Observatoritilu ese de doue ori in septemana, Mereurea si Sambat’a.
Pretiulu
pentru Sibiin pe l anu intregu 7 fl., pe 6 luni 3 fl. 50 cr., dusu la casa cu 1 fl. mai multu pe anu; — trimisu cu post’a in laintrulu monarchiei pe t anu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In străinătate pe 1 anu 10 fl. seu 22 franci, pe 6 luni 5 fl. seu 11 franci. — Numeri singuratici se dau câte cu 10 cr.
Nr. 80.
Diariu politieu, national-eeonomieu si literariu.
Anulu III.
— Sibiiu, Sambata 4/16 Octobre.
5<r	«
........»-
Ori-ce inserate,
se platescu pe serie seu linia, cu litere merunte garmondu, la prim’a publicare câte 7 cr., la a dou’a si a trei’a câte 6 cr. v. a. si preste aceea 30 cr. de timbru la tesau-rulu publicu.
in modulu celu mai usioru prin assemnatiunile poştei statului, a-dressate de a dreptulu la Redactiu-nea Diariului
„Observatoriulu" in Sibiiu.
1880.
Legi electorali. Activitate, sau Resistentia passiva.
VII. Arau inceputu acestu studiu asupra legi-loru electorali in Nr. 74 si’lu continuararau pana astadi. Cu acestea nu amu terrainatu nici macaru analis’a, sau daca voiţi, critic’a loru, si mai este de a se cerceta inca si n a t u r’a resistentiei passive, votate pana acum in patru conferentie electorali (1869, 1872. 1875, 1878), precum si modulu cum se executase aceea, bine, reu, sau nicidecum; in fine conditiunile unei activitati, care ar fi potutu se’si aiba urmări dorite sau nulle. Numai dupace studiulu nostru ar coprinde si examinarea acestoru cestiuni, amu fi in stare de a trage din trensulu si consecentie practice, pe care le aştepta naţiunea nostra si mai virtosu partea ei locuitoria pe teritoriulu marelui principatu alu Transilvaniei.
Daca curmamu asta-data acestea cercetări ale nostre pana la alta ocasiune, cause forte grave ne inpunu amanarea. Un’a din acelea este conditio sine qua non, câ se avemu sub ochii nostrii numerulu actuale alu toturoru alegator i-loru din tote cercurile electorali, in care se atla locuitori romani, fia poporatiune curata, sau amestecata, si acesta fia in maioritate, ori in minoritate. Reu au intielesu unii amici, ca s’aru cere listele intregi, decopiate cu numele si connumele flăcărui alegatoriu. Se cere din fiacare colegiu (cercu) electorale numai numerulu alegatoriloru, acesta inse câtu se pote mai exactu.
Amu disu: t o t i alegatorii in numeru ; dara apoi in locu de a decopia listele intregi, este erasi o conditiune imperiosa, se fia specificaţi: a) după nationalitati in trei rubrice, romani, magiari, sasi, sau si patru, pe unde se afla israeliti iu numeru cevasi mai mare, camu dela 10 familii iu susu; b) alte doue rubrice se separe pe privilegiaţi (nobili si secui liberi) de neprivilegiati.
Acesta operaţiune trebue se se executedie in tote colegiele electorali ale Transilvaniei. Dorinti’a nostra individuala ar fi, câ si confraţii nostrii din Ungari’a se binevoiesca a lua asupra’si in cercurile dumnealoru aceeaşi operaţiune.
Fâra acâsta mesura prealabila, ori câte dis-Cussiuni frumose se voru face si ori-câte conferentie
electorali vomu tînea, tote voru fi precarie, perdere de timpu, ocasiune fatala pentru dissensiuni si iritarea spiriteloru, orbecatura prin intunecime, candu sta in voi’a nostra câ se facemu lumina de ajunsu, prin o simpla operaţiune aritmetica de doue, trei ore si cu câţiva cruceri (fia si 1 florinu) porto.
Adunarea dateloru statistice electorali cade in liui’a prima pe partid’a activitatiei. Ea striga neincetatu:	Se reintramu in acţiune, se mergemu
la urna, se alegemu deputaţi la diet’a Ungariei. Acţiunea inse fâra elemente active, nu are nici-unu sensu. Unde le sunt batalionele, cu care voiescu se intre in lupt’a electorale ? Se le adune, se le treca in revista, se le supună la disciplina rigorosa. Publiciştii loru se vaiera până in or’a de faţia, câ atunci, de atâtea-ori, nu sciu candu, nu ’iau lasatu nisce omeni, câ se intre in acţiune. Dara apoi preste doue trei minute totu ei spunu, câ romanii totu au alesu, si mai adaoga marele neadeveru, câ poporulu a parasitu pe inteligentia si s’a dusu singuru la urna. Mai intrebamu odata:	Care
poporu ?
Se va respunde, câ acesta intrebare se reduce la periodele, in care se faceau alegerile pe temeiuln legei din 1848. Prea bine: atunci partid’a activitatiei este cu atâtu mai virtosu obligata se faca ceea ce nu făcuse in trecutu, se’si numere si ra-liedie trupele electorali pe temeiulu legei „modi-ficate“ din a. 1874, câ inainte de tote se aiba cu ce infruntâ si confundâ pe omenii resistentiei passive, si apoi dandu-le acestora cu pitiorulu, se merga inainte.
Noi „passivistii" crediendu câ ne lipsescu trupele, tocma pentru câ suntemu „passivisti“, „ne-credintiosiu, potemu se stâmu prea bine cu mânile in sinu in totu decursulu agitatiuniloru electorali si nu aveţi ce se ne faceţi. Dara eta, ve pro-mitemu, câ până la adunarea deplina a listeloru electorali, stâmu gata se ne punerau cu totu zelulu in sarvi-tiulu partidei adverse, mai alesu câ ne interessedia si pe noi se cunoscemu strălucitele efecte ale acelei legi modificate din a. 1874, considerate din punctu de vedere naţionale, din care’lu vomu considerâ si judecâ totudeauna.
Dara bine se’si ia sarn’a partid’a activitatiei,
câ se nu’si mai pună in capulu trupeloru comandanţi desertori, carii au sedusu la desertiune si pe trupele loru in mai multe locuri, precum s’a intemplatu in periodele trecute, câ-ci ei au deser-tatu mai antaiu cu ruşine si prostitutiune, era nu poporulu; ce dicu poporulu ? pe puţinii alegatori câţi au fostu in câteva colegii, iau dusu ei, comandanţii desertori, cu nasulu la urna, nu câ se alega deputaţi romani, ci pe oricine alţii.
Mai este inca si o alta causa a precurmarei studiului nostru. Trebue se se tina câtu mai cu-rendu o conferenţia electorale. După ce se va tînea aceea si i se voru cunosce conclusele, atunci pote câ ni se va facilitâ problem’a si vomu fi in stare de a continuâ mai cu folosu.
Tote la timpulu seu si nu punendu la mîtia clopotu, câ se prindă sioreci. Au disu unii publicişti, câ comitetulu electorale instituitu in a. 1878 nu aru fi facutu nimicu. De unde sciu dumnealoru câ n’au facutu nimicu ? Ei, bine, eca n’au aflatu cu cale se publice. Dara alţii câte cluburi electorali, câte municipali au organisatu de 14 ani? Câte? Ceremu si noi respunsu.
Revista politica.
Sibiiu, 15 Octobre st. n. 1880.
Consultandu istori’a vomu aflâ, câ forte adeseori candu state mari gubernate despoticesce se preparau a intreprinde resbele pentru o causa nedrepta si prin urmare nepoporala, au avutu a trece prin crise interne mai mari seu mai mici, după cum erau inpartite fortiele elementeloru ce isi disputau po-terea. Au fostu si caşuri, in cari popora intregi profitandu de incurcaturile esterne ale guberneloru asupritore si tiranice, le au resturnatu, facendu unu pasu firmu si poternicu spre emanciparea loru, deschidi&ndu’si calea cultivarei si a civilisatiunei loru, care le erâ închisa până atuncea in modu sistematicu.
