Observatorinlti ese de doue ori in spptemariH, Marcarea si Sambat’a. Pretiulu pentru Sibiiu pe t anu intregu 7 fl., pe 6 luni 3 fl. 50 or., dusu la casa cu 1 fl. mai multu pe anu; — trimisu cu post’a in laintrulu monarchiei pe 1 anu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — Iu străinătate pe 1 anu 10 fl. seu 22 franci, pe 6 luni 5 fl. seu 11 franci. — Numeri singuratioi se dau câte cu 10 cr. Diariu politieu, national-eeonomieu si literariu. Anulu III. Ori-ce inserate, se platescu pe serie s6u linia, cu litere merunte garmondu, la prim'a publicare câte 7 cr., la a dou’a si a trei’a câte 6 cr. v. a. si preste aceea 30 cr. de timbru la tesau-rulu publicu. Prenumeratiunile se potu face in modulu celu mai usioru prin assemnatinnile poştei statului, a-dressate de a dreptulu la Redactiu-nea Diariului -Observatoriulu“ in Sibiiu. Nr. 92. Sibiiu, Sambata 15/27 Novembre. - 1880. . • r Conflicte fără nnmern. Sângele versaiu in Clusiu inca totu mai fumega ; revolt’» de acilea ori-catu s’ar parea de puţina însemnătate, ea totu mai arunca valuri nu numai preste Ungari’a, ci trece si dincolo in Austri’a. Corpulu intregu alu oficiariloru armatei imperiale se interessedia forte aprope de casulu dela Clusiu si de sortea oficiariloru carii au participatu la con-flictulu cu Bartha, fia câ actori, fia câ secundanţi. Diariele ostei, in frunte cu „Wehrzeitung" susţinu, că Rtistow potea se aplice biciusi’a daca Bartha nu a voitu se duelledie, precum nici nu a voitu, in nici-unu casu inse nu trebuea se inerga la elu acasa, — de alta parte inse aceleaşi diarie redactate de oficiari cu multa sciintia, făcu unele revelatiuni forte neplăcute pentru toti iubitorii de pace si de liniştea publica. Anume „Wehrzeitung" descopere in doi Nri, la cate insulte sunt espusi oficiarii armatei iu mai multe garnisone din Ungari’a, pe unde mai alesu junimea unguresca cauta tote ocasiunile, câ se’i chicanedie si se’si arate ur’a loru câtra ei; oficiarii inse cunosciiudu’si bine regulamentele si tote instrucţiunile loru, disciplin’a si vointi’a comandantiloru, se ferescu pre câtu numai potu, de orice contactu cu civilii, pentru-câ acestora se nu li se dea nici-unu pretestu de a’i provoca si vetama in ouorea si caracterulu loru, care pentru oficiari este totudeauna alaturea cu vieti’a. Conflictulu din Clusiu a fostu cautatu inadinsu cu falinariulu, intocma câ si celu cu ste-gulu ungurescu dela Agri’a. Este o stratagema a kossuthianiloru invetiata nu atâtu dela italiani pana in a. 1866 câtu mai virtosu heredita din moşi de straraosi, câ se se aiba totudeauna reu cu „soldaţii nemtiesci", precum dicu ei, câ si cum astadi regimentele de linia nu aru fi recrutate din fiii si fraţii nostrii. Se observa după informatiuni exacte, ca acei doi voluntari cari au denuntiatu pe Rfistow câ le ar fi disu „câni ungureşti", au fostu doi ştrengari, leneşi, inpertinenti, nesupuşi, cerbicosi, omeni de nici-o treba, buni numai de a chicana pana la sânge chiaru si pe omulu celu mai flegmaticu; din care causa ambii au si capatatu totu note rele in cursulu anului si u’au inaintatu nici macaru la charge de corporali. Se mai constata nu numai in „Wehrzeitung" din 20 ci chiaru si in diariulu mini-sterialu „Hon" din 16 Nov., câsi la militi’a teritoriale (Ilonved), care trece de naţionala unguresca, se internpla mulţime de certe si urgii, pe care pana acum le-au as-cunsu după potintia, iu fine câ obraznici’a multoru juni trece preste tote mesurile, in câtu numai săbii’a le mai pote pune freu, tia cu acesta sunt datori oficiarii totudeauna candu sunt provocaţi, insultaţi si atacati. Daca nu insidla tote simptomele, comand’a suprema va avea de lucru, nu câ se estermine ceea ce abia se mai pote, ci numai se tina in freu ur’a si resbunarea reciproca; câ-ci adeca diariele magiare aducu mereu exemple despre conflicte noue. După diariulu „Biliar" in 18 Nov. a fostu unu duelu sangerosu in Oradea intre unu june civilistu cunoscutu câ batausiu si intre unu oficiariu dela militi’a teritoriala, din causa câ in disput’a ce avura iutr’o societate, oficiariulu a datu dreptu locotenentiloru Dienstl si Riistow dela Clusiu. (Vedi si „Kelet“ din 20 Nov.) In 19 Nov. totu la Oradea câţiva artileristi Tntrandu intr’o ospetaria, unde isi petreceau mai inulti civilisti, soldaţii pretinsera, câ din sal’a unde voru ei se’si petrdca, se esa civilistii; incepura se caute himnulu imperatului, sau cum se mai dice, himnulu poporului, „Gott erhalte unsern Kaiser" etc. firesce in limb’a germana, pentru-câ cu acesta se irite si se provoce pe magiari, cari nu potu se sufere nici limb’a nemtiesca, nici himnulu irnpe-ratJîcu. Cetatieuii inse avura totuşi atâta minte, câ se’si calce pe mania si se scrîsnesca in dinţi, dara se taca, spre a nu provoca batai de sânge. Asia dara si soldaţii gregari! (După „Szabadsâg" Nr. 223). Din orasiulu Keszthely se scrie, câ pe doui locotenti, anume Hoyer si Czedvicz din regim. 15 de husari, pre candu mergeau ser’a acasa, au versatu din ferestrile unei familii fruntasie ole spurcate. (Totu după „Szabadsâg" suplementulu din 21 Nov.) Despre unu altu conflictu intemplatu chiaru in Budapest’a in 18 si 19 Nov. intre unu advocatu magiaru si unu oficiariu imperatescu totu din caus’a macelaturei dela Clusiu, de si acela cerculedia in mai multe diarie, noi nu voimu se comunicamu nimicu, până nu se va adeveri mai de aprope, din causa câ prea ni se pare fabulosu. Aci mai adaogeinu numai atâta, câ iu diariele magiare poft’a de vendetta sangerosa merge cres-cendu, era insultele aruncate in faţi’a corpulu oficiariloru nu credeinu se'ti mai abia parechi’a in lume. Kossuthianii publicară unu vocabulariu de 30 espressiuni insultatdrie, aplicate la acelu corpu respectabile de 16 până in 20 de mii de barbati. Noi le aflaramu in „Ellenzek" si „Szabadsâg", era citindu-le ni se urcâ si noue sângele in faţia, mai alesu candu scimu bine, câ iu acelu corpu ilustru avemu si noi mulţime de fii si fraţi ai nostrii, toti câ unulu barbati de onore si devotaţi grelei loru vocatiuni. Apoi trebue