C l P R I N S U L Sorin Titei: Triptic de călătorie, reportaj, • ..................3 Eduard Meielaiits: Omul, în rominețtc de M&dălina Fortunescu.............................7 Evgheni Vinokurov : * * *, în rominețte de Iv. Martinovici ți Ion Popa • . • 7 lustinas Martintiaoicius: Spațiul, in romîneștc de lori Popa ți Greta Eskinazi . . . 8 Cezar Apreotesci: Conceptul melebovîsmului............................................ 10 Haratambie Țugui: Fata din vii. Concert in la minor de Schumann, Recviem pentru poeți morți în războaie. Marș de noapte, versuri..............................................i7 Victor letca: In clipele acestea. Poclcs peraus, Cintec de trecere, versuri ... 24 Angliei Dttmbrănemu: tn ritm de maree, Cîntec despre o fată. Caligramă. versuri . . 25 George Suni: Baladă................................................................... 27 floria Vasitescu: Azi gheață în parc, schiță .......... 30 Vasile Cre/u: Dimineața dinții, schiță.................................... . • 34 Plafon Pardon: Numai norii, întoarcere, versuri ......... 39 Constantin PâuneScu: Liliac in soare. Presimțire, versuri ...... ‘HI Troian Dorgoșan: Catren. Danaiada, versuri..............................................42 Șerbcrt Foarfii: Intre originalitate ți converițioitălism în roman......................43 DIX LITERATURA UNIVERSALA Georg Traki: Naștere, De proiundis, Pe lingă mlațtînă, versuri în romînețte de Petre Stoica.....................................................................48 CRONICA LITERARA Victor lancu; Ion Vlnea: „Ora Fintinilor" ..... ..... 50 ISTORIE LITERARA-DOCU MENTE Geo Șerban; Al. Odobntu in cercul „Junimea Română"................................57 ARFA Andrei A. Liltin: Omagiu lui George Enescu.....................................* Lucian Suriașiu ți Oh, Pavelescu: „Pădurea vulturilor" de Tudor Jarda ... 64 carțireviste Stelari Munteanu: Boris Cazacu: „Pagini de limbă ți literatură romînft veche" . • 67 C. Ungurcanu: MifCCâ Zaciu: „Ion Agirbieeanu” ........ 69 i, Muftu: V. Șerban: „Curs practic de sintaxă a limbii rominc"...................7o Theodor K. Tripcea: Brftiiislav Nușici: „Un individ suspect" ...... 72 Kuban Emire: Szabd fiyula : „Simfonia focului natal".......................... . 72 N. Corbeuriu: Teatrul nr, 7 ți 8/1964 ........................................ 73 Vaieriu Ganga; lațul literar nr. 7 ți 8/1964 ................................... 75 Serghf Drincti: Limba romtnS, XIII. nr. 3. t . . ........................76 \[l\IATIrRl CRITICE /. Stun : Conferința națională de lingvistică romineascâ ................................77 Va/erm Gonea r Rapsodie fo august 77 A. I: Hronicul ți cîntecul virstelor .................................................. /8 At. S: Dansuri populare din Banat 78 G. ^wa; George Enescu la Oravița....................................................... 79 At. Cerbu; însemnări dtn „Casa tăcerii" . . . ............................ 79 N. C: Număr dublu...................................................................... 79 * N. Ț.: Poșta redacției ..................................................................80 k TRIPTIC DE CĂLĂTORIE Mestecenii De pădurile de mesteceni mi-am adus aminte iu fața uwr delicate tablouri ale lui Leuitan. Aceeași nostalgie ca și ta fereastra vagonului: do- rința de a te pierde pe potecile pădurii in care se ridică, asemeni unor ado- lescenți frumoși și firavi, gingașii mesteceni; O lume creată pe un metru și jumătate de pi mă! Pictorul e prietenul unui foarte mare scriitor. Știți, scriitorul care spunea: „La om totul trebuie să fie frumos. Și gindurile, și sufletul și îmbrăcămintea". Și iată că in tablourile acelea ale lui Leuitan totul a reușit să fie foarte frumos: riul, mestecenii, și potecile... La Mos- cova, în casa scriitorului pe a cărui ușă scrie: „Anton Cehov, doctor" gindu- rile mi s-au îndreptat din nou spre mestecenii aceia. Spre copacii foarte subțiri priviți de la fereastra trenului, care aminteau silueta grațioasă a unor tineri jucători de tenis, mesteceni aplecați in bătaia viatului ca aceiași jucători după mingile pierdute. M-am gindit din nou la pădurile albe în lumina stră- lucitoare încă a dimineților de august, pădurile din Ucraina, prin care tre- nul nostru se îndrepta spre Kiev, sau pădurile nordice din Letonia, sub o lumină mată, opacă, stranie. De copacii aceștia mi-am amintit de ase- menea intr-o cameră de hotel din Leningrad, in timp ce un violonist celebru interpreta la televizor „Serenada melancolică" a lui Ceaikovski. (O cameră de hotel in care ne întoarcem întotdeauna cu părere de rău, după o zi prea scurtă). IDar în primul rind, fără îndoială, mestecenii, ale căror umbre jucau pe fața noastră, in timp ce trenul, conlinuîndu-și drumul spre Kiev, lăsa în urmă orașe mari ale căror nume nu le cunoșteam. (Acele orașe care marcau ca niște pietre kilometrice imensitatea pămîntului rusesc). Umbrele acelor siluete pe fața lui Voiodia, lînărul student din Moscova. tinârul foarte blond, parcă ieșit dintr-o veche baladă rusească, baladele in care se vorbește întotdeauna despre o prințesă broască și, bineînțeles, despre pădu- rile de mesteceni (ne înțelegem greu amindoi și Voiodia îmi spune cu părere de râu că e păcat cd oamenii nu vorbesc o singură limbă. Pină la urmă găsim limbajul comun al prieteniei și Voiodia se reîntoarce din comparti- ment cu miinile pline de struguri și, cum în grupul nostru se află și o stu- dentă, cei doi încep să vorbească într-un fel de esperanto improvizată, despre examene și profesori. Uneori rămîn liniștiți unul lingă altul, privesc nostalgic pădurile de mesteceni și atunci devin mai frumoși...). Sorin Tltel : Triptic de câiătorle zlm văzut in nord nesfîrșitele păduri de pini (pădurile, din poemele lui Sibelius, grave și profunde, ca niște catedrale, pădurile de brazi și de molifți din Rusia), dar gindurile mi se întorceau întotdeauna, spre pădurile de mesteceni... Rîurile fntii ne-am întîlnit cu Niprul. La orele zece, apele Niprului ne primeau liniștite și calme, ușor înfiorate de un uînt cam rece de sftrșit de vară. Apele ascund însă privirile noastre de turiști, zbuciumul chinuit și turbat care i-a inspirat lui Taras Sevcenko răscolitoarele versuri. Vaporașul se ține aproape de malul drept, iar dincolo de pădurile verzi de pe maluri, de o parte și alta, e orașul, in partea stingă orașul industrial, dar și orașul nou, luminos, primitor și curat cu blocuri construite într-un frumos stil național. Și, în timp ce vaporașul înaintează pe apa încrețită de vint, cupolele aurite ale minăstirii „Pecerscaia-Larva", strălucitoare, aruncînd resturi de soare pe verdele intens al pădurii, te duc cu gîndul la timpuri străvechi, acele timpuri care i-au inspirat lui Stravinski tulburătoarea, ciudata și pă- gina „Sărbătoare a primăverii". Apoi ne-am întîlnit cu Neva și in apele ei am văzut reflecțindu-se orașul-erou Leningrad, — am văzut podurile, arcuindu-se peste apele ei limpezi, ridicindu-se somnoroase în nopțile albastre și lăsînd să treacă vapoarele cu toate luminile aprinse. Și iată că pe acest podeț micuț și-a plimbat singurătatea candidul student din „Nopțile albe". „Nopțile albe" sînt de Dostoievski ? mă întreabă o turistă, tul- burindu-mi clipele de reculegere (pioasă și emoționantă reculegere ne- tulburată de nimeni și de nimic, la casa din Moscova a gigantului, modestă locuință unde o bătrinică îmi arată pianul sau masa unde au fost scrise „Frații Raramazov“ și „Idiotul". In preajma casei din Moscova se află un spital, iar în curte, pe o bancă, citiva bolnavi joacă domino cu surorile din spital. Am avut impresia că toți bolnavii aceștia s-au adunat aci ca să fie cit mai aproape de cel care i-a înțeles mai bine ca oricine, pe ei, bolnavii, și chinuiții... ) Privesc din turnul fortăreței Petropavlosk apele calme ale Nevei, dar contemplarea gravă a rial ui și a orașului ne este tulburată de gindurile evocate de aceste ziduri de închisoare. Alifia luptători închiși intre aceste ziduri spălate de apele liniștite ale Nevei, .. Neva a fost insă martoră și unor evenimente mai recente. In marele cimitir din Leningrad, cimitirul celor căzuți în timpul blocadei, îmi dau seama mai mult ca oriunde de mă- reția și grandoarea orașului. Ungă mine, in timp ce privesc impresionantul cimitir, care evocă groaznicele suferințe prin care a trecut populația Lenin- gradului dar și eroismul lui măreț, s-a oprit un tînăr profesor de franceză din Londra. Un bărbat frumos, puțin șchiop, amintind de un alt glob-trotteur insular. Sintem cam de aceeași virstă, nici eu nici el n-a cunoscut ororile războiului. Uningrădenti însă le-au cunoscut, tatăl tinărului profesor a murit și el in timpul catastrofei de la Dunkerque. Neva, luminosul rin, le-a cunoscut și ea și, probabil, și le amintește din cind în ciad, în serile în care tineri îndrăgostiți se plimbă prin nopțile albe ale orașului,.. Ne-am plimbat cu vaporașul pe fiul Moscova, intr-o foarte frumoasă zi de duminică, o zi însorită, în care moscoviții au ieșit să se plimbe. O bătri- 4 Sorin Tltcl : Triptic de călătorie «ud se plinge că nu vede nimic din cauza unor-tineri proțdpiți la proră, nu vede frumoasele parcuri de pe țărmul sting al riului, care îndulcesc cu verdele lor dulce arhitectura cam barocă a orașului. Ungă ea, un foarte micuț și liniștit elev, în uniformă, cu șapca așezată pe genunchi. Doi tineri căsătoriți, el, in cămașă și cu o pălărie albă, așezată ușor pe ceafă, ea, intr-o rochie roz a cărei eleganță e salvată de grația cu care o poartă, de felul în care știe să zimbească unul foarte drăguț băiețaș de cîteva luni, pe care-l ține in brațe. Liniștea ei calmă îmi amintește de reculegerea gravă a unor madone din cinquencento. Moscoviții se bucură de frumoasa dimineașă du- minicală, de lumina uleioasă a soarelui care aruncă luciri mate pe apele liniștite ale riului. Bolerp Deschiderea stagiunii la Teatrul Mic din Leningrad. Seară de balet. Mașini din care coboară admiratori ai baletului rus din toate colțurile lumii. Și, bineînțeles, tradiționalul „n-aveți un bilet în plus'?". Apoi emoțiile noastre, ale mele și ale celor două tinere inginere, noi care ne întrebăm dacă stntem intr-adevăr la Leningrad, așteptind să se ridice cortina ascul- ți nd vuietul plăcut al viorilor care sint acordate, motivul elegiac al lebedei sugerai de una din viori și in sfîrșit, cortina care se ridică. Spectacolul în- cepe cu actul II din „Lacul lebedelor" (un spectacol de seiecțiuni). Pâră în- doială a repeta că totul era desduînșit, că ultimul balerin din corpul de balei era un virtuos, înseamnă a spune oarecum o banalitate, un lucru cunoscut de toți. Spectacolul se sfirșește cu „Tlolerour lui Ravel, într-0 viziune regiza- rată foarte interesantă și modernă. Fundalul, un insîngerat răsărit, pe care o spirală suprapusă, asemeni unui șarpe încolăcit se estompează ușor spre final, pe măsură ce insîngerat ui răsărit se luminează. Primele acorduri: fe- mei în negru ca niște fluturi mari negri, de noapte, mișcările halucinante ale acestor femei, halucinante și grave, oprite la jumătate, o neverosimilă forță de a stăpîni pasiunea, de a o subordona, apoi deslănțuirea dementă a pa- siunii. Femei în negru, femei în alb, bărbați în alb, bărbați în negru, gesturi răvășite de pasiune, gesturi care rămîn totuși frumoase. Cuvintele noastre care sint prea sărace ca să poată reda ceva din frumusețea acestui dans al pasiunii. Seară de teatru la Moscova. La Vahtangou se joacă „Cadavrul viu" cu Grițenco și Țelicouskaîa (admirată de noi in „Zvăpăiata" de Cehov). Grițen- co a avut fără îndoială un predecesor impresionant în Simonov, pe care noi l-am văzut intr-un spectacol filmat acum cîțiva ani, interpreiînd același rol. Jocul tui Grițenco insă, cu toate că-i lipsit probabil de acel fior dramatic imprimat de Simonov rolului (uluitor în scena tentativei de sinucidere sau în scena procesului), mi se pare că oferă în plus eroului un maximum de sensibilitate, estompind in felul acesta patetismul ușor desuet al persona- jului printr-un joc nuanțat și reținut. Minunată Maxaroua (pură și sen- suală) în rolul tinerei țigănci, cu o voce frumos timbrată, care iți stăruie mult după aceea în minte. .. .Umbrele serii coboară în odaia în care a scris Anton Pavlovici. Coboară deasupra manuscriselor care odihnesc pe masa de lucru, deasupra Sorin Țiței ; Triptic de c*iitorie călimării și a tocului cu peniță, (aci au fost oare scrise „Casa cit mezanin" și „Pescărușul" deasupra stetoscopului cu care doctorul se apropia de inimile oamenilor, cu stetoscopul dar și cu tocul care odihnește alături, umbrele serii deasupra unor lucruri pe care și-a odihnit tniinile obosite cel care este .astăzi poate cel mai citit, mai admirat, mai imitat, mai înțeles, mai apropiat de noi, scriitor rus din toate timpurile. fn vitrinele bibliotecii, care se află in una din camere, cărțile iui Cehou traduse în toate limbile lumii. La teatrul Vahtangov, și în odăile peste care s-au lăsat umbrele unei seri pline de poezie, în curtea în care bolnavii jucau domino cu surorile, m-am întîlnit înfiorat de respect cu marii scriitori ruși,,. La Ermitaj și la Muzeul Pușkin din Moscova, eram în primul rînd curios să văd renumita colecție de impresioniști, colecție deosebit de valoroasă care a trezit fără îndoială emoții profunde in sufletul multor iubitori de pictură. — Ud place Matisse? mă întreabă un tinăr student londonez. Admiram tocmai pe adolescenții prinși într-un dans îndrăcit, pe un fundal verde,.. Ermitajul este, fără îndoială, pe prințul loc în ceea ce pri- vește achizițiile din Matisse șt Gauguin, (din cel de al doilea, „Marele Buda" sau uluitoarea „Și tu ești geloasă" trezesc în mine regretul de d nu le putea vedea mai des). Un tînăr sovietic, căzut în extaz în fața unui tablou de Cezanne, i ’n bărbat deosebit de distins, care atunci cînd este rugat de o femeie, probabil sofia sau iubita, să meargă mai departe, îi răspunde aproape căzut în transă: „Ne magii", nu pot, și, intr-adevăr, nu poate să se îndepărteze de acest tablou care îi place deosebit de mult. La Țretiakov admir din nou peisajele lui Levitan, dramaticele povestiri pictate ale lui Repin sau Suricov. Apoi rămîn vreme îndelungată în fața unui tablou al unui pictor al cărui nume nu l-am reținut însă. O troică roșie pe zăpadă uluitor de albă, zidurile roșii ale Kremlinului, oamenii în caftane roșii. Con- trastul e fascinant. Roșul acesta uluitor pe zăpada albă. SORIN TITEL 6 Sorin Titel : Trlptîe de călătorie EDUARD MEJELAMS OMUL* Cz n chip ca strugurele copt, in care pămintul, lacom, îl sărută-acești doi ochi arzînd de-o-n(elepciune mare, ca două bune ceruri pămintești. Ei știu și vinului, și plinii, gustul, și știu că cerurile sint pustii. Potire-albastre își revarsă mustul iubirii, dulcea miere — a inimii. Doi sori fierbinți, ce-adăpostesc o lume și, zgribulită-o țin, în brațe, strins, ca două mame, hărăzite anume, să-și mingîie odorul după plins. Și-n preajma lor, oricare beznă moare, stau larg deschise porțile spre soare. Tn romîncșle de MADAUNA FORTUNESCU EVGHENf VINOKUROV * * * l'oeții au vorbit despre moarte. Cuvinte și triste și mari. Mureau, iar pe mormintele lor au crescut ierburi înalte. Inevitabil, ai morții cu toții sîntem. ’ Din ticlui „Omul și arta'- - Fresca italiana. eduard MeJelalUs : Omul I O, viața mea, cit de scumpa îmi ești: Eu, in atac, cîndva voi muri, cu pieptul rece in cădere, ori saluți rid cu pălăria de panama ridicată. I'oî muri sub stlncile munților, ta ivirea stelelor cu ochii de sticlă prăbușindu-mă de pe cărare în beznă. Sau poate simplu — acolo unde șerpuește drumul, unde inufară de cer nu mai este nimic. Inima-mi va tăcea dintr-odată, neincăpătoare de rdsplinul cîntecelor. 1n nniiîriește de IV. MARTI NOV ICI și 109 POPA s II STINAS MARȚINKIAVIC1US PĂȚI Oamenii nu mor. Nu există moarte. Există doar spațiul •— răsfrint în întuneric fi lumină; și vintul care umple ruinele și tot ce există și nu mai există. Nud sfir fit... Ce-nseamnă ora fața de eternitate? Cei plecați dintre noi se vor uni cu spațiul — stranie lume in care veșnicia e doar fulgerul unei clipe! Si in acest timp rachetele răscolesc spațiul. L U Luciferic, in forme simple omul va delimita infinitul c-un compas și-un echer. In fișii arhitectul îl taie privind obosit prin lentile. 8 lustlnu MarțlnKlavldua : Spațiul Omule, nu-fi pleca fruntea 1 Nemărginirea-i materia ta primă ! Cit dormitează amorf Nu-și dă seama de sine. Ocean fără țărm este spațiul. Eu — omul — țărm ii voi fi Mina mi-o-ntind înspre piscuri. Tot ce mă~nconjoară e in mine iu mine! In inima capitalelor, provinciilor, călătoriilor și țărilor, oceanule, te sorb cu nesaț. Deși cindva în tine tn-oi pierde, clipa aceasta nu mă-nspăimintă, nu md-nspăimlntă. hi nmftieșic de tON POPA și GREFA ESKJNAZf lustlnas M»rtinklaviclui : Spațiul 9 CONCEPTUL MELEHOVISMULUI ^^onțimilul rom anului Donul liniștit, ca.ți discuțiile cc se poarta in jurul lui ți îndeosebi a soartei eroului principal, Grigori Melchov sint. firește. îti vădită contradicție cu titlul operei, Nu liniștit, ci tumultuos, năvalnic, cu nude învolburate ți neașteptate virtejiiri. deseori împurpurate de stnge omenesc ne apare acest fluviu de viață ți siml»! de epopee. Tot astfel, nu liniștite, conciliante, ci contradictorii, aprinse sini, dezbaterile ce s-au desfă- șurat și nu s-au încheiat încă. pentru interpretarea și pătrunderea sensului profund al acestei capodopere a literaturii sovietice și mondiale. Nn încape îndoială că figura Ini Grigori Melehw nu epuizează ideea principală a Întregului roman. Soarta eroului este subordonată temei fundamentale a urmăririi desti- nelor istorice ale poporului in anii războiului imperialist, ai Warii Revoluții Socialiste din Oetomlmie ți ai războiului civil, dezvăluirii căilor complexe de trecere inevitabilă a cuzn- cimii muncitoare pe făgașul socialismului, in condițiile unei crincenc lupte de clasă. Dar chipul lui Grigori Metehne ți descifrarea semnificației destinului său tragic, analiză îeiidmcmdui social tipic pe Care-I reprezintă. a stat permanent in centrul atenției cercetătorilor ți criticii literare, generind diferite interpretări. Chiar de la apariție, primul volum, considerat de colegiul de redacție al revistei Okliabr drept un roman „de moravuri" despre căzătimea dinainte de război, a fost pus sub semnul întrebării, fiind apreciat ea „lipsit de un spirit politic ascuțit" ') A fost necesară întervenția lui A, S. Scrafimovici, autorul Torentului de fier ți redactor de onoare al revistei, jrenlrn ca opera matură a tînă- rului cazac, în virală de numai 23 ani, să vadă lumina tiparului. De la publicarea primei cărți, in anul 1928, și piuă în zilele noastre nici uu critic sau cercetător, nici un cititor tiu a încheiat lectura operei fără să nu rAnind profund și pentru multă vreme tulburat de inalla măiestrie artistică cu care este redat asprul adevăr al vieții, de patosul tragic, zguduitor al luptei colectivității și individului, prinși în viitoarea răsturnărilor sociale, do complexa problematică a romanului. Această operă -- afirma Lunacearskt, — ne amintește cele mai lume creații ale lite- raturii ruse din toate timpurile și constituie „o contribuție valoroasă la literatura închinată maselor". Dacă în aprecierea meritelor artistice ale operei, subliniate de scriitori ea Al, (Joclii, A. Tolstoi, A. Fadoev, — punctele de vedere erau in general apropiate, iu schimb interpretarea problemelor esteticn-idcologice a prilejuit o ascuțită luptă de opinii, care, in mod obiectiv, a contribuit la adincirea înțelegerii operei, integrate în contextul dezvoltării literaturii realismului socialist. O parte din opiniile exprimate pot fi considerate de inult depășite, de domeniul fre- eutului, lipsite de actualitate, fiind legate de poziția greșită, vădit ostilă, de spiritul sectar, de castă al unor critici „rappoviști", care prevesteau că „romanul va lua o direcție ideolo- gică falsă"?) iar după apariția celei de a doua cărți îl învinuiau de-a dreptul pe autor eă este „mijlocaș șovăitor" străin de literatura proletară, promovind, chipurile, o ideologie chiaburească’). Nu mai puțin obtuze erau și criticile din cercurile decadente și forma- liste4) care operau Cu scheme abstracte, escamotând conținutul social al operei, in dosul ' V. V. Gura — Viata ți opera Iul M. Șolohov - EdUura Cartea Rus*. București, ISăi. vag. iS. ’) Zvczda, ISÎ5, nr. B. pajr. 1K-183 citat de V. V. Gura. F. A. A&ranov - Șolohov -, Se- minarll, Leningrad, .S52, pag, », •) Ibldem, pas. 15—ÎS. ') nîldem, pag, n (L Okacnov). 10 cezar Apreotesel; conceptul melchovlsmutel unor afirmații despre caracterul „erotic”. naturalist a) romanului. Care ar zugrăvi doar un mediu provincial cu moravuri „sălbatice", supuse unor instincte primare’). Chiar și după lichidarea RAPP-tilui criticii vulgarizatori vorbeau despre „romantismul reacționar”, „uma- nismul abstract", „biologismul”, •„panteismul", „obiectivismul" și alte „-isme", atribuite autorului Donului liniștit. Intrepriuzînd dubioase paralele intre Alina Kareiiina și Aksinia, ajungind chiar să stabilească asemănarea dintre urechile lui Stepau Astahov și ale Lui Karenîn, unii critici l-au declarat pe M. Șolohov epigon al lui L. Tolstoi, i-au adus chiar monstruoasa învinuire de plagiat4). înlăturarea acestor nedrepte acuzații scoate pregnant în relief complexitatea îni|>rejurăriliw in care s-a desfășurat munca scriitorului, lupta forțelor înaintate ale litera- turii sovietice pentru Șololiov, evidențiind totodată caracterul complex al problemelor și fenomenelor istorico-socialc abordate de autor. Majoritatea covirșitoare a criticilor și opiniilor exprimate asupra romanului Donul liniștit s-au referit la soarta eroului romanului — Grigori Melehov. Sub înfățișarea aspră, năvalnică, dirză, eroul lui Șolohov ascunde admirabile calități; Sensibilitate, dragoste de natură, de muncă, pentru cîntccclc și meleagurile natale, hărnicie și cinste, fermitate și curaj, sete de dreptate, omenie, simț al demnității personali-, vitejie in luptă, ură față de boieri șî de ofițerii gardiștilor albi, disprețuiește lașitatea și trândăvia, intr-un cuvinl Înmănunchează cele mai frumoase Însușiri ale căzăcimii muncitoare. De aceea apare oarecum firească dorința multor cititori și critici de a reclama O soartă mai bună pentru eroul îndrăgit. încă la apariția primului volum unii critici au văzut în Melehov „un om care treptat merge spre bolșevism"apreciind că „renașterea lui Grigori Melehov este pe deplin moti- vații și apare cu Mul firească" •). In acest sens au fost exprimate pronosticuri eu privire la finalul romanului, afirmindu-se că Grigori va ajunge la „ideologia proletariatului" *), că autorul „il va conduce spre comunism" "), ba mai mult, că orice altă cale va fi forțată, intluențind negativ valoarea operei1'). Partea finală era așteptată cu înfrigurare de citi- tori, care trimiteau autorului mii de scrisori, cei mai mulți cerîndu-i ca Grigore să-și biruie gre- șelile și contradicțiile, să devină comunist, să treacă în Armata Roșie, să se integreze în construcția pașnică sau. în cel mai rău caz. să sfirșească eroic, cotiducînd la luptă un escadron din Armata I de Cavalerie a lui Budfonnii, Soluția din urmă o sugerau tnai aîes cititorii și criticii care își dădeau seama că după oscilările, trecerile dintr-o tabără în alta, greșelile și crimele de care s-a făcut vinovat față de puterea sovietică, Grigori Mele- hov nn putea aspira la renaștere și un viitor fericit, Intr-o discuție cu A. Kalinin la Rostov, in 1939. Șolohov a anticipat că sfîrșitul va fi trist: „Vă aminti fi că Taras Btdba i-a spus lui Andrit: Eu ji-am dat viafâ. eu te voi ucide" a) — a răspuns scriitorul. hi ciuda calităților excepționale ale eroului, care-1 îndreptățeau poate la O soartă mai bună, Șolohov nu s-a lăsat ademenit de o soluție ușoară, de sugestiile cititorilor și criticilor și a dat cârtii cel mai neașteptat, dar cel mai veridic sfirșit, lăsindu-l pe erou în viață, împletind firele dramei sociale și a celei personale a lui Grigori Melehov în pagini de un tragism zguduitor. „Scriitorul — afirma Șolohov — trebuie să știe să spună citito- rului adevărul, aricit de crud ar fi ei", Hnahil cărții, așteptat cu încordată nerăbdare, se citea la radio. Mii de oameni stăteau cu răsuflarea tăiată în fața aparatelor de radio, și, ascult ind partea a opta a romanului hi lectura artistului D. N. Orlw, trăiau intens adevă- rul aspru al vieții, „Toată luna aceasta, — scria una dintre auditoare. — am trăit și am fost stâpînită de gindurile lui Grigori. Este greu de crezut că un om util de puternic și de integru nu a infetes — nu, el a infeles, dar nu a putui sd se elibereze mai devreme de noroiul care-l înconjura. Mi-e greu să scriu. Un singur lucru pot să spun. Cit e de complicat totul in viafă. Donul liniștit este o operă excepțională. Ea pătrunde adine in inimă, ta fel ca Război și pace. Și acolo, ca și aici, am mi sentiment de triste/e și insatisfac/ie pentru eroii romanului. Dar ce sd-i faci, doar asta-i via fa". ■) Zvezda, 1923. nr. a. pag. .62-1(3, citat de V. V. Gura, F. A, Abramov — „Șalohov-Seml- naril", leningrad, I9S2, pag. 17, 23 (V. SklovsKI, E. Nikmna. T. Kolesnlkova). •) V. V. Gura. F. A. Abranov - M. Șolohov, .Semlnarll", Leningrad, 1M2, pag. ÎS. ’) V, ErmllOV - Ibidem. pag. 11. *) A. Dubikov - Ibldcm. pag. îl. •) A. Rcviakln - Ruxskli in*tk v șkole. .92.9. nr. i. pag. 1*4. ”> U. Mașblț - Verov — Novlt mir, 1928, nr. 10, pag. 129 ; v. Periov, Znamia IM®, nr. 11. pag. 253. " I. Novici - Prolctarskaia literatura, ”) V. V, Gura - Vlaja și opera fui M. Șolohov, București, Ed. Cartea Rusă. pag. 1S5. Cezar Apreotesel : Conceptul melehovismul u L II Sfirșitul romanului a cutremurat pe cititori și a derutat pe unii critici. Dezbaterile asupra operei, a caracterului tipic, a legitimității finalului, a semnificației sociale a tragis- mului și esenței melehovismului au devenit ți mai ascuțite13). Pină atunci discuțiile și divergențele erau, intr-o anumită măsură justificate de inexis- tența finalului, acum erau amplificate de existența acestuia. Cei mai dezorientați erau cri- ticii care fuseseră convinși că autorul îl va călăuzi pe Grigori Melehov spre comunism1*), rnulți dintre ei nefiind în stare Să înțeleagă și să aprecieze paginile finale ale romanului, in care își vedeau așteptările înșelate. In articolele publicate ia începutul anului 1940, criticul V. Goffcnșufer,J). sprijinit du M. Ciarnîi, V, Ermilov și alții, susținea in mod greșit că în ultima parte a Donului liniț'if — „se sfirșește povestea lui Grigori — căutător al adevărului social ți Începe povestea hu Grigori — căutător al liniștii personale". Scindind mecanic în două caracterul creat de artist, criticul consideră că pină la partea a șaptea a romanului autorul roda o istorisire- lipîcă, iar in ultima parte, a opta, doar povestea particulară a eroului său, care și-a pierdut importanța și semnificația unui tip social, devenind, parcă „o altă figură, de om nefericit" in căutări, săvîrșind fapte extrem de contradictorii, întâmplătoare, care nu ar mai reflecta contradicțiile sociale. fn articolul Despre Datul liniștit și tragedia lui17) criticul V. Ermilov îi refuză lut Grigori Melehov „dreptul la tragedie", neagă sensul tragic al destinului său, caracteri zindu-l ca im renegat care ar putea fi „în cel mai bun caz" doar „un personaj tragicomic"^ Ghemul aprecierilor contradictorii asupra romanului lui Șolohov a fost îndlcit și inai mult de criticul V. Kirpotin, care-l transformă |w Grigori Melehov intr-un erou negativ, atribuindu-f in acest sens o suită de epitete ca: un „egoist lacom, limitat și jalnic", un om „cu cunoștințe reduse" și o „dezvoltare inte^ lectuafă limitată", cu „minte nedezvoltaiă, ignorantă" și o „tenacitate stupidă de proprieta'". Mai mult decît atit, criticul îl lipsește pe eroul principal al romanului dc orice indepen- dență, socotind că atitudinea lui politică este „minarea unei voințe străine, a unei influența străine", că Melehov avea doar o „comportate gregară", fiind mereu Jn situația unei oi" caro caută un „berbec" după care să poată merge”). Desigur în cursul discuției purtate in perioada imediat următoare apariției roma- nului, au fost exprimate chiar de unii dintre criticii amintiți și molie idei prețioase, pro- funde atîl în legătură ai destinul eroului principal, cit și sub raportul conținutului este- lico-idet ilogic al întregului roman ți a particularităților sale artistice. Un articol fundamentat a publicat V. Scerbina '*), subliniid semnificația general- filozolică a chipului lui Grigori Melehov. Făeînd bilanțul aprecierilor critice ale Donutut liniștit, V. Seerhina distinge șl respinge pe rînd trei grupuri de opinii: Cm mai tradițională era încercarea de a-f considera pe Grigori Melehov un eroi» caracteristic pentru evoluția țărănimii mijlocașe în anii revoluției și ai războiului civil, concepție care presupunea și spera în posibilitatea trecerii lui Grigori Melehov de partea bolșevicilor. Acest punct de vedere a fost susținut și mai târziu, chiar și după ce așteptă- rile criticilor nu au fost împlinite, chiar și in pofida declarației autorului că „Grigori Mele- hov are o soartă foarte individuală" și că in destinul lui el nu a încercat „sd întruchipeze- cuzăcimea mijlocașă" &). Publicarea ultimei părți a romanului a determinat creșterea numărului adepților unui punct de vedere opus, care explica specificul și originalitatea sinuoasei traiectorii biogra- fice a lui Grigori Melehov prin particularitățile caracterului său individual. în sfîrșit s-a observat și încercarea dc a îmbina aceste două puncte de vedere opuse, socotindu-se că povestea lui Melehov este tipică pentru țărănimea mijlocașă pînă la ultima ") Jbldcm, pag, 56. '■) Jbldem, pag. îi (A. Re vlah In, Novici, 1. Mațblț-Vcrov ț. n,) “I E vorba dc articolele însemnCrt despre Donul liniștii, publicat in „Lltcraturnie obozrenle- 1M0. nr. ti (CO martie) pag ,3-ș, „Donul liniștit s-a terminat” in „Uteraturnll kritlk", 19W. nr. î, pag. ae-ios.. ț, a. ") M. Ciarnîi — Despre s/lrșitut lut Grigori MeleApv - t.llcraturnala gazeta. 