Aruncandu o privire asupra celoru ce se petrecu pe scen’a politica a lumei mari, vomu intalni multe momente, care ne îndemna a crede, câ astadi ne aflamu in ajunulu unei periode istorice pline de
Foisior'a „Observatoriului“.
Cunoscintiele mele cu vice-cancelariulu br. Fran-ciscu Reichenstein.
(Urmare.)
In alta di me conduseră mai ăntaiu in biuroulu v.-cancelariului br. Reichenstein, de unde dupace schim-baramu câteva cuvinte, me trecură in sal’a de audientia a betranului cancelariu corn. Franciscu Nâdasdy. Acesta mesurandu-me din crescetu până in tălpi, cu unu subrisu (zimbetu) câ do gluma, se parea câ m’ar intrebâ din ochi: Adecă tu şefii acelu raotiu uriasiu, care mănânci carne de unguru si iti astemperi setea cu sânge de sasu?
In Transilvania se incepusera tocma in acelea dile alegerile dietali; cancelariulu se arată forte ingrijatu de resultatele loru. Me puse lângă sine pe canapea, câ se me storca, precum storci o lamâia, punendu’mi o duzina de intrebari relative la caracterulu alegetoriloru si alu candidatiloru. Tote asigurările mele, câ romanii voru alege bine si fâra a comite escesse, betranulu le ascultă dandu din capu, până candu prorupse in urtna-toriele cuvente:
—	„Dta nu cunosci practicele magnatiloru nostrii din Ungari’a. Trebue se sci, câ ei au facutu intre sine o colecta de 200 mii, cu scopu de a mitul pe romanii din Ardealu, câ se alega totu deputaţi de opositiune, cari nu voru integritatea monarchiei."
Se vede câ eu voiu fi facutu ochi mari audiendu acelea cuvente, câ-ci cancelariulu mai continuâ dicîmdu:
—	„Ce? d-ta te miri de acesta? Afla câ in Ungari’a sunt magnaţi, dintre carii unulu singuru pote risca 200 de mii pentru scopuri de acestea. Candu pleci indaraptu? Voiu dâ ordinu câ se’ti iai de a dreptulu de aici numirea de regalistu si se pleci câtu mai curendu, câ se spui episcopiloru si la ceilalţi, se irnpe-dece mituirile."
—	„Escelentia, eu plecu la Prag’a, nu pociu merge asia curendu la Transilvania; dara eu nu pricepu, de unde acesta temere pentru alegetorii romani. Si me rogu escelentia, cum pociu figură eu câ regalistu, candu nu sunt magnatu in sensulu legei din 1791? Eu sunt industriariu, fabrieantu, cetatienu (Biirger) din Brasiovu, nu magnatu cu donatiuni de dominie.
—	„Asia au aflatu cu cale ai vostrii. Se vii mane, câ se’ti iai decretulu, si daca nu pleci acasa, scrie de aici ori-cui vei scl, câ se nu lase pe alegetorii romani se’si vendia voturile. Tîneti cu regimulu, câ-ci numai elu ve voiesce binele. (Atunci puse man’a pe câteva acte, in care aratandu’mi frumos’a subscrip-tiune romanesca Franciscu-Josifu, a Maj. Sale, adaose dicîmdu).
„Herr Baritiu (conversatiunea curgea nemtiesce), nu asiu fi crediutu in tota vieti’a mea câ se vediu, a-cum la betranetiele mele, pe Majestatea Sa subscriendu romanesce, si eu totu romanesce, câ ministru alu Maj. Sale.
In fine m’a dimisu.
Despre acestea scene scriseiu câte ceva amicului meu dr. J. Ratiu la Turd’a, nu sciu daca densulu a pastratu acea epistola a mea, câ se o publice intrega, acum după 17 ani. Mintea mea necopta in intrigele politice me insielâ câ se scriu in aceleaşi cestiuni, in aceeaşi di, la Sibiiu si la Brasiovu. Au scrisu si vreo doi studenţi.
Atâta mi-a trebuitu.
„Cum a cutediatu elu se merga la Yien'a fâra scirea ,si voi’a nostra ?“
Eca asia, am cutediatu, cum cutedia tota lumea libera in afacerile sale, fâra a merge la nici-unu raportu cu „Melde gehorsamst, dass ich nichts zu melden habe."
In alta di mergendu la or'a pusa in cancelari’a transilvana, dn. ,^Ioldovanu me luâ frumosielu si me conduse la ministrufii--&ehinerling, care de si mai pe scurtu, me intrebâ totu despre alegeri si cu atâta me dimisse. Lui ii fusese numai, câ se cunosca in per-sona pe motiulu „periculosu." De aci condusu prin
câteva sale, me vediuiu dintr’odata in faţia cu archi-ducele Rainer.
Primirea blanda si condescendenta a acelui principe de sânge suveranu me adusese in confusiune. Nu sciam de ce me aflu la elu. Arehiducele observa indata confusiunea mea, si fiindu-câ elu inca voise numai se vedia pe agitatorulu din Transilvani’a, me intrebâ despre starea campuriloru si a sanetatiei locuitoriloru, si daca industri’a transilvana prosperedia. Nici-unu cu-ventu de cestiuni politice! îmi atinse ceva si despre necessitatea unei caii ferate in Transilvani’a.
Atâta e totu? intrebaiu in mine, si la unu me-mentu datu, facendu’mi complimentulu esiîu.
De aci me duseră era la c. Nâdasdy, care acum erâ plinu de bucuria, câ-ci ii curgea telegrame dela gubernulu Transilvaniei despre resultate forte plăcute in alegeri. Me invitâ la mesa, in care timpu mai veniră câteva telegrame.
„Bravi romanii vostrii! Ai avutu dreptate, câ ei nu’si voru vinde consciinti’a. Me temusem câ regimulu va fi constrinsu a contrabalantiâ pe aristocraţia cu a-celeasi arme"; dara de unde bani, candu statulu e in lipsa atâtu de mare? dise intre altele cancelariulu.
Trei dile câtu ara mai stătu ^mVien’a, ser’a esiam in preamblare cu br. Reichenstein, DlrarMoldovanu, o-data cu dr. Grimm, si se intielege câ din politica nu mai esiamu. Dara Grimm ..vorbia cu multa ura despre Schmerlingiani, cari din doranu mare ce fusese la gubernulu din Sibiiu, îlu lasasera acuma pe din afara. Eu ascultamu si câ simplu ardeleanu ce sunt, invetiamu dela ei multe de tote.
Pentru câ se nu me aratu precum nu sunt, am datu visita si la alţi consiliari, anume imi aducu bine a-minte de repaus. Stefanu Horvâth si de Szenfgyorgyi. Betranulu Horvâth, cu care me cunosceamu din Sibiiu, imi dise mcetu intre patru ochi: „Edes patriota, luati-ve sem’a forte bine, câ aceşti omeni ve voru insielâ. Ei ve considera pe voi si pe noi câ pe cărţile de jocu."
Eu inca am fostu forte siuceru câtra Horvâth; am
318__________________________________________________
crise, schimbări si evolutiuni de primulu rangu. Numerulu processeloru politice vechi si noue intre deosebitele state, precum si cele purtate de câtra poporale singuratice in contra guberneloru asupri-tore, se p6te dice, ca este unu legionu intregu, care in locu se scada, cresce din ce in ce mai mare si se inveninedia mai tare.
Unulu din acele processe celebre este si asia numit’a cest iu ne orientala, care după ce a trecutu prin multe si nenumerate fase si instantie, astadi au ajunsu inaintea forului supremu alu Europei, dela care nu se mai pote apela de câtu numai la feru si sânge. Cu câtu inse diplomati’a celoru siese mari poteri europene isi concentredia mai tare intrega sa activitatea pentru terminarea accelerata a acelui processu, cu atatu situatiunea interna a aceloraşi state devine mai critica si mai nelinistitore, probandu-ne astfeliu ca cestiunea orientala esercitedia o reactiune enorma si poternica asupra relatiuniloru politice interne a toturoru stateloru europene. Nu esista nici unu poporu in betran’a Europa, care se nu se aştepte la schimbări in bine, său se nu se tema de pericole si rele ce aru urma pentru elu, din modulu cum se va deslegâ acea cestiune, ajunsa la punctulu seu de culminaţiune dramaticu. Acele sperantie, acele temeri si acele dorintie, acaroru terenu este cestiunea orientala ne potu servi, câ firu de orientare in labirintulu politicei actuale.
