Observatoriulu ese de doue ori in septemaua, Mercurea si Sambat’a. Pretiulu pentru Sibiiu pe 1 anu intregu 7 fl., pe 6 luni 3 fl. 50 cr., dusu la casa cu 1 fl. mai mnltu pe anu; — trimisu cu post’a in laintrulu monarchiei pe 1 anu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In străinătate pe 1 anu 10 fl. seu 22 franci, pe 6 luni 5 fl. seu 11 franci. — Numeri singuratici se dau câte cu 10 cr. V_______________________________^ Diariu politieu, national-eeonomieu si literariu. Anulu III. Ori-oe inserate, se platescu pe serie seu linia, cu litere merunte garmondu, la prim’a publicare câte 7 cr., la a dou’a si a trei’a câte 6 cr. v. a. si preste aceea 30 cr. de timbru la tesau-rulu publicu. | Prenumeratiunile se potu face in modulu celu mai usioru prin assemnatiunile poştei statului, a-dressate de a dreptulu la Redaetiu-nea Diariului Observatoriulu“ in S i b i i u. J Nr. 73. — Sibiiu, Mercuri 10/22 Septembre. — 1880. tatea unui conventu calvinescu ? Nu ca ne pote, ci trebue se ne interessedie forte de aprope, sau daca nu, atunci noi romanii nici se mai vorbimu de autonomii bisericesci si libertatea religiosa se nu o mai luamu in desiertu, se nu o portamu prin gurile nostre, ca nu ar mai avea nici-unu intielesu. Reformaţii isi organisedia tocma acuma biseri-cele loru din nou, spre care scopu se si puse in desbatere unu nou proiectu de statutu, alu cărui simbure este: autonomia, independentia intemeiata nu numai pe libertatea constituţionala a tierei, elastica câ si unu cauciucu, ci si pe tractatele de Vien’a, Lintiu, Presburg etc. si pe poterea de vietia ce adscriu ei confessiunei loru. In acelu statutu scblele confessionali fusera declarate de trupu din trupulu bisericei, spiritu din spiritulu ei, vietia din vieti’a ei. Asia intielegu reformaţii natur’a scoleloru confessionali. Totu acum se luă din nou in desbatere dreptulu iuspectiunei supreme a monarcliului, pe care in constitutiune ilu exercitedia mai multu numai ministrulu. Calvinii dau acelui dreptu o definitiune, care difiere forte multu de modulu precum este interpretatu de ministni si precum se încerca acesta se’lu aplice. S’a vediutu de atătea-ori si cliiaru in prima ver’a trecuta, cum sinodele reformate au respinsu cu urgia si mania unele ordonantie ale ministrului, câ nelegali, câ despotice si asu-pritorie. Comissiunea reformatiloru insarciuata a supune la critica proiectulu de lege alu gubernului relativu la reform’a scoleloru medie (gimnasiali), fiindu gata cu operatulu seu, se luă si acesta in desbatere de urgentia. Se scie câ acelu proiectu fusese pusu pe mes’a dietei in sessiunea trecuta, câ inse ministeriulu vediendu mai virtosu amerintiarile pro-testantiloru, ilu retrase in Maiu, inse numai pentru-câ in sessiunea de tomna se'lu pună in desbatere, mo-dificatu sau nu, se va vedea preste puţinu. Protestanţii o voru scote la cale cu apararea autonomiei loru, pentru-câ in fine nici-unu gubernu nu va fi asia de nebunu, câ se provoce versari de sânge, era in câtu pentru limba, se scie bine, câ cei mai mulţi reformaţi sunt magiari si scolele loru totu magiare, prin urmare densii in acestu punctu sunt din totu sufletulu de acordu cu cal-vinulu Col. Tisza si cu toti connationalii si coreligionarii lui. Cu totulu alfa este positiunea gimna-sieloru nemagiare. Acf, la cestiunea gimnasieloru, se va vedea si cunosce, câta valore va fi mai avendu autonomi’a bisericesca definita si circumscrisa in biseric’a resaritena, ici prin sta-tutulu metropoliei gr.