^ > Observatoriula ese de doue ori in septemana, Mercurea si Sambat’a. Pretiulu pentru Sibiiu pe 1 ann intregu 7 fl., pe 6 luni 3 fl. 50 cr., dusu la casa cu 1 fl. mai multu pe anu; — trimisu cu post’a in laintrulu monarchiei pe t ann intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In străinătate pe 1 anu 10 fl. seu 22 franci, pe 6 luni 5 fl. seu 11 franci. — Numeri singuratici se dau câte cu 10 cr. Diariu politieu, national-eeonomieu si literariu. Anula III* Ori-ce inserate, "\ se plat.escu pe serie seu linia, cu litere merunte garmondu, la prim’a publicare câte 7 cr., la a dou’a si a trei’a câte 6 cr. v. a. si preste aceea 30 cr. de timbru la tesau-rulu publicu. in modulu celu mai usioru prin assemnatinnile poştei statului, a-dressate de a dreptuln la Redaetiu-nea Diariului „Observatoriulu“ in Sibiiu. Nr. 101. ' - ==rr~= :== -- ..........' " - : ■■ - - ■■■ :...................1 —.. — Sibiiu, Mercuri 17/29 Decembre. — 1880. Abonamentu nou la „ObservatoriiiLu". Diariu politieu, national-eeonomieu si literariu: pe anulu alu IV-lea carele se incepe cu 1/13 Januariu 1881. Apropiandu-se finea anului curente, deschidemu prenumeratiune noua la diariulu nostru, totu pe langa conditiunile cunoscute de mai înainte. Pretiulu de abonamentu este: In laintrulu monarchiei pe 12 luni 8 fl., pe 6 luni 4 fl. v. a. In străinătate 22 franci pe 12 luni, li franci pe 6 luni, din causa ca de unu anu incoce porto in afara, in locu de a scade, s'a mai adaosu cu V3 din ce fusese pana atunci. In Sibiju pretiulu este 3 fl. 50 cr. pe 6 luni; dusu la casa cu 50 cr. mai multu. Fiindu-câ nu ne convine a tipări prea multe exemplarie de prisosu, rogamu pe dnii abonaţi, eâ se binevoiesca a inainta oo. adresse si pretiulu pre câtu se pote mai curendu, ceea ce se pote mai usioru prin mandate (asemnatiuni) poştali, de a dreptulu la redactiune in Sibiiu. Piati’a mica Nr. 27. Adressele se fia scrise curatu, cu caractere clare, si dupace staţiunile de posta se inmultiescu mereu cliiaru si pe la sate, in prea multe caşuri este neconditionatu necessariu a se insemna si co-mitatulu respectivu. Resultatele osteneleloru nostre de trei ani, le supunemu cu consciintia liniştita la judecat’a aceloru lectori, carii nu’si pregetară a urmări activitatea nostra dela inceputu si pana astadi. iiedactiunea. Despre serbitute sau sclavia. (Urmare.) Trac tar ea sclavilo/u in vechime. Aceea differia forte multu intru o mulţime de inpregiurari. Iu unele tieri asiatice sclavii erau tractati destulu de omenesce, era crudimea si atrocităţile crunte erau rare. In Greci’a sclavra (Douloi, doulia, de unde romanesculu dulău?) nu era tocma aspra, cu esceptiune de tractarea scla-viloru din Lacedemoni’a, unde domnii loru brutali si crudi din crescere si după legile loru, pe langa ce subjugaseră pe toti locuitorii cetatiloru Helos si Messeni’a, apoi ii si tractau mai reu decatu pe vite, supunendu’i la lucru multu si greu si pedep-sindu'i tiranesce. Preste totu grecii aveau sclavi forte mulţi; asia de ex. istoricii au calculatu, ca in micele provincii A e g i n a si C o r i n t u (cu cetatea) se aflau in periodulu celu bunu alu greciloru la 930 mii de sclavi, parte mare aduşi din tierile de pre langa marea negra. In A t h e n ’a pe la 300 inainte de Clirs. se aflau numai 21,000 ce-tatieni liberi si vreo 10,000 clienţi totu liberi, sclavi inse aveau dela 300 pana la 400 de mii, mai mulţi barbati decatu femei. Cultur’a paraen-tului, professiunile industriane, montanistica, tinerea de vite, precum si mulţimea de ocupatiuni domestice, necessarie, folositorie si de luxu, se faceau totu numai prin sclavi; era cetatienii liberi isi reservasera dreptulu de a comanda, a judeca si a se bate, a tîuea adunari si a se certa, a se ocupa si de comerciu, in fine a se desfeta in mancari si beuturi. Urme din acea vietia antica se mai cu-noscu pana in dio’a de astadi la o parte din grecii moderni. Dupace a inceputu se rodia coruptiunea asiatica la vieti’a naţionale a greciloru, tractarea scla-viloru ajunse a fi multu mai aspra. Domnii si domnele loru aşteptau dela sclavii loru prestatiuni in-possibili, era daca nu le inplineau, li se dictau pedepse forte grele. Sclavii nu mai erau consideraţi intru nimicu câ omeni. De aci incolo nu le mai era permisu a se inbraca cu vestminte câ ale omeniloru liberi, nici a’si tunde barb’a si perulu, cu atâtu mai pugiuu le era permisu a porta arme, adeca iu acestea puncte sortea sclaviloru din antic’a Greci’a semena forte multu cu starea iobagiloru din Europ’a si din tierile unguresci. Sclavii fugari si furi erau batuti cu biciu si torturati asia, in câtu din tortura mai totudeauna urm’a mortea loru. Pedeps’a cea mai aspra era manarea rotei de mora, in locu de a o mana cu apa. Câ se nu fuga sclavii, erau inferaţi cam de regula in frunte. Alte pedepse usitate la greci, remase câ suvenire triste ale tiraniei, ne potu fi cunoscute si in Roinani’a dela turci si dela grecii fanarioţi. Betranii carii au traitu pana in a. 1821 sub fanarioţi si cei carii citescu pe scriitorii bizantini, sau si numai istori’a imperiului otomanii, aru fi in stare de a compune o lunga lista de pedepse si torture gre-cesci. Câteva din acelea erau din nefericire, cunoscute prea bine si in Transilvania. Pretiulu sclaviloru la greci. Acela au diferita forte multu, după epoce si impregiurari. Pe timpulu lui Homeru o sclava se cumpără, după cum era de robusta, ori frumosa, laboriosa, cu pretiu de 4 pana la 20 de vaci sau boi. „Câtu ai datu pe acea sclava negra?“ „Am datu 4 vaci.