Din momentulu in care cestiunea orientala a fostu pusa in modu definitivu la ordinea dilei, prin energi’a si tenacitatea estraordinara a ministrului-presiedinte d. Gladstone, liniştea si pacea Europei a fostu turburata, trecSndu din crisa in crisa.
Este de lipsa se inregistramu- acele crise, pentru câ se ne convingemu despre intimulu raportu si legatur’a, ce esiste intre cestiunea orientala si evenimentele ce vediuramu si vedemu câ se desfa-siura inaintea ochiloru nostrii.
In Austri’a gubernulu comitelui Taaffe inau-gurddia o politica slavo-fila cu scopu, de a castigâ elementele slave pentru o acţiune resboinica in contra Russiei si a miciloru sei vasali dela Dunăre precum sunt Bulgari’a, Serbi’a si Munte-negrulu. Ungurii profitandu de acestu curentu anti-germanu alu gubernului din Vien’a, se arunca cu furia asupra germanismului bine inradacinatu din Ungari’a, voiescu se ilu esterminedie si in parocsis-mulu loru de magiarisare, pe care d. C. Tisza ilu esploatădia in modu forte rafinatu, câ mijlocu de a isi asecurâ unu resultatu favorabilu pentru alegerile dietale din anulu viitoru, isi deschidu vinele cu propriile loru mâni si isi sapa mormentulu loru economicu si finantialu. In acelasiu timpu ei isi instrainedia pe croaţi, pe şerbi, pe sasi, era celoru trei milione de romani le confisca limb’a,
recunoscutu inse ambii, câ e preste potintia a intruni părerile toturoru spre acelasiu scopu.
„Me temu câ voi veţi precipită lucrurile."
„Si eu me temu," fu respunsulu meu.
In fine me smulseiu din Vien’a si plecaiu la Prag’a, ducendu cu mine suvenire plăcute numai din orele fericite, câte le-am petrecutu la cas’a si in amabil’a familia a fratelui Dim. Moldovanu.
La dieta. Pe la finea lui Juliu 1863 se desbatea in conferenti’a naţionale a membriloru dietei proiectulu de adressa la cuventulu de tronu. După siedintia, fe-ricitulu mitropolitu Andreiu me chiamâ se’mi arate ti-pografi’a diecesana, pe care eu nu ’io vediusemu niciodată; de aci inse me scose curendu si me duse la gradin’a sa, unde ne aflaramu numai ambii. îmi dete o sugara si apoi incepu:
—	Domnule Baritiu, de ce te opui d-ta la intrarea in senatulu imperialu? Dj ce se ne facemu naţiunea de ura chiaru cu Maj. Sa, candu d-ta sci bine, câ este vointi’a Maj. Sale, precum iti va fi spusu si dn. Popu si alţii.
—	Escelenti’a Ta! Eu nu me opunu ex principio la intrarea Transilvaniei intr’unu parlamentu centrale, câ-ci eu am fostu si in anulu 1848 sunt si acuma pentru integritatea imperiului, de si nu in sensu centra-listicu, dara me tînu cu ambele mâni de diplom’a din Octobre. Dorescu, câ mai ăntaiu se ni se asigure autonomi’a Transilvaniei in sensulu diplomei Leopoldine din a. 1691 si alu legiloru fundamentali din a. 1791, totuodata se fia inarticulata si naţiunea nostra cu limb’a sa, câ limba diplomatica, precum ne promite si Maj. Sa in rescriptulu de deschidere (cuventu de tronu).
—	Apoi tocma câ ne promite Maj. Sa, câ dora d-ta nu te indoiesci in cuventele Maj. Sale?
—	O saraculu de mine, eu nu me indoiescu in cuvintele inonarchului, dara am invetiatu a nu me încrede ministriloru.
—	„Eu tînu pe ministeriulu Schmerling multu mai corectu, de câtu se ne pota insielâ," imi replicâ Archiereulu in tonu camu apasatu.
—	Si eu audiu câ anume dn. Schmerling este bar-batu de unu caracteru anticu; dara me rogu Escelentia câ se binevoiesci a lua in consideratiune, câ in epoc’a nostra miniştrii vinu si se ducu pe aci incolo, câ si sistemele loru. Noi se ne folosimu de ocasiune si se dicemu, câ indata-ce ni se voru sancţiona tote drepturile
__________OBSERV ATORIULU.
drepturile omenesci si naţionalitatea, le dictedia sententi’a de morte prin legi draconice, si prin „asiatic’a" loru administratiune ’i ruinedia materialiceşte, luandule si cenusi’a din vetra, pentru câ ajunşi proletari, seu se se arunce in bratiele sugrumatore ale magiarismului, sdu se ia lumea in capu, parasindu cu lacramile in ochi curtea pa-rintesca si desparti6ndu-se cu ănim’a franţa de mormintele iubiloru străbuni.
In Itali’a betranulu si incaruntitulu generalu Garibaldi, acestu erou legendaru si apoteosatu alu natiunei italiane, parasesce insul’a sa solitara Ca-prer’a, apare in portulu dela Genu’a, pentru câ primitu de poporu cu unu entusiasmu nemarginitu, se eliberedie pe ginerele seu generalulu Canzio, inchisu pentru câ a luatu parte la agitaţiunile si demonstratiunile „irredentistiloru". Numele lui Garibaldi este fermecatoriu pentru italiani si parol’a data de câtra acestu adeveratu tribunu alu poporului va fi acceptata de naţiunea intrega, care este gafa in totu momentulu a’lu urmâ.
Franci’a restaurata si reintinerita paudeste sosirea momentului celui supremu. Gafa de acţiune, trânteşte pe d. Freycinett pentru câ se fia inlocuitu prin unu venerabilu savantu, care la rendulu seu va trebui se cededie loculu unui gambettistu, seu chiaru lui Gambetta insusi.
Nefericiţii irlandesi, aceşti sclavi legaţi de glia ai elementului domnitoru anglo-saxonu, isi scutura jugulu, se prepara si aştepta momentulu favorabilu de a ilu sfarîmâ.
Principele Bismark incarcatu cu trei portofo-liuri ministeriale se teme de Franti’a, face curte Austriei, intrigedia pe subt ascunsu cu Russi’a si se iucerca a inbladi pe socialişti cu promissiuni de totu soiulu.
Nihilismulu russescu, care la aparintia pare a fi adormitu nu isi perde unu singuru minutu din vedere scopulu propusu. Si elu aştepta sosirea momentului propice.
Reasumandu avemu deci in Austri’a: curentulu antirussescu; in Ungaria : furi’a magiarisarei; in Itali’a : cultulu garibaldianu-irredentistu; in Franci’a: resbunarea; in Angli’a: turburarile irlandese; in Prusso-Germani’a: dictatur’a si socialismulu; in Russi’a: despotismulu moderatu prin asassinatu si nihilismulu, care tote la unu locu au contribuitu, câ demonstratiunea navala inaintea Dulcignei se sufere unu fiasco nemoritoru.
Disonauti’a ce esista in concertulu europdnu este caus’a câ i se prelungeşte agoni’a moribundei Turcii, 6ra divergenti’a si rivalitatea ce domnesce intre poterile semnatare va fi caus’a conflagratiunei generale, care nu se va stinge fâra câ se se fi schim-batu chart’a Europei actuale.
Situatiunea este asia de nesigura si de incor-
autonome in laintrulu acestui principatu, vomu lua si noi parte activa la parlamentulu centrale, era până atunci regimulu se fia indestulatu cu aceea, câ ne-amu declaratu pentru integritatea monarchiei; se pună si elu temeiu pe parol’a nostra.
La acestea repausatulu perdiendu’si patienti’a imi dise:
„Asculta, eu am substernutu Maj. Sale o petitiune, in care’i cereamu subventiune anuala, câ se’mi pociu organisâ consistoriulu si seminariulu, era Maj. Sa m’a indreptatu cu rogamintea la senatulu imperiale. E u trebue se intru."