-or. romanesci, colo prin alu celei serbesci. Acf va fi petr’a de proba, până la ce mesura biseric’a mai este in stare de a susţine si apară naţionalitatea si limb’a. Se spune, câ după deschiderea dietei se voru adunâ si episcopii catholici cu scopu de a se consultă in caus’a gimnasieloru confessionali, pe care gubernulu le-aru luă prea bucurosu, nu numai in administratiuuea, dara tocma in proprietatea statului, adeca le-aru secularisâ definitivii. Calvinii se adunara inaintea dietei, de urgentia, că nu cumva se fia surprinşi; catholicii o iau mai pe comoditate, mai incetisioru, numai de nu ar fi prea incetu si prea tardiu. Inse dora totu nu, câ-ci lupt’a intre biserica si stătu este forte vechia; de pace durabila nu e vorba, ci numai de armistiţiu, că si intre nationalitati, si nici vreunu modus vivendi nu s’a potutu află până acuma. Se speramu câ episcopatulu nu va suferi se semene nimeni ventu, pentru câ se secere cele mai teribili orcane. Aliantiele austro-germane. Este uecontestabilu câ până la catastrofa dela Sedanu dinasthi’a habsburg-lotaringa mai avea iuca perspective, de si forte palide, de a isi potea recâştigă supremati’a sa asupra Germaniei, de care se bucurase până la 1866. Refusandu alianti’a Franciei in contr’a Prussiei la 1870, Austri’a a perdutu orice sperantia de a isi restaurâ acea supremaţia, si constrînsa fiindu a se inpacâ cu faptele inpliuite, isi întorse privirile sale spre Orientu, cu scopu de a se recompensă pentru ceea ce perduse in Gennani’a si Itali’a. Cu tote acestea amu fi forte greşiţi, deca amu crede, câ acesta retragere seu reconcentare a domniei austriace spre Orientu, datedia numai din a Abonamentu nou la „Observatoriulu“. Prin acesta se deschide abonamentu nou pe triluniulu Octobre — Decembre a. c. si anume : cu 2 fl. v. a. in laintrulu monarchiei, cu 2 fl. 50 cr. seu 6 franci in strainetate. Acei p. t. domni abonaţi alu caroru abonamentu espira cu ultim’a Septembre st. v. sunt rogati a’si reinnoi abonamentulu de timpuriu, pentru câ se nu sufere intrerupere in espedarea diariului. Bani de abonamentu se transmitu mai usioru si mai siguru prin asemnatiuni poştale (mandate) de a dreptulu la: „Observatoriulu" iu Sibiiu. Esemplarie complete mai avemu numai dela 1/13 Juliu a. c. Conditiunile de abonamentu se potu vedea in fruntea diariului. Redactiunea. Conventulu bisericescu alu reformatiloru. Se mai observase si cu alte ocasiuni, câ in-stitutiunea bisericesca numita in bisericele greco-orientali din Ungari’a si Transilvani’a congressu naţionalu bisericescu, la reformaţii calviniani se dice, după unu usu vechiu, conventu bisericescu, adeca unu corpu legislativii alesu din tote diecesele. Calvinii au in Ungari’a 4 diecese, in Transilvani’a 1. Deputaţii conventului convocaţi din tote 5 diecese de câtra curatorulu supremu si presiedente mirenu br. Nicolae Vay, s’au adunatu erasi in Budapest’a pe 13 Septembre a. c. Lipsindu inse presiedentele ordinariu din caus’a betranetieloru si a nepotintiei, conventulu alese de presiedente ad boc pe corniţele Eraericu Degenfeld. Din partea bisericaniloru erau de faţia superintendentii (episcopii) P. Torok, B. Revesz, Gabrielu