REVISTA A UNIUNII SCRIITORILOR DIN RPR martie 1964 Anul 4 (3) BIBLIOTECA C6N ’ALA A REGiUnIi Ba «r CUPRINSUL Victor Eftirruu; Misterul. Pe Calea Vdcdrețți, versuri ..: 3 Radu Theodoru: Lumină deasupra muntelui, fragment de roman...4 AfartAu Bdrbulescu Partid, versuri . ,.................... 19 £jg etron, Pitagora și Parmenide, Anaximandru și Anaximene, Profeți caldei, oracole armene Și sacerdoți vinind eumenide. Religii vechi, persane, egiptene, Misterul încercară a-l deschide, Dar ait rămas tot oarbe chrisalide in cer zadarnic aruncind antene. In căutarea legilor perfecte Din neputința noastră de insecte Ne-am ridicat, brăzdind nemărginirea, Stăpini pe cosmos, dominind atomul! X'u zei necunoscuți făcură omul Ci omul născoci dumnezeirea i P E CALEA VĂCĂR EȘTI h ‘ e calea Văcărești, o ceainărie ■ Cu proletari, in jurul unei sobe U De tuci, grupări burghezofobe. ’ Ursita nu le e trandafirie! Născuți in zodie de rac sau cobe, (Consumă, cei mai mulți, pe datorie ... La colțul unei mese, unul scrie O tragedie-n versuri, cu Niobe. Jkî văd și eu acolo : începutul | uto/iemel literare. Nencăputul I 7/ încăpeam cu zări piramidale ... Eu nu rîvneam, pe-atunci, Academia i.. O, ce n-aș da să-i schimb mărinimia | Pe-un ceai de cinci parale, la Ghidate ! Victor Ehinia Mturnl VICTOR EFTIMIU 3 LUMINĂ DEASUPRA MUNTELUI* Volumul II al trilogiei Muntele duce mai departe destinele eroiloor in perioada anilor 1947—1950 cind. infrintă politic și in bună măsurră economic. vechea orinduire se năruie, categorii sociale pirul atunci ctu rol preponderent Iși pierd justificarea istorică, făcind ioc in arena corn- tem por ană maselor largi imputare. Pe canavaua densă a unor mari prefaceri istorice, destinele eroilo.rr din Muntele cunosc o permanentă evoluție, asimilind tot mai organiic socialul, ca Pătni Dragalina, Pi fu, Martin Bălăci și Votca; intră im arena vieții sociale pătura mijlocașă, din care se diferențiată elementelle înaintate, satul se reorganizează pe alte principii etice și morale. Vecfnlle familii ale Tăureștiior, Guguleștii. clanul lui Dionisie Goanță, forța ecco- nomică și morală a popii Barbă Neagră cunosc seisme care le afecteazcă profund structura și personalitatea. Izolate istoricește, urmează un prm- ces de involuție, de plutire in zonele marginalii ale cotidianului. Volumul urmărește deasemenea izolarea și lichidarea morală țși fizică a elementelor scoase in afara societății, care prin forjă și tee- roare. lipsită de orice justificare logică, voiau să împiedice mersul firește al istoriei. Fragmentul prezentat reflectă cea dinții trăsătură mai accentuattă pe acest drum sinuos, al descoperirii adevărului, materializată in destli- nete eroilor principali in primăvara și vara anului 1947, I Pătru iese în curte. E încă întuneric. Cerul e jos și verde. Din Ramma se revarsă frig umed. Munții stau negri de jur împrejurul Prislopului. Tm pustă campania anceput de două săptămîni. Aici abia s-au luat zăpezile pdu TIumImu: Lumini dr^upri muntelui 5 — Să mă scrii în partid în locul Iu Ion. Așa mi-o poruncit tata. Să ne dati sâmînță. — Ce faceți voi cu ea, acolo-n munte ? — N-avea frică. Facem. Și să știi că iară or parașutat. — Trece peste Pietrele Albe, a spus Dragotin. — Ala o fi punctu de reper. Duminică, soare, clopote, lume la biserică. — Ii dăm mulțam Domnului, că ne-a ascultat ruga, a spus Sîngercte„ covaciul, cu nasul mîncat de sfrenție. — S-o-ndurat Dumnezeu de noi, mă, oameni. Ne-o scăpat de potop. Intrați în biserică și rugați-vă. — Are dirept, Guga. Ilie Jura a trecut prin piață, fără clăbăț, ras în cap, cu ochii în pămînt. l-a lăsat să se strîngă în fata bisericii, l-a spus lui Pițu să-l scoată în piață pe moș Aflat. Livîa și Sergîu Bloch pavoazaseră primăria. înainte de începerea slujbei, coborîseră în piață și cei din cătune. Cu cai. Cu cocii. Moș Aflat a bătut doba. Pe urmă a-nceput împărțirea săminții. Pe la amiaz a venit tractorul din Toplet, cu remorca în care erau grapele, o semănă- toare și plugul cu trei brazde. Popa a făcut slujba pentru cîteva babe surde... în capătul satului se aude cornul ciurdarului. In alt capăt cineva sună „Deșteptarea". Așa au hotărît ci. Astăzi să-nceapă campania. Să iasă tot satul. Să fie sărbătoare. Și de ce să nu fie ? Munții stau înzăpeziți. Inalți. Tăcuți. Așpri. Patru îi amenință cu pumnul. Tși toarnă apă dim cîrceag. Uite, demîncarea. Petre, spune mama din tîrnaț... Vin să te-ajut ? — Ba! — Alea coboară ? — Coboară ! — Atunci ne-apucăm în grădină, pînă gata tractoru. — La amiaz vii, Petre, întreabă Mădălina. Patru ascultă porțile trîntite. Glasurile joase, răgușite de somn, ale bărbaților. Tropotul cailor duși la adăpat. Și dintr-odată toate sgomotcle- astea. cunoscute din copilărie, nu se mai aud. Din vale izbucnește zgo- motul unui motor. Răsună ciudat între casele de munte. Urcă ulițele. Bate asemenea. Puternic. — Nu mă-ntorc, Mădălina. Azi însămînțăm. Așa e. Ei n-au insămințat niciodată. Ce-ati insămințat a fost un ar sau doi ari în pămînt sterp, rupt greu, din coasta muntelui. Azi însămînțcază pe loturile împroprietăriților. N-are plug, n-are semănătoare, n-are nimic, decît brațele. Ia traista. Se luminează. AAădălina tese-n curte. — Ce-nsămînțezi, Petre ? Și unde ? Nu-i răspunde. Ce să-i răspundă ? Nici el nu știe de ce se simte bucuros, de parcă l-ar aștepta niște pămînte negre, de luncă, care-ar fi ale lui. Motorul accelerează de cîteva ori. Se oprește. Se aud din nou porțile. Cociile care ies în drum. Mădălina îl petrece pînă la poartă. O podidesc lacrimile. 6 Radu Tbeodueu: Lusini deiMipr* muntelui* — Au, Petre, au. Că săraci nisăm, Petre, dacă n-avem noi un plug, o coasă de pâmînt și-un sac de sămînță. — Taci, Mădălină, spune inama. 2 Ziua se desface, trandafirie, pe deasupra munților. Zăpezile iau foc. Arde Sglivârul cu flăcări reci, de ghiațâ. Arde Godeanu. Lumina de primă- vara, lăptoasă, nesigură, se desprinde din livezi, din grădini, îi trece peste frunte, s-așterne în lungul uliței, acum albă și străvezie. ..Asta n ai s-o pricepi tu. Mădălină. în veci. Bucuria asta de a te socoti între alții", își spune. Desface palmele. Lumina ii curge printre degete. Rîde. „Aici e totul. Stăteam primăverile și așteptam. Ce s-așteptăm că erair numai șase, ori zece, ăștia care ne chemau la lucru. Musteau pămîntele. Ieșeau aburi din ele. Noi luam oile. Nici nu le luam pîn'la Constantin și Elena. Atunci grîu era ca barba popii. Ne uitam la pămînte. La plug. Ne mîncau palmele, s-apucăm cormana ..." Se gîndește la Pițu. La Martin. La alții. De pildă, Dragotin. Unde-o fi arat Dragotin ăsta vreodată-n viata lui ? N-a arat. Nici cioban nu-L Că n-are la ce. Săcurea. Nu poate fi în veci așa. Se-oprește. Privește poalele munților. Tntr-una din nopțile astea cit stăteau și-ascultau apele, Pițu le-a arătat munții. Pînă către cota opt suie am putea defrișa văile. Am pune pomi de soi. In luncă, am face agricultură. Raiu, mă. Raiu ar fî aici, că-s coastele spre sud, la adăpost de Hațegan, și mai sus de opt sute încep fînațele. Au tăcut. Acum vede coastele pline de pruni înfloriți. De cireși. De peri. Ei umblă prin livezi și pe Topla, s-aude cucu. — la să nu iasă ăla cu tractoru, că-i punem foc, spune cineva șî-atunci vede Patru piața. Cociile sînt trase spre primărie. Caii se smucesc în zăbale. Bat din copite. Sînt oameni mulți. Tot satu. — S-auzim și noi cum s-a-mpărțit sămînța aia. — Mărșîna asta-i de la Belzebut, fraților, țipă Gîrbin, suit în cocia lui moș Argintam ... De la Belzebut, să ardă pămîntele. Să toace inima pămîntului cu roțile de oțel, cu șaptezeci și șapte de măsele. C-azi noapte o trecut o vedenie albă peste ochii mei șî-am auzit glas dulce, parcă era Maica Domnului, care m-o luat de mină și m o dus cu ea că m-am pomenit în fața altarului, la biserică, și treceau niște umbre albe prin morțăria veche. — Doamne nu ne lăsa. — Doamne fi cu noi. Gîrbin se bate cu pumnii in piept. își desface cămașa răpănoasă. Face spume. Pină s-ajungă la el, cade pe spate dîn cocie. îi prinde Vasile Ambrozie. Oamenii se strîng grămadă. — S-arate cum s-o-mpărțit sămînța. — O cocîe de saci o dus azi noapte chinezu. Patru își face loc cu coatele. Toată lumina dimineții se scurge din ci. O aude cum cade la pămînt. Cum se sparge. Gîrbin stă răsturnat pe spate. Bate din picioare. Are spume la gură. Bolborosește : Ridu Thcodoru: LuMfnâ deuupra n»unvlui — C-asia-î împărăția și voia și mărirea .. . Iartă-mă. Șî iarăși: — Iartă mă. Nuuuu ! Nuu puneți mînaaa ! Muierile chirăie. Solomia dă ochii peste cap. — L-or apucat alea, tipa. Țipă o babă chioară. Vine Pitu. Pînă să se desmcticească, oamenii aruncă pe Gîrbin o vadră cu apă. Gîrbin sare ca ars. Suduie. O ia la picior prin mulțime. — Care ești ăia cu sămînța, întreabă Pitu. Patru vede niște munteni bărboși, vre-o patru, bărbi mari, de doliu, nemișcati lingă o cocic cu dricul lung. Nu-i cunoaște. Bărbații își scot căciulile. Patru sare în cocia lui Moș Numianu. — Gîndeam că vi-s mai serioși, spune.,. Gîrbin v-ajunse prooroc ? — Dă-1 în tras, spune Brîncuș. — Care nu vrea tractoru ? La o adică în care pămînte intrăm cu tractoru ? — Care nu vrei, mă, strigă Lungulescu, ridicat în picioare pe șit. — Să răspundeți ce-i cu sămînta. — O începem sămîn(atu, o facem aici adunare populară. — Asta-î cu sacii. lese lanoșel Sabin cu unul Voîcu Ion. din marginea satului. — Voi să n-astupați gura poporului. Că-i democrație, strigă Vasile Ambrozie. Și ce-i mă, lanoșelule, dacă spuse de saci ? Să verificăm. — Asta vrei tu. Ambrozie ? — Asta. Petre. Amăriuții își împinge roaiba printre oameni. — Dacă-mi scăpași cînd cu primăria mă. Ambrozie ... — Mă. oameni, spune Pătru și dintr-odată se tace liniște, pentru că știe cl, aici e vorba de sămînță, de pămînte. de loturi, de pită, și-atunci oamenii ascultă și judecă ... Era vorba c-o luăm cu steaguri la loturi. Nu c-am duce steagurile de fală. Nici c-am ara mai bine dacă le-avem. Pomenește de cei morți pe front care s-ar bucura dacă i-ar vedea pe ăia mai săraci, pe săracii săracilor, arînd și sămănind astăzi în luncă. Șî-n Cozîa. Și pe unde-a umblat împroprietărirea. — Hai mă, spune Ion Groza, fără s-o mai întrebe nimic pe Vuta. Hai că vremea n-așteaptă după politică. — Tu-i mama luî de Gîrbin, țipă văduva lui Ion Birău... Vii, Petre, că la mine ește planificat astăzi. — l-auziți, mă, rîde Vasile Ambrozie. Ăștia le-or planificat, mă. — Cînd ti-oi dresa eu un proces verbal de sabotaj al însămîntărilor ,să vezi tu. Ambrozie, cum o iei tu pînă la șase ani. Din curtea primăriei izbucnește din nou răpăitul de tobă deșălată. Iese de după colt, un „Hanomagu cîrpit, într-o rînă, cu caroseria roșie, pe roti de metal, Tîrăște o remorcă cu unelte agricole. Pe tractor, lîngă locul șoferului, flutură un steag roșu. La remorcă, sînt prinse două steaguri tricolore. Tn remorcă, Brincufă, lancu Vichente, Sergiu Bloch. Eșapamentul scoate fum alb, înecăcios. — Ce-i joavina asta-nfierată, Savetă ? N-auzi ? — Asta spurcă pămîntu cu putoarea, mă, oameni. 8 R*dn Tieodoru: drumpra montei»! — Zob îl face cu roțile. — Arde sâmînța, cu benzina, mă. Tractoristul, 1-au cunoscut ieri, Vasile Savcl. trage tractorul in fața primăriei, Pitu, urmat de notar și don’ Paraschiv. iese n ușă. Dc lingă tractor abia răzbate răpăitul sec al tobei lui moș Aflat. — Declar deschisă campania insâmînțărilor în comuna Prislop, strigă Pițu. Din Cruci, coboară la trap mic cocia popii Barbă Neagră. Popa mină caii stînd în picioare. Ii flutură barba. Are poalele reverendei prinse-n brîu. Alături, un bărbat băiat, pe care Patru l-a văzut finind la porci, înfometat din Moldova. — Mă aia pe campania ta, strigă cineva dintr-un grup strîns lingă pod. Hai. mă, să dam foc la joavină, că ne arde pămînielc. Pătru îi vede pe cei patru bărboși cum se urcă în cocia cu dric lung. — Să vă dea sămînțâ după dreptate și după cum a-mpărțit-o guvernul, spune unul dintre bărboși. — Luați-1 de gît pe primar, s-aude glasul gros al altui bărbos. — V-o luat pita de la gura copiilor, spune al treilea. — S-au vîrît prin posturi, ca să vă jupoaie. Ăștia zic că-s oamenii guvernului. I — Halal guvern 1 — Halal oameni ! Amăriufii face spume. Pune pinteni. Iapa sare și bate pe loc. — Un’te bagi, don’șef, rînjește Ambrozie. Nu vezi că dai peste oameni ? Stă agățat de dîrlogii iepei. Pătru sare din cocie. Intră în pumnii cuiva. Piuă se dezmeticește, locul e gol, Am ăr iuții trage cu vîna de bou pe spatele lui Ambrozie. Ambrozie rînjește, urlă, da nu lasă iapa. Cocia cu cei patru face colțul spre Globurău. Se aude chirăitul rău al muierilor. Toate muierile fug la pod. — Ho, bolîndelor, strigă Groza. Pătru sare la Ambrozie. îl culcă cu un pumn tras cu sete la fălci. Tractoristul sare cu un levier la cineva, nu vede la cine, Brîncuță lovește din remorcă cu lanțul grapelor, e învălmășeală pe lingă tractor. își face toc cu coatele, îl sugrumă mînia, ajunge între muieri șî nu mai poate face un pas, pentru că stau dese, își frămîntă dosurile sub oprege, fug cîțiva bărbați pe care-i șarjează Amăriuții. se aude un urlet neomenesc și muierile joacă înebunite pe loc, suduie scirnav și chirăie. — Sai, Petre, strigă Brîncută din remorcă ... — Sai.că-I omoară. Le ciupește de țîțe. Le-mpinge. Abia le zmulge din drum. Una-i sare-n obraz. îi înfige unghiile. 11 lovesc în spate cu pumnii. — Lasă-ne! — Du-te, n-auzî ? Intră Pițu. Mărtin. Tractoristul. Lîngă roata remorcii, unul cu sîngele pe obraz. Amestecat cu pămîntul. Cu buricul gol. Cămașa flendură. Desche- iat la nădragi. Lîngă el, cioburi. O pată umedă. Miros de benzină. — Voia să dea foc la tractor, spune tractoristul. Radu Tlv«dora: Lumini doiapr* anaIvi Bărbații fac cerc în jurul celui doborît. Omul răsuflă opintii. Dă ochii peste cap. — Nu-Î din sat, spune Pitii... Luat»-1 la post, don’ șef. — Ține-i minte, Petre: Ambrozie. Aia a fu Grigorc Nuțu de pe Ca- măna. Altii nu mai văzui. Muierile tac, opărite. — Mai bine-i băgăm sîmceaua, spune una. — Să ne ia pita, tu-i lumina mamii lui. Pătru se uită-n lumina de deasupra munților. îl ustură unde i-a înfipt aia unghiile. îi vîjîie urechile. I-a tras ăla niște pumni măcinati des. Amă- riuții descăleca. II apucă pe amețit de păr. Ii arde două palme jandarme- rești. Omul sare ars. — Hai la post, porumbîelule ... Umblă cu incendiu ... Nu poate vorbi de minie. Omul se uită speriat de jur împrejur. Pătru deschide palmele. Ii cade lumina în ele. Rotundă. 3 Cade lumina albă, peste drum. Peste luncă. Curge albastră pe coamele înzăpezite ale munților. Tractorul tușește pc eșapament. Se scutură din toată caroseria. Steagurile fîlfîie vesele. In urma remorcii vin cociile. Altele au luat-o în sus, pe Bela Reca. — Vreau să trag prima brazdă, Petre, strigă popa din cocie. Dă bici. Trece pe lîngă tractor. Ii ajunge din urmă moș Argintam. Trece și el ia trap întins. Nu se uită la ei. Are cocia goală. — Nu vrei să ieși la holdă. Crăcănatule ? — Taci, Martine. — Dă-I în aia de fărbuit. Umblă după afaceri cu O.R,A.P.-ul. Ar fi bine să belești ochii, Pitule. Asta. Popa. Ghidirmic. Mai au ei oameni. Să te cam uiți cine taie. Ce taie. Unde se duc pieile. Averi fac, mă. — Ce zici, Petre ? — E limpede. Ne-ncearcă puterile. Pițule. — Și-au cam rupt colții, spune Brîncuță. Se-adună cu toții în fata remorcii. Cîteva văduve stau în urmă. Se țin de oblon. — A fost o sondă, tovarășilor. O cercetare de luptă. Și-acu tăceți. S-ascultăm lumina. Tovarășii se uită la el. Pițu îl bate pe umăr. Martin îl prinde de mijloc. Pătru ascultă cum flutură steagurile. Uite c-au ieșit la sămănat. Important este c-au ieșit ei. C-au scos satul. Ai care-au avut, au sămănat din veci. Atunci ce-i important ? E important că semănatul și toată campania, a ajuns o luptă politică. Și de clasă. Asta-i sigur. Gazdele pe de-o parte. Ei pe de alta. Satu la mijloc. Aia n-au găsit încă metoda. | () Radu Theodor a; Lumină drtaupra muntele — Auziti, mă. N-au găsit încă metoda. Ce pot face ? Să oprească în- sămînțările în toată tara ? Asta n-o pot. Noi zicem. Nici o palmă de pămînt, ncînsemîntată. Ei lansează o conlralozincă: cît mai mult pămînt neînsă- mîntat. — Scoatem campania la capăt. Asta-i bătălia, spune Pițu. — Cînd iau tractoru să desțelenesc loturile? Dacă nu dăm exemplu personal, mă aia pe campanie. Tovarășii rîd. — Are dîrept Mărtîn, spune lancu Vîchente. Da mai întîi să scoatem gaiu din coastă. — Aici, agricultură mare. Pe văi, pomicultură. Are fiecare vale micro- climatu ei. Și zootehnie. Asta-i Prislopu. Mai întîî, zootehnia. Să zicem, treizeci de mii ovine. Ca la trei mii taurine. Alte trei, porcine. Cam o mie hectare de pomi. Și altă mie, lunca. Tractorul gîfîie opintit. Sergiu Bloch se sgribule în puloverul de lînă groasă, țărănească. Aproape îl dor fizic expresiile de pe fetele oamenilor. Tac, ascultă-n ei ecoul vorbelor spuse de Pitu, el și vede aevea tot ceea ce a spus Pitu, vede și Patru, pentru că se uită lung la livezile risipite aiurea pe coaste și-l dor toate astea pentru că nu și le simte crescînd organic din el, nu le simte ca pe niște lucruri ale lui, fără de care să nu poată trăi, sau even- tual pentru care să moară. Nici cooperativa nu-f mai interesează. A pus-o la punct. A organizat-o. L-a luat pe Martin la birou. A-nvățat într-o săptămînă toată contabilitatea. Și e plin de idei. Idei simple aparent, în fond inge- nioase. Și plin de șiretenie. Martin își dă perfect seama pînă unde poate să jongleze și de unde nu se mai poate. Coșurile n-au mai avut căutare. Mărtîn a lucrat la cooperativă coșuri pentru cinci kilograme de mere. Pentru zece. Din cinci în cinci, pînă la 50, A adăugat coșurile la prețul merelor și încă ceva pe deasupra. Le-a vîndut pe toate. Și coșuri. Și mere... Astă iarnă a scris un studiu despre muzica lui Mendelssohn. Și altul despre „Furtuna1* lui Ilya Ehrcnburg... Acolo, mai ales, s-a desfășurat, ca-ntr-o altă existentă. Au fost zile de îneîntare. Simțea cum i se organizează gîndirea. Cum. des- prinzîndu-Sc din rutina cotidiană a unor treburi amorfe, se regăsește pe sine, po dimensiunile dorite întotdeauna. Cui aparțin, se-ntreabă .., Se-nroșește. Se uită speriat 1a tovarăși. Stau lingă oblonul remorcii, umăr în umăr. Tac. Sînt negri, i-au ars vînturile muntelui, tac și privesc lunca. E umedă. în- chisă, cu linia cenușie a arinilor și, deasupra ei. se ridică soarele economic de martie. Admirabilă figură Margot și Ilya Ehrenburg a surprins atmosfera aceea pariziană, ca un parizian veritabil. își înfundă mîinilc în buzunarele pantalonilor, amintindu-și atmosfera toridă de la redacția ziarului „Dimi- neața", unde a cunoscut cîțiva poe|i si poetese care scriau pe-atunci la re- vista „I5H. PA — fa punefi mina, să luăm jos plugul, aude glasul lui Pătru. Soarele e vag. incert, și lui Bloch i se face frig. — N-am arat niciodată, spune tractoristul în șoaptă. Pătru îl vede înalt, voinic, cu șapca soioasă pe ceafă, cu palme mari în pielea cărora a intrat pentru totdeauna uleiul. Pitu scoate un carnet. — Vii, Petre. întreabă văduva lui Ion Birău. — Să dăm drumu la tractor șî vin. — Ia să vedem, spune moș Numianu din cocie. Radu Thewioru: Lumini deasupra munlrlui u Popa dă plugul jos. își scoate reverenda. Ciubotele. Rămîne în nădragi negri de barșon. Desculț. O văduvă se tine sfioasă după el. — Să fie într-un ceas bun, spune popa. Doamne ajută. Cociile stau toate-n drum. Oamenii se-nghesue lîngă tractor. Pitu măsoară cu pasul lă- țimea lotului. Pe a celor vecine. In holda lui Ilie Jura ară Găgăilă, Plugul aruncă ușor pămîntul ogorît astă toamnă. — Bagă-1 adînc, strigă Pițu, înfuriat dintr-odată. Găgăilă rînjește prostește. Ridică trei degete deasupra capului. — la să nu ne-nvc|i cum să arăm, spune Ion Groza. Auzi, Vuțo ? Ne-nvajă el cum să arăm. — Trei degete în luncă. Altfel scoli toată apa din pămînt. — Mult ai arat, chinezule, pe plațu tău ? Stau înșirați pe marginea drumului. Loturile văduvelor sînt neogorîte. Pămînt pustiit de oile lui Ilie Jura. La care n-a ajuns plugul. Nici gunoiul. Brîncuță cu fancu Vichente trec plugul cu trei brazde peste șanț. — Ține-o la pas, tovarășe Savele, cu roata dreaptă în brazdă. — La capăt ce fac. primarule ? — Ține-o pînă unde poți să-ntorci. îți lăsăm un om să bage plugul în brazdă. — N-am crezut în veci, c-am să ajung plugar, spune tractoristul, la veniti să legăm plugul. Mi-e frică să nu-mi prind degetele. Se urcă la volan. — Uiuiuu! — Uîte-I, mă. că trece șanțu ! — Parcă-i tanc, măăă ! Tractorul urcă legănat buza șanțului. Oamenii îl înconjoară de-aproape. — Tare joavina. — Ia faceți loc. se umflă Mărtin Bălăci. Ia lanțul pe care-1 întinde tractoristul. 11 prinde de cîrligul plugului. Patru vede cum îi tremura mîinile. Apucă lanțul să-l lege de cîrligul tractorului. — Ce-ai, Petre, spune Pițu răgușit. Ce-ai, mă, că-ți tremură mina ? Ce-ai, n-auzî ? Ține trupița de fier și Pătru nu știe de ce-are el nevoie să tină trupita. De cc-o fi jucînd Brîncufă-n loc ? Uite-I și pe lanoșel Sabin. — Ia pune mîna, lanoșelule, strigă și îi e rușine că strigă. Pițu potrivește adîncimea brăzdaruhii. își trece degetele peste cutîte. — Brici, mormăie. Pătru se lasă pătruns de răceala lanțului. De mirosul benzinei arse. De trepidația metalică a tractorului. — Gata, întreabă tractoristul. — Gata, răspund toți. — Păzește, tovarășe. — Doamne-ajută, șoptește lancu Vichente și-și face cruce. Tractorul intră în lot. Cele trei brăzdare se cufundă adînc în pămîntul pe care-l răstoarnă, negru, luciu, plin de mustul proaspăt al zăpezilor. Pătru se descoperă. Se descoperă și ceilalți tovarăși. Oamenii tac. Tac muierile. Tracto- rul se-ndepărtează cam într-o rînă, cu coadă de fum străveziu deasupra. Brazdele negre, lucii, grase, se-ntorc vesel în urma lui. Văduva lotului în- 12 Ridu Theodoro: Lura-lnf deasupra auntdal genunche la capătul holdei. Ia pămîntul în pumni. 11 trece dinir-o palmă în alta. 11 privește-n neștire. II miroase. Se uită la cer. La ei. Cu ochii ră- tăciti. Izbucnește-n plîns. Un plîns mut. Fără lacrimi. Tractorul păcăne uniform. Pătru simte cum intră toată ziua în el. Cu lunca, soarele, mirosul de arătură, cu plînsul mut al văduvei, cu popa încremenit la mijlocul lotului, desculț, cu barba infoiată de vînt, cu Găgailă holbat, cu oamenii care tac înconjurîndu-i din-toate părțile, cu Pițu care-ngcnunche și măsoară adînci- mea brazdei cu o riglă de școlar, cu toată lumina care-i cade albă pe umeri, pe frunte, în palmele întoarse în sus, s-o cuprindă. ★ — Ar fi trebuit s-o ducem ia dispensar, Petre. — Au că nu mai pot. Petre. Au că nu mai pot, brăduțu meu. — Don1 doctor. — Răbdare, Petre. Șterge-i fruntea. Mă duc să pregătesc. Apă caldă, maico. Și să nu prind pe nimeni in odaia asta. Nici o muiere. Fierbe cearcea- furile. Opărește troaca. — Au Petre, au, geme Mădălina. Are fruntea lac de apă. Obrazul î s-a subfiat nefiresc. Ochii i-au căzut în găvane. Părul îi e umed și toată odaia miroase a sudoare, a așternuturi încinse, a suferință. Pătru îi trece năfră- muta peste frunte. — E prima naștere pe care o asist în patru ani de cînd sînt aici. Fiți liniștiți. Mă întorc imediat. Doctorul își îmbracă haina. Nu nimerește mineca. La dracu, își spune. Parc am uitat tot. Nu mai știu nimic. Sînt cel mai emoționat dintre toți. își potrivește zwîcherii. Mama agață tuciul în lanț. Ațîță focul. De-afară, răzbat glasurile muierilor. Doctorul iese grăbit. Bodogăne. Numai să fi venit afu- risita aia de moașe, lua-o-ar dracu de moașe s-o ia. In tîrnaț, muieri. Sub nuc, primarul. Martin Bălăci. — Nu-i bine că n-o chemat-o pe baba Belcotă, spune o muiere. — Aia ne-o tăiat burieu la toți. — Ia tăceți. Mai bine vi-ar fi tăiat limba. Pătru îi șterge fruntea. Prin geamul odăii intră lumina verzuie de sub nuc. Mădălina îi apucă mina. Are palmele asudate. I-o sărută cu buze uscate și-i șoptește, chinuit: — Cheam-o pe Li via, Petre. — Stai pe pace, Mădălina. Ai auzit ce-o zis don1 doctor. O privește mirat, pentru că Mădălînă e cu totul alta, durerea o sluțește, dar dincolo de durere are ceva nou, neîntîlnit, ceva numai al ei. Un licăr în străfundul ochilor și maî mult decît atît, o neliniște și un freamăt, ceva ce se zmulge din întreaga ei ființă și-l stăpînește, șî-1 supune, ea știe asta, pentru că i se uită în lumină, zîmbește chinuit, îi strînge mîna și-i spune cu glasul din ce în ce mai sigur; — Brăduțu meu, Petre, brăduțu meu. Pînă în clipa asta nu s-a gîndit la ea c-ar putea fi mamă. Nici cînd se tîra sub focul inamicului nu s-a gîndit c-ar putea fi tată. Nici acum un an nu s-a gîndit. Nici acum o zi. S-a-nvățat cu Simina pe care î-a adus-o Mă- dălina de la Gruiță și-acum, dintr-odată, o apucă durerile facerii, e muierea lut, se chinuie în așternutul în care s-au bucurat împreună atîtea nopți ; el rhrwlwfu: LuniM dea^up» muntrloi |3 a fost mereu cu oamenii, a trăit acolo, s-a frămîntat acolo, s-a deschis pentru tot ce-a venit din afară, aici e singur cu ea, știe că are sub pernă busuioc sfințit în ziua de bobotează, un pieptăne și-o oglindă, ca să viseze soarta copilului și totul i se pare neobișnuit și neașteptat, pentru că îl leagă nevasta de odaia asta și-afară ramîn neliniștile lui, nădejdea c-are să ajungă cîndva la Voîca ; iar în adîncul sufletului se naște o curiozitate și-o spaimă, mai ales c-o aude cum geme, acum, cu ochii împîcliți și înspăimîntați. S-apleacă deasupra Mădălinii. — Haida, Mădălină ... Haida. — S-a pornit apa ? întreabă doctorul din prag. — Du-te, Petre, șoptește mama. Acu-i treaba noastră. Moașa îl împinge afară. Muierile din tîrnaț îi fac loc. Pitu arată banca de sub nuc. S-așază între ei. Trăiește de doi ani cu Mădălină. Traiul de zi cu zi l-a făcut să n-o mai vadă. Acum o aude, gemetele ei îl lovesc și-l dor. s-a învățat s-o știe pe acasă, fără multe gînduri. cu obrajii aburiti de somn, dimineața în așternut; sau noaptea, caldă, lîngă umerii luî, o vreme ascul- tătoare, zbătîndu-se s-aducă bani în casă, mai tîrziu ; dar niciodată n-a pătruns în ceea ce c Mădălină cu adevărat, în gîndurile și-n dorințele ei. Nu s-a-ntrebat niciodată, cum sc simte ea, muiere bogată, învățată să vină la biserică în cocie, gătită, cu bondifă nouă la fiecare Crăciun, cu toate scumpe. îndestulată și nu prea muncită, acum înrăită în sărăcie, ruptă de ai ei care n-o au decît pe ca, și-ar putea-o îmbrăca în aur; nu prea mulțu- mită de un bărbat care vine acasă noaptea tîrziu și atunci cînd vine, neîn- demnat s-o întrebe de una, de alta, să vorbească despre ale lor, pentru că ale lor sînt prea puține și poate n-au nici o importantă, așa gîndea atunci, dar uite că astăzi au, pentru că oamenii sînt oameni, e musai să trăiască ome- nește, au o viată a lor carc-i musai să fie trăită și ce i-a dat el Mădălinii pînă acum ? Se-aud uși trîntite. Glasul doctorului: — Opintește-te odată, că n-am să stau toată noaptea aici. In casă, mama aprinde lampa. Se vede umbra doctorului aplecată peste pat. — Livia aia a mea, parc-ar fi fost iepuroaică. Nici nu se-mplinca anul de cînd veneam în conced și-mi turna plodii, —, Te jori tu că-s ai tăi? seaude de undeva glasul Liviei. Aveam drăguț, mă, de pe vale. Martin mormăie ceva, tace și-și aprinde o țigara. Stau toți trei sub nuc, Pătru îî simte chibzuiti. încrezători, stelele lucesc prin frunzetul mă- runt, adie o boare de pe cuhni, muierile din tîrnaț meliță povești de-ale lor și pe uliță se văd cărbunii aprinși pe care-i poartă vecinele unele de la altele. Toate sînt așa cum trebuie să fie. Sau numaî par că sînt așa cum ar trebui să He. Poate că-n adîncul lui, acolo unde prea arareori a avut vreme să coboare, s-ar fi vrut în altă parte, acolo pe Topla, s-o audă ciuruind și vcselindu-se în luncă, el să stea sub păr cu taică-su și cu ortacii, s-o audă și pe Uța, să-i simtă inima grea și să fie Voica-n patul lui; pentru că aici toate i sc par nefirești și străine și se-ntreabă cîne-i ăsta care stă în straiele lui și-așteaptă să nască o muiere străină aici, sub acoperiș străin ?! într-o noapte, era cantonat intr-un sal pe lîngă Lucenec sau poate prin altă parte, nemții îl ridicaseră pe primar și el stătea chiar la primar. Nevasta celui 14 Radu T^rodoru: Lumini drawpra muntelui ridicat a născut copilul la șapte luni sau poate la opt. l-a scăpat de spaimă, la pluton nu era decît un sanitar, au stat ei dai, sanitarul și el, lingă mu- ierea aceea străină, care a născut un copil ca un pisoi, roșu și parcă batrin, și ei l-au pus în vata de la pansamentul individual și bau înconjurat cu sticle cu apă caldă. Sanitarul era infirmier sau altceva la un spița! din Bu- curești. II chema Giorgică, avea mustăcioară subțire, neagră, unghie lungă la degetul mic și cînta la mandolină. A călcat pe-o mină, a doua sau a treia zi și-a rămas plutonul fără sanitar ... Își reazămă ceafa de trunchiul nucului și i se pare că aude cum trage nucul seva din pămînt. cum umblă seva prin el și se duce la culcare-n frunze, sa stea acolo pînă mîinc, cînd o pripi-o soarele. Pînă aici i-a fost cu gîndurile și cu așteptările lui și cu neîncredintarea pe care-o avea in el atunci cînd își spunea că s-a legat de Mădălina într-o clipă de slăbiciune și-are să se dezlege într-altă de tărie. Stelele își trec licărul printre frunzele lucii, cu miros tare de fraged și cu cît se schimbă acolo în cer. cu atît se leagă el mai strîns de ceea ce se-ntîmplă