La acestea cuvente apasate sculandu-se de pe banc’a unde siedeamu de inaintea ca^ei, me chiama in cabinetulu in care lucră, si intindiendu’si manile preste mulţimea acteloru, continuă dicundu:
„Vedi-le? La tote acestea lucru totu numai eu singuru; n’am nici-unu ajutoriu lângă mine; nu le place se lucre, si ceea ce făcu ei, nu’rai place mie, câ nu sciu lucra. La lucratori buni trebue plata buna. Am obo-situ domnule Baritiu, nu mai pociu lucră câ mai de multu. Trebue se mi se dea fonduri, câ se pociu plaţi bine pe lucratori buni."
Cu acestea esiramu erasi pe banca de inaintea casei. Eu eramu desarmatu pe unu momentu. Cuventele dela mes’a de scrisu mi le disese intr’unu tonu dorerosu. Se facil o pausa lunga. Pe candu eramu se continuamu, veni domnulu vicariu (atunci protosin-celu) si archiereulu curmâ la momentu conversatiunea. Eu cunoscuiu indata câ eram intre Scill’a si Caribde; dara situatiunea inca totu nu’mi era limpede. Daca voiu continuă cu modest’a mea opositiune patriotica, imi voru dice câ nu vreau binele acestei diecese si mai multe altele; de nu voiu continua, voru scorni câ ra’au curaparatu anstriacii, câ-ci „der Schelm denkt so wie er ist."
A remasu si archiereulu forte neodichnitu. — Preste puţine dile me pomenescu câ br. Reichenstein me chiama la fabric’a chemica din suburbea spitalului civile, sub pretestu câ se mi-o arate, in realitate inse câ se me ia la examenu in sensulu celoru patite cu br. Siaguna. Reichenstein cunoscea deja scen’a din gradin’a episcopesca. Ambii baroni erau intielesi asupra planului de operaţiune cu privire la person’a mea.
(Va urmâ.)
data, in câtu o catastrofa se pote aştepta in totu momentulu. Nuorii sunt grămădiţi si adunaţi, lip-sesce inca numai ciocnirea, pentru câ uraganulu se incepa a urlă si a se sparge.
B o m a n i ’a.
— Bucuresci UI3 Oct. Europ’a intrdga este agitata in nou’a drama orientale; de aceea nici nu se mira nimeni vediendu, câ partea cea mai mare din armat’a României este concentrata la manevrele de tdmna, dintre care cele mai im-posante se făcu pe câmpiile dintre capitala si mo-nastirea Tîganesci. Oficiarii de stătu majoru din armatele străine, carii mai vediusera trupele României la manevrele din 1876 si după aceea la Dunăre si pe câmpiile Bulgariei, afla unu progresu invederatu in sciintiele militari, in tînut’a ostasiului si in tote evolutiunile trupeloru.
Indelung’a absentia din patria a MM. SS. Domnului si Domnei lasase unu mare golu in tdte raporturile superiori ale societatiei nostre; ne place inse a crede, câ petrecerea augustei parechi in străinătate si anume pe la curţile mariloru suverani in Vien’a si Berlinu, va fi de folosu nu numai perso-nalu in privinti’a sanetatiei, ci va avea mare in-fluintia si asupra relatiuniloru nostre cu alte staturi, mai virtosu daca cestiunea orientala va fi pusa la ordinea dilei de câtra Europ’a pentru o desle-gare definitiva, ceea ce se pare forte apropiata. Mergerea principelui Alesandru alu Bulgariei la Milanu Obrenoviciu in Belgradu si petrecerea de mai multe dile inpreuna, venirea totu acolo a unui ministru dela principele de Muntenegru si desele conferintie tînute inpreuna, a provocatu si in pu-bliculu nostru atenţiunea ce merita. Totu asia nu s’a scapatu din vedere nici memorabilele raportu telegraficu inaintatu de câtra principele Alexandru dela Rusciucu de a dreptulu câtra imperatulu Alexandru II, prin care’i face cunoscutu, câ la unu co-mandante supremu alu seu, starea actuala a trupeloru bulgaresci, organisate in aceşti trei ani din urma prin oficiari russesci, multiamesce impe-ratului câ părintelui seu, pentru atâtea bunatati re-versate de câtra Maj. Sa asupra poporului bulga-reseu si domnitoriului seu.
La grijile venite din afara se mai adaose si cestiunea Dunărei. „Avant-project“ alu Austro-Un-gariei propusu in conferinti’a poteriloru riverane spre a fi adoptatu, memorialulu-protestu esitu câ din partea României, mai ăntaiu in lirab’a francesa contra proiectului austro-ungurescu, agerele obser-vatiuni făcute in Franci’a, Itali’a si Angli’a asupra aceluiaşi proiectu, in fine tînut’a perfida a celoru mai de frunte diarie din Vien’a si B.-Pest’a, tote acestea si inca alte câteva simptorae au convinsu pe tote classele superiori si inteligente ale natiunei nostre, câ adeverulu a spusu „Pester Journal" a-tunci candu a scrisu: „Dunarea este si trebue se fia proprietate austro-ungurăsca până la versarea ei in Marea-negra.“ In vanu se mai incerca „Pester Lloyd“ se inpace spiritele din tier’a nostra in acâ-sta cestiune, câ nu’i mai dâ nimeni nici-unu cre-diementu, si nici domnulu ministru nostru actuale de esterne nu ne va face se credemu, câ Austro-Ungari’a ne va lasă in pace, indata ce’i va veni ei bine câ se ne calce. Nici dn. Boierescu si nici nimeni pe lume nu va mai şterge din memori’a romaniloru, nici va rupe din istori’a loru domni’a de 17 ani preste Banatulu Craiovei^ luarea Bucovinei ; ruperea mai multoru munţi din Munteni’a si Moldov’a cu Mehadi’a cu totu; necurmatele incer-cari ale Societatei de corabiare cu vaporu de a ocupa ţinuturi câtu se pote mai mari de-alungulu Dunărei; ocuparea principateloru in 1854—5 cu planu decisu de a nu le mai lasă in veci din mâna; resistenti’a cea mai obstinata in totu decursulu ne-gotiatiuniloru diplomaţiei europene in Paris, dela Decembre 1855 până in Augustu 1858, câ Europ’a se nu recunosca valorea tractateloru nostre vechi inchiaiete cu sultanii si se nu ne sanctionedie autonomi’a; era la uniunea României eră p’acf se se oppuna cu armele, — tote acestea si altele mai multe nu potu fi date uitarei de câtra unu poporu, care tine la patria, la naţionalitatea si la indepen-denti’a statului seu, câ si la viătia si mai multu de câtu la acesta. Apoi este cunoscutu, câ orice stătu si mai alesu cele mari, isi au traditiunile si maximele loru, pe care le tînu totudeauna inaintea ochiloru, pandindu neincetatu la ocasiuni spre a le realisâ la unu momentu bine venitu. Mai in scurtu crediuti’a nostra nestrămutata este, câ barbatii de stătu ai Austro-Ungariei nici-odata nu voru re-nuntiâ la planulu si la indatorirea remasa loru moştenire dela antecessori, de a incorporâ Romani’a la imperiulu loru. Plina este istori’a Ungariei de as-
OBSERVATORIULU.
319
piratiuni iu sensulu acesta. De altumentrea lupt’a curge deja, ea s’a inceputu din nou, de mai mulţi ani, pe terenulu economiei politice, precum o a de-scrisu mai de curendu „Romanulu", cu temeiuri a-tâtu de tari, in câtu chiaru si „P. Lloyd" a fostu constrinsu a recunosce valorea loru si nu ’ia re-masu de catu escuse si proteste, ca Domne apara, elu nu voiesce nici o restrictiune a liberei naviga-tiuni danubiane si nici o sugrumare a comerciului României.
Intre acestea reformele salutarie in interiorulu tierei progressedia neincetatu, ceea ce recunoscu toti străinii de positiune sociala câţi ne-au cerce-tatu mai inainte cu 5—10 ani si compara starea de mai inainte cu cea de astadi. Numai pessimistii dela noi remanu totu pessimisti, cari pretindu câ naţiunea nostra se aiba aripi, se sbore preste se-coli. Acesta se vede si din câteva diarie de a le opositiunei de buna credinţi a, câ*ci cu cele de rea credintia nu voimu se ne ocupamu.
