Observatoriulu ese de doue ori in septemana, Mercurea si Sambat’a. Pretiulu pentru Sibiiu pe 1 anu întregu 7 fl., pe 6 luni 3 fl. 50 cr., dusu la casa cu 1 fl. mai mnltu pe anu; — trimisu cu post’a in laintrulu monarehiei pe 1 anu intregu 8 fl-, pe 6 luni 4 fl. — In străinătate pe 1 anu 10 fl. seu 22 franci, pe 6 luni 5 fl. seu 11 franci. — Numeri singuratici se dau câte cu 10 cr. Nr. 94. Diariu politicu, national-eeonomieu si literariu. Anulu III. — Sibiiu, Sambata 22/4 Decembre. — Ori-ce inserate, se platescu pe serie s6u linia, cu litere merunte garmondu, la prim’a publicare câte 7 cr., la a dou’a si a trei’a câte 6 cr. v. a. si preste aceea 30 cr. de timbru la tesau-rulu publicu. Prenumeratiuuile se potu face in modulu celu mai usioru prin assemnatiunile poştei statului, a-dressate de a dreptulu la Redactiu-uea Diariului -Observatoriulu" in Sibiiu. 1880. Imperatulu Josifu II. Germaniloru austriaci asia numiţi liberali din Austri’a le-a venitu in minte a serba in 30 Nov. 1880 aniversari’a de 100 de ani de candu a succesu Josifu II mamei sale Măriei Teresiei la tronu, după ce’i fusese .15 ani corregente. Acea partida a germaniloru, care si-a datu siesi nume de liberala, care inse in realitate este numai panger-manista, are de scopu cu acesta serbare a face numai o demonstratiune germana, de si in direcţiuni diverse. Intre altele, densii voira se arate cu acesta, că se incliina umbrei lui Josifu II din causa, că elu ar fi avutu de scopu a gerraanisa monarchi’a intrega, ceea ce nu este adeveratu, că-ci precum a disu insusi imperatulu in unele acte ale sale, densulu a voitu numai se introducă in afacerile publice din monarchi’a intrega, o limba viia in loculu celei morte latinesci, spre a facilita administratiunea in tote ramurile ei. Josifu II presupunea, că ar fi multu mai usioru se invetie funcţionarii o limba viia decătu una morta. Mai de parte germanii se incliina lui Josifu II si din causa, că elu a pornitu mai antaiu lupt’a in contra ornni-potentiei clerului, precum eră aceea păna in secolulu trecutu, si precum nu mai e astadi nicairi, dupace lumea cadiii in celalaltu estremu, de siguru neasemenatu mai periculosu. Asia isi făcu omenii inca si in secolulu nostru căte unu idolu, cărui ii dau form’a care le mai place loru. Despre imperatulu Josifu II s’au scrisu si pu-blicatu atătea cârti pro si contra, in cătu poţi compune din ele o biblioteca respectabila. Noue inca ne este scumpa memori’a lui Josifu II inse cu totulu din alte cause si din alte puncte de vedere. Fia opiniunile omeniloru din punctu de vedere naţionale si din celu religiosu ori-care despre Josifu II judecatu din punctu b u m ani tari u si din alu adeveratei libertăţi omenesci, elu dara a fostu mare. Pana la Mari’a Teresi’a sclavi’a (servitus) luata intru intielesulu genuinu alu cuventului, se află nu numai in partea cea mai mare a monar-chiei Habsburgiloru, ci mai in tota Europ’a. Im-perates’a se incercase in cei 40 de ani ai domniei sale de căteva ori, nu că se sterga dintr’odata sclavi’a, ci numai se’i usioredie in căteva ferecaturele, se inblandiesca tirani’a senioriloru. Josifu II a mersu mai departe: elu a decretatu si proclamaţii migratiunea libera, pentru-că sclavii se’si pdta schimba unu domnu cu altulu. Prin acesta mesura decisiva s’a infrenatu multu tirani’a, fîindu-că liber’a migratiune a milioneloru de iobagi a destep-tatu rivalitatea domniloru intre sine si a produsu fric’a de a nu’si perde sate intregi de sclavi, prin strămutare de pre unu dominiu pe celalaltu. In Poloni’a, in unele provincii nemtiesci si in căteva tînuturi uuguresci, proprietarii aveau jus primae noctis asupra toturoru mireseloru, căte le placeau loru sau la fetiorii loru, si in Poloni’a baiatulu sclavului era pusu de tîuta pentru fiiulu domnului, că se se deprindă la trasu cu puşca si pistolii. In Ungari’a si Transilvani’a mai mulţi seniori avu-sera dreptulu săbiei asupra iobagiloru; ei ii judecau, totu ei ii si executau. Servitiulu sclaviloru nu eră regulatu prin nici o lege, ci singur’a vointia a -domniloru eră lege pentru ei. Josifu II a cassatu si infrantu mai multe din acelea specii de tiranii spurcate. Numai in Transilvani’a elu n’a fostu in stare de a sfarma celu puţinu o parte din ferecaturi, păna după revolutiunea horaiana. Josifu II a sfarmatu inca si alta sclavia cumplita, pe cea spirituala. Prin decretulu tole-rantiei religiose elu a desrobitu multe milidne de omeni. Prin dispositiuni severe luate pentru infiiu-tiare de scole, pe unde nu li se audise nici de nume, a datu ocasiuue la mii de tineri din popo- rulu tieranu, că se’si câştige cunoscintie mai inalte. Atătu din Transilvani’a cătu si din Ungari’a imperatulu au alesu pe unu numeru considerabile de tineri romani, destepti si bine preparaţi, de iau inaintatu la ranguri si derai.itati, nu numai pe la dicasteriele civili, ci si in armata, atătu la regimentele de granitia, cătu si la linia. Acelea inaintari au fostu de natura, că se deştepte in naţiune consciinti’a de sine intr'o mesura, precum nu se mai intemplase de secoli. Libertatea ti pari ului decretata de imperatulu Josifu a in-demnatu si ineuragiatu pe tinerimea de atunci dela Blasiu si pe Radu-Tempeanu dela Sibiiu (Bra-siovu), că se se ocupe cu totu adinsulu cu studiulu limbei si cu istori’a nostra naţionala. Odata puse fundamentele in cei 10 ani ai domniei lui Josifu II, odata sementiele sciintieloru aruncate intre romani, eră preste potintia, că intunecimea ce ar fi mai urmatu. se le estermine cu totulu; se amane si se intardie cocerea, propagarea si aplicarea loru, acesta se mai potea, mai multu inse nu; totu ce s’a semenatu sub Josifu, a resaritu si s’a facutu drepta proprietate a natiunei. Scurtu: sub Josifu si prin elu s’au aruncatu cele mai tari fundamente ale emanciparei si libertatiei nostre naţionale. Nimeni că Josifu II nu a cunoscutu in secolulu seu asia de bine pe poporulu romanescu. Se dice in istoria, că elu ar fi venitu de trei ori in Transilvani’a si prin Banatu. Că imperatulu a amblatu si prin Marmati’a, se scie din casulu lui Grigorie Maioru, pre candu acesta era inchisu la Muncaciu. Dara imperatulu Josifu II făcuse multe caletorii in dilele mamei sale, incognito, sub nume adoptatu (pseudonimu) de comite F a 1 k e n s t e i n; era candu trecea prin Banatu la bataia contra turciloru, nu’lu cunoscea nimeni dintre ceilalţi oficiari. De aici vine, că despre acestu mouarchu au remasu multe anecdote la tote poporale din imperiu. La noi in Transilvani’a este una din cele mai cunoscute, candu