dincolo de fereastra luminată a odăii. Nu știe cînd, umbrele acelea încep să se miște, să se aplece ciudat și să se ridice, să se petreacă una cu alta într-un joc mut, cînd micșorîndu-se, cînd mărindu-se șî deodată în noaptea subțire și străvezie se aude un plîns ascuțit de copil, un plîns opintit din fundul bojocilor, care-i trece prin toi trupul și i-1 despică ; cîneva-1 strigă din prag, se ridică năuc, se-mpiedecă în trepte, îl izbește mirosul acela de apă caldă și trup asudat și așternut umed, o aude pe Mădălina cum geme și icnește și bate din picioare și se răsucește și glasul doctorului, aspru : — Mai opintește-te odată și dacă nu poți acu, stai liniștită că vine și celălalt. El nu-nțelege ce vrea să zică doctorul, pentru că mama îi trece pe sub nas fecior dolofan, feciorul orăcăie ca înjunghiat, doctorul îl scoate pe ușă afară și Livia iese din întunerecul tîrnațului șî-i spune bucuroasă, de parcă ea i-ar fi făcut feciorul: — Asta muiere. Petre... Doi iți face, mă. odată. Dacă te-o fine tot așa. anu și părechea. ți-o pus Dumnezeu mîna-n chică. Nu mai are răbdare să stea sub nuc, se preumblă repede pe sub fe- reastră, n-arc curaj să se uite înăuntru, da-1 aude pe ăla micu cum se smîreăie, parcă împăcat și-i e frică să nu-l scape mama din palme și-l apucă așa un dor să-1 vadă și să-l țină în mîini, că era tot numai bucă și parcă-i aburea pielea și-avea și-un moț de păr, sau n-avea, dar lui așa i s-a părut că are și că-i negru moțul ăla de păr. Iar cînd aude al doilea țipăt și iar plîns de copil și zbierate și-n odaie pași apăsati și altii, grăbiti, nu se mai poate stăpîni și intră, doctorul se spală pe mîini, e tot lac de apă, lac e și Mădălina; moașa scaldă copilu, ălalalt plîngc pe pat, mama schimbă cearceafurile, AAădălina îi zîmbește sleit, e slabă și, dintr-odată, frumoasă și-l privește drept în ochi, cu o bucurie adîncă care i se revarsă pe trăsături, bucurie care trece și-n el și-l aduce lîngă ea. Lampa își filfîie lumina. Moașa aduce copiii înfășați la pat. li pune în stingă șî-n dreapta Mădâlinii. — Poftiți dincolo, don’ doctor, spune mama. Poftește, Petre. Poftim, coană moașe. Acu dacă avem nepoți, ne rugătn să poftiți. Hadu Theodcwu: Lumini Jc«»upr* muntelui 15 Uite că Mădălina a adormit, parcă i-ar fi făcut cineva farmece și ăi mici dorm și ei și parcă oftează prin somn. Odaia e alta, mai caldă, mai mică, el stă la piciorul patului, se uită la mama adormită, la copii, nu-i vine să creadă că s-a-ntîmplat, că i s-a-ntîmplat chiar lui, că el e tatăl ăstora dolofani și că muierea, adormită acolo, e mama lor și ei patru, aici sub coasta muntelui. Ei patru... N-au trecut doi ani de cînd s-a-ntors, cu niște decorații și c-o raniță de-ntrebărî și uite ce-a făcut el cu viata și viata cu el. Nisăm patru. își spune și i se umflă pieptul de mîndrie, că-i om așezat cu temei, gîndurile i se subțiază și nu mai face altceva decît se uită la ge- menii care dorm cu pleoapele strinse, nedeslipite, sub care n-a intrat nici lumina, nici viata, nici înțelegerea, nici neînțelegerea. S-apropie, se uită lacom la ei și parc-ar vrea el să le citească viitorul, să știe ce-î așteaptă, ce drumuri au să bată și ce soare o să-i pripească și ce vînturi o să-i întîmpine. Stă încremenit la piciorul patului, noaptea — și rotește stelele pe-afară și din (ițele Mădălinii, pline ca holda, ori ca pămîntele, primăvara. începe să curgă laptele, să-i ude ciupagul. Sc-apropie de căpătîi, știe că aici și acum s-a-ntîmplat mia din minunile vieții, și-ale firii, s-apleacă și-și trece palma aspră, bătută de bușteni, de săcure și în anul ăsta de coarnele plugului și-o trece ușor și mîngăîetor peste fruntea brobonită a muierii. ★ — Auzi Petre cum se coace holda ? — Aud. — Cînd eram fată, îmi plăcea să urc la vremea asta in fînatu din Mu- muie(u. Era cald ca astăzi, se dospea căldura prin rădăcinile de vițelar, fineturile se legănau și cum se legănau ele, se legănau și miresmele, cerul era albastru ca astăzi și auzeam cosașii, ssst... i-auzi cosașii, trecea cîte-un vultur, ca un vis, eu mă culcam in fin și m-apuca o bucurie și-o jele, dc-mi dădeau lacrimile de-atîta frumusețe. Uite, de cînd puserăm holda asta, par- că-s alta. — Un’ te duci Mădălină, mă-ntreabă cîte-o vecină, — Un' să mă duc ? La holdă .,. Uite c-am scos eu palmele noastre cioturile și rădăcinile, merii ăștia de ranete s-au prins, s-au prins și perii și cireșii, numa la caisînii ăia nu le merge, m-ași putea duce la holdă și prin voreț, da nu mă duc, că nu mă vede nime. Și eu vreau să mă vadă. Că dacă m-am luat cu tine, am fost săraci și-acu tot săraci nis, da nu chiar cum am fost. Mai ales îmi place cînd vin ăia de pe văi să vadă cum am lucrat noi în terase, cum am pus grîu în livadă șî măsoară ei cu pasu cît am lăsat între puiefi, sc uită cum am tăiat coroana, ca la carte, dau din cap, se mai scarpină după ureche, se suc, se răsuc și mie-mi crește înîma... Simino, stai pc pace, diavolifo 1 Mă gîndesc că dacă ne-ar da tot fînațu și oile alea de la Stîngu, dacă zici că se deschid și pășunile la Comunitate, la nu te-mpăroșa, că ăștia mîine, poimîne cer de mîncarc și haine și-i dai la școală și n-are să-ti placă să fie urma satului. Simino, n-auzi la mama ... Nu te duce, diavolijo, la vale, că acu te mușcă vipera. Tu să taci, nu te băga, mă duc eu la tata, că-1 văd în- muiat. numa pră mine mă arc și chiar dacă nu-l trece pe numele meu, să-mi dea roada, o dacă nu toată, în parte, că i-1 luăm noi în parte... — Hai și nu mă mai deseînta la cap, spune Pătru, moale. Se ridică de pe cojoc, își ținuse capul în poala muierii și trage ștergura albă, curată, cu miros de izmă, care-acopere leagănul. La o adică nu știe care-i Ștefan și 16 Radu Tbcodoeur Lumina deasupra, munte Ini care-i Radu. Băeții dorm în leagăn, unul își tine degetul în gură, leagănul ■e agățat în crengile mesteacănului pe care l-au lăsat ei în capul holdelor, că era frumos, alb și subțire, și-avea frunzele pufoase, sămăna cu o fată rușinoasă, și le-a fost milă să pună săcurea pe el, mai apoi le-a fost drag și acu ține, parcă plin de grije, leagănul și cînd se-ntărește vîntul îl cla- tină ușor, ca o părere. în locul galului, al spinăraîului, al sălbăticiunii, au săpat cu liirlețele. a mai intrat odată, pe ziuă, tractorul în coastă, au muncit pe brînci în aprilie, i-a mai ajutat Lungulescu, le-a dat atelaju, și-acu, după ce-ati plantat puieții, c drept, cam tirzior. au sămanat grîu ; da uite că grîu-i pînă mai sus de genunchi, dă în pîrgă șî livada s-a prins ; iar pomii sădiți anțărț, cu coroana rotunjită, freamătă cu obrazul întins către soare. S-aud ciocănitorile și grangurii prin luncă și prin nucul din curte. albastru cerul, din pămînt sc ridică aburi subțiri și din holdă se ridică aburi, Mădă- lina toarce, și-a legat cîrpa la ceafă ; după ce-a născut, s-a-mpiinit, s-a ro- tunjit în obraji, cosita aia ca mierea ii iese pe frunte și î-o joacă vîntul, aici cosașii sc-ntrec cu greierii, prin mai a plouat din belșug, de s-auzeau noaptea holdele din luncă crescînd și bucurindu-se și el e împăcat astăzi, că s-au hotărît să iasă de la joagăr, să bage pe altii, mai săraci și ci să tră- iască dîn lot și din oi, Cînd trece vîntul peste holdă, griul cu spicul mustă- cios și cam grăsan, abia îngălbenit pe la rădăcină, griul se culcă valuri, valuri, se culcă și foșnește șî cîntă, atunci vîntul răscolește căldura dospită-n holdă, o ridică pînă-n crengile livezii, ce crengi or fi șî astea, că abia au un lat de palmă și cîte-un smoc de frunze pe la încheeturi, și căldura aia dospită miroase a pită proaspătă și-a liniște. Peste sat cade, albă, lumina dimi- neții. sc văd oamenii prin livezile din Nigiugini, casele stau sub soare și, rar de tot, se-aude cîte-un cocoș voinicindu-se după ce și-a călcat găinile. Simina vine opintindu-se la deal. Are ochi verzi, chica roșcată, niște picioare strîmbe, gurița roșie, culege cîte-o floare, rîde cu sughițuri cînd cade pe fund și dondăne acolo, în limba ci. Aia mici fac ochi ca la comandă. Se uitâ-n frunzele mesteacănului cu o mirare nemăsurată. Stau pe spate cu cerul în ochi și nu știu că-i cer șî că-i lumină și fapt de vară. Unul strănută. Celălalt scâncește. — Adă-i încoa, spune Mădălină, cască, se-ntinde și-l privește galeș, dintr-o parte. Coboară leagănul. Mădălină lasă fusul și furca. Le vîră mîna sub scutece. — Au, au, feciorii mamii, că vi-s uzi, lac vi-s și nimic nu ziceți. Ti lasă cu burțile goale. Le schimbă scutecele. Are mini îndeminatcce, repezi, se rcazămă cu spatele de trunchiul mesteacănului, își descoperă pieptul și așa. cu el gol, întinde brațele : — Dă-Î la mama. Petre. Dă-i că abia apucă hameșii ăștia. Ai mici se reped lacomi. Amușină ca vițeii. Se-apucă pe supte, cu nădejde. Din cînd în cînd, unul din ei, poate ăstâ-i Radu, Ori e Ștefan, scapă sfircul, atunci mîrîie și iar îl găsește cu buzele, lovește țîța cu bărbia, o mai împinge cu mîinilc. pînă cînd. sătul. îl năpădește somnul și-l toropește căldura. Sug din ce în ce mai domol, laptele începe să picure pe sub bărbiile lor, Mădă- lina își trage ciupagul peste pieptul plin, îi așează în leagăn, îi scuipă să nu se deoache și el ridică leagănul în mesteacăn. îl leagă de creangă. Ștefan și Radu picotesc, Simina a adormit pe cojoc, într-o parte, cu cotrînța su- Ridw Tlie«duru: l.wminA munteJak measă de î se vede o buca albă și bucălată ; iar Mădălina, după ce-și trage ciupagul din brăciră. apucă fusul și furca, toarce și-i spune : — Veni Năstăsia, acu o lună, o acu două, după ce-am născut. Ba cred că Livia a venit. îmi zice : — Tu, Mădălină, nu știu ce i cu Voica, nu știu pe unde-o fi, ca nu se mai arată pe la leagăn, nu se mai arată prin sat. — Cum, tu ? Chiar așa ? — Chiar așa, tu! Năstăsia zice c-o urcat cu Scordilă în munte și-n vara asta stă în munte, c-așa-i Voica asta, face numa ce-i cade ei bine și nu tîne sama de leagăn, o de cooperativă. Așa făceam și eu cînd eram fată. Eram făloasă și nu-mi călca nime umbra. Da cînd ai copii, trei, cum am eu. nu-ți mai șade bine fala. Vin grijile. Bărbatu. Casa ... Ea-i slobodă și nu-i pasă de nime. Pătru trage ștergura albă, curată, cu miros de izmă, peste fețele băie- ților, Sc culcă la loc pe cojoc. Mădălina ii așează capul în poală. Fusul sfî- rîie mărunt și harnic. 11 pătrunde sfîrîitul fusului, șușuitul vîntului prin holdă, mireasma de pămînt cald, de coastă încinsă, de livezi și de vară, stă aici în marginea holdei și abia acum, în liniștea asta aproape nefirească a zilei. își dă scama că holda asfa-i a lui. Nu știe dacă se bucură. întinde palma și-o lipește, duios, acolo în marginea arăturii, unde stau crescute rîn- durile dese de grîu. Deasupra lui se mișcă degetele Mădălinîi, îi vede ciu- pagul ud în dreptul tîțelor, bărbia rotundă, cu carnea parcă străvezie și ge- nele; iar deasupra Mădălinii, frunzișul foșnitor al mesteacănului și cerul. Cerul albastru, înalt, nesfirșit. Uite, ar vrea să nu se miște de aici, să-și potrivească oasele pe tăria pămintului, să nu se gîndească la nimic, pentru că. de cînd s-a ridicat fecior, niciodată n-a apucat el o zi tihnită, senină, caldă și liniștită ca asta. — Mă, Petre, măăă l Mă, Petrece, n-auzi ? Uu' te-ai vîrît, tovarășe se- cretar, c-or vint fișcalii cu recensămîntu și zice chinezu că fără tine nu se poateee. .. RADU THEQDORU ÎS Radu The^uru: Lumini deuupra muntelui p A R T D mi crescut In lumina zilelor cu soare Să fiu In preajma ta Iarba roditoare! Să md înalț Pe urmele lăsate de tine In zile și-n oameni, In pulberea ce-ai adunat-o Și-ai modelat-o In munți de granit. Nesfirșită a fost iubirea mea Care te căuta Pretutindeni unde se afla Prezența ta! Curate, Gîndurile mele te-au găsit. Dornice tn dăruire. Și în mine se echilibra Dragostea ta f Pentru viitor. MART HA BARBULESCU u s U M R E Ți-am presimțit venirea, Ca rădăcina ierbii pasul primăverii Și-am alergat stîngace să te-ntimpin. Cu buchetul mic al anilor mei puțini. . Iți aducem zestre, Pe fiecare deget cite-o podoabă de cerneală viorie, Nici-o cută pe gulerul adolescentei alb Și cicoarea inimii, înflorită în priviri. De soarele apropierii tale ... M«rth« Partid 19 Și m-ai luat aproape, Cu gestul nesărbătorit tnc-al îmbrățișării Și umerii mei Și-au cunoscut rotunjimea în palmele tale Și sfiiciunea mea. Și-a pierdut glasul, tniănțuindu-te. împreună, Fiecărei clipe înflorită, între noi l-am dat o culoare nouă Și fiecărei culori, un sunet înalt și adine. Și cit de firesc acum mi se pare, Să fiu al brafului tău arc, continuare Și gestul mîinii tale grele Să fie prelungirea mîinii mele Și gîndul tău, corabie de soare. Pe-a gîndului meu ape să coboare. LIGIA TOMȘA T S A D A I ietre și garduri frumos incrustate, mina mea își continuă gesturi in voi. Noaptea sînt casele de incendiul lunii aprinse, ziua stinge jocul liniștitelor ploi. Oameni cu plasele pline de pepeni Soarele verii privește cu uimire ... De n-ar fi frunza /re care mi-ai dat-o totul ar fi o-nchipuire. iți sărut umbra rămasă pe zid ochii albaștri desenați doar de mine ... Cum te-am găsit din atîția oameni trecind cum ai venit din aliia mulțime ?... Bluza îmi arde pe umeri strigind, poate să ningă în alb de iubire. De n-ar fi frunza pe care mi-ai dat-o totul ar fi o-nchipuire. GABRIELA MELWESCU „ 20 Ligii Toața: FrumuMțr ROTI CĂ V' nde mă cauți, unde mă strigi ? Sint floare de piatră, de dor Și ferigi. Al-ai strigat, m-ai chemat prin văzduh Eu am ris. Cine-a spus că pietrele nu rid Că n-au duh. Unde te duci, unde te uiți să mă vezi ? Sint lacrimă de soare, Sint mugurii verzi. Cine-a zis, cine-a Spus prea convins Că soarele nu plînge-n ■ Alins 2 Unde mă cauți cu tăceri străvezii, Sint aerul tău primenit De fiecare zi. Unde mă cauți neobosit, fură teamă ? Sint vinul iubirii curate — Vino yj bea-mă ! ILEANA ROMAN ______________________________________________________________________________________________________________________________________________________. Ilean* Kvnm: £r«tkt . 2 I ll profiluri literare GEO DUMITRESCU A 1 Ișa dar Geo Dumitrescu s-a întors la uneltele părăsite in 1916 cînd și-a editat pri- mul șl — cum s-a crezut — ultimul volum de versuri: Libertatea de a trage cu pușca. Nu mulți ș-ar fi așteptat Ia revirimentul de acum, surprinzător nu atit pentru că se produce tîrziu cit prin cuprinsul și factura lui cu totul deosebită de ipostaza precedentă și aproape uitată t Recunoscmd încă odată zădărnicia ambițiilor ei astrologice, critica nu poate con- semna însă pur și simplu faptul și resemna, cu formula comodă: Aventuri lirice reprezintă adevăratul debut al lui Geo Dumilrescu. Avatarurile, oricît ar fi de opuse — și sînt — nu se exclud ea da și nu. Intr-un anume înțeles, scepticismul adolescentului din Libertatea de a trage cu pușca, radical pînă la sterilizarea oricărei forme de candoare, masca — sau mai precis pregătea — terenul arabil din Aventuri lirice, afluxul de tinerețe al adultului. Ce autorizează asemenea relații? Tonul și rădăcinile nihilismului însuși. Ostentația bla zării avea o insistență și un rictus de durere trădătoare de elanuri rănite, dar nu ucise în ciocnirea cu ostilitatea directă sau ipocrită a ambianței sociale. Lecuitul pe veci de iluziile amoroase. grație Dalilelor profesionale, emitea în scrîșnetul ricanator,, un suspin dacă nu de speranță, de nostalgie după frumusețile inaccesibile ale dragostei: „Te iubesc și astăzi cu siguranță șî nostalgie, I te iubesc ca un pădurar, / in mîinile tale stau de mai multe veacuri sensurile planetei / și inima mea greoaie de stejar. / Trec insă de multe ori surd și orb pe lingă mine, — dus și întors — 7 mă simt și acum așteptind vacuumatic și fără scop". (Despre certitudini). Prevenitul — probabil și de către luciditatea „modernă" împo- triva călătoriilor siderale, anacronice și ridicole in „veacul lui Ford" — rămînea, în ciuda lui, ispitit de seducțiile meridianelor și atras de semnalele stelei polare: Priviți, iată-ne peste cer, / pasărea noastră n-arc aripi, nici bot. / în urmă rîd toate gămăliile chibriturilor cu creer./și răsună toate basmele lui Don Quijote./.../Acestui gind răsărit in noapte,/ acestui gind al elanului fără hotar,/închin brațele cu tămiia pumnilor./și toate ofrandele fără altar.” (Odă). Decis să reziste idealizării postume a copilăriei, din care loviții vieții își construiesc un refugiu și o instanță, poetul nu se poate sustrage farmecului de vio- lențe inocente ale vîrsteî; „Mai am apoi o casetă cenușie/pe care cînd o deschizi miroase a toamnă în casă; / în ea am toate scrisorile șî fotografiile mele I pe care le răsfoiesc din cînd în cind după masă. / Am acolo o poză cu coroană — cînd am luat premiu în a patra primară — /în care arăt, mai mult ca deobîcei, frumos." / (Rinduri pentru un eventual deces). Am greși dacă am conchide Că Geo Dumilrescu a fost un Sentimental, îngrozit cindva de cui lui profund, ca de o tară Infamantă, eliberat în fine de obsesii. Nu. „Liber- tatea de a trage cu pușca" nu este spuma, risipită acum, a unei crize de adolescența intirziată sau, cum spune el astăzi, intr-un vers din Aventuri lirice, din exces autocritic, „niște coșuri corijente". Mișcarea de reprimare a afectului a constituit o armă de auto- apărare în fața unei societăți, ale cărei valori sc înfățișau despuiate de nimbul ideal, com- promise irecuperabil. Erau valorile burgheze, definitiv condamnate: „Hei. hoțomane bătrin. vcacule muribund. / ai isprăvit prin a pieri de păcatele tale — / din cavourile tăcute și negre de sîrmă ghimpată / nu te vor scoate o mie de mii de macarale." I (La moartea unui jabricant de iluzii). Ager înaintea celor mai rafinate încercări de amăgire, respingînd chiar apelurile bunel credințe șl îndemnurile prietenești la o ripostă pozitivă, sarcasmul acuza o sensibilitate reală, palpitind în voia elanurilor, a acelor „certitudini" condiționate < 22 fWHutl hwrir* de o acțiune consecventă. Scrisă in (impui unui război de care nu se simte legat decît prin oroare și aberație. Libertatea de a trage cu puica lăsa resorturile vitale intacte și disponibilitatea către marea experiență a revoluției deschisă cu precauția unei experiențe amare. Colunibnl cu visele ratate era gata să se mai îmbarce o dată minat de un impuls irezistibil și salvator moralmente: „Trebue lăsată să cadă exclamația t / urat — / Totul pare sd anunțe că Marea Revolufie a început; / certitudini, doamne, ce bine e să ai certitudinii — / In stomac, in cerut gurii. in virfut unghiilor, in așternut" (Despre certi- tudini). Depășind prin acțiune socială, prin participare la revoluția care începuse, ambi- Îpltatea, ezitarea intre scepticism și avint, Geo Dumitrescu apare dintr-odată in Aventuri irice. în postura afirmativă a omului și pasiunilor sale. însingurarea decepționată și rebeliunea pasivă s-au dizolvat in solidaritatea activă cu omul social și pasiunile lui majore. Lupta popoarelor pentru libertate, a țării pentru socialism, tensiunea ființei pentru recuperarea esenței umane și extinderea puterilor sale dincolo de obstacolele prescrise, an devenit certitudini inexpugnabile la asaltul îndoielii și forței exaltantc. Sub presiunea entuziasmului, universul îngust și tern, copleșit de spleen. se dilată și se animă, policrom și polifonic, Este arena unui dinamism continuu, a unei „aventuri" creatoare, comparabile cu evenimentele cardinale din istoria pămîntului și a civilizației. Edificarea hidrocentralelor electrice echivalează cu reprimarea monștrilor 5preistoriei: „Veți vedea namila întunericului, / căruntul bour ai inerției — / îndelung ugănt prin noaptea istoriei / de cei mai buni tunători ai acestor meleaguri — /il veți vedea in fine răpus, / împietrit pe brinci, f in albia Bistriței, / stăvilind apele pentru a desrobi timpul, I oamenii, lumina, fridicind pe spinarea enormă. / pe albele-i oase de stined. / nesfirși- tul, albastru Bosfor al /Ucazului," (Orație la o moară de lumină). Dobîndirea independenței de către Cuba e precedată de un tumult planetar, vestitor de eră : „La început a fost o mare, o nefirească tăcere, / O adincă tăcere. I Toate vînturile pămintului s-au oprit in loc, f ciulind urechi, f Apoi. deodată, răspunzind uriașului ciclon cosmic I de acum trei sute optzeci de mii de veacuri, / ce-a umplut apele lumii, f de daruri strălucitoare, 1 s-a pornit. ! ca un oftai greu al pdmintului, / ca un oftat din adincul rărunchilor. I marele uragan al oamenilor." (Ralada corăbiilor de piatră.) Pe șantierele blocurilor, macaralele sosesc într-o procesiune de stihii implacabile în intervenția lor binefăcătoare: „Cu pași mart, cu brațele larg deschise, grăbite, f ca niște mart arbori de ofel, f vin macaralele 1 /.........................I 1/fn legănind ușor piturile prelungi, I pășesc greoi, apăsat, / ridicind sub pași uriași trimbe de pulbere, / ca sub o mătură aspră, gospodărească, de nuiele, / ce scutură ograda, / lepădind viaturilor necurățe- niile" (Macarale la marginea orașului). Martirajul comunistului Julius Fticik a fost o jertfă adusă fecundității universale. Comunei. Inima pe care și-o oferă simbolic viitorului, era mărul ținut în palmă, simbol al globului: „Se vedeau pe el liniile continentelor, meri- dianele, mările... I Deodată, fereastra se umplu de trandafiri. / Urcau dinspre răsărit, / străbătind gratiile cu privirile lui, / mari falduri de singe, I din ce In ce mai aprinse, inundind cerul; / omul se ridică in picioare, I intiruînd spre fereastră, / spre soarele Cu ardoare rivnit, / mărul din palmă, f inima" / (O picătură de vin pentru cei duși). In nava cosmică, purtind năzuințele de totdeauna ale umanității, triumful asupra gravității con- sacră saltul din imperiul necesității în acela al libertății — acolo unde robul timpului și spațiului se îmbată de puterea lui, de satisfacția de a porunci el însuși legilor: „Zbor, I alerg cu viteza libertății, I și in goana mea, f haosul se preface intr-un fir de beteală f ■ce se înfășură in fund navei mele / ca intr-o năzdrăvană jurubifă / de pe însuși degetul arătător al pdmintului". / (Spre stele). Grandoarea cuceririlor dimensionează, dincolo de proporțiile spectaculare, valorile învestite la temelia lor, și care, departe de a se reduce la consumul de energic brută, acumulează credința în fericire, dorința de frumusețe și sfidarea demiurgică a formelor naturii, a tiparelor moștenite: „Tocmai de aceea vin alergind intr-un suflet, / minai de același freamăt arzător, t tocmai de aceea vin sd od aduc marea veste, t și sd strig peste crestele anilor; Vai, astronomi și poeți f dafi stelelor nume de oameni i și nu uitați, o. nu uitați pentru nimic in lume, / numele făclierilor." (Frânturi din marea ceremonie). Imnul înălțat lucrării și virtuților omului se convertește în viziune, In imagine, cînd acțiunea celebrată, răstumînd întocmirile arhaice, concurează fabulosul. Abia descătușarea din servitutea străină dă „marelui ostrov at Cubei", pină atunci legal în lanț de 0 „mină aurită", — statutul geografic de insulă. Iar printr-un joc de simboluri, primul teritoriu emancipat din continentul american aduce „fructele dulci ale tiber- riWihlH literare 23 l. fălii", precum o corabie a lui Cohunb, in avangarda flotei încă negrupate a ținuturilor similare: „Voiul al nouălea a ajuns — / tui se putea sa n-ajungă ! I A sunat, mi-am zis, ceasul azuriu al plecării, / pentru toate bătrinele corăbii iniânfuiie ale pămintului." / (Corăbiile de piatră). Ce atitudine lirică se adoptă in fața miracolului omenesc în expan- siune? Rolul preferat este acela de mesager al unor înfăptuiri cunoscute dinlăuntru, prin participare nemijlocită, dar a căror semnificație este interpretată „din afară", de la distanța impusă de cuprinderea integrală a fenomenului. El este simultan erou si martor, predicator și profet. In fixarea coordonatelor Revoluției, se pornește de la geneza paradisiacă a insulelor, in general, de la Leslwis la Ceylon, se reconstituiesc perioadele, mareînd schimba- rea stăpinilor, și se proiectează in cadrul noii cosmogonii sociale profilul socialist al lumii. Erupția macaralelor este pregătită prin incursiuni prelungite în trecutul periferiei, prin investigații îndepărtate In destinele localnicilor, și prin suflarea de abur a viselor anti- cipatoare. Rapsodică, împlinind funcția străveche a eposului, de a cînta și „glosa" întim- plările, poezia lui Geo Dumitrescu urcă departe, la originile faptului, ii urmărește- desfășurarea, implicațiile și efectele tirzii, prin asocieri și disocieri ample, arborescente. Descrierea și meditația, oda și narațiunea, încrucișarea limbajului transfigurator, simbolic și alegoric, vorbirea prozaică și populară, însoțirea textului de comentarii într-un stil critic și premeditat savant, auto-comentariul, în fine întretăierea monologului liric cu dialoguri multiple, scene de stradă, pcrmițînd eroului confruntarea cu mulțimea, alcătuiesc un discurs poetic. Ilustrată eu strălucire de un lannis Ritsos, modalitatea nu vizează exclusiv comoția,. scurl-circuitnl liric (acesta este episodic!), ci se adresează in principiu tuturor celorlalte cerințe ale spiritului, hrănește nevoia de cunoaștere exactă, incepînd cu cea mai elementară necesitate — informația — și sfîrșind cu nostalgia sau pofta de imaginar și senzațional. Uri asemenea gen — potrivit uneia dintre clauzele codului modern ai artei — se clădește pe convingerea că decisiv este conținutul comunicării, valoarea estetică a ideilor și a „realității" transcrise, ca un citat tăiat direct din viață, solicitind în mod egal virtuțile lucidității și ale sensibilității. Ocolind confidența, intimitatea în accepția tradițională, lirismul iui Geo Dumitrescu aparține frumuseții marilor mesaje. Și in transmiterea de solii mai gingașe șl secrete, reflectînd raporturile directe, personale, dintre oameni. in divulgări de asporații și încercări proprii, confesiunea lirică este mimai sugerată. Modalitatea discursului poetic în fluviu, se păstrează întreagă, ca și cadența gravă a frazei, indiferent dacă tonali- tatea este de o solemnitate radioasă, de apel vehement, sau de atestare aproape agresivă a impresiilor; stilul poartă amprenta ceremonialului și analizei caracteristice lui Geo Bogza : „AA, am văzut, vă jur, clipa aceea / cu văpăile ochilor mei, alfa, / scormonind inălfinvte negre, / ca niște colosale, fantastice proiectoare, / am văzut, od jur, / răscrucea adincă a timpului, j cînd cea dinții rază de aur j a pdmintului / a scăldat peisajul lunar...