Observatoriula ese de doue ori in septemana, Mereurea si Sambat’a.
Pretiulu
pentru Sibiiu pe 1 anu întregii 7 fl., pe 6 luni 3 fl. 50 cr., dusu la casa cu 1 fl. mai multu pe anu; — trimisu cu post’a in laintrnlu monarchiei pe t anu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl- — In străinătate pe 1 anu 10 fl. seu 22 franci, pe 6 luni 5 fl. seu 11 franci. — Numeri singuratici se dau câte cu 10 cr.
Diariu politieu, national-eeonomieu si literariu.
Anulu III.	^-r'.TRfurTz-'
Ori-ce inserate,
3
se platescu pe serie seu linia, cu litere merunte garmondu, la prim’a publicare câte 7 cr., la a dou’a si a trei’a câte 6 cr. v. a. si preste aceea 30 cr. de timbru la tesau-rulu publicu.
Prenumeratiunile se potn face in modulu celu mai usioru prin assemnatiunile poştei statului, a-dressate de a dreptulu la Redactiu-nea Diariului
Observatoriulu"
in Sibiiu.
______
Nr. 104.
— Sibiiu, Sambata 27/8Januariu, —
1881.
(Amintiu
pentru domnii abonaţi din Romani a.
Cunoscute sunt neinvinsele dificultăţi de pana acuma relative la espeditiunea diarieloru incoce si încolo, cu porto duplu, după aceea triplu. In timpulu din urma acelea dificultăţi se paralisara abia in lună din urma a anului, in sensulu art. 3 8 din legea telegrafo-poştala, citata de „Ro-nianulu" in mai mulţi Nri ai sei. Acelu art. 38 dice: „Tote oficiurile poştale potu primi si efectua abonamente la jurnale atatu intern e, câtu si internaţionale. Pentru cele interne se va percepe preste tax’a jurnalului si a transportului, unu dreptu de comissionu de 2 la suta in profitulu administraţiei, care dreptu inse nu pote fi mai micu de 25 centime. Pentru cele internaţionale se va urma conformii conventiuniloru speciale."
Asia suna art. 38.
Relative la diariele care mergu din monarchi’a austro-unguresca in Romani’a, ni se dete urmatori’a informatiune dela oficiulu poştei din locu:
Abonaţii din Romani’a se binevoiesca a pre-numerâ fiacare la oficiulu poştei din statulu ddloru, platindu pentru diariu numai pretiulu ficsu trecutu in tarifa pentru fiacare diariu, după cum se vinde elu iu loculu editurei sale, âra, porto de transporta si dreptulu de comissiune are se’lu pla-tesca fiacare acolo, pe locu, in patri’a sa si in afara nimicu. Prin urmare
Diariulu „Observatori u lu“, care ese de 2 ori pe septemana, costa pentru Romani’a intrega numai 7 (siepte) fiorini val. a. sau 17 franci (lei noi) si 50 cent., adeca atâta câtu costa si aici pe locu in tipografia, era nu 22 franci, câtu costa până acuma. Aiâtu avemu se primimu noi: 7 fi. si mai multu nimicu. Acesta inse numai sub res-picat’a conditiune, daca prenumeratiunile se făcu la poştele României; facenduse de a dreptulu incoce, e totu 22 franci, câ-ci in acestu casu noi si cu acestu pretiu esimu reu.
Intru alţele, abonarea la posta — se intielege ca pe langa recipissa. e forte multu facilitata, si in casu de reclamatiuni totu post’a locala are se respunda si se inplinesca defectele.
Red. „Observatoriului".
G. Baritiu.
Despre sierbitute sau sclavia.
(Urmare.)
M a n u m i s s i u n e a (liberarea) sclaviloru era inpreunata cu multe formalităţi. Aceea se intemplâ sau per censum, daca domnulu se invoiâ câ sclavulu se fia trecutu in list’a cetatieniloru liberi; sau per v i n d i c t a m , caudu sclavulu se presentâ la consiliu sau la pretoru. era unu lictoru ilu atingea pe capu cu o verga (Vindicta, Yirga, Festuca) si dicea: hune ego liominem liberum esse ajo; după aceea domnulu seu luandu’lu de mană drepta sau de alta parte a corpului si* invertiudu lu ii dicea:
, hune liominem liberum esse v o 1 o ! după aceea ilu lasă pe aci încolo. Numai după aceea magistratulu representante alu statului, consulii sau pretoru, ilu declara de liberii. Din acea ora elu se nurnia Libertinus, câ totuşi in piim’a generatiune se se distingă de cetatienii născuţi liberi; era Li-bertus era numitu de câtra fostulu seu domnu si remanea obligaţii cu mare multiamitu câtra acesta. Dusu apoi in templulu Fer oui ei, acolo
i se punea o căciulă in capu, ca simbolu alu libertatiei. In fine domnu-seu ii mai dâ si unu altu nume, ii daruiâ o toga alba si unu ânelu, câ totu atâtea simboluri de libertate. Se mai intemplâ liberarea per testamentum, adeca prin vointi’a din urma a domnului; uneori in modu extraordinarii!, per e p i s t o 1 a m. candu domnulu declarâ pe cineva de liberu prin epistola subscrisa celu puţin u de 5 martori: sau per con vi vi um,
I daca punea pe sierbu la mesa cu elu. După timpuri si inpregiurari său adusu multe legi despre ! manumissiune, pe care ar fi prea lungu a le mai cita; cei carii se ocupa cu dreptulu romanu, le ; cunoscu pe tote. Destulu câ multe din acelea au
fostu adoptate si aplicate in jurisprudenti’a popo-raloru moderne europene la classea sclaviloru (io-bagiloru) din diverse staturi. Sub Constantinu M. s’a introdusu si usulu de a manumitte (libera, desrobi) pe sclavi iu biserica, unde documentulu de manumissiune subscrisu de domnu se citea de câtra unu preotu in audiulu celoru de faţia. Urmele acestui modu alu desrobirei se afla si in documente din tierile nostre.
Libertinii erau consideraţi de cetatieni (cives), dara nu toti aveau aceleaşi drepturi; câ-ci de candu manumissiunea incepu.se a fi forte desa, potestatea legislativa temendu-se câ nu cumva se se stracore p’intre cei demni si o mulţime de omeni periculoşi, a definitu prin legi trei moduri de indigenare. Unii adeca castigau dreptulu de cetatieni (cives) ai Romei, alţii numai de cetatieni latini (Jus Laţii), conformii legei numite după propunetoriulu ei Junius Norbona; era cei mai mulţi se bucurau mai multu numai de libertate personale, nu si de drepturi politice si se numiau D e d i t i i; pentru-câ classea acestora se compunea mai multu din popdra învinse cu armele, care apoi supunendu-se, trebuea se se presente in vestmente urîte si cu scutulu intorsu sau cliiaru aruncaţii la pamentu, după care li se restituea libertatea personale (libertas dedititia, dela verb. lat. Dedo is, ere, me dau, me supunu).
Libertii nu erau suferiţi a înainta la demnităţi si ranguri inalte, ci erau consideraţi mai multu numai câ clienţi (clientes) ai patroniloru. Acesta restrictiune a cadiutu sub imperatori; s’a restabiliţii inse după secoli la cele mai multe popdra europene, sub alte forme si nomenclaturi, precum aristocraţia inalta, patriciatu oligarchicu, nobilime de alu doilea si alu treilea rangu, burgesia mai multu sau mai pucinu restrinsa in drepturile sale; totu atâtea imitatiuni din Rom’a vechia, dictate de interesele casteloru.
Fiat ie de sclavi.
Piatie in care se scotu sclavii la vendiare, au fostu si in vechime câ si mai tardiu, până in se-colulu nostru. In Aten’a se aflau mai multe piatie de sclavi, unde negutiatorii (Andrapodokapeloi) isi aduceau marfa de omeni in priin’a fiacarei luni.
Foisior a „Observatoriului“.
Una epistola si unu articlu originalii scrisu de Simionu Barnutiu.
(Urrnaro si fine.)
In urmă acestoru băgări de seina istorice dora nu va fi de prisosu pentru unii cetitori a face si câteva băgări de sema juridice.