Yediu câ press’a austriaca se mira de libertatea desfrenata, de espressiunile brutali care i se trimitu traduse după diariele din Romani’a. Ele uita câ aici nu exista lege de pressa si câ loculu aceleia ilu ocupa educatiunea, prea adesea in-teressele personali ale fia-carui publicistu in parte. Ungurenii au lege de pressa, dara cu câtu este press’a loru superiora pressei nostre? Cu nimicu.
In câtu pentru opositiunea nostra, ve recoman-damu primulu „Romanului“ din 27 Rapciune (8 Brumarelu.)	X.
— Din acelu articlu prea instructivu si pentru noi, reproducemu acestea:
„In regimulu constitutionalu, opositiunea este de o necessitate absoluta.
Ea indeplinesce, intr’adeveru, unu rolu insemnatu, contribuindu la funcţionarea lui regulata si folositore natiunei.
Intr’adeveru, regimulu constitutionalu fiindu unu regimu alu maioritatii, elu nu pote funcţiona in folosulu generalităţii acţiunii de câtu in casulu, candu si minorităţile isi potu espune in libertate părerile, aspiratiu-nile si’si potu susţinea trebuintiele.
De aci resulta neaparat’a trebuintia a unei opo-sitiuni; de aci libertatea nemărginită de care ea se bucura in tierile intr’adeveru democratice, si mai cu osebire la noi.
Aprope necontenitu in opositiune, partid’a liberala nu numai in teoria, ci si in practica a vediutu ce mari si necalculabile rele aduce asupra tierei incatusiarea opositiuniloru, si, — doritore mai multu de câtu ori-cine de a pune temelii poternice regimului constitutionalu, a lasatu opositiunei libertatea cea mai netiermurita, o libertate cum nu are nici intr’o tiera din lume.
Astfeliu, intrunirile sunt libere ori-candu si oriunde ; press’a este libera absolutu si nimeni nu s’a gan-ditu vreodată de a atinge nici chiaru propagandele ce eventualu poteau deveni pagubitore tierei.
Partid’a liberala voiesce a face pe deplinu educatiunea politica a tierii si pentru a ajunge acestu mare scopu, a apucatu calea cea mai drepta, nu numai la-sandu, ci chiaru indemnandu pe naţiune prin modurile de a esercitâ drepturile ce si-a inscrisu in pactulu fun-damentalu.
Acesta epoca va ocupa o frumosa pagina in istori’a aplicării regimului constitutionalu in Romani’a, mai ăn-taiu fiindu câ ea se deosebesce esentialu de epoc’a de apasare si de despotismu ce a precedatu-o, si apoi pen-tru-câ va dâ spornice resultate in viitoriu, deprindiendu pe naţiune cu esercitarea de tota diu’a a drepturiloru sale si cu controlulu ce e in dreptu se faca asupra modului de administrare a interesseloru ei.
Ce face inse opositiunea in acestu timpu? Isi dâ ea sema de marele si insemnatulu rolu ce are in or-ganismulu pariamentariu; cauta ea a lumină pe naţiune in privinti’a adeverateloru ei interesse si a o face se se deprindă cu drepturile ce are se le esercite si se le iubesca ?
Nimicu din tote acestea.
Din contra, organele opositiunei de tote nuantiele infatisiedia desgustatorea privelişte a unei ne mai pomenite lipse de urbanitate, a unei lupte indarjite in care espressiunile cele mai triviale se inlantiuiescu unele cu altele si curgu cu necontenire câ rîulu ce ese dintr’unu isvoru murdaru.
Pentru aceşti pretinşi campioni ai drepturiloru naţionale; pentru aceşti aprigi aparatori ai libertatiloru publice pe timpulu candu aceste libertăţi nu sunt lovite de nimeni, ci din contra ocrotite din tote poterile si prin tote mijlocele de câtra gubernu, nu esista in-teressu nationalu mai mare de câtu interessulu loru de a veni la potere; nu esista cestiune mai grava de câtu resturnarea gubernului.
De aci acusari calomniose; de aci născociri de totu soiulu; de aci in fine tota acea larma care a-surdiesce si desgusta pe omulu onestu, care vede cu surprindere, cum acei pretinşi luminători -ai poporului indrasnescu a tăgădui si falsifică adeverulu, si cauta a ingrijorâ tier’a, dandu’i câ adeverate sein si fapte, pe care le sciu câ cu totulu neadeverate sunt.
Acesta atitudine are de efectu de a face, câ opositiunea se perda orice creditu si se ajunga intocmai câ pastoriulu din fabula, care totu strigandu: lupulu, candu nici unu lupu nu eră, nu mai potu atrage pe nimeni prin alarm’a lui, candu cu adeveratu lupulu de-dese in oi.“.........
Gorespondentie particularie ale „Observatorinlui“.
— Brasiovu, 9 Oct. st. n. Anticritica brosiurei anonime, dupace scrie mai multe invetia-turi bune despre servilismu si inchinare de idoli pamentesci, vine la naţionalitate si politica, unde dice, câ ori câtu au avutu si cheltuitu repausatulu, a fostu avere data densului dela cleru si poporu. Eu aflaiu la o biserica de aici inchiaierea soborului nostru diecesanu din anulu 1850 Martie 12, tiparitu pe 2Va cole la Sibiiu in 1 Augustu 1852 si subscrisu Andreiu m. p., episcopu. Acolo se afla si o socotela lunga de colecte, cu numele evlavio-siloru creştini, sumele adunate se vedu mai la vale, trase in câte una la fiacare protopopiatu.
„Soborulu nostru diecesanu tînutu la anulu 1850 in 12 si cele urmatore dile ale lunei lui Martie, au adusu sub Nr. 21 alu protocolului seu urmatori’a inchieiere :
„Incredintiandu-se soborulu, cumcâ cass’a clerului nu are incaperile cele de lipsa pentru scol’a clericala, cancelari’a episcopesca, archivu si alte intocmiri diecesane, hotaresce: câ se se cumpere pe sem’a clerului inca o casa câtu se pote mai aprope de resiedinti’a episcopesca, era mijlocele cele de lipsa spre acesta se se procure prin o colecta. Cu punerea in lucrare a acestei hotarîri se insarcinedia epitropi’a diecesana."
„Din temeiulu acestoru numai decâtu au si contribuitu spre scopulu acesta mai mulţi dintre cei adunaţi la soboru, precum mai josu se va vede.
„Totu pe temeiulu acum atinsei incheieri a soborului s’au facutu rugarea câtra inaltulu gubernu
pentru voie	de	a se potea face o	colecta, care au	
si urmatu, si resultatulu ei aici urmedia.*)"				
I. Colecta dela soboru . .			fl.	6000.—
II. Cu	prilegiulu colectei fa-			
cute in diecesa		s’au adunatu din :		
1. Protopop. Brasiovului I			fl	7107.03
2.	fl	n	77	150.54
3.	fl	„ ni	77	925.39
4.	fl	Belgradului (Alb.)	7?	484.14
5.	fl	Bistriţi ei .	77	195.42
6.	fl	Bârghisiului . .	7)	28.—
7.	n	Osiorheiului . .	7?	59.—
8.	fl	Devei ....	7?	311.48
9.	fl	Zlatnei . . .	77	516.08
10.	77	Zarandului . .	fl	268 —
11.	77	Iliei ....	fl	183.18
12.	fl	Cohalmului	fl	68.57
13.	n	Clusiului de josu	77	27.36
14.	77	Clusiului de susu	fl	116.58
15.	n	Mediasiului . .	7?	52.—
16.	75	Miercurei . . .	77	419.17
17.	fl	Muresiului . .	77	29.27
18.	fl	Nocrihului . .	7?	315.36
19.	77	Orasciei . . .	fl	600.13
20.	77	Palosiului . . .	77	302.15
21. „	77	S. Sebesiului. .	77	605.41
22.	fl	Secului . . .	77	10.—
23.	fl	Sibiiului I . .	fl	1395.30
24.	fl	. n • •	fl	3112.11 Va
25.	fl	Solnocului . .	77	68.50
26.	fl	Treiscauueloru .	77	173.22
27.	77	Turdei de josu .	77	45.26
28.	fl	Ungurasiului . .	fl	152.13
29.	fl	Fagarasiului I	77	335.36
30.	fl	. n •	7?	201.47
31.	fl	Hatiegului . .	7?	205.04
32.	7?	Hidvegliiului . .	77	57.19
33.	fl	Cetate de balta		
		de josu . . .	77	81.45
34.	fl	Cetate de balte		
		de susu	77	87.22
35.	7?	Cinculu mare	7?	65.54
36.	7?	Seghisiorei . .	7?	205.08
37.	fl	Jioagiului . . .	7?	814.22
38.	77	Giurgiului. . .	77	210.—
39,	77	Lupsiei . .	77	37.41
40.	7?	Kiuaree . . .	77	35.—
		Sum’a totala	fl.	26,062.447,
Spunu betranii, câ daca au incetatu rebeli’a unguresca si s’au intorsu repausatulu pe aici in lun’a lui Septeinbre, iau datu ai nostrii dela biserici si din pungile loru preste 4000 de florinti bancnote negre c. m., de si erau jafuiti reu de unguri, si candu au mai venitu episcopulu in postulu Crăciunului totu in anulu acela,**) i s’au mai datu si alţi bani la mâna, câ ungurii jafuisera si residenti’a din Sibiiu, unde remasese numai unu preotu tineru, si acela n’au potutu apară, câ Tar fi omorîtu ungurii.	Cu tota stim’a