se te revolţi candu cugeti câ — celu puţinu astadata, tote acestea se intempla immediatu din caus’a unei minciuni scornite de câtra doui ştrengari perde-vera, la care se potu aplicâ de o miie de ori cu mai mare dreptu es-pressiuni câ: „omu de nimicu, nerusinatu, spurcatu, brutalu, de contrabanda, infamu, poltronii, mise-rabilu, erou-pleca-fuga, gunoiulu societatiei, fera selbatica, vipera etc." Sunt semne rele acestea si noi romanii trebue se le urmarimu de aprope, si se nu ne ametimu de frasele kossuthianiloru. A cui se fia Dunarea? In locu de ori-care alta cestiune si revista de preste tieri si mari, cestiunea Dunărei trebue se ne interessedie dincoce si dincolo de Carpati, acum ddra câ niciodată, pe toti locuitorii acestoru tieri si cu atâtu mai virtosu pe romani. Ea este in sensulu genuinu alu curentului cestiune de vietia si de morte. S’a disu si se mai dice, s’a si decisu odata si de doue ori in congresse si conferentie europene, câ Dunarea trebue se fia, din p u n c t u - d e vedere alu comunicatiuuei comerciale, fluviu neutrale. Da, din punctu-de vedere comerciale, nu si din celu politieu, nici din celu stratetigu, ceea ce ar fi unu non sensu. In Octobre tr. noi amu semnalatu de multu anierintiarea preste mesura brutala a catoruva diarie mari austro-unguresci, cu „P. Lloyd" in frunte, care declarau rotundu, fara frase, câ Dunarea in-trega, până la Gurile ei trebue se ajunga cu ori-ce p r e t i u din lume in possessiunea monarchiei austro-unguresci, din care causa diplomati’a ei si pretinde, câ in conferenţia staturiloru danubiane Austro-Ungari’a, Romani’a, Şerbi a si Bulgari'a se aiba in veci nu numai presidiulu, ci si votulu diri-matoriu, adeca asia, câ unde va cumpăni votulu ei, acolo se fia maioritatea. Au voitu seu nu, se scia in Bucuresci inainte cu 2 si cu 3 luni despre amerintiarile acelea, luatu-le au in seriosu sau nu, o voru sci dumnealoru, carii se pricepu la de acestea multu mai bine decâtu pe la noi in provincia. Se pare inse, câ astadi le-a trecutu de gluma si de ori-ce stringeri de mana „caldurosa". Iu 15 Nov. s*a deschisu comissiunea dunarena europena, chiamata a decide in cestiune. . Austro-Ungari’a crediuse până de curendu, câ va avea pe maioritatea po-teriloru europene in partea sa si câ cu principatele va tînea celu multu Russi’a. Dara iu dilele din urma se spune câ lucru positivu, câ Franci’a si Itali’a aru fi trecutu in partea principateloru. Acestea ştiri au scosu pe diariele austro-unguresci din orice cuinpatu. Până si diariulu militariu „Wehrzeitung" din Vien’a iu Nr. din 20 Nov. insulta anume pe Romani’a si pe romani in termini forte asprii si in fine, nici un’a nici alfa, amerintia cu invasiune pe uscatu dicimdu, câ con figurat iun ea nefericita a României (câ o semiluna lunga dela Orsiov’a până la Bucovin’a) facilitedia armatei imperiale atâtu de bine invasiunea si ocupatiunea piutre Carpati, in câtu in puţine dile ar fi in stare se ocupe tier’a intrega, fâra a mai cugeta si la ocupare de pre Dunăre. Numit’a gazeta militară repete in fine si ea, câ pentru monarchia este o cestiune de vietia, câ Dunarea se ajunga in possessiunea ei până in marea negra. Asia dara si armat’a este aplecata a participa la resolvirea acestei cestiuni. Celelalte diarie făcu choru cerendu unisono Dunarea. „Romanulu" câ celu mai vecliiu si mai acreditatu organulu alu partidei actuale dela potere, le respunse de câteva-ori, in termini demni, inse totu asia de categorici, cu Non possumus semel pro semper, era anume in Nr. seu din 12/24 Nov. are intre altele câteva seutentie demne de tota atenţiunea, la care vomu reveni. Transilvani’a. — Blasiu, 22 Nov. st. n. 1880. Stimate Domnule Redactorul In 20 Novembre st. n. 1880, diu’a ss. Ar-changeli Mihailu si ’Gavrilu, s’a tînutu iii comun’a Sancelu adunarea generala ordinaria a despartie-mentului XX alu Asociatiunei. Adunarea a fostu una din cele mai frecuentate, la ce a contribuitu nu puţinu si buuavointi’a inteligentiei romane din comun’a numita care a pusu mai multe carutie la dispositiunea domniloru din Blasiu, cari aru voi a participa. Adunarea s’a tînutu in scol’a romana locale. Cu bucuria am observatu, câ a fostu de faţia in totu decursulu adunarei unu numeru fru-mosu din poporulu romanescu alu acelei comune, si cu unu interesu viu si cu o satisfactiune plăcută a insoţitu cu atenţiunea sa totu decursulu desbateriloru, dara mai cu seina pre ni. o. du. paroehu si protopopii locale Zacharia Branu, candu dsa a esplieatu insemnatatea espusetiunei venitorie din Sibiiu, si a indemnatu pe locuitori, câ se concurgă si ei la aceea, pentrucâ se servesca spre onorea Romaniloru. S’a mai facutu iu poporulu preseutu si una colecta in folosulu Asociatiunei si iu scurtu tempu s’a adunatu o suma frumosa. Scriitoriulu acestoru lini s’a convinsu si cu ocasiunea acesta, câ in poporulu nostru este unu capitalu frumosu de potere, care daca s’ar esploatâ precum se cuvine, in scurtu tempu amu fi in stare a ne mesura in progressu cu ori-care altu poporu din statulu acesta si a ne ocupa loculu cuvenitu după dreptu si dreptate. Nu numai in Germani’a, ci si in alte câteva staturi sunt classe forte numerose de omeni, care cu prea puţina esceptiune, nu possedu nimicu, traiescu numai din lucrulu raauiloru si pre lângă tote aceste, ei nu numai câ sunt or-gauisati preste tota Germani’a asia, câtu candu voiescu a face o revista preste progressulu loru, atunci punu in uimire prin ordinea si disciplinarea loru pre partidele bancheriloru si ale proprietariloru celoru mari; au una pressa mare înaintata, ce pote sustienea pe ori-si ce terenu lupt’a cu press’-a plutocratici ; ideile loru sunt dejâ espuse in una literatura, ce nu mai laşa a dori nimica. Dora noi, cari posiedemu cea mai mare parte a pamentului pe unde locuimu noi, nu vomu fi mai indaraptu câ 366 OBSERVATORIULU. proletariatului Europei, ce traiesce numai din mana in gura, de pe un’a di pe alfa. Nu mai are asia dar nici unu sensu obiectiunea multora, câ noi pentru aceea nu potemu inaintâ, pentrucâ nu avemu nobilime