Observatoriuln ese de doue ori in
septemana, Mercorea si Sambat’a.
Pretiulu
pentru Sibiiu pe t an» intregu 7 fl., pe 6 luni 3 fl. 50 cr., dusu la casa cu 1 fl. mai multu pe anu; — trimisu cu post’a in laintrulu monarchiei pe 1 anu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In străinătate pe 1 anu 10 fl. seu 22 franci, pe 6 luni 5 fl. sen 11 franci. — Numeri singuratici se dau câte cu 10 cr.
M1T0MULU
r
Diariu politieu, national-eeonomieu si literariu.
Anulu III.
Ori-ce inserate,
se platuscu pe serie seu linia, cu litere merunte garmondu, la prim’a publicare câte 7 cr., la a dou’a si a trei’a câte 6 cr. v. a. si preste aceea 30' cr. de timbru la tesau-rulu publicu.
Prenumeratiunile se potu face in modulu celu mai usioru prin assemnatiunile poştei statului, a-dressate de a dreptulu la Redactiu-nea Diariului
„Observatoriulu" in Sibiiu.
A
Nr. 93.
Sibiiu, Mercuri 19 1 Decembre.
n

1880.
Despre reform’a administatiunei.
Sub rubric’a Ungariei atinseramu si noi in Nr. 92 cate ceva din lucrările enquetei convocate de câtra ministeriu la Budapest’a, cu scopu de a cauta si alia midiulocele, prin care se se pota reforma spre mai bine administratiunea politica a Ungariei si a Transilvaniei. Ar insemna că voiesce cineva se care apa cu ciubarulu in Dunăre, a mai spune si a mii a ora ceea ce scie tota lumea, că administratiunea unguresca este una din cele mai rele in tota Europ’a si Asi’a. Administratiune perfectu buna, care se indestulesca pe toti, va fi numai intru imperati’a ceriului, era aici pe pamentu nu pote se fia, nici macaru in Banatu, iu comita-tulu Huneddrei sau in Biharu, ori in Doboc’a si Solnocu, in Alb’a si Turdean’a, scurtu, nici in acelea regiuni, pe unde romanii sunt gubernati si administraţi de cătra tutorii loru. Dara era asia, că se ridia de noi inca si Dervisiu pasia si Ilassan efendi, prea amu ajunsu departe pe clina de vale, si se pote usioru, că cei dela potere se ajunga la o ripa rea si se cada in vreo vultore, de unde se nu’i scapi nici cu caii grafului Sândor.
Enquet’a ministeriala este compusa din mulţi membrii, dintre cari de Dumineca pana Joi după amiedi au vorbitu 29 de oratori, intre aceia ministrulu Colomanu Tisza si br. Paulu Sennyey de căte 6—7 ori. Discursurile loru au trebuitu se fia uneori forte lungi, ratacitorie iu esplicatiuni de principie si insîratorie de deta-îiuri, ceea ce se cunosce de acolo, că nici cele mai mari diarie cotidiane nu sunt in stare se reproducă din acelea discussiuni mai multu decătu estrase forte macre, in cătu pe alocurea abia le mai in-tielegi. Au participată la desbateri si cătiva prefecţi (Comites supremi) din Ungari’a si Transilvani’a. Că Tisza si Sennyey differu forte multu in părerile loru, de acesta nu se prea mira nimeni, dara că prefecţii aceluiaşi ministru de interne esu cu opi-niuni diametralu oppuse, acesta trebuea se bata ori-si cui la ochi.
După atătea vorbe, resultatu positivu in 5 dile nu a fostu nici-unulu. Opiniunile divergente se potu resuma camu asia :
Centralismu atătu de rigorosu, in cătu tote firele si frenele administratiunei municipieloru si ale comuneloru se se adune si concentre in manile ministriloru asia, cătu fără scirea si voi’a loru se nu se pdta face nimicu pe lume, prin urmare funcţionarii municipali si comitetele administrative se nu fia altu-ceva, de cătu parti de machine, rote si rotile, suluri si valtiuri, pe care maiestrulu me-clianicu se le pună in mişcare si activitate ori-cum si ori-candu va voi elu; era adunările municipali sau se nu mai fia de locu, sau se tina siediutiele sale numai pentru-ca se asculte porunci si ordonantie invetiaturi si mustrări, precum asculta poporulu adunatu in biserici pe preoţii loru, apoi se ducu acasa. Camu de acesta opiniune sunt cătiva prefecţi.
Unu centralismu ceva mai moderatu, in care miniştrii si prefecţii se fia obligaţi a cere si asculta opiniunile esite dela comitetulu (consiliulu) administrativă si dela adunările generali trimestrali, dara apoi se faca cum voru afia ei cu cale. Adecă camu asia, precum se intempla in armate, cu asia numitulu consiliu bellicu (Kriegsrath), unde co-mandautele supremu asculta opiniunile toturoru, apoi inse ii dimitte cu unu complimentă de cameradu si dă ordinile cum scie densulu.
Decentralisare. Aci inca s’au lungitu vorbe forte multe. Cum se fia acea decentralisare, care se fia sfera poterei si activitatiei prefectului, care a viceprefectului (vice comes, alispâny) care a subprefectiloru (pretori, inspectori, szolgabiro, Stuhlrichter si cum ii mai chiama); ce cade in competenţii consiliului administrativii, păna unde se se intinda dreptulu adunariloru generali ale municipiului de a decide si a lua mesuri in interessulu
comunu. Aci ddnii membrii numerosei comissiuni se perdura erasi intr’unu labirintu infricosiatu de opiniuni. Greutatea cea mai mare le vine dela doue inpregiurari si anume 1. că nu sciu se inpace autonomi’a cu responsabilitatea ministeriale; 2. că toti se temu, că nu cumva largindu cerculu strim-tatu alu autonomiei, in tote comitatele (districte), pe unde elementulu magiaru se afla iu minoritate absoluta, pe alocurea păna cliiaru si la Vi0; se te poinenesci că cutare naţionalitate multu mai numerosa, pote si mai inteligenta si mai bogata, ese pe de asupra luandu decisiuni in daun’a si pericolulu elementului magiaru, acarui conservare si inmultire dicu ei toti, că trebue se fia considerata că lege suprema, careia se fia subordinate ori-care alte legi, oricare alte consideratiuni si respecte.
In legătură striusa cu cestiunile numerate mai iu susu veni cestiunea alegerei si a a denu-mirei functionariloru municipali. Aci opiniunile erasi se desbinara infricosiatu. Era prea usioru de prevediutu, că centralistii si amicii omni-potentiei ai absolutismului ministeriale voru esi cu obiectiunea de multu cunoscuta, care tine, că miniştrii constituţionali si preste totu regimulu parlamentarul nu pote se ia asupra’si respunderea pentru funcţionari, pe carii mu’i cerne prin sita desa si nu’i denuraesce elu, ci ii alege poporulu prin represen-tantii sei din fiacare municipiu. Centralistiloru inse li se respunde, că exista o cale de midiulocu, mai buna si mai sigura decătu ori-care alt'a, care este, că se se determine prin lege clara calificatiunea si tote conditiunile pentru unu bunu functionaciu dela administratiune, si totu prin lege se se dica respicatu, că alegatorii sunt obligaţi a respectă calificatiunile, sub pedepsa de a li se anulla alegerile. Prin mesuri de natur’a acestora se va infrena si mise-rabilulu nepotismu, se va mai taia si din unghisior’a intrigeloru si a coruptiunei, inca si a falsificarei de atestate. In cătu pentru nepotismu, insusi ministrulu Col. Tisza o spuse verde, că de incercarile aceluia nu scapa nici miniştrii, si differenti’a stă numai intru aceea, că părinţii, unchii si matusiele intriga pentru fiiulu ori nepotulu loru pe la miniştrii si secretari de stătu intre patru ochi, caudu in sisthem’a alegerei le cauta se amble din casa iu casa pe la alegatori si se folosesca mulţime de stratageme. Dara ministrulu este pentru alegeri — firesce asia precum se făcu astadi — inca si din punctu-de vedere naţională-magiaru. Elu adeca scie acum din esperienti’a propria, că prin alegeri, cliiaru si in comitatele in care poporatiunea magiara este V.. totuşi maioritatea functionariloru este magiara curata. Lucru firescu, pentru-că candidatiunea se face asia, in cătu alegatorii n’au in cătrau, trebue se alega magiari. Daca ar trebui se deuumesca ministrulu, elu pentru ochii lumei ar trebui se alega individi apţi de servitiu si din alte nationa-litati; atunci inse ce se faca cu magiarii remasi pe din afara ? Se’i deuumesca pe airea in alte comitate ; in acestu casu inse ministrulu se teme, că funcţionari de aceia aleşi din classea midiulocia, din nobilimea magiara, supranumita cu terminulu englesescu Gentry, in locu se o ajuţi, mai virtosu o ai ruina, departandu’i dela vatr’a loru, unde ’si au bietu cas’a si mosii’a de siepte pruni, precum dicu secuii despre ai loru.
Cu acesta ocasiune constata si br. Albert Bănffy fostulu comite supremu in Transilvani’a, Tabajdy, corn. s. in Banatu, deputatulu br. Bau-liidy, Gabrielu Baross (unu slovacu renegatu), că nobilimea magiara a scapatatu, insistu inse tocma si pentru acesta si preste totu in interessulu eternei domnii a elementului magiaru, că funcţionarii municipali se fia denumiţi, cu atătu mai virtosu, adaoga br. Bănhidy cu naivitate neaşteptata dela unu cavalerii rafinată cum este elu, că se pote intempla, că o data natioualitatile ne magi are totuşi se se impace cu magiarii si in acelu casu ar fi forte reu, daca îuunicipiele ar ti
administrate prin funcţionari aleşi de cătra poporu. De ce? Pentru că atunci miniştrii nu ’iaru potea duce usioru de capestru. Asia crede br. Bănhidy. Ceea ce merita siucer’a nostra recunoscintia cătra nobilele baronu este, că densulu constata starea de vrasmasiia intre magiari si celelalte natio-nalitati. S’au vorbitu multe si despre vrasmasii’a cu germanii. Ministrulu Tisza se incercă se o nege, dara mai mulţi dintre membrii audiendu lu strimbara din nasu, sciendu forte bine, că agitaţiunile înscenate contra germanismului s’au inceputu mai antaiu din scolele calvinesci, dela professorii si studenţii calvini, carii nu aveau a se gena de nimeni intre patru paretii loru, in care studenţi germani nu mergu mai nicidecum, fiindu popora-tiunea nemtiesca din Ungari’a in maioritatea rom. catholica si in parte ev. luterana. Propagand’a antigermana pornita dela calvini s’a incinsu apoi in diarie, in adunari private si publice, in tote classele societatiei magiare, păna candu s’a manifestată si in vointi’a respicata a gubernului atunci, candu a opritu pe directorulu Dorn de repetite-ori că se nu pota da representatiuni germane nici in Brasiovu nici in Sibiiu, unde elementulu germano-sasescu este mai numerosu si mai avutu, era după aceea urmă si includerea teatreloru germane din B.-Pest’a, prin care apoi se provocă resbunarea generala a natiunei nemtiesci. Cu tote acestea ministrulu Tisza avii curagiulu se dica in siedinti’a comissiunei, că numai nisce omeni nesocotiţi au provocatu acelea scandale. Au fostu inse camu numeroşi acei „omeni nesocotiţiu, de sute de mii. Si turbat’a persecutiune pornita de doi ani asupra bieteloru calugaritie ursuline sarace din Sibiiu, este ea totu din nesocotinti’a uuoru omeni ?
In siediutiele ulteriori ale comissiunei s’au mai vorbitu multe si despre salariele functionariloru, si dupace se scie că funcţionarii dela administra-tiune sunt păna acum lipsiţi de pensiuni, s’au agitatu si acesta cestiune. Intre altele s’a recunoscută marea nedreptate ce se face prin aceea, că funcţionari de a ce las iu gradu si rangu, supusi la aceeaşi labore si respundere, in diverse parti ale tierei tragu salarie cu totulu diverse, si se scie intre altele, că funcţionarii din Transilvani’a sunt platiti multu mai reu decătu cei din Ungari’a. Ci că dora de aceea au strigatu ei odinidra din mii de guri: Uniune sau morte! pentru-că se sa bucure si de acea favore, de a fi puşi preste totu in cod’a ungureniloru.
A cui se fia Dunarea?
(Continuul e din Nr. 92.)
Amu promisu că vomu reveni la respunsulu „ Romanului “, că organu alu partidei dela potere, datu la amerintiarile aceloru diarie austro-unguresci, care sunt cunoscute sau incai considerate in acesta mouarchia că organe mai alesu ale ministrului de esterne si in parte a celui de resboiu. Unulu diu acelea respunsuri categorice ilu aflamu in „Rom.u din 12/24 Nov. din care, după angustiinea spaţiului nostru, reproducemu urmatdriele parti:
„Mai cu sema in fati’a atitudinii pressei austro-unguresci, „Romanulu" este datoru se declare, că nu numai gubernulu actuală, organu alu partidei ce avemu si noi onorea de a representa, dara nici unu altu gubernu romanescu, fia elu din ori-ce partida, nu va avea poterea, si prin urmare nu va cutedia se sacrifice vre-unulu din drepturile si din interessele României in cestiunea Dunărei.