Biserică nostra câ unu institutu pentru tinerea si cultivarea credintiei cei religidse, si pentru îndestularea lipseloru celoru religidse a credinciosiloru, nu are altu ceva, de câtu cultur’a cea morala si religidsa a toturoru credintiosiloru, adeca biseric’a pentru aceea e renduita, câ pe omeni se’i faca neincetatu mai intielepti si mai buni, se se straduiesca câ omenii se tia mai intielega-tori candu moru, de câtu candu se născu, se fia mai luminaţi candu esu din biserica de câtu candu intra, se fia mai blandi, mai drepţi si mai de omenia cei ce vie-tiuescu in societate bisericesca, decâtu cei ce uău norocire a se folosi cu acestu mijlocu alu culturei, se dea fiesce-care anu si fiesce-care vecu viitoriului o omenime inai buna si mai intielepta, de cum primise dela celu trecutu; si cine nu cunosce, câ la unu astfeliu de sporiu neincetatu se cere si o lucrare neîncetata V si inca o lucrare sloboda a toturoru medulareloru bisericii, potrivita cu dreptulu celu noinstrainatu alu libertăţii con-sciintiei, cu. cure l’au cinstitu Ddieu pe omu candu lău facutu fiintia cuventatdrie, si candu intra in biserica nu ilu ia. Acesta lucrare sloboda inse numai atunci pute se aiba locu, daca e bine întocmită biseric’a; de unde se vede câtu e de lipsa se aiba biseric’a o toemela buna (constitutio Ecclesiae), daca voiesce a’si dobândi scopulu. Discric’a nostra au avutu buna toemela; câ precum ne invatia Istoriă biseriedsca, potcrca de a pune legi si de a tractâ despre trebile biserieesei asia au fostu stemperata, in câtu episcopii nu era volnici a dis-
pune in trebile biserieesei singuri după capulu loru, ci in sinoduri se punea legi seu candne si episcopii era detori a chivernisi biseric’a după cantinele acele, si acesta e o toemela forte minunata, peutru-câ altmentrenea nici insusi episcopulu inca nu pote fi incredintiatu, ore chivernisirea bisericii si tota ostenelă lui aduce bisericii vre-unu folosu, seu dora e tocma spre stricare, câ oricum, judecat’a unui episcopii, se fia câtu de harnicu, e totudeauna numai o părere singura, si lui i se pote pareu a fi ceva de folosu, ce aretandu-se înaintea sa-borului, s’ar afiâ a ti chiaru stricătoriu, s. e. vreo lege, seu vre-unu asiediamentu.
Deci tocmelă bisericei astfeliu cugetată e asigu-ratorea vieţii biserieesei. era vieti’a bisericii se coprinde in starea de sine seu subsistentiă, si in neaternarea seu libertatea bisericesca, prin urmare daca doresce elerulu si nemulu nostru, câ biseric'a nostra se traiesca intru adeverii câ o societate vie, si se nu tia singuru o fiintia leslnata, are intreitu sfânta detorie a’si apară tocmelă cea bisericesca; că numai lucrandu după acea toemela, e nădejde de înaintare; cum se abatu dela aceea, indata ducbulu vieţii au sburatu din biserica, si ea nu mai o trupu organicu si insufletitu, ci se aseme-nedia cu o machina, ce se clatesce inca până la unu timpu, dar puţi nu i trebue, si va stâ nemislcata, seu se va resipi. Daca n are biseric’a toemela, seu daca nu se tine, atunci tota potrrea se eoneentredia in episcopulu singuru, elu singuru pune legi la osebite intern-plari după a sa socotela. seu nu pune, elu siuguru e judecătoria adeveratu iu biserica, era ceilalţi remanu numai nisce datatori de păreri, care inse episcopulu nu e detoriu a le luâ in chipu de judecaţi, ci numai câ informări. Acum daca privimu la biseric a nostra, ii atiamu toemela vetamata, si temeiulu celu juridicu cla-titu; adeverulu acestei propusetiuni se radima pe argumentele urmatorie:
Strămoşii noştri faeendu unire cu biseric'a Romei, luminatu au hotarîiu .câ nu voiescu a se iudatorâ de câtu la cele patru puncturi, era dreptulu cauouicu, ce
se dice pravila, au vrutu se aiba totudeauna potere, si după acela se urmedie in judecaţi.*)"
Acuma nici se tine saborulu mare după pravila, nici urmedia in judecaţi după dens’a, nici se invetia in scola pravil’a. Cumcâ nu se aduna sabore preste anu, e prea adeveratu si cunoscutu de toti; cumcâ pravilă nu se urmedia in judecaţi, scie ori-care au siediutu la judecata in ore-care judetiu protopopescu, seu in con-sistoriulu episcopescu din Blasiu; cumcâ nu se invetia pravilă in teologiă nostra, e lucru de obşte cunoscutu, si câ in loculu ei celu puţinu pana acum său propusu dreptulu canonicu alu bisericei latiuesci, unu lucru ce cu deadreptulu se inprotivesce atâtu voii si hotarîrii stramosiloru noştri, câtu si voiei a totu elerulu ce tra-iesce in dioă de astadi. Pote câ in anulu 17(J3 Petru Maioru câ professoru de candne, si câ unu mare alu drepturiloru aparatoriu, a invetiatu si a propusu curatu drepturile bisericei nostre tote cum sunt, si câte sunt; dar de atunci incoce in ce mesura au crescutu arbitriă in chivernisirea bisericii, in aceeaşi mesura au scadiutu si rivnă clerului de a’si aparâ drepturile sale, intrătata, câtu acum săr parea la o sema de omeni tocma lucru paradoxu a si pretinde se se invetie pravilă.
Adeveratu, câ nu tote ne sunt de trebuintia cele ce se coprindu in pravila, câ său schimbaţii timpurile si inpregiurarile,. coprinde inse pravilă si nisce drepturi vecînice, care nici se invetia in teologiă din Blasiu, nici se urmedia in judecaţi, si scăderile aceste storcu lacremi din ochii multoru omeni asupriţi. Astfeliu fiindu clatitu fundainentulu bisericii prin vetamarea tocmelei ei, năvemu a ne mirâ, daca vedemu crepaturile cele primejdiose a le zidului bisericii, pe care altulu nu le pote direge, fără saborulu celu mare, daca vedemu biserică zactmdu de nisce bdle grele, pe care altulu nu e in stare ale vindeca, fâra saborulu celu mare. — Sculele nostre cele din Blasiu aştepta indreptare, câ se nu re-
*) Vedi Acta comitiaria Ecclesiae valachieo-Trau-nicae in negotio unionis cum romana Eclesia de Amu 1G98 in arehivo Eppatus Fogarasiepsis.
418
OBSERVATORIULU.
Fiacare avea cate unu strigatoriu platitu, câ se laude calitatile marfei. Totu asia era si in Rom’a. Pe captivii făcuţi in bătălii aveau se’i scoţia la vendiare quaestorii.
Prin inaltiarea christianismului la religiune de stătu, sclavi’a s’a desfiintiatu numai in parte. Imperatulu Constantinu adeca decretase, câ precum inainte de elu numai cetatienii (cives) statului romanu nu poteau fii daţi in sierbitute, asia de aci incolo numai christianii se fia consideraţi de liberi in sensu anticu (civis romanus sum), era cu paganii ajunşi in captivitate se se pota face co-merciu de omeni după plăcu. Se prea intielege, câ apoi atâtu etlinicii idololatrii, câtu si mai apoi mohainedanii saraceni, turcomanii si turcii au sciutu se intorca aceeaşi arma, spre a robi pe christiani.
