REVISTA A UNIUN1LSCRIIT0RIL0R DIN RPR I BIBLIO ?::a ci?-i ?ALA - -> I REGiU ih Ba *r ----------------------- $ Timișoara iunie 1964 CUPRINSUL Ancheta nooitrd r contcmporaneitote șl ejpresie artistici In poezie MARJA BANUȘ .- Nu castele de nisip... ......................................S marcel BRESLA^u ; Însuți mesajul devine factor Component al emoției............4 ȘTEFAN AUGUSTIN DOINAȘ : Alei trebuie să intre neapărat patru elemente........ 8 FRANZ LiEBRAftn ; Unitatea combustiei - lală cnciAția dcsăvirșlmU poemului . 8 VER0NICA PORUMBACU : Limbaj — adică spirit, gindlrc și simțire contemporană s NICOLAIE ^AfOMIR : Versificația reflecta Însăși valoarea artistica a versului .... 11 fi NINA CASSJAN : Autoportret, Ca Gullivcr, Pasărea KJvi - .............., 1* A. £, BACONSKY: XXX, Madrigal, Natura moarta. Joc de moarte............ ION HOREA : Chemați-mă, înainte de lupta ................................ MIRCEA ^ERBANESCU ,- Ca o pasare ostenită de drum îndelung............... . LUCIAN BL AGA : Catren. Clntec In noapte, Toate drumurile duc. Lucruri sintem .... VASILE NtCOLESCU : Excelslor................................................. NICHITA STANESCU ; Poem, Desen animat........................................ ȘTEFAN MUNTEANU : Emineseu ți limba poetica a înaintașilor................... V. VOICULESCU ; Ultimele sonete Închipuite ale Iul Shakcspcare in traducere imsBinară. Romanță veche................................ AL, JKBELEANU ; Daruri, Frumoasa adormita............................. PETRE STOICA i Nndla................................ . .................... ANGHEL DUMBRĂVEANU .’ Poemul sunetelor, Impresie de primăvară ....... LUCIAN VALEA ; Soarele....................................................... N. TAfOMIR; Lebăda roșie..................................................... . EUGEN SIMION ; Critica curentelor de avangarda ........................ dim. rachicj: Sens ...................................................... . HAR A CAMBIE ȚUGUI 1 Cinteeul ochilor, versuri .HORIA ZILIERU ; Versuri pe o ușă ia casa noua . .. , DAM IAN URECHE j Nod la batistă, Fața invizibilă a Iubirii................... ANIVERSARI ■Clio manescu : wuiiam Shakespeare si tluidismul renașterii -................ 1VILLIAM SHAKESPEARE I Sunete in romlnește de N. Argilițeșeu-Amza............ DIN LIRICA UNIVERSALA JACQUES PREVERT : Misterele bisericii Sulnț-Phdlppe din Boule, Ultimul raport. Ca să raci portretul unei păsări, Ravajele delicateței, in romincțtc de Gcllu Naum CRONICA LITERARA NICOLAE CJOBANU : Angliei DumbrăvMAu : „Pămlniul și fructele". ANDREI A. LILLIN ; Vladlmir Clocov ; „Versuri"............................... LEONARD GAVRILTU : Dlm. Raehlol ; „Intre mare ți cer- .......... LIMBA-STIL G. F. ȚEPELEA : în legătură cu Începuturile lui Emineseu................. . CARTI-HBVJSTE SERBAN FOARTA .■ Sini» Dănclulesc»t ; „Ploaia de aprilie".................... LEGNARD GAVRILIU : Ana BLandizina : «Perțcana l-a plural".................... IORDAN DATCU.' „Dobroge. mindră grădină" ..................................... LUCIA JUCU ATANASIU : Andrei Mureșanu T „Poezii ți articole".................. OLIMPIA TERNOV1CI ; Octavian Goga : „Poezii- SERGIU LKVIN : „Secolul XX- nr. 2 IMS............................... VALERlu gANea ; Poezia in „Luceafărul* nr- 101Î6+................. . , MINIATURI CRITICE I. A,: Temperatura eroului OCTAVIAN .MKTEA : Două cărți despre Timișoara . F. F. z Spirit crlllc și poezie ........ A, J. ; Sublinieri KARL FELD ; Aniversarea Iul Shalcespeare .... 5. D. ; Act venețian la Timișoara . . N, Ț.; Poșta redacției .......... KSEltKSB g £2 S 2 £ £5 £5 ft fi ANCHETA NOASTRĂ CO N TEM POR A NE1T ATE ȘI EXPRESIE ARTISTICĂ ÎN POEZIE acest mimat închinat papalei puMlcIrat Ch^a răspunsuri la ancheta noastră cu tema ,,Contemporaneitate și expresie artistică in poezie". Dată fiind atenția tot mai sporită acordată In ultimii ani problemelor liricii actuale, pe de o parte, și pe linia unor preocupări de anul trecut ale Scrisului bănățean, jW de alta. Orizont s-a adresat poeților, prapunindu-le să-ți exprime opiniile in legătură cu raportul dintre spiritul epocii contemporane și expresia artistică a poe- ziei de azi. Cum vom vedea, răspunsurile se concentrează in deosebi asupra implicațiilor teoretice ale problemei. De aceea, in viilor, vor fi, desigur, cu Mul bine venite interven- fiile in planul analizei de text, al disocierilor pe viu. Este ceea ce ne propunem sd facem in numerele ce urmează cu cit mai multă consecvență, in paginile revistei noastre. iVu castele as o privire peste luminile orașului Inima mi-o rezem ca ia sfîrșitul unei lupte de zidul clădirii in care ești. Trimit în sus o vocală poate A, poate O, poate I, poate U, pentru dumneavoastră, pentru dumneata pentru tu. Și dacă te gîndești acum la mine să știi că vor zbura curcubee rătăcitoare pe deasupra blocurilor, pe deasupra ecourilor și să știi că pietrele pavajului vor rdmine gravide și vor naște în curind broaște țestoase, plimbătoare. O, totul va ti numai pentru tine și imaginea mea se va cățăra în genele tale ca odinioară copilului chiulind de Ia școală, in copaci. Da, totul va ii numai pentru tine chiar și pasărea mare și albă care va oua pe cer luna și după aceea îți va tace un semn cu aripa si se va duce. DESEN ANIMAT * 'impui primelor mașini mai departe-i, mai departe. La volan, c-un domn distins Nlchlia StftncscJ ; Pocrn 2Z I și alături o cucoană cu de voal o pălărie, cu umbrelă sinilie — Oh, dece ($e-nlreabă domnul/ oamenii sendrăgostesc la-nceput de cap, de ochi, și apoi de trup, de ce ? Doamna li surise trist cu doi ochi de amețiși Domnul tulburat roși • și opri atunci mașina (ce sălta spre orizont) și din lada de ia spate scoase un șnur de din mătase Împletit, pe-atunci, in șase Uite-te, îi spuse ei, hai să ne unim pe veci /... Și-și legară frunten irunte, capetele amîndouă ... Timpul, vremea, le înfruntă, șnurul înnodat cu fundă. NICHfTA STANESCI' 28 Nichlta Stinescu : Desen tnlmat I EMINESCU Șl LIMBA POETICĂ A ÎNAINTAȘILOR A X^cum mai bine de treizeci de ani, Ovid Densusîanu atrăgea atenția asupra unor note comune intre arta literară a lui Eminescu șl cea a lui Alcesandri: „Această apropiere, observa învățatul romîn, mi se pare că nu poate fi indiferentă, pentru că literatura noastră, atît de redusă cît este, așteaptă încă recitiri, confruntări, nu doar ca să se diminueze valoarea catârul sau culărtiî scriitor, ci pentru a face proces de continui- tate literară în timp ce cincizeci, șasezeci de ani, care nu a lipsit la noi și pentru a releva sugestiunile pe care un poet ca Eminescu. de exemplu, Je-a primit de ia predecesorii săi."1) Astfel de studii parțiale fuseseră întreprinse de fapt cu cițîva ani înainte de către O. Bogdan Duică, în prefața la ediția Poeziilor lui Eminescu, (București. 1924) unde istoricul literar clujean a urmărit, cu scrupulozitatea-i caracteristică, ce datora autorul Luceafărului lui Bolintineanu și Alccsandri. Mai tîrziu, inclusiv în vremea noastră, problema a format și obiectul altor cercetări1), diferite ca metodă, dar țintind în general spre aceleași rezultate. Asemenea preocupări sînl mcnilc să pună în lumină filoanele mai vechi ale unor mij- loace lingvistice constituite într-un sistem de imagini care se prelungesc și se desăvîrșesc în expresia poetică eminesciană. Ele se impuri cu atît mai mult în cazul lui Eminescu, despre care s-a susținut uneori că este o apariție spontană și unică în literatura noastră, in opoziție cu tot ce dăduse atunci literatura romînă. Afirmația a fost făcută mai de mult de G. Ibrâileanu care observa: „Eminescu este un eveniment aproape inexplicabil in literatura noastră. El e așa de mare (subl, aut) față cu predecesorii săi. incit nu mai poate fi vorba de o „evoluție" a literaturii, ci de o săritură (subl. auL). Căci de la Alecsandri, Bolintineanu și chiar Alexan- drescu în chip normal nu se pulea ajunge la Eminescu. Și nu vorbesc de conținutul, de ten- dința, operei lui Eminescu, Sărituri în privința aceasta s-au înlîmplat în toate literaturile. De pildă romantismul. Vorbesc numai de artă. Predecesorii săi sint așa de puțin artiști, și Eminescu e un așa de marc artist I El a moștenit atît de puțin și a creat atit de enorm de mult." ’) Ce a luat Eminescu de la precursorii săi și în ce constă acel „altceva" prin care poetul a făcut să sune de la el încoace altfel limba poeziei romînești ? Cuvintele criticului ieșean — *) Ov. Dcnsuslanu, Evoîulia estetici a limbat romtne, curs litografiat ținut la Facultatea fie litere si fllowfl© a universității din București in 1934-1831, p. ZS2. b Amintim aici citcva dintre acestea : I. M. Rașeu. Eminescu și AJccsandri București 1936 ; Radu Manollu, Izvoarele motivelor șl procedeelor din poeziile Iui Eminescu, „Preocupări literare”. 1.5, 1916 ; G. Câlineseu. Opera Iul Mibal Eminescu, IV, București, Ed. fundațiilor, I93Î. capitolul Teftnlca, p. 219—SIS ; Elena RMulescu Pogoneanu, (in notele la ediția] Verile AleeVnndri, Poezii, voi. I-II, £d. Serisul romlncsc, Cralova, 1940 ; D. Fopovlcl Poezia Iul Eminescu, curs litografiat. Cluj. 1948 ; Perpesslclus, in bogatele comentarii din cele șase volume ale ediției critice Eminescu, Opere, 1939-19B3 ; idem, Alecsandri și limba literara, in volumul IM la Varlaam la Sadoveanu, E.S-P.L.A, 1938 : Acad. Al. Rosettl, Urata poeziilor lui Miftail Eminescu, !n Studii lingvlriice. Ed. Acad. R.P.R. 1955, articol reprodus ți in culegerea De ia Varlaam la Sadaveanu, p. 311-356 ; Șt. Cuclurcanu, Reflexe eUadiste in poezia de început a iui Eminescu, tn Studii și cercetdri științifice. Filologie, iași, Anul VII (1959} fascicoia I p. 47-Sl ; G, I. Tobăneanu, Limba poeziilor lui M, Eminescu din perioada I8M-JM9; lexicul, tn Anatclm Unluerslulfil din Timișoara, Seija țtllnlc filologice, 1963, p. 141-17», ') G. IbrAllcanu, Postumele Iui Eminescu, In Scriitori și curente, Iași, 1909, p. 75-76. ștefan Munteanu : Eminescu șl limba poetica a înaintașilor 29 cuprind fără îndoială o mare parte de adevăr, numai că unghiul din care se cuvine ca lucru- rile să fie privite trebuie lărgit. S-ar putea spune că Eminescu a mers in privința limbii poetice pe căile deschise de înaintașii săi mai mult decît sîntem înclinați să credem. devenit un loc comun faptul că in creațiile de început ale poetului împrumuturile făcute din limba înaintașilor săi este evidentă de la prima aruncătură de ochi. Și nu e vorba numai de experiența pe care o puneau la îndemină poeții consacrați ai epocii, ca Eliade, Bolintincanu și Alecsandri, dar și de alții mai modești sau obscuri, unii amintiți, alții nu în Epigonii, dar în scrisul cărora el putea găsi, izolat, materialul lingvistic al artei sale. Paralelismele gramaticale, lexicale ți stilistice care s-ar putea stabili sînt atit de numeroase și de variate. Incit înregistrarea lor integrată, presu- ptmînd că această operație ar fi utilă în sine, ar necesita alcătuirea unui inventar dintre cele mai bogate. Ele vin totuși in sprijinul cunoașterii drumului străbătut de limba literaturii noastre care atinge prin autorul Scrisorilor treapta ei cea mai de sus, pe care poetul s-a înălțat însă ureînd pe treptele pregătite de înaintași.1) Cu alte cuvinte, poetul a refăcut un proces aflat încă in fazele căutărilor, fără a se înstrăina dc tradiția și experiența poetică a veacurilor anterioare și fără a-i sita împotrivă. Dar pentru că geniul său a știut să șlefuiască astfel materialul adunat din izvoare multiple și să facă din el instrumentul unei gindlri artistice în fața căruia rămineau în umbră încercările merituoase ale premergătorilor săi, de multă vreme și astăzi încă ne-am obișnuit să vedem în limba artistică a lui Eminescu, și pe bună dreptate, expresia originală cea mai vie și mai emoționantă a virtuților limbii noastre naționale, lată dc ce studierea limbii poetice a lui Eminescu in raport cu cea a precursorilor săi se izbește de dificultatea că in versurile poetului cuvintele s-au intilnit parcă pentru prima dată in asocieri noi și cu înțele- suri nebănuile de ceilalți înaintași. De aceea ele sînt privite drept un bun al său inalienabil, iar descoperirea modelelor în maleric dc limbă reluate de Eminescu par să atragă sancțiunea cititorului obișnuit, care vede într-o astfel de lucrare o încercare de a diminua valoarea artistică a creției celui mai mare poet al poporului romîn? Totuși lucrurile nu stau așa, cum vom căuta să arătăm mai încolo. Deocamdată vom menționa că. pe lingă limba veche și cea populară, limba poetică a secolului al XtX-lca a oferit lui Eminescu elemente numeroase pe care poetul le-a topit înlr-o formă nouă și le-a subordonat unei alte viziuni artistice. Ele alcătuiesc ceea cc acad. Perpessicius a numit2) cu o expresie foarte potrivită acele „brize preeminescienc'' care adie în limba poeziei noastre mai vechi și care-1 vestesc pe Eminescu. Nu vom insista prea mult asupra unor forme gramaticale, ca modificarea pluralului unor substantive sau adjective frecvent întilnîtc la Eminescu: păsuri melancolici (Cug. sărm. Dionis). snopuri gigantici, gindiri ahilectonici (Egipeful). ca și la Eliade, care scrie cărări netezi (Visul) ; „Stă singură și tristă și-n cînturi melancolici / Tși exprimă durerea (Fingal). Tot astfel Alecsandri: „Dar fulgeri mii de tunuri... (i)n zare crunt detună" (r rafii Jderi). Și Eliade recurge des la forma veche în e a pluralului unor substantive feminine ca pustii stince (Seara) : „nici stince nici cîmpie“ (Poetul murind), după cum va scrie și Eminescu: „Nilu-n fund gradine are'1 (Egipeful).....toți cu inime ușoare" (Călin). întrebuințarea pleo- nastică a formelor articolului genitiv nu a Surprins pe contemporani cind au intUnit-o la Cîrlova : „Mă văz lingă mormintul ai slavei strămoșești (Ruinările Tirgor'ițtii), la lancu Văcărescu „Pe creștetul ai stîncci". (Adevărul) și la Eliade: „Fă-mă a cunoaște drumul al sfintelor tale voi" (Rugăciune de seară), secretul al umbrei și al tăcerii" (Poetul murind). și numai după aceea la Eminescu: „Inima-i creștea de dorul / ,4/ străinului frumos (Făt Frumos din tei). Și totuși Aron Densușiamia) cu o lipsă de bună credință greu de înțeles reproșează poetului că „a nesocotit reguli gramaticale din cele mai elementare : lunce, sinii (sinuri), gene lunge, povești feerici, siropuri (..) de dorul al străinului; expresiunl și epi- tete stingace, sarbede și chiar absurde — continuă același istoric literar: neguri negre, flori care tini, noapte largă, viafa plană, brafe de oaluri.. ctc. Aron Densușianu ar fi putut găsi de burtă seamă și alte exemple de „necunoaștere" a regulilor gramaticale, dacă ar fi citat aceste versuri în care poetul reduce sufixul verbal scriind: „In zadar guvernă regii lumea cu înțelepciune'' (Egi petru) sau„Privea în zare cum pe mări f Răsare și străluce". (Luceafărul), ceea cc făcuse și Bolintineanu, fără să fi fost învinuit de Pentru aspectul general al problemei, vezi : G. Ivânescu, Limba poetica romtneajcd, in Limbi îi literatura, n, 1954, in special p. ÎM-1Z3. *) Acad. Perpessicius, Alecsandri și limba literara, in voi. De la Varlacm la Sadovcanu, p. 211, h Aron Densușianu, Istoria limbii și literaturii romine, cd. II- Iași. 1894, p. 301 țl urm,, apud G. Câllneseu, Opera lui ’Mth-ai Eminescu. IV. 1956. p. 2M. 30 Ștefan Muntcanu : Eminescu șl limba poetică a înaintașilor j impietate la adresa limbii romîne: „... fatal-ambițiune a celor ce-i guvernă" (Conrad): „...focul splendid luce / Pc-armele lor mindrc cade ți slrăluCe" (Codrul Cosmicului). Folosirea mai mult ca perfectului perifrastic dintr-un vers ca acesta : Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă" (Melancolie) își are Izvorul la Eminescu de bună seamă în limba populară; dar poetul a putut să-l intihiescă la Eliade. care, în Visul, scrie: „Ea nu era schimbată, ci eu m-am fost schimbai", iar Bolintineanu, în iFala din turn: „Ci să-l spui eă-s vinovată / Că de mult l-am fost Mai". Nu mai puțin folosită este forma conjuncti- vului fără să. numită de acad. Tudor Vianu pseudo-imperaliv ș-ijdiscutală infr-itn articol mai vechi?) Originea și funcția stilistică a formei amintite au făcut obiectul unei analize amă- nunțite țntr-un studiu semnat de Gr. Scorpan?) Pentru că sintem probabil prea deprinși cu muzicalitatea cuvintului eminescian atribuim efectele melodice unice, suave și mîngîietoare, prezenței unor astfel de forme în care eliminarea conjuncției atenuează și îndulcește valoarea- modală a conjunctivului: „Vînlu-n trestii lin foșnească / Unduioasa apă soni” (Lacul): „O I glasul amintirii rămiie pururi mut" (Departe suni de tine...); „Și nime-n urma mea / Nu-mi plingd Ia creștet, / Doar toamna glas să dea / frunzișului veșted fi Pe cînd cu zgomot cad/ Izvoarelc-ntr-una / Alunece luna J Prin vîrfuri lungi de brad" (Mai am un singur dor). Dar nu poetul este cel care a dat ccl dinții întrebuințare stilistică unor astfel de forme. El le-a găsit în limba vorbită și în creația populară, fn colecția de folclor a poetului figurează și aceste versuri: „Ajungă-te, mindro, ajungă, / Ajungă-te-un dor și-o jele / Să te iei pe urma mea lot plîngînd și suspfnind", pe care le găsim in Călin nebunul modificate astfel: „Maică, maică, draga mea. / Ajungă-te jalea mea, / Să te-ajungă-un dor și-tin drag / Să șezi toată ziua-n prag".3) Dur forma arc o întrebuințare veche, fiindcă o întîinim șî la Antim Ivireanu care a putut-o lua din graiul vorbit sau din limba textelor bisericești: „Și veri ce va păsa cuiva la cele sufletești, alerge la mine ca la un părinte" (A. Ivireanu, Predici, ediția G. iȘtrempel, 1962, p. 97). Ea este comună insă la poeții secolului al XlX-lca, ea de pildă la Eliade, unde citim; „Pășune tot pămintu] oriunde e om liber" (La F. Schiller); „Guste tiranii, ei moștenească / Sîngiuri, războaie, ce-n veci doresc" f (Odă la campania rusească). Spre sfîrșflul carierei sale poetice, cind Alccsandrî era ținta unor atacuri nedrepte din partea unor scriitori care credeau că trebuie să pună in cumpănă creația sa cu a lui Eminescu. pentru ca cea dinții să apară scăzută cu orice preț, el scria aceste versuri bine cunoscute, plina de o nobilă și resemnată admirație: „E unul care cinlă mai bine deeîl mine? / Cu alil rnai bine țării; și lui cu-atît mai bine! / Apuce înainte s-ajungă cit mai sus, / La răsăritu-i falnic se-nchină al meu apus" (Unor critici). E greu să ne închipuim că un alt poet in afară de Emineseti ar fi încercat să dea limbii romineșli acea cadență făcută din unduiri de sunete și de ritmuri care se adună în versuri ce curg în refrenuri de cintec murmurat cu înfiorare : „Și dacă ramuri bal în geam / Și se cutremur plopii, / E ca in minte să te am / Și-ncet să te apropii". Și totuși versuri începind cu aceeași construcție „ți dacă", pe care o găsim atit de eminesciană, a scris și Sihlcanu*) : „/ Și dacă vreodată o soartă mai miloasă ! Voi-va să gust Iarăși iubirea-ți călduroasă, / Eu voi zbura spre tine pe aripi de zefir. / Iar dacă în uitare goni-vei pomenirea / Acelui cc-ți închină credința și iubirea, / Aș vrea să pot a zice : „adio suvenir t" / (Sonetul II. Adio). Nu va fi aflat poetul aici un model care și-a găsit un ecou tîrziu in procedeele sale de construcție ?!) Aș vrea să preînlimpin de pc acum un protest din partea acelora care pe bună dreptate ar putea obiecta că pe deasupra notelor comune semnalate între versurile poetului numit de Eminescu „liră de argint" și cele din lied-ul transcris mai sus există deosebiri fundamentale peste care nu ne este îngăduit să trecem. în ce constau ele? Nu vom intra aici în amănunte. Vom menționa doar faptul că Sihleanu recurge la procedeele stilului poetic, adică „poetizează" expresia cînd vorbește de o soartă mai miloasă, de aripi de zefir, pe care ea zbura spre ființa iubită, despre pomenirea gonită in uitare ele. Totul este așa dar „altfel" spus decit în ') Tudor Vlanu, Le Pseudo-tmpiratlf chei Eminescu In Bulletln de llnguistiquc". voi. XV, (1MÎ) p. SS—53, *) Cg. Scorpan, Note de stilistica sintactica, in But. Inst. de fii. rom. „A. Phillpplde", Iași, voi. XIII-XIV, IMfl. p. 