Observatoriuln ese de doue ori in septemana, Mercurea si Sambat’a.
Pretiulu
pentru Sibiiu pe 1 anu intregu 7 fl., pe 6 luni 3 fl. 50 cr., dusu la casa cu 1 fl. mai multu pe anu; — trimisu cu post’a in laintrulu monarchiei pe 1 anu întregii 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In străinătate pe 1 anu 10 fl. seu 22 franci, pe 6 luni 5 fl. seu 11 franci. — Numeri singuratici se dau câte cu 10 cr.
Diariu politieu, national-eeonomieu si literariu.
Anulu III.
r
Ori-ce inserate,

se platescu pe serie seu linia, cu litere merunte garmondu, la prim’a publicare câte 7 cr., la a dou’a si a trei’a câte 6 cr. v. a. si preste aceea 30 cr. de timbru la tesau-rulu publicu.
Prenumeratiunile se potu face in modulu celu mai usioru prin assemnatiunile poştei statului, a-dressate de a dreptulu la Redactiu-nea Diariului
Observatoriulu" in S i b i
Nr. 89.
— Sibiiu, Mercuri 5/17 Novembre. —
1880.
Recensiune asupra cartiei: Convorbiri economice deJoanu Ghiea.
Editiunea III. Doue volume. Bucuresci 1879.
(Urmare.)
Trecemu la partea II din voi. I care cade in a. 1864 si suna despre: Creditu. Aci auctorulu are a face mai multu numai cu Manea, oieriu si plugariu cunoscutu d-sale din copilăria si amicu, de si Manea alu nostru nici nu scrie nici nu citesce, ci este precum se dice si pe la noi, omu prostu, neinvetiatu in scole, dara in realitate scie mai multe decâtu mulţi cărturari cu renume, din causa câ elu cugeta si rationedia. Simplu in obiceiurile lui, iraiesce după munc’a sa, din spinarea oiloru si din grăsimea pamentului, porta opinci, sumanu (zeghe, tiundra) si căciulă de oie; nu scie de eresuri, lucra si martile si joile dintre pasci si rosalii, era candu vine la Bucuresci, trage totudeauna la boieriulu auctoru, cu care nu s’a certatu nici pentru rcvolutiunea din 1848, nici pentru conventiunea dela Balta-Limanu, nici cea dela 1858, nici plebiscitulu, nice legea rurala nu iau potutu altera sentimentele, scurtu, Manea isi cauta de economia si oile sale. Intr’o di venindu la Bucuresci se ia după „boieriu“ prin strad’a D 6 m n e i, candu acesta intra dintr’unu comptoaru in altulu, cu scopu case cumpere o suma de bani cu alţi bani, câ se’i tramita la Londra. Lucru nepriceputu pentru Manea, care inse nu laşa in pace pe auctorulu nostru, ci ilu ia de scurtu câ se’i spună si lui „cum e aia“. Pravalia (bolta) de bani, marfa de bani, bani marfa. Ce vorbe sunt acestea ? Auctorulu nostru ii esplica lui Manea; acesta se face totu urechia, pana ce invetia si elu, ce bunătate nepretiuita este creditulu onestu pentru orice omu de omenia si laboriosu.
Daca aru invetia toti romanii maearu numai câtu invetiase Manea, ce este creditulu, ce sunt schimburile (Wechsel) si ce băncile de diverse categorii, sciu bine câ necontenitele sbierate contra evreiloru ar inceta de sine si cămătării (uşurării) ori s’ar face si ei omeni de omenia, ori ar trebui se pera de fonie.
In partea III dela p. 119 pana la 147 se dâ invetiatura despre inprumuturile statului. Aci inse auctorulu are se combata nesce idei atâtu de scâlciate, absurde si abderitice, in câtu este silitu a recurge la satira. Anume dn. subprefectu care’i intra in curte resturnatu a lenea intr’o drosca trasa de 4 cai negrii si insocitu de 4 dorobanţi,
11	pune patienti’a la o proba, pe care marturisimu câ noi nu o amu avea nici cu prefecţii nostrii cei pintenati si sabiiati din Transilvani’a. Subprefectulu omu teneru si forte inganfatu, se lauda câ a servitu
12	ani sub tote gubernele, a prinsu hoţi, a fostu la venatu cu principele Albert, si — ce mai vorba multa, si-a castigatu o suma mare de merite, camu totu de natur’a acestora; dara uite, câ nimini nu vrea se i le recunosca si se’lu fia inaiutatu de multu la vreunu rangu inaltu, mai alesu câ si Omer-pasia ’i promisese a’i tramite o cavaleria. — Dn. auctoru cerca se’lu consoledie, firesce in ironia, precum o si merita; elu inse e nacajitu câ de ce gubernulu nu are mâna de feru, de ce nu incarca mai multe inposite, pentru-câ se pota aplica funcţionari mai mulţi; se faca si datorii câtu de multe; totuodata dn. subprefectu doresce, cu multa modestia, precum se intielege despre unu teneru cu atâtea merite, câ se i se dea lui poterea in mâna, câ apoi scie elu ce ar face. In fine dn. auctoru după multa ostenela ce si-a datu câ se spele pe arapu, dicîindu câ are se’si vedia de semenaturi care i se facea tocma in acea di, lasâ pe dn. subprefectu, câ se pună singuru tier’a la cale.
In partea IV scrisa la 1865 adeca după istoriculu plebiscitu si statutu, se tractedia despre proprietate. Acestu tractatu, e unulu din cele mai instructive, in care auctorulu isi desvolta idei
le si vastele sale cunoscintie in acea materia pe 82 de pagine (151—233); avii inse pentru atunci nenorocirea, câ mergendu la Tergovistea in afaceri private, ser’a fu invitatu intr’o societate, unde trebui se tina fbra voi’a sa, la discussiuni si dispute cu omeni carii numai din economi’a naţionale nu pricepeau nimicu, si totuşi nici-unulu nu voiâ se’si cunosce gros’a ignorantia. Nobilime, funcţionari, oficeri, inca si unu cuviosu se adunasera la domn’a „Brioleanu“, dama de moda, care inbracata „in rochie de atlas verde, cu cod’a de 3 coti, la capu cu peru prepusu câ de doue ocale, legatu in cordele de catifea rosiia, cu stelisiore de auru, cu motiuri de hurmuzu (margaritariu forte pretiosu) si cu ciucuri de feru, era fati’a ei tencuita cu prafuri albe, vinete si roşii; nu’i lipsia nici pielea de liliacu pe sprincene, nici risticu la cod’a ochiului si sub gene etc. “ Asia descrie auctorulu pe ilustr’a domna Brioleanu.
In salonulu celu mare si in doue camere mobilate cu rara elegantia, mai multe mese de jocu la cârti. La mes’a din salonu unu inaltu functio-nariu din acelu districtu, dâ banca si erâ forte norocosu. Alţi vreo 12 funcţionari petreceau la alte mese dandu „cârti la felu“. In camer’a de conversatiune, innuorata de fumulu sugariloru, erau domni si domne. Aici aruncâ sortea si pe auctorulu nostru. Deocamdată conversatiunea se invertia asupra scumpetei, intre cocon’a Saftic’a, cu madam’a Economescu, maritata a trei’a ora si cu unu dn. Oftescu, aspiranţii la subprefecturi. Ve-diendu pe strainulu din capitala, pe care semenâ câ nu’lu cunoscea de locu, se apropiara si alţii spre a participa la conversatiune si mai virtosu câ se afle, nu cumva se schimba m i n i s t e r i u 1 u. Aci erau dnii Paraponisescu, remasu mai de multu timpu fora funcţiune, Zanfiru Toroipanu, boieriu de tiera, Fanaridis, dn. Spadonu locotenentu in retragere , dn’a Zinca Limbutesca, tenerulu Vintila Moisescu din orasielulu H e r t i ’a, evreu de origine, care inse repetia neincetatu, câ se trage in linia drepta dela Vintila vodă. Se mai alaturâ si parint. Pachomie, care’si perduse banii in joculu de pichetu, eca si dn. Japcanescu, vechiu Zapciu din dilele lui Caragea vodă, in fine si unu teneru elegantu si parfumatu, „venitu de curendu dela Parisu, unde studiase (?) doi ani literatur’a si castigase in jocu de cârti. “ Acesta luâ peste pitioru pe auctorulu economistu dicundu’i: Filosofi’a d-tale este cam vechia mon cher.
