nu regretăm triajul insuficient de sever la alcătuirea volumului, ceea ce îi dă un aspect destul de. inegal ca nivel artistic general; de unde re- zullă, pe-alocurea și senzația de monoton, sub raportul ideilor și sentimentelor ce se vor comunicate. ALEXANDRA 1NDRIEȘ & Damian: „Direcții ți tendințe în proza nouă" ^Auitorul acestui volum este unul din puținii critici din generația linără care se stră- duiește să îmbine, in activitatea sa, necesitățile analizei critice curente cu acelea ale sintezei mai mult sau mai puțin cuprinzătoare. După volumul încercări de analiza literară, cel de față este al doilea menit să întă- rească o asemenea impresie. Operele și scriitorii prezentați în paginile cărții, în genere justifică formula critică utilizată. Astfel, studiile cuprinse în prima parte, obiectiv, au putința de a fixa unele dintre momentele semnificative ale evoluției prozei actuale. Este vorba dc examinarea contribuției aduse de prozatorii următori : Atariii Preda, Titus Popovici, Eugen Barbu, T. Mazilii, Al. Ivan Gliilia, Nicolae Tic. Radu Tudoran, Nicolae Jianu. Chiar prezența acestor nume este de natură să sugereze că S. Damian n-a tins ia realizarea unei imagini monografice a fenomenului supus cercetării: dorința lui a fost de a fixa acele momente care, prin speci- ficul lor, ridică probleme de un interes mai larg, de principiu. Evident, o dată admis criteriul coordonator, chestiunea care se pune este aceea a materializării, in practică, a acestuia. Ceea ce ține exclusiv dc receptivitatea criticului și, de asemenea, de strădania acestuia de a cuprinde exact materialul ce-1 solicită. Astfel, chiar dacă nu ești de acord cu unele judecăți ce țin de detaliu, nu poți să nu subscrii, m genere, la judecata globală asupra unei opere cum este aceea a lui Marin Preda. Idwa că literatura acestui autor tinde la realizarea unei adevărate monografii psihologice este bine susținută, criticul suplinind analizei întreaga proză aparținind auto- rului în discuție. Se demonstrează pregnant că proza lui Marin Preda „glorifică rezistenta anei zone sufletești care nu piere in cotuHfii vitrege" și că scriitorul se străduiește să surprindă „atributele frumuseții morale a omutai". care se relevă in deplina lor forță de abia in epoca noastră, cind se crează „cadrul prielnic realizării armoniei in psiholog'a eroului". Izbutesc $3 răspundă scopului inițial, din prima parte a cărții, și studiile Profiluri din mediul muncitoresc (Eugen Barbu), Variafiuni pe tema „înseninări" (Nicolae Țk), Dificultăți in lupta pentru realism (Radu Tudoran, Nicolae Jianu). Și aici observația pătrunzătoare a criticului se plasează pe tirul unei demonstrații largi, cuprinzătoare. Dar, oricît de multe lucruri bune ar conține, articolele Erou și mase in romanul „Setea" sau Bariera și judecata criticii, prin caracterul lor restrins, tratind o problemă aparte, mi se put integra in ideea de ansamblu a cărții. Concret, cititorul n-are cum afla exact ce moment din dezvoltarea prozei noastre noi reprezintă opera lui Titus popovici sau a lui Teodor Mazilii, de vreme ce iu cartea lui S. Damian se analizează doar cile o singură lucrare scrisă de fiecare dintre cei doi prozatori. De asemenea, mi se pare ha- zardat să vezi un moment semnificativ fn evoluția epicii actuale in volumul de debut. Poarta, al lui Nicolae \ elea, oricît ar fi de interesant acest volum. Cârli — rcvitle 103 Ahill mai unitar se prezintă cea dc a doua parte a volumului, Considerații sintetice. Avem de-a face, de fapt, cu două studii: Directii și tendințe și Unghiul de vedere al scriito- rul iti. Primul ini se pare valoros mai ales prin îndemnul adresat criticii dc a purcede ta examinarea diferențiată, după criterii de apreciere ferme, a structurii artistice, în ansamblu, proprie prozei actuale. O seric de distincții făcute deja de critic ar putea constitui puncte de plecare viabile, cînd este vorba de stilurile epicii noi; proza lui .Marin Preda se caracte- rizează prin prezența „narațiunii obiectivate", scriitorul fiind preocupat „de analiza și de observația psihologică". Titus Popovici „de amploarea cronicii sociale '; la Eugen Barbu sc observă prezența unui „deosebit simt plastic și precumpăni rea spectaculosului in tratarea subiectelor"; V. Em, Galan tinde la revitalizarea povestirii moldovenești; Nagy Istvân adoptă „un ton de relatare arid intr-o narafiune austeră" ți ața mai departe, fiind vorba de proza lui Ci. Câlinescu, Zaharia Stâncii, Eusebiu Camilar și alții. De subliniat este faptul că, în acest studiu, autorul avansează discuția pină la cele mai recente date ale realității