N. Saceleanu.
*) In prescurtare, câ nu incape asia multu. Red. **) 1849?	Red.
— Sibiiu, 11 Octobre st. n. 1880.
Am fostu norocosu a participă ieri la adunarea generala tînuta de despartiementu III alu Asociatiunei transilvane in comun’a Tilisîc’a. Norocu, dicu, pentru câ m’am bucuratu din anima de reusit’a prea frumosa a acestei adunari. Semnu invederatu, câtu de utile sunt aceste despartieminte, daca sunt conduse bine.
Daca tote despartiementele Asociatiunei ar fi fericite a avea resultate câ acesta, alu Sibiiului, amu potea fi mândri cu despartiementele nostre.
Din Sibiiu se presentara la adunare, afara de di-rectorulu si actuariulu despartiementului, dd. prof. si directoru J. Hannia, V. Romanu, prof. S. Popescu si D. Comsi’a, dlu Dr. J. Crisianu si R. Balasiu, era din comunele vecine Saliste dd. invetiatori si pretorele Muciu Urechia, asemene din Galesiu dd. invetiatori si notariulu.
Adunarea se tînii la orele 11 intr’una din şalele frumosei scole ale comunei. Directorele deschise sie-dinti’a prin o cuventare acomodata in care areta poporului scopulu Asociatiunei. La acest’a respunde dlu preotu localu Juga si prin cuvinte caldurose esprime ospetiloru unu bine ati venitu. După acestea alegendu-se de notariu ad hoc dlu Dr. I. Crisianu, dlu actuariu, Petra-Petrescu, cetesce raportulu asupra agendeloru Comitetului din anulu espiratu.
Raportulu se ea spre plăcută sciintia. Relative la positi’a budgetului se da Comitetului facultate a dispune după cum va afla mai bine.
Resultatulu colectei făcute in favorulu Asociatiunei este forte splendidu, in câtu acela se pote compara cu resultatele multoru adunări generali ale insasi Asociatiunei. Dela membri ordinari si ajutători s’au incassatu preste 80 fl. v. a. er câ membri ordinari pe vietia ofe-rindu câte o acţiune de câte 100 fl. s’au inscrisu următorii : dlu Dr. Aurelu B r o t e, directorele bancei Transilvania, dlu Dr. Ioane Mo ga, medicu, notariulu din Tilisic’aStefanu Milea, asemenea comun’a bisericesca si cea politica din Tilisic’a. După cum am intielesu, dlu adv. Dr. I. Bor cea, inca ar fi promisu a se face membru pe vietia alu Asociatiunei.
In Comitetulu nou s’au alesu: Dr. Ilarionu Puscări u, directoru; membri ordinari: Dr. I. Mo ga, A. Schiau, V. Romanu, Petra-Pretrescu, C. Tobias si S. Popescu; suplenti: J. G. Baritiu, Dr. N. O Iar iu adv. si R. Balasiu.
Adunarea generala pe anulu venitoriu se va tienea in comun’a Cacov’a.
După adunare a fostu prandiu comunu la care a participatu si unu numeru insemnatu din fruntaşii comunei. Nu puginu au contribuitu la infrumsetiarea convenirei si prea stimabilele domne Milea sogia dlui notariu si M. Ivanu, amabil’a sogia a dlui invetiatoriu din Salisce N. Ivanu.
Fia-ne permisu a ne esprime la loculu acesta multiumi-rile nostre de recunoscintia fag ia de bravii preoţi ai comunei dd. Josofu si Juga, fagia de demnulu notariu dlu Milea si fagia de dlu jude Josofu, pentru bun’a primire cu care ne-au intimpinatu si i-rugâmu, câ multiu-mirile nostre complecte se le inpartasiesca si prea stimatiloru membri ai Comunei, cari au sciutu inbra-cisia cu atâta căldură inter essele scumpei nostre Asociatiuni.
Sciri diverse.
—	(AA. LL. RR. Domnulu si Domn’a României) au sositu in 11 1. c. la Yien’a, unde au primitu visit’a M. S. imperatului Franciscu Joşi fu I era după amiadi au fostu chiamati la unu d î n e r datu de câtra archiducele A1 b r e c li t. A dou’a di principele Carolu a plecatu la B.-Pest’a, unde a facutu inspectiunea regimentului de infant. Nr. 6, acarui proprietate i-a fostu conferita de M.
S.	imperatulu. Cu acea ocasiune A. S. Regala a decoratu pe mai mulţi oficiari ai regimentului seu, era după amiadi a datu o mesa splendida in onorea corpului de oficiari ai aceluiaşi regimentu, la care au fostu inse chiamate si alte notabilitati militare si civile. S’au tînutu si mai multe toaste.
—• (Invitare.) „Reuniunea romana de cântări “ din Sibiiu, va arangia in 17 Octobre c. n. alu doilea concertu ordinariu pentru acestu anu, in localităţile „Reuniunei germane de cantari si musica" (Pamentulu micu Nr. 1), după urmatoriulu pro-gramu : 1. a) Dimineţi’a de L Lenz, b) Cim-poieriulu, melodia scotica, de R. Weinwurm, esecutate de choru. 2. Gr aude Polonaise de
C.	M. Weber op. 21 pentru piauo. 3. a) Co-drulu melodie de L. Lenz, b) Yiati’a tîgani-loru de R. Schumann. 4. a) „Odata si acuma" melodie de T. Georgescu, b) „De pe verfulu acestui munte" melodie de Mezzetti pentru sopran solo. 5. Trei coruri si o arie din Preci o s’a de C. M. Weber. 6. Cuintetu din oper’a „Fluierulu fermecat u“ de W. A. Mozart. 7. Tat’a mosiu melodie de Flechtenmacher. — Inceputulu la 7 ore ser’a.
P. T. dd. membri sunt cu onorulu cu venitu invitaţi a participă la acestu concertu. — Biletele se voru distribui Sambata in 16 si Dumineca iu 17 Octobre n. dela 3—5 după prandiu, in localulu „Asociatiunei transilvane" strad’a Cisnadiei. Nr. 7.
—	(Relativu la confereutiele in limb’a francesa ale d-nei Abbadie, ne
320
permitemu a reaminti, câ ele de aci inainte se voru ţinea Dominec’a dela 5—7 ore p. m. si că conferenti’a va premerge liberei conversatiuni.