Cerce ori-cine in lume se o scoţia la cale cu
0	societate compusa din elemente, cum erau acelea adunate in Tergovistea. Filosofulu humoristu De-mocritos păţise asia ceva cu bunii locuitori greci din Abdera si filosofii germani cu locuitorii din S chil da, cari uitaseră se lase locu de usia la palatulu municipalitatiei si spaţiu pentru scări (trepte) de mersu in etagiulu de susu.
Partea V e scrisa in a. 1870 si se ocupa cu
1	n d u s t r i ’a. Pe langa espressiunea profundei sale doreri, din causa câ industri’a in locu se prindă rădăcini la poporulu romanescu, a inceputu a scade, a se perde cliiaru si cea vechia, auctorulu indemna pe naţiune cu argumente mai tari decâtu bronzulu, câ se abata pe partea cea mai mare a tenerimei dela alergarea nebunesca după funcţiuni si se o inpinga la industria si comerciu, spre a cultiva acestea doue ramure si prin ele a educâ si formâ o adeverata burgesia romanesca.
In capu I alu acestei parti auctorulu desvolta unele teorii smulse si reproduse din sufletulu oricărui romanu din ori-ce tidra si stătu, câ-ci acelea schimbandu numai câteva nume, se potu aplica la toti. Totu aci auctorulu isi aduce aminte de corniţele din Angli’a Carlisle cunoscutu si cu rangulu de lord Morpeth, „amicu alu nationalitatiloru si in-amicu neimpacatu alu cuceritoriloru si alu apasa-toriloru.“ Acestu lordu in conversatiunea sa avuta cu cavalerulu Benzi, pre candu susţinea „uecessi-
tatea de a da Romaniloru o constitutiune liberala, basata pe representatiunea naţionala “, mustra totuodata pe romani, „câ-ci comerciulu si industri’a loru sunt prea puţinu desvoltate, le si dâ câteva invetiaturi minunate, precum de ex.
Drepturile poporaloru nu sunt niciodată scrise.
Cu câtu e scrisu mai multu, cu atâta iustitu-tiunea e mai slaba.
Nici-o naţiune nu’si pote da libertatea, daca nu o are (in capu, in peptu, in vinele, in muscu-latur’a sa.) (Red.)
La acelea adaoge si auctorulu nostru unele câ acestea:
„Daca linguşitorii regiloru sunt unu daru fu-nestu alu maniei ceresci, cum se potu califica linguşitorii poporului ?“
„A laşa pe romani se creda câ sunt ceea ce nu sunt si a le ascunde neajunsurile, este o crima de les-patria, este a’i corumpe si a’i adormi in Reactivitate, câ se se deştepte in lantiurile acelora, carii lucredia la cucerirea loru.“
„O naţiune fâra industria nu se pote considera câ civilisata.“
„Venatori’a functiuuiloru publice si parasirea industriei sunt peirea tierei acesteia etc. etc.‘‘
Daca in capu 1 auctorulu este seriosu, inse blandu, in capu II avendu a caracterisa starea de astadi a industriei, fug’a de labore a unora, blaste-mati’a si insielatori’a speculautiloru si usurariloru de rea credintia, ia in ajutoriu sarcasmulu ce ustura câ si arsur’a de feru infocatu, si câ se strabata mai afundu, ilu inbraca in dialectulu, mai bine in jar-gonulu din suburbiile Bucuresciloru, din care alţi romani nu iutielegu mulţime de cuvente, precum nu iutielegu francesii jargonele suburbieloru din Parisu, germanii pe ale Berlinului etc. Din mai multe cause vomu reproduce in al tu Nr. unele conversatiuni de acelea sarcastice, fia cliiaru si mai pucinu intielese de câtra alţi romani, pentru-câ si asia ele isi au scopulu si folosulu loru. Aci mai scotemu inca numai câteva passage din capu 1, pe care romanii ar trebui se si-le repetedie forte desu.
„Intr’o societate bine ecuilibrata deosebitele ramuri ale organismului seu constitutivu trebue se functionedie inpreuna. Precum in ordinulu physiologicu unu corpu nu pote fi sanatosu, daca tote organele nu’si inplinescu funcţiunile loru, conformu reguleloru naturei physice a omului, si precum o rea circulatiune a sângelui, o digestiune slaba sau o respiratiune defectuosa aducu boia si chiaru incetarea vietiei, asemenea si in ordinulu socialu Literatur’a, Philosophi’a, Politic’a, Sciintiele, Artele, Comerciulu si Industri’a trebue de o potriva cultivate; nici una nu trebue lasata in părăsire. Activitatea intelectuala si physica a unei naţiuni trebue se fia bine repartita: una nu pote absorbi pe cealalta, fâra câ acea societate se nu se resimtia, mai curendu sau mai tardiu, in consideratiunea, in poterea si chiaru in existenti’a sa.
Citindu ceea ce se tiparesce si ascultandu cele ce se dicu in publicu si in particularu, nu potemu se nu convenimu. câ la noi politic’a absorbe tota inteligenti’a, câ spiritele sunt esclusivu pornite câtra politica; de abia esiti din scola, tinerii isi ascutu puţinu limb'a si con-deiulu, le mdie in putina fiere si o iau la fuga in aren’a politica pro sau contra gubernului, după cum vine mai bine la socotela. Jurnalistica, politica militanta, limbuti’a tribunei si biurocratia, păru singurele cariere demne de unu Romanu, singurulu terenu in care cresce gloria, consideratiunea, stima si averea. De vomu excepta unu forte micu numeru de invetiati si de artişti cari făcu ondre tierii, potemu dice câ philosophi’a, sciintiele si artele sunt forte puginu cultivate, iar comerciulu si industri’a sunt lasate Nemtiloru si Evreiloru; si noi in locu se cautamu a’i intrece in munca, a’i invinge prin iscusintia si activitatea nostra, stamu cu manele in sinu si ne bocimu câ ne cople-siescu străinii, uitandu-ne inspaimantati cum periclitedia naţionalitatea nostra, precum se periclita viati’a lui Petru, inainte de a resuna glasulu Mântuitorului, care ilu indemna „se dea din mani.“
„Candu generatiunile viitore voru cauta n volu-minosele tipăriri ale acestoru ani, se gasesca care a fostu starea de civilisatiune a societăţii nostre la finele secolului XlX-lea, trebue se convenimu, câ afara de înregistrarea fapteloru politice si de o lupta crâncena
354
OBSERVATORIULU.
intre partide, si potu dice mai multa intre persone, o sete nestinsa de potere, inpinsa pana la aberatiune; pugine, forte pugine urme se voru afla care se denote o cugetare seriosa, care se dovedesca că, acesta turburata Societate a fostu inpinsa cătra studiele acele, cari prin aplicatiunea loru la arte si la mestesiuguri făcu glori’a, bogati’a si poterea natiuniloru care joca unu rolu in istori’a civilisatiunii. A dice numai că voimu se fimu o societate democratica, dara totu de odata a onora si suferi otiositatea, este o contradictiune; democrati’a nu este compatibila decătu cu munc’a; numai in societăţile aristocratice se pote tolera trandavi’a; că-ci celu care voiesce se traiesca din munc’a altora, este unu adeptu, unu partisânu naturalu alu privilegiului. Numai munc’a a desrobitu societăţile de sub jugulu feodalismului; numai o societate de omeni muncitori pote fi o societate democratica, ori care ar fi numele ce ar purtă form’a gubernului ei; precum o societate in care trandavi’a gasesce midloce de traiu, nu este in fapta decătu o societate aristocratica ori catu s’ar intitula de democratica.
A combate setea de funcţiuni ale Statului, otiositatea, prejudecăţile industriale si comerciale, a deşteptă in spiritulu si in ânim’a Romaniloru dorinti’a de a se luptă prin inteligenti’a si munc’a loru cu nemurile cari sunt in fruntea civilisatiunii, este astadi datori’a cea mai sacra a publicistului romanu.	(Va urmâ.)
Transilvani’a.
Glnsiu. Press’a periodica scaldata in sânge.