Popp, Petru Nagy (din Transilvani’a) s. a. Ore inse ce ne pote interessâ pe noi activi- Foisiora „Observatoriului". Din viati’a unui domnitoriu alu lumei. (Schitia istorica.) Comunicata de J ... C — (Urmare si fine.) Leulu nu eră dispusu de lupta, isi mai aruncă o-data privirile asupra tinerului erou si se intorse. Vediendu acesta Constantinu, isi rădică cu man’a stânga coifulu de josu si cu o aruncătura poternica lovesce in leu. La acesta insulta nobilulu animalu iritandu-se se reintorce repede si prin nisce sărituri poternice se a-apropia de tineru, ochii lui schinteiau câ fulgerulu, isi batea cu cod’a costele sale, era publiculu aşteptă fără câ se resufle, cele ce aveau se se intemple. Regele desiertului după ce s’au apropiatu binisioru de tineru, nu si’au potutu ascunde natur’a sa de pisica, ci se puse pe fole ficsandu’si ochii asupra lui Constantinii si pregatindu-se pentru o săritură poternica, se tîrea câtra tineru. Constantinu nu s’au misîcatu din loculu seu. Leulu inieptandu-se pe pitiorele de din dereptu, s’au radicatu in doue pitiore, si-au deschisu gur’a si sbierandu intr’unu modu infioratoriu, se aruncă asupra adversariului seu. Fiiulu de Caesaru ilu aşteptă cu sânge rece, si sarindu leulu, elu prin o mislcare repede i esf din cale si’i infipse până in manunchiu sabi a in pieptulu lui. Dar aventulu leului au fostu asia de poternicu, in câtu ilu apucă pe Constantinu cu sabia cu totu si se trântiră ambii la pamentu, numai câtu leulu dejâ eră mortu. Constantinu s’au sculatu, publiculu privitoriu au eruptu in aplause. Cu sabi’a plina de sânge se grăbi tinerulu erou spre logea lui Galeriu, curtenii fâra voi’a loru dandu’i onorea cuvenita i-au facutu locu, era elu dise Caesarului cu unu tonu rece: — Mai ăntaiu me ducu acuma cu acesta sabia la Rom’a si de acolo me reintorcu la tine. Astepta-me. Pe candu intrega Nicodemi’a saltă de bucuria, Galeriu caută mijloculu si calea, prin care ar potea se scape de acea fantoma, care i apasă sufletulu; acesta fantoma o potea inpacâ numai sângele lui Constantinu; sângele acesta inse au inceputu se fia tare scuinpu inaintea locuitoriloru din Nicodemi’a si inaintea legiuniloru, cari erau in stare se apere pe inviugetoriulu Sarmati-loru de ori-ce periclu. Constantinu inca de cu nopte dispăru din Nico-codemi’a. III. In Nicodemi’a eră o sera intunecosa, candu Constantinu lasă se vina la sine pe comandantulu calaretiloru si ilu insciintiâ, câ vieti’a lui nu e sigura iu apropierea lui Galeriu, elu inca in aceea nopte trebue se scape, la din contra e pierdutu, pentru aceea modulu celu mai simplu e se’i dea 100 de călăreţi, cu cari se pota dispune după plăcu. Comandantulu ascultă posomorîtu propunerea, si se cugetă seriosu, câ ore nu ar fi mai bine se'lu prindia in acelu raomentu, ori se fuga si elu de lângă Galeriu. Sciâ bine, câ intre omenii sei cu anevoia va află vre-unulu, carele ar fi in stare a se opune lui Constantinu meritatului loru beliduce;—sciâ cumcâ indata ce faim’a despre deţinerea lui Constantinu va ajunge la legiuni si la cavalerime, se va nasce o revolta, asemenea careia locuitorii Bithiniei inca nu au vediutu; si ce e dreptu, legiunile erau dedate cu asemenea revolte inca de sub timpulu lui Comodu, daca inse ilu va lasă se scape, a-tunci va fi ucisu elu. — Caesare! te-am