174-191 (extras), *) Vezi Gr. Scnrpan, studiul citat, care observa că forma !n discuție a font remarcata de A. Phillppidc tn Gramatice eîementord o Imbil romine, Iași. lsS7, unde lingvistul Ieșean o Ilustrează cu exemple din Creanga : „ei taci, ajunpd-jt dc-amu herghelie" etc. p Apropiere Meu ta de G. CAUnescu, op, cit-. p. 279. •> inversiunea epitetului de tipul aposYat-inima mea (Venere ți Madond) sau „cu de-arpint aripe albe- (Epigonii) „mi-oi desface de-aur părul- fFloare albastră) ne amintește de Alecsandrl ; „Ce mingile și-nvle duioa-sd-lnlma mea (Steluța) șl de Eliade : „O strofă beli toată cu grei de-argtnl ciucuri- (Michaida). ștefan Munteanu ; Eminescu șl limba poetică a Înaintașilor 3 1 I vorbirea obișnuită, toiul tinde spre forme de exprimare in afara și pe deasupra limba iul ui comun. Nimic din toate acestea în versul Ini Eminescu; expresie este atît dc directă, incit pare că cs(c cea dinții care se înfățișează ideii spre a o exprima : ramurile bat în geam, stelele bat în lac, norii deși se duc, să te am în minte, să-mi aduc aminle de tine-n-Ioldeaiina, încet să ic apropii... Iar cind poetul scrie se cutremur plopii, ca durerea mea s-o împac, inseninindu-mi jindul, el creează metafore pe care dacă limba obișnuită nu le-a întrebuințat încă ea și le-ar putea revendica, căci se poate recunoaște în ele. Ni se parc foarte îndreptățită în arest sens remarca acad. G, Călinescu cind afirmă că „In ultima analiză creația în materie de limbă a lui Eminescu este un aspect particular al creației poetice, căci mulți au folosit un grai mai bogat decît el fără a-l egala în poezie. Limbajul eminescian — conchide autorul citat — parc strict eminescian din cauza forței realiste". ’) Acest lucru rezultă și din lexicul poetului, tinde notele comune și altor Înaintași nu sint mai puțin reprezentate. Nu e vorba mimai de neologismele din prima perioadă de creație eminesciană, care ne duc spre modele ușor de aflat în vocabularul poetic al unei întregi gene- rații dc scriitori din prima jumătate a secolului trecut, ca, de pildă, preferința pentru unele elemente latino-romanice, substantive și adjective, împrumutate cele mai multe din izvoare literare apusene; așa sint auroră, farisiastic, mister, mistic, orizon, parfum (profum), raze, sublim, zefir. Epitete ea alb. blind. dalb, dtdee. lin. tainic se asociau adesea cu termenii neologici adoptați de limba poetică a epocii. Eminescu recurge și la alte elemente lexicale, unele mai rar întrebuințate de el, altele mai frecvent — neologisme și cuvinte populare — pe care Ic oferea limba poeziei înaintașilor, lată doar CÎteva, atestate aproape toate în dicțio- narele noastre clasice. Ele nu aparțin însă lui Eminescu, adică nu cl este cel care le-a dat cel dinții întrebuințare poetică și cu atît mai mult nu găsim printre ele decît foarte puține creații lexicale pe care Ic putem atribut poetului. Amintesc doar citeva : „AsM, astuție (latinism sau italienism), „viclean", „viclenie", într-o variantă din Atureșan; „Invidia și ura botează de virtuți / Numește brav pe gîde, isteți pe cei astufi" este curent la Eliade care-l recomandă în Vocabu/ur de vorbe streine in limba romiaii (cf. 1. Heliade Rădulescu, Opere, II, p. 363. cd. D. Popovici, 1942) și-l folosește (in forma lui adjectivală și substan- tivală) de mai multe ori.s) Areal îl găsim întii la Bolintineanu; „sprincenele-i arcate" (Dilrubam). binezice „binecuvinta" din Junii eorupfi e luat probabil dc la Eliade care-l folosește în Rugăciunea de seară: „Tu ești ce-n toată făptura eu laud și binezic” ; dismefit ne întâmpină la Alecsandri: „Mărioara se trezea / Ca din vis se dismelea" (Alărioara Fiorioara) și la Eminescu în Venera și Madonă: „Dar azi vălul cade, crudo, dismefit dc visuri sece / Fruntea mea este trezită de al buzei tale-ngheț." Tot Alecsandri scrie: „Lilie zburătoare de fluturi alungată" (Legenda rindunicăi), ca și Eminescu în poezia La Heliade: „Cînd silfele vin jalnic prin Ulii să se culce"; regie, „ținut", „tărîm" est un eliadism: „Iți scutură jos lutul, trăpasă-n regii sacre" (Michaida), reluat de Eminescu în una din varian- tele poemului Mureșan: „Și somnul, frate al morții cu ochii plini d-eres / Prin regia gîn- dirii ne-nființate trece". Specific eminesciene par la prima vedere cuvinte populare cu mare valoare expresivă, ca promnroacă: „Bogată în întinderi stă lumea-n promoroacă" (Melancolie)-, răstoacă: „Ele sar în bulgări fluizi peste prundul din răstoace (Călin) : zdrumica : „Pe maluri zdrumicate de aiurirea mării" (împărat și proletar). Și tot astfel, aducere-aminte, sinonimul poetic al lui amintire: „ Aduceri -aminte m-or troieni cu drag" (Mat am un singur dor). Primele două cuvinte le găsim mai înlîi la Alecsandri : „văl alb de promoraacă" (Gerul): „Și privește eu-ntristarc i Cum se primblă prin răstoace" (Bradtti), iar zdrumica e un cuvfnt vechi folosit de Dosofteî*) și în secolul al XtX-lea de Eliade în Rugăciunea de seară: „Al meu suflet... / De plăceri sfîșieloare, in departe zdrumicai / Arde d-a se reîntoarce 1-al său izvorTlăcărat" ; aducere aminte— între alții de Hrisovcrghi: „Tu care cu a ta umbrire învitezi laf bărbăție 1 Prin aducere anunțe" (Ruinelor Cetății Heamfu). In sfîrșit, vom aminti că multe formații lexicale, cum sînt cuvintele compuse din două substantive, ca în acest vers din Venera p Afadond; „Țf-am dat palidele raze ce-nccnjoară cu magie / Fruntea ingerului-genitt, ingeruiui-idear. în care s-a văzut o influență a limbii germane, puteau ii luate de la Eliade. care scrie duh-femeie, păcatul hameleon (Căderea dracilor), pruncii-angeli (Anatolida). Cit despre adjectivul verbal în — tor Eminescu avea tot exemplul lui Eliade, carc-i dă o întrebuințare fericită deseori, cum se inlîmplă și în acest ') C. Cătlnescu, Eminescu — Murilor oi limbii nwrare, tn .Contemporanul'' din e. I. UHU. '5 Ce eK. Sn EcMîfbrtj intre ancilare, veri Șt- Cuclureariu ari. cit. p. 47-tl. 1 ValerJa Guțu-Romalo, Atestări lexicale tn „Psaltirea tn versuri" a mitropolitului Dosa/rei L.R., Z.H59, p. SO. 32 șteton Munteanu : Eminescu și limba pocUcă a înaintașilor •vers din Michaida; «Si se-ntorcea îi» sinu-i, reîncălzit, fierbinte, aducător de pace", ca și pe acela al Ini Alecsandri in imnul închinat astrului luminii: „O soare 1... Deschizător feeric de aripi zburătoare / Aiungăior dc visuri, de griji, de ginduri rele f Absorbitor de ■umbre, culegător de stele" (Soarele/ Eminescu reia procedeul obținînd efecte noi și supe- rioare de armonic in Scrisoarea a 11 l-a : „Rămineți în umbră sfîntă, Basarabi și voi Mușatini / Descălecători dc țară, dătători dc legi și datini." Tot astfel în una din variantele Rugă- zx/wul unui dac: „semănător de stele și-ncepător de vremuri", precum și în numeroase alte poezii in care adjectivul îndeplinește o Rmeție stilistică pc care cu greu ne-o putem închipui că s-ar putea transfera altei forme: „Las* să mă uit în ochii-ți ucizător de dulci" (Strigoii); „Că nu mai vrei să te arați 1 Lumină, de-ndeparte / Cu ochii tăi întunecați / Renăscători ■din moarte" (Sa dus amorul). „Și poate că nici este loc f Pe-o lume de mizerii f Pentr-un atîl de sfint noroc / Străbătător durerii" (ibidern). Acestor clemente luate izolat le vom adăuga altele alcătuite din îmbinări de cuvinte a căror putere evocatoare și rezonanță par a nu veni din alt izvor decît geniul artistului. Și cu toate acestea multe din ele sint ecouri prinse de poet din altă parte și integrate în mijloacele artei sale. De notat insă că in stilul premergătorilor poetului ele par accidente feri- cite pe care sensibilitatea noastră le înregistrează fără entuziasm : abia dacă le surprindem pilpiirea, care, trecută la Eminescu, se va aprinde și va străluci; căci poetul le va muri ui chip uimitor amplilitudinea vibrațiilor și le va urca în planuri simbolice spre care nu se încumetaseră inaitașli, Pierzîndu-și caracterul de artificiu stilistic, imaginea devine nu •element al ideii, ci expresia ei directă și unică, făcîndu-ne să bănuim adineimea gîndirii artis- tice care fierbe pe dedesubtul metaforei. Dar să notăm mai intîi cîteva dintre apropierile și uneori coincidențele stilistice ce se pot stabili tn această ordine de idei. Astfel, caracte- rizarea făcută de poet iui Alecsandri, „Ace! rege-al poeziei”, atil de proprie bardului dc la Mlrcești, a fost folosită mai întîi de D. Petrino. Adrcsîndu-se iubitei, cavalerul din Scri- soarea a IV-a o imploră : „O arată-mi-te iară-n haina lungă de mătasă / Care pare încărcată •de o pulbere arginioasă" ; expresia ultimă o folosise și Bolintineanu; „ ,,. o pulbere arginioasă de mii de peștișori (Rable). Oare imaginea freamătului frunzelor din cunoscutele versuri „O mamă dulce mamă din negură de vremi J Pe freamătul de frunte la tine tu mă chemi" este străină de cea care ne întimpină la Bolintineanu: „Pîrîul lin și dulce... f Unea a lui murmură cu-al pasere! suspin, f Cu freamătul de frunze in vlnturi legănată... -(Sorin sau tăierea boierilor la Tirgoviște). >lu poate fi intîmplătoare probabil coincidența dintre aceste asocieri de cuvinte pc care le alăturăm desprinzîndu-le dintr-un vers al lui Eliade: „1 se resfiră părul și pârul atingind-o / O dulce înfiorare de-a lungul o cuprinde" (Anaiolida) și din Apari să dai lumină: „Aș vrea cu a mele lacrimi picioarele să-ți scald / în dtdeea-nfiorare a sufletului tău cald." O imagine de o solemnă frumusețe, cum e aceea a lumii stăpinitoare peste întinderi'vaste, din Scrisoarea l, „Lună tu, sfăpina mării pe a lumii boltă luneci..." o regăsim la A. Ivireanu «... luna iaste podoaba nopții, asemă- nătoare soarelui și srilpină mării (Predici ed. cit, p. 128) ; cu deosebiri de amănunt, ima- ginea revine la Cîrlova : „încet, încet și luna, vremelnică stăpînă, / Se urcă pe-orizon dro- piile albind" (Inserare) și la C. Slamati; ,,Domnitoarea nopții, luna mingtioasă...” (Dragoș) și tot astfel metafora iuna-regină a nop/ii din cunoscutele versuri: „Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă / Prin care trece albă regina nopții moartă" (Melancolie) ne aduce aminte de Alecsandri : „Din marginea lumei, a nopld regină f Varsă-n calea noastră duioasa-î lumină" (8 Mart) '); dar mai ales această asociere a substantivului cu un epitet „eminescian" in Călin: „...printre gratii luna moale / Sfiicioasă și smerită și-au vărsat razele sale" o găsim și la Aiescandri : „Luna plină de o lumină moale / Ce-atinge iarba verde cu albele ci poale" (Legenda rindunicăi). Există uneori în poeții vechi pasaje întregi în care adie la o scară redusă, uneori abia perceptibilă, armonia cuvîntului eminescian. Tn unele din paginile de descriere cu pronunțate elemente de grandios, evidente in proza poetului, ca și in postume, nu putem -------------------- ') Iată și alte paralelisme care nu pot £1 fntimplAtoare : „Cind privesc zilele de-aur a scrlp- -turiLor romine" (Epigoni^ ; „umana rațiune... 1 Cc ne descria anii șl rUeic dc aur I Al evului ■terlce" (Eliade, AnaMUMa) ; „ . ., Afinufc albe da omăt (Diana) ; „Acele albe brațe șl pure ca ninsoarea- (Eliade, Fingni} ; „copila mea cu lungi șl blonde plete'' (Iubind In tăind) ; „Sub vălul transparent al blondelor el plete" (Eliade, Analolida). Pentru numeroase alte apropieri Intre Alecsandri și Eminescu, v. tn special I. M. Rașeu și Elena Râdulescu-Pogoneanu, operele citate. Stetan Muntcanu : Eminescu și limba poetică a Înaintașilor 33 oare identifica unele note desprinse din poezia noastră mai veche, ea de pildă dîn aceste ver- suri ale lui Conachi: „Munți inalți pînă la nouri, pirae prin stinci vărsate, Codri de copaci sălbatici printre pietre răsturnate. Prăpăstii, peste prăpăstii, adîneimj întunecoase, Unde zmeura și fragii și mura cea mai frumoasă Cresc în voie despre oameni..." f Amorul din prieteșug). Acesta e locul „pustiu și tainic'* unde poetul își așteaptă iubita. Ecouri din astfel de versuri au'putui pătrunde și in Călin, dar poale și în alte versuri din care aș îndrăzni să citez citeva din f loare albastră: e tot un loc ferit de lume, unde ființa iubită il îndeamnă să vină pe poetul „cufundat în stele și in nori, și-n ccruri-nalte“; „Stînca stă să se prăvale / In prăpastia măreață... Aco|o-n ochi de pădure / Lingă trestia cea lină / Și sub bolta cea senină / Vom ședea în foi de mure*'. Modele primare mai sigure de imagini mai ample de genul celor amintite pot fi identificate și în versurile altor poeți pe care autorul lui Calin i-a prețuit chiar atunci cînd în bătăile sale de aripi s-a ridicat mult deasupra zborului lor. Citez două versuri din poezia Singurătatea a lui Eliade: „Lacul colo-și varsă apele lui dorminde / Pe care steaua serii ivită le-a pătruns", care nu pot fi străine de celebrele ver- suri din Lasă-fi lumea, cum a remarcat încă D. Popovici') : „lată lacul. Luna plină poleindu-1 îl străbate;/El aprins de-a ei lumină / Simte-a lui singurătate". Și tot Eliade în I-'ingal își începea astfel descrierea unei oștiri ce se apropia în alai: „Ce este acel scomult ce vine uruind' 7 D-alungu1 pe coline șl care parcă este I O burdonare surdă insectelor de seară". Citîndu-le, ne gîndim fără să vrem la alaiul feeric al nunții din Călin, al cărui tablou începe aproape la fel: „Dar ce zgomot se aude? Bizîit ca de albine? / Toți se uită cu mirare și nu știu de unde vine" Cercetarea noastră este datoare cu o explicație, pe care șirul de apropieri făcute pînă acum între Eminescu și premergătorii săi o impune. De ce expresia poeticii emines- ciană, tributară tntr-o mare măsură — și nu numai în perioada debutului — experienței lite- rare dinainte de 1870, ne apare la el intr-o altă lumină și cu o semnificație nouă, ca niște ecouri ce sc prelungesc și se amplifică învesmîntînd cuvtntul poetic cu puteri parcă vrăjite? De ce limba poeziei romînești sună prin Eminescu și de la el încoace altfel decit a înainta- șilor pe urmele cărora el a mers o vreme și din cînd în cînd după aceea ? In adevăr, adierile carc-î vin de departe sc sting în versul său ca brizele mării revărsate în yîntul răscolitor de valuri. Citindu-I, avem sentimentul limpede că nu ne întîinim cu nimeni dintre înaintașii săi, incit sfintele firi vizionare ale premergătorilor săi îl privesc parcă de la poalele unui munte. Cuin forma nu poale fi despărțită de conținut, căci obiectul comunicării este determinat de ceea ce comunicăm, primul răspuns este că arta poetului se cuvine să fie cântată în orizxHitut vast al gîndirii sale artistice, în filozofia sa, în geniu) său. Lucrurile stau fără îndo- ială așa, dar explicația nu este suficientă, Eliade a fost bînluil de idei filozofice și de aspi- rații umanitariste pe care nu putem decît să le stimăm. Dar el n-a izbutit decit uneori să le întrupeze altfel decit in formele unor meditații sentențioase, conceptuale. Bolintineanu fusese și el ispitit în Conrad. după exemplul lui Childe llarold al lui Byron, de evocarea unor tablouri ale civilizațiilor, un fel de legende ale secolelor, cum avea să fie la Eminescu Alemcnfo mori. însă pe lingă sensul diferit al poemului, derivat de Bolintmeann spre nobila idee de luplă pentru cucerirea libertății, cele patru ciuturi cuprind prea multe aluviuni ver- bale care obosesc și îneacă ideea poemului. Găd, dacă forma se subordonează conținutului comunicării artistice, nu e mai puțin adevărat că acesta din urmă se definește prin ea, forma fiind singura posibilitate de a face ideea sensibilă percepției noastre. Cu alte cuvinte. Cunoaș- terea artistică străbate forma ca clapă obligatorie pentru a coborî In miezul Ideii. Altminteri, toate temele mari care au circulat în literaturile lumii s-ar reduce la scheme ce s-ar putea suprapune, prin eliminarea coeficientului artistic, datorită căruia opera trăiește ca producție v individuală, specifică și nerepetabilă. Obișnuit, vorbim in această Împrejurare despre stilul scriitorului, adică de acea între- buințare dală cuvintelor și tuturor mijloacelor de expresie prin care opera literară răspunde pe deplin funcției estetice pe care ea șî-o asumă In creația artistică. Dar poetul nu este numai un mintiilor, ci și un mintuitor al cuvintelor, scrie undeva Lucian Blaga. El dezvelește înțelesurile care zac neștiute sau nccaptate de întrebuințarea comună. El le alege și le încearcă >) I. Hellade nanul eseu, Opere. I, 1939, p. 506. Probabil dlnw-o scăpare din vedere Invitatul profesor clujean atribuie versurile in cauza poeziei Lacul, 34 Ștefan Muntcanu : Eminescu șl limba poetica a Înaintașilor pentru a le tace să scapere în irizații noi și pentru a le îmbogăți cu sensuri inedite. Le așază in vecinătăți și legături care le dan reflexe parcă atunci născute și surprinzătoare, pentru că el des- face și eliberează semnificațiile lor acoperite, închise, Și fiindcă cuvîntul este purtătorul ideii poe- tice. Întreaga muncă artistică se măsoară după felul în care artistul a izbutit sau nu să se comu- nice fără efort aparent în tiparele limbajului. Poate că nu este un paradox prea riscant cind spunem, rduind o afirmație făcută încă in antichitate, că imaginile cele mat revelatoare sint cele care trec aproape neobservate, acelea pe care conștiința noastră le inserează într-o ordine aparținind mijloacelor proprii tle exprimare. Căci sentimentul cititorului este bucuros să descopere mi neapărat cuvinte frumos sunătoare, ci, îndărătul lor, să se lase intim pinat de fiorul unei vibrații omenești în care se recunoaște cu uimire și pe el însuși. „Quand on voit le style naturel, scrie Pascal, on est ton! etonnă et ravj, car on s’aftcndait dc volt un autcur, et on trouve un homme". „Cind ic afli în fața stilului natural, rămîi plin de uimire și îneîntare, căci te așteptai să intilnești un autor și dai peste un om". Atunci cind vorbim despre muzicalitatea versului eminescian și o atribuim alegerii cuvintelor și rotunjimilor dc frază facem o afirmație care s-ar putea ilustra tot atît de bine cu strofe întregi din Bolintineanu, căruia nu i-a lipsit simțul armonici exterioare?) Dar la Eminescu este vorba de altceva, anume de o melodie ce vine dinlăuntru și care este efectul nu numai al potrivirii depline dintre idee și cuvînt — cu aceasta am spune totuși prea puțin — ci rezultatul adincimii de gindire și de simțire din ztaicle căreia vin spre noi impresiii? artistului. Să ne întoarcem din nou la eîteva paralelisme cu Alecsandri. Ne este familiar tuturor începutul poeziei Stelata: „Tu care ești pierdută în neagra vcrțnfcie / Stea dulce ți iubită a sufletului meu". Tn(r-un manuscris al lui Eminescu găsim : „Pierdută pentru mine, te-ai dus, tc-ai dus mereu, / Tu gingașă mireasă a sufletului meu", versuri care aveau să devină în poezia Atit de fragedă „Pierdută veeinic pentru mine / Mireasa sufletului meu*)", iar in Te duci... (din 1$83) imaginea neagra vicinide revine in aceeași formă, dar In urmă- toarea ambianță stilistica : „în toată neagra vednicie ! O clipă-n brațe te-am ținut." Așadar, o dată „Tu care ești pierdută..." față de „Pierdută vecinicie pentru mine" cu deosebiri nu de amănunte formale, ci dc structură a imaginii, adică a ideii; pierdutii este un parti- cipiu cu valoare de trecut, care concentrează și subliniază îdeea ireparabilului mai mult decît o poate face diateza pasivă : „tu care ești pr'crduM...