“ „Câtu ai datu pe cea alba tenera?" „15 vaei“. — Industriari de manufacturi, câ croitori, pantofari, cojocari etc. se veudeau cu câte 3 până la 6 mine, sau după banii moderni, câte 100 până la 180 fl. v. a., era pastorii de vite si agricultorii costau mai p aţinu; sclavii puţini câţi sciau carte, mai alesu grecesca, se plateau dela 8 până 20 de mine, adeca multu mai bine decâtu oricare alţii din alte classe de sclavi. Acestea pre-tiuri mai bune indemnau pe negutiatori, câ pe baiatii de sclavi se’i dea si la invetiatura, câ asia I se aiba pretiu mai mare. Foisiora „Observatoriului“. Episode din vieti’a episcopului Joanu Popu de Lemeni. (Continuare din Nr. 47.) Incependu dela Nr. 17 si continuandu pana la Nr. 22, apoi erasi dela Nr. 41 până la 47 adeca in trei-sprediece nri ai acestui diariu din a. c. publicasemu o serie de episode biografice si istorice despre episcopulu Joanu Popu Lemeni si contimpuranii sei, intre cari se intielegu si auctoritatile supreme din marele prind-patu alu Transilvaniei, câte au stătu camu dela anulu 1800 până la 1850. Înainte de a nie incumetâ la acelea publicatiuni, me consultasemu cu unii dintre amicii mei asupra intrebarei, daca a veniţu sau nu timpulu, in care se faceniu cunoscutu materialulu istoricu rela-tivu la noi romanii ardeleni din acelu periodu. Cei mai mulţi imi disera, câ trebuea se o facemu si până acuma, câ-ci după mortea betraniloru septuagenari si octogenari câţi mai petrecu câ nisce străini printre genera-tiunile moderne, cine scie daca informatiunile acelora voru mai vedea lumin’a, seu câ voru dispărea de odata cu ei si loculu loru ilu voru ocupa traditiunile fabulose, false si incurcate cu anachronisinii cei mai absurdi. Pe alţii erasi ii gena inpregiurarea, câ inca totu se mai afla omeni in vietia, carii au luatu parte activa, auume la fatalulu procesu din Blasiu. Dupace am vediutu publicatiunile domnului Eugenu de I riedenfels,*) decisiunea mea a fostu luata. îsu mai este permisu a tacea la atâtea informatiuni cu totulu rătăcite, la atâtea acte oficiali, forte reu interpretate, imi diseiu eu. apoi ajutatu cu tdta bunavointi’a si promptitudinea de fostulu meu odiniora professoru venerabilele octogenariu domnulu canonicii Con stan ti nu Pap-f a 1 v i, scoseiu la lumina cele ce se vedu in foisior’a susu citatiloru Nri. Intre acestea ne surprinse si dn. Alexiu Jakab, *) Joseph Bedeusvon Scharberg. Beitrâge zur Zeitgeschichte Siebenbiirgens im 19 Jahrhunderte. Von Eugen von Friedenfels. 2 Theile. Wien 1877. Lectura de altumentrea forte interessanta. membru coresp. alu academiei magiare, cu alte publicatiuni relative la cestiunile religiose si politice romanesci, mai ample de câtu ale lui E. Friedenfels, inse totu asia de unilaterali, totuodata forte passionate *); era in câtu pentru descrierea evenimenteloru din Blasiu, apoi Friedenfels si Jakab: focu si apa, opiniuui diame-tralu oppuse. Asia de ex. unulu dâ totu dreptulu pro-fessoriloru si condamna pe episcopu, cestalaltu dâ pe professori de rebeli, pe episcopu de martiru; unulu inaltia pe Siaguna si trage in tina pe Lemeni, cesta din contra considera câ instrumenta pe Siaguna si ar inaltia la ceriu pe Lemeni. Ambii au la dispositiune aceleaşi documente, din aceleaşi archive si ambii sugu din ele miere si veninu, după cum dictedia fia-caruia geniulu seu. Asia dara, daca nu ingrijiinu noi de istori’a nostra, eca ingrijescu alţii de ea, luandu-ne sub tutoratulu loru, câ-ci ne tînu de minoreni, seu ceea ce este si mai reu, de leneşi, caroru nu le pasa de ceea ce se intempla cu noi si inpregiuru de noi. Se pote câ se mai tacerau? Iutr’aceea luminâ Ddieu si pe vreo-doi nasaudeni, câ se publice in wS.c.di--a-roiuanau din Nasaudu biografi’a episcopului Joanu Lemeni asia, precum o dictase den-sulu in exiliulu din Yien’a in anii estremi ai Yîetiei s&le, iLlui Joachimu Murasianu in pena. Minunatu materialu. De aci ificolo lipsesce inca publicarea, in parte reproducerea unoru acte, prin care se potu rectifică cele mai grele erori ale dd-loru Friedenfels si Jakab, anume relative la processulu din Blasiu, care s’au aprinsu mai antaiu dintr’o schinteia aruncata de câtra fericitulu Simionu Barnutiu in „Foi’a pentru minte, anima si literatura.4 Dela 1830 in tota Europ’a se pornise o noua agitaţiune febrile pe tote terenele si in tote direcţiunile. Transilvani’a si Ungari’a se aflau, precum se scie din alte publicatiuni, intro ferbere care inpingea mereu spre revolutiune. In câtu pentru romani, apoi ei dela 1 Januariu 1838 până la catastrofa din Blasiu se iutrebau neincetatu unii pe alţii in Ga-zet’a si Foi’a lui Baritiu. câtu pe faţia, câtu printre linii, despre atitudinea ce aru avea se ia in caşuri ne-prevediute. Simionu Barnutiu a crediutu, câ cele de *) Szabadsâgharczunk tortenetehez. Yisszaerale- kezesek lt>4s lb4y-rg Budapest 1880. Optu fasciclii. ăntaiu reforme de care aru trebui se se apuce romanii, ar fi pe terenulu bisericescu. In altu Nru vomu vedea in acesta materia opiniunile lui de iuaiute cu 37 de ani, opiniuni care astadi abia aru mai fi in stare se turbure somnulu cuiva, candu din contra inainte cu o generatiune ele treceau aprope de revolutionarie. (Va urma.) In memori’a lui Josifu Hodosiu. Cetia negra se stracora preste culmea din Ardealu, Barc’a mortiei er’ plute sce c’unu anunciu funebralu, Ce ni-aduce trist’a faima din frumosulu resaritu: „Fiii Romei sunt in doliu" .... Josifu Hodosiu a moritu ! Până candu totu suferinda umeri-ti va apasă O naţiune romanesca, până candu vei suspina? Provedinti’a din ’naltime, angerii colo de susu Nu voiescu a-ti mai suride? zimbetulu loru auapusu? Nu esiste pentru tine nicairi pre-acestu pamentu Vreo dulce mângâiere, fâra numai in mormentu? Cos’a rece-a crudei morte până candu va secerâ Fâra mila firulu vietiei, celoru scumpi ’naintea ta? Până candu Divinitate voiesci a ne mai cerca ? Nu-i destula tirani’a, ce se ’ncerca a sufoca, Celu mai sacru dreptu din lume, alu poporaloru odoru, Limba, simtiu de libertate si-al’ natiunei santu amoru ? Traianidii era astadi fruntea lorii si-o incretieseu De dorere si de lacrimi pentru Bardulu romanescu, Care-acum acum plutesce susu in ceriulu azuriu Se se roge pentru fraţii, carii plangu la-lu lui sicriu ! Stors’ai lacrimi sufletu nobilu din al’ nostru peptu doiosu, Numai doliu si ’ntristare, numai cugetulu nuorosu Ni-ai lasatu in urm’a-ti rece; dar’ juramu nu vomu uita Pentru dreptu si libertate, câ si Tine-a ne lupta! Dormi umbra maretia ’n pace, noi de multu arau pretiuitu Meritele-ti neuitate, ce vieti’a ti’a finiţii! Flori si lauri pre morinentu-ti noi cu totii vomu planta ; Colo susu in fericire nici pre noi nu ne uita! Vien’a, 19 Dec. 1880. Sebastianu P. Radu. 406 Starea sierbiloru in Rom’a vechia. Nicairi sistem’a sierbitutiei — câ-ci sistema era — nu a fostu asia desvoltata si regulata chiaru prin legi, câ in Rom’a antica. Cei carii afla plăcere a compara sclavi’a posteriora europena din epocele christianismului cu cea antica, au materialii aprope de ajunsu in legile Romei. Precum la greci, asia si la Rom’a in primii secoli ai existentiei sale sub regi si in republica, conditiunea sierbiloru fusese multu mai de suferitu decâtu mai tardiu. La inceputu sierbii erau consideraţi mai multu câ facendu parte din familia; de aceea domnulu loru se si numea in acestu sensu Pater familias; de aci membrii ei se diceau fa-miliares si Pueri, de unde se pare câ a mai remasu pana in dio’a de astadi usulu in Romani’a, unde betranii voindu a dispune ceva, striga pe servitoriu, cu: „Baiate! N’audi baiate ?K era pe servitore: „Fa! N’audi fâ?