REVISTĂ A UNIUNII SCRIITORILOR DIN RPR ■TF CUPRINS NICOLAE ClOBANU : Epo|>eea luptei antifasciste în proza scurtii ..... 3 V, VOICULESCU: Inscripție pe o știută la Pasul Vulcan, Litanie, versuri . . .12 SORIN TITEL ■ Trei tineri pe malul lacului. Convorbire la telefon, schițe . . - 14 MIIiA| PELIN: Trepte rupte, povestire...................................... . . 19 LAl’RENTIU CERNEȚ: fn jMcă, schița..................................................27 PETRE STOICA: Moment sublim, Dțjuă capricii de vara, In curte, versuri . 29 ANGHEL DUMBRAVEANU : Existenta. Desen pe nisip, Plecam din vară, versuri 32 DIM, RACIHC1 : Tablou cu colectiviști, Autoportret în devenire, RE de fete, versuri :J4 LEONARD GAVRiLIU: „Lauda lucrurilor" și elogiul simbolului , . . . . 36 POEȚI TINERI NICOLAE DOLINGA: Măi......................................................39 LIGI A TOMȘA: Cheamă-mă................................................. 39 M1HA1 TECLU: A dansa . .................................. 40 ALINA CAZACII; P« o amforă................................................40 JIVA POPOVÎCI: fnălțirni; în romințște de Datnian Ureche..................41 VALENTINA COQ^LU: Album de familie, reportaj ......... 42 DIN LI PICA UNIVERSALA (poeți spanioli) BLAS DE OTERO: Cintec de prieten............................................50 JESUS IjOPEZ PACHECO: Cintec de credință....................................51 ANGEL GONZALES : Voi păreți toți fericiți, în romîneșle de Ana Nemnianu ... 51 CRONICA LITERARA NICOLAE ȚIRIOI : Eusebiu Camilar: „Poezii"..................................53 WJ ADRIANA BOTEZ-CRAtNIC: Retrospectiva N. N. Tonîlza ........................56 ISTORIE LITERA RAIWCU MENTE VETURIA BIROU : Un prieten al lui Emioescu la Timișoara ...... 43 GR. POPIȚI; Răsfoind paginile unui istoric bănățean . - . . . . . '61 CĂRȚI REVISTE S. D1MA: Emil Giurgiwa: „Poemele verif ... , ...... 64 TRA1AN L1VIU BIRAESCU : Gewgcl a Horodincă: „Jean.Paul Sarlre” . ... 65 ȘERBAN POARTA: Paul Cernea : „Anton Pann"..................................67 DIM1TRIE BALAN: Teofii Buștean: „O sula depăși"..............................68 LEONARD GAVR1LIU : Ge^ge Bulaițu : „Călătoria".............................d9 IORDAN DATCU: „Cine Cinei", culegere rle Folclor 70 9IARALAMBIE ȚUGUI; Nicolne Dumbravă: „Dialoguri cu țara”...................71 MM'Mn RI CRITICE L. DUNAECZ: te 23 — Se tin numai de bere și de bancuri... La altceva nu se mai gîndesc. Ioana nu i-a răspuns șî Valentin, încurajat, începuse să danseze langu- ros. Dansa prea strîns, frumos, dar prea strîns și Ioana i-a îndepărtat încet umerii, cu palmele. La început Valentin a privit-o nedumerit. Revenindu-șL a condus-o dansind pină la masa de lîngă bufet și apoi s-a retras scu- zîndu-se: — lartă-mă ... Trebuie să schimb placa. Ioana s-a răsucit spre cei de la masă, desfășurîndu-și rochia în aer și liniștind-o apoi cu palmele. Erau ioti înalți și zîmbeau. Anton, zîmbind și el, a bătut-o pe umăr. — Păcat că n-ai fost și tu aici... Și, deodată, a tăcut, stînjenit și încurcat pentru că Ioana avea umărul rotund și cald. La nunta Ioanei Petre s-a dus fără nevastă. Andrei nu s-a dus deloc. Era încurcat cu bătrina aceea la care spunea el atunci, la club, că se duce. Petre știa ceva dar nu i-a spus nimic Ioanei ca să n-o supere. De altfel, femeia aceea nu era chiar așa de bătrină. Cind o luase Andrei prima dată în mașină era chiar inimoasă, fardată, subțire, cu pielea fragedă, întocmai ca o păpușe englezească. Aștepta la marginea șoselei și avea în brațe un pachet mare, învelit in pinză. Andrei venea din balastieră, încărcat și a oprit ma- șina lingă ea. Femeia sărise în cabină, ușoară, finind strîns de pachet. — Pină unde mergi ? a întrebat-o Andrei. — La poștă. — Aia e în centru, i-a spus Andrei. N-am voie să opresc acolo. — Oprești în spatele ei. Acolo ai voie, a zimbit femeia. — De unde știi că am voie să opresc acolo ? a întrebat Andrei. Ce, aici în sat n-avefi poștă ? — Avem, dar e mai sigur să trimifi dc la oraș ... Ținea mîinile peste adresa scrisă pe pachet și părea că privește înainte, în lungul șoselei. — Mă duci și înapoi? La întrebat femeia cînd au ajuns la poștă. — De unde știi că trec înapoi ? — Știu cu ... După ce a descărcat pietrișul la șantier. Andrei a oprit din nou în spa- tele poștei. Adică aproape nici nu a oprit pentru că femeia il aștepta și a sărit sprintenă pe scara mașinii. Lăsase pachetul la poștă, avea mîinile libere și nu prea știa ce să facă cu ele. Cu dreapta îi arăta tot felul de lucruri prin parbriz și cu stingă ii scutura umărul. El nu putea conduce așa, finut de umeri, și la ieșirea din oraș a privit-o scurt șî mînios dar cînd a coborît mîna de pe volan spre maneta de viteze, in loc să simtă în palmă măciulia aceea neagră și lucioasă a simțit ciorapul de capron al femei, aspru și mătăsos, și dincolo de ciorap carnea învăpăiată. Trăise cu ea toată toamna și iarna. îndemnat de Petre plecase de la șantier și se angajase la I.C.I.L., unde cîștiga mai bine. Pleca împreună cu Petre la București cu niște mașini-cisierne, albe și lungi. Cînd se întorceau, lăsau mașinile la garaj șî colindau bufetele cu fuică fiartă, pină seara, tîrziu, cînd se lăsa genii și aburii se învălmășeau deasupra gurilor de canalizare ale orașului. Dacă era prea tîrziu ca să mai prindă autobuzul și să ajungă la femeia aceea. Andrei dormea la Petre. Se așezau turcește pe patul înalt 21 Minai Pelin : Trepte rupte și jucau table în lumina puternică, iară să mai socotească partidele pe care Ic pierdeau sau cele pc care le cîștîgaii. Uneori însă oricît ar fi fost de tîrziu. Andrei tot găsea o ocazie ca să ajungă la femeia aceea. Ca în seara de la începutul lui aprilie. Era puțin afumat cînd a ajuns la ea, a găsit-o în mij- locul camerei, adică mai mult a simțit-o în mijlocul camerei, ridicată pe vîrful picioarelor inșurubind becul care scirțîia în întuneric. Apoi femeia i-a zîmbit în lumină cu mîinile în șolduri. — Nu credeam că ești în stare de așa ceva, i-a spus ea cu rîsul tăiat de o durere lăuntrică. — De ce să fiu în stare ? a întrebat-o el, obosit. — Azi dimineafă am fost la spital. N-a fost prea plăcut. .. — Ce n-a fost prea plăcut? a întrebat-o el, pălind. — L-am dat afară ... — Ce-ai dat afară ?... Dc ce l-ai dat afară ?... A izbit cu dosul palmei, fără să se uite unde lovește. Femeia a sărit dintr-un perete în altul și a căzut pe podea, bufnind înfundat, ca o minge de cîrpă, iar a doua zi Andrei trecea peste un pod, ascultind cu atenție mo- torul. Privea printre barele dc metal încrucișate, spre apa neagră și li- niștita. Fără să știe cum, s-a gîndit că la ora aceea a inserării drumurile sînt pustii și înfrigurate. Dincolo de pod șoseaua cobora spre bufetul acela stin- gher, după care intra în curba. Andrei a scos mașina din viteză, a oprit motorul și a coborît pină la bufet, lins, fără trepidații. Acolo a rămas un timp la volan, ascultind cum fierbe apa în radiator. Cînd și-a dat seama că-și ținea respirația, a sărit din cabină. Bufetul era pe stingă, el a vrut să treacă șoseaua, dar l-a depășit un turism turtit ca o broască. Tot atunci a apărut din față mașina lui Petre, încărcată și dătinindu-se în lumina prăfuită. Petre a oprit iu fața bufetului și a sărit și el din cabină. Avea o față mototolită, de antrenor de box și, tre- cînd șoseaua, părea că se împleticește în halatul prea lung pe care nevastă-sa mt avusese timp să-l bage la apă. Andrei i-a explicat moale cum i-a sărit capacul de la cutia cu viteze. Petre a clătinat din cap și s-a întors la mașina lui. A scos din torpedou patru buloanc de 12, s-a urcat în mașina lui Andrei și timp de o jumătate de oră a lucrat aplecat, cu capul și cu umerii sub ca- pacul de tablă al motorului. — Ce-ti face bătrîna ? l-a întrebat Petre apoi, zimbînd. — Lasă asta, i-a spus Andrei. — Ziceai că te-nsori cu ea ... —■ Lasă asta ... — Ce. nu vrea? La mai întrebat Petre. îl așteaptă pc ăla să se în- toarcă dc la pușcărie. Ala știe să facă rost de bani urgent... Apoi au trecut strada și au intrat iu bufet. Dincolo dc tejghea era o tată slăbuță și înaltă. De altfel nu prea era înaltă dar era slăbuță și părea numai înaltă. Andrei îi vedea bustul fragil profilat pe sticlele din rafturi. I se părea foarte nefiresc s-o vadă singură și fără nici o apărare acolo, în plin cîmp, la marginea șoselei. Petre, obosit, a căscat fără să ducă palma la gură. — Vezi să nu mă-nghiți... a încercat fata să zîmbească. — Să știi că te-aș înghiți, a zîmbit Petre cu gura pînă la urechi. Cred că ești dulce. MlFial Pelin : Trepte rupte 25 — Cine e dulce ? a întrebat Andrei nedumerit — Fii și tu atent la ce se vorbește ... a chicotit Petre. — Nu ți-e teamă să stai aici singură ? a întrebat-o Andrei pe fată. — De cine să-mi fie teamă ? s-a mirat fata. Andrei a întors privirile spre ușa deschisă larg și a văzui, departe, pe cîmp, acoperișurile mici ferme. Erau foarte departe și culoarea lor roșcată se topea în lumina înserării. Au cumpărat țigări și chibrituri și au ieșit pe asfaltul neted. Fata a ieșit odată cu ei, dar a rămas înaintea pragului, cu brațele încrucișate pe piept. Petre s-a urcat gemind în mașina, a pornit mo- torul, i-a făcut un semn cu mîna lui Andrei și a început să urce spre pod, cu motorul ambalai. Andrei a privit 1111 timp in jur, apoi peste umăr, spre fată, și-a luat rămas bun, și s-a apropiat dc mașina lui. După ce s-a urcat la volan și după ce s-a potrivit bine pe scaun n-a mai văzut-o pe fată. Se întunecase și din ușa bufetului se prelingea o dîră de lumină care tăia asfaltul în două. Era o lumină firavă. Andrei s-a gîndit că nu putea pleca mai departe fără să treacă peste lumina aceea. Dacă ar fi plecat mai departe pelicula aceea subțire de lumină i s-ar fi înfășurat pc roți și ar fi ajuns acolo unde trebuia să ajungă cu roțile aprinse iar fata aceea slăbuță ar îi rămas acolo, în mijlocul cîmpului, lipsită de lumină și fără nici o apărare. A adormit peste volan. Noaptea, a trecut pe lingă el un convoi lung de mașini grele, aflate probabil în rodaj. Dar cînd au trecut aceste mașini Andrei era tolănit lingă linia ferată și privea un accelerat care trecea turtind prin fața lui. Toate ferestrele erau luminate și oamenii din compartimente se mișcau descompus, ca într-un film dc desene animate. Apoi, după ce tre- nul acela a ieșit din visul lui Andrei, au mai trecut pe șosea și alte mașînî, zguduind asfaltul. Frîna de mină a alunecat încet înainte și mașina, nefiind in viteză, a alunecat și ca înainte, spre stînga, urmînd înclinația șoselei care dincolo de bufet intra în curbă. Farurile mașinii care a venit din față, ieșind din curbă, măturau cîmpul cînd șoferul s-a lăsat cu toată greutatea pe frîna sărind totodată din fața volanului. Dar tot a trecut cu pumnii și cu un umăr prin parbriz. A coborit năuc din mașină, freeîndu-și mîinile și umărul zdrelit șî a începui să bată cu picioarele în oblonul bufetului. împreună cu fata l-a scos pe Andrei din cabina turtită și l-a așezat pe două mese puse cap la cap în bufet. Andrei gemea încet și șoferul, speriat, căuta ceva cu pri- virile prin încăpere. — Dc ce n-ai plecat mai devreme? l-a întrebat fata pe Andrei. — Am vrut să te păzesc... Ca să nu țî se întîmplc ceva ... —- Ce să mi se întîmplc ?.. * De cine să mă păzești ?! Șoferul îi privea nedumerit. — Lasă prostiile astea acum, murmură el către fată. Caută niște spirt... — De cine să mă păzești ?! a întrebat fata. — Termină odată, tîmpito, uriașe șoferul. Caută spirt, — 'Nu sînt tîmpită 1 a țipat fata. — Nu ești tîmpită ... s-a tulburat șoferul. Cine ți-a spus că ești tim- pită ?... Caută niște spirt. MINAI PEIJN 26 Mihal Felin : Trepte rupte ÎN JOACĂ * eri încă mai bătea un vini rece și bătrînii făceau calcule complicate după „calendarul vechi“ socotind că a venit vremea Babelor. Ieri, Veronica a plîns singură în camera goală. Fetele s-au dus la intîlnire, toate aveau întilnire, parcă s-au vorbit. E drept că Lia a rugat-o să vină cu ea în oraș. „Hai, tu, să-l vezi pe Costel ce mîndru o să fie între două fete! Ca un cocoș f...“ Dar Veronica a refuzat. „Nu merg. E frig și mi-e teamă că o să vă stingheresc. Și e frig". Azi, de cum a scăpat de la cursuri, a traversat Antr-o fugă piața din fața facultății și a intrat în parc. Și-a ales o bancă vopsită în alb-albastru — pe cele în galben-roșu nu le poate suferi — și acum șade și-i vine să rîdă. Fetele o caută, dar n-o să le dea în gtnd să vină aici. Simte în aer un miros plăcut de frunze crude. Nu mai bate vîntul, numai o briză ușoară. Cerul s-a limpezit și soarele clipește dolofan după niște sălcii. Mugurii s-au des- făcut și copacii își creionează discret coroana verde. O albină abia dezmorțită se așeză obosită pe genunchiul fetei. „Tu, prostuțo, te-ai rătăcit? N-ai ieșit prea devreme? Vezi să nu capeți gutu- rai f” ii vorbi Veronica țuguindu-și buzele și alintînd-o cu un deget bont, pătat de cerneală. Albina își făcu morișcă aripile străvezii și se ridică bizîind. înconjură o dală banca și se pierdu în lungul aleii. „M-a salutat f" își zise Veronica. A citit undeva că așa fac avioanele cînd părăsesc aerodromul. Nu departe, pe partea cealaltă a aleii, se mai află o bancă verde-lilă. Veronica voi să schimbe locul, dar se răzgîndi. Acolo are soarele în spate. Rîse încetișor. Și-a adus aminte că-i fusese foame. Dar nu-i mai este. Fetele o caută. Sub cuvertură i-au virit un pachețel. Și în pachețel se află, probabil, o sticlă mică-mică de parfum. Pe masă sint prăjituri. Baclavale, Fetele știu că moare după baclavale... li pare rău că prietenele sint îngri- jorate, din cauza ei, însă se simte foarte bine aici. Parcă ar aștepta pe cineva. Ce idee !... Azi împlinește nouăsprezece ani. Nouăsprezece ani e o vîrstă serioasă, nu-i așa ? Pe banca verde-lila s-a așezat un tinăr. Și-a pus servieta alături și a deschis o carte. Veronica îl cunoaște. L-a întîlnit la o reuniune, la „meca- nică“. Nu mai știe cum de l-a remarcat intre ceilalți. Ei îi plac băieții bru- neți. Ăsta e blond. „Spălăcit!“ De fapt nu este chiar așa, dar fata caută motive să rîdă. Deși n-are nevoie să le caute. Vin singure. „Ce pereche am fi amîndoi: el blond ca.,. nu găsi termenul de comparație și puse puncte- puncte... — fi eu aproape țigancă1“ Ținând nu putea citi. închisese cartea și stătea rezemat de spătarul băncii. Ținea ochii închiși. Veronica îl exa- mină în voie. „Dacă și-ar călca pantalonii... Ce ți-e și cu bărbații ăștia f... La u ren ți u Cerneț : In joacă 27 Oare cum l-o chema ? Ce-ar fi să-i pun eu un nume 2 Sd-i zic.,. Costică I" Pufni în rî$ și iute se uită in jur daca n-a văzut-o cineva. Au era nimeni. „Nu, un Costică așa de blond — nu merge. Mai bine Alexandru F „Alexan- drul?, porunci în gînd, vino și intreabă-mă ceva F „Ce să te întreb 2“ f>Z răspunse tot ea. „In ce zi sintem astăziî. „N-are rost. Știu“. „Ba are. Azi împlinesc nouăsprezece ani!" „Atunci, Ia mulți ani!" Și Veronica inventă pe loc un joc nou. Un joc pe care nu-l mai jucase niciodată fiindcă nu fusese încă inventat. Sau poate nu iși dădea seama că de fapt, in esență, jocul era vechi. Înainte de examene, pe cină toată grupa repeta pe rupte, ea Iși uita ochii undeva, aiurea, și visa că va trage biletul norocos, adică tocmai pe acela care conține chestiunea bine învățată. Comisia, uimită, o lasă să vor- bească și după ce timpul obișnuit trecuse de mult. Și profesorul, punlndu-i un 10 mare în index, să-și ceară scuze că nu există notă mai mare... Iși închipui că Alexandru vine intr-adevăr s-o întrebe ceva, orice. N-are importanță ce anume. Discută apoi despre,.. fotbal. Băieții mor după fotbal. Apoi se întîlnesc a doua zi, și-a treia zi. Și Alexandru, măcar că este blond, e simpatic și serios. Veronicăi ii place să se plimbe cu el și să-l asculte. El îi povestește despre... Da. Despre invenția la care lucrează. Acum n-are timp, dar o va pune Ia punct după ce termină facultatea. Ea nu pricepe ce importanță are invenția asta și el se supără. Dar îi trece. Vero- nica insă nu iartă. 11 face de rușine că nu știe bine nici o limbă străină. Alexandru se ambiționează și începe să învețe engleza. Și cine-l ajută 2 Se subînțelege. Trece un an. Era să uite: într-o seară, Alexandru o conduce pină la cămin și, cînd să se despartă, se apleacă — e înalt — și o sărută. Pe gură. Ea îl îmbrăți- șează fi-i șoptește.. * Weu sînt amănunte care nu e bine să fie discutate. V^a vedea atunci. Deci trece un an. Alexandru o întreabă: „Veronica, nu vrei să ne că- sătorim 2“ Nu, nu se spune așa. Dar cum 2 Treaba lui! Ce, ea o să-l învețe cum să vorbească 2 ... Dar dacă el... Atunci 2 „Alexandrul?, eu consider că ar trebui să mă ceri de soție? E justă propunerea mea 2“ Și pe urmă... Alexandru a fost chemat la un congres, in străinătate. De exemplu, la Djakarta. Veronicăi îi place cum sună : Djakarta! Ea, la școală. Elevii vorbesc perfect englezește. 11 citesc pe Twain in original. Vine o delegație de la ... de la... Birmingham. Discută elevii ei de parcă ar fi studiat la Oxford. Cînd sosește Alexandru iși povestesc amindoi Intimplările. Și copii se joacă. Cei doi copii. Un băiat și o fată. Băiatul se numește... iar fata ... Mai trec ani mulți, și,.. Veronica se lasă în voia gîndului. Nu mai ride. Visează doar lucruri se- rioase. Privirea îi alunecă peste sălcii, peste alee. Soarele arde. Veronica se îmbată de aer și de soare. Privirea i se oprește la banca verde-lilă. Banca este goală, dar Veronica împlinește astăzi nouăsprezece ani. Nouăsprezece ani e o virstă serioasă, nu-i așa 2 LAURENȚIU CER MCI 23 Laurcnțlu Cerneț : In )oac& M O M E N T z SUBLIM* Cerul după-amiezii de primăvară este albastru ca sticla de sifon, spre pădure, deasupra atelierelor lunecă un avion. Femeia care udă in balcon oleandrul tresare auzind cîteva zgomote fine. Toate ferestrele din cartier se deschid : pină și sofia mea, oprindu-și andrelele admiră momentul festiv. Alaiul străbate piața călcind pe covoarele soarelui țesute din fire de aur și argint. Mirele pășește atletic. Mireasa e timidă asemeni unui porumbel, sinii ii sint împodobiți cu zambile și-n jurul frunții i se rotește lent aura cununii de mirt. îndărătul nuntașilor cu luciri de staniol in priviri fără întrerupere, acordeonul și clarinetele silabisesc suspine dulci fugind pină la urmă cu ropotul trenului. Alaiul se îndepărtează ca frunzele toamnei pornite-n convoi și lasă in sufletul celor opriți să-l privească miraj de sărbători. DOUĂ CAPRICII DE VARĂ V intui obligă pomii să mă salute: îi apleacă respectuos, le ridică pălăria de frunze. *} Din ciclul .Retrospective". Petre Stoica : Moment sublim 29 îmi resfiră pe umeri polen — și iată-mă de-odată comandant al cîmpiei! Îmi pune pinteni de paie, galoane de ghindă, coboară cu brațele deschise, mă poartă lin in nevăzutul său zeppelin. Vtntul, prietenul bun. Un magnet uriaș stringe nori peste oraș. Ploaia smulge pomii din tăcere, și crengile șuieră din verzi gitleje. La semnul baghetei ascunse, ploaia schimbă brusc peisajul — acum, bunăoară, clădirile se îmbracă in țiplă, chiar și-n părul tău, femeie, răsar steluțe de aur! Dacă n-ar ieși soarele, peisajele s-ar schimba mereu cu nepăsarea peștilor japonezi din acvariu. î N E * e fundalul alb și albastru-deschis becurile electrice sint mari portocale inconjurate cu cercuri de vis : zorile se strecoară tiptil prin grădină — asemenea demonilor, umbrele fug sub(iate-n lumină. Ceferiștii, in drum spre oraș privesc la falnicele coloane de fum ce cresc dedesubtul cazanului salutînd începutul de zi. 30 Petre Stoica : In curte Pe masa adusă-n șopron se află sare, cimbru, cuțite fierbinți ; vintul iși oprește motoarele și ninsoarea crește monoton, monoton pe degete, pe scurtele noi de molton. Pretutindeni in curte sint urme de pași îndreptați spre fintină, spre uși iar slngele scurs pe zăpadă este o flacără țintuită de-odată in cuie de ghiață. Cuibărite sub streșini vrăbiile visează gămălii de mohor. Ușor din orele bucuriei picură miere și ochii contemplă-n tăcere carnea roză a porcului atirnat de două cirlige sub dud. In mijlocul zilei, cînd alte zgomote se aud soarele despică norii molateci risipind peste curte sfinte pulberi de aur ... PETRE STOICA Petre Stole» : In curte 31 * * X “ EXISTENȚA z^parîului se uită heractitic la mine: O, și tu ești mereu altul și rătăcești ca un duh, Te zbați învlrtit in amețitoare dalbi ne Sau treci peste mări, ca o pasăre, beat de văzduh. Niciodată nu ești același, Îmi spune, Curgi pe firele glndplui ca pe-O electrică harpă, Rătăcești între Sapho și scalzii bdtrînelor rune Și timpul îl legi ca două maluri o apa. Dar eu sînt un argeșan visător — Vin lingă oameni și-n inima lor md ascult, îndrept o constelație, șterg o durere, un nor Și le pun aripi, să răzbească-n tumult. Sini în fiecare om mereu altul Și mereu mai frumos in evul meu comunist — Cu oamenii birui adincul mării și cerul, înaltul: Fără bucuria și durerea lor nu pot să exist. desen N I Alinei P E S I p O fată cu privirea asiata Și pielea insorită. de lămîie, Visa-n nisipul alb, însingurată. Cu aripi mici de umbră la călciie. Pe coapsele ca două triste-ovale Ochii mei mult vibrară tinguios Chemîndu-i limpezile portocale Și cerul vînăt arcuit in jos. 32 Angliei Dumbraveanu : Existența Ci trupul ei cu lungi mirări răspunse Cînd umbrele-n nisip ni se uniră: Suav, pămîntu-i nu se mai ascunse Și arde-n mine ca un cînt în Liră. O fată cu privirea asiată Și pielea însorită, de lămiie, Mă strigă, și-azi pe plaja-nsingurată Cu umbre mici de aripi la călcîie... PLECĂM DIN VARĂ < lecam fără-ntrebări din vară. Tu răminem pe țărm : și marea, Cea care pune întrebări să doară, Tăcea și ea. Murise depărtarea. Muriseră-ntrebările în noi, Suauele-ntrebări de la-nceput.. . Eram ca doi copaci in toamnă, goi. Ca doi copaci ce nu s-au cunoscut. O oară-ntreagă ne-am privit în soare. Visam cu ochii duși în depărtări... Ne-am despărțit pustii ți nu ne doare : Plecam din vară fără întrebări... ANGHEL DUMBRĂVEAND AnghcL Dumtîrâveani; : din varâ 33 TABLOU CU COLECTIVIȘTI i înă nu demult se temeau de cer ... Acum cerul Ei îl coboară la rădăcinile plantelor, ll trec prin canale ca prin uriașe nervuri Ce fertilizează pămîntul și sufletul. Sint atît de puternici. Incit pot inversa anotimpurile Și pot dirija de la distanță, După placul lor, germinația. Cum stau la masă riipind o pline în două, In miinile lor parcă-ar frînge chiar veacul, . . AUTOPORTRET ÎN DEVENIRE Cum să vă spun ? inca din copilărie eram dat dracului: Din vîrful sălciilor săream de-a dreptul in Mureș, Aruncam carpeni peste prăpăstii Și treceam pe ei ca pe sirnici. Mama era îngrijorată Și încă de pe-atunci opream inima Viitorilor mei cititori / Pe aceștia îi poftesc astăzi la mine acasă Și de nu mă găsesc, Să-mi bată-n geamul amintirii de trei ori : Voi veni pieziș dintr-un punct al universului, i/of veni, negreșit, intr-o clipă, l-ași ruga insă să-și țină sufletul tare Văzînd cum îmi singeră fruntea Scrijelată de meteori... 