1940, K Iun le „ nr, 33, pag. t •’) LHeraturnala gazeta .510, 11 august, ”) V. Kirpotin - Donul liniștit al iul M. Șolohoti - Krasnaia Novl, ÎMI. nr. I, pag. 173-l»e, nr. 3, pac. 132-.9S tlbldem. pag. H-55). ") V. Scerbina — Donul liniștit al Iui M. ȘtUodou — Nevii mir, 1H1, nr. t, pag. 1»-3j» tlbldem, pag. «a-TO). ") Vezi tn acest sens sl opinia Iul V. V. Gura — Vlafa ți opera lui M. Șolohov, Ed. Cartea Rusâ, București 1917, pag. iSS-lf.t. 12 Cezar Apreotesel : Conceptul tnelehovlsniulul parte a romanului, de aici înainte Grigori încetează să mai fie un exponent tipic al căză- cimii mijlocașe, șovăitoare și apare ca un om izolat, cu o soartă aparte, individuală, Demonstrind inconsistența tuturor acestor puncte de vedere, V. Șcerbina formulează eiteva concluzii remarcabile in legătură cu interpretarea destinului tragic al eroului prin- cipal din romanul Donul liniștii; „Soarta iui Grigori la sfir fitul romanului tipizează desti- nul multor dintre cei pieri li in viitoarea evenimentelor, pentru că nu și-au găsit locul in revoluție. Figura lui Grigori Melehoo depășește cadrul tematicii căzdeeșii și țărănești, ridi- •cindu-se pinii ia imaginea tipică a omului muncitor, rămas in urma istoriei; in Melehoo este Întruchipată tragedia unei personalități bogate in posibilitățile sale, care nu a găsit calea Justă și in urma acestui fapt a devenit străină poporului său". V. Scerbina afirma că soarta fui Melehov nu poate fi înțeleasă fără analiza căilor străbătute de popor in revoluție si scoate în evidență, alături de tragism, optimismul epppcei, exprimat in angajarea căzăcimii muncitoare pe făgașul socialismului. Idei prețioase au mai exprimat anterior și critici ca: V, Perțov. care a văzut în Grigori Melehov „figura istorică tipică" a omului care se împotmolește chinuitor in îndoieli și oscilații11), ca și I. Lukin, care a făcut prima încercare de a dezvălui cauzele tragediei lui Grigori Melehov și a pune problema caracterului tipic al acestuia. I. Lukin scria: „îngust itidu-se de la imaginea omului care exprima adeseori starea de spirit a intregii mase a căzăcimii ia imaginea unui om singuratic, care a pierdut terenul sub picioare, în- semnătatea ligurii lui Grigori Melehov se lărgește in același timp dincolo de limitele și specificul mediului dizăcesc, al Donului, al anului 1921. și crește piuă la imaginea tipică a omului care nu și-a găsit drumul in anii revotu/iei" Trebuie, de asemenea. reținută ideea susținută de B. Emelianov că tragismul și carac- terul tipic al figurii centrale a epopeei iși au rădăcina în realitatea însăși, sțnt condiționate de mersul obiectiv al istoriei®). Pe aceeași poziție s-a situat și N. Jdanov, care a formulat tema romanului ea influență a revoluției și războiului asupra vieții poporului și a subliniat că soarta lui Grigori este determinată de logica vieții însăși, de logica luptei poporului1*). O înțelegere originală, dar schematică și lipsită dc caracter concret-istoric a oferii criticul I. Lejnev in studiile Melehovismu!^) și Două suflete- Ei distinge două tradiții în sinul câzăcîmii — una democratică și alta reacționară -■ de castă, și analizează caracterul lui Grigori Melehov in lumina luptei dintre aceste două tendințe. Eroul este privit ca un „ideolog combativ al spiritului de castă căzăcesi". romanul ca o „enciclopedie a fostei caste căzăcești", iar Șolohov însuși ca un „apărător militant al neamului căzăcesc, un cintâreț al lui". Spre sfîrșîtul anului 19-10 Donul liniștit este luat în discuția Comitetului pentru atri- buirea premiilor de stat și ulterior a fost distins cu premiul I (la 15 martie I9H), Dezba- terile desfășurate cu acest prilej au fost din nou ascuțite, contradictorii. Opera aceasta atît de complexă a prilejuit afirmații contrarii chiar și in declarația aceluiași vorbitor. Astfel A. Tolstoi considera pe de o parte că sfîrșitul romanului cu plecarea lui Grigori în rindu- rîle bandiților lui Fomin este o greșeală („Grigori nu trebuie sd plece din literatură ca bandit", spunea el), iar pe de altă parte a susținut că Șolohov ca „artist cinstit nu putea" termina altfel romanul"). Orice alt drum ar fi contrazis adevărul vieții, ar fi fosl în discordanță cu adevărul vieții, cu dezvoltarea istorică și logica internă a evoluției caracte- rului. In ansamblu A. Tolstoi a acordat o înaltă prețuire Donului liniștit, arătînd că autorul lui „a venit in literatură cu tema nașterii noii societăți in chinurile și tragediile luptei sociale" H). Perioada războiului (1911 1915) a întrerupt discuțiile asupra Donului liniștit. Etapa postbelică se caracterizează pe de o parte prin apariția unor cercetări ample, cu caracter monografic asupra operei lui Șolohov. iar pe de altă parte prin reînnoirea dezbate- rilor, in deosebi asupra destinului lui Grigori Melehov. In articolul Șolohov și tradifiile9) și in prima monografie consacrată scriitorului AMhail Șolohov !)). criticul I. Lejnev. pe lingă o încercare serioasă de analiză a priiicipale- “} V. Pertov - O noud dwcipUnd. Znamla, 193S, nr. 11. pas. 258 (Idem, pag, 54). •’) I. Lukin — s/frjnul „Donului ilnutlr" - Llteraturnala gazeta. i949, 1 marUe. nr. 12. pag. S (Idem pag. 57-59). •’) B. S- Emelianov — Despre „Donu! liniștii- ți criticii (ui — Litcratunli kriUk, 1940, nr. ÎL—12. pag. .93 (Idem 64). N, Jdanov — Ultima carte a ..Donutui tinișlii- — Llteralurnil aovremcnnlk, 1940. pag. 159- lisj flbldem 105). “J I. Lejnev - Mctcftoulsmul - KvcuJa, iMl. nr. î. p, 160—170 (cit. Gura Abramov — p. €6). ") Arhiva A. N. Tolstoi - JMLI - nr. B55 2 (Idem. pag. «?-«), ”> A, N. Tolstoi - Un s/ert de veac al Jiicrat. sovietice. Moscova, 1943. pag. 20 (Idem. pag. 74>. w) Novll mir. 19*6. nr. "-S. pag. 191-ld) (cit. idem. pag. 75). Cezar Apreotesel : Conceptul melehovlsmulus 13 lor opere șolohovienc, revine in interpretarea iigttrii iui Grigori Melehov la vechea schemă a luptei dintre cele două tradiții: democratică și reacționară, de castă in conștiința croit- lui, susținînd că in evoluția lui Melehov „complexul de castă a Înăbușit treptat sentimentul democratismului", al dragostei de libertate, pe care ororii îl moștenise de la unchiul său Proknfî și deci nu era o consecința a profundelor transformări revoluționare din țară. Provoacă obiecțfuni și alăturarea figurii lui Melehov de reprezentanții aristocrației labu- riste sau de liderii social-democrației de dreapta, in discrepanță cu conținutul real al con- ceptului melehovismnlui (in „Landsnechten ai timpurilor noastre"). Jn scurta monografie a lui 1. Ltikin este respinsă tendința greșită de a reduce întregul conținut de idei al Donului liniștit la soarta lui Grigori Atelchov —■ personalitate tragică ce s-a rupt de popor — și se mută centrul de greutate asppra spartei poporului, a drumului său complex șl greu spre adevărul revoluției. El consideră insă că chipul comunistului Alihail Koșevoi, opus in roman lui Grigori, este o „relativă nereușita" w a lui Șolohov. și Jși exprimă regretul că in final eroul principal n-a intilnit un activist cu un orizont mai larg". Este evident însă că in centrul operei nu stă AViliail Koșevoi, ci Grigori Melehov, eă autorul a zugrăvit așa cum singur mărturisește, na lupta roșilor împotriva albilor, ci lupta albilor împotriva roșilor, și că dacă lui Grigori 1 s-ar fi opus un bolșevic cu un alt nivel cu un alt orizont, așa cum doreau mitlți cititori și critici *•), n-am mai fi avut Donul liniștit. ci cu totul alt roman, cu altă problematică, O poziție asemănătoare ocupă și K. Polapov in postfața la culegerea de opere a lui M. Șoldiov. El polemizează cu cei care sint înclinați să vadă in sfirșitid tragic al lui Grigori arbitrarul subiectiv al autorului. „Soarta tragică a lui Melehov — scrie el — nu este rodul fanteziei bizare și neîntemeiate a scriitorului, nu este bilanțul înlănțuirii nerno- tioate. intimplătoare a împrejurărilor, ci însuși adevărul. Acest fenomen specific in viată este melekovismuT (p. 463). In figura complexă, contradictorie a lui Melehov, criticul vede legitățile obiective ale unei întregi epoci istorice. „Conflictul dintre conștiința lui Grigori - scrie K. Potapov — nu este un fenomen excepțional- El a fost propriu multor cazaci mijlo- cași și a căpătai o deosebită ascuțime in condițiile încleștării decisive a lumii noi ca cea veche, a forțelor revoluționare cu reacțiunea" (pag, -167). Una din rele mai complete și rnai fundamentate lucrări consacrate Donului liniștit aparține lui U hkimctiko^). Aceasta este prima cercetare amplă a epopee! șolohovienc, în care conținutul de idei al romanului este studiat în slrinsă legătură cu analiza diferite- lor laturi ale măiestriei scriitorului, cu analiza stilistica a operei. O mare atenție se acordă reliefării rolului poporului în această epopee și analizei figurilor de comuniști. O reușită inconieslabilă a monografici lui L. Taklmenko o reprezintă analiza estetico-ideologicn a figurii tragice a lui .Melehov și a destrămării familiei .Melchovilor în condițiile dramaticei lupte de clasă din anii revoluției și ai războiului civil. Autorul analizează „vina tragică" a lui Grigori Melehov care, după opinia sa. nu a folosit numeroasele posibilități istoricește oferite pentru a rămînc pe făgașul revoluției și subliniază că problema tragicului este re- zolvată în epopeea lui Șolohov in spiritul ideologici comuniste consecvente și al tragediei optimiste, dezvoltată pentru prima oară in literatura sovietica. Această idee fecundă fusese emisă anterior și de r. Hmelnițkaia in articolul „Realismul lui Șolohov" M), care încercase să analizeze specificul tragicului în Donul liniștit. „Dacă in literatura burgheză — serie T. Hmelnițkaia — eroul tragic este o victimă a societății Și a epocii, simbohzind prin piei- rea sa condamnarea realifăfii, in schimb in Donul liniștit. operă a realismului socialist — tragedia este dată ca tragedie a omului rătăcit, care nu înțelege mișcarea progresistă a istoriei și omul acesta este condamnai kt pietre. Dar realitatea insăși, de la care el s-a abătut, cămine plină de viată, progresistă, ațintită spre viitor". Lupta literară în jurul eroilor principali ai Donului liniștit, care de fapt nu a încetat niciodată, s-a reaprins cu o nouă forță in ultimii ani. Un temei pentru înviorarea discuției asupra problemelor de importanță principală ale creației șolohovienc l-au constituit ar- ticolele lui A. F. Britikov: „Figura lui Grigori Melehov in concepția ideologico-artisfică a Donului liniștit**), „Grigori Melehov și Aksinia Astahova"n). După cum observă pe ”) I. Le) nev — Mtăaă Șolohov — Moscova. 1943. pap. SUL ") I. Lukln — M. ȘoJoOov — ermco-btbtioprn/icd, M. 1952. 174 pagint. 'P Vezi B, Deir^CJiev - Despre nanul ănum, M. 19*2. pas. 24 r si urm. “) L. Taklmenko - Donul miișttt - de M, Șolohov - Kd. I, M. 1934. 4M pag.. Ed. JI, M 19M. pag. 355. “> Publicat in Zvezda. IMu nr. 12. pag. 153-17* (idem pag. 80). Istoriko-Hteraturnll sbornlk — M. I„ - Ed. Acad, de Științe a U.R.S.S.. pag. 149-202. (Idem 12*). “) Russkaia literatura. 1958. nr. 4. pag. 1S3-13S (idem 127). *) V. V. Gura ți I. A. Abramov - opere citate, pag- 131. 14 Cezar Apreoțești ; Conceptul melehovismutui drept cuvint unii Critici34), „polemica literară ia jurul figurii lui Grigori Melehov nu este a sterilă dispută verbală, cum sus fi a unii, d o lupta principială Împotriva interpretării denaturate a bogăției ideologico-est etice. a sensului filozofic al epopeii solokoviene. u spe- cificului genului ei. pentru înțelegerea matură a esenței artei realismului socialist ”). De aceea discuția în jurul articolelor lui A. F. Britikov a căpătat un caracter general teoretic, a fost legată de dezvăluirea naturii tragicului și epicului in literatura sovietică. Intr-un răstimp scurt au apărut numeroase articole și studii consacrate acestor probleme.1*}. Dis- cuțiile s-au reflectat și în lucrările monografice recent apărute ale lui Al. Măslin"). V. V, Gura și F. A. Abrainov*), precum și în noua ediție a lucrării lui L, lakimenko41). Analiza figurii tragice a lui Grigori .Melehov este dată intr-o serie de lucrări publi- cate în analele unor institute4î, constituie tema unor lucrări de disertație41), apare în studiile dc estetică”), toate acestea contribuind la închegarea și dezvoltarea unei științe a creației șolohovicne (in rusește „șolohovedenie"). Caracterul extrem de complex și uneori contradictoriu al lui Grigori Melehov implică o semnificație filozofică atit de adîncă. o- forță de generalizare atit de mare, incit nu poate fi dezvăluită decit cu eforturile mai multor cercetători. Acest caracter complex și contradictoriu, de altfel, explică intr-o anumită mă- sură și existența unor puncte de vedere atit dc diverse în interpretarea melehovismului. înfruntarea continuă a opiniilor, reactualizarea unor concepții vechi și emiterea unor idei noi. “ In articolele sale A. Britikov împarte toate punctele de vedere emise in legătură cit destinul tragic al lui Melehov in două grupe, după părerea lui, incompatibile, și anume: „concepția rătăcirii istorice" 41 și „concepția renegării4 — susținută in cele mai n<>« lucrări despre Șolohov ale iui I. I.ejnev, I, Ltikin, L. lakimenko, V. V. Gura, — in care se arată că deși Melehov în mod subiectiv se socotea apărător al intereselor poporului, în mod obiec- tiv s-a rupt de popor și a acționat împotriva lui. După părerea lui A. F. Britikov, tragedia lui Grigori a constat in primul rînd in faptul că „mergind împreuna cu masele, eroul s-a rătăcit mai puternic decit ele". Iii a nutrit „idealuri nebuloase și contradictorii, insă, totuși, idealuri ale căzâcimii muncitoare". Partizan al concepției „rătăcirii istorice a maselor". Britikov îl absolvă de vinii pe eroul epopeei, transformîndu-1 intr-o „victimă a istoriei", iar tragedia lui socotind-o o „consecință a legității necunoscute". a „inevitabilității relative". Ultimele două lucrări monografice consacrate Donului liniștit — cea a lui Dairedjicv (1962) și N. Măslin (196.3), deși ambele constituie contribuții valoroase la analiza operei — stau pe poziții diferite în privința interpretării caracterului tragic al lui Melehov, Dairedjicv ii acordă circumstanțe atenuante, reliefînd in soarta eroului logica implacabilă a necesității istorice și a reflectării ei artistice, iar N. Măslin, făcînd o amplă analiză a contradicțiilor social-istorice, a luptei dintre instinctul de proprietar și cel dc muncitor din conștiința cazacului mijlocaș, a falimentului căutării unui al treilea drum în revoluție, stabilește măsura vinei tragice a lui Melehov, Specificul melehovismului este cuprins in conținutul categoriei estetice a tragicului în literatura realismului socialist, Astfel I. Borev in Sistemul categoriilor estetice (p. 261) arată că: „tragicul in reooluție poate fi determinat fie de pietrea unor reprezentanți ai cla- •) V. O. Fcrtov - Despre optimismul istoric al fit. sovietice, M. 1959, pag. 40. ”) V. V. Gura, F. A. Abramov — Op. citate, pag. 131. **) L. lakimenko. Despre tragic In Donul liniștit — Voprost literaturi 1958, nr. li, pag. 51-61 șl o. A, SalUiCVa - Ibldcm poR. îa-SS. N. Măslin — Tragedie seu epos ? Ibidem pag. «2-69. N. Dra- gomlrețkala. Ibidem, A, Sișkina — însemnări despre partinitatea măiestriei. Zvezda 1958, nr. 11, pag. 152- 15S, V. Kamianov — Grigori Melehov - caracter tragic. Russkala literatura, 1960, nr, 4, V. Sccrbna — omul șl poporul, Don, 1869, nr. 3. articolele lui L. Ehrcnbvrg șl N. Dragomircțkaia In culegerea Realismul socialist șl moștenirea ciav-cd M. 1968. I. Borlsova - Soarta omului — soarta poporului (Recitind Donul liniștit de M. Șolohov) — LitCratumaia gazeta, 19G9, J noiembrie, nr. 131, pag. 3-4, L, lakimenko De ce a fort recitit Donul liniștit - Literatura 1 jlzni, 1980, 23 dec. nr. 151. pag. 1-î. “) N, Măslin - Romanul iul șolohov M. 1SS. pag, 1*0 țl urm, "j V. V. Gura ți F. A. Abramov — pag. 125 și urm. “) L. lakimenko - Donul liniștit al tui Șolohov, M. 1958, pîig, ,13-ÎSl. «j I. A, Dubovlțki - Individualul In rawedla socialii a lui Grloorl Melehov. Trasaturile tipice șl Individuale ale /taurii lui Grigori Melehov ; Tragedia Iul Grigori Melehov. - Analele InsL Ped, din Tlraspol, Chlșihâu. II. 1856. V. 1857, VII. 195S ț. a. “) A. F, Britikov - Donul liniștii al tul M. Șolohov (speclticul sdeologieo-anlsUc) - autorete- rar - L, >Mfl. 20. pag. : V.V. Pciclin, Omul ți poporul In romanele lui șolohov. M, 1981, Inst. rod. „V. I. Lenln” din Moscova. n) Barele esteticii marxist-lenlnlste, redactat de Inst. de filozofic n u.R.S.S, trad, in „Ed. po- 18103" București, 1361. pag. 453, *87 ; I, Borev - Sistemul categoriilor estetice - București 1963, pag, 262-364 : Despre tragic. M. 106.. pag 207 : Î3T-24O. ") Fundamentata in articolul lui B. Emeltanov - Despre Donul liniștit șl criticii Iul - Lltcra- turnll kritlk - 19W, nr, liMî. Cezar Apreotcsci : Conceptul melehovismului 15 sei revoluționare. care iți varsă siajele și-și dau viața pentru triumful noii minduiri, fie de infringerea vremelnică a revoluției, fie de căutările chinuitoare ale unor personalități și grupuri sociale, ale căror interese sini intim legate de viața poporului, dar pe care anu- mite tradiții, educație, inducerea in eroare ii împiedică să găsească drumul spre adevăr". Fenomenul social al melchovisnuilui, ața cum il reflecta caracterul tragic al lui Grigori, se manifestă inconsecvența, instabilitatea socială a păturilor mic-burgheze, în lupta din conștiință între sentimentele de proprietar ți cele de om al muncii, ceea ce face ca viața eroului să fie sterilă, lipsită de sens, condamnind la pieire un 'tu ar stihurilor nebuloase din Prohod pentru zi Anii. nu puflnl, care s-au scurs de la dcbiit. o expe- riență de viață spornica, fmbelsugatd, o sensibilitate poeticd atenta si rrtsnunzind pUna de elan Ia comun- dementele actualității, o poezie cetățenească cu re- marcabile accente agitatorice, lată trasaturile defini- torii ale artei poetice a lui HăralamMe Țugui, Pactul creează unele cârduri remarcabile care re'.cvează o evoluție spre o poelt cu perspective ample, pline de fdgiWuieti. Caracteristice rfnt. centru versurile lui J'uoui însuflețirea, aria targă a preocupărilor, aspec- tele multiple ale investigației poetice, registrul ca- riat. fti culegerea pe care o pnwpltcștc, evoluția poe- tului se poate observa de ta cantablffijtcz înmuau- nrll primelor iubiri, trecind prin anii zbuciumați ai războiului ji poposind entuziast In zilele noastre. Iureșul reconstrucției patriei, aspecte din viața de azi a plril. se împletesc cu liniștea solemnii sl arovă a ceasului rte amtazd, fnetniarea poetului distinpia- du-se fn efortul spre gitslrca unei tnnatiwfll noi, mai ample, |i mai bona le. E fJresicca In aceasta direcție selecția aproxima- flvi întreprinsa in versurile care urmează. sil nu fie definitorie. Ea nermt'e totuși tel se Ghicească fn dosul a nu puține versuri un efort hotdrit întreprins spre captarea unei emoții estetice mafore ; cete mat bune poezii ale tul Haralamble Tutui vor pu'ea fn aceasta direcție, să o statornicească. TRAJAN LTVIU B1RAESCU FATA DIN V D'e iederi înalte și vis, diafană Descinse odată cu toamna, fala din vii: Cocori în sprinceană, Obraji razachii. Salcie crudă în șolduri, bălană — Și-n gleznă, — brățări și tipsii, Șantier 17 Te-aștepta, de-atunci, in fiece seară Prin umbrele bete, cu-albastră cunună — Suspin de vioară Suavă de lună Duios descîntind, delirind ca nebună Strania blondă fecioară. Și-ar fi vrut, adunată, s-o beie Ca pe-o ambră din pumni, galeși ochii In retină furiș unduind curcubeie De sălbatice coapse și rochii, Chemind din adine de genuni zodia ta : O-i-la-ih!... O-i-la-ha !... Apoi, Vă furau viile pe amindoi In albe rădvane de brumă ... Iar mustul strivitelor stele prin foi Turna săniușuri de spumă Cu clinchete și clopoței Pașilor chiuind prin alei. Și noapte cu noapte trecură zălude Prin singe cu coapsele fetei din vii, Tescuind seve crude De luceferi tir zii, Aprinzind fiecare in tine o rană Albastră de fată-morgand. Iar sufletu-mi cîntec cu anii suia : O-i-la-ih f... O-i-la-ha f... De iederi inalte și vis, diafană Ca un cintec uitat uneori mai vine fata din vii Prin despletitele timplelor livezi colilii... Ci sufletu-și mușcă sălbatec din rană: Unde-ți sint anii aceia, mai știi ? CONCERT ÎN LA MINOR DE SCHUMANN — planlslulul Valentin Gheorghlu - I îniii, un ropot frint de ploi stelara Din clape izbucnind ca o chemare. Apoi, o ceață de-amintire, deasă Ce-o țes oboaiele ca pe-o mdtasă... 18 Șantier E-o toamnă veche de tristeți și vis. Pierdută în al timpului abis ? Ori umbra bucuriei, revărsată Ce nu se va întoarce niciodată 2 ... S-a stins 2 Adîncul liniștii îl fring Viorile cu freamăte de crîng. Se zbuciumă un dans de flăcări vii Arzind in vatra inimii pustii — Tumult de dăruiri, clocotitor Ce mingîie și bucură și dor. Trecind pe clape crește neîncetat Un val ce bate-n țărmuri sacadat, Spre-a se întoarce de durere plin Intr-al oboiului prelung suspin. Și iat-o, vastă, marea în furtună fnvilvorîndu-și pletele, nebună. Par vîsle grele palmele ce cad Tăind prin valul de ivoriu vad Sonorului frămint ce înfiripă Un zbor ca de columbe, pentru-o clipă. Și iar chemarea tristă, -ngîndurată întoarsă dintr-o zare depărtată, Pină ce ropotul de ploi stelare Zbucnit din degete, cu-nfrigurare, Pe albii poleite cu metale fn rostogol de lespezi se prăvale Spre-a reclădi, pe riad, de-acum mai vii Columnele de pure armonii. 11 Albe ninsori legănate Pe albii de vis. Doruri și târguri, departe Cer fără margini deschis. Lebede, ritmuri plutind Din violoncele, tîrziu ... Alai suspină cu lacrimi de-argint Trecutul întors, încă viu. Dar clapele rid și tresar Cu pădurea de voci fără număr. Și inima saltă și iar Se umple de cîntecul tînăr. Șantier 19 III Tresaltă, prelung, bucuria de-a fi Ca o varii turnată in strige. Cu pieptul de raze începi a lovi Tristețile oarbe, nătînge. Un soare pir frunte, un soare in palmă ... Ce nalte și-albastre-ți sint zările-n larg! Izvoare aleargă-n amiaza cea calmă hi țăndări lichide cristalul de-și sparg. E-o fugă de vaste cimpii ți de munți Ce-și spală de negură fața. Și-n pășit de joc, săltăreți ți mărunți Biruitoare, frenetică: viața. Mi răgii ce-au stat îngropate in ape, Lumini înflorind din pierdutul ecou, Se-nvolbură iarăși și iarăși pe clape Cu sclipăt de sunete, nou. Și cine-ar mai crede că glasul acesta Puternic și nalt peste munți arcuit, E suspinul duios ce-l răpuse tempesta In reci și adinei cataracte de-argint 2 Jucați deci, voi miini ca de vis, înainte Prin spațiul cu sori și cu stele prea plin. Sorbind din a voastră, lumină fierbinte Plutesc în înaltul senin .., RE CVI EM PENTRU POEȚII M O R Ț I ÎN RĂZBOAIE Cu fruntea plecată adine Spre marea de piatră-a păminttdui, Adesea-n tîrziuri nocturne scobor șl ascult Neogoîtele pururi, prea tristele voci Ale poeților morți în războaie De citrind, de demult. Sint fără de număr și cine-ar putea Să le știe pe toate, pe toate 2 Unele încă scandează frînturi de bahice ode 20 Șantier Ori madrigaluri șoptite abia : Altele aprind in ruguri vii de cuvinte Aprige doruri de libertate. Strigd mereu, după fiecare șoaptă de vers Sîngele ce trebuia să fie cintare Mai dulce ca vinul luminii, ales — Mai caldă ca orice-alinare. Ce triste foșnesc in mătușa Tăcerii, umbritele cete! Singur pămintul rămas-a Din clntecul vostru visind să se-mbeie... Fie-vă frunțile cupe de flori pentru rouă Cu-argint din montane poteci! Și somnul adine de genune, poeme vouă Rămase nescrise pe veci. Fie-vă glasul mereu in memoria De veghe umană, Ca miinile noastre să vindece mingiind, Vouă, pămintului, ultima rană. MARȘ DE NOAPTE J V oaptea, picioarele... Atit am rămas. Lumea, — o groapă Plină cu apă Grea și murdară apă. Nici un zvon, nici un glas. Plouă de sus, ori de jos ? Pămintu-i jos sau sus ? De-ar veni odată soarele Măcar să ne mingile pe obraz. Să uităm ca pe-un vis Noaptea, picioarele ... Atit am rămas. Și totuși sîntem un fel de val, Un riu care curge: De naftalină, de cllfi, de metal. Bocancii nu mai au cuie, Șantier 21 Stngele nu ne mai frige; Le-au înghițit Noaptea, picioarele Ca pe-o umbră de glas. Atît am rămas. Uite! Pasul ăsta ar putea trece un munte Așa-i de lung. Dar valea se tot adincește... Deabia îi dai de fund Și nu mai ieși. Somn, din mers ... De ce să nu dormi Cind șoseaua întreagă-i un leagăn Greoi balansat Im stingă, la dreapta înapoi, înainte ? Cind pușca și ranița și lopata și masca S-au întins de mult pe pămint Și nu mai apasă Și nu mai st ring? .. .Ce mult am dormit! Și tot mai departe-s zorile, soarele. Pleacă din nou la drum nesfîrșit Noaptea, picioarele; • Noaptea, picioarele: Noaptea, picioarele ... HARALAMBIE ȚUGUI 22 Șantier ÎN CLIPELE ACESTEA A clipele-acestea mi-e mai draga tăcerea, Umblelu-i alb de pisică, Privirile ei misterioase Ca fantomele copacilor noaptea, Surîsu-i adormit de lună bătrină, Lacrima-i dutce-amară Coborind către buzele mele. In clipele-acestea adinei și albastre. poetes perdus Of acei poeți sensibili, ce-ndrăgesc subtilitățile cuvintelor, misterul nedefinitelor nuanțe, jocul pur, entuziasmul complicat — și austerul travaliu pentru cite-o strofă rară — pierduți in vălmășagul omenesc ei luminează doar cit o țigară și sînt învinși în lupta lor cu Timpul. Și totuși de-aș putea să-i răsplătesc, înduioșat le-aș dărui Olimpul. Victor Felea : In clipele acestea 23 C î N T E C TRECERE D E * dtă încă o zi in care, cu gesturi obișnuite, Voz modela statuia trupului meu începută cu decenii în urmă. Voi adăuga puțină seninătate privirilor, O cută de amărăciune in jurul gurii, fci-colo voi adinei cile o linie Sugerind a timpului inexorabilă trecere. Ce fragilă alcătuire / Și totuși, cu asemenea material Se face tot ce-i tnai de preț pe lume, Făptura omenească. E-un du-te-vino necontenit Intre viață și moarte: Materia lucrează ca in somn. Iluminindu-și visele Cu lanternele multicolore Ale