“ (M-am uitat la cer). Influența bogziană, deși pregnantă, nu constituie totuși o problemă, nu numai fiindcă a fost asimilată larii eforturi, convenind naturii emulului, dar pentru că in timbrul acestuia vibrează o nuanță inalienabilă de eftizie adolescentă și de afectuoasă, bllndă maturitate. Ca și cum Geo Dumitrescu, răzbtmind în zlnenturi lirice pe Geo Dumitrescu din Libertatea de a trage cu pușca, retrăiește la un alt diapazon, de la o altă scară de valori., cnluziasmele furate sau stinse înainte de vreme. Rău înțeleasă, paralizantă odată, înțele- gerea lucrurilor, sprijinită azi pe o experiență împlinită de bucurie și suferință — luciditatea — este restituită menirii ei fertile. Avidă de viață, scrutarea ageră întreține freamătul senzațiilor, limpezește volbura, fără a scădea debitul. Figura mesagerului reflectă. în clipa în care își împlinește misiunea, o seninătate ușor dureroasă, o participare la propria misiune, caro ne face să-l urmărim în „diagrama" lui internă. Din acest punct de vedere, în Geo- Dumitrescu pulsează o vocație de liric a! valorilor etice, pe care așteaptăm s-o dezvolte, jude- cind după îzbutirilc ei. In timp ce înregistrăm stagnări pe direcția „cosmică" a inspirației sale, — ideile nu Iac decit să întărească prozaic adevăruri știute, exaltarea se alimentează artificial și hi per boli za rea sistematică duce la grandilocvență — pe făgașul reflexiei morale, în zona contactului dintre conștiințe, sunetul este consecvent autentic. In poezii ca Treptele iertării, Obrazul rumen al amintirii, Problema spinoasă a nap/ilor și mai ales Clinele de lingă pod, confruntarea dintre exigența față de om și înțelegerea lui, dintre imperativul lu piei cu sine și salvgardarea valorilor intime declanșează un interes dramatic și senzația unei veritabile frămîntări sufletești, Soluțiile propuse își dispută in deplină libertate de argumentare și cu o ardoare proprie oricărui alt sentiment, nu o supremație abstractă, un triumf didactic, ci un destin personal, un suflet pentru care o problemă de conștiință e o problemă de existență armonioasă. A trăi moral, înseamnă a fi în acord cu line. Alegerea între compasiunea mic-burgheză sau mizantropia egal de reprobabilă, și între normele- codului socialist, de o severitate suplă, capabilă să stimuleze în individ auto-depășirea. și 2ț Prăhhri nu să-l zdrobească sub oprobiu, implică o dragoste înaltă față de om. Victoria poziției demne de om se obține prin luptă. Geo Dumitrescu este deprins cu generalitatea acestei legi, exercitate și pe teren pur psihologic, intr-o poezie ca Obrazul rumen al amintirilor. Dezvoltarea interioară a eului reclamă infringerea tentațiilor trecutului, a tot ce frînează noile impresii de viață, nevoia de acțiune, tendința continuă spre viitor. Dar a nimici trecutul, fără discriminare între momentele și achizițiile lui, antrenează distrugerea unității lăuntrice, dezrădăcinarea ființei. De unde, cerința selectării, a depășirii conflictului trecut- viitor, prin însumare dialectică. E condiția duratei, a înnoirii: „Supus se-nloarce timpul scuturat, trăit odată, / supus se-ntoarce înfrunzii, / de marea forjă a repetării, / cunoscind trecerea prin oiefite oamenilor, / bătaia caldă a ornicelor din piepturi, ce-l măturară cindva," Ei bine, tocmai conceperea dialectică a vieții, rezolvarea prin luptă a ciocnirilor, formează izvorul de forță al poeziilor Treptele iertării și Canele de lingă pod. Dacă în cea dinții impresionează înverșunarea, tonul polemic, tăria diatribei împotriva feloniei, în cea de a doua, dezbaterea etică se consumă în adîncurile organice ale eului, și mijloacele literare sînt superioare. Procesul de recunoaștere a drepturilor omului lovii, la comprehensiune, la o simpatie activă, se desfășoară pe toată claviatura — de la refuzul brutal la ezitare, la acceptare condescendentă și, în sfirșit, la îmbrățișare caldă, totală. în ciuda înfățișării sale directe, zbuciumul intre rigiditate și generozitate are demnitatea unei convulsii stăpinite, neostentalive, iar — calitate mai rar întîinită — biruința „bunelor sentimente" îți păs- trează accentul de spoirtaneitate, de impuls al vieții înseși. Se adaugă, și nu in ultimul rînd, prezența sensibilă a partenerului de dialog, Clinele nu c nici convenție fabulistică șî nici numai un simbol, ci conștiință în acțiune. Introducerea și menținerea lui un timp îndelungat în scenă, fără motivare expresă, procură un dement de mister, și imprimă poemului un nimb de fantastic cadrului cotidian al poemului. De altfel, aci, cotidianul dez- văluie potențialul muliiplu. aptitudinea de a adăposti și chiar de a ocaziona tensiunile dintre nou și vechi. Nu cumva, pe acest versant al realității, complementar al realității, Geo Dumitrescu își valorifică cel mai bine înclinațiile? Noua sa orientare, umanist-socia- listă, utilizînd din plin dispozițiile sale critico mai vechi a și produs un nou argument în favoarea ei, cu unul din ultimele poeme, Neoaîa de cerata, Pornind dc ia intîmplarea tragică a lui Arhimede. savantul ucis de un suîaș nepăsă- tor la calculul „orbitei adevărului , poemul se transformă într-un imn ridicat omului de știință, și a științei, a lucidității, in lumea liberă, socialistă : „ ,,. Centurionul a pierit, Arhimede, pentru totdeauna a pierii. Pofi rd vii fără teamă, vino, bdirine, avem de lucru — cercuri, cercuri, elipse, spirale toate drumurile văzute fi nevăzute ale oamenilor urmează calea dulce, boltită, a orizontului ■ - - Vino, Pămintut însuși are nevoie de tine, — cufundindu-t in apa limpede a adevărului, il vom face să-fi piardă, din greutate, iumdiatea impură, dosnică, mincinoasă .,. Vino; Arhimede I MIHAJL PETROVEAM) Profiluri 1Iiwm< șantier Anghel Dumbrâveanu După volumul de debtd Fluviile visează oceanul, AngM Dumbrăveanu a fost nu odată remarcat de critica literară ca una din speranțele liricii noastre de azi. poetul colaborind frecvent nu numai in coloa- nele revistei Scrisul bănățean, ci și in acele ale Gazete; literare. Luceafărului, Tribunei, Vieții romineșli ele. In cel de-al doilea volum, Pămîniul și fructele, aflai sub tipar și anunțai de Editura pentru literatură, poetul și-a îmbogății mult aria tematicii și și-a innoit in mare măsură vibrația lirică a virtualHăfîlor sale creatoare. Poet euforic, receptiv marilor idealuri ale poporului nostru constructor al socialismului, Angliei Dumbrăveanu fși ciniă expasiunile personalității lirice și bucuria de a fi tinăr. El se simte organic legai, in natură, de forțele elementare și universale ale devenirii, și in timp, de suferințele amare ale stră- moșilor țărani, trasmise ereditar ca o amintire cu amprente descifrate pretutindenea. Cind depășește sfera motivelor intim reflectate în autoadularea biologică a tinereții, expresia metaforică a versurilor sale ciștigâ o vibrație mai profundă de conținut meditativ, in care descriptivului ii face loc tot mai mult cores- pondenfa tulburătoare și muzicală a marilor trăiri etice ți politice specifice epocii noastre. AngM Dumbrăveanu cultivă in versurile sale valorile expresive ale substanței emotive, de aceea subordonează imaginii unitare a poemului originalitatea rapsodică a metaforelor, fărindu-și astfel poezia accesibilă prin toate mijloacele de expresie folosite. „Corolele vocale" ale metaforelor — adeseori surprinzătoare prin noutatea lor — sini considerate de poet drept niște „acorduri vegetale", care li înalță, in mod scrisori al, bucuria creației către un cer desăvirșit al frumuseții, visate și uneori oglindite in fintină adincă. unde parcă X'arcis iți aduce Cu sine înaintașii triști, rămași in tund, în ape, în Calea Lactee și in pămint. Fiindcă se simte oglindit in întregul univers, poetul savurează cu orgoliu imensa satisfacție de a se regăsi oriunde, căci, sub privirile lut, crengile copacilor inftoresc, iar țărma își suie intr-insul lumina, ca o sevă in plante. C î N T E C N A I P E Ciut cu mina în noaptea de pămînt Durerile părinților și zilele lor otrăvite Clasele li se lovesc de lună în ape sunînd. Roase de jug, lingă vite. 26 ^rtțKrl Dumbrivri na: Cintrc pe nai Umblu cu sălciile în sus, pe rîu ; Sălciile văd in pămînt timpul trecut — Dacă nu seamăn soare, împietresc pîn'la brtu. Dacă nu ard bezna, scapăt in lut. Caut cu mina in lumina de mîine Și pipăi obrazul celor ce la țărm mă așteaptă ; Vd dau un codru de cîntec, pîine. Și-o strachină de stele din cărarea mea dreaptă. Nu vă neliniștiți că sint uneori trist Și-ascult plingînd în cîntece bălrinii — Vreau să cint timpul meu comunist Cu toate cerurile, din adtncul fîntînii. Ă S Cetw din mine rămine-n copaci, In pămîntul acesta bogat in plante. Mă uit la crengi și crengile-nf lor esc. Și aerul imi curge pe Umple, amărui, Aerul bun al Car fraților. Pe malul apelor am visat baladele noi — Duh neliniștit al luminii. Urmele opincilor mele ca niște frunze Umblă prin lutul Argeșului Povestind despre copilul bolnav de pelagră... Cu palmele acestea cînt. Cu palmele rănite de sapă in vîrstele basmelor. Cit inima aceasta vorbesc, Cu inima bîntuită de spaimele bombardamentelor. Cu singeie acesta tînăr imi cint pdmintul și anii. . . Mă uit ia crengi și crengile-nfloresc. Țărina își suie lumina in mine și-n plante. Ascult uintul trecind prin copaci Și constelațiile rotindu-se pe orașele tinere simt că voi dăinui aici totdeauna ... F L O R DE GHEATĂ M zi-noapte gerul iernii a născocit pe geamuri , Ciudate peisaje geometrice și plante Sau a suflat văzduhul lumina de pe ramuri Și-a-ncremenit-o-n frunze băiute-n diamante. Arxcbv'l Dumbrlmiiru- VtnK 27 I W uit la draperia de gheață ca o frescă Și nu-nțeleg ce duhuri s-au mistuit in ea. Ce nu putură meșteri subtili acuma vezi că Natura face fără modele și vopsea. Poate că gerul nu e decit un sfint zugrav Îndrăgostit de vară, de flori și linii fine Care-a creat copacul și nufărul suav Iar toamna le distruge nemulțumit de sine. Poate că-n iarna aspră visează iarăși flori. Mai parfumate încă și mul! mai elegante, Imaginează schițe și-apoi le ștergem zori Și visul lui învie mereu în alte plante. Noi preamărim conturul corolelor vocale Satisfăcuti in setea dc-un cer desăvîrșit Fără să știm c-aceste acorduri vegetale Sint numai ttnguirea spre-un vis neîmplinit. P R N AN T î R Z I I 28 l'iti ne vom putea despărți niciodată. Deși vom rămine departe de noi totdeauna. O, parfumul brațelor tale de fată Și ochii tăi inserați, și șoldul palid ca luna ... Voi trece prin ani închis cu tine in inima mea, Cu străzile pe care pașii noștri cindva au clntat. Cu rîul lîngă care am visat sub o singură stea. Cu pămintul nostru fără semințe, uscat. Te voi striga în ascuns, să crezi că e marea, Te voi intim pi na cu arborii, nicicînd să nu știi, Te voi săruta cu vîntul, mărindu-ți așteptarea Prin anii noștri străini, prin anii Urzii... Cunosc sporii invidiei, insinuanti Ca rugina și scabia, cunosc Cavernele pe care le sapă in trupul frumos, in trupul imponderabil al prieteniei... Anfjhiî 1 ta rob rima ui: D A Ah, iată, sub zimbetul pur ca un arc, In amurgul lila, Două mîini se întind una spre alta Și pieptul bărbaților E plin de lumină și de putere. Dar un braț se învinețește încet Și jumătate din fața celui mai slab Intră in umbră, în torturanta eclipsă a pizmei. Și nimeni nu vede sporii ei galbeni Cuprinzindu-i sufletu-n flăcări de gheață. Și zimbetul pierde din frumusețe O parte egală cu greutatea invidiei. Cunosc sporii aceștia, insinuanți Ca rugina și scabia-și-n fiecare zi Ud voi spune: cufundați-vă inima In apele încrederii. în propria voastră putere de muncă Și ea va deveni, negreșit. Inoxidabilă asemenea metalului nobil... NOCTURNĂ Cz neori visez pînă-n zori, rezemat de-un platan. Atunci aud coborînd pe Calea Lactee Carele cu fructe, trase de boi costelivi Și-aud sub coviltir cîntecul flăcăului Despre o fată rămasă departe, pe Olt... Hi, mă, boi stelari, bouleni cu coarne de aur, Cu ne-așteaplă-n oraș băiatul nostru din sat Să-i ducem merele galbene; merele, merele . . . Tata a plecat undeva și nu s-a mai întors, Iar mamei i-a secat privirea, uitindu-se-n zări. Hi, mă, bouleni, boi stelari cu coarne de foc. Că ne cade șuba nopții din umeri Și drumul e lung și băiatul așteaptă Merele noastre de aur ; merele, merele .,, Cine mai ia merele I Două frunze, kilu de mere. Două frunze, kilu de stele ... Hi, boi. bouleni. Că drumul e mai lung decît viața ... nu știu niciodată dacă cel ce vine cu fructe Sau cel ce așteaptă sint eu ... ANGHEL DUMBRWEANU Anjh?l [himbriveina: Nocturni DUPĂ COCOȘI DE MUNTE AAai aveau de călcat vreo cîteva sute de metri de potecă îngustă, șer- puindă, ca să ajungă la locul ascuns, acolo, după stîncă girbovită, unde urmau să se îngroape în lăsturiș și să aștepte zvîcnetul cocoșilor. Plecaseră de-acasă pe la miezul nopții. Era răcoare și aerul îți înțepa plămînii. Din pădure cobora spre sat iz de frunze putrede, și de brad tînăr cobora șî de ciupercă otrăvită. In urina lor venea Dîdu, cîinele lui Avram. Se tîra după cei doi, fără chef, abia mutînduși picioarele subțiri. Rar de tot ciulea urechile și asta o făcea poate mai mult surprins de licărul drăcesc al lunii decît de apropierea vreunei vietăți din pădure. Avram înaintă spre stîncă tăcut. Mereu își rînduia arma pe umăr, bosco- rodind. In spatele lui auzea bocănitul cizmelor lui Horică. De asemenea auzea și respirația inginerului. Avea senzația că-l arde în spate. Avram urca spre culcușul tainic și era mulțumit că spre acel culcuș caută el drumul șî nu Horică. își aminti că ori de cîte ori plecase să vîneze cocoși, tot el condusese pe ceilati spre stîncă. Nu se rătăcise niciodată. De multe ori poate că ar fi vrut să piardă poteca, să umble prin desimea codrului și să caute, să adulmece, să înjure și apoi să se bucure de găsirea drumului. Dar poteca nu-i fugise niciodată de sub tălpi. El ii știa toate colurile, toate bra- țele ei de șopîrlă uriașă. Și totuși, de astă dată călca atent. Se gîndea că dacă ar apuca-o greșit, Horică ar rîde. Știa că inginerul aflase de la oamenii din sat că pentru el vînătoarea e a doua nevastă. Mai bănui că Horică nu era străin nici de faptul că el, Avram, trece printre colectiviști drept un vînă- tor iscusit cu mulți mistreți și căprioare și vulpi și iepuri și cocoși de munte la activul lui. Avram urca spre stîncă și gîndurile i se legau cu incăpățînare de pățanii vînătorești de demult, de locurile tainice ale pădurii, de țipetele ei de fată ncroadâ, de întîmplări mărunte, ruginite, dar care îi reînviau în memorie cu o exactitate care ! uimea. Fiecare copac, fiecare colț de codru îi amintea de ceva. Cînd ajunse lîngă cei doi stejari bătrînî de pe muchia dealului, tresări. Cu șapte ani în urmă, tot așa, într-o noapte cu lună adormită și iz de ciu- percă, urcaseră mai mulți din sat să vîneze cocoși. Aciuiti la tulpina steja- rilor, au aprins focul și-au băut rachiu. Zorile i-a găsit beți turtă, jucînd în jurul focului. Hora o purta Ilarie, cu căciula trîntîtă pe o ureche, strigînd cu vocea lui de muiere : „lu-hai, drace, bate-te-aș Orî mă lași, ori nu mă lași... “ 30 ¥ukk Cre|v: Dapl cocoți dc Au plecat spre casă tîrziu, cu puțin înainte de răsăritul soarelui. Nu pușcascră decît un cocoș bătrin. La despărțire, lîngă fîntîna de la răscruce de uliti, llarie îi dăruise cocoșul, zicîndu-i: — Ia-1 mă, Avrame, și dă-i-1 Sorincăi să ți-1 gătească, să-ți fiarbă așa o zeamă nemțească .., Satură-te și pleacă la cîmp, c-apol cu Sorinca oi veni și m-oi socoti cu .. . Oi lua-o un pic să mă dicstrez ... ha. ha , . să mă dicstfeZ un pic . •, ,,. Avram rîse. Horică îl întreba de ce rîde. Avram nu-i răspunse și rîse cu poftă în continuare. Pădurea, zgîndârită din amorțire, îi smulse de pe buze hohotele purtîndu-i-le pe palme. Didu, contrariat, începu să latre. O pasăre de noapte, speriată, zbură pe deasupra lor lovindu*se cu aripile de crengi. Avram, mînios că Didu nu se purtase ca un adevărat cîine de vînătoarc (îi vorbise cu o săptămînă în urmă lui Horică de Didu, prccizînd că în pă- dure, cîinele tace ca pămintul și numai coada și-o leagănă vîrtos), il chemă. Didu alergă într-un suflet. Vînătorul se aplecă spre cîine și-l înjură de mamă, și de taică, și de soare, că-i uri cîine prost, un cîine bleg, javră bătrînă. o javră nevrednică. în cele din urmă zgomotele se stinseră și liniștea cuprinse din nou pă- durea. De undeva, dintr-o vale, se iți un firicel de vînt. Frunzele copacilor șușotiră, înviorate. Avram și Horică se opriră. Ajunseră aproape de ascunzătoare și Avram hotărî că e prea devreme să se așeze la pîndă. Horică. oastenit, aruncă rucsacul din spate și-și aprinse o țigară. Avram măsură dintr-o ochire îm- prejurimile, își aruncă de pe umeri scurta din piele de miel și, fără nici un fel de explicație, dispăru după un șir de fagi. Nit după multă vreme. Avram se întoarse încărcai de vreascuri. Pipăi cu vîrful bocancului pămîntul uscat, căută o mînă de ierburi și aprinse focul. Flacăra se înălță jucăușă și lui Avram îi plăcu grozav dansul flăcării. Avram și Horică se cuibăriră lîngă foc. Un timp urmăriră preocupati zbaterea limbii de foc, fără să-și vorbească. Avram aștepta ca Horică să deschidă vorbă. Inginerul părea indiferent, cu gîndurile aiurea. Stătea tur- cește și aprindea țigară de ia țigară. Avram îl spionă cu coada ochiului și descoperi că inginerul arc chip de copil : nu-i dădeai mai mult de 17 ani. Mai observă că are ochi albaștri și nasul ascuțit ca un țăruș. Această desco- perire îl amuză nespus pe Avram. Se miră totuși că nu băgase de seamă mai dinainte el că inginerul arc nasul ascuțit ca un țăruș și ochi albaștri- Ho- rică era venit în llidia de un an și jumătate. Colindaseră amîndoi hotarul colectivei de multe ori și, cu toate astea, Avram nu băgase de seamă că Ho- rică avea ochi albaștri. Avram ajunse la concluzia că ochi atît de albaștri nu zărise încă la nimeni. Nu atît de albaștri, ci atît de copilăroși ca la Horică nu zărise. Odată, într-o seară, Avram îl găsise pe Horică la bodegă cu un pahar de rachiu în față. Ciocnind, lui Avram i s-a părut că paharul e uriaș în mîna lui Horică și că inginerul trebuie să se opintească ca să șî-1 ducă la buze. Se căznise atunci, la bodegă să-și imagineze ce s-ar întîmpla cu Horică dacă l-ar ruga, cîndva, la un chef, să bea vîn cu ulciorul... Crețu: Dup» de munte 31 Lui Avram îi săriră în ochi și cizmele inginerului. Erau strimte și mici, ca ale Sorincăi. îl cuprinse dorința să-l întrebe pe Horică ceva. Tuși semni- ficativ, puse pe foc, se frecă sub bărbie nu se știe din ce cauză, și: — Tovarășe Horică, ce număr porti mata la papuc ? Horică, neînfelegînd pe semne rostul întrebării, răspunse senin: — Treizeci și nouă. — Aha ... aprobă Avram. Treizeci și nouă va să zică ... Și iar tăcură. Pe Avram tăcerea lui Horică începu să-l cam scoată din pepeni. Din sat și pînă în vîlcca Horică rostise puține cuvinte, atît de puține încit Avram putea să i le numere pe degete. Nemaiavînd chef să lege discuție, Avram își făcu de lucru, lustruind cu cotul cămășii țevile armei. Făcea această treabă cu deosebită destoinicie aproape ui tind de sine. Țevile licăreau în bătaia lunii ca două bucăți de oglindă, — Cit să fie oare ceasul ? — se interesă într-un tîrziu Horică. Avram, satisfăcut de întorsătura lucrurilor, zvîrli arma din mîini, cin- tări alunecarea lunii pe cer și spuzenia stelelor și. numai după o cercetare amănunțită anunță cu voce sigură : — Două din noapte. — Am ajuns prea devreme... — fu de părere Horică. Cocoșii trec pe-aici la ivirea zorilor ... — Da,la ivirea zorilor trec cocoșii... Nu-i așa, Didule? — se adresă fără veste Avram cîinelui culcat lingă rucsac. Didu mătură cu coada pă- mîntul rece care răsună ca o tobă veche, Horică se frămîntă în frunze, negăsindu-și locul apoi, dintr-odată, în- cepu să vorbească cu glas sec, nefiresc de subțire. — Nene Avrame, văd eu că amindoi ocolim un lucru, dar odată și odată tot trebuie să-l zicem. Eu am vrut să fi-1 zic ș-aseară, după adunarea gene- rală, dar mata te-ai dus grăbit acasă... Uite ce-i nene, cu deși... Avram sări în picioare și, ca și cind ar fi descoperit cine știe ce minune, arătă cu degetul o stea mai mare, chicotind : — Vezi tovarășe Horică steaua aia burtoasă, mai burtoasă decit cele- lalte stele, spune-mi, o vezi ? Da ? Ei, asta-i Steaua Polară, tovarășe Ho- rică. E cea mai ciudată stea de pe cer... Zi drept, știai că burtoasa de deasupra noastră-i Steaua Polară ? Ciudată stea, a dracului stea !... Am urmărit-o în nenumărate nopți. Nu se mișcă deloc din matcă. Celelalte se mișcă, dar ea habar n-are! Stă pe locul ci bătuiă-n cuie, ., Nici dacă tragi cu pușca-n ea nu se clintește, — și vorbind astfel. Avram luă pușca, o propti în umăr, ochi steaua și apăsă pe trăgaci. Bubuitura scutura pădurea. Din- tr un tufiș, o vulpe se pierdu pe buza unui povîrniș, țipînd strident ca din gură de șarpe. — Vezi, continuă înfierbintat Avram, tragi în ea și dumneaei habar n-arc ! Itî face din geană ca o domnișoară, afurisita ... Horică holbă ochii la Avram. După felul în care îl privea, se putea înțe- lege că mare lucru nu pricepe din purtarea celuilalt. Deodată pe Avram îl năpădi un anume soi de slînjeneală. Gestul lui îi apăru prostesc, deșucheat. „Ce-o fi gîndind despre mine Horică ?“ SmHi îs-HUmorul-hii-o coardă întinzindu-se dureros. Nu-i venea să creadă că el. Avram Radomir, om așezat și în vîrstă, descărcase pușca aiurea, ca un trăznit, în văzduh, în Steaua Polară. Se repezi la rucsac și-l desfăcu cu . 32 Vaiik Qm|h: După eoi Mate* mlinile tremurinde. Scoase o pîine rotundă cit toate zilele. Dintr-un ziar ■dezveli o bucată zdravănă de slănină. Didu, mirosind bucatele, deveni ne- răbdător. Avratp ascuți două crengi de salcîm verde și înfipse în virilii lor slănina tăiata frățește. Se duse lingă foc și, foarte preocupat, prăji cu luare- .aminte slănina. — l-am zis Sorîncăi — se scuză Avram — să-mi frigă acasă slănina. Dar femeia n-a avut timp la dispoziție... Nu-i nimic, e mai gustoasă pră- jită pe jar. Nu-i așa ? Asta-i mîncarea vînătorului, tovarășe Horică. Este c-am dreptate ? întorcea mereu pe-o parte și pe alta frigăruile, grijuliu să nu le ardă, Cînd se convinse că slănina e prăjită cum trebuie, scoase din rucsac un ștergar șî așeză plinea, slănina, două cepe, într-o ordine soldățească. îl pofti pe Horică la mîncare. Inginerul nu se codi. — Mănîncă, tovarășe Horică, ia și mănîncă. Să ne stîmpărăm foamea și să bem apoi doi-treî pumni de apă din „Ochiul beiului" — e curată și lim- pede ca lacrima .,. Horică vru să afle dacă Avram glumește sau dacă există cu adevărat un izvor cu numele de „Ochiul beiului"1 prin vecinătate. — Cum să bem apă dîn ochiul beiului, nea Avrame? Cum ? — Așa, bine,., în ace! moment, Avram fu sigur că tăcerea dintre ci se va destrăma, și- acest gînd îl mulțumi. Simți nevoia să-i povestească verzi și uscate ingine- rului, să-i vorbească acestuia despre tinerețea și drăguțele lui, despre pă- țanii vînătorești. Să-i povestească așa, pînă spre ziuă, iar cînd vor veni zorile să plece acasă împreună, el ’naînte, Horică după el. Fie că vor vîna cocoși, fie că nu. La urma urmei ducă-se dracului de cocoși. Nu pentru cocoși urcase de astădată spre stîncă, De-acasă pornise cu gîndul să vorbească cu Ho- rită în ..problema'* lor. A amîndurora. li privea în egală măsură. Suind poteca. Avram încercase în repetate rîndurî să abată cuvintele spre „problema" lor, dar de fiecare dată se oprea exact în clipa cînd trebuia să înceapă. în fond, ce-avea să-i spună inginerului ? Două-trei cuvinte: că nu-i supărat, că, deși a stat președinte unsprezece ani, acum îi mulțumit că lasă gospodăria pe mîini pricepute și tinere, că la o adicătelea îi chiar fe- ricit. Atîta doar ? Urcînd spre stîncă însă, Avram își schimbă brusc hotărîrea. 1 se nă- zări că e caraghios să-și dea în vileag gîndurile în fața unttî copil. Ce putea să-i spună inginerului ? Să se văicărească ca o muiere și să dea prilej iui Horică să rîdă de durerea lui? Dar purta el în suflet o durere? ' „Pe dracu — eu nu-s omu' care să plîng după un fapt deja consumat. De ce să plîng ? De plîns, plîng numai nerozii" ... Abia aștepta să se scurgă noaptea ca să coboare spre rîu, să-și îa rămas bun de la inginer și să răsufle ușurat. — Cum să bei apă dintr-un ochi de turc, nene, spune-mi... — Ei, e-o întreagă poveste. Ți-aș spune-o da-i cam lungă, o să ți se urască ... Vuite Q«tu: coMfl munte 33 Horică rămase pe gînduri. își aprinse o țigară și se aranja mai bine în fninze. Avram aștepa ca Horică să insiste. Inginerul, în schimb, tăcea chitic. — Frumoasă noapte — constată Avram. — Da, frumoasă. Avram se căuta in chimir și-și aprinse și el o țigară. începu să murmure un cîntec de dragoste. Din cînd în cînd arunca cîte un vreasc pe foc. Cîntecul de dragoste vorbea de o fată înaltă, cu sînii ca nuca și mijlocul subțire. Avram se bucură enorm că mur- mură un cîntec de dragoste lîngă foc. tinerește, în prezenta lui Horică. Ba mai mult, i se păru că niciodată nu cîntase el așa frumos cîntece de dragoste. Cînd isprăvi cîntecul, îl copleși un fel de tristețe. Cîntecul avea totuși prea puține cuvinte și se terminase prea repede. Avram își aduse aminte că la un film văzuse la sfîrșit un cuvînt tare ciudat: FINE. Nu prea fusese in clar Avram cu rostul cuvîntuluî la sfîrșitul filmului. S-a dus să vadă filmul și în seara următoare. Și cuvîntul straniu a apărut din nou pe pînză, și-atunci Avram, ros de curiozitate, l-a întrebat pe învățător ce caută acel cuvînt pe ecran, numai el, singur, ca un cuc, acolo. învățătorul i-a explicat că ori de cite ort se ivește acel cuvînt, înseamnă că s-a sfîrșit filmul. Lui Avram îi plăcuse cuvîntul FINE și nu odată, cînd se nimerea la cîmp pe la ceasul prînzului, striga la oameni: „Hai, gata, FINE, să mîncăm!"1. Avram se uită în ochii lui Horică și-i zise : — Cîntecu-i FINE, tovarășe Horică. Cintămi și mata un cîntec de prin părțile matale. Trebuie c-a veți și pe acolo cîntece frumoase. — Avem, desigur. — Aveți, care va să zică și voi cîntece frumoase... Pai ce ziceam eu, tovarășe Horică ? Didu se sculă de lîngă rucsac, mîrîi șl adulmecă aerul pădurii. In vale, în stînga ceior doi oameni lătrară cățeii pămîntului. Avram se răsti la Didu și cîînele amuți. — Numaî ca cu nu prea știu să cînt, nene Avrame. Bine ai face dumneata, daca mi-ai lămuri povestea cu ochiul turcului... — Ei, tovarășe Horică și cu beiul ăsta turc c țesătură ciudată... — Cum ciudată ? — Păi să vezi ... Cică cu sute de ani in urmă, pe vremea cînd peste me- leagurile noastre treceau turcii, aici, în munți, s-a stabilit un bei turc, înalt și zdravăn ca stejarul. Avea pe lîngă el turcii săi ageri ca niște pureci. Și-a durat o casă din trunchi de fag cam pe locul unde se găsește azi lacul. Și se plimba turcul prin pădurea noastră și-i plăceau mult izvoarele și mu- rele și căprioarele, și toate din pădure și din fără îi plăceau ... Avea un armăsar alb ca neaua și cînd încăleca dimineața, turcii dănțuîâu în juru-i și-1 ajutau să se ridice în șa, și-i mîngîîau calul și-l petreceau cu privirea pîna ce beiul se pierdea prin codru. Ai un foc, tovarășe Horică ? Dă-mi. te rog, unul, că mt s-a stins țigarea și încă nu-i FINE. A dracului treabă, uite c-am uitat să fumez ... Ce faci, mă asculți ? Ori poate nu-ți place povestea ? — îmi place nea Avrame, povestești frumos ... Avram se foi în culcuș. — Da. este, povestesc frumos. Ce să-i faci, moșii întotdeauna poves- tesc frumos.., Moșii sau alții, adică cei care-s FINE. — Nu m-am gîndit la asta, omule, se dezvinovăți Horică. 34 VmîIf Cnța: După cocoți de munlo — Nu, nu, păi ce, am zis eu că mata, tovarășe Horică, te-ai gîndit la asta ? Vroiam să-ți spun doar așa, în treacăt, că oamenii după patruzeci de ani nu mai sînt vrednici decît să înșire povești copiilor. Da, copiilor, să le înșire ca pe niște mărgele. — Citi ani ai, nene Avrame ? — Multi. 43 am. — Ești încă în putere. — Da, sînt, nu mă plîng, slavă domnului. — Și ce s-a întîmplat cu beiul turc ? — Aaa, cu turcul ? Ce să se întîmple ? S-a îndrăgostit de o fată din sat de la noi. de una Ilidina. A furat-o și a dus-o cu el în pădure. O dorea mult beiul, și din această pricină slăbise rău, se făcuse scîndură... Ilidina nu-1 iubea, îl privea cu dușmănie. Turcul nu vroia să o siluiască pentru că, în taină, se socotea să o ia de nevastă și să o ducă în țara lui. Pleca în pădure beiul, vîna golumbi tineri și venea în goana calului să îi aducă calzi. Dar fata a înțeles gîndul turcului. Intr-o seară, pe la asfințitul soare- lui, cînd beiul călărea în galopul calului încărcat de golumbi, Ilidina s-a furișat după o scorbură, l-a așteptat să se apropie în goană și s-a aruncat așa, tînără și frumoasă cum era. la picioarele armăsarului. Beiul n-a mai putut să-și strunească calul și a trecut peste trupul fetei. Și Ilidina a murit, și beiul a înmormîntat-o cu cinste și a plîns. auzi, tovarășe Horică, a plins. ca un copil, că-și pierduse ce avea mai drag pe lumea asta, și l-a umplut durerea. A doua Zi, beiul a pus turcii să taie scorbura după care se ascun- sese Ilidina, s-o scoată din rădăcini. Și noapte de noapte, odată cu înălța rea lunii, ieșea beiul la colină și plîngea, auzi, tovarășe Horică. plingea, că-și pierduse ce avea mai drag în lumea asta... Și povestea spune că din lacrimile beiului a crescut un lac cu apă curată și limpede și rece și bună. De s-or fi întîmplat toate precum zice povestea sau de nu s-or fi întîm- plat, eu n-am de unde să știu. Va să zică povestea i FINE. Mata, tovarășe Horică, ce părere ai in problema asta ? Eu consjder că beiul era prea plîn- găret, ce zici ? Ești de-acord ? Horică risc din toată inima. Se molipsi și Avram. Rîseră mult, pe săturate. Avram se minună de faptul că pentru prima dată în această noapte, rîdeau amîndoi deodată. Dai îioholeîe se poticniră în gîtiej. Focul, afîtat, creștea spre cer, noaptea de septembrie era senină șî liniștită, prea liniștită. Didu dormea dus. Horîcă părea ostenit și bănuitor. Cățeii pămîntului jos, în vale, se potoliseră. O asemenea încremenire a lucrurilor din jur Avram nu mai văzuse și nu mai trăise niciodată. Se prăbuși peste cei doi o povară bolovănoasă și Avram se luptă să scape, să-șî scuture povara bolovănoasă din spate, dar corpul parcă-i amorțise și neputința îl sufoca. își dezbumbă cămașa, res- piră, sudui iară pe Didu și-l atinse cu țevile armei peste picioare, după care îl luă pe Horică de guler și-l întrebă : — De ce-ți închizi voia bună, hoțește, așa, ca pe-un robinet, tovarășe Horică, de unde-ai învățat să-ți închizi voia bună în felul ăsta ? Ce, clipa de veselie ți-o aduci în piept așa, la comandă, cum bunăoară chemi, dacă ești la oraș și dacă ai chef, o „Volga" să te ducă la gară ? — Nu înțeleg ce vrei să zici, nene Avrame. Vuite Creta : Pupi e plaiurile moldovene dc prietenul său, „Acesr ris il evoc acum, acest ris nu minai și bizar, care inu rdmiiie singura amintire din viața petrecută pe pămint; acei ris deconcer- tant al său care adeseori contrazicea tot ce gîndeai și care e inseparabil de tinerețea noas- tră, Da, acest ris s-a stins acum pe veci, ca soarele unei epoci..." AUREI. BUTEANU TRISTAN TZARA DOUA P Ce-i pe inimă și pe buze îmi este tot ce privesc se-ntrupează-n cuvînt ce mi-ați dăruit pentru totdeauna vouă v-am dăruit. Nimănui nu-i mulțumesc pentru nimic tuturor le mulțumesc pentru toate. Jn iarna răscolită de viscol ochii mei descoperă trandafiri. O E Z I | A ud risul celor ce se scaldă în mare. Mințile nu mi le-am pierdut ci, poate, văd totul pe dos : văd cum in trecut se multiplică pe sine însuși cel ce va fi îmbrățișat de dragoste. In romîticțlo de AUREL BUTEANU Orîrnlir । 