“ ; la aceasta se adaugă o compli- nire adverbială : pierdută necinic, sugerind ideea de imposibilitate a reîntoarcerii, pe cind cealaltă complinire; pierdută vecinie pentru mine, introduce un dureros accent subiectiv, căci iubita puțind trăi pentru o întreagă lume se smulgea numai din sufletul poetului între „stea dulce și iubita" a sufletului meu" și „mireasa sufletului meu", deosebirea este dc la expresia metaforică ornamentală, deci poetică, la semnificația metaforică proprie, dcsemnînd o stare sufletească incomunicabilă altfel, căci numai îmbinarea dc cuvinte găsită de poet poate sugera dramatic tulburătoarea întipărite în cutele sufletului a unei mari fericiri dintr-un moment sărbătoresc al vieții, care va trăi de aci înainte doar în amintire. Iar cînd poetul utili- zind imaginea lui Alecsandri scrie: „In toată neagra vecinicie / O clipă-n brațe ie-am ținut" el pune clipa terestră și efemeră a fericirii ce se spulberă în fața eternității» intr-o antiteza menită să le sublinieze dimensiunile. Nu nc mai găsim deci în fața unei idile ce sfirșește în- tr-un plîns cuminte, ca la Alecsandri, ci totul c privit dincolo de un fapt de viață, într-o tendință de a înmulți sensurile și de a le extinde limitele. Sinceritatea și puritatea emoției Se dezvoltă și se înalță in reflecție, fiindcă lirismul poetului plutește pe marile ape ale meditației. Prin urmare, superioritatea stilistică a versului eminescian față de modelele sale constă între altele intr-un adaos dc clemente artistice care individualizează expresia poetică prin note particulare creatoare, născute nu dintr-un joc al fanteziei îmbătate de ea însăși, ci dintr-o înclinare spre imaginile apte să se constituie in reprezentări și să comunice cu un realism nuanțat sentimentele și gindurile răscolitoare ale poetului. „Eminescu, scrie G. Căli- nescu are darul straniu dc a ascunde imaginea lăsînd în chipul acesta liberă atențiunea asupra noțiunilor dc sentimente cu efectul imediat al măririi lor, în forma luminozității unui soare sub ceață. Fantezia devine astfel un „stil” și farmecul se face „inexplicabil" pină ce analiza descopere raporturile poetice latente." s) Aceste raporturi sint cu totul de altă nakiră decît în stilul poeziei noastre vechi. Căci imaginile eminesciene nu se pol izola, așa cum înlr-o piesă simfonică nu se pot izola sunetele violoncelului sau ale flautului, in comparație cu predecesorii, unde operația este teoretic po- ’) O. CAUncReu, op. ciL. voi. V. p. 97. •) Cf. J. M. Rașcu, op. cit., p. 49. ’) Op. cit., V., p. 17®. Ștefan Munteanu : Eminescu ți limba poeilcd a Înaintașilor 35 sibilă. la Eminescu întimpinăm rezistenta întregului. Bolintineanu folosise printre cei dîntîî îmbinarea de vorbe „dulci cuvinte": „Ei saluta pămîntul cc-i aducea aminte / De Omer cu aceste amari și dulci cuvinte" (Conrad). „O șoptește-mi — zice dinsui — tu eu ochii plini d-eres i Dulci cuvinte ne-ntele.se insă pline de-nfelea“ va smme Eminescu în Călin. In Pmmi, Alecsandri își începe astfel un vers: „O! fiică a Moldovei! trecut-ai ca un vii"; Eminescu va relua comparația, dar va orchestra-o') savant ca "să spună în Despărfire: „Cînd pe această hune să trecem ne e scris / Ca visul unei timbre ți umbra unui vis" ; sau în altă parte: „Anii tăi se par ca clipe / Clipe dulci se par ca veacuri", lată, in sfîrșit, ultima strofă din Portret dedicat doamnei X..Y ..Z. In care Alecsandri așterne ca pe un album aceste versuri; „Nici o inîndrie mare nu-ntrece a ta mindrie I / Nici spada nu întrece cumplita-ți nesimțire! / „Nici marmura cioplită albimea ta nu-ntrece... / Ca hina-n miezul iernii fru- moasă ești și ...rece!*1. Motivul, chiar dacă ar fi o simplă coincidență, ceea ce nu pare — capătă la Eminescu in ,4/wr sd dai lumină sporuri de clemente orchestrale ample din care străbate un strigăt sugrumat și sfișietor: „Apari să dai lumină arcatelor ferești, ! Să văz in templu-i zîna cu farmece cerești. / Prin vremea trecătoare lucește prea curat l Un chip tăiat de daltă, de-a pururi adorat. / Privite-voi cu ochi în lacrime fierbinți... / O, marmură, aibi milă de-a mele rugăminți". Așadar, sentimentele poetului au nevoie pentru a se exprima de perspective largi, cos- mice : prin vremea care trece s-aprinde o lumină in sufletul rănit al poetului prin care doar sloiuri reci și moarte străbat, nc spune el mai departe, iar glodurile întiuzindu și aripile între cer și marc se lasă mîngiiate de strălucirea rece a marmurei: „Tu numai ești în visu-mi luceafărul pe mări." Pentru Alecsandri și Bolintineanu comparația slujea îndeosebi drept procedeu comod de construcție poetică’)- Eminescu o substituie cu metafora, proces vizibil in laboratorul variantelor3), iar cînd o păstrează, îi lărgește virtuțile evocatoare apropiind-o de simbol. E drept, numai în șase versuri din strofa citată adineaori poetul înfruntă de trei ori regulile gramaticii, cel puțin noi cei de azi, scriind ferești, lacrime. a mele rugăminți. Dar a judeca astfel limba poeziilor sale înseamnă a pierde din vedere că in creația unui marc poet „corectitudinea" formelor nu este o lege sacră și ea nu poate fi invocată decit atunci cînd amenință să ducă la sacrificarea ideii, adică la stricarea unui întreg ce se realizează prin încheieturi muzicale. Armonia vine insă în poezia eminesciană din altă parte și de aceea acordurile ei, legănate uneori și învolburate altădată, trec peste imperfecțiunile gramaticale fără să iasă din ele primejduită, ci dimpotrivă — căci izvoarele ci pornesc din regiunile adinei ale întregii sale inspirații și se ridică spre generalizări în fața cărora examenul aplicat sonorității verbale a cuvintelor desprinse de suportul lor ideal devine un exercițiu didactic steril. In aceasta constă și dificultatea analizei armoniei eminesciene, o față a stilului care nu poate fi redusă la o sumă de procedee tehnice, oricit de utilă este o asemenea cercetare, ci trebuie converîtă spre analiza semnificațiilor fundamentale prezente în opera artistică, înțeleasă ca un act de creație integrală exprimînd într-o formă specifică unghiul din care scriitorul privește lumea <) „Stilul pentru scriitor ca și pentru pictor este o chestiune nu de tehnică ci de viziune", ne amintește M. Proust. Cu alte cuvinte, desăvîrșirca artistică a versului eminescian trebuie raportată de fiecare dală la substanța lui, adică la gîndirea poetului pentru care tiparele limbii codificate în- semnau un obstacol — sentiment pe care nu l-au cunoscut predecesorii săi. De la ei nu ne-au rămas variante, ci ediții retipărite uneori, de la Eminescu nici un volum alcătuit de el însuși. Acea „adincă sete a formelor perfecte" de care poetul este chinuit nu era altceva decit aspirația spre „cuvtntul ce exprimă adevărul", iar acest adevăr și-a găsit întruchiparea printr-o luptă necurmată cu materialul in care ideea trebuia sculptată. Căci Bolintineanu, de pildă, cu toate meritele sale artistice, nu-și făcea scrupule estetice din folosirea epitetelor convenționale; adaosul lor uniformiza și nivela expresia, făcind-o să sune la fel în contexte diferite. El vorbește de ochii ei cei dulci și de un dulce soare, un dulce azur de flori dalbe, dalba copilă, dar și de plaiul dalb, de arme sau chiar de dalbe lupte. La Eminescu im- presiile se diferențiază într-un registru de o rară bogăție de clemente plastice și semnificații morale, atunci cind poetul vorbește de aur rumân, de boita alburie, de blinda batere de vint, de apa care stmd somnoroasă, de tinguiosul glas de clopot, de frunzișul sunător, de codrul bătut de ginduri, de voluptoasa văpaie a lunii, de o dulce silă, de ochi cuvioți, de ’) E. RAdulc*Cu-PoSonc«inu. op, cit,. II. p. 103. *> D. Fopovld. Poezia Ztai MlhaU Eminescu. Cluj. IMS, p. i^„ *) Veii Oh. Bulgâr, Variantele poeziei ^Crăiasa din povești14 In „Luceafârul“ din 1 II. 1»G4. *) Despre armonia cmincsclanA. vezi Tudor Vianu. Poezia iul Eminescu» București, 1W0. 13^—IM ; acad. AL Rosetti, studiul Citat din culegerea De la Varlaam Ia Sadoccunu, p. 343-3>3- 36 ștefan Munteanu : Eminescu și limba poetica a Înaintașilor lacul vechi ți sfini, de stelele proroace'f : sau cind, ampliiicînd epitetul prin metafora născută dintr-o viziune vastă a lumii interpretată plastic, el vorbește despre eterna alergare, negura eternă, noapte adineti a veșniciei, de sure / văi de caos, de secoli ce se torc, do valurile vremii, de eternele valuri; sau dă accente omenești imensităților spațiului simbolizate prin Irămintarea fără sfirșit a valurilor, pentru a se face auzită meditația poetului, ca tn aceste versuri din Memento mori evocind tabloul grandios al vechii Grecii prăbușite; / „De-atunci marea-nfiorată de sublima ei durere, / In imagini de talazuri, cint-a Greciei cădere. / Și cu aibastele ei brațe țărmii-i mingiie-n zădar...". Să alăturăm aici strofa din același poem unde este evocată imaginea Ruinei care în panorama civilizațiilor ia locul Helladei; „Șl atunci apare Roma Tit uimita omenire. / Ginduri mari ca sori-n caos e putemica-i gindire / Și ce zicc-i zis pe veacuri, e etern nemuritor; / Iar p«poarele-și îndreaptă a lor suflete mărețe, / A lor fapte seculare, uriașele lor viețe J După căi preserise-odată de gindirea-ăslui popor". Dintr-o altă perspectivă, Eliade se oprise și el asupra acestor tablouri pe care lo tratează intr-O manieră diferită, de istoric al ideilor de progres moral, colorate mistic, în . Vrafri/ida, IV, din care citez: „A Greciei cădere în sine presupune / Ș-o mare-naintare In rare înfloriră / Virtuți, științe, arte, și drept și libertate. I In care se născură ș-atît se dez- voltară 1 Talente, minți ți genii, eroi ți legislatori, / A Greciei cădere ne dă să înțelegem; Din fapte-nvederate c-a fost a lumii școală / Precum căderea Romei ne-nvederează-n faptă / Ca fost odinioară și doamnă și potente". Să notăm in treacăt că limba lui Eliade este în aceste versuri și nu numai aici „co- rectă" sub aspect literar. Ne impresionează neplăcut doar italienismul potente, „puternic stă- pin“; Eminescu in schimb scrie împotriva normelor literare ale epocii : a lor suflete, a lor fapte, vie le. Deosebirea esențială însă, din punctul de vedere care interesează insă aici, constă intre exprimarea nv|ională, făcutu aproape in termenii științei, la Eliade și transpunerea conceptelor in imagini poetice străbătute de emoție lirică, la Eminescu. Poet ai reflecției filozofice, Eminescu vorbește conștiinței noastre prin tumultul dc sentimente care iradiază din stări ale intelectualului solicitate cu o stăruință arzătoare de meditația poetului?) Abstrac- țiile concretizate silit fruclul acestei Îndoite ale Sale ipostaze de ginditor și de poet. Asimilind din vreme datele unei culturi întinse, el le va traduce în limbajul artei racurgînd la un vocabular in care neologismul cel mai recent se întilnește cu vorbele comune și coexistă cu ele. Dar mai ales acestea din urmă adunate din tezaurul vechi ai limbii sînt învestite cu însușiri menite să se adreseze fanteziei și s-o aprindă : a cirpi cerul cu stele, a minji marea cu valuri, in a lucrurilor peteci cătillnd Înțelepciune; cu mine ztlelele-fi atiaogi. Căci unde- ajunge rw-i hotar / Wci ochi spre a cunoaște l Și vremea-ncearcă in zadar /I Din goluri a se nație. Iar cind relele prezentului epocii sale i-au stîrnit de atltei ori indignarea, el a găsit limbajul violent prin care a stigmatizat o lume de panglicari in ale fării. spuma înveninată a politicianismului liberal, fonfii și flecarii, gâgăufii și guța/ri care-și luau dreptul de a vorbi dc virtute și de un trecut cu care n-aveau nimic comun. Asemenea mijloace verbale ale meditației ți ale satirei nu cunoscuseră înaintașii. Dis- tanța dintre ei și autorul Luceafărului a crescut pînă acolo încit contururile lor se șterg ți se amestecă undeva, în urmă, dincolo dc zare. Eminescu nu ți-a încheiat opera. Peste mintea Iui genială au coborît într-o zi umbrele. Răminca o lume de frumuseți nedezvăluite și de ginduri nespuse pînă la capăt. El însuși scrisese în lâSl : „Aspru, rece sună ciutul cei etern neisprăvit." Dar în scurta lui existență el a făcut ca limba poetică romînească să-ți cîștige conștiința de sine a valorilor ei. Pentru aceasta poetul a luat drumul de la capăt, cernind materialul adunat din izvoare felurite și supunindu-i unei elaborări de ani de zile. Săritura despre care vorbea Ibrăileanu nu este un salt din goluri, ci rezultatul unui proces de continuitate literară care atinge prin Eminescu punctul lui cel mai înalt. Limba artistică romincască sună prin Eminescu altfel, căci ca este o sinteză a tuturor eforturilor făcute pînă la el și incorporate in ea ; și fiindcă Emi- tiescu a prefăcut-o intr-un instrument cu mii dc coarde eu vibrații prelungi, line și abia îngî- uatc uneori, Învălmășite ți sumbre alteori. Ea este o creație a poetului, pentrucă e supusa geniului său, dar aparțineți întregii culturi romiueșii care ți-a găsit prin ea una din expresiile desăvirțite ale geniului ci național. ȘTEfAV AftWTEAJVt/ ’) tn legătură cu clasiacnrea și funcția stilistica a epitetului, vest Tudor Vlsnu, Epitetul eminescian in probleme de stil ți artd literare, E.S.P.L.A., 1955, p. 11-41. ') Vezi !n accasti privință șl părerile poetului comentate dc Gh. Bulgar tn lucrarea Eminescu despre problemele Umbli romine literare, Ed. Șt,, isw. p, m ți passim. ștefan Munteanu : Eminescu șl limba poetica a înaintașilor 37 ULTIMELE SONETE ÎNCHIPUITE ALE LUI SHAKESPEARE în traducere imaginară de V. VOICULESCU CLXI U intre atitea chinuri, venite-asupră-mi hoarde, Păstrez dureri de care nu pol să mă despart ; Tot suiletul mi-e-n ele ca sunetul In coarde Ce Încă vii vibrează vioara cind s-a spart. Ca viermele mătasei tesusem ne'ncetat In jurul tău un magic cocon de poezie; Tu, strălucitul flutur, l-ai rupt și ai zburat Din gingașa-nchisoare păzit cu gelozie. Și astăzi, mari otrăvuri cu care m-am deprins, Disprețul tău, trădarea Îmi sint trebuitoare; fntrate-adinc in carne-mi țin viața de Învins, Cit lipsa lor mi-ar fi și mai ucigătoare. Căci ele, prinț r-o vrajă sint înseși, răsturnate, Iubirea șl credința, pe dos și blestemate. CCXXXVI Ue mult eu simt In tine o rece deșărtare : Din mina mea-ft tragi mina, priviriie-ți pierdute Îmi spun, mai înainte să-mi zică gura: „du-te“ Și te golești de mine ca pentru o plecare ... E toamnă? Și cocorii-ți deșteaptă nostalgia? Pribegile corăbii te-ademenesc în zări ? Dar n-asculta de șoapta feericei pierzări. Pentru mirajul orei nu lepăda vecia. Cind nordul se răstoarnă crunt peste noi și vine 38 V. Volculescu : Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespcsre Noianul de omături pe inimi să-și deșarte, Nu mai rlvni spre calde și-albastre țări departe... Râmi! fără de teamă aicea, lingă mine : In veci mai credincioasă ca soarele de sus Iubirea mea nu are nici iarnă nici apus. CLXXXIX 1 V u m au tirit spre tine nici stearpa desfrinare. Nici vițiul fățarnic, ci patima senină; Cînd fluturai își arde aripa-n luminare, El nu rivnește seul, ci magica lumină. Mă sprijin pe amintiri-acum... și-apoi pe moarte: Toți ceilalți stlipi cu lumea deodată s-au surpat, iubirea putrezește pe undeva, departe, Eternitatea-i încă un vis dezaripat. M-adun de pretutindeni, mă-nchid de-o grijă sumbră, Mi-e sufletul zadarnic și cere să se culce ; Prin slăvi amurgul trece misterios de dulce Și-n umedul lui giulgiu mă-nfășură cu umbre ... Nici stea, nici clntec: vine alt soi de noapte, grea, Mai limpede ca gheața... și rece tot ca ea. ROMANȚĂ VECHE f »• nchide-ți ochii dulci — șiadormi‘ Așa te legănam odată In noaptea proaspăt înstelată Și-ți descîntam să te transformi Intr-o noptatică tanagră Cu carnea limpede și neagră In șerpii părului, enormi. Lung migăleam să te desghioc Din alba hainelor pdstae Și miinile-mi zbucneau văpae Cu mole șeii de vis și joc Iar plopul foșnitor și drag Al fericirii noastre steag Urca în cer atit noroc 1 v VoIcuKmîcu : Homnruâ vccnc Te frământam ca pe un lut In care doarme o tanagra Cu carnea aprigă și neagră Și iată du hui te-a umplut Cu brațul galeș mă cuprinzi Oftezi ușor și Îmi întinzi Tot sufletul intr-un sărut , Cu puf de noapte pe obraz- Ingemănați sub far de lună Sclipeam cu stelele-mpreună luceam cu razele pe iaz fși alina văzduhul boarea Lin aromia privighetoarea Eu, ca luceafărul, stăm treaz. Purtai asemeni eu sufffna Plăpinda ta podoabă nouă Cununi sălbatice de rouă ... fși scutura pe noi grădina Misterioasele-i palori Pină-mbinam tlrziu in zori. Iubirea noastră in fumuid. r. VOiCITESCU! 40 V. Valeulescu : RomânțA veche- D A R U R A i strins în tine svomiri, fiori, aureole, Ai strins văpăi suave din zorii sidefii Să mi Ie dărui mie, cind bună ai să vii Cu fine rezonante, ca pieptul de viole. Ai strins suflarea verii și farduri din zăpezi, Subtile mlădieri din zboruri, rind pe rind. Le-aud aci-n odaie. Prezentul mi-i desmierzi Și-mi despletești cu mlna-nceputul unui gînd. O frunză-ntlrzîală in pârul de aramă Pogoară amintiri cu umbre, cu cleștaruri... Ah, toamnele cu zumzet mă-nglnă și mă cheamă. Eu ce s-aleg vrăfit din sunete, din daruri, Cind toate mă-mpresoară, cind toate Îmi dau ghes ? Ma/ poți să-mi dai, iubito, elanul unui vers ? FRUMOASA ADORMITĂ i-e teamă, știu, de frumusețea ta Cc-ar trebui, firesc, să mă subjuge, Mă-ntreb dacă iluzia-mi ajunge Ori umbra mi-e destul spre-a te ciuta. Mi te închipui pură, amară și departe ... Te-mbrătișez in alte temei și, înșelat, Mă nvoioșesc spre tine, zbucnind Înaripat, Să-mi dezvelești, sub lună, văpălle abstracte. Dc ce mă văd nevolnic și-mi par un Don Quichotte ? In preajma ta neliniști mă zguduie-ntr-un joc, Eterna-ti frumusefe desfată și-nlărită ! Frumoaso, sint al tău cu sînge, cu fior! In zbaterea mea surdă, timidă, mohorltă Spre glndul tău mă sui cu pas sfredelitor! AL. /EBELEAMJ Al. Jcbelean'j : Daruri 41 I Dansind pornește in lume... Coapsele li kmecd prin mlinile vintului, sinii la iei. Pielea îi strălucește ca spatele mimului, ca nucile crude în ploaie. Culege macul din drum aplecîndu-se cu mlădieri de mesteacăn — oglinzi li cad atunci din păr. Privirea ei descoperă Incet-încet ceea ce inima îi știe încă de ieri. Necunoscută îi rămine doar moartea ... Mingile norii, ginduri sublime anină de aripile păsărilor. Ea nu-și cunoaște nici vlrsta. Se dăruiește din curiozitate și iată că amarul i se pare smeură coaptă. Pîntecul ei este o tavă de aur pe care se topește amurgul. Aleargă, aleargă, aleargă șl goală, strălucitoare, se aruncă in apă și goală, strălucitoare, se preface că plînge in iarbă și goală, strălucitoare, se aruncă în spațiu — și treptat își pune veșmintele descoperind pudoarea. PETRE STOICA 42 Petre Stoica ; Nadla POEMUL SUNETELOR lunetele, imaterialele aripi ale materiei... Fără zborul lor cit de rece ar fi lumina pămlntului, Fără mirarea lor n-am ști cum se trezesc p/an(e/e, Cum umbJd arome/e, cum țipă culoarea, N-am cunoaște harfele vîntuiui și visul copacului; Despre păsări am avea o imagine incompletă, săracă, Iar despre fete n-am ști, de fapt, nimic, Dacă nu le-am auzi curcubeele tisului, mișcările brațelor Cind trec peste constelațiile pieptului nostru. Dacă n um ști ce melodii trezesc ochii Iot Și cum se umple drumul de bucurii siderale Cînd pașii lor trec amețiți sub arborii serii. Sînt cel mai Înrăit băutor de sunete f fn fiecare dimineață trupul meu aspiră Lumina lor desăvlrșită și eu devin un văzduh Prin care se mișcă toate aceste păsări străvezii,.. O, aiuncj gînrfun'M mele Iși deschid corolele Și trec pe lingă oameni, imprumutindu-ie Propria mea frumusețe. Și laud cu-ntreaga mea sănătate Aceste divine expresii ale lucrurilor Fără care visurile noastre n-ar mai trece de la unul la altul Pe marile elipse ale Irumuseții pămintului. Ca pe-un fund de mare am fi. Și n-am putea Să ne strigăm bucuria clnd iubim cu carnea, cu unghiile, Nam putea strivi destul, cu ura noastră, josnicia Și n-am putea să ne mișcăm vibrind Pe gama iniinită a- propriilor noastre sentimente. Ah, sini beat de sunete 1 Aud stelele Cum trec prin bărbați, aud durerea sărutului Și chinul sinilor. Aud cum tinde bărbatul, Cum așteaptă femeia, aud cum cintă copilul Descoperind murmurul rîului, aud plînsul bătrinului Care se retrage tot mai mult înlr-un con al tăcerii.., Anghel DumbrAvc;in« ; Potoul sunetelor 43 Aud MmzcJc, aud pietrele, iarba. .. Aud orzu/ să?ba?/c ți muț/e/u? cerbilor, Aud trenurile, țipătul lor nepămîntesc. Aud scrișnetui macaralelor, exploziile dinamitei Cind mută munții lumii să treacă mireasa In cărui de nuntă. Aud clopotele ilarilor. Clopotele ideilor, clopotele mișcării, ale pretacerii. Aud, aud, aud .