si omeni avuţi. Alte popora areta, câ si fâra de aceşti doui factori, unu poporu pote face forte multu. Dara se revenu la obiectu. Cu ocasiunea adunarei acesteia s’au facutu si alegerea noului subcomitetu, s’a decisu infiintiarea unei reuniuni agronomice, si spre scopulu acesta s’a si alesu una comissiune; s’a decisu câ despartie-mentulu se pună mare pondu pre statistic’a naţionale, deocamdată numai cu privire la pamentulu ce trece din manile Romaniloru in ale altora, si la starea sanitaria. Punctului acestu din urma este forte greu, inse pre langa una activitate continua si diligenta totuşi se pbte inpleni. Cu privire la statistica s’a luatu in consideratiune, câ astadi mane trebue se pasimu inaintea poporului nostru si cu unu programu social-economicu, pe langa celu politicu, si apoi programulu fâra de ajutoriulu statisticei nu se pote face de locu. Astfelu prin acesta adunarea a voitu numai a subministra după poteri ajutoriulu statisticu celoru ce se ocupa cu economi’a naţionale. După ce siedinti’a a duratu 4 ore intregi dela 11 a. m. până la 3 d. a., S’a inchisu prin una vorbire plina de entusiasmu de câtra fostulu presiedinte Rss. Constantinu Papfalvi, care pre langa tote adâncile sale betranetie, totuşi cu unu zelu si cu una vigore nespusa a coudusu adunarea dela inceputu până la capetu. După sie-dintia Rss. d. canonicu Joanu M. Moldovanu a intrunitu la mas’a sa in curţile din Sancelu ale seminariului, pre toti ospetii de fagia. La mesa s’a toastatu pentru Maiestatea Sa, pentru presiedintele Asociatiunei si alu despartiementului, pentru comun’a Sancelu, press’a romana s. a. Adunarea venitoria, la invitarea dlui parocliu Horsia, s’a decisu a se tînea in Bi’a. B. —• Blasiu, 11 Novembre st. n. 1880. (Urmare si fine.) Era dejâ midiloculu verei, candu comuniştii si petroleurii se intorceau amnestiati din Caledoni’a. Atunci aflâ guvernulu de bene a pasî la esecutarea decreteloru din 29 Mart. a. c. in contr’a congregatiuniloru mona-chali, carora in genere nu li se potea imputâ nemic’a, de câtu câ se sacrificau pre sene insusi pentru deapro-pele. Străină vedere! La graniti’a Franciei se intel-neau atunci celi ce au arsu cu petroleu Parisulu la 1871 cu celi ce scotu din cloacele lui pruncii celi aruncaţi acolo, pentru a face ore-candu din eli cetatieni francesi. Celi de antaniu veneau in patria triumfandu, celialalti mergeau afara lacremandu. Meritulu celoru de antaniu erâ barbari’a, pecatulu cestoralalti filantropi’a! Sermana Francia! Ai ajunsu se-’ti alungi din tiera pre celi ce ti-au facutu canalurile, ti-au taliatu pădurile si uscatu locurile cele estinse, câ cu tempu se deveni an-tani’a naţiune in lume.1) Unu atare aspectu a miscatu pre toti omenii cu simtiemente bune, si un’a mulţime de amploiaţi dela justiţia si chiaru si din diplomaţia si-au datu dimisiunea in manile ministeriului, mai voindu a trai retraşi si pote si lipsiţi, decâtu a da mana de ajutoriu la atari violentie. Inse inca nu erau alungaţi, decâtu monachii celi mai puginu poporali. Celi-lalti dein celelalte nuantie erau inca prin locuintiele loru. Bene sciâ guvernulu, câ deca va pasî si la alungarea acestora, atunci se va alarma tota tier’a. De ace’a le-au datu a intielege, câ se’si cera autorisare dela stătu. Monachii sciendu, câ prin un’a atare cerere de un’a parte aru recunosce, câ convietiuirea loru a fostu illegale pana atunci, de alta parte s’aru espune chicanariloru guvernului, despre care sciâ, câ va face multe objectiuni, numai câ se pota sa-crifieâ câtu mai mulţi din eli, au respinsu prin tăcere unu atare ofertu, si au pretinsu erasi numai tacite, câ se li se fierte si loru a trai numai sub dreptulu comunu francesu, care nu pretinde neci un’a autorisare dela stătu, deca voiescu mai mulţi a locui in un’a casa, sub legi domestice. Astfeliu a succesu guvernului a stig-matisâ pre monachi de rebeli inaintea massei, aducendu’i in critic’a pusetiune, câ de vom cere autorisare, nu voru capata; de nu voru cere, va avea ansa de a’i imprasciâ câ pre unii ce nu se supunu legiloru stalului, si asia intre Seill’a si Caribdis la totu casulu voru trebui se valedica vietiei si activitatei loru de până acumu.* 2) Atunci fostulu ministru Freycinet vediendu câ lucrulu a inersu prea departe, a cugetatu câ va îmblandi pre colegii sei, deca va cere dela monachi un’a dechiaratiune, câ eli primescu form’a de stătu republicana si nu voru lucra neci un’a data in contr’a ei. Prin midilocirea scaunului apostolicu3) monachii au si datu dechiaratiunea ') Vedi opulu „Oesterreichs innere Politik von Albertus 1879,“ unde suntu schitiate in diverse locuri meritele calugariloru pentru Franci’a. 2) Deca monachii s’aru fi supusu, atunci aru fi re-cunoscutu dreptulu statului de a le autorisâ vieti’a loru domestica. De unde urmeza, câ statulu candu ar fi volitu, i ar fi potutu alunga, si i ar fi si alungatu mai tardiu, pote cu scomotu mai puginu. Deci monachii s’au luptatu pentru unu principiu alu libertatei. 3) Câ portarea monachiloru au fostu aprobata de acaunulu apostolicu si de episcopatulu Franciei, se pote numita si inca in unu tonu blandu si si simpathicu. Inse Freycinet nici prin acesta nu si-a potutu inblandî pre colegii sei, din care causa s’a si retrasu. Acum foculu din cabinetulu ministeriului isi estinse deodata flacar’a preste tota Franci’a. Ministeriulu acel’a, care sufere logele francmasoniloru fora a le octroâ neci un’a autorisare, ministeriulu acel’a, care sufere câ in fagi’a lui, in Parisu, in suburbiele cele mai radicali, in conferintie de a le comunistiloru se se traga prin noroiu ori-ce adeveru religiosu, ministeriulu acel’a, care nu a disu unu cuventu, candu consiliulu municipalu din Parisu a eliminatu din scole tote cărţile, cari contienu numai cuventulu: Ddieu; ministeriulu acel’a, care opresce ofi-cialiloru sei a’si cresce pruncii in scole basericesci; ministeriulu acel’a care nu are nece unu cuventu de reprobare, pentru foile cele ultraradicali din Parisu, cari in modu asia grobianu ataca religiunea, câtu foile cele oneste se geneza