49 cronica literară EUGEN JEBELEANU: „CÎNTECE ÎMPOTRIVA MORȚH" În ultima vreme, editurile noastre se arata tot mai preocupate de aspectul de carte ai volumelor de poezie, căuiind să ridice toate detaliile tipografice — formai, literă, hir- He etc, —• la nivelul esteticului. Volumul „Cintece împotriva marții" de Eugen Jebeieanu. despre care vorbim, este, fără îndoială, una din certele reușite in acest sens, eforturi mul- tiple coniucrînd (a relevarea optimii a mesajului de umanitate combatantă a poetului- For- matul mare, legătura elastică, oferă, dintru bun început. condiții excelente de lectură. De asemenea, litera clară, aiit prin mărimea potrivită cit și prin culoarea neagră foarte vizibilă, iți are eleganța ei, provenită dintr-o funcționalitate bine Înțeleasă. Inir-o adevărată carte de poezie, punerea in pagină se cere Întocmită cu ctl mai mare măiestrie, tinzind să constituie o echivalare grafică a specificului literaturii editate. Aci, spafitd alb abundent al foii, praporponai in mari suprafețe ia ineepuiul și sfirșitut fiecărei poezii, este bine ales pentru respirația poetică larga, viguroasă ți, mai ales, pentru emo- ția durabilă ce năzuiește s-o iffe in cititor. Spațiul alb ce desparte poeziile pare a ritma volumul cu clipele de zăbavă in care omul se adincețte in sine, spre a asculta ecourile celor citite, multiplicindu-se in rezonanta inimii. Daci s-ar ji găsii soluții grafice, fie cit de îndrăznețe, pentru a nu trunchi a nicăieri strofele, deci pentru a nw mutila armonia frazei poetice, mulțumirea iubitorului de Carie ar fi fost fi mai mult sporită. Un cuvin! aparte merită spus cu privire la ilustrații. Intre graficiană Florica Cordescu fi poetul Eugen Jebeteanu se stabilește acea afinitate electivă care este prima condiție a reușitei în ilusfrafia de carte. Faptul acesta i-a permis talentatei graficiene sd scoafd în vileag no citit tema poeziilor, cit conținutul lor intim, ceea ce aparține atmosferei lirice, concepției de viață, atitudinilor estetice, timbrului specific, pe scurt; personalității intime a autorului. Ilustrațiile Floncăi Cardescu amintesc contururile limpezi și fine ale desenelor de pe vazele antice grecești, dar modernizate prin tensiunea nervoasă a liniilor. Remarcăm in primul rind puritatea expresivă a ilustrației Ia poezia Tu ejti ca pasărea aceea, mai de- parte fericita armonizare intre profilul antic, statuar, in linii subțiri, ondulate, și trista siluetă umană, trasată parcă inir-o singură linie hotărită, dură la poezia Cosimino, ta fei expresia de dirză îndurerare a capului ce tlicuiește grafic mesajul profund al poeziei Morții aceștia. Atmosfera ne este sugerată din felul cum este trasată o Imie; e de ajuns sd antirtârn elanul curat șl (din de generozitate cu care fișnesc brațele dintr-un vălmășag de linii, in Uustrafia așezată semnificativ intre o poezie de dragoste (O viață) și o poezie politică (Flâmjndiil care-mparte plini). In sfrrșit. ilustrația la poezia Strada Gării 30 ar putea părea, Ia o neatentă privire, abstractă, o simpla intretuiere de patrate, avind in cen- tru un dreptunghi brăzdat de linii negre, orizontale; dar impresia următoare. și cea care durează, este de o concretețe dinamică vădită. Mica și întunecata siluetă umană apare cople- șită, dar nu schilodită sub povara multiplicată expresiv a pereților prea strimfi. Mai inte- resant încă ! perspectiva adincdă spre geamul „c-un oblon-acordeon11 sugerează Cu vigoare viitoarea zdrobire a zăgazului; ochiul privitorului e astfel adus de așezarea liniilor și 50 O«nlc* unghiurilor incit tinde să străpungă opreliștea, să pătrundă, zdrobind obstacolul, spre lumină. Qnteceie împotriva morții sini, in esență, ciniece de luptă pentru stăpinirea vieții, împotriva tuturor formelor de dezagregare a lumii sociale și naturale. De aceea, problema se află in miezul preocupărilor estetice reale, deoarece in vremea noastră, intre vechea societate divizată in clase antagoniste și societatea nouă, fără clase, se desfășoară lupta decisivă. Evoluția luptelor sociale din veacul nostru a arătat limpede că artiștii crează opere cu atit mai valoroase cu cit se plasează mai conștient in viitoarea luptei, imbrăți- șmd mesajul înaintat al clasei muncitoare, înflorirea artei mergind proporțional cu dîr- zettia luptei. Dl volumul Cîntece împotriva morții există cîteva poezii datate precis de Eugen Jebeleanu, unele din ele cu aceeași dată-' Havana, 12 septembrie 1961. Reunite sub titlul Trei cintece pentru un luptător cu ban, poeziile exprimă liric convingerea că lupta, conți- nuițatea și solidaritatea de clasă, învinge, pe plan istoric, fenomenul individual al morții. Chiar pruna strofă concretizează Simbolul florii roșii; „Pe străzile Havanei, silicele tău / / tinăr, fierbinte, tumultos, / fraged, o floare de-oleandru, / o floare smulsă, 7 insă nu cu rădăcini". Mai departe, simbolul florii roșii duce, din asociație in asociație la simbolul, sugerai cu căldura și fmeje, al internaționalismului proletar: „o floare cu cinci roșii pe- tale, / de foc, de dragoste, vibrînd de-o-nei[ifrieatâ speranță, / din munții cei mai înalți ai patriei mele". /V doilea moment liric, Pe patul puștilor, enun/ă motivul viitorului, care va fi tratai ia un mai înalt grad de ardere in poezia „Nu lîngă moarte: Nu 1 Nu stau lingă moarte, / Stau lîngă tine și-aud f cum lacrimile pitind / nu vor să dispară, ci / străluci- toare stele-trasoare — / se-adună, răzbunătoare, in cartușiera de-aztir / a Revoluției". Datarea precisă a poeziilor permite raportarea tor la un fapt precis determinabil: iniilni- rea poetului Eugen Jebeleanu cu luptătorii Cubei revoluționare. întrebarea esențială este in ce măsură și prin ce mijloace poetul realizează imaginea luptei revoluționare contem- porane in ansamblul recentului său volum, Cintece împotriva morții. Prologul cărții constituie o programatică analiză lirică a Conceptului de moarte. Me- taforic, moartea înseamnă, in primul rind. mizerie și tiranie: acesteia i se asociază indiso- lubil tare sociale și morale ca meschinăria, invidia, lăcomia: „odraslele și slujitorii ei“. Va- lumul propriu-zis se deschide apoi cu o poezie îndreptată împotriva celei mai feroce și mat primejdioase înfățișări contemporane a morții; fascismul. Așezarea acestei poezii, intitu- late Ca să pol apăra, In fruntea volumului dovedește o distribuire abilă a poeziilor, care, și sub acest aspect, alcătuiesc un tot unitar, dirijat lăuntric de mesajul politic. Volumul des- chis cu un rechizitoriu împotriva morții, mai precis o fascismului, se incheie, firesc, cu o apoteoză a vieții, a socialismului (Ziua cu trandafiri). De mare importanță pentru deslușirea sensului eforturilor creatoare ale lui Eugen Jebeleanu socotim versurile din prolog: „Nu-mi dați un uragan / dc glasuri devenind ț l un ocean suprauman, ci ajutați-mă / să fac să se audă șoapta fiecărui / copil, din mi- lioanele dc prunci uciși". Poetul, deci, dorește să dea tensiune emoțională mobilizatoare generalului prin relevare concretă a particularului. Esențele există și se transmit numai ți numai prin amă.mahd realist, singurul datorită căruia ideea devitte artistic imaginabilă. Cu mare reușită, poetul procedează astfel de pildă, in una. din cele mai frumoase poezii ale cărții, Strada Gării 3U, cintec emoționant împotriva mizeriei. Tabloul integral se consti- tuie cu o precizie rară, amănuntele primindu-și treptat titeuirea filozofică prin potențarea tor reciprocă, plastică „acest tavan / Spre care / rahitici îngeri de funingine J suiau cu- nuni de scrum / legănătoare", .Mul amintim aici cd imaginea e ritmată de strigătul hotă- rît, variat la fiecare repetiție, ca in această casă să nu mai locuiască nimeni niciodată, ea fiind, pină la dărirnarea ei, un vestigiu al mizeriei din trecut. Dacă totodată ne vom per- mite să revenim pentru un moment și fa corelația între arta poetică și arta grafică a acestei cărți vom remarca faptul că ilustrația, pe care am analizai-o In introducerea cronicii noas- tre, plasticizează exclusiv atmosfera emotivă a poeziei, apanajul amănuntului concret apar- ținind cuvintului. Enumerarea formelor reale de existe tijă a morții în prologul cărții nu constituie un cuprins, o tablă de materii. Obiectivele luptei revoluționare, categorie a conștiinței artistice contemporane se particularizează pe teme mai variate și mai hotărît antialegorice. Pe lingă amintitele teme ale luptei impotriva fascismului și a mizeriei, glasul poetului se ridică împotriva războiului și a amenințării atomice (XX, Ecouri), a capitelului (Eldorado, Ceea ce ucid zarafii) a nedrepte! societăți împărțite in clase (întrebări) a vieții precare a oamenilor sărmani din țările capitaliste (Rue Pierreuse, Cosimino, AtHa vreme) etc. Croata literari Deci, principalii dușmani ai vieții sint cuprinși in sfera tematica a volumului. Dar și latura pozitivă a existenței contemporane se reflecții nenujlocit In volum prin tema vieții prospere din noile blocuri (Dialog in cartier nou), a integrării victorioase a individului in masă (Să fii), o unității indestructibile a personalității muncitoare și combatante (Brățara), a activității revoluționare Cotidiene (Cocoșii orașului), a artei militante (Flămindul carc-m- parte piinî) etc. Sub acest din urmă aspect, desigur, sfera tematică ar fi putut fi Îmbogă- țită și diversificată, dar, in aprecierea noastră generală, trebuie să ținem seamă in primul riad de obiectivul propus și exprimat clar in titlul volumului. Adică să apreciem cit de viguros, de avansat și de original este glasul ridicat împotriva morfii a vechiului, a tot ce-i potrivnic vieții, in volumul de versuri cu acest titlu, Numai cel ce iubește viața se poate împotrivi marții și numai cel ce iubește oamenii poate invinge. Această idee ce străbate întregul volum se exprimă intr-o formă clară in poezia Să iii: „Lingă line sînt f sute dc milioane J de oameni la fel ca tine / pindițî. desigur, ca toți oamenii, / de boli, de moarte și de slăbiciuni, / dar care-toți împreună / sînt o rafală pururi suitoare / ce-atacă, ciuruind mereu, f obrazul mortii". Intre poet și milioanele de oameni simpli și cinstiți există o intimă corespondență de atitudine. Insă din punct de vedere al specificului imaginii artistice, caracterul popular nu trebuie căutat intr-o eventuală facilitate și in concesii făcute gustului de medie statistică ci, mai profund, in modul concret de a gindi și a observa lumea al contemporanilor. In definiția, omul simplu al zilelor noastre, datorită complexelor circumstanțe politice și economice in care decurge viața sa. gindește sau trebuie să gindească amplu, original, cuprinzind toi mai largi sinteze ale realității, raționind tot mai subtil, invesiigind adine și asociind multiplu. Similar gindește, pe planul său, poetul. Caracterul popular al arfei moderne in genere trebuie căuta! in unitatea de mesaj a poetului cu masele și in simili- tudinea de esență intre dezvoltarea Însușirii logice a lumii și a însușirii sale poetice, ambele exercitinau-se in cadrul aceleiași practici sociale. Rafinamentul mijloacelor de expresie este astfel evident in consens cu dezvoltarea generală a conștiinței sociale con- temporane. In căzui ia care ne referim, volumul Cîntece împotriva mortii, uneori metafora, por- nind de la o comparație uzuală, loc comun In limbă, o dezvoltă original. In prologul cărții, comparația „ca două picături" pentru asemănarea dintre moarte și mizerie e tot ce poate fi mai banal. Urmează apoi. insă, o amplă desfășurare a imaginii ce devine scenică, o adevărată tragedie în raccourd: „Ca două lacrimi de spălătoreasă ț ce se apleacă pe sicriul albiei / în care nu-și dă scama ce mai spală: / rufe sau giulgiuri, pruncul nou uăsctil / sau pe bătrinul mort ce nu mai cintărește / mai mult dccit un prunc". Merită remarcat faptul că metaforele cu largă șt dinamică desfășurare, in general vorbind, de factură homeriană, se află, de obicei, in poeziile de reflecție; in schimb, atunci tind imaginea se cristalizează in jurul unui simbure epic (scenă, personaj dc), Eugen Jebeleanu folosește îndeosebi virtuțile emoționale ale simplității, ale economiei verbale, inirodttclnd in felul de exprimare elemente îndrăznețe de proză. De exemplu, in tulburătorul poem a! responsabilității, Atita vreme cit.. „ dramă interioară a omului dintr-o lume a respectului față de om. inaintea micului chelner de doisprezece ani dintr-o țară capitalistă. Faptul acesia denotă o mare finețe seiectviă a mijloacelor de expresie. Poet ce se adresează, prin afectivitate și inteligență, voinței, Eugen Jebeleanu folo- sește cu îndrăzneală și intr-un fel foarte personal și discursul liric, ca de pildă in XX. poem al veacului nostru muncii de contradicții. pe care-t chiamă sd 'înlăture in mod revo- luționar tot ce e potrivnic vieții: „dar nu peste livezile înflorite, / prăbușețte-le, dar nu peste Cina cea de taină prăbușește-Ic. ț dar nu peste cina copiilor, / pe aceștia — nu ! / Pră- bușoște-le, / dar nu ca un orb, f Nu ca un orb. Negația negației, această fundamentală acțiune a revoluției, constituie esența de fond și de formă a acestor versuri zguduitoare. Negația sa este nu numai demascatoare, ca in arta înaintată anterioară realismului socia- list, ci și proelamatoare a noului; a noului sensibil in arcul asociativ cuprinzător intre marile valori de cultură (tabloul lui da Vinci) șl gesturile simplității zilnice (cina copiilor). Imaginea acestor bunuri demne de apăra! prin distrugerea a tot ce li se opune este aici viu și interior dinamizată de perseverența „nu"-urilor, detașate viguros in final, prin toate mijloacele: cuvînt, intonație, așezare in pagină etc. Efectul artistic scontat și dobindit astfel este cel al chemării concrete n conștiinței cititorului spre acțiune, spre luptă. XX este prin excelență o poezie militantă. Am văzut in exemplul precedent că forța activă a poeziei tui Eugen lebeleanu se sprijină in primul rind pe arhitectonica intimă a imaginilor. 52 Cronica librari Ideia poetică a răspunderii necesare fa/ă de viafă stă ia baza poeziei Morții aceștia, de o intensitate emoțională rară, cu motive metaforice concise fi puternice, crescind din negație in negație spre finalul de o răscolitoare simplitate: „Morții aceștia nu mă iubesc / Pentru ca n-ani știut să-i apăr,1' In poezia scurtă, dar de incontensiabilă valoare, Civilizație, fenomenul alienării umane in capitalism este acuzat cu vigoare printr-o măiestrită com- punere fi reluare, in mereu alte configurații, a citorva puține ți „prozaice" elemente, Iniii, enunțul, nud, diptic: „O crîșmti. Radio. Șî muzică / de dans". rlpot, un element in plus, ce creazâ termenilor anteriori un raport esențialmerite nou: „Un om, în crîșmă. / lingă radio și lingă / muzica dc dans". Șr, numai pe baza acestor elemente, o dramă: „Șl miinile acelui om, / ce bat in masă / ritmul dansului — ț și fața omului, încremenită, / o față albă de ghilotinat." Particularul descris cu otita forță este, apoi, săltat in general, prin numai citeva cuvinte ce vin să se adauge, aprofundittd imaginea creată in direcția esenței sale: „Miinile / despărțite / de ceea ce g in dește omul1*. Si, infirșit, iniregul patetism negator izbucnind printr-o simplă repetiție: „Șî fața-i albă de ghilotinat". O mai amplă și mal convingătoare muzică pe un motiv de citeva note, ca in această poezie, nu se realizează prea des. O altă corespondență structurală dintre dialectica revoluționară generală și modul specific de concepere a imaginii poetice o găsim in complexitatea opozițiilor de poeme. Un exemplu concludent: poezia Brățara, raportată dialectic poeziei Civilizație. Brățara este un imn închinat unității personalității umane înregimentate in lupta socială a vremii. Primul motiv al poeziei, cel al activității practice normate, al muncii cotidiene, este enunțat in imaginea: „E o minune cind se zbate liniștit / pulsul omenesc, n.n. / ca un pul de țipar / sub apa zorilor I ce curge lin in toamnă". Ș< podul expticitează, concretizind : „t o minune atunci, / fiindcă pot munci, tăcut și cu folos, / ca un zidar / ce chibzuit înalță ziduri roșii, / biblioteci de cărămizi fierbinți. Motivul al doilea, opus. — motiv al ftămintdrii, al neliniștii — este, la rindul său, dialectic divizat in strigătul alarmei și al luptei. Metafora in care se întruchipează acum pulsul uman e alta, plastic adecvată momen- tului și interpretată dinamic: in cazul primejdiei, ai neliniștii, el palpită „ca o șopîrlă azurie" pentru ca apoi sd deoind, „chemat de cornul roșu-al inimii", „un atac / de mici patrule albastre, / mînioase / gonind independente împotriva / dușmanilor tăi și ai mei. Umanitate". In concluzia poeziei, metafora pulsului crește in intensitate, ctiprinzind parcă intr-un tutti elementele arderioare. Ea devine: „Brățara invizibilă, / de-azur încins / pe care moartea și dușmanii pot s-o sfarme, f dar nu s-o poarte," Cu alte cuvinte, modul vechi, nedialectic de a conirapune antitezele este depășit prin finețea diversificărilor artistului de azi. posesor al concepției materialisf-dialectice de înțelegere a fenomenelor. In acest sens, in poezia întrebări, in locul antitezei bogăție-sărăcie. Eugen febeleanu a creat un triptic liric, așezind la mijloc tabloul cimitirelor „celor șeăldați în aur" intre tabloul monumentelor funerare închinate celor ce au luptat pentru binele omenirii cit și al „cimitirelor mărunte" și intre imaginea mustind de revoltă a locuințelor mizerabile in care trăiește lumea celor săraci. Complexitatea viziunii este aici evidentă. Alteori, metaforele curgind in cascadă, transmit ideia tocmai prin multitudinea particularizărilor șt reiatiiior asociative ce le creazâ. De exemplu poezia Cocoșii orașului: „sans-ctiloți / vestitori. / rebeli impetuoși / Cintînd cei dintîî, I împlinindu-vă neîncetat datoria, / de la început pînă Ia sfirșit" 1 .... f panașe vulcanice, / limbi ale zorilor." etc, etc. Tumultul fanteziei metaforizările este dirijat lăuntric de o clară finalitate, care dă unitate șl armonie imaginii întregi. Am amintit in cele de mai sus doar citeva din poeziile volumului. Criteriul a fost, evident, ți cel al preferinței, acestea fiind poeziile ce ne-au emoționat mai profund și mai durabil, dar și un criteriu categorial: le-am ales pe acelea care ni s-au părut mai repre- zentative prin calitatea tor de cintece împotriva morții. Poeziile de afirmare a vieții prin tablouri directe ale frumuseților concrete ale vieții și muncii de la noi, ca bunăoară Fiii focului, smf și puține numeric ți nici nu se ridică la înălțimea artistică a celor mai bune cintece negatoare sau care proclamă viața prin motive poetice mai generale (Cocoșii orașului, Brățară). Poate că poetul se mișcă mai cu ușurință în domeniul ficțiunii, al concretului imaginar, decît în poezii de observație directă: procesul muncii descris in Fiii locului nu aduce destule elemente poetice originale, pentru a ne produce o adevărată emoție estetică. pin tot volumul, mai puțin ne-au plăcui cele citeva poezii de o sensibilitate cam mimatwaiă, de o frazare dantelată fi de o cromatică uțor edulcorată de melancolie, cum Ccânki lbtrr*rJ sini Copilul pierdut. Zăpadă, tinerețea mea etc. Probabil cd poetul a năzuit să echilibrezi artistic pateticele sale negații ale morții, prin cîteva note de delicatețe, întruchipate fi in forma ușor cantabilă. Dar, după sentimentul nostru, ele contravin unității stilistice a acestui volum. Desigur, se pot scrie fi poezii senine, duioase; epoca noastră cultivă fi bibeloul. Dar Eugen Jebeleanu se cunoaște foarte bine pe sine insuși fi el cunoaște și misiunea ce li revine in frontul nostru literar; „ Trebuie, încă mai trebuie, t să pun cuvintelor coifuri de fier I". ALEXANDRA INDRIEȘ ION BANUTA: „SCRISOARE CĂTRE ANUL 2000” F ^sie cu totul caracteristic, pentru stadiul de maturizare al poeziei noastre, perma- nentul proces de convertire in lirism a așa asului poem de larga respirație epico-lirică, în dauna descripției „obiective" și, mai ales, a anecdoticii interminabile. în înfruntarea sa Cu mai vechea prejudecată dogmatică a preponderenței epicului asupra liricului, chiar și in această 'împrejurare, genul in cauză a cucerit pas cu pas o seamă de succese memora- bile. Ele incep cu cele două capodopere argheziene, Cintare omului și 1907, se continuă cu Chivără Roșie de Mi hai Beniuc, SurisuF Hiroshimei de Eugen Jebeleanu, La porțile raiului de Maria Banuș, Cintarea Rominiei de Miron Radu Paraschivescu și se incheie cu însemnate contribuții ale Ninei Cassian, ale lui A. E. Bakonsktj, Geo Dumitrescu, Tiberiu Utan și îon Brad, la care se mai cere totuși adăugat aportul tinerei generații; Nichita Stănescu. țon Gheorghe, Anghel Dumbrăveanu, Grigore Hagiu, de exemplu. Cum s-a mai subliniat, clementul unitar, in plan compozițional, al celor mai multe din poemele amintite este implicat nu atit in legătura epică dintre părți, cit mai ales in substratul problematic general, in tonalitatea Hric-reflexivă comună și in pregnanța meta- țârelor cheie ce circula, in diverse forme particularizate, pe cuprinsul întregii construcții. Ceea ce, in ansamblu, impune din capul locului o cu totul subtilă capacitate de pendulare intre lirismul cel mai paietic-intim și lirismul obiectivat, rod al observației directe și al reflexiei lucide, așa cum ne mărturisesc marile poeme Hrico-epice eminesciene, să zicem. Chestiunea prezintă, evident, multe aspecte importante și valoroase, care ar merita ample și atente discuții. De aceea, considerațiile sumare din introducerea cronicii de țață nu trebuiesc socotite decit doar ca un preambul necesar la analiza poemului Scrisoare către anul 2000 de Ion Bănuță. Aceasta cu atit mai mult cu cit, in ce mă privește — spre deosebire de alte interpretări ale cărții — socot necesar să desfășor analiza privind totul sub semnul rigorilor impuse de specia poetică amintită, anume de poemul lirico-epic. Intr-adevăr, este surprinzător că intervențiile critice de pînă acuma — inclusiv pătrun- zătorul și pregnantul profil dedicat poetului de către Perpessicius in Gazeta literară (nr. 2 a.c.) — au acordat de regulă o atenție neglijabilă faptului că, înainte de toate, ne aflăm în fața unui poem in sensul cei mai propriu al cuviniului. în fond, Scrisoare către anul 2000 este, pinii acuma, cea mai amplă și mai masivă încercare a liricii actuale de a fixa liric imaginea eroică a luptei maselor populare in frunte cu clasa muncitoare condusă de partid din anii asupririi burghezo-rnoșierești, pînă la Eliberare. „Am adunat in pagini oameni, fapte / și visuri mari de zi, de noapte" zice poetul in Prolog. Acest efort este menit să arate viitorimii, celor ce vor trăj in anii fericiți ai victoriei depline a Comunei, partea de contribuție, hotăritoare in datele ei reale fi in semnificațiile ei pe scara istoriei, a generației din care însuși poetul face parte: „An 2000! Cind vei citi-o, — / de voi fi spus prelung adio / pădurilor de freamăt greu / și griului din satul meu, / din slava ta și-a codrilor / o lacrimă s-aprinzi ușor, ț Așa e dat: la zile mari / să-ți amintești și de zidari." (Scrisoare către anul 2000). E de reținut, mai iniii concepția personală a poetului relativă la structura particulară a eroului line din poemul său. Apelind in chip evident la propria sa autobiografie. Ion Bănuță nu se mulțumește, pe de o parte, să și-o evoce ca atare, adică să vorbească pur fi simplu despre el in numele generației din care face parte. Pe de altă parte, poetul nici , 54 Cronic* literari nu se îndepărtează intr-atita de propria-i biografie, incit să propună cititorilor o evocare lirico-epică — fie la persoana I, fie la persoana a Ill-a — in care să evolueze un erou cu o existentă de sine stătătoare, complet obiectivă. In acest sens, siniem foarte clar incu- noștin/afi de adevărata stare de lucruri in scurta și explicita poemă Alter eco: „Vladimir e fiul Radei. / Numele l-am născocii (...) 1 iar de s-a întimpla vreodată / eu cu el să mă confund, / nu-i decit o intîmplare / in amestecul rotund". Este, deci, vorba de un erou lirico-epic ce-si dezvăluie autobiografia pendutind in planul faptelor intre un probabil adevăr nemijlocit și unul fictiv, mai mult sau mai puțin inventat. Faptul are o importanță hotăritoare pentru caracterul Întregii construcții poetice; procedind astfel, poetul s-a eliberai de la bun început de consiringerile anumitor rigori compoziționale, care ar fi implicat nu odată prezența relatării detaliate și chiar a anecdoticii obositoare, cum se intimpla nu odată cu așa zisele romane in versuri, despre a căror eficiență artistică, in treacăt fie spus, mă îndoiesc serios, cel puțin legat de exigențele spiritului epocii contemporane. Autobiografia lirică a eroului din poemul Scrisoare către anul 2000 respectă intrutotul criteriul desfășurării cronologice. Ea este axată, in principal, pe trei momente semnifica- tive, atit pentru drumul vieții eroului, a tui Vladimir, cit și pentru etapele de dezvoltare a luptei poporului pentru eliberare. Este limpede, in ultima analiză, că poetul a fost preocupat de procesul fuzionării dintre trăirea lirică a eroului și istoriei, de aceea scrierea de față tinde mereu să fie și o frescă lirică a epocii din a cărei materie își soarbe substanța. Artistic vorbind, condiția realizării depline a unei astfel de întreprinderi complexe stă in capacitatea poetului de a nu obosi în latura vibrării lirice, deci în puterea de a fi el însuși peste tot. Cele trei momente cheie ale autobiografiei lirice sini marcate de înseși cele trei ample cicluri ale cărții. Și copiii sînt bătrîni, primul capitol al poemului, constituie o autentică evocare, prin intermediul amintirii, poetul propunîndu-și sd cuprindă anii de formație In copilărie a eroului său. Impresia de ansamblu, in multe privințe, este similară cu aceea din romanul lai Zaharia Stanca, Desculț. Similitudinea se explică nu atit pe calea unei presupuse con- taminări literare, cil mai ales prin aceea că este vorba, in mare, de aceeași lume: a satelor din dmpia munteană, chiar dacă la Bănuță identificăm o zonă geografică eu o pozi/ie înfrucitva nord-estică in rapori cu aceea din proza lui Zaharia Stanca. La acesta din armă, ne apare, cum prea bine se știe. Bărăganul de la Dunăre pînă la Roșiori de Vede, pe tind la primul „acțiunea" se petrece în părțile Argeșului. Tentațiile monografiei poetice sint vizibile în capitolul despre care este vorba. In genere, poetul alternează cîntecul liric avind o pronunțată influiență din partea cintecului de jale popular (o. frumoasa bucată Frunză neagră...; „Frunză neagră — miez de iad — / legănînd în vlnt durere, / printre anii de tăcere / mă văzui sărman nomad etc.) cu evocarea succintă, de factură descriptivă, ca intr-o suită de gravuri lucrate sobru, după tehnica cunoscută a contrastelor alb-negru. Prin această schimbare de modalităfi, ceea ce numeam monografie lirică se consti- tuie firesc, atît in Ictura lirismului reftexsiv cit și in aceea a lirismului narativ-descriptiv. Condiția copilăriei tui Vladimir — ,< cu aceasta a unei întregi colectivități sociale — este definiti pregnant, poetul obținind nu odată bune izbinzi. Investigațiile sini orientate in direcții multiple, ambiția poetului fiind de a nu pierde din atenție nimic esențial. Momentul căsătoriei — este vorba de Rada, mama eroului — este evocai Inir-o narație poetică cu iz de orație populară, dar in care dominante sini accentele de amărăciune și de îndirjire- „Stau bătrînii-n gindurî, f in anus de toamne: / — Fă-i vioară, Doamne, / viața, numai nuntă, / să nu-i fure mierea j soarta noastră cruntă 1 / Cint, cintS, lăulare l i Mai sus plosca, nune mare! / Să bem băutură tare, / să dăm foc la mădulare" (Nunta Radei). Peisajul natural se caracterizează prin frumusețea sa dezolantă și este notai ca atare, succint, eliptic chiar: „Ceru-aIbastru, îără pată. I Ripa roșie, surpată, I Se mai ține de un dîmb. f O troiță cală strîmb / între șapte cruci / prizărite prin uluci" (Hirca). Intr-o astfel de ambianfă viata omului se consumă trudnic, sub semnul silniciilor de tot soitd, înăbușitor. Și scenele de muncă sint admirabil surprinse de poet in poeme precum Torc femeile cu rindul, La cules de porumb. In originala Se duc carele ia Roci, prezentă și in culegerea Am rwhemat iubirea, tn/r-adeodr, cum spuneam și in cronica dedicată volumului amintit (Scrisul bănățean nr. St 1962) senzația este de calvar obsedant și sufocant, in același timp: „Se duc carele la Roci I oirfuite cu lingoare/și lingoarea nu mai doareI și n-ai unde să te rogi / Și n-ai unde să te rogi: / in pridvor la „formelie" / fad din morți o temelie j Se duc carele la Roci “. *Croflie>a IdlerarA 55 Aminiindu-ne că scrierea lui Bântifă, in această primă parte a ei, își trage seva dirr aceleași realități care l-au inspirat perpetuu pe Ion Pilot, ne dăm seama lesne de enorma cantitate de idilism investită de către poetul boier In poemele sale și de meritul poetului nostru de a ii restabilit adevărul istoric, din perspectiva ficțiunii poetice, evident, cum este și firesc, polemizind implicit cu tradiția literară. Locul nostalgiilor anistorice și al hiper- bolizăritor idealizările îl ia, in poemul lui Ion Bănuță, evocarea in tonuri grave și amare a unei realități tragice, in plasma căreia s-a integrat, organic pină la durerea cea mai grea, însăși copilăria poetului. Dacă autorul ar fi fost mai ateut cu „capriciile sau inaderențele muzei sale", cum se exprima Perpessicius, capitolul — în ansamblu de un ridicai potențial artistic — ar fi avut de cișfigai în unitatea sa valorică, prin evitarea unor alunecări In cea mai pură proză rimată (Dup& flori) sau a unor notații de elemente mult prea generale ea sd mai poată impresiona, chiar dacă aceasta se face cu un anumit patos al afirmării: „Kăsar din vini străvechii daci — / romanii le-nvățară jocul — / urmașii țes din fir de-argint, dibaci, / un cîntoc, căutind norocul / Sub cer se adună neștiut sărut, / romînii iau din horă mierea, f Hei, da ! / Puterea s-a urnit din lut / rămine fără pom durerea" (Sub cer). în afară de faptul că ciclul Și copiii sînt bătrîni fixează o originală imagine poetică de ansamblu a satului argeșean de dinaintea celui de-aț doilea război mondial — aspect pe care am încercat să-l relev in cele spuse pînă cum — legat de această parte a poemu- lui se cuvine o accentuată șt o altă reușită. Anume se cere să subliniez convingdtoarea integrare a eroului Hrico-epiC, a biografiei acestuia. in biografia colectivă, socială. Receptiv la cele ce se petrec in jur — asemenea lui Darie — Vladimir își capătă conștiința de sine și, firesc, ultimele bucăți ale capitolului ni-l prezintă pregătit pentru cele ce se vor intimpln cu el in viitor, ca ostaș al luptei revoluționare: „Secer spice pe Coclauri /dar mi-am zis să nu mai secer, / ci să intru în întreceri / la tăiatul de balauri / „Dar mi-arn zis să nu mai secer". Sau: „De-ntuneric sint sătul f Luna stă lingă pătul, / gata de dereticat / în- tunericul zîmbat / Cu argint și busuioc / prinsei noaptea de mijloc / șî-o frinsei pe cîmp' in două, / și in locu-i căzu rouă" (Greierele). Ciclul Toaca timpului se joacă, ai doilea din poem, își propune să ducă „acțiunea" mai departe, fixind date hotdrifoare din biografia de revoluționar a lui Vladimir. Ideea directoare a grupajului este aceea de a pune in lumină procesul de devenire revoluționară a eroului. Muncitor tinăr la atelierele Grivița — așa cum s-a întîmplat, in acei ani, cu mulți copii de țărani săraci din preajma Capitalei — Vladimir primește, cum se spune, bote- zul revoluției. Latura in care Bănuță se dovedește intr-adevăr inspirat este aceea a intuițiilor ale- gorice, legate de asimilare in plan liric a prezenței Partidului in viața și determinarea des- tinului de luptător al eroului. Ca și Hctliuc altădată (in emoționantul Chivără Roșie), Ion Bănuță trece in alegorie poetică detașamentul conducător al clasei muncitoare, apelind la mitologia populară națională, In viziunea lui Bănuții, cunoscutul mit al lui Faur primește noi atribute, devenind o proctțîe gigantic-simbelică a partidului clasei muncitoare. Se evidențiază, in acest fel. adinca înrădăcinare a tradițiilor revoluționare în istoria poporului, apăsindu-se tocmai pe latura tratațiilor muncitorești, căci, cum prea bine se știe. Faur e un simbol folcloric al meșteșugarului priceput și de o neobișnuită forță fizică. Cele două poeme in care apare chipul lui Faur, tirul să „reconsidere" tocmai dintr-o atare perspectivă mitul folcloric. Poetul iși investește eroul. in cazul de fată pe Faur, evident, cu atribute ce pendulează intre fantasticul mitologic șî luciditatea realistă a momentului istoric. După ce In prima poemă, intitulată chiar Faur, definirea eroului este urmărită pe direcția meta- forelor fantastice, de basm („Faur, manifest al vieții,/te-am văzut uinblind prin iad,/zbu- rător bătut de ginduri, 1 tăind valurilor vad". „Ești prietenul din vise / și izvor de ape vii,/oști părintele meu, Faur, /omul măsirrînd tării" efc.), deci după acestea, în Toaca timpului se joacă, poetul ne oferă o adevărată lecție despre revoluție, lecție primită de Vladimir din partea lui Faur, iotul caracterizindu-se. acuma, prin jrustețe și luciditate, lată de pildă, cum se adresează Faur tui Vladimir, răspunzind la întrebările acestuia „Vladimire, nu-i ușor, / Timpul c de plumb și dor, f toate se-adincesc. se-aprind j inir-tm vechi și nou colind (.,.)