Piatiele de sclavi s’au inmultitu successive si in Europ’a christiana mai alesu in Spani’a, inse si pe airea, precum de ex. in Franci’a la Lionu si Verdun, apoi si in Veneti’a, in Hainburg, Bristol si in mai multe locuri pana in sec. alu 15-lea, spre cea mai mare ruşine a christianismului. l)e aci nu ne vomu mira vediendu, câ mai tardiu classea sclaviloru cumpăraţi, prinşi in resboie, sau răpiţi, amestecandu-se cu locuitorii indigeni ai tierei, proprietarii sclaviloru prefăcuţi in aristocraţi, isi formara successive dreptu de proprietate asupra personei si averei toturoru locuitoriloru. De aici vine si aroganţi’a paganesca a multora, carii se inganfa cu minciun’a istorica diciindu: „Cu sabi’a cuceritamu noi acesta tiera “; dara apoi totu ei nu’si sciu da raţiunea, cum s’a intemplatu, câ chiaru milionele poporului de unu sânge, de aceeaşi limba si religiune, de acelaşi temperamentu si ca-racteru a cadiutu in sierbitutea loru si inca in cele mai multe caşuri fâra nici-o sperantia de ma-numissiune.
(Aci curmamu de o camdata studiulu acesta.)
Transilvani’a.
— Sibiiu. (Meditatiuni de serbato-rile Nascerei Domnului.) „In dilele acelea a esitu edictu dela Cesarele Augustu, se se inscria tota lumea. Acesta inscriere s’a facutu mai ăntaiu candu Cirineu era gubernatorulu Siriei. Si mergeau toti se se inscria, fia-care in cetatea sa. Si s’a suitu si Josifu din Galile’a, din cetatea Nazaret, la Jude’a, in cetatea lui Davidu, care se chiamâ Betlehem. “
înainte cu una miie optu sute si optudieci de ani conscriptiunea locuitoriloru din tote provinciile vastului imperiu romanu avea celu puţinu acea insemnatate, pe care ’io dau in dilele ndstre staturile cele mai înaintate si cei mai luminaţi cultivatori ai statisticei; era legea conscriptiunei era cu sute de ani mai vechia de câtu epoc’a imperialismului in Rom’a. Solon o introdusese in Aten'a cu 577 inainte de nascerea lui Christosu. In Rom’a s’a introdusu inca sub regi, era după desfiintiarea regatului oficiulu numerarei poporului si alu conscrip-
mana totu in silendrianulu celu vechiu; pe sate n’avemu scole; aceloru vr’o 300 care le intemeiase Sincai in veculu trecutu, acum nici urma nu se mai cunosce; cele 12 cu plata imperatesca nu făcu sporiu, afara de cea din Mediasiu; dăscălii ar trebui mai bine procopsiţi, câ se nu se ostenesca inzadaru, dar Blasiulu pana acum inca nu s’au prea ganditu a cultivă si pe dăscălii dela sate. — Obiceiulu bisericii grecesci de a desparţi pentru precurvie ar trebui introdusu era, câţi omeni s’ar mântui prin acesta de iadulu celu din lumea acesta si de celu din ceealalta! muierile unoru barbati fugu după catane in Itali’a, seu trecu la tiera; bietulu barbatu remane a uneori cu cas’a plina de copii, cere despărţire si voie de a se casetori mai ăntaiu la scaunulu protopopescu; acesta nu i’o pote dâ de fric’a prea C. consistoriu, alerga si bate si aici pe la tote uşile, ci in zadaru; desnadajduirea, in care cade unu astfeliu de nefericitu audiendu’si deliberatulu prin care se si-lesce a tînea acea legătură acum numai nălucită a căsătoriei cu o muiere, care cu fapt’a au ruptu legatur’a cea adeverata a căsătoriei, numai acela si-o pote inchipui, care vede pe unu nefericitu câ acela.
Clerulu romanescu celu unitu are capitaluri nu prea mari adeveratu, daca privesce cineva la mulţimea trebuintieloru clerului si a nemului; seminariulu are o moşie cumparata de unu episcopu iubitonu de nemulu seu, cu ajutoriu 1 u clerului si alu nemului. Aceste tote ceru luarea aminte a clerului, carele n’aru trebui se uite, câ clerulu nostru au avutu mai demultu moşii frumose la M. Vâradgya si airea, dar prin ne-gjije au peritu. Clerulu aştepta câ tote se le faca Blasiulu, si prea adeveratu este, câ daca se uita Blasiulu la lucrurile sale, cu dreptate pote se dica de sinesi „non semper dormiou; totuşi secade se priveghiedie si clerulu, câ rogatiunile episcopiloru ori unde mai mare infiparire ar face unite cu ale clerului, de câtu singure; din mormentulu saborului mare isvorescu o mulţime de nefericiri preste clerulu romanescu, si in restaurarea aceluiaşi o mulţime de nădejdi, si ore de ce uu’si re-reclama clerulu acestu dreptu nepretiuituV fâra dreptu
tiunei averiloru a trecutu la consuli si la tribunii 1 militari (generali de calarime) si numai in anulu I 444 inainte de Chr. s’a infiintiatu funcţiunea de i censori, câ una din cele mai inalte demnităţi ale statului, care la inceputu se dâ pe câte cinci ani, mai tardiu, până la imperatori, numai pe câte 17, anu. Dupace s’au concentratu tote poterile in manile unuia câ imperatoru monarchu, atunci i a trecutu si censur’a intre atributiunile acestuia.
Este o coincidentia forte semnificativa, câ una din conscriptiunile universali făcute in totu coprin-sulu imperiului, cade tocma in epoc’a nascerei Salvatorului lumei. Câ si cum domni’a lumesca ar fi voitu se dica pruncului nascutu intre pastori : Eca, pentru câta lume de omeni pecatosi ai tu se te dai odata victima, câ si cum ai fi celu mai mare facatoriu de rele. Acesta este resplat’a lumei pentru cei mai mari binefăcători ai ei.
Censorii Romei ţineau in evidenţia nu numai listele civili ale locuitoriloru, nu numai conspecte despre averile fia-caruia, ci si despre portarea morala a fia-cărui cetatienu, era poterea loru in acestu punctu erâ atâtu de mare, iu câtu ei pedepsiau in publicu pe toti omenii depravaţi si datatori de scan-dale, degradandu din o classa in alfa si chiaru lipsindu’i de drepturi civili. Jurisdictiunea censo-riloru in Rom’a se intindea asia departe, in câtu de ex. nici-unu contractu de arendarea averiloru statului nu avea valore, daca nu se ratifică de câtra censori; totu asia controlau ei si spesele statului.
Cine inplinesce la noi, asupra nostra, in dilele nostre, escelentele oficiu de censori? Cei ce se ocupara in cele 10 dile din urma cu numerarea poporului, de siguru câ nu. Acelora le lipsesce orice vocatiune si auctoritate pentru inplinirea unui oficiu atâtu de inportantu si absolutu necessariu la ajungerea scopului, pentru care este creatu omulu pe pamentu. Oficiulu de censoru in acestu intie-lesu l’a consacratu insusi Isusu Christosu de repe-tite-ori, prin cuventu si prin fapta atunci, candu a infruntatu aspru pe farisei si pe saducei, pentru blastematiile loru, atunci candu a condamnatu rapacitatea bogatiloru si candu s’a provocaţii la exem-plulu lui Lazaru, era mai multu câ in tote celelalte caşuri atunci, candu a luatu biciulu si a scosu din biserica pe toti uşurării neruşinaţi, pe falsificatorii de monete, pe insielatorii si spoliatorii poporului , cari prefacusera biseric’a in bursa, seu cum se esprime evangeli'a forte nemeritu, in pes-cere de lotrii, de bandiţi.
Are naţiunea nostra lipsa de censori? După noi, acesta lipsa se simte astadi mai multu decâtu ori-candu alte-daţi in cei 1775 de ani, de candu s’au asiediatu cele de ăntaiu colonii romane pe te-ritoriulu acesta. Dara cine se porte la noi acelu oficiu sublimu de censori, atâtu intru intielesulu an ticu romauu, câtu si intru alu evangeliei? Ar fi cine, sub o conditiune inse, câ mai ăntaiu se se supună ei inşii intre sine la unu lustru generale, exactu, chiaru minutiosu.