se dice, că dupace s’a iutorsu Josifu din prim’a sa caletoria făcută in acesta tiera, mama-sa l’a intrebatu, că ce a vediutu in Transilvani’a; elu ’ia respunsu : „Am vediutu iubita mama, o tiera forte frumosa si bogata, in ea unu uuguru falosu si tiranu, unu sasu viclenu si egoistu, unu romanu calcatu la pamentu si cadiutu in barbaria/ Avemu si anecdote istorice, adeverate, cliiaru si de aci din Sibiiu, unde imperatulu a petrecuţii de repetite-ori, candu a desrobitu si comun’a Resinarii si alte comune; dara lenea romanesca nu laşa pe romanu că se le adune, era cu documente se aprinde focu si se lega ole cu miere si cu lictariu. Mai domnescu la popora si alte traditiuni fabulose despre Josifu II. Poporulu tieranu nem-tiescu nu crede că Josifu ar fi mortu, ci că ar fi cadiutu in captivitate la blastematii de turci pagani si domnii mai pagani de cătu turcii, nu voru se dea bani că se’lu rescumpere. Slavii din Boemi’a si Moravi’a ilu aştepta păna in dio’a de astadi, că se le mai faca odata dreptate. Rutenii din Galiti’a ilu punu alaturea cu Moise, că-ci ’iau desrobitu de sub cumplit’a tirani’a a aristocraţiei polone. Romanii din Transilvania păna in dio’a de astadi tînu una si nestrămutata, „că imperatulu Josifu n’au moritu de morte firesca, ci că l’au otrăvi tu domnii de mania, că-ci a tînutu cu romanii/ Dara ce se ne prea miramu de acestea credintie ale popdraloru propagate prin generatiuni inainte, candu chiaru in dilele nostre, dela 1866 incoce merge diu gura in gura o alta credintia poporana, despre „unu stranepotu alu imperatului Josifu II pe care domnii Păru tînea in prinsore/ Nepotulu lui Josifu II imperatulu Franciscu a pusu unchiului seu urmatoriulu epitafiu: Josepho secundo, qui saluţi publicae vixit, non diu, sed totus. 1807. Acesta sententia prea bine alesa, se vede pe statu’a lui Josifu II in Vien’a, si totu omulu scutitu de patim’a urei si de egoismu, o pote subscrie fără nici-o mustrare de cugetu. Ungari’a. — (D e 1 a d i e t a.) Se dice că lucrările dietei unguresci voru mai tînea numai păna la 10 Dec., apoi se va proroga păna după serbatorile Crăciunului in Januariu. Intr’aceea budgetulu trece prin desbaterile speciali si se votedia fără mari dificultăţi. La budgetulu culteloru este de insemnatu, că sum’a de 310,000 fl. trecuta iu preliminariu că pentru „scopuri bisericesc/, adeca mai respicatu, că subventiuui forte modeste inpartite la preoţime, astadata s’a votatu la intervenirea ministrului Trefort, fără a mai scadea din ea căte 5% si respective 15%. Se apropie alegerile. La budgetulu ministeriului justiţiei s’a incinsu o desbatere in form’a unei torture sufletesci. Doi oratori, anume inse deputatulu Yeszter esi cu nesce descoperi, care făcu se se urce sângele in capu. S’au adeveritu, că cei mai mulţi membrii ai tri-bunaleloru dela tote instantiele sunt omeni capabili si laboriosi, că inse fiindu prea putini in totu co-prinsulu tierei si processele inmultindu-se neincetatu, administrarea justiţiei sufere intardieri atătu de mari, in cătu este pericolu că preste puţinu se faca bancrutta morala, se urmedie juristitiu. La curţile de apellu (instanti’a II numita pe aici tabla reg.) restantiele trecu preste 118 mii. Processe care intra astadi la registru, abia se voru inparti in Augustu 1881 pe la referenţi. La curtea suprema iu B.-Pest’a toti membrii dela departementele civili au celu pug.inu căte 100 era cei dela resortulu criminale si căte 300 de restautie. De ar mai fi inca 20 de membrii referenţi laboriosi si totuşi le-aru trebui vreo doi ani, pentru că se scape de restautie. Li se dau ajutorie dela tabla, atunci inse remane acesta in restantie si mai triste. Ministrulu Pauler interpellatu de repetite-ori, recu-nosce totudeauna reulu, adaoge inse, că elu nu pote face mai multu; scie că s’ar mai cere se se aplice vreo 40 membrii; dara nu sunt bani. Intr’aceea din tax’a timbrului intra milione de fl. si pedepsele pentru timbru nelegale sunt in totu coprinsulu tierei la ordinea dilei; cu tote acestea bani pentru o justiţia buna nu sunt! Apoi se se mai mire cineva, că in lipsa de justiţia buna, exacta, prompta, creditulu tierei perde neincetatu in ochii poporaloru europene ! Insusi dn. Majlath renumitulu presiedente alu curtiei supreme a declaratu, că asia nu mai pote merge. Defraudarile baniloru publici se intempla asia desu, in cătu unele diarie vedu necessitatea ale deschide o rubrica separata. Mai de curendu unulu Kătay luare fostu perceptoru si la Gr. Kărolyi, a defraudatu 65 mii fl. si este prinsu. La Kanizsa unu judecatoriu Zs. a mancatu 2000 fl. bani de-positati. Unulu Korzselitz a falsificatu mai multe cambii (politie) si l’au prinsu tocma la Neapole. Pe doi redactori dela diariulu satiricu „ Bombe 8 anume Al. Saphir si Jos. Braun ii bagara in tera-nitia, pentru că au insielatu prin amenintiari mai multe sute de fiorini totu dela evrei de ai loru. — (Despre conflictele dintre ma-giarii civili si oficiarii armatei de linia) diariulu oficiosu „Politische Correspondenz" si apoi si alaturea cu elu ministerialulu „Fremden-blatt, “ ambele din Vien’a, aducu informat-iuni memorabili, din care cunoscemu, că iu cele din urma ne mai potendu suferi nici comand’a suprema atătea insulte si infamii căte se publica neincetatu in dia- 376________________________________________________________ riele magiare in contra armatei si mai alesu asupra corpului oficiariloru, a reclamatu la ministeriulu ungurescu cerendu infrenarea si pedepsirea atâtoru blastematii. Se dica ca ministeriulu ungurescu ar fi decisu a trage in judecata pe mai mulţi redactori si auctori ai infamiiloru; dara se presupune, ca curţile cu juraţi din Ungari’a voru acquita pe toti inculpaţii; totuşi processele acelea criminali voru avea acelu bunu resultatu, ca prin ele voru ajunge la cunoscinti’a Europei o mulţime de lucruri spurcate si criminali din Ungari’a. Asia credu susu citatele diarie. R o mani a. — Bucuresci. Cuventulu de tronu, pe câtu este elu tînutu cu mai mare demnitate, pe atâtu a intiepatu mai multu, aci acasa pe adversarii cei mai inversiunati ai ministeriului actuale, in afara pe toti aceia cari voiescu, ca după ce resultatele anului 1877 nu s’au potutu face nefacute, incai independenţi’a tierei se remana o ficţiune. Elementeloru interne de opositiune li s’a datu in anulu acesta nutrementu forte bogatu prin ceea ce numescu in alte tieri conscriptiunea si taxarea proprietatiloru, era aici ii dicu recensementulu inpositeloru, spre a se sci mai exactu de catu pana acum, care câta