♦. Sin? bea? de sunete, Trăiesc și sint beat de zbomi lor pur, Trăiesc și sint beat de zborul lor pur... MPRESIE DE PRIMĂVARĂ seu/? cum ured frunzele Prin trunchiul copacului, Cum poposesc uimite pe crengi Ca niște păsări Și beau lumina de martie ... Privesc cum urcă frunzele Prelungi și verzi ca ochii tăi Și nu știu dacă nu ești lu in sufletul copacului Și fiecare zbatere a genelor £ o frunză mișcată in sus. Copacul se uită Ia mine Cu ochii tăi verzi și prelungi Multiplicați nestirșit... AVGHEL DUMBAVEAMJ 44 Anshet Bumbrlveanu : Poemul sunetelor I O A R E L E J umătate clin timp șil petrece pe pămint printre oameni. Întoarce cu grijă ceasornicul după care vin și se duc anotimpurile ; face transfuzii de singe iernii; pune pe ape oglinzi pentru frumusețea despletită a sălciilor ; preschimbă văzduhu-n ocean și-1 umple de cintece. Vocile iul răsună solemn In amfiteatrul copacilor. — Brazii i-s dragi mai cu scamd pentrucă știu și-n cădere să-și țină dreaptă șira spinării. Clnd obosite, adorm, peste lucruri cheamă noaptea și luna ; șhe că lumina e necesară și-n vise. Nu se oprește o clipă. I-e teamă să nu l caute oamenii, caii ori iarba și el să nu iie acolo. Iubește tot ce se-nalță ... WC IAN VALEA Lucian Vslra ; Soarele 15 LEBĂDA ROȘI E Ca-n unda poeziei metafora frumoasa, O lebădă de purpur-incendiar se lasă fn ritmic puls pe Iacul albastru al iubirii. S-aud șoptind in graiul mirezmci trandafirii. Furtuna, ca un șarpe de apă, stă sub stincă ; E încă prea tăcută, e prea departe încă. Iar dragostea senină ascunsă sub pleoape E Jncd prea suavă, e fncd prea aproape. Cj timpul, orbul faur de anotimp și clipă, Dă lebedei mlnie și viperei aripă, Că-n negura iscată și-n vuietul furtunii E soarele mai verde ca verdele genunii. De valuri adumbrită, pătrunsă de otravă, Iubirea sîngerează sub lebăda bolnavă. Neprihănitul clntec de lebădă ce plinge Mai omenesc e parcă, și parcă mai de sînge. N. ȚAȚOMIR 46 N. Țațomir : Lcbâda ro?le CRITICA CURENTELOR DE AVANGARDĂ* । T 1 ristă și zadarnicii a fost virulența „avant-gardismulni": în mai puțin de un deceniu,, curentele de frondă literară au lansat programe și formule de înnoire a artei prin infuzii (Mc- ism, sinieiism, simultanism, integralism, suprarealisrn, prin imagismul automatic, o meta- foră extravagantă devine programul unei noi orientări in artă. Sinietisme sau integralism nu înseamnă propriu zis nimic sau aproape nimic, cel puțin sub raport estetic. Ele nu ar trezi interesul dacă n-ar fi. totuși, expresia unei mentalități spirituale și, prin aceasta, a unui feno- men mai larg, cu implicații adinei în toate domeniile artei: criza culturii burgheze, ca refiex al crizei generale a capitalismului. Curentele de avant-gardă au avut, la noi, ecouri mai puternice după 1921 Idei nega- tiviste despre artă întîinim și înainte de această dată. B. Fundoianu semna, in 1922,-0 scan- daloasă prefață la volumul „Imagini pi cărfi din Franța'', negind literatura romină anterioară pe temeiul unui pretins spirit de servitudine față de alte culturi. în 1921, „Contemporanul" publică un manifest activist către tinerime proclamînd decăderea artei („Jos arta că s-a pros- tituat" ...), convcnționalizarea și „compromltarea ei printr-o îndelungă practică realistă. Relativismul filozofic al veacului și tehnicismul modern sînt invocate pentru a Sprijini ideea unei restructurări fundamentale in literatură. Se preconizează, în locul observației și nota- ției realiste, o metodă stenografiei, cu concursul hazardului și al fanteziei, izolate insă de orice inriurire a logicii. Este o primă manifestare dadaistă și futuristă de mai mare răsunet la noi. La puțin timp. Vroronca lansează prin 75 H.P. (oct. 1921) picio-poczia, detașată de logică, frumos, plăcut, util (rațiuni veștejite"). Ptcto-poezia se nutrește dintr-o conștiință „supra-senzațională", din absurd, irațional, din negație:... „Cuvintele cu intestinele desple- tite aleargă prin foburg înlănțuindu-se in jazzttl frunzelor vertiginoase. Literatura nu mai prinde rugină ca frunzele toamna, nu mai supurează la intervale ca un flegmon ci, prin rostogolit vulcanizare in dansul cetăților se prăvălește". Se caută, cu febrilitate, noutatea, înțeleasă din punct de vedere formal, ca o răsturnare a topicii, și, in genere, a raporturilor gramaticale firești. Punct („revistă de artă constructivă internațională", 1924) sfidează și tinde să dărîme și ea logica și gramatica pentru că acestea ar limita sensibilitatea. Ermetismul, exprimarea eliptică, și bilînică ar constitui blazo- nul artei moderne. Avangardiștii îl trec, printre primele lor porunci („cu cit mai incom- prehensibilă îi va fi opera cu aiît va reprezenta o mai mare valoare de artă"). Iniegralismul. care urmează in succesiunea formulelor de înnoire, unește dadaismul, futurismul și suprarealismul (pinii atunci exhis din sinteza artei moderne pentru lipsa lui de *1 Capitol dlntr-un volum privitor la lupta de idei dusa de revistele «riale sub Influența Ideologici clasei muncitoare. Intre cele doua râzboale mondiale. Eugen Simian : Critica curentelor de avangarda 47 vigoare, pentru inutila și derulanta lui delicatețe: feminitatea!), O pleiadă de eseiști mili- tează pentru „integralism*, pentru formule criptice în artă, prin combinarea descoperirilor moderne; expresionism, futurism, cubism, suprarealism (din care se păstrează clementul irațional). Unu (1923—1932), o revistă, eclectică, gravitează in jurul viziunii onirice. Alte reviste (Urmuz, Alge, ctc.) se mențin in aceeași sferă de preocupări. Cazurile paranoice, iraționalitatea concretă (la care aspira Salvador Pali), pesrmismuf uiiaf. agresm. (Pierrc Naville) și automatismul psihic constituie puncte către care tinde „estetica" unui avan- gardist. S-a vorbit de ideea autenticității și a sincerității în artă ca de ideea fundamentală a „esteticii" avant-gardismului, Cîteva manifeste vin, se pare, să confirme ipoteza. Totuși această idee nu este integrală într-un context acceptabil pentru estetică, Supra realismul francez are o preocupare du estetică : bună sau rea, există, poate fl delimitată și supusă analizei critice. Curentele de avant-gardă dc la noi se disting prin renunțarea, programatică, la orice /onnulă purgativă in artă, cu alte cuvinte: la orice preocupare pentru teorie. In momentul cind un ideolog avangardist a ajuns la un punct al înțelegerii raționale el devine suspect, inteligența lui scăpărătoare și haotică se plafonează, Nu există nici un interes metodologic, atară doar dacă negația nu exprimă ea însăși o „estetică" in artă și o filozofie in viață. Ceea ce criticii mai vechi numeau „balcanism" (gratuitate, limbuție, lichelism gălă- gios, superficialitate solemnă, etc.) se asociază acestei tendințe colorînd, într-un fel aparle, o atitudine nihilistă in literatură- Ce mentalitate se exprimă, în fond, aici? Dezvoltate intr-o perioadă de relativă stabilizare a capitalismului și de reflux al mișcării revoluționare, curentele de /ronda tălmăcesc deruta, duplicitatea intelectualității tnic-burgheze, care, exas- perată de ordinea burgheză și de convenționalismul culturii oficiale, adoptă o atitudine anar- hică, epatind și sfidînd nu numai ordinea și convenționalismul burghez ci orice formă de organizare socială și întreaga artă realistă. Frenezia și violența ei ascund un detestabil conformism, o atitudine duplicitară și o concepție subiectivistă. Revoitindu-se total, cu o înverșunare negativistă față dc valorile consacrate, avant-gardiștii eșuiază (deși principial ii detesta) in cel mai vinovat convenționalism. Negația este o poză, nu un element dialectic in analiză. Singura realitate certa este propriul lor subiectivism. Absurdul, haosul, nepre- văzutul și ilogicul sint ridicate la rangul de principii care dau un sens ( supara/ionai și supraerno/ional; imaginilor și viziunilor. Avantgardistul nu acceptă nimic, în afară de gratuitatea sa. Ostil burgheziei, el o sperie cu imaginea revoluției proletare. Dar revoluția îl sperie și pe el însuși — și singurul act de curaj acceptat este fronda. Cultura și arta pe care o pro- pagă și pentru care se agilă exprimă, in fond, criza culturii și artei burgheze, sterilitatea agonia spirituală a unei clase obosite. Unica ci dimensiune este violența. Unicul ei efect: epatarea. Situația este paradoxală și poate crea confuzii, deoarece avant-gardismul se declară înverșunat adversar al burgheziei conservatoare și al culturii convenționale. Tăișul nega- tivismului acestor curente a atins, uneori, convențiile artei facile, rutina și academismul poetic, didacticismul și idilismul sămănătorist și pe această linie s-ar putea descifra o preo- cujiare estetică notabilă, un spirit critic în artă. Dar, pornind de la aceste tare ale artei bur- gheze, au fost negate înseși principiile realismului, întreaga literatură clasică. Curentele în sine nu sint unitare și sub aceeași formulă se ascund contradicții. Futurismul italian a evoluat spre fascism și a devenit exponentul, spiritual, al acestei grupări politice. Futurismul rus a avut altă dezvoltare, din rindurile lui s-au detașat cîteva talente de anver- gură, care, adoplind 0 viziune nouă, și orientând în alt mod arta lor, au putut deveni cintăreți ai revoluției. Chiar in cadrul aceluiaș curent literar activează forțe diferite. Unele lălăite autentice, atrase de mirajul revoltei totale, după o perioadă de frondă avanl-gardistă, sub influența unui moment revoluționar și-au dat seama de gratuitatea crezurilor moderniste, de inoperanța (și deruta) protestului „in genunchi" (cum a losi definit, cu o expresie adecvata, această atitudine). Este vorba numai de cazuri izolate de înțelegere și restructurare a opiniilor politice și estetice? Hotărît, nu. Momentul crizei economice a radicalizat aceste pături șovăi- toare ai căror exponenți, direct sau indirect, sînt intelectualii înrolați în mișcarea de avani- gardă. Pe de altă parte, progresul mișcării revoluționare a adus in fața creatorilor un ideal obiectiv de acțiune, a deschis o perspectivă a viitorului. Luptele proletariatului au dezmeticit pe mulți, eroismul, tenacitatea și sacrificiul acestei clase, în grelele și îndelungatele ci împotri- viri față de burghezie, au făcut ridicole falsele revolte; individualismul agresiv și, „pesimismul ■vital41. La noi, momentul Grivița a fost decisiv, „Dar inir-o zi — recunoaște, retrospectiv, unul 48 Eugen Slmlon : Critica curentelor de avangardă ■dinlre colaboratorii revistelor de avant-gardă : Geo Bogza *) — am auzit mugetul sirenei cie la Griuita, Și tot atunci din inima Germaniei s-a ridicat cel mai sinistru urlet de lupi ce a răsunat vreodată in istoria lumii". Pericolul fascismului a fost, ața dar, alt semnal de alarmă ți alt prilej de meditație ți de evadare dintr-o exasperantă, violent# dezamăgire. Fenomenul este, cum am spus, mai general, tn Franța, acest proces de diferențiere s-a concentrat în jurul ața numitului „caz Aragoii". întors din Uniunea Sovietică, în 1930, Aragon Încredințează rc- vistei Le surrealisme ou service de la reootution o serie de articole în care substituie Supra- realismului viziunea malerîalist-dialecUcă- El vrea să utilizeze metoda materialistă dc observare a realității, integrind viziunii onirice rezultatele acestor experiențe, O tentativă care s-a dovedit, curînd, lipsită de fundament teoretic. Lin pas, totuși, fusese făcut: recunoașterea ma- terialismului dialectic ca singura filozofie revoluționară ți implicit recunoașterea reali- tății obiective. în rcvsta Commune (1933) îl regăsim pe Aragon ca partizan al realismului militant ți al revoluției proletare. El nu mai încearcă a concilia materialismul dialectic cu suprarealis- tul : dimpotrivă, constată că profunda separare dintre masele muncitoare și suprarealism se accentuiază. Evoluția firească il duce pe Aragon spre realismul socialist, in a cărei me- todă artistică el a găsit formula cea mai potrivii# pentru a exprima crezurile revoluționare. In ceea ce privește vechii adepți ai grupului suprarealist, procesul de diferențiere a conti- nuat, aducind, dc pildă, in rândurile poeților revoluționari pe Paul Eluard, Andră Breton și .alții au aderat la troțchism, Salvador Dali. a devenit partizan al lui Franco și mai tîrziu, in vremea războiului, a colaborat eu hitleriștii. Dali a continuat a fi un eschibiționist in artă- Vlzlunca sa se leagă dc concretul irațional, tradus printr-o imagine obscură. Ocultismul este transpus în artă ; se încearcă chiar o estetică a lui, așa cum reiese, de pildă, dintr-uu eseu ; „Comment voulez vous qudis ies (mes tableaux) comprentierd — întreabă el — quand moi-mdme qui suis Celui qui Ies ie ne Ies comprends pas non plus. Le fait que moi-m£nte. ou moment de peiindre. fi ne coittprettne pas la significaiion de mes tableaux (...). Toute muu ambition sur ie plan pictural consiste ă malerimiser aoec la plus imperialiste rage de prdeision Jes images de l'iratioruialifd concrete*'). Fenomenul de diferențiere în sinul curentelor decadente se acceiituiază, la noi, după 1930. Fața dc amplitudinea procesului se poate vorbi de o destrămare a acestor grupări, deși unele dintre ele au rezistat pînă tîrziu, ultimele manifeste suprarealiste datind din anii 19-15- 194G. Aceste cazuri au fost însă izolate, Esențial este că între 1930—1933 contradi țiile dintre gravitatea frământărilor epocii șt gratuitatea revoltei anarhice se amplifică. \ iața, cu imensul tragism al crizei. presează și din această dispută (dintre o realitate obiectivă cu drame autentice și o concepție subiectivistă, exasperată de propriile sale incertitudini) supre- mul orgoliu al poetului avant-gardist iese înfrint, Exacerbarea propriilor neliniști pare multora -o lașitate intelectuală dc neîngăduit. In 1931, Geo Bogza publică în revista Unu (nr. 33, februarie) eseul Exasperarea crea- toare. interesant din mai multe considerente. Prczentind gruparea la care a aderat, scriitorul ■observă că ceea ce o delimitează nu ține de o doctrină ideoltigică sau estetic# ci dc tempera- ment. de diferen/ieri organice. O primă trăsătură este răzvrătirea („perpetua răzvrătire") față dc confortabil și față dc literatura confortabilului. Nu caută o lume nouă, ci evadarea din alta de nesuportat : „Scrisul tiosiru nu e căutarea de a ajunge intr-o lume pe care am năzuit-o. ci trebuința implacabilă de a evada din alta care ne exasperează". Nu exasperarea împotriva unei categorii anumite, a unei lumi definite, ci o „exasperare totală, organică cosmică". în literatură vrea altceva decît subiectele ce variază intre idilă și adulter. In general, încre- dințează scriitorul, „este cu neputință să ne desconsiderăm tragedia existenței, să ne mulțu- mim cu paleative" .., Frem afrceca. conchide el, insă ce anume — nu precizează. Lumea din a Iară este văzută ca un imens incendiu, lumea interioară : alt incendiu, iar intre ele — „luciditatea delirantă", neaservită. Scriitorul presimte adevăruri „de acid sulfuric", drame puternice, are revelația unor prefaceri uluitoare, însă exasperarea lui cosmică nu dă o finali- tate impulsurilor de răzvrătire. Apare, cu toate acestea, conștiința unei delimitări necesare, a unei restructurări de ordin estetic. Intr-un Jurnal de chaiseiong * * *) acelaș scriitor mărturi- sește că despre peisajul petrolifer va trebui să scrie „șt c« altă peniță". Lumea de incendii a petrolului, recunoaște el, a contribuit la formarea sa spirituală. ') Închinare lui Ttidor Archeci, tn Viața romWțucxi, nr. 5,1360. La conjjiteie de nrrationnel, 1335. Jllsfolre de surredlfsme pafi. K9. *•*) Tn „Vnu“, nr, 35, Iunie 1S31. £ugcEi Simian ; Critica curentelor de avansarea 49 Am citat in altă împrejurare articolul Poezia nouă*) al lui Miwn Radu Paraschivescu„ in care ideea detașării de procedeele avangardiste este integrată Intr-un contest estetic mai larg. Observația de început pe care o face eseistul se referă la făptui că literatura contem- porană este în mod eronat asimilată modernismului. Noțiunea este confuză, derutantă ți chiar compromisă: „expresia tuturor producțiilor de artă, cari vor ji andva relicve. precum fi acelea care nu sini decit cabotina) sau „artă cu orice prep. Literatura adevărată, precizează el, este „un poem", adică literaturizarea realității și u viselor provocate de realitate". Este modernă „in otita măsură cit fine de zilele acestea". Modernismul rămine. în înțelesul bunului simț, o vogă, o modă în artă, ca ți moda vestimentară, „un bar automat", de aceea, „trebuie defiriitlo exclusă literatura de modernism". Poezia nouă pe care o preconizează Mirort Radu Paraschivescu constituie imaginea unei stări de Spirit, „o artei meni oliță)! dominante, a unei stări economice și — fatal — a consecințelor ei". Scriitorul fixează, aici, condițiile de geneză a poeziei revoluționare, în primul rind condițiile de ordin soci a L-economic. E| identifică poezia cu revoluția („o revoluție a ideilor precum ți a formei"), ceea ce presupune atragerea în sfera liricii a „brutalității vieții reale"- Notele specifice ale noii poezii țin de cutezanță, de o bucurie halucinantă, puse in slujba „educației adevărului". Să remarcăm ideea unei atitudini active, polemice in poezie, care merge mină-n mină cu ideea do revoluționare a conținutului ci, nu pe cale pur cerebrală, ci prin (ți din) apropierea universului social. Această tendință reală de înnoire a lirismului, Miron Radu Paraschivescu o pune in legătură cu un fenomen dc ordin politic: („tendințele politice de comunitate și egalitate"), prin care trebuie să înțelegem mișcarea revoluționară a proletariatului. Acela; autor, intr-un articol din revista Unu **), reia polemica cu atitudinea iconoclastă în artă. Articolul său are titlul unui manifest: Schimbarea ta față a cuvinlului, ți militează, in chipul cel mai hotărit, pentru întoarcerea artei ia izvoarele ci reale de inspirație; dinamica vieții sociale, realitatea zguduită de „catastrofa f ...) absenței piinii de toate zilele". Absența elementului social în Iteratură, izolarea artistului de ceea ce este viu și cu adevărat esențial în epocă, duce la sterilizarea talentului, ți la un ridicul convenționalism in creație: „Ceea ce n-ari puful vedea iconoclaștii mișcării dada a fost numărul copleșitor al oamenilor can s-e-ndreptau spre actuala catastrofă a absenjii piinii de toate zilele, primatul profețit ului ma- terialism confirmat pe toate latitudinile". Care este misiunea poemului contemporan ? Situarea lui în dinamica vieții sociale, tangenta cu w'afa multiplă, ca o „singura ți imperativă con- diție de vabilitate". Un poet ca llarie Voronca, stiflelul mișcării de avant-gardă (în răstimpul 1924—1928), sub presiunea acelorași împrejurări revoluționare ale anilor de după 1930, se întreabă dacĂ mai trebuie să persiste in imagismul abscons. „Voi lăsa tenebrele să se desfășoare ca niște văluri de doliu — zice cl în Act de prezență (volum Care are, într-urt anumit sens, valoarea unui jurnal dc creație) — voi intîrzia iu obscuritate?" Problematica socială pătrunde ți în poemele sale din volumele „Incantații". „Petre Schemih|“, „Patmos“, Imperativele revolu- ționare ale momentului determină și atitudinea critică a lui Eugen Jebeleanu față dc poezia ermetică și-n general față de practicile ocultîstc în poezie. Faptul este cu atît mai important cu cit poetul insușl debutase sub semnul ermetismului. Această poziție estetică nouă se fixează, artistic, în poemul „Răscoala" din revista „Ulisse* (1932) și in altele publicate uite* rior. Intr-un articol din „Rominia literară ***) : 7 zile de poezie rubrica „Sdpfdmrrid literară". scriitorul observă că poezia contemporană are o slaba audiție de public, printre altele și pentru că poeții se complac „intr-o reintrare a acelorași motive poetice, in nici o contingență cu noile realități ambiante". Trăim, spune poetul, o criză de lirism, dc fapt criza unei poezii crilptice, minore sub raportul substanței el de viață: „Poeții înșiși iți ascund inspirațiile in orgoliul unui ermetism nea predai decit de cițiva rafinați. Au rămas cu o singură mindrie: mindria de u nu fi citiți sau de a nu fi uițetefi Cei mai mulți dintre actualii cintăreți romini nu au mers cu timpul. Vremurile noi nu le-au adus o revoltă nouă in luceafărul unei săbii noi". Claustrați în cochilia propriilor dureri, robiți de orgoliul individualismului și terorizați de propria Ion fantomă, poeții, spune Eugen Jebeleanu, nu văd realele suferințe ale timpului, ochiul lor rămîne totdeauna deschis înăuntru, inregistrind aceeași și aceeași delirantă exasperare „Dar să ne urcăm undeva sus — îndeamnă el. Și sd privim. De la al patrulea etaj se aruncă intr-o tumbă a morții o prostituată. Și nu o cintă nimeni, lată ți un ochi de mansardă *) „Gazeta Învățătorilor prahoveni*. An H, ÎS—13, 15 dec. 1 ian, 13-31. „Unu", v. tir, 48. octombrie 1832. * * *) An I, nr. 1, 20 lebr. 1832. 