“ adeca fata. Betranii dicu baiatu si la juni pana la etate de 20—24 de ani. „Buni baiati are vecinulu Nicolae, unulu s’a logoditu dilele acestea cu fat’a cea mai mare a popii Dintr’odata cu inavutirea, cu crescerea poterei singuraticiloru, cu lucsulu si cu coruptiunea, sortea sierbiloru deveni totu mai aspra, mai trista si in cele din urma desperata. O specie de tirania rafinata ocupa successive loculu tractarei, la care ţinea vechiulu pater familias. Pentru-câ proprietatea domniloru asupra sierbiloru se fia definita cu mai multa precisiune, dela o epoca inainte li se dete nume de Maneipium (dela mânu capio, apucu, tînu cu man’a, ilu am a mana, in mana, este alu meu). Sclavii din nascere si cei luaţi in bătălii se diceau si Vernae. După teoriile vechi, aceştia erau sierbi „jure gentium“, era cetatienii liberi ajunşi in sclavia erau consideraţi câ atari „jure civili romano Aci apoi se distingea intre servitus justa, daca cineva erâ condamnatu prin legea statului, si servitus injusta, candu unu ro-manu liberu cadea in captivitate bellica. Sierbii (sclavii) Romei erau ce e dreptu, consideraţi si ei câ omeni, nu câ animale necuven-tatorie, li s’au denegatu inse si luatu ori-ce drepturi personali, prin urmare tocma prin acesta, eo ipso, au fostu degradaţi la conditiune de lucru, de obiectu, de marfa. Adeca tocma precum deveniseră iobagii din Ungari’a si Transilvani’a in sensulu Verboczianu din sec. alu 16-lea. Sclaviloru din Rom’a nu le era permisu nici macaru exercitiulu publicu alu vreunei religiuni; ei nu poteau dispune nici de averea propria (Peculium) câta erau in stare se’si câştige câ sclavi, ci după mortea loru trecea tota la domnu. Numai unii domni mai buni de anima le permiteau se’si faca si testamentu. Sclavii nu se considerau câ avendu consângeni (cognatio); mărturisirea loru nu avea nici-o valore la tribunale, precum nu avea a crestiniloru din Turci’a până in anii mai din urma. Domnii loru ii poteau bate si pedepsi după plăcu, cu vina fâra vina, precum făcu mulţi omeni până in dio’a de astadi, chiaru si cu membrii familiei loru. Sclaviloru nu le era permisu se intente processe, precum n’a fostu permisu io-bagiloru din susu numitele tieri, din Poloni’a si din alte câteva staturi. Numai domnulu seu avea dreptu se porte procesu pentru sclavulu seu, si după lex Aquilia domnulu celui inculpatu avea se respunda pentru acesta, in acelu sensu, câ si cum de exemplu, daca boulu dlui A. ar fi inpunsu pe boulu lui B. atunci A. era datoriu a desdauna pe dn. B., era nu pe boulu acestuia. O singura urma de dreptu omenescu le mai remasese sierbiloru: de a’si cumpără libertatea, daca erau in stare se’si câştige bani de ajunsu si daca se poteau invoi cu domnii loru, sau daca li se intemplâ se dea preste câte unu domnu bunu de anima si milosu. Atrocităţile domniloru, exercitate asupra sierbiloru, au indemnatu pe auctoritatile Romei a lua de mai multe ori mesuri legislative si administrative in favorea sierbiloru; dara trufiei romane ii pasa tocma asia puţinu de legi câ acelea, pre câtu ’ia pasatu si aristocraţiei europene de preceptele christianismului si de ori-ce legi humanitarie, mai alesu până la revolutiunea cea mare din Franci’a. Sierbii cetatieniloru particulari se numiau Servi privaţi, era ai statului Servi publici, si aceştia erau tractati mai bine. Sclavii la Rom’a nu erau obligaţi a se distinge câ la greci, de cetatienii liberi prin inbracamente, dara nu le erâ permisu se porte vestmentu de colore alba sau prea deschisa, ci inchisa si de calitate multu inferiora; trebuea se amble cu capulu descoperitu, fâra sandale, cu perulu si barb’a netunsa, Domnii loru le dedeau nume cum le placea loru, inprumutate mai multu dela patri’a fia-caruia. _________OBSERV ATORIULU. Pretiulu sclaviloru differia si in Rom’a forte multu, după calitatile loru fisice si spirituali. Pre candu Rom’a se aflâ in culmea poterei sale, numerulu sierbiloru se multise atâtu de tare, iu câtu patricianii cei mari nici nu mai sciau care câţi are, buna-ora câ Lucullus si alţii. Odata le venise ide’a la mai mulţi senatori, câ se afle numerulu sclaviloru prin unu recensementu; unulu din betrani inse ’i reflectâ, câ ar fi unu lucru nespusu de periculosu, daca sierbii aru aflâ pe cale oficiale, câ numerulu loru este neasemenatu mai mare decâtu alu cetatieniloru liberi. Adeca cam precum se feresccu cei dela potere in staturi moderne poliglotte, câ nu cumva se se afle numerulu nationalitatiloru după suflete. In Rom’a si preste totu in Itali’a erau sclavi aduşi din tote tierile cunoscute in vechime, de nationalitati si colori forte difierite. (Va urmâ.) Transilvani’a. — Sibiiu, 27 Dec. n. Prim’a di de Craciunu după calindariulu gregorianu a semenatu mai multu cu a Pasciloru; timpu seninu si fâra geru, in câtu unele dame inbracate de serbatore s’au incumetatu a esi numai in talia, cum se esprima densele pe francesce, fâra nici-unu vestmentu mai grosu pe de asupra; a dou’a di inse a ninsu. Dela câteva locuri de prin pregiuru ne vinu sciri forte plăcute, relative la espositiunea viitori a. Până candu barbarii făcu la planuri greoie si tardive, femeile nostre s’au si apucatu de lucru asia, precum le spune sanetosulu loru in-stinctu. Multe au stătu până acuma la indoiela, câ ore de ce se se apuce. Acum câ a esitu apellulu comitetului si s’a inpartitu in cinci mii de exemplarie, nu are se stea nimeni iu cumpene. Op tu luni mai sunt până la deschiderea esposi-tiunei; de altumeutrea decisiunea adunarei gener. dela Turd’a este cunoscuta din Augustu. Ori-ce, numai se fia bunu si frumosu, lucratu de manile ei. Câ se voru inparti premie, medalii, diplome laudatorie: tote se voru intemplâ; dara coBsciinti’a câ au lucratu la intemeierea renumelui romanescu, este mai pre susu de tote. Precum s’a disu de uenumerate-ori, se va pune mare temeiu pe in-dustri’a de casa, anume pe tieseturi de totu feliulu si pe cuseturi. Totu asia artile frumose, desemnu, pictura, sculptura, musica; apoi artea mechanica etc. Se nu le totu cânte unii si alţii, câ am ajunsu câ tote se fia mai eftine din boite. Da femeile nostre ce se faca tota toran’a si tota era’a până pe la Pasci? Câ dora nu le veri pune câ se sterga pulberea din boitele armenesci, jidovesc! si nemtiesci. Timpulu este banu. Se cern cu totu adinsulu costume (porturi) naţionali tieranesci din tote districtele, din Transilvanii, Banatu, Bucovin’a. Ni s’au promisu din câteva locuri in natur’a, de unde nu se pote asia, se se prepare fotograme ilustrate, celu puţinu in formatu de salonu, barbati căsătoriţi, femei măritate, fetiori, fetid re, baiati; se se alega inse persdne una câ una si nu neseari schidole. Sute de parechi de ar veni, tote aru avea locu. Numai se li se insemne exactu nume, connume, districtulu, comun’a de unde sunt, chiaru si starea soţiale. Se potu presenta si# persdne de pe la cetati in costume tieranesci, numai se nu le alteredie. Ni se spune câ se va ingriji si de câţiva calusieri. — (Casa tor ia civile.) In fine numai ce se redactâ si in B.