/Toate bal in miez de soartă, /descuind un ev, o poartă. / Timpu-i de răspunderi plin" ide. De remarcat că ritmica folclorică a versului — atinsă discret și de „harul" arghezian — se adecveaza la substratul intim al poemelor, in această împrejurare. Din păcate, in totalitatea sa, capitolul in discuție ne apare cel mai puțin realizai, judecindu-l mai ales din perspectiva liniilor directoare ide poemului. In afara bucăților de mai sus, ta care s-ar mai putea adăuga poeme ca Putere sau Cintecul ciocanului, notabile prin specificul atmosferei surprinse, in rest intilnim prea puțină poezie autentică. Intențiile 56 Oonka litern/A. poetului de a investiga pe orizontala istoriei, in vederea realizării frescii lirice, eșuiază m cea mai mare măsură. l.ocul evocărilor „diti interior", surprinzător, il iau relatările con- venționale. neîn fi orale de arderi poetice impresionante (Greva, Curbele de sacrificiu, Sirena, Pocit ri, boi !«). Efectul cel mai păgubitor al respectivei stări de lucruri stă in extrem de firava integrare a eroului lirico-epic, V/adimir, in istorie, in pulsul general al psiholo- giei colective. Air se pare că, la origine, cauza provine dinlr-o prea disparată fi chiar neu- tră viziune a eroului asupra realității, care, din nemijlocită, pentru el, devine destul de exterioară, distantă. Impresia, la lectură, este aceea de suplinire a eroului de către poet, intr-un mare grad. Alături de primul capitol — fi poate intr-o mai mare măsură — ultimul. Cetatea tăcerii, contribuie afectiv la reușita poemului Scrisoare către anul 2000. Aceasfd parte masivă a lucrării pune in lumină — cum arăta și Perpessicius în articolul amintit — însușirile cele mai personale ale poetului. Cetatea tăcerii este, in esență, un sincer imn de laudă și preamărire adus tenacității morale și spiritului de abnegație de care au dat dovadă luptătorii comuniști. Compoziția capitolului — care la rigoare ar putea fi socotit un poem cu o existență independentă, cum l-a prezentat intr-o mai veche formă, însuși autorul, de altfel — este prin excelență mozaicală. Aceste „inscripții pe tăceri", cum le numește poetul in poema introductivă („Tot adunînd ce nu știusem ieri / din timpul ștrimb, din ocna rece, / ivii inscripții pe tăceri, / căci omul vine, omul trece") se remarcă in primul rind prin reala diversitate de tonalități lirice, impuse, de ta caz la caz, de însăși realitatea de la care s-a pornit. De la discursul liric, solemn fi patetic (Cetatea tăcerii), in care se evocă cu multă gravitate amintirea marilor bătălii de odinioară (Văd luptătorii din sumbra cetate /stind pe trupuri goale de brazi. / murți de o sută de ani,/cite cinei de fiecare rază a soarelui" sau: „Liniște 1 Liniște adincă/Se-aud umblind, / pe vint / printre stele,/și aflările mele") se trece cu multă siguranță la cele mai neașteptate tonalități. Cotidianul vieții din temnița este surprins cind in autentice scenete lirice dramatizate, transpuse in dialog (Corbii se-adunarâ-n for, Faur despre istorie. Faur despre ape. Prietenie), cind in strune și gingașe miniaturi (Mesagerul, Privighetoarea. Fenicica, Un opaiț.). Nu-i străină de arta poetului nici imprecația dură, dezlănțuită, u blestemului poetic, pe linia tradiției arghe- ziene: „Poliție I /Secătură,/fiară, nume blestemat, / să te spinzur am jurat/de copacul meu de ură. / Bubele din lumea toată/să tc-nchege in dahe,/să n-ai unde pune-un ac/pe făptura ta spurcată" (Blestem). De o cuceritoare intimitate poetică sint și baladele-epistotă ale iui Vladimir către iubita sa. Idealizarea imaginii fetei iubite amintește de hieratismul și roman- tismul legendelor și basmelor populare: „Unde ești, iubito, /ai ochi verzi de marc,/și cu păr de aur și cu trup de algă, / floare de pe timpuri. / tu argint, in vaduri, / piatră dcncercare, / trestie în soare?" (Trestie de aur). Alteori, nostalgiile tinerești, cheamă in amintire remi- niscențele liricii eminesciene, puetid inscriindu-și stihul, și de data aceasta, pe linia sdnd* toasd și generoasă a tradiției naționale, Așu se iniimplă in feerica poemă intitulată Vis, unde eroii eminescieni, Cătălin și Cătălina, țin tovărășie eroului întemnițat: „Ziua s-a pierdut în noapte crud / și sub ziduri negre umbre Se aud/Zbor la Cătălin cel drag. / Eminescu stă în prag/Undc-i oare Cătălina ? / A murit mi-a spus sulf lua, /Cătălin nici el nu vine./s-a pierdut printre glicine". In sțirșit, de a puternică forță sugestivă, in Cetatea tăcerii, este și latura care ținea de surprinderea aspectelor de „teratologic istorică" (Perpessicius). de surprindere a atrocităților canibalice ale vieții din Închisoare. Astfel, personajul Ancateu este o proecție simbolică. in planul tipologiei literare, a tot ceea ce a avut mai abject, mai dezumanizai, la modul po'i- ualent (cruzime, cinism, lașitate, frică etc.). vechea orinduire socială. Pentru portretizai e. poetul apelează la procedeul totalei descalificări — morale si fizice — a ntsufut, după bine cunoscuta artă pamfletară a lui Arghezi. Specimenul e „inalt și greu, malac de piatră, cind ride, ai zice mai degrabă că latră", iar „Florile din vîrf de dor / tremură, și pling și mor / cînd presimt că duhul lui / umblă printre cărând" etc. (Ancateu). Tocmai pentru că acest al treilea capitol al poemului Scrisoare către anul 2000 dispune de un asemenea veritabil potențial artistic, regretăm sincer Că piesele finale ale cărții invede- lează o surprinzătoare slăbire a respirației lirice; poetul a crezut că poate încheia edificiul cu cîteva poezii minate in bună parte de retorism și deciamativism, lucrări avînd o jimdă gene- tală jestiv-exierioară (Libertate. Floare de august. Toate steagurile roșii), Sursa adevăratei reușite, la Ion Bănuță, nu stă atit in poezia de declamație patetică, caracterizată prin gestică largă, maiacovskiană, cit in alte elemente, cum sint cele relevate, in parte, și in cronica de față — cronică dedicată unei indrăzneje și de multe ori izbutite experiențe poetice. NICOLAE CIOBANI! CMfirl lilrriăj 57 studii SIMBOL Șl ALEGORIE ÎN POEZIA LUI EMINESCU V 'orbind despre dezvoltarea diferitelor forme dc cultură in raport cu dezvoltarea gene- rală a societății, K. Marx spunea că mitologia greacă n-a fost numai arsenalul artei grecești, ci și fundamentul ei: „Orice mitologie învinge, domină și modelează forțele naturii în imaginație și prin imaginație, dispare deci în momentul în care acestea sint cu adevărat dominate,.. Dificultatea nu constă insă in a înțelege că arta și epopeea greacă sint legate de anumite forme dc dezvoltare socială. Dificultatea constă in faptul că ele ne mai produc incă și astăzi o plăcere artistică ți că mai contează in anumite privințe ca norme și modele inegalabile, Lrn bărbat nu poate redeveni copil fără a deveni copilăros. Dar nu-1 bucură oare naivitatea copilului, și oare nu trebuie cl însuși să năzuiască să reproducă, pe o treaptă mai înaltă, adevărata sa esență ? Nu renaște oare in natura copilului din fiecare epocă propriul ei caracter in toată naturaleța sa? De ce copilăria socială a omenirii, pe treapta pe care și-a atins dezvoltarea cea mai frumoasă, nu și-ar exercita, ca o etapă care nu se va mai întoarce niciodată, farmecul ei veșnic ?"<), Dar atunci o nouă întrebare se poate pune: Nu in aceiași situație se află arta tuturor popoarelor, bazată pe mitologia înr ? Așa cum farmecul care îi asigură artei grecești calitatea de model inegalabil îți găsește adevăratul temei în mitologia greacă, arta fiecărui popor Iși găsește esența sa adevărată in creația populară, in mitologia lui. care exprimă propriul lui caracter in toată naturalcța sa, cu atît mai vizibil cu cît mai tinără este cultura poporului, mai apropiata de faza de copilărie a istoriei lui. O astfel do esență folclorică a literaturii rrunîne, ca măsură a clasicismului ci,căuta Eminescu, valorificată în întreaga sa creație poetică și mărturisită, ca un testament literar, în artico- lul program al revistei Fintina Oiandugiei, al cărei îndrumător era cliemat să fie, în 1888: „Dacă în autorii antichității plini de adevăr, dc eleganță, de idei nimerite, și care vor rămino pururi tineri, găsim un remediu contra regresului intelectual, nu van uita că și în timpurile noastre există un asemenea izvor pururea reîntineritor: poezia populară, atit • cea de la noi cit și cea a popoarelor ce ne înconjoară". In creația poetică a lui Eminescu istoria și folclorul au fost două coloane de susținere a aceluiași monument, ridicat pe cea mai bună tradiție a curentului „duhului național". Bălcescu, ca istoric, susținea că primii istorici au fost poeți și că primul izvor al istoriei este poezia populară. Eminescu, ca poet, căuta începuturile istorice ale poporului în mitologie, cea mai veche formă de poezie păstrată în patrimoniul folcloric. Mitul este fabulație, produs a! fanteziei în faza de copilărie a omenirii, cind cuvîntul nu era abstracțiune ci o realitate, principiile de viață fiind personificate în reprezentări concrete, păstrate în patrimoniul folclo- ric universal ca mod de expresie poetică a ideilor, considerat în concepția romanticilor poezia însăși în ce are ea mai autentic. Fabulosul însă, ea trecere în ireal, exprimă poetic transpu- nerea prezentului intr-un trecut istoricește nedetcrmînat, în timpul de poveste, sau cum 1 MarxEngek, Poprf «ni fi Iieera«Mrrf, p. 24—29. 58 SiadU spune Eminescu în Variere și Atadond, una din primele poezii de confruntare a realității cu lumea închipuirii: Ideal pierdui in noaptea unei lumi ce nu mai este. Lume ce gindea in basme și vorbea in poezii, OI te văd, te-aud, te cuget, tindră și dulce veste Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alți zei In același an, 1870, în „zarea tinereții" fiind, cind încă „ale vieții valuri" nu-i șterse- seră din suflet „poveștile-i feerici", poetul avea credința, exprimată șî într-o bucată in proză, Arhaeus, că „poate povestea este partea cea mai frumoasă o vieții omenești. Cu povești ne leagănă lumea, cu povești rte adoarme. Ne trezim și murim in ele", iar în poemul autobio- grafic Un roman (V, 268). în altă versiune mai sugestiv întitulat Codru și salon, poetul se închipuie într-o petrecere cu cei de-o virstă cu el, ascuns după o perdea și adîncit In jindul la satul copilăriei înconjurat de codri, la cimpîile înfloritoare unde zilele i se țoseau din raze, și la o babă ce știe atîtea povești pe cîte fuse de lină torsese, și îndeosebi la chipul cel blind al unei copile ce-i spunea in jocul dragostei dintîî tot ceea ce in viață erau încă nurnai întrebări... Da, ghicitori... enigme, Ah I ce știa pe-atunce De-a vieții grea enigmă, de anii jurtunoși ? In lacu-adinc și neted din mijlocu-unei lunce El vedea zine albe cu părul de-aur roș. Ztnele din vremea copilăriei, cu farmecul primei iubiri, le va mai căuta poetul și în anii furtunoșî ai vieții, cum va spune intr-un fragment din 1873: Si in ochi ini-incremeniră Multe icoane și povești, Precum iarna se încheagă Flori de ghiafd pe ferești. In Epigonii, primul crez literar, poetul regreta pe scriitorii generației revoluționare pentru modul lor de a gmdi în poezie. Spusa lor „era sfintă și frumoasă" pentru că gîndurile lor corespundeau unei realități simțite, ce „din inimi era scoasă", in raport cu lumea cea aievea, ce părea cu neputință. Ei credeau in poezia lor, in simbol urile ei. pentru că ea exprima un „adevăr scăldat in mite”, așa cum era conceput adevărul in vremea cînd cuvîntul nu era o abstracțiune ci o realitate, in faza de copilărie a umanității. Scriitorii pe care-i regretă poetul sînt deci cei care, în faza de copilărie a literaturii noastre, prin modul lor de a gîndi în poezie trăiau in copilăria umanității, în vremea cînd istoria era mitologie, etnd, m istorie fiind, ei continuau totuși un străvechi mod de reprezentare a principiilor de viață, acela al personificării oricărui adevăr, al oricărei idei: Voi urmați cu răpejune cugetările regine, Cind plutind pe aripi sinte printre stelele senine, Pe-a lor urme luminoase voi asemenea mergeți. Cu-a ei candelă de aur palida înțelepciune. Cu zimbirea ei regală, ca o stea ce nu apune, Lumina a vieții voastre drum de raze semănat. Ce ia vîntul cald ce-o mișcă, cintări molcome respiră; Ochiul vostru vedea-n lume de icoane un palat. • Cu astfel de gînduri despre natura și funcțiunea poeziei, dobindite de Eminescu printr-o cunoaștere a literaturii romine din epoca revoluționară, îndrumată de programul Daciei literare, dar mai cu seamă format în școala romantică a vremii, era firesc să fi avut încă din tinerețe pasiune pentru ceea ce constituise încintarea copilăriei lui, folclorul. O dată cu trecerea anilor, poetul nu regretă numai fericirea copilăriei ci și modul folcloric de a-și reprezenta lumea, permanent izvor al croației lui. Tot așa, regretul pentru trecutul Îndepărtat, opus prezentului decăzut, nu este decît o altă formă a aceluiași regret pentru copilăria în care el își închipuia lumea reală în reprezentările creației folclorice, cind și el „convorbea cu idealuri", tot mai mult apuse in curgerea timpului, cum se vede din evocarea ei în Studii 59 Trecut-au anii, poezie scrisa în 1883. cind primul val de întuneric se va abate asupra minții lui: Trecui-au anii ca nori lungi pe șesuri Și niciodată n-or să vie iară. Căci nu rnă-ncinlă cui cum mă mișcară Pocești și doine, ghicitori, eresuri. Ce fruntea de copii o-nseninară Abia-nlelese, pline de-njelesuri — Creația folclorică se observă in poezia lui Eminescu incă din primele încercări, nu numai în alegerea temelor ci și în valorificarea poetică a modului folcloric de reprezentare a realității. Poetul ne-a dat singur o indicație asupra tehnicii lui în articolul, nepublicat încă, despre Stringerea poeziei populare: „E păcat cum că ronunii au apucat de-a vedea in basm numai basmele, in obicei numai obiceiurile, in formă numai forma, in formulă numai formula. Formula nu e decit manifestaliunea palpabilă, simțită, a unei idei oarecare... care trebuie înțeleasă... Arfeudraî cum că poezia nu are să descifreze, ci din contra are să încifreze o idee poetică in simboatele și hieroglifele imaginilor sensibile — numai cum că aceste imagini trebuie să constituie haina unei idei, căci ele altfel sint colori amestecate fără infeles... Ideea e sufletul și acest suflet poartă in sine deja ideea corpului său. astfel cum cauza poartă in sine o urmare neapărată a ei" ('). Fragmentul acesta se raportează cu ușurință nu numai în general la filozofia lui Negel, prin ultima expresie, ci chiar la estetica lui, la definiția frumosului ca „manifestare sensibilă a Ideii", precum si la explicația mitului în exprimarea cugetării umane. în Lecții asupra istoriei filozofiei2) Negel spunea că mitologia „se mișcă in domeniul fanteziei dar in sine ea este rafionabila". Mitul este tui anumit fel de de a filozofa, dar gîndirca mitică incă nu este o gindîre filozofică. Mitul este o formă inferioară de exprimare a gindirii, căci gîndirea care imaginează are ca obiect esența dar n-are alt organ decit reprezentarea sensibilă. Semnificația miturilor este în generai gîndirea, însă în vechile și adevăratele mituri gîndirea n-a fost prezenta sub formă pură, nefiind concepută mai Intti ideea și apoi căutată reprezentarea sensibilă, ca in poezia noastră de gen meditativ, în care mitul e numai veștmîntul pentru reprezentarea ideii. Poezia primitivă n-are ca punct dc plecare separarea gindirii abstracte, a prozei gindirii. de poezie, de expresia sa a) Ca filozof, Negel era Îndreptățit de a căuta semnificația miturilor in gindirea pe care do o exprimau, adevăratele mituri nefiind decit un anumit fol de a filozofa, numai cu timpul dovedit ca aparținind poeziei și nu filozofiei. Dar ca teoretician al artei el recu- noaște implicit în definiția lui și vab'iirca poetică a mitului, ca și alți poeți romantici, inlrucil Și arta in general nu era pentru el decît o exprimare a gindirii intr-o formă sensi- bilă. Tn estetica romanticilor erau recunoscute două valori poetice ale mitului, simbolul și alegoria, făctndu-se deosebirea, precizată de A. V. Sclilegel in Teoria filozofică asupra artei. între reprezentarea simbolică a mituitii, ca produs al fanteziei anterior conceptului, și sim- bolizarea intenționată și reflexiva a conceptului in alegorie. Distincția este aceeași pe care va face-o și Eminescu, in baza definiției hegeliene a frumosului, vorbind de ideea ea tre- buie înțeleasă iu simbolurile și hieroglifele imaginilor sensibile, și de inciîrarea inten- ționată a ideii poetice în imaginea sensibilă, explicată de ct însuși în propria lui creație ca alegorie. Recunoscind că poezia nu are să descifreze. ci din contră are să încifreze ideea poetică in imaginea sensibilă, se pare că poetul se gindea la alegoric ca primă modalitate de expresie poetică, dar cămine să se vadă dacă simbolizarea intențională nu îl ține mai aproape de reprezentarea simbolică a mitului in cea mai mare paric a operei lui, alegoria fiind folosită dc el în cîteva mari creații, expresii ale unei adinei filozofii asupra vieții, determinată du condițiile epocii lui. Pentru a stabili in creația lui.măsura simbolului și a alegoriei, și a determina astfel și unele aspecte specifice ale valorificării poetice a mitului in comparație cu poeții romantici, se impune o mai exactă precizare a termenilor, ținind seama dc constiluirea sensului lor în limbajul poetic in general ‘J. Mitul, ața cum a fost creat in vechime de fantezia popoarelor, corespundea necesi- lății omului de a asigura existenței lui o certitudine prin reprezentarea principiilor ei intr-o ’) M. populari, cd- D. Murirața. 2 Zwmm iar J'Aiiuiur* Jc fa «I- Gftllinurd, Parit, 1954, J», 132. »> Idem, F- 1». _ . CL T- Viano. MtțorU ți tim bal, îa dc fihsolie ți Wfci, 1939. p. 113; FUoiafia ți P^rit, 1943. p- 30—32. 60 formă concretă, singura valabilă in gîndirea primitivă, cind realul existenței, încă necu- noscut pe cale rațională, era privit ca și cum generalul ei ar fi epuizat intr-un element particular, devenit cu timpul obiect de cult religios. Intr-o mentalitate specifică atitudinii preștiințifice a omului față dc lume. In gîndirca primitivă ideile erau exprimate prin anu- mite semne concrete, numite cu timpul simboluri, care printr-0 intuiție analogică repre- zentau ceva abstract sau imposibil de conceput rațional in epoca primitivă a umanității- Ștîința a început o dată cu eliberarea gîndirii de concretul expresiei, cum spunea Engels, vorbind despre Pitagora. Ceea ce în istoria culturii umane era numit „miracolul grec" n-a fost decît apariția spiritului științific, care a transformat funcțiunea religioasă a reprezentării mitice într-o funcțiune poetică. Simbolizarea, ca expresie figurată a unor idei de neconceput ca abstracțiuni în ginuirca primitivă a omului, și-a păstrat așadar valoarea de metaforă după ce rațiunea s-a dovedit un mijloc valabil de cunoaștere a lumii și tocmai de aceea in antichitate apărătorii vechilor religii, cei ce înțelegeau mitul ca simbol, cereau ca poeții să fie bătuți cu bățul în piețele publice, ca unii ce stricau credința în zei. Funcțiunea poetică a mitului a crescut pe măsură ce ideile privitoare la univers, concepute în planul abstrac- Iiunii o dată cu cunoașterea științifică a lumii, au începui a fi intenționat reprezentate într-o armă particulară, concretă, specifică fazei încă primitive a cunoașterii științifice, într-o sinteză a generalului cu particularul astfel că particularul nu cuprinde întreaga realitate a generalului ci mimai o semnifică, in ceea ce încă in epoca de dezgolire a mitului de con- ținutul lui religios se numea alegorie. Așadar sub dcaiă aspecte, ea simbol și ca alegorie, a fost privit mitul ca mijloc de creație poetică, prin trcpiata lui dezgolire de conținutul străvechi religios, două func- țiuni ale metaforei, pe care poeții le folosesc deopotrivă, fără a le putea reduce gîndirca la una din ele. Metafora este expresia concretă, cu valoare poetică, a unei abstrac- țiuni concepută întii in planul gindirii logice, nu al celei mitice, reductibilă deci la forma unei propoziții în care. în baza unei comparații, termenul abstract este înlocuit cu cel concret. Cînd din metaforă lipsește primul termen al comparației, limbajul devine sim- bolic. In epoca veche această suspendare avea sensul reinterpretării mitului prin valoarea lui religioasă, dar cu timpul, cînd o astfel de susbstituire și-a pierdut sensul religios, sim- bolul a rămas doar o expresie poetică, asemeni alegoriei care tindea să reducă simbolizarea la o intenționată și reflexivă incifrare a ideii poetice in imaginea sensibilă. Deosebirea dintre ele constă in aceea că simbolul, ca trecere dc la concret la abstract, este doar un semn care indică abstracțiunea, iar alegoria, ca trecere de la abstract la concret, este un semn încărcat cu o semnificație ce ține de o anumită viziune asupra lumii, asupra căreia poetul meditează îndelung Înainte dc a-i căuta expresia poetică. De exemplu, cind Eminescu vorbește de „noaptea” ochilor cuiva, folosește, o metaforă simbolică, termenul concret putînd sugîra tot ceea ce în exprimarea sentimentelor se poate compara cu noaptea : întunecime, adincime, mister etc. Și cînd același poet reconstituie din adincimea și misterul privirii ființei iubite imaginea unui „demon" neînțeles de muritorii de rind, folosește o metaforă alegorică, termenul abstract, iubirea geniului nemuritor, fiind personificat pentru exprimarea unui sens mai complex ai ideii poetice, drama geniului reprezentat ea demon în ocnii muri- torilor. Din cauza complexității ideii poetice alegoria uneori se constituie dintr-o înșirare dc metafore, exprimiad un conținut mai bogat decit simbolul. Dacă simbolul este produsul fanteziei unui popor intreg în faza de reprezentări con- crete a abstracțiunilor, alegoria folosește mijloacele limbii primitive, concrete, ca procedeu dc arhaizare, de proiectare a faptului real istoric in tiparele gîndirii stăvechi, mitice, spe- cifice creației folclorice, mai cu seamă actualizate ca modalitate poetică în epoci de căutare a tradiției folclorice, cum a fost epoca romantismului. Dar din aceasta nu deducem, cum susține I. Jura în studiul Mitul in poezia lut Eminescu. că toți marii poeți, Dante, Milton, Byron, Hugo, inclusiv Eminescu, gindeau mitic, chiar dacă rădă- cina gindirii lor se hrănește adine din mit și nu din filozofie. Și, in baza aceleiași obser- vații, nu se poate admite nici că drumul pe care-1 străbate creația lui Eminescu, în plină atmosferă de reînviere a vechilor mitologii în poezia romanticilor, este identic cu drumul pe care-1 străbate mitul, de la legendă la ideea abstractă, chiar dacă în mare măsură poetul a valorificat mitul ca metaforă simbolică, și a încifrat ideea poetică in alegorie numai in producții de o mai profundă meditație filozofică, sinteze ale creației lui. Porzia a avut totdeauna de ales intre simbol și alegorie, afirmind cînd una cînd alta din valorile metaforei folclorice. Vechile mitologii, chiar după ce au început a-și pierde valoarea religioasă, au avui un mai pronunțat caracter simbolic, ceea ce nu înseamnă că •) Firi., Gimber, 1»SI. fi. S—7- SWdii 51 I simbolul și-a pierdut valoarea poetică cedind alegoriei locul, o dată cu lărgirea orizontului do cunoaștere a lumii prin înlocuire;» religiei cu știința. Dimpotrivă, ținind seama că știința nu tinde să înlocuiască arta ci numai religia, ca forme de reprezentare a lumii, metafora simbolică nu-și va pierde niciodată semnificația poetică. Despre ea spune T. Vianu că posedă valoarea artistică cea mai trăită intrucît implică o comparație între o impresie dată și un» rămasă vagă, cu neputință de formulat printr-un termen univoc și precis, pe care îl ghicim astfel în perspectivele uelrmitate ale metaforei, fără să-l putem formula vreodată. „Metafora simbolică sau infinită est e, din această cauză, aceea care mijlocește lucrarea cea mai productivă a imaginației și aceea care produce, prin nedeterminarea ei sugestivă, starea poetică prin excelentă*1 *). O astfel Ic stare poetică se gindeau să producă romanticii cînd spuneau că poezia autentică este .mitologia,, cum se vede din manifestul romantismului german, întocmit, ca reluare a unor idei mai vechi ale lui G. B. Vico, de Fr. Schlegel în iscurs asupra mitologiei: „Ijpseșt e poeziei noastre un punct central, deopotrivă cu ceea ce era mitologia pentru cei vechi. Lutrul esențial prin care poezia modernă stă mai prejos de cea veche se poate concentra in observația că ne lipsește o mitologie. Adaog insă că sintem aproape de momentul in care om dobindi una sau, mai degrabă, că a venit timpul să colaborăm serios pentru a o obține"*). Atît numai că poezia nu-și putea găsi punctul central ititr-o nouă mitologic intrucll "mul modern nu mai putea gîndi mitic iar valorificarea poetică a vechilor reprezentări simt*u < cum spunea chiar fratele lui Fr. Schlegel. A. W. Schlegel. nu stă în puterea unor artiști individuali, mitul fiind O vedere asupra naturii și lumii aparținind unei națiuni întregi. Observația este cu atil mai valoroasă eu cit poezia romanticilor a fost mai mult alegorizantă chiar ca valorificare a străvechilor mitologii, avînd un pronunțat caracter meditativ, filozofic, estetica ei fiind rezumată perfect în definiția dată valorii artistice de Hegcl, defin ție potrivită cu metafora alegorică : „Frumosul este ma- nifestarea sensibilă a Ideii". Eminescu, cu intuiția oricărui mate [ioet a reținut «le două valori poetice ale mitului, simbolul și alegoria. Ca poet romai tic in primul rind, cum recunoaște ol însuși că a fost, el a dat poeziei sale nota de meditație filozofică, a incifrat anumite sensuri filozofice in ima- ginea sensibilă, a folosit deci îndatora alegorică. Dar pentru că prin aceasta el a rămas poet și nu a devenit filozof, metai" a alegorică nu este pentru el singura formă de expri- mare a ideilor poetice. Nefiind un f i^zoi ce se exprimă poetic ci un poet cu idei filozofice, el n-a făcut din încifrarea ideii"' p "fiu in imaginile sensibile exclusiv alegorii, ci a folosit in egală măsură, dacă nu cu precădere, metafora infinită sau simbolică, a cărei nede- terminare în planul gîndirii logice mija fvște lucrarea cea mai productivă a imaginației, sursa prima a marii poezii, Experte, ța .ui poetică se consumă intre cele două valori poetice alo mitului, simbolul și alegoria, prin cele două izvoare principale ale creației lui, folclorul și filozofia romantică. Prin înciiran । idrij poetice in hieroglifele imaginilor sensibile poetul este aproape de poezia filozofică u ri . anticilor, construind imaginea poetică după tehnica metaforei alegorice, dar. nerenunli I! la exprimarea poetică a glodurilor sale filozofice in simbolurile străvechilor reprezenta i ale gîndirii folclorice, el își dă scama că simbolul are o valoare poetică mai mare decît alegoria, că poezia este în primul rind simbol, chiar și după ce ea sc îndepărtează de străvechile rădăcini ale reprezentării folclorice. Prin aceasta sc explică de ce viziunea 1 delofică este fundalul îndepărtat al poeziei Iul Emi- nescu, fără ca valorificarea gîndirii : de lorice să însemne „primitivism", poetul negîndind totuși mitic, cum nici nu mai puica gîndi nimeni în epoca lui, tiparele vechilor reprezentări mitico fiind urmărite de el num;,; : u interesul pentru valoarea simbolică a metaloreî, spe- cifică deci creației folclorice. Eminescu a urmărit valoarea simbolică a mitului pină în credințe străvechi, despre poezia lui putîndu-se spune că îndatora simbolică ii dă măsura valorii ei artistice, cu toate că ne par mai importante la prima vedere motivele de prim plan, meditațiile și problemele pe care le pune, ca orice poezie romantică. Poetul își populează lumea poeziei cu zeii dacilor și ai goților, ai romanilor și ai nordicilor, strlnși intr-un mit rominesc: Zamolxe, Dochia, Odin, cit și unii Împrumutați din panteonul antichității clasice: Hyperion, Apoi Io, Venus, Eros, Aurora, Okeanos ele., fiecare simbolizînd ceea ce semnificau și în vechile reprezentări mitologice, în imagini poetice care insă nu exclud încifrarea unor idei poetice noi, ținind de propria concepție a getului despre lume și viață. Din interesul pentru va- loarea poetică a mitului rominesc, el a creat simboluri cu semnificație valabilă pentru epoca lui, încrezător în realitatea idealurilor umane, exprimate in „copilăria" literaturii T. Vi*no. JVofrhmcta ... p. ]17. 