Romanii nu potu perde din vedere, că au suptu man’a loru cea mai însemnata parte a Dunărei. Totu tiermulu stăngu, dela Verciorov’a păna la Sulin’a, adica tiermulu ce are o mai mare însemnătate prin comunicarea sa directa cu restulu Europei, si ambii tiermi dela Silistr’a in josu, ceea-ce face că Dunarea dela patru sute kilometre in susu de gurele sale se curgă aprdpe numai pe teritoriu romanescu, tota acesta parte de căpetenie a marelui
370_________________________________________________
fluviu europeanu, este in man’a Romaniloru. Cum aru potea ei dara se renuntie de buna voia la acesta posessiune, cu tote prerogativele si drepturile ei, candu simtu bine că in mare parte de densa sunt legate atătu însemnătatea loru câ stătu si ca naţiune in Orientulu Europei, cătu si interessulu ce ilu au pentru densii poterile occidentale ?
Austro-Ungari’a aru trebui se se convingă odata, că’i va fi peste potintia se smulgă din manele Romaniloru acestu agentu atătu de poternicu alu desvoltarii si consolidării loru. Poternic’a nostra vecina trebue se intielega inposibilitatea de a voi in acelaşi timpu doue lucruri, amici’a României si incalcarea drepturiloru acesteia asupra Dunărei.
După atătia secoli de aspiratiuni nesatisfacute, de suferintie si de lupte, Romanii nu potu cede de buna voia nici unulu din foldsele politice si economice, pe cari abia de pu<pnu timpu au reusitu a le dobândi pe deplinu; si daca va fi vorba de siluire, Romani’a pdte spera de a găsi, in sine insasi si in afara, susţineri destulu de poternice, spre a precumpăni poterea Austro-Ungariei.
N’amu ajunsu inse acolo si suntemu convinşi că nici intr’unu casu nu vomu ajunge. Daca citamu eventualitatea siluirii, o facemu numai spre a areta, că in nici unu casu Romanii nu voru laşa se li se rapesca ceea ce considera câ bunulu celu mai pre-tiosu pentru statulu si pentru naţionalitatea loru.
Si de ce s’aru teme ore Austro-Ungari’a de a laşa in manele Romaniloru Dunarea dela Porţile de feru păna la Mare ?
S’aru teme ore, câ libertatea navigatiunii va fi inpiedecata ?
Dara acesta libertate, garantata de altmintrele de cele mai solemne acte internaţionale, este insasi vieti’a economica si prosperitatea României. Cum ar potea dara Romanii se lovesca de morte pro-priele loru interesse economice, lovindu in libertatea' navigatiunii pe Dunăre ?
Apoi daca garanţi’a tratateloru insemnedia ceva, ea este multu mai reala candu e data in paz’a unui stătu micu, ce n’are a abusa de poterea sa, de cătu atunci candu e lasata la dispositiunea unui imperiu poternicu.
S’aru teme ore Austro-Ungari’a, câ alta potere se nu dobendesca o inriurire preponderanta asupra Dunării de josu ?
Dara daca Romani’a, asupra acestei cestiuni, nu pute se cededie nimicu Austro-Ungariei, de care are temeri mai pu^inu mari pentru viitoru, cum ar cede ea dre ce-va altei poteri, de care ar avea mai multe motive de a se teme si mai multe cuvinte de a se apara ?
Organele de publicitate austro-unguresci, dintre cari unele ne maltratddia fără nici o crutiare, după cum se va vedea din reproducerile de mai la vale, ne dicu tote :
„Cedeti, daca voiţi se pastrati amici’a Austro-Ungariei. “
Ciudatu mijlocu de a intari o amicia !
Unde aru ajunge ore serman’a Romania, daca ar adopta acestu mijlocu de a dobândi si păstră amici’a poterniciloru sei vecini ?
In puţini ani aru, dispărea cu totulu, totu cedendu câte ceva, pentru a păstră amici’a buniloru sei vecini.
„Multiamimu de dragoste", s’aru potea dice in fati’a unei asemeni sincere si desinteressate amicii.
Romani’a doresce sinceramente a avea amici’a Austro-Ungariei, câ si a tutoru veciniloru sei; ceea ce inse ea voiesce, este o amicia reala, cu schimburi de servicie si de bune procedeuri.
Austro-Ungari’a s’ar parea inse, după organele ei de publicitate, a intielege cu totulu altu-felu amici’a ce bine voiesce s’o acorde României: poternic’a nostra vecina ar voi se probedie amici’a sa pentru Romani’a, incalcandu asupra drepturiloru ei si isbindu-o in cele mai scumpe ale ei interesse.
Strania amicia !
Speramu inse, câ acestu modu de a vedea este numai alu catoru-va diarie si nici de cum alu gubernului austro-ungurescu; acesta este destulu de bine informaţii spre a fi conviusu astadi, câ tier’a nostra nu pote admite cu nici unu pretiu o inpu-ţinare a drepturiloru si o grea isbire a interesseloru sale. Desfidemu pe ori-ce gubernu in Romani’a, de a înfrunta acestu simţi mentu generalii in tota tier’a."
Romani’a.
Mesagiulu pentru deschiderea corpuriloru legiuitore.
Domniloru senatori,
Domniloru deputaţi.
Me simtiu totudeauna fericitu afiandu-me in mijloculu representatiunei naţionale. Astadi inse
___________OBSERV ATORIULU,
multiamirea mea este cu atătu mai mare, câ pre-ocupatiunile, cari ne-au absorbitu la inceputulu ses-siunei anului trecutu sunt inlaturate, si tota solicitudinea si activitatea nostra potu fi concentrate asupra inbuuatatiriloru interiore si indestularei tre-buintieloru tierei, cari au potutu suferi in anii tre-; cuti, din caus’a greleloru inpregiurari prin care mmu trecutu.
" După atătia secoli de suferintie si de lupte, Romani’a independenta si-a luatu loculu cuvenitu intre statele europene. Recunoscuta de tote poterile, ea intretîne cu densele relatiunile cele mai cordiale.
Tier’a va sei a respunde la încrederea si la simpathi’a, ce marile poteri i au aretatu. Prin des-voltarea sa naţionala, ea va probâ cu fapte, câ esistenti’a ei constitue unu elementu de ordine si de civilisatiune in orientulu Europei.
Cu ocasiunea caletoriei mele de asta-vera si a primirei ce mi s’a facutu cu atâta simpathia, care se resfrangea asupra natiunei, am eonstatatu insu-mi, cu o viua multiamire, încrederea si stim’a ce inspira junele nostru stătu independentu.
Se continuamu a pastrâ aceste bune simtie-minte, si a nu incetâ de a desvoltâ si intari cu totii, adunari si gubernu, elementele cari constitu-escu conditiunile de vietia si de soliditate ale nouei nostre situatiuni politice.
Relatiuuile nostre esteriore sunt din cele mai
bune.
Independinti’a României, notificata toturoru ca-piloru de stătu, a fostu primita pretutindeni cu o viua satisfactiune.
Mai multe tractate si conventiuni, ce guber-nulu meu a inchiaietu cu diferite state, si altele cari sunt in negotiare, ve voru fi supuse domniiloru vostre in acesta sessiune.
" Cestiunea reglementarei libertatiei navigatiunei pe Dunarea de josu are preste puţinu a se resolvâ de comissiunea europena dela Galaţi. Gubernulu meu, petrunsu de marile interesse ce Romani’a are pe acestu fluviu, va sei a le mantiile si a le aparâ in acordu cu testulu tractateloru si cu principiulu libertatiei de navigatiune.
De si ingrijirile politice din trecutu au opritu pe gubernulu meu a dâ tota atenţiunea cuvenita administratiunei interiore a tierei, totuşi, in inter-valulu sessiuniloru corpuriloru legiuitore, elu s’a ocupatu, pe cătu ’ia stătu prin potintia, cu inbu-natatirile cele mai insemnate a le administratiunei publice.
Astfeliu, legea organica a comuneloru, care s’a si votatu in parte de domniile vostre, s’a su-pusu la unu nou studiu, spre a esi astfeliu si mai buna din votulu definitivu alu corpuriloru legiuitore, care i va permite aplicarea. Asemenea se va face si cu proiectulu pentru consiliele judetiene dejâ su-pusu camerei. Prin ambele aceste legi, descentra-lisarea administratiunei va deveni o realitate, pusa in acordu cu esigentile constitutiunei nostre.
Proiectulu de lege pentru primirea si înaintarea in funcţiunile administrative, studiatu si mo-dificatu potrivitu trebuintieloru nostre, se va supune deliberatiuniloru domniiloru vostre, si vomu face câ, prin conditiunile de capacitate si garanţiile de stabilitate, se avemu unu personalu administrativu, care se corespunda la insemnat’a missiune ce’i este incredintiata.
O esperientia de mai mulţi ani a doveditu asemenea, câ legea tocmeleloru agricole, si aceea a politiei rurale, ceru urgente si seriose modificări, pe care gubernulu meu se va grăbi a vi le pre-sentâ cătu mai neintardiatu.
Starea finantieloru nostre ve va fi supusa, in tote ameruntele ei, prin situatiunea financiara ce are se ve presente ministrulu meu de finantie. Trebue se constatu inse chiaru aci, câ recolt’a, cu totulu mediocra a anului trecutu, si grelele sarcine ce budgetulu a avutu se porte in anulu 1879, au facutu se se nasca, pentru unu momentu, temerea câ veniturile budgetare nu voru potea acoperi chel-tuelile acelui anu; acesta temere, din fericire, nu a fostu intemeiata: departe de a presentâ unu de-ficitu, anulu 1879 si primele trei luni a le anului 1880, s’au soldatu pe deplinu, cu simplele resurse budgetare, lasandu chiaru unu escedentu.
Acestu resultatu, de care trebue se ne felici-tamu, e datoritu negresitu silintieloru de inbunatiri seriose aduse in administratiunea financiara; dar mai alesu si in celu mai inaltu gradu, studiului consciintiosu ce a condusu camer’a in alcătuirea budgeteloru, si spiritului ei de economia, bine in-tielesa si apropriata trebuintieloru tierei. Pentru a înlesni in viitoriu si mai multu lucrările camerei, in acesta privintia, ministrulu meu de financie a luatu mesuri pentru studiulu, revisuirea si punerea
in deplina armonia a legiloru financiarie actuale. Vi se voru supune dreptate deliberatiuniloru domnii-vostre diferitele proiecte de legi pregătite, mai alesu proiectulu de lege pentru păduri, acarui mare tre-buintia este de atâta timpu si atătu de multu simţită de tota tier’a
Instrucţiunea publica, dela alu careia modu de organisare aterua viitoriulu intregu alu tierei nostre, a atrasu atenţiunea deosebita a gubernului meu.
O esperientia de 15 ani a doveditu, câ actual’a lege a instructiunei publice, de si a potutu fi buna pentru alţi timpi, nu mai este astadi indestulatore pentru generatiunile tinere, cari trebue se fia pregătite in raportu cu progresele nostre sociale si economice.
De aceea gubernulu meu va supune delibera-rei domniiloru vostre unu proiectu de lege asupra instructiunei, mai corespundietoriu cu interessele si aspiratiunile tierei. Fâra a se neglige câtuşi de puţinu necessitatile culturei înalte, se voru satisface prin acestu proiectu: trebuinti’a inpusa de orgaui-satiuuea nostra politica, câ fia-care cetatienu se cunosca drepturile si datoriile sale; trebuinti’a inpusa de organisarea sociala egalitara a poporului nostru, câ fia-care, barbatu seu femeia, se aiba largu deschise carierile, pentru care este mai aptu si in care pdte se aduca mai multu folosu lui in-susi, precum si tierei; trebuinti’a inpusa de situatiunea nostra economica, câ fia-care roinanu, si toti inpreuna, se aiba cunoscintiele practice, cari se’i pună in stare de a luptâ cu successu pe terenulu economicu. Cu unu cuventu, prin nou’a organisare, se voru potea formâ din generatiunile tinere, omeni si cetatieni cătu mai folositori loru insile si tierei.
Gratia progresului simtitoriu ce a facutu la noi sciinti’a dreptului, culesa de junimea nostra prin universităţi străine, câ si din universităţile nostre, potemu constatâ cu mândria, câ unu insem-natu numeru de magistraţi este gafa se alimeutedie si se intaresca justiti’a, aedsta înalta institutiuue, care este o potere in stătu, menita a ocroti fa-mili’a, averea si libertatea omului, faţia cu cerin-tiele sociale.