34 O»1*- Rochiei : Tauioo eu colectiviști s R D E FETE Jrlă-ncrunt, și fetele-și sting risul dintr-odată: Parcă ar trece-un nor pe lingă soare. Și-atU de tandru ride orice fată .Și orice ris al ei, ucis, mă doare. I oi pune ia răspintii păzitori Negrelor ginduri calea să le (inii, Cind fetele vor fi în preajma mea Cu risul lor făcind ziua seninii. Căci risul lor ca marea-i de bogat Și in nuanțe și-n sonoritate — Ca marea de care te-ai rupt de mult Și-o mai auzi prin ceasurile-ți toate. DIM. gACHICI Dim. ; Kls de lete 35 „LAUDA LUCRURILOR" Șl ELOGIUL SIMBOLULUI „Celui m£me qul Ccrirc son rev» se doit Mre inllnlment evellie". (Paul Văleni) În volumul de Poesii editat în 1937 ia „Cultura națională", despre care însuși G. Că- linescu va remarca, peste cîțlva ani, câ „numai 11 poezii sint prea puține ca să orienteze pe cei mai puțin scrutători", dominante erau viziunile fabuloase, proiectate într-un spațiu miste- rios, de factură mitologică. Imaginile sintetizate de poet revendicau structuri onirice și comunicau emoții voit confuze, însă acute. Ca orice vis, astfel de poeme au un nucleu anecdotic șl se pretează, va să zică, la expu- neri nardtive. l'înăioare, de exemplu, cuprinde aventura halucinantă a unui bărbat încă- lecat pe un armăsar, pornind după cerbi într-un rece peisaj alpin „pe care nicio hartă nu-l scrie fi nu-l are". Aspectele geologice sînt stranii, țimnd de optica visului, ca și faptul că cerbul lovit și pădurea din jur au reacții fantasmagorice, înfricoșătoare: „Ridic un arc/ce cinici cînd coarda i se-ntinde 1 Și trag; dar Cîrdul muge, din apă ies tumine ț Iar cerbul crește groaznic cu coarnele spre minej Hrădetul se frărniniă și către mine tinde". Nu trebuie să căutăm intr-o astfel de poezie „mesaje" inteligibile. Pe atunci G. Călinescu profesa punctul de vedere al unei poezii fără finalitate, care „na ne dă nici o imagine a realității și nu ne previne", fiind un „pur exercițiu spiritual" (Curs de poezie. în Principii de estetică. București 1939). Un așa zis Fragment epic, din același volum, ilustrează de asemenea con- cepția gratuității actului poetic, descriind îmbulzeala unei herghelii însetate la apa ivită brusc la marginea unui ținut pustiu, acoperit cu bolovani și zgură. Din valurile cotropite de „ne- chezăioarea trupă" sare un centaur agresiv șî se încinge o luptă neverosimilă, de pe urma căreia stăpinul hergheliei se alege cu un cal în plus: „Atunci sării în spate-i. cum cerc pe după coaste / De brațe și picioare nechezu-i reteund, I Păstrai din el doar calul, pe care pttr- cezind / Scoasei din apă udă, tropăitoarea oaste". Interesul constă în specificitatea descrierii ireale, in structurile reprezentate după rețetă gestaltistă, mărturisită. Viziunile insolite nu sînt absente nîcî din Lauda lucrurilor (E.P.I,. 1963), volum repre- zentativ pentru arta poetică a lui G. Călinescu. In Călimara eroul liric visează („cu ochi intredeschiși") a fi devenit persan care străbate pe cal (omul călare este o postură obsedantă pentru poet) niște păduri de chiparos, către proverbialul ispahan. E aici un vis în slare de veghe, un „reve cveille" în genul acelora relatate de Jung. Altădată se visează grec tolănit „lingă unda sărată a Pontului negru", de unde sare sprinten spre a îmbrățișa și săruta pă- timaș o sirenă trasă la mal de pescari, zbătîndu-se in năvod printre scrumbii, calcani și moruni: „E umedă, tremurăm brațe, nebunește începe să țipe, ț Surorile asemeni răspund din negrele funduri, / Amețit O sărut sălbatic pe gura crudă și rece, ț Mi se pare că sorb o stridie vie". (Eu sînt grec). Pe cît se vede, avem de a face în asemenea cazuri cu reactuali- zarea pe plan psihologic a „nălucirilor din cărți". (Patul), îndeletnicire cotidiană la omul suprasaturat de cultură și avînd, deci, posibilitatea unor transpuneri din cele mai surprin- zătoare, ca într-o neasemuită metempsihoză. Flaubert proceda la fel. Faptul este caracteristic pentru naturile cu o agitată viață interioară. Ceea ce frapează în Intuia lucrurilor este însă frecvența simbolurilor lirice, construite de G. Călinescu cu o virtuozitate care își găsește egalul doar ia Paul Valcry. 36 Leonard Gavriliu : .Laud» lucrurilor" și elogiul simbolului Limbajul simbolic a cunoscut o expansiune aparte îndeosebi in urma influențelor pu- ternice exercilate asupra creației poetice de psihologia abisală. Se postula existența unor sim- boluri arhaice, păstrate în criptele unui ața zis „inconștient colectiv" și transmise din gene- rație în generație. Visurile ar fi tocmai manifestarea circumstanțiala a acestor structuri primordiale, al căror sens s-ar fi conservat în identitatea sa absolută de-a lungul istoriei, de la omul primitiv pină ia omul modern, fiind accesibil pentru toți indivizii, fără deosebire de rasă, limbă sau educație. Poetul ar avea sarcina de a găsi cheia acestor moduri de ex- presie ereditate, singurele capabile să provoace emoții autentice. Ecouri vagi ale teoriei psihanalitice a simbolului se disting și în poetica lui G. Căli- nescu. Dar, cu toate că autorul admite într-o măsură oarecare expresia imprecisă și clar- obscurul visului, așa-numită „emoție inițială" rezultată dintr-o atitudine specifică in fața ordinii tainice a universului, simbolul ca mijloc de comunicare este considerai printr-o prismă intelectualism, deci opusă iraționalismului freudiam După autorul Laudei lucrurilor, „un simbol este o expresie prin care se exprimă în același timp ordinea din microcosm și ordinea în macrocosm, adică ordinea universala, zi fi inițiat înseamnă a fi intuit că cele două ordine sini mereu conjugate. Oul esie un simbol în ermetism, cuci prin et înțelegem un mod de germinafiune terestră, dar și modul de germinațiune al macrocosmosutui. £ cum am zice: tottd in lume germinează în mod ovular. Simbolul e aici corespunzător legii din gîndirea logică". (Curs de poezie, pp. 70—71). Cum vedem, la baza simbolului liric este recunoscut un substrat rațional. Pentru exemplificarea „intelectualității" simbolului, e citat Paul Valcry cu L’lnsinuant, poem unde se spune mai mult decîl „o banală definire a liniei curbe". „Nu înțelegem clar ce spune poetul, dar sentimentul neted este că spune totuși ceva adine ce scapă putinței noastre de a înțelege fiindcă nu sîniem inițiați. In nici un caz, un cititor fin nu va avea impresia că poetul este un om neîndeminatic care nu știe să se exprime". Pornind de la o analiză atentă a operei poetice a lui Valcry, criticul francez Paul Souday a putut observa că particularitatea estetică a simbolului este aceea de a ne oferi posibilitatea unei interpretări duble: una esoterică la indemtna inițiatului, și o alta care-l satisface pe profan. In acest fel limbajul simbolic mulțumește toate categoriile de cititori, îmbinînd în aceeași structură stilistică tacitul și dificilul. Secretul vibrației lirice profunde ar sta în des- cifrarea inspirată a semnificației simbolului. Este în afară de orice îndoială faptul că simbolul denotă o excepțională capacitate de sugestie lirică, stabilind corespondențe pline de sens între trăirile eului creator și aspectele dinamice ale lumii exterioare. Dar nu-i mai puțin adevărat că încărcătura de sens a sim- bolurilor arc un vădit caracter istorii', depinzmd de factorii istorico-sociali. Există o „seman- tică" a simbolurilor, tot atît de reală ca a lexicului comun. Pretenția psihanaliștilor, că ar exista „arhetipuri" imuabile, cu sensuri nealterale de succesiunea epocilor istorice, nu are nici o întemeiere valabilă. Lupta între tradiție și inovație interesează și domeniul expresiei simbolice. Să ne amintim, în treacăt, de atmosfera ciudata din volumul de Poesii: un arhangel plîngc in „tăcerea nopții universale" unde lumile descriu „elipse diafane în pură melodie fără finalitate"; un călăreț enigmatic străbate regiuni aride in capul unei turme torturate de senzații organice șl se bate cu centauri; un Herades cu înfățișare de văcar „sare la rînd pe patru cai” și aruncă măciuca, ca pe un buzdugan, in fruntea vitelor nedisciplinate; o fată ambiționează să reediteze faima Elenei lui Atenelau, pe scrumul unor „cetăți în vă- paie”, deplîngînd faptul că adoratul ei nu este un Ahile invulnerabil; un poet în redingotă și țilindru se plimbă cu mîînile la spate prin codrii munților ninși, „călind solemn un număr de trestii pentru orga cu fluierul acut" ; o bătrînă se claustrează într-o casă „moartă", ve- ghindu-și borcanele cu dulceață zaharisită. E o lume convențională, bizară, sustrasă devenirii istorice, închisă ca într-un cavou, de unde poetul s-a puiuț elibera definitiv numai odată cu triumful revoluției socialiste, care i-a Infuzat o nouă vitalitate. Descinderea sa treptată de pe „ninșii colți alpini" {avem în vedere exclusiv planul creației poetice), către tumultul vieții sociale concrete, i-a inspirat lui G. Călinescu acea capodoperă a sa, intitulată Eram bărbattd care, despre care am avut prilejul să discutăm intr-un articol pe marginea antologiei Ciniarea Partidului, fn universul poetic călînescian au pătruns acum muncitorii din uzine, s-au aprins luceferii satelor electrificate, au intrat ca pe un ogor fertil tractoarele și căruțele încărcate de rod ale țăranilor colectiviști, Poetul nu putea rămîne indiferent la chemarea ma- selor populare care făuriseră revoluția și îi cereau „ciuturi noi". Armătura simbolică a acestor „cinturi noi“ a suferit modificările esențiale. Simbolul nu mai este privit ca un rit executat în gol, cu simpla aparență că ai ceva de spus, pe cînd în realitate totul nu-i decit aluzie vagă, gest fără suport mai profund. Leon^rd Gavrlliu : „Lauda lucrurilor" șl elosiul simbolului 37 Nu-i greu de sesizat ci partea a doua a ciclului Lauda materiei din noul volum a lui G- Călinescu este de la un cap&t la altul o succesiune de simboluri lirice, fapt vizibil din chiar înșiruirea titlurilor poemelor: Soarele, focul, Ceasul, Oglinda, Trandafirul ele. Un adevărat tezaur de idei poetice ni se descoperă sub înfățișarea lucrurilor de fiecare zi. Dacă astrului diurn i se închină mai degrabă un imn în spiritul exegezei jungiene, care vede in soare „te symbole emoții de puissant sentimente d'euphorie" (simbolul emotiv al puternicelor sentimente de beatitudine), tehnica simbolului se complică în sonetul Păpădia: „Visez că soarele-i o păpădie / A cărei floare-ascunsă ne-ntrerupt / Arwmă peste acoperișul rupi I Al cerului, in aerul ce-ădie / Imense fulgarațiuni de fire / C^o-nceiineală leneșă, spec- trală,/C-o liniște de pauză corală,/ De-o însonoritate peste fire"- La prima vedere apropierea dintre soare și mica plantă cu fulgi zburători ne deconcertează, dar momentul de reflecție justifică această suprapunere și o face semnificativă: emisiunea permanentă de energie optică și termică prefigurează o epuizare pe care știința o atestează- Concluzia simbolică nu este mai profundă decit aceea trasă bunăoară de astrofizicii, dar este mai eficienta sub raport emoțional, făcând să vibreze corzi mult mai profunde ale sufletului nostru. De altfel conștiința acestui „final", pe care omul modern nu-1 poate ignora fără a se face ridicol, nu generează cu necesitate o etică pesimistă. Destinul „păpădiei" nu-1 împiedica pe poet sa cînte cu entuziasm acțiuni omenești în care se străvede universala transformare a energiei: „Soare eu coamele roșii I La care cîntă cocoșii, I Iar insecta aurie / Biziic de bucurie.; Cind verși flăcări printre sfereI Simt câ-n brafe prind putere,/ Dobor cedrul, sicomorul,; lzbindu-i greu cu to- porul. ! Răstorn marmurile laie I Și înalț spre slăvi cetate, / Trec călare prin puhoi, j Minind zece mii de boi,/Și ascuns pină la brîuf Secer valuri mart de griu" (Soarele). Tot așa. ca Rembrandt care picta de predilecție chipuri de bătrîni, spre a face sensibil procesul ireversibil al vieții, G. Călinescu evocă figuri omenești fosilizate, ca mătușa Ghem-a sau tante Magda- lina (Rochia de moar), dar însuși exclamă : „Eu sint de-a pururi tinăr, deși la păr cărunt, Căci a tui Chronos coasă știu iscusit să-nfrunt" (Vera). Cu această stare de spirit privile- giată, poetul transfigurează luna într-un simbol al întunericului, a cărei tovărășie e respinsa. Un simbol selenar cu această semnificație nu are tradiție și este, evident, o invenție călines- ciană, dovedind totodată că poetul nu are de așteptat nu știu ce erupție a unor structuri ancestrale, spre a inova poezia. Astrul la care cîntă nu cocoșul, ci cucuveaua, e evitat cu vigilență, gestul căpătînd un sens mai înalț: „Ca de marea ce se saltă/ De fluxul tău eu ni feresc. / Să fiu cu umbra laolaltă / Frate de cruce nu doresc". Un alt poem din ciclul menționat poartă un titlu de o simplitate dezarmantă: Mdr tăiat. La o lectură fugară ai zice că este un mărunt studiu plastic, in genul „naturilor moarte" de pe pînzelc unui pictor oarecare. Aprofundarea receptării dă însă în vileag ori- zonturi nebănuite. Despicarea mărului nu reprezintă pur și simplu un gest culinar, ci arc înțelesul unei investigări a raporturilor ascunse ale fenomenelor: „Dar eu reies chivotul acru, I Misterele concentric rup". Imaginea concretă a ruperii „concentrice" a „misterelor" se asociază în mintea noastră cu noțiunea abstractă de mers evolutiv al cunoașterii umane Emisferele „mărului tăiat" nu sînt un pretext pentru metafore gratuite, ci prilej pentru o transpoziție simbolistă : mărul călinescian ia proporții geologice și cosmice, iar livada devine o galaxie în care omul („vierme" față de măreția universului, dar un „vierme" dotat cu geniu, capabil de proiecte și realizări cutezătoare) reprezintă un element superior de legă- tură, cucerind pas cu pas spațiu) extraterestru: „Pe-un glorios de marmuri pod / Se vede-n haină tngtreascâ,/ Cu aripe ce-ncep să-i crească 1 Ieșind la antipod, lin aerul mortal de tare,/ Scăpat din mica lui păstaie,/ Spre alte mere zboru-și taieJTn focuri planetare". lata ne pe neașteptate ajunși foarte departe de fructiera de pe masa de sufragerie. Simbolul liric dă emoției noastre demnitatea unei explorări sui-generis a necunoscutului. Am putea amplifica rîndurile de față prin analiza similară a altor simboluri căli nes elene, dar rezervăm cititorilor plăcerea de a pătrunde semnificația altor poeme, fiind convinși că efortul meditativ nu va cămine nerăsplătit de emoție. Lauda lucrurilor este o carte de poezie profundă și expedierea lecturii nu rămîne nesanclională, Cine, parcurgind să zicem Coliziune, se extaziază prematur în fața unor imagini izolate, ca a „melcului pagodă", și nu stăruie în deslușirea sensului global, demonstrează lipsă de inspirație în receptarea unei creații care, din lucrurile cele mai familiare cu putință (scrinuri, fotolii, mere, trandafiri, greieri, oglindă, și altele) face să se închege idei filozoîice și viziuni grandioase. LEONARD GAVRILIU 3B Lconard Ga vrii Iu ; „Lauda lucrurilor1- și elogiul simbolului Poeți tineri Mai * ra o seară la marginea mea Pe vremea înfloritului de salcîmi Și nu puteam să merg decit în uîrful picioarelor, Fiindcă aerul suav mă ridica tot mai sus. Chipul tău amețea crengile-n șoaptă Și frunzișul parcă devenea de ceară. Orele-ncel pluteau printre trunchiuri Ca niște globuri străvezii și dulci Și eu nu puteam să zbor decit în vîrful picioarelor, Ca luna nerăsărită să nu-mi audă urmele subțiri Și astfel, derutată, să nu știe unde să răsară. De-aceea nici tu n-ai să știi Pe vremea înfloritului de salcîmi Din ce parte o să-ți acoper ochii cu degetele; Și mă vei ghici rizind, Rizînd în formă de floare, în formă de apă, in formă de clopoțel. In formă de pasăre, Rizînd așa tnctt să-nmugurească pietrele, crezînd că sînt stele. NKOLAE DOUNGĂ Cheamâ-mă Cheamd-mă de oriunde și oricînd, Voi alerga spre tine, Ca ploile de aprilie in holde Ca apele bete de vinul lunii spre (urm, Ca păsările cu toamna pe aripi spre sud. .. Cheamâ-mă de oriunde și oricînd Poeți tineri 39 Vot alerga spre tine Chiar de calc cu tălpile goale pe jaruri de ierni, Chiar dacă luna Iși întoarce obrazul negru spre mine Și sudul S-ar înoîrti mereu într-o busolă nebună... Mi-ești miezul de grîu și flacără pentru buze Mi-ești ostrov și ape și cer pentru vis Și noaptea și ziua inimii mele Cheamd-mă de oriunde și aricind. « IJGIA TOMȘA A dansa Srf dansezi astfel incit trupul și gîndul să fie totuna. Cunoști senzația cină mușchi te dor de prea multe visuri, cînd muzica cere gestului tău legămtht pe vecie deși trupul va închipui mai tîrziu o toamnă cețoasă, la capăt de drum, cînd trebuie să plutești ca liniștea în timp ce fibrele vălmășesc in tine asurzitoare ecouri. Muncești cu sunetele, cu ideile, cu patimile, cu prietenii, înveți să transfigurezi o strîngere de mină. MIHAI TECLU Pe o amforâ vasul vechi, cîndoa, au încăput Poate uleiuri cu arome rare Ori poate în pereții lui de lut S-au adunat — de vin — buchete-amare. 