sufletelor noastre. VICTOR FELEA 24 Victor Felea : CIntcc de trecere în Ritm de maree L-sin nou lingă mare ne-ascultăm pe noi înșine Și mineralele ne sună pe glezne și se retrag Și nu pot să ia tăcerea din noi și s-o macine, S-o izbească de siînci prefăcînd-o-n nisip sau in stele, O, ciți pescăruși trec prin sufletul meu ta ceasul amurgului Și cîte corăbii m-așteaptă-n estuarul știut... Mai am de săpat o mie de-albastre jintini Și am o mie de gtnduri nedezrobite in mine. fese din ape luna de toamnă: vuitul de stepă Inii clatină frunza uscată și fructele se-ntorc in pdmînt. De-acum voi umblu pe drumuri poposind la răspintii Și din umbra mea vor crește copaci de răcoare. Din nou lingă mare ne-ascultăm pe noi înșine Și tu ești frumoasă și tăcută ca o zeiță de piatră Și nu mai pot stăpini atîlea popoare de vulturi in mine Și iată-mi pămîntul cum se luminează de cintece ... c î N T E C DESPRE O FATĂ Era frumoasa ca un fruct și eu știa Că arborii se-ntorc în urma ei s-o vadă, Să-i bea lumina mișcării și surisul Și nărui fi de jocul genunchilor rotunzi Să-ntindă brațul umbrei spre lalia subțire. .. Și ea părea că nici nu bagă-n seamă Cum amețește strada și nevăzuți păianjeni li st ring mijlociii tinăr, neoglindit in patimi. Și cind venea vreun arbor visător Cu trunchi înalt și ager, ca intr-un somn ciudat / se părea că pașii o cind acestui zeu Și că-i subjugă pieptul, o clipă, tremurind.. . Anghcl DumbrAveanu ; în ritm de maree Era-mpUnită cu nu fruct cind icșea-n cetate Privirile copacilor, învinse, o cântau Si-o răsfățau cit fonduri neștiute, Dar rămîneau departe toți de sinii ei nebuni. De miezul răcoros ai buzelor suave, De palmele ce nu știau cum se dezmiardă. De carnea-i sfînt mușcată de-atitea întrebări Și trupul ei era un țipăt lung de soare .., Septembrie n-o desfrunzise niciodată.,. ca l i g r a m ă r lutește duhul toamnei în aer, Sr-mplineșle lumina Și-o sfintă neliniște trece prin arbori. O, cîte culori. Cile culori am irosit.,. fată cum s-adună-ntrebările Și pleacă in unghiuri spre sud. Rămînem cu vocalele Și cu umbra studentelor, rămînem cu cintecele nescrise Care ne caută prin peisajele părăsite demult ... Undeva în nord mă cheamă o fată cu pletele galbene Și vine spre mine aurind pădurile-n cale. Voz avea oare destule fructe s-o-ntimpin? Și-n amfore Voi fi strtns soare destul? Iar buzele mele Nu vor fi uitat oare să tulbure neastimpărui gleznelor ? ANGHEL DUMBRAVEANG 26 Aflghcl DumbrftveHnu ; Cailfiramâ B A D Nu cumva suflclu! le dnbparfl iot aș-n cum dobonrft un cuțit ? (Escninl U'u puternic suflet acea acel bărbat. Un suflet întins și util de rămuros, Unde punctele cardinale pentru drumuri Se întretăiau și se măcinau Unele pe altele... Uneori, de afita suflet li dureau mîinile și pieptul și ochii, Era o risipă de stele îritr-însul, Maree furtunoase îi bateau in coaste. Zburătoare flori și arbori înrodiți fi aiureau bătăile slngelui, Păsări nebănuite în frumusețe ! se cuibăreau la subsuori. Uragane de foc și uragane de gheață li înconjurau marea sa inimă Și4 refuzau statica roză A viaturilor din miez de sine ; Dar atit de trist era acel bărbat De aglomerarea de suflet dintrdnsul, Era bogat ca o pădure tropicală, Ciudat de bogat era acel bărbat, Era bogat ca un adine de mure, Ciudat de bogat ca o auroră boreală, Era bogat ca o planetă Ciudat de bogat ca astrul solar, Dar și tristețea sa era bogată. Ciudat de bogată era tristețea sa ... Toate iubirile bărbatului aceia Mureau strigind în puternicul său suflet, Risipa de stele le ardea pletele, Furtunoasele maree ie măcinau statuarele Trupuri de marmoră pură. Și se împiedicau și nu găseau Nordul, Nordul acela pe care și bărbatul G. Suru : Balada 27 I II pierdea uneori în pieptul său alert. Și nu găseau nici Sudul de visare. Și nici Estul de regenerări Și nici Vestul tropotitor de culori Pe care uneori și bărbatul frumos Le prindea în pieptul său alert... Era nemărginită tristețea bărbatului Cind auzea sufocarea iubirilor In abundanfa de flori și de roade Și cind uraganele de foc și de gheață Rupeau ultimile acorduri de buze In preajma inimii sale imense, Și cind le auzea căzînd in genunchi Amețite de fictiva roză a viaturilor ... O, nemărginită era tristețea bărbatului. Bărbatului care in sinea sa Nu putea să simtă prezentă Iubirea nepieritoare, O, nemărginită era tristețea Bărbatului cu prea mult suflet.,. Știind că într-o zi de foc la veni și femeia aceea Cu nume de pădure tropicală. Cu nume de adine de mare, Cu nume de auroră boreală O, va veni și iubirea aceea, Iubirea cu nume de planetă, Iubirea de astru solar, Atit de mare s-a făcut Tristețea bărbatului incit A început să-și izbească sufletul. Cu sete izbea în cerurile sale Orlnduind constelații și galaxii, Iși opri stngele și dintr-o dată Se zămisli in el steaua de Nord, Mareele din el le ritmă in clipe Ca să arate orele iubitei, Roadele cunoscură primele anotimpuri Ciclic rotite pentru pirguire, Cu aripile rare se prelungiră păsările Pentru îmbrățișări nemaiîntilnite. Și uraganele de foc și de gheață Se făcură briză dulce ca să-mpingă Ochii femeii-n orizonturi de inimă. Izbea bărbatul în sufletul său Tăindu-și bogățiile alerte asemeni Creatorului care alege 28 G. SurU : BiiSadift Din trunchiul de brad doar miezul sonor Pentru vioara cea mai curată, Izbea bărbatul In sufletul său Tăindu-și bogățiile sublime asemeni Cioplitorului de marmoră care Taie dintr-un munte doar un singur contur izbea bărbatul în sufletul său Și la picioare-i cădeau bucăți de suflet. Gleznele sale simțeau cum se tinguie Fărîmele zdrobitului său suflet, Urca amețit de atita bogăție Ce-o lepăda dintr-insul cu sete Cuprins de dorința de a nu o pierde Atunci cind va veni intr-o zi de foc. Urca spre El măcinindu-și trupul in stelele prea multe pentru un singur cer Urca spre El măcinîndu-și trupul In mareele pe care le ignora acum, Urca spre El simțind cum se-nconvoaie De atitea flori și de atilea roade Blestemate-acum cu toată spaima sa Urca spre El simțind cum se subție in uraganele de foc și de gheață De care se dezgolea așteptind-o pe Ea, Urca spre EI pierzindu-se-n dorința Impetuoasă de a nu o pierde Atunci cind va veni într-o zi de foc, Și cind bărbatul își avu limpede sufletul Pentru femeia nevăzută și cind Făurise lumea în care iubita-i Niciodată nu se va mai pierde. Se frînse în două bărbutui frumos, In genunchi căzu bărbatul demonic, O vatră dc liniște deveni bărbatul In care flăcările se vor aprinde oare, Vreodată, !ntr-o zi de foc? GEORGE SURU G. Suru : BaUdA 29 AZI, GHEATĂ ÎN PARC Iarna aceasta, ca și cea de acum un an, a fost lunga, cu zăpezi ne- sfîrșite și cu frig îndîrjit, statornic. Acum e sfîrșitul lui martie și toată lumea adulmecă primăvara. Bătrînul nostru oraș se scutură de zăpezi și își pisează gheața și po- leiurile în tihnă și cu răbdare, aidoma unui animal secular ce a hibernat liniștit. Turnurile ascuțite au început să sclipească, parcurile tresar sur- prinse de vînt tinăr, apele rîului dănțuie printre sloiuri cu ironie, a biruință. „S-a dus iarna**. Vine primăvara**, „Se arată soarele**, „Iubitul nostru soare'* —se pare că spun copacii. Oamenii, sub apăsarea veștmintelor greoaie, zăbovesc pe străzi. Mă- nușile sînt vîrîte în buzunar, iar mîinile, albe ca niște păsări, se lăfăie în aerul primăverii. Totuși, pentru mine plecarea iernii are ceva trist. Nu aș vrea să fiu original, ci pentru simplul fapt că odată cu iarna se stinge și o poveste care a ars ca o flacără în sufletul meu și care l-a încălzit în lunile acestea de ger. E vorba de o poveste care începe cu vreo cîtiva ani in urmă, tot intr-o iarnă. Acum vreo șase ani, eram soldat într-un oraș mare din sudul tării. S-a intîmplat să fiu trimis într-o călătorie la Sibiu. Am plecat din orașul acela într-o dimineață jnohorîtă, ploioasă. Trenul era un personal ce mer- gea moderat. în compartiment toate locurile erau ocupate. Erau trei femei cu bagaje mărunte, dar numeroase, incit nu mai avuseseră loc în plasă, ci le pitiseră pe lîngă picioare. Mai era un bătrînel care mergea în Ardeal și pri- vea din vreme în vreme spre o damigeana enormă al cărei pîntcce bulbucat era îmbrăcat într-o împletitură de nuiele colorate. La geam, în fața mea, era o fată de vreo șaisprezece ani, blondă. Lîngă ea se găsea un plutonier rotund la față, care moțăia, cu chipiul tras pe ochi. Trenul mergea lent, oprea în toate bălțile. Erau nume de gări pc care nu le auzisem niciodată șî pe care Ic uitam de îndată ce trenul părăsea stația. Poate vremea închisă te îmbla la somn, dar eu nu pot dormi în tren niciodată, așa că priveam prin geamul umezit. Cîmpiile erau încă troienite, dar zăpada ișî pierduse frumusețea ; parcă îmbătrînisc, o zăpadă gri, ofi- lită. Privirile mi se întîlneau cu ochii fetei, iar ea mă privea fără sfială, cu prietenie și asta m-a fîstîcit. Mă așteptam să-mi înlăture privirile cu un gest de neatenție sau chiar cu indiferență. Prima dată a vorbit ea : — Vine primăvara ... 30 H. Va^jleseu ; Azi, gheața in parc — Da, am ingăimat eu, supărat că nu sînt în stare să leg două vorbe. — Noi am luat vacanța ... zise ea. După aceasta, mi-am zis că nu are nici un sens să ne spunem banalități și, nepoliticos, am închis ochii, simidînd o oboseală. îmi părea rău că nu mă interesează fata. Și nu știu de cc nu mă interesa, fiindcă era o fată frumoasă. Purta uniformă bleumarin de elevă, cu guler alb. dantelat, și asta îi scotea în evidentă trăsăturile precise ale feței. Părul auriu îi era împletit în două codî|e scurte. Ochii, mari, cu sprîncene bogate. învăhiiau într-o lu- mină fragedă chipul ei blond. — Ne-am apropiat de Olt, mă vesti ea, neținînd cont de faptul că in- chisesem ochii. — începem să urcăm spre Sibiu ... M-am ridicat, și. cu grijă, să nu ating vreun genunchi al celor din com- partiment. m-am strecurat pe culoar. Aici nu era nimeni. Am deschis geamul. Oltul șerpuia alături de terasamentul căii ferate. Șuvoaiele ii erau furioase și ascunse intr-un văl de ceafă sură. Relieful începu să devină stîncos. Perefii netezi de piatră lunecau prin fața ferestrei ca niște plăci întunecate și tăcute de metal. Arbuști firavi țișneau prin crăpături de stîncă. Muntele iși trimitea ceva din ființa și mădularele lui pînă lingă tren : grohotiș șî stînci încremenite in poziții curioase care îți trezeau în suflet imagini în- fiorătoare. Oltul dispărea pentru cîteva clipe, se îndepărta, ca apoi să apară atît de aproape încit credeai că rotile trenului se scaldă în apele lui dc la mal. Mi-am aprins o țigară. Curentul stirnea jarul țigării, făcîndu-1 porto- caliu. M-am pomenit cu fata aceea blondă lingă inine. Am împărțit bara pe care ne rezemam mîmile. M-a bătut pe umeri și mi-a întins o pungă, din hîrtie groasă, cu bomboane. Am vrui să o refuz invocînd țigara, dar ochii ei nu in-au lăsat. Am luat o bomboană intre dinți. Avea un gust acrișor. Erau niște bomboane ieftine, din fructe. Apoi fără să mă bată pe umăr, mă sili să iau iar bomboane. Am luat citeva și mi-am umplut gura, ca să-t fac pe voie. Fiind mulțumită. începu iarăși să vorbească. I se auzeau bom- boanele cum le spărgea între dinți. — Abia aștept să ajung acasă . ,. Mă cheamă bunicii ... Nu i-am văzut de mult... Stau două săptămini. — Ciți ani ai ? am întrebat-o, ca să zic ceva. — Șaisprezece și două luni. Răspunsul ăsta îmi plăcu. «Și două luni" așa cum spun copiii mici de tot. Era încă un copil, sau cel puțin rămăsese in ea ceva de copil. Simțeam că vrea să stea de vorbă. Altceva nu știam, sau nu-mi dădeam scama. La urma urinei, nici azi nu știu și nu-mi pot explica de ce eram atît de morocă- nos în dimineața aceea. — Pe aici am fost cu tata... îmi arătă ea o pădure, sus, ceva mai departe, totuși. Pe fereastră pătrunsese fum greu de locomotivă. Am închis geamul. Ea rise, făcînd o gropiță în bărbie. Probabil de strimbătura mea sau de fumul înecăcîos. Vagonul balansa ca într-un tangaj bine chibzuit. Pe culoar ră- mase miros de stîncă și de pădure. Trenul se apropia de tunelele acelea multe care sînt pc Valea Oltului. H. VMbltscu î Azi. ghestâ in pare 31 Deodată intrasem în lunci ca intr-o gură de peșteră. Eram in lumea beznei. Am simțit pe umăr bătaia mîinii ei. Dar nu era un semn ca cele dinainte. Palma ei mi se odihni pe umăr. Am ronțăit, rîzînd, din bomboa- nele ce se mai găseau în pungă. Așteptam ca un răufăcător un nou tunel, ca pe un adăpost Eram din nou în tunel. — S-a făcut ziuă, am spus cu prostește, după ce m-am convins că nu se vede nici un tunel. Ochii ei nu arătau decit bucurie, o lumină în care im se poate afla niciodată un iir de umbră de vinovăție. Ne întilnisem doar pentru această bucurie. Abia acum mă întrebă : — Unde mergi ? — La Sibiu. — Stai mult acolo ? — Vreo săptămînă. — Viu cu tine.... — Vii cu mine, tc iau cu mine .., — Cunoști Sibiul ? mă întrebă ea. — Nu, n-am fost niciodată la Sibiu. — Te conduc eu. mă primești călăuză ? — Te primesc. îmi venea să-i mingii privirea, să-i sărut privirea în- cărcată de profunzimi verzi, ca un fluviu ce reflectă maluri de iarbă proas- pătă. Dar cum privirea unui om nu se poate mingiia, m-am mulțumit doar cu gîndul că în anotimpul acela de iarnă îmbătrînită am lingă mine privirea ei verde, un crîmpei de primăvară. — Cît e ceasul ? zise ea. l-am arătat ceasul de pe mină. O umbră dc suferință i se ivi in coltul gurii. Nu știam de ce. Se duse în compartiment. Se îmbrăcă în palton și-și luă o mică valiză cafenie. Ieși din nou pe culoar. Mă chemă cu un gest aproape imperceptibil spre ușa vagonului. Acolo era un curent înghețat și bătaia roților de tren era mai străina. Eram încă sub impresia privirii ei fragede, cînd mă cuprinse dc umeri și cu un gest pueril mă strînse la piept. — E frig aici, se scuză ea, parca, și mă sărută fugar pe obraz. Eu cobor la Cornet... Cînd trenul se opri, am sărutat-o pe ochi și am ajutat-o să coboare. După șuieratul scurt, oarecum neînduplecat, al locomotivei, m-am urcat în tren și am deschis geamul. îmi făcea cu mîna, iar eu, năucit încă de des- părțire, dădeam din cap ca șî cum răspundeam afirmativ la o scrie de în- trebări pe care mi le punea mîna ci in semn de salut. Dc atunci n-am mai văzut-o niciodată pe fata blondă care a coborît la Cornet... Iar acum, în iarna aceasta, mi-am amintii de ea pe neașteptate. In orașul nostru studențesc mă plimb adeseori pe străzi mărginașe, prin par- curi, pe dealurile orașului. în lungile mele rătăciri, într-o zi de iarnă, pe o stradă care nu este prea departe de centru, aș zice chiar pe centru, am des- coperit un steguleț dc tablă vopsit cu roșu și albastru. Dacă nu ești atent îți scapă. Seamănă cu o relicvă medievală ; asta mi-a amintit de fata blondă 32 H. Vasilcscu : Azi, Rheațâ în parț dc la Cornet. Arc ceva din flamurile acelea triunghiulare, alungite, care se purtau la vîrful suliței și cu care se pleca spre cimpul de luptă. Acest ste- guleț nu apare în fiecare zi deasupra unei porii (intr-un suport de metal), ci doar în anumite zile ale iernii. Avînd desenată pe cl o patina, stegulețul se adresează tuturor: ..AZI, GHEAȚA IX PARC". Cej cu patine, desigur, trec zilnic pe strada aceasta să vadă stcgulclui, M-am întrebat: oare cine axează steguleful ? Dar n-am aflat. Rcflectînd la acestea am pornit spre parc. Aici, pe un lac înghețai cu luciri albăstrui, patinatorii se distrau pînă seara tîrziu : îmbrăca ți unii in haine închise alții in nuanțe aprinse păreau mai mult niște culori ce se fugăresc pe gheață, unii abia deprindeau pati- najul. alții, cu o dezinvoltură de-a dreptul impresionantă, descriau cele mai complicate piruete. Am încercat să văd ce sc petrece pe lacul înghețat in zilele cînd stegu- 1ețul nu vestea pe nimeni. Lacul era pustiu, gheața, pe alocuri, nu era toc- mai bună pentru patinaj, se muîase, și. totuși, înspre seară, cineva venea șt patina, ncținînd seama de pericolul pe care îl prezenta gheața. Era probabil o studentă. O vedeam cum luneca pe toată suprafața Lacului. Patinele, în jocul lor, zgiriau pe gheață contururi de frunze și de trandafiri, thicori gheața pîria, dar ea își schimba brusc direcția și cu toată viteza sc îndrepta spre alte porțiuni ale gheții, De fiecare dată cînd nu apărea stegulcțul, știam că o voi întîlni. Venea la o oră cind lămpile de neon ale parcului se aprindeau și dădeau zăpezii o paloare lipsită de vlațăt Asia făcea să nu fie nîcî zi, nici noapte: era ca o noapte albă, nordică. Ședeam într-o margine a gheții și fumam. Era frig și uneori începeam să-mi bat pantofii unul de celălalt pentru a mă încălzi. Speram să mă zărească, dar ea, chiar cînd trecea ca un virtej prin apropierea mea, era absorbită de dansul ei singu- ratic. Un timp am renunțat să mai vin în parc, zicîndu-mi că n-are nici un rost. .. Și totuși, după o vreme, m-am dus din nou. toi in zilele cind nu apărea stegulețul. într-o după-masă, spre scară, veni și ea ea întotdeauna. Veni pe o cărare, prin zăpadă, sc așeză jos și își potrivi patinele. Cind mă zări, veni spre mine și mă întrebă t — Azi, nu e gheață în pare ? — Da, nu e gheață... î-am răspuns. Dar nu știu ce se întîmplă cu mine. Mi s-a părut, sau într-adevăr a vrut să-mi spună cu totul altceva, își trase mănușile încet, ca și cum se pregătea de o călătorie îndelungată. Semăna cu fata blondă de la Cornel \u știu cum ii era părul strîns sub o căciulită roșie de lină, dar în privirea verde mi s-a părut că ii strălucește ceva din peisajul acela stincos de pe Valea Oltului. Am fost atit de uluit îneît am întrebat-o : — Vă place Valea Oltului ? Dar ea plecase deja ca într-un picaj de vultur, cu trupul arcuit, lăsat mult în față. Făcu un cerc uriaș pe gheață, apoi cu toată viteza se apropie de mine. Se opri și îmi făcu semn cu capul, adică : „Da, îmi place Valea Oltului-, cel puțin așa am interpretat cu, Și porni iarăși într-un zbor gra- țios și spiralat; părea că se închide intr-o spirală de cristal. Zborul ei era fermecător poate tocmai fiindcă gheața era foarte subțire și amenințătoare. H. Vasllescu : Aii. «heaiA In parc 33 I Desigur că numai pe o asemenea gheată se poate patina cu atita patimă. Tocmai din efortul dc a pluti cît mai mult pe o gheață sensibilă se naște măiestria patinatorilor. — V3 place Valea Oltului ? am întrebat-o diti nou cînd fu lingă mine De data asta s-a oprit și m-a privit intens. — Sînteți de pe-acolo ? — Da, am mintii-o. Și s-a dus ca o nălucă, fără a mai reverii la malul unde o așteptam. De atunci n-am mai văzut-o. In zilele următoare gheata s-a muiat. Am și acum remușcări pentru că am mințit-o că sînt de pe Valea Oltului. Poate asia i-a spulberat și ei orice bănuială. Dar cum puteam să-i amintesc dc Cornet, căci acea haltă îmi rămăsese în inimă săpată ca o inscripție ascunsă pe care nu o putea dezgropa nimeni, nici chiar eu însumi. HOR!A VAS1LESCL 34 K, Vâsli eseu : Azi. shea,S In parc DIMINEAȚA DINTÎI P * c la ceasurile șapte, Ticti avu un vis ciudat și, din această pricină, se trezi mai devreme ca de obicei. Deschise d intr-o dată ochii, in odaie era lumină și genele lui Ticu se zbătură ca niște aripi de bondar. Sc uită atern la lucrurile din jurul lui și i se păru că masa, dulapul, dar mai ales pen- dula din perete crescuseră grozav de mult peste noapte. Această descoperire îl uimi. Rîse la gîndtil că în noaptea aceea obiectele din odaie crescuseră prostește. Deodată simți nevoia să-i comunice și celui ce dormea lingă el cum că pendula nu mai era atit de mică cum o lăsaseră ei la culcare. Dodică, frate-său, pierdut sub duna uriașă, boscorodea în somn. Ticu împinse duna la picioare. Dodică visa întors spre perete. Ticu trase din cămașa de noapte un firicel de bumbac, îl întinse cu grijă în palme, apoi îl plimbă pe deasupra urechii lui Dodică. Acesta începu să-și mute capul pe perină, gemînd, Din cind în cind aducea mina dreaptă la ureche și se scărpina cu patimă. După cîteva minute, Ticu, plictisindu-5e de jocul cu firul de bumbac, apuca între degete urechea fratelui și o răsuci vîrtos. Do- dică jipă de durere și sări speriat din vis. Ticu îl anunță blînd că venise vremea să se scoale întrucit soarele răsărise de mult și-afară era timpul bun de joacă. Ca să-l convingă pe Dodică. Ticu se sculă din așternut, merse la geam și-l deschise. în odaie pătrunseră mormane de soare. Băiatul întîrzîe la pervazul ferestrei. Părea că numără țiglele noi, roșii, de pe acoperișul vecinului. Se bucură că ziua era călduroasă și el va putea să fugă la rîu împreună cu Vasile Bulgăre, băiatul cel mai puternic din ulița lor. să se scalde. Tși aminti că pe la amiază urma să se ascundă în grădina dispensarului împreună cu Vasile, să aștepte în porumb pe agentul sanitar, iar and agentul va trece pe lingă ei, să-i sară în spate (Vasile Bulgăre și el, Ticu lui Toni), și să-1 ia la bătaie pe agent, să-l bată zdra- văn în coaste cu pumnii și cu genunchii din cauză că salariatul dispensaru- lui se apucase să vaccineze porumbeii oamenilor din sat Ticu, furat de planul cotonogirii agentului uită să-l aminte pe Dodică cum că pendula crescuse peste noapte. Dodică, supărat că fusese zgîndărit din somn, îl întrebă pe Ticu: — De ce mă scoli mă, ce-at cu mine ? -- Așa trebuie, să te scoli, c-ai dormit destul — ii răspunse calm Ticu. Dodică,* contrariat de vocea nefirească a lui Ticu, izbucni : — Las*că o să mă scap eu de tine, Ticule ... Peste cîteva șăplămîni se va deschide școala șî-o să-fi cumpere tata ghiozdan șî-o să te trimită pe-a întiia, și n-o să-fi mai bați joc de mine și-o să te ia dracii’, Ticule !.. i V. CrejiU : Dimineața dlnill 35 Dodică împlinise în primăvară șase ani. Tîcu șapte. Dodică era însă mai rotund și-aproape cu un cap mai înalt decit frate-său, Iri vară, la batoză. Toni îi cîntărise pe amîndoi și Dodică se dovedise a fi mai greu cu patru kilograme. Știindu-se mai greu, Dodică încercase în repetate rindurî să-l dea ia pămînt pe Tîcu, dar Ticu era cu mult mai ager în mișcări și întotdea- una îl bătea crunt. In cele din urmă. în Dodică se cuibărise un soi de mare respect pentru Tîcu. — Și zi, prichindelule, mă șuduî, ha ? — se enervă Tîcu, Dodică nu-i răspunse. Ticu scuipă în palme șî tuși înfr-un anume fel (așa cum obișnuia să tușească Toni, taică-său, cind era mînîos). Dodică înțelese gîndul lui Ticu și. prevenitor, strigă cu glas ascuțit la maică-sa. Din ogradă nu-i răspunse nimeni. Dodică, speriat de apropierea fratelui, strigă în continuare la maica-să. Neprimind răspuns, îi scăpară lacrimile. Ticu îl prinse dc bărbie și-i zise: — Ascultă, puric căpâțînos, dacă mă mai necăjești mult și nu te porii frumos cu mine, o să te iau do buric și-o să te arunc pînă-n ograda la tușa Veta !,.. Dodică, tremurînd, țipă: Ia mîna, Ticule, ia mîna, auzi ? Ticu tresări. 11 lăsă in pace pe Do- dică și părăsi odaia. Intră în bucătăria de vară, intră în căinară, fugi în gră- dină, dar nicăieri nu găsi pe maică-sa. Alergă spre poartă șt văzu că era încuiată. Căută cheia unde știa că o lăsa bătrîna, la piciorul stîlpului, în nisip. O găsi. Era o cheie marc, strimbâ de mijloc, făcută dc fierarul colec- tivei. Ticu o privi neîncrezător, o pipăi ca să fie sigur că era cheia de la poarta casei lor, apoi fugi cu ea în odaie. își îmbrăcă pantalonii și aranja cheia la brîu, după curea. Se plimbă cu pași rari prin odaie. Nici în ruptul capului nu-i venea să creadă că în ziua aceea cheia do la poartă se găsește la el 1a șold. în piept simți o căldură plăcută, moleșitoare. — Dodică, unde i mama ? — Dc unde să știu eu ? O să vină ea. n-ai grijă, Ticule. că n-o fi dusă așa departe ... O să vină ea, mama ... Ticu știa că Toni, taică-său, plecase dis-de-dimineață cri treburi la oraș. Bătrîna. în schimb, nu spusese seara la cină că a dona zi nu va rămine acasă. Așa stînd lucrurile, Ticu deveni bănuitor. Desigur că maică-sa e prin vecini și se va întoarce curînd. Sigur se va întoarce, Ticu im-și amintea ca vreodată să se fi trezit din somn și bătrîna să uu-î cheme la mincare. pe ol și pe Dodică. După ce se saturau. îi lua pe amîndoi de mină și-i ducea la tușa Veta, iar ea pleca la cîmp. Ticu își zise că tare bine ar fi dacă maică sa nu s-ar întoarce totuși curînd. Și zi. Dodică, nu știi undei ? Dodică se umflă în pene și rosti indi- ferent, cu ochii urmărind o muscă din tavan: — Mi-a spus ca mie ceva, ieri, că se va duce vreo două ceasuri undeva, dar am uitat unde a zis că se duce ... — Cum ai uitat? — Uite, așa, bine. Ticu, mîngîind cheia, vorbi ca pentru sine: —Mi-a zis nenea Nicolae să trec azi pe la el, să-mi dea o pereche dc porumbei. .. mă tem că singur nu ioi putea prinde . .. Dodică tișui săgeată de sub dună. 36 V. Crețu : Dlmineap d&nltl — Merg cu, Ticule, vin eu să-ti ajut! Bhei, află iu că cu am prins mu Hi porumbei.., Mă urc în pod, rup scîndura și gata : î-am prins. Unu-doi i-am prins. — Asta să mai vedem ... — cugetă bătrînește Ticu. Și, zi, Dodică. nu știi iinde-î bătrîna ? Dodică, fericit de întorsătura lucrurilor, mărturisi: Aseară, Ticule, a venit la noi tușa Veta și le-am auzit vorbindu-se că azi, pe răcoare, merg să taie coceni și că vin acasă abia cînd se ridică soarele. Ticu strînse cheia în palmă. Pentru prima dată, ținea bucata asta dc fier în mină .