-Pest’a unu proiectil de lege pentru introducerea căsătoriei civile, sau precum dice poporulu naivu, cununia la domnulu judetiu, nu in biserica prin popi. Este sciutu de comunu, câ evreii reformaţi, si acei unguri cari ambla se ia fete din familiile cele mai bogate evreesci, care adeca au trebuintia se se cunune cu bogati’a, lucra de mai mulţi ani pentru introducerea căsătoriei civile. Ce e dreptu inse, câ necurmatele dissensiuni si processe escate din caus’a casatoriiloru mixte intre cierurile atâtoru confessiuni religiose, au adaosu forte multu, câ legislativele staturiloru se smulgă cuuuniile din manile preotiloru, era enormele spese inpreunate la unele confessiuni cu casatori’a, au inaintatu concubinatulu in pro-portiuni spaimantatorie. — (Casu de bigamia.) A propos de legea căsătoriei civile, ni se trimite dela Zernesci o corespondentia mai lunga despre unu casu de bigamia, care in acelu tînutu bate cu atâtu mai multu la ochi, cu câtu poporatiunea tînea până acuma forte tare la sanctitatea si castitatea căsătoriei. Essenri’a scrisorei este, câ unu june din locu, anume Comsia, dusu inainte cu câţiva ani in Romani’a, intorcendu-se la loculu nascerei sale, dupace deschise o bolta de manufacturi, decisu a se casatori, luâ de soţia pe o feta de familia buna din Tohanulu vechiu, dara in sensulu legei noue civile, care plesnesce preste ochi castitatea femeiâsea, chiarnâ pe miresa la Zernesci, câ se se cunune cu ea acolo. Aci corespondenti’a adaoge, câ preoţii din Tohanu nu au fostu avisati câ se se faca si ei strigările cerute de lege in modu peremptoriu. Ce se intemplâ? In dio’a de S. Nicolae 6/18 Dec. a. c. se presenta in Zernesci din Romani’a o femeia frumosica, născută din Cohalmu (Rupea) in Transilvani’a, cu doi prunci, unulu de mana si altulu la peptu, câ soţia — legitima a lui Comsia. Ne voindu elu se o recundsca, femei’a ilu trase la ju-decatori’a reg. din locu, unde intre alte scene se intemplâ si aceea, câ prunculu mai maricelu, cum vediii pe Comsia strigâ: „Manii, mami, eca tat’a!“ Se pare câ prim’a femeia nefericita nu a fostu preparata cu actele absolutu necessarie spre a do-cumentâ bigami’a, câ-ci judecatoriulu o indreptâ la unu advocatu. Ce vreri? Acesta este unu casu dintr’o suta. Eca o cestiune internaţionale din cele mai inportante si mai delicate, de care ar trebui se se interessedie legislative, guberne, cieruri, pressa. Nu este acesta numai cestiune de moralitate, ci si de propagare a elementului naţionale. Singuli singulas, diceau decretele imperatoriloru Romei inainte cu 1700 si 1800 de ani. Unu altu proiectu de lege, cu care’si frementa capetele in Budapest’a si mai departe in tiera, se refere la imbucatirea mosio'reloru tieranesci; câ-ci daca latifundiele de câte 40 mii până la 100 mii de jugere (in Ungari’a propria) sunt unu mare pericolu pentru tiera, cu multu mai periculosa este taiarea mosiiloru (sessiuui) mici in fasii de câte 1 si 2 jugere. Până la 1848 sub iobagia, nu prea erâ permisu a imparti moşiile tieranesci; după aceea austriacii inca totu mai luasera unele mesuri forte salutarie in favorea poporatiunei rurale, câ se nu o pota spolia bogaţii si speculanţii de proprietatea pamentului. Dela dualismu inedee recunoscu si diariele magiare, câ in o parte mare a Ungariei si in vreo trei comitate ale Transilvaniei pamentulu se substrage mereu de sub pitiorele locuitoriloru săteni, si aceştia remanu sau robii altora sau fugari pe pamentu; acesta nu mai este devastatiune de averi mobili, câ pe timpulu lui Tamerlan si Gen-giscanu, ci este espatriarea locuitoriloru. Dara apoi o patu si proprietarii mari, dupace li se ducu locuitorii de prin sate, câ-ci atunci lipsindu braţiale muncitorie, valdrea mosiiloru scade infricosiatu. Ma-cfrinele singure nu’i scotu din greutate. Acum totu ei cauta cura aru potea retine pe locuitori, câ se nu fuga in Americ’a, in Bosni’a si Dobrogea. A u s t r i ’ a. Vie n’a. Tote poporale christiane dorescu, câ incai serbatorile cele mari si anume pe ale Nascerei Domnului se le petreca in linisce si pace, cu sententi’a christiaua in gura si in ănima: Mărire intru cei de susu lui Ddieu si pe pamentu pace si intre omeni bunavoire! De aci incolo ceea ce este coliudatulu la alte po-pdra, la celu germanu este o datina milenaria arborele Crăciunului (Christbaum), destinatu a face bucuria mare nu numai prunciloru si tinerimei preste totu, ci si betraniloru, câ-ci le revoca in memoria trecutulu loru. Propriulu poporu isi vediii si asta-data de familia si de serbatori. Nu asia politicii conducători. Aceştia folosindu-se tocma de repausulu poporului, ţinură adunari, alergara prin comune si pe la casele omeniloru, câ se le spună, ce? câ cu ocasiunea conscriptiunei ce se incepe cu terminu dela 12 ore din 31 Dec. spre 1 Januariu, nu cumva se se inscria sau declare de altu-ceva, decâtu de germani. Asia dara cu 1 Januariu 1881 se incepe o lupta noua de nationalitati, pe terenulu statisticei. Ce e dreptu, acesta lupta noua o începură cechii in Boemi’a. Adeca vediendu ei marele numeru de renegaţi rupţi iu cursulu tim-puriloru din corpulu loru naţionale, precum si multe amestecături (corcituri) prin casatorii, apoi inve-tiaudu si din conscriptiunile anteriori, isi propuseră câ asta-data se iupedece orice trecere a vreunui ceclra in registrele nationalitatiei germane. In registre inse nu e deschisa nicairi rubric a uationa-litatiei, de câtu alt’a, adeca întrebarea: care este limb’a de conversatiune (Umgangs-Sprache), asia cum se decisese in congressulu statisticu europenu tînutu la St. Petersburg in an. 1873. Dara limbi de conversatiune pote se aiba cineva si doue, alţii trei si patru; prin urmare intrebarea este forte captiosa inca si atunci, candu ’iai substitui termi-nulu de 1 i m b ’a matern a. Asia cechii porniră o propaganda generale preste tota Boemi’a, Mo-ravi’a, Silesi’a