con-tributiune are se platâsca la stătu, anume după proprietăţile immobili, in tota tier’a, la sate si orasie. S’au intemplatu si mai inainte conscrip-tiuni de acestea, acelea inse au semanatu de minune cu cele ce se făcu in Ungari’a dela 1867 incdce, unde proprietarii de moşii si de case, mai alesu daca au fostu magiari, s’au taxatu forte usioru si cele mai mari greutati ale tierei au fostu aruncate pe poporatiunea rurala nemagiara si pe multele cetati si orasie locuite de germani, slavi, evrei; apoi inse cliiaru si inpositele cu care erau taxati proprietarii, nu se incassau cu anii intregi, nu se scoteau executiuni asupra loru, ci se dau in adinsu uitarei, pana candu se inplinescu cinci ani, după care terminu datori’a câtra stătu espira. Din acestu modu de administratiuue finantiala au resultatu apoi enormele restantie de inposite, pana la cate 40 milione florini v. a. In Romani’a erau crutiati si măguliţi proprietarii mari, class’a arendaşilor u, care este mai numerosa de catu in ori-care alta tiera de pe continentulu Europei, si toti proprietarii de case dela orasiele mari, câţi erau de partid’a gubernului. Mulţi din acelea classe de cetatieni se laudau in gur’a mare, cu miculu in-positu ce plateau si altora nici ca le mergea nimeni la usia, câ se le cera ceva pentru stătu. De aici apoi se esplica in parte mare desordinea infricosiata ce se incuibase iu finantiele tierei. Foncier’a (darea de pamentu si de case) a fostu in Romani’a in-cep6ndu dela Cusa-voda numai 4% din venitulu curatu, nu 20 nici 24% câ in tierile imperiului austro-ungurescu si numai tardiu s’au mai adaosu 2%. Acelea abusuri, acea nedreptate scandalosa au trebuitu se dea fructe forte amare: deficite pana la 30 milione de franci. Mai pe urma s’a inspai-mentatu si gubernulu Catargiu de urmările funeste si a datu ordinulu din 5 Martiu 1876 citatu de „Romanulu" din 19 Nov. (1 Dec.) In acelu docu-mentu memorabile ministeriulu Catargiu recunosce pe fagia, ca: „Evalvatiunile actuale fonciare sunt cu totulu minime fagia cu veniturile ce realisedia proprietarii seu cu pretiurile ce pri-mescu dela arendaşi si chiriaşi, după contracte lucratore. Pe scurtu, ceremu se sporiţi la indoitu venitulu fonciaru actualu.“ etc. Asemenea porunci a datu ministrulu de finantie din gubernulu conservativu, a recunoscutu prin urmare, câ proprietarii si arendaşii platescu la stătu „minimum." Atunci a fostu prea tardiu; ministeriulu Catargiu a cadiutu din caus’a abusuriloru de natur’a acestora. Ministrulu Brateanu se încerca se faca repartitiune drepta la inposite. De va reuşi, ilu voru blestamâ toti câţi au platitu până acum forte puginu seu mai nimicu la tesaurulu statului, si’lu voru binecuventâ milionele; de nu va reuşi, va urma o catastrofa de cele ce se aştepta in Ungari’a, coinunismulu si nihilismulu va castigâ terenu. — Despre cassarea rubleloru russesci pentru care s’au facutu atâta vorba de 2 ani incoce, or-douanti’a ministeriala suna: „In siedinti’a sa de astadi, 15 Nov. 1880, con-siliulu ministriloru, luandu in consideraţie referatulu d-lui ministru alu finantieloru, cu Nr. 36,970, prin care s’a cerutu câ pe de o parte se constatamu câ in adeveru a intratu in cass’a tesaurului sum’a de 5,000,000 lei, in moneta naţionala de 5 lei, ___________O B S E R V A T O R I U L U._____________________ âra pe de alt’a se decidemu timpulu de candu inonetele de argintu, diferite de a le uniunii monetare latine, nu voru mai avea cursu legalu in Romaui’a; avendu in vedere art. 4 din legea dela 28 Martie 1879, pentru autorisarea baterei monetei i naţionale de argintu, iu bucăţi de 5 lei, prin care se prescrie: „Candu se va constatâ, prin inchiaiere de processu verbalu alu consiliului ministriloru, câ a intratu in cass’a tesaurului sum’a de 5,000,000 lei in noua moneta, gubernulu va decide timpulu in care va demonetisâ monetele de argintu, diferite de acelea ale uniunii monetare latine; avendu in vedere processulu verbalu incliiaiatu de noi astadi, prin care se constata câ in adeveru s’a versatu de monetari’a statului, la cass’a tesaurului, sum’a de preste 5,000,000 lei, in moneta naţionala de 5 lei, decide: Din dio’a de 27 Nov. rublele de argintu ru-sesci si sub-divisiunile loru nu voru mai avea cursu legalu in Romani’a. Dela acesta data si până la 31 Decembre viitoriu inclusivu, ele se voru primi la cassele statului pentru demonetisare pe cursurile urmatore: Rubl’a â 3 lei 50 bani, % rubla â 2 lei 62 bani, Va rubla â 1 leu 75 bani, '/4 rubla â 87 bani. Dispositiunile acestui jurnalu se voru aduce la îndeplinire de d. ministru alu finantieloru, după ce va obţine si inalt’a aprobare a Măriei Sale Regale." Miniştrii: J. C. Bratianu, B. Boerescu, A. Teriachiu, generalu Slaiiiceanu, colonelu Dabija, B. Conta, D. Giani. — Adunarea deputaţilor u. Astadi s’a procedatu la alegerea biuroului. Presenti 80 deputaţi. D. C. A. Rosetti a fostu alesu presie-dinte cu 61 voturi; era vice-presiedinti d-nii Cliitiu, Lecca cu câte 61 voturi, Agarici 54 si Aurelianu 48 voturi. — (Societatea romanesca sub rapor-tulu religiosu. (Continuare din Nr. 93.) Se dice in Bucuresci, câ auctorulu celoru 19 epistole critice publicate in diariulu „Press’a" ar fi unulu din professorii cei mai vechi de drepturi dela universitate, si colegu de catedra alu d-lui Vas. Boierescu. Fia auctorulu ori-si cine: in fagi’a sinodului adunatu, alaturea cu atâtea proiecte de reforme prevediute in cuventulu de tronu din 15/27 Novembre a. c. este necessariu câ se vedemu cu totii, cum isi cunoscu vecinii nostrii starea loru religiosa. Ce mai scl, pote câ avemu si noi tre-buintia se invetiamu multe dela densii, mai virtosu in ceea ce concerne trist’a si prea umilitori’a de-pendentia a religiunei dela omnipotenti’a statului. Si erasi ce se mai dicemu, dora voru mai invetiâ si călugării, si clerulu de miru, intieleptiune mai multa de câtu avusera ei atunci, candu au sufe-ritu cu nespusa usioratate, câ se’i încalece egumenii, archimandritiisiarchiereii greci si bulgari, veniţi de preste Dunăre, dela Con-stantinopole si din insule, nu numai pe la monas-tirile închinate, ci si pe la cele pamentene, patriotice, neinchinate. Dara biseric’a nu cauta la naţionalitate? Bine; numai câtu acei călugări străini cautau fdrte exactu la pungile loru si la'inavutirea familiei loru; câ-ci câ se tacemu de nepotimea numerosa, de ambele sexe, venita pe urm’a loru, s’au aflatu chiaru in dilele lui Cusa-voda, cu ocasiu-nea secularisarei din 1864 câţiva egumeni insurati, cu neveste si cu câte 3—4 prunci. Se dicea