a le si reproduce4); ministeriulu acest’a cu ajutoriulu bajoneteloru si alu gendarmiloru incepiu se alunge din celulele loru pre monachii, caror’a nu li se potea imputâ nemic’a, decâtu câ pre lângă totu pretin-sulu progresu, in inim’a loru mai este inca locu destulu pentru credinti’a in Ddieu si in baseric’a lui. Si pre lângă tote, câ ministeriulu a voitu a impiedecâ ori-ce concursu si manifestare a poporului, prin ace’a, câ pre nesimţite s’a apucatu de lucru, totuşi cu miile au fostu de fagia la alungarea calugariloru, aruncandu-le buchete si cerendu in genunchi benecuventarea loru. Numai in Marsili’a, unde la 5 ore demineti’a s’au facutu esecu-tiunea, au fostu de fagia la 10,000 omeni, senatori, deputaţi, funcţionari, ofieeri si alţii de tote categoriele, manifestandu’si simpathi’a fagia cu monachii.5) In fagi’a unei atari violentie esecutate fagia cu aprope la 300 monastiri, tote elementele nobile din Franci’a, trebuira se’si pună intrebarea, câ ore potu merge mai departe de mana cu unu atare guvernu. Si cele mai multe la intrebarea acest’a au respunsu cu nu; din care causa până acum’a la 500 de funcţionari din regiunea mai inalta si-au datu dimisiunea, ne mai voindu a mai ave nemicu comunu cu unu atare guvernu; si nu este un’a dî, in care se nu primesca guvernulu 15—20 de dimisiuni din tote sferele; era in 7 Novem. insusi veteranulu Dufaure, unulu din edificatorii repu-blicei de astadi, spalandu’si manile, isi depuse dimisiunea in manile ministeriului.6) Ma indignatiunea a trecutu si dincolo de canalu si foile angLse celebre in tota lumea: Times, Standard, Pali Mall Gazette, dicu numai adeverulu candu se esprima, câ prin esecutarea decreteloru din Martiu, guvernulu actualu din Franci’a si-a in-strainatu pre toti omenii oneşti, si nu au mai remasu cu elu decâtu: „la canaille et Ies voyous,“ plebea si cocierii.7) Nu spre aperarea legiloru s’a inscenatu lupt’a ace-st’a, ci spre alungarea lui Ddieu din scola, apoi din vieti’a poporului, si in urma din stătu. Baseric’a inse la tote aceste respunde cu: Alios ego vidi ventos, aliasque prospexi animo procellas! Erâ cei ce mai punu inca atâta pondu pe baserica si religiune, câtu isi voru lua tempu a ceti şirurile aceste, acelia puna’si man’a pe anima si judece, cine este celu vinovatu si cene este celu nedreptu, lupulu seau mielulu, monachii seau guvernuluK Dr. Alesandju Gram’a. Ungaria. — Budapest’a. Precum observaseramu si in Nr. precedente, desbaterile asupra budgetului curgu neasemenatu mai iute decâtu in ori-care altu anu de mai inainte. După desbaterea generala, care a tînutu numai 5 dile, in 22 Nov. s’a si votatu mai intregu budgetulu ministeriului de fi-nantie, in care au datu numai de o pedeca, la cestiunea vendiarei dominieloru statului, unde extremii, câ Helfy, Mocsâry si alţii au incollitu câ nisce lupi flamendi pe ministeriu. Ministrulu de finantie comit. Juliu Szapâry se aparâ de ei precum s’aru apara unu oieriu pe pustele Ungariei si scose o raaioritate prea modesta contra loru. Vorb’a este, câ se mai afla dorainie de ale statului, pretiuite in 40 de milione florini v. a., din care dice ministrulu, câ se vendu totu numai de câte 5 milione pe fiacare anu, pentru câ prin vendiarea de prea multe moşii dintr’odata, se nu scadia valorea acelora, cum si a altoru private, de care şe punu mereu la toba (mai de curendu erasi vreo optu, pretiuite dela 50 mii până preste 1 milionu fl.); era candu a promisu ministrulu, câ sumele incassate din vendiarea dominieloru se voru intrebuintia numai la investiţi uni reali, folositorie, atunci extremii au strigatu intre risete sarcastice cu terminulu ame-ricanu Iiumbug, care va se dica minciuna. In 23 discussiunile s’au invertitu multu pe langa acea parte a budgetului. vede din epistol’a Papei adresata Metropolitului Parisu- Guibert si publicata pe la inceputulu lunei curente in mai multe foi. 4) Tote aceste se potu vede din foile francese, deca cinev’a numai urmaresce cu atenţiune misicarea cea grandiosa in Frauci’a, dara cu deosebire in foile catolice, cari lucruri de aceste se indatineza ale inregistrâ. 5) Vedi „L’Univers“ din Octobre si Novembre; unde din cele aduse se potu vede si in „Pester Lloyd" de pe acelasiu tempu. 6) Vedi dimissionarile aceste in „L’univers“ din dilele din urma. 7) Vedi estrasele din foile aceste in „L’univers“ din 8 Nov. a. c. Afara din diet’a unguresca, intru o comissiune decurgu alte orecare discussiuni, de care va trebui se ne interessamu forte de aprope, din cause forte grave. Este asia numit’a enquetta a ministrului de interne, a cărei vocatiune este a elabora unu proiectude reform’a comitateloru (municipieloru). De nu ne insiela memori’a, acesta ar fi alu patrulea experimentu facutu dela inceputulu dualismului cu comitatele si alu nou el ea dela 1849 incoce, in corp ore vili, precum dicu medicii. Cestiunea principale este aci, daca funcţionarii municipali voru mai fi aleşi, sau denumiţi de a dreptulu de câtra gubernu. Scie tota lumea pe la noi, câsi alegerea acesta de acuma, intemeiata pe candidatiune de câte trei la fiacare postu, in realitate nu este alegere, ci denumire, câ-ci prefectulu candidedia pe cine’i place lui; apoi alegerile nu se făcu pe vietia si nici cu dreptu de pensiune, ci numai pe câte 6 ani, in câtu bieţii funcţionari se afla necurmatu intre frica si spe-rantia. Mai este inse si alta causa ce trece in scandalul, care ne face se urmarimu de aprope lucrările acelei comissiuni. Curatu si respicatu resulta din tote discussiunile rnembriloru ei, câ scopulu principale este si cu acesta orgauisare noua desnationalisarea mai virtosu a romaniloru din Banatu si Transilvani’a, depărtarea dintre densii a oricărui functionariu de naţionalitate romanesca prin denumiri in alte parti neromanesci, incercarea de a magiarisa pe poporu prin funcţionari cu totulu străini, aduşi de airea si mai de aprope din Secuimea cea flamenda. Totu in acea comissiune s’a disu, câ denumirea imme-diata este ceruta si in interessulu acelui numeru mare de familii nobilitarie magiare, scapatate