A fostu unu periodu forte lungu din vieti’a
nu e nădejde de înaintare, nu e vietia nicairi; dreptulu e isvorulu toturoru bunetatiloru a fiesce-carei societăţi, dreptu! minunatu si mare nume, cela ce eşti menitu a fi unulu si acelaşi la tote poporale, unulu si acelaşi pretutindeni, si in tote timpurile, tu pe celu ostenitu de munca nedrepta ilu odichnesci; consciintiele cele ca-diute si de timpuri barbare umilite le ridici; aperi pe celu mai slabu, tîi in respectu, si infrenedi pe celu sumetiu; mai luminosu eşti tu de câtu sorele si mai sfântu de câtu tari’a ceriului; unde nu stralucesce lu-min’a ta, acolo domnesce intunerecu vecînicu, selbataci’a, gele si nefericire; prin tine inflorescu bisericile si se vestejescu cu tine dinpreuna, pentru tine e desfătare si dulcetia a trai. cinste si mărire a patimi si muri; lumin’a adeverului, cultur’a si fericirea omendsca sunt surori, si numai sub scutulu imperatiei tale potu se in-floresea si se aduca roduri; si cine’ti va dâ tîe câ in lupfa ce o ai pururea in contra poterii intunerecului si a interessului privatu, se remai invingatoriu pentru totudeauna! cei buni se ostescu sub stegulu teu, era cei ce te urascu, pentru-câ so temu de tine, triumfulu teu inse e triumfulu vredniciei omenesci in contra reu-tatii; pe tine te dorescu multe ănimi asuprite, pentru tine, pentru biseric’a ceea ce isi jelesce apunerea, si doresce învierea unui dreptu nepretiuitu alu seu, amu indrasnitu si eu a face aceste băgări de seina, si ale supune judecaţii doritoriloru de inaintarea si inflorirea bisericei nostre.
Dixi et salvavi animam meam.
Blasiu. 22 Decembre 1842.*)
S.	B.
*) Se fia sciutu, câ acestu operatu alu lui Sim. Barnutiu s’a publicatu aici intregu asia, cumu se afla in originalu, era in „Foi’a pentru minte“ etc. din 1843 lipsescu mai multe passage si espressiuni, pe care censur’a de atunci le Ştersese.	Not’a Red. Obs.
nostra naţionale, in care poporulu nostru mai nu cunoscea alţi judecători si alta censura, decâtu pe cea bisericesca si pe lângă aceea, censur’a omeni-loru betrani, aleşi din fia-care comuna pe temeiulu vietiei loru anteriore. Una din acelea censuri era cea tradiţionale christiana, ceealalta erâ o remi-niscentia a censurei antice romane. Comparaţi pe acelea cu nebuni’a moderna de a recurge pentru tote nimicurile, adesea numai pentru drepturi imaginate, la censori străini, la tribunale si judecaţi, care potu se fia inspirate chiaru si de o buna voiutia câtra noi, le lipsesce inse ori-ce cunoscintia de limb’a nostra, de datinele nostre, de tempera-mentu si caracteru, de tote aplecările nostre.
Barbati fraţi! Se lasamu cu totii descenden-tiloru nostrii câ prin testamentu, câ de câte-ori voru ajunge serbatorile nascerei Domnului cu anulu nou si cu solemnitatea baptismului, câ simbolu alu renascerei, totudeauna se’si numere pe ai loru, se le ia in sema starea si averea, se supună la censura rigurdsa adeveratu romana portarea propria si portarea toturoru membriloru familiei si a comunei ; dara se nu uite a se interessâ celu mai puQinu in acelea dile, totuodata de numerulu totale alu natiunei nostre, de progressulu, de gradulu cul-turei si alu civilisatiunei, in care se va fi attandu in fia-care anu.	G. B.
Din Bana tu.
— De lângă Ti mi sin, 21 Dec. 1880. (Escursiune critica.) Relatiunile sociali si politice sunt cele mai derangiate in intregu Banatul u Timisiorei. Ar fi inse mare nedreptate de a arunca tuta vin’a pentru relele ce bântuie societatea, numai in spinarea ministriloru, cari si-au succesu cainu de diece ani incdce unii după alţii. S’a accentuatu mai de multe-ori, câ ruin’a totala, va se dica bancrutarea tierei, bate la usia. Acesta este unu reu mai indepartatu de noi; reulu mai apropiatu inse este dejâ in casa, pentrucâ nenu-merate familie fruntasie au bancrotatu si până acuma, care apoi alerga după posturi cu limb’a scosa, câ se nu pieră de fome; era cei fora inve-tiatura se usca si pieru din di in di, fora de a mai lasă următori după sine. In Ungari’a, dar mai alesu in Banatu reulu principale jace intr’aceea, câ poporulu nu are maturitate politica, pentru-câ n’a aretatu până acuma câ este in stare de a pricepe si oresi-cum a sbe in sinesi drepturile civili acordate prin lege; era daca nu pote seu nu se scie folosi de drepturile civili, atunci este lucru preste putintia de a'si castiga drepturi politice si a se folosi de ele.
La cea mai mica tentatiune (ispita) se laşa mulţi a fi sedusi de poterea secreta, forte latita, care pre aici se numesce francmasoneria seu n i li i 1 i s m u 1 u un gureşe u. Acesta potere rode câ unu verme neadormitu la esistenti’a statului, nimicesce bunăstarea locuitoriloru, produce defrau-darile si spoliarile cele mai neumane la cassele publice din tiera si prepara resbelulu toturoru contra toturoru.
Căuşele cari au produsu acesta situatiune sunt mai multe, intre acelea cea principala este inferioritatea clerului in cultura si sciintiele j moderne, care la ocasiuni solemne si private nu este in stare de a aduce in consouantia principiele religiunei creştine nici cu cele mai primitive legi naturali. Câtra acesta, din tierile neintiesci au inundatu in Banatu tote lapedaturile societăţii, in frunte cu jidovimea. aduceudu cu sine si literatur’a desfrenata si plina de ateismu. Aceste venituri (venetici, adunaturi) isi dau aeru de omeni culţi, cu scientie mari, se uita din inaltime la poporulu inca necoruptu; era cu cei de tagm'a loru sunt in stare a bea aniorulu dintr’unu pocalu, le acopere tote slăbiciunile si le inaltia tote vitiele până la alu sieptelea ceriu, numai câ se-i pota esploatâ materialmente; in cele mai multe caşuri le si succede minunatu.
Cause mai de aprope, cari au produsu starea deplorabila intre romanii din Banatu sunt: câ parte însemnata din intelligentia s’au formatu in institutele calvinesci din centrulu Ungariei, despre cari este sciutu, câ pre religiune nu punu nici uuu pondu si făcu specula cu sciinti’a. Tinerii preparaţi pre acolo au gustatu totu felulu de invetia-turi venindse, numai din istori’a si datinele poporului romanescu n’au iuvetiatu nimicu, nu cuuoscu nimicu. Cei mai mulţi isi cerca noroculu de a cumpără diploma de bacalaureatu cu argumente sunatorie, cari la unii professori ponderedia mai multu, decâtu argumentele morali. Albiţi cu spoidla de aedsta, se ducu unii pre carier’a preotiesca, dra
419
partea mai mare pre cea juridica, candu se vedi apoi, cum apara drepturile poporului, totu anaj)oda si pre dosu.