2) T. ViâDUj Fihjfffie fi 62 S4wdit romine în reprezentările gindirii folclorice, a cărei înțelegere explică persistența ei în vi- ziunea lui poetică. Este ideea de bază a valorificării poetice a folclorului, mărturisită de poet în articolul despre Stringerea literaturii populare: „Materialul in care se sensibili- zează ideea etern poetică sint imaginile — nu insă imaginile tuturor popoarelor, ci ale aceluia la care ea se sensibilizează. Tropii unei națiuni agricole diferă de tropii, de imagi- nile unei națiuni de vinători ori de păstori. Sub ce imagini va îmbrăca unul simțdminiul etern oi amorului și sub ce imagini celălalt, decit numai prin cete pe care le posedă Ca poet, Eminescu mergea pe drumul creației folclorice valorifieînd metafora simbolică din convingerea, păstrată piuă tîrziu, in 1880. într-un articol din Timpul, că „o adewirnld lite- ratură trainică, ca să ne placă ți nouă ți să fie ți originală pentru alții, nu se poate înte- meia decit pe graiul viu al poporului nostru propriu, pe tradițiile, obiceiurile ți istoria lui, pe geniul lui". Cu alte cuvinte, poetul căuta, ca și înaintașii săi revoluționari, „adevărul scăldat in mite, printre nouri de eres", considerînd că izvoarele literaturii originale la care el avea conștiința că participă prin creația lui, nu pot fi decit istoria și folclorul. Pentru Eminescu împrumuturile din alte mitologii decit cea păstrată in tradițiile fol- clorice ale poporului romîn, înainte dc a fi izvoare ale unora din reprezentările lui poetice, sint dovezi că el, încă din primele încercări literare, era preocupat de modul folcloric ai creației poetice, recurgînd la valoarea simbolică a limbii populare, care păstrează urinele străvechii gîndiri mitice sub forma metaforei simbolice. Cea dinții tehnică în laboratorul eminescian a fost folosirea mitului ca funcțiune simbolică a metaforei, pe ea bazîndu*se cele mai caracteristice mijloace ale creației poetului, corn abservă 'I'. Vianu în Epitetul eminescian: „In poeții le tinereții, personificarea naturii se face prin mijlocirea simbotu- rilor mitologice. In loc de a anima direct natura, prin epitetul personificator, poetul o populează cu genii, silfi, ondine, Eol, Eros, Chloris etc. In Misterele nopții, un peisaj de noapte este redat prin intermediul unor ființe mitice: „Cind din stele auroase ț Noaptea vine-ncetițor I Cu-a ei umbre suspininde, f Cu-a ei silfe țopotinde, f Cu-a ei vise de amor etc, Epitetele nu slut deci legate direct de obiectele peisajului nocturn, ci de geniile mitice pe care poetul le folosește ca pe niște personificări intermediare ale naturii. Nu noaptea este suspinindă smr șopotinda, ci umbrele si silfii ei. Numai cu timpul apare epitetul personifi- cator ți produce unele din accentele cele mai caracteristice ale poeziei eminesciene: lumina blindei lune (Lacul), Iar in păr infiorate/Or să-fi cadă flori de tei (Dorința), .Adormind de armonia / Codrului bătut de ginduri (ib.) tmguiosul glas de clopot (Călin), luna moale, sfiicioasă și smerită (ib.), Tristă-i firea iară vintul sperios v-o creangă larmă./Ele (izvoa- rele) trec cu harmei unde (ib.). Apa somnoroasă (Freamăt de codru), văile pline de somn (Memento mori), noaptea bâtrină ursuză, ewrfcd (Povestea magului călător in stele) etc.]). In epexa de cristalizare a concepției de viață a poetului, se arată în continuarea studiului Iui T. Vianu, sînt caracteristice epitetele care redau marile depărtări în timp și spațiu : etern, vechi și adine. Prin folosirea lor și prin ideile sau reprezentările fanteziei legate de ele, „Eminescu este unui din reprezentanții cei mai străluciți ai epocii deschise 0 dată cu anul 1S48, printre ai cărui scriitori ei a recunoscui in Epigonii pe înaintașii săi... Eminescu li se alătură in generația următoare nu numai prin poetizarea trecutului generos, a basmelor, a legendelor ți tradițiilor populare, dar ți prin acea sensibilitate pentru vechimea înfățișărilor din jurul său, despre care ne vorbește unul dintre epitetele sale cele mai caracteristice. Gindirea eliberată vrea să pătrundă pînă in adincimea sufletului omenesc, să sondeze misterele naturii ți să se ridice pină ta concepțiile cele mai generale ale inteli- genței, pind la cunoașterea legilor eterne ale naturii. Epitetele caracteristice ale poeziei eminesciene, adine, vechi, etern, exprimă aceste atitudini''. Cu alte cuvinte, Eminescu li se alătură înaintașilor pentru modul lor de a gîndi în poezie, specific „copilăriei1' literaturii rominc, modul mitic de reprezentare a realității, păstrat ca metaforă simbolică in gindirea poetică a „sfintelor firi vizionare ce făceau valul să cinie, ce puneau steaua să zboare, ce creiau o altă lume pe-astă lume de noră". Este ceea ce regreta poetul cu trecerea anilor in propria sa experiență de viață, in „zarea tinereții" incintat de „povești și doine, ghicitori, eresuri". Coborîrea din mitologie în istorie, de la concret la abstract, care e totodată și o maturizare a poetului, corespunzătoare unei treptate lărgiri a experienței lui de viață, poate fi urmărită in mai multe etape, o dată cu schimba- rea treptată a simbolului in alegorie, pe măsură ce gîndirea eliberată încearcă tot mai mult marile probleme ale existenței. Prima este aceea a basmului, despre care poetul spunea că este partea cea mai frumoasă a vieții omenești, fiind lucrarea cea mai liberă a imaginației. Din Interesul pentru T- Vbtnu, FnWnii di *til p a/iA IfrfraM, p. 46—47. Ștudii 63 valoarea literari a mitului rominesc, el a creat basme in schema ți acțiunea modelului folcloric, cu convingerea mărturisiți că, chiar dacă fondul basmelor este universal, ori- ginal în ele „e modul de a le spune, e acel grai rominesc în care se îmbraci ele, sînt modificafiunile locale, potrivite cu spiritul și cu datinile noastre"1). $î, fără a căuta un paradox, se poate susține că în basmele lui Eminescu original este tocmai ceea ce el considera propriu creației folclorice, căci ca artist cu un puternic simț al limbii el le-a povestit în cel mai frumos grai rominesc iar imaginația lui, în mod obișnuit apreciată de critica literară ca fiind hrănită dc literatura romantică, se desface într-o fabulație de cea mai autentică esență floclwică. Făcind din simbolurile gîndirii folclorice mijloacele unei creații poetice proprii, povestitorul a sporit viziunea creației folclorice prin lucrarea liberă a imaginației poetice, ți dacă prin aceasta el este considerat un romantic, nu trebuie uitat că nici literatura romantică nu e lipsită dc bază folclorică în măsura in care basmul era apreciat de reprezentanții ei cri mai de seamă ca adevărata măsură a artei. Nu se cunoaște modelul după care Eminescu a scris primul său basm : Făt Frumos din lacrimii, dar e de presupus un oarecare prototip popular, mai ales că într-o lucrare recentă a tui Teofil Teaha despre graiul din valea Crișului se găsește un basm ce cuprinde aproape toate elementele basmului eminescian*). Fondul popular este vizibil mai intîi prin prezentarea personajului principal, Făt Frumos, ca un -împărat păstor" cu virtuți haiducești, cit și a principiului răului. Muma pădurii, in imaginea vechilor reprezentări mitice; „Cind sună miază-noaptea, felele mesenilor se posomoriră, căci pe miază-noapfe călare, cu aripi viidoa.se. cu fafa zbircifă ca o stincă puhavă și scobită de piraie, cu o pădure-n loc de păr. urla prin aend cernit Mama pădurii cea nebună. Ochii ei — două nopfi turburi, gura ei — un hău căscat, din fii ei — șiruri de pietre de mori". Cadrul acțiunii este redat prin aceleași elemente simbolice, ca în această descriere a unei furtuni, prin personificarea fenomenelor naturii: „Cerul încărunți de nori, viniul începu a geme rece și a scutura casa cea mică in toate încheieturile căpriorilor ei. Șerpi negri rupeau trăznirid petala neagră a norilor, apele păreau că latră, numai tunetul ciuta adine ca un prooroc al pierzării. Morii se rupeau bucăfi pe cer — luna, roșie ca focul, se ivea prin spărturile tor risipite — iar pe sinul lui, Făt Frumos vedea cum înfloreau două stele albastre, limpezi și uimite — ochii miresei lui". Ca în erotica folclorică, sentimentele au tărie „primară", iubirea infiripîndu-se din elementele materiale ce sînt în contact direct cu ființa iubită, Ele sînt purtătoare dc sarcină magică în transmiterea glodurilor, ca în vraja erotică a miresei lui Făt Frumos: „Pe cind degetele mele torceau un fir — gîndurile mele torceau un vis, un vis frumos, in care eu mă iubeam cu tine, Făt Frumos; din fuior de argint torceam și eram să-fi fes o haină urzită in descintece. băfută-n fericire, s-o por fi... sd te iubești cu nune. Din tortul meu fi-aș face o haină, din zilele mele o viată plină de dezmierdări", intensitatea sentimentului o în măsură să schimbe starea lucrurilor in lume, acționînd asemeni forței primordiale în miturile cosmogonice, ale căror urme sc păslează în caracterul străvechi etiologic al basmelor, cît și în ale legendelor, cuprinse astfel uneori în basme ca producții ale aceleiași imaginații: „In grădina cu multe straturi, neudată și needutată de nime, născură din pietriș sterp, din arșița zilei și sccăeiuuea nopții, flori cu frunze galbene și c-o cotoare stinsă și turbure ca turbării ochi ai morfilor — florile durerii. Ochii împărătesei llenii, orbi/i de plîns, nu mai vedeau nimica, decii i se părea numai că-n luciul băii, plină de lacrimile ei, vedea ca-n vis chipul mirelui ei iubit. Ci ochii ei, două izvoare secate, încetase de a mai vărsa lacrimi. Cine-o vedea cu părul ei galben și lung, despletit și împrăștiat ca creții unei mantii de aur pe sinul ei rece, cine-ar fi văzut fafa ei de-o durere mută, săpată parcă cu dalta in trăsăturile ei, ar fi gindit că-i o înmărmurită zină a undelor, culcată pe un marmint de prund. Dar cum auzi vuietul venirii iui, fafa ei se însenină, ea luă o mină de lacrimi din baie și stropi grădina. Ca prin farmec foile galbene ale aleilor de arbori și ale straturilor se-nverziră ca smaraldul. Florile triște și turburi se-nălbiră ca mărgăritarul cel strălucit — și din botezul de lacrimi luară numele de lăcrămioare". în acceiași autentică viziune folclorică se sărbătorește și tradiționala nuntă împără- tească, simbol al triumfului cosmic al binelui asupra răului. La bucuria nuntașilor participă deci natura întreagă prin elementele ei, într-un buchet de simboluri: „Trandafirul cel înfocat, crinii de argint, lăcrămioarele sure ca mărgăritarul, mironosițele viorele și țoale florile s-adunară vorbind fiecare in mirosul ei, și ținură sfat lung, cum să fie luminile hainei de mireasă; apoi încredințară faina lor unui curtenitor flutur albastru stropit cu M Prrp+MiiOui, Credit fi ilvrrlismmi fnlel&ric in CmintKn, Cniett e/Uitf, 1 • p- 181. Opere, cd. PerpeMkltl*. *«1. VI. p. 615. 64 Studii «ur. 4ces/a se duse fi flutură in cercuri multe asupra miresei, Cind ea dormea, și-o făcu sd uadd, intr-un vis luciu ca oglinda. cum trebuie să fie imbricată. Ea zimbi cirul Se oișd aiit de frumoasă. Mirele-ți puse cămașă de tort de rate de lună, briu de mărgăritare, mania albă ca ninsoarea". Tema a fost versificată de poet, in Spiritul aceleiași fabulații folclorice, in Crdfosa din povești: Florile se adună in șezătoare, ca și fetele. împletind și inșirind mărgăritarele petalelor în luciu! bulgărilor de lumină ai apei vrăjite în care o tinără copilă își caută chipul : Ea se uită... Păru-i galben. Fața eî lucesc in lună Iar in ochii ei albaștri Toate basmele s-adună. Nunta insectelor din Călin — file din poveste — are aceeiași valoare simbolică, întreaga viziune fiind o feerie al cărei fantastic se țese din firele unei străvechi reprezen- tări, păstrată încă în gîndirea folclorică în toate poveștile cu animale. Povestea Iui Călin este scoasă de poet din Călin Nebunul, basm popular însemnat de ol mai intii in proză și apoi versificat, cu respectarea modelului în desfășurarea acțiunii cît și in prezentarea personajelor, ceea cc și face ca fantasticul să se umanizeze, ca de altfel și în celelalte basme: Frumoasa lumii, Borta viatului, Finul tui Dumnezeu. Următoarea treaptă a coboririi din mitologie în înslorie, în viziunea poetică a lui Eminescu, este recunoașterea vechilor reprezentări mitice in descrierea naturii, in baza analogiei valabilă in vremea cind însușirile fenomenelor universului purtau nume de zeități, simbolic păstrate in poezia tuturor popoarelor și după degradarea funcțiunii mitice a personificării naturii in ființe fantastice, fie in basme, fie în alte producții bazate pe mitologic. Din elementele mitologice păstrate in folclorul rominesc, a Încercat poetul să reconstituie un mit omiiiesc. ea începutul nedefinit al istoriei poporului romîn, in episodul Dochia din Memento mori. In descrierea Duchiei imaginile sînt personificări ale naturii, în metafore al căror fond mitic se întrevede in tehnica poetului. In cetatea de codri a Dochiei stă oastea zeilor Daciei, reprezentind elementele naturii dezlănțuite într-o furtună condusă de Zamolxe. Ele nu numai că ies prin giganticele portaluri de stinci, cu „uraganul cel bătrin", cum apare dezlănțuirea lor in versiunea încheiată a postumelor, ci in unele ciorne (V, 124), „Zamolxe-i uraganul cel bătrin'*, cu caii lui de fulger și a iui car pe umeri de nori „tunînd ecouri“ prin văzduhul ce se năruie din înălțimi. Poetul a fost pre- ocupat de idcca corespondenței analogice dintre elementele naturii și reprezentările mitolo- gice. cum se vede din versurile de încercare a temei, vorbind despre zei (V, 128): Ei seduc și lor nai ni e o furtună uriașă jMr.scd ointurile-i mindre prin pădurile trufașe Și prin bolțile de frunze și prin munți neperitori Iar pe cer Oștiri de nouri merg st rigind in fuga mare T oatd lumea vijeliei înaintea lor pe cale l inimi buciumă prin codri minind formele de nori. Nici in versiunea considerată de editor definitivă. înfățișarea elementelor naturii prin personificarea lor în ființe fantastice nu poate fi decît toi o tehnică poetică, o folosire a mitului ca modalitate poetică în metafora simbolică, cu scopul de a da acțiunii o mai mare amploare, Sugermd dimensiunea fantasticului, ca în epopeile eroice ale antichității, în care zeitățile interveneau in acțiunile oamenilor. In această imagine poetică o adevărată furtună este lupta romanilor cu dacii, și unii și alții ajutați de zei in acțiunile lor, și pentru redarea „furtunoasei" lupte, personificarea elementelor naturii în zei este un joc al ima- ginației poetice, fără semnificație mitică, mitul devenind o metaforă a „uraganului" în plină dezlănțuire a forțelor lui (iV, 136): Cinttireț e uraganul pentru lupta care arde. Bolta lirei lui e cerul, stilpi de nori sunt a lui coarde, l'întărind stelele roșii prin argintul neguros. Ele lunecă frumoase prin imflarea siniă-a strunii, Ginduri d-aw presărate in editările furtunii, Codri-antici de vint se-ndoaie și răspund întunecos. Pentru a indica lipsa de gravitate a vechilor reprezentări mitice ca metafore, poetul numește jocul liber al imaginației mitologicale, ca titlu al unei poezii, Mitologicele, a cărei Studii 65 i iernii este descrierea uraganului ca fenomen ai naturii in termenii simbolici ai vechilor mitologii, dezgoliți insă dc semnificația lor mitologică, uraganul fiind privit ca un pămin- tean lipsit de gravitatea condiției divine a zeilor de altă dată. Confruntarea fantasticului cu realitatea face din uragan un personaj comic, in imaginile vechilor reprezentări mitice el comportindu-se ca orice om cu păcate. In „înțelegerea- acestei comportări, descifrată din simbolurile imaginii poetice, constă umorul poalei, căci dacă lumea este privită așa cum este, dc la realitate spre fantastic, abdicarea uraganului de la condiția zeului, prin care el nu se deosebește cu nimic de orice cm, trebuie să i se ierte, cum oricărui om i se iartă vina de a nu fj zeu. Confruntarea este numai o folosire a simbolului ca element poetic pentru denumirea jocului liber al imaginației în tehnica metaforei. Bătrînul uragan s-a îmbătat o dată strașnic, ieșind din palatul său dc siînci în vechiu-i car hodorogit, tras dc caii fulgerători pe lungi umeri dc nouri. Ca oricărui bețivan, barba ii flutură in vinturi, păru-i c zbirlit iar coroana colțuroasă, împletită din fulgerul roș și din vinete stele, i S-a strîmbat pe cap, Drumul lui, intr-o astfel de situație, provoacă rîsul celor ce-l întîlnesc , Soarele il batjocorește pc bețivan, bâgiudu-și capul printre nori și scoțindu-și limba. Cu o rază ii gîdild barba bitr inului rege ce mină oștiri de nori contra mării albastre, iar bătriiia căruță sclrție hodorogind de-ai crede că lumea e gata să-și iasă din veșnicele încheieturi. Mahmur, uraganul se poticnește de poarta castelului de stînci. unde intră ca un moșneag intr-o casă țărănească, își pune coroana intr-un cui, cojocul și-l atirnă dc cuptor, își desculță ciulxitele și își usucă obidele la focul Gheenei, iar din chimirul de la briu varsă galbeni aprinși intr-un vechi căuș afumat de pe vatră. Somnul bătrinului c greu, morăiturilc lut urlă pină în fundul păinintului, cutrcmurindii-se dc ele rădăcinile munților. Afară un ger avar și cu fața mîlmită cărăbăncște aurul zorilor in sad de-ntunerec, ca să-| usuce-n rubine, o dată cu inserarea. Soarele, ca să împace marea turburată, îi nete- zește fața albastră cu razele lui și sinu-i dezmiardă, și se mai uită o dată prin grădinile pămîntului, unde florile își ridică dintre straturi cochetele lor capurj și ochii plini de lacrimi zadarnice, rouă. St tarele-a apus, iar luna, o cloșca rotundă și grastl. / Merge pe-a cerului aer moale ș-albasiru și lasă / Urmele de-aur a labelor ei strălucind ca stele. / Iar a doua ti șe școală băi rin ui și urcă Rarăul / .¥«««; in cămeșoi. desculț și fără căciulă / Și se scar- pind-n cap — somnoros — uitindu-se-n soare. Poeziei MHolooicaie i s-au căutat izvoare in vechile mitologii ale grecilor și roma- nilor1). dar izvorul clasic este contestabil, dacă nu ca reprezentare poetică, cel puțin hltrucil in antichitate confruntarea celor două înfățișări ale zeilor, umană și divină, era considerată o impietate față de ci, iar poeții erau disprețuiți ca nelegiuți, căci ei. cum spunea Xenophanes, „puneau toate nelegutinie pe seama teilor — tot ce intre muritori e lucru de rușine și de hulă, toate laptele rușinoase umplu ciuturile lor: hofii, adultere și înșelăciuni", Este adevărat că antropomorfismul religiei grecești a făcut posibilă prezen- tarea zeilor cu virtuțile și viciile oamenilor și n-ar fi fost de mirare ea în imaginile poeților și Neptun să fi fost văzul vreodată beat, Dar in poezia lui Eminescu confniritarca fan- tasțieului cu realitatea a mai mult dccit tui antropomorfism care ar cuprinde și faptele rușinoase ale zeilor, pentru a putea fi disprcțuii ca poet; e o modalitate poetică de repre- zentare a realității anume pentru .mitologicălele" ce rezultă din confruntarea fantasticului cu realitatea, Oricît de mult ar semăna dezlănțuirea uraganului din poezia lui Eminescu cu aceea a furiei lui Neptun din Odiseea Uraganul, ca ființă mitologică. este prins într-o imagine pe care el n-o putea avea in mentalitatea teocentricfi a antichității. ci mal degrabă in viziunea folclorică romînească. in care umanizarea fantasticului merge pînă Ia contradicția comică, de exemplu in năzdrăvăniile însoțitorilor lui Hatap-Alb din basmul lui Creangă, reținute ca fapte diverse, ca și ale școlarilor din amintirile povestitorului. Atît numai că scopul lui Eminescu. ca poet, n-a fost prezentarea unei întîmplări reale în forma fantasticului, ca in povești, cum a făcut Creangă, ci descrierea unui fenomen al naturii printr-o personificare, forma cea mai veche a metaforei, adică in sensul vechilor mitologii; cu alte Cuvinte a gîndit simbolic și nu alegoric. Poezia lui Eminescu nu dove- dește astfel un împrumut de motiv literar, căci motivul el 1-a creat, fără model in poezia antichității, oricît do sugestivă pitea fi înfățișarea umană a zeilor la poeți ca Homer și Hesiod, Ca „mitologicale", poezia este doar un joc poetic, bazat pe folosirea celei mai vechi resurse a metaforei, simbolul, în care cuvîntul își păstrează incă funcțiunea lui primitivă, valoarea concretă pe care arta poetică, o dată cu abstractizarea limbii, încearcă Emili* St. Mllicetca» Studiu «upra p+tziri Mîiotcgualt dt Entindic»^ în f.unM fi l. IMS- 66 Studii să o mențină prin alegorie. Poezia populară romînească, pe care poetul a valorificat-o in tehnica propriei Ini creații |>octice, ii oferea suficiente modele de „mitologica le", chiar dacă el n-a căutat in ele doar efectul comic al confruntării fantasticului cit realitatea, ci în primul rind o anumită corespondență poetică a ideii cu imaginea sensibilă, după convingerea că poezia nu arc să descifreze, ci din contră are să încifreze o idee poetică în simbolurile și hieroglifele imaginilor sensibile, trocînd deci treptat de la simbol la alegorie, cu cil ideea poetică este mai profundă ți mai complexă, necesiUnd în exprimare o inșirarc dc meta- fore. centrale într-o viziune unică. Pentru recunoașterea metaforei simbolice, ca izvor folcloric, in tehnica literară a poetului, pot fi date cîteva exemple dc corespondențe ale unor imagini eminesciene cu imagini din creația folclorică, fard a stabili mimaidecil împrumuturi, ținînd scama chiar de indicațiile poetului asupra sensibilizării ideii etern poetice in imaginile pe care le posedă fiecare popor, în funcție de condițiile vieții lor istorice. In viziunea poetică a poporului romîn, prin vitregia istoriei trăită în umbra codrului veșnic, codrul a ajuns să simbolizeze prietenul de bucurie și de tristețe, martorii] vieții care trece in mijlocul lui, cti un cuvînt, veșnicia naturii in raport cu viața trecătoare a omului. Imaginea este frecventă cu această semnificație in poezia populară, cu care apare ți in bine cunoscuta, creată în spirit popular. Revedere a lui Eminescu. Codrul care Vorbește cu omul, ca o ființă mitologică, apare cu aceeași valoare simbolică in Ce te legeni, codrule, căreia i s-ar putea găsi modelele populare in poezii încă de circulație (1). Și chiar viziunea fundamentală a poeziei eminesciene, uimea in veșnică trecere, motivare a ideii că toate sînt zadarnice în trecerea lor, idee care va lărgi semnificația simbolului 1n alegorie, se exprimă prin simboluri folclorice recunoscute de asemeni in creația folclorică : apa. florile...s). Indiferent dacă Eminescu a cunoscut sau nu poeziile care ar putea fi citate ca izvoare, fapt este că prin folosirea mitului ca funcțiune simbolică a metaforei ei s-a găsit in multe din poeziile sale în planul creației folclorice. Dar tot așa de adevărat este că ideile sale poetice, exprimate simbolic, nu sint izvorite numai din gindirea folclorică ci ți din filozofia lui proprie sau din cea romantică, dc unde ți necesitatea schimbării treptate a simbolului in alegorie. Bunăoară, ca pentru toți poeții romantici, ți pentru el culoarea albastră, culoarea mării și a corului, simboliza depărtarea, infinitul, nostalgia și speranța, do aceea prin acest simbol iți exprimă el regretul pentru iubirea trecută (Floare albastră). Sau, pentru a sugera depărtarea și mai mare a iubirii pierdute, simbolul este „oceanul" cel de ghiață ce li apare înainte (Despărțire), Este același ocean care, ca simbol al nemărgi- nirii din care s-a născut lumea, apare pentru a sugera zădărnicia vieții în trecerea timpului (Sonetul Venetici)- In unele din aceste exemple metafora simbolică păstrează incă urmele reprezentării mitice, in altele analogia este convențională, nu însă străină de r> anumită tra- diție poetică, ca bunăoară simbolizarea Sentimentului extincției, al ieșirii din durata obiectivă a timpului, prin „biserica-n ruină”, cu țintirimul ei, cu greerul ți ceriul care măsoară zădărnicia trecerii vieții. Chiar din aceste exemple se vede că la Eminescu, in cobortrea treptată din milolpgie in realitate, după jocul de-a „mitolwlcălele", lot mai mult epitetele legate in viziune poetică străveche de geniile mitice vor 11 legale direct de obiectele peisajului, fără a se mai simți imediat vechea reprezentare poetică bazată pe personificarea elementelor naturii. Simbolurile poetice sint astfel supuse unui proces de elaborare proprie, ele incifrind un sens filozofic pe caro nu l-au avut m poezia populară, lot mal potrivite pentru o maturizare filozofică a poetului, determinată de O anumită experiență de viață în condițiile epocii, care Îl împingeau spre meditații personale, alimentate mai cu seamă de o anumită filozofie romantică, potrivită cu a sa. Delimitarea dintre simbol și alegorie. în primul rlnd in creațiile dc inspirație folclorică, devine în acest fel greu de stabilit, dar. oricum, prin recunoașterea alegoriei ea mijlw dc creație poetică trebuie să recunoaștem că poetul gindea filozofic și nu mitic in exprimarea ideilor sale poetice, deși în alegoria lui se recunoaște lărgirea semnificației simbolului folcloric. Astfel, ca și poetul anonim, Eminescu stabilește un paralelism între pădurea mereu întinerită și viața trecătoare a omului, dar pentru el, spre deosebire de poetul anonim, codrul nu simbolizează doar veșnica tinerețe, ci tinerețea pe care el a pierdut-o și la care nu se mai poate întoarce, ca voinicul din basmul lui Ispircscu, pentru că ale vieții valuri au șters din sufletu-i poveșlile-î feerici, pierzindu-și deci încrederea in viață, căutînd ocrotirea 1 CL fiWr ateu dii. juriia populată. 