inse, câ aceia n’au fostu călugări, ci negutiatori greci scapatati in averile loru, cari au castigatu dela Locurile sânte privilegiulu esceptionalu de a trai din venitulu unoru monastiri. Dara unde erâ pe atunci clerulu, câ se nu vedia si se nu audia nimicu? Si unde era clerulu intregu, pe candu se intemplau neauditele misielii descrise pe largu de câtra dn. Const. Aricescu fostu directoru alu archiveloru statului in cartea „Sora Agapia?" Acestea premisse, trecemu erasi la critic’a din „Pressa." „Permiteti’mi a me ocupa in scrisorea mea de astadi cu doue cause, care au produsu starea de plânsu a so-cietatiei nostre sub raportulu religiosu. Sciţi, domnule redactoru, câ religiunea este totu asia de vechia câ si omulu pe acestu pamentu, si câ istori’a ne spune, câ simtiementulu religiosu a esistatu in tote timpurile si la tote poporale din lume intr’unu gradu mai multu seu mai puginu desvoltatu, manifes-tandu-se in moduri diferite, după starea civilisatiunei fia-carei naţiuni. Preoţii seu miniştrii cultului au esistatu asemenea inca din timpurile cele mai antice si au esercitatu in sinulu societatiloru o influentia mai mare seu mai mica, potrivitu cu starea moraluriloru, traditiuniloru si pro-gressului intelectualu si moralu alu membriloru aceloru societăţi. In unele tieri clerulu, mai alesu in vechime si in secolii de mijlocu, s’a bucuratu de o însemnata inriu-rire asupra institutiuniloru statului, ba chiaru a domi-natu câte odata poterea laica; in alte tieri, si mai cu deosebire in timpurile moderne, miniştrii lui Domnedieu pe pamentu au cautatu se conserve celu puginu inde-pendinti’a bisericii in fagi’a statului; in fine la câteva porora poterea eclesiastica fu absorbita si dominata de cea laica. La noi biseric’a si statulu au fostu totudeauna in cea mai strînsa legătură, s’au confundaţii mai de totu inpreuna: in fagi’a inamiciloru poternici, cari amenintiau independinti’a tierei, biseric’a lupta barbatesce alaturi cu statulu pentru aperarea nemului romanescu, esercitâ firesce o mare influentia in tiera si se bucură de însemnate prerogative. Tîneti minte, domnule redactoru, cele ce am aretatu intr’una din scrisorile mele trecute asupra acestui punctu: portarea curagiosa, nobila si patriotica a mitropolitiloru si episcopiloru in timpurile cele grele pentru tiera, si poterea insemnata ce aveau in ordinea politica. Inaltulu cleru erâ atunci indepen-dentu si cu mare autoritate morala, fiindu-câ membrii lui erau adeveratii pastori ai turmei. In timpulu regulamentului organicu, clerulu perdu o mare parte din acea potere, fiindu-câ prelaţii se alegeau de obstesc’a adunare ordinaria, in care elementulu boerescu erâ predomnitoriu. Cu tote astea, mulţi repre-sentanti inalti ai bisericei conservară o influentia legitima pe câtu tiinpu possedara nenumeratele moşii, pe care pietatea stramosiloru noştri le daruiau bisericei pentru ridicarea cultului si fundarea institutiuniloru de binefaceri. Candu legea infiintiâ cass’a Centrala, insarcinata cu stringerea venituriloru raonastiriloru neinchinate, in-cetâ până la unu punctu ore-care si poterea clerului romanu, carea deveni lefegiu, câ toti ceilalţi funcţionari din tiera. Dicemu până la unu punctu ore-care, fiindu câ membrii înaltului cleru totu mai aveau venitulu unei moşii numita vatr’a mouastirei, si se bucurau de inamovibilitate. Din nefericire, sistem’a alegerii mitropolitiloru si episcopiloru de câtra obstesc’a adunare a tierei lasâ unu campu intinsu coruptiunei electorale: boierii in genere alegeau de capi ai bisericii nu pe cei mai demni, mai invetiati si mai morali membri ai clerului, ci pe aceia cari se bucurau de protectiuni înalte din intru seu din afara, ori pe cei ce le dau mai mulţi bani. Astfeliu s’au vediutu in timpulu dinaintea regulamentului numiţi de Domnitoriu mitropolitulu Grigorie si episcopii Ilarionu si Chesarie, celu dintaiu insemnatu prin cunoscinti’a limbeloru classice si traducerea autoriloru bisericesci, celu de alu doilea, prin spiritulu seu sar-casticu si prin cultur’a sa intinsa si variata in limb’a elena si in câteva limbi moderne, celu de alu treilea, printr’o vietia calugaresca forte austera, printr’o mare independentia de caracteru si printr’o pietate admirabila care’lu făcu se cladesca la Buzeu, afara de o biserica frumosa, unu maretiu palatu episcopalu si unu bunu seminariu, era in deosebite parti ale eparchiei sale, mai multe locasiuri sfinte pentru glorificarea lui Dumnedieu! Este adeveratu, domnule redactoru, câ Doranito-riulu care numea nisce asemenea venerabili prelaţi, se chiarnâ Grigorie Vodă Ghica, omu simplu, dar cu fric’a lui Dumnedieu si cu doru de tiera. De multe-ori locuitorii din partea podului Mogosioiei, unde erâ palatulu, ilu vedeau strabatendu strad’a câ se intre la biseric’a Sarindaru. Acolo, in vremi de mare cumpănă, cum se dicea odata, piosulu principe ca dea cu rogatiuni la icon’a Maicei Domnului, câ se’lu ajute si se’lu inspire a lua dispositiuni folositore pentru binele si marirea tierii. Sub regulamentu, obstesc’a adunare alese de capi ai bisericei, câ se citediu numai câteva exemple, pe nisce omeni câ Nifonu mitropolitulu, Filoteiu episcopulu de Buzeu, cunoscuţi pentru avariti’a si abusurile ce faceau. Atâtu e de adeveratu, domnule redactoru, câ sistem’a parlamentara nu dâ totudeauna bune resultate, si câ prea bine a disu d-n’a de Stael imperatului Ale-sandru I alu liussiei: „Sire, caracterulu Majestatiei Sale face câtu o Constitutiune"! Dar acum vine întrebarea: ce a facutu statulu in urm’a infiintiarei cassei centrale, si mai alesu in urm’a secularisarei averiloru monastiresci ? Consacrată pentru biserica aceeaşi solicitudine si veghieri, câ pentru celelalte parti ale organismului socialu? Nu, nici de cum. Creatu-s’a vreo institutiune, luatu-s’a celu puginu vreo mesura nimerita, câ se se rădice mai alesu clerulu de josu din starea de umilire ce inspira mila, daca nu dis-pretiu? Nu. Din milionele ce si-a insusitu statulu, luandu averile monastiresci, destinatu-s’a o suma ore-care, daca nu pentru construirea de clădiri noue sfinte, celu puginu pentru repararea, iufrumsetiarea si tinerea in buna stare a celoru vechi? Ce feliu de catedrala are capital’a României ? O mica biserica ordinaria, fâra stilu carac-teristicu, si pe din launtru avendu paretii mânjiţi, era nu zugrăviţi, si plini de unu furau negru si murdaru!