Duelulu in săbii intemplatu in 1 Nov. a. c. intre redactorii Bekesy et Nic. Bartlia totu din causa de calumnia, că si cele din B.-Pest’a, a fostu o gluma in comparatiune cu acea macelatura crunta, ce suferi acelaşi Nic. Bartlia dela doui oficiari imperatesci de linia, erasi totu pentru calumnia. Versarea de sânge se facil in 13 Nov.
Arataramu si noi in Nr. preced., cum diariulu „Ellenzek" din Clusiu insultase pe unu locotenente c. r. anume Riistow, din causa precum se dicea, că acesta ar fi numitu pe unguri cane de unguru. Decursulu ulterioru alu certei a fostu acesta:
Indata in alta di doi oficiari au mersu la Nic. Bartlia in redactiune si l’au provocatu se’si revoce minciun’a cu atătu mai virtosu, că locotenentele Riistow nici nu este professoru la recruţii voluntari, prin urmare n’au avutu nici ocasiune de a’i numi „căni.“ Atunci Bartlia in locu de a vorbi elu in persona cu oficiarii, tramise pe doi colaboratori ai sei, că se le spună asia, că elu isi va retrage ceea ce a publicatu contra lui Riistow numai atunci, daca acesta va documentă (dovedi), că elu nu a insultatu pe unguri si nu le-a disu căni, era păna atunci nu le va dă nici-o satisfactiune, pentru-că elu nu pote suferi că press’a se fia tero-risata, (cea magiara nu, cea romanesca ori si candu). In acelea momente cei doi oficiari n’au fostu inbiiati se siedia, ceea ce oficiarii au luat’o erasi de insulta, precum o aru fi luatu si alţii. Adecă daca cineva va strigă ori si cui pe strada: „liotiule, insielatoriule, ucigasiule!" se fia totu ce’lu insultatu datoriu a documentă, că cela minte? Minunata logica si noţiune de dreptul
In ceealalta di Nic. Bartlia produse unu ates-tatu subscrisu de doi studenţi dela universitate, in contra oficiariului Ristow. Atunci Ristow tramise la Bartlia doi secundanţi ai sei, că se’lu provdce la duelu. Bartlia nu a voitu, diciindu că are acelu atestatu, la care secundanţii ilu declarara din partea lui Ristow de poltronu. Ci Bartlia le respunse cu despretiu, că nu’i pasa nimicu de ceea ce tine unu orecare Ristow de elu. Reflectandu secundanţii, că elu inpinge mojici’a prea departe, candu nu le dă nici scaunu se siedia, in acelu momentu Bartlia puse că se le deschidă usi’a si se’i dea afara, apoi totu elu publică in foi’a sa de sam-bata acea insulta făcută din nou oficiariloru.
In aceeaşi di oficiarii insultaţi istorisiră in cafeneu’a Grand la ceilalţi camaradi ai loru batjocur’a ce li s’a facutu. Indata apoi pe la l3/4 ora după am. plecă insultatulu Ristow cu camaradulu seu primu locotenente Dienstl, acestu din urma cu o biciuşca in mana, la redactiunea diariului „Ellenzek."
De aci incolo se ascultamu cele spuse de in-susi Bartlia, după ce’lu ridicară plinu de răni si’lu luara medicii in cura.
„Pentru ce ati venitu domniloru?a
„Amu venitu se ne luamu satisfactiune dela d-t’a pentru insult’a ce ne-ai facutu. “
„Ajutorii mei v’au esplicatu, că eu intr’o causa că acesta nu ve sunt datoriu cu satisfactiune. Daca veţi documentă, că foi’a mea nu a spusu ade-verulu, imi voiu revocă dis’a mea; era de nu veţi face acesta, eu nu pociu se suferîu, că dv. se te-rorisati libertatea pressei pe alta cale."
Atunci Bartlia vediendu biciulu in man’a locotenentului Dienstl le dise:
„Ye reflectediu domniloru, se nu cutediati a iutrebuintiă vreo fortia in contra mea."
Cu acestea cuvinte Bartlia sculandu-se de pe scaunu, apucă unu ciomagu ce stă in unghiu.
Cei doi oficiari ilu intrebara: „Ce vrei cu a-celu bătiu?"
„Nimicu,“ dise Bartlia, „l’am luatu numai in mana. “
Atunci locot. Dienstl plesni pe Bartlia cu biciulu preste fagia, era Bartlia ridicandu bătiulu tocă din tdte poterile pe Dienstl in capu. Ristow trase la momentu sabii’a ascuţita bine si taiă asupra lui Barthâ, care ’io apucă cu man’a gola. Totu atunci trase si Dienstl, apoi ambii taiara pe Bartlia din tote părţile, fără că elu se se mai pota apară cu ciomagulu, ci loviturele îndreptate asupra capului se incercă se le paralisedie numai cu bragiulu, păna ce cadiîi la pamentu, era oficiarii nici atunci nu incetara a’lu ciopli. Se vede inse curatu, că n’au voitu se’lu omore, ci numai se scrie pe corpulu lui litere cu sânge, că-ci la din contra prea puginu ii costă că se’lu străpungă dreptu in anima.
In fine Bartlia totu se sculă dela pamentu, că se fuga in alta camera, Ristow după elu, că se’i mai scria căteva; ci Bartlia mai avu atăta potere, că se’lu inpinga din usia si se se inchida.
După ce’lu macelara cumplitu, oficiarii se duseră la locuinti’a loru. Intr’aceea colaboratorii Kapdebo si Albert Frits junior, in locu se sara redactorului in ajutoriu, le veni mai bine că se alerge pe strada si se strige după ajutoriu.
Tăieturile pe corpulu lui Bartha sunt: una in frunte păna in osu, una si mai afunda din cresce-tulu capului păna in templa; 6 tăiaturi pe măn’a si pe bragiulu dreptu, cu care voiă se’si apere ca-pulu; are si căteva intiepaturi; fagi’a tota’i e bras-data cu simceo’a săbiei; man’a stânga numai o rana; unu degetu taiatu.
In dio’a in care se intemplâ acesta catastrofa, urmare prea firesca a desfrenarei iu press’a ungu-resca revolutionaria, unii desperară de vieti’a lui Bartlia, alţii credea că va scapă. Din puuctu-de vedere morale „opiniunile sunt si mai bipartite." Mulţi tînu cu taria, că toti calumniatorii merita se fia tractati intocma asia, precum fu tractatu Bartha de cătra cei doi oficiarii, că se scia de frica, daca n’au nici consciintia nici ruşine de omeni, desfrenarei se i se ia sânge in press’a periodica, că si iu ori-care alta relatiune sociala. Chiaru in interessulu pressei periodice, dicu ei, este absolutu necessariu, că minciun’a neruşinata si calomni’a indracita se o pedepsesca cu sabii’a, că-ci altu midiulocu de infrenare nu se mai afla in acesta epoca atheista si sub acesta sistema a coruptiunei. Alţii din contra tînu, că daca press’a va fi pusa pe simceo’a săbiei, atunci vai de libertatea ei si de libertate in genere. Din partea nostra repetimu aceea ce amu disu in Nr. 86 după duellulu redactoriloru clusiani din 1 Nov. si după casulu mai prospetu in Nr. 88. Societatea este bolnava reu si bol’a ei nu se mai pote vindecă cu Herbathea data de moraliştii cei mai eminenţi, de aceea ajunseramu aici unde ne vedemu: „Quod non sanat verbum, sanat fer rum", acum inse in sensu literariu: feru sau si plumbu. Este tristu, dara este asia, si nu aveinu trebuintia de nici-unu profetu că se ne asigure, că nu voru trece prea multe luni in eternitate, păna candu ferulu si plum-bulu voru petrunde si mai afundu in reiaţiunile sociali anarchice.