literare, cuprinzind lucrările celei mai tinere generații de prozatori, a cărei prezență, ma- sivă și interesantă, nu poate ii ignorată intr-o astfel de împrejurare. Ultimul studiu al volumului, tratind problema „unghiului de vedere al autorului", merge pe linia celui precedent, plinind noi puncte de vedere teoretice și dc metodologie critică, menite să ducă la discuții sintetice iructuoasc, legate dc stadiul în care se află proza noastră nouă,. Așa dar, cartea lui S. Damian învederează încă o dată cit dc necesar este ca în librării să apară cit mai multe lucrări critice de sinteză, dedicate fenomenului literar actual. JV. CiOBAMU Pop Simion: „Pieton în Culm** De la momentul istoric înregistrat dc acad. Mihai Ratea in cartea sa Tn extremul occident și pînă la evenimentele descrise de Pop Simion in recentul său volum, poporul cu- ban a trecut, cum se știe, prin evenimente revoluționare, care la noi s-au oglindit in cărți precum Cuba — teritoriu liber al Amertcii. de Titus Popovici și Insula speranței de Alecu Ivan Glillia. Titus Popovici prezintă, in cea mai mare parte a volumului său, revoluția cubană, eroismul militant al acestui curajos popor, iar Al. I, Ghilia surprinde peisajul uman și geografic al insulei revoluționare, care luptă din plin, avintat, pentru realizarea bazei materiale socialiste, in care elementul dominant, animator, este speranța in victoria deplină De aceea definim ideea pe care Pop Simion și-a propus s-o urmărească, o încercare dc prezentare a revoluționarii conștiințelor, revoluție care continuă, firesc, lupta începută in Slcrra. Evitind obișnuita notație de jurnal dc călătorie, autorul și-a împărțit cartea in capitole de sine stătătoare. El a lasat la o parte tentația de a nota exotismul peisajului. Pop Simion găsește alte modalități pentru a face lectura cărții sale plăcută, interesantă. El renunță 'a resursele spectaculosului și recurge la investigarea detaliului, urmărindu-i semnificațiile. Prozatorul dinlr-o singură ochire, dintr-o simplă discuție, extrage ceea ce vede mai sem- nificativ, mai reprezentativ și valorifică fructuos. Mizează mai mult pe ritmul vioi al po- vestirii, pe nuanțarea Specifică a evenimentelor diurne, prezeiitînd mișcarea, efervescența vieții, clocotul gîndirii și al faptelor eroilor anonimi. II preocupă ceea ce sc petrece pe stradă: fluxul continuu al vieții, pulsația citadină. Ne mărturisește chiar el într-un fel de moto,: „Utrada mi-i o iubită statornică, mă atruge. mă subjugă, mă cheamă; bănuiam eu că are o mie de farmece și mi-am făcut o artă din a ști sd i le smulg..Și, intr-adevăr, se străduiește să smulgă tot ce e posibil pentru a reda un tablou cit mai complex. Elementul principal pe seama căruia se structurează ideea particulară a reportajelor este prezența revoluției care și-a impus pecetea in toate domeniile vieții și. in primul rind, în conștiințele oamenilor. Edificatoare, in această direcție, sint capitolele: Camioneta. Cim- 101 Cărli — ztYiMfr puri de bananieri, Pielea de salamandra, La mujer. De exemplu, Pernando „eroul anonim" ți-a limpezit conștiința. ți-a dat seama că revoluția i-a schimbat viața și el trebuie să lupte din răsputeri să-i mențină ți să-i consolideze cuceririle, Lordul lui. cu care slujise o viață întreagă yankeilor, a devenit mi mijloc de transport, pentru revoluție: „Ahora trabajamos para Cttba (Camioneta). La fel și in Catul, Jorge Reecc face orice pentru revoluție, este un „cabalin": se ocupă de treburile casnice, conduce filiala Institutului Cuban pentru Prie- tenia cu Popoarele, conferențiază hi limba engleză, este șofer, contabil și... scriitor. Toată vigoarea hii, toată capacitatea intelectuală ți-a pus-o tn slujba revoluției. Entuziasmul simplu, viu, de un fel deosebit al poporului cuban, iși găsește expresie și în capitolul Carnaval. Poporul, personajul principal al acestui reportaj, se bucură din plin de realizările revoluției, o sărbătorește, dar nu uîlă vigilența. Undeva stau ascunși, pindmd „/os gusanos". Incercînd să strice veselia poporului, ci sint prinși și pedepsiți, tar femeia cubană a dobîndit o m nă poziție socială ; nu mai este simplu element de distracție in ansam- blul exotic ai insulei. S-a alăturat și ea revoluției. Candoarea privirilor și frumusețea statuară nu exclud revolverul pe care știe să-l minuiască împotriva conlrarevoluționarîlor (La muțer). Stilul cărții este vioi și atractiv în general. Totuși, însemnările par uneori a fi scrisa prea „din fugă", fiind neglijați- midie amănunte, cărora le-ar fi putut imprima mai multă semnificație. De asemenea, este neglijată