si chiaru in Yien’a, unde se afla ceclii mai multe dieci de mii. S’au inpartitu instrucţiuni cu sut’a de mii, articlii de diarie, s’au trimisu si agenţi pretotindeni câ se invetie pe po-poru, câ nu care cumva se se dea cineva de ger-manu, ci mai bine se nege câ ar cunosce limb’a nemtiesca, daca nu o cunosce perfectu. Vediendu germanii acesta activitate estraordinaria a ceclii-loru, desvoltata intru constatarea numerului persone-loru de naţionalitate ceclia, se puseră si ei pe lucru, câ se nu lase nici-unu germanu ori vre-unu rene-gatu a se inscrie la ceclii. Yedi asia isi apara alţii elementulu loru naţionale. Din Bucovin’a. Intr’o corespondentia a sa din Radauti, „N. fr. Presse“ turbedia de mania impotriva judelui de pace, romanu, Cossovici, actualu deputatu in Camer’a din Yien’a. Pricin’a turburarei este faptulu, câ numitulu, alesu fiindu deputatu, a facutu declaraţia de supunere câtra tronu, in Camera, „in limb’a romanesca, si nu câ in deobste in cea nemtiesca. „N. fr. Presse“ se intreba cu indignare, daca d. Cossovici este jude de pace cesaro-craiescu austriacu, sau jude de ai Altetiei Sale principelui României ? Respunsulu d-lui Cossovici va fi forte usioru si forte simplu. — Noi — din parte-ne — i aducem viile nostre felicitări, pentru purtarea sa romanesca, care ne face a crede, câ nenorocit’a Bucovin’a n’a peritu inca pentru romanismu.*) In deobste scirile ce primimu din Bucovin’a semnaledia, in acesta spoliata podoaba a vechei Moldove, o mişcare romanesca regeneratore, care ne inspira cele mai mari sperantie pentru viitorulu, pe unu momentu compromisu, alu fratiloru nostrii de preste Moln’a. Intre alte societăţi naţionale, s’a infiintiatu dilele acestea si unu clubu alu femeiloru romane, cu scopulu de a introduce in familii intrebuintiarea permanenta si singura a limbei romanesci, isgonita in curgerea decadentiei naţionale din classele supe-riore ale societatiei, de limb’a germana. Societatea numera dejâ o mulţime de aderente din cele mai alese familii. („Alegatorulu" din Bucur.) Rom ani’a. Cetimu in „Timpulu": Atentatorulu Pietrariu, care este detînutu totu la politia, se afla mai bine; rănile incepu se i se vindece. Până acuma se dice câ nu a facutu multe mărturisiri; elu se marginesce a starul asupra res-punsuriloru pe cari le*a facutu la cercetările din primele momente: nu din ura personala, cl din „convingere patriotica" a lucratu. Diaconulu Cârlova si Patescu au facutu mărturisiri si au procuratu dovedi mai pretiose. La diaconulu Cârlova erâ tipariulu hectograficu, in care se trageau proclamaţiile „Comitetului de 50,“ scrise in originalu de Patescu. „Comitetulu de 50,“ precum se pare după mărturisirile de pâu’acuma, nu numera tocmai 50 de membri. Elu se compunea din Pietrariu, pop’a Cârlova si Patescu si pote inca de doi trei des-creerati. Acesta de siguru nu va adormi cercetările justiţiei, care va cautâ se gasesca pe toti afiliaţii conspiraţiei. Se crede câ Patescu si pop’a Carlova, cunoscându caracterulu violentu alu lui Petrariu, l’au trasu la sorti inadinsu, câ se îndeplinesc» elu crim’a. Se spunea dilele acestea, câ justiti’a urmarindu atentatulu Pietrariu, si conspirati’a celoru „50“, ar fi descoperitu firele unei alte conspiraţii cu scopuri mai depărtate. Sgomotulu acesta erâ, pe câtu se pare, uefundatu. Se crede câ afara de Patescu si Cârlova, mai tote persouele arestate, ne dandu nici-unu indiciu de vreo culpabilitate, voru fi liberate. Dintre personele arestate multe au fostu puse in libertate; iutre aces|.ea SUnt si dd. Borsiu, M. Lugomirescu si T. Ganescu. ) Press a pangernianista se sbuciuma indesiertu. In parlamentulu austriacu din Vien’a are dreptu ori-care deputatu, nu numai se declare supunere la legi, dara se si participe la desbateri in limb’» sa naţionala, ceea ce se si intempla unoru sloveni, ceclii, italiaui din Tirolu si galitiani. Ardelenii lotnani pre candu se aflau la senatulu impeiiale (1803— 1865), erau invitaţi de câtra insusi presiedentele, câ se cuventedie in limb’a pe care o cunoscu mai perfectu si apoi aveau interprete in casu de lipsa. Red. Obs. _______OBSERVATORIULU._______________ Dela o vreme s’a ivitu la noi si sporescu necontenita, luandu pe fia-care di proporţii considerabile, nisce abusuri de pressa ne mai pomenite. Nisce literatori de cafenele, pe câtu lipsiţi de ta-lentu, pe atâta de inpertinenti si de corupţi, in complicitate cu nisce tipografi si editori, avendu de multu reputati’a, si comerciala si sociala forte compromisa, si voindu a avea cu orice mijlocu câştiguri, nu se sfiescu a aruucâ dilnicu in publicu o intrega literatura scandalosa, menita a speculâ cu-riositatea triviala a masseloru. Sunt nisce novele si romanuri de o brutala si stupida obscenitate, nisce aberatiuni miserabile si desgustatorie, cari trebue se revolte pe cineva, ori-câtu ar fi de ne-pasatoriu, si se’lu faca a se cutremura gandindu-se câ o asia publicaţie marsiava pote cadea in mân’a copiiloru din scole, pote petrunde in unu institutu de educaţie, seu in sinulu unei familii. Acum in urma a aparutu o novela, modelu de genulu acesta literariu, de o neruşinare monstruosa. Ne facemu o datoria a denuntiâ parchetului*) aceste abusuri, amenintiandu’i legea cu care protege moravurile publice celu pugiuu de atacuri brutale si fagisie, — daca nu de „scabrose afaceri" patriotice, — i ceremu se’si faca si densulu datori’a, se urmaresca numai decâtu pe delincuenti si se’i dea pe mân’a justiţiei. Nu ne potemu opri de a ne esprimâ aci mirarea, cum de-atâta tiinpu, de candu duredia scandalulu acesta de pressa, inca nu si-a facutu parchetulu acesta datoria. Câtu despre politia, nici nu mai vorbimu. Daca nu i’au ajunsu fondurile secrete, câ se pota preintimpinâ atentatulu contra d-lui primu-ministru, — atentatu afisiatu cu doue luni inainte printr’o sententia a asia numitului „Comitetu de 50,“ — daca d. prefectu nu pote aflâ despre acelu atentata, decâtu dupa-ce ilu scie tota lumea, — ce se'i mai facemu in desiertu in-putarea, câ nu urmaresce literatur’a scandalosa! Inca odata, ceremu parchetului se’si indeplinesca datori’a. Specimene de corpu alu delictului pote gas! in abundantia la tote chioşcurile si la toti vendiatorii de diarie. Unulu, celu din urma, care le pune verfu la tote, ilu tînemu la dispositie pentru ori candu ni’lu va cere. Aru trebui făcută immediatu o visita la stabilimentele tipografice, unde aparu, fâra nici-o ascundere, publicaţiile in cestiune, si unde s’aru descoperi lucruri destulu de interes-sante asupra acestei miserabile industrii literarie.