intielesu, plecu si eu cu tine. Cei doui barbati se despărţiră. După unu timpu scurtu pe stradele Nicodemiei se poteau vedea soldaţi călări, cari trebue câ aveau afaceri forte urgente si inportante, de orece mergeau fâra a vorbi ceva, spre porţile vestice ale cetatiei. Galeriu nu potea dormi. Asupra creeriloru sei se apasă ide’a, câ sabi’a cea inrosita de sângele leului se va intorce candu-va si asupra lui, si câ nu cumva se i se inplinesca îngrijirea, au decisu se omore pe Constantinu. Inca in diori chiamâ pe supremulu palatinu. — Chiama pe Constantinu, tu vei stă padia acf, si fi cu atenţiune la semnulu meu. Oficiariulu se departâ, Galeriu aşteptă cu inpati-entia reintorcerea lui. Au trebuitu se aştepte multu, si candu acela s’au reintorsu, se potea vedea inca surprinderea pe fati’a lui. — Constantinu au fugitu adi nopte, i se dise. Galeriu a strigatu un’a cu o voce, din care se potea cunosce dorerea si furi’a sa. — După elu, scocioriti intregu Orientulu, trebue se mi’lu readuceţi, sbierâ Galeriu. Ne-au intrecutu cu o di intrega — fu respun-sulu — adi nopte au taiatu vinele cailoru, in tota Nicodemi’a nu poţi dispune de unu singuru calu. — Unde-’mi sunt călăreţii? — Au fugitu cu elu. — Luaţi caii cetatieniloru. — Ei si-au sacrificatu caii loru dieiloru, indata ce au auditu câ au scapatu Constantinu. Istoricii Lactu Pomponiu si Eusebiu marturisescu, cumcâ Galeriu n’au potutu se capete in tota Nicodemi’a nici unu calu pentru urmărirea lui Constantinu. Constantinu, pe candu cetele lui Galeriu au capetatu cai, trecea prin Hellespontu, era nisce corabieri din Bizantiu l’au trecutu in Traci’a. Aici ar fi fostu in sigurantia, pentrucâ preste acesta parte a imperatiei române domnea Maximianu Iler-culeu, dar temendu-se totuşi de Galeriu, au trecutu in fruntea calaretiloru sei in Moesi’a si de aici in Panoni’a. Caletorii de acestea erau îndatinate pe atunci, chiaru Caesarii punendu-se in fruntea calaretiloru, o făceau adese-ori; inaintea Panoniloru eră bateforiu la ochi, câ nu vedeau persecutori din nici o parte si in-desiertu aşteptau după ei. 29Q _____________________________________________ dou’a jumetate a secolului presentu. Se coiisultamu istori’a si vomu afla, câ incepSndu dela resbelulu de 30 de ani, domni’a austriaca au fostu respinsa de si pe incetu, dara in modu constanţii, dela vestu spre ostu. Era unu timpii in care dinasthi’a liabs-burg-lotaringica se intindea pana la fruntariele Fran-ciei, domina in Spani’a, Itali’a si in totu centrulu Europei, pana la fruntariele Russiei si ale Turciei. In istori’a speciala a imperiului austriacu vomu afla si adeveratele cause ale decadentiei sale treptate, pana ce ajunse in stare’a si situatiune’a sa actuala. Este incurcata acesta istoria, dara forte instructiva si forte interesanta, si studiarea ei este nedispensabila pentru toti aceia, cari traiescu in acdsta mo-narchia, seu sunt invecinati cu densa. Traditiunea are o inrîurire iu cele mai multe caşuri nesimţita si neobservata, nu numai asupra familieloru istorice ale unui stătu, dara si asupra statului in care traiescu acele familii. Afara de Angli’a nu esista nici unu altu stătu in Europ’a, care se fia asia de avutu in familii vechi istorice, precum este monarchi’a austriaca. In timpu ce a-cele familii istorice feudale ale Angliei au sciutu