Gubernulu meu ve va presentâ dar, in cursulu acestei sessiuni, o lege organica corespundietore si adaptata constitutiunei, si care se asigure indepen-denti’a magistraturei; precum si alte proiecte, cum sunt acelea asupra libertatiei individuale, asupra domiciliului, alu caroru scopu va fi a corespunde la nouele trebuintie sociale.
Pe terenulu economicu, Romani’a trebue se intre pe o cale mai larga, pe care o reclama atătu positiunea cătu si interesele ei. Ministrulu meu de lucrări publice, comerciu si agricultura, ve va presentâ o situatiune cu de ameruntulu asupra starei lucrariloru nostre publice. In sessiunea trecuta domniile vostre ati votatu legea pentru cessiunea cailoru ferate ale actionariloru câtra statulu romanu. Aedsta lege a si primitu aplicatiunea ei mai in tote părţile sale esenţiale; astfeliu câ, de faptu, statulu | se pdte consideră astadi deplinu stapanu alu liniei. Binefacerile acestei schimbări au inceputu chiaru de pe acum a se simţi: in cursulu acestui anu s’a potutu aduce o usiurare comerciului si agriculturei, reducendu-se in modu insemnatu tarifele de trans-portu ale cerealeloru, fâra a se aduce vreo scădere in venitulu normalu alu liniei. Nu este de indoitu câ, intr’unu timpu scurtu, introducerea inbunatatiri-loru proiectate, seu in cursu de esecutare, au se pună marea artera Romanu-Verciorov’a in conditiunile unei linii de ăntai’a ordine. Liniile Ploiesci-Predealu si Buzeu-Murasiesci, a caroru trebuintia a fostu recunoscuta, sunt: cea dintaiu pusa dejâ in esploatare, si pe cea de a dou’a in curendu se va potea stabili o circulare regulata si neintrerupta. O alta linia, destinata a stabili o comunicatiune directa cu Romani’a trans-danubiana, prin Cerna-vod’a, este in studiu, si lucrările de trassare pe terenu, in mai multe direcţiuni, sunt dejâ forte înaintate.
Totu din caus’a insemnatiei ce pe fia-care di iau caile nostre ferate, cari sunt legate cu desvol-tarea progressiva a starei nostre economice, gubernulu meu studiază legatur’a retieleloru nostre de cai ferate cu minele de sare in esploatare, precum sunt acelea dela Tergulu-Ocnii si dela Slanicu, si se preocupa a asigură linieloru nostre debusieurile ne-cesarie pentru scurgerea producteloru nostre in străinătate. Asemenea elu a studiatu si a si inceputu esplorari de mine de cărbuni de pamentu in mai multe puncte, precum Bahn’a, Iloviti’a si Plostin’a. Resultatele aceloru esplorari, după esperientiele făcute pe lini’a Bucuresci-Verciorov’a, au indemnatu pe gubernu a inpinge cercetările si lucrările de esplorare cu cea mai mare activitate.
Suplcmenfa Ia Nr. 93 din 19/1 Decembre ala „Observa(oriulai“ din annln 1880.

Totu astfeliu, in ceea ce privesce agricultur’a, industri’a si comerciulu, s’au facutu studii si se voru supune deliberarei domniiloru vostre mai multe proiecte de organisare si inbunatatiri, intre cari se potu enumera: unu proiectu pentru infiintiarea creditului agricolu, unu altulu pentru mine si cariere, unu proiectu pentru modificarea legei prestatiuni-loru, si in fine unu proiectu pentru reorganisarea miuisteriului de comerciu, agricultura si lucrări publice.
In ceea ce privesce fortiele nostre militare, ele au atrasu cu deosebire îngrijirile gubernului meu, care le-a potutu desvoltâ, gratia mijloceloru ce i s’au datu de camera in sessiunea trecuta. Astfeliu, conformu cu procederile legei organisarei militare, s’au potutu crea anulu acesta inca 14 regimente de dorobanţi, 4 regimente calarasi si unu batalionu de geniu; si organisarea militară, deve-nindu incapatdre pentru toti tinerii validi, s’a potutu acum aplica principiulu serviciului obligatoriu prin chiamarea sub arme a intregului contingentu anualu, in câtu numai estu-timpu 30,000 de tineri au potutu fi trecuti prin diferitele corpuri ale armatei.
Doue tabere de instrucţiune stabilite la Ţigăneşti si la Romanu, osebitu de concentrările neîntrerupte la regimentele de dorobanţi si calarasi in fia-care judetiu, au contribuitu la inlaturarea difi-cultatiloru, cari resulta din orice sporire insemnata. Insu’mi am constatatu, cu ocasi’a inspectiuniloru si manevreloru ce am facutu, ca aspectulu si soliditatea armatei sunt din cele mai satisfacatore.
Dar pe cătu organisarea armatei s’a largitu, pe atâtu missiunea cadreloru dobandesce o inpor-tantia prepouderauta. Din formarea loru, printr’o educaţiune speciala, gubernulu meu si* a facutu cea mai imperiosa datoria, pregatindu infiintiarea scole-loru militarie superiore, ce reclama o institutiune largu conceputa. Iu acestu scopu, o scola supe-riora de resbelu, spre a forma oficieri de tote armele pentru servitiulu de statu-majoru, si o scola de aplicare pentru artileria si geniu, sunt pe cale de organisare, câ se pdta funcţiona chiaru in anulu acesta. Scol’a fiiloru de militari din Jasi s’a spo-ritu cu 50 elevi, si in curendu se spera a se in-fiintiâ la Craiov’a, o noua scola militară, după mo-delulu celei din Jasi. Gubernulu meu ve va cere, chiaru in cursulu acestei sessiuni, mijloeele budge-tare ce reclama priveghierea si progressulu acestoru stabilimente, din cari au se esa cadrele superiore si inferidre ale armatei.
Pe lângă aceste creatiuni, s’a asiguratu armatei unu nou materialii de resbelu perfectionatu; numai in anulu acesta, radicarea mai multoru clădiri militare, din cari trei in Dobrogea, au adusu o insemnata inbunatatire instalarei trupeloru, scole-loru militarie si stabilimenteloru de artilerie si de marina.
Gubernulu meu ve va presentâ, in timpulu acestei sessiuni, tote proiectele de legi militare, pe cari le reclama o organisatiune menita a utilisâ resursele nostre defensive si a intari institutiunea nostra militară, inradecinata deja in ânim’a flăcărui romauu, si de natura a ne asigura viitoriulu si a ne garanta in contra ori-carei eventualitati.
In ceea ce privesce nou’a provincia romana, Dobrogea, in urra’a legiloru ce ati votatu, — si cari au asiguratu o perfecta egalitate si libertate toturoru poporatiuniloru tara deosebire, — este pe cale de desvoltare si prosperare. Sunt si-guru, ca urmandu-se totu astfeliu, si dandu-i-se si alte legi de cari are trebuintia, asimilarea acestei provincii cu restulu României va potea deveni preste puţinu complecta.
Este inca o cestiune, d-loru senatori, d-loru deputaţi, care a preocupatu, in cei din urma ani, tota tiera, aceea a successiunei tronului. Ve potu asigura, ca ea se va regula conformu prescriptiuni-loru constitutiunei nostre. Gubernulu meu ve va pune la cunoscintia despre acesta regulare.
Activitatea domniiloru vostre va avea si in sessiunea acesta unu campu intinsu si fertilu. Tie-lulu ce ve propuneţi a atinge, va fi cu atatu mai lesniciosu si mai productivii, ca am tota increderea câ, prin intieleptiunea mariloru poteri, pacea se va mantiile in peninsul’a balcanica, si câ astfeliu vomu potea continua, fâra pregetu, lucrările nostre pacifice din întru.
Uniţi cu totii, aduuari legiuitdre, poterea ese-cutiva, se ne dâmu unu spriginu reciprocu, spre a atinge scopulu comunu: Binele patriei.
Prin viteji a armatei nostre s’a radicatu pre-stigiulu tierei, increderea in sine si respectulu ce inpune unu nobilu patriotismu. Prin unirea domniiloru vostre, prin activitatea domniiloru vostre, laboriosa si productiva, se probamu câ suntemu totu
atâtu de barbati in luptele pacifice a le desvoltarei nostre interiore, si câ meritamu a ocupa loculu ce amu luatu intre naţiunile independinte ale Europei.
Sessiunea ordinaria a corpuriloru legiuitdre este deschisa.	Car o lu.
Presiedintele consiliului ministriloru si ministru alu financeloru, J. C. Bratianu. Ministru afaceri-loru străine, B. Boerescu. Ministrulu de interne, A. Teriakiu. Ministrulu de resbelu, generalii G. Slanicenu. Ministrulu agriculturei, comerciului si alu lucrariloru publice, colonelu N. Dabija. Ministrulu culteloru si alu instructiunei publice B. Conta. Ministrulu justiţiei, D. Giani.
Citimu in „Romanulu" :
— Bucuresci, 25/27 Novembre. Sessiunea ordinara a Corpuriloru legiuitdre s’a deschisu astadi, cu solemnitatea obicinuita.
M. S. R. Domnitorulu, care a cititu in per-sona mesagiulu, a fostu primitu de representatiunea naţionala cu urările cele mai caldurose.
Discursulu tronului, caruia ii cedemu chiaru loculu primului Bucuresci, a fostu ascultatu cu deosebita atenţiune si aplause indelungi au suptliniatu mai multe din pasagele lui.
Pasagiulu privitoru la cestiunea Dunării a in-tempinatu o unanima si caldurosa aprobare, ceea ce dovedesce de pe acum simtimintele representa-tiunii naţionale in acesta cestiune.
Anuntiarea diferiteloru proiecte de lege, care inbraţisiedia o intrega sistema de organisare inte-riora, a intempinatu asemenea cea mai viua aprobare.
In sfirsitu, progressele insemnate făcute in organisarea nostra militară, in anulu curentu, au fostu primite cu aplause viui de representantii naţiunii.
Primirea făcută M. S. R. Domnitoriului la intrarea’i in Camera a fostu din cele mai caldu-rose; aplause si strigări prelungite de ur’a, l’au insocitu la retragerea Sa din sal’a siedintieloru.
In numerulu viitoru, vomu vorbi mai pe largu despre unele cestiuni atinse iu Discursulu Tronului. “
— (Societatea romanesca subrapor-t u 1 u r e 1 i g i o s u. In Nr. precedente alu „ Observatorului “ atinseramu, câ in „Pressa“, care trece de organu alu dlui Vas. Boierescu actualu ministru de esterne, se publica la loculu antaiu o lunga serie de epistole critice, in parte si pessimiste, asupra celoru mai multe relatiuni sociali ale roma-niloru diu Romani’a, până ce mai pe urma dela cert’a ce i se nasce chiaru din acelea epistole cu „Timpulu" diariu alu partidei conservative si care se dice câ este organu alu ddloru Titu Maiorescu s. a., trece dintr’odata la invective contra unoru studenţi din Blasiu, despre cari presupune câ aru participa la redactarea „Timpului". Nu scimu daca auctorulu epistoleloru din „Pressa" va fi vc-diutu vreodată testimonie, absolutorie si diplome dela Blasiu, in nici-unu casu inse nu credemu se fia la „Timpulu" unu singuru „studentu“, care se fia invetiatu vreodată la Blasiu. La Brasiovu, Sibiiu, Lugosiu, Aradu, Clusiu etc. multu mai curendu, numai nu la Blasiu; nici chiaru betranulu Laurianu n’au invetiatu nici o di in Blasiu, era Titu Maiorescu nascutu in a. 1840 la Craiov’a, unde tata-seu fusese professoru si directoru, ca baiatu invetiase 1 anu in Brasiovu, de aci incolo la Vien’a, Parisu, Berlinu. Asia auctorulu epistoleloru si-a gresitu cu totulu adress’a cu înfruntările de pedanteria ce arunca in faţi’a Blasiului. Dara asia le trebue romaniloru de dincoce de Carpati, daca trecu diu colo, se’si audia infruntari amare câ incontra jidoviloru, chiaru si intr’unu diariu ministeriale, câ: „au venitu de preste munţi si nu s’au insemnatu de câtu prin Maioresci si Lauriani, carii le-au scalâmbatu limb’a prin pedan-tismulu loru, si au incuragiatu napadirea in tiera a compatriotiloru loru, cari . . . uitara interessele patriei mume pentru satisfacerea nevoiloru loru private etc." Se ne intorcemu inse la promissiuuea nostra de a reproduce înfruntările ce se făcu in „Pressa" romaniloru din Romani’a in respectu reli-giosu. Scrisorea a 14-ea publicata in Nr. 247 are acestea :
„Acum după ce am vediutu starea puţinu raultiu-mitore a societatiei nostre sub raportulu religiosu, se ne intrebamu care sunt căuşele ce au produsu acesta tristu resultatu.