La scirea luata despre acelu masacru, locuitorii Clusiului si studenţii revoltaţi alergara asupra celoru doi oficiari, cu scopu de a le ascuifde sorele. Dara si comand’a militară a pusu in mişcare cu tota celeritatea poterile sale. Despartiemente si companii prevenira pe poporu in curtea casei si prin stradele vecine pe care le inchisera iute. Atunci plebea se inversiună si mai tare; sbierandu si in-jurandu armat’a si pe corpulu oficiariloru strigandu-le bandiţi, asassini si câni nemtiesci, se incercă se strabata in locuinti’a celoru doi oficiari. Ostasimea se vediii necessitata a curaţi stradele cu baionet’a la peptu si cu patulu puscei. Cu acea ocasiune s’au ranitu numai vreo trei individi; poporulu inse era s’a intorsu. Turburarea tînu mai multe ore. Primari’a, politi’a, rectorulu universitatiei au cuveu-tatu cătra poporu si studenţi, incercandu-se a le domoli furi’a; erau inse alţi oratori infocati, carii fanatisau pe glote spre a’si resbună prin versare de sânge. „La furci, la furci cu ei", se audia racnindu cătra mulţime. Totu asia scrie si „Ellenzek" din 14 Nov., numindu pe oficiari terorişti, poltroni, austriaci miserabili, in fine amerintia cu arme. Aci trebue se reflectamu, că regimentele căte se afla in garnisonele Transilvaniei, sunt de aici din tiera.
Despre organulu Asociatiunei transilvane etc.
Adunarea generala din Turd’a, a decisu in siedinti’a sa din 8 Aug. a. c. că foia „Transilvani ’ac, a cărei editiune se curmase cu 31. Decembre 1878, se reapara dela 1 Januariu 1881 in formatu 4° de mai inainte, de doue ori pe luna, căte 1 cola, si se se tramita gratis la toti dd. membrii fundatori, membrii pe vietia, precumu si la toti acei ordinari, cari platescu tacs’a (cotisa-tiunea) de 5 ti. v. a. regulatu la inceputulu flăcărui anu, era pentru ceilalţi membri, cari nu voru plaţi regulatu, si pentru nemembri, se se defiga de cătra on. Comitetu unu pretiu moderatu.
Căte 2 cole pe luna, dd. membrii voru avea o carte de 24 cole pe anu, care in proportiunea pretiuriloru din patri’a nostra, valoredia celu puginu 2 fl. v. a. Asia fiacare membru primesce pe viitoriu din cotisatiunea de 5 fl. căte 2 fl. inapoi, prefăcuţi in productu literariu. Terminulu de 1 Ianu-ariu 1881 se apropia, fără că redactiunea se pota sci de pre acuma, la căti membrii ordinari va avea se faca espeditiunea fbiei. Acesta se pote află numai din registrele cassei; prin urmare sunt rogati toti dd. membrii, căti voiescu se aiba fdi’a ,,Tran-silvani’a“ gratis, că se nu’si pregete a înainta acea tacsa anuala la cass’a Asociatiunei, păna celu multu in 25 Decembre a. c.
G. B a r i t i u, Red. Trans.
Espositiunea din 27 Augusta 1881.
S’a latitu vorb’a in unele tînuturi, că tote obiectele, fia acele ori-cătu de pretiose, care se voru tramite la espositiunea Asociatiunei transilvane pentru literatur’a si cultur’a poprului romanu, au remana in proprietatea acesteia.
Si păna căndu onor. Comitetu va apucă se dea la tipariu regulamentulu espositiunei si alte instrucţiuni. rogamu din partea nostra pe toti domnii colegi redactori, că se binevoiesca a intimpinâ cu totii in organele dloru acea opiniune rătăcită si se asigure pe on. publicu, că fiacare espunetoriu este si remane proprietariu si domnu alu obiecte-loru ce va espune, luăndu-le seu remitenduise indata după includerea espositiunei. Numai obiecte, pe care va voi cineva se le daruiesca din patriotismu si generositate, voru trece in proprietatea Associa-tiunei, spre a se vinde in folosulu fondului ei de bani si anume spre ajutorirea tinerimei scolastice si a celei industriarie.	Red. Obs. si Trans.
Britani’a mare cu Irlandi’a.
Hostilitatea intre Angli’a si nefericit’a Irlandi’a incorporata ei prin fortia si insielatiune, datedia din secoli. Sunt forte pugine acelea popora, care se fia suferitu rele atătu de mari, tractare atătu de barbara, căta a suferitu poporulu Irlandiei dela Angli’a. Tocma pentru acesta, istori’a acelei tieri merita a fi studiata din partea nostra forte de aprope. Nu numai cestiunile politice si sociali, ci dela reformatiune incoce si dissensiunile religiose au tînutu pe locuitorii Irlandiei in agitaţiuni si turburări necontenite. Poporulu iru (irlandu), de origine celtica, celu de antaiu dintre toti locuitorii insuleloru hibernice, au adoptatu religiunea christiana catholica dela Itom’a si a remasu bunu catholicu păna in dio’a de astadi. Anglii protestanţi ne voindu se sufere catholicismulu, au cercatu tote modurile că se’lu estermine din Irlandi’a. Confiscări de biserici si monastiri, in tocma că in Transilvani’a, răpiri de tînuturi si dominia dela catholici si dona-tiune făcută la boieri mari din Angli’a, colonisarea tierei cu sute de mii anglii, decretarea dreptului de proprietate numai in favorea protestantiloru si degradarea toturoru iriloru la stare de iobagiu, dileriu, curialistu, sub titlu de farmeru micu si de servitoriu; in fine, bătălii crunte si dese, in care periau cu diecile de mii. Religiunea catholica s’a potutu emancipa in acea tiera după mai multe re-volutiuni, abia in secolulu nostru, inse nici păna astadi perfectu.
Certele agrarie s’au inveninatu atătu de multu, in cătu ele in anii din urma se vedu insogite de comploturi si asasinate. Reulu au ajunsu asia de-parte, in cătu proprietarii cei mari nu mai cutedia se ’si vedia ei in persona de moşiile loru, fără pe-riculu invederatu alu vietiei. In tomn’a acesta in-puscara pe unu lordu dintre cei mai renumiţi si inca pe alţi cătiva proprietari ori intendanti de ai loru. Conspiratorii au opritu pe locuitori sub pedeps’a morţii a mai plaţi arend’a sau tax’a pro-prietariloru pentru locurile cultivat-3 in dominiele
355
acestora. Politiani si despartiamente de trupe re-gub»+e cutriara insul’a spre a susţine liniştea publica; dara conspiratorii se bătu la mai multe puncte cu trupele, apoi se retragu in păduri si mai de multe ore in tînuturi baltose, de care in Irlandi’a sunt multe. Pe la cetati mari si pe câmpii intinse i r i i tînu meetinguri (adunari) de omeni cu diecile de mii; unde iau decisiuni hostili contra tiraniei pro-prietariloru mari si contra Angliei in generalu. Sunt si câţiva deputaţi din parlamentu amestecaţi in nouele turburari. Aceştia fusera citati la tribunale, dara n’au mersu, câ-ci au decisu a se apara cn armele.
După scirile venite pana in 8 Nov. gubernulu trimite oste mai numerosa in Irlandi’a, spre a sugruma revolutiunea; intr’aceea poporului ’i vinu ajutorie din Americ’a septemtrionala. In adeveru, egoismulu si tirani’a angliloru, ur’a loru invechita contra iriloru, precumu si resbunarea acestora in dilele nostre au ajunsu la marginile estreme.
Triumfu ??
(Urmare.)
Rogamintea mea adressata auctoritatiei mele eclesiastice competente a fostu acesta:
„Nu me indoiescu, câ ati avutu si Escelenti’a Vostra ocasiune de a observă, cum „Telegrafulu romanu“ redigiatu de assesorulu consistoriale d-lu Nicolau Cristea, m’a atacatu in nenumerate renduri si m’a dejositu in totu modulu inaintea publicului.
Incependu din an. 1871, dar cu deosebire dela 1874 incoce, eu am aparutu in „Telegrafulu romanu“ că obiectu alu celoru mai frivole insulte din partea in-mediatiloru conducători ai lui.