Mai inainte de tote omeni de aceştia isi punu de principiu: Fia ce va fi, numai mie se’mi merga bine. „A lucra pentru binele comunii, trece de utopia; a se perfecţiona in cultur’a naţionale, este nebunia," dicu omenii luminaţi din luminările dela Szarvas, Kecskemet, Koros si altele. Ei au mirositu din lumea mare cosmopolitismul, care-i impaca si cu călăii (hoherii, gâdii) poporului roma-nescu: au mai cetitu ei si scrierile lui Renan si Darwin, din cari au invetiatu a desconsidera Bibli’a sacra si a o dejosi la o fabula, pre care cei mai mulţi din ei nici n’au citit’o in vieti’a lorii. De aici indiferentismulu loru câtra religiune si biserica, in câtu este cuprinşii de fiori crestinulu adeveratu vediendu dominec’a si in serbatori bisericele gole, era birturile pline de omeni, par’ ca si-aru afla acolo raiulu pamentescu. Notariulu domineca isi cara fenulu, primariulu au ordinatu 12 cara se aduca lemne notariului; aceştia sunt toti romani, cari si porta romanismulu prin gura. Preotulu cu cantorulu si câţiva baiati inplinescu serviciulu divinu in biserica; era notariulu anuntia prin sunetulu tobei, ca ese la esecutiune prin comuna esecutorulu venitu mai de curendu. De aici provine, ca in Banatu intre preoţi si amploiaţii laici este o ne-intielegere camu generala, si decumva se intempla, câ undeva totuşi traiescu in armonia, acolo de siguru iuteressele materiali sunt care ’i lega, cu planulu firmu de a spolia plebea ignoranta preste totu. De aici provine acea stare dorerosa, câ in multe comune vedi scole si biserici descoperite; la unele cadu paretii; birturile inse, in alte comune si câte patru, — sunt edificate bine, din materialii solidu; birtasii cu muierile loru au unu esterioru de minune, era invetiatoriulu cu intreg’a familia vegetedia câ celu de care se ferescu toti, faţi’a si ochii i-se inpaingenescu adeseori de suferindele cotidiane: „Quem dii oderunt, pedagogum fecerunt". Din 80 de baiati de scolâ abia afli 10—12 la scfila, dar si aceştia numai in lunile de ierna, pentrucâ nepotendu amblâ pre afara, siedu totu in casa si rodu la malaiu. Deci câ se mai odihnesca si malaiulu, părinţii i trimitu la scula.
Candu poporulu banatienu ar fi abandonaţii (lasatu) numai in grati’a naturei, ar fi cu multu mai fericiţii decâtu cum este elu in timpulu de faţia. E sciutu, câ natur’a influentiedia in modu binefacatoriu asupra omului, era relele fisice si spirituali se născu de comunii din abusurile contra legiloru naturali si celoru morali crestinesci; dar poporulu este incâtusiatu si cercuscrisu prin atâtea legi, in câtu nu a remasu nici o acţiune in vieti’a lui, care se nu fia normala prin lege. Acelea legi I inse lui ii sunt necunoscute, si pre câtu le-aru cu-ndsce, nu le pricepe; era cei cari le cunoscu, n’au nici-o mila de elu, au inse justiti’a unguresca. In urmarea aceleia poporulu romanescu perde din anu in anu, neincetatu, din moşiile sale, si nici intre o naţiune nu se inbogatiescu jidanii asia iute, câ intre poporulu romanescu; decâtu pdte intre rutenii si polacii din Galiti’a.
Se nu creda inse cineva, câ poporulu romanescu este betivu dela natura, pentru câ alte popora conlocuitorie l'au intrecutu de parte. Patim’a beţiei până acum a petrunsu numai puţinii in mass’a poporului romanescu; elu inse pierde din terenu, pentrucâ i lipsesce esperienti’a si fiindu-câ dâ cre-diementu prea peste mesura usioru la toti cliarla-lanii.*) apoi si cade victima spoliata si sărăcită. Căuşele câ si romanii cercetedia birtulu, sunt mai adeseori, câ n’are ocupatiune in lunile de ierna, si pentru câ se-i treca de uritu, merge la divanu la Avramii, nu este cine se’lu invetie si dedea la ocupatiuni oneste si folositorie, pentrucâ lipsesce toturoru scienti’a de a instruâ poporulu in eco-nomi’a naţionala si politica, precum si in agronomia.
Talmudulu, ce este dreptu, scrie, câ nu este ocupatiuiK mai ingrata decâtu cultur’a pamentului; acesta o credu inse numai cei ce se ţinu de Tal-mudu, din care causa nici nu lucra ei la pamentu, ci numai speculedia eu beuturile spirituose; prin aceste connnpu poporulu, ilu despuia de avere si. sanetate, ilu arunca pre urma in perirc sigura, nu numai materiala, dar si spirituala; pentrucâ daca averea este periculdsa pentru mântuirea sufletului, seraci’a este de doue-ori mai periculdsa, fiinducâ natur a oinenesca conţine ceva neperfectu, ce trage pre omu la escessu, si decumva n are mediuloce de a se cultiva, câ se-si confisca desti-
*) Şarlatani, insielatori ştrengari.
______O B S E R V A T ORIU L U._________________
naţiunea mai inalta. atunci remane in ignorantia si orbia sufletesca.
Nu este alta alternativa decâtu a cultivâ massele poporului, inse creştinesce si in cu 11ura na-tionala. Cosmopolitismulu si francmasoneri’a este puntea ateistiloru si a câtoruva omeni catilinari, cari vreu se se inbogatiesca din sudorea poporului romanescu, era pre elu se-lu estermine, pentrucâ alţii se-i ocupe loculu. Este cunoscuţii, câ in Vien’a. capitaFa imperiului, esista de multu una societate pentru colonisarea Banatului cu germani. Se dice câ in anulu acesta s’au asiediatu in părţile Panciovei, una mi ie de familii nemtiesci, câ colonia. De aici se vede ce inflintia are cultur’a asupra rnassei poporului, in câtu rass’a teutonica face concurentia nu numai francesiloru prin colo-nisare, dara si anglesiloru iu Statele unite din Americ’a; dar apoi Europ’a este preserata cu germani dela unu coltiu până la celalaltu, in câtu j schimbandu unu cuventu, potemu esclamâ cu Ovidiu: „Hic quoque sunt igitur germanae, quis crederet urbes." Si germanii totu ocupa terenu dela cele-alalte popfira. daca nu prin cuceriri bellice, atunci prin colonisari, pre calea pacifica, si acestu mijlocu din urma este cu multu mai periculosu pentru popora, decâtu celu de antaiu. Numai instrucţiunea si cultur’a ânimei sunt mijlocele cari potu salva rass’a latina din imperiulu Austro-Ungariei, era drepturile fia câtu de mari, daca celu ce le posiede nu scie usa de ele, le pierde câtu mai ingraba, pentrucâ nu le scie aperâ.
T. Gr a clin.
Din Bucovin’a.
Cernăuţi. In 18 Dec. am asistata la o întrunire naţionala, care pe câtu ne-a bucuratu pe de-o parte, cu atâta ne-a intristatu erasi in alta privintia. A fostu siedinti’a festiva a societatiei academice romane „Bucovin’a“, la care au participatu afara de recto-rulu magnificii dn. Eusebiu Popovici, secretariulu societ. pentru lit. si cult. rom., prof. Joanu Bum-bacu si mai mulţi representanti ai preotimei si inteligentiei romane. Cu tfite câ s'a indrumatu intre ambele desbinate societăţi surori (Bucovin’a si Junimea) relaţii mai demne de amendoue, trebue se marturisimu câ ne-amu conviusu, câ numai dela contopirea amenduroru potemu sperâ întreprinderi si lucrări seriose. Se le fia aminte, domuiloru fraţi, câ unde vorbesce interessulu naţionalii, interessulu comunu, tăcu interessurile particularie, tăcu antipa-thiile personale, fia ele chiaru si câtu de mari.
.....Ne tanta auiinis assvescite bella,
Nec patriae validas in viscera vertite vires (VirgA
Nu’ti vine se credi si totuşi e asia. Intr’o provincia romana esista (destulu de tristu) o universitate germana, la care (lauda Domnului) se mai afla asia pe strecurate si o catedra pentru limb’a si istori’a romana. Nu aveau ce face d-nii moşiei nfistre, acesta trebuiau se ne conceda, inse câ meşteri iscusiţi, aflara degraba mestesiugulu potri-vitu pentru de-a condemnâ acesta catedra la o pas-sivitate destulu de injositore. D-lu Sbier’a anume, cunoscutulu redactoru alu micului organu ore-candu literariu, ce a aparutu in părţile nfistre uitate de Dumnedieu. sa denumitu suplentu pentru acea ca-' tedra. După legile academice inse numai unu pro-fessoru pfite esaminâ, si asia remanemu noi, cu tfite câ avemu o universitate in tiera, totu câ mai inainte, fâra tineri aprobaţi pentru limb a rom., câ-ci competenţii se ingrijescu. câ nu cumva se devie d. Sbiera professoru. Amara ironia. Si resplat’a, la care pfite aspirâ unu barbatu ce si-a ^onsecratu juneti’a natiunei sale! Se inregistramu inca si unu altu factu denmu de antecesorulu seu. In Cernăuţi isi vedeau romanii in ultimele dile prin pensionarea actualului presidentu alu tribunalului, aprfipe reali-sata de multu nutrit a dorintia de a avea in fruntea unui iustitutu atâtu de inportantu cum 'i tribunalulu, l>e unu liiu alu tierei. câ-ci eră probabilu, câ pri-mulu consiliariu supremii Dr. Bendella, unu barbatu cunoscuţii pentru severitatea sa in cele oficifise si sprij nitoriu neobosiţii alu junimei, nu se va mai pot ea trece cu vederea, lâra de a dâ o dovada de totu batetore la ochi pentru protegerea venetici-loru iu daun a tierei. Si eca — deimadi ne ves-tesce diariulu oficialii, ca e denumitu unu oresi-care Uhle, nemtiu cine scie de pe unde, presidentu. Câtu pentru caruntulu Dr. Bendella, nu’i remane de câtu mangaierea câ — petele esu la sfire.