Doue sunt după mine aceste cause: 1. educatiunea junimei nostre in strainetate; 2. parasirea clerului si mantinerea lui intr’o stare de inferioritate necompatibila cu progressele făcute in celelalte ramuri ale activitatiei naţionale.
Se esaminamu pe rendu amendoue aceste cause.
După gonirea beiloru fanarioţi din tiera si restabilirea domniei pamentene, Romanii, cari până aci erau in raporturi mai frecuente cu Turcii, Grecii si Russii, si cari, fiindu din natur’a loru mladiosi si imitatori, adoptaseră multe institutiuni dela aceste popore, incepura a se pune in contactu cu naţiunile din centrulu si occi-dentulu Europei, mai antaiu cu Austro-Ungari’a si Ger-mani’a, era mai tardiu cu Franci’a, Angîi’a si Itali’a.
Enachitia Vacarescu si Dinicu Golescu fura cei de antaiu barbati distinşi, cari caletorira multu timpu in Austri’a si in Germani’a; celu din urma scrise chiaru o brosiura, in care areta superioritatea civilisatiunei germane comparata cu starea inapoiata a Romaniloru. Copii boeriloru mari fura cu incetulu trimişi in Vien’a, Berlin si Paris, câ se’si faca educatiunea si studiele ne-cessarie. După anulu 1830 statulu si părinţii cu dare de mana din celelalte stări sociale imitara pe boeri, si o mulţime de tineri inersera in strainetate, câ se do-bendesca cunoscintie mai întinse.
Din nefericire nu veni in mintea nimenui se or-ganisedie in orasiele străine o institutiune menita a primi si a supraveghia pe junii trimişi acolo, ci tota lumea lasâ de capulu loru si in voi’a intemplarei pe studenţi, după ce terminau liceulu in vre-unu internatu, seu canilu veniau in versta mai înaintata, se intre de a dreptulu in scolele superiore. Şcolarii trimişi de părinţi fâra mari mijloce, seu de stătu câ stipendisti, luerara mai toti cu o silintia laudabila, sciindu câ nu voru avea in tiera altu sprijinu de câtu meritulu si valorea loru personala, era cei ce posedeau avere, nu se ocupara in genere de câtu superficialii cu studiele pentru care erau destinaţi, si petreceau celu mai frumosu timpu alu vietiei loru in desfătări si trândăvie.
Nici gubernulu nici părinţii de familia n’avura vre-unu institutu seu celu puţinu vre-unu corespondentu, la cari se fia asiediati junii studenţi, si cari se aiba necontenitu ochiulu deschisu asupra purtarei loru.
Ce a resultatu de aci ? Şcolarii nesupuşi nici unui controlu, in locu se aiba mijloeele si ocasiunea de a frecuenta societatea cea buna din străinătate, in timpulu de care dispuneau si care era destinatu repaosului, se puseră in contactu cu junii din localitate seu cu cei veniţi din tieri străine, si, fiindu-câ cu multa înlesnire se contractedia apucaturile rele, ei alesera in relatiunile loru amicale junii cari nu straluciau nici prin purtarea loru, nici prin asiduitatea loru la studii. Astfelu ei alunecara lesne pe calea vidului atâtu de atragetdre si nu invetiara de câtu obiceiurile elevi loru cari frecuenta u cafenelile, grădinile si balurile publice din cuartierulu latinu dela Paris, si din alte cuartiere analoge din celelalte orasie ale Europei.
Daca educatiunea morala a tinerimei nostre se facea in genere in aceste triste conditiuni, apoi cultur’a ei intelectuala sub punctulu de vedere alu principiiloru politice se desvoltâ in conditiuni si mai nenorocite: ideile de libertate si de egalitate ale marei si nemuri-torei revolutiuni francese fura reu intielese de o mare parte a junimei nostre, si fiindu câ la o versta frageda omulu este mai multu miscatu de seutimentu de câtu de raţiune, tinerii romani, aplecaţi firesce câtra totu ce este nobilu si generosu, se lasara a merge in curentulu ilusiuniloru factice. Suferindele classeloru de josu ale societatiei in care traiau, isbira imaginaţi unea loru si ’i făcură se adoptedie fâra matura cercetare ideile cele mai subversive si antisociale, ce unele spirite bolnave nutrescu se le aplice la organisarea societatiei umane făcută pe alte noue base. Unii din şcolarii noştri, îmbuibaţi de asemenea doctrine socialiste, voiescu se le aplice si la noi, fara a vedea câ altele si cu tortulu deosebite sunt conditiunile sociale ale poporului romanu!
După corifeii acestoru idei resturnatore ale societatiei, familiei si proprietatiei, inamiculu celu mai mare alu omenirei este pe de o parte Dumnedieu si prin urmare religiunea si clerulu, era pe de alta parte autoritatea suverana representata, fia de unu imperatu, rege seu principe, in denie monarchice, fia de unu magistratu supremu in statele republicane. Sunt puţine dile Domnule Redactoru, de candu aparii in Paris unu nou diariu, alu cărui nume imi scapâ, dar caro porta in fruntea sa cuvintele semnificative: Ni dieu, ni raaitre, nici Dumnedieu, nici stapanu !
Unoru asemenea idei fatale, de care se adapara mulţi din şcolarii noştri in străinătate, datoramu in parte, Domnule Redactoru, indiferentismulu in materie religiosa, acelu materialismu care vestejesce totu ce e nobilu si frumosu in natur’a omenesca! Poporele cari au fostu profundu mişcate de simdmentulu religiosu, se aretara, in tote epocele măreţie ale omenirei, capabile de mari fapte, de generose aplecări. Politeismulu la Greci si la Romani a fostu celu mai poternicu factoru alu civilisadunei: elu a inspiratu pe nemuritorii poeţi ai anticitatii, elu a datu nascere aceloru minunate capete de opera ale sculpturei, architecturei si picturei din timpurile vechi. Cristianismulu a sdrobitu sclavi’a, a ridicatu pe femeia si a facut’o egala soţiului ei, unde până aci era sclava; elu a intreprinsu marea si civili-satdrea espeditiune a cruciateloru; elu a facutu se resara din pamentu câ prin minune admirabilele catedrale, care prin turnurile loru inalte, pare câ ducu la ceriu aspiratiunile nobile ale omului si atesta pietatea lui pentru Creatorii! Moral’a divina a lui Isusu a pusu basele societatiloru moderne si a fostu precursorea marei revolutiuni francese.	(Va urmâ.)
Din Orientu.
— După siepte luni de agitaţiuni care au in-sutlatu griji mari Europei întregi, in fine Dervisiu pasia ocupâ Dulcignulu dela arnauti fâra versare de sânge, era in 26 Novembre trupele montenegrine invitate câ se’lu ia in posessiune, s’au si pusu in mişcare si după ştirile din urma l’au ocup atu. Cei
372
OBSERVATORIULU.
ce urescu pe montenegrini, isi bătu jocu de ei, câ de ce n’au avutu curagiulu se rapesca ei acelu punctu maritimu dela Albani’a. Adeverulu inse este altulu. După estraordinariele bravure si vali de sânge versatu de montenegrini, nu numai in resboiulu din 1877 ci in decursu de secoli pentru independentia si libertate, densii au asteptatu, au si cerutu cu totulu alta intindere de teritoriu dela congre-ssulu din Berlin. Acela inse au trasu lini’a pe unde ’ia plăcu tu lui asia, ca a taiatu si din teritoriulu Albaniei o bucata pentru Montenegru. Arnautii s’au oppusu. „Binea, au disu montene-grenii, „noi n’amu cerutu din teritoriulu vostru, nu voimu se vi’lu luamu cu forti’a; Europ’a vi Pa luatu, ea se ni’lu dea, daca’i place, daca nu, noi ne reservamu dreptulu la ceea ce scimu câ ni se cuvine noue.“
Nimeni nu crede, câ cu acesta transactiune Orientulu este inpacatu. Greci’a nu a primitu nimicu din ce ’ia decretatu congressulu câ se’i dea din Tesali’a si Epiru, de aceea la Greci e ferbere mare si tier’a continua a se inarma câtu se pote mai bine dela o poporatiunea de 1V3 milionu. Bulgarii nu voru se scia de nici-o pace, până ce nu voru reuşi a incorpora si teritoriulu cunoscutu sub Ru-meli’a orientala, câ se nu fia doue Bulgarii, ci numai una. Se pare inse, câ deocamdată nimeni nu este preparatu de plinu pentru resboiu nou, de aceea catastrofele se mai amana prin cele mai variate negotiatiuni diplomatice.
Russi’a.
— Dela Petersburg si din Livadi’a se scriu lucruri forte neplăcute. Imperatulu Alexandru este bolnavu reu, nu numai trupesce, ci si mai virtosu de spiritu, până la aiurare. Uneori se inchide cu dio’a intrâga, ne vrendu se vedia nici se audia pe nimeni inpregiurulu seu; alte-ori ilu apuca spaima cu batetura de ânima. Imperatulu Alexandru nu a fostu nici-odata prea sanetosu; era in anii din urma evenimentele bellice din cele mai teribili, apoi selbaticele atentate repetite ale Nihi-listiloru intru atâta iau alteratu organismulu intregu si cu acela tota activitatea spiritului seu, in câtu nu’si mai afla loculu nicairi. De câtevu luni petrece in Crime’a la Livadi’a, sub clim’a cea blanda si plăcută dela Marea negra, pe langa doios’a in-grijire a catoruva membrii ai familiei si in cur’a mediciloru, dara semne de insanetosiare nu prea sunt. Din acesta causa se repete mereu faim’a despre renuntiarea la tronu si successiunea marelui duce fiiu mai mare alu seu.
Intr’aceea comitetulu secretu execuţi vu alu nihilistiloru era isi incepii agitaţiunile sale, de candu mai deunadi spendiurara pe doi nihilisti assasini. Societatea loru cere sânge pentru sânge si amerintia pe mai mulţi dintre funcţionarii de rangu inaltu cu morte pentru morte. De candu este generalulu L o r i s M e 1 i k o f f (armânu de origine) pusu iu capulu afaceriloru tierei, s’au luatu o mulţime de mesuri, nu atâtu spre resbunare, câtu mai virtosu spre domolirea patimiloru inflacarate; se pare inse câ nici Russi’a nu o va mai scote la cale cu semi-mesuri, nici cu promissiuni de adi pe mane.
Triumf u ??
(Urmare.)
In urm’a acestei acuse, tribunalulu regiu prin de-cisiunea din 21 Septembre 1880 Nr. 2021 ex 1880 a prefiptu dio’a de 28 Oct. 1880 st. n. demineti’a la 8 ore pentru pertractarea causei inaintea tribunalului de juraţi, ceea ce a si urmatu in modulu urmatoriu:
Constituirea tribunalului si sortirea juratiloru, publicate fiindu in „Observatoriulu" Nr. 84 pag. 335 in rubric’a „sciri diverse," trecemu la pertractarea insasi.
După depunerea juramentului solemnu din partea juratiloru si după darea nationaleloru din partea acusa-toriului si a acusatiloru, s’a datu cetire actului de acusa publicatu deja in Nrulu precedentu alu „Observatorului", a urmatu după aceea cetirea articuliloru incriminaţi Nr. 112 si 118 ex 1879 ai „Telegrafului romanu. La cererea aperatoriului Dr. Folkl s’a datu cetire si unui respunsu alu meu publicatu in Nr. 115 ex 1879 din „Telegrafulu romanu."
Articulii incriminaţi Nr. 112 si 118 fiindu dejâ publicaţi in „Observatoriu" Nr. 87 f. 347 column’a I, aici se inregistredia numai respunsulu publicatu in „Te-legrafulu romanu" Nr. 115 din 1879 de urmatoriulu cuprinsu:
„Onorata redactiune!
„Telegrafulu romanu" de Marti 25 Sept. a. c. Nr. 112 coprinde o corespondentia din Gur’a-rîului despre mortea parochului nostru de acolo Joanu Manta si despre actulu funebralu seversitu in 11/23 curg. prin mine cu alţi siepte preoţi.
„Numit’a corespondentia anonima, semnata cu „z“ se atinge de person’a mea in unu modu infamu.
„Unu omu onestu si de caracteru, daca scie, câ esa in publicitate cu unu adeveru, n’are trebuintia se se ascunda a stâ inaintea publicului cu fagia descoperita, nemascata; numai minciun’a, calumni’a, poltroneri’a se ascundu de lumin’a dilei in intunereculu nopţii si alu anonimitatiei. Demnitatea mea nu’mi permite se stau de vorba cu atari cucuveice nocturne.
„Ce privesce citatulu din cuventulu meu funebralu la inmormentarea repausatului parochu Joanu Manta, era cu deosebire interpretările aceluia si deducerile din acel’a, me marginescu a le declară pe acelea de minciuni infame si calumnii malitiose, demne de fabrica-toriulu loru „z“, fia acela ori-cine va fi.