“ (Urmedia din alta epistola.) Serbi’a. Caletoriile diplomatice, câ si cele de caracteru privatu întreprinse de câtra principele domnitoriu Milan Obrenoviciu IV si de câtra unii din miniştrii sei, uu’i folosiră nimicu la scopulu ce avusera de a scapă de napastea in care a datu si Serbi’a, anume cu Austro-Ungari’a in urm’a tractatului de Berlin dela 1878. In acelu tractatu se practicară câteva clausule, care acuma se esplica asia, câ staturile balcanice au se cada in sfer’a influenţi ei austro-unguresci (osterreichisch-ungarische 377 Machtsphâre), câ ele au se inchiaie tractate corner- | ciali cu Austro-Ungari’a in folosulu acesteia, ca sunt datorie se traga linii de caii ferate pe unde va voi acesta monarchia, ca asia numitele Porti-de feru are se le sparga din albi’a Dunărei totu Austro-Ungari’a cu poterile sale, ca in fine pe minunatulu canalu europenu numitu Dunarea (Danubius) co-mand’a se fia totu in manile monarchiei austro-unguresci, cu alte cuvente mai romanasci: tractatulu de Berlin si in trensulu principele Bismark in lini’a prima, voira se prepare Austro-Uugariei domnia suverana in Orientu, asia, câ pre candu imperiulu otomanu va fi disparutu din Europ’a si pre candu naţiunea germana va afla momentulu venitu, câ se’si intregesca imperiulu seu cu provinciile austriace germane si germanisate pana in marea adriatica, pe atunci domnitorii din Budapest’a se si pota pune mâna pe totu vastulu teritoriu cunoscutu pana in a. 1878 sub nume de Turci’a europena, din Dunăre preste Balcani, pana in Marea egeica. Acestu planu inse este popbraloru slave meridionali atâtu de bine cunoscutu, in câtu ele se ocupa dio’a noptea de elu, si diariele loru nu inceta a ţinea deschişi ochii poporului, a nutri in totu modulu iubirea de patria si a deştepta consciinti’a naţionala, 6ra barbatii loru de stătu se oppunu din respoteri la tote pretensiunile venite din afara, in care credu ei câ este ascunsu vreuuu planu de subjugare in viitoriu, sau de saracirea tierei, precum ar fi de exemplu unu tractatu coinercialu, sau o reuniune de vama, din care Austro-Ungari’a se traga tote folosele, era staturile mici se fia storse si sărăcite. Nimeni nu cunoscea lucrurile acestea atâtu de bine câ ministrulu R i s t i c i, de aceea elu se si oppuse din respoteri la tote pretensiunile câte credea elu câ sunt spre stricatiunea tierei sale. Pe elu si pe ceilalţi şerbi nimicu nu ’ia revoltatu iu timpulu din urma mai multu, de câtu pretensiunea, câ Serbi’a se se oblige a recunosce tractatele anteriore, inchiaiete odiniora intre Sultanulu imperiului otomanu si intre imperatulu Austriei, in poterea carora vam’a de esportu ce plateau austriacii dela tote marfile loru trecute in tierile turcesci, era după inpregiurări, una cu alfa numai de 3 de 5 si celu multu de 7% din valore. Preste acesta, turcii pe terenulu national-economicu si anume in afaceri de vămi erau pre câtu de prosti, pre atâta si coruptibili, iu câtu tesaurulu imperiului otomanu ram se cunoscea cu ceva folosu din venitulu vamiloru, carele se stracurâ pintre degete, incependu dela cavasulu si vamesiulu celu mai sdramtiosu, până la pasialii din Belgradu si Vidinu. Serbii nu voru se scie nici de prostiile nici de misieliile turcesci. Stătu ajunsu suveranii, elu e decisu a inchieie alte tractate mai convenabili, sau a nu inchiaie nici-unulu. Resistenti’a mi-nisteriului Ristici trase după sine caderea lui. Noulu ministeriu dissolvi s cupei n’a (diet’a, camer’a) si ordinâ alte alegeri noue; inse cliiaru diariele din Vieu’a, care au lucratu din respoteri la retragerea ministeriului Ristici, se indoiescu de resultatele pe care le aşteptau ele dela o alta camera serbesca. Din alte sciri aflamu, câ Serbimea este forte irritata. Triumfa ?? (Urmare.) Acusatulu paroehu Joachimu Munteanu: Eu nu suni preparatu a respunde conformu inpregiurariloru; si eu sum omu de omenia; inpregiurarile ba chiaru acu-satorulu m’au inpinsu in acesta încurcătură; acusatorulu cu cuventarea futiebrala n’a avutu altu scopu, de câtu se me innegresca înaintea poporului; dica martorii ce voru voi, pentru-câ eu de mi-ar fi permisu, asi potea dovedi câ martorii mai toti datorescu sume insemnate in fondulu bisericei si asia ei nu potu fassionâ in contra lui Hannia si pentru mine. îmi pare reu câ la acestu Iocu nu este iertatu a spune si a dovedi adeverulu. Presiedintele: (intrerupendu) admoniediu pe vor-bitoriu pentru acesta aserţiune, câ aici n’ar fi iertatu a se spune adeverulu, si’lu recercu câ se se tîna de obiectu. Parochulu Munteanu: Eu asi potea dovedi, câ ce s’a scrisu in „Telegr. rom." este adeverulu. Nu s’a disu câ fondulu bisericescu ar fi administratu reu, seu in favorulu ppresbiterului Hannia, ci s’a disu câ nu s’a datu socotela certa, solida, speciala; presto 10,000 fi. erau inprumutati la persone, fâra nici o garanţia, in-teressele erau restante până si de 6 ani, eu am asi-guratu deja preste jumetate din acele sume. La celelalte va binevoi a reflecta aperatoriulu meu. In sfersitu eu trebue se marturisescu, câ sum unu preotu tineru, fâra de esperientia, eu n’am potutu prevedea urmările intreprinderei mele si pentru aceea ape-lediu si inploru bunavointi’a d-vostra d-loru juraţi. Presiedintele: Sfinţi’a Ta eşti invinovatitu a fi scrisu amintiţii doi articoli, asia este? Paroehu Munteanu : Da! Redactorulu N. Cristea: Eu sum deja de 16 ani redactoru alu jurnalului „Telegr. rom." sub inpregiu- ___________OBSERYATORIULU.______________________________ rari grele si in timpuri forte sgudaite, dar până acum, inca nici unu procuroru de stătu nu a avutu ansa a me cita la acestu locu, acesta a fostu reservata unui colegu alu meu. Daca sciamu câ afacerea acesta va veni înaintea tribunalului de pressa, asi fi crutiatu pe autorulu si intrega respunderea o a-si fi primitu asu- j pra’mi; curagiulu nu rai-a lipsitu si nu’mi lipsesce, des- j pre acesta este convinsu si acusatorulu. Regretu forte multu, câ afacerea acesta nu s'a resolvitu inaintea forului bisericescu competentu. La celelalte va binevoi a reflectă aperatoriulu meu. Arz de Straussenburg: înaintea barierei tribunalului stau doi domui, cari chiaru prin vestmentulu ce cu onore l’au portatu si’lu porta, sunt asiguraţi de con-sideratiunea publica; si problem’a mea este a proba, câ aceşti domni si-au permisu faptice o vetamare de lege si o grea vetamare de onore, a unui membru alu | aceleiaşi corporatiuni, la carea numera si ei si a cărui onore este onorea loru. In adeveru, o problema neplăcută, carea nu corespunde nici aplecariloru mele; si daca eu totuşi bucurosu m’am supusu la resolvarea ei, indemnulu pentru mine a fostu, câ cea mai principala datorintia a unui jurisconsultu este, câ cea mai