se profite forte multu din amarele si sangerosele lec-tiuni, pe cari li le-au datu marele OliverCroin-well, si a se pune in frunte’a natiunei englesc, familiile feudale austriace s’au tînutu până după an. 1848 cu o consecentia de feru, de traditiunile si privilegiele loru invechite, ajutate si susţinute fiindu de autoritatea papala. Oonsecinti’a au fostu, ca Austri’a au avutu, după dis’a lui Napoleonii I, totu-deauna cu o armata prea puţinii si au fostu cu o idea mai seraca. Acdsta părere alui Napoleonii I au fostu confirmata si la 1866 prin catastof’a dela Sadow’a. De atunci incoce gubernele austro-ungare si-au datu tota silinti’a câ se reparedie acele doue mari scăderi. Cu ce resultatu ? Acesta o amu vediutu cu ocasiunea ocuparei Bosniei si a llertiegovinei, cu ocasiunea manevreloru celoru mari, ce au avutu locu in Galiti’a, si ni-o pote spune si critic’a situatiune, in care se afla politic’a sa interna, care numai senina si multiamitdre nu se pdte numi. Injumetatirea monarchiei austriace prin dua-lismu, după catastofa dela Sadowa, s’a facutu la cererea si insistenti’a cancelariului prussianu de pe atuncea corniţele Bismark, carele sciâ prea bine, ca o Austria inpartita in doue, nu va mai fi in stare a se cugeta la unu resbelu de resbunare si revin-decare in contra Prussiei. Prob’a acestui calculu adeveratu machiavelicii alu cancelariului prussianu, au fostu data prin inpossibilitatea Austriei inpartite, de a face in 1870 causa comuna cu Franci’a in contra Prussiei. Atunci Austri’a au trebuitu se refuse alianti’a ofensiva si defensiva a Franciei, pentru-câ era slăbită, nepreparata, avea doue capete si doue suflete, ca si gemenii siamesi, era in flanculu seu osticu avea pe Russi’a ameuintiatdre, dra in celu stângu pe Itali’a, carea aştepta cu in-pacientia sosirea momentului de multu doritu si promisu de câtra Prussi’a, câ pretiu alu neutrali-tatiei sale, adeca, incoronarea unitatiei Italiei prin ocuparea -Romei si prin nimicirea suveranitatiei temporale a Papalitatiei. Astadi acelasiu cancelarii! prussianu, inaintatu la rangulu de principe, pusu intre republic’a Fran- Constantinu audiendu, câ Maximianu Herculeu cu tota famili’a sa se află in Veron’a, s’au grabitu acolo din Panoni’a Maximianu Herculeu primi forte bine pe tinerulu erou. Maximianu Herculeu audise despre renumele invin-getoriulu Sarmatiloru, dar despre celelalte n’au sciutu nimicu si candu tinerulu s’au recomandatu protectiunei lui pe sine si pe călăreţii sei, acela i-au primita cu plăcere. Faust’a era splendorea curtiei Caesarului, tatalu seu se portă cu ea câ cu unu idolu; fiiulu seu adoptivu se inbuibâ prin Rom’a si incurcâ afacerile din provin-ciele lui Herculeu. I)upa puţine dile in tota Veron’a s’au latitu faim’a cumcâ Constantinu au fugitu din Nicodemi’a si câ acei călăreţi ai lui sunt nişte fugari nicodemiani. Maximianu Herculeu chiamâ la sine pe Constantinu. — Tinerule, i disj seriosu — dreptu e, câ ai co-misu pecatulu cu care te invinovatiesce Galeriu? dreptu e, cumcâ i-ai sedusu soldaţii? — Asculta bine Caesare — i replica Constantinu — tatalu meu e Caesaru câ si tine, poţi sci cumcâ nici odata n’au fostu amhitiosu si totuşi pe mine, pe uniculu seu fiiu au trebuitu se me dea de ostaticu in cas’a unui colegu alu seu, care se deosebesce de tatalu meu numai intru