„Rogu pe onorat’a redactiune se binevoiesca a da locu acestora in celu mai de aprope Nru alu „Telegrafului romanu."
Sibiiu, 27 Septembre 1879.
J. Han ni a m. p., protop. direct, prof. si ases. consistorialu.
Presiedintele tribunalului pune la ordine ascultarea martoriloru chiamati de acusatoru.
„Arz de Straussenburg" cere, câ mai inainte se se dea cetire conceptului cuventarei funebrali tlnute de acusatoru in Gur’a-rîului la inmormentarea parochului Joanu Manta; era prof. Volkl cere din parte’si, câ se se citesca si acelea insemnari cari si le-a facutu paro-chulu Munteanu câ ascultatoriu in biserica.
Dandu-se locu acestoru cereri fâra contradicere din vreo parte, se dâ cetire mai ăntaiu aceloru parti din cuventarea funebrala, cari s’au publicatu in „Observatoriu" Nrulu 87 pag. 346 după aceea se cetesce a-celu falsificatu de cuventare, care părintele Joachimu Munteanu mi’lu atribue mie, de urmatoriulu coprinsu:
„Daca va dâ Ddieu, câ comun’a acesta binecu-ventata de Ddieu se aiba preoţi cu mai bogate insusiri sufletesci, se nu se uite din inaltime (cu dispretiu) la cei cu mai pugine poteri intelectuali, si se nu âmble scormonindu si atîtiandu, ci se lucre intru binele celu adeveratu alu poporului, nu stricandu cele ce alţii au facutu si diresu. Din punctulu acesta de vedere pote avea fiacare preotu in repausatulu unu modelu, fiacare se caute a sadf buna intielegere, câ repausatulu.
„Unu ce nedoritu si neasteptatu a ajunsu pe repausatulu prin veduvia. Este greu si pentru unu mi-renu candu remane veduvu, pentru unu preotu inse este de o miie de ori mai multu, nepotendu-se a dou’a ora casetorf.
„Repausatulu si inpregiurarei acesteia s’a supusu si-a portatu cinstea si omeni’a, in câtu nici umbra de banuiela nu s’a ivitu.
„Un’a dintre cele de frunte datorintie parintesci este grij’a de prunci. Repausatulu a lasatu si aici unu bunu exemplu de imitatu, pe lângă tote greutăţile ce a intimpinatu. Prin mortea prea de timpuriu n’a ajunsu se veda pe fiiulu seu esitu din scolele gimnasiali, ab-solutu de gimuasiu, precumu î-a fostu fierbintea sa do-rintia.
„Deci dar, iubitiloru creştini, cu dreptu cuventu potemu dice, câ prea de timpuriu s’a mutatu dela noi repausatulu. Anii etatiei ni-aru fi mai datu inca ga-rantiele despre vietia, aflandu-se in verst’a cea mai vigurosa, dar sortea si provedinti’a au voitu altmintrenea. Veniţi dar cu totii se recunoscemu faptele dinsului si memori’a densului se fia spre indemnu. Am mai disu si repetediu; nimenea nu este bunu si fâra de pecatu, fâra numai unulu Ddieu. Asia si preotulu nostru, in restimpu de 26 ani a potutu greşi. Veniţi dar se’i dicemu:	Ddieu se’lu ierte! se’i daruiesca fericire!
„Nu potu se nu ve atragu atenţiunea asupra unei inpregiurari:	Din trei preoţi de ai d-vostra ati remasu
acum fâra nici unulu, ba aveţi unulu, inse acesta nu este alu d-vostra, nu l’ati facutu d-vostra, cf alţii vi l’au facutu. Apoi ore se nu se deştepte in d-vostra dorintia de a ve pregăti prin scole băieţi de ai d-vostra ?
„Luaţi dar ânima si ve ingrijiti, câ la timpulu seu candu se va intregi parochi’a, se nu ve bucuraţi de străini — nu străini, dar nu de ai d-vostra, ci ve alegeţi unulu din sufletulu dv., din ânim’a dv., din comun’a dv., se tîna cu dv. Si fiindu-câ fiiulu repausatulu, este pornitu si suitu pe mai multe cuie, ve puiu la sufletu si la ânima, câ se ve ingrijiti, nu numai se’i daţi spri-ginu rnoralu, cf se’lu ajutati pe fiiulu repausatului de-a dreptulu, si atunci darulu lui Ddieu va fi cu voi acum si pururea si in vecii veciloru Aminu!“
(Ar fi in adeveru tristu pentru mine, candu eu asi fi stătu inaintea unui publicu numerosu, fia si satescu, cu o asemenea caricatura de cuventare funebrala. II.)
D-lu Arz de Straussenburg observâ, câ din partea nostra s’au cetitu numai acele parti din cuventare, cari privescu acus’a; până candu din partea contraria se atinge intrega cuventarea.
Presiedintele chiama acum cu numele martorii citaţi, si se presinta următorii: Joanu Popoviciu parochu in Sadu, Comanu Baca si Marcu Marcu parochi in Po-plac’a, Stefanu Oprisiu parochu in Siur’a-mare, Zacharia Joanoviciu notariu comunalu, Joanu Rebega, George Popa, Jacobu Hansu, toti din Gur’a-rîului, Emanuilu Villetz, notariu corn. in Poplac’a; — Jacobu Arsenia absentu si Zacharia Jchora, mortu.
După fixarea nationaleloru martoriloru, parochulu Munteanu protestedia asupra admiterei parochului Comanu Baca, cu cuventu, câ traiescu la olalta in dusî-mania.
Presiedintele câtra Baca: asia este, traiti in dusî-mania unulu cu altulu?
Baca: daca are fratele părinte ceva asupra mea, eu nu sciu, dar eu din parte’mi nu am nimica asupra densului.
Munteanu: Ba imi e dusîinanu, pentrucâ a parti-cipatu la o pomana in parochi’a mea cu eschiderea mea, câ parochulu locului.
Baca: Daca eu, invitatu de respectivii, am parti-cipatu la aceea pomana, si am disu si eu unu „Tataia
nostru", de acolo nu urmedia câ se fiu dusîmanu părintelui, cu carele eu in vieti’a mea nu arau avutu de a face.
Arz de Straussenburg: Nu me potu invof cu acesta pretensiune a părintelui Munteanu, de orece esmisulu prin care s'a introdusu pertractarea cu juraţii dispune, câ toti martorii neconditionatu se se admita la juramentu. Remane apoi la apreciarea Juriului, câtu crediementu se atribue martoriloru.
Tribunalulu nu dâ locu cererei paroch. Munteanu.
Profes. Volkl insinua mullitate in contra acestei hotariri.
Arz de Straussenburg: Privitoriu la întrebările ce au a se pune martoriloru, dorescu se se intrebe fia-care martoru câ: fost’a de fagia candu s’a tînutu cuventarea ?
Câ tînutu-s’a acea cuventare asia după cum s’a are-tatu din partea acusatoriului, seu câ aceea s’a tînutu cum se afla in notitiele acusatului, respective in articulii „Telegr. rom."?
Martorii cari in decursulu cercetarei prin judele de instrucţiune au depusu juramentulu, nu se su-punu altui juramentu nou, dar acei martori cari nu au fostu chiamati si ascultaţi de judele de instrucţiune, depunu juramentulu, după care urmedia ascultarea martoriloru.
I.	Martorulu Joanu Popoviciu fassionedia: Amu fostu de fagia candu s’a tînutu cuventarea de d-lu pro-topres. Hannia, dar fiindu-câ pe mine nu m’a interes-satu acea cuventare, eu nu am fostu cu atenţiune la coprinsulu ei; de alta parte este acum de multu de candu s’a intemplatu acesta si asia eu nu’mi mai potu aduce aminte de cuprinsulu acelei cuventari si de cuvintele rostite de vorbitoriulu.
Hannia, luandu voia dela presiedintele, întreba pe martoru: Coprins’a acea cuventare vreo vetamare asupra parochului Munteanu ?
D. Preda: protestediu contra punerei astoru feliu de intrebari si rogu pe inclitulu tribunalu a nu le admite, de orece la astfeliu de intrebari au se respunda juraţii si nu martorii.
Tribunalulu nu admite punerea acestei intrebari.
Hannia câtra martoru: Nu’ti aduci aminte părinte, câ se fiu disu in cuventarea mea: aveţi unu preotu, unu preotu bunu?
Martorulu Popoviciu: Nu’mi aducu aminte.
Se chiama martorulu.
II.	Comanu Baca, carele sustîne: am fostu de fagia candu s’a tînutu cuventarea funebrala, o am as-cultatu dela inceputu până la sfersitu; acea cuventare funebrala s’a tînutu asia precum se afla in conceptulu d-lui ppopu Hannia, care s’a cetitu inainte si nici de cum după cum se scrie in „Telegr. rom." La intre-barea speciala martorulu respunde: imi aducu bine aminte câ d-lu ppopu Hannia a disu: mai aveţi unu preotu, unu preotu bunu, dar pe acesta nu l’ati crescutu dv., acum in loculu repausatului nu aveţi pe nimenea din sinulu dv., vedeţi dara, dati-ve copii la scola, cresteti’i câ se aveţi omeni invetiati, câ se nu fiţi siliţi a cere totu dela alţii.
Preda câtra martoru: adeveratu e câ părintele Hannia a disu in cuventarea sa: daca va dâ Ddieu câ comun’a acesta se aiba preoţi mai invetiati etc. (cetesce intregu pasagiulu respectivu?)
Baca: nu e adeveratu; acesta n’a disu d-lu ppopu Hannia in cuventarea sa.
Urmedia martorulu
III.	St. Oprisiu, carele fassionedia: „Am auditu cuventarea ce a tînutu d-lu ppopu Hannia la inmormentarea parochului Joanu Manta si după cum am auditu cele ce s’au scrisu in „Telegr. rom.", trebue se martu-risescu, câ in „Telegr. rom." se coprindu multe, cari d-lu Hannia nu le-a disu in cuventarea lui."
La intrebarea pusa din partea presiedintelui, câ se arete martorulu, cari sunt acelea vorbe coprinse in „Telegr. rom.", cari nu le-a disu ppulu Hannia?
Martorulu respunde, câ nu este in stare a le numi apriatu, fâra atâta scie, câ ppulu Hannia asia a vorbitu precum i s’a cetitu aici cuventarea d-sale, dar nu după cum s’a scrisu in „Telegr. rom." si câ ppopulu Hannia n’a disu câ parochulu Munteanu e unu veneticu, unu strainu ; isi aduce aminte bine si de aceea, câ ppulu Hannia a indemnatu poporulu se’si dee copii la scola, câ se aiba omeni invetiati pentru tote trebuintiele din comuna.
La intrebarea pusa din partea ppului Hannia, martorulu respunde: si de acea imi aducu bine aminte, câ s’a disu in cuventare: mai aveţi unu preotu, bunu preotu.
Parochulu Munteanu face eseptiune asupra mar-torelui, sustînendu câ si elu i este dusîmanu.
La intrebarea presiedintelui, câ de unde si pen-truce i este martorulu Oprisiu dusîmanu?
Munteanu respunde: martorulu e socru lui Jacobu Arsenea, poporanului meu; acesta imi este mie dusîmanu, prin urmare si martorele imi este dusîmanu.
Stefanu Oprisiu reflectă: ce are părintele Munteanu cu ginerele meu Jacobu Arsenea, este treb’a loru, dara eu nu am nici o dusimania asupra părintelui Munteanu. Esceptiunea parochului Munteanu nu se pri-raesce.
IV.	Martorulu Joanu Rebega fassionedia: am fostu de fagia candu s’a tînutu cuventarea funebrala dela inceputu până la sfersitu. D-lu ppopu Hannia a tînutu o cuventare frumosa, plina de invetiaturi; tocmai asia a vorbitu precum se afla scrisu in cuventarea d-lui Hannia, carea mi s’a cetitu. De acelea ce se scriu in „Telegr. rom." d-lu Hannia n’a vorbitu.
Hannia câtra martore: Iti aduci aminte, câ am disu in vorbirea mea: mai aveţi unu preotu, bunu preotu?
Martorulu: imi aducu forte bine aminte câ s’au disu: mai aveţi unu preotu bunu, sdravanu preotu.
Hannia câtra martoru: Cine a eschisu pe parochulu Munteanu dela inmormentarea repausatului parochu J. Manta ?
373
OBSERV ATORIULU.
Martonilu: înşine noi, fatnili’a repausatului preotu Manta, pentrucâ câtu timpu a zacutu bolnavu repausa-tulu socru, parochulu Manta, părintele Joachiinu Mun-teanu niciodată nu l’a cercetatu in bol’a sa; ba si pana a fostu sanetosu, l’a necinstitu si l’a vatematu.