50 Eugen Slmlon : Critica curentelor dc avanzardâ in dosul lui doi ochi larg deschiși. Ce iriși frumoși de muncitor spinzurat. G sirenă itialtă un fum și flueră. ca o panglică in vini. Poeții nu au văztd, nu au auzit nimic din toate acestea. Pe stradă curse mul/îmea. pe sub poduri mișună mizeria, in patru coifuri ale lumii se aprind semafoare, semnalizind apari fia unor continente necunoscute, ca un Leviathan citași de pufin biblic". O condiție a întoarcerii poeziei la vechiul ei prcsiiglu este, după Eugen Jcbeleanu, con- sonanța dintre „melodiile ( ., - ) interioare" (ale poeților) și cele ale „sufletului colectiv". cu alte cuvinte: renunțarea la principiile ermetismului, depășirea vagului ineorformisi, „Credem in schimbarea la Mă a poeziei de acum", afirmă poetul in finalul articolluui, pre- conizind o lirică inspirată de realele drame ale existenței. Estetica ermetismului și-a atras focurile polemicii, în această epocă, nu numai pentru că reprezenta o expresie a aristocratî- zării artei, ci și pentru că. prin neutralisniul ei programatic, prin poziția de espectativă, Im- plica o acceptare, tacită, a ordinai sociale existente. In concepția artei „pure" intervine un element dc rafinat conformism al cărui izvor social nu a scăpat spiritelor pătrunzătoare ale timpului. Estetica artei pure, ermetice, a fost asimilată cu o „estetică" a disprețului față de social ți omenesc. Pentru artă, ea reprezintă un nonsens, o negare a înseși principiilor ci umaniste fundamentale, 2 l.a 1 decembrie 1933, apare sub direcția lui Geo Bogza revista Viafa imediată, al cărei program (Poezia pe care vrem să o facem) constituie nn manifest împotriva ermetismului în arta și a falsei avanl-garde. Este un document „de generație" și, într-un anumit sens, „de epocă". Esențial in acest manifest (analizat pe larg, dc noi, într-un articol mai vechi din Luceafărul') rămîne spiritul revoluționar în înțelegerea raportului dintre artă și realitate. Prin condiția apropierii artei de viața imediată, Geo Bogza si ceilalți autori ai manifestului mili- tează pentru un realism consecvent, critic, în fine; revoluționar, pentru o literatură eliberată, pc de o parte, de practicile oculiste și pe de alta, de acea tradiție pătrunsă dc convenționalism și suavitate facilă. Substanța acestei literaturi nu se nutrește nici din ceea ce oferă factorul senzațional, eul hipertrofiat, introspecția, stările morbide și paroxistice, Există o categorică delimitare de aceste surse. Vigoarea poeziei noi este dată de contactul nemijlocit cu realitatea obiectivă. Pe baza acestui raport de condiționare intre artă șl viață se încearcă o estetică parti- culară, în care cea de a doua noțiune intră ca un clement fundamental. Pe această linie se asigură și comunicativitatea poeziei. Procesul de „dezermetizarc" impune abandonarea deco- rației, a prozodiei complicate ți a manierei calofile. Este necesară o denudare a versului, o orientare în spre ceea ce este simplu, expresiv, adînc uman. Spunind că poezia trebuie să aspire spre a deveni elementară ca apa și ca plinea, autorii manifestului nu voiesc a face un paradox: vizează concretul, realul în poezie. In denunțarea principiilor hermetlsmului, se utilizează un limbaj critic virulent. Erme- tismul ar traduce, în artă. Sterilitate, exasperanta căutare a unui stil contrafăcut, a unei topici răsturnate șt a unei gramatici prozodice cu totul solitare, inaccesibilă înțelesului co- mun, Pe plan ideologic, estetica autonomistă este susceptibilă do poziții retrograde, conser- vatoare, Netul burat de ceea ce se petrece jos, în viață, sdilarul turnului dc fildeș acceptă, im- plicit, existența in limitele fixate, Intr-o vreme îndepărtată, postura insinguratuluî însemna un protest. Romantismul a dat acestei ipostaze un sens critic, înlr-o epocă de revoluție, atitudinea autonomistă capătă atributele unei doctrine care nu slujește, în nici un caz, progresul. Iată, atunci, secretul înverșunării față de reversul estetic ai acestei doctrine. Ce prevede manifestul Vieții imediate? Un umanism care aparține epocii. O frumusețe nestilată care este a vieții. Un patos, o tonalitate stenică care, de asemenea, aparțin istoriei contemporane. Un spirit revoluționar, un realism militant, o perspectivă de înțelegere a dez- voltării dialectice a societății („limpezirea și precizarea formelor de viată, Căutirui intre ten- dinfeie obscure ale acesteia pe acelea care par mai generoase și mai îndreptățite să formeze caracterul epocii"); o artă pe înțelesul mulțimii, fără să coboare nivelul artistic, ci aspirînd către marca și adinca simplitate. Caracterul ei intim (adică profund umanist) o demarcă de viziunea vag umanitaristă. „.Va ne tentează gindtd unei poezii umanitariste — declară adopții noului program este- tic —- aventură inutilă și pentru poezie și pentru umanitate. Dramei care se desfășoară de la un capăt la celălalt al pâmintuhu, poezia noastră nu este obligată să-i fie cintec de alinare. Va macera-o mai degrabă și va fi cu ea in răspăr, dar intr-un sens mai profund se va înrudi întotdeauna cu ea. așa cum pămintut e strins înrudii și cu copacul pe care il elaborează ca un 51 Eueen Slmlon ; Critica curentelor de avangarda cintec. ca pe o expresie directă a fertilității lui, ți cu grăuntele de ecrasită care ascunzindu-i-se ia măruntaie, explodează ți ii ia in răspăr fertilitatea". Artistul descoperă în viață senine de prefaceri, pregătirea unei uriașe explozii. Ceea grav se petrece in toată lumea, și poezia, la locul ei de veghe captează (trebuie, subliniază programul citat, ține de natura ci I) aceste prevestiri ale erupției. Distingem, aici, o încercare de a înnoi teoria realismului, de a infuza criticismului un spirit revoluționar, Geo Bogza nu vorbește direct de o depășire dialectică a vechiului realism, dar in programul citat mai sus el fixează premizele acestei înnoiri. Arta, așa cum o concepe el, este fundată pe o viziune revoluționară. Manifestul Vieții imediate marchează, așa dar, momentul clnd, sub influența luptelor sociale și a ideologiei proletariatului, o întreagă generație do scriitori părăsesc atitu- dinea de frondă și protestul totalitar pentru a adera la un program de acțiune revoluționară. Convertirea ideologică impune, pe plan artistic, delimitări necesare, deoarece nu este cu putință a milita pentru înfăptuirea revoluției proletare, păstrind, în artă, procedeele ermetis- mului sau metoda stenografieă. incoherentă, și viziunile onirice ale suprarealismului *). 3. ..Revoluționarismul" echivoc al avangardiștilor trece prîntr-»in moment de „lichidări totale, de elucidări uriașe", cum mărturisește unul dintre aderenții cei mai frecvenți (Gh. Dinu, într-un articol din revista Am semnalat, mai înainte, reacția față de dadaism și ermetism. După 1932 aceeași reacție se manifestă și față de cel mai de prestigiu dintre curen- tele moderniste: suprarealîsmnL Detașarea lui Aragon de cercul lui Br6ț „Korunk" nr. 2, i93J. articol apllrut In antologia „Tradiții ale criticii literari- mar- xiste din Romlnia”, pag, 591 șl urm. E.F, (IKS). întocmită dc Ileana Vrancca. fugen Simian : Critica curentelor- de avangarda .. q5 dicțiile puternice pe care războiul le impusese, o serie de intelectuali, derutați, au arborat urc „Kcptrcisfli mtdpdfmar', care s-a transformat fără dificultate înlr-o negație totală a artei: ,., J'-au ridicat împotriva „dictaturii spiritului" plinind in locul rațiunii, ai inieli- gen/ei și al sentimentului sursa obscură a inconștientului, care determină intreaga țință". Așa a apărut, continuă criticul, poemul dada absolut care oscilează între „mister și mistificare'1. Șuprarcalismtil a dus pină la ultima consecință „incoherenta". dicteul automatic, preconizind" o întoarcere spre „haosul primordial", la starea de „supremă disponibilitate"- Revoluția este pentru teoreticienii onirismului o simplă reclamă, iar atitudinea lor de revoltați o proză Eclec- tismul ideologic ți estetic se fixează și în domeniul expresiei. Amestecul citatelor din Marx și Lenin cu imagini „dezechilibrate. (cu) invitații ta inconștientă, ia absurd, la iresponsabili- tate" exprimă în modul cel mai limpede gratuitatea acestei formule poelice. Victor lliu scoate- in evidență, în acest chip, contradicțiile interne ale suprarealismului, ți, în primul rind, con- tradicția dintre concepția estetică și atitudinea ideologică declarată. Ce cale trebuie să urmeze poezia ? se întreabă el. Trebuie reluată tradiția sănătoasă a realismului. . . . „Nimănui nu trebuie să i se mai îngăduie iluzia că poale evada din lumea aceasta. Toate pozițiile individuale sini fragile, resenmifteatioe. provizorii. Oamenii de rind in va fă să recunoască sensul istoriei și adevărata libertate, care însemnează acceptarea acestui sens". Și, mai departe susținind în mod just ideea că între viziunea artistului ți poziția lui social-politică nu trebuie să intervină nicio contradicție : „Scriforul nu trebuie să facă o simplă declarație sau manifest de adeziune.. Trebuie să știe să-și pună toată arta sa in serviciul acestei lumi noul, in serviciul umanităfii socialiste". Intervine, aici, o noțiune nouă pe care autorul o pune în legătură cu un proces social- istoric mai larg: formarea unor valori noi, in toate planurile existenței. Literatura trebuie să le oglindească, lărgindu-și metoda de observație. Rolul estetic al literaturii este dublat de un rol educativ. ,.Sd reinceapă reeducarea omului prin om — conchide colaboratorul Daciei nouă — pentru transformarea maimuței sociale a timpului nostru in omul socialist al viitorului. Scrii- torii sînt inginerii sufletului. Nu mai sînt măscăricii vechilor clase dominante, ei devin pionerii socelătilor fără clase, alături de proletariat. Acesta-i realismul socialist sau romantismul revo- luționar acceptat de Louis Aragon și ceilalți scriitori, iar nu romantismul suprarealiștilor,, acea pseudo-tuptă împotriva realității". Sursa de informare, mărturisită, a criticului este eseul lui Aragon : Potir un reaiisme socialiste (1935) și cartea lui Ehrenburg. des citată în presa progresistă a timpului: Duhamel. Gide. Malraux ... 00US par un derivain de TU.R.S.S. (in care este făcut un aspru rechizitoriu suprarealismului), Critica din Dacia nouă este în esența ei justă. Autorul caută rădăcinile sociale ale- fenomenului artistic, legind. in speță, dadaismul și suprarealismul de criza culturii burgheze. Ceea ce apare nou, aici, în comparație cu alte scrieri anli-moderniste, este critica completă a conceptelor, dezvăluirea contradicției lor fundamentale. Se opune, apoi, acestor false inovații în literatură o metodă structural nouă, istoricește necesară: realismul socialist sau, în termino- logia de atunci, romantismul revoltifionar. O critică a mecanismului „asociativ" al suprarealismului încearcă în articolul amintit, ți Szeremley I.âszlo. Ar fi lipsit de sens, spune el, să negăm rolul intuiției in creația artistică. Cum acționează însă in această direcție poetul suprarealist?: distruge unitatea dialectică, proprie oricărui act literar, respinge elementul rațional, conștient și transcrie numai senza- țiile obscure. Asocierile se fac in mod mecanic, imaginea devine un cult în sine, își pierde caracterul ci funcțional. „El (poetul suprarealist — n. n.) stringe fără alegere asociațiile de nofiuni. șl mecanis- mul asociației de noțiuni (...) dobindește o importantă decisivă, iar formarea asociației de noțiuni, expunerea ei este unicul obiectiv al poezii i. Este de înțeles că in felul acesta adevărata poezie suprarealistă este incapabilă să se ridice pină la generalizare. Lumea înconjurătoare se prăbușește in asocierile de idei ale poetului, se fărimă și-și pierde materialitatea" *). Autorul găsește o înrudire între poezia iiitelectualistă (de o exactitate matematică) a lui Valăry și scrierile suprarealiste. Apropierea s-a mai făcut, observindu-se că hazardul este, adesea, simulat, simpla așezare la masă, pentru a înregistra dicteul automatic, răminlnd; un act rațional, deliberat. Totuși cu greu s-ar putea găsi o identitate între aceste formule- poetice. Dacă, in esență, estetica lui Valcry se bazează pe un excesiv raționalism (despre cla- sicismul metodei s-a vorbit deseori), tendința suprarealistă este contrară: distruge legăturile- *) Suprarcahs mul In rcv. KorunJt nr. 2/1938. In voi. cit. 56 Eugen Slmion : CriUca curentelor de avangardâi firești intre noțiuni, recurge la dicteu, la incoerență, adică Ia „metode" tradiționale. Simulat sau nu, haosul, asocierile stranii sint ceea ce domină în poemul suprarealist. Urmărind dezvoltarea școlii lui Breton, autorul articolului din Korunk remarcă, referitor la poziția socială a suprarealismului, că inițial se putea spera că „pesimismul (...) social" ți „gindirea (...) antiburgheză" ar tinde nu numai să scandalizeze ci și să schimbe realitatea burgheză. Ceea ce a devenit ulterior deosebit dc clar este însă convenționalismul acestei opuneri; „ei (suprarealiștii — n. n.) nu jug numai de acțiune. dar «revolta* lor, in duda giUdgiei demagogice pe care o jac, este și o fugă de realitale". certificată, între altele, de teoria iraționalismului pc care îșî fondează arta poetică. „Se pare că in acest scop, și nu in vederea experiențelor de laborator — conchide Sze- remley Lâszld — au ei nevoie de eșafodajul subconștientului. al cărui labirint alcătuit din încăperi semiobscure sint împodobite in loc de sculpturi cu coșmaruri. Floarea fină, otrăvită care S-a înălțat pe tărimul suprarealismului se situiază cu mindrie alături de orice iraționa- lism și spiritualism și caută, in felul ei. să includă in izolarea ei orice «i ti d i u i d u a l i- tate*. respectiv pe micul burghez, pe care realitatea il tulbură, in «propria sa viața interioară*. transformindu-l in felul acesta in instrument orb al epocii" ■ în recenzii. în articole despre formalismul poeziei contemporane și în alte scrieri teore- tice, se face o critică necruțătoare decadentismului. Opoziția față dc curentele moderniste este mai largă. în numele raționalismului și al tradiției realiste, G. Călinescu. Tudor Vianu și mtilți alți scriitori și critici din deceniul al fV-lea supun unei analize pătrunzătoare formu- lele modernismului, calificîndu-le fie ca „delicios de înfumurate drăcii" (G. Călinescu) fără o legătură cu artă cu proțunde rezonanțe umaniste, cu adinei implicații în universul existențial fie ca produse ale unei ginduri superficiale, ale unei atitudini echivoce. Critica marxistă a mers mai departe și a dezvăluit esența de clasă a fenomenului, contradicțiile lui ireductibile. Iu lucrarea de față însă ne-a preocupat contribuția criticii aflate sub directa înrîurire a ideologiei clasei muncitoare la combaterea curentelor de avantgardă: e un capitol dc o mare însemnătate, complex și interesant al luptei de idei dintre cele două războaie pe plan estetic. EUGEN SIMION Eugen Simian : Critica curentelor de avangardă 57 SENS o cârare-a mea către izvor, Pe care-aduc tot cerul în ulcior. Eu am găsit izvorul!... De acasă Cărarea-mi taie-n lung pădure deasă. Și-atit a lustruit-o talpa mea Zile și nopți ținindu-mă pe ea, Că soarele prin virstă-mi cum colindă tntr-insa-șl vede chipul ca-n oglindă. A iost a mea și acum e-a tuturor Cărarea zămislită cu trudă spre izvor. Și toți urmașii care au să vină IJrcind-o ca pe-o dungă de lumină, Găsi-vor apă proaspătă, cu limpezi unde, Chiar dacă-n codrul negru izvorul se ascunde. DIM. RACHfCl 58 Dlm. Hachid : Sena C î N T E C U L OCHILOR ISespre ochii tăi in izvoare Muntele-mi spune Încet, din urcioare. Un cinlec de ierburi și stele Clinchctind clopoței cu inele. Oprește-te apă, ușor, să-i cuprinzi Pe portativul citit în oglinzi întoarsele chei, bemolii, diezii Și harnici, din prunduri, cintezii, Minunile neculcse și crude Numai cerul, din crengi, ie aude — Cind gamele — albastre cu gamele brune Trezesc, tremurînd, o altă minune. Atunci se-nfioară Un verde latent. Apleacă-ți urechea în piatră, atent. Tăcerea, născlnd, ca-ntr-o mlajă tn muguri, pleznește-și din coajă. Inchide-te pleoapă, Încet, să cobori! (Sunetul prinde lumini și culori) Cintecul trece in inimi să-nceapd Octave fluide de limpede apă. Pupilelc-n fugă de undă-și ascund Ca-n deget, pe fluier, cristalul rotund De la turburul cetinei re minor Plnă-n clarul de cuarț, incolor Pentru cerul, cernutul, — cenuși de safir — Triolet de optimi clătinat tir cu fir, Și-o doime in ia, răsturnată, ovală Pentru palul bolnav de se pală. HaralambSc Tușul ; Ctnlccul ochitor 59 Pentru fuga de movuri — andante — La crepuscul finalul se scaldă în plante. Armonia e-n none de neguri pe munte, O ploaie de Grieg cu note mărunte. * Sj eu Ungă ea, solifacviu pierdut In sufletul muntelui, In clntecul mut Suind in poemuf tremura/ din urcioare Despre clari ochii tăi, in izvoare ... UARALAMBIE ȚUGUI 60 Haralțunble T“Svl : Ctnțccul ocAUor VERSURI PE-O U $ Ă LA CASĂ NOUĂ (prietenului mru. pMIul) TVu m-așteptați, prieteni, azi acasă. Am plecat cu o clipă-nvelită Jn in și mătasă, pe-o gură de rai Hai, intrați, rogu-vă, feți-iogoieți. Iubita e Intr-un tablou pe perete între-ndrăgiții poeți Pe masă, o cupă cu vinu] ce bate cadențe de lună, in fiert și-o lupă ce lileră-ngroașă mărind-o, pe sfert. N-atingeți prea tare aceste silvestre carpete; din urzeală, capricioase regrete vă suflă în ochi nostalgia, copilăria vreunei, exilate in inimă, fete. $i aș vrea să nu-i știți nici un stih de amor. Ușor, nu loviți cu uimirea, — din conifere și lut căprioarele mele gingașe, sfioase. In sufletul meu, ele dorm pe fulgerate terase, prin sihle și-obcine cu ferigi din stihul iui Labiș țesut. Nu cercetați șovăind, manuscrisul cel nou. Doar o frunză de toamnă depuneți, încet In corabia mică, din scoici. Aici, între minuscule stinci amicul poet, sub un cer de ornai, scoate pe file din legende adinei un chip de femeie cin tind: Loreley. Borta Zllleru ; Versuri pe-o uțS la casă nouă 61 Și ceasul, vai! ceasul de masă urmâriți-i un pic. Peste nimic, mi-i ritmul In noapte de noapte cit tai prin umedul ei putregai cu pumnalele mele cu vlri de grafit. Atit — căci o pasăre (nu cu nume urît I) și-arată și pliscul și gheara, — plictisul. Din marginea călimării cu cerneală albastră, începe abisul. Pe tencuieli de carte, nici un semn: colocviul țineți-1 cu umbra-mi, pe-un scaun de lemn — regină în negru. Cu ea ora nu va ii nici ca undelemnul, nici ca pămintul de grea. Vi-i frică? Dar eu citor himere slngele cald li-1 jertfesc din artere ? Alltel, aș fi ca pe-un deșt de dizeuză, cum piatra lui falsă, un fel de inel, Tăcere ! Vocale, consoane vor cade ca strugurii copți prin unghere și-atinse de buza fierbinte s-or logodi în silabe, apoi în cuvînîc Si-n muzica lor veți intra Intr-o ceață, intr-un abur de nor, intr-un fel de pădure cu lele, din care nu mai iese intreg decit omul ce crede în iund, luceafăr și soare. V-ați supărat ? Aveți scaun și masă și pat și din tabloul pe ginduri, salutul meu peste clanța de aur brumat... HORI A Z1LIERU 62 Huria ZHlcru : Versuri pe-c usB la caaâ nou* NOD BATISTĂ L A i* șa-i viata: Are copilărie de-un fluture și jumătate, Nici măcar de doi fluturi; Are adolescentă De-o vară și două săruturi. După aceea Vine statornica maturitate. Și viata se umple De sensurile toate. Virsta nu poate obosi Nici omul, nici strada, Mi-a mărturisit ă zăpada, Mi-a mărturisit-o un dor Și-un deget mic pe cursul de folclor. Bătrinefe, nici nu cred că există Mi-aș fi făcut nod la batistă! FATA INVIZIBILA A IUBIRII / ‘n mima mea. Am lăsat geamul dinspre lume deschis. Și s-a făcut seară-ntr-o frunză, Și s-a făcut dimineață-ntr-un vis. Soarele, pentru că arde ca mine, Cred că e de origine pămintească. Amintirile mele nevîrstnice S-au dus și s au