forte tare in averi, pentru câ se se pota susţinea macaru din salariele loru, si care n’au ajunsu tocma de totu la sapa de lemnu, se’si rescumpere din pamenturile zalogite, sau se cumpere altele. Adecă: astadi, pe la a. 1880 se decopiadia aprope din litera in litera sisthera’a de germanisare din dilele ministeriului Alex. Bach (1850—1859), care a cadiutu cu sgomotu. Se tine prea bine minte, câ Bach ajunsese la atâta nebunia in fanatisraulu seu de germanisatoriu, in câtu pe la 1854—6 preparase si unu planu de a desfiintia chiaru si alegerea primarii o ru si a no tarii or u prin comunele rurali si a introduce denumirea de câtra ministeriu, totu numai de primari si notari nemţi, sau de alţi individi străini, cunoscători de limb’a nemtiesca. Asia departe ajunsese nerusinat’a tirania a despotismului. Mare desperatiune trebue se domnesca in sufletele aceloru omeni, carii mai potu crede in realisarea unoru planuri atâtu de chimerice. Romania. — (Dela si no du.) De candu se deschise sessiunea anuale a sinodului României, destinata a decide in marea cestiune a revisiunei de traducere si a tiparirei cartiloru bisericesci cu litere latine (amu potea dice europene), cum si afaceri mari de ale clerului de miru, appare in diariele din capitala si câte unu actu bisericescu si unii articlii religiosi-morali, cari merita a fi relevaţi din noianulu certeloru politice si sociali, adesea pe câtu de passionate, tocma pe atâta si sterpe. Asia aflamu in „Pressau dintru o serie iuuga de epistole critice, care uneori scapata si in pessiraismu desperatu, vreo trei, dedicate starei morale, reli-giose si clerului. Ni se cere dincoce, câ se le reproducemu. O vomu face, câ de si pessimiste, totuşi sunt instructive. Asta-data damu aci unu altu actu după „Binele publicua, insogitu de o scurta prefatiune a redactiunei. Facultatea de teologia. Fia-care omu, care doresce câ nemulu roma-nescu se inaintedie câtu mai multu pe calea cul-turei si a civilisatiuuei, a vediutu cu intristare, cum biseric’a romana,care este unu factoru insemnatu in cultur’a nostra, a remasu inapoi, si clerulu ro-manu neaveudu o cultura inalta, nu pote se’si in-deplindsca sacr’a missiune cu demnitate. Au fostu timpuri in vechime, candu chiaru poporale vecine veniau si se adapau cu sciintiele in scolele udstre. Fraţii noştri din Bucovin’a si din Trausilvani’a au scoli inalte de teologia, si numai Romani'a independenta se nu aiba o asemenea scola? In acâsta stare de decădere a bisericei, âta câ unu episcopu cu sentimente generose si roma-nesci a propusu in siedinti’a sinodului de eri, câ se infiintiedie o facultate de teologia, nu cu mij- OBSERVATORIULU. 367 locele gubernului, ci sacrificandu chiaru salariulu seu, pentru a vedea cu unu cesu inai inainte cle-rulu romanu ajunsu la trept’a ce i se cuvine. Acestu deranu episcopu este Ghenadie alu Argesiu-lui, pe care in tote inpregiurarile ilu vedemu celu dintaiu a sacrifica pentru scola si pentru biserica. Onore acestui demnu episcopu ! Eta si propunerea : Prea sfinţiţi părinţi si fraţi intru Chris-tosu mitropoliti si episcopi si membri ai sântului sinodu. Primindu toiagulu păstoriei alu eparchiei Ar-gesiului, gândirea mea a fostu di si nopte pironita la ide’a, cum s’ar potea face, câ simtiulu religiosu si moralitatea poporului, care din ce in ce merge spre decădere, se se inaltie si biseric’a romana se infloresca si se se rădice la acea strălucire din vre-mile vechi, candu chiaru poporale vecine veniau si se adapau cu sciinti’a teologica in scolele romane. Din esperienti’a de tote dilele si din caleto-riile mele in tierile apusene mai înaintate in cultura si in civilisatiune de câtu noi, am capatatu convingerea, ca simtiulu religiosu si cu sine si moralitatea poporului si biseric’a, care este hranitorea acestoru simtieminte, nu se potu rădică, de câtu printr’unu cleru lurainatu. Dar acestu cleru luminatu se formedia numai intr’o scola malta de teologia, care se fia alaturata la universitate, pe lănga celelalte scoli inalte de filosofia, de dreptu, si altele. In adeveru semiuariele actuale, avendu-se in vedere, că preoţii nostrii de acum 40 de ani abia poteau se scrie si se citesca, au facutu multu pentru luminarea clerului. Acesta inse nu este destulu, pentru câ clerulu se fia pe aceeaşi trepta de cultura si inaintare in scientia cu societatea laica. Acesta trebuintia o simtimu cu totii si de aceea statulu din candu in candu tramite tineri, câ se studiedie teologi’a in străinătate, precum in Germani’a, in Russi’a, in Greci’a si in alte parti. Chiaru gubernulu austriacu simtiendu trebuintia de o cultura mai inalta a clerului ortodoxu din Buco-vin’a, a facutu o facultate de teologia, in care sciintiele teologice se predau mai multu in liinb’a germana. In Sibiiu prin silintiele si sacrificiile mitropolitului Siaguu’a este iufiintiata de mai mulţi ani o scola inalta de teologia si chiaru miculu regata alu Greciei posede o facultate de teologia. Aceste institute inalte au facutu, câ fraţii noştri din Bucovin’a si din Transilvani’a se aiba unu cleru multu mai luminatu si crescutu pentru biserica, de cătu alu nostru. Apoi daca la fraţii noştri de sub stapanirea Austriei se afla asemenea institute inalte, in Romani’a independenta, in centrulu românismului, se nu poterau infiintiâ o facultate de teologia, de unde se esa preoţi cu crescere si cunoscintie inalte după cerintiele timpului de fagia? Cătu despre mijlocele, cu cari s’ar potea infiintiâ o facultate de teologia, se potu găsi usioru. Avemu barbati distinşi, cari potu forte bine figură câ professori la o facultate de teologia. Astfeliu sunt prea sfiinti’a sa părintele Archiereu Suhopanu in Jasi, doctorulu Barbu Constantinescu si alţii in Bucuresci, par. Stefauelli in Cernăuţi, archimandri-tulu Hamza in Aradu, cari sunt recunoscuţi pentru eruditiunea loru teologica. Inse, fiindu-câ statulu are in timpulu presentu multe nevoi, la cari trebue se faca fagia, eu credu, câ acum ni se dă prilegiu cu acesta inpregiurare se aretarau turmei, ce pastorimu, câ suntemu ade-verati ucenici ai lui Christosu si vrednici urmaşi ai strabuniloru noştri mitropoliti si episcopi, cari isi puneau vieţi’a in primesdie si nu se temeau chiaru de morte, candu erâ vorb’a se apere biseric’a si poporulu romanu, atâtu in potriv’a vras-masiloru diu afara, câtu si a inpilatoriloru din naintru. Intemeiatu pe aceste considerante si crediendu, câ Inaltu Prea Sfinţiile loru mitropolitii si fraţii mei intru Christosu episcopi, sunt inspiraţi de ze-lulu sacru de a face, câ patri’a si biseric’a romana se infloresca, viu eu smeritulu si celu mai inicu intre episcopi, a ve rogâ se primiţi urmatorea propunere : 1. Se se rdge onor. ministeriu a infiintiâ in-mediatu facultatea teologica in capital’a României. 