tipizarea, personajele neconturindu-se întotdeauna precis, (Hipolito. din Zbor planat, de exemplu). Cartea vine să completeze seria de scrieri despre Cuba, îmbogățind sfera noastră de cunoaștere despre poporul ei curajos, prin fapte inedite, de amănunt, dar semnificative. In acclaș timp, Pieton in Cuba este o reușită artistică certă, pe cuprinsul prozei lui Pop Simion, în domeniul reportajului. PWirfirJS BALAN Dimilrie Stelarii: „Oameni ți flăcări^ și flăcări c un volum prin care Dimilrie Stelarii încearcă să-și găsească un profil propriu in poezia noastră actuală, Mărturisirea adeziunii la socialism străbate între- gul volum, Descoperitor al iniei lumi noi, dominată de mari prefaceri, Dimilrie Stelarii, poetul care a fost „hamal in Gara de Nord", păstrează mereu, in poeziile acestui volum, imaginea trecutului. Poetul are pasiunea antitezelor. Blocurile noi îi amintesc de mizeria trecutului; jocurile copiilor dinlr-o creșă ii smintește de copiii maltratați dc hitleriști. Evocarea trecutului înregistrează luptele comuniștilor. Tn fond, pasiunea antitezelor este pasiunea afirmării noului. Două poezii din prima secțiune a volumului (Prinidwira) se intitulează Tinerețe. Poetul este emancipat spiritual de socialism. („Bucwria și-a deschis porțile: / Țoale sini ale mele cile se văd, / Tot ce ani al wsiru e. ț y retur sd frdfesc"). Poetul ciută blocurile noi, constructorii, trenul electric — simbol al civilizației socia- lismului — colectiviștii, minerii. Ieșit dintr-o generație care a suferit direct de pe urma războiului, poetul militează pa- tetic pentru „ruihur'a de măslin" a păcii. Din ciclul intitulat Aniirilîbtiinice merită o men- țiune specială Bocet. Leit-molivul popular, imaginea de esență folclorică, ritmul, toate creează o atmosferă tragică, străbătută de o. durere surdă: „Citul erai lingă mine aveam soare ți ploi, înfloream — / Acum rădăcinile ie caută ți nu te găsesc 1 Au mai aud șuoviid măr- găritarelor ~ cuvintelor / Gura ta e una cu griul ți neghina. / Cu pămintul peste care tre- ceai ftuierind. cînlutd. I Și-l binecuvintai ,ți-i iubeai... Meritorie (regretăm lipsa de șlefuire) este și Femeia și războită; alternarea monolo- gului femeii cu relatarea obiectivă creează un tablou sugestiv al sfișierilor umane in fața războiului. Mai puțin izbutește Dimitrie Slelaru în poeziile cu intenție dc pamflet (Le este sete de hărți, Scorpionul) ; pamitetul cere sarcasm sau ironie caustică, dinamism, invenție ver- bală, calități, care se pare că acestui pod ii lipsesc. E’octu! este insă stăpin pe aria creării Cirli — TifiU; 105 atmosferei; reiese și din poezia finală a ciclului Cintec negru, unde, prin repetarea ono- matopeeior, surprindă tabloul ridicării la luptă al Africii. Să mai remarcăm vizibila înclinație spre pastel, spre inscripțiile fine, de bijutier; „Plopul înalt (te sub stele ! Durute solzii verzui / Peste genele pline de rouă / Mici, ale griului. / O floare cu buzele moi f De rouă și lună / Ușor legănatei de oint / Aromele noppi adună", (Noapte in timp). Trandafirii e o variațiunc pe un motiv din Goethe (Moitied): „Și cimpul toi / Cu aburu-n brazdă / Vreau tu să fii i Roadelor gazdă", Sint pasteluri remarcabile in acest volum și spațiul reșirins ne împiedică sa ne oprim asupra unor poezii ca Luna, Pe culmea Bilei. O mare și-un fluviu, de o remarcabilă simplitate. Dar limitîndu-se la cuprinderea picturală, uneori, poetul ajunge la descriptivism (Creșu, hi parcul de cultură și odihnă). Descriptivismul prejudiciază mai ales ultimul ca- pitol (Reportaj), în cart interferența dintre prezentarea reportericească și atitudinea lirică arc consecințe nu tocmai elocvente. Dimii rie Stelarii vrea să dea aci o geografic lirică a patriei; titlurile poeziilor no poarta din nou prin satele colectivizate, prin cetățile indus- triale. fncercînd surprinderea universului uman care însuflețește noul peisaj al țării, au- torul se mișcă stingaci șî vrea să suplinească emoția reală prin acumulări dc metafore sau prin grandilocvență : „De aici intrăm in potop, / Aruncă-ți umbra pe corole electrice f Isiooeșie-ți norii vorbelor / Ochii turnătorului au lame de fulger / Cmd degetele netezesc formele cenușii, / Ciad izvorul de jar metalic aleargă". (Turnătorul). Dczvoltindu-sc pc linia unei lirici simple, descărcată de podoabe inutile, încerciiid să pătrundă mai adine psihologia oamenilor, Dimitrie Stelaru va putea da versuri omogene și trainice. C. UdCl'RE.lM Platou Partlău: „Arbori de rezonanfa^ Noul puternic și luminos, creat dc oameni robuști și fermi, pe locul smuls trecutului dezagregat și învins, este tema oglindită