1U«L p, 545, Idem, p. 329, SluJii 67 codrului ca amintire a vremii cînd prin izvorul folcloric al creației lui avea „tinerețe fără bătrinețe și viața fără de moarte". Sentimentul eternei alergări după golul existenței lui n-are corespondență in viziunea folclorică asupra lumii, fiind o proprie filozofie de viață, turnată însă in tiparele folclorice potrivite pentru o adîncire a semnificației ideii poetice, fn Revedere simbolul este transformat in alegorie, ca și în O, mamă!, natura simbofiztnd nu numai veșnicia existenței in care viața omului trece fără întoarcere, ci și sentimentul trecerii zadarnice a vieții, cu mîngăicrea că moartea il va uni din nou pe poci cu ființele apropiate, mamă sau iubită, la chemarea aceluiași principiu care acționează în veșnica devenire între naștere și moarte. Salcimii care se bat incet din ramuri inginînd glasul mamei, ramura de tei care-i va umbri mormântul, apa care mereu va plînge, toate simboli- zează același dor al poetului, aceeași melancolie, expresie a propriei sale filozofii, redată însă în imaginile creației folclorice. Ideea este exprimată și in Stelele-n cer: „uiefde fi tinerețile trec și se sting", într-o motivare ce nu exclude apropierea de versul popular, „că așa-i oiafa omului. ca și floarea timpului la suflarea vioiului". „Sensibilizarea" ideii poetice, cum ar fi spus Eminescu, nu rămine totuși în tiparul folcloric romînesc tocmai datorită lărgirii orizontului tematic intr-o epocă de corespondențe ideologice generalizate în literatura universală de tendințele romantice ale scriitorilor. Ideea trecerii vieții omului in existența veșnică, încifrată de poet în simbolul largilor vase de lemn care-și tremură catargele pe mișcătoarele pustietăți ale mărilor, simbol al depărtărilor, ca șî cocorii pe necuprinsele drumuri de nori, in Stelele-n cer, ne îndrumă și spre viziune folclorică orientală, in Rime alegorice: Corabia viefi-mi grea de ginduri, De stinca mortii risipită-n sanduri, >1 vremii valuri o lovesc și-o sfarmă $i se izbesc intr-insa rinduri-rinduri. Corabia simbolizează aici un drum nesfîrșit al vieții, drumul prin pustiu) Saharei spre un vis: Fata Morgană, spre depărtarea unde sc arată un palat in care stă o vrăjitoare. Si om cu ochii vii de-o vede moare. Iar celor morii, lumina lor adincă, Le dă viată nopții trecătoare. Simbolul nu sugerează doar ideea ca viața omului este trecătoare, ca și floarea cimpului la suflarea viatului, ci devine purtătoiul unei semnificații filozofice mai adinei, ce ține de formația romantică a poetului, deschizind drumul spre întrebările asupra legii care în existența lumii schimbă aparențele in cursul aceleiași deveniri: Moarte și viafd, foaie-rt două fefe : Căci moartea e izvorul de vie/e. Jar via ta este riul ce se-njundă fn regiunea ne pătrunsei cefe. Cu aceasta ajungem la problema centrală a filozofiei lui Eminescu, pe care el va exprîma-o in toată complexitatea și adîncimea ei, ca gîndirc poetică. în alegoria marilor sale creații, de inspirație folclorică: Sarmis. Povestea magului călător in stele, Luceafărul. Din pregătirea acestui drum se vede că în gîndirea lui poetică folclorul se valorifică în două forme prin întîlnirea vechilor reprezentări mitice cu ideile lui filozofice, mai întîi Ca formă do poezie autentică, în simbol, și in al doilea rind ca exprimare a propriei sale gândiri filozofice, în alegoric. Prin privirea naturii în poezia lui, mai întîi ca priveliște, am putea recunoaște valoarea poetică a simbolului, pentru ca, prin recunoașterea sensului încifrat in el de poet, să privim aceeași natură ca univers, interpretată deci printr-o anu- mită filozofie a poetului, care transformă simbolul în alegorie. Filozofia aceasta este con- cepția lui de viață, determinată de condițiile sociale, politico-morale, ale epocii, condiții față de care el va lua o atitudine în poezia erotică, mai întîi, ca expresie a durerii lui intime, și în poezia satirică, în al doilea rind. ca expresie a disprețului său pentru organi- zarea societății vremii lui. Filozofia lui supremă, rczultînd din aceste două aspecte ale ei, individual și social, va primi unitatea înțelepciunii încifrată în alegoria Luceafărului, sinteză a întregii sale gîndiri poetice. EUGEN TODORAN . 68 Studii discuții INTRE FOLCLOR, TRADIțlE Șl POEZIA CONTEMPORANĂ Într-unul din numerele trecute ale acestei reviste, criticul iețan Dimitrie Costea observa că: „nu se poate vorbi despre inovație absolută", care, dacă ar fi absolută, ar echivala cu o creație emihito. Se poate argumenta afirmația prin cîteva inovații (de conținut) cu punct de plecare în alte opere, inovații ce se realizează îndeobște în măsura in caro se contrazice, convingător, sensul operei inițiale. Este implicat în atari cazuri ți un oarecare sens polemic. Cu cit ideea operei inițiale va fi mai cunoscută, mai profund înrădăcinată în conștiința cititorilor, cu atit inovația va fi mai sesizabilă. Cîteva exemple: pomul, ca simbol al creației artistice (v. Mărul de (mgd drum de M. Beniuc) apare, printre alții, la Lucian Blaga în poezia Belșug (La curțile dorului): „S’egrule, cireșule / gindul rău te-mprejmuie / Unduiesc ta tine coapte / guri sosite-n miei de noapte, / Om și păsări, duhuri, fluturi, ț nu așteaptă sd te scuturi. / Prea ești plin de rod și vrajă. / vine farul, pune-ți strajă I — Las' sd vie, să culeagă / Vara mea rămine-ntreagâ. / Stelele deasupra mea I nimeni nu mi le-a furai" Comentînd-o, Șerban Cioculeseu scria: Frumusefea ei nu rezidă insă in ceea ce amintește, prin similitudine, adică in inserțiunea ei in cultură, ci in sugestia distihului final". (Aspecte lirice contemporane. Casa Școalelor, 19-42, pg. 109, 110). In Mărul de lingă drum, Beniuc reia imaginea respectivă, imprimîndu-I un sens nou. Poetul o rezolvă în uman, în social. în bucuria de a se dărui semenilor. Beniuc reia simbolul in poezia Caisul din Inima băl rinului Vezuv, foarte apropiată ca tonalitate de Belșugul lui Blaga : „A rodit caisul meu bugăt / Și oenrrd de departe hăt i Fel și chip de furi mai mari, mai mici, / De la vuituri pînă Ia furnici...” etc. Concluzia este si aici una optimistă, contemporană. „— Oameni buni, mai stafi pină la tiară t j că rodește pomul nostru iară". unde atributul nostru. întărește printre altele, afirmația de mai sus în legătură cu caracte- rul profund social, de dăruire, al artei, sugerat atît de subtil dc poet. Critica literară a sesizai similitudinile Recviemului lui A. E. Baconsky (voi. Imn către zori de zi), cu binecunoscuta Poartă cerrută dc T. Arghezi. Analogiile merg uneori pînă ia identitate: „Biata bătrind a murit" (Arghezi) „A murii băirînul zidar" (Baconsky), „S-a întrerupt gospodăria / Ș: s-au închis dulapul și bucătăria" (Arghezi) „Poarta n-a mai sunat, nu s-au mai auzit ușile / Plinea s-a uscat in sertar și s-a uscat tutunul din pungă" (Baconsky) etc., ctc. Pastișează cumva A. E. Baconsky? Din contră, raportat la poema argheziană, inovează, în vreme ce bătrinei lui T. Arghezi i-a fost văzut iremediabil „sufletul trecind f In lumea cealaltă", la Baconsky, „trenul fluieră lung... băirînul zidar se întoarce in casele lui". In vreme ce bătrîna lasă în urmă un cățel care va sucomba de inatiiție, zidarul se continuă în urmași, prin ceea ce a zidit cu mîinile lui. La Arghezi atmosfera de mister, ă la Maeterlinck, cenzurat, pe undeva, de un fin umor, duce ia realizarea unui sentiment de adîncă, ireversibilă melancolie: „Piulița de aramă I Lucește ca un astru solitar f Și luna și-a făcut un far j Din turla-nvăluită-n seamă". La Baconsky o atmosferă aproape identică, minus nota de autopersiflare, are drept rezultat sensul optimist, convingător optimist din final: „Și băi rinul zidar se întoarce in casele lui". Nostalgia ultimului vers — „noile case pe care Ie vor isprăvi fără el" — este numai Ditculii aparentă, intrucit zidarul și-a pus in ziduri o parte din trupul și sufletul lui, continuîndu-se In urmași. Cele două exemple ni se par convingătoare. Nu înseamnă că aceasita este singura cale valabilă a inovatorului in lirică. După cum nu putem polemiza oricind și oricum, cu lucrări celebre de dragul, pur și simplu, al inovației. Astfel, Nina Gassian, A. E. Baconsky și Dan Deșliu, de pe pozițiile eticei revoluționare, neagă fiecare, aproape identic, în trei din poeziile lor, arhicunoscutul vers al lui Goethe „ITerd'ieft zum Augenblicke sagen : Verweite dochl Du btst so schunt" (Faust). Nina Cassian : Sintem in mers. De-aceea niciodată / nu-i vom spune clipei: „O, rămii T (Steaua, 5, 1962). A. E. Baconsky: „Arai trec dar n-am de ce mă tente, I Clipei astăzi nu-i mai strig: rămii f (fluxul memoriei 1957). Dan Deșliu: „N-am să mai sprm niciodată: Rămii l / Clipei dragi care n-o să se-ntoarcă" (Ceva mai greu, 1958), Evident, nu se poate vorbi aici de o inovație propriuzisă, ci de afirmarea — prin opoziție — a un® poziții noi în raport cu cea a lui Gocthe. Am zăbovit intrucit am încercat să demonstrez mai mult că inovația, pe care unii o concep la un mod vădit mecanic, se poate realiza admirabil în strinsă, directă, și chiar opusă legătură cu tradiția. Un argument, ocazional, în acest sens, mi se par cele două poezii închinate de Ion Brad și Nichita Stănescu lui Aurel Vlaicu (Sfirșit de baladă și v/cucu zburind, G. Lit. nr. 37, 12 sept. 1963). Ceea ce lui N. Stănescu ii reușește parțial (poezia lui este greu inteligibilă) în 13 strofe, in care este amintită, printre altele și Casiopeea ; lui I. Brad îi reușește pe de-a întregul in numai șapte stihuri, de-o simplitate emoționantă, pornind de la o arhicunoscută metaforă, a Mioriței: „...Și la nunta sa țin genunea-albastră / N-a căzut o stea... / Pentru prima oară ftn balada noastră / Însuți el cădea / Cădea ontul-stea". Și cu aceasta intrăm in alt compartiment al problemei propuse in titlu: raportul dintre folclor și inovație. Sintem intrutotul de acord cu D. Costea cînd susține că „valorificarea motivelor folclorice ți interpretarea poetică a bogatei ți puțin cercetatei noastre mitologii populare in spiritul concep/iei marxist-leniniste despre lume ar fi o direcție mai fecundă in poezia actuală decit reluarea piuă la safietate a mitului lui (Jdiseu, ithaca, Narcis, lear, Prometeu etc." Exemplu] de mai sus este elocvent. Dacă de mitologia străină ne apropiem pe cale lîvrescă, savantă, cerebrală (deși lear. Prcmeteu etc. sint de mult un bun cultural comun tuturor), de propriile mituri, motive folclorice sintem legați organic, sufletește. Un alt argument in acest sens este și acesta (de ordin istoric) că folclorul național, lot in direcție inovatoare, a fost interpretat in trecut uneori, înlr-un mod fie denaturat, fie voit mistic, reacționar. Este, deci, nu numai o traiectorie fecunda, profitabilă poeziei noastre, este, mai mult, o datorie să opunem interpretării viciate a folclorului interpretările noastre actuale, materialiste. Citeva exemple: Atitul meșterului Manole, prin bogăția simbolistică sale, a fost și este un motiv folcloric foarte tentant pentru poeți. La Adrian Mani li (în Meșterul), mitul se convertește intr-o laudă a divinității: „Doamne, fa oasele mele ți fă-le de piatră I la fruntea mea, să fie boltă j Brațele mele sd proptească greutatea, f Sufletul meu, să-fi etnie dreptatea ..." La Lucian Blaga (Meșterul Monde), pentru care „adevărul trebuie sd fie expresiv iar mitul e mai expresiv decd adevărul", cunoscuta legendă devine în linii mari o glorificare a creatorului de artă, a dăruirii și jertfei de sine a acestuia. Numărul meșterilor (12 la Lucian Blaga), egal cu numărul apostolilor lui Cristos, precum, și „obsesia apostolică" (Perpessicius) a lui Manole sint însă citeva date care demonstrează că în drama lui Blaga asistăm și la o contaminare intre un motiv folcloric și unul biblic, cu implicații mistice. Inovație este și aceasta. Căci spre deosebire de tehnică în literatură. In artă inovația are nu numai un sens progresist, chiar dacă cele spuse de un anumit poet sint „noi", in raport cu ceea ce s-a mai spus legat de aceeași problemă. In cazul lui Biaga. aici, influența ortodoxă a noului e vădită. In genere, inovația în literatura are un caracter de clasă. Pe lîngă inovația formalistă, gratuită, în sine, așa zisa pseudoinovație, pe care o Combatem in cazul poeziei moderniste, mai trebuie amintit și acest gen de inovație realizată in raport direct cu tradiția, de pe poziții ideologice retrograde. Revenind la mitul meșterului Manole observăm reluarea și interpretarea acestuia, în spirit inovator, la foarte mulți poeți ai socialismului. De la Arghezi („Anvul ca cd fie ți pietrele să fief Cer inima și viața zidite-n temelie" -- Poetul necunoscut. Poeme noi) pînă la tinerii poeți ai revistei Luceafărul, mitul respectiv face una dintre cele mai stră- lucite cariere din istoria valorificării mitologiei noastre populare. Și se înțelege lesne de ce. 4 70 Uiwuții La A. E. Baconsky (Imn către zorii de zi) „femeile privesc schelăriile noilor orașe.../ Șî na mai cintă plingirut' I Zidul râu mă stringef ITupșoru-mi fringe, Zidarul lui Nichita Stănescu: „Eu te aștept să oii dintre străzi, cu merinde / Și gindind ta meșterul Manole. in intimpinare j fi-am /ăcut cu creta pe zid sprincenele-amare i fi geana dulce ți ochii ca două pețtere" (Oraș in creștere. Sensul iubirii, E.S.P.L.A., 1060). Victor Tulbure, reluînd motivul soției meșterului, scrie; „Ci ea un nou Manole, de fericit ce sini j Eu te zidesc de vie in fiece cuvlnt I Pe tine să te laud, pe tine să te cint J ...JȘi te zidesc de vie in sufletul meu viu" (Ana, Luceafărul, 25, 7, dec. 19G3) Pentru Eugen Jebeleanu clădirile noi vor dura „cit va dura fi omul" deoarece „sini chiar in noi .. .fi din măsurătorile / ela- nului și răsuflării noastre" (Dialog in cartierul nou, Cintece împotriva morții). Un foarte tinăr poet. George Suru, in Balada constructorului (Scrisul bănățean 9, sept. J963), reia copios motive din respectiva legendă. („In temelii ne zideam clipele tinere", sau „Am urcai împreună cu mai mult de trotui meșteri" sau „De sus... zăream logodnica de ieri ți sofia de azi I Grăbind către mine" etc.). In legătură cu metamorfoza, prin moarte, a meșterului, George Suni mi se pare inedit Intr-o zi, „unul din meșterii fără de seamăn f", unul din cei mai buni „cade din inatturi". Lacrimile tovarășilor săi devin fîntînă sărată. (Desigur, derutează puțin această cădere întunplătoare si nu necesară, cum demonstrase, mai înainte, Labiș). Din fintînâ se adapă vulturii poetului care acum nu mai zburau, evazivi „spre ținuturi de taină", ci „Se coborau ta fintina sărată/Și pliscul îți umpleau cu apă trie I Și in fiecare dimineață lăsau să-mi cadă / De-a lungul brațelor o trează pică- tură". Sint numai cîteva exemple, foarte recente, la care se mai pot adăuga și altele. Firește, in fiecare găsim cite o interpretare mai mult sau mai puțin originală. In ce mă- sură se inovează aici rămîne dc văzut; fenomenul respectiv comportă un studiu aparte. Evident, solicitat pini la refuz, mitul in cauză pare, oarecum, sleit de sensuri absolut noi. Versuri ca acestea; „Seara, pe scara mea de stele, / răsuni nd in viole, I coboară meșterul Manole / Și urcă in zori / pe scara mea de flori. / Căci nimic din ce a durat / din ce a clădit,/rugurile nopții/nu mi-au năruit (Plafon Pardău, Arbore de rezonanfâ) nu comunică nimic nou, Mai mult, eroismul propriu baladei, și „poeziei" construcțiilor ca atare, este edulcorat, bagatelizat iară noimă, prin aceste „viole și /lori", convenționale, nefirești intr-un asemenea context. Aceasta nu înseamnă că ne îndoim cumva și dc posi- bilitățile poeților, de la caz la caz, de a inova iu contact cu motivul respectiv. Dovadă — poemul Meșterul de Nicolae Labiș (Primele iubiri). Inovația lui Labiș constă aici în accentul pus pe semnificația socială a mitului. Acest „prometeu romin", „azi nume de (întind" este un artist popular care Înalță altar „plugarului cu palme bătucite, secat de vlagă", un răzvrătit împotriva „domnului despot" pe eare-1 înfruntă cu mindria și cute- zanța titanică a creatorului dornic și capabil să „mai clădească ta fel minune". Pe turieie inînăstirii meșterul „pare atit de neînvins sub nor" incit ar putea lesne „spre alte zări să zboare". 11 oprește s-o facă „dragostea pămintului și-a țării". Aici. Labiș pare a da o replică gestului lui lear, in interpretarea iarăși inovatoare a lui Marcel Breslașu (după cum so știe lear prezintă unele similitudini cu Manole; „Iu azur, cutezătorul (lear n.n.) ta vămile stihiei lui și-a frini / aripile cu miros de pămînt / Ce-ar fi putut să-i stinghe- rească zborul". La Nicolae Labiș prăbușirea meșterului nu este deci intîmplăloare ci nece- sară. Este a doua jertfă a sa. Devenit, după moarte, fîntînă — simbol ai totalei dăruiri — amintirea meșterului de la Argeș, „curge-n brazde și-n ulcioare / fără odihnă, fără uitare, fără somn", in vreme ce domnul asupritor, „s-a destrămat sub piatră-n minăstire", Este semnificația pregnant socială a mitului respectiv, reluat, Îndeobște, fie într-un sens pro- priu, mai restrins (frecvent în poezia construcțiilor socialiste), fie într-o accepție mai largă, etică, în legătură cu nevoia dăruirii de sine ce trebuie să stea la baza oricărei creații autentice. Deosebit dc interesantă, dc productivă, mi se pare și reluarea, in spirit inovator, a unor modalități de expresie ori specii folclorice. Gradul de mai mare gene- ralitate al acestora permite mai multă libertate de acțiune inovatorului. Blestemul — de exemplu — specie a folclorului magic, arc o largâ circulație în poezia noastră; D. Bo- lintineanu (în MiAnea și baba), 1 Barbu (in Domnișoara Hus), T. Arghezi (in Blesteme), M. Radu Paraschivescu (în Blestem de dragoste), Dcmostene Botez (în 1907) și mal recent Nicolae Labiș etc., etc. Aparent, Blestemele lui Arghezi, maestrul genului, n-au o adresă precisă. Revolta sa ar țme, după o mai veche opinie a acad. M. Ralea. (cu care azi opinentul nu mai e de acord) de anarhism. Considerate intr-un context mai larg, in care nu se poate ignora geniul pamfletar al poetului, faimoasele sale Blesteme dobîndesc insă pregnante semni- ncații sociale. Poezia nu este prin aceasta mai puțin o demonstrație de virtuozitate sti- listică. Pledează în acest sens unele localizări, precizări bufoane, înlesnind parodia (G. muuia 11 Topirceanu: „O unghe pe sâptărnină / să-ți coacă la cite o mină / Și-n zilele de sărbă- toare/Un deget ți de la picioare"). Substratul magic s-a pierdut de mult. Blestemul ră- mîne un procedeu stilistic. Neînduplecatul pamfletar găsește in blestem tocmai ceea ce trebuie. Inovația lui Arghezi constă, aici, intr-o lărgire enormă a sferei de imprecații, de elemente ce pot ii Invocate intr-un blestem. Astfel. Arghezi propune ca pedeapsă maximă agonia lentă intr-un timp monstruos dilatat, care denotă „sadism" rafinat, ingeniozitate savantă: „Intii, insă, viața bolind de durată/Să nit înceteze deodată,/Și chinul sd-nceapă cu-ncetul,../Să-ntirzie ora in timp să se-nghită / Și, nemărginită, secunda/ Să-ți treacă prin suflet, gigantică, unda : / Pe sirma tăioasă a veciei, in scame". La M. R. Paraschivescu asistăm la o ingenioasă combinare a blestemului de dra- goste cu invocarea, de cel mai suav lirism, a iubitului dispărut: „vedea-te-aș tot cum fe știu: înalt, bălan și ciiibiu./cu ochii arzoi ca focul;/aduce-mî-te-ar ghiocul!“. Nicolae Labi$ (Blestem) reia blestemul într-o poezie antirăzboinică. Adresa, aici ca și la M. R. Paraschivescu. este precisă. Sfera de imprecații este mult restrînsă. La bis blestemă „in numele durerii", în numele celor uciși în războaie. Asasinii sînt amenințați cu povara unei memorii malefice în care să revină mereu și răzbunător spectrele victi- melor: pălmuiască minecile goale, / Zbătut e-n vini, a mii de invalizi, / Bucatele uă singereze-n gură/Și groaza vă ciocănească-n uși f Să vă frăminie visele, cu ură/Schele- tele flăcăilor răpuși". In final, poetul păstrează schema blestemului așa cum îl întîlnim. de exemplu, in basme. „Cind peste nepăsarea gropii voastre / Uitarea-ți va întinde zăbun f Abia atunci au să se ostoiască! Miniile blestemului ce-l spun". Firește, se poate Inova pornindu-se de la pretexte mult mai simple, mai nespectacu- loasc, oferite de tradiție și nesesizate de-oricine. Astfel, Gco Dumitrescu, poet al cotidia- nului, al așa-zisului banal, semnează în Gazeta literară (din 26 dec. 1963) un inspirat poem, A'eno/a de cercuri, pleclnd, printre altele, de la prezumtivul imperativ al lui Arhi- mede: „noii me iangere" sau „rudi tangere circuios meos". Și. pentru a reveni la literatura- orală, același poet publică în Luceafărul (nr. 26, 21 dec. 1963) poemul feremia, inspirat de cunoscuta locuțiune populară: ,,a nimeri-o ca feremia cu oiștea-n gard". Procedeul clin- tirii unui gen foarte fix, cum ar fi proverbul, este folosit ta noi de M, Breslașu. Astfel : „bate șaua ca sd priceapă iapa" se convertește la M. Breslașu (Aluzii) în „bute iapa ca să priceapă șaua" cum observă M. Pelroveanu in Profituri lirice contemporane. O expresie precum: bun conducător de electricitate sau de căldură are o largă clrcUr lație în fizică. Pentru Nina Cassian, printre proprietățile ploii — pentru a fi în Ion se numără și aceea eă este „bună conducătoare de durere" (Să ne facem daruri — Asediu): Efectul este surprinzător. Familiarizați, din fizică, cu astfel de formulări, vom sesiza rapid' noutatea și frumușețoa acesteia din urmă, iar „caracterul" ei de propoziție științifică, de- care nu te poți îndoi, are darul de a ne convinge și pe altă cale. Veacul XX. în viziunea grav-îronică a lui Eugen Jebelcanu. se caracterizează, între altele, prin faptul că ne apasă cu „vulcanii săi atit de activi, radioactivi" (Cîntece împo- triva marții). Intr-o fabulă a lui Marcel Breslașu (Craiul zilei) există o infatuată floare a soarelui care are pretenția că soarele se orientează după ea. Astfel incit — floarea soarelui c bine informată — soarele devine pur și simplu Soarele-florii. Comentariile sini inutile. O expresie figurată precum cap pătrat este luată dc (ieo Dumitrescu în sens propriu: Este procedeul lui Bruegcl și, la noi, al lui Perahim. folosit în ilustrarea proverbelor, sau, cum observa Geo Bogza, este ceea ce face adesea Păcală, Thyh Nastratin etc., stirnind rlsul. Un cusurgiu critică cercul lui Arhfmede pentru că „nu i se potrivește pe cap" (Nevoia de cercuri). „Și de-ar fi să-i se potrivească pe cap / cercul ar ieși cu coifuri patrat", comen- tează amuzat poetul. A contesta astăzi valabilitatea unor atari procedee mi se pare egal cu a reedita gafe- mai vechi sau mai noi din istoria literaturii noastre. Astfel, se știe, un contemporan al lui Eminescu, Aron Densușianu, se indigna, pe la 189J, că autorul „Luceafărului" cutezase să- introducă într-o cunoscută poezie a sa (Floare albastră) cuvîntul pălărie. Criticul considera nepoetic, prozaic, acest cuvint și deci inapt, scandalos chiar să figureze intr-o poezie. Scriind : „De mi-i da o sărutare / Nime-n lume n-o sd știe/ căci va fi sub pălărie (s. n.)"... Eminescu inova. Cum? Desigur, extinzind universul, implicit vocabularul, așa zis poetic. De la Eminescu încoace pălăriile fac casă bună cu poezia și nu se mai supără nimeni din pricina lor. In poemul Satan (din Cuvinte potrivite), Arghezi vorbea, la propriu, despre „albastra pălărie" (în ediția Scrieri 1963 versul respectiv lipsește). Mai inova aici Arghezi? Evident, nu. In altă parte insă (v. „Din drum"), poetul horelor scrie: „Copacul darnic cu 72 Oivuă» găteala lui / De fus ifi pierde foi de-argintârie j Căzind in drumul orișcui / In suflet sau pe pălărie" (s.nj. De data aceasta avem a inovație. Pălărie intră în antinomic cu suflet, reali- zindu-sc o imagine de mare forță sugestivă. Pălăria pe care cad frunze devine sinonimul nepăsării, insensibilității absolute. Cum inovează in acest caz poetul î Descoperind sensuri noi. figurate unui cuvînt utilizat pînă la el numai la propriu. lată țj un exemplu in care se porneșle de la sensul figurat la cel propriu, Intr-o. romanță din 1914 cu precisă adresă socială, Bacovia își invită iubita într-un „zdooi de argint", sub, „luna-roză de argint", într-un „secol mic... cind fotul e pentru argint" (s,n,). Dacă în funcție de epitet pentru zânot ți fiind, orginfui e folosit' într-un sens figurat, în ultimul caz („toiul e pentru argint1') același cuvînt iți recapătă sensul propriu. Din pictural (lună, zăvoi do argint) se coboară în social. Ultimele stihuri ale romanței confirmă cele afirmate mai sus: „Pe banca veche trei găsi / Un crin f Și o monedă de argint". Unde inovează Bacovia? Desigur, nu vorbind despre zăvoiul de argint (codru de argint, de pildă, e străvechi, fol- cloric), ci redînd proprietatea unui cuvînt pe care-1 folosise, inițial, la figurat. Afirmația lui D, Costea după care „prin acumularea inovațiilor modeste se pregătesc marile inovații de miine" stîrnea protestul unei note din Gazeta literară. Desigur, epitetul modest, pentru inovație, este destul de echivoc. Iar problema progresului in artă este mult mai complexă, tn nici un caz nu se prezintă ca o evoluție strict cronologică, pe etape ți ani. Panait Coma ar fi ca atare obligatoriu mai mare poet decît Eminescu. Se poate înregistra un progres pe scara generațiilor. Veritabilul progres in artă ține de dinamica saltului calitativ. Este absolut necesar deci ca un poet să țină seamă (prin studiu, intuiție etc.) de inovațiile anterioare dacă se vrea inovator. O poezie ca Frații a Măriei Bănuț (Magnet, 1962), scrisă Cu ocazia colectivizării totale, mi se pare, tocmai din această cauză, necouivingătoarc. Motivul biblic al gîlceveî fiilor lui Adain, care „n« mai ucid" in actualele condiții, ar fi putut simbo- liza noile relații dintre oameni, dacă poeți înaintași n-ar fi extras din acest motiv semnifieații, inedite, sociale, de care M. Bănuț face, se pare, abstracție. Baudelaire. pentru a da un singur exemplu, in al său Abel ei Cain (ciclul Re&otie) contrazice biblia, care vode în Cain, de pildă, expresia însăți a tuturor relelor. Pentru autorul Florilor răului, Cain este un răzvrătit împotriva injustiției sociale reprezentată de îmbuibatul neam al lui Abel și legiferată de însuți bunul dumnezeu. Baudelaire este aici. în sănătoasă tradiție romantică, unu) care a sesizat lupia de clasă, racilele societății în care a trăit. Dacă ignorăm faptul că o bogată și generoasă tradiție poetică a dezvăluit esența reală a caracterului celor doi frați, împăcarea acestora aduce cumva a falsă armonie intre clase. Simbolul lui Abel și Cain mi se pare. în acest caz, inadecvat, ori nu cel mai indicat cind se face elogiul unui fenomen social de amploarea celui amintit mai sus* ★ Raporturile dintre tradiție și inovație sint multiple și complexe. Articolul de față și-a propus să noteze unele aspecte ale fenomenului. Faptul că uneori au apărut aceleași nume —■ deși demne de aceasta erau și alte citeva — demonstrează, cred, încăodață că nu toți poeții sînt inovatori. Evident, sb poate inova tn fel si chip. Rețetele sint inutile. Criticii ii revine rolul să verifice gradul de realizare ți, dacă sc poate de necesitate ți chiar de viabilitate ai inovațiilor. Pentru un acolit al suprarealismului, l-eon Pan] Fargue: „Le nouueau n'est pas uiable qu'a l'âge de raison" (Noul nu e viabil decît în epoca rațiunii). Și pe bună dreptate. Deban- dada, anarhia, delirul, hazardul, (esterior-interior), rnescalina ele., etc, nu-i sint prielnice. Zgomotoșii reprezentați ai diverselor isme, pretinzind că reiau totul de la zero, nu fac altceva decît să urce mereu de la poale sau de la nivelul mărfi, același munte al lui Sisff căruia nu i se poate cuceri niciodată vîrfuL Dar panseul lui Fargue continuă, nonțalanl și paradoxal, printr-un : „Marș a/ors i! n'est plus nouueau" (Dar atunci nu mai este nou). Paradoxul lui Fargue de data aceasta nu mai este nici măcar epatant, ca probabil acum trei decenii, cînd a fost emis. Literatura noastră actuală esta în cel mai înalt grad deschisă noului, adevăratului nou. Inovația nu poate face abstracție de tradiție. • ȘCTSAV POARTA PiMvlU 73 cărți reviste Maria Bănuț: „Metamorfoze^ olumul Metamorfoze adună poeziile dc dragoste ale Măriei Banuș. Nu e pruna cule- gere de acest iei. Căutind in bibliotecă ain găsit cartea De dragoste a lui Cicerone Tlieodo- rescu, alcătuită, imi pare, dufță criterii asemănătoare, în care am recitit, între altele, ferme- cătoare ode închinate familiei. Pentru Maria Banuș. iubirea s-a dovedit un izvor nesecat de inspirație de-a lungul întregii sale activități poetice. Intr-o poezie din ciclul de la sfirși- tul acestui volum ne face conEesia: „Nimic n-am spus. Și-aiitâ gingășie Și-atiia frumusețe să se piardă? Cit nu-i lirziu, cit viafa-o să mai ardă. Despre iubire poate toi voi scrie" De la volumul Țara fetelor (I9CJ7). care anunța o poștă de mari resurse, Zeul iubirii aduce muze harnice in cimotii ei de inspirație. Țara fetelor se remarca prin senzațiile proaspete ale unei adolescente care descoperă lumea și iubirea. Erau unele destăinuiri cam îndrăznețe, fără pudoare, exprimate de o poetă cu intense vibrații. într-o cronică scrisă la apariția volumului, George Călinescu, salutind o poetă adevărată, sublinia : „Din senzafiile acestea se alc ătuiește un univers de corespondente cu semnificații cu mult mai adinei decit punc- tat de plecare. Adevărata originalitate, putem chiar spune curajul autoarei este de a fi încercat să analizeze voluptatea feminină". Criticul cita poezia Cintec de legănat genunchii cuprinsă și in Metamorfoze; „Să nu fi paji, genunchii mei, Drum cu ferigi de nopți, de ploaie. Genunchi de fier cum vă indoaie? I'd min spre el ca pe doi miei. Pe drumul negurii vă-mping. Vd vor lua poate intre ei Genunchi ce string. zoicnind și gref. Ca nopfite de astrahan Și licurici de pași se sting. Să nu fipafi. genunchii mei." Autoarea pășea în viață fără prejudecăți, fără idilizarea amorului, desprinsă de influ- iențele mistice ale vremii. Poezia se înfățișa în tonuri grase, cu metafore șî comparații potrivite vîrstei. Concepția de-atunci era o concepție destul de primară, poeta mărginindu-se — cum spunea Mihaif Pelraveanu într-un articol — „sd-sl strige elanul proaspăt de sen- zații" Din 1937 și pină in 1956, cind publică amplul poem La por fi le raiului.»concepția poalei și experiența ei trece printr-un proces revoluționar de maturizare. Aș spune că în acest poem se cristalizează și se stratifică poziția autoarei, Debutind cu un apel către artiști dc a cînta „Zeul iubirii", poeta reface legătura dintre atitudinea ei de început și cea de azi : „întreg este omul I răsărind I in splendida lui unitate. / lată renașterea f și nașterea evului 74 ClițPmț*te nou. f fără abisul cumplit, nefiresc. / dintre suflet și trup, / fard lungile șiruri de umbre însingurate / ce se tirau pe fundul prăpastie! f strigind: / „V inova fi! 1/moua)t ne-am născut! / Vinovați am mușcat / din fructul amar și didce al cunoașterii". Femeia este văzută ca soție și tovarășă de muncă a bărbatului, bucurîndu-se de fru- musețea unei activități utile societății. In lumina aceasta sînt condamnați neguțătorii de carne vie. Imaginile negative parcă seamănă cu cele din primul volum, unde, cum spunea primul ei cronicar, autoarea, „speria cu o paradă sexuală*. De data aceasta însă poela respinge hidosul: „iți joacă prin față, ca o oglindă, f doi ochi fascinați, ucigători. / de vampă lascivă. / ridică in văzul clienfilor / deasupra tejghelei / miei falismane de-amor. f cite-o barbă de țap. ! cite-un dos de maimuță". Poela a dobîndit cu anii coardele unei acidulate pamfletare, caro nu se puteau între- zări la prima culegere. Acum glăsuiește de pe tribuna unui poet cetățean cu un inalt simț de răspundere față de rosturile omului ; „.