Am suferitu, am rabdatu si am tacutu, de o parte consolatu de consciinti’a mea, de alta parte in credintia si in sperantia, că cu acesta modalitate si cu trecerea de timpu se voru mai alină patimile; omenii „Telegrafului" se voru mai si rusină a totu bârfi, si pe lângă tote acestea voindu a sci, câ nu traimu in anarchia bisericesca, nici in absolutismulu conducetoriloru „Telegrafului romanu." Dara indesiertu, câ coalitiunea, con-juratiunea asupra mea, se vede câ si-a facutu de problema nimicirea mea morala si materiala cu ori ce pretiu si fâra de scrupuli in alegerea mijloceloru; — in care privintia se vede câ „Telegrafulu romanu" are asupra mea mâna libera si potere discreţionara — apoi ur’a si resbunarea se vede câ nu are margini si nu cunosce nici frica de Ddieu nici ruşine de omeni. „Telegrafulu romanu" prinde cu sete si respandesce in pu-blicu ori-ce infamia i s’ar presentă asupra mea, si acesta — precum se vede — fâra de a fi controlatu din vreo parte.
Asia in Nr. 112 a. c. alu „Telegrafului romanu," eu aparu descrisu nici mai multu nici mai puginu, de câtu câ unu criminalistu.
Unu corespondentu anonimu din Gur’a-rîului, din incidentulu participarei mele la inmormentarea parochu-lui nostru de acolo Joanu Manta, in „Telegrafulu romanu" a. c. Nr. 112 me stigmatisedia:
1.	Câ ascundiatoriu si defraudatoriu alu averei bisericesci din Gur’a-rîului.
2.	Câ nedemnu, necapace de oficiile ce portu.
3.	Câ predicatoriu alu inmoralitatei.
4.	Câ provocatoriu la neascultare si nesupunere la ordinatiunile consistoriali si a
5.	Câ sumutiatoriu si provocatoriu la revolte.
Modest’a positiune ce ocupu si eu in organismulu
bisericei mele, reputatiunea de carea — multiamita lui Ddieu — me bucuru in vieti’a sociala de datorinti’a naturala si morala câtra mine, vei binevoi a coprinde Escelentia! câ nu’mi erta a mai tacea, a mai suferi astfeliu de insulte, astfeliu de caluinnii neruşinate si degradatore, si acesta cu atâta mai puginu nu, câ-ci in publiculu largu se crede, câ „Telegrafulu romanu" e organulu bisericei nostre archidiecesane, câ ce privesce politic’a, administratiunea, vieti’a si misîcarea nostra bisericesca, nu intra si nu se publica in acelu organu nimica fâra scirea si fâra prealabilulu con-simtiementu alu Escelentiei Vostre câ capu alu bisericei, si câ prin urmare, tote de feliulu acesta câte „Telegrafulu romanu" aduce inaintea publicului, trebue se fia puru si curatu adeveru.
Acesta o am esperiatu Escelentia, chiaru fagia de publiculu romanu din Sibiiu, care me cunosce si ne cunosce inpregiurarile mai de aprope.
Unu membru de frunte alu comissiunei tipografiei archidiecesane si assesoru consistorialu, m’a intimpinatu pe strada cu cuvintele: „Ce comedii ai facutu d-ta in Gur’a-rîului!" Altulu si alţii, de alta parte: „Cum se pote câ in foi’a bisericesca „Leiborganulu" archi-episcopiei nostre, in nemijlocit’a fagia a archieppului-mitropolitu se se publice asemenea batjocuri?...."
Daca publiculu sibiianu este necessitatu a judecă asia; ce si cum e indreptatitu a judecă si a crede publiculu celu indepartatu?
Eu din parte’mi trebue se marturisescu, câ nu cunoscu adeverat’a fire a „Telegrafului romanu", de orece elu candu ilu cauţi de foia bisericesca, se profes-sedia de jurnalu independentu; cautatu câ acesta, elu se geredia de foia bisericesca; nu cunoscu asia dara referinti’a, dependinti’a si responsabilitatea „Telegrafului" fagia de Escelenti’a Vostra. Voiu caută pe „Telegrafulu romanu" se’si descopere fagi’a cea adeverata la loculu competentu.
Dar me vedu totudeodata necessitatu a caută si a află pe autorulu corespondentiei incriminatore si de-onestatore din Gur’a-rîului, a cărui dependintia si res-
__________OBSERVATORIULU.
ponsabilitate fagia de Escelenti’a Vostra nu este supusa la nici-o indoiela.
Autorulu corespondintiei „Telegrafului romanu" din Nr. 112 a. c. nu este, nu pote fi altulu, de câtu numai acela, carele porta matriculele bisericei nostre din Gur’a-rîului, acela carele mi-a datu matricul’a mortiloru si in fagi’a caruia am petrecutu eu in acea matricula mortea parochului Joanu Manta; acela carele singuru pote sci si publică, cum si ce am petrecutu eu in acea matricula ; si acesta este actualulu parochu tineru la Gur’a-rîului Joachimu Munteanu, carele si cu alte ocasiuni, in adunari de preoţi si de mireni, a bârfitu asupra mea, a clevetitu si m’a deonestatu.
Vinu dar cu tota umilinti’a a Ve rogâ pe Escelenti’a Vostra, câ in privinti’a incriminariloru de mai susu, publicate in „Telegrafulu romanu" de parochulu din Gur’a-rîului, Joachimu Munteanu se ve induraţi, dar negresitu se ve induraţi a ordină asupra mea cercetare disciplinara, si apoi după si pe bas’a re-sultatului acelei cercetări, seu a me condamnă după lege câ pe unu vinovatu, seu a’mi dâ cuvenit’a satis-factiune.
Sibiiu, 4/1G Octobre 1879.
J. Hannia m. p., protopopu si directoru.
Din coprinsulu acestui gravamenu se vede claru :
1.	Câ injuriile descărcate asupra mea in Nrii 112 si 118 ex 1879 ai „Telegrafului romanu" nu sunt cele de ântaiu, ci acelea au împlutu cup’a aceloru injurii, pe cari „Telegrafulu romanu" de ani diece incoce in tote formele si in tote colorile le-a restogolitu asupra mea.
2.	Se precisedia positiunea abnorma si in feliulu seu unica, a „Telegrafului romanu," astadi câ organu clericalu bisericescu, supusu auctoritatiei bisericesci; mane câ organu independentu, supusu legei de pressa; ceea ce s’a constatatu si cu oca-siunea acesta; de orece, precum se va vedea, pana candu eu din o parte fagia de susu amintitele injurii ale „Telegrafului romanu" am fostu indreptatu la tribunalulu regiu; pana atunci din alta parte, de unde niciodată n’asi fi potutu presupune, mi se face iuputare, câ eu inprocesuandu pe acelu „Tele-grafu romanu" la tribunalulu regiu, am calcatu legea canonica si am inprocessuatu pe o persona ecle-siastica la tribunalulu civilu, de orece redactorulu acelui „Telegrafu romanu" d-lu Nicolau Cristea e protopresbiteru si assessoru consistorialu.
3.	Câ eu fagia de autorulu corespondentiei Nr. 112 ex 1879 parochulu Joachimu Munteanu, in a cărui identitate nu m’aih insielatu, am cerutu satisfactiune dela autoritatea lui si a mea bisericesca. După tote acestea, fia-cine e in dreptu a intrebâ: ce si cum s’a urmatu cu gravamenulu meu, cu ro-garea mea?
Respunsulu e: „Nimica"; eu până la mo-mentu nu am luatu nici o resolutiune la acelu gravamenu, la acea rogare. In o siedintia a consisto-riului, unde eu am urgitatu resolvirea acelui gravamenu prin graiulu viu, rai s’a respunsu era numai verbalu, câ „corespondentele „Telegrafului romanu" Z. este necunoscutu acestui consistoriu si câ fagia de unu incusatu necunoscutu, consistoriulu nu pote procede; era „Telegrafulu romanu" nu stâ sub ju-risdictiunea consistoriului. “
In 15/27 Octobre 1880 adeca in ajunulu dilei pertractarei processului meu de pressa, sera pe la 6 ore, nefiindu eu acasa, mi s’au adusu o liarthia presidiala, datata din aceeaşi di cu Nrulu presidialu 2863/1879 care liarthia eu o am primitu numai in 16/28 Octobre 1880 ser’a la 6 bre, după ce m’am intorsu acasa dela acesta pertractare. Acea preavenerata harthia inse avea de scopu paralisarea acelei pertractări processuali, care acum erâ dejâ terminata.