de poet in multiple variante. Cultul liniștii — nu premergătoare și apăsătoare ci eficientă, generatoare de mari înfăptuiri, liniștea prietenă concentrării maxime — îi inspiră poetului versuri de bună factură. Astfel arborii de rezo- nanță muncesc intr-o liniște care „pare o oaCanfii ciudată a naturii". Cerul are o „cupolă albastră de tăcere" la Sercdna—hepa, unde, de altfel, „totul are culoarea feerii". (Numai cmtecal). In Drum spre nord zgomotul pe care îl aude este doar „lumina hohotind" iar „totul e calm" încununează conduziv epilogul Fișelor lirice. Intr-umil din cele mai mari cicluri ale volumului, intitulat „Ceea ce sc petrece in liniște", oamenii muncesc, construiesc cu macarale și unelte uriașe, dar „nimic mi sfarmă oglinda liniștii.., totul se petrece in liniște", Revelarea cu reculegere a măreției >1 generozității creatoare a liniștii este o însușire apreciabilă a poetului, cu atît mai mult eu cit uneori el identifica noțiunile de liniște-pace. Ne nemulțumește, în schimb, insuficiența mijloacelor artistice cu ajutorul cărora autorul vehiculează citeodată idei atît de prețioase. Sonorități liombasUce anulează pe-alocuri -emoția estetică. Uzitarea cu ostentație a unor expresii neadercnte atmosferei de ansamblu contrazic propriile sale intenții, ajungindu-se de la dorita „concentrare maximă" la diluări dezamăgitoare. Această constatare nu se referă doar la cuvintele resfirate neinspirat in cuprinsul unor poeme, ci vizează șî un aspect de fond. Dacă deficiența ar ii pur formală s-ar puica încerca exjierimeiiial-înlocuirea expresiilor incriminate cu altele mai proprii și poezia ar ii oarecum salvată. Din păcate insă, in unele cazuri poetul iși polarizează strădaniile tocmai în jurul expresiilor grandilocvente, ineereind din răsputeri să le pregătească și justifice. In asemenea cazuri eșuează, nu reușește decit să creicze Impresia de „făcut" in scop de epatare ți cu o regretabilă carență a autenticului fior liric. Astfel, netăgăduita frumusețe a imaginii arborilor, care sint transformați iu cutia de rezonanță a viorilor, este compromisă de afirmația cu tendință aproape definitorie; munca acestor arbori Întruchipează în seve iuți „fabricile timpului trezorerii" (Seară), 106 CSrii — In altă parte muncitorii care lucrează „cu gesturile firești ale fetei ți poftei de mincare" iau in posesie spațiul (simbolizat printr-o casă in construcție) „unde ap/indem o lumi ud înaltă / despriiuind din cosmice savane / intii ut anotimp al prezentei umane". Nu sintem dc acord nici cu asimilarea totală a necesităților vitale de categoria mincării și băuturii cu aceea a muncii. Firescul invocat de poet nu e de aceeași nuanță, căci munca devenită necesitate în viața omului are în plus însușirea de a fi în același timp și o mindrie. La elaborarea ei contribuie in copleșitoare măsură un complex dc trăiri epice și estetice care nu sint șl de natura apetitului de nutriție. Remarcăm în altă ordine de idei că tinărul poet are unele repetări dc cuvinte la limita ticului verbal. Cuvintul „dimensiune" apare in paginile 30, 37, 42, 67 etc. iar „lumina nevăzuta" la pagina 27, 29 etc. Asemenea exemple s-ar mai putea cita. Unele exprimări se acoperă de banalitate și prozaism, anihilind efectul versurilor anterioare, apte să trezească cititorului tulburarea specifică contactului cu literatura de calitate. „La Seredna—ltepa in cabană / asediați de zăpadă / ascultăm o baladă"... și balada își deapănă firul, ca din senin poetul să ne asigure: „E născut ca să cinfe halului, să știți" (Motiv de baladă). , In alt poem, pentru a ajunge la „această lozincă scrisă cu inima pe sclndura simplă de lemn f e măsura pașilor și hainelor noastre! e măsura timpului nostru: t>om termina combinatul mai devreme", autorul ne informează că în trecut pantofii lui erau vechi și triști. La mică distanță repetă că pantofii erau rămași de la fratele mai marc și după ce mei adaugă că „nimic nu e mai jalnic decit o cămașă veche", revine la pantofi, reamin- tindu-și privirea lor tristă. (Afar devreme). Scăderile poetului Platon Pardău sint in general susceptibile de ameliorare. Garanție în acest sens este orientarea lui tematică viguros actuală și existența unor versuri remarca- bile ca cele din Ploaia, Seară. Drum spre nord. Arcul de triumf. Legendă pe Pârău. Fragmente din Virste-lumini etc. lycu CHtRiri „Viața romîneascĂ“ nr. 11/1963 ^^Itimărul tl al revistei Viata romineaică cuprinde un material interesant și bogat dc critică și istorie literară (materialul dc beletristică e dealtfel, cantitativ, prea redus — 14 pagini din cete 224 ale revistei). Pe linia