40 Poeți tineri S-au stins in humă glas ca și chitare Și-s risipite-n pulberi fără-niors Și gura ce bău cu insetare Și mina și frumosul, grecul tors. Dar au rămas înscrise-n lutul ars De sclavul dăruit cu har și vis însemne pentru blestemul lui Marș : Să se prăvale în adine abis Din care nu se-ntoarce amintirea. Nici numele celui în veci proscris. ALINA CAZACU înălțimi Ztălțimi, înălțimi. dați viselor mele Treptele veacului, drum vertical și întreg. Inima mea — pasăre lirică spre stele, Prietenă zborului neîntrerupt, o-nțeleg. Astăzi, din piept artezianul senin Citește poemul scris în cosmos de mine O lume a astrelor descoperită deplin intr-un colocviu cu ochii mei se-nireține. înălțimi, înălțimi, chemări care cer viitor, Calea spre comunism trece prin acest continent Al planetelor destăinuite celui mai demn zburător Omului îndrăgostit de prezent. iWA POPOVICl ta de D.1MIAN UMCHK Poeți tineri 4i ALBUM DE FAMILIE A Aklbumul de familie al celor patru Bito a fost pentru mine o plăcută reve- lație. Cu pozele sale din trecut, cu pozele sale de astăzi, cu pozele în care zîmbeștc deocamdată primul nepoțel, deci cu pozele despre viitor, mi-a su- gerat ideea unui reportaj despre o familie muncitorească timișoreană. O familie pe care astăzi o vizitezi ureînd cu ascensorul și o cauți la o adresă — pe o stradă pe care, în urmă cu 30 de ani se putea mîndri că stă numai domnul Prohaska, vestitul proprietar al unor vaste întreprinderi de morărit. Pină a ajunge la album e bine să relatez însă cum i-am cunoscut pe cei patru. Tntîi a fost Bito cel tînăr, losif. II știam de la școala medie se- rală : elev fruntaș, cu note bune, numai 9 și 10, sîrguincios, ager în toate. Trebuie neapărat să-l văd și „la locul de muncă". Aici însă mi s-a spus că există un Josif Bito 1 și un losif Bito II, ba că mai e și Bito ncni. — Toți din aceeași familie ? — Toți! —- Muncitori, toți ? — Toți! Merita să-i cunosc. Insă ce poți să cunoști la locul de muncă, în timp ce, alături omul lucrează concentrat, atent ? La Bito neni m-a condus loji cel tînăr. Avea și el treabă, se ducea cu o piesă care-i trebuia dc urgență, să i-o sudeze. Mamă-sa, o femeie scundă, cu miini mari și bust puternic a luat piesa adusă de fiul său și cu ochelarii dc protecție pe ochi i-o supuse jetului incandescent al port-electrodului. Lucra calm și cu îndemînare, iar părut sur îi ieșea in șuvițe de sub batic. Chipul î-e încă frumos deși descifrez în cutele feței semnul multor trecute amărăciuni. Dar. după ce-i înapoie lăcătușului piesa gata sudată și-și ridică cu un gest familiar ochelarii pe frunte privindu-mă, tresar uimită — emană atîta tinerețe și bunătate ochii căprui ai sudoriței 1 Mi se adresă cu tovarășă dragă, depănind întimplări din viața ei și invăluindu-mă cu privirea ei caldă, prietenoasă. — Aș puiea sa vă spun multe, zice. Cum sa nu pot? Eu lucru aici dc pe cînd intra pe poarta fabricii, în mașina lui neagră, Bozsak. patronul. Erau aici cîteva magazii, niște cocioabe, adică ateliere, iar noi lucram în umezeală și-n frig cîte II —12 ore, ba și mai mult. Și ne-alegeam cu nimica toată ; vai și amar. 42 Val. cocișiu : Album de familie Mărturisesc că-mi vine greu să-mi reprezint acele condiții de muncă in timp ce stăm de vorbă în acest atelier spațios și luminos, unde muncitori tineri și vîrstnici îmbrăcati în salopete curate lucrează spornic, cu voioșie. Dar Bito ticni nu și-a încheiat atunci amintirile. Ce-ai zice, tovarășă dragă, să mă cauți intr-o zi acasă ? Halda, zău. bai cunoaște și pe-ai mei și-am sta altfel de vorbă. Că uite, m-așteaptă o comandă urgentă și dacă noi nu dăm piese la timp, altii stau. Bine? Am acceptat, dar nu i-am vizitat atunci, ci mult mai tîrziu pc cei patru Bito de la „Tehnometaf, 1n acea zi Bito-neni a ținut să mă duca la Bito I, să-l cunosc. O să se bucure și el, vă asigur. Bito J a zis intr-adevăr să viu. că are ce-mi prezenta, acuma, familia. 1 iile, intr-o simbătă seara ar fi cel mai potrivit Sîmbăta vine mai totdeauna și nepotu-meu,., N-am urmat însă imediat invitația. A trecut poate un an, poate mai mult, timp în care i-am mai întîlnîț nu odată la „Tehnometar. Ea, mereu la aparatul de sudat, el la secția de împletit sîrmă, Apreciati pentru munca lor, pentru conduita comunistă în uzină. Cît despre Bito H, aflu că tînărui acesta voinic, cu chip plăcut și obrajii roșii, plini de sănă- tate, cu ochii zimbitori, care sclipesc vesel, simplu și apropiat, a fost promovat. Din lăcătuș, controlor tehnic dc calitate. Apoi, ales dc utemiști, secretar al comitetului uzinal. Nu veniți, n-ați mai venit f mi-au imputat cei trei, Ne-am mutat în locuință nouă. Mi-au dat și adresa : bd. „30 Decembrie nr. 5. ... Urc intr-o simbătă cu ascensorul la etajul Vil. Și-n timp ce ascen- sorul mă ducea la locuința familiei Bito, rememoram crîmpee din Viața tre- cută a batrinilor, povestite dc ei. Mi-am amintit că mai bine de zece ani Josîf Bito și so|ia sa se sculau în fiecare dimineață la orele 4 și chiar mai devreme și porneau pc jos dc la Urseni la Timișoara, calc de vreo 15 kilometri. No- roiul trecea de genunchi, turna cu găleata, ori nămeții Ic îngreuiau drumul. Ei insă împreună cu a Iți muncitori veneau la oraș, să oîștige o bucată de pîine. Sun la ușa apartamentului lor. îmi deschide Emilia, soția lui losif, cel lînăr, al patrulea membru al familiei. Arc chip de școlăriță, în rochia ci bleumarin, cu părul negru, pieptănat cu aleasă îngrijire. Văzind-o așa, pu- tină la trup nu-ți vine a crede că se numără lună dc lună printre fruntașele sectorului do mase plastice al întreprinderii „Victoria", că de curind a fost aleasă locțiitorul secretarului U.T.M. Adolescentin îmi apare mai ales rîsul ei sincer, deschis, rosiogolindu-se în triluri plăcute, ecou al unui sentiment de permanentă și lăuntrică fericire. Mă poftește în sufragerie, unde după câteva clipe vine și mami, Elisa- beta Bito, sudorifa. Mă poartă prin toate încăperile locuinței lor spațioase, în care aparatul do radio Împrăștie o muzică plăcută, odihnitoare. In sufra- gerie. mobilă modernă, nouă, lustre asortate șt trandafiri albi în vază. Tn dormitor, mobilier din lemn scump, adus acasă în prima zi după mutare. Bucătăria spațioasa, cu apă caldă în permanență, găzduiește pe lingă ulti- mul tip de „Aragaz" și mobila adecvată, plantele ornamentale destinate terasei largi care-ți oferă o frumoasă perspectivă a orașului, a arterei lui centrale. Val, Coclim : AlUum dc lamlllc 43 Nu sînt acasă decit ele două. Bito I e în schimbul de după-amiază șt vine abia la ora 23, iar pe Bito II, Emilia nici nu l-a văzut. Cînd a venit acasă din schimb. în camera lor, o garoafă roșie și alături, un bilet, foarte laconic : „Mili dragă, nu mă aștepta. învață singură la chimie. Eu vin tîrziu că am ședință la secția IV. Te sărut, 1. Atît. Nici cînd vine, nici să-l aștept. Nimic. Mili e dc aceea cam necăjită. Să vă spun că e colegă cu îosîf la seral. Colegă, încă din clasa a VUI-a. cînd s-au cunoscut. Acum sînt într-a Xl-a și se pregătesc să-și dea „matu- ritatea". tnvată aici în camera lor din apartament, cameră plăcută, curată, înțe- sată de cărți. Aici tinerii își pregătesc tezele, lecțiile, examenele. In rafturi, cârți de literatură, manuale. „Frații Jderi" cu un semn la capitolul în care lonuț Păr-Negru se duce la aleasa inimii lui, la lași. încolo, „Poemul peda- gogic“, ale cărui pagini le-a răsfoit cineva, de curînd, ca și „Goya“. Nu lipsește „Dicționarul limbii romîne moderne", iar cîteva reviste sînt așezate în colecții. Broșurile din ciclul „Cele mai frumoase poezii" zîmbcsc în coper- țile lor vii, multicolore. — E atît de plăcut la dv., nu mă pot abține să exclam. — Da, și vrem să ne facem apartamentul iot mai primitor. Ni-1 aran- jăm pentru că ne place. Bătrînii mai ales și l-au dorit atît! Avem multe planuri. Incepînd cu lucruri mai mici pînă la cele mari. Pentru locuință, niște perdele frumoase și covoare, un televizor. (Aflu că, deocamdată, sînt invitati permanenti la televizorul Măriei, fiica lor mai mare). Pereții camerei de lucru vor să-i îmbrace de jur împrejur cu rafturi de cărți. în fiecare lună își fac surprize cumpărînd ultimele noutăți din librării. — Totuși nu vrei să citești la chimie, după cîte văd — mă adresez Emiliei. - Da, într-adevăr. Am citit puțin. Nu-mi vine să-nvăț fără loji. Obișnuită ? Sentimentalism ? Nu înțelegeam bine. — De cc ? Mili n-o spune decît: — De patru ani învățăm împreună. însă nu e numai asta. Eu să învăț în timp ce el... Scoate o hîrtic cu mediile primului trimestru, păstrată între filele urnii manual cu coperți de masă plastică. Pc un rînd, Mili; pe altul, îosîf. O comparație ti se impune. La romînă, Emilia arc 9, Îosîf 8, la istoric 8, 8. la fizică ea 9, el 7. losif da, are șî medii de 6. — Vedeți ? — Văd — dar știu că e șeful clasei și dc trei ani premiantul întîi. Cc s-a întîmplat ? — Nimic deosebit, doar că loji are în acest an, ca azi, multe sarcini șî multe ședințe. Nu poate lipsi de la nici una. Tocmai de aceea îmi vine greu să învăț. II aștept. Vreau să-l ajut. Eu am mai mult timp liber. Mai are un semestru în față. De dincolo, din antreu, se aude soneria, pe urmă voci. Bito neni vor- bește cu cineva, care nu stă mult. Se aude iar ușa. Pe urmă, Elisabeta Bito ne caută, întrebîndu-ne dacă nu deranjează. — Nu poftim. Vorbim șî noi de toate ca femeile. 44 Val. Codșlu : Album de lamillc — Ști ti ce ? V-aș face o cafea. Bine ? Iar Emiliei ; — A fost Mari a să-mi spună că nu aduce băiatul astăzi, Giuric stă acasă. Șî mie: — Să vă fac ? Protestele mele, („lăsați, nu vă deranjați") păliră : — Ce deranj, tovarășă dragă? îndată pun ibricul la priză și gata. Intr-adevăr, peste cîteva minute intră cu ceștîle aburinde, plăcut aro- mitoare, șî ne îmbie. Se așează și ea pe un scaun. Apoi îi impută ceva noru-si: — Mili. fată, dar ai uitat să-i arăți tovarășei albumul nostru. Stai să vt-l aduc. Pină vine loji, vă mai uitați. Trece timpul mai ușor. Că trebuie să pice și el. Și, la o cafea, răsfoim paginile albumului familiei. Cu poze vechi, cu poze noi. Cele vechi, ale părinților și ale tinerilor, desprinse, multe, din carnete și documente personale, îngălbenite de vreme. Cele noi sint opera lui Bito ce! tînăr, fotoa maturul familiei, care, după ci te mi se spune, și-a amenajat și un atelier-laborator în baie. Intr-un loc, Elisabeta, pozînd din față, ca pentru buletin. Era slabă, cu ochii negri. — Lucram la Bozsak pe vremea aceea. Aici e Marfa, fiica-mea. cea care fusese mai înainte să-mi spună că nu vine nepoțelul. Era mică. Eu șî taiă-său lucram, ea rămînca acasă cu Joji. Nu-mi găseam liniștea nicicum la fabrică. N-aveam unde lăsa capiii și trădam tot cu spaima deasupra capului. „Doamne, dacă-î calcă vreo mașină ? Dacă li se întîmplă vreo nenorocire ? Așa mă zbuciumam mereu. Acuma, văd cu, mantele lucră liniștite că-și știu copiii sub pază și-n grija bună. Mă uit 1a fiică-mea, Marfa. E muncitoare la „Banatul". Ce-i pasă lui Giuric? In fiecare vară băiețașul se duce în colonie cu căminul fabricii și-i merge bine. Pănnțli-s bucuroși... Bito neni trage singură concluzia, — Trăim o viată, tovarășă dragă! De cîtc ori mă întîlnesc cu tinerele de la noi din fabrică — sînt și eu, iacă de cîțiva ani în comitetul dc femei — le povestesc cum a fost înainte șî le spun că trebuie să muncim cu dragoste fiindcă asta-i muncă pentru noi, pentru traiul nostru bun, Dinir-odată îi spune Miliei : — întoarce, Mili. E mai încolo o poză : cei doi Bito, părinții, intr-o vară la odihnă, 1a Eforie. — Mergem de nouă ani încoace la mare, la tratament. Să scap de amintirea asta, de la Bozsak : sciatica. Și așa albumul familiei e parcurs filă cu filă. Trecutul pălește însă aici, ca și în viața familiei. Imaginile noi se perindă, vesele, diverse. Are însă și albumul istoria lui. Bito neni mi-o povestește cu plăcere : „Intr-o seară fiu-meu loji și Mili, noră-mea, vin acasă voioși și ne spun că au văzut un aparat de fotografiat pe care ar vrea să-l cumpere. — Bine-zic— cumpărați-l. Dar bărbatu-meu sare cu gura, tocmai el care mai mult tace decît vorbește : Vai, Coclgiu Album de termite 45 Jar ați ghicit ceva. Mobila nouă aveți, bucătărie v-ați făcut, aparate dc radio aveți două, frigider v-ați luat, aspirator, mașină de cusut „Ileana \ aragaz, da. La ce vă mai trebuie și aparat pentru poze? Nu-s destule coope- rative în oraș ca să vă facă ? Bani aruncați pe fereastră ... — Cînd l-am auzit vorbind așa, nu m-am putut opri (că așa-s eu, aprigă, da-mi trece iute): — Să nu mai spui vorbe de-astea — i-am zis. Te pomenești că ți-i ciudă că ei trăiesc altfel de cum am trăit noi în tinerețe, că-s imbrăcați și-și pot cumpăra tot ce doresc ? La părut rău de ce-a zis, știu că i-a părut, am văzut cu imediat. Și mi-am zis că poate am fost prea aspră. N-a mai scos o vorbă toată seara. A doua zi însă le-a spus copiiilor vă dacă tiu ei așa de mult, să-și cumpere aparatul, că el nu-i împotrivă. Și-au luat un „Fed-2" și fac niște fotografii tare frumoase, că ie vedeți. Și apoi Bito nenî continuă, confidențial : ..dacă vine bărbatu-meu să nu cumva să-î pomeniti de întâmplarea asta ..." — Da, așa e, mami, spune Emilia. Săritoare, dorindu-nc binele, tot- deauna cu gindul la noi. Dacă nu era ea, mă îndoiesc că ași fi putut învăța atît de bine. (Emilia Bito a luat întotdeauna premiul II). Cînd m-apucam să deretic, ori să spăl, îmi spunea ; — Lasă, Mili, că de asta am grijă eu. Tu învață. Eu și eu maică-ta și nimeni din neamul nostru n-am putut merge la școală ... Măcar voi s-aveți parte dc ea. Vă spun drept ca uneori mă simt prost Am douăzeci și doi de ani și-s sănătoasă, pe cînd ea, biata, a avui destule necazuri în viață, nu mai e tînără și pe deasupra nu stă bine nici cu sănătatea. Dacă termin școala n-o mai las să se obosească. Merită și ea să se bucure de odihnă, acum 1a bătrînețe... Bito cel tânăr iși făcu apariția târziu, după ora 21. Neștiind că au mu- safiri, m-a întrebat surprins: — Dumneavoastră ? — Da, nu m-ați invitat ? — Ba da, dar ... nu mă așteptam ! Și ați și nimerit bine, tocmai in ziua cmd eu am ședință ! Insă, pri- vind-o pe Mili, zîmbi. — laca-așa. Dimineața la fabrică, după-amiază la școală, noaptea mai citesc. Merge. Ieri am avut extemporal la matematică. Seara nu putusem citi, am fost la o adunare de dare de seamă și alegeri. A doua zi, ședință sindicală. Mă așez într-o bancă mai in spate șî rezolv repede problemele. Matematica mie îmi place, o prind repede. Am știut la extemporal. Insă nu asta e. Învăț prea în graba. Ce o să mă fac ? losif Bito c frămintat și asta, o înțeleg prea bine, e „problema" lui. li visul lui: să fie inginer, acolo unde părinții săi și-au mîncat tinerețea și unde trăiesc azi bucuria unei munci prețuite. Vrea să învețe, să urmeze la „seral" cursurile Facultății de mecanică. losif e mîndru. De ce la „seral" ? — l-am întrebai. Inscrie-te la „zi'*. Vei obține bursă. 4(j Val. Coeișla : Album de familie I El e convins că o va obține. „Nu, nu, precis, am hotărî! deja, voi urma seralul". Insă, vedeți, în clasa a XLa am în primul semestru altfel de note decît știa(i dv., cînd ați scris despre mine în trecut". Nu l-am lăsat să continue : vei face fată, toată lumea o zice ! — Spu ne-ne mai bine cine sînt tinerii din album. Trecem peste imaginile luate în excursii la cabana „Căsoaia", la „Mun- tele Mic", la Herculane, la Șoimoș, pe Semenic, la Reșița și Văliug. — Sînt colegi de întreprindere și de la școală; Valentin, lăcătușul, cu so|îa. Andrei, electricianul, sofii Embacher. Mergem deseori împreună în excursii. — Și aceștia ? — Sînt tineri de la fabrică. — Povestește ceva despre ei. — I Inul e din brigada mea, in care am fost adică, pe cînd lucram ea lăcătuș. Tocmai despre ei nu mî-ar prea place să vorbesc. Prea mi-au dat mult de furcă. Dar insistînd, afli. Fiecare a constituit ..cazuri" și „cazurile" au trebuit rezolvate. Linul de pildă, singurul fin al mamei sale, văduvă, începuse de-o vreme să frec- venteze un cerc de „băieți de viața". Nu era alarmant la început ceea ce făcea, dar lucrurile s-au complicat. Mama, femeie simplă, își trata feciorul iot ca pe vremea cînd era adolescent, elev al școlii profesionale. Ii căuta portofelul și-i lua toți hanii. Baia ml trecuse de 20 de ani avea și el micile lui cheltuieli dar mai ales se simțea jignit de procedeul mamei. Se socotea bărbat. Dar cercul prietenilor il „presa", batjocorindu-1 ; „ce, mă", „puiul mâinii", ai rămas fără bani f Tu de ce lucri, mă ? „Puiul mamii", umilit și exasperat, ca să le arate ce poate, a făcut ce nu trebuia : s-a certat cu mama, n-a mai dat pe acasă. Și ceea ce e și mai grav, n-a mai dat nici pe la fabrică. Maistrul s-a sesizat, s-a sesizat direc- țiunea. Era gata să-i desfacă contractul de muncă. A aflat el, secretarul l \T.M. A venit mama băiatului să i se plingă. L-au chemat la sediu. Băia- tul s-a cumințit. Mai ales că losif Bito s-a pus chezaș pentru el in fata direc- torului. L-a urmărit ca prieten mai mult timp, să-l vadă la lucru. Nu mai lipsea. A fost și acasă și cu tact și respectul cuvenit vîrstei i-a spus mamei să fie mai atentă. Aurel nu mai e tirt puști, cîștigă bine, c dreptul lui să aibă bani de cheltuială. Lipsindu-I de ei n-ar face decît să-l irite, să-l înrăiască. Femeia a înțeles. De altfel au înțeles și alți părinți. Sînt și altfel de „cazuri". Uite Mircea F. e un băiat bun, cam moale insă și cam lipsit de inițiativă. E iiiemist, ca om e însă slab. E lăcătuș, dar a fost nevoie dc el într-o secție auxiliară. Nu i-a plăcut, totuși s-a dus. Era supărat și credea că șeful de echipă „i-a făcut-o" că nu-1 înțelege. Nu-și mai saluta șeful, crezîndu-l „dușmanul" lui. Acesta însă nu remarca decît că Mircea e un om necesar la locul lui, dar mai deloc că e și un bun meseriaș. Ajunse să-l pună pe electrocar, să transporte piese și materie primă de ici, colo. Ce treabă e și asta ? Rîdeau colegii dc el. Colegii de astăzi, foști colegi la școala profesională. Acolo unde era pus el, nu se cerea calificarea pc care băiatul o are. losif Bito a fost in secție, a stat de vorbă cu maistrul, cu șe- ful secției. Le-a vorbit ca secretar arătîndu-le că „datoria noastră e să creștem oamenii, să-i formăm, nu să-i lăsăm așa, pe dc margine". N-a fost Val. Cocițlu : Album de familie 47 înțeles și a revenit. A stai iar de vorbă, pină a obținui promisiunea că Mircea va îi pus la o muncă potrivită. Și a fost pus. Lui însă i-am spus : „muncești bine, dar ca om ești slab. Poartă-te ca un ulemist, tovarășe". Sînt cazuri dîn agenda albastră, dc vinilin, a lui losif Bito. Cazuri mărunte, dar de viață, ca și altele. Cazuri educative. Povestea cum au organizat eî, utemiștii, ieșiri la munca patriotică într-o lună de iarnă. Au venit muncitori, funcționari, tehnicieni, invitaseră și cîteva tinere funcțio- nare de la „contabilitate" și „evidenta materialelor". Cînd colo, lipsă la apel. Cînd le-a întrebat de ce n-au fost, ele răspund: era frig. Și d-ta ? Era irig. Și d-ta : „Am uitat, tovarășe. Pur și simplu am uitat. îmi pare rău". Cum să te împaci cu așa răspunsuri ? Ce-i drept, sînt tineri acum, dar ce va fi de ei în viață dacă vor răspunde în fața greutăților „am uitat", n-am putut că era frig afară. „Nu zău, nu poți să treci ușor peste astfel de fapte". După cum înțeleg că în asta e întoarcerea la un stil de viață aî lor, al lui și-al Emiliei. E credința față de felul lor de a înțelege viata. Dovadă ... albumul. Albumul in care pe ei doi îi revezi după orele de muncă la cursu- rile de pregătire pentru admiterea în clasa VII l-a, mereu împreună. E peri- oada lor romantică : plimbări prin parcuri, în doi, plăcute reverii în serile de toamnă, visuri împărtășite. Apoi tot împreună au descoperit un roman- tism al efortului în doi, al unei prietenii calde, de îndrăgostiți, care se ajută între ei cu atenție și afecțiune, speră, învățînd mereu în aceeași clasă ani -de-a rîndul și mereu în alta. Tocmai de aceea Mili nu putea învăța singură la chimie. Acum, la noua întîlnire cu Bito cel tînăr, l-am regăsit în pragul unei noi epoci de viată : a terminat, în acest an, școala medie. — Visul meu c să devin inginer mecanic — îmi spune. Și cum îl știu hotărît, am certitudinea că va deveni! Se făcuse tîrziu și mama se retrăsese în bucătărie să pregătească cina. Voiam să plec, hotărîtă să revin. Elisabeta Bito era și ea îngrijorată : e sîmbătă și nu cumva să întîrzie soțul ci, cu prietenii, după cum i-i obiceiul, cîteodată . .. însă tinerii erau de altă părere. Să mai stau. Chiar dacă nu vine, mai spun ei cîteva lucruri și despre dinsul. — E și el în album ? — Ba bine că nu. E cu nepotul, cu MiiHer baci, un prieten, cu copiii. E peste tot. îl găsim într-adevăr peste tot. Zîmbește adesea. E înalt, subțire, poartă mustață. Cam tăcut. O știu din fabrică. In loc să-mi vorbească despre el, m-a condus prin secție: să văd mașinile, utila- jul modern cu care e înzestrată. Mi-a dat amănunte tehnice în stare să mă facă să înțeleg cum de a ajuns întreprinderea lor să fabrice azi nu butoaie și paturi de fier, ca pe vremea patronului, ci selectoare și trioare. mașini agricole perfecționate. Se bucura și zîmbea discret povestind. Mi-ar fi plăcut să-l văd și acasă, să-l întreb așa, pe nepusă masă : — Și cum a fost, tovarășe Bito, cu aparatul dc fotografiat ? — Ce face, cînd vine ? întreb, 48 Val. Cocbslu : Album, de familie — Cînd e nepotul la noi, n-arc timp pentru nimeni. Mai toată vremea sînt ci doi. Se întrețin, îi povestește. îl joacă pe genunchi. Cred că ăl mic a plîns tare afiînd că nu vine la bunicu. — Dar altceva, citește ? — Citește. La noi fiecare are ziarul lui. Tata e abonat la „Drapelul Roșu". Mă uit la biblioteca tinerilor. Impune respect. — El ce-a citit de-aici ? Mili e încurcată. Îmi vorbise doar despre pasiunea sa și a soțului pen- tru teatru. Cunosc actorii, discută cu ton sigur despre stilul lor interpreta- tiv, cu un viu spirit critic. In stagiunea trecută au vizionat toate premierele Teatrului de stat. Le-a scăpat doar „Căruța cu paiațe", dar o vor vedea neapărat. — Cu băirinii, însă, e mai greu — îmi spune. — Să nu te superi, mami, că zic așa. Apoi mie : Mergem des și Ia filme. Le luăm și lui mami și tati, ei se bucură, nc laudă că nu i-am uitat, dar uneori ne fac să le vindem. Nu prea-s obișnuiți cu spectacolele. Nici cu cărțile. — Ce vorbești, Mili ? se supără Elisabeta, sudorița. Stai puțin să-ți aduc ceva din dormitor ’ Am făcut o descoperire, zice Bito neni cu un zîm- bet malițios. Se întoarce deindata cu două volume. — Le-am găsit după-amiază citid tăceam patul, sub pernă. Ia stai- mi-am zis, ce-o ti cu cărțile astea in camera noastră a bătrînilor ? Așa am descoperit că moșu-meu a început să fie cititor. Pe semne că le-a luat de la biblioteca întreprinderii. Nora se uită la cele două romane, Ic deschide : sînt într-adevăr de la ' bibliotecă. Dr ce nu mi-o fi cerut din biblioteca noastră? — se întreabă ne- dumerită. Lasă că-î aleg eu una care o să-i placă. Rețin și nu fără emoție, că losif Bito I a început să citească în locuința sa nouă, luminoasă și confortabilă. De sfială și-a ascuns cărțile ca pe o taină ce-i aparține, i-am dezvăluit-o in seara aceea de iarnă cînd el stătea m fața mașinii șî lucra, iar cu am plecat cu regretul de a nu-l fi întîlriit în casa cea nouă .,, Privesc în ochii gazdelor, împrejur, și simt că în încăperile acestea s-au statornicit liniștea, certitudinea și încrederea în ziua de mîine, în anii ce-or să vină. Simt că pe lingă dragostea cc sălășluiește în suflete, există un sentiment profund și atotcuprinzător care-i îngăduie lui Bito cel tînăr să | viseze ingineria, soției sale să surîdă viitorului, bătrînilor să creadă în feri- cirea copiilor lor, să aștepte senini ultimii ani ai vieții. VALENTINA COCIȘIU val. Coclii u : Album de UmlUe 49 Din lirica universala Poeți spanioli tiLAS DE OTERO C î N T E C DE PRIETEN * reau să scriu ziua. Cu omul de pe stradă față in față Și ce îngrozitor dacă nu s-ar opri. Vreau să scriu ziua. Față în față cu omul care nu știe Să citească Și să vadă că nu scriu în zadar. Vreau să scriu ziua. Și plopii-i invidiez păzind Cum se iasă duși de vini. Nu ieși, porumbiță, pe citnp Știu multe lucruri și altele pe care le tăinuiesc. Cum să spui Spanie, patrie, liberă. Spania liberă. (Hohote violente de rîs). Umblă zvonul, zvonul. Nu lasă să vadă ce scrin pentrucă scriu ceea ce văd. Știu despre Castilia că-i vastă. unu} din animatorii mimării realiste. Prieten tu mulți poeți din „noua generație . Născut la Bilbao in I9IB, (.ele mai importanțe opere ale sale: „Ger pavea si cuvîniul* (1955) și „A vorbi dar" (1959). 