Intre asemenea inpregiurari nu’mi mai remasese altu-ceva, decâtu se’mi iau refugiulu la jurisdictiu-nea, la carea singuru imi mai stâ calea deschisa de a’mi caută repararea onorei mele vetamate, si asia am facutu câtra judele regiu de instrucţiune urma-tbrea aretare:
„Repausandu fostulu parochu din Gur’a-rîului Joanu Mant’a la 9/21 Septembre a. c., prin famili’a repausatu-lui am fostu invitatu si eu inpreuna cu alţi siepte preoţi se functionediu la ininormentare.
Câ protopopu si assesoru consistorialu, după ordinea si disciplin’a ce domnesce in biseric’a nostra, am pontificatu si am tînutu si o cuventare funebrala ame-surata inpregiurariloru locali, indemnandu pe poporu la concordia, la morala, la darea copiiloru la scola si la ajutorarea fiiului repausatului preotu intru terminarea studiiloru sale.
Referitoriu la acesta inmormentare „Telegrafulu romanu" din Sibiiu in Nrulu seu 112 dela 25 Septembre c. v. pe pagin’a 446 column’a 3-a publica o corespon-dentia din Gur’a-rîului, subsemnata cu anonimulu „Z“, care me calumniadia si’mi ataca onorea in modulu celu mai necrutiatoriu.
Esacerbatu de reutatea ânimei corespondentului anonimu, care are cutesanti’a de a calumniâ pe unu demnitariu bisericescu intr’o foia cetită cu deosebire de clerulu ce apartîne consistoriului, alu cărui fuuctio-
nariu este, fâra a ave curagiulu a esf pe fagia cu numele seu, câ publiculu cetitoriu se nu ratacesca a crede neadeverurile ce contîne corespondenti’a, in Nrulu 118 alu menţionatului diariu am comunicaţii unu respunsu scurtu, in care declaru tote citatele din cuventarea mea de minciuni si calumnii.
La acesta vine corespondentele „Z“ in Nrulu 118 de nou si nu numai sustîne cele din Nr. 112, ci inca le mai adaoge.
Mie deci nu’mi mai remane alfa pentru repararea onorei mele vetamate, de câtu a’mi cercă satisfacere pe calea legei.
Corespondentele anonimu se folosesce numai de pretextulu, câ raportedia despre inmormentarea repausatului Joanu Manta, câ se’mi atace onorea, si se me supună la despretiulu opiniunei publice, câ pe unu protopopu, care numai la provocarea preotului respectiviloru proprietari si-au datu ratiociniulu despre averea bisericesca incredintiata supraveghierei lui, câ pe unu preotu, care prevaricedia cu volnicia in parochi’a altui preotu, câ pe unu assesoru consistorialu, care agitedia poporulu contra preotului seu si la nerespectarea dispositiuniloru consistoriali, câ pe unu professoru de morala, care îndemna poporulu la fapte nemorale, si câ pe unu func-tionariu inaltu bisericescu, care cu ignorarea positiei sale mai de multeori a comisu asemenea fapte condamnabili, era câ tote acestea se le pbta presentă in unu modu plausibilu, publica unu estrasu falsu din cuventa-rea mea, pe carea apoi o comentedia cu notele ce con-tînu acusarile amintite.
Vatematorie de onore pentru mine este intrega corespondentia si respunsulu, dar mai cu seina:
I.	Din corespondenti’a dela Nr. 112 carea se
începe:	„Gur’a-rîului in Septembre 1879“ urmatorele
passagie:
a)	„cuventulu funebralu rostitu de p. J. Hanea s’a presentatu in form’a unei agressiuni contra parochului actualii Joachimu Munteanu" ;
b)	din not’a 2 urmatorele cuvinte referitorie la person’a subscrisului: „ba a staruitu câ si fostulu protopresbiteru tractualu p. J. Hannia se fia silitu a’si dâ ratiociniulu despre manipularea averiloru bisericesci din Gur’a-rîului. Acesta, se intielege de sine, a trebuitu se producă sânge reu in debitori si mani pu lan ti. Era cuventatoriulu a sciutu unde lovesce candu a disu: „se nu îmbie scormonindu si atîtiandu, nu stricandu cele ce alţii au facutu si au diresu";
c)	intrega not’a a 3-a care suna astfeliu: „parochulu Joachimu Munteanu etc.“;
d)	intrega not’a a 4-a carea suna cum urmedia: „indemnarea etc."
II.	Din respunsulu din Nrulu 118 următori ele passagie:
aa) „constatediu inse, câ d-lui Hannia este inpo-sibilu a negă, cumeâ si-a permisu cu volnicia a calcă in pitiore ordinea bisericesca si a prevaricâ in parochi’a Gur’a-rîului in daun’a parochului de acolo si a disciplinei."
bb) „faptulu acesta alu d-sale inse nu este celu dintaiu si fâra parechia. Mai sunt caşuri, iu cari d-sa si-a uitatu de sine si de positi’a sa."
Repetu si aci câ tote afirmatiunile corespondentului referitoria la person’a mea sunt scornituri, neade-veruri si calumnii; si cu tote câ lui nu’i este permisu a adeveri cele afirmate, cari sunt vatematore de onore, totuşi câ se nu se presupună despre nime câ voiu se me folosescu de favorulu legei numai câ se nu esa ade-verulu la lumina, insu’mi dorescu a dovedi, câ cele afirmate nu sunt adeverate.
Si anume:
1.	Nu este adeveratu câ seu eu seu altulu ar fi prevaricatu in parochi’a parochului, Joachimu Munteanulu din Gur’a-rîului; câ-ci parochulu repausatu nu a fostu parochianulu colegului seu Munteanu, era parochi’a devenita vacanta prin mortea lui, inca n ’a fostu predata sub administratiunea lui.
După dispositiunile bisericei nostre, protopopulu actualu erâ in prim’a linia chiamatu se fia de fagia la inmormentare, spre care scopu presiedintele comitetului parochialu avea datorintia a’lu incunosciintiâ si invită de timpuriu, afara de acesta apoi famili’a repausatului are dreptu a’si invită preoţi câţi voiesce, mai este da-tin’a, câ la inmormentarea preotiloru se se adune si neinvitati si se functionedie mai mulţi preoţi. Funcţiunea de protopopu o indeplinesce astadi preotulu Moise Toma din Sibiiu, câ administratoru ppescu.
Acesta fiindu unu preotu mai tineru si in funcţiune si in etate, afara de aceea nefiindu inca protopopu, si chiaru in casulu daca erâ elu de fagia la inmormentare, eu eramu in dreptu si datoriu a pontificâ câ protopopu in rangu.
Pentru adeverirea acestoru aserţiuni me provocu la d-lu administratoru protopopescu Moise Toma, locui-toriu in Sibiiu.
2.	Nu este adeveratu câ cuventarea mea s’ar fi presentatu in form’a unei agressiuni contra parochului actualu Joachimu Munteanu. Eu am cetitu cuventarea de pe harthia si sum in stare a produce testulu ei intregu.
De asta-data acludu aici sub •/. partea in carea s’a facutu amintire si de parochulu Munteanu Nu se dice despre elu alta, de câtu câ este „bunu preotu" inse nu este nascutu si crescutu in Gur’a-rîului, si aceste tote câ indemnu pentru locuitorii comunei, câ se’si deie copii la scola.
Pentru autenticitatea acestui testu me provocu la cei mai inteligenţi din ascultătorii ce au fostu de fagia la rostirea cuventarei si anume: la Constantinu Simtionu si Joanu Popoviciu parodii in Sadu, Comanu Baca si Marcu Marcu parodii in Poplac’a, Jacobu Popoviciu parochu in Sibielu, Dimitrie Siureanu parochu in Cristianu, Stefanu Oprisiu parochu in Siur’a-mare, Jacobu Arseniu, Joanu Rebega, Georgiu Popa, Zacharia Ichora si nota-riulu Ioanoviciu, locuitori in Gur’a-rîului si Joanil Moga clericu absolutu in Rodu.
3.	Nu este adeveratu câ eu câ fostu protopopii
356
0BSERVAT0R1ULU.
ala tractului Sibiiu, asi fi asteptatu solicitările lui Joa-cbimu Munteanu, ca se’mi dau ratiociniulu despre banii comunei Gur’a-rîului, cari au fostu sub supraveghierea mea. Eu pe câtu timpu am fostu protopopu in activitate, si de candu mi s’a incredintiatu administrarea „fondului zidirei bisericei din Gur’a-rîuluiin totu anulu ara datu comunei bisericesci ratiociniulu recerutu, pe candu inca Joachimu Munteanu nici nu era preotu in Gur’a-rîului.