buna parte a poteriloru lui se o intrepuua, câ se se satisfaca legei acolo, unde legea s’a vetamatu. Si — de si pentru mine este asia de chiaru si convingerea mea este asia de firma, câ in casulu de fagia ni stâ înainte o grea vetamare de dreptu si de lege, de orece s’a vetamatu onorea unui preotu de po-sitiune superiora, si a unui barbatu de vedia publica; eu totuşi asi fi trebuitu se traganesu cu primirea acestei probleme, daca a’si fi potutu si mi-ar fi fostu permisu a cugetă, câ verdictulu d-vostre d-loru juraţi, ar aternâ dela poterea vorbirei mele. Dar nu numai capacitatea imi lipsesce, ci nici intentiunea nu o amu de a ve persuadâ, din contra eu asteptu cu tota încrederea o judecata drepta numai dela o — după potintia — credintiosa esaminare propria a caşului din cestiune din partea d-vostra. Deci obligamentulu meu se restringe la aceea, câ după potintia simplu se ve espunu aceea, despre ce d-vostra sunteti chiamati a judecă. Mai înainte iertati'mi unele observări generale. Acus’a este indreptata contra delictului, asupra sicuri-tatiei de onore. Nu voiescu a me rătăci in definitiuni inventiose despre conceptulu cuventului „onore." Nimenea nu se afla intre d-vbstra, carele onorea se nu o pretiuiesca câ bunulu nostru celu mai inaltu, care bunu fia-carui omu trebue se’i fia de o potriva scumpu, liberu si ne-aternatu dela positiunea exteriora, idespre care inse esista totuşi forte deosebite închipuiri. Noi vorbimu seu audimu vorbindu-se despre onorea femeiei, despre onorea soldatului, cetatienului, a cavaleriului s. a. Totu nuantie deosebite ale unuia si aceluiaşi conceptu. Si acestoru deosebiri, corespunde si simtiulu vetamarei de onore, care in deosebite classe a le societatiei este forte deosebitu. Aceea, ce in unu locu seu intre omeni de un’a si aceeaşi positiune pote se privesce de o gluma de risu, totu aceea intre alte inpregiurari, intre omeni de alta positiune, se pote privi si simţi câ o grea vetamare de onore. Si dupacum simtiulu vetamarei de onore este asia de variu, asia sunt forte varie si mijlocele espiarei vetamarei de onore. Nu fâra temeiu legea penale germana tractedia vetamarea de onore si calumni’a in legătură cu duelulu, de orece acesta nu este altu-ceva. de câtu unu mijlocu de a repara onorea vetamata. Pentru aceea aflamu duelulu mai multu in acelea corporatiuni. la cari simtiulu vetamarei de onore este celu mai delicatu. Dar este o classa de omeni, careia mijloculu acesta nu’i este iertatu, carea inse nu numai insasi posede celu mai finu simtiu de onore, dar dela carea si noi ceialalti pretindemu — si suntemu in dreptu a pretinde — o vietia nepatata. Si acesta este statulu preo-tiescu. Dela acesta pretindemu, câ nu numai se predice, dar se si esercitedie virtutea, se premerga poporului cu esemplu luminatoriu, totudeauna scutulu onorei sale se’lu conserve nemaculatu. La acestu stătu apartiene acusatorulu, unulu dintre cei mai distinşi membrii ai acelui stătu. Elu ocupa nu numai in ierarchia o positiune superiora, dar este totuodata invetiatoriu alu tinerimei, si scutulu onorei lui, pe care elu in unu siru lungu de ani l’a sciutu conservă totudeauna curatu, fu aruncatu cu tina din partea unui conmembru alu acelui stătu, si acesta nu in vreo convorbire confidenţiala, intre singuratici, carora li s’ar ti potutu chiarificâ starea cea adeverata a lucrului, nu! ci publice, in unu jurnalu, care are lectorii sei tocmai in acele cercuri, in cari persdn'a atacatului mai multu este cunoscuta si considerata; mai multu, iu unu jurnalu, care apare in tipografi’a archidiecesana, se re-dige de unu asessoru consistorialii, si care de mulţi este privitu câ organu oficiosu. Tote aceste inpregiurari pretindu o considerare afunda, daca este câ asupra acusei se se judece dreptu. Acus’a se radima pe §-lu 488 cod. pen. austriacu. Acestu paragrafu e de coprinsulu urmatoriu: (Vorbitoriulu cetesce §-lu.) După acesta precisare a obiectului, vine a se tractâ despre doue intrebari. 1. Cuprindu in sine articulii incriminaţi fapte scornite si schimonosite? si 2. Acusatorulu fost’a invinovatitu cu anume fapte neoneste, seu cu atari fapte iumorali. cari aru fi cuali-ficate de a’lu espune dispretiului publicu, seu alu de-josf in opiniunea publica? Referitoriu la §. inse s'a schimbatu esentialu prin ordinulu ministerialu din 14 Maiu 1871 Nr. 1498 §. 7. de orece constatarea adeverului. asertiuniloru deonesta-tore, carea mai înainte eră permisa in casulu precum este celu de fagia, nu mai este iertatu a se face. Deci după ce a hotarltu si raarituiu tribunalu, cumcâ aici probarea adeverului este eschisa, nu se pote cer- ceta in câtu aserţiunile din articuli sunt adevera te, schimonosite seu scornite. Cu tote aceste acusatorulu nu s’a feriţii din calea acestei intrebari. Prin martorii ascultaţi, elu a doveditu dejâ in modu neresturnaveru, câ locurile desemnate in acusa tote si preste totu sunt schimonosite si scornite. Schimonosita este istorisirea eschiderei parochului Munteanu dela inmorraentare, de orece acea istorisire intentionedia a escitâ in cetitoriu credinti’a, câ acusatorulu d. Hannia l’a eschisu, până candu de oparte după prescrisele bisericei gr. or. nu parochulu localu, ci ppres-biterulu respectivu este chiamatu la funcţiunea imnor-mentarei unui paroehu; era de alta parte eschiderea parochului Muuteanu dela ceremoni’a inmormentarei, după chiaru fassiunea jurata a martoriloru Joanu Rebega si George Popa, a urmatu la dorinti’a repausatului din partea familiei acestuia, asia in câtu d. Hannia n’a con-tribuitu din parte’si nimicu la aceea. Schimonosiţii si diforinatu este intregu estrasulu din cuventarea funebrala, anumitu loculu despre „mai bogatu inzestratu." Din contestulu vorbirei, care martorii l’au consta-tatu in celu mai adeveratu modu, se vede chiaru, câ vorbitoriulu a provocatu pe ascultători se recunosca meritele repausatului paroehu, si cultur’a spirituala mai inferiora a bărbatului betranu, dar demnu pastoriu su-fletescu, se o judece cu crutiare. Vorbitoriulu n’a cuventatu despre superior’a cultura spirituala a parochului Munteanu — de orece la acesta nu eră nici o ansa — ci a amintitu cu crutiare, câ de si Manta a fostu mai puginu studiatu, acum in generatiunea presenta, pentru aceea nimenea se nu’lu desconsidere. Nu schimonosite, ci de adreptulu scornite sunt cuvintele: „se nu scormonesca, se nu strice ceea ce alţii au facutu," după confirmarea toturoru martoriloru, cuvintele aceste de feliu nu s’au vorbitu. Schimonositu este loculu, unde — pretensive — se vorbesce