culcat, să mai crească. tmi stă bine cămașa ce-mi apără Pieptul prezent de focul viitor. Păsările, așezindu-și cuibul pe umerii mei, Mă cred un copac visător. Fără pahar, și fără voia mea, Vinul uimirii tot mă mai imbată, Și Înciudat, mă rog de sentimente Să-mi spună fata lor adevărată. DAM/AX URECHE Danian Ureche : Nod la batistă 63 aniversari WILLIAM SHAKESPEARE Șl TITANISMUL RENAȘTERII Q împlinesc pairii sute de ani de cînd, la 23 aprilie în 1561, s-a născut Shakespeare. Această aniversare este incă umil din numeroasele prilejuri în rare gîndurile zăbovesc te creația marelui scriitor. încarcînd parcă să-i pătrundă ți mai adine sensurile, să pătrundă complexitatea sentimentelor si a ideilor unei opere pe rare patru secole n-au imbălrînit-o, ci dimpotrivă, I-au subliniat valoarea general umană, i-au consacrat universalitatea. Caracterul cu desăvîrțire nou pe cared afirmă Shakespeare în evoluția literaturii nu se realizează prin originalitatea ternelor tratate. Aproape în toate dramele sale Shakespeare se inspiră din izvoare literare, fapl sublinia! în numeroase studii asupra operei sate1}. Izvoarele lui Shakespeare aparțin unor epoci diferite: antichitatea, evul mediu, sau chiar Renașterea, gare i-au furnizat modele literare sau subiecte istorice în cadrul cărora Sliakes- peare a construit conflicte dramatice noi. Atmosfera tracică din Titus Andronicus amhitețte atmosfera tragediilor lui Scotea. Viețile paratele ale lui Plutardi, care se bucură de atita prețuire in epoca Renașterii, prețuire explicabilă prin interesul deosebit pe care-i manifestă epoca pentru oameni excepționali, pcnlru personalități deosebite, au fosl cunoscute de Shakes- peare în versiunea englezului Thomas NorUi di ti 1579 și ele au inspirat dramete romane: lulîus Caesar, Antoniu ți Cleopatra și Coriolan, precum și chipul lui Timon din Alena, cmc apăruse la Plutarch în viața lui Antoniu. Tot Antichitatea i-a inspira! prin comedia lui Plani, Meitaechrni, subiectul Comediei erorilor, Din povestirile nuvclițtilor italieni se inspiră Shakcs- ftea re in mai multe din dramele sale : astfel povestea tragică a lui Romeo ți Julieta o găsește a Masuccio Salernitanul, care s scris în secolul al XV-lea o nuvelă cu aceiași subiect, reluat in secolul al XVI-lea de Luigi da Porto și de Malteo Bandello, tratat apoi in Franța de Pierte Boistcaii și în Anglia aceluiași veac de Arthur Brookt in poemul Rumeus și de Witfiam Paintcr. O nuvelă a italianului Giambatlista Giratei Cinthio, cuprinsă în culegerea fleeatommithi i-a furnizat subiectul tragediei lut Othcllo, Izvorul dc inspirație al dramei Troiîus și Cresida îl ■găsește în Povestirile din Catiterbury ale lui Chauccr; lot Chaucer se pare că i-a oferit și materialul comediei Cum vă plare precum ți al Scorpiei imbliiizile. Istoria tragică a lui Hamlct prințul Danemarcii, o cunoaște Shakespeare într-o versiune franceză din cartea lui Belle- forest, Hisioires Iragiqttes, a povestirii cure apare peiitrir prima dală te cronicarul danez Saxo Granimaticus în Historia Danica. O cronică mai nouă, a Ini Holinshed, (1570), ti oferă mate- rialul pcnlru drama lui Macbeth și a Regelui Lear, precum șt istoria singeroasu a lui Richard al Hl-lea. Alte cronici, mai vechi stau te baza unor drame Ca Henric al IV-lra sau Henric al V-tea: folclorul apare pe alocuri, ca în povestea care are ca temă încercarea iubirii fiicelor din Regele Lear, Scriitorii dramatici englezi contemporani i-au influențai dc asemenea creația. Pină ți în feeria „Visul unei nopți dc vară", despre care s-a afirmat că n-ar avea izvoare literare, este reluată legenda lui Oberop ți a Titanici. Utilizarea atit de insistentă în opera lui Shakespeare a izvoarelor literare reprezintă un fenomen interesant pentru literatura universală. Exemplele aduse în acest sens reprezintă nu numai dovada unui cuprinzător orizont literar ci și o ilustrare a tezei circulației moti- velor poetice in literatura universală, circulație care adaugă mereu noi semnificații in istoria unui motiv, semnificații care se nasc în împrejurări istorice și sociale noi, Astfel, în filiația motivelor literare pe care le tratează și Shakespeare, acestea ajung 1a o etapă nouă, ate cărei trăsături sînt determinate de pătrunderea masivă a spiritului Renașterii în opera sa, de Tudor Vianu, Shakespeare ca poet a1 Renașterii, Studii de literatura univcrwita și mm- paratA. 1363, Al Phllippidc. Studii și portrete literare, 1S5J. 61 Aniversari .-afirmarea unei nr>i atitudini față de nm și fată de lumea sentimentelor și a pasiunilor umane, dc afirmarea unei noi atitudini față dc natură și față de creație. Shakespeare nu a fost original și nou prin temele tratate In opera sa dramatică^ care sînt de cele mai multe ori reveniri pe căi bătute deja dc literatura anterioară, nu a fost original nici prin speciile cultivate și care pot fi regăsite în teatrul epocii Renașterii. Shakespeare înscrie un moment plin dc semnificații în istoria genului dramatic prin faptul că a concepul într-un mod cu totul nou conflictul tragic, esența tragicului. Tragicul shakespearian este nou în raport cu cel din creația vechilor greci în realizarea căruia au concurat forțe exterioare, destinul și zeii, alături de porniri interne, proprii naturii omeneșfî ca hybris-ul și chiar voința liberă a omului, tragic al cărui specific este determinat de mentalitatea unei epoci în care omul mai putea crede în asemenea forțe exterioare, care-i determină sau îi influențează existenta. La Shakespeare schimbarea se operează în sensul eliminării forțelor exterioare și al limitării tragicului la lupta contradicțiilor din sufletul omu- lui, la lupta sentimentelor și a pasiunilor care răscolesc viața lui interioară, -Schimbarea esen- țială în evoluția conflictului tragic, realizată prin Shakespeare, este de fapt umanizarea tra- gicului, ancorarea lui in domeniul exclusiv al vieții sufletești a omului care reacționează cu subtilitate și cu profunzime la viața din lumea înconjurătoare. Și această schimbare pe care am semnala-o ca o limitare a conflictului tragic antic la lumea reacțiunilor omenești, nu este de fapt o limitare, ci trecerea spre cea mai complexă înțelegere a tragicului, cea mai variată, -cea mai autentică. Care sînt împrciurările în care a putut Shakespeare să treacă spre o atit de umană reali- zare a conflictului tragic ? Epoca Renașterii, epocă in care afirmarea unor raporturi economice noi sfărimă rinduiclilc feudale, epocă în care burghezia manifestă o vădită tendință spre afirmarea individualismului și spre recunoașterea valorii personalității umane, care a fost timp de secole îngrădită de ascetismul medieval, va promova un nou concept al omului. Umanismul, ca o ideologie bazată pe ideea desăvîrșirii omului, afirmării sale printr-o cuprin- zătoare și multilaterală educație își va imprima spiritul în cuprinsul noului concept a! unui om plin dc demnitate, cu o voință liberă și o personalitate creatoare, așa cum l-a văzut Pico della Mirandola. Individualismul ajuns la forma lui cea mai puternică generează titanismul Renașterii, titanism care presupune manifestarea plină de intensitate a forței și a acțiunilor, a puterii de cunoaștere și a rațiunii, a sentimentelor și a pasiunilor umane și dacă în viață Re- nașterea a cunoscut forme titanice de manifestare a personalității, la un Michel-Angelo sau la un Columb, la un Leonardo sau la un Copernic. titanii apar și în literatură, atunci cînd manifestările sufletești și spirituale ale eroilor depășesc nivelul unor manifestări obișnuite, atunci cînd pasiunile ating o intensitate surprinzătoare. In asemenea condiții istorico-socialc, în asemenea condiții de viață spirituală este expli- cabilă transformarea caro intervine in tragicul shakespearian în sensul umanizării conflictului tragic, al legării lui de realitatea sentimentelor și a pasiunilor omenești. Această intenție a fost mereu prezentă în opera dramatică a lui Shakespeare, care exprimă atît de sugestiv prin cunoscutele cuvinte ale lui Hamlet menirea cea mai înaltă a teatrului: „sd înfățișeze un fel de oglindă a firii, si arate virtuții chipul ei adevărat, trufiei icoana sa și fiecărui veac, fiecărei epoci tiparul și pecetea lor"1). în „Macbeth" eroul este titanic prin măreția ambiției, care-l stăpîneșle, prin proporțiile acțiunilor pe care le întreprinde. Conflictul este profund uman prin intensitatea remușcărilor care devastează sufletul eroului după crima pe care o săvîrțește împotriva regelui Duncan, Deși prezența vrăjitoarelor, „surori ale destinului", care-i prevestesc [ui Macbeth viitorul la începutul tragediei, a determinat în exegeza operei shakespeariene o interpretare conform căreia în această dramă ar mai persista forța destinului, Macbeth este incontestabil o dramă a conștiinței, o tragedie a voinței libere, vrăjitoarele reprezentînd doar un pretext pentru de- clanșarea acțiunii, o întruchipare teatrală a superstițiilor prezente în acei ani. După ce acest resort pornește acțiunea începe să se desfășoare mișcarea dialectică din sufletul lui Macbeth, îndoit între gindul crimei „de-al cărui crincm chip i se zbârlește părul" și bunele porniri ale ființei sale, chinuit de obsesia însîngerată a crimei: „Pumnal e oare, ce zăresc in fală-mi. Cu-al său miner iniors spre mina mea ?" ’JShakespcarc, Opere, voi. VII, București, I95S. .Aniversari 65 Sar/ ești doar un pumnal ai nuntii mele O plăsmuire neadeoăratcl ?1 creierului chinuit și-aprins? „Te văd mereu. Iar pe tăiș, acum, pină-n prăseie. Sint stropi de singe care nu erau 1“ *) Drama conștiinței se amplifică după săvîrșirea crimei care-l aruncă pe Macbeth în torturelc- rcmușcărilor, ale unor remușcări ce-i răpesc pentru totdeauna liniștea ; * „Un glas mi s-a părui c-aud sfrigindu mi; Sil nu mai dormi! „Macbeth ucis-a somnul'.4) Ambiția lui Macbeth, dorința de a pune mîna pe putere, este o manifestare a titanismului, care reeditează parcă hybrisul. Dar rcmușcarea fi aduce eroului cea mai omenească suferință. O evoluție sufletească asemănătoare are și Richard al lll-lea la care titanismul se manifestă în ambiția dezlănțuită, în monstruozitatea acțiunilor care-i vor procura în final clipe dc căință amarnică in care renaște parcă sufletul său întinat: „In mii de limbi vorbește conștiința Și fiecare o poveste spune, !ar oricare poveste mă condamnă. Sperjurul, cel mai crunt sperjur. Și crima, cea mai singeroasă crimă. Iar toate-aceste crime vin nainte-mi Și-mi strigă; „Vinovat I Ești vinovat F's) Regele Lear impresionează prin măreția suferinței, o suferință a cărei intensitate depă- șește obișnuitul. Suferința care pune stăpinire pe sufletul tatălui jignit adine de ingratitu- dinea fiicelor și care se dezlănțuie asemenea furtunii, a cărei năvală plină de dezordine îl integrează și pe omul îndurerat, constituie esența umană a tragediei lui Lear, amplificată parcă în clipa recitnoașterii greșelii de dezvăluirea adevăratei iubiri, aceea a Cordelei- Suferința, care-l copleșește și pe care o întîlneșle și in jur, atunci, cind în Edgar desco- peră o întreagă umanitate suferindă, îl transformă pe Lear dintr-un tiran orbit de puterea pe care o deține ca rege feudal, într-un om care este in stare să înțeleagă durerea și să încerce milă. Othello încearcă cu o deosebită intensitate un sentiment de gelozie care-i răvășește sufletul. Intensitatea sentimentului depășește măsura, este din nou în creația lui Shakespeare parcă o manifestare a anticului hybris. Dar de dala aceasta nu doar o trufie nemăsurată ca in tragedia antică. îl face pe erou să acționeze cu atita violență: realitatea înconjurătoare' în care domnește invidia plină de mîrșăvie, ambiția, lăcomia, dorința de putere și de avere, realitate reprezentată atît de sugestiv prin lago, care-i strecoară lui Othello în suflet pa- tima geloziei, doboară pe cinstitul maur; „Care-a iubit prea mult dar ntt cuminte. Nu prea gelos, dar amăgit fiind Fu orb și pătimaș ,."•/ In Hamlet conflictul tragic se constituie din ciocnirea eroului caracterizat prin culti- varea tuturor idealurilor nobile ale Renașterii: dragoste de adevăr, sete de cunoaștere, cinste, idealuri care ii conferă atita frumusețe morală, cu mîrșăvîa vieții în care înflorește tirania, adulterul, crima și trădarea. Imposibilitatea realizării idealurilor spre care a tins Renaș- terea. in care au crezut oamenii Renașterii, în condițiile în care se conturează criza umanis- mului, condiții în care forțele care susținuseră Renașterea încep să slăbească, explică scep- ticismul lui Hamlet. Și față de entuziasmul cu care exprimă : „Ce desămrșit e omul / Ce aleasă ii e cugetarea / Și cit de nemăsurate ii sint însușirile I Ce armonioase ii sint miș- ') Shakespeare : Macbeth, E.S.P.t-A., 1S5T. B.P.T., pp. 44-15. *) ibidem, p. 50. ■1 Shakespeare, Opere, val. VII. București. 1950, pp. 102-19J, ‘l Shakespeare, Otheno, E.S.P.L.A.. B.P.T., p. î®5. 66 Aniversari cările și înfățișarea I In faptei ta un înger și ca un zeu in năzuințele tui. Podoaba lumii I Pildă a oidătilor I" este atit de opusă, dc contradictorie reflectare pe care o face imediat: „Și totuși, ce e pentru mine această mină de Iui ?"7). Este conținută în această reflectare o afirmare a scepticismului care-l face pe erou să se frămînte, să ajungă chiar să-și pună problema rostului vieții în celebrul ,.0 fi sau i nu fi", scepticism caro explică natura problematică a eroului, pe care Shakespeare a știut s-o intuiască, ața cum nimeni n-a făcut-o înaintea lui și să pună astfel bazele psihologiei moderne, pe care o va realiza, la înălțimea la care a ajuns Shakespeare, doar peste citeva veacuri, Dostoievski. Natura problematică a lui Hamlet nu cunoaște doar frămintarca îndoielii, pe care i-o strecoară timpurile care au distrus valorile morale în care crezuse și pe care a exprimat-o, la fel de sugestiv, un contemporan al lui Shakespeare, francezul Atontaigne, întrebîndu-se sceptic: „Que s/ns-fe?", Hamlet încercă și frământarea pe care i-o procură căutarea adevărului. în care, ca om al Renașterii, mai crede, acel patos al adevă- rului despre care vorbește acad, Tudor Vianu'), apropiindu-l pe eroul shaspearian de anticul Oedip. Exemplele date sînt în măsură să pună în lumină spiritul nou în care se conturează tragicul shakespearian, apropierea iui Shakespeare de sufletul omenesc, înțelegerea atît dc cuprinzătoare și dc înaltă a manifestărilor omenești, intuirea subtilă a mobilității sentimen- telor și pasiunilor omului. Numeroase asemenea exemple ar mai putea ti găsite in opera lui Shakespeare, în celelalte lucrări dramatice, la alte personaje, bunăoară la personajele feminine, la care tragicul izbutește din ciocnirea purtată cu o lume plină de murdărie, de răutate —cum se intîmplă in cazul Dczdcmonei sau al Ofelieî, careti păstrează puritatea dar sînt doborîte de intrigă sau de calomnie, sau șt la acele femei pe care patimile le doboară, Jady Atacbeth, Gertruda sau Clcopatra. Măreția iui Shakespeare constă tocmai in puterea de a pătrunde în adincul vieții Sufle- tești și în a observa mișcările frămintate ale acesteia, dinamismul care rezultă din intîl- idrra sentimentelor șl a pasiunilor, din ciocnirea omului cu realitatea socială, din ciocnirea omului cu setnepii săi asupra trăsăturilor cărora realitatea socială și-a pus pecetea. Realizînd pe un plan omenesc conflictul tragic Shakespeare reușește, datorită unei neîn- trecute observații psihologice să înfățișeze adevărul vieții sulfIctești și să ne deschidă prin acest adevăr o cale de cunoaștere a vieții sufletești. Astfel prin Shakespeare, prin opera sa atit de cuprinzătoare este amplificată definiția aristotelică, care vede iu tragedie o uni- iație făcută de personaje în acțiune; o acțiune care stîrnește „mila și frica"’} și realizează efectul purificator al catarsfsuluf; definiția aristotelică este amplificată pentru că ea nu exprimase ca o condiție a tragediei, prezența unor adevăruri omenești, care, legale fiind de epoca in care au apărut, să se ridice la valabilitatea unor adevăruri general umane, tocmai acelea prin care opera lui Shakespeare reușește să trăiască și astăzi in conștiințele oamenilor și pentru care, acum cu prilejul aniversării sale îi putem aduce un nou omagiu. CLI O MANESCU ’) Shakespeare, Opere, vel. VII. ESPLA, Buc. iSSȘ, pag. JSS. >) Tudor Vianu, Studii de literaturi universala ți comparată, Patosul adevărului in Oedip Șt Hamlet, București. Ed. Academiei 19». •} Aristotcl, Poetica, Ed. țtlințilleil. București, 1M7, pag. 24, Aniversari 67 DILUAM SHAKESPEARE SONETUL LXV C^acă pămintul, marea nesiirșită Arama, piatra, toate-s pieritoare. Cum frumusețea n-ar fi osindită, Puterea ei, neintrecind o floare ? Al verii dulce suflu, cum să-ndure Al vijeliei iureș ? Nici un munte, Nici porfi de-ofel, nu vor putea ușure, incrincenarea vremilor să-nfrunte! O, cugetul inspăimintat îndrugă: Cum mîntui ale vremii giuvaere ?... Prin ce mununi, ce mlini pot prinde n fugă, Oprind a frumuseții irosire ?... ... Prin vraja slovei; in smolita pală Iubirea va luci nevătămată !... SONETUL XI Cu vlrsta pieri, prin vlrstd-nalfi vlăstar De tine zămislit; deci pofi pieri ■, Din proaspăt singe-i, tinerescul dar ; tn anii grei, al tău 11 pofi numi. Crescu frumos și-i cuget luminat ; Tu treci la ceasul searbăd, gol și timp... Astfel dac'ar gindi, cutremurat, S-ar stinge veacu-ntreg in scurt răstimp — Ce-i necioplit să piară, e-ntocmit De-o Fire-avară ; piară mai curlnd i G8 Shakespeare : Sonete iar tu cu dărnicie dăruit, O mîndră zestre i dai, in trup și gind: Sigiliu ești și faur, dacă pleci, Tipar al Firii, încrustat pe veci! SONETUL XC r^șie-nrâ de vrei; acum mă-nlrînge Acum ; de iume-s încolțit; amarnic Urăște-mă, tu soartă-mi iii, mă iringe, Pieirea mi n-o tărăgăna fățarnic !... Dc grea obidă sufletul, de-1 mîntui, Tlrziu, pe-ascuns, nu-i mai săpa mihnirea, De-ai nopții vifor, vinzolit pămîntu-i Chiar dacâ-n zori, ploi tăinuie pieireaI... Nu pregeta! Acum mă-nstrăinează ; Nu mărunți osinda-n vremi: azi, moarte-i Otrava părăsirii! Deci, cutează, 'Țintește drept, să simt puterea soartei! Apoi, a suferinței încleștare, Dc te am pierdut, ușoară mi se pare! SONETUL CXIV Ăi cuget dacă-mi făurești cunună, Ponos domnesc — simt lingușiri ce-mbată, Dar ochiul, adevăr rîvnesc să-mi spună, Cînd minte vraja-n gene strecurată... Căci tot ce-i slut, meșteșugit preschimbă in gingașă făptură îngerească, Și tot ce-i rău, desăvlrșită limbă Cerească, prinde-n raza-i nelumească ! Desigur mint înșelătoare pleoape Visări de cuget ne-ngrădit; sorbite De ochiul treaz ! Tot mai aproape Hivnind licoarea cupei hărăzite !... Otravă? Fie! Fără de zăbavă; Intii sorbit-au pleoapele, otravă ! In rom1IMtt« de N. ARGINTESCU-AMZA Sonete 69 din lirica universală JACQUES PREVERT Misterele bisericii Saint-Philipe din Roule r mărit de cel care Închiriază strane piciorul unui scaun fuge să-și caute un trai mai omenos Un credincios distrat dind să se-așeze pe scaunul acum cu trei picioare s-a pomenit pe jos La terminarea slujbei bietul credincios e ridicat cu trunchiul Iracturat Din trunchiul ăsta scapă mii de monezi și se rostogolesc pe dale și curg val după val la vale Adevărat scandal I Ultimul raport n alcoolonel de infanterie tropicală lovit subit de o paralizie cerebro-anaiă se prăbușește peste aparatul de tichete blocind ei singur intrarea la o-Întreagă expoziție colonială Ultimele lui cuvinte Pe-aici nu vor trece Ca sa taci portretul unei păsări > ictezi Intii o colivie cu ușa larg deschisă apoi pictezi ceva drăguț și simplu ceva frumos ceva folositor Pentru pasăre 70 Din lirica universal# .pui pînză pc-un capac intr-o grădină intr-un cring într-o pădure iară să spui o vorbă fără să te miști Citeodală pasărea sosește destui de repede dar se mai poate intlmpla să treacă ani și ani pină se hotărăște Și-atunci nu te descurajezi aștepți aștepți dacă-i nevoie ani intregi repeziciunea sau încetineala cu care pasărea sosește n-au nici o legătură cu iaptui că tabloul este reușit sau nu Cînd pasărea sosește dacă sosește păstrezi tăcerea cea mai grea și mai profundă aș/epfi intii să intre pasărea în colivie și după ce-a intrat închizi ușifa binișor cu pensula apoi ștergi toate gratiile una după alta cu grije nu cumva s-atingi vreo pană Pe urmă iaci portretul arbore iui a/egind din toate cele mai frumoase crengi Iar pentru pasăre pictezi frunzișul verde și răcoarea vintuiui foșnetul gizelor prin iarbă in căldura verii Apoi aștepfi ca pasărea să cinle Dacă nu cinlă e semn rău sem că tabloul nu e bun Dar dacă vrea să cinte e semn bun e semn că poți semna și-atunci îi zmulgi o pană binișor și pe un colț al pînzei te iscălești cit mai citeț cu ea Pavajele delicateței Documentar ^^n om cumpără un ziar apoi îl aruncă după ce abia se uită prin ei. Cineva dă fuga și-l ajunge din urmă... — Domnule, v-a scăpat ziarul. — Mult urnesc, spune omul. Din lirica universalii 71 — N-avefi pentru ce, nu-i nici o osteneală, spune celălalt și se efe- pdrteazd... și omul nu mai îndrăznește să arunce iar ziarul... și-l citește... și găsește în ziar o veste care-i nducește și-/ si/ește să-și modifice viața. Enervat, hăituit și foarte încurcat, întreabă un bărbat pe unde c drumul, bărbatul se oprește bucuros și li explică foarte gentil și tacticos că are de făcut doar cîțiva pași pe jos, că e foarte aproape. Deodată omul iși reamintește că nu acest drum căuta, ba chiar că tre- buia să meargă în direcție opusă, dar celălalt, care s-a depărtat, întoarce capul și-i zîmbește și bietul om pornește pe drumul arătat cu gentilețe de acel bărbat. Altfel nici n-ar putea; cum să jignești un trecător atit de îndatoritor f și iată-i încurcat într-o absurdă plasă, pe clnd noaptea se Iasă, și întll- nește o iemeie despre care nu mai șfia nimic (ie cinci ani de zile, El li citește vestea din ziar, ea izbucnește într-un piîns amar și mul și-i cade in brațe și asupra lor nenorocicea se abate cu neclintita ei ferocitate din trecut. Acum, bărbatul și femeia sînt din nou o singură ființă crunt chinuită de cele patru adevăruri ale lor. In romlnejle dc GELLU NAUMi. 