50 Poeți spanioli Cum să spun aturiu, ieri, violetă, feri. Mii ne. Umblă zvonul, zvonul, .,. ceea ce văd cu ochii tinereții și ai poporului. JESUS IjOPEZ PACHECO C î N T E C DE CREDINȚA ^y, de iubire și de om nu m-oi îndoi niciodată. De sufletul deschis și carnea înfierbintată, de mina închisă peste pămintul rănit. Ay, de iubire și om, de vint și viață, de lumina de dimineață nu m-oi îndoi niciodată. lesus l^pez Paeheco — născut in (930 la Madrid. Trăiește ia Madrid unde lucrea/u ia o editură. Opera: „Lăsați această liniște să crească'1, 11163: „Pun mîna pe Spania", 1961; „Ctrdeee de dragoste interzise1*, 1061. AA6A7, GOA/ALES VOI PĂREȚI TOȚI FERICIȚI ■ • • surideți, uneori, cind vorbiți. Și ud spuneți, chiar, cuvinte de dragoste. Dar vă iubiți din doi in doi pentru Anget Gonzttlez: născut in Oviedo 192S. Trăiește la Madrid. Începe prin a face critică muzicală la un ziar din orașul său natal. Opera: „Lume aspră", 19543, Madrid; „Fără spe- ranță cu convingere", Barcelona, 1961; „Gradul elementar", 1062, volum pentru care i s-a conferit premiul „Antonio Machado". Face parte din „noua generație" de tineri scriitori realiști spanioli. auri din mie în mie. Și vă rămin tone de silă pentru fiecare milimetru de fericire. Și păreți — numai atit păreți — fericiți, și vorbiți spre a ascunde această amărăciune inevitabilă, și de cîte ori nu reușiți, cum nu pot eu să o ascund încă multă vreme: această deznădejeluitoare, sterilă, nesfirșiiă întristare oarbă pentru orice care vine — de unde nu știu — încet — mă sufocă. In fwnlnrjl» ir iSA MfUOlAVU 52 ■I Cronica literara EUSEBIU CAMILAR: „POEZII" ^^redincios unei vechi și statornice pasiuni, nedesmințită nici de stilul prozei sale, ca sa nu menționez tălmăcirile unor poeți străvechi și orientali, Eusebiu Camilar dovedește în acest volum de stihuri, că dînsul trăiește poezia ca 0 atmosfera intim regăsită într-un uni- vers cu simboluri și revelații păstrate din copilărie, ca un vis prelungit, Transpunîndu-ne în acest univers al contemplației sale neveștejite, intuim cu surprindere în versurile sale niște glasuri parcă de mult uitate ale unor barzi apuși, dintr-o „lume ce trăia în basme și vorbea în poezii", unde armonia expresiei nu distonează și nici nu se disociază de spiritul reflexiv, așa cum ne-au deprins unii artiști creatori moderni, a căror „rezervă mintală" se iasă, vai, întotdeauna atît de ușor de ghicit I Poate că omul secolului nostru nu mai are disponibili- tatea de a accepta visul ea un flux permanent, ca o curgere universală, în care fiecărei opriri ii corespunde izvorîrea unui mit, adică a unei imagini virtual intuibile. Omul timpului nostru este mai dinamic, mai activ, pentru el visul poate fi o forță motrice, un stimulent al activi- tății, dar există în istoria civilizațiilor omenești o altă atitudine, mai plină de emoție, mai contemplativă, a omului pentru care actul trăirii se transformă mult mai lent în gîndire. Somnul inteligenței practice se lua la luptă cu timpul și, |w»ate ca dinlr-un Interludiu, fic- țiunile se închegau în mituri. Două din poemele acestui volum cîntă somnul. Nu în mod întîmplător, cred, poetul îl asociază tocmai cu timpul: Erau ca sub imense întinderi de ocean. Luceau afară astre. meduze de mărgean. Și neclintiți stau plopii în șir, catarg-catarg, De nave scufundate in timp și cerul larg. Și cum dormea iubita pe pieptul lui, deodat’ Un nevăzut ceasornic părea c'a ascultat! In piept ? Sau în artere ? Adine a tresărit: Parcu-i dormea iubitul de munți acoperit.,. (Somnul și timpul) Somnul înfrumusețează universul cu visele tui sau domolește poate durerile, dă — în tot cazul — iluzia stagnării timpului („Și timpu-n vremea asta tăcut ta prag va sta") sau, cel puțin, pe aceea a regresiunii în trecut: Iar noi în vremea asta va fi să coborîm Pe-un fluviu de mătase spre celălalt tărîm ; Umbros va fi păminlu!, și cerul mai umbros... Pluti-vom mai departe pe fluviul mătăsos (Somnul) Nu numai valorificarea acestor virtuți miraculoase ale somnului, ori predilecția pentru evocarea unor elemente și figuri mitologice (ca Propilei, Neptun, Prometeu, Deucalion, Pyrrha, Nibelungii, Sakuntala, Cronos, Olimp) din unele versuri, ci și atmosfera specific mitologică — destul de personală și mai puțin autohtonă, ce e drept — face ca în fiecare poemă a lui Eusebiu Camilar să picure cite o lacrimă dc nostalgie ce dă un timbru personal evocărilor sale. Imaginile, foarte plastice, au un dinamism neașteptat pentru semnificația for alegorică, pentru că filozofia poetului e dialectică și e străină de idealism sau de misticismul mitolo- Cronie* literara <53 gic. Simbolistica reprezentărilor are așa dar o valoare expresivă și nu religioasă sau metafizică. iedul sălbatec aleargă prin pădure, in urma șuvoiului și printre tufarii plini de rouă, parcă „dărîmă constelatii cu coarnele tui moi", lubiții cînd se plimbă alături se simt „prin fundul unei mări", în timp ce luna e o luntre aurie pe suprafața apei, iar pădurile par alge și aslrele niște meduze (£4rtir« aurie). Munții „sînt imnurile noastre înmărmurite sus", Jumina lunii foșnește-n părul" iubitei, iar o twtwri^: „din creanga cu largi legănăiuri / S-azvlrle drept în luna ivită prin păduri". Primăvara, poetul are impresia că se trezește ca un titan dintr-un somn, pe cînd plopii („drumeți eterni") duc „solemne facle spre adinei eternități". Ploaia în noapte este identificată cu iubita și dă viziunea unui dans salomeic, desfășurat în ritmul de tamburină al picurilor, vuind „afară sau în vis". Marea sarmatică stă adormită în pietrele potecilor vechi, însă uneori foșnește în părul iubitei (Mtxandra) sau se trezește in auzul unui străvechi colos, din al cărui arc țișnesc — săgeți — izvoarele de la munte, (ialopul murgului, ca intr-un basm, zboară „mai iute ca săgeata" și poetului îi pare la un moment dat că el sare „din fugă, de-a dreptu-n galaxii". Fintina lui Furtună, din copilărie, are șapte ecouri și răsfringe șapte lumi de basm. De altfel, cu aminti- rea cea plină de minune a copilăriei mereu prezentă in sufletul poetului, cînd o piatră e lovită de amnar: „în sfere se aprinde un univers stelar" și cînd „dă un chiot mai tare spre înalt, I fiumaidecît răsună tărîmul celălalt" (Crizantema albă). Spre primăvară cînd „mai dorm păunii iernii pe timpuri coboriți"/..„S-or auzi co- corii ajunși in flelespont, / Cu pliscuri de mătase bătind ia orizont". Poetul nu poate face niciodată abstracție de timp. Timpul își mină carul de piatră, la care s înjugați centauri cu capete de fier (Sărutul). Iubirea, „unic nepieritor metal", transformă pe femeia iubită de artistul creator într-un monument deasupra unor ruini de munți, ca intr-un cimitir pe unde altădată urcau atlanți și „armiile de elefanți". Vioara artistului e „timpul încremenit in lemn". Vremea însăși e o mare pulsînd către viilor șl transmițind ceva din existența noastră in aceea a oamenilor de tnîine (Pulsează marea uremii). în asemenea viziuni hiperbolice, dimensiunile lucrurilor devin cosmice și aproape toate epitetele sînt înțelese la superlativ. Poetul pomenește mereu de: „mari întunecimi", „tristețea prelungă", „marea prelungului amurg", „nouri prelungi", „un văzduh profund-, „imens (scut) trofeu", „fabulos ocean", „oceanul dens", „imense întinderi de ocean", „monumental amvon", „plopi monumentali", „mărețe ceruri”, „cerul superb", „milenare ploi", „imense fluvii", „vasta lor spinare", „colosale armii", „strașnică uimire", „goană grozavei vînători", „codrii milenari", „focul îngrozitoarei fugi", „vijelia grozavei vînători", „drumul cel fabulos", „pumni enormi", „imensa materie", „copac fantastic", „furtună grozavă", „aprig, uluitor duium", etc. Regresiunea în timp, fie că-î legată de săpăturile arheologice (.kăeo/ogie), de evocarea unei fîntmi vechi (Curcubeul), fie de a unor pași ai amintirilor (Iedera), e făcută prin viziuni patetice, de imagini în mișcare, cum ar fi goana nebună a unei ciudate călărind de sciți sau de daci („ca spndc curbate la (Mine"), ori fluturarea părului roșcat al unei fete ce „se părea că raze piezișe o ajung, / Din scutul de aramă al unui nibelung". Uneori, pornind deja contemplarea unor in amurg, evocarea ajunge pină în erele geologice șl se descrie în- fruntarea cumplită a mastodonților al căror amurg vestea ivirea omului. De fiecare dată insă imaginile trează și intensifică atmosfera unei percepții estetice clare. E interesant că, fidel plăsmuirilor sale introvertite, poetul nu renunță la procedeele semnalate mai sus, nici atunci cînd temele sînt direct legate de actualitatea politică. Ezitarea cocorilor care se reîntorc primăvara din țările calde arată profundele schimbări produse de munca colectiviștilor pe întinsele tarlale asemănătoare cu mările verzi (Cocorii). Conștiința omului ce-șl recîștigă trofeul de a redeveni tilan, prin munca lui neîntreruptă și constructivă, e asociată cu imaginea opintirii trudnice a unor răsmii de generații. Drapelul luptei noastre „ua-ntineri planeta pe fot întinsul ei", căci: Coboară munți din ceruri și munți spre ceruri cresc, Se încovoaie fluvii sub brațul omenesc. Și schele se ridică mereu mai sus țintind, ȘI cîntă vopsitorii văzduhul văruînd (E fermecat drapelul) Mărturisi ndu-și cu tărie blazonul strămoșesc, Eusebiu Camilar își descoperă aptitu- dinile și calitățile în pilda naturii și a tradițiilor satului natal, iar dragostea de palrie are la el adîncimea identificării pămintului cu mama și cu strămoșii care au pierit transmițind tot 54 Cronica literară e fond decorativ — Cai. Dr, A. I. Siligeanu, Nud — Col. Praf. Dr. Ociavian Podar). Peisajele descoperă în Tonitza un țxret al naturii, ai reliefului cu contururi domoale.at luminii albe învăluitoare. Noblețea și distincția caracterizează cele cîteva peisaje de la Halcă: Dc o seninătate ți un calm impresionant, «e Inuîfi Iu reverie și meditație. In imaginile în care reprezintă flori, Tonitza asemenea tui Luchian, acordă primordia- litate sentimentului. „Fuzee de culori" florile sale comunică sentimente răscolitoare cw ating dimensiuni puțin obișnuite genului. Revărsare dureroasă de corole colorate sau mă- nunchi care fișnește în strigăt de bucurie, iubire, dăruire, ele sint expresia intensei sale sen- sibilități și a acelei generoase seve de ptastician, receptiv la culoare, ta nuanțe ți la seftim bănie acestora sub efectul luminii. Florile lui Tonitza deși se înfrățesc cu cele ale Iui Luchian au respirație proprie, originală, ele atingînd un potențial emoțional de mare intensitate. (Vas cu dori — Col. Dig. D-tru Culca, — Crizanteme albe — Muzeu! Regional de arta Ploiești —, Vase cu crizanteme — Cot. Dr, Ștefan și Marieia Jianu —, Vas cu flori — Col. Dr. Măria Avramescu —, Bujori pe fond decorativ — Col. Praf. Dr. Odavian Fodor). Deși la curent cu noutățile tehnice ale facturii apusene, Tonitza nu se lasă furat de virtuozitățile tehnice, Rămîne mereu un pasionat îndrăgostit dc culoare pentru care este dotat cu generozitate, fără a face din aceasta un scop în sine. Nenumăratele lucrări prezente in expoziție uimesc prin măiestria cromatică și in același timp prin marea emoție incorporată cuiora. Odată eu calitățile plastice propriu-zise (culoare, armonie, pensulație, desenJ pictura emoționează prin efluviul de afectivitate care inundă din ele. De altfel aceasta se pare a fi ți deosebirea fundamentală a cotoriștilor noștri față de cei apuseni. Incorporarea în culoare a nevoii interioare de exprimare și na jocul cromatic arbitrar în scopul exaltării retinei. Ca- racterul emoționai, afectiv, umanitatea plină de căldură, duioșia și iubirea față de ființa umană precum și pentru toi ce este legat sirius de aceasta, fac trăsăturile caracteristice ale artei noastre precum și a Celor mai înzestrați coloriști printre care Tonitza ocupă un loc de cinste. Polemist temut, vehement în critică, dușman a! nedreptăților sociale în grafică și pic- tură, Tonitza rămîne în plastica romlnească un artist înzestrat multilateral a cărui forță creatoare a dezvoltat cu demnitate o artă angajată, mereu actuală prin forța de emoție pe care o comunică. ADRIANA BOTEZ CRAINIC Aria 57 istorie literara- documente Un prieten al lui Eminescu la Timișoara 111 vara anului 1872, pentru seara zilei de 2u iulie, programul teatrului german, compus din trei Piese distructive înlr-un act, cuprindea totodată și două atracții inedite pentru publicul timișorean : concertul viciinistului Thomițfi Mîcheru din București și prima apariție în fata iubitorilor de artă din metropola Banatului a unei artiste cu numele Padevielh- Bokrossy. Spectacolul, ca toate ce vizau o afluență mare, se ținea pc scena în aer liber Arena, construită cu vreo douăzeci de ani mai înainte în grădina cafenelii „Regina Angliei" din suburbiul Fabrică și renovată in 1870. Deși arlista amintită iși cîșllgase o reputație bine meritată chiar ți în cercurile melomane din Budapesta, directorul teatrului, Carol Slelzer, el însuși ador de reni talent, a acordat o atenție deosebită artistului romîn, anunțîndu-1 în fruntea afișului cu lilcre mari — e drept, intr-o roinînească nu prea corectă: Concerta de Violinistu Thontifa Micheru din București, sub care un test german lămurea și pe spectatorii de altă limbă: Er^es Violin-Concerf mit Clavier-liegleitung des Herrn Th. Micher aus Fiutwesi (Primul concert de vioară al domnului Th. Micher din București) și numai după aceea urma, cu litere mult mai mici prima apariție a numitei artiste. Grupat în trei părți principale, după piesele anunțate, programul s-a deschis cu Fanta- sie c variation Ia motiv de Norma de mo/iqw *), executată de concertistul bucureșlean, după care s-a jucat comedia O ccașrd de ceai, de E. Scribe, rolul Hermancei fiind atribuit d-nei Padevieth. Dar și celelalte părți au fost Introduse tot de Micheru, a doua cu Românce națio- nale [le Th. Georgescu, spectacolul avind în continuare Madame Potiphar, farsa lui A, Gorner, iar a treia cu Souveidr de Mine fantasie briliante de Arfit, ca apoi serata să se încheie prin FiMfa fermecată, binecunoscută și mult jucata operetă a lui I. Ofîenbach. Este interesant să vedem că in afișe au fost tipărite numai luna (iulie) ți anul (1872), ziua de simbătă și dala de 20 fiind introduse ulterior, cu cerneală, în spațiul Lăsat anume liber pentru aceasta. Cauza este a se căuta în vremea neobișnuit de ploioasă care a supărat în vara aceea nu numai pe iubitorii de teatru în aer liber, ci mai cu seamă pe agricultori. Această împrejurare o persifla — cu toate implicațiile destul de tragice — articolul unui gazetar ghiduș, care cu citeva zile înainte de concertul lui Micheru a scris: „...de cînd di- rectorul Steizer anunță spectacole în aer liber, ploile urmează neîntrerupt. Chiar și ieri seara a trecut peste noi o furtună cu tunete fi fulgere. Un tramei o izbit într-o magazie de cereale de Ungă halta căii ferate locale omorî ud muncitorul care lucra în ea. Azi cerul a fost iarăși acoperit. Ne vine Să credem că directorul teatrului german a avui dreptate afirmind din glumii că o încheiat contract cu proprietarii agricoli ața fel, că iu zilele cînd aceștia au nevoie de ploaie, el să anunțe spectacol în liber și invers, ciad te trebuie timp frumos, el $d plece cu trupa Su din Timișoara. Pentru că intr-adevăr, iot timpul cit a fost pi nu a căzut nici strop de ploaie; îrt schimb acum, chim claca e secetă cumplită ^i pe cer nu se vede nici urmă de nor, dacă el anpnță spectacol bolta Cerului Se întunecă de nori negri și grei și fără multă îniirziere cerul îți deschide zăgazurile..." Concluzia se impune de la sine. Spectacolul din seara de 20 a fost pus la cale de mai dinainte și se aștepta doar un timp favorabil. Dc altfel, pregătirea cu grijă a seratei artistice se constată și din faptul că ede trei cotidiane locale de atunci, Temesvarer Zeitung, Temesi ') Titlurile conform afișului t 58 Istoric HtcrarA — documente Lapok și Neue I emesvarer Zcitung, toate o anunță la rubrica lor teatrală. Mai aflăm din afiș că nentru cei șușotiși și penlru cei cu posibilități financiare mal largi biletele mai scumpe (o lojă costa 3 florini, un fotoliu ia balcon 70, unul rezervat 60 de crițari) se vindeau la administrația teatrului dimineața intre orele 9—12 și după-masă intre 1-1—16, iar cele pentru masele populare, mai ieftine (loc de stat la parter 40, studenți ți „garnizoana” 30, foc de șezui la galerie 20, loc de sfat 20 crițari) la casa de la intrare, care începea să vindă bilete Ia itrimtil joc de mortierâ, adecă 1a orele 17, teatrul urmînd să-și deschidă porțile la al treilea ioc. aderă după o oră. (în legătură cu aceasta trebuie să arătăm că în acea vreme orașul Timișoara mai avea caracterul dc fortăreață și că autoritățile militare dirijau pînă și Intrarea in cetate a locuitorilor seara). S-a mai anunțat țin afiș) că în caz de vreme rea reprezentația nu se va ține, ceea ce urma să se arate prin coborirea drapelului de la Arena. Vremea însă a rămas favorabila ți spectacolul nu s-a amînat. L.a 23 iulie gazeta Afone Tcmesvarer g.eiiung publică o scurta cronică, din care referitor la Micheru aflăm doar atft: „... prestația concertistului îtttr-adeoăr excelentă a fost răsplătită cu cele mai vii aplauze.. " Al doilea concert al toi Micheru a avut loc la 21 iulie, in sala Redutei, sală închisă, atît Iu înțelesul propriu, cit și figurat al cuvîntului, rezervată îndeosebi pentru spectacole de mare ținută și de operă. De dala aceasta Micheru, constituind atracția principală, era încadrat de merituoasa cîntăreață Ghizella Ujtatassy, cu arii de operă și operetă, precum și dc Marin Berg, o artistă la fel de apreciată din ansamblul Stei zer, cu declamări. Fără a da detalii, gazeta ne -spune doar atît: „Bogăția programului ales promite o seară plină de delectări". Din păcate, nici una dinlre gazete nu publică vreo dare de seamă despre serata, atenția cronicarilor fiind captata imediat de o lungă serie de spectacole „cu sta/ii și f antonie", pro- duse de o faimoasă trupă de prestidigitatori venită de peste ocean. Și dacă am pune acum întrebarea, cum a ajuns tînărul artist „născut în apropierea lașilor”, cum îl va nunii Eminescu, să concerteze tocmai la Timișoara, credem că sînlem în miezul adevărului cînd afirmăm că nemuritorul poet i-a îndrumat pașii înlr-acolo.fPetrecînd cu ocazia turneului teatral al lui Pascaly din 1803 o vară întreagă in Banat, Eminescu și-n cîștigat Impresii personale directe despre buna primire cu care intîmpinau bănățenii mani- feslările artistice venite de dincolo dc Carpați. El a auzit ți a cilii din presa timpului și despre însuflețirea cu care a fost primit turneul lui Millo din 1870 și cel de al doilea al lui Pascaly din anul următor. De bună seamă i-a povestit despre acestea lui Micheru la Viena, în anii dc studenție, cînd s-a inctiegat o prietenie slrînsă între el, Slavici și Micheru, care studia și făcea progrese uimitoare la Conservatorul de muzică de acolo. Ei petreceau adese- ori împreună nu numai la întrunirile studențești, dar și în locatari publice, cu care ocazie cel doi lilerați s-au putut convinge de talentat puternic a! lui Micheru. Eminescu — și poate și Slavici — l-au îndemnat. Acesta din urmă în primăvara anului 1872 în două scrisori ii scrie — elogios — lui iacob Negruzzl despre Micheru. Cităm cîteva rinduri semnificative din prima, datată din Viena la 25 aprilie: .........Avem aici ta Vfena un walinisi; cîntă foarte bine, lume-1 ascultă cu sete. Mai deunăzi era un toiu deosebit în sala to care, el începe a ciuta. „Frate Micher — ÎI ac cu — na vezi cum că nimeni nu ascultat" „Acum cîni numai pentru plăcerea mea r răspunse... Și toți tăcură ea să-l asctdte, fiindcă nicicînd nu a cîntat atît de frumos, ca aluneca .. " A doua scrisoare a lui Slavici a fost scrisă la 13 iulie, adecă tocmai în preajma ple- cării lui Micheru spre Banat. Ea constituie o recomandare a scriitorului către Negruzzl, în favoarea tai Micheru: „...Un amic al meri, Toma Micher, elev la Conservatorul de aici, face zilele acestea o călătorie prin Iași; știind cumca sunteți iubitori ai muticei, am crezut cumcii ou procurez o plăcere — rugindti ca să ud cerceteze ... El va sosi ta lași cam în 15—201. c. Fi-f recomand, Slavici". (Convorbiri Literare. A. 1026,I’. 