și, curios, se simțea mult mai puternic. Văzîndu-I pe Dodică cu pieptul gol ii fu milă, — Dodică, îmbracă-tc. — Mă îmbrac. — Dar. repede! — Repede, Ticule ! După ce Dodică iși îmbumbă sandalele, Ticu ii porunci să-l urmeze. Scotociră prin sertare, prin dulapuri, găsiră chimirul peslrit al lui Toni, îl cercetară în amănunt dar, spre surprinderea lor, nu găsiră nimic care să-i mulțumească. Lui Ticu îi veni o idee. Se îndreptă spre șopron. Ticu pășea înainte, Dodică după el. Toni își păstra coasele atîrnate de-o grindă. Ticu se oprî sub grindă și privi cu admirație cele două coase. Limbile de ofel ale coaselor sclipeau orbitor in bătaia soarelui și acest sclipăt îi fascină pe cei doi frați, - Dodică, du-te-n tindă și-adu un scaun. Dodică îl ascultă și aduse scaunul. Ticu ii protăpi bine picioarele in nisip, urcă și luă din grindă cele două coase. Dodică ii urmărea atent gestu- rile, căznindu-se să priceapă gindul fratelui. Neintelcgînd mare lucru, holbă ochii și se temu dc ceva nedeslușit, ceva foarte vag, dar care avea să se întîmple cu siguranță. Ticu ocoli de cîteva ori coasele. Căută o straifă in care Toni își păstra gresiile. Luă o gresie și i-o dădu lui Dodică. Pe cealaltă o luă el, o șterse de pantaloni și-o adăposti la brîti. lîngă cheie. — Dodîcă, ia tu coasa mai mică. — Dc ce s-o iau ? — Așa, ia-o! Bine, dacă zici tu, o iau ... se învoi Dodică și aruncă coasa pe umăr. Ticu se răsti la Dodică arătîndu-i că un cosaș bun ține altfel coasa la umăr, nicidecum ca Dodîcă, un prost, un ... prichindel. Ticu măsură cu ochii cerul și hotărî: — Stă să pice scara, Dodică, și noi mai avem o bucată bună de cosit. Să ne grăbim 1 Acasă muierile noastre or zice că sîntem leneși ... Dodică stătea încremenit șî speriat. Ticu se enervă, și dădu o palmă fratelui mai mic. — Nu sta așa, ca un bou, apucă-te de lucru, cosește.... — Ce să cosesc? Un’ să cosesc? scînci Dodică. Taci mă, Dodică, nu plînge, uite curtea asta a noastră zicem că-i grădină de trifoi. Și noi am venit să tăiem trifoiul și sîntem grăbiti. Dodică. pricepînd cu greu, icni de plăcere. V. Crețu : Dimineața dinții 37 I — Apoi atunci să cosim, Ticule1 Și copiii lui Toni începură să cosească. Coasele se loviră de pietroaiele din curte și zgomotul îi înspăimînta pe cei doi frați. — Trage, Dodică ! — Dă-i, Ticule [ — Mă, ce zici tu, o să fie grîu anu’ ăsta ? — Prăpăd. — Dar porumb ? — Pădure. O vreme tăcură străduiiidii-se să taie trifoiul cit mai din pămint. Curînd însă osteniră, Ticu sprijini coasa de perete. Același lucru îl făcu și Dodică. —Mă, frate-miu ... — Ce-i ? ....... Colectiva are trifoi, nu glumă ! — Are. — Te îndoaie de șale trifoiul ăsta. — Te îndoaie. — Așa trifoi parcă n-am avui niciodată noi... — Nu-mi aduc aminte să fi avut. Nici eu. ș-am destui ani, slavă domnului... Parca cu n-am ? Ehei, prin cîte am mai trecut și eu . .. Mă mir cum de mă mai duc picioarele ,.. Numai la front cind mă gindesc ... — Da. mă. așa-i... - Eu stăteam după o stîncă și curățăm la fasciști. Ei cădeau și eu : poc, poc, poc, trăgeam și-i trînteam... (aici Ticu se opri uitind cum con- tinua mai departe Toni, taică-său). Dincolo de gard, la vecin, lătra un ciine. Cei doi frați se temură că se apropie mama și, astfel, li se sfîrșește ziua-muncă-bucurie. Dar clinele nu peste multă vreme amuți. — Dodică. - ■ Aud. Mie mi-e sete. Dodică, aș bea niște vin. Și mie mi-e sete. Căldura asia la cimp c grozavă, iți usucă gitul. Ți-I usucă, ortace. Ticu și Dodică coboriră în pivniță. Era întuneric și copiii ezitară să caute butoiul cu vin. Tncet-încet se obișnuiră cu negura și deveniră curajoși. Ticu dădu peste un furtun lung de un metru. Ciocăni cu degetul butoaiele și vîrî într-unul din ele furtunul. Trase. Simți pe limba gustul vinului și se cutremură. — Vino și tu, ortace, și trage o gură, două, că tare-i dulce. (Ticu se miră de ce îl luase gura înainte șî-i spusese lui Dodică că vinul era dulce, cînd el era tare de-ți ardea pieptul și în același timp amărui). Dodică înghiți și el de două ori. Și el simți că vinul era nespus de tare, dar nu se codi să răspundă : — Da, mă Ticule, tare-i dulce vinul ăsta ... Ca mierea-i de dulce... Ieșiră din pivnița derutați. Deși il lăudaseră, vinul li se părea prea tare. Aha, va să zică așa era vinul.,. Necăjiți de această descoperire, apucară coasele și-și văzură destoinic de treabă. VASILE CREȚI! V. Crețu : Dimineața dinții N U M A NOR 1 * umai norii, spuneai, numai norii să-i luăm CU noi, poarta lor în nemișcata lumină de mai, poarta de aur a Giumălăului, pururi deschisă în spatele nostru. Din amețitoarea pădure, chipul să ni-t desprindem. Din frunzele toamnei și-ademenirea verde-a fagilor și dulcei sălbăticii. In rama norilor, noi vom fi noi, adevărați in ochii cîmpului. Aici sint toate drumurile întregi: piatră e piatra, ape răzbat, în amiază, la jumătatea cerului. Toate își poartă numele lor dur sub cupolele blînde și soarele crincen. Toate, și Giumălăul — atît de departe. Numai norii. Poate și înserarea sclipind ca o apă de foc, prin care vîslbn mereu înainte... Numai norii în care ne-am privit, ne-am văzut, și-am uitai cind am venit și pe unde-am trecut. ÎNTOARCERE zi cum ești printre stejarii rari și iar cuprinzi în ochi pîrîul; noaptea, vîntul dulce de mai iîde și pHnge printre noi. rlaion FartJ4.il : Numai norii 3? lai' s-au pretins prin fire de nisip, inverse, florile, in sus : lună a mea hai, lovește in crengi ultima zăpadă și o fringe I întoarsă printre lucruri vechi, prin ierbi și-argint, vezi caii tăi — cu ochii arși de fulgere trecute — aleargă-a jur, sint prin văzduh lungi coame de tăcere, brumării. Și clopotele tac. Odgoane de lumină înlănțuie stejarii. Vor pleca și florile, și caii, luna albă ... Doar păsările, păsările au să strige, tîrziu, semnalul nostru in spre marea mure. PLATOX PAuDV L L I A C ÎN SOARE. Soarele miroase a cer și liliac. . . .Wof $r alb, alb și mov. Flăcări și dantele Aripi, curcubee și ele Desculțe și goale Cu sinii in floare, Te pin desc Iremttrind, Printre verdele crud V tulpinilor. Vibrează adine Harfa de aur /I albinelor... Liliacul viu, cu mii de priviri Te pindește-n grădini Pe poteci, printre brazi, Te oprește cu incarnate lumini Și-ți ordonă înclinindu-se elegant Ca un Voevod încărcat cu marile 40 Piston Pardâu : Întoarcere- Distincții ale frumuseții. Ingenunche și înclină-te In fața sufletului tău trecătorule. Sufletul tău mov, sufletul tău alb Pe care nu-l știi Să te tntilnesc cu el, Pentru aceasta’nflorii. Sufletul miroase a cer și liliac. PRESIMȚI RE M anită de arcașii răsăritului Al-a chemat fereastra s-o deschid. Din urcioarele mugurilor soarele sorbea Lacrimi uitate de luceferi tineri. Lumina mingiia. Sub buza arcuită’n azur a cerului l n sărut era pretutindeni. Dar arcașii răsăritului « Mi-au săgetat cu lumina prin cămașe sinii Și-am simțit că urcioarele sînt pline. Tremurind am dat să închid fereastra. Fereastra a rămas de-atunci deschisă-n lumină... CO.VSTrWTf V PAUNESCU C. P*unescu : Presimțire 41 A T R E N * rente, Alalantâ arogantă in curind ți-i pierde, vai, ultimul laur: noul ipomene ia picioare iți azvîrle sputnicii de aut !... O A N A I A D A J'nc re menită -n valuri de spaimă, ai uitat să tragi perdeaua brizei pe caldu-ți bronz de fată, pierdută danaiadă, de doruri devastată, cu sinii arși plecată spre mitul destrămat.., ... In timp ce scoică, — visul cercănat, se stinge-n irizarea amară de agată, mareea spală plaja profanată de perla-nsingerală a marelui păcat. HMWV DOWO?.1V 42 Troian Dwgniin : Cstren ÎNTRE ORIGINALITATE Șl CONVENȚIONALISM ÎN ROMAN A *>par în ultimul timp, la noi, multe, foarte multe romane cu o tematica foarte diversă. Se remarcă astfel o tendință firească, mereu mai accentuata spre ceea ce numim, cu un termen consacrat, varietate în unitate, spre ceea ce asigură interesul unei literaturi, satis- face gusturile cele mai diferite, ferește de monotonie și aplatizare, Dată fiind viziunea comună a scriitorilor noștri, valabilă este și reciproca: unitatea în varietate, caracteristică ansamblului literar actual. Evident, o tematică variată reclamă modalități de tratare va- riate. Și în acest caz. vorba lui Caragiale, cel mai bun este stilul potrivit. Lucruri arhicu- noscute, repetate aici eu unicul scop de a sublinia încă odată perseverența scriitorilor noștri în genul proteic. Din păcate destui autori de romane continuă să joace pe mize miei, să vizeze zona minimei rezistențe, să clameze după salvamarul unei critici uneori ruti- niere, alteori tolerante. Se impun, în acest caz, judecățile de valoare tranșante și nu como- dele aduceri la aceiași numitor comun, frecvente prin diversele bilanțuri și numărători. ★ In cele ce urmează voi încerca să analizez sumar trei romane apărute la EPL în 1964: Pasiuni dc Constantin Chiriță, Puterea de Corneliu Leu. Triunghiul dc Simion Pop, Nu i se poște contesta hil Constantin Chiriță talentul de povestitor și o anume teh- nică a senzaționalului. Autorul știe să captiveze. Pasiuni amintește, prin problematică, dc ISpre centrul furtunii (v. Secolul 20. 2/1964), romanul lui Daniil Granin. Ion Mușat, tinăr Inginer, matematician excepțional frizînd genialitatea, preferă producția une; cariere uni- versitare in care n-ar avea cum să-și realizeze marele vis — verificarea practică a unei teorii proprii de o extraordinară importanță științifică. Nimic din ceea ce pun scriitorii — un anumit gen dc scriitori — în portretul unui savant, unui om de geniu, nu-i scapă lui Chirlță. Ion Mușat osie apolitic, distrat, inapt pentru viața practică, cu bizareriile Speciei alarmante pentru omul comun. Nimic mai simplu decit să faci asemenea „genii". Mai ales cînd uzezi de scheme bălrîne. Geniile sint rare. Nu le vedem pe toate drumurile. Cine le oprește să ic pui în circă toi ce-ți trece prin cap? Este verosimil un atare personaj? Poate, în măsura in care — antecedente sînl berechet — o literatură, mai puțin științifică și mai mult fantastică, ne-a furnizat specimene similare. Verosimil la uwxbd firesc. Celelalte per- sonaje: Lîviu Fitimon, opusul lui Mușat. nu c geniu, c un soi de arivist intelectual bun în branșa lui, brun (AVișat era blond), și superb ca un Adonis, veșnic pamîndu-se în fața genialității amicului Ion, care II și fascinează, îi și scoate din sărite; inginerul D. Cerbii, impostor și cabotin de înaltă clasă. Asta în intenția autorului. în realitate — destul de pueril. Farsa jucată de Cerbii, luni de zile, celor doi subalterni — dintre care unul, ingi- nerul Aburci, e categoric dotat — erijindu-se în inventator (de mașini de mult patentate) este enormă, grotească și incredibilă ; inginerul iîostan și scenele lui de „famelic mare cu remunerație mică" sînl schematice. La fel de schematici: profesorul Stoian. poreclii „Infi- nitul", Nea Niculal, un soi de „Unchieș sfătos". Se reține Aburci. Liana Popa, actrița, si Doina, pendantul feminin al hii Liviti, sînl vagi, suferă de același schematism tipologic și de neindîvidualizare. Un singur exemplu: portretul profesorului Dan Barbilian (Ion Barbu) personaj real (1895^1961), mare poet și matematician, care apare episodic în roman, lată cum îl concepe Constantin Chiriță: „/f preocupau in special (pe Mușat n.n.) lecțiile lui Barbilian... Și nu o dalii, după terminarea cursurilor, intrase in discuție cu profesorul al cărui chip transfigurat părea că se leapădă de condițiile existentei teres- tre (...) Călătoreau împreună prin imperii necunoscute, nedescoperite, necucenie. populate ș. Foartă : între originalitate și convenționalism .., 43 I de djre și simboluri (...) Dascălul (sic) Iși continua insă zborul extraterestru, modliun- du-și fără intenții. interlocutorul intr-o togă de matematician. Frâu clipe cind se oprea brusc, privea stelele fără să le vadă și șoptea, încet, parcă bolborosea un desc'miec: —Ai'ct e toată ponta lumii, in aceste nemărginite ideale, Iși scutura apoi capul leonin ..." ș.a.m.d. (p. 49) Și fată acun porirelul lui Ion Barbu (D. Barbilian) semnat de George Călinescu {Ist, Ut. rom,, 1951, p. 808) ; „Fieiwiomie personalei de om al soarelui de calcaruri, înain- tare de curd descălecat. Un nu știu ce nomad in pupilele boabe de strugur, veșted. Liniile fetei angubiase. ochii vegetali sporiți printr-o tensiune dincolo de conturul lucrurilor, ochi exangtti, cufundați in vis ai omului ce doarme cu pleoapele im redeschise". Nn urmăresc comparații deplasate, Nici să-i dau lecții reputatului autor. F^einphil acesta, fiind vorba de uităl și același personaj văzul dc doi scriitori, mă scutește tic altele, lungi ți plicticoase, care ar putea să demonstreze, la fel de bine, incompetența de portrelisi și, cu atit mai midi, de analist a hii Constantin Chiriță- Romanul abundă tu conversații și locuri comune. Personajele sînt, in genere, descărnate. Proză incoloră ți abstractă, apelind mereu la soluții comodă, găsite de alții. Firește, caracteristica copiilor lui Chiriță. de vîrstă preșcolară este, nici nu se putea altfel pronunția peltică : „b7« sd te pui bine tn ..ei" ca să te ia pe tine in fașă. lingă volan. \ ai de palul tău cel blond) 11 lupem fii cu fit și ne fasem mustăsi din el" (p. IIG), zice copilul inginerului Aburci. Foalie pe) sonată observație f Cam același lucru se poate constata in legătură cu mai toate personajele ți situațiile acestui roman. Din cele aproape 500 de pagini abia se rețin cîteva scene notabile, cîteva peisaje autentice, Limbajul e prețios, la superlicie savant, intelectual. metaforic la modul banal, caHil, prolix piuă la verbigerație. Cile trei, patru epitete, aproximativ sinonime, de fiecare substantiv sau verb mai important, Ce este Pasiuni ? Roman de producție? Bildungsroman? (Este o întrebare de loc pedantă, ci utilă tu explicarea eșecurilor). După opinia mea nici una. nici alta. Roman de producție nu e. Se discută copios despre o uzină. fel de uzină? Nu se știe. O uzină iu care niște mașini numerotate (I, II, Iii. IV,...) fabrică niște șuruburi și niște piulițe. I.sic vorba deci de o ueiiidividiializare similară celei tipologice. Constantin Chiriță ambiții .nează să nu mai reediteze abuzul de tehnologie, semnalat de critică, din Oțelul și pluteșie acum intr-un vag absolut. La ici de vagi sini ți informațiile priviți are la epocala invenție a lui Muțat, la genialul Ini vis, cart se rezumă la niște linii, unghiuri, triunghiuri, paralele, „SPAȚIU". o sferă miraculoasă, poate creer electronic, și cam atit. Documentare și emu- pelență în abordarea unei probleme de producție mi se cheamă abuz de tehnologic. Dupri curii nu înseamnă jisiholigism abuziv prezentarea concretă și amănunțită a uniri caracter, a unei probleme umane. Bildungsroman iarăși nu este Pasiuni. Autorul intenționează sn ne prezinte procesul de formare intelectuală șl morală a unui om. Procesul acesta implica evoluțiile, iar Ion Mușat de la pagina 1 la pagina 18? ranme mereu același. Pasabile slut cîteva pagini de povestire ști iuții io niantastică, capabile să sugereze ceva din atmosfera specifică locurilor iunie nasc marile descoperiri, și, in genere, iu plan virtual, exemplul unei pasiuni temerare. Constantin Guriță arc o prejudecată. Aceea că liapiyv-eiid-urile sini im.................. eu literatura majoră, serioasă. .Se poate să fie așa, deși un final optimist mi este nappy-citd. Pasiuni însă in unele privințe, și in ce are mai rezistent, este un roman de anticipație, sau ar putea să fie ața ceva. >i unui atare gen de roman ii convine happy-end-ul, Chiriță ignora asta și Pasiuni. după ce deprimă prin predominanța ccniișiuhii, lasă un gust sălciu [ xpc- rlcnța lui Ion Moțat, epocala lui experiență, care l-a obligai la ani lungi și monotoni de abstinență de la bucuriile vieții cele mai firești, de asceză șl uitare de sine. de eforturi sisifice, se soldează cu un eșec, Constantin Chiriță e solidar cu eroul lui ți experiența Pasiunilor, mtill mai puțin epocală, are același destin. Rumânul lui Conlelîu Leu este formal dintr-un prolog (i iitorul al doilea) de fapt o nuvelă (vezi ți Viitorul al doilea, nuvelă, Ed. Militară, 196.3) un fel dc scenariu de film (in trei „acte" : Jso/fnL Puterea. Blocada) și, din necesități de simetric, un epilog (hi numele clasei). Romanul are oricum alură cinematografică și este destul de ușor adaptabil scenei. Considera ții Ic de mai sus vor să sublinieze caracterul foarte vineție al acestui roman Acțiunea „scenanilul"1 durează aproximativ 6() de ore 29 octombrie, 31 octombrie 1941 oro esențiale pentru evoluția și radicalizarea unor conștiințe. Puterea se vrea dosarul înm' conștiințe. Se vrea ți nu c. in genere, intrucit, dat fiind ți timpul harțe limitat, accentul cade mai mult pt epic și dramatic decîl pe analitic. Autorul ambiționează, cu mijloace relativ improprii, să realizeze o frescă a epocii respective. Are nevoie de tui mediu toarte 44 ș. FoariA ; Intre originalitate ți convcuponaliJim.. . divers care să-i ofere personaje felurite din toate clasele sociale. Inventează, pentru asta, un oraș pitiri industrial. o Constanța pvirolislâ in care se intimplă de V-ate. Personaje sin! multe, chiar prea multe: muncitori comuniști (Drăgan, Tcbeivu, Ioana) anarhiști (Cocorici) diversionisti (Cirnii), matrozi (Dinu) intelectuali (căpitanul Vasiliu, profesorul de istoric. Calul Georgescu, publicist), huligani, politicieni burghezi (țărăniști. liberali: Tanașoca. prefectul, inginerul Segăreescn), negustori, popor etc. Scenele dc mase sînt bune. Autorul nu are geniul mulțumitor ca Rebreanu, dar nici erori nu face. Impresie, aici ți în ansamblu, de deja vu. Autorul umblu. e drept, cu dezinvoltură ți siguranța, pe căi bătute (Pentru semnalarJil acestor rindtirî inovații mi sint nici epigrafele in cursive de la începutul fie- cărui capitol, nici maniera cinematografică, aparent modernă). Ultimele cuvinte ale uimi personaj. tortura! de huligani, â la luau Vodă Armean li, par Să vină direct din Hvmmgway: „Nu, nu... mi pou'e sd moară / Ornat nu vrea să moară niciodată; omul vrea mereu să rnai vadă ceva, să mai făcu ceva... Ce vrea emul ?... .Vu, nu-șt mat citi seama de nimic... etc.'" (p. 281). Prologul (ieșirea lui Dragau din închisoare, întîlnirea cu Vasiliu, acțiunea comună etc.) este aproape inutil In orice caz, autonom și nu prea asamblat. Ne referim la ceea ce am numit „scenariul cinematografic", Comuniștii din oraș hotărăsc să cucerească puterea poli- tică- Dragau devine primar, Reacțiunea se coalizează, amenință cn dinamitarea primăriei. Somați, comuniștii rămin pe poziții. Dragau emite primele ordonanțe în numele clasei mun- citoare. pe care le difuzează în condiții dificile de tot. Cînd nimeni nu mai siwră, intervine matclotul, Dinu, care mobilizează masele, și căpitanul \ asillu, cu armata lui, eliberindu-și tovarășii asediați în primărie. Unele situații frizează senzaționalul. Drăgan este un personaj pozitiv realizat. Memorabil uneori, Firește, prin intermediul unor scheme asta nu înseamnă că e schematic, uzitate și aiurea. La fel Tebeică și Ioana. Duetul erotic Ioana—Dinu conține citeva falsduri: ,.— Iubitul meni...— Ioana. iubita mea I... El ii mingiia obrajii, ii săruta fruntea, părul... Băbuța mea. iubita mea! (...) — Nu-i ața că nu ne vom mai despărți ? întrebă ea. El semcrunlă. dar nu-i ocoli privirile. — toana, știi. adineauri am raportat Iu Comitetul Centra! situația de-aici... At-au chemat. Miitte trebuie să fiu acolo... Air s-a dat o muncă in ritului ostașilor de pe front. — Cum ? înmărmuri ea. iar ne despărpm ? ... — Ioana, dar nu știi... El o mingile, o sărută, o strmse la piept.., Vor sîntem tineri ca dragostea ... ilar, nu aci ?... Ea se reculese, ridică ochii spre el. — Da. ți dragostea noastră va fi veșnică ■..“ etc. etc. (p, 393 și urm.). In treacăt fie zis, de o flagrantă miopie psihologică se dovedește Cornelii) Leu cind o obligă pe Ioana să-l întrebe stupid pe secretar daca era frumoasă soția lui recent ucisă în torturi. Aulorul vrea, probabil, să pună in evidență feminitatea Ioanei și să sublinieze, prin răspunsul secretarului. frumusețea morală. Nimic de zis. Dar așa ceva nu se face prin gafe. Bine prinsă, fără șarja rea tradițională, trifoliul, loarte abilul Tanașoca, foarte am- bițiosul Segarcescu, foarte idiotul prefect, Firește, dificultățile cele mai mari apar în cazul psihologiilor in schimbare Vasiliu es4o ceț mai realizat. Prin el Cornelia Leu încearcă să demonstreze teza marxistă a imposi- bilității apolitismul ii. Cam pueril, totuși „ambițur lui de a se eschiva de la orice politică, Profesorul, s-au mai văzul mulți identici, vrea să știe cum se face istoria. In cazul celor doi, din cauza unilaleralizării, atit „ambițiul" lui Vasiliu cît și Icit-motivul profesorului țin puțin dc monomanii. Destul de nevrednică c schimbarea la față a ridicolului ziarist independent — era să zic indepeiidinte Catul Georgescu. Junele policrom Georgescu este un MHică Popesc» combinai cu Rică \ enturiano (,. V'u salut! Omagiile mele. .. Presa centrală ud salută!. .. tmi permiteți; Catul Georgescu, reporter special a! ziarului de opinie liberă Semnalul,..’" (p. 223), pe care Cornelii) Leu, pe baza girului hil Camil Petrescu, încearcă să-l reabiliteze, Ideea centrală a cărții este preluarea puterii de către clasa muncitoare: „Da. puterea e a noastră, tovarăși... puterea noastră constă in partidul nostru, puterea noastră constă in transformarea oamenilor care se face sub invă/ătorid tui I Și nu există putere rnai rnare decit asta I. . ." (p. 385 și urm.), idee materializată acceptabil prin citeva locuri comune și fără riscurile -sau anvergura inovațiilor. Cornelii) Leu mi arc gustul noutății, al originalității (desigur, nu al celei cu orice preț). Impresia general:), Încă o dată, este de ddjâ vu. Evident, nit toți scriitorii sînt inovatori. Nu e nimic prea rdu in asta, de vreme ce Puterea, fără să fie un roman de zile mari, este, totuși.uiuil corect și onest, cu multe pagini generoase și mobilizatoare, de o reală intensitate dramatică. Arc, in schimb, aceasta ambiție a originalității Simian Pop. Și una deloc vană. Aparent, Autorul uzează de citeva banale scheme clasice: un fel de triunghi conjugal, o Ș. PoHrțâ : Intre orlalnalliate și eonvențiotuiUsm . .. 45 lăsare tardivă (1946) la vatră. Mii rea Cocor, Mitru Moț ți mulți altii revin de pe frentnf >de Vest în satul natal și se știe ce fac. Ion Chirilă este un „întirziat al războiului". Fusese- dat mort. își regăsește soția (Leontina) recăsătorită (cu Ștefan Clei) și mamă a unui copil de un an (Amalia Clej). In fața acestei realități se resemnează, părăsește salul. Intrâ miner la Cubja. (Episodul e magistral. Ultima frază: „Părăseau Valea Răii, prin ulița mare, un om și an dine, un dine fi un om" (p. 62). In anii următori lor) Chirilă se închide in sine, caută uitarea in muncă tenace, dură, ți, uneori, în alcool, se consolidează trupește cu o oarecare Siia, îți refulează pasiunea, neconsumată, pentru Leontina. Pe plan sentimental este un individualist. Nu are amici. Nici dușmani. Intrarea lui în partid, ulterior infirmată, se face intr-o acalmie penibilă. Solicitat să-l accepte pe Clej, devenit miner la Cubja. în- echipa sa, Chirilă are un acces de gelozie. Refuză categoric, și cu tapaj. Motivarea acestei atitudini în fața secretarului de partid ii redă comunicativitatea, îl smulge din mutism. Intilnirea cu Amalia Clei este salutară pentru acest om suferind atroce dc refularea pater- nității. Se îndrăgostește la modul inocent, părintesc de ea și prin ea, intr-un fel, abando- nindu-și cochilia individualistă, intră in echipa și casa lui Clej. Motivarea transformării lui Chirilă este oricum verosimilă și plusul de „pagini analitice" (pretins de Aurel Martin, cronicarul Gazetei literare) ar fi, poate, redundant ți neavenit. De fapt „triunghiul” — care- nu este unul conjugal; soț-consonrtă-amant rui există aici decit ca virtualitate. Cei trei protagoniști, nu reprezintă cele trei „laturi" ale lui, ci trei „poli" care „dupiî mulți, țoarte mulți am, abia acum (în capitolul 7, in casa lui Clej n. n.) se atingeau dureros" (p. 311) formînd un „triunghi". Este un „triunghi" pe care îl vrem, pentru că el reprezintă, chiar dacă cu mari riscuri, cu reanimarea unor suveniri dificile, o revenire la atributcle- superbe ale esenței umane: comunicativitate, cordialitate, toleranță, franchețe, altruism, în- credere in semeni etc. Reprezintă o virfus humana redidva peste plăgile — in fond incu- rabile, dar, poate, mai lesne suportabile acum — ale unei pasiuni refulate. Și această re venire, dc loc ușoară, îl privește pc Chirilă in primul rind. Dc aceea consider puțin hazardată opinia lui A. Martin după care Simion Pop ar trece prea lejer peste „avatarurile sentimentale suferite de eroină", sau l-ar neglija ne- molivat pe Ștefan Clei. Desigur, nu se pot contesta aceste avataruri sentimentale foarlc- probabile cu toată ameliorarea adusă suferinței Leontlnci și de existența copilului, și de dra gostoa lui Clej, și de idealul civic superior căruia î se dăruie. Adulterul Leontinei, ființă absolut etică, este un indiciu al acestor avataruri. La fel, nu se poate face abstracție de umbra lui Chirilă, amenințind revendicativă pacea familiei Clej. Firește toate acestea, scoase din zona subtcxluluî ar fi adăugat pondere cărții. Consider nu prea motivată opinia lui A. Martin în măsura in care. In linie clică ți în pofida titlului Triunghiul, este totuși, îrr primul rind, romanul lui Chirilă, iar Lennlina și Clej sint, intr-un fel. personaje auxiliare. Prin ele Pop Simion ne introduce fie in lumea satului actual din nordul transilvan, fie in viața activiștilor de partid. La fel cum, prin Chirilă. ne introduce in mediul muncitoresc. Pentru că Triunghiul mai este — și este într-un mod strălucit romanul, cu unele impli- cații monografice, cu nuanțe de pitoresc — unui univers-uman, social, politic, natural precis, puțin frecventat de literatură. Este remarcabil talentul romancierului de a crea din cileva linii, cu o incredibilă parcimonie dc mijloace (reflex, poate, al experienței și rigo- rilor reportericești), naturi vii (peisaje rurale, industriale — Cubja, Valea Răii) naturi moarte (SăsSrelid, cadristul Buda, „birocrat contemporan", ultraprincipialul Bîcă), scene de mare plasticitate (scalda celor două Clej in Someș), evenimente de anvergură (epopeea colectivizării), portrete și caractere autentice, tratate sumar, sobru (secretarul Darida, mi- nerul Șuia) etc. etc. Evident, romancierul era obligai să Motiveze evoluția celor trei protagoniști dc la stadiul de ruralitate quasi-patriarhală la cel mult superior ideologicele și spiritual pro- bat de lecturile pretențioase, limbajul elevat, intelectual ist, rafinamentul unor gesturi, gusturi, reacții. Nu o face și acesta este un defect real al cărții. Negativ reportericești. deși spirituale, mi se pare invectivele la adresa birocratismului și egoismului. Simion Pop este un poet subtil și competent al eresului. Eros torturant, obsedant (visele posesive ale lui Chirilă) patern (Chirilă—Amalia) de o senzualitate eliberatoare (scena memorabilă din căminul cultural), protector (CJej—Leontina bolnavă) ele. Eroii Iul Simion Pop, oameni dintr-o bucată, de loc trișori, nu-și permit să facă din dragoste nici badinaj nici joc de hazard. Este în asta o pledoarie ardentă pro amare — motivind senzuali- tatea puternică a romanujui — și alta in beltum, cînd nu numai muzele dar și sentimentele tac, se mumifică („se stafidesc"), se automutilează sau sint mutilate. Este startul ți unul din mesajele atit de generoase ale acestei cărți. Acesta e și motivul aducerii în avantscenă. 46 Ș. Foarțâ : tnire originalitate $1 convenționalism.... spre finiș, a cuplului exemplar (Lia Clei—Clem, Șuta) cti desăvîrșire străin dc destinul sub care singeraseră generații anterioare dc amorezi. Finalul romanului („acolo. printre castani și castane, surizind din emile buzelor răs- frinie a patimă, ea acoperi figura băiat ui ui cu sărtdări-ventuze, după care, îndrăzneală, se dădu tui Șuta, cu care făcu ceea ce numai un bărbat cu o femeie pot face. Timpul era avar, a doua zi începeau cursurile universitare și Amalia Clej era înscrisă ta geologie, aria subsolurilor; punct") care poate părea unora insolent, este in nota acestei pledoarii pentru trăirea plenară și neammată a tuturor sentimentelor. Sirnion Pop este un fin psiholog, deține arta detaliului, are o foame, teribilă de concret. Limbajul e arid sau cărnos, dc la caz la caz. licențios cind sc cere, mereu policrom, eco- nomic, precis, augmentmd impresia de mare autenticitate pe care o lasă cartea. A spune, ca A. Martin, că Sirnion Pop „debutează promițător" in roman mi se pare pufin spus. Triunghiul, cu minusurile semnalate, este un roman veritabil. La capătul acestor analize, consider inutil de demonstrat că nu numai tematica de- termină valoarea miei cărți. Constantin Qiiriță a publicat citeva romane. Cornelia Leu — trei. Sirnion Pop — e debutant. Deci calitatea. în literatură, nu este întotdeauna direct proporțională cu numărul experiențelor. Din punct de vedere compozițional, nu avem prea multe dc zis, nici de reproșat, despre aceste romane. Compoziția ține dc meșteșug și se poate, mai greu sau mai ușor, deprinde. Ceea ce reprezintă importanță reală pentru prozator rămîne veridicitatea tipurilor, caracterelor, situațiilor create. In fiecare din aceste romane sînt prezenți croi comuniști. In romanul lui C. Leu aceștia sînt Drf.gan, Tebeică. Ioana etc. Destul de palid conturat în planul vieții personale, Drăgan este tm personaj izbutit, Integritatea, intransigența fermita- tea, clarviziunea lui sînt convingător redate. Nu același lucru se poate afirma despre Petrescu. secretarul dc partid din Pasiuni. Constantin Chiriță a observat, poate, tendința de idealizare, proprie unor scriitori în cazul acestor personaje, prezentarea schematică, tinila- teralizarea, unor personaje, monocromatizarea lor, introducerea lor în busculade la modul deus ex machina. Constantin Chiriță vrea să dea o replică acestor scriitori și cade în ex- trema cealaltă. Petrescu este ușor dc indus in eroare, despersonalizat, pueril. In orice caz, nu reprezintă un personaj imzitiv și de astfel de personaje, create după toate exigențele actuale, duce lipsă romanul lui Constantin Chiriță. In schimb Darida, unu] din personajele secundare ale Triunghiului captivează. Nu prin niște calități abstracte, conforme unui de- calog dc morală proletară, ci prin prezența lui vie, umanizată. în cazul unor procese de conștiință, dezbateri etice mai complicate, atit C. Leu cît și Constantin Chiriță apelează la procedeul cohkxI și precar al punctelor dc suspensie, care ar putea să rămină apanajul textierilor satirici, Nu este singurul procedeu ieftin utilizat de susserișii in pasajele mai analitice. Inginerul Segărcescu, de exemplu (Puterea) și, tot ingi- nerul, Ccrbu (Pasiuni), au cîteva „crize" de delir de grandoare, înduioșindu-se, necrezut de la fel, de propria „genialitate" la un mod - din vina autorilor, firește — pueril, stingaci și prăpăstioși, scontînd pe comicul cel mai facil cu putință. Segărcescu: „Ce idei I... Demne de-o lard, nu de-un judef. Da. da...