atâta, câ Augustulu siede in acelasiu imperiu. Aici trebui se observu, ce la tine nu asiu potea esperiâ, cumcâ de pe tronu s’au scoborîtu cultur’a si in loculu ei s’au suitu beti’a si potere’a brutala. Galeriu m’au tramisu pe mine in contra Sarmatiloru cu legiunile cele mai slabe, si eu le-am facutu eroice; după reintorcerea mea câ invingetoriu din acestu resbelu m’au aruncatu in ghiarele leiloru, au trebuitu se me luptu cu selbati- OBSERVATORIULU. cici si rivalitatea Russiei, nemultiumite cu purtarea represeiitantelui Prusso-Germaniei la Congressulu din Berlin, avendu in coste pe Angli’a lui Gladstone, dra la sudu aspiratiunile particularistice si bine pronuntiate ale Bavariei, s’au inamoratu de focu in ochii Austro-Ungariei si este aprope a o inna-busi cu probele amiciţiei si ale buna-vointiei sale. Austri’a le primesce acestea de bani buni si ur-media consilieloru ce i se dau din Berlin, seu mai bine disu, din Friedrichsruhe. „G e r m a n i ’a nu va sacrifica nici o par ’a si nici unu grenadiru peutru ces-tiunea Orientului, care nu atinge nici pe departe interesa.ele Germaniei" a disu principele de Bismark in Reichstagulu germanu, res-pundiendu la o interpelatiune, ce i s’au facutu relativii la situatiunea orientala, după incheierea tractatului dela Berlinu. Cele 20 vase de resbelu, care se afla astadi in fati’a Dulcignei si intre care se afla si vase prusso-germane, dau o desmintire, la aparintia eclatanta, acelei dise inaripate a cance-lariului de „feru si sânge." Dicemu numai la aparintia, pentru-câ in realitate, vasele prusso-germane se tînu mai multu in reserva, gafa in totu momentul u de a se retrage, lasandu onorea actiunei si pdte a bombardamentului acelui portu, cuirasate-loru englesesci si russesci. Candu va ajunge treb’a la seriosu, Austri’a are o frumdsa armata, care arde de doru si inpacientia consumatdre de a isi recâştigă glori’a intunecata la Sadow’a si rfuncea, acesta armata va primi or-dinulu de a merge inainte spre Orientu, pentru câ se pună stavila espansiunei panslavismului si se ilu civilisedie. Dar finantiele Austriei sunt ruinate, ea nu este in stare a face fatia chieltueleloru colossale, reclamate de unu resbelu mare si periculosu. Bu-nulu nostru amicu dela Friedrichsruhe ne va inlesni cu unu inprumutu de unu miliardu deca voimu, cu procente eftine, numai se ne ducemu se ne bateinu cu Russi’a, pentru-câ vedeţi il-vostra, dice princi-pele de Bismark, noi prusso-germanii trebue se stamu inca 50 de ani cu man’a pe spada si cu frontulu spre Franci’a, care aştepta momentulu de resbunare. întrebaţi pe maresialulu de Moltke si elu ve va spune, câ asia este in adeveru. Dara pentru câ se nu ve fia urîtu, eta merge cu voi Romani’a si pdte si Itali’a si apoi, deca ve veţi purta bine, ne vomu trage noi socotdl’a pe urma. Deca acesta aliantia se va face subt patrona-giulu „onestului samsaru" din Friedrichsruhe, atunci intr’o buna deniinetia resbelulu russo-austriacu va fi declaratu. In casu de a invinge protegiatii principelui de Bismark, atunci Austri’a va anectâ câtu va potea si’i va fi permissu din grati’a si cu voi’a principelui protectoru. Romani’a va fi proclamata regatu, din grati’a aceluiaşi protectoru si va recâştigă pdte partea din Bassarabi’a perduta la 1878, era Itali’a va remanea pdte numai cu laurii gloriei si cu o