despre „străini." Aici cu deosebire lipsescu cuvintele „mai aveţi unu preotu, unu bunu preotu," cari cuvinte chiaru si respicatu le-au confirmaţii in de-cursulu pertractarei martorii: Comanu Baca, Stefanu Oprisiu, Joanu Rebega, George Popa si Jacobu Hansu, si tocmai cuvintele aceste documentedia, câ vorbitoriulu n’a avutu intentiunea se atace pe d. Munteanu. Coprinsulu realu si scopulu acestui locu este cu totulu altulu. Elu conţine o dupla îndemnare in genere, câ poporulu se’si dee copii la scola, si in specialu, câ după potintia se spriginesca pe fiiulu repausatului preotu la continuarea studiiloru. Naţiunea romana tinde la cultura, conducătorii ei simtu in sine detorinti’a, câ scesta cu tota ocasiunea se o pună poporului la anima. De asta-data ocasiunea a fostu binevenita si ea fu folosita. Daca îndemnarea acesta s’ar fi facutu numai in forma abstracta, aceea ar fi sburatu in ventu, deci pentru-câ se aiba resultatu, a trebuitu se se lege de unu ce concretu, si acestu concretu a fostu la indemana in starea momentului. Acesta a trebuitu se se prindă, si asia dorinti’a ideala de cultura fu versata in o forma, la intielesulu poporului, despre folosulu celu practicu. Pentru aceea deci s’a vorbitu despre preoţi crescuţi si aleşi din si-nulu comunei, si numai preocupatiunea iritata a d-lui paroehu Munteanu a potutu aplicâ la person’a sa loculu acesta alu vorbirei. Prin variile schimonosiri a le vorbirei, d. Munteanu si-a creatu singuru o basa artificiosa, pe carea si-a supraedificatu apoi erumperile deonestatore asupra d. ppopu Hannia. Not’a 1, si intrducerea notei 2 nu coprindu de aceste, aceste note documentedia numai, câ d-lu paroehu se ocupa cu plăcere de valorea personei proprie. Dar coprinsulu ulterioru alu notei 2 contîne punc-tulu de gravitatiune alu acusei. Aici d-lu ppopu Hannia se invinovatiesce de o manipulare necorecta de bani; asia dara de o fapta neonesta. Acolo se dice, câ d-lu Hannia a trebuitu se fia silitu a dâ ratiociniu despre banii lui incredintiati. Nu’i destulu cu atâta, se adauga in unu modu forte reutatiosu, câ acesta a trebuitu se faca sânge reu in debitori si in manipulanti, ceea ce nu insemnedia altu ceva, de |câtu câ manipulantele cu debitorii au lucratu pe o mana. Deci dara d-loru, eu credu câ nici unui omu de omenia, de ar stâ elu si pe cea mai inferiora trepta a societatiei, nu ’i este iertatu a primi asupra’si inputarea de a fi manipu latu necorectu cu banii! Seu dora cuvintele aceste nu coprindu acelu in-tielesu ? Cine dintre d-vostra va pricepe lucrulu altmintre-nea, candu aude dicendu-se, câ d-lu ppopu Hannia a administratu unu fondu bisericescu, dar n’a datu nici unu ratiociniu, până candu n’a fostu silitu se faca acesta ? (Va armâ.) Sciri diverse. — (Batalia cu poli ti’a din Clusiu.) S’a intemplatu in noptea din 24 Nov. Cete de tineri beţi (speranti’a patriei, dice „Keletu in batjocura) se luasera de a lungulu stradeloru alarmandu si infricosiandu cu cântecele si sbieratele loru pe locuitori. Câţiva politiani le esira in cale si’i pro-vocara „in numele legei44, câ se se astempere si se merga acasa; dara nobil’a junime ii lua la fuga intre batai. Atunci alergara toti ceilalţi politiani in ajutoriulu cameradiloru, dara toti mancara bataia si fusera luaţi la fuga asia, in câtu abia au scapatu cu vietia in curtea municipalitatiei, unde au incuiatu uşile si porţile, apoi au inceputu a se baricada cu paturi si cu ce aveau, strigandu mereu ajutoriu. Politiei ajutoriu? De unde ? 378 OBSERVATORIULU. Firesce ca numai din casarme. De acolo inse cine se’lu cera, si mai alesu cine se’lu mai dea ? ! Merge totu mai bine. — (Redactorulu din cetatea Casso-vi’a in Ungari’a) anume Timko, a scrisu mai deunadi in terminii cei mai neruşinaţi in contra corpului oficiariloru; după aceea totu elu a mersu la generalulu din locu si s’a plânsu, ca oficiarii voiescu se’lu atace. Generalulu fldloc. Ziegler a interdisu oficiariloru, câ nimeni se nu cutedie a provoca pe acelu omu, ci se lase tota afacerea in grij’a dsale, câ se le câştige satisfactiune. Lumea este curiosa a vede, pe ce cale va mijloci dn. ge-neralu satisfactiunea. Relative la necurmatele conflicte dintre oficiari si civili, diariulu militariu „Wehrzeitung“, la care ne mai provocaramu, in Nr. 194 din 24 Nov. asigura prin pen’a unui oficiariu superioru din gar-nison’a dela Clusiu, câ acelu casu cu N. Bartha fusese preparatu de multu, prin conspiratiune formala inscenata de kossuthiani in contra armatei de linia. După acea corespondentia sunt câţiva ani, de candu kossuthianii cauta cert’a cu luminarea in locurile publice si mai alesu la baluri. Intr’o di aflandu-se nisce musicanti intr’o cafenea, in care’si petreceau si dd. oficiari, eca intra câţiva unguri tineri si comanda se le traga loru cântece de cele mai infamante pentru germani, precum „Hunczfuta nemet;" „Ebadta nemetje orszâgok sze-mâtjeEb a ndmet kutya nelkiil“ si alte blastematii de acestea. Oficiarii dominandu’si drdpt’a mania, la unu semnu datu părăsiră toti acea cafenea — pentru totudeauna. La baluri s’a intemplatu destule-ori, câ femeile si fetele unguroice au refusatu a dantia cu oficiari dela armat’a de linia, daca n’au sciutu se vorbesca cu ele in limb’a magiara. De altumentrea ungurii ceru acuma pe faţia separarea totala a armatei, desbinarea ei in doue. — (Emisari din Romani’a in Budapesta?) Fantasi’a asiatica isi face spaime noue. In diariele magiare cerculedia faim’a, câ emisari tramisi inadinsu dela Bucuresci câ se angajedie oficiari din armat’a austro-unguresca pentru armat’a României, aru fi cutediatu a’si cercâ noroculu chiaru si in garnisonele din Budapest’a. Noi scimu si cu noi nenumerati alţii, câ adeverulu este tocma celu oppusu. Sub Alexandru Joanu I erâ lege, câ nici-unu oficiariu din vreo armata străină se nu fia primitu in armat’a romanesca si numai prin es-ceptiune, intre mari dificultăţi, s’au primitu vreo 5 ori 6. Si se o spunemu verde: nici chiaru oficiarii romani născuţi, aflători in alta armata, in casu de a trece (intre diverse formalităţi), nu sunt prea bine vediuti. Dara apoi Romani’a nici câ mai are trebuintia neaparata de oficiari străini si anume de cei unguresci. — („Ortodoxulu“), in numerulu 10 dela 15 Novembre curentu, coprinde urmatorele materii: 1. Istoria ieonomachismului, 2. Viati’a monachala după regulele sfanţului Pahomie si sfanţului Vasile, 3. Luminările de cera, 4. Cărţile bisericesci, 5. Sfantulu Sinodu, 6. Prescriptele-verbale ale siedintieloru sfanţului Sinodu, 7. Bibliografia. — (Direcţiunea