(...) Un om ca el se naște ta o sută de ani și nu are timp de pierdut (...) El e astăzi mintea lor (...) Cu asemenea oameni, nu are nevoie să întrebuințeze mai mult de un sfert de inteligenta sa (...) Uite, a fost de-a (uns să frunză- rească un ziar de-al comuniștilor. ca să-i vină ideea cu seefia muncitorească a partidului liberal, idee care va revoluționa întreaga istorie liberală... ș.c.l. (p. 177 și urm.). Cerbii: De ce am zării dintr-odată chiar acel schelet ? (...) De ce? De ce nu i-a venit altuia in cap teribila idee? Publicafia nu are o dală prea recentă. Prin cite miini n-o fi trecui I (...) De ce tocmai eu am simfit fiorul și m-am făcut imediat reprezentarea lui? E limpede de ce? Mâ îniilnesc cu a doua idee mare a viefii mele. Iarăși m-a alocai fulgerul geniului.. ș.c.ș. (p. 37) Cine știe, poate așa monologhează inginerii cu eul hiper- trofiat. în tot cazul, mii de scuze pentru lungile citate. Toate acestea țin de psihologie; de cunoașterea omului, și e trist cînd oamenii lui Constantin Chiriță (mai rar al lui Corne- liu Leu), împotriva intenției autorului, iac gafe, sc exprimă nefiresc, hilar, în special amorezați i. Sînt acestea cîteva chestiuni în permanență și obligatoriu de avut în vedere in stabili- rea unei judecăți de valoare. FOARȚĂ ș. FoarU : Intre originalitate șl convenționalism... 47 din literatura universala GEORG TRAgL Naștere IVlunfi : Negură, tăcere și zăpadă. Roșu coboară din pădure vinatul; O, privirile de mușchi ale fiarei! Liniștea maniei: sub brazi întunecați Se deschid somnoroasele miini, Cind ruinată apare luna rece. O, nașterea omului! Pe temelia de stincă Apa albastră susură înoptat ; Suspinînd iși zărește imaginea îngerul prăbușit. Se trezește o ființă palidă in odaia înăbușitoare. De două ori luna Iluminează ochii bătrinei împietrite. Vai, țipetele facerii! Noaptea atinge cu aripi negre Timpi ele băiatului, Zăpada căzînd tăcută din norul purpuriu . De profundis ^ste o miriște pe care-a căzut o ploaie neagră. Este un pom stacojiu ce stă aici singuratec. Este un vint șuierător ce împrejmuie colibele goale — Cil de tristă este această seară ! La marginea cătunului Dtajina orfană adună încă spice sărăcăcioase . In amurg, ochii ci se desfată rotund și auriți, Iar sinul ei așteaptă cu nerăbdare logodnicul citesc . 48 Din literatura cniversalfi La reîntoarcere Ciobanii an găsit trupul dulce Putrezit in măriei ni ș. O umbră sînt eu, departe de stele întunecate. Tăcerea iui dumnezeu O sorbeam din jinfinu dumbrăvii. Pe fruntea mea se revărsa metalul rece. Păianjenii îmi caută inima. O lumină se stinge în gura mea. Noaptea mă aflam pe-o cimpie înmărmurit de murdăria și praful stelelor. In tufișul alunului Din nou răsună îngeri de cristal. Pe lîngo mlaștină L-^rumeț prin vin tul negru ; in tăcerile mlaștinei Imperceptibil murmură trestia uscată. Pe Cern! plurnb Curge un stol de păsări sălbatice, tir,li De-a curmezișul, peste apa mohorită. Forfotă, In colibe căzute-n ruină Putreziciunea adie cu aripe negre; Mesteceni schilozi suspină in vini. Amurg in circiuma părăsită. Drumul întoarcerii Presimte melancolia dulce A turmelor ce pasc, lată și noaptea : Broaște cresc din ape de-urgint. In ranmcște dc PETRE STOICA DLn literatura uni versat A 49 cronica literara ION VINEA: „ORA FiNTÎNlLOR" * olumul de poezii — Ora Huliiiilor — a! lui lori Vwm indică o situație puțin obiș- nuită in rindtd poeților consacrafi: este primul și, — pinu acum, unicul volum de versuri al poetului, inlocmit încă de el, dar apărut, din păcate, postum, după ce autorul împlinise 69 de ani. avind in urma lui și o carieră literară de 52 de ani f E. desigur, un caz unic in literatura noastră, și zugrăvește cum nu se poate mai bine felul detașai al poetului fufă de problemele practice ale viefii piuă și in preocuparea legitimă pentru stabilirea reputatei literare a unui Scriitor care a fost totuși atit de adio timp de peste o jumătate de secol și care a debutat, răsunător, încă la virsta adolescentă de 17 atu. Căci debutul editorial postum al sincer regretatului nostru Ion Vinea, stins acum citeva tuni, nu poate fi considerat nici- decum și un debut literar. Acesta s-a produs Încă in 1912, in coloanele revistei Simbolul, pe care a redactat-o împreună cu Trisian Tzara (pe atunci S. Sampro) — întemeietorul de mai tirziu, la Ztirich. al dadaismului și militantul mai multor formule literare de avangardă, care a terminat pînâ la urmă ca un merituos scriitor progresist francez. Revista a avut un ca- racter literar înaintat, deși Vinea — pe atunci Ion lovanaki — era încă un adept al simbo- lismului și cu deosebire al lui Albert Samain, cu a cărui atmosferă autumnală se înrudește ^oezia lui in general, Și de atunci aproape neîntrerupt. Ion Vinea a fost n 'i literatura și publicistica noastră, scriind și publicind poezii cit și proză literară, lansmd manifeste literare, dezlănțuind și particîpînd la bătălii literare, conducind reviste sau cota- borînd la ele, totdeauna cu o notă personală precisă, afirmindu-se paralel și ca unul din cei mai de seamă publiciști ai noștri, cu un talent polemic strălucit, niciodată alunecat pe panta trivialilăjilor. dar deosebii de incisiv și pururi elegant. Două volumașe de proză literară apărute intre cele două războaie, care au refinut luarea aminte a criticii noastre literare celei mai autorizate, completează activitatea acestui scriitor, care ocupă un loc deo- sebii in literatura noastră din acest secol. Volumul, nu numai postum, dar, fără îndoială, și oarecum tardiv, nu vine decit să confirme o reputație și să prilejuiască din partea comen- tatorilor reflecții care nu pat fi nicidecum in dauna autorului, fixind portretul interesam a! unui scriitor care a fost deopotrivă și militant, și contemplativ, dar in permanentă onest și sever cu sine. Pentru că, socotim cd nu trebuie să subliniem in mod deosebit faptul că iniirzierea acestui volum, așteptat de peste trei decenii, reflectă întocmai scrupulozitatea lite- rară a autorului. El, firește, nu cuprinde întreaga producție poetică a Iui Vinea. Dar cuprinde aceea ce a fost considerat de editor valabil în momentul întocmirii volumului și reflectă, rum am spus, scrupulozitatea autorului. Atent dintru început a nn fi banal sau convențional, și astfel continuu răzvrătit împotriva formelor poetice curente. Vinea a parcurs totuși o anu- mită evoluție, care. în tabăra moderniștilor avangardiști, l-a situat ia centru, intre mode- rafi. De aceea Șerban Cioculescu, in studiul său exegetic Poezia d-lui I. Vinea din volumul Aspecte lirice contemporane, cu indrepiăjire subliniază caracterul de clasicitate pe care îl reprezintă, in sinul curentelor extremiste din literatura noastră, lirica poetului. Vinea nu l-a urmat pe prietenul său Tristan Tzara in experiențele avangardiste ale acestuia, deși-și amintește de el cu plăcere infr-tma din poeziile nereproduse in volum: Era cald și sofale adinei și pe masă cafea. Trist an Tzara, cind ai ascultat înllmplarea, pădurarul îți filiera dinele 50 Cronica literara ți cerbii cu boUi-n lac beau stele; dar eu am scris versurile aceste în amintirea orelor de țah din pădurea în care am cetit pe Nietzsclie. (Dintr-o vară) Lipsesc din volum bucăți pe care mulți le Consideră semnificative pentru evoluția poe- tică a lui Vinea. comentatori mai vechi ca Șcrban Cioculescu. sau mai noi ca Mihalț Petro- veanu. prefațatorul judicios al volumului. Intre acestea se numără și Lamento, publicată mai Iniii in revista de avangardă Contimporanul, care a apărui sub direcția poetului intre 1923—1931. vrind sâ continue și tradiția socială avansată a revistei cu același nume de pe la sfirțitu! veacului trecut. — fi care este in adevăr caracteristică pentru orientarea sa literară din acei moment (1925), repreeentind un instantaneu din viața de noapte a marilor orașe, cu aspecte grotești și fantastice — două trăsături pe care le vom iniUni adesea In poezia din acei ani a tui Vinea: Ploi de martie, tragedie citadină arborii-ți fac semn ca surdomuții. Pentru Spectacolul de adio ptingeti lacrimi dc făină. sonerii, lumină de «intui Bartholomeu ai a (ițelor. Dinspre bariera noaptea vinluîe — treci intre cristalele, feerie, deci — pe rugul lăuntric răstignită, in dîra farului, snop imponderabil ritm discret pneu rostogolit. Și s-au aprins stelarele vitrine cumplit Negrul (tău) se strimbă in carton inghile felinarele cîte unul la intrarea in teatru va dansa, va dansa. — N’u mă vezi, sufăr, sub Cilindrul inutil. Este cu totul greșit a crede cu poetul V inca ar fi neglijat forma ți că îndrăznețele sale asociații sini intimplăioare sau arbitrare. Expresia justă și cu deosebire expre- sia poetică l-au preocupat de-a lungul întregii sale cariere literare. Numai că a avut mereu temerea de a nu deveni banal, ferindu-se in același timp ți de stilul căutat sau im- popoțonat. Sub această presiune iși va reface continuu versurile, eliminind ce i se va părea de prisos, inversind topica ți tinzind spre o concentrare ți economie tot mai mare de ex- presie. însăși poezia Lamento, nereprodusă in uolum, a cunoscut variante cu text modifi- cai. răsfringind preocuparea de artist a poet ulm. Astfel, mai tîrziu strofa finală a cunoscut următoarea formă, dobindind o claritate mai mare: Și s-au aprins stelarele vitrine, cumplit se strimbă negrul la volan, înghite felinarele unul cita unul, la intrarea în teatru, va dansa, va dansa. Șt wrs«rite din volum in mare parte au suferit asemenea modificări, tinzind spre o mai mare expresivitate poetică și spre o limbă mai lapidară. Vom cda numai eitetm exem- ple. De pildă, strofa dinții din frumosul poem Declin astfel in Antologia pnț|ilor de azi: O tristetă Inttrzie în mine ca și toamna care Iniinie pe cintp: nici un sărut nu-mi trece prin suflet * nici o zăpadă n-a descins pe pămint. I Zn volum, ea are următoarea formă modificată: O tristeță fntirzie în mine cum zăbovește toamna pe cimp, nici un sărut nu-mi trece prin suflet, nici o zăpadă n-a descins pe pămtnl. Poezia Cluanare. dedicată prietenului și colaboratorului său, Marcel lancu, a apărut mai iritii in 1914. in Noua Revistă Romină, sub titlul Părăsire, avind un alt text in strofa a doua și unul destul de diferit in strofele penultimă și ultimă față de cel publicai in vo- lum Pentru a ilustra strădania artistică a autorului reproducem ambele versiuni. începi fid mai intH cu poezia apărută in Noua Revistă Romina : PARASIRF. Spre farurile stinse ți brațele dc diguri infrinte de-așteptare sub cerul vechi și șed, pe harfele marine a suspinat Eol, vestind uritul zării ți-al apelor de friguri. Pe valuri alcponii, din ce in ce mai rari ca jerbe pe mormintul apuselor sirene, ne amintesc avinial anticelor carene spre stelele aprinse ca focuri de ghețari. Din lanț de orizonturi robita mare suna: „Hai, — poate ne vom smulge letargicului chei și biruind întinsul in nopțile Cu lună S-atingem țărmuri nouă, asemeni unor zei. Căci poale sini, departe de marginile-avidei zări, castre și regine incinse-n vmt de nopți, ce-așieaptă, neștiute de mult, cu sinii copți pornirea reînviată de noi, a Eneidei. Căci oint prielnic trece prin suflet de năieri, ți-E vreene ca, departe de țărmuri monotone. chemați spre amăgirea de Urbe și Dione, să spintecăm talazul legendelor de ieri. lata varianta din volum: CHEMARE Spre farurile stinse pe brațele de diguri infrinte de-așteptare prin veac, sub cerul gol. pe harfele marine a suspinat Eol, vestind uritul zării ți-al apelor de friguri. E portul vechi și doarme la capăt de destin, și-n van rostești in sine-fi silabele-i sonore, sa-nvii pe loc tumultul de glasuri și de prore ce-nfiora talazul acestui cer latin, Din lanț de orizonturi robita mare sună. Hai, poate să ne zmulgem letargicului chei și biruind întinsul in nopțile de lună s-atingem țărmuri nouă asemeni unor zei. Slut taine pe măsura ispitelor avide intre pămint și boltă ia fiecare pas: mai bate ceas de vrajă cui nu stă de pripas pe-un prag pierdut de semnul eternei Eneide, Și vini prielnic suflă prin plete de năieri. La largi spre amăgirea de castre și Didone purtată-n gind în ciuda tocmelii monotone, să spintecăm talazul legendelor de ieri. 52 Cronica literară Aceasta na e numai superioară sub raport artistic celei dinții, dar aduce și un sens modi- ficat, ceea Ce-i justifică ți schimbarea titlului. Ora fînlinilor. astfel, vrea să fie o culegere antologică din vasta activitate poetică a autorului, reprezentind oarecum stadiul final al evoluției sale artistice, ajunsă, inlăunfrul formulei sale literare înaintate, la un echilibru estetic. Ea cuprinde Insă versuri din în- treaga activitate a poetului, exceptind doar începuturile din Simbolul care, după opinia noastră, ar fi meritai și ele această atenție, ca bunăoară Sonet, pe care Șerban Cioculescu o consideră „prima poezie originală a poetului adolescent" ; Supremă floare-a (oarnnii-ntTrziatc Răsare-n nestirjiri pălitul soare. Și lainic ca-n chilii de închisoare Pătrunde-neet prin neguri $n^ia(c. S-ațlerM-n largtiri palid a-i ninsoare Și-n calinul blond dc razn-mpră$tiate Miresme de corole re-nviale Plutesc, și iară vin să nc-mprescare. Ca un suris pe buzele de moartă Seninătăți dc zile ce dispar Apuse veri, azuru'ii tinda-i poartă ; Și tichii triști ce urmăresc himera Privesc spre cer, la norii care par Galere roze-n drum căi re Cylhera. N-a publicat-o in volum poate din pricina facturii ei încă prea simboliste, pe care tiu peste mult avea s-o depășească. sau din pricina manierismului ei încă epigon, și mai ales pentru forma ei nu îndeajuns de revoluționară. Căci, la ton Vinea, ca și la mulți cotdem- porani ai sili comiții și străini. avangardismul artistic era legat și de concepția socialii a progresului. Dadaiștii de mai Urziți ai prietenului și colaborat ar ut ui său Trisian Tzara, trecând prin experimentul suprareatismului, att terminat prin a se ralia la marxism. Avangardismul tor literar a avid și însemnătatea unui protest social. In umltc din ideile sate estetice exprimate in Contimporanul soa aiurea, și mai ales in activitatea sa de ga- zetar, Vinea a militat pentru progresul social, excepție constituind anii celui de-ai doilea război, cind atitudinea sa, altminteri atit de consecventă, a cunoscut o eclipsă trecătoare. Cit excepția acestui răstimp. Vinea a fost mereu un militant dirz penii u progresul rodai și un curajos fapt iilor antifascist- Modernismul său poetic a contribuit la atmosfenrarea ideilor înaintate in țara noastră- Acest lucru se cuvine a ți amintit astăzi, cind aparifiu sin- gurului său volum de versuri coincide cu dispariția poetului din rindurile celor ou. Ne miră că volumul acesta antologic. Ora fintîniîor, nu aduce și una din mărturiile preocupării politice din cuprinsul operei sale poetice, exprimată deslușit, dar cu miHoacelt arfei sate. In Soliloc : Și mi-am zis, cu ochii țintă la stea. La ileana marc si luminoasă ca floarea-soarelui, rece și huilă către care urcam călare, pe dmin : Desigur, Vinea, asta a steaua ta, o stea de intua mărime, pe care pină acum n-ai văzut-o niciodată. Volumul a crescut insă, ca de altfel întreaga activitate a poetului, dintr-o necesitate lăuntrică. care este totdeauna semnul poeziei autentice: fntr-uti sfîrșit, in marginea orelor moarlc, nalt jj aspru, Turnul a crescut zi cu zi, noapte cu noapte, intemnitîndu-mă. Singur veghez. Nici un zvon. Lumea e de mine departe Cronica literara 53 Glasul strigâ-iideșm: unde sînt visele? unde izvoarele? muie ești marnă? Pumnul zadarnic izbește In piatră. Cine e de vina ? cine mă desparte ? Nimeni n-aude. Nimeni nu mă cheamă. E tîrziu. Turnui sporește în noapte. (Ivoriu j Versurile prezintă netăgăduite asemănări cu stihurile din tinerele ale lui Lucian Dlaga. cu care totuși creația iui Vinea nu s-a încrucișat. Dar din rindurile acestea se în- cheagă viziunea poetică a tui Vinea — dacă, din capul locului, putem vorbi la el despre o viziune — in orice caz. conștiința vocației sale: Nainte dar I sub gura de azur cuprinsă lacom in sărutul zării sirenele mă cheamă iar, — vi-o jur. Necliează iar. spumos și-n clocot, raiul trimis de zei, nuntaș cu coiful sur. Lăsa |i-mă ! E ora răzbunării. De n-aș fi brațul ce-i despică valul, „prin drept dc Cint mă simt stăpinul mării’'. (Destin) Și aici este ora finlinilor Oră de liniști stelare. clar semn de lumi fără nume matca poeziei, de aici izvorăște întreg rostul versurilor sale — Cintecul trist, cintecul cel mai trist, care: vino cu clopotul din asfințit, ii auzi în glasul sterp al vrăbiilor și răspunde din umilința tălăngilor. E toată viața care doare așa, zi cu zi pe întinderea stepelor, între arborii neajunși la cer, între apele ce-și urmează albia, între turmele ce-și pasc soarta pe cimp și între frunzele care se dau în vint. (Declin) Tristețea lui Vinea nu e manieristă, nu e o tristețe de circumstanță, dar rut e nici atitudinea neînduplecată a unui pesimist funciar, ci mai degrabă expresia dezolantă a unui neconformist. neîmpăcat cu ordinea lurnii, pentru cure contemplația prezintă aceeași nece- sitate < a și lupta. — cwo Ce a și determinat cete două atitudini ale sale de poet și de publicist militant. Poezia lui răsfringe cum nu se poate mai bine întreaga lui personali- laic morală, pe care prefațatorul, in substanțialul său studiu introductiv, o caracterizează atit de bine: „In cercurile bucureștene literare și ziaristice, in redacții și cafenele, ion Vinea aducea o distincție nonșalantă, ușor distrată ți O nudă de cordialitate nesilită," Poezia tui Vinea este poezia unui Îndrăgostit al naturii care aduce sentimentul tot- deauna discret al dezolării, ecoul unui regret și td pasiunilor nemărt uri site și poate ntim- plinite. Poezia aceasta aduce și ecoul adesea îndepărtat al dragostei Sau chiar nostalgia patosului ci, și in această împrejurare se înaltă, ca expresie, pind la perfecțiune antologică, precum in versurile: Orașul tău mi-a devenit străin, sînt douăzeci da ani de-atunci, Tatuară ... Un spectru azi, din vremi, spre tine vin, cobor prin sita negrei, știrbei uliii, 54 Cronica literar* in pietre spulber efemere urme de pași plăpinzi pierduți întru păcat, — trezit imbold al vechii răni șl suliți, — Tamara, poate totuși n-ai uitat... ( Comemorare) întregul volum e presărat Cu asemenea aduceri aminte. Reconfortant apare insă sen- timentul efervescenței naturii, de asemeni frecvent în volum și ajuns la o remarcabilă ex- presivitate in Glasuri in pădure : No chiamă pitieii-n întunericul verde, sub pași pe cărare iarba se sleiește, simți în coajă ploile de ieri, un riu veșnic freamătă peste coroane, poate cerul și lumina sc rostogolesc așa. Mergi printre trunchiurile ferecate ale fagilor netezi ca șerpii, eu pieptar coclit spre miazănoapte, mergi printre brazi cu lacrimi de rășină, peste pietrele albastre și in spume, pînă-n cuibul cel de sus, unde tăcerea in boabe de sunet din cintecul cucului cade-n iazul ghidului. Simți în singe iureșul văzduhului, zborul șoimilor, răsuflarea fiarelor, și-n ureche pocnetul de muguri, in priviri lumina din cărbune, sau te scufunzi-n loc ca-ntr-o fîntină cu lespezi verzi, cu oarbe ape oftind prin potopirea milenară prin care ca din alte lumi străbate toporul surd din depărtare. Ca cei mai mutfi dintre poefii moderni, și Vinea e un poet citadin. Atitudinea aceasta insă nu-i este programatică' și e amendată cu nostalgia naturii care mereu ii revine și care este poate tocmai caracteristica citadinului modern cu interes pentru varietatea campestră a anotimpurilor ; Septembrie cu drumuri de aramă prin pădure, cu-ntîrzieri de tomuri și povtrnișuri moi pe cari se opresc din umblet întoarcerile sure de turme cu falange și botul în trifoi Știu: vîne-n țară iarna cu năluciri de sare, cu punți dc somn pe ape ce-n vrajă-ncremencsc, , cind lampa te sfințește pe tîmplele amare și clinchet prinzi, de sănii, scuzînd pc-un drum domnesc. (Dintr-o toamnă) 0 caracteristică generală a poeziilor sale infâfișează nota de luciditate care însoțește sensibilitatea poetului. Vinea n-a fost un poet anarhic, arbitrar sau al Creafiei subconștient? sau troit subcmiștiente. Afectivitatea netăgăduită a versurilor sale este disimulată și o pu- ternică doză de luciditate călăuzește întreaga sa creație, alcătuind poate farmecul cel mai îneîntător al talentului său, înseși modificările de text pe care le-am semnalat, fineteu notafiilor și subtilitatea expresiei, din capul locului, arta sa de fin dozaj denotă o luciditate remarcabilă. S-a arătat de către critica noastră literară că Vinea n-a folosit metafora de dragul ei propriu, ci a aplicat-o, cu surprinzătoare asocia fii. acolo unde sensibilitatea dar și luciditatea sa intelectuală au găsii că este cu efect și spor artistic. Vinea a fast culti- Cronic# literari 33 valorul unei arte conștiente fi nu arare ghidate de propriile sale concepții estetice, pe care le-a dezvoltat mai ales in coloanele Contimporanului, revistă care la un moment dat a tins să creeze la noi un nou climat artistic. Ilustrații de tente n-a reprezentat poezia lui Vinea, dar ca și aceea a lui Blaga, care și-a teoretizat-o in Filozofia stilului, ptediad pentru expre- sionism, fot astfel și Vinea a ținut ca să sugereze in creația lui poetică, inainte de țoale, o stare de spirit, potrivit cu aforismele cuprinse in Principii pentru timpul nai (Contimpo- ranul IV. nr. 61. 1923). unde putem citi: Poezia e o stare sufletească. E O zonă aparte, o atmosferă în lumea simțirii, o treaptă pe scara sensibilității... Pentru a fi redată, nu necesită nici obiect, nici anecdotă, nici logica, nici punere in scenă. Ea trebuie exprimată pentru ca toți să trăiască, simplu, intr-insa. Poeții posedă secretul stării de poezie". Desigur, tezele sini discutabile; ele au fost formulate in conformitate cu atmosfera Spirituală a epocii in care a început procesul de descompunere a lumii burgheze, fi Vinea a crezut sincer in îndreptățirea lor. Aceasta lămurește și structura specifică a creației poe- tice a lui Vinea. poale și deficiența ei. . Vrume. imaginile inconsistente ale poeziilor sale nu izbutesc, de fapt nici nu urmăresc, să se închege intr-o viziune poetică unitară, păs- trind de cele mai multe ori un caracter fragmentar. Iile sînt aevea expresii vagi ale unor stări sufletești, realizează incontestabil o dispozițfie lăuntrică, un Sliinmnng muzical interior (in ciuda frecvenței versului liber), refuză insă sâ se închege intr-o unitate vizuală concretă. Ca atare, sini fără îndoială produse ale celui mai extrem spirit romantic, in ciuda unor notații realiste frecvente și a unui contact totuși strins cu realitatea lumii. Printr-o creație conștientă aceasta duce la un anumit rafinament artistic, pe care Vinea l-a minuit cu o supremă eleganță, dar plăsmuirea poetică a pierdut din vigoarea ei. Ironia, stilizarea, grimasa, grotescul și-au găsit un Ioc larg ca și conturul subtil și incantația, Vinea inscriin- du-se, pe linia aceasta, printre cultivatorii cei mai dărui li și mai realizati ai poeziei raf- nate in literatura noastră. In cuprinsul ei. merită negreșit o mențiune deosebită ciclul marin din volum, cinlarea peisajului dobrogean, cu evocarea tragicei figuri de exilat a lui Ovid, care păstrează și un file simbolic, De asemeni trebuie remarcat cd uneori. ca in Cintecul ursarului, se încheagă, cu aplicarea acelorași mijloace, o viziune profund realistă. Aceasta dovedește gama largă a liricii tui l'mea, din care volumul „Ora jin:inilor“. afita timp așteptat, nu e decit un fragment, ce e drept reprezentativ, dar totuși numai un fragment, scriitorul și poetul plecai dintre noi meritind o ediție mai cuprinzătoare a operei sale, după cum însuși aprecierea deplină a meritelor sale literare depășește simțitor consi- derațiile de faid, reclamind un întreg studiu de istorie literară, in care Vinea și-a înscris numele, nu numai ca autor, dar și ca adept ai unei literaturi democratice și moderne, offrind. in revistele dirijate de ei. ospitalitate pentru scrisul multor condeie înrudite străine, de ta Paul Eluard, liobert Mușii, joyce. Trakl, piuă ta Kassâk l.ajos și ramași Aladar VICTOR I.WCli 5i> Cronica Ittera'A istorie li ter ară-d oc u m en te AL ODOBESCU ÎN CERCUL „JUNIMEA ROMÂNĂ” dală ciiul Oilobeseu, iocmsi pornit pe elino 4uoeii Durata efemera nu lașa sa scape semnificația ecourilor Imediate ale revistei. Dup.V pri- mirea primului număr. In îl mal 1®51. D. Bratinnu scria din Londra Iul D. Fioreseu, redactor girant : ..N-am trebuința să va spui bucuria ce rnl-a pricinuit Junimea romdnd, ducă streinii chiar, italieni, poloni, trcncczl. germani, top exilam de aici, au salutat eu bucurie nașterea acestei mină re ființe a democrației, Lui Mazzlm l-am dat o lecție pe românește cu Junlmec romdnd. O parte dlnir-1nsa t ni cetll-c împreună. Articolul el cel dinții se va reproduce in revista demtr- erației Italiene eu o nota s iul Mazzuu și in furnalul democratici polone eu o nota a colegului lut Mazztnl, Duresz (Al. CreizLanu : Din arhlua (ut Dumtireseu Brdilnnu, 193Î. I. p. îmj,Junețea redactorilor nu ere un impediment pentru a prețul Ideile lor luminoase. Scriitoarea ar putea sugera Insa mal mult, o eventuală gavltare a revistei ori numai u unora dintre rcprczenanțU ei 58 Istorie literara - documente ce se degajau din confruntările de opinii organizate periodic între membrii cercului- Practica încetățenită la Biblioteca Română, unde aveau loc reuniuni in fiece sîmbătă cu lecturi din istoria națională (vezi N. lorga : liistoire des retations entre la France ei Ies roumains. Paris. 