Era in dio’a inainte de ce a muritu parochulu Manta, a chiamatu preoţii din Cristianu si din Poplac’a se’i faca tain’a sfîntului Maslu; eu insutni m’am dusu la părintele Joachiinu Munteanu si am cerutu se’mi dea „Evangeli’a" carea trebuia la maslu; părintele Munteanu inse n’a voitu se mi-o dee, asia in câtu amu trebuitu se ne rogamu de preotulu celu unitu de ne-a datu „Evangeli’a." Prin acesta repausatulu socru, părintele Manta, intr’atâta s’a superatu si s’a amarîtu, in câtu cu limba de morte ni-a lasatu, câ nu cumva parochulu Joachiinu Munteanu se ia parte la inmormen-tarea lui.
V.	Martorulu G. Popa cere mai ăntaiu, câ se i se cetesca fassiunea depusa inaintea judelui de instrucţiune; acesta denegandui-se din partea presidiului, mar-toru)u fassionedia: Mi aducu bine aminte câ cuventa-rea funebrala s’a tînutu in intielesulu acela, câ poporului se’si dea copii la scola, câ se aiba omeni invetiati din sînulu seu. Cumcâ părintele Joachiinu Munteanu in cuventarea funebrala s’ar ti presentatu poporului câ unu strainu, veneticu, nu e adeveratu, din contra d-luppopu Hannia l’a presentatu câ pe unu bunu preotu cu cuvintele: „mai aveţi unu preotu, bunu preotu."
La intrebarea, câ cine a eschisu pe parochulu Munteanu dela imnormentare ?
Martorulu respunde: tiindu parochulu repausatu Joanu Manta greu bolnavu, tocmai in diu’a inainte de ce a muritu, a chiamatu preoţii din vecinătate câ se’i faca sf. Maslu; ginerele părintelui repausatu, Joanu Rebega s’a dusu la părintele Joachiinu Munteanu, câ se’i cera evangeli’a carea trebue la Maslu, inse părintele Munteanu n’a voitu se’i dee evangeli’a; Rebega intorcendu-se acasa fâra evangelia si tare necajitu, mi-a disu câ se duce si strica usi’a bisericei si ia evangeli’a, carea nu e proprietatea parochului Munteanu. Eu inse l’am inbunatu si i-am disu se nu faca un’a câ acesta, câ voiu aduce eu evangelia. Asia in’ainu dusu eu iu-sumi la parochulu unitu din locu, carele bucurosu mi-a datu evangeli’a din biseric’a unita. In urin’a acestora si-a esprimatu preotulu Manta dorinti’a cu limba de morte, câ daca preotulu Munteanu ’ia facutu atâtea superari si neplăceri in vietia, nici la inmormentarea lui se nu participe, si asia famili’a repausatului l’a eschisu pe părintele Munteanu dela imnormentare.
Parochulu Munteanu fagia de fassiunile acestoru doi martori spune, câ repausatulu Manta in bol’a sa a fostu parte la munte parte in spitalulu din Sibiiu, din care causa elu nu l’a potutu cercetâ. Câtu pentru ca-sulu din urma cu evangeli’a, este adeveratu, câ densului câ celu de ăntaiu representantu alu bisericei si câ celu mai responsabilu pentru cărţile si odorele bisericesci, n’a voitu se se ia ceva din biserica fâra scirea lui si crede câ s’ar fi cuvenitu se functionedie si densului la bolnavulu seu colegu, cu atâtu mai virtosu, cu câtu după ce s’a intorsu preotulu Manta dela Sibiiu a casâ, a crediutu acusatulu câ neintielegerile de mai inainte au incetatu.
VI.	Jacobu Hanzu, cere câ se i se cetesca fassiunea făcută la judele de instrucţiune, după ce acesta i se denega, fassionedia: Eu amu fostu de fagia si am ascultatu cuventarea ce a tînutu d-lu ppopu Hannia dela inceputu până la sfersitu; nu’mi mai potu aduce aminte de cuvintele, si de coprinsulu acelei cuventari, atâta inse imi aducu forte bine aminte, câ d-lu ppopu Hannia n’a vorbitu nimicu de reu despre părintele Joa-chimu Munteanu; din contra a disu câ e preotu bunu, a indemnatu pe omeni se’si dea copii la scola, era de acelea de cari se scriu in „Telegr. rom.“ D-lu ppopu Hanuia n’a vorbitu. (Am voitu se se constate, câ in cuventarea funebrala fagia de preotulu Munteanu amu accentuatu d e bunu preotu, pentru câ se se convingă si „Telegr. rom." si corespondentele lui, câ — de si tota „prudenti’a" se vede a fi confiscata de ei, — mi-au mai reinasu si mie totuşi atâta părticică din aceea, câ se potu judecâ câ asi comite o mare incon-secuintia a presentâ publicului pe acelu preotu, câ pe unu bunu preotu, si apoi in unu resutletu a pro-vocâ pe acelu publicu: e strainu, e veneticu, vi e inimicii preotulu Munteanu, dati’lu afara din comuna. H.)
VII.	Emanuilu Villetz (acusatorulu J. Hannia arata, câ martorele e chiamatu numai câ se fassionedie in privinti’a administrarei fondului bisericei si a depunerei ratiociniiloru). Martorulu deci arata: n’am fostu de fagia la inmormentarea parochului Manta, nu sum fiu alu bisericei ortodoxe, dar am fostu notariu comunalii in Gur’a-rîului dela anulu 1861 — 1877. Pe la anulu 1861 seu 1862, fiindu biseric’a ortodoxa din Gur’a-rîului ne-corespundietore, comun’a politica Gur’a-rîului a datu o bucata din pădurile comunali, câ se se taie in decursu de 6 seu 7 ani si din vendiarea lemneloru se se for-medie unu fondu, pentru câ se se pota zidi o biserica corespundietoria. La inceputu lucrului acesta, adeca ta-iatulu si vendutulu lemneloru au fostu numai iu man’a preotimei si a representantiloru bisericei gr. res.; dar fiindu-câ lucrulu nu mergea tocmai bine, d-lu ppopu Hannia ingrijatu câ se nu se alega nimicu din întreprinderea acesta, a luatu lucrulu mai de aprdpe amana. Sciu câ in totu anulu d-lu ppopu venea in fagi’a locului si facea socotel’a inaintea representantiloru bisericei in cancelari’a comunala, despre lemnele taiate si ven-dute, la cari socoteli mai mulţi ani am functionatu eu in persona câ actuariu. Socotelele făcute se depuneau in totudeuna in cancelari’a comunala lângă alte acte tînatore de infiintiandulu fondu bisericescu, era unu alu doilea exemplariu de socoteli, d-lu ppopu ilu luâ cu sine. Câtu timpu am fostu eu notariu in Gur’a-rîului acele socoteli [au fostu in cea mai buna ordine si nimenea n’a avutu cea mai mica banuiala, ba din contra representantii bisericei au fostu totudeauna multiami-
tori pentru grij’a si acurateti’a părintelui protopopu Hannia.
Dr. Volkl: Unde se afia acele ratiocinii si inaintea cui a depusu ppopulu Hanuia ratiociniile ?
Villetz: pe câtu timpu m’am aflatu eu câ notariu in Gur’a-rîului si adeca până la a. 1877 acele ratiocinii, precum am disu mai susu, se aflau in cancelari’a comunala, in unu scriniu anumitu, dinpreuna cu planulu zi-dindei biserici si cu alte harthii de biserica tînatore, in cea mai buna ordine. Ce s’au facutu cu acele ratiocinii de candu eu am esitu din notariatulu comunei Gur’a-rîului, si unde se afla acele acum, eu nu potu scf; era d-lu ppopu Hannia pana candu d-lu judecatoriu regiu Petru Roşea a fostu inspectoru politicu preste Gur’a-rîului, insogitu si de acesta, ratiociniile le-a facutu totudeauna in caucelari’a comunala, inaintea representantiloru comunei politice si bisericesci greco-resarit. in Gur’a-rîului.
VIII. Martorulu Zacharia Joanoviciu fassionedia in limb’a magiara urmatoriele: Am fostu de fagia dela inceputu până la sfersitu la tînerea cuventarei fune-brale din cestiune. Acea cuventare s’a tînutu in intielesulu după cum aceea s’a cetitu in sal’a acesta, nici de cum inse nu in intielesulu insemuariloru parochului Joachimu Munteanu. Eu in cuventarea tînuta de d-lu ppopu Hannia n’am aflatu nici unu cuventu cu care se fia vetamatu seu injositu pe părintele Joachimu Munteanu inaintea publicului, din contra amu auditu si eu câ l’a numitu bunu preotu. D-lu ppopu Hannia pri-vitoriu la acesta parte a cuventarei sale a aretatu ome-niloru lips’a de barbati cu invetiatura din comun’a Gur’a-rîului si ’ia indemnatu câ se,si dee copii la scola si la invetiatura; era fagia de fiiulu repausatului preotu Joanu Manta a indemnatu poporulu, câ se’lu sprijinesca, pentru-câ se nu fia silitu murindu acum tatalu seu, a’si intrerumpe studiile gimnasiali.
La dorinti’a acusatoriului se cetescu si fassiunile martoriloru Jac. Arsenia absentu si Zacharia Ichora. mortu, depuse inaintea judelui de instrucţiune, dupacum acelea se afla publicate in „Observatoriulu" Nrulu 91 pag. 362 si 363.
Not’a. „Telegrafulu romanu" lucrandu pro domo, fassiunile toturoru martoriloru, dar anumitu a le acestoru doi martori, le-au reprodusu tare ciungarite si falsificate. H.
Arz de Straussenburg protestedia contra cetirei din motivu, câ numai fassiunile aceloru martori se potu ceti la pertractarea cu juraţii, cari chiamati fiindu, din ori-ce motivu nu s’au infatiosiatu. De orece inse martorii amintiţi de Dr. Folkl nu au fostu chiamati inaintea juratiloru, fassiunile loru depuse la judele de instrucţiune nu se potu ceti aici.
Tribunalulu nu dâ locu carerei d-lui Folkl.
Dr. Folkl insinua nulitate.
Arz de Straussenburg observâ inainte de iucliia-ierea pertractarei de probe, câ parochulu Joach. Munteanu a mai fostu condamnatu de judecatori’a cercuala din Selisce, pentru vetamare de onore, adaugandu câ acesta observare o face pentru aceea, câ cine vatema odata onorea unuia, acela probabilu o vatema si a altuia; de altmintrenea daca cu ocasiunea cererei natio-naleloru s’ar fi observatu cele prescrise, a buna seina nici parochulu Joach. Munteanu n’ar fi ascunsu acesta inpregiurare.
Parochulu Munteanu observâ, câ acestu processu inca nu este definitivii inchiaiatu, fiindu elu apelatu la istanti’a a IlI-a.
Arz de Straussenburg reflectedia, câ sententi’a fiindu aprobata la istanti’a a II a devenitu valida.
Aperatoriulu Preda presentedia acţiunea comunei bisericesci din Gur’a-rîului, in carea se provoca ppopulu Hannia se’si dea socotela despre administrarea fondului pentru zidirea bisericei si arata totuodata, câ acesta acţiune s’a inaintatu dejâ la tribunalu, cerendu cetirea ei.
(„Telegr. romanu" in Nr. 125 a. c. însemna intre parintese: „misîcare in publicu," notediu si eu intre parintese, câ in decursu de 25 ani câtu am fostu proto-presbiteru in activitate până la 1 Septembre 1878 si dela datulu acesta incependu, de candu adeca am depusu servitiulu activu ppresbiteralu până la 16/28 Oct. 1880 adeca: până la dio’a pertractarei processului meu de pressa, nimenea din nici o parte, nici privata nici oficiala, nici cu celu mai leganatu cuventu nu m’a pro-vocatu a depune vreo socotela si anume despre fondulu bisericei din Gur’a-rîului. Privitoriu la acţiunea înscenată de d-lu adv. de Preda — după cum acesta s’a aretatu in „Observatoriu" Nrulu 89 pag. 356 — data fiindu tribunalului cu pugine dile inainte de pertractarea processului de pressa, inca la 25 Octobre, va se dica cu trei dile inainte de pertractarea processului de pressa, fu resolvita de tribunalu si respinsa din causa câ d-lu adv. de Preda n’a fostu autorisatu si plenipo-tentiatu din partea comunei bisericesci Gur’a-rîului la asemenea acţiune; prin urmare d-lu adv. de Preda — „mala fide" a presentatu juriului unu falsiticatu.)
Arz de Straussenburg: după inchiaierea procedu-rei de instrucţiune, nu se mai potu produce dovedi noue, de orece astfeliu nu s’ar potea restitui paritatea partideloru. Daca se producu acte noue, nu e cu poţi ntia a se convinge despre esactitatea si provenienti’a loru, nu se pote pronuntiâ asupra coprinsului si valorei loru, prin urmare este in contra cetirei actului presentatu.