—	(Magiarisarea comerciului.) Sub
titlulu acesta citimu in diariele din Pest’a o notitia, in care ni se spune, că in clubulu scriitori-loru si artistiloru in care se tînu conversatiuni literarie, sociale etc. s’a pusu la ordinea dilei dis-cussiunea asupra magiarisarii comerciului. Referentulu Josef Hubenay intonă necessitatea de a se luă o direcţiune patriotica in comerciu si invita pe cei presenti a isi dă parerea asupra modalităţii, cum s’ar potea magiarisâ comerciulu. A. B a 1 â z s dice, câ celu mai corespundietoriu mijlocu pentru acesta ar fi, câ legislativ’a se silesca pe comercianţi a isi purtă cărţile de gestiuni unguresce, respective, câ numai cărţile purtate unguresce se fia autentice. M. Gell^ri propune trei modalitati pentru magiarisarea comerciului: 1. formarea de reuniuni comerciali independente; 2. protegiarea diuarieloru magiare, tramitienduli-se articuli de specialitate si insertiuni;	3. preferirea articliloru de
industria magiara celoru din afara. Steiner afla, câ piedeca principala a magiarisarii comerciului este burs’a, care e germana. Baronulu Juon K a a s pretinde dispositiuni legislatorie. Gyorgy ple-dtilia pentru convocarea unui meeting mare de comercianţi si cestiunea se se discute in acesta. Aaorjân afla de lipsa mai antaiu magiarisarea evreiloru, Gunther acea a comptabilitatii. In fine se alege unu comitetu de trei, care se ventiledie cestiunea prin diuarie si după trebuintia din candu in candu se convoce conferentie. Din ce in ce mai bine.
—	(Multiamita publica.) Prea stimatulu dn. Josifu Aureliu Ciura, siefulu farmaciei naţionale din Bucureşti, abinevoitu a dona pentru biseric’a romana gr. cath. din Abrudu o suma de 300 fl. v. a.; era pentru scol’a gr. cath. totu de aici a depusu sum’a de 100 fl. v. a. la institutulu de creditu „Albin’a“ din Sibiiu, spre fructificare, câ din interesselej anuali */2 se se capitu-lisedie spre crescerea fondului, era cu V2 se se cumpere din anu in anu recuisite scolastice.
Pentru acesta fapta maretia, din partea curatora-tului bisericescu in numele poporeniloru gr. cath. ’i se aduce cea mai caldurosa adenca multiamita, rogandu-ne cu tota pietatea, câ bunulu Ddieu se’i lungesca firulu vietiei, si se’i binecuvinte tote iutreprinderile sale, in-coronandu-le cu successulu celu mai stralucitu, spre a potea premerge inca la mulţi ani — cu asemenea fapte naţionale si religiose.
Abrudu, 24 Septembre 1880.
N. Vladu m. p.,	Ioane Ternaveanu m. p.i
curatoru.	curatoru.
Bibliografia.
(Urmare si fine.)
Cu totulu altele sunt studiele d-lui Emilianu Rădic ; câ-ci pe lângă ce dispune de o frumosa eruditiune, apoi si este multu mai obiectivu in punctulu religiunei; numai pe unde vede religiunea si hierarchi’a degradata de instrumentu alu politicei, isi ese si elu din cumpetu, ceea ce se si esplica usioru, mai virtosu in acesta epoca, pe candu se pare câ au conspiratu nu numai toti diavolii, ci si elementele, pentru-câ se estermine nu numai bisericele, societăţile religiose, ci se smulgă in-sasi religiunea din ănimele omenesci, fâra a mai intrebâ de confessiunile religiose, care tote sunt batjocorite si subminate, la care inse fariseii egoişti porta vina forte grea.
Acestu auctoru serbescu pune baptismulu toturoru serbiloru in domni’a imperatului bizantinu Basiliu Ma-cedonu, adeca intre anii 867—885 după Christosu. La inceputu li s’a datu dela Constantinopole numai unu episcopu Rason (Rascia). Acea stare a duratu până in sec. alu 13-lea. Santulu Sava, fiiulu archi-jupanului Ne-mania I a ămblatu intre anii 1219 si 1221 pe la Constantinopole si la Nice’a, unde siedea imperatulu Teo-doru Lascaris, câ se cera archiepiscopia si dreptu de biserica autocefala naţionala serbesca; grecii inse s’au opusu din respoteri si numai amerintiandu Sava, câ daca nu voru ei, va merge la Rom’a in Itali’a, spre a cere acelea drepturi de acolo, unde au si mersu serbii câ se ia dela pontificele Romei Honoriu coron’a de domnia in stătu (pag. 6). Grecii nu avura in câtrau, se invoira. Până atunci biseric’a serbesca stetese sub ju-risdictiunea archiepiscopului de Prima Justiniana, adeca dela Ochrida, unde domniau bulgarii, cari in acea epoca erau mai tari de câtu serbii.
Batali’a din Campulu-Mierleloru 1389 ingropâ sta-tulu serbescu sub domni’a turcesca; dara acuma serbii aveau in locu de archiepiscopia patriarchia in orasiulu Ipecu. Sultanii turcesci au tractatu confessiunile chri-stiane după alte maxime, nu după ale calviniloru de astadi, câ se’si bage nasulu inca si in potire si se faca din felone si sticharie sîabrace pe cai. Sultanii dupace nimiceau unu stătu, lasau inse neatinsa tota jurisdictiu-nea eclesiaslica a confessiuniloru christiane. Cu escep-tiune de unii sultani tirani nebuni, si ceilalţi au obser-vatu acea maxima vechia a monarchiei loru. In a. 1731 Sultanulu Mahomed a investitu pe patriarchulu Arsenie dela Ipecu cu jurisdictiune preste tote diecesele serbesci.
Daca poporulu serbescu erâ maltratatu si tiranitu de turci, elu caută ajutoriu la cleru. In necurmatele resboie germano-turcesci poporale suferiau si mai amaru.
_________OBSERVATORIULU,__________________________
După negotiari secrete de câţiva ani cu curtea dela Vien’a, in fine pe la 1690 se ridica preste 40 mii de familii serbesci de sub domni’a turcesca si conduse de patriarchulu Arsenie IV dela Ipecu, se asiediara in regiunile in care’i vedemu astadi, alaturea cu alţi locuitori de naţionalitatea slava, era residenti’a archiepisco-pesca o punu la Carlovetiu.
Auctorulu voindu a trece prin istori’a si drepturile bisericeşti ale serbimei, arunca indata in precuventare unele principie, după care purcede apoi in compendiulu seu istoricu. Intre altele, densulu dâ inspectiunei supreme a monarchului, respective a statului, o esplicatiune intocma după maxim’a lui Cavour: Biserica libera in stătu liberu, supune la critica agera tote mesu-rele gubernului luate mai virtosu dela 1770 relative la biseric’a serbesca. Noi inse citindu acestea, ne dise-ramu, câ de ar fi fostu tractate bisericele romanesci din Transilvani’a de câtra gubernulu centrale si mai alesu de câtra celu provinciale numai asia de reu, precum a fostu tractata cea serbesca, ele aru stâ in dilele nostre indoitu si intreitu mai bine de câtu le vedemu in realitate.
Pag. IX—X venindu auctorulu la art. IX de lege unguresca din a. 1868 combate din nou inspectiunea suprema asia cum este ea formulata si apoi aplicata in sensulu aceleia, era la pag. XI afla, câ Congressulu nationalu-bisericescu datu serbiloru de câtra legislativ’a unguresca, nu este altu-ceva, de câtu o concessiune, unu surogatu facutu laiciloru (mireniloru, poporului) pentru perderea individualitatiei politice, a drepturiloru politice si naţionali; acea concessiune judecata in modu superficiale, s’ar parea liberala, in realitate inse Congressulu este numai o insti-tutiune, prin care se intaresce si mai multu amesteculu statului, pentru-câ diferendele, dissensiunile, frecările dintre cleru si poporu se tînu in perraanentia, si in tote caşurile statulu prin gubernulu seu se face judecatoriu si se considera pe sine câ plasmuitoriu, câ auctoru alu Congressului.*)
Cine ar fi crediutu vreodată, câ va veni tocma unu serbu dintre cei mai de frunte, câ se combata in modulu acesta institutiunea Congreseloru bisericeşti, compuse din clerici si laici?
Se se vedia inse testulu intregu alu auctorului. Doctrina de mare inportantia.