1918, p. 192), a fost preluată de Junimea Română ți dusă pe o treaptă mai sus. O dato pe săplămiiiă, la cite unul din membrii cercului, se puneau în discuție probleme de actualitate pentru ridicarea țării, tocmai în spiritul principiilor susținute in revistă. Era întreținută flacăra patriotică, dar, în aceiași timp, era îndrumală ardoarea fiecăruia către acumularea unor cunoștințe largi, serioase, pentru a putea să se înfățișeze celorlalți cu o contribuție capabilă să aducă noî clarificări, să le fortifice convingerile și ambiția dc a deschide țării căile civilizației. însăți ideea propășirii era concepută în raport cu gradul de însușire a unui larg orizont intelectual. Apreciind direcția imprimată evoluției sociale prin revoluția de la 1848, tinerii de la Junimea Română îșî puseseră în gind — va preciza Odobescu mai tîrzîu — să întărească „cu proptelele șî cu chezășiile științei, acel pod măreț". Pare mai mult decît sigur că Odobescu s-a înrolat dc la inccput în rindurile Junimii române, afirmîndinse în cadrul cercului pină a deveni unul dintre colaboratorii irnediați ai revistei. Expunerea asupra Viitorului artelor in România, făcută pentru membrii cercului la 17 martie 1851, succeda altei conferințe din care citează în introducere. Ar fi prematur să se caute aici o concepție șî reconstituirea izvoarelor va arăta la timp cît și cui era debitor tinărul de nici 17 ani. Insă sub tatonările pe o arie neașteptat de întinsă se remarcă ten- siunea deloc comună, o aviditate de a acumula crescîndă, detașarea aptitudinilor destul de precisă, aproape definitivă, eliberarea dc timiditățile inerente debutului. Atai multă reținere va afecta în plină maturitate decit acum cînd debitul său degajat, ferm, ar putea fi interpretat și ca absență a oricărei griji față dc vreo altă autoritate. Ceea ce năștea, even- tual. impresia unei timpurii încrederi de sine, provenea, de fapt, din mindria insuflată de conștiința înaltei cauze căreia slujea. Mai rămînea foarte puțin ioc pentru propria persoană, cînd întreg potențialul se cerea concentrat spre satisfacerea intereselor generale. Satisfacția supremă era căutată in îndeplinirea datoriei, (Declarația de principii din fruntea revistei începe cu o propoziție-cheie pentru înțelegerea psihologiei, a profilului moral specific celor de la Junimea română: „Sentimentul datoriei ne jace a lua pana in mină".) Conștiința răspunderii împrumuta fiecărui act o netăgăduită gravitate și angaja efervescența tineri- lor în preocupări substanțiale, grăbindu-le tranziția spre maturitate. Abia în acest context se vede cit de declasate erau „dăscălelile" lui lemn Odobescu și cît dc puțin sesiza el vertiginoasa transformare a fiului cel mare. Nu se cunosc scrisorile acestuia către tată, din epoca Junimii Române, dar este de bănuit să nu fi conținut confesiuni prea revelatoare asupra direcției pe care o urma spiritul său, dintr-o elementară precauție dc a nu alimenta susceptibilitățile și așa numeroase ale bălrînultii. (Cazul oarecum similar al lui Mihail Kogălniccanu îndreptățește supoziția : epistolele sale către „babacă" sînt probe tipice de disimulare în vederea adormirii „vigilenței" paterne). Unele indicii răzbăteau totuși. Astfel scrisoarea Ini loan Odobescu de la 11/23 sept. t851 comentează propunerea fiului dc a înființa școală la Călăreți pentru copiii sătenilor ce munceau pe moșia familiei. Sugestia nu era altceva decît traducerea in practicii a unor convingeri profesate tocmai în cadrul Junimii Române. In prima conferință pe care o ținuse înaintea membrilor acesteia, el demon- strase doar că nu poate fi vorba de ridicarea stării morale a poporului fără o bună răspîn- dire a „instrucției publice"'. Cind la apariția revistei. Al. Odobescu îți alegea ca temă pen- tru cel clintii articol publicat de cl, elogiul țăranului, culmina cu un apel in aceeași linie: „să ne silim a-i inapoia hrana ce el ne du pe toată ziua, printr-o hrană intelectuală, morală, pe care știința singură o poate da". ★ în Al. Odobescu, Junimea Română a avut un susținător și un reprezentant extrem de activ. Impulsurilor primite aici le-a răspuns cu o rîvnă rară, neegalată in nici o altă perioadă a activității sale. Volumul prezenței lui in cadrul asociației depășește indicațiile in sfera dc Inriurire a aripii mai apropiata dc tendințele lui Mazzlni. Astfel s-ar explica și tena- citatea depusA de politia austriacă pentru a zadarnici pătrunderea revistei Sd cuprinsul Împără- ției (cf. Slmeon Rctl: C. A. Rosetti șl N. Bdlcescu In lumina cenrurei austriece In Junimea lite- rarii. XVIII, 9—11, 1929). Confederația plănuită de Mazzlni urmarea subminarea Împărăției habxbur- giee. De altminteri chiar asociația in sine avea o anume coloratură mazzinlană. Dar numai o coloratură, o nuanță alături de altele ,tn măsură să avertizeze asupra lipsei de omogenitate. Un studiu mal amănunțit, pe baza textelor din revistă, ar putea depista cîteva tendințe dlsiinețe si ar oferi o explicație rezervelor discret exprimate de BAlceseu (cf. scrisoarea din 16 mai lljl către Ton Ghlca). istoric literară - documente 59 proprii din paginile de evocare a Junimii Române ți va fi fost, probabil, chiar mai măre deci! se profilează acum. La întocmirea ediției de Scrieri din 1887, Odobescu a reprodus articolul Muncitorul român, făcînd publică iniția oară colaborarea sa la revista Junimea româno. Din cele două numere ale revistei, citc se cunosc astăzi, ar fi unica lui contri- buție. Insă animatorii Junimii române nu-i prevăzuseră o viață atit de scurtă. O notă la un articol din al doilea număr (O idee asupra unirei noastre nafionate) fixează dezacordul redacției cu una dintre ideile exprimate de autor (care, se specifică, nu făcea parte din cere) ți anunță intenția acesteia de a-și prezenta punctul de vedere în numărul următor. In litigiu se afla problema dacă libertatea, organizarea democratică este hărăzită deopotrivă statelor mari ți mici. încetarea între timp a revistei nu garantează că articolul de elucidare a controversei nu fusese pregătit. Se prea poate ea întregul număr să fi fost gata fără a vedea lumina tiparului. Nu întîmplător, Odobescu va vorbi dc trei numere ale Junimii ro- mâne. Chiar el fusese acela care concepuse articolul-replică, ușor de identificat astăzi in paginile intitulate idei asupra progresului societății, din fondul de manuscrise a! BAR.P-R., purtînd indicația autografă: Paris, iunie, 1851. însuși acest articol trebuia să aibă o conti- nuare, pe care dispariția revistei a făcnt-o inutilă, împrejurarea are darul să certifice ca- racterul strlns al relațiilor lui Odobescu cu meteorica Junime română. Semnificativ este că apusul acestuia nu a atras după sine destrămarea cercului. Lipsa tribunei de propagandă a idealurilor de renaștere și înălțare națională se dezvăluie a nu fi curmai entuziasmul membrilor, decizia lor să se Instruiască astfel incit să fie cit mai utili progresului patriei. Exact la un an după ce creionase tabloul dezvoltării viitoare a artelor in România, Al. Odo- bescu reapare pe podiumul „Junimii române" cu o prelegere despre civilizația Indiei vechi. Bizară la prima vedere, alegerea temei se-nseria in tendința asociației tinerilor sludențf romini de a Încuraja contactele cu toate valorile culturale ale bunii, dintr-o dreaptă con- cepție că făurirea unei civilizații românești are numai de ciștigat din asimilarea întregii experiențe a omenirii. Este șî spiritul in care și-a desfășurat Odobescu arborescenta sa expoziție. In două ședințe, la 21 februarie și 5 martie 1852, el a tratat liber subiectul, cu ir cuprinzătoare viziune Istorică, trecind prin tradiții, organizare statală, etnografic, |icntru a sc opri pe îndelete la monumentele scrise, filozofice și literare, de la Vede, Purse-e. Upenișade. pină la marile epopei epice, lirice și dramatice, Mahabharata, Ramayana, Sa- euntata, din care a produs numeroase ilustrații. Deși n-a scris conferința, conținutul ei poale fi reconstituit Integral pe baza numeroaselor însemnări și fișe păstrate intr-una dintre mapele cu manuscrise ale sale (BAR.P.R., Ms. rom. 5345). Este aproape mai prețios decit dacă ar fi existat un text, inlrucît s-a conservat imaginea de lalx.rator, foarte edificatoare pentru stilul de muncă, pentru identificarea surselor și felul de a ordona un material infor- mativ vast. Eruditul de mai tîrzin se manifestă aici în germene, cu o aplicație științifică și un relief personal crescut simțitor față dc Viitorul artelor, Anul ce trecuse se dovedea consumat in studii fecunde, într-o concentrare creatoare, pe care Junimea română nu numai că n-o tulburase, dar o promova, o Impunea ca norma de conduită. Odobescu împinge pînă acolo identificarea cu această normă incit o învestește cu virtuți poetice; într-o proiectată Odă Junimei române el tocmai exaltă pasiunea studiului și. chiar dacă inspirația nu depășește un nivel comun de expresie, motivul care-i du naștere amine semnificativ: „Trufașă se-naifă sperarea României. Ocrotita de aripile Șfiinfelor si \rtelor, ca vlăstare sporind nenumărate in aitigul rencălzit de dulcea suflare a primă- verii, așa si unii fii ai României, cresc altoiti fiecare pe cite o ramură de-nvâlăturâ din tare sug laptele minfei" (B.A.R.P.R... Ms. rom. 4935, fila fi'). Calea învățăturii apare improvizatului poet presărată cu dificultăți împotriva cărora Invocă, sigur de izbindă, țelul scump generației lui: „junele român nu va fi oprit de nici o piedicii, căci vede la cuhnea muticei sale singuta-i dorință: ren vier ea furii sale”. Intre factorii așteptatei „renvieri". el înscrie — alături de „mina ocrotitoare a Dreptății" — ajutorul „tuturor bunelor cunoștințe". Aproape toată strădania poetică constă in a găsi echivalențe simbolice, meta- fore pentru demonstrarea tezelor de la Junimea Română. Încercarea prezintă interes și pen- tru că denotă continuitatea, respirația prelungită in atmosfera Junimii Române. Compulsarea mai înscriselor plasează intr-un moment destul de avansat conceperea Odei Junimii române. Ceea ce s-a păstrat este doar notarea lapidară a ideilor fundamentale. Autorul intenționa să toarne in versuri fluxul său liric, transcris provizoriu în proză. O primă strofă sc și gă- sește schițată, pe verso-iil filei care cuprinde începutul acelei cunoscute Odă României îit 1 Pro! cel ul in Întregimea sa a fost rcprixlus de D. Pficurariu tn lucrarea Scrieri inrd.tr din Tinerica iui Odobescu {extras din oul^geren Liwtbfl Hreraitird, București. 1551}, Din pAcate. textul este impracticabil daiorltA numeroaselor erori de transcriere, modificări $L omisiuni. 60 iM'nrae litera r A — tlorumenit? prima ei versiune scrisă, după indicația expresa a poetului. In noaptea de 16 spre 17 septembrie 1852. Fără a îndreptăți concluzii absolute. prezența pe aceeași lila permite o situare foarte apropiată. Ipoteze că ambele Oile s-ar datora aceluiași moment de dispoziție poetică nu nare hazardată. Ispitii de muze, Odobescu va fi dat mai uliii tîrcoale inspirației, sch ițind Oda Junimii române. Fie că pe drum ideea primă nu l-a mai satisfăcut, fie Că a considerat-o absorbită in viziunea mai amplă a unui imn închinat țării întregi, fapt este că lira sa a rămas să-și realizeze piuă la capăt mesajul în Odă Romanței. Cele douăsprezece strofe așternute, înfrigurat, in veghea unei nopți, indică o incandescență, greu de închi- IMiit fără prealabile „încălziri". Tot Căulînd și frămintind materia pentru Odă Junimii române, Odobescu va fi declanșat, fără veste, alt șuvoi. N-a avut decil să întoarcă fila, pe care patru versuri căznite nu izbuteau să se împerechere, pentru a așterne, strofă după strofă. Oda României. Evident, nu scrie nicăieri că lucrurile trebuiau să se petreacă neapărat așa. De s-au înfățișat, însă, și altfel, o distanță prea mare între cele două explozii lirice nu trebuie pusă. Dc fapt, a existat o singură explozie, anunțată de surde convulsii subterane. Oda Junimii române se arată a fi fost produsul amorf al unor arderi pregătitoare. Natural, acestea nu vor fi precedat cu mult cristalizarea creatoare, îneît se poate socoti în liniște că Oda Junimii române datează din toamna Ini 1852. împreună cu Odă României ar fi urmat să alcătuiască cele două cioturi din poema epică România, notate la rubrica „poezii" pe o pagină manuscrisă unde se înșiră interminabile proiecte (Ms. -1935„ fila 3). Separat plănuia și o Cintare României. aceasta compusă din 12 părți, fiecare îmbrățișind un alt period istoric (ms. cit., fila 225). Și într-un caz și intr-altul este vizibilă amprenta direcției promovată dc Junimea Română in sensul inculcării unei imagini grandioase a viitorului țării, fundat pe cultul și preluarea virtuților trecute, ca mijloc de îmbărbătare morală, și pe luminile moderne ale științei, ca soluție practică de înaintare. Prezența sa multiplă și atît de intim legată dc existența Junimii Române indică în Odobescu mai mult decît un adept, un promotor, unul dintre cei ce vor li contribuit la precizarea directivei. Din cite se știu despre organizarea asociației este limpede că inlăunlrul ei nu are loc pentru pasivitate. Oricare membru se simțea deopotrivă solicitat, discuțiile, care reprezentau fondul activi- tății, pășteau sentimentul unei egale împărțiri a datoriilor ca și a meritelor, asigurau sudura colectivă. Nu in ultimul rind, Junimea Ramând trebuie să fi fost o școală a prie- teniei. In ced privește pe Odobescu cel puțin, el a contractat in acest eadru afecțiuni, înte- meiate pe afinități și prețuiri reciproce, pe care le va păstra intacte toată viața. Prieteniile trainice cu Ci. Crețianu. D. Bcrindcy, C. Comescu, N. lanescu, pentru a nu mai pomeni pe cei dispăruți timpuriu ca A, Sihleanu, D. Florescu sau P. latropol, s-au cimentat în anii Junimii Române. Porniți în viață pe drumuri diferite, aveau să se simtă pînă tîrziu aceeași generație crescută și călită în idealurile generoase ale tinereții. Privirea melancolică pe care Odobescu a anuieat-o in 1887 asuțira acelei opoei echivalează cu o confruntare, ascunde intenția de a stabili niște repere, poate chiar o măsură pentru aprecierea tuturor celor ce au urmat. GEO ȘERBAH Istorie literară - documente 61 OMAGIU LUI GEORGE ENESCU M A ’ Kanifestarc muzicală dc amploare și de larg răsunet, cel de al lll-lea Concurs și Festival internațional „George Enescu" a însemnat, atit prin ținuta aleasă a diferitelor probe de concurs, concerte, recitaluri și spectacole, cît și prin numărul impresionant de marc al participanților, un omagiu vibrant, închinat memoriei ilustrului dispărut, al când nume îl poartă, încâkîndu ne totodată la flacăra geniului său de profundă și cuprinzătoare umanitate. . Eu știu, oricum, că arta nu poale proptiși acolo uncie este ură ți opresiune", sublimase cîndva maestrul. Și cu altă ocazie: „Fuforuf ca și in viață. ai națiunilor cinstite care pot privi iu jurul for cn capul sus". Maximele acestea nu sint deloc întîmplă- toare. Intr-un veac sfișiat dc două războaie mari, iti care omenirea a fos! împinsă de pre- făcătorie ți ură in marginea prăpastie!, George Enescu și-a impus ca principiu estetic de bază slujirea vieții prin muzică — cu vioara, cu bagheta, cu condeiul, Prin fiecare nouă lucrare, el a dezvăluit astfel omenirii calea spre armonie. Gnstindu-i memoria în condițiile avintuhii revoluționar al construirii socialismului în patria noastră prin valorificarea operii sale, de&su|>ra căreia planează ca un cinice veșnic nestins mesajul eliberator din Oedip: „Cu e! e pacea 1" fiecare notă scrisă de el iși dovedește actualitatea, fiind pătrunsă dc visul fericirii de totdeauna al omenirii, pe care noi l-am înălțat la rangul adevărului suprem. Concursul și Festivalul internațional „George Enescu” a fost instituit printr-o hotă- rîre a guvernului Republicii Populare Romine din 1956, scurt timp după decesul maestru- lui, pentru a permanentiza în viața noastră artistica muzicală principiu! emulației și desă- virșirii pofesionale în generațiile tinere de interpreți. Este în acest sens bine să ne amin- tim că, pe lîngă activitatea sa de compozitor. interpret și dirijor, George Enescu s-a afir- mat și ca pedagog. fiind unul dintre cei mai dc scama profesori de interpretare din prima jumătate a secolului. Printre elevii săi, după Yehudi Meniihin. se numără și alte mari talente, ca Hâlene Jourdan Morii anges. Tvonne Astruc, Serge Blanc și Christian Ferras. Dar nu numai lor li s-a adresat maestrul cu îndemnul la originalitate: „A u mă imitați. Fiți voi înșivă". De altfel aria interpretativa a lui George Enescu, încă vie iu amintirea noas- tră, care l-am auzit pe podiu. a avut — pe lingă pătrunderea complexă și rafinată a sti- lului operii interpretate, ajutata de o tehnică violonistică dcsăvirșitn, ce-i permitea reali- zarea unei game infinite dc nuanțe din cele mai subtile — o notă cu totul personală, ini- mitabilă, de un avînt dramatic neobișnuit, cînd răscolitor de pasionat, cind Iarăși de o gingășie aproape florală. Suprema calitate a jocului său a constat totuși în neobosită-i străduința dc a comunica ascultătorului mesajul uman al operii interpretate, străduință care coincide ai primatul pe care el l-a acordat muzicalității adinei, față de virtuozitate, .....cind maniera de a executa un tril sau reușita unui arpegiu provoacă mai mult entu- ziasm decit geniul care s-a cheltuit pentru a scrie o sonată sau o operă, aceasta înseamnă că sfirșiiul e aproape'1, subliniază într-un loc în Amintirile sale. De aceea trebuie salutat cu bucurie că în cele trei ediții de pînă acum ale Concursului ce îi poartă numele, concu- rențti s-au prezentat fără excepție pătrunși de un ethos înalt a! artei. Stilurile interpretative au putut varia. Confruntarea cu opera maestrului —- condiție de bază a participării la concurs — a impus însă tuturora, in prealabil, un minuțios examen în fața propriei con- științe artistice. Genere lizind experiența aceasta după cel de-al lll-lea Concurs și Festival internațio- nal, credem că ar fi bine, dacă in cadrul viitoarelor ediții ale concursului s-ar reactualiza 62 Arră Premiile G. Enescu pcrtlm compoziție, exlinzindu-se competiția, de acum tradiționala pen- tru vioară, pian și canto, și la compoziție, îndeosebi în domeniul creației simfonice, vocal- sini fonice și lîrico-dramalice. Bineînțeles, prin această îmbogățire a programului compe- tițional, Concursul și Festivalul internațional „George Enescu" n-ar crește numai extensiv ci, printr-o atentă selectare a lucrărilor — indeosebi din punct de vedere al originalității lor — ar putea deveni in scurt timp un for de prestigiu mondial in promovarea creației tinerelor talente. In felul acesta, și bursele George Enescu acordate în conservatoarele noastre, ar ciștiga in importanța lor, iar Orchestra simfonică ce-i poartă numete ar putea să înscrie în programele sale un tuiinăr sporit dc prime audiții absolute. La cel de-al lll-lea Concurs și Festival George Enescu au figurat pe afișe, pe lingă probele dc concurs, mai mult de patruzeci de concerte, recitaluri și spectacole dc operă, umplind pînă la refuz, zi dc zi și seară dc scară, cu un public entuziast, sălile de concert atit din capitala țării cit și din lași, Cluj și Timișoara. Asociați omagiului lui George Enescu și-au desfășurat măiestria în fața publicului dirijori ca Herbert von Karajan, în fruntea Filarmonicii dîn Viena, Andrc Gluytetis, Zubin Alchta, JoJm Pritchard printre cei străini, și Mircea Basarab, Ațihai Brediccanu, Constantin Bugeanu, Mircea Cristescu, losif Conta și Paul Popescu printre cei romini, iar ca mari soliști : pianiștii Arthur Rubinslein, John Ogdon, Moniquc Haas. Valentin Gheorghiu, I.i Alin Cean: violinfșiiî Hcnryk Szering. Ion \dicii; violouecliștii Gaspar Casșado, Andrc Navarra, Radu Aldulescu și Vladimir Orlov; clavecinistul Hans Pischner; violistul Jănos Liebner și eîntăreții Ayhan Baran, Kim Borg. Patriei a Johnson. William Mc Alpin și Miroslav Ciangalovici. Totodată au evoluat in țața publicului din București, lași și Cluj, in mai multe spectacole de balet, soliștii și corpul de dansatoare și dansatori ai Teatrului Atare Academic dc Stal din AVoscova. In fața juriilor, alcătuite din maeștrii ai artei muzicale de marc prestigiu ca Gaspar Cassado, Andre Cluytens, D. Al. Taiga nov, Henri Gagnebin. Jean Absil etc. s-an prezen- tat 110 tineri din multe țări ale globului (față dc aproximativ W in 1958 și IM in 1961). Concursurile s-au desfășurat intr-un ritm pasionant. Programul fiecărei etape, euprinzlnd lucrări reprezentative din repertoriul solistic, a permis o selectare a celor mai înzestrați tineri la cele trei discipline: vioară, piqn și canto. Acordarea premiilor și distincțiilor a coincis, in general, cu pronosticurile sălii. Mai toți lanreații concursului au obținut in tre- cutul apropiat premii asemănătoare și la alte concursuri internaționale, iar doi dintre eîntăreții rominj concurenți au fost distinși puține săptăniîni după încheierea celui de-al lll-lea Concurs șî Festival „George Enescu" eu Marele premiu al Concursului de la Toulouse, permițind și pe această cale verificarea înaltei exigențe a juriilor noastre. Parte din laureațî, ca Clăi re Bernard (Franța, vioară, premiul î și medalia dc aur) și Andră Gorog (Franța, pian, premiul 11 și medalia dc argint) s-ati prezentai ulterior în cadrul unor concerte simfonice, snsținînd cir succes partea solistică, mărturie jncăodată dc buna garanție a talentului și pregătirii lor tehnice. Dar cel de-al lll-lea Concurs și Festival internațional „George Enescu" s-a soldat cu succes nu numai pe latura competițională. hivitind un mare număr de muzicieni din țările cele mai diverse, organizatorii festivalului an oferit unor compozitori, dirijori, peda- gogi și critici muzicali prilejul de a se întîlni, de a se cunoaște și dc a ne cunoaște și de a schimba idei — fapt extrem de important, precum într-un interviu acordat presei a sub- liniat-o Franz Waller, secretar genera! al Asociației Europene a Fcsiivaiurilor de Muzică. Personal, am fost martor al ineîntării cu care unii meml>ri ai Orchestrei filarmonice din Viena, obișnuiți de altfel cu arhitectura copleșitoare a orașului lor de baștină, a Salzbur- gului sau Veneției, au privit in dimineața următoare sosirii lor în țara noastră Palatul de la Mogoșoaia. Ca în lumina unui fulger li s-a relevat faptul că aci, la „porțile orientului", există o străveche cultură, o valoroasă artă cu rădăcini adinei în acest pămint, dar mat ales păstrate cu mare grijă de oamenii locului — oameni ai muncii liberi Intr-o țară liberă... La fel șî publicului nostru de concerte i s-au oferit numeroase prilejuri de a con- frunta stiluri de interpretare diametral opuse, adincindti-le „estetica" încă nescrisă. Să ne oprim numai ta două asemenea momente paralele dintre cele mai semnificative. Dirijorul indian Zubin Mchla, pînă să fi apărut în fața Filarmonicii de stat „George Enescu", a fost cunoscut marelui public doar ca un tinăr de mare talent, asimilat cu desă- vîrșire culturii apusene. Dintr-odată imaginea aceasta s-a schimbat, iar Ja numai cîteva zile, după ce am asistat și la cele două concerte dirijate de Herbert von Karajan în fruntea Filarmonicii din Viena, ca ni S-a relevat în întreg specificul exotic (in sens bun al cuvîn- tului) al artei lui Mehia. Căci și Herbert von Karajan are o notă „exotică" in comparație, ArtA 63 bunăoară, cu Andre Cluytens sau Juhn Pritchard. Azi, poate mai puțin decît acuma două- zeci de ani, cînd l-am văzut pentru înllia dată dirijind, se observă o trăsătură dansantă, valabilă în stihii său dirijoral — poate cu o nuanță de baroc vfenez, dar fără de care su- gestivul său Don Jmm — pentru a ne opri la această lucrare - cu siguranță n-ar fi po- sibil. La Zubin Mehta în schimb, chiar și dacă dirijează In stihii ei tradițional Simfonia a VH-a de Anton Bruckner, orientul este prezent, Vrăjitor al sunetelor, spectaculos prin ges- tica sa bogată, expresivă, mlădioasă, care amintește de străvechiul limbaj al miinilor (mudras) din sculptura indiană, ol pregătește intrările instrumentelor cu o deosebită su- gestivitate, fraza modelată bogat — acustic și vizual — contopindu-se cu făptura sa de adevărat Șiva, dansînd în fața urnii cor de instrumentiști, slimulîndu-î ritmic, dinamic, agogic prin euritmia ce-j însuflețește trupul,.. Să nu uităm apoi confruntarea cu caracter conchiziv, prilejuită de cel de al Ill-lea Concurs și Festival „George Enescu" între două dintre cele mai mari creații ale teatrului liric din secolul nostru: PelUas și Mflisande dc Claude Dcbussy și Oedip de George Enescu. Cintată în limba originalului, drama muzicală anti wagneriană a lui Claude de France — în simplitatea ei rafinată, preferind nuanța psihologică precis notată discursului grandilocvent, culoarea orchestrală in continuă mișcare pastuozității sonore romantice — a permis o nouă verificare a autenticității mijloacelor de expresie, dusă la înaltă măiestrie de George Enescu în drama sa. Final cîteva cuvinte despre unica îmbogățire mai de seamă a repertoriului nostru enescian pe care a prilcjuil-o Festivalul, prin prezentarea in primă audiție absolută a poe- mului simfonic Fox marix, în interpretarea Orchestrei simfonice a Radiotcleviziiinii sub conducerea dirijorului losif Conta. Și de data aceasta lucrarea ne sugerează îrțtrucîtva o Comparație cu Aforeo de Claude Debussy. Totuși, față de cele trei tablouri magistrale, zu- grăvite de compozitorul francez cu ajutorul unei palele orchestrale uluitor de hogate în nuanțe infinit de mișcate, în lucrarea compozitorului nostru predomină încă o dată in așa măsură problema omului, incit complexitatea tehnică a partiturii nu se reliefează audito- rului aproape de loc, sau numai pe un plan cu totul secundar. Am urmărit cu marc atenție în cadrul celui dc-al Ill-lea Concurs și Festival inter- național „George Enescu" contribuția diferitelor orchestre. Stilul foarte cultivat al Filar- nwmcii „George Enescu" din fruntea căreia, spre regretul unanim, a plecat pentru vecie, cu cîteva zile înainte de deschiderea Festivalului, primul ei dirijor, neuitatul George Genr- gescu, performanțele demne dc admirație ale Orchestrei filarmonice a Radiotclevizinnii au scos parcă și mai plastic in relief dăruirea deplină a colegilor lor vieneji — acel Jtinge- bungsoolle Musiaeren”, |?e care George Enescu și l-a însușit in anii săi dc sIikIîu in capi- tala Austriei, sub directa îndrumare a profesorului Hellinesberger, unul dintre creatorii acestui stil de totală subordonare față de elhosui opwii interpretate. Concepția cnesciană despre creația muzicală și interpretare își are ohirșia in acest stil iar opera sa va trăi în conștiința noastră cu atît mai vie, cu cit și orchestrele noastre își vor însuși arta de a se subordona cu severitate partiturii proces verificat prin cele mai reușite interpretări în cadrul ultimei ediții a Concursului și Festivalului internațional „George Ene$r«". AXDREl A LII.UN „PĂDUREA VULTURILOR" DE TUDOR JARDA (^pera Pădurea vulturilor a compozitorului clujan Tudor Jarda. se situează pe linia acelor creații care contribuie direct la sporirea entuziasmului maselor in măreața lor nă- zuință de a clădi societatea socialistă. Concepută mai iutii ca lucrare într-un act — și re- prezentată sub această formă la Opera de stat din Cluj in luna mai 1961, dirijată de auto- rul însuși — Padurea vulturilor a stirnit o seamă de discuții in jurul ei. in presa de spe- cialitate. din care s-a desprins concluzia că evenimentele oglindite in această lucrare necesită un spațiu mai larg de desfășurare și o conturare mai clară a conflictului dramatic 64 Arid în ceea ce are mai esențial: eroul comunist Costin nu era suficient de conturat prin apor- tul dat la lupta revoluționara a maselor; masele populare nu erau suficient de reliefate in versiunea veche. In acest sens. compozitorul Tudor Jarda si cei doi libretîști. Constantin Rusn și Pompiliu Gilmeantr. și-au revizuit opera prin introducerea unor noi elemente în planul dra- matic muzical, dînd o lucrare nouă in care patosul eroic al personajelor dă conflictului de bază o tensiune emotîvă cu mult mai puternică și mai impresionantă, decit în versiunea inițială. Prin lărgirea acțiunii, contrastele dramatice an devenit mai puternice, mai vii; conflictul se dezvoltă mai puțin linear, iar discursul muzical devine mai expresiv, datorita amănuntelor noi care-i întregesc înțelesul. Precedată de un prolog vocal-simfonic cu caracter de balada revoluționară, la ridi- carea cortinei, scena înfățișează o poiană tăcută din mijlocul unui masiv muntos, încon- jurată de brazi, unde, Intr-o casă veche de pădurar, își duc viața două femei: bătrina A\aria împreună cu fata ei Ana. Prin ctteva elemente muzicale fragmentate, orchestra pre- vestește, duna o scenă luminoasă eu caracter pastoral, că aci se vor petrece înlîmplări neo- bișnuite. îniră în scenă Ana, care prin mijlocirea unui arioso liric Săracile dragostili. in care predomină coloritul melodic ai cintecului popular ardelenesc, își destuinuie gîndurile îi sentimentele. Această scenă pastorală este tulburată de apariția lui Gurău. circiumariil satului. în urma und succesiuni de acorduri precipitate, linia melodică trece intr-un reci- taliv-dramatîc, dind acțiunii o accelerație nouă ce se încheie prin descărcarea înlimplâtcwre a armei eu care Gurău, respins de Ana într-o scurtă încăierare, o amenința pe tinăra fată. Atmosfere apăsătoare creată de confrunterea dintre Gurău și Ana, se schimbă odată cu apariția comunistului Costin. figură luminoasă, tinerească, zugrăvită muzical printr-o linie melodică dc largă respirație lirică, ce conturează cu o deosebită putere dc convingere pa- tosul romantismului său revoluționar. Neliniștită de întimplarea cu Gurău, Ana îl roagă pe iubitul ei s-o ia cu el in munți, dar Costin, deseriindu-i viața plină de primejdii pe care o duc comuniștii, o convinge să renunțe ia acest gînd. Conflictul dramatic este preluat apoi de un interludiu orchestral, deosebit de inspirat și original, pe al cărui fond muzical monodie, de un profund dramatism, se desfășoară scena Întoarcerii din război a lui Nicolae, Schilodit și sleit de puteri, trista și dureroasa inlrcvodore cu mama sa. e cu adevărat copleșitoare. Mu mai puțin răscolitor este și acel bocet reținut al mamei, care, prăbușită sufletește își concentrează durerea ei nepotolită, prin cinlecul dc jale lent, susținut de acorduri ostinate, acestea