Dr. Folkl: spriginescu parerea advocatului Preda cu atâtu mai multu, cu câtu couformu legei in acestu casu dovedirea adeverului este admissibila. Si eu voiu încerca a dovedi, câ acusatorulu n’a portatu ratiociniulu in regula despre fondulu administratu de densulu. îmi reservu dreptulu in acesta privintia a presentâ si eu mai multe documente.
Arz de Straussenburg: intrebarea, daca documentarea adeverului este admissibila, are se se resolve numai la sfersitulu pledariloru, inse daca este câ intrebarea se se decidă de acum, atunci nu pote consimţi
cu vederile d-lui Dr. Folkl, de orece documentarea adeverului in afaceri de pressa, conformu esmissului miui-sterialu, este admisibila numai la funcţionari publici si la fapte conplinite de aceştia in oficiu, acesta inse aici nu are locu, de orece acusatorulu nu este funcţionarul publicu, ci preotu, nu servesce statului, ci bisericei; §. 101 proced. pen. definesce conceptului de functtonariu publicu in acelu intielesu, câ de acesta categoria se tînu numai aceia, cari indeplinescu afaceri de ale gu-bernului. De altcum acusatorulu nu voiesce a se feri de documentarea adeverului, ci se supune ei, inse nu aici este loculu pentru a face acesta.
Eu nu sciu daca acestu actu de care e vorb’a nu s’a facutu numai „in usum delphini“ si după ce trece pertractarea, se nu se mai vorbesca despre elu. Nu voiescu se dicu câ in acestu casu e asia, dar nu am avutu ocasiune a cunosce acestu actu, prin urmare sum in contra cetirei lui.
Profes. Folkl e cu totulu in contra acestei interpretări a notiunei „functionariu" din causa, câ ea este diametralii opusa spiritului si literei legei. Sub cuven-tulu „funcţionarii!,“ codulu penalu celu nou intielege nu numai pe acela, carele directu seu indirectu inde-plinesce afaceri de ale gubernului, ci pe fia-care persona, carea la mandatu publicu represinta unu oficiu publicu si provede agende publice, prin urmare administrarea averei publice este o agenda urmata la mandatu publicu si inplinita de unu functionariu publicu. Seu dora administrarea de 36,000 fl. este numai o pas-siune privata a santiei sale? administrarea averei bisericesci urmedia in intielesulu statutului organicu, sanc-tionatu de Majestatea Sa si publicatu de legislativ’a Ungariei câ alu IX articulu de lege din 1868 (??) si acusatorulu a fostu datoriu a observâ prescrisele acestei legi si a le urmâ întocmai, era nu a’si face norme de administrare după placului santiei sale. Unu padurariu nu indeplinesce agende de a le gubernului, inse elu se subsumedia sub conceptului „functionariu publicu," de si nu are guleru de auru si stele, in tocmai cum este unu policistu functionariu publicu. Paragrafulu citatu din partea contraria n’are altu intielesu, de câtu câ documentarea adeverului este admisibila acolo, unde se trac-tedia despre vreo afacere publica, si ni ine nu va nega, câ in acestu casu administrarea fondului bisericei din Gur’a-rîului a fostu si este o afacere publica de inpli-nitu, conformu articulului de lege IX din 1868 alu statutului organicu(??) Deci rogu pe iiiclitulu tribunalu a admite documentarea adeverului.
Tribunalulu se retrage si după o consultare de V, ora reintornendu-se in sal’a de pertractare enuntia, câ a decisu, câ nu admite documentarea adeverului, din motivele §§-loru 233,561 si 264 a cod. pen. nou, cari precisandu conceptului functionariloru publici, i numera taxativu, dar intre aceştia nu se afla funcţionarii bisericesci.
Dr. Folkl cere a se ceti din actele de instrucţiune protocolele siedintieloru comitetului parochialu din Gur’a-rîului, unde s’a decisu a se sili fostului ppopu Hannia se’si dea socotel’a despre manipularea fondului pentru zidirea bisericei.
Tribunalului nu admite cetirea acestoru acte, ba-sandu-se pe decisiunea de mai inainte, prin carea nu s’a incuviintiatu documentarea adeverului.
Dr. Folkl insinua nuditate contra acestei decisiuni.
Presiedintele enuncia inchiaierea pertractarei de probe si dâ locu pledoariiloru.
(Pricepemu detorinti’a unui aperatoriu, unui juris-consultu fagia de clientulu seu. Nu pricepemu inse cum va justificâ d. dr. Preda „falsulu" seu de acţiune, cu carea a esitu asupra prot. Hannia, care acţiune erâ dejâ respinsa; cum Dr. Folkl jurisprudenti’a, moralitatea si conscientiositatea sa de dreptu si legalitate, candu acelu d. sciendu, câ preste stratagem’a inscenata de d. de Preda cu acea ficţiune de acţiune tribunalulu reg. trecuse dejâ la ordinea dilei, elu totuşi cu atâta „verva" (după T. R.) calaresce pe acelu „falsificaţii", câ pe unu adeveru, câ pe o realitate. Respectivii dd. sesi dee singuri sema. H.)
Celu de antaiu cuventu l’a avutu acusatorulu Hannia, carele in limb’a germana se adressedia câtra tribunalulu regiu si câtra juraţi in urmatoriele :
„Daca iau cuventulu, o făcu acesta spre a da espressiune positiunei mele durerose. Dloru! pentru mine, carele in vieti’a mea nu am avutu nici unu processu, pe nimenea nu am inprocessuatu, nici am fostu inprocessuatu de cineva, este forte durerosu, câ astadi in etatea mea înaintata, se me aflu in acestu locu, intre aceste bariere, fia si câ acusatoru; indoitu durerosa inse este positiunea mea de facia, de ore ce precum vedeţi, sunt necessitatu a rădică incusa in loculu acesta alu justiţiei si alu legalitatiei in contra la doi colegi, mai multu, in contra duoru fraţi de oficiu, si mai multu: in contra duoru foşti şcolari ai mei. Daca totuşi o făcu acesta, o făcu domnii mei, pentru-câ celu mai mare si celu mai pretiosu bunu alu fiacarui omu de omenie si adeca: oridrea mea publice atacata, se o supunu scutului si apararei legei si a d-vostre D-loru juraţi, pre carii manifestarea de onore in vieti’a d-vostra publica v’a pusu judecători si v’au chiamatu a judecâ despre acestu mare bunu alu concetatieniloru d-vostre.
Iertati-mi câ pre scurtu se ve espunu originea acestei istorii regretavere :
In 9/21 Septembre 1879 more parochulu din Gur’a-rîului Joanu Manta, unu barbatu mie din tineretie si prin oficiulu meu ppresbiteralu de 25 de ani de aprope cunoscuţii. Casulu mortiei mi s’a notificatu prin martorii dd. Joanu Rebega si George Popa, cu acea recercare câ, după dorintia reposatului se iau si eu parte la festivitatea inmormentarei, carea s’a statoritu pe 11/23 Sept. la 12 bre. Am facutu acesta. In diu’a liotarita la 10 ore eram in Gur’a-rîului, unde am mai aflatu inca alţi siepte preoţi: doi din Sadu, doi din Poplacâ, unulu din Sibielu, unulu din Cristianu si unulu din Siura mare, carii inca veniseră la acea imnormentare; totuodata am
374
OBSERVATORI ULU.
aflatu cumca tinerulu parochu din Gur’a-rîului, Joach. Munteanu, in urm’a dorintiei de pe urma a reposatului, din caus’a mai multoru vătămări si superari ce in vietia au avutu a suferi dela acela, că acesta dicu, prin omenii reposatului a fostu eschisu dela participare la actulu inraormentarei.
După ordinea decretata in biseric’a nostra, preo-tulu ingropatoriu alu unui parochu este respectivulu ppresbiteru sau la casu de inpedecare alu acestuia, delegatulu lui.
Aflandu eu cumcâ respectivulu ppresbiteru de atunci, acum deja reposatulu Moise Toma inca nu era venitu, ra’am retrasu in o chilia la dlu Jacobu Arsenea, unde gazduiamu, am asceptatu până la 2 ore d. am., dar timpulu acesta, l’am petrecutu cu compunerea si scrierea unei cuventari funebrali. Era 2 ore d. a. si deorece nici ppresbiterulu nici delegatulu lui nu venise — parochulu Joach. Munteanu, cerele din oficiu era da-toriu se incunosciintiedie pe ppresbiterulu despre casulu morţi ei, a intrelasatu a face acesta — am facutu dis-positiunile necessari ca se se incepa ceremoniile ingro-patiunei. Sub conducerea mea si asistatu de cei siepte numiţi preoţi din afara, s’a celebratu ceremonialulu funebralu prescrisu, după a cărui seversire am tînutu cuventarea ce compusesemu si scrisesemu, inaintea publicului adunatu. De care cuprinsu a fostu acea cu-ventare, acesta vi s’a inpartasitu tocma inclitu tribunalu si d-loru juraţi! Pugine dile după casulu acesta de morte si adeca in 7 Octobre 1879 vine „Teleg. rom.“, o foia ce apare- aici si care mie ini-a fostu totudeauna ofensissima si in Nr. 112 din 25 Septembre st. v. in o corespondentia anonima din Gur’a-rîului arunca asupra mea cele mai neaşteptate si mai injositorie învinovăţiri si adeca:
1.	câ eu asi fi prevaricatu in parochia Gur’a-rîului spre daun’a parochului localu Joach. Munteanu;
2.	câ vorbirea mea funebrala nu ar fi fostu altu-ceva, decâtu o agressiune publica asupra acelui parochu;
3.	câ eu asi fi defraudata bani publici bisericesci;
4.	mi se inputa sumetia si inprudentia, necapacitate de oficiulu cu care sunt investitu, ba câ a’si lucrâ dea-dreptulu in contra aceluia, câ professoru de moralu a’si predicâ inmoralitatea, a’si provoca poporulu la resistentia si la revolta, câ asessoru consistorialu l’asi provoca la nesupunere facia de mesurile luande din partea acelui consistoriu.
In urma unui respunsu scurtu alu meu, publicatu in „Teleg. rom.“ Nr. 115 ex 1879 prin care susunu-mitele învinovăţiri le-am respinsu câ pe nesce calumnii malitiose, se grabesce acelu „Teleg rom.“ si in Nr. 118 nu numai sustiene afirmatiunile din Nr. 112 ci me pre-sentedia publicului seu câ pre unulu cu tote ilegalităţile intinatu.
Domniiloru! Aprope de 50 de ani traiescu in cetatea acesta cu pugina intrerumpere, dara dela 1845 asia dara de 35 de ani, câ servitoriu alu bisericei mele si câ sotiu de casatoria fâra nici o intrerumpere am traitu si traiescu in legatur’a societatiei omenesci din locu. In acestu periodu in multe privintie forte agi-tatu — neluandu-se afara nici anii 1848/9 in cari am trebui tu se vinu in atingere cu omenii regimului de atunc isi cliiaru si cu asia numitulu „rbgtbnitelbszek," — in care periodu eu câ representante alu cetatiei, alu scaunului, alu dietei si alu universitatiei naţionali am con-lucratu după modestele mele poteri, nu numai n’a avutu nimenea nimicu in contra mea, ci din contra cu bucuria si cu plăcută satisfactiune potu mărturisi câ eu in tote sferele societatiei de aici, la micu si la mare, fâra deosebire de naţionalitate, de credintia si de colore politica me bucuru de o deosebita stima. In biseric’a mea me afiu inaintatu la celu mai inaltu rangu la care după institutiunile bisericesci pote ajunge unu individu de
starea mea, si acesta nu prin favoruri ci după onestitatea si după servitiile mele fidele si îndelungate. Sum membru mai multoru societăţi patriotice: alu societatiei istorico-naturali, alu Asociatiunei transilvane pentru li-teratur’a si cultur’a poporului romanu; alu bancei de asiguratiune „Transilvania," alu institutului de creditu si de economii „Albin’a“; suni membru alu represen-tantiei comitatului Sibiiului si alu comissiunei permanente alu aceluiaşi; timpu mai indelungatu de 10 ani am administratu fondurile bisericei mele de sute de mii de florini fâra câ acelea se ti suferitu dauna de unu cruceriu; sub durat’a de 25 de ani a oficiului meu ppres-biteralu afacerile bisericesci si şcolari le-am vediutu sporindu si inaintandu precum si infiintiandu-se si spo-rindu-se fonduri bisericesci si şcolari, era anumitu ce privesce comun’a Gur’a-rîului, cu tota consciinti’a, potu se’mi revindicu mie si supraveghierei mele corecte, me-ritulu, câ părintele Joach. Munteanu candu la 1878 a intratu câ parochu in acea comuna, a aflatu unu fondu bisericescu de 32,000 fl. v. a. in cea mai buna ordine.
Mi-am permisu a enumerâ tote acestea nu cu altu scopu, de câtu câ se aretu, câ, daca ocupu si eu o modesta positiune in societatea civila si bisericesca, apoi acea positiune este onorifica.