72 DSn lirica universali cronicii li ic rarii ANGHEL DUMBRAVEANU: „PAMÎNTUL Șl FRUCTELE" Ideala măsură a progresului înregistrai de un tinUr poet, în raport cu volumul său de debut. o dau. desigur, in primul rind cuceririle pe linia timbrului liric propriu : deabia de aici ia colo, de la aceasta treaptă, se poate vorbi serios de prezența talentului poetic. De acuma începe diferențierea intre adevărata chemare artistică și simplele elanuri lirice juvenile. Este necesar, prin urmare, să evităm de a confunda paradoxul după care orice poet autentic este un protagonist al tinerefii perpetui — cu faptul tă unii stihuitori rămin veșnic „adoles- cenți", prin siingâcia și incertitudinea scrisului lor. Semnul alegerii apelor de uscat se arată adesea chiar după volumul de debut. Evolufia multora dintre înscrișii in cataloagele colecftei Luceafărul, de pildă, — cel pufăi o celor din primele serii — este deja simptomatică. Se spune că in literatură profețiile, cel mai adesea, sint — dacă nu contraindicate — tn orice ca! extrem de riscante. Aceasta nu trebuie totuși să ne scutească de efortul de a depista — din mers — intr-o stare de fapt caracteristică, semnele miorului, mai ales cind o asemenea operație este facilitată de o parțială sedimentare in timp a fenomenelor. Respectiv — rtu'wu'nrf la primii tineri, lan sa fi de colecția Luceafărul — vreau să spun că simptomul amintit există realmente, O incursiune in structura volumelor ce au urmat debutului editorial (cete apărute anul trecut, semnate de I.eonida N'camtu. Fiorin Mi hal Redresau și ion Rahoveanu și cele apărute anul acesta, semnate de Cezar Baltag, flie Constantin, Anghet Dumbrăveattu și Ni chita Stănescu) ar fi, probabil, cit se poate de in- structivă in această direcție , Tn condițiile in care atiți confrați de ai săi — chiar dacă explorează spațiile infinite ate galaxiilor — evoluiază pe terenul unui lirism nud. lucid pină la practica aforismului poetic aniimetaforizant. Anghel Dumbrăveanu se încumetă a arunca către tradifie o punte ai cărei capăt de dincolo se sprijină tocmai de țărmurile îndepărtate ale romantismului din veacul trecut. Ceea ce am putea numi tentațiile expansiunii romantice apare ca o constantă in poezia acestui ilnăr : „Năzuiesc să adun o poemă ca o apă frumoasă / In care să răsîrlng satul 51 luna natală, / Și-n care să se recunoască bărbații Carpaților f Cînd îmi vor întreba cînteecle despre timpul ți sufletul meu", declară et in chip de ars poetica, med de la începui. Așadar, a vorbi de viziunea romantică in poezia iui Anghel Dumbrăveanu însemnează de fapt a vedea in ce măsură această viziune se încorporează organic idealului dc a exprima starea de spirit a contemporaneității- Cu alte cuvinte. înseamnă a vedea cum romantismul activ al epocii noastre devine maleria poetică veritabilă in versurile sale. Ceea ce se cuvine a fi reținut de la bun început este acordul dintre predispozițiile in- time ale euiui poetic și coordonatele mnral-afedive specifice ale gindirii noastre socialiste, căci genul de poezie cultivată de poetul nostru este rezultatul unei îmbinări fericite dintre cei doi termeni. Deși este așezată ultima in cuprinsul volumului, suita liricii Discurs despre tinerețe este cea mai aptă de a ne introduce in universul liric conturat de întreaga carte. Conceput liber sub raport strict compozițional, ciclul, fără a fi legai, deci, printr-un pretext epic Unic, are ridași valoarea unul poem unitar, ca problematică și ca tonalitate lirică. Unitatea o dă, așadar, profilul eroului liric. Acesta Se vrea — ca Să Spunem așa — prototipul mrstei pe care 0 exprimă: tinerețea. După un soi de prolog nițel cerni declarativ, confinind date mult prea generale (Am buzunarele pline cu stele), din care reținem totuși autoportretul succint in final („Am rămas ce-am fost totdeauna — / Un visător cu umeri plin dc păsări / Și cu buzunarele pline dc stele"), poetul trece ia dimensionarea piopriu-zisă a spațiului sdu poetic. Cronica NtcrarA 73 4 Accs/a este caracteristic prin vastitatea sa, vastitate in măsură sil asigure ioc unei largi gesticulafii. nestingherită tie limite impuse: „Nu, tinerețea adevărată nu poale fi vestejită — I între patru pereți, / Tinerețea nu poate fi exilată / In ținutul arid al inerției, i Nit poatc.fi crucificată, l Pe brațele moi ale fotoliului, / Șt nici în pahare și-n fnmtil bodegii / Nu se oglindește nici cînd" (Cu chitara lunii sub braț). în esență, avinturile romantice ale eroului liric, avid, cum am văzut, de spatiile (in sens moral dar și fizic) cele mai întinse, se obiectivează in descripția (adesea brodată pe un foarte discret fir anecdotic) bogată în tonuri colorisiice ți in discursul poetic patetic, exultant. Astfel, poetul. „îmbrăcat în lumină", „plin dc soare și zări", pășește semeț printre oameni, mindru de a fi Socotii de fete „Prietenul viselor noastre", fete pentru Care „Iml place să opresc iote lunii / Și să așez o fată în ea“, iar „Fetei de peste drum, / La ora șase și un sfert 1 îi scutur la fereastă stelele cerului", pentru că „Pină seara, / Cînd, fata se-ntoarcc tlraiu dala școală. / Răscolită dq melodia cunoașterii, / Păsările mele așteaptă in perveazul ferestrei — / Să-i sărute fruntea / Aplecată ziua întreagă pe strung și pe cărți". Peisajul i se relevă in proporfii gigantice, de tipul acesta: „In jur blocuri le-turn și-au aprins constelațiile, / Și marile lor vele de beton I Vibrează în acrul mov" sau; „O fugă continuă de ferestre solare / Tăiate-n senin de mistriile melc” etc. (Case văruite în surîsul copiilor), Intr-un cuvint, totul este perceput sub semnul entuziasmului și al grandiosului: „Tot- deauna răminem expresia entuziasmului", „Sîntem mult mai inalți / Decit aceste furnale cu frunți dc metal / Și sintem mult mai puternici și mult mai frumoși / Decît înSeși visele noastre" (Sîntm expresia entuziasmului). Atrnr/s retorismul unei secvențe cum este cea intitulată Să ne uităm mai sincer în nc^, sau dilufia alimentată de verbiozitate din Lingă aceste violoncele de seară („Aș vrea să mă opresc o clipă J Lingă aceste violoncele de seară ! Puțin amețite de vinul prea nou, / De vinul prea puternic, prea răscolitor, al dragostei" etc.), in ansamblu, Discurs despre tinerețe, cum ar zice Miron Radu Paraschivescu. este o autentică declarație patetică, cu care, cum spuneam, poetul ne intimpină ta intrarea cetății sale. Structura acestei cetăți, in diversele ei loturi, ne-o dezvăluie pregnant primele două cicluri ale cârtii: Cor dc bărbați șî întrebările mării, remarcabile prin unitatea tonalității tor lirice și prin relativ egala tor valoare artistică, spre deosebire de capitolul Ora platanilor, destul de eclectic ca modalitate de expresie și adesea surprinzător de accidentat ca realizare stilistică. Ciotul Cor de bărbați se cere a fi analizat sub unghiul de vedere impus de poet, prin aplicația sa pentru reflexia lirică de tip romantic. Dintr-un început, vreau să menționez că expansiunea eului liric este total străină de tentațiile evaziunii din zonele realului și de cele ale abstragerii din mijlocul semenilor, prin cultivarea egocentrică a orgoliului personal. Totul pornește din starea de spirit a omului contemporan de a-și lărgi cadrele exisfen/ii. prin cu- noaștere și faptă. Ideea este aceea a punerii de acord dintre vis și faptă și poate că aici trebuiesc identificate rădăcinile infime ale noului romantism, infuzai in plan etic de fluxul umanismului socialist. Atitudinea de demiurg a poetului nu distonează cu esența social umană a vremurilor de azi. dimpotrivă este generată de aceasta. De aceea, cititorul se abandonează cu încredere in brațele amintitului demiurg, călătorind împreună aproape de soare („O, soare, trec prin cerul tău și respir lumină. / Și toate viorile mele le CÎntă..." — „Odă soarelui") sau in preajma carului mare („Mîine-n amurg vom cobori din Carul Mare f Și vom crăpa pepeni verzi in satul Dimineți" — „Poem tinăr"), ori pătrunzind in zonele mirifice ale unor tărimuri necunoscute. („De vraja nopții îmbăiat, / Cu barda voi ciopli corăbii / Să umplu mările și cerul. ! M-or aștepta-n lagune zburătoare / Și pești și arbori neștiuți de nimeni" — Meditație in zori). Și aceasta pentru că „Pe cei de-o virstă cu mine îi ciut / In poemul acesta tînăr, / Pe cei suspendați între azur și pămînt, / Demlînd cablul electric j Din soarele proptit eu greu pe umăr,.," Structura demittrgică a eroului liric din poemele lui Dumbrdoeanu n-are nimic comun cu spiritul demonic, cu damnațiunea ; ea exclude sentimentul însingurării, al izolării. Chiar și in imaginarele sale călătorii interplanetare, poetul este invadat de senzațiile și bucuriile vieții de pe păminl: „Iau cele două stele și le-așez f Pe noi clipse-n jurul tău chitind, / Și-n liniștite mari cc ic aprind f V-aud în cerul meu cum treceți ! Cu sunetele albastre șl galbene și roșii" (Planetară). Romantismul viziunii, pe lingă zborurile fanteziei în spațiul infinit, se alimentează, in aceste poeme, cu frecventa pasiune de animare a materiei. De data aceasta, demiurgul își valorifici însușirile pe o altă direcție a exisienfii cosmice. Panteismul de sorginte blagiană este orientat în sens activ, constituindu-se fn cinfec adresat forței de asimilare de către om 74 Cronica literara a naturii, in folosul său. Intre altele, poezia Unde visează fruntea mea este reprezentativă sub acest raport. Sttb privirea caldă și pătrunzătoare a omului „arborii cresc pînă-n cercul ci de luminii (al privirii n. n.)", „Din peretele zării cad pătrate albastre'*, pentru „mozaicul palatelor tinere", „energiile înfrînate ale lutului f Se organizează după flacăra / Avîntului meu", căci „Unde visează fruntea mea / Țărina rîde, uitindu-și rănile..." Mi se pare totuși că Angliei Dumbrăvean» trebuie să fie mai atent la unele posibile con- taminări venite daractcrizarea din Epigonii „Prale fire cea întoarsă..." a dus la asocieri cu totul laterale in legătură cu poziția lui Eminescu față de acest poet. Astfel într-un manual de școală se punea această caracterizare in legătură cu ciudățeniile personale ale lui Prale, care la întoarcerea acasă și-ar fi așezat pălăria In primul cui din perete, haina în al doilea, pantalonii în al treilea, conținuind astfel dezbrăcarea și alienarea obiectelor din cui în cui pină ce ajungea la ciorapi și apoi se trintea in pat. Evident că procesul îmbrăcării lui lua drumul invers dc la ciorapi și pantaloni pină Ia pălărie, Pe scurt, caracterizarea emines- ciană era pusă in legătură cu intîmplări mai mult sau mai puțin anecdotice, Aceste ciudățenii pot oare justifica prezența lui Prale printre precursori ca Eliade. Alecsandri, etc,, printre făuritorii limbii rom ine literare? Desigur că epitetul emines.ian trebuie să aibă o altă explicație. După părerea noastră această caracterizare trebuie pusa în legătură cu opera poetică a lui Prale și, in special, cu procedeele sale de a îmbogăți limba literară. In 1827. Prale publica la Brașov „Psaltirea prorocului și împărat David". Lucrarea lui Prale (scrisă înl82l) e precedată de o prefață a lui V. Pop, care subliniază meritele autorului în materie de lim|>ă: reducerea numărului dc litere, tendința spre o pronunțare unitară, „îmbogățirea limbii cu o mulțime de cuvinte ce era înafară de obicei", demonstrarea practică a posibilităților de „compoziții și decompoziții’' de cuvinte in limba romină — prin deeompoziție prefațatorul înțelege derivația regresivă n,n. —, îmbogățirea limbii prin împru- muturi de cuvinte din limba latină și introducerea dc termeni dialectali. încercarea lui Prale, nu e expresia unei elaborări îndelungate care să aibă girul unor discuții colegiale din cadrul unei societăți literare, sau din cadrul unei școli, cum este cazul cu gramatica lui Eliade. Prdle, om cu certe cunoștințe de limbă latină, cunoscător dc asemenea al limbii romîne vechi, încearcă să redea traducerea Psaltirei. într-un amestec curios de moldovenisme, termeni arhaici, neologisme și formații proprii care conferă acestei lucrări un caracter cu adevărat aparte in cadrul încercărilor de a se creia o limbă literară modernă. Praie rezolvă problemele de limbă intr-un mod atit de personal Incît, la sfîrșit, simte nevoia să alcătuiască un „lexicon" în care să explice cuvintele „după înțelesul din carte". Lectura acestei cărți arată că ne găsim în fața unui poet ce arc cu adevărat o fire întoarsă și caro pe lingă abuzul de cuvinte dc formație proprie, pe lîngă forțarea frecventă a morfologiei și sintaxei limbii romine, a reușit — din păcate nu prea des — să dea ima- gini și rime ce ieșeau din stereotipie. Acestui fapt i se datorează, credem noi, atît interesul lui Eminescu pentru experiența sa poetică cit și caracterizarea din Epigonii. Prale întrebuințează termeni ca lemngrăsie (undelemn) patrupici (vite cu 4 picioare), lumnic (sfeșnic, ochi sufletesc), darmeni (dărîmători, risipitori), gonașii (cei ce gonesc), ocrotul (ocrotirea), apoinicelc zile (zilele de apoi), liulntuna (probabil nenorocirea, soarta n.n.), gară (adunare turburoasă din ii-gara), mînofapte (faptele mîinîtor), hiarâle silvate (fiare sălbatice), solzttnii (probabil peștii n.n.) etc. pe care simte nevoia de cele mai multe ori să le explice in „lexiconul" de la sfirșit. Alături dc acești termeni, care arată că poetul nu ezită să sacrifice sensul obișnuit și metoda obișnuită de formare a cuvintelor de dragul ijmba-sui 81 sonorității poetice, Praie recurge Ia neologisme ea mapă, festă etc., sau la termeni obiș- nuiți ea munte, frunte, cărora le adaugă adjectivul posesiv sub forma veche în ș (munte-* frunte-ș, ori zili-ni (zilele noastre), pentru aceleași motive, dc a creea o atmosferă de mai multă poezie. Praie forțează ți sintaxa realizând versuri ca acesta: „Domnul să impărățiră, sfi se gloatele zborșască". Dar pe lingă această nesocotire aproape permanentă a unor reguli generale, care fac traducerea lui Praie aproape neinteligibilă, poetul întrebuințează rime îndrăznețe care anticipează experiența eminesciană eu o jumătate de secol. Ex: „la țu ceriul* aminte șl grăim-voiu toate cele Și pământul să auză cuvântarea gurii mele" (pag, 81). Notăm de asemenea rime in realizarea cărora intră pronumele personal In acuzativ ca aveți-l, țineți-1: viitorul verbelor fi-va, peri-va; asonanțe ca eresul-mersuI; una-lmtuluna aprapii-whii, solzunii-genunii etc„ care fără a fi avut un erou direct în opera poetului ca rima în „cele", au constituit cel puțin un motiv de reflecție pentru Eminescu in epoca căutărilor din tinerețe. Traducerea lui Praie e una din lucrările cele mai inegale cu putință. Alături de versuri care amintesc dc Dosoftei, ca : „Fericit nedat bărbatul — In necredinciosăsc sfatul Și in strimbul Jrum nu stară. Șî perzosul jilț nu-l vrară", apar allele, de o factură modernă, ca : ....Și Dumnezeu, om să facem au grăit după aceste Să asemene întocmai precum chipul nostru es/e" (pag. 88), Remarcabilă este și imaginea : „Adincitu-mi-s-au capul intr-a munților cărare (pag. 84), precum ți acest atribut ce va fi reluat de Eminescu mai tîrziu: „Fii de oameni, pînă cind grei tie inimi..(Psalm 4). Experiența lui Praie e falimentară, in ansamblu, prin creații de cuvinte arbitrare, prin prea frecventa abatere de la normele unei limbi unitare sub aspect morfologic și sintactic. Dar in mijlocul acestor abateri apar imagini, epitete și rime neașteptate care nu puteau să nit rețină atenția unui cercetător atit de asiduu al trecutului limbii noastre ea AL Eminescu. Moldovenismele lui tale il atrăgeau prin atmosfera locală, comună; asonanțele. aso- cierile neașteptate, îndrăznelile precursorului ii ofereau un interesant material de studiu. Eminescu, artist, a știut să tragă toate concluziile dintr-o experiență în genera) negativă, conferind, cu regret poate, epitetul cunoscut, inegalului și ciudatului poet moldovean. II. Aspecte ole ortografiei dintre 1868—1870 La prima vedere s-ar părea că există o contrazicere între părerile lui Eminescu despre limbă și manuscrisele din această perioadă. In perioada în care traducea pe Rutsclicr (1868) la București, Eminescu scria : „conquista (mss. 2254 pag, 315) ; apparc, nesseparabili defferi- telor arte (mss. 2254, pag. 316); clic dificrescii, ...tragedia face cffectu, tragedia face impressiune (mss. 2251, pag. 316 verso), să rtullifice (mss. 2251, pag. 371 v.) : ne frappează (mss. 2254, pag. 272) ; cu lucrarea collectivîtății (mss,' 2254, pag. 371); symbolică (mss, 2251, pag. 371 v.). Asemenea dublări ale consoanelor există șt in manuscrisele datate anterior (oct, 1866) ca de exemplu: ...Blînde, pallide, încet,, .. .Tu cântare întreruptă De-alu appl anselor iloru (mss. 2259, pag. 3) Titlul poeziei /unii corrupfi din cadrul aceluiași manuscris pag. 90 v. e redai cu con- soană dublă; substantivul paserea la fel: „Ca passerea de sboru-i din certuri dismețită (pag. 116). In ortografia poetului răzbat ecourile curentelor contemporane: latinismul și elia- dismul ilalienizant, care se pronunțau pentru dublarea consoanelor. Dar aceste ecouri sâni stăruitoare în special in cadrul traducerii din Rotsclier. Eminescu scria în cadrul acestei traduceri pronuncia cu ț (în care ț=ț, mss. 2254, pag. 371) semn pe care latiniștii il repudiau conform ședințelor din sesiunea Societății academice (1869). Acest semn atestă o influență eliadistă. De asemenea poetul întrebuința accentul ascuțit pe d și 3 pentru a marca pe ea 82 Limbă-stil și pitdr, pentru saloa- ne necesare bolnavilor j<*i. Este urmdrit continuu de ob- sesia urgentei fizice, are sen- t Iritantul cd este dUgrațios, cd nu poate piticea nlmdnui. #4 asta o repeta peste tot, „Doamne, de cc-oi Ts nilt de nrtt“. El posedă insd fi marea fftffuranfd cd „singura mea ministere șl mulțumire e câ știu meserie. Cunoac medici* nA dt JumAtatc din medicii care se afifi in acest spital. El are deci certitudinea vata Hi sale ca medic fi eu om. el $rie sd se autoanalize;^, sd-fi rfe> tccfcîc dc/ectcle fi sd te de- tecteze fi pe a-le celor din jur. sd ce ar d curaj tn dcziTdtuJrca poPofldrlllor unor coler/i me- dfcf fft In ace^afi OmP, *d rdmind imepru fn faja lenia- |fdor „pimtiuțutuC «ferit dc bolnatiij operați. Sint conden- sate tn Miticd colhdfi apreefa- blta omenești, tenacitatea, clnd e vorba de adei?dryj cauzei role (intrd forțat Intr-o ca- merd din spital, unde-și va aranja cabinetul), dupd cum fi rundrefea pentru /linia pentru care nutrește senti- mente de drapoire. Ironia șl umorul «du permanenta sint unicele armuri cu ajutorul cdrora ffi apdrd candoarea șt crtldura interloard. Tra-st- eomictd personajului, moi ales marea sa compasiune pentru om fi valorile cer/e, umane, temperatura la care irdfeșre permanent eroul, fnu numai in sens direct clnd ct face febra. 