**) — Modulu investiturei episcopiloru diecesani in Romani’a după norm’a bizantina, se cunosce si din urmatoriele: Cu ocasiunea solemnităţii pentru investitur’a noului episcopu de Romnicu si noulu Severinu, acesta a tînutu urmatorea cuventare: Prea Inaltiate Domne, Primescu cu cea mai profunda umilintia din mânile Măriei \ dstre Regale acesta cârja, care este emblem’a autoritatiei pastorale. Ea, inca din se-colulu XIV, a fostu successivu inmanata, de câtra cei mai iluştri Domnitori ai tierei, metropolitiloru Antimu, Charitonu; era mai pe urma, candu acesta eparchia a fostu transformata de câtra marele Mircea in episcopia, toiagulu pastoralu alu episcopiei Romnicu-noulu-Severinu, a fostu portatu cu tota demnitatea de câtra prea invetiatulu Antimu Ive-renulu, devenita in urma mitropolitu alu Ungro-Va-lachiei, de câtra Damascenu, introducătoriulu limbei romanesci in serviciile divine ale bisericei, si de câtra alţi iluştri si prea fericiţi pastori ai sântei episcopii a vechiloru Bani romani. Iu cele de pe urma, proni’a divina a voita, câ cu conlucrarea sântului sinodu si a demnitari-loru natiunei, se fiu si eu smeritului archiereu alesu episcopu alu sântei eparchii Romuicului, era Mari’a Vostra Regala, cu poterea ce ve este datadesusu, se incoronati actulu alegerei prin incredintiarea in mânile mele cele debile a cârjei pastorale. Mari’a Vostra Regala, plinu de sperantia in Dumnedieu, care pe „cele nepotentiose le vindeca si pe cele cu lipsa le inplinesce," firmu in cre-diuti’a câ voiu avea Inalt'a \ ostra protectiune, si convinsu câ nu voiu fi părăsita de consiliile prea bunului meu archipastoriu si Primata alu României, *) Procurorii. **) Cu permissiunea onor. Redactiuni a „Timpului": Scandale de acelea revoltatorie, prin care se prostit ue press’a intrega a unei tieri. se publica de 20 de ani incoce, anume in capital1» României, neobservate de auctoritatile publice, si nepedepsite de nimeni. Eca, chiaru si in Parisu se confisca spurcatiuni de acelea, era auctorii si editorii loru se condamna la temnitia si la amende grele in bani. Aceea nu e libertate de pressa, cl este libertinagiu. desfreu de tîgani laieti; otrava omoritoria. Not’a Red. Obs. _______________________________407 primescu, cu cea mai profunda umilintia, din mânile Măriei Vostre Regale, cârj’a sântei episcopii Romnicu, si declara câ me voiu sili din tote poterile mele, câ se realisediu sperantiele ce Mari’a Vostra pune in modest’a mea persona, si voiu cautâ câ se conducu pe turm’a cuventatorie, ce astadi imi incredintiati, pe calea credintiei, a sperantiei si a dragostei creştine. Se traiti Mari’a Vostra! Se traiesca Mari’a Sa Domu’a! Se traiesca Romani’a libera si independenta. După pronuntiarea acestui discursu, P. S. S. episcopulu investita s’a retrasu lângă I. P. S. S. mitropolitulu Primatu, si Mari’a Sa Regala, luandu cuventulu, a disu: Prea sântite Părinte, ♦ „Multiamescu Prea Sântiei Tale de urările cal-durose ce faci atâta Domnei :câtu si mie cu ocasiunea acestei solemnităţi, care consacrâ un’a din vechile si cele mai frumose traditiuni ale bisericei romane. Amu firm’a convingere, câ Prea Sânti’a Ta, luandu administratiunea spirituala a eparchiei Rom-nicului, vei scl a conservă antic’a splenddre a acelei sânte episcopii, care a fostu odata mitropolia, si unde se afla atâtea frumose monastiri, monumente trainice ale credintiei stramosiloru câtra biserica, precum numerosele pajişte ale Oltului, ada-pate cu sângele eroiloru, cari sunt atâtea monumente istorice ale neclintitei dragoste a Olteniloru câtra tiera. Pe acestu scaunu episcopalii au siediutu pastori din cei mai iluştri; prin pietatea loru creştina, prin luminele si devotamentulu loru câtra tiera, ei au sciutu se ridice prestigiulu preoţiei romane si se inspire poporului iubirea nedespărţită a religiunei si a patriei. Nu me indoiescu, Prea Sânte Părinte, câ in-spiraudu-te de maretiele exemple ale unoru asemenea predecesori, vei pastori multu timpu si cu fericire turm’a eparchiei, la a cărei cârma te-a chiamatu inaltulu cleru si representatiunea naţionala. “ (Monit.) După acestea confirmatulu episcopu se intorce dela palatu totu cu pomp’a cu care fu condusu acolo si care semena forte multa cu cea observata in Constantinopole, ori-candu noulu patriarchu isi primesce investitur’a dela Sultanu. — Statistic’» invetiamentului publicu in Romani’a pe 1877—1878. — In anulu scolariu 1877—1878 au functionatu in Romani’a scole rurali 1882, din care 1105 de băieţi, 149 de fete si 628 mixte, cu o poporatiune de 59,451 băieţi si 9325 fete. Sumele alocate in budgetu pentru aceste scole rurale se urca la 1,266,000 lei, afara de 476,711 chieltuiti din fonduri judetiene si comunale câ salarii si subventiuni. Scolele primărie urbane au fostu in numeru de 253, din care 137 de băieţi si 116 de fete, cu o poporatiune totala de 28,472 elevi si eleve. Scolele primărie urbane de băieţi si fete se intretînu de stătu, afara de 18 intretînute de comune. Sumele alocate in budgetulu statului pentru aceste scole se urca la 1,464,000 lei. Licee au fostu 7 cu 2044 şcolari si 147 pro-fessori. Gimnasiele au atinsu cifr’a de 19 cu poporatiune de 1869 şcolari si 160 professori. Parte din aceste gimuasii se intretînu de stătu, parte de comune. Seminarie au fostu 9 cu 2935 elevi si 94 professori. Scole secundarie de fete au functionatu 7 cu 540 eleve si 76 professori. Scole professionale n’au fostu de câtu 3 fre-cuentate de 178 eleve. Scole normale începuseră de atunci a fi mai numerose, si se contă dejâ 10 scole normale cu 515 elevi. Scole comerciale 4 cu 215 elevi. Scole militare au fostu 2, la Jasi si la Bucu-resci, afara de scolele regimenteloru, primele au fostu frecuentate de 255 elevi. Alte scole au fostu: Pentru bele arte 2; con-servatore de musica si declamatiune 2; o scola libera de sciintie politice; scola de poduri si siosele, scola de agricultura, scola de meserii, de farmacia, de veterinaria, de raositu, de teonia, etc. Invetiamentulu universitariu este representatu priu 2 universitari, la Iaşi si la Bucuresci, cu câte o facultate de dreptu, litere, de sciintie; in Bucuresci exista si o facultate de medicina. Facultatea cea mai frecuenta este aceea de dreptu, cu 78 studenţi la Iaşi, 147 la Bucuresci, apoi facultatea 408________________________________________________ de medicina cu o poporatiune de 143, de sciiutie cu 84, si de litere cu 56 elevi. Afara de sculele publice, mai funcţionau si alte scole private, confessionale si altele, in numeru de 184, dintre care 96 de băieţi, 64 de fete si 24 mixte. Poporatiunea loru atingea cifr’a de 7512 băieţi si 4064 fete. Totalulu bacalaureatiloru din Romani’a dela inceputu pana la 1878 iuclusivu s’a urcatu la cifr’a de 1112, intre cari este si o balaureata romana. Eta pe ani numerulu bacalaureatiloru admişi. Anii 1867 1868 1869 1870 1871 1872 Bacalaur. 