Radu Noru.
Dela Redactiune. Noi amu face locu cu mare plăcere la mai multe corespondentie venite din Bucovin a, daca publicarea loru nu o aru iu-pedecâ inşii dd-nii corespondenţi in doue moduri.
Unii adeca scriu seu cu ortografi’a semiciriliana, asia numita a lui Pumnulu, pentru care mulţimea de diftongi nu se afla in nici-o tipografia din Transilvania, alţii erasi au adoptatu kakographi’a care a esitu de moda in Romani’a câ de cinci ani incfice, prin care limb’a nfistra e insultata, calcate fiindu in pitiore chiaru regulele ei elementarie, ceea ce la alte popora nu se erta nici baiatiloru de 9—10 ani. Noi necum se suferimu vreodată in publicatiunile nostre o batjocura câ aceea a limbei, ci din contra o amu combatutu si o vomu combate pe câtu vomu fi in vietia si cu atâtu mai virtosu vomu departâ dela noi — de si cu multa părere de reu, lucruri de dincoce de munţi, scrise cu acea kakographia, nu pentru câ aplica semnele, ci pentru câ’si bătu jocu de gramatic’a limbei, maimutiandu nu sciinti’a, ci grfis’a ignorantia a asia numitiloru fonetisti, cari nu merita nici numele acesta, pe care nici nu’lu intielegu, câ-ci ei sunt numai sclavii jargoneloru, caii au atâtea dialecte romanesci, câte suburbii au capitalele României si câte colonii bulgaresci se afla in districtele Ilvof, Ylasc’a, Jalomiti’a. Voindu noi a publica articlii si corespondentie scrise precum se aratâ mai susu, ne vedemu condamnaţi a plaţi unu individu numai spre ale decopiâ cu acesta ortografia etimologica moderata, ce se vede si in acestu organu alu nostru de publicitate, de si chiaru aci ne scapa unele ne-regularitati, totu din cause câ eele memorate. Sunt erasi unii domni, carii scriu nemtiesce cu cuvente romanesci, in câtu erasi ne vedemu constrinsi a le transcrie, la care inse nu ne ajunge timpulu.
Despre opiniuni politice diametralu oppuse la ale nostre, nu mai vorbimu, precum ar fi de ex. candu se reciinfisce dreptu istoricu la limb’a germana, seu candu se recomanda limb’a francesa de limba a monarchiei.
Poporulu macedo-romanu.
Abia a trecutu o generatiune de 33 de ani, de candu Europ’a aflâ ceea ce ea uitase in alte vreo cinci generatiuni mai vechi, câ existe la Dunăre si intre Carpati unu poporu, care se numesce pe sine Romanu si care este prea decisu a’si conserva si asigura cu ori-ce pretiu individualitatea sa naţionale si politica. De trei ani incoce aceeaşi Europa incepe abia se mai cunfisca unu altu poporu romanescu, in tierile muntose dela marea adriatica, cărui străinii ii dicu Vlacli, Yalach, câ si celui dela Carpati, era elu isi dice sie totu R o m anu, pe candu slavii si grecii ii dicu C u-tîovlachu si Tîntîariu. Dara ce se ne miramu de nesciinti’a Europei, candu noi insine cunosceamu pana acum atâtu de puţinu pe Macedoromânii locuitori in Macedoni’a, Epiru, Tesali’a si până in Greci’a propria.
Barbarii de stătu ai României s’au incercatu a face pe diplomaţii congressului dela Berlinu prin cunoscutulu memorandu publicatu si de noi la timpulu seu, câ se reflecte si la acelu poporu macedoromanu. Ei n’au voitu atunci se audie multe despre acelu poporu, precum nu voiseră a se ocupa prea multu nici de compatrioţii loru, de Arnauti (Albanesi, Schipetari). Au patit’o cu arnautii si se pare câ o voru pari si cu poporulu maeedo-romanescu, care a inceputu a se desteptâ ffirte bine din somnulu seu mortaretiu.
Pre candu dela Bucuresci se lucra cu totu adinsulu pentru deşteptarea macedoromaniloru si informarea despre existenti’a loru, atâtu prin cunoscutulu Album macedoromanu, câtu si pe alte caii, a inceputu si press’a popfiraloru neolatine a inbraţiosia caus’a loru. Unu exemplu prea frumosu de acesta iuteressare aduce „Press’a" Nr. 283 din Bucuresci prin reproducerea unui articlu prea bine scrisu din diariulu „L’Italia" dela Roni’a, in care, dupa-ce se demonstra gros’a erfire comissa in congressulu dela Berlin prin ignorarea poporului macedoromanescu, se *dâ si urma-tori’a informatiune instructiva si demna de tfita atenţiunea publica.
„In realitate, Elenii sunt in Epiru câ si in Thesali’a, in mare minoritate.
Grecii propriu disi se intindu numai in lungulu litoralului. Acesta e obiceiulu loru constantu, câ-ci ei sunt, inainte de tfite, marinari.
Restulu teritoriului epirotu si thesaliauu este ocupaţii din partea Mediteranei, de Albanesi, pre lantiurile Olympului si Pindului si in valea formata de asti doi munţi poporatiuiiea este albanesa si mai cu sema romana.
E adeveratu, câ unu fire-care numeru din eşti romani sunt greciti, dar ei nu sunt de câtu iu aparentia si o vomu esplica pentru ce.
Macedo-Romanii seu Cutio-\ lacliii, de r
420
vorbimu, aparţinu religiunei grece. Turcii au voitu in tote epocele a simplifica administratiunea, spre a nu avea a face cu unu prea mare nu meni de comunităţi. In consecintia, ei au pusu sub juris-dictiunea patriarchului din Phanaru si pe Greci si pe Albanesi si pe Şerbi si pe Bulgari si pe Romani. Numai de câţiva ani Bulgarii au unu felu de biserica schismatica, separata intru câtu privesce ad-ministratiunea, de biseric’a greca propriu disa.
Episcopulu grecu, seu representantulu lui după obiceiulu turcescu, este oficerulu starei civile, jude-catoriulu, administratorul fonduriloru scoleloru; elu percepe, chiaru si inparte inpositele.
De aci a urmatu, câ Romanii de religiuue greca s’au gasitu daţi cu piciorele si mainele legate clerului grecu, fâra care ei nu poteau, spre a dice astfelu, nici a se nasce, nici a se casatori, nici a muri; clerulu pronunţia divortiurile, decidea de validitatea testamenteloru, presidâ la inpartiel’a mosteniriloru, avea tutel’a minoriloru, seu celu puciiiu numea si destituea pe tutori.
Romanulu nu potea scapa de clerulu grecu, câ-ci acesta avea la dispositiuue gendarmeri’a, spre a-i esecuta decisiunile.
Astu cleru, seu mai bine prelatulu grecu, câ-ci clerulu inferiorii care este romanescu, s’ar ti subtrasu de siguru de sub dominatiunea lui de ar fi potutu, profita de situatiunea religiosa si civila ce i se făcuse, spre a heleuisa poporatiunile ce domina. De aci, feroci pressiuni asupra poporatiuniloru romane, cari se revoltară de mai multe ori, de aci unu antagonismu si o ura adanca din partea Ro-maniloru si Albanesiloru in contra tot-u ce porta unu nume de grecu si in contra Greciei.