mărind șl mal mult emo- tivitatea scenei. Nicolae, deprimat de onorurile războiului, nu se poate regăsi, ceea ce o și exprimă în monologul A'u mai sin/ om! încercările hii Costin de a-l pGtoiî, de a-l face să înțeleagă realitatea din jurul său, chiar dacă nu se folosesc argumentele cele mal convingătoare, abat totuși glodurile safe negre, dcschinzîdu-i o perspectivă spre viitor. Introducerea actului II — act complet nou — a dat posibilitate compozitorului să acorde maselor populare r> vie prezență in acțiune prin o valorificare temeinică a rolului tor în complexul dramaturgiei muzicale. Acest act înfățișează satul romtncsc din ultimele zile ale guvernării antoncsciene. Prin oameni înaintați cum e Costin. cart ii îmbărbătează pe săteni. întregul sat se ridică la luptă împotriva ocupanților fasciști, pentru o cauză dreaptă. Actele brutale săvîrșîte dc cei puși în slujba opresiunii, ca mijloace de intimidare, au un efect contrar celui calculat': sătenii intră cu toții în rîndul partizanilor. Acțiunea actului II1 se desfășoară din nou în preajma casei singuratice din pădure, unde se dă lupta decisivă în urma căreia, după jertfe dureroase, partizanii — muncitori și țărani — însuflețiți de aceleași idei de libertate, înving dușmanul. Cu toate că libretul, in noua sa formă lărgită, prezintă unele stîngacii, amplificarea lucrării prin unele noi episoade muzicale care completează firul dramatic al acțiunii, a fost realizată de compozitorul Tudor Jarda cu dibăcie. Este impresionant finalul actului III. în care jertfa eroului clasei muncitoare — Costin — este preamărită de masele populare, pe fondul eîntccului de masă Cinlecul Jiului, Fără a putea face o analiză muzicală mai minuțioasă, trebuie să mențiouitm citeva dintre trăsăturile esențiale, deosebit de valoroase ale lucrării: a) structura metro-ritmică complexă, originală, de esență populară, in care abundă măsuri mixte; b) suportul tonalo-modal verist, prin care pune In valoare etosul modurilor populare, îmbogățind și lărgind mijloacele de expresie ale tonalității; ArtA 65 c) armonia modală originală, cu ajutorul căreia valorifică melodica populară, Com- pozitorul dovedindu-se un bun cunoscător al sistemului modal popular ; d) bogata melodicitate asigură valorificarea resurselor vocale ale cintăreților și acce- sibilitatea lucrării; e) recitativul logic și firesc, respectind sever prozodia, cu toată complexitatea mțtro- ritmică, asigură, totuși, cursivitatea lui ; f) în sfirșif, unitatea muzicală a partiturii este asigurată de anumite motive condu- cătoare, a căror țesătură ingenioasă, prelucrată și transformată după necesitățile drama- turgiei muzicale, asigură omogenitatea întregii lucrări. Merită un studiu separat structura muzicală motivică, precum și procedeele de trans- punerea lor în cadrul operei, prin care reiese in chip evident înrudirea lor dintr-un motiv unic, generator, dezvoltat și transformat cu 0 rară măiestrie. Spectacolul Operei din Timișoara cu Pădurea vulturilor a fost pregătit în strînsă colatxjrare cu compozitorul. forma definitivă a lucrării cristalizîndu-se treptat pe măsura realizării interpretării scenice. O contribuție de seamă la acest proces se datorește șî regizorului artistic Al. Szimberger, de la Opera maghiară de stal din Cluj, cit șî soliștilor Lucia Ambruș, Mircea Mavrodfn, Nîcolac Zaharia. Mira Popescu, AL Bodeseu. în Interpretarea timișoreană, Pădurea vulturilor este o lucrare suficient de coerentă, cu multe scene reușite și cu o bogată desfășurare dramatică a corului, reprezentind masele oamenilor muncii conduși în lupia pentru eliberare de comuniștii partizani. LUCIAN SURLAȘIU și OH. PAVELESCU 65 Artă cĂrți-reviste lloris Cazacus „Pagini de limba ți literatură romînă veche** (Bucurțțti, Editura tineretului, 1964, 2S5 p«Z.) A * apariția unei antelos»ii de texte din limba și literatura roinină veche, cum este cea alcătuita de profesorul B. Cazacii, era mai mult decit necesară. Utilitatea ei a fost semnalată pînă aenni de către unii cercetători preocupați să sublinieze Îndeosebi însemnătatea ei pentru studierea istoriei literaturii noastre vechi. Autorul a selectat cu rigurozitate fragmente din textele cele mai reprezentative ale istoriei limbii și literaturii noastre, ineepînd cu primele monumente dc limbă, scrise la Începutul secolului al XVI-lea, și sfîrțind cu texte din veacul ai XVHI-lea. Antologia e precedată de o Prefa/d în care sc fixează liniile mari ale evoluției istoriei limbii romîne lite- rare din perioada ei veche, potrivit concepției dezvoltate pe larg și in Istoria limbii romine literare, voi. I, 1961, de Al, Rosetli șl B. Cazacii. Urmind criteriul cronologie și înlăuntrul lui pe acela al caracterului textelor (am putea spune al „stilurilor limbii") autorul reproduce scrisori ți acte (din secolul al XVI-lea), fragmente din textele religioase, istorice și juridice, precum ți pagini din literatura de ceremonial ți din cărțile populare. în partea ultimă a lucrării sînt menționate la capitolul Aprecieri critice părerile unor cercetători mai vechi ți mai noi despre însemnătatea textelor vechi in evoluția limbii literare ți a literaturii romîne. Cititorul are astfel în față imaginea sintetică a celei dinții ți a uneia dintre cele mai interesante perioade din istoria scrisului și a culturii romine, alături de istoricul judicios, deși succint, al preocupărilor învățatilor romini cu privire la studiul ei. Lucrarea sc întemeiază pe colecțiile de texte vechi, la care sc fac de fiecare dată trimi- teri șî pe edițiile științifice recente. Paginile antologice sînt precedate de scurte note introduc- tive în care se fixează locul operei din care face parte fragmentul in istoria literaturii și a limbii romîne literare. Textele sint însoțite de riguroase comentarii filologice, o atenție mai mare fiind acordată notelor de limbă, Acestea din urmă rcprezentînd elementul cu deosebire prețios al antologiei, ani vrea să stăruim puțin asupra lor. Comentariile lingvistice ale prof. B. Cazacu permit cititorului să urmărească cel puțin o parte din drumul anevoios pe care-l străbat cărturarii din .trecut intr-o perioadă îndelungată, ți nedusă de ei pînă la capăt, de căutare a formelor exprimării literare. El va fi ajutat să înțeleagă procesul complex al dezvoltării limbii rotnîne literare de-a lungul a trei secole. Căci dîn veacul al XVI-lea și pînă într-al X\ 111-lea limba romînă și-a primenit o bună parte din fondul ei lexical ți a adus unele modificări structurii ei gramaticale, deschiztndu-ți cale spre faza ei modernă Dar limba scrierilor noastre vechi ne obligă să supunem unei discuții mai largi (ceea ce evident im vom putea face aici) unele dintre trăsăturile scrisului nostru din această vreme care pot contribui ta înțelegerea modului în eare au evoluat ți s-au constituit cu timpul normele limbii romîne literare. Comparată cu romina literară actuală, limba textelor vechi ne pune in fața unor în- trebări cărora nu le putem da încă un răspuns satisfăcător. Căci pentru perioda veche, punctul de plecare al cercetării normelor ei nu poate fi exclusiv stadiul ei actual, ci realitatea Hngvis tică ața cum apare ea în scrierile care ne-an rămas. Ce ne spun aceste scrieri este, credem noi mai important din punctul de vedere al normelor existente într-un fel sau altul la acea epocn decit ceea ce înțelegem azi prin conceptul de limită literară. De aceea se pare că unele fapte, maj ales cele de natură fonetică. înlîhîile în textele vechi contrazic sau cel puțin complică răspunsul pe care trebuie să-l dăm la înlrebarca : care este raportul dintre dialectele parti Cirțl - reviste 67 cipantc la formarea rominei literare in perioada veche ? Să ne explicăm. Există uncie trăsături fonetice și morfologice dialectale care aparțin azi graiurilor moldovenești, dar care sint prezente aidoma și in limba textelor muntenești din secolele al XVlLJea și de ia începutul secolului al XVHI-lea. Astfel trecerea lui e precedat de s la « („să w pedepsească", p. 143) este considerată de autorul antologiei de care ne ocupăm, in comentariul Pravilei lui V. Lupii (nota nr. 6), o trăsătură specifică graiului moldovenesc, cum ți este de altfel. Pe aceeași pagina apare insă și în textul din îndreptarea legii fonetismul sd, in sintagma „de su va ascunde'* care alternează, este adevărat, cu se. dar prin aceasta el nu încetează de a fi un fonetism „ncliterar'*, regional. El este „regional'* (deși muntenesc) in raport cu normele limbii literare actuale, dar se pune întrebarea ce înseamnă „regional'* și „literar" intr-o astfel de perioadă pentru conștiința lingvistică a scriitorilor ci, dacă nu ținem seamă de normele actuale ale limbii literare. Fenomenul semnalat este frecvent și in limba altor texte muntenești, ca de pildă la Stolnicul Const. Cantacuzino: sd repeziră (p. 133), la Radu Grcccanii: săracul sd va uita (p. 170) etc., așa dar iarăși fonetisme de origine populară care sint identice in această epocă cu cele din textele moldovenești. Palatalizarea lui / in her (Letopisețul cantacuzînesc. p, 133) este o trăsătură fonetică moldovenească, |)c rare o nitilnim însă și intr-un text munte- nesc. Curios este că l apare palatalizat la autorii munteni care scriu felia! (Stolnicul Const. Cantacuzino, p. 163) fetiuri (Radu Grcccanu, p. 187), dar nepalatalizat la scriitorii moldo- veni ca AL Costin ; „...și la acest fel de scrisoare glndu slobod ți fără valuri trebuiește-" (p. 118), „,,,să scot lumii la vedere fetid neamului" (p. 123) l). In aceeași situație sint ți fonetisme ca Mfarn (mwn. ac. pi.) larii ( gen. sing.de la „țara") intilnite atit in textele moldovenești, la Neculce, dc exemplu, cit ți in cric mimtcnețti. de pildă la Radu Greceaiiu (p. 170) și la Radu Popescu (p, 182, 185. Cf. și Al. Roseltl, B. Cazam, op. cit. n. 288), Explicația că fonetismul (Atârn dinir-un text munlenesc este o particularitate regională (v. p. 170, nota 3; p. 182 nota 10 etc.) lasă fără răspuns întrebarea cum trebuie considerat el cînd apare curent în scrierile moldovenești. Căci fenomenul, de vreme ce se întilneștc in amhele dialecte, este regional numai față de normele actuale ale limbii literare, nu și fată de ceea ce trebuie considerai ca normă a limbii vechi. Să adăugăm în sfîrșît și faptul că la Stolnicul Const. Cantacuzino apare fonetismul mai vechi și etimologic. fntleun, față de aspectul fonetic evoluat (și actual) viclean, la Gr. Ureche. Tot astfel lui dc tentă formalistă, e adevărat. Dar sînt o serie de date acolo privind structura de povestitor a Ini Agirbiccanu, dc „scriitor al suțleteh' simple" care răinin valabile. Pe urină, surprinde felul cum uneori îți extrage Mircca Zaciu din studiul amintit al Ini Ovidin Drimba, care procedează la „încadrarea Ini Agîrbieeanu in tipurile Muller-Ereîențets. C. (i. Jung și I. Rumi. după ce observă: „Dacă tipologia artistică tiu și-ar avea partea sa de specie, scriitorul ar putea ți im arirat.,ceea ce nu l tocmai același lucru. Remarcabilă mi se pare in monografia lui Zaciu „lămurirea contextului social și cui- iiirul". in care se dezvoltă Agirbiccanu, Prvhiind idei mai Vechi de la regretatul Ion Brcazu (pe care, de altfel Mircca Zaciu il continuii in preocuparea sa statornică pentru „literatura ardeleană"), istoricul literar arată că Transilvania iți creează un climat cultural specific, iară înțelegerea căruia nu poate ti înțeleasă evoluția unor proeminente figuri ale literaturii : uastre formate aici. Cu pătrundere, exegetul definește locul pe care Agirbiccanu il ocupă alături de Rebreanu, Slavici, Pavel Dan. Analizele au întotdeauna greutate (aș aminti admirabilele notații la Fefeteaga, Arhan- ghelii, Sectarii). /Autorul monografici urmărește formare» scriitorului, itiregistrimi insuc- vesele, ddimitînd mereu fondul trainic al operei lui Agirbiccanu. Dar raportarea lui Agir- iceanu la diferite curente necesita încă precizări. Dacă in problema raporturilor lui Agir hieeanu cu poporanismul se stăruie destul dc mult (șl cu folos), disociația Agîrbiceanu- semănătorism e limitată la o singurii frază : „Ceea ce Cuceri așadar pe Agîrbieeanu in pa- ginile revistei bucurețiene (Semănătorul n, n.) erau in prtntul rind prozele tui Sadoveanu. nu atit dezbaterile sociale, de care va ți influențat, dar cu nuanhirile intervenite prin cr n- fadul succesiv cu Luceafărul ți l tufa romîneasctT. Discuțiile despre sămănătorism au adu mi odată in mijlocul lor și numele lui Agirbiccanu. Iu ce măsură se aliază. in incepiilurile sale, Agirbiccanu curentului ? Intr-un interviu, care de altfel explică multe din creațiile 'ale de hieaput (și a cărui prezența era necesară, in orice caz, intr-o monografie Agir&ceawr). ctitorul Arhanghelilor declara : „Nu-mi închipuisem șt nu simțeam că fac ceva ce s-u numit mai tirziu „semăndtorism" in sensul peiorativ: de a idealiza lumea satului. Nn idealizam nimic: icoanele înseși erau luminoase. Eu am crescut intr-un sat de oameni destul de înstări Ir și tur am avut prilejul să cunosc mizeriile materiale din satele sărace ... Eu afirm și azi cd icoanele luminoase pe care le-am prins in cîteva schițe nu sini idile ci redau rea litaiea dintr-uu sul înstărit și cu .moravuri sănătoase, patriarhale încă. Mai tirziu. ca preot tn Mmifii Apuseni am cunoscut ți mizeria materială și uneori morală a satului sărac, si am scris bucățile cuprinse in volumul „In întuneric". Atit dc discutata problemă a eticis- cam - rcv»t« 69 mutai operd Iul Agirbiccauu își găscșic de asemenea o explicare judicioasă, din punctul dc vedere al cercetătorului marxist Fără îndoială, cadra lui Mircca Zadu este un instrument de lucru foarte util, pentru finețea disociațiilor șî adlncimea analizelor. Scrisă de un om dotat cu latent scriitoricesc, cartea se bucură de im stil care nu se trece cu vederea, Totuși, așteptăm ctc la Mîrcea Zaciu marea munograFic Agirbiceanu. Preocupările, cultura și înclinațiile sale ne îndreptățesc s-o așteptăm. c. tmovneanu V. Șerlmn: „Curs practic de sintaxă a limbii romine" O Uazat pe o amplă informație teoretică, autorul reușește să închege o lucrare valo- roasă care se adresează unui număr mare de cititori (candidați! la examenul de admitere în facultățile rte științe umajiisiice, studenții de la cursurile de zi și fără frecventă, cadre didactice care dau examenul de definitivat etc.}. Problemele discutate cu competență sînt ilustrate printr-un număr impresionam de exemple culese din opere literare cu caracter variat, iar intenția de a imprima o notă dc originalitate lucrării apare din felul în care V. Șerban iți sistematizează materialul prezentat. După un amplu capitol introductiv in care sînt prefigurate toate problemele ce urmează a ii tratate in paginile următoare, sc trece la sintaxa propoziției (tlapilolut al !l-lca). Merită a fi relevat modul in care se procedează ta clasificarea propozițiilor. Astfel, în Clasi- ficarea după structură, in afarg de propozițiile simple ți dezvoltate consemnate in grama- ticile tradiționale, autorul distinge alte trei categorii de propoziții: monomombre, bimembre și p]iirirnembre, punct dc vedere diferii dc celelalte tratate și studii de gramaticii car? tui vorbesc decit de propoziții inoncciitmbre ți bimembre. Argumentarea teoretică este susți- nută prin exemple numeroase, ceea Ce 0 tace nu numai acceptabilă, ci chiar convingăti>are. Partea cea mai mare a capitolului al tl-lea e destinata părților de propoziție și pro- pozițiilor echivalente. Putem remarca șl aci o poziție originală întrudt autorul, adoptînd teza cu privire la corespondența dintre părțile de propoziție și propozițiile subordonate din frază, renunță ia procedeul obișnuit șl tratează fiecare propoziție subordonată paralel cu partea de propoziție corespunzătoare, In felul acesta nn numai că se verifică valabilitatea principiului de fa care se pornește, dar. in același timp, sc asigură și o mai temeinică însușire alil a sintaxei propoziției cil și a frazei. Procedeul prezintă însă ți unde deficiențe care _nu pot fi trecute cu vederea. Iu Cursul practic de sintaxă al Ini V. Șerban tratarea frazei are loc în două capitole separata și prin aceasta capitalul destinat analizei frazei apare oarecum incomplet. Avind in vedere scopul urmării de a iilor, ini nășim de neroceptat această metodă. Pe lingă materialele semnalate, capitolul al ll-lea sc distinge prinlr-o tratare amplă, clară și bogat exemplificată. Se remarcă telul iu care c analizat predicatul propoziției care poale Fi de mai inuitc categorii: verbal, nominal, adverbial și inter jecțional. [.a rindul lui ți predicatul verbal e clasificat in predicai verbal propriu-zis (simplu sau compus) locuțional unipersonal. încadrarea ctMJsirurț iilor sau expresiilor unipersonale dc tipul e bine, e rău, e ușor, e greu, e edeoărat etc. (se parc totuși că acestea sînt mai degrabă impersonale decit unipersonale) in categoria predicai ui ni verbal sc face in conformitate cu prima edific a Gra- maticii Academiei R.P.R, și corespunde intru totul realității, deși ediția a Ii-a a Grama- ticii nu mai menține acest punct de vedere ci consideră că avem aci un predicat nominal. Se poale spune d«E că recunoașterea talurilor predicatului strict după părțile dc vorbire prin care este exprimat contribuie la ușurarea și precizarea analizei sintactice. Exemple nume- roase și judicios comentata se îritilncse și cu privire la celelalte categorii de predicata' nominal, verbal, adverbial ți interjecțional 70 C&rțl — reviste O realitate sintactică, observată cu justețe, a dus pe autor la gruparea atributelor in două grupe mari: 1, atribute variabile (adjectival, substantival șî pronominal). 2. atribute invariabile (verbal, adverbial ți interjecjionai). Reținem faptul că autorul. înainte de apa- riția ediției a H-a a Gramaticii Academiei include printre atributele adjectivale ți pe cele exprimate prin adjectivele pronominale (p. 98 ți 100—102). Dc o atenție deosebită se bucură in lucrare acordul, atit al predicatului cu subiectul, cit fi al atributului cu substantivul regent (p. 91, 96, 102—113) și merită a fi subliniată bogăția indicațiilor normative precum și aceea a exemplelor. Discuția cu privire la natura raportului dintre subiect și predicat (raport de inerentă) este convingătoare și rezolvă în marc măsură controversele. Ceea ce se poate însă reproșa autorului e faptul că unele dintre propozițiile subordo- nate sint prea sumar analizate in comparație cu părțile de propoziție corespunzătoare. De exemplu propoziția predicativă e mai mult schițată, întrucît. în afară de definiție, ilustrată prin trei exemple, se mai precizează doar că „Propozițiile predicative pot fi construite cu ajutorul pronunielor și al adverbelor rdativ-interogative, precum și cu unele conjuncții" (p. 71). Urmează apoi cite un exemplu dc subordonată predicativă introdusă prin pronume relativ-interogativ, prin adverb interogativ (mai degrabă relativi) și două exemple de predicative introduse prin conjuncții. Obiecția formulată mai sus sc dovedește a fi întemeiată dacă nu scăpăm din vedere caracterul practic pe care autorul vrea să-l imprime cursului. Propoziția subiectivă se bucură de mai multă atenție, deși nici do data acesta nu se dă nici măcar un exemplu de subordonată subiectivă care să aibă ca regent un predicat inter- jccțional. Indicațiile privitoare la delimitarea complementelor care au o construcție identică (indirect, sociativ șf circumstanțial instrumental) sini foarte prețioase, dar era de așteptat ca autorul să procedeze la fel și in cazul subordonatelor. Știut este că subordonatele subiec- tive, predicative, completive directe, indirecte și chiar unele atribute prezintă aceleași parti- cularități dc construcție, ceea ce face ca in delimitarea 'lor să sc ia in considerare nu ele- mentul relațional (conjuncția, pronumele sau adverbul relativ), ci cuvîntul din regentă față dc care ele se găsesc în raport de subordonare. Tn felul acesta se asigura și mai mult atingerea scopului propus de autor. Capitolul al lll-lea este destinat frazei și cuprinde mai multe părți: noțiuni generale, coordonarea, subordonarea, ordinea propozițiilor in frază și folosirea seninelor de punctua- ție. Noțiunile generale prezentate la Începutul acestui capitol aduc precizări meritorii pri- vitoare la realizarea și definiția frazei, la raporturile dintre propoziție și frază, precum și la felul și ra|»rtul propozițiilor din cadrul unei fraze. Cu privire la felul propozițiilor, autorul remarcă O deficiență a celor mai multe dintre vechile gramatici romîneșli care considerau drept principală numai acea propoziție care, scoasă din context, are un înțeles deplin, Sintetizind materialul bibliografic parcurs, V. Șer ban conchide : „Propunem să socotim drept proporifii principate in frază acele propoziții care, fie că au, fie că nu au înțeles deplin, constituie nucleul dc formare al comunicării, iar drept proporifii secundare pc acelea care, oricum, nu pot avea singure înțeles, el aduc o completare, o precizare a propozițiilor de care depind" (p. 211). Un merit incontestabil al lucrării îl constituie și atenția deosebita acordată contextu- lui in analiza sintactică precum și așa-numiiului procodcit al izolării părților de propoziție și propozițiilor subordonate, frecvent întîlnite in proza artistică contemporană. Util și succint se dovedește a fi tabloul corespondenței (impurilor. Pornind de la premiza că intre sintaxă și stil există numeroase contingențe, autorul rezervă capitolul al IV-loa unor probleme de mare importanță în exprimare ca de exemplu; vorbirea directă și indirectă, elipsa, repetiția, suspensia, cuvinte și construcții incidente, intonație și accent, Ele aparțin în egală măsură sintaxei șj stilisticii și prin aceasta se justifică și titlul pe care autorul îl dă capitolului respectiv: Sintaxă și stil. Caracterul lucrării motivează șî ultimul capitol, al V-Jea, intitulat Afeiodo/ogiu anali- zei sintactice. Metodele practice de analiză sintactică indicate aci se dovedesc foarte utile pentru aceia care învață gramatica fără profesor. In Apendicele cu care se încheie lucrarea sînl semnalate citeva dintre principalele probleme controversate din gramatica rominească motivîndu-se tot odată șî poziția pe care se sitaiază autorul. Credem insă că o extindere a Iui nu s-ar fi dovedit inutilă, întrucît aci CArți - reviste 71 puteau fi luate în discuție și alte probleme care piuă la acea dală nu au primit o soluție unanim acceptată. Privit în ansamblu. Cursul practic de sintaxă al lui V, Șerban se impune printr-o tratare îngrijită a problemelor propuse, printr-o bună sistematizare ca ți printr-o exprimare clară șî concisă. Bibliografia bogată parcursă de autor și indicată în partea finală ar putea constitui un auxiliar prețios pentru cercetătorii din domeniul sintaxei romînești. I. mutic Branislav Nu^icis „Un individ suspect’* A u ■ Ălpariția tui Braiiislav Nușici in colecția de largă publicitate. Biblioteca pentru toți, este un eveniment semnificativ, o mărturie de solicitudine de care se bucură operele sale din partea cititorilor noștri. Ei au putut face cunoștință prima oară cu una din ele in 1952, prin publicarea în rominește a comediei „Doamna ministru", apoi prin apariția „Opere- lor alese", în 1957. și in prezent cu opera citată, care cuprinde trei piese (a patra este „Doamna ministru") dintre cele mai reprezentative ale creației sale. Autorul prefeței, Mirco Jivcmici, prezintă traducerea lor legală și dc un eveniment festiv, comemorarea centenarului nașterii scriitorului. Cu acest prilej, el face o izbutită prezentare a trăsăturilor caracteristice ale operii fecundului {preferăm acest termen in locul celui de „fertil'') scriitor sîrh, asupra cărora nu voiti stărui, pentru a nu repeta ceea ce s-a mai afirmat dc alții. Aceleași calități remarcabile întrunește prezentarea trăsături - lor individuale ale personajelor, la rîndul tor prototipuri ah- diferitelor categorii de speci- mene josnice ale societății burgheze sirbești. Condițiile politico-sociale dc la sfîrșitul sec. al XlX-lea și începutul celui următor prin care trecea această societate și in mediul căreia trăiau eroii lui Nușici sînt în general bine conturate. In rezumat, prefața este expresia pozitivă a unui studiu dc matură și aprofundată cunoaștere a subiectului. CU privește traducerea, operă la care nu excludem posibilitatea unei colaborări, este concepută intr-o formă aleasă, evidentă îndeosebi prin cunoașterea subtilităților limbii romîne, nuanțare in vocabular, naturalețe în stil. TIIEODO» N, TRlK I S Szabo Gyuki: „Simfonia locului uatai” I n prefața cărții sale, Simfonia locului natal (Szalb/iild szim/onidfaf, Szabo Gyula ne mărturisește: „De multe ori mă frărniniă o dorință ; ia-fi carnețelul, geanta, pălăria șt ai in fala ta țara. deoarece in cazul contrar, in fiecare ord, in fiecare zi scapi ceva, ceea ce nu ar trebui să scapi, romii in urmă de undeva, de unde nu ar treimi să râmă in urmă". Așa s-a născut din drumeția lui Szabo Gyul» carlea aceasta, Szabo Gyula ne infor- mează despre locul său natal, ne arată transformările uriașe care s-au petrecut acolo in ultimii douăzeci de ani. Nu scrie despre evenimentele senzaționale, totuși aflăm din carte lucruri emoționante și interesante. I>e exemplu, scriitorul iși vizitează satul natal, în satul in care nu de prea mult timp scriitorul visa cu prietenii săi ca în locul circiumei,- unde bătăile erau frecvente, să se pună bazele unei activități culturale eficiente, ceea ce acum s-a îndeplinit: „flăcăi cu degete obișnuite să stringă coada furcii de fier, stau in băncile școlii, cu caietul in față cu note muzicale și degetele le modelează după cum cere instru- mentul, execut irtd cintecete citite pe note". Cit dc concludentă este de exemplu caracterizarea Odorheiului „așezai in spatele lumii"; unde treceau prin fața drianeților carele cu ape minerale trase de bivoli. Caracte- ristic este acum, pentru Odorhei, mai ales, palatul cultural ridicat pe malul Tirnavei, prin 72 Cirți - reviste- muncă patriotică în valoare de mai multe milioane de lei ți prin contribuția stalului Je- mocrat-popidar, Frumusețea Casei de cultură — observă autorul — nu o constituie de fapt numii forma ei exterioară ți mulțimea do camere, ei mai ales viața culturală de masă, înfloritoare. Scriitorul descrie viața ciobanilor din Tilișoara. Aceștia beneficează de condiții bune de viață ; urmăresc emisiunile dc televiziune ți citesc cărțile care apar azi, Ajungem la Fintinele. Acum vreo zece ani și mai bine. Fîniîiielc era încă imul dintre satele obișnuite de pe Tirnava. De atunci s-a înălțat aci uzina electrică „Steaua Roșie", unde se răsptndesc rețelele ce duc In regiune curentul electric. In această împrejurare, scriitorul creionează sigur figura inginerului Barabâs Sondor, care 51 poartă peste tot, eu afecțiunea nruii fost coleg de școală, Volumul de reportaje este întregii eu nuvela Fiilmzâ âprilis (Aprilie, cind cresc ier- burile). din care cunoaștem oamenii de azi ai satului, intrati în gos|iodăria colectivă. In ansamblu, cartea lui Szabo Qyula, Simfonia tocului natal, ne oferă 0 lectnrS interesantă și plăcută- Fa reține -atenția și interesul de Ia început ți pînă la sfârșit. KUBÂN ENDRR Teatrul nr. 7 8/1964 simte in ultimele numere ale revistei Teatrul efortul redacției de a axa iutreguî conținut al revistei pe aniversarea a douăzeci de ani de la eliberare, De altfel, această intenție este exprimată explicit în articolul Pupil douăzeci de ani de Traian Șelmaru cu care sc deschide numărul 8. In acest articol se arată că in ultimele numere revista a urmă- rit s;î prezinte cititorilor „un ciclu de sinteze, momente semnificative ți mărimii ale creata- ritm" care să dea o imagine a drumului parcurs de mișcarea teatrală din țara noastră Tu ultimii douăzeci dc ani. Articolul hri Radu Beligan, O arfă a marilor sinteze, scoate în evidență nivelul înalt la care s-a ridicat mișcarea noastră teatrală sub influența grandioaselor Schimbări petre- cute in timpul scurs dela eliberare. Din aceeași categorie a