‘Ișa cum furtuna răscolește in drumu-i gtmoaie. puzderii, și te ridică in aer, le invirte, le răsucește pentru ca ploaia să le-amestece apoi cu jărina £ cu șiroaiele, și urma lor să se piardă, pentru vecie așa să piară și urma celor ce sfir'ecă dragostea, așa să se stingă ecoul sălbaticei piețe". Sini în rjiidurile citate accente de blestem străluminate poate și de influența marelui Maizkovski, dar în orice caz și aci ni se relevă o notă feminină, distinctă în toate poeziile Măriei Bantiș La porfile raiului este un adevărat imn înălțat frumuseții omului care a născocit fluierul și a zugrăvit Cina Cea de taină, care a „deschis fagurii primei centrale atomice", este un imn înălțat dragostei sincere, relațiilor omenești dintre bărbat și femeie, Celelalte poezii erotice din Magnet, Se-araia lumea. Metamorfoze întregesc imaginea din La porțile raiului, ihistrînd feluritele chipuri ale dragostei. Sonetele din ultima parte a cărții nu mai cuprind strigătele pătimașe dc la debut, ci tind parcă să fie un fel de statui închinate iubirii, tăiate in marmură albă, exprimind un sentiment senin și de multe ori împăcat. Deși culegerea Metamorfoze cuprinde o perioadă lungă din cristalizările lirice ale Măriei Banuș, recenzentul nu poale să ajungă la o concluzie finală. Lira poetei scoate mereu sunete noi: „Cit nu-i tirziu, cit viafa-n sd mai ardă Despre iubire poate tot voi scrie". AL, teBRLEAW Aure! Răus „Jocul de-a stelele** Noul volum al lui Aurel Rău [Jocul de-a stelele} reafirmă o modalitate lirică pe care poetul clujean o exersează de mai mulți ani: descripția poetică fastuoasă, ramificată, in care observația lucidă și detaliul fantezist se sudează in acuarele baroce, dinamice, în imagini fugitive și policrome, ca de peliculă tehnicoloră. Poezia devine o relatare lipsită de efort, o conversație ocazională cu cilitorul, o reacție firească la solicitările multiple și diverse ale lumii înconjurătoare, un șir de notații coerente (nu fără excepții) in jurnalul Cirți-rt^itw 75 unei sensibilități fine și stufoase. Confidența autorului nu este, in acest sens, lipsită de un anumit interes: „Versurile mi Ie scriu prin braserii, nebăgat in seamă, / Intr-o cameră de hotel cu obloane trase, / Pe zidurile unei vechi cehi fi", scrie el, schițînd priveliștea unul „oraș plin de ceasuri" (Există un oraș). O dificultate reală de care se izbește poetul în cultivarea acestei maniere este găsi- rea pretextelor care să justifice șarja imagistică și amplitudinea descrierilor. Dar cînd registrul de impresii e bogat și cînd ai imaginație, peste o astfel de dificultate nu se trece prea greu. O evocare a descinderilor periodice ale tatălui în Câmpia Ardealului, de exemplu, prilejuiește vii secvențe despre „cortegiile de munți" lăsate in urmă, despre satele ce se înșiră „in lătrat de clini și miresme de iarbă tăiată", „crișmele unde se tocmesc și se chel- tuiesc oamenii", orașele care se „revelează prin turlele ca ceas", cintecul greierilor, clin- chetul frîielor, focurile de la stină, șî altele (Tata se ducea in Cimpia Ardealului}. Tot așa, trecerea unor ploi prin oraș ii servește poetului pentru descrierea obiectelor și ființelor ce vor fi udate de stropii „galbeni, verzi sau gri" (Ploile prin orașe), Întrebarea „fanatică" Unde se retrag ritmurile mele? e urmată de un șir dc ipoteze fecunde sub raport imagistic (munte, stină, uzină, cuib de privighetoare, moară de vînt, mare), iar un vis cu niște arbori revarsă darnic, ca dintr-un corn al abundenței, grămăjoare da ghindă, de jir, de alune, de fragi, de smeură, de ciperci sub foi de podbal, după care își fac intrarea in scenă viețui- toarele codrilor: cerbul, ursul, ciocănitoarea etc, „periplurite silvestre" fiind încheiate cu pădurarii (Fructele pădurilor}. Procedeul se dovedește operant în numeroase poeme, dintre care amintim Săniile. Whitmaniană, Imi scriu de acasă .... Suflătorii de sticlă, Din blocul turn, impresionînd prin prospețimea expresiei, dar impresionind și neplăcut atunci cînd e cultivat amănuntul în sine. Spre a legitima actualitatea unor asemenea descripții încărcate de concret și de pito- resc. poetul e uneori nevoit să forțeze nota, introducind antiteze demonetizate (Tata...) sau apelînd la efecte minore, obscurizante, ca in Ploile prin orașe: „Cu această muâcă-n mine md-ntorc spre casă / Ele (ploile n.n.) vin peste timpuri și trec din oraș in oraș, ț După cum e natura : galbene verzi sau gri. / Imi ridic gulerul hainei, mă simt iar tinăr, / Re- par curg ani depărtați — și Înainte ca să sosesc / Aid întorc brusc I Și mă mai pierd odată-n mulțime". In Clipă, Salcim sau Mediodia exercițiul poetic coboară în insignifiant, Volumul cuprinde insă și poeme de o tensiune lirică mai înaltă, vibrații mai apropiate de conștiința încărcată de răspunderi majore a timpului nostru: Veac, Izvoarele de foc ale tuturor lucru- rilor și îndeosebi Sărut ora apropiată, lată citeva versuri de sub ultimul titlu : „Sărut in vintul de seară ora apropiată / (E certă, vie, trece prin viața mea) ț Cind mlinile palide, miinîle care ucid, j vor apune ca șerpii in asfințituri". Este de notat la Aurel Rău încercarea izbutită dc a include organic neologismul Intr-un context poetie (a se revela, a aborda, simpatetic, inoperant, ezitant) și de aseme- nea încercarea de a schimba forma gramaticală a unor cuvinte („tulpinile dulci și sub- țiri, I N ervurat e șl dale cu lac și-argint"). Poetul are vocația unor expresii rrccăutale, un marcat simț al limbii, însă în domeniul ideilor se mișcă eu oarecare anevoință. Cel puțin pînă in ceasul de față. Aurel Rău se prezintă mai ales ca un poet al receptărilor și trans- figurărilor senzoriale și al fluxului sentimentelor, captivat de aspectele exterioare ale rea- lității. I. CA VRU.IU Elena Vianu: „Moraliștii francezi*' c ^^artca Elenei Vianu c o contribuție importantă și documentata la studiul moraliștilor francezi. In prefața lucrării autoarea arată că, in această direcție, nu există, nicî chiar in literatura franceză, o lucrare de ansamblu asupra acestui fenomen literar. Afirmația, care ar fi putut fi susceptibilă de discuție, trebuie înțeleasă în raport cu obiectul lucrării. Obiectul lucrării nu este numai moralismul francez înțeles doar ca un fenomen literar ci, in același , 76 Citi timp, ca realitate morală, ca uu studio asupra moravurilor și judecății asupra moravurilor intr-o societate dată (aici cea franceză) înlr-o anumită etapă a dezvoltării sale (sec. XVI. XVII, XVIII), Moraliști, in acest sens, sînt toți scriitorii — și nu numai scriitorii, care se ocupa cu problemele moralei. Astfel, pe lingă moraliștii consacrați (Montaigne. Pascal, La Roehcîoueauld, La Bruyere, Chamforl), studiul Elenei Vianu examinează și opiniile despre morală alo iui DescarteS, Monlcsnuicu, Voltairc. Diderot, Rousseau, și chiar morala pro- povăduită de reprezentanți ai catolicismului și înalț! prelați: Francisc de Sal» și Bossuet. Țelul pe care îl urmărește lucrarea e mărturisit in prefață, cartea năzuind a fi „o primă ți modestă încercare de sinteză făcută pe temeiurile materialismului istoric". Credin- cioasă acestui principiu metodologic, autoarea va învedera, în lucrare, liniile ideologice care au dat naștere moralismului francez; pe dc o parte, morală în declin, a feudalității, pe de altă parte, morala clasei în ascensiune — burghezia. Se încearcă astfel, O schiță a evoluției ideilor morale in Franța. începînd cu Renașterea franceză ți culminînd Cu epoca Revoluției franceze, mai mult chiar, prin Joubert, încer- cindu-se, de către burghezie de aslă dală, O reîntoarcere a principilor morale, la morala conservatoare cvasiidentică cu aceea propovăduită de către Francisc dț $ales. Raportate la creația literară, cele două tipuri dc morală, feudală și burgheză, vor creia, cea dintîi Opere tu cadrul unui idealism abstract, iar ce» de a doua, opere realiste, „alcătuind un portret caricatural ai omului, dar sub ate cârtii trăsături ingroțaie, se poate ghici o realitate mai uie și mai concretă". Demonstrația e continuată prin urmărirea ideilor directoare In morala feudală și în aceea a burgheziei Iu ascensiune. Foarte interesante sînt astfel paginile închinate lui Francisc de Sales și problematicei morale pe care o conține Introducere la viața evlavioasă manualul dc pietate destinat oamenilor din „lumea bună" adică a nobililor, manual care, după cum arată, cu o fină Ironic, Elena Vianu, caută să împace, „credința cu păcatul". De la acest compromis pe care il conține morala iezuiților, al căror reprezentant autorizat a fost in Franța, Francisc dc Salcs, autoarea trece la analiza unui alt tip de moralitate în societatea feudală: idealul omului „onest". Dar „omul onest"1 nu e onest in sensul obișnuit al cuvîn- Iul ui; el o, cu osebire, un om plăcut, un curtean conformist, îndrăgostit de categoria „gra- tuității". un adept al jocului, Cu îndreptățire arată aici autoarea influența pe care a avut-o, In stabilirea acestui prototip al moralității feudale franceze, manual II Cortegiano al italia- nului Balthasar Casliglione. Iată deci, cu ajutorul moralei, înclinată spre compromis, a iezuiților, și a idealului omului „onest", constituit prototipul moral al feudalismului. In perioada sa tîrzie. .Asupra acestui tip de moralitate se vor deslărtțui atacurile moraliștilor fie că aceste atacuri vin din tabăra burgheziei, fie că vin din aceea a feudalității însăși. Dintre burghezi e amintit Pascal, prin celebrele sale Provinciale, primul vehement alac la adresa moralei iezuiților; dintre feudali, La Rocheîoucauld care prin Maxime va surpa idealul omului onest. Maximele, cum atit de sugestiv sc exprimă Elena Vianu, sînt o carte patetică. Morala lui La Rochefaucauld justifică acțiunile oamenilor prin interes și dărimă astfel unul din pilonii de bază al mora- lității feudale; calcgoria gratuitului. La subtiiilstea și concizlunea pe care o atestă această schiță istorică se adaugă, ca a doua calitate a cărții, efortul constant pe care il face autoarea de a lupta împotriva opiniilor consacrate, demascînd caracterul de clasă, interesat, al acestora. Despre Montaigne, s-a spus, de pildă, că ar fi un conformist, Nimic mai greșit decît această exegeză catolică argu- mentează autoarea. Conformismul lui Montaigne e aparent, de suprafață: Eseurile sale nu sini numai „o autobiografie spirituală ți îndrăzneală, ci ți o luare de poziție față de filo- zofia oficiată a sfatului, filozofie care era pe atunci metafizica bisericii catolice". Că așa stau lucrurile o dovedesc, printre altele, vehementele atacuri ale lui Bossuet împotriva lui Montaigne și, încă mai bine, punerea la index a Eseurilor de către sacrosanta biserică catolică. Alt enrnplu: La Bniyere a fost interpretat, îndeosebi de către critica universitară franceză, ca un partizan al bisericii catolice și al moralei conservatoare- Dimpotrivă, susține Elena Vianu: „£« Bruiere iți propune sd mineze, prin opera sa, regimul existent ți avea o foarte limpede conțtiintă a calității sale de rebel. La Bruyere atacă ăi opera sa toate aspectele litigioase ale vechiului regim", Dacă preocuparea de căpetenie a studiului a fost aceea de a scoate în relief substraM social al moralismului francez, autoarea nu a nesocotit însă examinarea moralismului ca gen literar și nici problemele de măiestrie legate de particularitățile literare ale moralismului. Popasuri semnificative din acest punct de vedere sînt făcute pe marginea marilor cărți ale moralismului francez, cărți caro au asigurat geniului nemurirea sa literară. Ci rli-rrrb*l* 77 lată, mimai foarte pe scurt, și fragmentar, o expunere a bogăției in, strddutndu-sc să traducă in viață sarci- nile trasate scriitorilor noștri de Congresul al 111-lei al parti- dului nostru. Redacția revistei Orizont adresează Gazetei literare sincere fclicltdrf șl ii dorește noi și viabile succese pentru dezvoltarea și m/iorirea literaturii noastre realtst-socialiste. Orizont Punctul pe î Ne-a surprins pldcut strln- sa ți ferma demonstrație cri- tica a articolului semnat de Paul Georyescu in Contempo- ranul din 7 februarie a. c. re- feritor ta ața zisa tiried /Uo- zo/ied ți intitulat, polemic, Non ut pictura poesls ... Observtnd dc ta bun înce- put cri „lirica /Uozo/led" nu este, in ordine formala, nici gen. nici specie, nici modalita- te, criticul a/lrmd pe buni dreptate.- -Aț zice ei lirica H- lozoflcA nu este o categorie de poezie, ci o calitate a ci. Șl nu numai câ nu este o categoric, dar mai ales, nu trebuie sa fie-. Aceasta in sensul ci nu „delegăm doar un sector al li- ricii sa-șl asume in exclusi- vitate misiunea dc a gindl. dlspenslndi,-lț pe celelalte dc asemenea corvoadă". Ardiind, totodată, cd .poezia noastră nu poate H descripție, ci o sem- nificație-, autorul articolului din Contemporanul, cum spu- neam. iți susține teza, utitizlnd o remarcabili arpumentafle. Nu intrdm aici in detalii - ar fi ți greu, dealtfel — ne mdrgintm doar sd scmnaldm bunul ectiltibru at articolului, obținui prin /aricite mter/e- rare dintre argumentele teo- retice ți cele /oloslte fn Ordi- nea ezemplf/tcdriior. Cititorul recepție, parcurgind articolul Nan ut pictura poesis. .arc prilejul sd reflnd cel puțin cile- va adevăruri revelatoare. Le semnaldm ți noi- pe scara isto- riei literare nu s-a semnalat niciodald «n caz etc poet ma- re care sd fi ignorat universul gindirii filozofice a contempo- ranilor sdi: mai ales in epoca noastră, ața zisa .liricei filozo- fici", dacă cumva Iți propune sd ueftlcuiete, versi/feindu-ie. doar simple abstracțiuni este sordid /alimentului total ți. In s/irțri, — lucru ezttrcm de important pentru poetul zile- lor noastre —, pe una din la- turile ei esențiale, poezia actuali iți aslgurd autenticita- tea artistica In raport direct cu cantitatea dc materie refle- xivi pe care o conține. , 84 Miniaturi critice prin urmare, sub acest din urmă raport, se atrage foarte serios atenția iuiuroi ztlhultoritcr care. fiind eTtipw riie descriptivi nu se intere- sează da idei, ci se află plu- tind pe valurile celei mai efemere glorii literare. Poate ed o mal tniimdt re- ferire la peisajul liricii date ta iveald de tinerii pocit ar fl adus un piue de sevă demon- stra țlt>d — in direcția actua- lității imediate - interesantului fl valorosului articol la care ne-cm referit. Orfcurn, o discuție ma> ampla, porniți direct de ta ce- le spuse de Paul Georgescu credem că ar fi cel puțin ui Ud. N. C, Ca iei literat Caietul literar edliel de Ca- sa regionaid a createi popula- re dm Craiova cuprinde două- zeci de semnături ale unor tineri poeți fl prozatori Oltcni. Proza. in afara îuerdrtior lui Ștefan Bossun, Petre Stoe- neseu, Iile Purcaru șl Lucian Zatrl, nu depășește stadiul re- latării Jurnalistice s-ar fi ce- rut reportajelor despre reali- tățile Olteniei de azi o unuia artistica corespunzătoare. In poezie, pe Ungă tinerii poeți eunoseufl șl din alte pu- Wicafii. (Șina Dănelulescu. Ifarte Minovcanu, Ileana Ro- man) mai semnează , Crista- che Amdutu. Aristleă Bdpbl- nd. Romului Cojocarii ți alfii. Cinele poezii ale tui Petre Dra<;u se nor cu orice preț teribile ; „Gorjcnll mol cu multele măsele / StSplni pe hala cu tavan de stele, In- rcriu rtrintni rnașinVc eluda- te, / Desenul unei Hore stili- zate. “ Despre Freajva - flind- cd bucata sc Inspiră din rea- litățile de alei - s-ar pufea spune mai mulț. Poezia Acuarelă dunăreană a Ilenei Roman, deși nu se poate desprinde lotci de nola toplreenland, reține prin prot- pejtmea Imaginilor : ..Dunărea Tși ondulează ! Cutele - ușoa- rele - f "Unde luna vrea să-și apele I Fața șl picioarele-. Așteptată cu interes șl cu volumul Oare i-a apărut in cadrul colecției Luceafărul, Șina Dănciulescu ne surprinde plăcut cu reușita poezia inti- tulată Stradă cu scări, mal ales: „casa mea e o stradă eu acărl, I Dc Ia mine zările f Cind lucrez, raza din cer J aruncă păianjeni albaștrl-n mierea degetelor. / O. primi- tori ai lirelor de iarbă I / Aceste țipete dc copii sau de pisirl *pre voi alenrsa . . . I . .. Aceasta dimineața l Co- municativă țl-ntlorstA ca Cla- sul ' Mamei « sapl-n grădinii ți dJHâ, / Această prospețime nativă și liberă 1 Ca-n stepele califclatc de liniște ■ - * La florie Hi novea nu remor- căm poeziile Cinice pentru țari. Dialectici. Și Gorjan eu vioară. inițiative -Casei regionale a creației din Craiomi merită apreciere prin faptul cil aceas- tă ptachetd cuprlnjdrnarc dă el mp de dezvoltare unor talen- te reale. Dorini ea viitoarele culegeri să se ridice la un nivel artistic mal înalt. L. D. M5sura citirii ți echilibrul ■n comentariul critic m generai’ - deși lucrul nu alte imposibil f — examenul crltle pe marginea creației poellec nu se poate disjsensa de argumentația prin citate. Aceasta, probabil, tocmai fiindcă, nu odată, critica fn- eblnată poci Ici Implică nevo- ia: relevării așuzlsviar impon- dersbife lirice ale genului, ceeoce e mai sigur cd se rea- Ilseasd apellnd la aliate edlfi- cutioare, Se inifmplfl Insrt cd uneori un criteriu In pe aerat valabil riscă sa-ri clintească stabilitatea din cauza supra- licitării iul. Si clmpuț criticii literare învederează nu odată asemenea stări de fapt, Anu- me, fnțllnlm, In unele cronid. recenzii sau articole, ailta abundență dc citate. Incit, pe bună dreptate, suferi pentru spațiul tipografic consumat ți Ințetepl perfect nemuttuml- rea Ctitorului. Slpur, clei, Iți dau mina eo-modi rotea și șta- bul efort dc asimilare slmetl- îatd a lucrărilor analizate, din partea criticului. Un șuccmptu reprezentativ — ca sd spunem așa — nl-t oferii articolul Măsura Indrflz- nclH tn construirea metafo- rei de Vastre Sandu (Lucea- fărul nr. t a.cj. In fond, după o convențională introducere teoretică, autorul articolului nu face deeîl sd dea intermi- nabile- citate din rfnet-șase poeți. Vastte Sandu, probabal, consideră că numai acest sim- plu efori tal transcrierii unor texte). dublai dc citeva fraie dc legătură, poate convinge pe cineva de reala eficiență a unui artfcol ce se vrea ae pro- bleme. Efectele unui asemenea mod de lucru, concret, slnf cei pufln două, mtU, este Igno- rată nepcrmlș dc mult reali- tatea potrivit căreia însuși ci- titorul poale, ia rigoare, com- ptela (In latura citatelor) pe critic. In al doilea rind, prin citarea mecanică, se înăbușă orice simț disociativ, în sensul eă, ignortnd ansamblul crea- ției unui poet, poți fi superla- tiv cu unul și surprinzător de critic eu altul. Este și cazul articolului la care ne referim.- In timp ce (fiindcă cita lele o Impun) tineri mat puțin evo- luați, ca Adrian Păuncscu șl Ion Pop, sint lua ți In brațe șl supraldudaif. afțli, de not-orte- taiea tul Ntcbila Stănescu și ilie Constantin, sint tratau de Sus. crltlca|f In fer șl chip, numai pentrucă (iarăși I) e- zemptelc citate o cer. Așa sțtnd luerurlie. dacă al lua de bun rol ce se s-pune, tn articol, le-ol puica întreba daca ulti- mii doi poeți n-ar trebui sd învețe serios de la cei dinții spie a-l ajunge din urmă t VAT.EEUU CANEA Inadvertențe într-o carte In urmă eu ctlevc luni, a apărut Editura științifică, tn colecția PC harta lumii vo- lumul ITALFA, datorat iul .Wihal Gbeorghe Artdriaș(Puc- 1HL p- Șșt). Lucrare amplă, de bogată informație, care a- fectează o largă prerentare economică, locltu-podricti ți culturală a Iroilel. cartea nu esle Upssltă de merite, semna- late dculrfeț șl In presă. .Ve-am îngădui totuși, aici, să-i semnalăm autorului ette- tia inadvertențe, rămase in paragraful dedieat literaturii din capitolul Orizonțuri șl ten- dlnie ale culturii ctmlcmpo- tspc Italiene. Astfel, unele greșeli per o fi erori de lipăr. Mamela scrii- toarei (ienăta Vlpano es(e in- serat Renaio (p. 3SS). iar cel ai tui Caria Caceota, G. Oosso- ta (p. 367). Tn citeva tocuri, utnr citare titluri ale unor ro- mane fiariene, fără sd se țină insă seama de Uliul adoptat ia traducerea In rom In aș re a cărților la care se referă auto- rul. Astfel romanul Le terce del sBcramcnto. tradus la noi sub titlul de Pdmlnluri bles- temate (E. I, u. Buc. 1S6Î) este citat, la p. 3Si, sub numele de Țarinile blestemate, iar la p. J7* cu Uliul edtflcE romineșțl. După cita nc amintim, ia aparifla la romlneșle a tradu- cerii romanului lui Vasco Pra- talini, Cronuche del poveri anunți s-a discutat problema sensului celui mai potrivii dat titlului original Intre Cronica Miniaturi crliire 85 i amantilor sâracL șl Cronica unor bieți îndrăgostiți, op- Hndu-se pentru ultimul. Totuși lucrarea clfeară ia p. JS?, pri- ma variantă oarecum o tradu- cere literara, dar Inexacta a titlului. Și, fn fine, Ia data apari- ției studiului lui M. G. An- drtaș La Ciocolata nu mai era de mul! „ultimul roman" al lui Aiberto Moruvla, eum ie afirma la p. JfS. Cartea apă- ruse In 1957. Prefața edifici romlne, apărută la noi In 1961, o numește ,. penultimul Hău roman apSrut" după acea da- tă, scriitorului |-au mal fort edicte, panel in ișța, midi dis- cutata Le nola (PiictHul) in 1S*>, și cel puțin încă un VOlUlrt. S. 0. De la idee la expresie artist kâ dent / In orașul carc-ml râ- mase f Adine In c e o a c c s c eh cam A memorie.-' Nedumeresc |n sensul pri- mei obseruafil de mai sus ți unele s lifturi ale Gabrlelei Melinescu, In Locul oglinzii {Luceamtul, VII. nr. i, i febr, jS&t> ; „Șl urăsc arborii urlțl f răspunzători dc chipul lor f pa re-un falsificat natura / pc ascuns, un grup tălnultor- ;. Virgula nu reușește sd ne convingă, acți ața este, că sintagma „un grup tălrmlor- se referi la „arborii (sici urtțl". Alei se Impunea sau punctul, pentru a marea trece- rea Ia o altă idee, sau rectifi- carea acordului (,..au falsi- ficat ... un grup.. ,>. In concluzie, c necesară o aranfle sporită in m-btuiren ex- presiei concise șl mat Tnidrd transparență. O. T, Icoane / pe care îc s-oi săruta mereu- (Vasile Popeacu ; Re- UKiej. Cosim ta riUe sint de prisor, intrucit absolut toata celelalte compuneri (termenul trebuie înțeles intr-o anumită accep- ție a s»J strălucesc prin a- ceeas incontestabilă țlnuld allterard. Aplaudăm din toata Inima efortul revistei Fțmrea de a descoperi și promova noi ta- lente literare, NumaF că de dala aceasta iotul ie des/Ușan- rd sub zodiile celei mat dezo- lante desamdglrt, edei (apro- pos de două titluri ale grupa- jului publicat : Demiurg, de M. Pa seu șl Deces de V. Fo- pescuț, paradoxal, așa cum se mal Intlmpld insd, se pare ca demiurgul creator, la cei doi a decedat talare dc a se fi nds- cui. și c păcat - evident, d» cititoarele revistei in caurd. p. r. Capacitatea de a exprima condensat o idee poetică este, desigur, o calitate. Discur.rt- uitaua matcheard. de cele mal multe ori, o scăzută tensiune lirică, sărdeie de continui. In timp ce expresia concisă duce mal direct la slmburete tema- tic. In cete din umO, acest aspect al stilului artistic se leagă de temperarnentul fie- cărui erelor șt, indiferent da- ca fraza c amplă (nu din- cursivă 1) sau contrasd, ceea ce sie Impune este transparența. £mil Burtea (ne referim la cleiul Din versurile unul medic de tarA, âtcaun, anul XIV, (1966), nr. II> pare să fie struc- turai înclinat spre economia expresiei. Ne-o dottedcse une- le pariicutarltâtl ale știrului sdu, fraza nominoM, eonstme- tm simplă a unor propoziții, conclsiunea imaginii. In pane, aceasta modalitate reușește sd fie sugestivă. De multe Ori In fă suprimarea unor elemen- te din sintaxa frazei duce Ia echivoci „Voi nu aveți de unde sA șUțl / câ truda mea pregăti- ți așteaptă. J Știți numai cA-n fiece noapte/Lampa Sml arde pe masa. J Destul pentru a rea- prinde speranța" {O iampă,-), Din context nu reiese sufi- cient de clar ce valoare în- deplinește „destul" si pe cine determina, datorită laconis- mulai excesiv.. Pe de altă parte, extrem de artificioase n! se par șl aceste versuri dc notație r „ToamnA. A r Ier los el er osă mic irezistibil. Din boga- ta distribuție mal romarcim 2.utu|a Tatianet Fuida, Intru- -aud tilincilt-n linrdl f Și un «ttl din ceni-MdDcftrf, I deschide plfCHrpa ca ti rad-ă'* bloenri nou ridice „c# if'/Kterii f ți mw- ai fifbe de lumină*. Ap*i pnaenlți de bilrîai. zanuet de vioari, ^flindiU « anei fete, inla) ; Sentințele moralizatoare nu sint recomandabile In poezie deoarece ele cer mare talent sau in iot cazul multa pricepere In versificație pen- tru a se întrupa tnlr-o poezie veritabila. Aveți o concepție comoda despre arta poetului ș> credeți ca notațiile mal mult sau mal puțin autobiografice sau meditative pot fi prin ele înseși procedee creatoare dc valori poetice. Citiți cu mal multa atenție pe marii poeți al lumii și veți simți desigur deosebirea. MIRCEA CRISTEA (Craio- va) : Limitați motivele poezii- lor scrise la elementele con- venționale ale trăirilor strict subiective, imagini neincapi- toare. pentru o participare mal vie, mal cuprinzătoare a vieții sociale, tara de care - la urma urmei - exprimarea poetica nu șl-ar avea nici sen». Portul zilelor noastre n-are de ce să sc singularizeze, să cau- te refugiu in concertul dc vl- sărl sterpe șl fanteziste, nici în .prelungiri dc plndurl", ci el împărtășește poporului său cele mal înalte sentimente și ideile cele mal luminoase șl mal adineL Va însușiți. Intr- un Loc. imaginea stejarului ca simbol pentru menirea poetu- lui. dar stejarul nu este -oaia de plecare- șt e greu dc presu- pus că arc. .privire pierdută" ete. Dcaltminteri, vă epuizați Întreaga putere de concentrare a Ideii In prima strofă, a pron- ia; la toate bucățile trimise, și nu mal sțițl inchcga struc- tura celorlalte versuri, de aceea reveniți Intr-o expresie mal fadă cam cu aceeași idee. Versurile cele mal reușite ml se par acestea : Cind toamna-și speld pieteie-n rugină. Se scutura mlrarea-mi de lumină, Cdzuld-n foțnet sclipitor fi bllnd Peste panerul ei umplut de cini. NICOLAE C. MARIN (Tur- nu Severln) : In afara faptu- lui că v-ațl însușit priceperea de a versifica destul dc corect. Imaginile folosite sint lipsite dc strălucire șl originalitate, sentimentele sint vagi ți ne- convingătoare. iar ideile mo- deste. Mai trebuie să munciți. PUȚIN ViOREL. Versurile Idilice, prozodie uneori stln- gace. infiulență prea vădită din poeții noștri clasici. P. MEREANU (Săcăiaz) : imitativ fără valoare, după versurile nu șl după idede Iul Eminescu 1 FLORI AN HANȚE (Săcă- laz) : Exerciții de versificație de începător, mult mal nerca- llzate declt cele folclorice, V. DUMITRICA (Breaza): Dacă 1n versurile dvs. nu sc reflecta In nici Intr-un tel contemporaneitatea, înseamnă că nu v-ațl lămurit deloc a- supra misiunii dc poet. Tot cc scrieți arc numai o insig- nifiantă însemnătate psiholo- gică. S-ar părea că aveți mal mult simț al umorului, cu nuanță ușoară de satiră. declt patosul sau măcar sincerita- tea pasiunii creatoare de adevărată poezie lirică. stolojescu io AN {Cer- nea) ; IMURI ION (Vărădia) ; RUMEGA GHMRGHE (Podul Nou) ; VASILE VELNECJUC (Cralova) ; ALEX FROJE (Cra- lova) I DRAGALINA ILIE (Cerna) ; TITI GHEORGH1U (Vaslui) ; GH. DUMITRAȘCU (Cluj) I OCTAV GARR!1 (Slnni- colaul Mare) : O. CIOBANU tSlblu) I NEBE SARDANESCU (Llubcova); VASILE HOMES- CU (Arad) I MOLIM TRAI AN (Tg. JiU) ; ALBU LETIT1A (Vilcsai); CEANCUS AD ACCIZA (ReșllS): l»r* nu CATANAS NICOLAE (Ctajl i OTA NICOLAE (TtaițMr.l l PAUL C. NtCOLAIOE (PtHțA): MARIN POPESCU (Timițoaral ; NICULES CU TEOFIL (Ri»thR>); SOACA UCA (Oraelk) I Vmurltoc du», le lipMțtc iramilgurares ertklici pro toceli dc un mbUimdI palcrak» «Sacer, fcncriM. N. T. BIBLIOTECA CE^M-A A REGIUNII BAN A I Potri irdjfllM ■ --------------COMITETUL DE REDACȚIE----------- ION ARIEȘANU, NICOLAE CIOBANU, ANGHEL DUMBRĂVEANU (secretar de redacție), JEBELEANU (redactor șef), AND/JE/ A. LlLLIN Coperta de Petre VuleAneccu Redacția: Timișoara, Rodnci. I, telefon 1-20-25 Administrația : București, Șos. Kiseleft, 10. 43 803 4 Lei