23). După cum vedem, Slavici nu amintede o vorbă despre oprirea toi Micheru la Timișoara, ceea ce ne poate îndeptăți să credem fie Că Eminescu singur l-a îndemnat pe violinlst la această oprire, fie că — șî această ipoteză este mai probabilă — cei doi l-au îndemnat mai înainte să-și t^nifesteze talentul la Timișoara și Micheru pe drum s-a hotărit să le dea ascultare. Mai1?xistă și posibilitatea că Slavici, cu firea tai mai cumpănită, urma să-i scrie lui Negruzzi numai după concert. Dar oricum s-ar fi petrecut lucrurile, rămine certă prietenia dintre cel trei. Nu am putut stabili dacă în vara anului aceluia Micheru a venit la Timișoara direct de la Viena, sau a mai concertai și în alte orașe din monarhie. Ziarul Alj&ld din Arad, care urmă- rea de aproape viața artistică a orașului, nu pomenește nimic despre vreo activitate a vio- linistalui acolo, deci avem destul temei să admitem că de la Timișoara Micheru se duce direct ta Botoșani, unde Eminescu se găsea încă din luna iunie. Aici cei doi prieteni sînt văzuți Istorie literarii — documente 59 adeseori împreună, făcînd uneori chefuri prelungite, la care lua parte și Natalița, sora vîoli- nistului, acompaniindu-și fratele la ghitară. Tot tle la Botoșani, în luna august, Eminescu ii trimite lui Maiorescu o scrisoare în care recomandă pe Micheru bunăvoinței acestuia, ru- gîndu-i să-i acorde sprijinul său în vederea aranjării unui concert, în sala Conservatorului, din venitul căruia să-ți poată continua studiile. Scrisoarea poetului constituie o adevărată frescă socială a timpurilor ți poate fi consi- derată ca un rechizitoriu al situației în care trebuiau să se zbată artiștii. Fiind puțin cunoscută ți aruncînd o lumină vie asupra relațiilor dintre poet ți violinist, o publicăm în întregime :1) Botoțani, în .August IHTS Stimatul meu domn! In anul 1645. de nu mă înșel, a ieșit prima notiță in unul din ziarele din țară, asupri» unui linăr născut în apropierea lașilor, de origine evree, care arăta un deosebit talent pentru muzică, un fel de minune dc copil. Acest copil — botezat în legea greco-orientală, pentru a nu găsi metaphizlca causa, piedici în calea vieții sale, a devenit în urmă un muzic însemnat la curtea imperială a Rusiei, a umblat pe lauri ți germanii fac azi studii cranloscopice asupra căpățînli lui și cred a afla în ea asemănări cu aceea a lui — Beethoven. Nu voi să zic, cum că lînârul ce va aduce această scrisoare este un Rubinslein ; pri- virea mea în această privință este modestă ți las la aprecierea d-voastre dacă este ți corectă. Zic. că germenii unui talent asemenea celui numit sînt poțenți și în D-nul Toma Micher, nu după puterea mea, a cărei minimă valoare sînt cel dinlîi care o recunosc, ci după aceea a însuți profesorilor săi de la conservatorul din Viena. Rămîne ea timpul și spațiul, aceste ursitori a tuturor germenilor aruncați de mina naturii, să-i ducă la o dezvoltare pozitivă ori negativă. Dar timpul nostru sîntem noi ți calitatea socială (o vorbă nouă) a spațiului în care trăim, atirnă asemenea dc noi, deși noi înșine — din nefericire — nu atîrnăm de 1a noi. Vreau să zic, că societatea, în care sîntem nevoiți a trai, rezultat al unor antecedente. I>e care ea n-a îost desigur stăpînă, nu este de natură a încuraja talente ți poate și mal puțin decit orice — talente muzicale. Astfel dezvoltarea negativă ajunge cea de ordine; un talent muzical ajunge de a ilustra grădinile ți berăriile, un pictor ajunge portretist, un poel jurnalist, ceea ce veți concede că e lucrul cel mai prost din lume. Nu mă lupt cu fatalitatea în fenomenologia eî generală, dar poate că in cutare ori cutare caz concret totuși să fie cu putință o îndreptare a ei, mai ales cînd aceasta se prezintă oarecum dc la sine. Cu un cu- vînt: spre a-și putea urina studiile Micher s-a decis a da concerte cu piese studiate cu pro- fesorul său din conservatorîu țî dacă succesul celor dinții atirnă de la talentul și abilitatea executorului, cele din urmă nu reușesc decît cu concursul binevoitor al iubitorilor de arte. Pentru că în asemenea caz asigurări asupra persoanei concertistului sînt necesari, eu nu mă sfiesc de a le da în marginile cunoștinței mele. Caracterul său privat e în scnz con- vențional cel puțin asupra a orice critică, talentul său firesc e neconlcnstabil ți d-voastră care sînteți un critic mult mai competent în asemenea materie, v-ați putea creia ușor oca- ziunea de a afla pe calc privată dacă tînărul merită încurajarea d-voastră. O serată a Junimei tle es ar putea deveni ți mai delicioasă cu concursul său. Cit despre latura materială — cea mai spinoasă atît a întregului lucru cîl ți a scrisorii — ca îți are două părți cam binișor deosebite, în privirea cărora nu mă tem că protecțiunea d-voastră nu i-ar putea fi întrucitva de folos. Aceste două părți sînt: localul ți biletele. Localul va fi cred sala Conservatorului și dacă cunoștințele d-voastre, cu personalul acestui institut îi vor putea fi de folos, sper că veți binevoi ad angaja în cazul de față. Cit despre bilete — cassa este numai o masă de lemn — poate fi indiferentă ți adesea crudă în deșertăciunea sa ; iar agentul ce le desface, este simpatia semănată mai dinainte în iubitorii artelor. Să mă repet puțin. Nu vă rog pentru o proiecție necondiționată, nu, vasăzică pentru un om nedemn de ea. Cum am spus, veți putea cerca pe cale privată demonul care trăește în acest om, după părerea mea un demon viguros ți armonic mai cu seamă. Restul va fi o consecință care poate chiar d-voastre vă va îi, de nu ușor, cel puțin nu ingrat, de îndeplinit. Veți găsi poate cum că această epistoală e cam lungă pentru o recomandare, dar veți concede — ți o veți cam trebui — cum că o asemenea epistolă rămîne întotdeauna spinoasă ți dacă nu o acoper cu roze, atunci cel puțin eu vorbe: vorbele multe acopăr temerile multe, din care unele ating chiar lipsa de îndreptățire, cu care vă adresez aceste șiruri încărcate. ') Toronțiu D, E., Studii ți documente literare, voi. H. p. 117-119. §0 Istorie literari - documente Dar iu sfîrșil: habent $ua fata libelli. Și Ic vor avea și aceste șiruri, țw care le închei asv gurîndu-vă de respectul meu și rămînînd al domniei voastre supus. M, Emiuescu In urma acestei scrisori, dar de bună seamă și prin talentul său, Micheru cîștigă sim- patia lui Maiorescu, care „pe baza eminentului succes cu rare studiază ta Conservatorul din trena, unde n doWrtdfi in 1874 ia concurs medalia premiului ii" îi acordă șî mai tîrziu o subvenție de o mie dc lei. Ca o ilustrare a moravurilor politicianiste din acele vremuri trebuie să amintim că Maiorescu a suferit multe ingerințe din cauza acestei subvenții. După plecarea sa din fruntea Ministerului Instrucțiunii, raportul Comisiei de acuzare a foștilor miniștri dațî in judecată, prezentai Adunării deputatilor la 12 martie 1877, acuză că acord înd aceste burse „prevenitul Titu Maiorescu" a călcat legea făcîndu-se vinovat de risipă ți deturnare de bani publici. De altfel, lui Maiorescu i s-a reproșat, incadrmdu-i fapta in aceeași crimă de risipă din banii statului, ajutorul dat lui Meissner, lui Slavici (40 de galbeni), precum și împrumutul acordat lui Eminescu (100 dc galbeni), pentru depunerea doctoralului la universitatea din Berlin, împrumut fără termen, echivalînd cu o bursă deghizam Prietenia lui Micheru cu Eminescu se împletește cu timpul și mai strinsii. Acesta îi apreciază talentul, iar violinistul, prevenitor îi trimitea poetului invitații la concerte. (Intre manuscrisele lui Eminescu de la Academie se găsește programul unui concert dat de Micheru, pe verso avîud notații de ale poetului). Dar ea continuă și după mutarea lor la București, unde Micheru ia parte la întîlnirltț [lestul de dese ale poetului cu ceilalți prieteni ai săi din Capitulă : Cnragiale, Slavici, Chibiri-Rîvneanu, Miron Dionisie. Vlîll RIA BIROU Răsfoind paginile unui istoric bănățean Ion Sîrbu s-a născut în ziua de 19 februarie IS05 la Rudăria raionul Bozovici și a de- cedat tot acolo ta 15 mai 1922. A făcut școala primară în Rudăria și la Bozovfci, urmind apoi la Caransebeș, Debrețin, Pojun (acum Bratislava) și la Brașov (liceu romînesc). Stu- diile universitare le-a făcut în Germania și în Austria (ta Jena și la Viena), Prefața tezei sale de doctorat Afa/em-loda Btisărabăs aus&ârtige Beziehttngen (Rela- țiile externe ale lui Mateiu-Vodă Băsărabă), tipărită la J.eipzlg în anul 1889, a semnat-o la Viena in anul 189b „Ion Sîrbu aus Rudaria". După cum se vede, era mindru de comuna sa natală, așezată la poalele Munților Almă- jului, cu privirea spre ondulațiile variate ale masivului Semen ic. Era mîndrn de marii săi înaintași. De aci s-a ridicat ta sfîrțitul veacului al 15-lea lacob GErlișleami, pe care regele Matei Corvinu! La numit vice-ban la iaițe, capitula Bosniei, și care a ajuns mai tîrziu ban de Severin. De .'ici a pornit neogoitul cărturar și revoluționar Eftimie Murgu. Familia lui Traiau Doda tot din Rudărizi se trăgea. Frumuseți te locului natal i-au înriurit Iui Ion Sîrbu talentul dț scriitor și poate că figurile luminoase de înaintași i-au aprins setea de cunoaștere și £-au îndemnat pașii spre istoria păstrată de tradiție și de izvoare scrise, El ne-a dat intîi lucrarea despre Matei Ba- sarab. A fost apreciată atîl de reviste de specialitate din străinătate cit și de academicieni romîni. Intre alții D. Sturza considera că „este rut studiu istoric făcut de pe bogate izvoare și întocmit cu multa competinfă", iar B. P. llașdeu susținea că „este o lucrare de valoare 'din toate punctele de vedere"*). Istoricul N. [orga in’ anul 1900 califică lucrarea drept „c/asîcă". Dar cea mai valoroasă operă a lui Ion Sîrbu a fost și rămîne istoria lui Mhm latin I dcaztd. Istoric, literară — documente 61 Volumul 1 506 pag.) al Istoriei Iui Mihai Vodă Viteazul a aparul în anul IfOl (Voi- II, partea 1, în 1907). Doctorul în filozofie Ion Sîrbu s-a dus în anu! i90t din Rudăria la București, ca să poată continua lucrul aproape de depozitele documentelor istorice. Pentru a-șl asigura traiul zilnic se gindea să ocupe un serviciu. Jumătate de an a dus-o toarte greu — cum ne mărtu risește în prefața lucrării — apoi a primit un modest serviciu cu care însă nu a putut re- zista. Nici munca de istoric nu ți-a putut-o continua. S-a înapoiat in satul natal ca să poală scrie primul volum. Tot ața de greu a mers ți cu tipărirea cârtii. La București nu a găsit sprijin nici la instituțiile de stat și nici la particulari. Era hotărit să se înapoieze la Rudăria „cu manuscri- sul în geamantan", dar din nou i-a venit salvarea de acasă, A’u pleca — ii scria sora sa, Cătârina — Eu m-am vorbit cu Petra (cealaltă soră) șj-/i nom trimite nunta decit banii, citi- știi că avem.,. Vor ajunge de o căpară (acont) bună, ca să te poți apuca de lucru. Pentru rest vei găsi și tu un prieten, care să stea garant dilua timp pinii ce vei isprăvi cu tiparul. Atunci doar va da dumnezeu să afli și tu pe cineva, care Ai ruăeascri pe Minai ca tine și să aibă și bani. Dacă nu, vom lua un împrumut pe averea noastră cită e — ua ajunge ea pentru cit țî-e de lipsă. Dacă vei trăi, vei împăca tu, cu vremea (Pag. IV). Truda lui Ion Sîrbu și sprijinul surorilor sule nu a fost zadarnică. In anul 1905 \ca- deraia Romînâ a distins lucrarea cu marele premiu JVăsturel. Fire neliniștită, în permanentă căutare, crescut printre țărani cu trai chinuit, a vuzul mersul istoriei în bună parte prin prlztna stării materiale a țărănimii. în anii studenției și în timpul cercetării materialului documentar în arhivele din X lena, nu a fost străin de ideile înaintate ale vremii, presupunere care ar putea izvorî din unele idei întîlnite în multe părți din carte. Iată un asemenea exemplu : „Se vor ti dus din Dacia Aureliană, dinaintea dușma- nilor, bogății cei mari, care nu puteau trăi viața oriunde cu banii lor... brăzdălorii luncilor și ai dumbrăvilor, păstorii poienilor din munții ocrotitori... au trebuit să rămână neprorupt aici" (pag. 2). Dar și Sentimentele hit democratice se învederează clar, mai ales in atitu- dinea sa față de țărănimea oprimată. Ion Sîrbu caută să-l prezinte pe Mihai Viteazul ca un domnilor legat de popor. „$r inima lui Mihai nu se schimbase, ea se stringea de durerea supușilor sui. Alinarea însi" numai cu sabia se poate aduce. De aci setea lui Mihai de răscoală" — Și mai departe : „Țara li dorise domn pe banul cel bun și drept din Craiova, ca s-o ușureze de dăbini și min- euforii, s-o scutească de jaful sfrîngăforilor de duri, de despuierile cămătarilor domnești. dc răutățile negustorilor, de .., robia furcilor" (Pag. 155). La terminarea bătăliilor cu turcii, Mihai se interesa de popor, dîndu-i tot felul de aju- toare, ca să-și refacă gospodăriile (Pag. 374). Este revelator, prin arătarea stării reale și frumusețea gîndurilor lui Mihai, pasajul răscoalei fulgerătoare împotriva turcilor : „i.n 3/13 noiembrie, Mihai chemă in divan public pe toți creditorii săi cu vorba, că vrea să le plătească datoriile. Mulțime de turci, greci, și alții se înfățișării. Li se cerură cărțile dc datorii, și polițite. Apoi, la un semn dat, •1000 ostași, ce țineau iman jurat divanul, năvăliră asupră-le. Datoriile domnului și ale înaintașilor iui jură plătite cu sabin. După asta țu chemat poporul. Cărțile și polițile se arscră în fața tuturor. Și domnul dote lamei dc știre, că precum s-a eliberai pe sine de toate datoriile sale, așa îsi va libera supușii dc toate sarcinile, și, că cine vrea să-i urmeze să uimi Ungă el. Poporul asculta chemarea cti bucurie, că era dedat sărmanul, mai înainte, a pluti, se poate zice, în fiecare lunii un tribut, așa că rămăsese lipsit de orice avere (Pag. 192). Ion Sîrbu, cu toate că se ocupa de unul dintre cei mai mari războinici ai poporului romin, ne arată și sentimentele sale iubitoare dc pace: „Popoarele nu doresc nimic mai mult decit pacea binecuvintata: pazitoarea vieții și a averii omului și ocrotitoarea muncii lui așe- zate pentru trai", (Pag. 431). In descrierea evenimentelor se bazează |ie cunoștințe temeinice și muncă perseverentă. In părțile de descriere a naturii și de narațiune. Ion Sîrbu este ajutat de un real talent dc povestitor. Dacă nu am vedea documentarea riguroasă arătată ia subsolul paginilor, am uita că facem lectura unei cărți științifice, răpiți de cursivitatea și frumusețea unor pagini de povestire istorică, cum sînt, spre exemplu cucerirea cetății Giurgiu sau bătălia de la QilugărenL CÎ! privește limbă lucrării, în prefață ne informează autorul: „O lămurire trebuie să mai dau cu privire la limba cărții mele, M-am trudit să întrebuințez în text, afară de note, cum se va vedea, limba vorbită sau tel puțin înțeleasă de popor. Firește, că aceasta nu e ') Analele Academiei Romlne, XXII. 62 Istorie literara — documente tocmai ușor intr-o lucrare serial dttpn trebuințele științei fi nici nu izbutește omul totdeauna. Altul e insă punctul asupra căruia cred, că s-ar putea opri cititorii mă: ani socotit, că nu drept ia oiață literară și ateva cuvinte din Banat, care pot fi înțelese fură multă greutate... Tot așa ani lăsat să freacă făurite chipuri de grăite ale aceluiași cuvînt, Afară de asta ar fi sa mai pomenesc unele mici abateri ce mi-am îngăduit de la ortografia Academiei (pe care cu părere de rău am primit-o)*. Deci acum șaizeci de ani și mai bine istoricul Jon Sîrbu se trudea să folosească Intr-o lucrare științifică limba vorbită sau măcar înțeleasă de popor. Nu scăpa din vedere nici îmtx>gățirea limbii și, unde a simțit nevoie, s-a abătut de la ortografia Academiei, soco- tind-o învechită. Comunicăm cîteva din puținele .bănațenisme... din munți1' introduse dc Ion Sîrbu în lucrarea sa : a acu pi (a încercui intr-un loc de unde nu se poate fugi), a astruca ța aco- peri), a bărăbări (a nivela), a Cure (a alerga), de-a-feiea (zadarnic, pe gratis), a gâzi (a călca în picioare), a îmbuna (a promite), a năimi (a angaja pe cineva cu bani pentru o muncă), neprorupt (neîncetat), a șuțm (a ofta). Ion Sîrbu a și format cuvinte: ș-« curmezișul (s-a pus de-a curmezișul) morțuire (stare între viață și moarte) ș. a. Să nu ne fie de mirare această preocupare a lui pentru îmbogățirea și înfrumusețarea limbii. Ne-au rămas de la el șî cîteva poezii inedite, ce se păstrează in colecția de manuscrise a învățătorului Vasile Nemeș din Rudăria. Reținem o strofă din poezia Scrisoare: Mihalț in adincu-mi de cruda-ți tăcere Pornisem aseară pe vale-n plimbare, Ca-n freamăt de codru, ce-n lină-adiere 1 Serii se naște, se cat min^iere. Nu supraviețuiește însă nici înnoitorul de limbă și nici poetul, ci „istoricul lui Matei Busarabă și Mihai Viteazul* — cum l-a numit N. lorga in ultima lucrare a vieții sale, apărută în anul ItMO in editura Academiei Roiiiîne {„Observații și probleme bănățene"). GK. POPIȚI Intorie literară — documente 63 Cărți-re viste Emil Giurgiucu: „Poemele verii** ^^eea ce pare a fi cu deosebire caracteristic noului volum al poetului Etnii «liurgiuca este sentimentul mereu reluat, ca intr-o „temă cu variațiuni", al im- plinirii lăuntrice, pe coordonatele superioare ale omeniei, in deplină comuniune cu oamenii ți epoca. Și versuri frumoase, melodioase, se oferă mereu a fi citate, începind cu Fluviul care deschide culegerea: Mă fingtunm ca salcia de jale/ , Șf-aoeam în suflet freamăt de stejari, I Cînd într-o vară mi-ai ieșit în cale, IO, fluviu, aburind sub stele mari // Pribeagului, chemat de nicăieri / l-ai arătat sub Steaua verii vatră / Gura lui soarbe-n vini prin adieri! De-aitmci puterea sevelor de piatră". Motivul „fluviului" pentru a defini mulțimea în care simte ci e „puterea care mișcă sorii", revine, de altfel, in Marile legături, din aceeași pro- fundă necesitate lăuntrică de o adinei exprimarea noilor sale raporturi cu lumea, cu oamenii „care ară cimpul f coc pitnc, clădesc case, ard oțelul