2. Se se număsca professori romani cunoscuţi prin eruditiunea loru teologica, câ se se incepa câtu mai curendu anulu ăntaiu de teologia si 3. Pentru acoperirea cheltuieleloru trebuintiose oferescu gubernului jumetate din salariulu meu pe timpulu de doi ani si rogu smeritu si pe Inaltu Prea Sf. Vostra mitropoliti si fraţi episcopi, se ne unimu cu totii a sacrifică jumetate din salariele ndstre pe timpulu de doi ani pentru radicarea unui asemenea monumentu nationalu. Pentru care fapta generosa biseric’a si poporulu romanu ve voru fi recunoscători si ve voru binecuventâ. Ghenadie Il-lea, episcopu alu Argesiului. P r u s s i' a. — Berii nu. Apoi se mai cutedie a dice cineva, câ nu existe Nemesis, dreptate ddiesca res-bunatoria ! Iu congressulu europenu tînutu la Ber-linu, coudusu si influeutiatu de principele Bismark după placulu seu, s’a decisu in contra României si a stateloru balcanice raesur’a despotica de a indigena in tierile loru pe toti evreii fâra nici-o alegere, născuţi acolo sau veniţi de airea, buni rei, oneşti sau hoţi. Insulte nenumerate, sila morala, ba chiaru si amerintiari cu armele isi auai Romani’a cu anii intregi dela tdta Europ’a; diariele străine se aruncaseră asupra romanilom câ nisce potai de câni selbatici din Afric’a, totu numai din caus’a evreiloru. Era astadi! In Aten’a filosofiloru nemtiesci, in Berlinu capital’a Prussiei si dela 1871 a Germaniei intregi, s’a intemeiatu asia n u m i t ’a liga an tise mitica, alu cărui scopu pronuntiatu pe sute de mii de pagine este: impedecarea jidoviloru străini de a se mai asiedia in Germani’a, mărginirea drepturiloru politice pentru cei ce se afla locuitori in acelu stătu, limitarea ramuriloru de comerciu pentru jidovi, mesuri politienesci mai stricte decâtu pentru germani, incercarea de a i creştina etc. Agitaţiunea contra evreiloru curge pe fagia. in vederea si audiulu lumei. mai bine de doi ani. In fine lig’a inaintâ si o petitiune a n ti se mi ti ca de a dreptulu la diet’a Prussiei. Iu fruntea ligei stâ iususi parochulu curtiei regesci dr. Stocker, cu câţiva prefecţi, inca si unii generali, apoi alţii cu diecile de mii. Acea petitiune se dete in desbatere publica la 22 si 23 Nov. Deputaţii evrei si evreofili se apara pe vietia pe morte contra celoru mai violente atacuri venite din partea adversa, si anume dela numitulu parochu, care dise intre altele, câ aci nicidecum nu pdte fi vorba de persecutiuuea religiuuei, nici de a natio-nalitatiei sau rassei de omeni, ci numai de apararea cea mai energiosa contra coruptiunei, demoralisa-tiunei, lăcomiei, rapacitatiei evreiloru, cari ori-unde se asiedia intre creştini, ii reducu la sapa de Iemnu, ăra press’a periodica pre câta este in man’a loru — si este forte multa, a inveninatu preste totu moralitatea publica si privata cu productele sale desfrenate, neruşinate, pe care ei au fruntea se le numesca liberali. Resultatulu acestoru desbateri se va afla mai apoi. Asia o patira germanii cu evrei, pe carii aparasera pe morte contra altoru popora. Curatu asia o patu si ungurii, adeca precum o merita. Triumfa ?? (Urmare.) Sub decursulu cercetarei luatu fiindu la întrebare si redactorulu „Telegrafului romanu" d-lu Nicolau Cristea, acesta dâ urmatoriulu respunsu in limb’a magiara: „Cei doi articuli ce mi s’au cetitu, nu i-am scrisu eu, ci parochulu din Gur’a-rîului Joaehimu Munteanu, carele mi ia trimisu cu rogarea, câ se’i publicu in „Te-legrafulu romanu. Prin urmare nu iau asupra mea responsabilitatea fagia de acei articlii, ci aceea o va luă asupra’si scriitoriulu loru. De altmeutrene eu in acei articuli nu vedu nici o vetamare de onore, de orece ei coprindu numai fapte inplinite." Din fassiunile toturoru martoriloru se vede dar, câ „Telegrafulu romanu" Nr. 112 ex 1879 in corespon-denti’a din Gur’a-rîului au reportatu si publicatu neade-veruri, calomnii, nici de cum fapte iupliuite, ci scornituri reutatiose; era redactorele „Telegrafului romanu" dn. Cristea tradedia pe corespondentele seu parochulu Joa-chimu Munteanu in unu raodu, care variadia multu de generositatea cu carea s’a laudatu inaintea juratiloru, câ de ar fi sciutu, câ caus’a va veni inaintea aceloru juraţi, elu, dn. Cristea, ar fi avutu curagiulu se ia tota responsabilitatea asupra’si fagia de articulii incriminaţi. Până candu s’au pertractatu tote acestea inaintea judelui de instrucţiune, timpulu erâ ajunsu la lun’a lui Aprile 1880, era rogarea mea din 4 16 Octobre 1879 data la auctoritatea bisericesca, dorraiâ somnulu de morte. Deci, basatu pe curatieni’a conscientiei mele, pe fassiunea martoriloru; datoriu onorei si reputatiunei mele atacate si vetamate publice, ignoratu siabaudonatu din partea auctoritatei bisericesci; m’atn ve-diutu necessitatu a dâ cursu liberu procesului dejâ in-ceputu la tribunalulu regiu, caruia la 23 Aprile 1880 am inaintatu acţiunea mea la tribunalu. Onorabile d-le jude de instrucţiune! La provocarea ddto 12 Aprile a. c. Nr. pr. 12/1879, intimata in 13 Aprile a. c. si pe temeiulu §. 23 rep. de pressa, am ondrea a substerue iu terminulu legalu urmatoriulu : Adu de acusatie. înainte de tote declam, câ privescu aretarea criminala câ o intregire a actului de acusare si rogandu-ve se o presentati dinpreuna cu adusele, onor. Juriu, ine marginescu de asta-data a aretâ numai aceea, ce după §. 