inițiativei, intru totul remarcabile, dc a purcede hotărît și curajos la reconsi- derarea literaturii scrise intre cele două războaie mondiale, revista publică, în continuare, voluminosul și comprehensivul studiu a] lui N. Tertulian despre Lucian Blaga. E, desigur, încă hazardat de a încerca de pe acum, pe baza unor fragmente să se enunțe o judecită de apreciere asupra studiului. Ceea ce se remarcă de pe acum, înafara erudiției, uneori ușor ostentativă, e seriozitatea și pertinența analizei, deși unele inrîuriri ale lui Bergson și Nietzche asupra gnoseologiei blagiene ni se par mult mai superficiale decit le depistează autorul: in general ne face impresia că sublinierea, uneori prea apăsată, a influențelor externe, in filozofia ca și „cadrul spiritual" al gindirii și ideologiei lui Blaga. este partea discutabilă a studiului. încercarea lui N. Tertulian, prima de altfel, de a discuta de pe poziții critico științifice, marxiste, opera lui Lucian Blaga rămine, însă, prin ponderea jude- căților și prin acuitatea atitudinii critice, un model de reconsiderare critică a moștenirii lite- rare din perioada dintre cele două războaie mondiale. Viața, rominească rămîne una din puținele reviste care publică, cu regularitate, studii mai întinse de teorie literară. în această direcție, numărul pe care îl recenzăm aduce, sub iscălitura Verei Călin, o contribuție remarcabila, datorită Studiului: istoricitatea procedee- lor comice, fragment dintr-o lucrare mai întinsă despre problemele comicului. Subliniind că preocuparea principală a studiului este urmărirea „evoluției procedeelor comico-satirice Cârti ■— miile 107 I în literatura secolului nostru*1. Vcra Călin întreprinde un vast excurs care se întinde de la Maiakovskî la Shaw, de la Bertliolt Brechl la Kafka, Marcel Ayme și Eugen loncsco, Cronica literară analizează două volume de poezii: (i, Câlinescu, Lauda Lucrurilor (Mihail Petroveanu) și Dan Deșliu, Cercuri de copac (Eugenia Tudor). Atai „critică" în sensul bun al cuvmtulni, ne apare a doua cronică. Rezervele pe care le formulează autoarea asupra persistentei Linei maniere vetuste, a „zgurei locurilor comune”. din poezia lui Dan Deșliu ne apar îndreptățite. De ce. însă, sfiala unor aprecieri și de ce prezența unor Formule învăluite : „Dan Deșii ti ne-a lăsat să întrezărim ceva (sic !) din etapa nouă a creației sale". Mai sint necesare astfel de formule sibilinice? Dacă eroniea Eugeniei Tudor conține nu puține și justificate rezerve critice, cronica lui Mihail Pelroveanu la volumul de versuri Lauda lucrurilor dc George Câlinescu face loc la unele impreclziuni de apreciere. Aceeași observație e valabilă și în ceea ce privește stu- diul, rnai întins, al lui Radu Popeștii: Zuharia Stancu. Criticul, ca întotdeauna, vine cu observații ingenioase, subtile, (îndeosebi acelea iu legătura cu influența folclorului in scri- sul Iul Zaharia Staucu). Dar cititorul se așteaptă, uneori, la exprimarea unor aprecieri mai circumspecte. „Ațișcpllanca" cuprinde, printre altele, un articol mal întins, bogat în sugestii și, de astă dată, în observații critice, „Ce așteptăm de ta „Biblioteca pentru fofi”. Rubrica de cărți noi recenzează, cu oarecare întîrzierc, apariții editoriale din al doilea și. al treilea trimestru al anului, in timp ce, dimpotrivă, Revista revistelor „mai promptă, cuprinde o recenzie" scurtă privire analitică „la Revista romină și la Cinema", conținînd o analiză strînsă și observații judicioase, învederind astfel bogăția și varietatea materialelor de critică literară șî publicistică a revistei. NUMIT UHU BIRÂESCU „Pagini dunărene** A 1 >ni intilnit recent o nouă ediție din culegerea literară ..Pagini dunărene", editată de Casa regională Galați a creației populare. Distanța față de precedenta culegere sub același titlu nu este mare și pare a indica chiar o oarecare periodicitate, lată un prim lucru care obligă. Intenția periodicității indică alte coordonate de cercetare, mai cu seamă că acest caiet al Paginilor dunărene ridică unele probleme dc calitate artistică. La prima vedere, dacă privim apariția de acum în perspectivă cu cea anterioară, vom observa că. deși pare mai bogat iti conținui, este totuși mai sărac din punct de vedere al realizărilor certe. O notă bună merită efortul de analiză critică pe eare-1 surprindem in partea finală a caietului, re- zcrvatlă acestui scop, Beletristica propriu-zișii prezintă insă carențe serioase. Spre exemplu, ediția cuprinde multe versuri: s-ar putea spune chiar că c dominată de respectivul gen. Din acest material stufos răzbește și poezia adevărată. O Inlîlnim șî la