Clerulu grecu cauta a’si inpune limb a; cărţile bulgare si romane fura arse. Anathema chiaru a fostu aruncata contra acelora, cari se incercau a scrie altfelu, decâtu grecesce. Instrucţiunea se facea in grecesce.
Gratia astei procederi, numerose orasie si numerose sate au devenitu, in asti din urma doui secoli, iu aparentia grecesci.
Câteva scoli romane au incercatu se se stabi-lesca, prelatulu isi intrebuintiâ tota influenti’a spre ale inpedica se prosperedie, si mergea pana a amerintia cu excomunicarea, si candu nici una din aste amenintiari nu’si producea efectulu, prelatulu recurgea la autoritatea turca, cărei ii presentâ aste incercari câ nisce amenintiari contra autoritarii sultanului, si vorbele episcopului sunt sânte pentru funcţionarii musulmani.
Asti Cutio-Vlachi mai multu sau mai pucinu greciti, — unu mare numeru au resistatu — se ridica la 900 mii. Nisce caletori spunu, câ nu-merulu loru este de unu milionu 200 mii, si unu romanii, D. Balasiescu, care a percursu aste locuri, a numeratu până la 2.500,000. Dar naţionalitatea autorului l’au facutu de siguru se exageredie cifrele.
Ori-ce ar fi, astu milionu de macedo-romani, care este animatu de ura in contra greci loru, este dispusu, se pare, a apera cu energia naţionalitatea lui, ce nu este amenintiata de Turci’a si pe care Greci’a se va incerca a o distruge.
Toţi romanii sunt proprietari de moşii si au in mainele loru comerciulu si industri’a Albaniei; sentimentulu nationalitatii a fostu desteptatu in ei de ultimulu resbelu astfelu, in câtu se va vedea, lenomenu neasteptatu, câ poporatiunea ce grecii revendica câ apartinandu-leloru, ridicandu-se contra acelora cari se intituledia liberatori si pe cari ele i considera câ năvălitori.
Acesta va fi o noua surprindere pentru Eu-rop’a, careia congressulu dela Berlin i’a reservatu mai multe. “
Invitare de prenumeratiune la „AMVONULU11
foia bisericesca pentru elaborate din sfer’a elocintiei sacre, aparuta primadata in a. 1868 si acum continuata in alu doile cursu.
Apelu cât&a preaveneratulu Cleru roman u.
„Pre presbiterii cei dintre voi i rogu câ unulu, care suin si eu presbiteru: pasceti turm’a lui Donmedieu cea dintru voi. fi. Petr. V. 1, 2.)
Pe candu voi Donmedieu in abisulu indurariloru sale, a perena intre noi omenii pe pameutu in s. sierfa a altariului „vieţi‘a sa. patimele sale, mortea sau, si a depune in s. sacramente câ in totu atâte vase ceresci tesaurulu daruriloru sale, spre a inplea cu ele golatatea si a acoperi sărăci’a sutieteioru nostre; si astfeliu pe candu Elu continua a trai intre noi neincetatu suferindu, iubindu, rescumparandu câ odiniora pe altariulu cruntu alu crucii in culmea Golgotei; au erâ cu potintia, se fia amutitu cu totulu vocea Lui. vocea Aceluia, care scoboritu odata din ceriu, câ se ne vestesca inisteriele imperatiei ceresci, voi a vietiui intr’unu modu atâtu de minunatu in inijloculu nostru de alungulu secleloru, de alungulu generatiuniloru, pana la finea lumii ?
__________OBSERV ATO R I U LV.__________________________
Nu, viersulu Lui nu a amutitu. Lumin’a invetia-tureloru domnedieesci ale Lui nu a incetatu a reversâ pe cărările intunecose ale’ vietiei nostre radiele sale.
„Datu-mi-s’a mie tota poterea . . . Dreptu acea mergiindu invetiati tote poporele. Si eca Eu cu voi suin până la cipetulu lumii.“ (Mat. XXV. 18 — 20.) „Mergimdu in tota lumea, predicaţi evangeli’a la tota creatur’a“. (Marc. XVI. 15.)
Noi suntemu preavenerati Confraţi! acei fericiţi aleşi, caror’a ne-a incredintiatu Christosu missiunea maretia, de a porta la popore numele seu adoratu, de a versâ lumin’a credintiei in intunereculu sufleteloru, vestindu misteriele rescumpararii, si cresciindu astfeliu ; prin evangelia diu fiii sei pamentesci cetatiani pentru curţile Ierusalimului cerescu. „Eu v’am alesu pre voi.“ Si pentru ce ne-a alesu? la ce ne-a deputatu ? „se mergeţi si se aduceţi fruptu, si fruptulu nostru se re-mana.“ (Joanu XV. 16.)
Priviri preaven. Confraţi! priviri inapoi peste sîrulu lungu alu secleloru, priviţi la cet’a strălucită a atâtia măriţi episcopi si preoţi pana la apostoli si dela apostoli până la profeţi. Noi suntemu consocii loru, si cu ei dinpreuna suntemu, ce suntemu ? „Suntemu colaboratorii lui Christosu“ (I. Cor. III. 9) in castigarea su-fleteloru.
Ce onore! ce respundiatate !
Si daca nu voinu corespunde missiunii onoratorie, pentru care suntemu deputaţi V Daca vomu ti isvore sece, isvore fora de apa“ (II. Petr. II, 17) cari „au pierdutu ap’a dulce a predicatiunii ? (Jeron.)
Câ spada ascuţita taia in sufietulu mieu vaietulu marelui apostolii alu gintiloru; „Vai inie! daca nu voiu binevesti." (I. Cor. IX. 16.)
Vai noue! preaven. Confraţi! daca nu a afiatu intrare in urechiele nostre, daca nu a prinsu radecina fruptuitoria in sufletele nostre admoniţiunea aceluiaşi apostolii: „Predica ciiventulu; mustra, certa, indemna cu tota indelunga rabilarea si invetiatur’a (II. Tim. IV, 2, 3.) „La aceste se cugeti, intru aceste se remani ... câ-ci lacundu acesta, te vei mântui si pre tine, si pre cei cari te voru asculta." (I. Tim. IV. 15, 16.)
Ci scriindu aceste cuvinte, înaintea ochiloru mei apare tipulu lui Moise, care tramisu in solia domne-dieesca la Faraonu, in tem’a de a nu potea corespunde missiunii inalte, cerca a declina dela sine onorea acesta. „Domne! nu am darulu de a vorbi." (Exod. IV. 10.)
Asia unu Moise. Si noi ? [noi, caroru ne lipsesce darulu supranaturale alu semneloru si alu minuniloru, cu care Pa intrarmatu Domnedieu pre densulu; noi, caroru ne lipsesce farmeculu vietiei unui Moise, care pe langa cuvintele cele mai simple inca inpune, convinge, rapesce cu elocinti’a fapteloru sale; cum vomu potea suplini in noi defeptulu facultatii de a vorbi? de a vorbi bine, cu unctiune, câ se se misce consciintiele, câ se se.rapesca ânimele dela pamentu la ceriu, dela grigea celoru trecatorie la cercarea celoru eterne; câ cei necredintiosi se se departe convinşi, cei patimitori mangaiati, cei apesati usiorati, cei slabi intariti, cei direpti insufletîti, era pecatosii se cada batendu-si piepturile la petiorele lui Christosu, ingretiosiati de reutatile loru, intorsi dela ratecirile loru ?
Respunde apostolulu, respundu s. părinţi: prin cetire; va se dica: prin studiu neintreruptu si pregătire seriosa, „Jea aminte la cetire" indemnâ s. Pavelu pre invetiacelulu seu Timoteiu, (I. Tim. IV. 13.) „Prin cetire desa — scrie s. Ambrosiu — castigamu darulu invetiaturei" (in Ps. CXVIII. lect. X.)
E bine! Cum va fi cu potintia pregătirea seriosa, cum cetirea inpusa de apostoli, recomandata de s. părinţi, daca nu vomu avea la mana isvorele necessarie, manualele ajutatorie ?!