generala a telegra-feloru si poşteloru), vediendu, câ cele mai multe telegrame n’au adressa complecta, in câtu din acesta causa se potu produce intardieri si chiaru neregularitati in remiterea loru la destinatiune, mai alesu candu sunt mai multe persone cari au acelaşi nume cu alu destinatorului telegramei, — aduce la cunoscinti’a publicului, câ tote telegramele, spre a potea fi remise la destinatiune, urmedia se aiba adressa complecta, adica numele destinatorului si strad’a, Nr. casei unde locuesce. Ori-ce telegrama care nu va fi in aceste conditiuni se va retine in depositulu oficiului telegraficu de destinatiune. (M.) — P. T. Domni, carii au primitu brosiura din: „Prelegerea publica despre iubileulu de 25 de ani in tain’a a sies’a si in proroci’a lui ABC“ spre ven-diare in cerculu loru- de activitate, sunt rogati a trimite până la finea anului curentu, sau paralele incurse, sau brosiurile nedesfacute, la adress’a subscrisului, câ se se pota face computulu recerutu. Din venitulu curatu, realisatu până acum s’au trimisu 50 fi. v. a. măritului consistoriu archidie-cesanu gr. or. din Sibiiu si 50 fi. v. a. măritului consistoriu archidiecesanu gr. cath. din Blasiu, spre intrebuintiare in scopulu, pentru care s’a tiparitu acea brosiura. Brosiuri â 30 cr. se mai afla de vendiare la J. Popa, advocatu in Sibiiu. — (Accidentu pe calea ferata in Romani’a.) Doue trenuri de mărfuri s’au lovitu la gar’a dela Mizilu. Ciocnirea a fostu teribila. Din fericire n’au fostu de câtu trenuri de mărfuri. Cu tote astea, unulu din conductorii trenuriloru a fostu gravu ranitu. — D. colonelu Falcoianu, directorulu princiaru, s’a dusu la faţi’a locului. — (I n s c i i n t i a r e.) Se aduce la cunoscinti’a aceloru p. t. domni, cari au comandatu „Albu-mulu macedo-romanu", câ acela a sositu astadi si se espededia franco 4 fi. 15 cr. exempla-riulu. W. Krafft, Sibiiu. Pretinrile cerealelor» si altoru obiecte de traiu au fostu la 30 Novembre st. n. in Sibiiu: Grâu, după cualitati . . . ... 1 hectolitru fl. 7.20 -8-20 Grâu, amesteca tu ... 1 fl fl 5.70 -6.70 Secara fl 11 5.60- -6.— Papusioiu ... 1 V >> 3.10 —3.50 Ordiu ... 1 fl ff 3.90 -4.30 Ovesu ... 1 M ,, 2.- -2.40 Cartofi lf 11 1.60- -2.— Mazare . . . . 1 fl 11 7.— -8.— Linte ... 1 ff 11 9.- -10.- ff 11 5.50 -6-50 Auditi, vedeţi si mirati-ve! Mărfurile de argintu Britani», primite dela o massa concursuila a unei mari Fabrice de argintii Britania, devenite falita, se dau cu ori ce pretiu, sau mai bine disu gratuitu. Trimitiendu II. 7. — in bani gata sau cu rambursa ori cine primesce urmatorele 50 obiecte cu a patra parte din valorea reala, si adeca : Bucăţi 6 Cotite de masa escelente, manunchiu de argintu Britania, cu cutitari adeverat englesesci „ 6 Flircutie de cele mai line, argintu Britania, dintr’o bucata. „ 6 Linguri de lliancare de argintu Britania, grele si massive. „ 12 Linguritie de cafea de argintu Britania, de cea mai buna cualitate. „ 6 sustiiture de cutite de argintu Britania, de cea mai buna cualitate. „ 1 lingura mare de lapte de argintu Britania, massiva „ 1 lingura mare de supa de argintu Britania, grea. „ 9 Tave de presentatu. ciselate f6rte finu. „ 2 sfeşnice de masa de salonu Britania pline de efectu. „ l corfa de pâne massiva de argintu Britania. T6te 50 obiecte sunt fabricate din celu mai finu si celu mai solidu argintu Britania, care este unicnlu metalu ce ce esista pe lume, care in veci remane albu si nu se p6te deosebi de argintulu adeveratu nici după o folosire de 30 ani; pentru acesta garantedia. au io a « § 1 © a 1 D la « 2 fl 92 j- o •- O s b £ cC 0 ® £ V 3 cC ta 3 £ QJ (fi Um o o s 3 a Afara de aceste mai sunt : 18 cutite, furcutie si linguri de argintu Britania, câte 6 bucăţi t6te 18 la olalta fi. 3.75. -.60 1.— -.50 1.50 1.50 1.20 6 linguri mici de cafea de argintu Britania, mai inainte cu fi. 3.— acum numai cu fi. 1 lingura de supa „ „ » * <• * » 3.— , „ * „ 1 lingura de lapte „ „ „ « * „ » 1-50 „ 6 tave _ „ . „ _ „ _ 5.— - . 6 sustiitore de cutite * „ n » nu 450 „ „ l cuteia de zacharu „ „ „ * » * „ 4 — „ 1 pareche sfeşnice mai mari de „ „ „ „ „ „ 2.— si fi. 3.— 1 clopotielu de masa de argintu Britania mai inainte cu fi. 4.— acum numai cu fi. 1.60 1 paharu de oua „ „ * , „ *- 60 „ , „ „ -.30 1 pipcrnitia si salacitia „ , , r * * 2.50 * * » „ - 75 1 (aratine pentru otietu si uleiu, de argintu Britania mai numai fi. 3.50 si fi. 4.50 1 unealta de fncu grea do pusu pe masa, mai inainte fi. 3.— acum numai cu fi. —.95. Cane de cafea si tea â fi. 2, 2-50, 3, 4; clesce de zacliaru â cr. 35, 50, 80, fi. 1 ; cutii de zacharu â 2.80; presaratoriu de zacharu â cr. 25, 40, 75, 90, fi. 1; earafine de otietu si uleiu â fi. 2, 4; cutii de untu â cr. 75, 95, fi. 1-70, 2.80, 3.25, 4 — inca si alţi articuli nenumerati. Câ dovada, câ anunciulu meu (40) 12 — 24 nu. este insielatoria, me deobligu prin acesta in publicu, daca marfa nu convine, a u rentorce: fără nici o greutate. Indreptu la epistolele de multiamita ce mi-au venitu, si pe cari imi voin permite ale publica successivu. — Cine doresce deci a primi pe banii sei o marfa buna si solida si nu lapedatura, se se adressedie numai câtra A. Fraiss, Vien’a, Rothenthurmstrasse 9, vis-a-vis de palatulu archiepiscopescu. Cura pentru ema. • ci I CJ ci 3 O Wilhelm’s THE’A CURATITORE DE SÂNGE antiartritica si antireumatica a lui (1) 23 - 25 Francisca Wilhelm, farmaciştii in Neunkirchen (Anstri’a de josu), a fostu folosita in forte multe caşuri cu resultatele cele mai bune, ceea ce se probedia prin mii de scrisori de recunoscintia, in contra sioldinei, a reumatismului, a raneloru deschise, in contra releloru învechite si permanente, a raneloru care puroieza neincetatu, ale bubeloru pe piele, remase din morburi secsuale, bubeloru de pe corpu si din fatia, peteloru, bubeloru siphilitice, inflatureloru de ficatu si splina, dureriloru hemoroidale, galbinare, suferintieloru intensive a ner-viloru, a muschiloru si a dureriloru la încheiaturi, greutatiloru de stomacu si de venturi, incuieriloru, ale udului, polutiuniloru, inpotentiei la barbati si pdlele albe la femei, morburiloru scrofulose, înfiaturi ale ghinduleloru si in contra altoru suferintie. Atestatele la cerere se tramitu gratis. Pachete inpartite in 8 dose se afla cu pretiu de 1 fi., pentru timbru si pachetare se socotescu 10 cr. Pentru de a se aparâ de falsificate, se se caute cunoscutele maree brevetate si legalisate in mai multe state. Se afla de vendiare in Sibiiu la d-nii Fried. Thallmayer si I. B. M isse 1 bach er. O 5 p *zS o 2