25 regul. de pressa este o neaparata recerintia a actului de acusare si anume: Acusarea mea se intemeiedia pe intregu coprin-sulu corespoudentiei aparute in „Telegrafulu romanu" Nr. 112 din 1879, datata „Gur’a-rîului in Septembre 1879“ si signata cu „z", care imi schimosesce cu in ten tiu ne cuventarea ce o am tînutu la inmormen-tarea parochului repausatu Joanu Manta si’mi atribue nisce espressiuni, care eu nu le-am folositu si la cari corespondentulu adauge nisce observări, ce invdlva pentru mine o vetamare de onore cu atâtu mai virtosu, cu câtu eu ocupu in biseric’a mea positiuni insemnate, in timpii de mai mulţi ani câ protepresbiteru, asessoru consistorialu, professoru de teologia si directorii, si mai cu seina pentrucâ corespondenti’a a aparutu intr’o foia, care e sustînuta de biserica, e cetită de clerulu intregu si considerata câ or ga nu oficiosu. îmi inte-meiediu acus’a mai departe pe intregu coprinsulu res-punsului aparutu in Nr. 118 alu „Telegrafului romanu" din anulu 1879 in rubric’a „locu deschisu." In deosebi sunt vetainatore urmatorele diceri din corespondenta : a) „Cuventulu funebralu rostitu de p. J. Hannia „s’a presentatu in form’a unei agressiuni contra paro-„chului Joanu Munteanu." b) Urmatorele cuvinte din 2): „Ba a staruitu câ si fostulu protopresbiteru trac-„tualu, p. Joanu Hannia se fia silitu a’si dâ ratiociniulu „despre manipularea averiloru bisericesci din Gur’a-„rîului. Acesta se intielege de sine, a trebuitul se pro-„duca sânge reu in debitori si manipulanti. Era cuven-„tatoriulu a sciutu unde lovesce, candu a disu: se nu „îmbie scormouindu si atîtiandu,.. . nu stricandu cele „ce alţii au facutu si au diresu." Not’a 3 intrega: „Parochulu J. Munteanu nu e nascutu in ace-„sta parochia. Inpregiurarea acesta dâ ansa oratorului, „câ servindu-se de inalt’a sa auctoritate, se’lu presinte „poporului câ pe unu strainu veneticu, inpusu poporu-„lui, si care nu se interessedia de binele poporului, mai „multu, nu tîne cu poporulu, este vrasmasiu poporului. „— Cine ar fi potutu aştepta atâta inprudentia din par-„tea unui directorii seminarialu si totuodata asessoru „alu consistoriului archidiecesanu? A provocă pe po-„poru la neascultare fagia cu preotulu seu, ba indirectu „a’lu provoca la revolta, dovedesce, intre altele, o ne-„mărginită încredere in sine." Not’a 4 intrega: „îndemnarea la filantropia este o frumosa fapta a „preotului. Dar candu acestu indemnu are de macsima „finis sanctificat media," ce respunsu va dâ unu „professoru de morala? D-lu cuventatoriu care e si „professoru de morala, provoca pe poporu directu la „neascultare fagia cu eventualele ordinatiuni ale con-„sistoriului (din care de altraintrea si d-sa face parte) „in respectulu intregirei acelei parochii." Mai departe urmatorele diceri din respunsulu publicatu in „Telegrafulu romanu" Nr. 118 din anulu 1879 in rubric’a „locu deschisu" : „Constatediu inse, câ d-lui Hannia i este inposibilu „a negă, cumcâ si-a permisu cu volnicie a calcă in „pitiore ordinea bisericesca si a prevaricâ iu parochi’a „Gur’a-rîului, in daun’a parochului de acolo si a disciplinei." Si in sfersitu urmatorea dicere: „Faptulu acesta alu d-sale inse nu este celu din-„taiu si fâra pareche. Mai sunt caşuri, in cari d-sa „si-a uitatu de sine si de positi’a sa." Fiindu-câ corespondentulu imi schimonosesce cuventarea si pe temeiulu acestoru schimonosiri a le sale me presentedia pe mine, care sunt dignitariu bisericescu, asessoru consistorialu, directorii de teologia si professoru de morala, inaintea cetitoriloru unei foi ce trece de organu oficiosu alu consistoriului, cetitori, cari sunt mai cu seina preoţi, invetiatori, teologi absoluţi si in genere coreligionari de ai mei, — câ pe unu omu atâtu de patimasiu, usioraticu si preocupatu, in câtu sunt in stare se mergu din Sibiiu la Gur’a-rîului, pentru a înnegri intr’unu cu ventil funebralu pe unu preotu incepe-toriu inaintea poporului si a’i păgubi stol’a; me presen-tedia câ unu omu nemoralu care uitandu’si de datorintia si abusandu de autoritatea sa provoca pe poporu la revolta contra preotului seu si a consistoriului, era activitatea ce o amu desvoltatu in timpu de 25 ani câ protopresbiteru spre multiauiirea mai mariloru mei si a tractului meu, voiesce a o maculâ prin aceea, câ me infatisiedia inaintea opiniunei publice câ pe unu omu care nu a administraţii cu fidelitate banii incredintiati lui si fundatiunile, si care nu voiesce a dâ socotela de câtu silitu, si fiinducâ in fine corespondentulu nu numai câ repetedia aceste lucruri, d mai adauge, câ acestu casu nu este fâra pareche — câ-ci eu mai de multe-ori mi-am uitatu de mine si de positiunea mea, — elu prin acesta comite delictulu vetamarii de onore, normatu in §. 488 c. pen. Invinovetiescu de acestu delictu in prim’a linia pe preotulu gr. or. din Gur’a-rîului d. Joaehimu Munteanu, care eonformu protocolului luatu la judecator’ia cercuala reg. din Salisce in 27 Novembre 1879 a recunoscutu, câ este autorulu articuliloru incriminaţi, — era in a dou’a linia pe venerabilulu protopresbiteru si asessoru consistorialu d-lu Nicolau Cristea in Sibiiu, si anumitu nu numai pentrucâ densulu câ redaetoru alu „Telegrafului romanu" in intielesulu regulamentului de pressa din 27 Maiu 1852 §. 