38 eu î, dupd fiecare eaț mortal) fac din Mittad al lui fon &£icfu un personaj Ubudi In galerta eroilor nuve- lei contemporane, ridicind ca- litatea prozei Gazetei Literare din 14 aprilie 1964. L A. DOUA CĂRȚI DESPRE TIMIȘOARA Editurile noastre azi pu- blică mouagrafiăe 0 ghidurile principatelor orașe din lard, mijloc dc prezentare sugesti- va a realizărilor epocii voeia- liste, Aceste lucrări apar In tlrafe impresionante, au o răsplndlre necunoscuta In tre- cur, iar edifiiie In limfei străi- ne sint răspfndlte tn toate fă- rlle, unde rețin interesul prin condițiile grafice excep f ionele îl prin bogăția ilustrațiilor. După lucrarea Timișoara de Mlrcea Jcrbăncscu, apărută tn Editura Tineretului in J9W. colecția Meridiane ne oferi anul acesta dom! edr|i despre orașul nostru, tn colecția Ora- șe șl priveliști : Timișoara prezentata de poetul ni. Jebe- (eanu (apăruta In mai mult, limbi), iar In Mic Îndreptar turistic : Timișoara, prezenta- tă de prozatorul Mircea Șer* fednescu Cel doi autori — legați prin viatd Șl activitate literară de acest oraș — s-au străduit s-.t aleagă. dintr-o Istorie aproape milenară, cele mai remni/ica- Uve pagini de viață, tnldn- tuind armonios trecutul eu prezentul șischlțlnd viziunea de ml Inc a orașului. Dintre acestea, se menționează epo- ca clnd a fost reședința răpi- tor Ungariei, luptele purtate sub ion Corviti de Hunedoara Si Paul Chinezul împotriva turcl'or, luptele Iobagilor lui Gh. Dofa. luptele revoluționare dc la IJ«, apoi împrejurarea că a fost primul oraș din Eu- ropa care a introdus ilumina- tul străzilor, al cincilea eu re o introdus tramvaiul ea mijloc de transport iu comuti ete. Alături de aceste /apte, auto- rii subliniază cu mindrla con- tribuția muncitorilor din acest oraș ta Supta tor pentru o via- ta mat buna, prewre purtate de al, dar mai ales fort fete eroilor clasei muncitoare pen- tru prepilfirea zilelor glorioase dc astăzi, Tn prezen ta rea oraș ului, model IM „armonic, dc echi- libru șl avini", poetul XI. Je- beleanu fixează jaloanele cu- noașterii si pre;uirii orașului Timișoarei, devenită „cetate a ștllntci șl culturii", purtindu- șl cititorii prin minunatele parcuri „parfumate bolți de frunza și trandafiri". Mircea Șerbdncseu, care a dispus de un spațiu mai larg. face o incursiune cdlticd In framlnfata istorie o orașului Era potrivit Insa să aminteas- că si numele iui Gh. Ungurea- nu. luptător înaintat șl patriot. (Vezi din Istoria Transilvaniei, voi. H, pac- ÎWJ. In ceea ee privește noua istorie a orașului, accas’ta este prezentată eu mindria ce- lui care a partlelpat șl a ur- mdrit tn deaproape înscrierea palmilor noi, de dupd elibera- re, Prezentul este Ilustrat prin aspecte din viața întreprinde- rilor, ale căror produse au cu- cerit Interesul p ețclor strdlne, arături dc realizările culturale ți artistice r cele trei teat e ir stat, opera, filarmonica, uni- versitatea. Baza de cvrcctdrt a Academiei etc. Autorul sub- liniază faptul ed, datoriiă dez- voltării sale ineoale. Timișoa- ra dd prilej constructorl'or dc asidzl sd folosească o „diver- sitate dc stiluri" care se îm- bină armonios cu cele vechi și peste care timpul șl-a aș- ternut patina. Prezentarea istorica este urmata de o sugestiva invita- ție la drumeție prin cuprin- sul orașului la zidurile vechii cetdti, ta muzeut regional, fot- tut castel al Hunfazlior, prin numeroasele parcuri .coliere dc cloTOflili $1 petale", la co- pacul de fier din țțr. Emines- cu, curiozitate de putini cu- noscuta. la monumentele din oraș și In împrejurimile ful. FotoprafiUc care Insofesc tenul și condițiile grafice de prezentare merlrd o mențiune speeială. OCTAVLMN MET EA SPIRIT CRITIC Șl POEZIE ton Oarcdsu, Szdcs Isiuan șl Mtrcea Tomuș semnează un articol In Tribuna, nr, jș, tssi : Diversitate șl caracter contem- poran. cu subtitlul : Scurt tablou «1 poeziei clujene. Ar fl meschin să facem conside- rații malifioase tn jurul for- muldrli unui iHu, dar aceeași discrepanță intre nișta gene- ralități aplicabile oricărui poci contemporan și obiectul foarte concret (poefll clujeni) ai ana- tlezel se manifestă și In ceea ce urmează. Un exemplu : „Venind in continuarea volu- mului recent Cascadele luminii. Ciclul Iul Nesolth Irimie, Profil tn timp publicat tn T r 1 b u n a din de- cembrie trecut, reprezintă o Int-ereare de autodefinire cu mijloacele liricii". Deci este Miniaturi critice 93 vorba precis de Negolțd irimlc, poet care te autodefinețte cu mijloacele Uncii, Interesant, noi credem ei se putea defini cu miftoacete artei plastice sau. de ce nu ca poet, cu mijloacele arhitecturii Conti- nuăm citatul; „Autoportretul implicit momente meditative, încercări de analiză, dteva poezii construite pe temeiul unei asociații**. Toate bune si frumoase, dar de aici încolo pared nu mai a vorba de Ne- goițd trlmle, sau e țl de el In aceeași măsură tu care poate fi despre oricare alt poet contemporan. Deci putem con- tinua fOrd comentarii ; „rectul se definește pe fundalul epo- cii. El aspira spre o viața deplina, spre luciditate ți spre calitate in glndire. Se remared tendința poetului (dc ce nu a poeților n.n.). de a-șl nuanța totodată versul, de arși îmbogăți vocabularul șl mijloacele dc expresie" ete., etc.. ele. Leonida Neam/u face Si el cam aceiași lucru, dar dupd al doilea volum, adled i .manifesta preocupări diverse pentru îmbogățirea ți perfecționarea versurilor'. £ clar, dacă despre poeții dm Cluj sc pot debita numai pc- nerallidrl atunci ea re mat este rostul acestui articol ? Dupd cile se vede, epitetul clujean nu semnifica apartenența la un stil sau la o direcție lite- rara de sine stătătoare. Nu t»m imputa celor trei critici ca fac pledoarii pro- domo fel Insist se derlc de pa- triotismul local ți e bine s4-i credem pe cu vinii, insă există tendința de a vxpedla expres ți elefant neajunsurile In clte-o fraza terminata festiv fi opti- mist. Drranjearâ, uneori, ten- 'ativa explicării ețecurtrorz nul poet precis numit, prin consi- derații lard?! foarte generale, latd, dc exemplu, problema „prozaismului- Iul Victor Fe- tea : „In poezia Iul Felea ca de altfel in numeroase alte poezii din opera unor scriito- ri consacrau de la noi sau dc peste hotare, ionul volt pro- zaic poate să comunice «de- seori o meditație directă, un sentiment sau o stare sufle- tească bine determinată, țoale cretnd noczta din interior, prin tensiunea glndirti ți a sincerității. Cind insă poezia urmărește fapte fără semnifi- cații. cind se complace in sur- prinderea banalului, tratată Întocmai ca un pitoresc invers, pentru aspectele sale exte- rioare șocante, lirismul șl ca- pacitatea generalizatoare lip- sesc. meditația nu se poate realiza*. Pină aici nici n-a fost vorba de Felea. Este mai jos ; „tn acest sens, putem spune că unele versuri ale iul Victor Felea nu dețin puterea dc comunicare a poeziei au- tentice." S-o recunoaștem, prea vag ți prea discret spus. Cam ața se prezinți între- gul articolul, care este mal mult un referat sau o dare de seamă, cu un aspect compozit, cu locuri comune ți uneori cu ientadue sofistice. Evident, articolul respec- tiv are meritul de a atrage atentia asupra a o seamd de poeți clujeni. Credem ca exista totuși criterii mai fuste dc pruparc a poeților deed sim- plul motiv cd viețuiesc in aceeași localitate, F, F SUBLINIERI intr-o însemnare apdrutd cu prl.ziui comernordrtl a 70 de ani dc ta moartea lut fon Popovlcl Bănățeanul, revista fuaoslavă Lumina nr. J, 1963, editata in limba romind ta Panciova. se refera pe larg ta o scrisoare inedita a Iui ion Pripo ulei Bănățeanul, pubti- eatd ți comemorară de Vin/il Birou in Scrisul Bănățean nr. 1/I98Î. Tot tn revista Lumina (nr. g IMS) In studiul Contri- buție la metodologia studierii relațiilor slrbo-romine pe pian lingvistic și liierar-cultural, Radu Flora citeard umedul iul Th, n, Tripcea „Cuvinte slrbeștt in subdialectul bănă- țean șl importanța lor- apdrut tn Scrisul bănățean nr. J 1963. A. J. ANIVERSAREA LUI SHAKESPEARE Cea de a -100-a aniversare a zilei nașterii Iui William Shakespeare a fost sărbăto- rita la Timișoara de i ele trei teatre locale, care au prezen- tat un recital Shakespeare, Îndeosebi din scene și mono- logări ale pieselor sale repre- zentate in stagiunile din ur- mă publicului nostru. Recitalul a fost deschis de o scurtă caracterizare a operii tui Shakespeare in vre- mea noastră de artistul Dan Nasta. regizorul Teatrului de stat din Timișoara. Au urmat scene din Hamlet. Visul unei nopți de vară, Imblînzirea scorpiei, Romeo și Julieta și Othello, interpretate de co- lectivele de artiști ale celor trei teatre. S-au remarcat în- deosebi contribuțiile artiștilor fruntași ai scenelor timișore- ne; Gilda Marine seu, Geta Angheiufă, George Leahu, ar- tist emerit de ta teatrul de stat ți Pefer Schuch de la Teatrul german de stat. Tot la Timișoara, in ca- drul Filialei Societății de is- torte și filologie. s-a ținut tui simpozion Shakespeare. S-au citit trei comunicări despre opera marelui dramaturg. Tn prima dintre ele, întitulată Teme istorice în opera lui Shakespeare, Rodi ca Ciocan- Ivănescu, conferențiară ta Institutul pedagogie de trei ani, a arătat paralelismul bo- gat care există intre izvoa- rele tragediilor istorice ale lui Shakespeare și unele eve- nimente politice din timpul domniei reginei Etisabeta a Angliei cit și a succesorului ei pe tron. O CU iotul altă tematică a îmbrățișai asist, univ. T. L. Birdescu in comunicarea sa Problemele filozofice din Hamlet stăruind îndeosebi asupra spiritului epocii, așa cum se reflectă in tragedia lui Shakespeare. Cea de a treia comuni' care, citată in cadrul sim- poziomutui de asist. Irigi a Hulescu a tratai despre Fi- guri comice ăl opera lui Shakespeare, trecind in re- vistă atit comediile sale cit și tragediile. La festivalul Shakespeare din TS mai a conferențiat prof. Victor lancu. despre Shakespeare și receptarea operei sale în literatura uni- versală. Conferința a fost ur- mată de recdări din sonetele marelui dramaturg, cu con- cursul artiștilor de la Teatrul de stat din Timișoara. Mai trebuie subliniat că ta cele trei teatre din orașul nostru se depune, in momen- tul de fată, o activitate susți- nută in vederea montării a noi piese shakespeariana. Ast- fel. publicul timișorean va 91 Miniaturi critice cunoaște încă in decursul ac- tualei stagiuni tragedia Ri- chard al III-a, cn interpreta- rea colectivului Teatrului de stat, Romeo ți Julieta pusă in scena de un colectiv al Te- atrului german de stat. KARL FELE ACT VENEȚIAN LA TIMIȘOARA La sfirșitul lunii aprilie. Teatrul C. Noltara a prezen- tat la Timișoara piesa Act venețian a mult regretatului Camii Peirescu, a cărei ela- borare. intr-o primă variantă, se leagă de peri oda de tine- refe, trăită de autorul ei aici, in Banat, Spectacolul bucu- reștean se incadrează in efor- tul demn de laudă a! teafre- lar noastre de a reda scenei o moștenire dramaiurgied pe care unele mai vechi fi scep- tice idei preconcepute o con- siderati inaptă a fi reprezen- tată. Tn actuala variantă. Act vene jian se prezintă infiia oară, iar spectacolul susjinui in turneu fi la Timișoara do- vedește, in ciuda unor inega- lități. că piesa este perfect adaptabilă punerii in scenă și că teatrul de idei al Iui Camil Peirescu poate sluji ca bată serioasă a unui specta- col închegat si contemporan. Am putea aduce intii argu- mentul sălii care asculta con- centrată și atentă replicile piesei, evoluția conflictului. Pupnătafea personajelor, lip- sa de fapt a acțiunii, cadrul cam gol n-au fast impedimen- te de netrecut. deși din par- tea regiei (Emil Mândrie) s-ar fi putui cere mai multă fantezie, un ritm mai dina- mic. care să compenseze ceea ce piesei ii lipsește in planul inventivității scenice. îndeo- sebi ultimul act ne-a apărat intr-o desfășurare lipsită de relief. Cit privește interpreta- rea, se cuvine apreciat intii jocul lui George Constantin, actor care știe releva subtil și sobru profundele trăiri ale lui Pietro Grala. erou din vasta galerie a personajelor insetate de absolut ale iui Camil Peirescu. Interpreta- rea nu a fost lipsită totuși de O anume rigiditate și o ușoară poză, creînd. ceea ce personajul nu are. o anumită infatuare de militar băjos. Alături de el. Constantin Brezeanu (Cellino Mariani) a fost partenerul dezbaterii de idei, susjinind cu subtili- tate ambele ipostaze ale ro- lului. Dincolo de datele ge- nerale ale personajului. pe care le redă cu perfectă adap- tare, am fi așteptat să vedem in jocul Emiliei Bădulescu și pasiunea care o mistuie pe Alfa. dedublarea chinuitoare din actul intii. Dan XIcol ac (.Xicola) a creat o remarca- bilă figură de ostaș. înzestrat cit toate atributele de vigoare și omenie ale insului din po- por. Spectacolul, deși inegal, a fost vizionai de un nume- ros public căruia i-a prilejuit o intilnire cu dramaturgia unui autor iubit și față de care — să o spunem în pa- ranteză — și Teatrul de stat din Timișoara are datorii de împlinit. S. D O EXPOZIȚIE DE PICTURA Dcji mai puțin cunoscut de public-. Gheorglte vlndtoru s-a Impus tn actuala sa expoziție personală, desehlsd la s4lile din B-dul Maufteru din Bucu- rești, ca O personalitate artis- llcd IncJupatd, posedind un matur limbaj ji resurse de autentic plastician. Certitudi- nea eu care așeza ruja, dezin- uottura cu care pictorul ii rid acesteia babale ualenle In ex- primarea formelor îl planuri- lor, susținerea cu indeminare ji Înțelegere a armoniilor cro- matice, definesc principalele callrdri ale lucrărilor expuse S-ar putea spune pe scurt că acest ari ist are conștiința me- seriei. Aspectul acesta meriți sd fie semnalat aici, cu atit mai mult eu cit puțini sint ar- tiștii care In exporlțiUe iot personale au reujit sd convtn- ad cd ia baza creației lor stă o solida cunoaștere a mdes- triel pe tlnla Inatnrasi'or. Pic- tura iul Gheorghc Vlndloru este, din acest punct de ve- dere. un cdevdrat răspuns dat Improvizațiilor sau provizora- tului nu arare ort Intilnite in creația artiștilor tineri. Construite cu științd fi se- riozitate. lucrările lui Gheor- ghe vindtoru lasd privitorului Impresia trdlnictcl. a durabilu- lui. a lucrului făcut temeinic. Dintre lucrările dc frumoasa ținută artistica demne de apreciere, cităm in deosebi peisajele de iarna, apoi pei- sajele cu construcții vechi ji noi. pentru precocitatea pastel si atmosfera poetica. In ordi- nea calităților semnaldm tn continuare compozițiile, mai ales scenele de interior, care aduc un climat dc intimitate înrudit cu cet din interioarele pictorului Vaslte Popvicu. Aid- furat acestora menționam na- turile statice eu /rurte ți flori său cele In edre sint prezen- tate elementele /olelorfee pe Carp Vindtoru fe prelucrează creator tntegrlndu-lc armonie in atmosfera lucrării. I s-ar putea reproșa artis- tului cd nu toate lucrările prezentate In expoziție atins un potențial poetic sau afec- tiv de același valoare cu en- titățile tehnice semnalate. Ansamblul lucrărilor lut Gheorghe Vindtoru reprezintă In contextul ultimelor expo- ziții o manifestare prețioasa In privința seriozității fi pro- bității artistice, pictorul fiind unul dintre eel eare au ales ca- lea mal lunpd fi mai grea a artei, eare Insa dd totdeauna roade bune. ADRIANA BOTEZ CRAINIC Miniaturi critice 95 redacției VASILE PATRU (Cralova): Nu orice glndirc Îmbrăcată In figuri de stil «te poezie, chiar dacă respecta o anumită cadența, Un adevăr cunoscut de toata lumea, adeseori, fiindcă nu aduce un conținut nnn. di iluzia celui care vrea aă-l iransrnltA că s-ar cuveni să fie fannulat mai pompe», mm epatant. Retorismul sub- stituie sentimentul care lip- sește cu clișee verbale, expre- sii gata făcute. folosite In anumite Lnprej urări. El are priza numai la oamenii eu senslbllitaten vie. ușor dispo- nibili vibrațiilor emotive dar lipsiți dc Culturi literari pro- priu xlsă, deoarece el admiri faciIIlaica exprimării, abilita- tea formalii, nu substanța St profunzi mea slncerllAțil. Acti- vitatea dc cenaclu vă ajută si înțelegeți maț bine ce vreau si va spun. La început nicîun membru al cenaclului nu se va clndl să formuleze obiecții, poate șl fiindcă flecare va ti preocupat mal mult de pre- pride Iul producții, treptat Insă exigenta se va mări. mal în- tli tocmai pe latura formală. N-o să-l mal satisfacă bună- oară versuri Ca „bobi de ură închina fi rușinii’ nici „limpe- dea furtuni a luminii", „fie- care intmd e-un echipaj" sau .furtuna roșie a furtunii bate' din motivul eA in locul aces- tor notrlvlri de cuvinte, ar prefera, chiar intr-o poezie Entrcagă, sa arătatl cu alte cuvinte, cit mai personale, ce trăire lăuntrică v-a îndemnat si vA exprimați astfel. Cele mai sincere versuri mi se par n fl, la Dvs, următoarele : „De fleeare iam md aflu ic- neepuf. Cuumiul cei mal bun nu-î știu. .Vrei tem știut" In ceiallc se vede efortul de a vă depărta dc propriile trăiri ți atunci cuvintele nu mal pot avea noimă. POPA PETRE, MATEI ÎOAN, VICTOR STROE (Cra- iova) : Mai trebuie să perse- verați. nu atita tn tehnica ver- sificației. cltin căutarea moti- velor lirice, a emoțiilor gene- ratoare de destăinuiri poetice. Tovărăția dvs. întru descope- rirea frumosului literar va da ptnă ia urmă, neîndoielnic, roade. GEORGE ELIS (Cluj) I A- vetl versuri ce îndreptățesc În- crederea șl statornicia dv E mal bine să luați contact cu publicul după ce vă veți de*- coperi un mod personal dc exprimare. Dacă Izbutiți să aveți atitudine lirică asemănă- toare cu cea față de lortd. fa- ță sl de alte motive poetice, cred că succesul eforturilor vA va fl asigurat. Expresii fe- ricite atl folosit tn Inscripție. PochlftuL $1 Inscripție de co- pildrie (desl mult Influicnlate de alti poeți tineri). Cea mai reușită ml se parc a Ii Primd- iwra. din care reproduc ver- surile “ .Aud din nou umbilnd prin Iarbă cerbii și-aș vrea să tac. O nouă primăvară se leagănă In iarbă și-mi pare că eu însumi cu iarbă pății ml-t îmbrac." ZOICA CURELEA. TRE- PAN MARÎW (Tr. Scvcrin) : Versuri retori», fără idei noi. Perseverați ți nu desconside- rați viziunea globală a unul poem. P. MERE AN U (Săcălazl t Intluicntc eminesciene trans- puse 1n versuri fără cadență respectată si cu greșeli orto- grafice. OT/UA N/COLESCU (Pi- teșU) : Cind vă Concentrați glndlrea scrieți versuri destul de armonioase deși mult In- flulcnțate Inel de scriitorii noștri clasici. RUSO VICTOR (Tr. Seve- rln) : Posedați o virtuozitate formală vrednică de idei poe- tice mai adinei, mal originale. Ața, fărâ concentrarea tand- rii si fără prezenta unei vi- bratil mal personale, lăsat! im- presia că nu inleilcmațl decit rA vă lăsati vrăjit dc sonorita- tea propriilor versuri. Cîntecul de dor c mișcător in unele ocazii Individuale. Dar nu Ie da oricui In dar că Poate inima-ți Încearcă Și cum dor, cum dor cind ți se Sting treptat atitea vise. NîCOMCÎ ȘTEFAN (Dcta), CHIRILA I. PAVEL (Anina), ZAMFIR DRAGII ICI (Mal), ILARON ZaMF/KESCU (Gher- la), ION VELICAN (Lugoj), «AN TlTU (Oravlia), F. BON- TE (SăcăUz), RA$JNAR(U ION (Moldova nouă) ; Forma po- pulară a versurilor trimise nu depășește creațiile anonime ți orale, unde exist A In tot ca- zul mal multă decit in Încer- cările «vs, N. Ț. 96 redacției ---------------COMITETUL DE REDACȚIE------------- ION ARIEȘANU. NICOLAE CIOBANU, ANGHEL DUMBRAV EANU (secretar de r e d a c ț i e), i4L. JEBELEANU (redactor șef). ANDREI 4. LILLIN ---------------------------------------------------------------------- • - i. Redacția: Timișoara, .Rodnei, t, telefon 1-20-26 Administrație: București, Jos. KiseleR, 10.