Ore ce voru dice protestanţii cu congresele si si-nodele loru mestecate, la acestea doctrine ale theolo-gului serbescu ? Ei au ce se dica; noue inse ni se pare câ ei aici in tierile nostre, rîdu in pumni pentru lips’a de prudentia, de prevedere si de energia a serbiloru si a romaniloru.
Pe câtu timpu omenii nu voru avea nici sciintia de ajunsu, nici curagiu, câ se traga linii drepte si agere intre Jus in sacris, jus ad sacra, jus circa sacra, potu se totu sbiere clericalii contra jesuitismului de una, contra Machiavelliloru de alta parte, câ nu le va folosi nimicu. Dara inca dragalasi’a de lene, cum se mai soresce ea de frumosu in dile de vera tota ver’a.
Provocare
spre inpartasirea dateloru privitorie la cutremurulu de pamentu.
Cutremurulu de pamentu, observatu in 3 Oc-tobre noptea si demineti’a, după insciintiarile de până acum, mai in tota Transilvani’a, este unu fenomene naturale asia de insemnatu, in câtu merita si cere cercetarea scientifica aprofundata a toturoru dateloru si observatiuniloru privitorie la acela, pentru-câ pe temeiulu acestora se se pota lamuri fiinti’a lui si, ceea ce e lucru de căpetenia, caus’a lui probabile. Subscrisulu crediendu-se competinte in afacerea atarei scrutări scientifice, indrasnesce a apelă la totu individulu cultu, care ori câ a observatu elu insusi acestu notabile fenomenu firescu, ori pote capetâ despre elu informatiuni sicure, desclinitu inse roga pe on. dd. oficiali ai telegrafeloru si statiuniloru de caii ferate, cari au ocasi-une de a face oservatiuni exacte relative la timpu, se binevotesca in interessulu scientiei, câ respunsu la intrebarile mai josu punctate, a conscrie tote datele in legătură cu cutremurulu câte voru fi observatu, si câtu mai curendu a le tramite subscrisului spre cercetare scientifica. Datele se ceru cu subscrierea numelui si a pusetiunei tramitietoriului, câ la timpulu seu se pota fi publicate deplinu.
întrebările, pentru a caroru resolvire binevoi-torie se roga subscrisulu, sunt urmatorele:
1.	In ce comuna din patria si in care parte a aceleia fu simtitu cutremurulu?
2	In care di si pe ce timpu se simt! cutremurulu? (N. B. Timpulu, deca numai se pote, se recere până la exactitate de secunde, era timpulu locale e de a se transcalculâ după timpulu din Pest’a la cea mai deaprope staţiune telegrafica ori de cale ferata; in speciale oficialii de telegrafia si de caii ferate, in modulu acesta potu se comunice mai usioru timpulu.)
*) In not’a dela pag. XI., „Das Ubel liegt viei tie-fer, es liegt in der Thatsache, dass der Staat die Quelle der Autonomie dieses Congresses, beziehungsweise des in demselben verkorperten Serbischen Laienstandes ist; somit macht der Staat diesbeziiglich was er will, ohne dass seine Mandatare (der Congress, der Laienstand) gegen ihn aufkommen konnen. Das ist der Fluch der bosen That, dass sie fortwăhrend boses erzeugt.
3.	Simţitu-s’au tremurare undulatoria ori zoc-niture, ori amendoue?
4.	In ce direcţiune au procesu undularile ori zocniturele, seu adeca din ce direcţiune au fostu simtite? Adeveratu, câ direcţiunile după regiunile ceriului numai cu âjutoriulu chorometrului se potu mesurâ, dara date câtu mai possibile aproximative inca potemu folosi.
5.	Câte au fostu la numeru zocniturele, câtu timpu a tînutu un’a seu alta?
6.	Intregu cutremurulu câtu a duratu?
7.	Fost’a cutremurulu inso^itu de vreunu fenomene sunetale, precum: diuraitu, tunetu, siusiaitu, diudiaitu, tropotu, au de alte sunete cu orice ase-menabili ?
8.	In urmarea sguduiturei clatinatu-s’au ori cadiutau josu diverse obiecte, anume ce soiu si de unde, in care direcţiune au cadiutu ori s’au clatitu ? Facutu-s’au crepature in paretii edificieloru, in ce direcţiune mergu aceşti păreţi si in ce direcţiune crepaturele causate in ei? Orologiele pendularie opritu-s’au si in ce timpu (de se pote, se se faca transcalculare după timpulu din Budapest’a.) Paretii, pe cari aternâ aceste orologie, ce direcţiune avea? Cimentulu picatu de pe păreţi, hornuri, turnuri, in ce direcţiune sborâ din inaltime, si câtu de departe de părete, hornu ori turnu? Facutu-s’au undeva crepaturi in pamentu, si acestea in ce direcţiune au mersu. Remasau acestea deschise, ori câ s’au inchisu indata? Observatu-s’a ore-care inriurintia a cutremurului asupra apeloru curgatore si stata-tore? Ap’a isvoreloru si funtaneloru n’a decrescutu ori esundatu, ori n’a secatu cu totulu, ori temperatura ei nu s’a schimbatu, nu s’a turburatu?
9.	Ce influintia avii cutremurulu asupra ani-maleloru: nu s’a observatu la ele anumita nelinisce inainte de cutremuru si sub densulu?
10.	Cum a fostu timpulu inainte, sub, si după cutremuru: ploiosu, innuoratu, serinu, vîntosu?. La ce gradu a stătu termometrulu si barometrulu pe timpulu cutremurului?
Acestea ar fi intrebarile, la cari subscrisulu aştepta binevoitoriu respunsu si spera, câ in interesulu cultivare! scientiei in patri’a nostra orice individu cultu va face totu ce i va stâ in potintia, pentru câ estu-modu se potemu dâ icon’a câtu mai perfecta a acestui cutremuru, care precum se pare, este unulu din celea mai mari.
Clusiu, 4 Octobre 1880.
Cu patriotica reverintia
Dr. Antoniu Koch prof. de mineralogia si geologia la universitate.
PretiuriU* cerealeloru
si altoru obiecte de traiu au fostu la
12 Octobre st. n. in Sibiiu :
Grâu, după	cualitati...............1 hectolitru fl.	7. 8.—
Grâu, amestecatu...................1	„	„	5.50—6.50
Secara.............................1	„	„	5.30—5.70
Papusioiu	.....................1	„	,,	4.70—5-10
Ordiu..............................1	,,	„	4.10—4-50
Ovesu..............................I	„	„	1.90—2.30
Cartofi............................I	„	„	1.60—2.—
Mazare.............................1	,,	„	6. 7.—
Linte..............................1	„	„	9.—10.—
Fasole.............................1	,,	„	5. 6.—
Pentru cei ce patimescu de pieptu si plumani.
Wilhelm'
alu lui
Franciscu Wilhelm, farmaciştii in Neunkirchen (Austri’a de josu.)
Iu decursu de 25 ani s'au probatu a fi de cea mai mare fortia vindecatore si usiuratore pentru morburile organeloru de respiratiune, pentru catarele gutiejului si alu bronchieloru, tuse spasmotica, ragusiela, multe alte suferintie ale gutului si ale plumanil >ru.
Forte de recomandatu este acestu sucu câ preser-vativu pe tempuri negurâse si aspre.
Fiiudu de unu gustu plăcuta, elu este folositoru pentru copii si o necessitate pentru omenii cari sufere de plumani; 6ra pentru cantareti si oratori in contra vocei inflorate, s6u chiaru in contra ragusielei, elu este unu mijlocu nedispensabilu. — Numerose ateste probesa cele afirmate mai susu.
Se afla de vendiare in sticle â 1 fl. 25 cr. in Sibiiu la d-nii Fried. Thallmayer si I. B. Mîsselbacher sen.
Ouoratulu publlcu st cera totudenuna specialii Wilhelm'*» Allopu de plante .Schneeberg, liiiidu-câ acesta t»e produce ainguru numai de mine. ai de orece Fabricatele puse la vendiare Mibt lirin’a lulius Bittner Allopu de plante Sclineeberg, sunt nisce imitutiuni nedemne, asupra caroru atragu deosebit a atenţiune a publicului cumperatoriu.	(2) 20—25
Editoru si redactoru responsabilii: Ch Baritiu, Tipăriulu lui W. KrafFt.