34 este responsabilii pentru articulii penali ce aparu in foi’a sa, ci si pentrucâ densulu a publicatu articulii din cestiune câ materialii binevenitu, in deplina consciintia, câ me va compromite prin trensii in susu si in josu. 368 OBSERVATORIULU. Pentru a confirma acesta, me provocu la mărturisirea depusa in protocolulu din 8 Novembre 1879, ala-turatu la actele de instrucţiune, in care (redactorulu) dice, că nu ia resposabilitatea asupra sa, de alta parte inse nu vede nici o vetamare de onore in articulii din cestiune, pentrucâ acestea „coprindu numai fapte." Prin urmare densulu considera espressiunile co-prinse in articulii incriminaţi de ale sale. Me provocu si la mai mulţi numeri de ai „Telegrafului romanu,“ in deosebi inse la numerii 87, 88 si 89 din anulu 1871 si la numerii 63, 66 si 68 din anulu 1873, in cari me ataca in modulu celu mai necrutia-toriu, numindu-me, catilinistu, petroleistu si vipera, si amerintiandu-me câ pe viitoriu se voru sili a calea vi-per’a nu pe coda, ci deadreptulu pe capu. Voiu avea onorea se cetescu la pertractarea cu juraţii unele diceri din acei numeri. Din tote aceste fapte se vede, câ, densulu me persecuta sistematicesce si publica in foi’a sa bucurosu si dela ori-cine articuli cari sunt meniţi a me vetamâ. Nu potu se nu amintescu si aceea, câ d-lu jude cercualu reg. din Salisce, care a fostu recercatu se asculte martorii mei, a trecutu cerculu seu de actvitate si a lucratu contra legei, pentrucâ densulu aprobandu intentiunea acusatului, câ espressiunile desonoratore si vatematore se se dovedesca, ’ia ascultatu in privinti’a acesta si martorii lui, fâra nici o recercare competenta. Si procedur’a acesta nu este admissibila după §. 7 alu ordinatiunei ministeriului de justiţia, prin care se nor-media procedur’a juriului si eu trebue se protestediu contra unei asemenea repetitiuni. Si acesta o făcu, nu pentrucâ credu câ espressiunile vetamatore se voru po-tea dovedi — pentrucâ si protocolele luate cu martorii acusatului dovedescu tocma contrariulu — ci o făcu pentru-câ legea se fia respectata. Martorii cari voru trebui se fia citati si ascultaţi asupra inpregiurariloru atinse in aretarea mea criminala, sunt cei numiţi in list’a alaturata. In sfersitu, făcu inca de acum declaratiunca, câ pentru casulu de condemnare voiescu, câ in contra d-lui Nicolau Cristea se se aplice numai pedeps’a in bani, — era contra d-lui Munteanu, pentru care positiunea sa involva inpregiurarea agravatore a §. 494 lit. b), voiescu se se aplice §. 499 c. pen. in tota asprimea sa si sententi’a prin care va fi judecatu se se publice la orice casu in aceeaşi foia. Deci ve rogu se binevoiţi a substerne acestu actu de acusare inpreuna cu tote actele de instrucţiune prea onorab. presidiu alu judecătoriei de pressa cu recerca-rea, câ se binevoiesca a convocâ juriulu si a condamna pe acusati. La pertractarea juriului eu voiu fi representatu prin d-lu Arz de Straussenburg, advocatu in Sibiiu, dar me voiu infatisiâ si eu in persona. J. Hau ni a. (Va urmâ.) Sciri diverse. — (Societatea academica „Junimea1") Prea onor. d-le redactorul Comitetulu societatiei academice „Junimea" din Cernăuţi isi ia libertatea a recurge la bunavointi’a d-vostre rogandu-ve se binevoiţi a introduce in prea stimatulu diariu urmatoriulu anunciu: Societatea academica „Junimea" din Cernăuţi a alesu in siedinti’a generala ddato 10 Novembre a. c. in comitetu pe d-lu Severinu Procopoviciu stud. fii. câ pre-siedinte, pe d-lu Lazaru Vicolu stud. fii. câ vicepresie-dente, pe dn. Titu de Cuparencu stud. juris. câ secre- tariu, pe dn. Georgiu Borcea stud. juris. de cassariu si pe dn. Erastu Mandicevschi stud. juris. câ controloru. Apoi a alesu in comissiunea revedietore pe dn. Grigoriu Onciulu stud. fii., pe dn. Victoru Iliutiu stud. juris. si pe dn. Victoru Vasiloschi stud. juris., in urma in comissiunea literara pe dn. Joanu Telega stud. fii., pe dn. Lazaru Vicolu stud. fii. si pe dn. Stefanu Po-pesculu stud. juris. Câ membrii eineritati s’au denu-mitu dn. Toderu Bujoru prof. gim. si dn. Joanu Danu când. de fii. pentru meritele loru fagia cu societatea. La siedinti’a sociala din 16 Novembre a. c. s’au proclamatu câ membrii onorari: dn. Alexandru baronu Vasilco proprietariu mare si membru alu senatului im-perialu, dn. Niculau cav. de Hormuzachi propriet. mare, dn. Mihaiu Piteiu c. r. consil. de tribunalu si deputatu imperialu, dn. Joanu Sbiera professoru de universitate, dn. Joanu Bumbacu professoru si dn. Artemiu Berariu parochu in Ciahoru, pentru ofertele cele generose si pentru interesulu si zelulu celu viu, ce’lu manifestedia fagia cu societatea. Nota: Jurnalele romanesci sunt rogate a reproduce acestu anuntiu. Cernăuţi, 18 Novembre 1880. Cu tota ştim'a Comitetulu. Post’a redactiunei. — Bucuresci. Iubitulu nostru colegu forte reu. Me rogu de patientia numai pentru pugine dile. — O rasei’a. Respunsu prin posta. — Gherl’a, 16/28 Oct. et 11 Nov. Nu se pote. — Curticiu, 17 Nov. Dela Juliu—Oct. nu mai este ex. intregu, dela 1/13 Oct. inainte avemu. Pretiiiril»* cerealeluru si altoru obiecte de traiu au fostu la 23 Novembre st. n. in Sibiiu: Grâu, după cualitati . Grâu, amesteca tu . . Secara ............... Papusioiu . . . . Ordiu................. Ovesu................. Cartofi............... Mazare................ Linte ................ Fasole................ Lardu (slănină) . . . Untura (unsdre topita) Carne de vita . . . Oua 10 de . . . . 1 hectolitru fl. 7.10 -8.10 l 99 5.60 -6.60 l 11 5.60 -6 — l r 3.10 —3-50 l 91 99 3.90 -4.30 1 99 i > 1.90 -2.30 1 19 >1 1.60- -2.— l 99 7.- -8.— 1 »> 11 9.- -10.- l 19 11 5.50 -6.50 50 Kilogram. 11 36.- -38.— 50 99 19 36.- —.40 1 99 19 —.40 —.25 Cursuri de Bucuresci in Lei noi (franci). 11 23 Novembre 1880. Obligaţiuni rurali din 1864 convertite cu 6% . . Inprumutulu Oppenheim (Londra) din 1866 cu 8% . ,, Obligaţiuni dominiali cu 8° 0........................... — Creditu fonciariu rurale cu 7"',..................... — Creditu fonciariu urbanu cu 7° ...................... Inprumutulu municipale alu capitalei din 1875 cu 8% », Acţiunile caliloru fer. rom. (Berlin) din 1866 cu 5% », Obligaţiuni din 1868 cu 6%..............................„ Priorităţi cu 8%........................................„ Acţiunile bancei Romani’a din 1869 „ Daci’a, comp. de asecur. din 1871 act. (fr. 500) 8% „ Romani’a, compania de asecur., din 1875 cu 8% act. (200 1.) plntitu 100...............................„ Reut’a romana din 1875 ........................„ D iverse: Argintu contra auru.................................. 4°/0 Bilete hipotecarie................................... 2'/*°^o Florini val. austriaca.................................., 2.14 1. 85.- b. , 108.— , 104--, 100— „ 93.— , 99-'\ , 55.— „ 98.40 310.— 215.- 70.— 77.— P Auditi, vedeţi si mirati-ve! o ~ .2 5 K E I i * ei « « £ £ E * t- a O o O V