Ultimulu ratiociniu că protopopu in funcţiune l’am datu la 9 Aprile 1878 pe candu Joachimu Munteanu eră numai capelanu lângă parochulu Joanu Arseniu, era după ce am abdisu de protopopiatu la 1 Septembre 1878, la provocarea mea am esitu cu d-lu administratorii ppescu M. Toma in faţi’a locului si am resignatu comitetului parochialu libelele casei de păstrare si tote documentele referitoria la banii acelui fondu, cu care ocasiune d-lu administratoru in numele comitetului mi-a multiamitu pentru conscientios’a administrare a acelui fondu, care intemeiatu din nimica, la staruinti’a mea, a crescutu sub administrarea mea pana la considerabil’a suma de 31,778 fi. 67 cr. Dovada la acesta mărturisirea lui Jacobu Arsenie, Joanu Rebega, Georgiu Popa si Zacharia Icbora din Gur’a-rîului, apoi comitetulu parochialu din Gur’a-rîului si notariulu din Poplac’a, Vi-letz, precum si d-lu administratoru ppescu Moise Toma din Sibiiu.
Nu sunt adeverate afirmatiunile coprinse in notele 3 si 4; dovada cuventarea mea de sub •/• si martorii numiţi la punctulu 2.
In fine sunt calumnii infame tote cele coprinse in respunsulu din Nr. 118 alu „Telegrafului romanu" pag. 472 column’a 2 rubric’a „Locu descliisu."
Faptulu corespondentelui contîne delictulu veta-marei de onore normatu in §. 488 cod. pen.
Dreptu aceea voindu a intenta procesu de pressa contra celui vinovatu, acludendu sub 7. 2 si 7- 3 Nrii respectivi ai „Telegrafului romanu," Ve rogu se binevoiţi a ordină numai decătu investigatiunea si a o efep-tul fără amenare in contra redactorelui respundietoriu alu „Telegrafului romanu“ d-lu Nicolau Cristea locuitoriu in Sibiiu, eventualminte contra auctorelui coresponden-tieloru incriminate, si totuodata a ascultă si pe martorii numiţi in acesta aretare asupra inpregiurariloru indicate la pct. 1—5, era resultatulu investigatiunei dinpreuna cu incus’a ce se va presentă la timpulu seu, ale sub-sterne presiedintelui tribunalului din locu, pentru ordi-narea pertractarei processului de pressa.
Cu tota stim’a
Joanu Ila ni a.
Sciri diverse.
— (Denumire.) Reverend, par. Joşi fu Be-lesiu este denumitu presiedinte si vicariu episcopescu h Consistoriulu eparchialu din Oradea-mare. Tecstulu acestei denumiri ilu aflamu publicatu in diariulu oficiosu alu diecesei din Aradu „Biseric’a si Scol’a" Nr. 45 in urmatoriulu coprinsu:
„După ce prin incetarea din vietia a archiinandri-tului de pia memoria Andreiu Papp — postulu de presiedinte si vicariu episcopescu la Consistoriulu eparchialu din Oradea-mare, a devenitu in vacantia, — Sinodulu nostru eparchialu in sessiunea ordinaria a anului acestuia, in siedinti’a sa dela 2/14 Maiu a. c. a alesu de presiedinte si vicariu episcopescu la memoratulu Consistoriu oradanu pre venerabilulu părinte protopresbiteru alu Totvaradiei Josifu Belesiu, carele, după intarirea si din partea nostra, — că protu veduvu intrandu in |
statulu monachalu, — la monastirea nostra H. Bodrogu si primindu numele „Jeroteiu". Noi l’am promovatu la gradul u de protosincelu, era sub datulu de astadi amu dispusu cele necessarie pentru introducerea densului in funcţiune etc. etc.
Aradu, 2/14 Novembre 1880.
Joanu Metianu m. p., Episcopulu Aradului.
—	(Ministeriuluung. de culte si instrucţiune) la staruinti’a preotului Nic. Popu au acordatu bisericei gr. cath. din Sz. Ujfaleu (comitatulu Solnocu-Doboc’a) unu ajutoriu de 200 fl. pentru repararea acelei bi serice.
—	(Din caus’a epidemiei debubatu) ce grassedia de câtva timpu in Brasiovu, tote scolele au fostu incluse deocamdată pe doue septemani, era petrecerile, prelegerile publice si balurile sunt interdise cu totulu. Acelu versatu (de celu negru?) este forte con-tagiosu; de aceea s’au si luatu mesuri că in contra ciumei.
—	Yien’a. (Societatea academica „Romani’a Juna") si-a schimbatu localităţile vechi mutandu-sein I. Augustinerstrasse 2. IY Stock 10. Ve rogamu prea frumosu a luă notitia in procsimulu Nru alu pretiuitului d-vostre diariu despre acesta si dela 31 Octobre (12 Novembre) a. c. se binevoiţi a ne adressâ acolo si pre-tiuitulu d-vostre diariu.
Primiţi stimate domnule redactoru espressiunea deosebitei nostre consideratiuni.
Presiedintele:	Notariulu:
Dr. St. N. Ciur cu.	Mateiu Voileanu.
—	(Convocatorii!.) Despartiementulu cere. X. (Clusiu) alu „Asociatiunei transilvane pentru literatur’a si cultur’a poporului romanu" va tînea adunarea sa generala de estu-timpu la Almasiulu-mare (Nagy-Ahnâs) in 28 Novembre st. n. La acesta adunare sunt cu totu respectulu invitaţi si rogati a participă domnii membri din acestu desparţiementu, cum si alţi amici ai litera-turei si culturei poporului romanu, in numeru câtu mai mare.
Clusiu, 13 Novembre n. 1880.
Director, despart.:	Actuariulu despart.:
Dr. Sil a si.	Bas. S. Podoba.
Neadeverulu aperatu de minciuna.
In processulu meu de pressa contra Cristea et Munteanu, ceşti din urma cu aperatorii loru Dr. Folkel si de Preda, voindu a documentă neadeverulu scornitu de parochulu Munteanu, câ comun’a Gur’a-rîului ar fi intentatu asupra mea processu civilu, pentru că sa fiu silitu a depune nu sciu ce ratiocinii; au presentatu la presidiului tribunalului unu rubru alu actiunei acelui processu.
Voindu eu a me convinge despre starea lucrului, am aflatu, câ domnulu de Preda, puţine dile inainte de pertractarea processului de pressa 28 Octobre au inca-minatu asupra mea unu processu civilu in numele comunei Gar’a-rîului; dar acelu actu de processu se per-
Auditi, vedeţi si mirati-ve!
Mărfurile de argintii Britania, primite dela o manşa coucursuala a unei mari Fabrice de argintii Britania,
devenite falita, se dau cu ori ce pretiu, sau mai bine disu gratuitu.
Trimitiendu (1. 7. — in bani gata sau cu rambursa ori cine primesce urmatdrele 50 obiecte cu a patra parte din valorea reala, si adeca :
Bucăţi 6 Cutitc de mana escelente, manunchiu de argintu Britania, cu cutitari adeverat englesesci „	6 Furciltie de cele mai line, argintu Britania, dintr’o bucata.	«
„	6 Linguri de mâncare de argintu Britania, grele si massive.
„	12	Linguritie de cafea de	argintu Britania, de cea mai	buna	cualitate.
„	6	sustiitore de cutite de	argintu Britania, de cea mai	buna	cualitate.
„	1	lingura mare de lapte	de argintu Britania, massiva
„	1	lingura marc de supa	de argintu Britania, grea.
„	9 Tave de presentatu. eiselate f6rte finu.
„	2 sfeşnice de masa de salonu Britania pline de efectu.
„	1 corfa de pâlie massiva de argintu Britania.
'Sa
H S 2 s o o c
______________ O CC
Tote 50 obiecte sunt fabricate din celu mai finu si celu mai solidu argintu Britania, care este uniculu metalu ce ce esista pe lume, care in veci remane albu si nu se pote deosebi de argintulu adeveratu nici după o folosire de 30 ani; pentru acesta garantedia.	__
Afara de aceste mai sunt :
18 cutite, furcutie si linguri de argintu Britania, câte 6 bucăţi tote 18 la olalta fl. 3.75.