articolelor și studiilor de sin- teză fac parte Pe la teatrul emojiilor spontane la teatrul de idei de LJviii Ciutei, Drumul si luceririte regiei noastre de Florin Tornea. Gindirea scenografică raminească azi de \ua Marin Marti și Eroul in legăturile lui cu lumea de Valentin Silvestru, Ca 1n tonte numerele din ultimii! timp, centrul de greutate cade însă pe piesele publi- cate. în numărul 7, revista publică piesa Academicianului George Călinescu intitulată Ludovic ai XtX-lea. Apariția piesei Ludovic al XiXdea nu poate constitui o surpriză pentru cei care urmăresc scrisul său șî care au citit întîi micile piese prmlrii marionete publicate in Gazeta literară și apoi fragmentul din Contemporanul al piesei publicate in întregime de revista Teatrul. l-’riil subiectul său piesa lut George Calinescu Se piastiaza in piină actualitate. Un grup de muncitori care lucrează cu rîvnă și entuziasm pe șantierul unui tunel își propun ca, iu cinstea zilei dc 23 August, să realizeze două obiectivei să termine tunelul și să prezinte. In cadrul echipei de teatru, o piesă scrisă de unul din ei, Acest subiect permite autorului o ingenioasă aplicare a procedeului „teatru în teatru". Cea de a doua piesă, atribuită umila dintre constructori și jueală dc muncitorii ți tchniccnii de pe șantier, este o piesă de factură clasică (cel puțin ici cea ce privește îorina versificată și modul de construcție) cu subiectul luat din Franța secolului al XVIIHea, cu puțin timp înainte de revoluție. Locul ți mo- meniul istoric par să îi foot alese in mod deliberat cu scopul de a evidenția ideea piesei mțrucit curtea Franței din secolul al XVIII-lea a îmbinat deosebit de evident lenea și para- zitismul clasei exploatatoare, luxul și rafinamentul duse pînă la ultimele limite cu exploa- tarea crlncenă a poporului, E dificil de a enumera toate săgețile critice pe care autorul le trimite la adresa orin- duirilor exploatatoare. Demn de remarcat ni se pare însă felul în care o conceput regele, personajul principal al piesei din piesă. Acesta este, bineînțeles, autoritar, capricios, risi- pitor, perfid, vicios, cinic etc. dar, totodată, nu e deloc lipsit de inteligență. Dimpotrivă, își Cârti - reviste I dă perfect de bine seama de situația in care se găsește. Spre exemplu el simte perinei ipncriza curtenilor ca și ura maselor și replica lui (Sd fiu in locul lui — al poporulii:, n. ti. — spun drept, m-aș răzvrăti), care revine ca un leit-mollv, o dovedește. Dacă morala regelui este opusă moralei noastre, autorul îl Înzestrează In schimb pe rege cu optica noastră contemporană atunci cind îl face conștient de mersul implacabil al istoriei, de imposibilitatea dc a stăvili forța ideilor înaintate, de faptul că zilele absolutismului sini nu mărate și că va veni un timp cind exploatatorii vor plăti. Ni se pare a vedea in acest mod de a concepe personajul o implicită polemică cu concepția simplistă, vulgarizatoare șî, în esență, nercalislă a unor autori tentați să copleșească personajele negative doar cu tră- sături negative, refuzindude orice calitate. Credem a găsi un argument in această privință în cuvintele altui personaj din piesă — regizorul —, evident purtător dc cuvlnt al autoru- lui. atunci dud spune : „Repete e ont, nu-i cazul Să-l golim de orice sim/ire. E o expresie a vremii lui. Să nu ie înduioșezi de prelinsele lui iristeji. Fundamentai e viclean, cinic, rece, hrăpâref. Trebuie sd știți că toate faptele Ce pot să pară neverosimile și brutale sint perfect ■adevărate... Cum să împăcăm ceie doua aspecte, amindouă adevărate? Foarte simplu. Printr-o gesticulație amabilă, prin protocolul impecabil, prin spiritul verbal, prin reve- rențe. Totul trebuie jucat fin, fin. fin, fin", E o replică care aminlcșle dc verva polemică a unora din Cronicile optimistului. Punlnd față in față, pe aceeași scenă, oameni din zilele noastre cu oameni din de mult apusul secol al XVțlI-lea, scriitorul construiește n antiteză nu lipsită de sens. Pe dc o parte exploatatorii timpurilor feudale preocupați de fleacurile, existenței lor parazitare, pe de altă parte preocupările majore ale contemporanilor noștri doritori să construiască, să facă viața mai bună și mai frumoasă. Siiperinrilatca color din urmă esfe atît de evidentă, simpla alăturare atit de elocventă incit autorii] nici nu insistă asupra acestei idei. Cu l.nclovic al XlX-lca. acad. George Călinescu îmbogățește repertoriul dramaturgiei noastre eu o piesă valoroasă dc mare originalitate. Dacă piesa academicianului George Călincscu poate surprinde cu formula de construc- ție insolită prîii îmbinarea de procedee ale teatrului clasic cu procedee ale teatrului mo- dern. piesa Lucid CkmelriiB tnfdnirca peste ani, publicată in numărul 8 este construită In mod tradițional. în manieră piosalor eu care autoarea ne-a obișnuit. Tradiția formei nu împiedecă piesa să se găseascu în plină actualitate in ceea ce privește problematica pe care o ridică. Autoarea a plasat conflictul ultimei sale piese pe planul interior, mai puțin spectacular dar mi mai puțin important, al conștiințelor. Problema etică pe care* piesa o pune este cea a suficienței și a rutinei, a lipsei dc participare afectivă la munca pe cârc o depun, situație în care pot ajunge unii oameni in ciuda condițiilor favorabile pe care socialismul le creează. Piesa militează pentru pasiune In muncă, pentru dăruire neprecupețită, singurul mijloc care poale asigura realizări la nivelul exigențelor epocii și societății noastre, Pentru personajele Dimi Gheorghiu și Marin Banu, mediei dc valoare dar ajunși la o primejdioasă infatuare, e necesară o puter’ nîcă zguduire morală (primejdia de moarte prin care trece prietenul lor comun, comunistul îtegalisl Andrei Mania, datorită lipsei lor de interes șf ]>asiune în muncă) pentru a se regăsi pe ei Înșiși și pentru a-ți redobîndi adevărata omenie necesară oricui și. mai ales, unui medic Plinind în centrul atenției personajelor principale pc activistul Andrei Mania, autoarea a avut buna intenție de a demon șira in n»H artistic că transformarea salutară care se petrece în conștiințele celor doi mediei se datorește unui om înaintat, unui comunist ilega- list. Ni so spune că în trecut, cindva. înainte dc eliberare, Andrei Manta a avut o mare influență asupra celor patnr prieteni ai săi, actualii medici, dar ta acțiunea propriu-zisă. petrecută pc scenă, el are un rol cu lotul șters, fiind adus la spital in comă și devenind capabil să susțină o adevărata conversație numai după ce c salvat, adică după ce conflictul ■s-a rezolvai. Astfel incit influența lui asupra celorlalți este declarativă și exterioară* conflictului, Numerele 7 și B ale revistei Teatrul mai conțin notele despre Prestigiul internațional al păpușarilor romini dc Dorina Tănăsescu, Școala de teatru din Tirgu-Mureș dc Szabo La jos. Arta teatrală amatoare do Valeria Ducea șî Teatrul rominesc peste hotare dc Dana Crivăț. Toate atvslea, precum și cronicile celor mai recente premiere teatrale din țară (nr. 7), la care se adaogă elocventele date statistice despre mișcarea teatrală din țara noastră din ultimele două decenii (nr. 8). vin să completeze imaginea de ansamblu j>c care redacția și-a prepus s-o înfățișeze cititorilor. N. CORBEMiU 7-1 Cârp — reviste lațul literar nr. 7 ți S/1964 A clvem in fată doua miniere consecutive ale revistei ieșene, concludente pentru prexm- pârile din ultima vreme ale numitei publicații. Numărul pe august (8), închinat celei de a 20-a aniversări a Eliberării, ca și in cazul tuturor celorlalte reviste din țară, ca un oma- giu adus mărețului eveniment, are în primul rind un caracter festiv. Această trăsăturii însă (ceea ce este toarte bine!), de cele mai multe ori. nu este incompatibilă cu spiritul analitic și. in acelaș timp, selectiv. Ca atare, revista de la Iași izbutește, sobru și obiectiv, să-și exprime, ca să spunem așa, punctul ei de vedere asupra celor mai importante comparti- mente ale literaturii romine din ultimii 20 de ani, la rubrica Studii și articole. Intr-adevăr, Dimitrie Costea (Poezie ronunească in ultimele două decenii) izbutește, cum s-a remarcat și în Tribuna, cu ponderea-i obișnuită, să fixeze unele dintre atributele speciale ale liricii actuale. La aceasta evident, însăși premiza teorefic-metodologîcă de la care pleacă criticul o hotăritoarc: „Istoria poeziei contemporane, iii cazul nostru istoria poeziei ultimelor două decenii, nu trebuie totuși restrinsă ta o simplă colecție de valori individuale, fără nici o relație intre ele. Ea poate și este necesar să fie concepută ca un proces in plină desfășu-. rare, cu etape și tendințe caracteristice (.. .J De fapt, judecata de valoare asupra unei perioade mai întinse din dezvoltarea poeziei noi este mai puțin expusă erorii, decît aprecie- rea nivelului unui poet actual, pentru că acesta poale să ne rezerve surprize in creația lui editoare". Sini considerații, e adevărat, cu care, teoretic, toată lumea poate li dc acord, dar pe carp, din păcate, spiritul critic subiectiv și exclusivist le escamotează nu o datii. Nu mai departe, decît în vecinătatea articolului lui D. Costea. in Însemnările sale. 1. Constanti- ncscu recidivează tocmai în acest sens, deoarece tînărul critic c convins că poate vorbi despre Renașterea omului in poezia actualii, rezuminduse doar la referiri pe marginea poeziei unui număr de cinci poeți contemporani. Articolul Domenii de afirmare in proza contemporană dc Lucian Dumbravă nu poate fi socotit mai mult decît o modestă și să zicem conștiincioasă lucrare dc sinteză întocmită de circumstanță. Articolul e prea mult lucrat după tipicul obositor al materialelor de bilanț, iar o anumită tendință uniformizatoare nu poate decit șoca la ora actuală. Mult mai acut, pe probleme, este redactat eseul lut N. Bărbii, Eroi și caractere in dramaturgia actuală. Utile șî concludente, deși cu unele (fa- tale poate) scăpări, sînt sintezele : Realizări ale istoriei literare de Atihai Drăgan și Capo- dopere ale literaturii universale in rominește de Constantin Ciopraga. Sectorul beletristic al acestui număr, pe Ungă colaborările obișnuite (Olilia Cazimir, George Lesnea, Nicolac Tațomir. Horia Zilieru, Florin Mihai Petrescu etc.) mai cuprinde o masivă rubrică intitulată sugestiv Elogiul tinereții, unde sînt prezente cele mai proaspăte „Speranțe" ale revistei; dc aici sc remarcă poeziile lui loanid Romanescu și Laurențiu Cio- banii. Mai semnalăm în acest număr echilibratele cronici ale lui Liviu Leonte (Eugen Barbu: Facerea lumii) și Al. Călinescu (Anghel Dtimbrăveanu: Pămintut și fructele). Din numărul 9 al „lașului literar” — foarte bogat și divers — o mențiune specială merită rubrica nouă a revistei. Din lirica universală, prin cele patru traduceri inedite din Cari Sandburg realizate impecabil de A. E. Baconsky. In treacăt, o întrebare adresată edi- turilor noastre: pe cînd să sperăm că va apare în rcmincșle o culegere reprezentativă din poezia acestui maro pcet ai veacului nostru? VALEtUlT CANEA Limba română, XIII, nr. 3. 4 Diversitatea temelor și seriozitatea tratării lor an devenit de mult caracteristici defi- nitorii ale revistei aci recenzate. Al treilea număr pc 1964 ilustrează foarte bine această afirmație. Aproape toate articolele sînt orientate spre probleme de o actualitate lingvistică incontestabilă. Ies. însă, în evidență cîteva dintre aceste articole și, in primul rind. cete semnate de G, I. Tohăneanu și de Sorin Stati. CArți - reviste 75 I G, I. Tuhăneanu e cunoscut de mult ca un cercetător asiduu al problemelor legate de măiestria scriitoricească ți în special a celor ridicate de creația Iui M. Eminescn, căruia ÎF e închinat, de altfel, ți studiul din prezentul număr al revistei Limba romină: Valori stilistice ale întrebuințării timpurilor in poezia lui M. Eminescu. Autorul, după ce face foarte interesante observații asupra unor forme verbale vechi ți populare prezente în opera emines- ciană. se oprește mai îndelung asupra alternanței prezentului cu imperfectul, relevtnd unele funcțiuni stilistice ale acestuia din urmă, cum ar li capacitatea lui de „a sacri fi ca in spațiu acțiunile" (p, 192) și de a individualiza o acțiune sau un detaliu al ei. In Concluzie, studiu! lui G. 1. Tohăneanu demonstrează cu claritate și sensibilitate totodată „cd. in creafiu eminesciană. mai limpede și mai convingător decit oriunde aiurea, verbul rominesc iți dez- văluie. valorificată artistic potrivit cerințelor conținutului, întreaga bogăție a jledunti sale" (p. 101). Revista mai publică cu prilejul celor 75 de ani de la moartea lui Emîileseu, încă două articole interesante: I. Crețu, Citeva aspecte deosebite ale limbajului eminescian și Florica Șuteu, Precizări asupra formei unor versuri eminesciene. Cu toate acestea, față de amploarea manifestărilor închinate memoriei lui Eminescu, revista s-a dovedit a fi destul de zgîrcltă cit spațiul rezervat studiilor asupra operei celui mai mare poet al nostru. I.a rubrica de Lingvistică generală. Sorin Stati discută o serie de probleme importante legale de Constituenta imediati. Deși are un caracter expozitiv, articolul se remarcă prin sistematizare și claritate. Autorul dă. astfel, lămuririle necesare asupra unor termeni noi cum sint constituenta imediati, ne vorbește despre tehnica segmentării în constituenții ime- diați, despre noțiuni ca: expansiune. focar, clasă de focare etc. Articolul ciștigă în valoare, față de alte articole similare publicate de revista, și prin atitudinea critică pe care o adopta Înaintea acestei metode noi „despre care a început să se vorbească și la noi in ultimii doi- trei ani și pe care unii cercetători romini o folosesc deja in lucrările lor" (p. 220—221). De o deosebită importanță practică este articolul lui B. Wcchsler, „Transcrierea cu- viatelor ți numelor chinezești în limba rombul". alături de care mai menționăm pe cele semnate de Paula Diaconeacu, Construcții prepoziționale echivalente cu un caz oblic in tra- ducerile din sec. al XVI-lea" și de Despuia Ursu. Glosare de neologisme din perioada 1830—1860, precum și rubrica dc Critică și bibliografie, tiogată și bine susținută. Numărul palm al revistei are mai mult un caracter explicativ, dc aci șî relativa lui „monotonie". După ce academicienii lorgu Iordan și Al, Graur stabilesc unele principii Care prezidează alcătuirea Dicționarului limbii romine, șî a Tratatului de istorie a limbii romine, voi. I, urmează o suită de articole menite să ne familiarizeze eu metodele dc hicm ale celor două colective de lingviști și cu structura sus-i uimitelor opere a căror importanță pentru lingvistica romineascâ este evidentă pentru oricine. Totuși se impun atenției, intrucit de- pășesc simplul caracter explicativ, articolul lui Mir cea Secție, Din istoricul și perspectivele Dicționarului limbii romine. al Lidîei Sflrlca, Variantele cuvintelor in „Dicfiatarul limbii romine" și in special cel al lui 1. Cotcanu, Reconstrucția așa-numitei romine-comune, in Irucit aduce precizări importante pentru istoria limbii romîne. în sfirșit, revista publică o foarte utilă bibliografie a lucrărilor de lingvistică apărute in țara noastră dc la 1 mai 1963 pînă Ia 1 mai 1964. SEKGIO DKINCU 76 cam - reviste miniuturî critice CONFERINȚA NAȚIONALA DE LINGVISTICA ROM1NEASCA Intre 7 șt lî octombrie s-ou ținut ra București lucrările Conferințe! no/iona:? dc lin- gvistică romlneascd. organiza- ră de Academia Republicii Populare Romi ne țl dc Minis- terul fnvdțdmlntuiul, In afară de numeroși lingviști romini rju participat cu comunicări o serie de speciatcștl din dl cer- are țări străine, preocupa fi dc «rudiui Umbri rom ne; 0. G^or- 0l*U (Safia), L. Tjrnds (Huda- păStaj, l. Mourin (Gend-neî- gla)> Eqrem Cabcj (Tirana), w. Bohner (Lelpzlgj. Alf Lom- bard (Lund-Sucdm) Vi, Ho- /Ofl (Rragaj. Cuvin tul de deschidere a fost rovttt de președintele Ara* dcmle Republicii Populare Pomi ne. acad. prof. I. G. Mur- gulescu, iar In numele inul* feților sirălni au vorbit prof. ff. A. Budagov, membru eo mpondent al Academiei d? itlinfe a U.R5S, ți prof, Alf lombard de la Universitatea din Lund /Suedia). Ce’c a referate și Jî de comuraicărf prezentate și dis- cutate intre 7 fi ia octombrie au fost grupate dupâ urmă- ftMirere tematici : „Acționarul iimbif romtnc-, „Tratatul de istorie a Umbli romi ne", „Pro- bleme ale limbii romi ne Utera- nr"» ^probleme de dUîee- toiogle romineased", .Proble- me ale gramaticii limbii romi- ne”., „Metode noi de cercetare d limbii*. Lucrările proprlu-tf- ac âu fosf dejchlst dc acad. proj. Jorgu Iordan, vicepreșe- dinte al Academiei R.P.R., ca- re a preze^tict comunicarea „Realizări șt perspective fn lingvistica rom[nedscă“. Lucrările Conferinței na- ționale de lingvistică au de- monstrat nu numai diversha* tea foarte mire a preocupări- lor lingviștilor noștri privi- toare la sfudhd limbii romt- ne. ci șl profunzimea șt ort- zonful larg ai studiilor rpmf- nești efectuate In ansamblu? lingvisticii romanice, slave si generale. O simpli comparație a problematicii Conferinței cu tematica ce'or trei con prese ale filologilor romfnl din ;935- 19IT este edificatoare. Dar ni- velul științific superior al lu- crărilor recentei Conferințe se explică ți prin faptut câ au fost aplicate fn același timp și asupra acelorași fenomene mai multe metode de lucru, șl s-a putut Observa confrunta- rea concepțiilor recunoscute ș« consacrate cu cele moderne, Ined in cure de afirmare (di- versele nuanțe șt aspecte ale structuralismului actual tipo- logia llngvtiflc^ metoda gra- matiedor generative fi frans^ farmatlonale etc,). Acest prin- cipiu dc amplă perspectivă științifică. potrivit căruia cer- cetătorul trebuie sd cunoască temeinic metodologia tradi- țională romirieascd, fără negli- jarea achizițiilor rea'e ale cu- rentelor teoretice con tempo r«. ne, a fost recomandat lingvișU- tor noștri șl printr-o hatdrfre specială a Secției de Științe 11* lotoglce a Academiei Repubh- cli Populare Rominc. adoptată in urma dezbaterilor sesiunii convocate din inițiativa Orga- nizației P.M.R, a Academiei, fn t^ara anului trecut. fn domeniul istoriei limbii, două dntre referate au expus problematica și stadiul cerce- tărilor la „Tratatul de Istoric a limbii romi ne"' (acad. Ai. Rosetfl) șl la „Dicționarul lim- bii romlne*. general și etimo- logic fprof. f- Gotcanu}, amln- doud aceste lucrdrl urmlnd sd constituie, ca și „/.vioria Roml- nfei“, „MonografIo geografird □ R.P.R.* și „Istoria literaturii romlne" adevxtrate opera șiiin- ffffce de interes naftonaL O apreciere generald privind structura limbii romlne - for- mutotd dc numeroși partfet- panfl romlnl șt străini In cur- sul comun ied rilor, șl reluată la discuții - conduce la con- statarea cd in definirea evolu- ției Umbli noastre, hcfărFior șf pCrmdrtcnt a rdmaș factorul in* tern, concretizat In tendințe cn caracter latin și romanic; la acesta ș-du oddugaf contribu- țiile un ut factor extern reflec- tat in cursul secole’or prin diverse influențe lingvistice, fn domeniul dialectologiei, aldturt de problemele geogra- fici lingvistice și ate dialecto- logiei istorice, au fost trecute tn revistă rezulta tete dialecto- logiei structurale rominești și cercetările începute cu metode experimentale prin mijloacele tehnicii moderne de studierea graiurilor regionale (acad. E. Petr&t’lci). Conferința a fost Informată asupra lucrărilor fn curs pentru elaborarea „Atla- sului lingvistic romfn pe re- gtuni“, ai cărui chestionar a fost publicat anul trecut, an- chetelr pe teren pentru Clie- nta și IWaramurvs fiind deja fncheiate (prof. D. Macreaj. Realizările lingviștilor noș- tri fn domenful studiului dmbtt rom Ine literare și problebiele controversate ale acestei noi discipline au format obiectul referatului susținut de prof. Cazacu. membru corespondent al Academiei R.P.R. O comunicare tntercțantd a prezentat la Conferință prof, G, fvdnescu. de la Universita- tea din Timișoara, care a adus cu acest prilej importante con- tribuții In „problemele formă- rii cuvintelor In limba ro- mlnâ”. Lucrdrile Conferinței x-rrU caracterizat prin participarea vie șf competentă ta dezbateri a foarte numeroși cercetători și membri al corpului didactic din marile centre universitare șt de cercetare științifica din țară (București, Cluj, lași. Ti- mișoara), ia care s-au alătu- rat șl tnvltațfi străini. Desigur, un eveniment știin- țific atft de însemnat nu poate fi apreciat sub toate aspectele sale esențiale intr-o scurtă relatare. Aportul original al multor comunicări remarea- bfte șl bogatele sugestii dc lucru oferite cu prilejul ex- punerii atlror idei privind cer- cetarea ștftnitfică a limbii noastre au făcut ca lucrările Conferi ni ei do lingvistică fo- mmească să rdirtirtă Hitiît timp după încheierea lor un izvor de meditații șt preocupări pa- sionate pentru limba noâJttră națională. I. STAN RAPSODIE IN AUGUST Rapsodie in August este unul din cele cttet>a volume Ide iwraurt, prozd, folclor) ct>- iecUve editate rfe Caid rc0o- nald o creației populara Timi- șoara tn acest an. cu oearla marii sdrbdiori a Ellberdrtt. •Subintitulat .versuri ți reper- taje din Bsn»t". volumul are Mir.Ir-iiiri erltdee 77 WS pagini semnate tiu i? pocr si prozatori. Canea se deschide cu so1 netul Partidului de Al. Jebe- teanu, ardent imn de slava pentru inspiratorul ți con- ducătorul marilor prefaceri din cele două decenii ; „Adun mereu sh-nchci: cuprinzătorul Imn i Cuvinlu! nou El cnut, mal plinul de iubire Cu vir- atele si stihul, eu vreau să-ți dau cinstire. ■' Nespusul senti- ment. irudese, să mi-i exprim i Aș vrea un cintec proaspăt din inimi să desprind Cum numai muncitorii il pot rosti ți cum ' Tirani colectiviști țl-1 vlersulcse acum Și-ți mulțu- mesc adine, cu lira lor partid . . Urmează Vi. Cio- coi1. poet dc limbă sfrbă (de ce s-a omis numele tradrcă- torului ’> cu versuri închinate patriei socialiste (patriei me- le) : „O. țara mea cu țață zfm- bitoare / Cu văl adinei și co- dri ca-n povești f Tu porti pc frunte răsfirit dc soare 1 Șl-n cintec dimineața dc trezești*’. Damian Ureche este prezent cu Poemul eliberării ți alte patru poezii (Țară bogată, Re- țita. Hidrocentrala, Vata bă- nățeană), Versurile sEnț cdn- labile ți spontane, de un pa- tos cetățenesc autentic : „sa lupii pentru-o idee, e frumos, / Ce stă mereu cu soarele ve- cini / Sâ-1 declari rAzboi Întu- nericului / și să-i răstornl din rădăcină / Șl fiecare fir dc Iarbă / sa-1 cucerești cu mitra- liera care bate, / Și să trimiți copiilor acasă / O îloare-n oile in semn de libertate'. Mal semnează versuri; Fran: Lieb- hard (Cupa soarelui) st Hara- lamble Țugui (Două poemei. Se remarcă tn special tripti- cul lui Anghel Pumbrdveanu Poemul zidarului, Cintec pe nai. Atelier : cu precădere, pentru metafora densă ți so- bră, pentru Ideea sotlcM, pen- tru versul bine tăiat, Cintec pe nai. Ar merita citat tn între- gime. Md rezum la cîteva e- lemple : (Umblu cu shlciilc In sus, pe rtu : / Sălciile văd In pămlnt timpul trecut - I Daci nu seamăn soare. Împietrește ptn’la briu 1 DacA nu ard bezna, scap.lt in lut” sau „Nu vii neliniștiți ei sini une- ori trist ' Si-ascult plingind fn clntecc bătrinll — t Vreau să cfnt timpul meu comunist / Cu toate cerurile din «dineul fin- llnil". Reportajele reprezintă un bun ghid pentru cel care vrea să cunoască actuala fată a Ba- natului ți un omagiu. in ace- lași lunp. adu» acestor zile de realizări epocale. Poetul Al. Jcbeleanu evocă lumea lui Ion Slavici. împrejurimile șt- riei de ieri ți d» azi (Pe dru- murile Iul Ion Slavici), proza- torul Ion Ariețanu realizează Cîteva portrete de muncitori cu autenticitatea ți lutul (Io fmd caracteristică prozelor sale (Acolo unde vagoanele pri- mesc certificatul de naștere). Alexandra indrieț se preocupă mat ales de esteticul cotidian, de masiva penetrație a frumo- sului in uiafa muncitorilor de szl (Oameni al timpurilor noas- tre), Troian Liv-lu BErdescu scrie anul dintre primele re- portaje despre foarte noua uni- versitate timlforeand. Subli- niem reportajele: „Prclud.u fe- stiv" de M. Șerbănescu, Apele vindecătoare dc la Buzlaț de V. Birou. NAdlacul de Kubin Endre. Pretutindeni e căutat omul timpului nostru, pretu- tindeni intflnlm același entu- ziasm, patos civic. simț de răspundere — sentiment gene- rat de locurile țt oamenii des- criși de vremurile pe care accftta le trăiesc. Această carte de versuri ți reportaje din Banat este o prezentd semnlffearită ți un omagiu adus patriei socialiste la cel douăzeci de ani ai sdi. VALKRIU CANEA HRONICUL Șl CINTECUL VIRSTELOR Gazeta literară (nr. ti) pu- blică un fragment de proză inedita de Lucian Blapa, în- soțit dc o caldă prezenta- re semnată de G. Ivațcu. Episoadele apărute In ..Gazeta literară" stnt revelatoare a- mlntiri din copilărie. Pro- za se deschide cu poezia 9 mal UP5. apărută In volumul Nebănultelc trepte, editat ta Sibiu fn anul 1M3. în treacăt fie spus, fn -Gazeta literară* versu’ al treilea s-a tipărit cu o grețală de tipar, în loc de „la chemări adinei de mume" a apărut „Ia chemări adinei de nume". Amintirile îmbrățișea- ză desigur o perioadă întinsă din cintecul vfrstetor lui Lu- cian Rtaga . dar chiar dlh acest fragment se poate remarca permanenta legătură a scriito- rului cu lumea satului arde- lean ,- „Lingă sat iata-md Iarăși prins cu umbrele tovarăș. Kepăsescu-mă pe drumul începutului, străbunul". spune Intr-o poezie din volu- mul Poezii „tn ediție deflniu- vă“. Această „regăsire-tn viața tatu'ul se poate observa fn nu- meroase poezii publicate de scriitor, Șl chiar In volumul Nebănuitele trepte, ultimul publicat fn viață, din care a fost preluată poezia de înce- put a romanului, există o poe- zie Olarii, ala cărei versuri se aprop'e foarte mult de „olarii gușați", pomeniți Intr-un epi- sod din Hronicul șl ctntecul viratelor. Subscriem ta reco- mandarea lui G. ivașcu de a fi editate aceste amlnttri. car# pot să fie foarte interesante țt pentru înțelegerea ți apro- fundarea poeziei lui Lucian Blaga A. J DANSURI POPULARE DIN BANAT Casa regională a creației populare Banat înscrie printre tipăriturile dc anul acesta o carte, care, deși pare a se adresa fn mod direct formații- lor artistice de amatori, inte- resează totuși un cerc mal larg de cititori. Este vorba de volumul „Dansuri populare din Banat* de Ionel Marcu, Mara Cărăuș (ambii Instructori de dans si vrednici culegători de dansuri populare) ți Seva L. IHel. muzician. Cele circa Zi dc dansuri, care formează o- biectut volumului sini prezen- tate amănunțit, tn mișcările ți figurile tor caracteristice, cuprlnslnd toate cele trei zone ffilclurtcc din Banat, țesut, deatul st muntele. fn prefața cărții se face precizia că sint induse In cu- legere st „citcvn dansuri ve- chi. oe cale dc dispariție" ceea ce este de natură să tre- zească ți un intere^ de attă natură — documentară, In ace- tațl timp, chiar sl sumarul preambul la fiecare dans In parte, dezvăluie încă o dată marca dragoste de viață a po- porului, In gen'otita tea fl md- estria cu care a țtiut întot- deauna să se apropie de artă, lată, spre exemplu. Dc doi ca la Blrchlț ; dansul a căpătai anumite forme specifice de ritm, datorita faptului că or- namentația din bani de argint veehi a podoabelor de cap purtate de fete atingea In greutate plnd la cinci kilo- grame. Un alt exempju il con- stituie Brlul pe cărbuni, care era dansat fără încălțăminte tn jurul unui fir de cărbuni aprinși, cerind ca atare curaj. iuțeală ți măestrie in îndepli- nirea figurilor foarte variate. Alt joc se bata pe agilitatea dansatorilor obligat! să nu miște din Ioc, tn focul dansu- lui. căciula puM jos. dinain- tea fiecărui jucător (ClăbățuO- țncontestabll munca de cu- legere a unor dansuri popular# Si a melodiilor a fost răzțdătit s prin prezentarea a-’estar dan- suri de către echipele ama- 78 Miniaturi Critice ------- COMITETUL DE REDACȚIE------ ION ARIEȘANU, NICOLAE CIOBANU, ANGHEL DUMBRĂVEANU (secretar de redacție), AL. JEBELEANU (redactor șef). ANDREI A. LILLIN i Redacția : Timișoara. Rodnei. I, telefon 1-20-26 Administrația : București. Șos. Kiseleff, 10