f Cresc flori, zidesc fintîni f Și își fin cumpăna vie/ii-n inimi" ... De aici apoi acel senti- ment de liniște, al certitudinilor: zlcum vei ști/, calmul pe care ți-t dă telul atins, satisfacția structurală, prolifică, a celui care e bucuros că a învins ances- trale singurătăți, clurînd „spre sat, spre oameni punte". A rezultat nu numai o euforică stare sufletească, generatoare și ea dc bună, proaspătă poezie, ci și un simlămint al înnobilării, al creșterii și al înălțării parcă din regnuri minerale către crestele omeniei: „zlm fost flacără răzhătind printre roci, /Am fost apă albastră, pasăre nlh plutitoare. / Afurn sînt om și mult mai aproape de el / De iinărnl soare" / „Chemare"! Să adăugăm în această ordine de idei că poetul, aflat la vîrsta timplelor argintii, trăiește din plin in prezentul socialist împli- nirea viselor de odinioară , „O-a fost părere, fură forme ieri A izbucnii în marmură lucind" / mindru, dar și hotărit să apere „mite așezări" ce „de prispa noastră aninai! Poporul pașnic . Și, pe plan tematic, volumul unui poet care a străbătut pină la noi drumul lung al unei împliniri tirzii, aduce aceeași mărturie a atașamentului față de prezent, văzut în dimensiunile lui demiurgice, mânu- mentale 'Hunedoara /, prin notarea pioasă a jertfelor clasei muncitoare / Școala oița, ori prin bucuria de a ști țărănimea ptișilă jie calea belșugului I Vestea 1, nerefuzindu-și nici o poezie a descripției și a decantării cotidianului /Școala de muzica. Sens, Dimineața în munți /.fără a izbuti pe această lăture prezen- tării notabile, cele amintite fiind proprii numai pentru modalitatea aleasă, de poezie-reportaj. Mai mult decît aceasta, iui Emil Giurgiuca ii sint caracteristice versurile dc discretă și atent dăltuită elaborare, versurile exprimind o stare sufletească într-o prozodie concentrată, apelîml ca materie metaforica la ele- mentele firii. Deși cartea nu e ferită de inegalități (o spune doar și autorul, prea aspru cu sine), de notele joase, de ceea ce un critic reputat numea „poezie ocazională", ea trezește o impresie stenică, tocmai prin mărturia stăruitoare că asistăm la o adevărată regenerare lăuntrică. Nu rareori și un pastel ajunge pentru a comunica im astfel de sentiment; să ne referim aici la priete- nie, cu acea imagine a oerincei, trezind vii și largi asocieri, evocatoare a timpu- lui cu holde de-acasfi, a unei naturi atît de poetic reprezentate. întreaga zonă de peisngist e străbătută de altfel de percepții atente, fine, niciodată stridente; inal mult, e o zonă a sutoconfesiei intime, ades familiale ori erotice, a unui suflțt ce trăiește o adîncă și calmă satisfacție morală. Sînt pe această lăture carțbrevHte a Cărții atîtea versuri citabile, după a căror lectura stăruie impresia contactului cu o poezie gingaș migălită, de orîcvrerie, ca acele dantele de argint filigranat. Alcătuiri de iubitor al naturii / „Vreau să cuprind frumsețea mare a lumii" I, aceste frumoase reușite implică mereu ți ideea omului care înobilează pei- sajul, asociindu-l trăirii sale: „Și mai aprins, o, nicăieri nu sună / Pîriul alb de nutrite ca-n poiana lin eare-l ascultarăm împreună". Ele încheagă, se pare, modalitatea cea mai potrivită de exprimare ă unei sensibilități potolite, capabilă însă să creeze frumuseți durabile. Nu e locul într-o scurtă recenzie să stăruim asupra frumuseții limbii folo- site de poet mai ales in pasteluri, reluind vechi ți trainice elemente ale vorbirii populare: Izvoare, păduri, paturi de cetini, rouă, alcătuiesc recuzita acestor imagini, peste care lumina nuanțată la infinit e ea însăși poem. In Oraș în Transilvania, „din ziduri, o lumină r u gi n i e J Răzbate șiroind pe trotuare", iar Pe un piriu de munte „i-o lumină in văzduh de rouă"; Dimineața în munți „soarele toamnei se revarsă de-argint" ; adăugăm acel scurt poem al fine- țe! și al nuanțelor care e Lumina, nu singurul încărcat cu virtuți coloristice, căci mal sînt și Prietenie ți Parabolă și Zori (acesta din urmă aducind o intrinsecă și nouă încadrare a elementului modern in pastel). Dar nu e nimic de mirare in aceste valențe cromatice ale imaginii, de vreme cc însuți poetul, cînd în- cearcă o definire a cuvintelor, recurge tot la elemente picturale: „Cuvintele sînt grunjii de culori,/ Reflexe clin jăratecul latent /Esențe vii, nescuturate flori/ Și semne unui sens incandescent". Ne oprim aici închizînd cartea aceasta a verii unei recolte lirice, expresie a unei reconfortante bucurii de viață. Intr-o prozodie riguroasă, „tradițională", dar noi prin substanță și imagini, versurile lui Emil Giurgiuca trezesc nădejdea unei veri lirice prelungite, sub zodia „timpului tinâr" ... S. DMA Georgeia Horodincă: „Jean — Paul Sartre” M ■4 “ *eritul de căpetenie al opusculului Georgetei Horodincă este acela al infor- mării. Existențialismul, în general, filozofia și literatura lui Jean Paul Sartre. în special, au făcut să curgă destulă cerneală. O prezentare succintă și avizată a acestui scriitor-astăzi poate cea mai discutată prezență a literaturii franceze contemjKirane - era așteptată și necesară. Studiul Georgetei Horodincă e deci o operație oportună, binevenită. Autoarea și-a frecventat scriitorul cu asiduitate, ii cunoaște bine opera literară, e inițiată remarcabil in bogata și atit de contradic- toria bibliografie sartriană. Fără să se lase ispitită de tentația erudiției osten- tative, Georgeta Horodincă nazuește și reușește să ne ofere, in studiul ei, un Sarlre in care se împletesc eleganța expunerii cu accesibilitatea; sinteza încer- cată urmărește, îndeosebi, să scoată în relief impasurile, antagonismele și con- tradicțiile gindirii și literaturii lui Sartre, dar, în același timp, și atitudinea sa de militant activ și convins pentru pace, pentru destinderea încordării internațio- nale, pentru un viitor eliberat de spectrul fascismului, de umilință și împilare. Preocupată permanent să zugrăvească evoluția sinusoidală a operei lui Sartre, sinteza Georgetei Horodincă se remarcă printr-o atitudine critică, marxistă. Comprehensiunea cu care e examinată problematica literaturii iui Sartre nu exclude permanența disocierii critice, accentuarea judecății de valoare. Lite- ratura lui Sartre c, astfel, judecata critic: pe de o parte i se accentuează ca- racterul ci simptomatic, de reliefare a crizei conștiinței burgheze; de altă parte, se subliniază aproximația, nonvalabilitatea soluțiilor sartriene, neputința eroilor acestei literaturi de a ieși dintr-un impas care e departe de a ii numai acela al lumii eroilor lui Sartre, ci care e acela ai orinduirli burgheze însăși. Și pentru că literatura lui Sarlre e o expresie a postulatelor filozofice ale gînditonduî Sartre, se demonstrează astfel — implicit — și neputința existențialismului sar- Cârtl-revlate 65 trian de a fi cu adevărat, ceea ce el năzuia să fie: o filozofie a acțiunii, a unei acțiuni motivate și eficiente, Studiul debutează cu un capitol introductiv: Tentația imposibilului. Se schițează aici profilul spiritual al lui Safire și se dau cîteva puncte dc reper asupra concepției sale filozofice. Se trece apoi, în capitolele următoare, la ana- liza propriu-zisâ a operei literare a lui Sartre, romanul Greața (La Nausee), pie- sele ața numitului „teatru de situații", romanul neterminat Drumurile liber- tății; studiul se încheie prin o schiță a iui Sartre „scriitor angajat", silbli- niindu se esența pozitivă a operei și activității scriitorului. Teatrul, prin largile sale mijloace de audiență, a constituit, in mod firesc, o exprimare necesară pentru gîndirea și concepția filozofică a lui Sartre. Ga dramaturg Sartre e preocupat de explicilarca mai inteligibilă a teoriei sale filo- zofice despre libertate, concepută ca libertate de a alege, un liber arbitru su- biectivist. individual. Piesa Uși închise (Huit clos) e, in acest sens, o pledoarie pentru libertatea de a alege, autonomă și absolută. Cine nu e in stare de o astfel de libertate e, aidoma personajelor piesei, un cadavru viu, închis pentru vecie, în tovărășia altora asemenea lui. Cu îndreptățire remarcă însă Georgeta Horodincă lărgirea necesară a perspectivei. Căci „infernul" modern din piesă, conceput ca o ilustrare a teniei existențialiste a libertății de alegere, devine, în mod necesar, o imagine acută, caracteristică, a unei lumi meschine, lumea ca- pitalismului. E semnificativ de altfel faptul că teatrul lui Sartre debutează cu tematică și preocupări ardent sociale, Încă în lagăr. în timpul deportării, scriitorul abor- dează în Mariana, tema rezistenței împotriva ocupantului fascist, temă care re- vine apoi în Muștele și in Marți fără mormint, pentru ca, după eliberare, piesele lui Sarlre să se remarce prin critica ascuțită a orinduirii capitaliste. Amprenta puternic socială care caracterizează dramaturgia lui Sartre e înlilnită, in egala măsură, în publicistica sa (domeniu cercetat, din păcate, foarte sumar) și. în egală măsura. în romanul său nelerminat Drumurile liber- tății. Ceea ce caracterizează aceasta literatură este profunda el seriozitate. Georgeta Horodincă îl caracterizează pe Sartre — și opera sciitorului o dove- dește cu prisosință — ca pe un scriitor angajat. De aici caracterul virulent al cri- ticii sociale, atît de statornic și de prezent in opera sa. De aici caracterul pro- blematic al literaturii lui Sartre, năzuința evidentă de a oferi soluții la între- bările grave, cardinale, pe care și le pun eroii sartricni. Dar soluțiile pe care acești eroi le aduc sînt aproximative și precare. Malhieu Delarue, personajul central al romanului Drumurile libertății, coidențiaiâ, in acest sens, impasul in rare ajunge existențialismul lui Sartre. Eroul, asupra căruia autoarea stu- diului insistă și îi analizează cu finețe, începe prin a fi un intelectual mic burghez tipic, care profesează o concepție individualistă asupra libertății de acțiune, egoismul șî refuzul angajării fiindu-i, piua la un moment dat, cea mai comodă șl consecventă formulă de viață. Matnieu va sfîrți totuși, ca un erou, luptind împotriva fascismului cu arma în mină și încercind, in război, o vre- melnică, dar simbolica împotrivire. Dar împotrivirea acestui profesor de filo- zofie, un erou tipic sartrian, nu are nici o însemnătate practică, eficientă. După cum bine observă Georgeta Horodinca, calea aleasă de Delarue, arată clar unde duc consecințele teoriei existențialiste asupra libertății. Pe de o parte, unul din termenii alternativei e, aproape inevitabil, moartea, realizarea libertății prin pierderea vieții; jjc de allă țxiu te înțeleasă astlel libertatea nu e o libertate reală, eficientă ci. mai de graba, o diversiune. Pomanul rămas nelerminal (ceea ce e semnificativ) nu indică astfel cucerirea, cu adevărat, a libertății ci. mal de grabă, subliniază eșecul la care o astfel tic concepție asupra liber- tății conduce. Ispitiți, probabil, de efortul de sistematizare pe care îl încearcă, pe margi- nea operei lui Sartre, opusculul, unii critici l-au caracterizat drept o „mono- grafie". Ne aflăm însă, mai de graba, în fața unui eseu care își propune nu o examinare exhaustivă a operei ci, mai de grabă, familiarizarea cititorului cu cîteva din problemele cardinale ale literaturii lui Jean Paul Sarlre. Ana- liza, la obiect, se împletește cu judecăți de apreciere tle ansamblu, în- temeiate și bine argumentate. .Apar însă in text constatări a căror generală valabilitate e evidentă, dar care nu răspund întodeauna la întrebarea ce e proprie și specifică concepției lui Sartre despre lume și viață. Generalizarea de- «6 CArp-reviste vine inadecvatii prin eludarea examinării mai profunde a problematicii filo-, zofice. Este adevărat că Georgeta Horodincă arată, in studiul său. că obiectul examinării este literatura lui Sartre. Dar la Sarlre literatura fi filozofia sînt legate indisolubil și o cercetare mai aprofundată, la obiect, a concepției filo- zotice, era necesară. Intii pentru a preciza, in egală măsură, nu numai apro- pierea lut Sartre tic marxism ei și ceea ce, în esență îl desparte pe scriitorul francez de marxism. Simpatia lui Sartre pentru unele din tezele marxismului, aderarea deschisă și sinceră a scriitorului la lupta pentru pace, memorabilele sale campanii publicistice împotriva războiului din Algeria, împotriva torturei, etc, nu trebue să estompeze faptul esențial că practic Sarlre nu a renunțat ia niciunul din postulatele filozofiei sale. Literatura sa nu e un refugiu din filo- zofie, cum înclină să creadă autoarea ci un corolar al acesteia. Sartre nu caută, cum încearcă să ne convingă Georgeta Horodinca, să rezolve prin lite- ratură, anumite antagonisme ale filozofiei sate. Aceasta perspectivă înseamnă o eroare de optică, o substituire a mentalității noastre in locul aceleia a scriito- rului și deci o greșeală tle metoda. Căci dacă, metodologic, autoarea inspi- rată atunci cînd necontenit raportează tezele Iui Sartre la concepția marxistă, această raportare, trebuie să înțelegem, o facem noi și nu Jean Paul Sarlre. Incompatibilitatea existențialismului lui Sartre cu marxismul nu trebuie să se reducă însă la o analiză sumară, analiză care, pe alocuri, se aseamănă cu o declarație de principii. Efortul de investigație trebuie întreprins și în direcția examinării operei filozofice a lui Sartre, Aici însă informația e pauperă. Exis- tenia ți neantul (L’Etre et le neant), opul principal al lui Sarlre e doar amintii, pledoaria lui Sartre pentru filozofia sa Existențialismul e im umanism (L'exis- ientialisme est un humanhjne) e discutată în trecere, referiri mai ample făcui- du se doar la sludîul Chestiuni de metodă (Questions de methode). Examinarea mai amănunțită a filozofiei lui Sartre ar fi acordat, sinteni siguri, mai multă proprietate analizei literare, ar fi scos în relief, mai evident, originalitatea acestui sciitor, dar și antagonismul atît de evident care ii caracterizează opera. Studiul Georgetei Horodinca râmîne însă, prin analiza pertinentă a operei, prin caracterizări pregnante și fericite, prin intransigența ideologică, o nimerita călăuză in opera unuia dintre cele mm interesante și controversate personali- tăți ale literaturii contemporane. TROIAN 1.IVIU DIRAESCU Paul Cernea: „Anton Pann" * rin existența ! quașilegendartl, \nlon Păun — care a fost și editor — reeditează, într-un fel, tsopia’ Privilegiu de fabulist — aș zice — dacă nu sar li bucurat de el și unii nefabuliști, precum Villon, parizian insa, adică orășean get-beget ca și „finul Pepelei”, bucwcșlean sută la sută. Oricum, aceste existențe legendare excita curiozitatea și nu-i de mirare că Pann c personaj și romanesc și de piese de teatru, și de operetă și patron tle ctitorii poetice (v. Isarlik de I, Barbu sau Cudeee țigănești de M, R. Paraschivescu ele.). Cartea de față este a unui cercetător bazat pe o riguroasă documentare și inînuind un aparat tehnic bine pus la punct. Dar mai este, această carte, și a unui pasionat după Anton Pann, deloc blazat, deloc doctoral, care polemizează, din dragoste și simț ile răspundere, cu toți denigratorii ori poale slrîmb judecă torii și falsinterpreții pitorescului poet. Este un merit de prim ordin al cărții. Monografia are șapte capitole, cele strict documentare alternînd cu altele, nu mai puțin docte dar mai pline de virtuți scriitoricești (caractere, descrieri etc.) — ceea ce asigură popularitatea acestei cărți, Primul capitol (Bueuriile .ți neca- zurile unei existențe modeste) narează sumar, aproape sec, viața „psaltului în- vățător de copii în aria muzichiei''. Al doilea capitol {Bucureștii unei răspintii de drumuri și reprezentantul lor literar — lung titlu I) mi se pare insuficient asamblat, dacă nu inutil, in orice caz excedentar, suferind de exces de litera- CArț!-revK(c turizare. Desigur, „a vorbi despre Anton Pann înseamnă a vorbi despre Bucii- reștiul de silă dală" țp. 2P) dar asia mai inseamnA a vorbi despre Bucureștii lui Pan, așa cum arată ei in scrierile antonpannești, tiu în jurnalul de voiaj al cufărul „domn Anatol de Demidov" sau al viitorului von Molift. Aceasta pentru lesne-convingitorul caracter pe care trebuie să-l aibă o ideie, o teză, o carie. în al doilea rtad, mirabile auditu din gura unui scriitor echilibrat, cu stil bine strunit, vocalize lirice de tipul : „Ba chiar, dacă ciulini bine urechile (in Bucureștii actuali, n. n.) atn putea auzi dăruirea Găieștilor pe străzile podite cu bîrne și concertul nocturn al lătratului de citai din mahalale (n. n, — ca în Bucureștii lui Pann), Căci prezentul încorporează totdeauna ceea ce a fost du- rabil în (recul iar viata cea nouă, eliminind mizeria și aservirea, a dat nu numai oamenilor dar și orașului posibilitatea de a-șt realiza în fine vocația" (p. 54). O întrebare; Ce a fost „durabil" în trecut? „Duruirea caleștilor", „concertul" canin ? Din citat așa reiese. In fine... Alt capitol al cărții (De la lume adu- nate} stabilește cu competența „izvoarele creației lui Anton Pann“ și are un caracter strict documentar. Reținem concluzia : „încetul cu încetul el (A. Pann u. n.) s-a avîntat înlr-o operă din ce in ce mai independentă fată de izvoarele de inspirație, Conducindu-se cuminte după preferințele mediului căruia îi difuza cărticelele. Originalitatea și-a afirmat-o mai deplin în babale și istorioare, pen- tru a o încununa în Povestea vorbii și O șezătoare ta țară țp. 106). Ultimul capitol (Judecata posterității) este prea expozitiv și chiar prea sumar ceea ce, contrar dorinței autorului face să se treacă destul de lejer peste influența lui Pann și interesul stimit de el printre urmași. Capitolele de mijloc: l'n „Anacreon in papuci" care..., b'Uowlin bunu- lui simț și, (mai puțin) Scriitorul sînt admirabile, formînd „trinitatea de granit*1 a cărții. Lumea iwetului, portretul lui sufletesc, ambianța in care a trăit pro- filul operei sale, specificul ei (de la tematicii la particularități de lexic) ele. ete. sint recompuse cu multă acuitate și probitate, multă erudiție șl. responsabili- tate, dar și cu fantezie și talent. In Un „Anacreon în papuci" il avem pe Pann gospodarul, chefliul, mucalitul, om al nevoii și al plăcerilor spontane, spiri- tual, și de treabă, amant, gelos și tată de familie, dascăl tolerant și muncitor cu brațele și mintea deopotrivă de harnic. In Filozofai bunului simț facem cu- noștință eu înțelepciunea lui Pann, cu „sistemul lui filozofic" cu etica lui- In Scriitorul îl întîlnim pe Anton Pann omul de litere, „scriitorul veritabil", care știe că: „meșteșugul nu stă-n scrisul gorgonat/cî în buna potrivire șl în stilul luminat", liste un marc merit al lui Paul Cornea această realizare, o imagine palpabilă și vie a urmi Anton Pann editor, zețar, colportor, dascăl de rnuzlehie șî mai c» semna poet, alături de imaginea operei sale, exactă și vie, JEM1AN IOARȚA Teofîl Buțecan: „O sută dc pași” Debutut editorial al lui Teoîil Bușecan a avut loc încă în 11*53, tind nuvela sa, de o respirație mai largă, Afina din vale, a trezit interesul cititorilor și al criticii. După aceea, prozatorul a lăsat la o parte.., proza și h început sa scrie lucrări dramatice, mai ales jientm teatrul de amatori, domeniu în care s-a afirmai ție deplin. Apare din nou în librării cu un volum de proză, abea după aproape I] ani. Este de remarcat însă că acest hiatus temporal tiu a fost absolut, dramaturgul publica din cind în cînd schițe, nuvele și reportaje în periodice, mai ales în Tribuna. Chiar în prima bucală, Culori, autorul promite, de la primele rinduri, un subiect interesant, viabil. Drama pictorului neînțeles, in condițiile regimului burghezo-mușieresc, apare totuși oarecum fragmentata, neunitară, ducind ia concluzii forțate, nmi ales că pe alocuri se alunecă pe panta sentimentalismului, melodramatisiiiului. Af«Tft nu se întorc, o nuvelă cu o problematică deosebit de interesantă (reîntoarcerea soțului dispărui, cu mulți ani in urmă, stigmatizat de peregri- 6& ca m-ren«te nările lui prin diferite închisori, reîntoarcerea mult ciorii.