6 linguri iniei de cafea de argintu Britania, mai inainte cu fl. 3.— acum numai cu fl. —.60
3.-
1*50	„	„	„	„
a _
n	„ n »
4-50	„	v	v	ti
4*	„	tt	n	ti
2.- si fl. 3.—
acum numai cu fl.
1.—
-.50
1.50
1.50 1.20
1 lingura de supa 1 lingura de lapte	„
6 tave	„
6 sustiitore	de cutite	„
1 cuteia de	zacliaru	„
1 pareclie sfeşnice mai mari de 1 clopotielu de masa de argintu Britania mai inainte cu fl. 4-— acum numai cu fl. 1.60 1 paharu de oua	„	„	„	„ — 60	„	„	„ „ -.30
1 piperuitia si salacitia „	„	„ r „	„ 2.50	„	„	„ „ — 75
1 Cura (inc pentru Otietu si uleiu, de argintu Britania mai numai fl. 3-50 si fl. 4-50 1 unealta de focii grea do pusu pe masa, mai inainte fl. 3.— acum numai cu fl. —.95-(.'ane de cafea si tea â fl. 2, 2.50, 3, 4; clesce de zaoharu â cr. 35, 50, 80, fl. I; cutii de zacharu â 2.80; presaratoriu de zacliaru k cr. 25, 40, 75, 90, fl. 1; carafine de otietu si uleiu k fl. 2, 4; cutii de untu k cr. 75, 95, fl. 1.70, 2.80, 3-25, 4—
inca si alţi articuli nenumerati.
Câ dovada, câ anunciulu meu	(40)	7 — 24
nu este insielatoria,
me deobligu prin acâsta in publicu, daca marfa nu convine, a o rentdree: fâra nici o . greutate. Indreptu la epistolele de multiamita ce mi-au venitu, si pe cari imi voiu permite ale publica successivu. — Cine doresce deci a primi pe banii sei o marfa buna si solida si nu lapedatura, se se adressedie numai câtra
A. Fraiss,
Vien’a, Rothenthurmstrasse 9, vis-â-vis de palatulu archiepiscopescu.
tractase dejâ in 25 Octobre sub Nr. 8242 restituiţi duse domnului advocatu de Preda, fâra nici-o sententii data in meritu, din causa câ comun’a Gur’a-rîului ni autorisase pre domni’a sa la asemene acţiune.
Acesta o au sciutu in 28 Octobre toti patru numiţii domni, si totuşi ei n’au rositu inaintea consciintiei loru a susţinea in presenti’a juratiloru si a publicului, câ esiste asupra mea unu atare processu pendentu. Onore loru.	J. H a n n i a.
Pretiurile cerealeloru
si altoru obiecte de traiu au fostu la
12 Novembre st. n. in Sibiiu:
Grâu, după cualitati Grâu, amesteca tu .
Secara ............
Papusioiu .	.	.
Ordiu..............
Ovesu..............
Cartofi............
1	hectolitru jl.		7.30-8.30
1	99	99	5.80-6.80
1	99	99	5.60—6.—
1	9)	y>	2.70—3-10
1	99	99	3.90—4.30
1	99	i>	1.90-2.30
1	99	99	1.60—2.—
„ALBIN’A"
institutu de creditu si de economii in Sibiiu
acorda inprumuturi numai cu 6Va% interesse la anu pe chartie de valore unguresci, austriace si romanesci, pe auru si argintu, pe propriele sale scrisuri fonciari, cum si pe scrisurile fonciari ale altoru institute de creditu hipotecariu. Sibiiu, 12 Novembre 1880.
(45) 2—2	Direcţiunea.
(41)
7—24
Numai odata
se ofere ocasiune asia de favorabila, de a procura unu orologiu escelentu, cu j u m etate pretiulu.
DESFACERE
grandidsa.
Raporturile politice, care s’au ivitu in intregu continen-imlu Europei, n’au lasatu neatinsa si Elveti’a. Consecenti’a a fostu emigrarea lucratoriloru in masse, care a periclitatu esis-teuti’a fabriceloru. Si fabric’a representata de noi, care e cea dintaiu si cea mai însemnata fabrica de orologe, a inchisu de o cam data fabricarea sa, incredintiandu-ne pe noi cu vendiarea fabricateloru sale. Aceste asia numitele oruloge-de-buzuiiarill-Waslliligton. sunt cele mai bune de pe lume, sunt forte ele-gantu gravurate si infrumsetiate si lucrate după sistem’a americana.
Tote orologele sunt repassate (esaminate) pe secunda si garantamu pentru lineare 5 ani.
Câ dovada a garanţiei sigure si a solidităţii celei mai severe, ne obligainti prin ne sta iu publieu, cu siintcmii gata a reprimi si schimba lineare orologiu, ce nu convine.
1000 remontoire de btizunarill. fâra cheie de intorsu la torta, cu inantela de cristalu, regulate cu acuratetia estra-ordinara pe secunda; afâra de acesta aurite prin electro-galvanismu nou, dinpreuna cu lautiu si medalionu etc., pretiulu de mai inainte II 25, acum numai II. 10.20 de uunlu. 1000 ancore escmplarie de lucsil din nicol-arginto, pe 15 rubinuri cu cadranuri in emailu, aretatoru de secunde, sticla lata de cristalu, mai inainte cu 11. 21, acum numai II. 7.25 de umilii, tote repassate pe secunda.
1000 orologe-eilindre infrumsetiate in capsula de nicol-ar-gintu, cu sticla lata de cristalu, pe 8 rubiuuri forte finu repassate, dinprenna cu lanţ iu, medalionu si cutie de catifea, mai inainte ii. 15, acum mimai H. 5 60 unulu.
I0.i0 orologe ancore de argintu veritabilu do 13 loti, probaţii de oficiulu monetariu c. r p> 18 rubinuri, afara de acâsta aurite prin electricitate, forte finu regulate. Orologele au costatu mai înainte 11. 27 acum numai fl 1I.IO umilii.
1000 orologe remontoire* Washington de buzunariu, din
argintu greu si veritabilu de 13 loti, probatu la oficiulu c. r. de puneiare, pe langa garanţia severa, repassate pe secunda, cu mechanismu de nicol asia, incâtu orolâgele aceste n’au uici candu lipsa de reparatura. Orologele aceste au costată mai inainte fl 33 si astadi se capcta cu pretiulu fabuloşii de eftinu numai cu II. 10. Afara de acesta langa fiacare orologiu se da gratuitu uuu lantiu, medalionu si cutie de catifea.
1000 orologe pentru domne, de auru veritabilu, cu 10 rubinuri, mai înainte cu ti. 40, acum cu tl. 20 1000 orologe remontoire de auru veritabilu pentru domni sau domne, mai inainte cu fl. 100 acum fl. 40.
650 orologe de părete cu incuadratura de emailulu celu mai finu si cu mechanismu de sunatu, mai inainte cu 6 acum cu fl. 3.75 unulu repassatu.
650 orologe desteptatore . cu aparatu de larma, fdrte finu regulate, aplicabile si câ orologe pe masa de scrisu, mai inainte fl. 12 acum numai fl. 4-30.
650 pendule cu lucru forte finu de sculptura in casulii înalte gotice de lemnu, de intorsu in fiacare a opt’a di, regulate finu pe secunda, forte frumâse si imposante ; de 6re-ce unu astfeliu de orologiu si in 20 de ani mai are pretiu indoitu, se nu lipsâsca astfelu de orologiu din nici o familia, mai cu sama pentru câ astfelu de piesa de cabinetu este decoru in fiacare locuintia. Orologele aceste costau mai inainte fl. 35, acum numai fabulosulu pretiu esceptionalu de eftinu de fl. 15.75 unulu.
Comandandu cine-va orologe pendule, are se adauge si o arvuna.
Adress’a:
Desfacere de orologe
a
Fabricei de orologe Fromm.
Vien’a, Rothenthurmstrasse Nr. 9, Parterre.
Editorii si redactoru responsabilii : Gr. Baritiu. Tipariulu lui W. Krafft.