11 25 35 74 88 131 1873 1874 1875 1876 1877 1878 139 78 190 150 74 117*) (După Cur. finant.) — Camer’a deputaţiloru. In cursulu ultimei septemani, camer’a a votatu in secţiuni intre alte proiecte de lege, acela pentru instituirea unei comissiuni insarcinate cu revisuirea lucrariloru co-missiuniloru de recensementu, pentru baterea mo-netei divisionare de argintu in bucăţi de 2 lei, 1 leu si 50 bani, pana la sum’a de lei 4,600,000. S’a depusa apoi pe biuroulu camerei unu proiectil de lege care suna: „Ori-cine va interpune numele spre a cumpără imobile rurale pentru persone ce nu au drep-tulu după lege, va fi pedepsitu cu amenda de 5000—20,000 lei, si cu inchisore corectionala dela 1—6 luni. Judecat’a va mai potea pronunţia si interdictiunea drepturiloru politice pe timpu mar-ginitu. Afara de personele interessate, voru avea si procurorii tribunaleloru dreptulu de a intenta din oficiu acţiune pentru anularea vendiariloru de asia natura si aplicarea pedepseloru susu-mentionate.“ Scopulu acestui proiectu de lege este invede-ratu pentru ori-cine’lu va ceti, fia si numai in fuga. Mulţime de străini, nu indigeni, au inceputu se raerga cu capitalurile loru in Romani’a, câ se cumpere pe furisiu, sub nume falsu, pamentu câtu se pote mai multu, dominie intinse si fertili, pen-tru-câ succesive se desmostenesca pe proprietarii romani si pe poporulu romanescu. Câta grija, ce căutătură agera trebue se aiba romanii si mai vir-tosu barbarii de stătu ai loru, pentru-câ naţiunea se nu fia desheredita, ici prin comerciu, dincoce prin industria si de aci inainte chiaru si prin economi’a de campu. Apoi se nu cultivamu economi’a politica si naţionala cu totii, in scole si in societate, in cârti si in diarie, in teoria si praxe? — (Cutremuru). Joi in 11/23 Dec. pe la 11 ore antem. s’a simtitu in capitala unu cutremuru, care s’a innoitu sambata sdr’a după 5 ore, si a tînutu numai doue secunde, acesta inse s’a simtitu mai in tota tier’a pana pe la Jasi, era la Galaţi a fostu mai violentu. Dela Constanti’a si Rusciucu veni aceeaşi scire. Totu atunci se simţise si pe la Brasiovu. — (102 advocaţi) au fostu stersi din lista de câtra auctoritatea respective, din care causa s’au facutu interpellatiuni in camera, de unde s’au nas-cutu discussiuni ferbinti, pana acum inse fara re-sultatu. Atâta inse nu potu nega nici cei mai exaltaţi aparatori ai classei advocatiloru, câ intre ei s’au stracuratu mulţime de individi, cari nu le făcu nici-o onore, ci din contra dau ocasiune la tota lumea, câ se vorbesca atâtu de reu despre acesta classa inportanta de omeni, in câtu de ex. in Serbi’a ’i scosera chiaru din corpulu legislativ u, câ se nu mai pota fi aleşi, era turcii nu voru nici se audia de advocaţi. In Europ’a, unde vieri’a publica si privata este nespusu de variata si complicata, classea advocatiloru este o adeverata neces-sitate; de aceea se si făcu incercari diverse de a o regulâ prin legi. Soiri diverse. — (Necrologu.) Petru Ilodrea, economu distinsu, presiedinte alu comitetului parochialu, membru *) Terminii cu cari se denota diversele institute de invetiamentu, adoptaţi in Romani’a din Franci’a, dif-feru multu de cei usitati dincoce de munţi si in totu coprinsulu monarchiei austriace. Asia intre altele: Scole primărie corespundu la ceiea numite la noi scole normali de 4 classe inferiori; din contra scole normali sunt preparandiile, scolele pedagogice dela noi. Gim-nasie sunt numai cele cu 4 classe gimn., era cele cu câte 7—8 se dicu licee. Scole secundarie sunt totu gimnasie — de fete. Si professionali, sunt cele indus-triarie (Gewerbeschulen). Bacalaureatu-maturitate. In a. 1877/8 scolele au fostu cercetate din caus’a resboiului multu mai reu decâtu in anii următori. Red. Obs. _________OBSERVA T ORIULU.____________________________ in representanti’a comunala, membru alu bancei „Transilvania", inpartasitu cu ss. taine, adormi in Domnulu dnpa grele suferintie in 14/26 Decembre a. c. la 1V2 ore d. a. in etate de 49 ani. Remasitiele pamentesci s’au ridicatu din cas’a repausatului si s’au inmormentatu Mercuri in 17/29 Decembre la 11 ora inainte de amedi in cimiteriulu gr. or. alu comunei Resinariu. Cu anima infranta de dorere aducemu acesta la cunoscinti’a toturoru rudeniiloru si amiciloru repausatului. Resinariu, in 15/27 Decembre 1880. Dobra Hodrea născută C. Dancasiu, soţia. Mariutia Plodrea, sora. Sierbanu C. Dancasiu, Alemanu Drocu, Marina A. Drocu, cumnaţi. Dr. Joanu Popu, medicu de regimentu; Constantia Popu, Joanu Craciunu, preotu; Stanca Craciunu, Josifu Goga, invetiatoriu si Aurelia Goga, iuvetiatore, fini. Acesta era unulu din acei barbari romani, despre care se pote dice in cugetu curatu, câ „nu era in trensii viclesiugu“. Preste acesta unulu din omenii cei mai activi nu numai câ economu, ci si câ comerciante, care avea relatiuni cu piatie mari, si ce e mai nobilu, mai frumosu si — mai raru, unu vigorosu ajutatoriu alu scoleloru si alu literaturei romanesci. Petru Hodrea cumpără ori-ce cârti credea densulu câ pote invetia din ele si tînea câte 3—4 diarie romanesci. Domne Ddieule, fia’ti mila de noi, nu ne mai lua asia curendu membrii din famili’a romanesca, precum a fostu si P. Hodrea! — (Desiu, 26/14 Dec. 1880.) Parastasu pentru Dr. Josifu Ilodosiu! Astadi s’au celebratu cu tota pietatea parastasulu pentru Dr. Josifu Hodosiu mai antaiu in biseric’a gr. cath., unde d. protopopu localu J. Velle tînu o cuventare acomodata intru pi’a memoria a defunctului, de acolo poporulu si inteliginti’a condusa de d. protopopu au trecutu la biseric’a gr' resarit., unde se adunasera si mai multe dame romane inbracate in doliu, si unde după dispositiunile făcute au fostu inpro-visatu unu catafalcu (sicriu), invelitu cu panura negra, era sicriulu pe lângă lumini, adornatu de domn’a Erne-stina Mânu cu o cununa frumosa. După cântările rituali esecutate cu precisiune de chorulu inteligentiei romane, d. Joanu Cipu tînu o cuventare scurta, dandu biografi’^ defunctului in cuvinte bine alese; după acesta chorulu a cantatu versulu funebralu „In loculu celu secretu." Poporulu fu adencu misîcatu de condolenti’a generala după exemplulu inteligentiei numerose, siop-tindu intre sine: „Domne, candu si unde ne vomu mai vedea cu totii adunaţi si la o serbatorie de bucuria generala naţionala? lasandu fia-care cursu liberu lacri-meloru pe faţia. Da! acea di de bucuria inca va sosi prin conlucrare si contielegere inprumutata atunci, candu interessarea nostra pentru binele poporului si egalitatea drepturiloru naţionale va fi asemenea doiosului nostru frate si barbatu, a cârui amintire o amu serbatu."