Valeriu Gorunescit, și la Subastian Coslin, și la Nelu Oancea, șî la Grișa Ghergliei și la Ion Chiriac — și la mai începătorii de la rubrica „Primii pași". E o poezie tinerească, tonică, nu lipsită de hi- lluențe, uneori de bună calitate. Incomodează însă pe cililor grandilocvența unor versuri, sau descrierea rece, și cel mai adesea o exprimare greoaie, înlorlochîală. cu sensuri greu de descifrat Ocupîndu-se în partea do critică literară de volumul „Inima și timpul'' de Valeriu Gorunescit L, Bourceatm găsește un calificativ foarte potrivit acestei exprimări întortochiate (care nu se poate reproșa numai tinerilor de la „Pagini dunărene"!); cl nu- mește această plagă „biciuirea sulacanlă a stilului". Ce se poate înțelege dînlr-o strofă ca aceasta ; „E-un sentiment ciudat: așa se pare / cd simte, — întregind zidul. cărămida. f așa deschide mărul alba floare, / înghețul răpto nindu-l și omida" ? Și aceasta este o primă strofă dintr-o poezie care deschide caietul și este întitulată Destin. O altă problemă care se ridică în legătură cu această nouă ediție a „Paginilor dună- 108 Clr|i — rene" pornețte de la colaborarea unor condeie afirmate într-un fel sau altul in timpul lite- relor. Tn cazul de față intilnim numele Iui Nieolae teica, Uîe Tănăsache, Fugen Teodorii, Mantie Auncanu. Toți au volume apărute și despre toți critica literară a avut cuvinte de apreciere. După lectura întregului sector de proză, ramîi cu o copleșitoare insatisfacție. Aportul calitativ așteptat dc la acești colaboratori experimentați este minim și, pe deasupra, parcă mai și fixează niște șabloane idilistc, de incertitudine, și celorlalte lucrări. Cum pot fi numile reportaje niște compuneri scrise fără inspirație, cenușiu, ca niște simple pro- cese-verbale ? De la început ai deziluzia pe care ți-o creează așa numitul fragment dintr-o carte de reportaje în lucru. „Două fluvii" a lui Nicolae Velea și Iile Tănăsache. Rămîi surprins de lipsa de exigență cu care acești tineri scriitori înzestrați au încredințat tiparului o lucrare departe de o ținută literară corespunzătoare. Sint înșirate monoton niște drumuri care nu îmbie pe nimeni, după care urmează niște portrete compuse cam în felul următor ■ e un băiat tinăr (există și băieți bătrini ? n. a.) — 23 dc ani — scund, blond, cu niște ochi verzi, mereu atenți și vioi,.sau „Aia Al. Suciu. im tinăr cu umeri pătrafi,.ele. Mai e de mirare apoi că George Gentili, printre alții, mi depășește această linie? Din comuna de obirșle a vestitului deputat de pe vremea lui Cuza, Ion Roată nu-i reușesc altceva decit niște înșiruiri de genul : „Viței de vie ii acordă asistență (sic1) echipa iov. Căiand Stoica. După cum am mai spus sectorul zootehnic este bine înzestrat. Echipele tova- idșilor Dogarii Constantin și Moga fon. aplicind științific procedee de îngrijire a animale- lor objin importante rezultate ,, " ș. a. m. d. Nu sc poate spune că nu sint și unele lucrări — puține — care rețin atenția, cum este cazul cu reportajul lui Mantie Brazdeș „tllirăgan pămint cu flori", dar, în general, sectorul de proză suferă de idilism și dc superficialitate, Atenția care în caietul anterior sc acorda portretului literar a fost cu totul abandonată. Nu numai periodicitatea, deci, obligă la exigență, ci și selectarea materialelor csre provin și de la scriitori afirmați deja. Din experiența acestei ediții a „Paginilor dunărene" se pot trage învățăminte prețioase, asupra cărora prezentele rinduri doresc să atragă in mod serios atenția. M. Cârti — mî»te 109 miniaturi critice Șantier literar t&64 Consfătuirea cercurilor litera- re din Moldova Seriilarii tim/yweni îa*î*ptn« Wâ d>-n Wc anlignare a Eliberării patriei cu un bogat jwfics literar. TAoadora a publicat la j/lr» fitul iauiii decembrie J96J nurala Interceptarea fi temtuitti Muntele, pn'« mul ■ĂTaun Jim trilogia care în/ifi- rrarwferjBârf/e perwart îs puterii populara In rfa/a tiranilor Mnifeni din rejrivnCo de MMM«. In rerJj/a Mutai ca apare, lnfr-wn-ni din HBmcre/B riitrKr*. un fragment din volumul al doi lei al trilogiei. Recent a «pura* romanul /ui Ster om ie Raicoi Zori de zi ia Jamba jfrbJ. Mircea $rrbăaetcu ora pe fantler romanul Familie uniti, infama/ de povestiri Pcnlrt» ochii limpexl 1/ Timișoara. mic îndreptar turiilic (Edi- tura Moridionef, Andrei LUI in apare in aceit an CU teoduterea în r*J minai U •» wfomtx- lui Acum cind griul c micinat fi arc pe fam ier romanul în limba grrtnană Stele p«tc inii [îmi. /aspirai din ria- ta muncit arilor refițeni. Anghel Dnmbrărcann ra fi prerm ia aerct an in fttaMC cu irn no» aofam de cersuri Plntlnul ți