^ țle fainii ic, dar de- vtnllă jenantă, chiar inutilă în noile condiții) vădește o serie de calități ale prozatorului, dar în special, ale dramaturgului Teofil Bușecan. Unele momente [lin această nuvelă, par a se consuma chiar pe scenă (petrecerea din casa Paulei). Schița Calitate, care dezbate problema conștiinței muncitorului, gata să renunțe la anumite interese personale, pentru a-și concentra eforturile în di- recția realizării planului de producție, păcătuiește prinlr-un vădit schematism și didacticism. Maistrul Filip renunță să-și petreacă concendiul la mare, pentru a mai rămîne în fabrică, unde sii-l învețe |ie un tînăr ucenic meseria cit mai temeinic, E o conjuctură cam artificială ; la urma urmei, sacrificarea concendiu- lui pare neverosimilă și inutila. In definitiv, in fabrica respectivă or mai fi existat și alți meșteri care să fie capabili să crească un cadru tînăr. Tot de schematism este viciată și schița M străini. Concepțiile înapoiate, care mai persista încă, în unele cazuri, în agricul- tură, își găsesc dezbatere adecvată în schița Din pricina ui ni ului. Andron, țăran colectivist, înțelege cu prea multă greutate faptul că transferarea cirezii de vile, dintr-un sector in altul al gospodăriei colective, acțiune bine glndilă de consi- liul de conducere al gospodăriei, nu numai că nu aduce prejudicii membrilor colectiviști, dar are menirea de a duce la întărirea ci cconomico organizatorică. Individualismul unui tînăr, „pus la punct" de colectivitatea în care lucrează, formează tema schiței Pete de zăpadă. Cu acest prilej se dezvăluie mai pregnant o altă latură a posibilităților Iui Tcoîll Busecan, cea de reporter. Modul in care decurge acțiunea, maniera dc (ratare, dialogurile, prezentarea faptelor sînt făcute ea intr-un reportaj. Fără Îndoială Că cea mai reușită lucrare din grupaj, este O șutii de păți. In fața cititorului se desfășoară un conflict de conștiință de o structură drama tică evidentă. Cartul acțiunii este semnificativ, plin dc colorit. Acțiunea în sine, conține elementele unei lucrări dramatice de mare forță. Se dovedește și aici că Bușecan este un abil mânuitor al dialogului, izbutind să caracterizeze, un personaj doar prin cîteva cuvinte. In sfîrșit, nuvela Cortina, avînd si ea multe contigențe cu reportajul, este interesantă prin maniera de redare a faptelor „pe viu". Este notabilă, aici, în- cercarea de a aduce in povestire o serie de tipuri, de caractere, țărani și intelectuali, D1ȘIITBTE BALA?; George Buluifa: „Călătoria” s K^chițele și povestirile lui Ciergc Bălălță recomandă cititorului nu simpla- mente un nume in plus, promițător, pc lista debuturilor anului 1664 (volumul „Călătoria", colecția „Luceafărul"), ci un tînăr prozator cu o concepție mal mult sau mai puțin cristalizată, în posesia unor expresive mijloace de creionare a psihologiei personajelor sale. La o primă privire, subiectele schițelor lui Bălăiță pot părea banale, însă de îndată ce reușim să distingem unghiul de vedere al autorului, descoperim elemente și dimensiuni surprinzătoare, de un efect artistic sigur. Necunoscutul nu-l intimidează. Ceea ce impresionează cu osebire în lucrările acestui debu- tant este o matură aplicare a instrumentului de analiză asupra unor zone insuficient explorate ale emotivității umane, Reluind teme vechi, tlnărul prozator moldovean dezvăluie relații noi. Personajele sale au un comportament de toate zilele și totuși de un inedit izbitor. Colectivistul Florea Inu („Culesul dinții"} dă in vileag reacții cu toiul neobișnuite după ce se vede stăpîn pe primele roade ale muncii socialiste a familiei lui. El poate acum să îngroape fără urme tre- cutul (astuparea simbolică a fîntinii părăsite din grădină), se poate răfui cu cce.i ce nu-i este pe plac in prezent (înfruntarea lui Fănică Alistir cel înscris „de formă" in colectivă) și se jjoate gîndi ia viitor cu sentimentul, nou pentru el și pentru ai săi, al certitudinii (măritișul Clementinei). Schița urmărește în 69 cîteva secvențe semnificative geneza demnității țăranului definitiv eliberat de sub mizeria și umilințele exploatării feudalo-capitaliste. In schimb intr-o alta povestire („Un om și lucrările sale"), se sugerează conflictul ascuns din su- fletul altui țăran colectivist, care are ilc plivit din conștiința sa buruienile cu rădăcini adinei ale unei mentalități ancestrale. lacob Nesfîntu are de luptat cu recidivele simțului proprietății private și în același timp el trebuie să ucidă în sine'o anumită nepăsare privind viațn obștească, o accentuată lipsă de în- drăzneală în participarea activă la apărarea și consolidarea noii proprietăți colectiviste. Investigațiile tinărului prozator se concentrează asupra laturii emotive a sufletului omenesc, în dauna culorii locale, Eata din „Pragul" (o pubera abia, care mai merge cu ghiozdanul la școală) trăiește momentele tulburi ale primilor fiori ai dragostei, ca și prima dezamăgire; bărbatul tot anonim din „Intr-o oară, gindurite..îți studiază cu o încordare aparte femeia bănuită de infide- litate ; băiețașul din „In așteptare", și el fără nume, se răzbună în felul sau pe un speculant din timpul războiului; Ion Anisia din „Tatăl, băiatul și o ziuă de lui" ne dezvăluie simțămintele contradictorii ale unui bărbat nevoit să crească și să educe „un pui de cuc", rod al păcatului nevestei; adolescentul Viluță („Zăpezile rămîn curate") e pradă sfîșierii lăuntrice între un instinct și un sentiment, el șovăind între femeia măritată Păuna și candida \ alerm ■ Nora din „Călătoria", aflată încă la virsta de aur a jocului, tinde spre satis- facții superioare, transpunind într-un fel, la nivelul psihologic respectiv, setea de infinit din „Dincolo de zare" a lui O’Neil; în sfirsîl, avem șl un personaj în virstă de dni-trei ani, un anteprețcolar, cure de la contemplarea limbilor pendulei trece la deschiderea ingenioasă a ușii și la aventura unei plimbări solitare prin ploaie („Plouă"). Interesul aproape exclusiv pentru emotivitate îl permite lui George Bălăiță să înregistreze cu precădere exteriorizările manifeste ale personajelor, mimica, gesturile, reacțiile verbal-motorii, în genere conduita accesibila percepției vizuale. De aici șî curajul autorului de a aborda în egală măsură țoale viratele, căci optica sa nu prevede o pătrundere mai adîncă în universul interior. E o proză de observație mai ales exterioară. E cultivat detaliul, nu fără efect. Descrierile sînt exacte, mărturisind un ochi care știe să retină caracteristicul. Fie cu e vorba de mișcările unei femei care întinde rufele pe o fringhie, fie de zborul unui stol de grauri într-un peisaj agrest, autorul știe să comunice cu precizie ceea ce vede. Orizonturile mai profunde ale vieții psihice, motivările conștiente ale acțiu- nilor, deliberările, rămui deocamdată in afara atenției tînărulin prozator. Cum însă cucerirea acestui domeniu este ispititoare pentru orice talent adevărat, este de crezut că ea va constitui un obiectiv ți pentru tînărul prozator dc la Bacău. Atingerea unei profunzimi reale îl va face probabil să renunțe ia unele ciudă- țenii pe care, acum, încearcă numai s-o mimeze. LEONARD CAVRIJ.IU „Cinei — Cinei”, culegere de folclor Gw...................................... ................ „.. chinat studii dc bază in folcloristica noastră, spunea despre ghicitorile bune : Jrdr-adeour sint scăpărări pline de spirit și de fantezie ți dau o puternică do- vadă de echilibrul puterilor intelectuale ale creatorului lor". Partea integrantă a genului enigmistic, ghicitoarea, a căreî origine unii specialiști o găsesc în animismul primitiv, în limbajul lainic convențional, este o creație ce ține de o artă rafinată în care îți dau întîlnire, într-o îmbinare armonioasă, inteligentă, profunzimea, umorul elevat și magistrala slăpînire a expresivității limbii. Joc superior al minții, ghicitoarea este străină de gratui- tate; ea oferii prețioase date istorico-etnografice. Scriitori clasici și- culegători de seamă ea V. Alecsandri și M. Eminescu, T. Siamati, Anton Pann. I. C. Fun- descu, Petre Ispirescu, G. L>em. Teodorescu, I. G. Bibicescu, T. Pamfile, Lee a Morariu și alții, au depus pasiune și zel în strîngerea și publicarea în reviste 70 CArșl-rcvistc sau volume a ghicitorilor, Cea mai însemnată operă care a însumat un mare număr rJe ghicitori, căutindu-le in același timp corespondențele străine, rămîne pîna acum Cimiliturile rominitor de A. Gorovei, Referindti-se — în prefața culegerii Materialuri folclorice (1900] — la antologia Cimiliturile romtnilor, căreia ii acorda însemnătatea de moment deo- sebit in istoria folcloristicii romînești, Gr, G, Tocilescu scria; „Chiar după pubticațiunca așa de completă și interesantă a ddtd ?l. Gorovei, merifosttl editor al revistei Șezătoarea, mai rămîne incă mult de făcui pe acest teren”. Observația lui Tocilescu rămîne actuală — deoarece după antologia lui Gorovei —, n-au apărut decît culegeri de ghicitori care ji-au propus doar țelul popularizării. In Poezia cimiliturilor Mihail Sactoveanu aducea, pe lingă origi- nale ghicitori ți observații fine asupra ascuțlmii de spirit, de care dau dovada ghiciturile. Dintre antologiile apărute în anii nojtrii cităm : Monica Rahmil, Proverbe și ghicitori (2 voi.) 1967; C. Bărbulescu fi Gh. Ghiță Din înțelep- ciunea poporului, Proverbe, zicatori, ghicitori, adunate și rinduite de ..., 1957 ; Ovidiu Bîrlea, Snono? și ghicitori, 1957- Mai găsim ghicitori ți in următoarele culegeri de folclor: T. Balj, Pe-un picior de plai, folclor poetic contemporan, 1957; Cicerone Theodorescu, Izvoare fermecate, 19M; Bucurie, mindră floare. Culegere de folclor poetic contemporan, Suceava, 1962. HthUoteea pentru toți, credincioasă tradiției de a oferi anual numeroșilor ei cititori cîte o carie de literatură populară (de oe numai una 7) a editat, dup:i ce anii trecuți a scos Hori alese din poezia populară ți Basme, o nouă antologie de ghicitori, Vechea seric a Bibliotecii pentru toți a publicat antologia Proverbe și ghicitori semnată de Monica Rahmil, Coîuparerea celor două antologii — apărute la interval de fapte ani — este necesară. însumînd 2772 de ghicitori fi 800 de obiecte clinii lle, noua antologie se distanțează niiiiierkește față de antologia din 1967. Antologia Cinel-clnet Include un însemnat număr de ghici- tori noi care ilustrează, la nivelul și eu mijloacele specifice ale ghicitorii, marile transformări operate de socialism în viața poporului, Exlrăgînd substanța antologiei din culegerile semnalate mai sus precum fi din altele, din Cimiliturile rominilor s-au selectat, spre exemplu, peste 700 de ghicitori. C. ătolianu, autorul antologiei, a tins sa aducă lucrarea la zi și a introdus material din culegeri inedite, aliate iu arhiva Institutului de etnografie și folclor din București. In ceea ce privește ordonarea materialului, citim in Notă asupra ediției: „finind seamn de Specificul acestui gen folcloric și de funcția socialii a ghici- torii, s-o adoptat O organizare nouă a materialului literar, deosebită de a colec- țiilor de ghicitori precedente". Afirmația nu este adevărată în întregime; secțio- narea ]>e capitole a obiectelor cimilîte este tributară antologiei din 1957. Coefi- cientul personal este reprezentat doar de renunțarea la gruparea alfabetică a obiectelor în cadrul capitolelor. Prefața, semnată de I. C. Ghlțitnia, pornește de In adevărul demonstrat prin analiză, că „ghicitoarea este o oglindă a lumii in viziune realist popularii, la nivel de cultură folclorică". După ce amintește vechimea fi formele de mani- festare ale ghicitorii în antichitate și evul mediu, precum fi la noi, autorul prefeței analizează aspectul epigramatfe, substituirile și înnoirile, valoarea artis- tică a ghicitorii, in altă ordine de idei, regretăm că autorul antologiei n-a introdus fi ghicitori culese de M, Eminescu. Faptul ar fi reamintit largul orizont al lui Eminescu în culegerea si aprecierea creației populare. IORDAN PATCV Xicolae Dumbrava: ..Dialoguri cu țara.** N A Vicolae Dumbravă antă eroismul luptătorilor care ne-au eliberat de sub fascism, destoinicia și bărbăția ostașilor noștri de astăzi, căminul unde, alături de soție și fetiță, așteaptă poezia în legănarea orelor tîrzie „să vină ca pasărea la cuib1'... CJrp-revlsie 71 Adeziunea sa e sincera și fireasca, fara nimic canini in versurile clare cc o exprimă: „Patria — culori reîntîlnitc mereu,/uzine — catargurî si fer- tile coline,/ toate ferestrele jindului meu/sînt deschise spre tine,/pămînt de legendă de pe care pe veci / am secerat mătrăguna și spinii,/din împietritele bezne, mireasă să treci,/în valsul cel alb, al luminii", (Patria). în această patrie vie poetul îsi simte împlintale adine rădăcinile: Buni- cilor, dragilor mei bunici, / bătuți de crivăț/rar mîngîiațl/de pala zefirului,/ vă odihniți acum aici/ în liniștea cimitirului ("Bunicilor), De aceea crezul său de viață e sănătos fi precis: „Prețul jertfei nu con- tează;/nu sînt stîlp de bulevard,/n-am venit pe lumea-mi trează/să mă lingui/ci să ard"(iVop/i7c). Acest crez nu este, de altfel, decît continuarea procesului milenar de contopire cu glia stăbună: „Marții care cîntă-n mine/vii, prin vremuri, au ră- mas!" (începutul ciclului Rădăcini). Am dat aceste citate spre a arăta că poezid patriotică a lui Nicolae Dumbravă (atunci cînd aceasta e reușită) poartă in ea autentice elemente lirice, apte să-l emoționeze cu adevărat pe cititor, Dar. cum o astfel de tematică nu este ușor de abordat, pe lingă trăsăturile pozitive remarcate pînă aici, apar vizibile și unele carențe pe care autorul nu le-a putut evita, între acestea fiind : tonul retoric-exterior al unora dintre poezii la care se adaugă lipsa de imagini noi. sărăcia expresiei. Poezii ca: Baladă despre jurămini, Un soldat. Micul tanchisi (care este și prea lungită) Cirul privești și altele, își pierd din vigoarea jac care ar fi trebuit să o aibă, tocmai datorită alunecării [tactului in anecdotică și simplism, versurile neavînd caratele de transfigurare necesare spre a deveni poezie. Alteori, în versurile lui Nicolae Dumbravă se face simțit un soi de des- criptivism, pe care acesta nu-l poate încă birui, așa după cum se întîmplă în: 25 octombrie 19H, Dimineața în tabără, Șoferul, Agronomul etc. Ținînd seam.-i că volumul Dialoguri cu fam are un anumit profil, și uniune cel educativ patriotic, cu toate carențele arătate, nu putem să nu apreciem meri- tul lui Nicolae Dumbravă de a fi realizat o carte valoroasă prin fermitatea mesa- jului și versificația clară, ușor accesibilă unei mase largi de cititori. Cu atit mai mult, cu cîl la fiecare pas sunetul poetic autentic vine să dea aripi mesajului sockd-patriotic pe care-l vehiculează, ca în această reușită auto- biografie, „Sînt poetul venit de la sal./Ga pe-o drojdie tare duc în piept sen- zația vastității./De-aceea poate, sînt uneori tulburat,/alteori fascinat; de ră- sufletul vertical al cetății" (Sînt poefrd,,,). Șirul poeziilor reușite nu poate Ii schițat fără a aminti acea Inscripție, dedicată sergentului post-mortem Neacșu Ștefan, și Cinice spus pădurii, care ni-l relevă pe Nicolae Dumbravă ea un poel de reale posibilități, de la care așteptăm noi salturi, mai ales în direcția măiestriei artistice: „Pădurea mea de-acasă, pădure —/orizont clătinat de stejarii cu scoarțele dure —/ce vuiet prelung,/răscolit ca zborul unei rachete spre stele/ai picurat în măduva oase- lor mele, / cînd,/lunecând/pe străzile timpului ușor ca o troică/mi-ai fost cîntec de leagăn și doică ?“ Nicolae Dumbravă are destule cîntece „pe-alese", în acest volum de altfel inegal, și sîntem convinși că o lărgire a ariei tematice i-ar asigura pe viitor omogenitatea dc măiestrie spre care tinde. haralambie țugui 72 Cărțl-revUte- Miniaturi critice GAAL GA BOR Nu cate cit uf I de puf In șurprlzătnr că, In urma dic- fefufut dc ia Viena, prima măsuri a administrației hor- thpsto din Transilvanie de Nord a fost suprimarea unui organ da presă. Parc fnsd de-a dreptul paradoxal. chiar sen- zaflonal ed aceri organ dc presă n-a fost o revistă sau un eter romlnese, ei revista maghiară Korunk {Epoca no- astrd), care a apărut timp dc un deceniu șl jumătate tn Cluj. Dc ce oare autoritățile ma- ghiare idtranatlonaHste ff-au arabil td interzică tocmai apa- rițta unei reviste maghiare Ș Pentru ca această teuittâ Ideo- logica fi literară a rdsplndit ideologia marxlst-leninlstri, a militat neobosit pentru Infrd- firea romlndor fl ungurilor. Alaiuri de poeziile Iui Jdzsef Attila șl Salamnn Ernd In paginile revistei Korunk am intttnil cu reguIarEiaie prora lui Mihall Ândoiscanu, nuvela rcalistd a lut Alexan- dru Sahta. pamfletul caustic al Iui N, D, Cocea, cc fi poe- ziile Iul Tudor Arghert, Kmil Isac, Victor Eftimiu. Gcors/e Bacovia, etc. Poeziile acestea au apărut fu Korunk paratei, In original fi In traducere maghiard. Tlndrul filolog cu frunte tnalrd, intelloentd fi ochi al- baștri. senini, liricul confrate si prieten cu Kosctolanpl, Ișl face ucenicia revoluționară ca participant activ — cu arma In mlnd — pe baricada luptelor proletare a sovietelor din Un- garia, lucrlnd concomitent la seclta literară fi pedagogica - pregătind programul scalar — a comi^rlatutul educaifci publice. Nevoit fiind sd se re- fuglete dinaintea teroare! eon- traneveduftonare horthyste ia Viena, Bratislava șt Berlin, nnatizeerd in revista revolufia- nard Ttlz {Foc;, din M, inima dc gaz de TrKtan Tzara, un poem al revoltei împotriva lumii înconjurătoare. In anul 1926, Gadt ud bor se stabilesc in Romfnfa, la Cluj, devenind in 1927 colaborator, in!9î9eore- dacter, iar fn 1331 redactor șef al revistei Korunk. Referlndu- sa Ia aeeastd perioadă, studiul Presa P.C.R. și a organizații- lor sale de masa constata : .Inccplnd din 19M revista tre- ce sub îndrumarea nemijlocita a partidului nostru, ta mili- tează pentru răsplndlrea filo- zofiei marxiste, pentru trata- rea științifică a fenomenelor lor sociale, demasca socie- tatea fi Ideologia capitalistă, propagă ideca păcii și a prie- tenei cu U.R.S.S, Korurik ia atitudine împotriva politicii de atltarc naționalistă st revizio- nistă a burgheziei maghiare, condamnă lozincile naționalis- te ale burgheziei romi ne". Ca critic literar maredst. publicist și redactor al revis- tei, adine inrdddcinat in reali- tatea târli, Gării i-dbor, publi- ca Intre 1926 șl ISJî un număr apreciabil de eseuri si artico- le. Eseurl'e sale retard carac- terul social al clntecelor bdirt- neșil, bunrlaard înrudirea Intre mesajul Meșterului Mannle fl al baladei maghiare KdmUucs Ketcmen. In i9SJ scrie comba- tivele studii publicistice Filo- zoful Roscnbcrg fi Criza etn- dlrli ți fascismul. Urmează tn ordine cronologică Pro- blemele realismului I193B. o tfisertutta dc înaltă ținută, privind aplicarea principiilor realismului socialist Ia reall- tăilte concrete clin (ara noas- fră. Gării sltufndu-se printre primii propagatori a| realis- mului socialist din Romlnlc. „Poziția mea instinctivă alături de clasa muncitoare s-a limpezit încet intr-o con- știință Intrsadcvăr marxistă" — mărturisește Gurii Găbor, ulterior, tn volumul său Reali- tate șl lltcrntură fn IJM. Hidi- etnd munca da redactor ta cul- mi înalte de artă, Curii Cri- bor izbutește să siringă In cei cincisprezece ani de apariție a revistei Korunk {seric India) In furul ei nu mal pufin de 1130 de colaboratori, cu Care se află In permanentă cores- pondenta fgrmlnd din el o adevărată școala literara de tip nou. îi antifascist. Revista Korunk a răspln- dit neîntrerupt, timp dc ZS ani, Ideologia marxistă tn Ardeal. Interzicerea revistei șl teroarea horthyttd nu-l reduce pe distinsul cărturar și neobo- situl militant comunist ta inac- tivitate. tn anii ocupa (ici hor- thysic, Gadt Gdbor pregătește pentru tipar poeziile revolu- ționare ale iui PetO/t, poeziile tul Arany lanos, și mal ales in anii aceștia, el traduce nu- meroase texte din Marx. Dupd eliberarea patriei, in anii fnsorifi al puterii popu- lare, In noile șl strălucitele rond1 (li dc muncă, ostracizatul de ieri, proaspătul academi- cian ți profesor universitar. Gării Gddor împărtășește stu- denților săi comorile filozofice marxiste. Tatadată Ia Univer- sitatea liberă. Gării Gri bar predă un care de materialist dialectic și istoric, Paralel, eonrlnulnd cu ovini sporit lupta pentru pace, participă la Congresul Mondial al Făcu din. Wraeiaw, Ltdnd parte in 1M6 la în- temeierea și redaciareă revis- tei Utunk (Drumul nost ruj. tn care publică cu regularitate studii șl note remarcabile afli prin pătrunderea realității, și ioatcă stringentă c argu- mentării, cit și prin stilul său concentrat, de supremă sfă- plnire a mijloacelor expresi- ve. Gridi GdOar str.nge in jarul sdu condeie încercate ca Gagpi LdsNO, llorvdih islvdn, Klss Jenă, Mottar Kdaroty, Tompg LdszlO, cit îl un număr mare de ucenici Intr-ale scrisului ca Bujor Andor, NompdU Jdzsef, Huszdr Sdndor, L^tag Dajos, SUtd Andrris, Szăsz Jâ- nos ji multe alte talente. Moartea I-a răpit prema- tur vieții noastre