*) Unu creştinu. Post’a redactiunei. — O ras ci a. Novembre (scolastice). S’au amenatu din raţiuni grave, dar le va veni timpulu. — Sibiiu, fâra data (Esperientiele). In carnevalu e timpulu. — Sibiiu 28 Dec. Indata-ce ’i vomu potea face locu alaturea cu cele ce urmedia aci mai la vale. — De lângă Timisiu, 21. Fagarasiu 24. Maieru 24. Campenulu 27 Dec. Tote bune; câtu mai curendu. — Cernăuţi 11 Dec. Se pote numai in estrasu. — Gyergyo Tolgyes, 7 Dpc. Buna, o parte inse cere a fi prelucrata. Se va publica. — Vien’a, 13 Dec. Nu e locu pentru certe private; nu se pote. 20 Dec. Antropologica; ii vomu cautâ locu. — Satmaru, din 20 Nov. venita numai in 26 Dec. si in 15 Jan. e terminulu! — Desiu. Asia’mi trebue, daca n’am invetiatu se cunoscu nici până acum omenii. Gratias. *) Un’a a dou’a corespondentia totu din Desiu de dato 26 Dec. descrie aceeaşi solemnitate funebrale in termini totu asia de doiosi. Câta satisfactiune pentru umbr’a amicului nostru repausatu, după insultele cu totulu gratuite, trase câ de peru asupra lui in ver’a trecuta, aici in Sibiiu! Pretiurile rerealelorti si altoru obiecte de traiu au fostu la 24 Decembre st. n. in Sibiiu: Grâu, după cualitati .... ... 1 hectolitru fl. 6.80-7.80 Grâu, amesteca tu ... 1 99 99 5.30-6.30 Secara D 99 5.40—580 Papusioiu V V 2.80—3.20 Ordiu 99 99 3-60—4.- Ovesu >9 91 1.80-2.20 Cartofi 99 99 1.60—2.— Mazare hectolitru fl.« )■ 10.— Linte 99 99 11.-12.- 99 5. 5.50 Lardu (slănină; Kilogram. 99 30.-34.— Untura (unsore topita; . . . 99 99 36. .40 Carne de vita 99 44—46 Oua 10 de Cârti romanesci care se afla la Mf. (Krafft in Sibiiu. Calindarie pe 1881. Amicul Poporului de V. Roman . . 50 cr., cu tram. franc. 55 cr. Bunul Econom de Comsia si Brote 45 ,, 99 99 „ 50 99 Din tipogr. archidiecesana .... 30 „ „ 99 „ 35 99 Micu (cirile) 22 „ 99 V „ 24 99 De părete (cu portretele Eroiloru) . 20 „ 99 99 „ 22 99 Cârti scolastice fara ridicarea pretiului, la ale D-lui J. Popescu danau si rabatu. Recuisite de invetiamentu. Map’a tieriloru tienetorie de coron’a Ungariei pentru scdlele poporale, data de E. Bordeaux, 158 cm. lata 111 cm. înalta, pe pandia in mapa, necolorata fl. 5.—, colorata . . . 6.— Map’a Europei, trad. de J. M. Moldovanu, 140 cm. lata sî 120 cm. iualta, pe pandia, in mapa......................................5 50 Map’a Semigloburile seu cart’a globului painentescu, 131 cm. lata sî 110 cm. înalta, pe pandia, in mapa......................4.50 Globuri terestre adjustate, 22 cm. in diametru.......................7.— Aparatulu metricu constandu din 12 obiecte, inpreuna cu espli- carea loru in linib’a romana....................................4.50 Atlas de istori’a naturala cu 250 figure colorate si cu prescur- tare compl. a istoriei natur. a catoru 3 domen. leg. . . 1.75 Maşina de computu cu globuletie albe si negre pe drotu (sirma) 3 20 Album macedo-roman cu collaborarea generosa a 180 de scriitori si artişti din t6ta Europa. Acestu monumentu neperitoru alu miscarei de simpatie a Europei si a României pentru cultura romanimei din Peninsul’a balcanica, (căci se scie ca produsulu din vendiarea Albumului este destinatu a mari fondulu scolasticu alu Societatei de cultura Macedo - Romana), nu p6te lipsi din bibliotec’a nici unui Romanu, nu numai câ o opera patriotica, dar si ca cea mai frumdsa carte ilustrata, ce vreodată s’a publi-catu la Romani. Edit. de luxu fl. 10.—, cu trimit, franc. fl. 10.15 „ ordinar. „ 4.—, „ „ „ „ 4.15 Anuntiu literariu. Au aparutu de subt tipariu si se afla de vendiare a W. Krafft in Sibiiu opulu : (Resbelulu orientalilustratu de Dr. A. P. Ale ssi si Massimu Popu. Pretiulu eleg. legatu 8 fl. Pe câtu va mai ajunge inca marginitulu numeru de esemplarie din premiulu coloratu „Ocuparea Plevnei“, cumpărătorii acestui opu ilu voru primi gratis, era cei cari voiescu a’lu avea incadratu, voru avea a mai plaţi 2 fl. 70 cr. v. a. Paul Cieslar, (28) 5 librariu — editoru in Graz. Rogare urgenta! Acei abonenti ai opului „Resbelulu oriental u,“ cari au primitu fasciculele dela inceputu (1—5) dela dn. Joanu Catana, negutiatoriu in Ora scie (Broos) si urmarea nu au mai primit’o, sunt rogati a’mi trimite adressele loru, de orece susnuraitulu nu voiesce a mi le trimite si eu nu ’iara mai potutu trimite urmarea, din causa câ nu mi-a platitu sumele incassate. Paul Cieslar, (50) 1—2 librariu in Graz. Nr. 366/1880. (49) 2—2 Concurau. Venindu in vacantia 2 ajutore de câte 25 fl. v. a. din cele 16 destinate a se dâ invetiaceiloru dela optu professiuni anumite, se publica prin acesta concursu pentru doi tineri romani, cari voiescu se invetie un’a din urmatorele meserii: r o t a r i ’a, 1 e ra n a r i ’a (dulgheri’a, bardasi’a), ferari’a (ori lacatari’a), curelari’a (ori sielari’a), mesari’a (templari’a), coj ocări’a, pela-rieri’a, cismari’a (eiobotari’a.) Suplicele au se fia instruite cu urmatoriele documente : 1. Carte de baptismu, din care se fia evidentu, câ concurentele este de nascere romanu, si câ are celu puţinu etatea de 14 ani iupliniti. 2. Atestatu scolasticu, câ are celu puţinu cu-noscintiele care se propunu in scolele primărie (normale) de patru classe, si mai cunosce si vreo alta limba usi-tata in Transilvani’a, magiara seu germana. 3. Reversu dela părinţi seu tutori, câ voru lasâ pe fiii loru se invetie meseri’a la care se aplica, până candu voru esi sodali conformu reguleloru existente pentru industriari, si cu atestatu in regula. 4. Unu exetnplariu din contractulu, ce părintele seu tutorulu (epitropulu) suplicantelui va inchiaiâ cu maiestrulu, la care elevulu intra pentru invetiarea pro-fessiunei. Terminulu acestui concursu se defige până la 15 Febrnarin 1881. Suplicele intrate după espirarea acestui terminu, nu se voru mai potea lua in consideratiune. Sibiiu, 18 Decembre 1880. Comitetulu Asociatiunei transilvane pentru litera-tur’a si cultur’a poporului romanu. Jacobu Bologa, G. Baritiu v.-presied. secret. Editoru si redactoru responsabilu: G. Baritiu. Tipariulu lui W. Krafft.