Deci daca acele incriminatiuni ale „Telegr. rom.“ in sine si pentru sine-luate sunt desonestatore si pentru unu cersitoriu de pe strade; cu câtu mai virtosu trebue se fia acelea desonestatore pentru mine, candu acelea mi se făcu din partea unui fostu scolariu alu meu, care insumi am contribuitu de se aflâ in positiunea de astadi, precum este părintele parochu Joachimu Munteanu, si candu acelea s’au facutu inaintea publicului celui mare intr’unu jurnalu latîtu?
Cumcâ acesta este asia, cutncâ aceste învinovăţiri reutatiose si din ventu luate ale parochului Joachimu Munteanu si ale „Telegr. rom.“ au escitatu opiniunea publica asupra mea in direcţiuni varie, se vede din ur-matorele: Unu domnu carele in cercurile de aici este binecunoscutu nu numai câ Dr. jurisci si câ probatu jurisprudentu, intalnindu-me in Octobre 1879 pe la „arini" m’a interpelatu cu urmatorele: „D-le ppopu, dar ce polemica se porta erasi in „Telegr. rom.“ asupra d-tale?“ Unu altu domnu advocatu si Dr. juris me intempina cu întrebarea aprope vatamatoria: „dar ce comedii ai facutu d-ta in Gur’a-rîului ?“
Unu alu treilea domnu din class’a superiora a inteligentiei romane din locu s’a esprimatu in urinato-riulu modu: „este totuşi batjocura, cum „Teleg. rom.“ te târae erasi in tina. ?“
De acestea si de feliulu acestora mai multe espri-mari de indignatiune mi s’au facutu din apropiere si din depărtare câ cum pote fi permisu „Teleg. rom.* si corespondentiloru lui a procede astfeliu fâra nici o sfiela.
Sau se se pota câ onorea unui cetatianu pacînicu, inaintatu in ani, servitoriu in restimpu de 35 ani alu bisericei si alu societatiei, se fia liberu espusa sagetiloru dujmaniei, reutatiei si resbunarei in unu stătu de dreptu si regulatu in care avemu fericirea de a viatiui ?
Despre acesta a judecâ si a ve enuncia astadi d-loru juraţi! este problem’a si chiamarea d-vostre. Cu cea mai mare linisce asteptu verdictulu d-vostre, de orece am cea mai firma convingere câ si d-vostra, tocma asia precum si eu, tîneti strinsu la principiulu: onorea este celu mai mare si celu mai scumpu bunu alu omului, care bunu incredintiatu scutului conscientiei d-Yostre, nepedepsitu nu este iertatu a se atacâ sau a fi an-gustatu.
(Va urmâ.)
Auditi, vedeţi si mirati-ve!
1
S .ft £
S ‘ r»

Garfurile de argintu Britania, primite dela o massa concursuala a unei mari Fabrice de argiutu Britania.
devenite falita, se dau cu ori ce pretiu, sau mai bine disu gratuitu.
Trimitieudu 11. 7. — in bani gata sau cu rambursa ori ciue primesce urmatdrele 50 obiecte cu a patra parte din valorea
reala, si adeca :
Bucăţi 6 Cutite de masa escelente, manunchm de argintu Britania, cu cutitari adeverat engle#esci „	6	Furcutie de cele mai line, argintu Britania, dintr’o bucata.
„	6	Linguri de mancare de argintu Britania, grele	si massive.
„	12	Lingnritie de	cafea de argintu Britania, de	cea inai	buna cualitate.
„	6	sustiitore de	cutite de argintu Britania, de	cea mai	buna cualitate.
„	1	lingura mare	de lapte de argintu Britania,	massiva
„	1	lingura mare	de supa de argintu Britania,	grea.
„	9	Tave de presentatu, ciselate forte finu.
„	2	sfeşnice de masa de salonu Britania pline de	efectu.
„	1	corfa de pAlic massiva de argintu Britania.
Tote 50 obiecte sunt fabricate din celu mai finu si celu mai solidu argintu Britania, care este uniculu metalu ce ce esista pe lume, care in veci remane albu si nu se pote deosebi de argintnlu adeveratu nici după o folosire de 30 ani; pentru acesta garantedia. ■	_______________________
Afara de aceste mai sunt:
18 cutite, furcutie si linguri de argintu Britania, câte 6 bucăţi tote 18 la olalta fl. 3.75.
6 linguri mici de cafea de argintu Britania, mai inainte cu fl. 3.— acum numai cu fl. —.60
u
_ o
m S « s
® 5 .- *3 ;© <* J S
1 lingura de supa 1 lingura de lapte 6 tave
6 sustiitore de cutite 1 cuteia de zacliaru 1 pareclie sfeşnice mai mari de
3.	-
1-50	„
5— *
4-50	„
4.	n n 2.— si fl. 3.—
1.—
-.50
1.50
1.50 120
1 clopotielu de masa de argintu Britania mai inainte cu fl. 4-— acum numai cu fl. 1.60 1 paharu de oua	„	„	„	„	„	„ —60	„	„	• „ -.30
1 plpernitia si salacitia „	„	„ r „	* 2 50	„	„	* „ — 75
1 ('arabile pentru otietu si uleiu, de argintu Britania mai numai fl. 3.50 si fl. 4.50 1 unealta de locu grea do puuu pe masa, mai inainte fl. 3.— acum numai cu fl. —.95-Cane de cafea si tea â fl. 2, 2-50, 3, 4; clesce de /.acbaru â cr. 35, 50, 80, fl. 1; cutii de zacharu â 2.80; presaratoriu dc zaeharu â cr. 25, 40, 75, 90, fl. 1; carafine de otietu si uleiu â fl. 2, 4; cutii de untu â cr. 75, 95, fl. 1-70, 2-80, 3-25, 4- —
inca si alţi articuli nenumerati.
Câ dovada, câ anunciulu meu	(40) 11-24
iiu este insielatoria,,
me deobligu prin acesta in publicu, daca marfa nu convine, a O reutorce: fâra nici O greutate. Indreptu la epistolele de multiamita ce mi-au venitu, si pe cari imi voiu permite ale publica successivu. — Cine doresce deci a primi pe banii sei o marfa buna si solida si nu lapedatura, se se adressedie numai câtra
A. Fraiss,
Vien’a, Rothenthurmstrasse 9, vis-â-vis de palatnlu archiepiscopescu.
Pretiurile cerealeloru
si altoru obiecte de traiu au fostu la
26 Novembre st. u. in Sibiiu :
Grâu, după cualitati ....	... 1	hectolitru	fl.	7.30	-8.30
Grâu, amesteca tu		. . . 1			5 80	-6.80
Secara 					5.60	-6.—
Papusioiu		... 1		V	3.40	-3.80
Ord iu		... 1		n	3.90-	-4.30
Ovesu					2.-	-2.40
Cartofi					1.60-	-2.-
Mazare					7.—	-8.—
Linte 					9.-	-10.—
				5.50	—6.50
Lardu (slaniua)		. . .50	Kilogram.		36.-	-38.-
Untura (unsore topita) . . .				36.-	-—.40
Carne de vita						—.46
Oua 10 de						—.25
Cursuri de Itucuresei iu Lei noi (franci).
14 Novembre st. v. 1880.
Obligaţiuni rurali din 1864 convertite cu 6% .	.	. I- 85.9/4 b.
Inprumutulu Oppenheim (Londra) din 1866 cu 8% .	„ 108-— ,,
Obligaţiuni dominiali cu 8° „............................ 105.V* ,,
— Creditu fonciariu rurale cu 7°  ....................... tOQ-— ,
— Creditu fonciariu urbanu cu 7°  ....................... 94.3/* ,,
Inprumutulu municipale alu capitalei din 1875 cu 8"/o	„ 101 -*/♦ >»
Acţiunile caliloru fer. rom. (Berlin) din 1S66 cu 5" „	„	55.— ,,
Obligaţiuni din 1868 cu 6%............................... 99 40 ,,
Priorităţi cu 8%......................................„	—•— ,,
Acţiunile bancei Romani'a din 1869 ...................... 315.— „
Daci’a, comp. de asecur. din 1871 act. (fr. 500) 8° 0	„210.— ,,
Romani’a, compania de asecur., din 1875 cu 8% act.
(200 1.) pUtitu 100.................................. 72.— „
Rent’a romana din 1875	..........................„	77.— „
Diverse :
Argintu contra auru................................... 4°/o
Bilrte hipotecarie.................................... 21/*0/,,
Florini val. austriaca...................................,	2.14 „
(41)
11—24
Numai odata
se ofere ocasiune asia de favorabila, de a procura unu orologiu escelentu, cu i vi m o t ci t o nretiulu.
grandiosa.
Raporturile politice, care s’au îvitu in intregu continen-talu Europei, n’au laşa tu neatinsa si Elveti’a. Consecenti’a a fostu emigrarea lucratoriloru in masse, care a periclitatu esis-tenti’a fabriceloru. Si fabric’a representata de noi, care e cea dintaiu si cea mai însemnata fabrica de orologe, a inchisu de o cam data fabricarea sa, incredintiaudu-ne pe noi cu vendiarea fabricatelor»! sale. Aceste asia numitele orologe-de biizunnriii-Washington, sunt cele mai bune de pe lume, sunt forte els-gantu gravurate si infrumsetiate si lucrate după sistem’a americana.
Tote orologele sunt repassate (esaminate) pe secunda si garantamu pentru lineare 5 uni.
Câ dovada n garanţiei sigure si a solidităţii celei mai severe, ne obligainii prin acesta in publicu, cu suntemii gata a reprimi si schimba fiacare orologiu, ce nu convine.
1000 remontoire de buzunarill. fâra cheie de intorsu la torta, cu mantela de cristalu, regulate cu acuratetia estra-ordinara pe secunda; afâra de aedsta aurite prin electro-galvanismu nou, dinpreuna cu lantiu si medalionu etc., pre-tiulu de mai inainte fl 25, acum numai fl. 10.20 de unnlu. 1000 ancore esemplarie de lucsii din uicol-argintu, pe 15 rubinuri cu cadranuri in emailn, aretatoru de secunde, sticla lata de cristalu, mai inainte cu fl. 21, acum numai II. 7.25 de unulu, tote repassate pe secunda.
1000 orologe-cilindre infrumsetiate in capsula de nicol-ar-gintu, cu sticla lata de cristalu, pe 8 rubinuri f6rte finu re-passato, dinprenna cu lantiu, medalionu si cutie de catifea, mai inainte II 15. acum numai II. 5 60 unulu.
1000 orologe ancore de argintu v<.ritabilu de 13 loti, probatu de oficiu Iu moiietariu e. r p< 18 rubinuri, afara de acesta aurite prin electricitate, forte finu regulate. Orologele au costatu mai inainte fl. 27 acum numai II II. IO iiutilu.
1000 orologe remontoire-Wasbington de bueunariu. din
argintu greu si veritabilu de 13 loti, probatu la oficiulu c. r. de punciare, pe langa garanţia severa, repa-sate pe secunda, cu mechanisrau de nicol asia, incâtu orologele aceste n’au nici candu lipsa de reparatura. Orologele aceste au costatu mai inainte fl. 35 si astadi se capeta cii pretiulu fabuloşii de eftinu numai cu II. 10. Afara de aedsta langa fiacare orologiu se da gratuitu unu lantiu, inedaliouu si cutie de catifea.
1000 orologe pentru domne, de auru veritabila, cu 10 rubinuri, mni inainte cu II. 40, acum cu II. 20 1000 orologe remontoire de auru veritabilu pentru domni sau ddmne, mai inainte cu fl. t00 acum fl. 40.
650 orologe de parele cu incuadratura de emailulu celu mai finu si cu mechanismu de sunatu, mai inainte cu 6 acum cu fl. 3-75 unulu repassatu.
650 orologe desteptalore. cu aparatu de larma, fdrte finu regulate, aplicabile si câ orologe pe masa de scrisu, mai inainte fl. 12 acum numai fl. 4-30.
650 pendule cu lucru fdrtc finu de sculptura in casulii înalte gotice de lemnu, de intorsu in fiacare a opt’a di, regulate finu pe secunda, fdrte frumdse si imposante ; de dre-ce unu astfeliu de orologiu si in 20 de ani mai are pretiu indoitu, se nu lipsesca astfelu de orologiu din nici o familia, mai cu sama pentru câ astfelu de piesa dc cabinetu este decoru in fiacare locuintia. Orologele aceste costau mai inainte fl. 35, acum numai fabulosulu pretiu esceptionaln de eftinu de fl. 15-75 unulu.
Comandandu cine-va orologe pendule, are se adauge si o arvuna.
Adress’a:
Desfacere de orologe
a
Fabricei de orologe Fromm.
Vien’a, Rothenthurmstrasse Nr. 9, Parterre.
Editoru si redactorii responsabilii: G. Baritiu. Tipariulu lui W. Krafft.