culturale șl ideologice J I-au suprevlefuli Insă operele sate. In anut I95f. revista Ko- runk, a reapărui - ctmtinulnd frumoasele fmdifll progresiste ale vechil reviste — iar In au- rind va apare și un volum de studii șl articole ale Iui Gâai Gdbor, urtul dintre risplndl- torif persevercnll șl curajoși ai filozofiei mamisl-lenlnlsle in patria noastrd. L, DUNAECZ. Miniaturi critice 73 LUCEAFĂRUL IN TRADUCERE MAGHIARA Recent a apărut Intr-o e- dlțle bilingva. .Luceafărul- iul Mihall Emlncscu. tălmăcit In limb* maghiară de cunos- cutul ți apreciatul traducător timișorean Fmny6 Zoltan. După volumul editat In care cuprinde fi poezii antumne și cîteva postume ale liricii eminesciene, trans- puse eu venerație ți pasiune, aceasta ultima carte Inchina- tA celei de a TJ-a comemurări a mori li poetului, constituie un dar de neprețuit Oferit citito- rilor de limbă maghiari. O deosebit dc meritorie Însușire a traducerii constă In redarea armonici versului e- minesclan, eu atlt mal mult cu cit di ticul tAțile pe care le-a avut de învins mlădilnd lim- ba maghiară 1n suavul si tn- efntiiorul ritm al iambilor de opt ț1 șapte silabe, cu rime Încrucișate. au fost enorme- Un exemplu de măiestrie, care poate II sesizat și dc un nccunoscător al Umbli ma. ghiare. este edificator : Cobori In Jos, luceafăr blind. Alunednd pc*o raza. Fătrunde-n casa si in uimi St viata-ml luminează I Szep esillagom, suhany le. JOiJ Egy fenysrivon rezcgve, Lopozz lakomba. tdnu^kOly Szlvemre, cletcmrc t Volumul are a ținuta gra- fică notabila, cuprlnzlnd șl eiteva desene aie tui Erdds 1. Pnvcl. Deși interesante și originale, uncie dintre ilustra- ții. prin tenta lor pica moder- nista. erelază totuși o discre- panță șocantă, LIGYA CHIBIȚA REVISTA „RAMURI" La Cralova a apărut, in cinstea celei de-a douAzecca aniversari a Eliberării patriei, o nouă revistă : „Ramuri". Frlmul număr tipărit In ex- celente condiții grafice, adu- ce colaborări valoroase Înec- plod cu „Bine te-am găsit, Cftrbunești .. .” de Tudor Ar- ghezi. Semnează acad, D. Du- mltrescu studiul „Creație șl universalitate-.Mihrtea Gheor- ghiu „Tinerețea care conti- nuă''. ing. Ton Deteanu. ad- junct al Ministerului indus- triei, petrolului și chimiei. „Valori șl Inedit in economia Republicii l’opulșre Rnmmc“ ; Șerban CluculesCn scrie croni- ca literară ; „EnilncsCu și teatrul". Remarcam rubi lea „Colocvii" dedicată In acest număr marelui BrincușI, cu cinei texte dc acsd. G. Oprcs- Cu, V. G, Paleolog, Iile Pur- caru. Marlo dc Miehclt și An- dre Fr^naud. Poezia este bogat repre- zentau, Publica versuri nra- goș Vrineeanu, Eugen Con- stant. atna Dănclulcscu, Petre Drago, II. Grămescu. Damlan Ureche, Marin Sorcșeu. liane Hinoveanu, Nicolae Dragoș, Ion Prunoiu. Cristachc Ar- năulu. Nicolae l.upu, VSslLe Fătru. In numerele viitoare nă- dăjduim că revista „Ramuri" va oglindi in mod viu șl ope- rativ multiplele aspecte ale vieții culturale din regiunea Oltenia, ața Cum se angajea- ză In cuvlntul Înainte, Primul număr, prin valoarea lucrări- lor publicate. este de bun augur. „ATENEU" Tn salutul său lu apariția revistei Ateneu, Biroul Comi- tetului regional Bacău al rMK subliniază că revista Ateneu trebuie să devină o tribună a vieții culturel-stllntifice loca- le, din BAcău ,un mijloc dc descoperire șl promovare b tinerelor talente, capabile sA contribuie la educarea mase- lor In spiritul moralei comu- niste- Sumarul primului număr al revistei Ateneu. în conse- cință. nu este numai bogat șl variat, el, inmănunchlnd în- deosebi colaborări de autori locali, izbutește să ne ofere o Imagine clară despre posibili- tățile rcelun» dc a participa intr-un ritm susținut la viața culturală din țara noastră. Re- ținem din acest sumar Îndeo- sebi reportajul Pe treptele chi- miei semnat dc SteUan Na- nianu. la fel de instructiv ca ți rubrica Geopra/ia ftamosu- iul clin pagina a patra sau ar- ticolul GrOfe «oi. orașe in- notte de arh. Uviu NIcuUu, O lăudabilă inițiativă, care se cere continuată, este prezenta- rea poeților regiunii prin se- Icctiunl bine întocmite. Intro- duse de eiteva note biografice. Ttnărul poet Ovidlu Gcnaru. eu cart *e inaugurează aceas- tă rubrică, apare ca inspirat clntărct al vieții In mișcare. Metaforismul său excelează prin transfigurarea dinamis- mului existențil la care dina- mism participă cu entuziasm. tnțU fAi-c f Carnalilor care-au iefit ta ma- re, I son ppate-l ffwlțrwf Uitat profund educativ. Am luc- rat îndeaproape cu regizorii, cu actorii mlnultorl, eu pic- torii scenografi, cu compozi- torii. eu autorii pieselor in- cluse in repertoriu. Desigur că nu ml-a fost ușor, dar după trei luni de la sosirea mea la Cairo am putut scoate cea dinții premiera : piesa „Mă- garul iul Șchab El-Din- care a avut mult succes. VA pot arăta reviste care se refera la perioada șederii mele In Egipt, “ Răsfoiesc un teanc de re- viste și ziare, publicații in limbile arabă, germană și franceză și găsesc In pa umile lor reportaje șl articole, foto- grafii e*re înfățișează aspecte din timpul lucrului In teatru, de la premieră, de la specta- colele prezente. Kindunlc scri- se vorbesc despre munca ac- torilor mlnultorl, dar mai ales despre contribuția la rea- lizarea spectacolelor a exper- tei rominc „de la rbnfdiou- aru". „Am văzut o - scrie unde- va ciulind melodii arabe, mdrumndu-i pe păpușari, dțs- clfrinrt cu compozitorul fleca- re frază muzicală, muncind pini la cinci dimineața : apoi la orele nouă am văzut-o din nou la teatru traducind "piese in limba romlnă" Ifn alt articol consemna printre altele ; „Experta romlnă a Îndrăgit folclorul egiptean pe carc-i găsește expresiv sl vioi", „Este energiei, se îngrijește de loate amănuntele. In fiecare păpușă ce apare pe scenă ve- de un copil pe care trebuie să-l învețe să se miște, să facă primii pași1*, „Am muncit mult - nc spune directoarea teatrului de păpuși timișorean - dar nm avut șl satisfacții deosebite. Cu prilejul realizării premie- rei „Măgarul lui Șehab EJ- Bln1*, colectivul teatrului a fost evidențiat șl premiat. După aceea am pregătit o nouă piesă, destinată școlari- lor : „Saxa". Am susținut spectacole la sediu} teatrului, apel am ple- cat In turneu prin Republica Arabă Unită. Pretutindeni, locuitorii, copil șl adulti, ne- au Intlmplnat prietenoși șl cu bucurie. Am străbătut țara de la un capăt tn altul, de la Marca Roșie pină la Marea Mediterană. Autobuzele ne purtau dcalungul Canalului dc Suez pe care pluteau neîntre- rupt vapoare. N-am să uit emoția pe cate am Inccrcat-o poposind Ju marele baraj de la Assuan, printre miile de oameni ev lucrau In adineul pămlntulul. Era acolo o adevărată simfo- nic a muncii. SL-apol, pe a- cești oameni cu mitnllc aspri1 l-am văzut, după terminarea schimbului, In Imensul cort ridicat acolo, aplăudlnd fre- netic arta păpușărească. Am fost la Port-Sald șl la Port-Fuad. la Alexandria și Asslut. Am susținut spectaco- le In fața petroliștilor și a țăranilor dm Delta Nilului care culegeau tn acele zlie bogate recolte dc roșii șl căp- șuni. Beduinii imbrăcațl in galambn (I Însoțiți de camUc. femei ce purtau pc creștet ulcioare cu apă adusă de la mart depărtări sini imagini care-mi stăruie și astăzi in fața ochilor. MS gindeam atunci și de multe ori la patrie, la orașul nostru, ia teatrul pe carc-> conduc- Dorul dc țară ml.l astimpăra In parte contactul cu arta nuastră. La deschide- rea stagiunii Filarmonicii dm Cairo am ascultat cu emoție, In execuția orchestrei Rapso- dia ll-a a Lui Gcorgc Enescu. Apoi a concertat in capitala R.A.U., pianistul Valentin Ghcorghlu despre măiestria căruia s-att scris cuvinte fru- moașe. Am vizionat la Cairo filmul „Darclct- șl am discu- tat nu o dată eu numeroși egipteni despre muzica popu- lară romlncaseă pe care el o ascultă la posturile noastre dc radio.“ Regizoarea Florica Teodo- ra, plecată tn Egipt doar pcnlru un an șl-a prelun- git șederea la Cairo. Deși contractul încheiat cu Repu- blica Arabă Unita a expirat in septembrie lâfiă. dinsa, ta cererea cuvernulu: Republicii Arabe Unite, i rămas la Cairo încă vreo cîteva luni. Prcztn U sa a fost necesară $1 la Intlini rea națională a păpușa- rilor egipteni. Evenimentul a avut loc in cinstea inaugură- rii noii și modernei clădiri a Teatrului dc păpuși dm Cairo, Regizoarea romini a pus in scenă In vederea manifestării piesele „Circul de mint" si -Orașul visurilor-. In Ianua- rie și-nu dat tnțtlmrc in capi- tala Republicii Arabe Unite, pe scena Impunătorului lăcaș de artă actorii minultori pro fcsionlști și echipele amatoare de la sate cu tradițională lor păpușă Aragoz. Alături de păpușarii egip- teni, la fel de emoționată ea și ci a fost șl regizoarea timi- șoreană. ninsă a lucrat cu artiștii din Cairo aproape doi ani fllndu-Ie prieten șl sfă- tuilor, Ea a adus locuitorilor din țara bătrlnului Nil, prin Intermediul artei, mesajul dc prietenie si pace al poporului nostru- VAL. C. CINEMATOGRAFIA IX REGIUNE Arta cinematografică atra- ge, firește, șl tn tara noastră mari mase ale populației. Ală- turi de promovarea creației, statul nostru democrat popu- lar a alocat fonduri conside- rabile pentru extinderea rețe- lei de cinematografe. Astfel In 1963 pc întreg întinsul pa- triei au funcționat In lotul 4366 cinematografe. în regiu- nea Banat există astăzi mal multe dintre acesic lucașe de cultură decit in trecut In în- treaga țară. Avem In prezent in satele regiunii 109. tn co- mune 1M. In orașe M cinema- tografe (In 1918 erau numai ai. iar satele unde nu exista cinematograf permanent, sint vizitate sistematic de 4 cara- vane înzestrate cu tot aparu- tajul tehnic necesar. în orașul Timișoara avem 10 cinemato- grafe la care se mal adaugă s din comunele aparținătoare orașului, cum sint Ghiroda. Moșnlța, Ghiroe etc. Numărul spectatorilor a fost in decurs dc un an fin perioada 30 septembrie 1961-30 sept, i96$i i«.ȘSz.»S» tn regiune, dintre ca- rt Ș.646.SW in orașul nostru. Marea afluență a publicu- lui mal ales In mediul rural se dalorcște transformărilor profunde ee au survenit In viața șl In conștiința săteni- lor. se datorește revoluției culturale. în acest sens trebuie subliniată Importanța și efi- cacitatea festivalurilor de 111- mc la sate, precum șl a nu- meroasetor conferime, cursuri si diverse forme de propa- gandă organizate tn satele șt comunele patriei, desigur .șl In regiunea Banat pc scară largă. Pentru cei care simt un Interes cresclnd pentru acest domeniu al artei, au apărut In ultimul timp mai multe câni, studii., o revistă dc specialitate șl alte publicații valoroase, edificatoare. Nivelul cultural mereu cresclnd al spectatori- lor se manifestă in dlscernă- mintul eu care apreciază sl înțeleg filmele prezentate. Se poate observa un interes tot mal marc pentru creația Ori- ginală. Astfel s-au bucurat dc adeziunea caldă a publicului filmele : Tudor. Pisica de w re. Un surit In plină uorif. Miniaturi critice 75 Dovada cea mal eioevenifi ci aria cinematografică a pă- truns adine in mase o consti- tuie faptul ci astăzi avem artiști amatori țl in acest do- meniu. In regiunea Banat exist# studiouri ale cinefililor amatori fn cadrul Clubului CFR Timișoara ți pc Ițngă Uzinele Otelul Roșu. în ulti- mul timp s-a formal un cert cte amatori tn cadrul căminu- lui cultural din Sinnicb'aul Mare- Ceferiștii au realizat in colaborare cu cinefilii dc In Otelul Roșu după cîteva filme de scurt metraj si documen- tare. chiar țl filme artistice care au avut un frumos suc- ces- Clncmatografia, arta care se adflcscaz# celor mal largi mase si atrage cei mai mulți spectatori ,are la noi perspec- tive nemărginite dc dezvol- lare.. KARL FEl.D CÎTEVA CUVINTE SUBLINIEM ȘI NOI - ase- menea altor reviste - Impor- tanta excepționala a eomunt- cirli „SeăfM de Istorie n Fire— rolurii romfne fperioada 1WW- 1941)", a remaiatului Tudor Vlanu, publicată in Luceafă- rul nr. tS a. e. Eminentul cer- cetător a fost primul care, plna acuma, «a Încumetai sA exprime, de pe pozițiile matc- rintismulul dialectic $1 istoric, un punct dc vedere sintetic țl clar asupra unei perioade literare etlt de diverse, extra- ordinar dc Interesant, dar ți extrem de contradictorie ca cea in discuție. Studiul prof. Vis nu. de o puțin obișnuită bogăție de Idei, constituie, nr- îndolcnlc, cel mal adecvat In- strument de lucru, attl pentru crreetăturl cit țl pentru toți cel care studiază Istoria lite- raturii romfne din prima ju- mătate a veacului nostru. DRASTIC PRIN NUMELE «-1 poartă (O falsa interpreta- re a lui AL ăfacedonsfel), arti- colul Iul Al. Piru din Contem- poranul nr, 47 *-c„ nu ne con- vinge de temeinicia celor enunțate tn titlu. O fi forțfnd G. C, Nlcolescu nota in inter- pretarea unor poezii ale lui Al. Macedonskl (.Limbi ți li- teratură" VII, !»«-«). cum se susține In articolul din Con- fetnporonuî. dar țl Al. Piru - atminteri cercetător al isto- riei literaturii noastre cu re- marcabliele însușiri - fortea- zH cel puțin, tot adt nota cfnd e vorba de judecarea tn ansamblu a opiniilor emise de G. C. Nlcolescu. tn afară de aceasta, nota de la srtrțltul articolului, ca- re ne informează Că artico- lului fn discuție „t s-nu adus serioase obiecții sl eu prile- jul analizei In consiliul Facul- tății de limbii țl literatură ro- mi ni din Bucure;II", ni se pa- re total neavenită. tntruelt pe cititor n-are de ce II interesa ața ceva. DE REMARCAT consecven- ța cu care Tribuna ține *#țt informeze cititorii asupra fe- nomenului literar contempo- ran de peste hotare, prin ar- ticolele, interviurile șl tradu- cerile inserate In fiecare nu- măr in ultima pagină. Deși nu întotdeauna Îndeajuns de se- lectiv șl dc analitic. George Cmbuț, realizează adesea In- terviuri Interesante. InitfuCtl- ve. Reușită este țl pagina semnată dc Tibcriu titan, de- dicată poetului spaniol Jcsus Lopcz Pachcco. atît priit ar- ticolul publicat, cit șl prin cclc noua poeme tălmăcite In romlnește, in nr. z9 a, c. ai sAptămlnalului clujean, tn schimb, fără a intra in detu- ni, n-am înțeles tlelor tn ce constă noutatea țl utilitatea unui articol fin două păitb ca cel intitulat sonor deon Paul Sartre sau drama am- Olsullăjll dc Ai, Căpruriu (nr. zî. 28 a. cj de vreme cc cu- vlntul improvizați* II exprimă cel mal exact valoarea șt structura. CONSACRAT 1n cea mai marc parte a sa poeziei, nu- mărul 18 a. c. al Luceafăru- lui atrage atcntla nrintr-un bogat sumar. Poeți din toate generațiile publică poeme a- vfnd cele mal diverse teme ți degajind tonalități dintre cele mal personale, fnccntnd cu Mlhal Benlue. O Călinescu țl Mlron Radu Paraschivcscii ți sftrșlnd cu tineri deabla pu- blicați pentru prima oară, precum Nleolae Ioana, C. D. VăsllC sau R, Vulpcscu, Legat de săptămlna poeziei, revista mal public# un -dblog des- pre tinerețea poez'ei", la care participii o scrie dc podi ti- neri de peste hotare, ancheta Poarta ținerilor țl locut ci tn lirica (ictuoM la care rișnund criticii I. D. Bălan. D, CCsc- reanu. N. Ciobanii, Ov. S, Crohmălniceanu, C. Dimlda- nu, N, Manolescu țl E. Simi- on, articolul Noul jerjTncnt poetic de Drăguț Vrince'nu țl un foarie Interesant șl ori- ginal ețeu postum despre Rlmbaud. al Iul Ion Barbu, VIATA ROMlNEASC nr. 7 a. c, se caracterizează prln- tr-o deosebită bogăție a sec- torului de critică. Pe ling# cronicile, recenziile țl notele judicioase de la rubricile con- sacrate ale revlitei, atrag atenția studiile Dezvoltarea dramaturgiei noastre fn utif- mcJc doud decenii, de Du- mitru Micit ți Teatrul lui £u- gen lonescu de Elena Vlanu. In timp ce ultimul este o exactă țl conștiincioasă anali- ză a dramaturgiei autorului comediei tragice Rinocerii, stuhul lui D. Micu este o au- tentică schiță de Istoric litera- ră asupra noii noastre drama- turgii. remarcabilă prin fermi- tatea judecăților dc valoare ți prin disocierile estetice pe ca- re le operează. Studiul „Mo- romețil" de Fiare» Fugaru, in- trucit apare doar fragmentar, nu ne permite o apreciere de ansamblu, deocamdată. VALER.TU CANEA MARGINALII LA UN SIM- POZION DE ESTETICA MARX1ST-LENINISTA Intre evenimentele de prestigiu științific din țara noastră se numără, fără în- doială. șl simpozionul do es- tetică dc la București. Revistă invățămlntulul superior ') a găsit spațiul cuvenit pentru a găzdui tn paginile sale comu- nicările ți discuțiile ce au avut loc, desigur Intr-o formă rezumativă. După cuvlntul de deschidere rostit de prof. dr, Jcan Livcscu. adjunct al Ministerului Invătămtntulul ■Pentru o dezbatere largă țl fructuoasă a problemelor dc estetică", urmat dc referatul stlirnlflc ■Predarea esteticii In Învăță mint ul superior" susți- nut de eonf, I. Grădișteanu. director al Direcției predării științelor sociale in același minister, revista redă In -tex te prescurtate" comunicările susținute precum si discuțiile. Chiar dc la începutul cuvtn- tulul său. prof. Jcan Llvescu precizează că această dlscl- ') Simpozionul ..noblerne actuale ale predării esteticii". Revista înv. superior, anul VI. 1981. nr. 8. 76 Miniaturi critice plină interesează nu numai cercurile de specialiști și dc creatori de artă. ci are o pro- fundă rezonantă In rfndurilc maselor populare". Intre ideile care trebuiesc reținute se nu- miri in primi linie sublinie- rea ea estetica este strict le- gată -de preocupările actuale n1c luptei Idcnloclce", ne alei grija pentru puritatea Incita- turi I mo rxist-icnl niște despre estetici. împotriva concept Ii- lor eclectice, obiectivism care ..dllulOiA substanța partini- că". re de altă parte o aten- ție sporită va trebui să se acorde preocupam pentru a înlătură balastul vulgarizări- lor, al tratării șoclotogl- rante. simpliste cnrc s-au ma- nimtat nu numai in estetici ci sl ta .Istoria diferitelor li- teraturi. In critlra literară, de arii si muzicali". O sarcină importantă este studierea a- dtncă a fenomenului artistic romlneac". idee care dc altfel a avut un ecou deosebit fiind adtncll# țl tn luările de cu- vint. Referatul ccmf. I. Gră- disieanu a constituit un con. vingător bltgnț al succeselor pe care le-a -obținui estetica marxista introdusă In invită- mimul nostru superior încă din IMS- Prin aceasta insă s-a fă- cut si o trecere In revistă a problemelor sol nome, dar cu reale perspective pentru cerce- tarea științifică : „obiceiul es- teticii marxiste ca știință, metodele specifice de cerceta- re In estetică, obiectul artei, categoriile esteticii {catego- ria dc estetic, stil. curent, me- todă artistică) raportul dintre estetică șl tehnică". De aseme nea o propunere care a fost primită cu o caldă Însuflețire este aceea referitoare la .ela- borarea unul manual original dr estetică1'. Șl Intr-adevăr unele dintre aceste probleme capitale au șl constituit su- biecte de studiu. Prof, N, Mo- rarii iți circumscrie Întreaga argumentare la problema difi- cilă, dar importantă „Obiectul estellcll marxlar-leniniste* Au- torul întemeiază convingător teza că estetica marxistă tre- buie abordată In strlnsă legă- tura cu Viața, cu sarcinile puse de partid In etapa ac- tuală. In cercetarea categorici esteticului postulează Idcea justă Că sfera esteticului nu trebuie _să fie ilmlUiă la do- meniile creației artisli.ee. ci *0 fie Investigat Întregul complex dc manifestare a cunoașterii artistice, în toate compar- timentele ei*. Soluția de a privi concomitent această ca- tegorie sl sub raport gnoslo- logie șl sub raport estetic pro- priu-zls. se referă In fond la Corelația dialectică obiect-su- biect. Pe această linie a argu- mentării autorul alunge logic la concluzia că „însușirile es- tetice sic fenomenelor sini obiective, Iar artistice sint căi- te valorificării lor prin Inter- mediul Imaginii care le reflec- tă ca efect creator at subjcclu- 1111", Duoă ce cu indremățlre prof, Moraru apreciază că gindirea in imagini nu C o ca- litate care aparține exclusiv artiștilor, ci in proporții dl- ferite .este proprie tuturor oamenilor*. conchide că obiectul estellcll .11 constituie studierea esenței ți legilor ce- lor mal generale ale cunoaște- rii artistice a lumii de către om". Din considerente strict Științifice trebuie să precizez că personal nu pot subscrie definiției prin care obiectul es- teticii il constituie .cunoaș- terea artistică". Și această pentru motivul că Însoțirea estetică » lumii șl cunoașterea artistică nu e unul șl același lucru. Categoriile de .va- loare artistică* și .valoare estetică*, -.ideal estetic" și „ideal artistic", intr-un cu- vlnl „esteticul" și .artlsll- eul"r așa etim sublinia șl co- murdearea, nu-s noțiuni Iden- tice sau sinonime. Dacă opera de artA are desigur