fructele., /J# turmenea /om aer cu ai doilea rotam de nuiele fi potet’ ri/i intitulirf Trenul nlhanira- in cafecfia Luceafiral lini pro- jraiMfi doi icriitori tineri din Timi‘ fwra ; Poniam tfracAe ch rofanial de renuri Temperamentul primăverii fi Cptțxtrrntin Parcn ch rolnmul de po- r«iîri Nurul cu patru umbre. Ai. fcbelranu te fie un fo/km de reportaje Diminețile ci mp ici bănățene pentru colecția Pairii noasta" u Hdi- rutii Tinereluiai fi wn raporta/ Timi- toan. penUa Fdi'rura Mczb/ja.». coJee* /ia Or ax ți pmrlițli. Franro ZaDan a predai Editurii pentru literaturi, tn tre.Aueete maxAra- rj, o antologie a liricii romincțti. Endre K ar o Ir ta apare /a Editura Tineretului Cu un volum de renuri Ia coîecfbr Cete ntal frumouț poezii. F/edimXr Ciocor, ia funiir viitoare, ca di prezent Im r/frine cu am raJ^m de tenuri tare vo cuprinde, im tradu- cerea lui Tudof Măineieti, cele mai reprezentative poeții ale tale. Au mai predat editurilor: firgii Bir un un rofom de repp'faje; Sofia Arcan un col uni de nutrit ji Romul Pubian au roman. A. C. După eonifătuirea cercurilor U- l trott din B rfătuirii j-gu desfășurat la un nird ridlM, caaf/iiMfJid nn ihliizanpdî sprijin in aeiitifaiea cercurilor lite- rare din Moldova, A. D. bespre proia lui Eminescu Un .sector imporramf al opetri tminrteime, dgfțuf de puțin JoLeitei de bterlcii literaturii, il alcătui etic prora, Propwniad«r fi ea ubiegiit locul pe care fantairicul TI ocupă fn proza lut rmiArira, Eugen Simion (Fanta»' ticul în proza lui Enincaca, Caseta hicfufă. 4i—4W19&) face o ta/orca' ii jAcaniume In opera poet «/ui, Urmd- rind determinarea faniatiieului tn prozei cninesciand, Eugen Simion stabilcftg, setulnd rr^ele cercetări mai ercAf (H. SanlgleBicL G. Cdtiaeecufr r, m/ fi locui pe căra li au «mele mutree de circulație printre romantici In proiă a porfilor, (al umbrei pierdute dc r^em-1 pltt,/. Cercetătorul urmirtflt ft ftlnl IJ» ; Care ac manifeitU influiența iui Kant, fi ScAopenAauer In o serie de frag’ mrnrr MU țn narrle (Sărmanul Di®, nh. Oxarah Con/rodiefia între ^fifogo* fia ieorafirf" »« aspirațiile poetului< cafaeteri’eaid ■ - arată just Encgen Simian — proza rmineidană: „Itoui landlB|9 *c latllncsc ți »c CMlMric li> proza lui Eenînr^cu în rpccial Ift Sărmanul Dionia; » Madln|l puternici do afiHMn *i unei camfor* primiitilialc ți a unor mplntli piese ti temfiaț* whie din idealismul iiiiMulfo, de a pune la trmtlfo for, » vuiet» magici ți un praimhm polemic: itn litanfom afirmat în graiuri cuieii* loara, ti nrpiatinia r atire/afi, ei stat desprinse din retrospccțiile t/nul tinăr iaginer. pe cure nu-l putem obliga sd accepte In limbajul său aiemenea concesii, C, Exegeie bacovlene A traduce... M Editau prefr» literatorii a aparat pot cVrcn Ini Fupp Fcrrnc In fum si in lumnâ. rrorfnsă in rominețte dc JV. Crițan îi stmem rectifi^s tătari fr^IncHorutui pentru gindal de a ne oferi posibili uita ’ £unu6rfrtii intrtr- tont fi proze i scriitornlui de limbă maghiară di/ țo/a ootniră, dor fi repr&fiim mod ti lipsit de sensibilitate ți chiar iniiteligibilirafea cu care a făt u/ o. Cităm ia ntimpfare: „Am observat d, de cil# O*i rekrtiea ți pe nbr«4»t Iul era TnlIpSrili erija car*’ mi di«p&> rea cînd ** CMYvlnM4 ri mi aflu acolo. la lorii mrii.H Uniforma «n4M pmmaj cMc “len- cuilA cu felii mari de noroi" Iar dc barba lui .ea de un dCRtl" te agila- teri -b«ci|i ie Ikhieni". Vi se parc deotfmeni râmi cd în pîind «4(4 „dc pe tufe pcurau «tropi mari, CV rlinCMt abia aurit”. Umezeala cetii suportă o mtdflme de comparații, dar au ir «ujtrrrcQ f« irm wn eu jm- Mfri7 obiectelor de Hidă mm melal. Intilnim o serie de formulări neinipirate ea: .ernenlc ev pluiilor, ti cneori vinfui ne adu- rrn . etc. Exprimarea r extrem de greoaie, unturi: „Cum am «1 am pu|in li mp liber am sl>i caut un loc". Un penone} feminin poartă _t«alc ttdihate rupte** deți rufos îî include pc rapt. țnsfBiatnd zdrențăros. foarte rapt. Un ntfaf cere sd i se ferească brațul drept r - Oi cn d ? — Mam rănit la r|“, S-a rănit oare Iniradetâr sin- t»r „la el-, ari a fa*r rănit de aii- rlneva ? Din original se dgțprfado ipntcsa contrară celei sugerate de tra- ducător. fncorertă este fl forma .Vili atacau spinarea" în Inc de hi aplecau, Hupă rum nM: „îmboțit" wi „orbi ).i-<-r;î>nafi de vEnt~ nu rMpecM ipirrfuî limbii. Expresia „faptul el" apare de muti prea multe, ari, jar eroii sînt ndetco „ilMcumpinili" fi „cutei pură" în diferite Impreiurări. ^fodut duduie de fiecare dată în ditenr carionle. t ornri duda ie, geme, tcirflfe țî trei- re^tc, alteori duduie, hurducăie ți buțrite, iar alleari — moi modest — Jttifuje ți doar pîrlie. Veglifnfeîe stifiitice. grefclilr Je limbi țt punctnulie ale lai A'. Crijon Rcma/eUm faptul că I.ui rafinai (nr. 25, 7 dec. rezertd o pagi- nă tmor „exegete baroc ie ne". Sub titlul: Racviia in cMi0.