Indemnatu de aceste consideratiuni, pentru de a iutinde preaveneratului Cleru romanu mana de ajutoriu in. binevestirea evangeliei sacre a lui Christosu Domnului nostru, edai la 1868. „Amvonulu", care vinu alu continuâ acum pe a. 1881 in cursulu alu doile alu vietiei sale.
Câtu erâ de necessaria si binevenita o astfeliu de întreprindere, a dovediţii trecerea „Amvonului" din 1868 in 1300 de esemplarie, avendu prenumeranti din tote provinciele romane, din Ungari’a, Banatu, Ardelu, Bu-covin’a, Romani’a până la Ismailu, de unde eruditulu episcopu Melchisedecu, indata ce vediii „Amvonulu" la unu părinte monacu-professoru in Bucuresci, ine inbucurâ cu prenumerare la 10 esemplarie de odata.
Câtu este astadi de necessaria continuarea acestei intreprinderi, dovedesce cercarea desa, ce se face din tote părţile de ani incoce după esemplarie din „Amvonulu" din 1868, fora câ se mai potu servi cu ele.
Daca „Amvonulu" din 1868 a avutu fericirea, a ti intempinatu cu plăcere, ba chiaru cu insufietire de preaven. Cleru romanu; am firma sperantia, câ preaven. Cleru nu si-va retrage părtinirea caldurosa nici dela „Amvonulu" nou, cu atâta mai virtosu, câ-ci acesta — nu me sfiescu a enuntiâ, — cu privire la valorea sa interna, va intrece „Amvonulu" din 1868 in multe privintie.
„Amvonulu" nou va apare in Nri semilunari de 2 ’/j cole, asia dara 4% cola la luna, octavu mare, tipariu desu. Nrii voru apare si se voru spedâ totu câte cu o luna inainte de teinpulu, pentru care suna; bunaora: Nrulu de pe 1—15 Jauuariu st. v., va apare si se va spedâ pe la 13 Decembre st. n. si asia mai departe ceialalti.
„Amvonulu" nou va aduce oratiuni sacre pe tote serbatorile si dominecele, oratiuni ocasiunale de totu genulu, precum la immormentare, la cununia, la pri-mitia de preotu etc. in numeru de 110—120, in fine tractate practice din Retoric’a sacra.
Pretiulu de prenumeratiune este pentru Austro-Ungari’a 6 fi. lâ'atnr; era pentru Romaui’a 16 lei.
Prenumeratiuhea se pote face numai pe unulu in-tregu; inse din considerarea stării vitrege materiale a preaven. Confraţi din ^nimarum, pfetiulu se pute tramite si iu rate biluuanu (Jâm Tebr. apoi Mart.
Aprile; si asia mai departe) de câte 1 fi. solvitu seu inainte seu supletoriu la finea biluniului, in care casu din urma nrulu prima alu biluniului urmatoriu se va spedâ acelora, cari până atunci nu voru fi,solvitu rat’a biluniului precedinte, cu postcipatiune. Era din Romani’a este a se solvi pretiulu seu totu odata, seu in doue rate semestrali. Domnii colectanti voru primi dela 9 esemplarie 1 esemplariu gratuitu.
Ce se mai dicu ? „Au dora incepemu erasi a ne recomendâ pre noi? Au dora ne trebuescu epistole de recomendatiune câtra voi?" (II. Cor. III. 1.)
In sperantia, câ intreprinderea se va recomendâ ea pre sine, o începu spre marirea lui Domnedieu si spre folosulu preaven. confraţi preoţi romani, caroru tramitiendule din depărtare o stringere de mana si o ferbinte salutare fraţiesca, li ceru cu tota încrederea spriginirea binevoitoria.
Prenumeratiunile si tote corespundintiele sunt a se tramite la adress’a subscrisa.
Let’a-mare (in Ungari’a) 10 Novembre 1880. (Via Debreczen.)
Devotatu:
J u s t i n u P o p f i u , protopopu etc.
Cu acestu Nr. 104 se inchiaie cursulu anului alu IlI-lea alu „Observatoriului," prin urmare se inchiaie abonamentulu.
Cu tota plăcerea amu satisface dorinti’a mai multoru dd-ni abonaţi, cari cerura câ se continuamu la adressele dd-loru si pe a. 1881, câ-ci voru tra-mite pretiulu ceva mai tardiu; asiguramu inse, câ cercarea făcută Ia inceputulu anului trecutu, a pro-dusu o confusiune Ia espeditura, care ne costase o mare perdere de tiinpu pâua la regulare. In locu de a mai risca in modulu acela, mai bine vomu tipări din primii Nri cu 2—300 exemplarie mai multe, pentru-câ se potemu servi cu toti Nrii dela inceputu, aceloru domni cari vinu mai tardiu.
In anulu alu IV-lea pe lângă alţi articlii originali, vomu tracta mai antaiu cestiunea traduc e r e i si tiparirei cartiloru bisericesci cu litere latine, dandu locu raportului datu de câtra prea S. Sa doinnulu Mei ichisedecu episcopu de Romanu câtra sinodu; era după aceea vomu continuâ cu cestiuni literarie, intre care va veni si critic’a principiului foneticii asia precum este apli-catu elu forte reu, nu numai la noi, ci si la alte popora.
Unu memorialu din 1848/9 scrisu de unu d-nu canonicu, va merge alaturea cu celelalte documente.
* Red.
Pretiurile cerealelor»
si altoru obiecte de traiu au fostu la
7 Jannariu st. n. in Sibiia :
Grâu, după cualitati . Grâu, amesteca tu .
. Secara...............
Papusioiu .	.	.	.
Ordin.................
Ovesu.................
Cartofi...............
Masare................
Linte .	............
Fasole................
Lardu (slănină) .	.	.
Untura (unsore topita) Carne de vita .
Oua 10 de .	.	.	.
1
l
l
t
1
1
1
1
1
l
50
50
I
hectolitru fl. 6.80 —7.80
i) n 5-30—6-30 „ 5.60—5 80 „	„ 2.80—3.10
„	„ 3.60—4.—
„ „ 1.80-2.20 „ 1-60—2.—
hectolitru fl.9.-10- —
„ „ 11.—12— „	„ 5.50—6.—
Kilogram. ,, 30.—34.—
„	„ 36-----.40
„	44—46
.............—.25
Anii ie esareniare.
Bumilu dela Cutu — care este proprietatea Semi-nariului gr.-cath. din Blasiu — in depărtare de l mii. de Mercurea, 2 mile de Sas-Sebesiu, constatoriu — după foi’a catastrale — din 288 jugere 404 orgii rj locu aratoriu, din 210 jugere 19° Q fenatiu, rituri si grădini din 9 jugere 140°[3] viie, mai departe: din dreptulu regale de crismaritu in Cutu si la Silvasiu, precum crisma din Sebesiu, inpreuna cu Curtea si clădirile de locuitu si economice, se dâ in arenda pre calea licitatiunei publice, pre periodulu de 6 ani, ince-pendu dela 24 Aprile 1881 până in 24 Aprile 1887.
Licitatiunea se va tînea in 31 Januariu 1881 la 9 ore a. m. in cancelari’a subscrisului.
Datoritorii de a licitâ vom avea a depune unu vadiu de 400 fl. val. austr. adeca 10% după suui’a de esclaraare de 4000 fi.
Oferte scrise sigilate numai asia se voru lua m considerare, daca acelea pre langa aceea, câ voru fi pro-vediute cu vadiulu de 400 fi., voru fi sau subscrise cu mana propria, sau subscrierea efectuita prin una a 3-a persona, se va justifica prin 2 martori, cari sciu scrie; si afara de aceea voru fi provediute cu espress’a de-- clarare: câ conditiunile de licitatiune sunt cunoscute oferentului si astfeliu instruite se voru substerne P. V. Consistoriu gr.-cath. diu Blasiu celu multu până in 25 Januariu a c. st. n.
Condifiunile de licitatiune se potu vedea si inainte de terminu, in cancelari’a subscrisului.
Blasiu, in 1 Januariu 1881.
Ludovicu Csato,
(51) 2 — 3	advocatu archidiecesanu.
Editoru si redactoru responsabilii: Gr. Baritiu. Tipariulu lui W. XrafFt.