|ln|u pM|ilor, W. Pcfweonul demonstrea- •ă, pr bata auri infvrmalii intime, că, in pofida ficisitudlnilor fa rare a fast tupus de oficialitatea barghetâ. „mar- Grul fAaruțnr. n.n) a nu*UI lotuți anume «athfactll morata". Cu 41 CamXt Fetmcu cel reAewewf negat dc curte- ionii mufelor oficiale, tlacoria x-a bacuraf de simpatia unor spirite fonti- nate ale aCestrri secol, precum: At. itfacedanski, Adrian Maniu, C^tar Peiretca, liane Uoronca, Ii. i un t olana, Eugen JebelfOMct, Ferpessicius, Mi bai bcniac, El. Strelnu, Șetban Ciocu- lescu etc. etc. tnie/csanld ni ne pare afirmația tui M. Pei/ortmu, după care crtaiiei moderne ii este specl/icd, in cauza eitijiifor „dublun-a imaibilililii de o conț-tlinll critici, »iu mărar de « iMTOr-nra inluîfic critici, incit • a ajuna ca talentele aa pretnosc/r prin lupla CrCâlrMiIqf ți apoi a criticilor. I.n lislo, aproape eomplciă. dc pneți. dr arihti, cifați de .1/. ^efrUvami: ca partizani at poeziei ini Bacotia, am meu dc adăugat două nume: Camil Petfcscu j4 jkOM Pană. Primul face elogiul artei bacoiicne Înzi-M articol reprodus în rrccnul rolnm Opinii ți atitudini (£PL 1962/, ai dniTra in pocmnl cu evidente nule snciale, Oc- lembrk P<' Tonă (-Mantii noaptea m||, uhlH- 19K>>. După ce crucă, în stil bocovion, peisajul autumnal. Saț ir Fo/nf notează deodată, recanoseindu-ți nw- rstrat: -Vocabularul rale epuizai 1 idcei do a ți cînta odaia-rrali: Prin odaia mea airacl f ți ca racla de tiruti . . . deți ca tonalitate poriia in cauza (FimmiI) ne îndrumi mai degrabă apre EmineicuH. ^rficnlul în tcază conține, evident, dieta intuiții remarcabile, precum: preferința, io ordine croma/ici, a idor doi poeți, pentru plumb saanoia comuisă remarcai^ In descripjîn mediutiM pro- letar. Xi se parr utit wați Să atragem atenția cd A'ecutatf M Ztecorio oparfin unor epoci diferite, unor curente țl modafltății de expresie diferite, unor tipologii poetice diferite, că Bac^i io, unul din cri mai originali porți oi noțtri. nu este nicidecum ucenicul Ini ^eCutuți, ața cum laxa uneați id creadă în urrîcoiui lui, C. Regman-, S. F. Magda Isanos in limba sîrbă Traducătoarea Flarica Ștefan, a apreciată poetă iugostaid, face in post- fața culegerii ț apărate in editura „Bagdala") unele mărturisiri din rate ag îngădaim id ipicu/m u/mdroirrefcr . . * Mapda liane» e porta rare din capul locului mi a airaa ți mi a preo- cupat a1rn|ia" , . . „porta care t strig in conJiAffore trodaritoarra) , , . p* paiul nrnr|tt ... pe o baricadă atrtt- nici ;i in măcelul rărbolqlul, nrdrf4i‘H. Reproducem, de asemenea, Ochii: lume se adună fn ocAif fi. Cr« infinit Hinioiufat /4r4 /an4. * Vn univers nostim fi magic la acari mied. Si nimic Patamafil, închis, sau tragic. Perseverați 1 Nu fiți zgircit cu datele personale. MIRCEA CRI,STEA (Craiova) : Vă ame- nință pericolul de a înlocui imaginile proas- pete ale firii sub sentințe mai mult sau mai puțin meșteșugite. Vorbiți de gind intr-un pastel, dar conținutul gîndultd poate avea va- loare și vă eschivați să ni-1 destăinuiți. Ori poate că nici pentru dvs. nu e prea lămurit conținutul acestui gind „aointat și mare" 7 MIHAIL NEMEȘ (Craiova): In Ploi aveți versuri frumoase, păcat că spuneți multe lucruri fără rost care lungesc poezia și-i di- luează nepennis dc mult ideea. Reproducem strofele : Ploi urcați tn epica cu plesniți de bice Umpeiiri sonore. Kiața fi-ți ridice Fa ciorrAiai CdzMJ, card-ii «vf roaJMArr, cu Aonjifa. >4 n< țwne vinul, tar preiangi ftiubee parcă stau să bele locul irizifii prins din curcubee. S^-a pivumA iorn umeti desfătări, mulțime Lopălind prin luturi tecc-n prospețime. VASILE POP (Hunedoara) : N-ați reușit să vă dezbărați de un idilism pe care neolo- i gismde nu-l pot masca in poemele: Un singur ! univers. Sentiment și Vers. Preferăm Zbor de dragoste pe care îl considerăm un cert succes in eforturile pe care ni le-ați încre- dințat : Cuvintele din/uiau In aer Ca o copilărie stelară. Fi peisajul preiimțm o primăvară adine interioară. Sinceritatea ie a prefăcut In van. emoția i pură împingea cerul ptnA dincolo de vechea-i făptură, Pămivtul nu urmărea, lumină de gind, miețo/tnd, prelungind dinstanța, TARAPOANCA IONEL (Craiova): Pină nu scăpați de obsesia unor imagini pe care Ic socotiți prin excelență poetice, dar care, în versurile dvs par mai uzate decît sînt, nu veți izbuti să impresionați liric pe nimeni. N. Ț. 112 Poți* rcd»