buna despăgubire in bani. In casu de a suferi armele aliatiloru o infrangere, ceea ce ar fi un’a din cele mai mari nefericiri pentru Romani’a, atunci, cine va potea inpiedecâ pe Austri’a si pe Russi’a de a se inpacâ pe contulu României, in-partindu’o câ pe Poloni’a, si cine va potea inpiedecâ pe principele de Bismark a dictă Austriei, se cetedie Italiei o parte din „Itali’a irredenta" asia, culu celu mai infuriatu si eu si pe acesta l’am invinsu. Judeca Caesare daca drepta au fostu scaparea mea? — Cuvintele tale potu fi drepte — replică Herculeu, — tu vei fi prisonieriulu meu, dar insocitorii tei au greşiţii, pentrucă au desconsideratu si frantu discipliu’a militară, ei sunt condamnaţi la morte. — Si eu voiu fi intre ei, Caesare; — prim’a lovire se se dea asupra capului meu — respunse cu înfocare Constantinu. — Eu i-am adusu câ insocitori si ei n’au sciutu câ comitu o crima in contra disciplinei, pentrucă eu le-am fostu duce, eu le-am datu ordinulu. Deca e lipsa de culpabilu aici e capulu meu. Herculeu era neinduplecatu. — Caesare, — i dise Constantinu după dre-care cugetare — eu am venitu se’ti ceriu man’a fetei tale, mi-am adusu insocitorii, meritu eu si acuma mortea? Herculeu ilu privi cu veselia. Tinerule! — respunse Caesarulu — daca vei fi candu-va Augustu nu suferi Caesari in jurulu teu, tu eşti mai multu de câtu noi toti. Constantinu se departâ casatoritu din Veron’a in Britani’a unde tatalu seu tragea de morte. Chloru Constantinu au repausatu, loculu lui de Caesaru ilu ocupă Constantinu, după aceea isi retrase legiunile din Gali’a si inca câ tineru domnea preste intregu imperiulu românu, alegeudu’si de resiedintia Bizautiulu, carele după numele seu l’au nuinitu Constantinopole. Constantinu au invetiatu dela Diocletianu filosofi’a de stătu, dela Herculeu ambiţiunea si dela mam’a sa sublimitatea principieloru religiunei creştine. precum in'a. 1866 i-au cedatu Veneti’a si cuandrila-terulu loinbardicu? Nimenea pe lume. Din cele espuse pana aci vedemu deci, câ nu trebue se fia cineva russo-filu, seu se simpathisedie cu ideile si tendintiele necualificabile ale celoru dela „Democraţi’a naţionala," precum avura amabilitatea a ni-o insinua diplomaţii dela „Telegrafulu" din Bucuresci, pentru câ cineva, esaminandu din tute punctele de vedere proiectat’a aliantia austro-romana, se se inspaimentedie de pericolele pe care le involva ea pentru junele stătu alu României, si pentru câ se aiba curagiulu „nepripitu" de a dice si a repeta, nu in stilu „academicu-russescu," ci in stilu curatu patrioticu-romanescu, câ o aliantia a României cu Austri’a nu numai câ este un’a din cele mai nepoporale aliantie, pe care o ar potea inchiaiâ Romani’a in inpregiurarile actuale, dara totuodata si cea mai fatala si periculdsa pentru întregii elementulu latinu din Orientu. O dicemu acesta nu din ura seu passiune, ci din convicţiune si in consciintia curata, chiaru cu pericolulu de a fi excomunicaţi si lapidaţi de câtra diplomaţii „Telegrafului." Bine aru face d-loru se recitesca inca odata istori’a Austriei, pentru câ se afle in ea, câ unu renumiţii barbatu de stătu austriacu, principele Fe-lix Schwarzenberg au fostu acela, care a disu câ: „Austri’a va pune lume’a in uimire prin ingratitudinea sa. “ Precum se scie, principele si-a tînutu parol’a. Unu altu principe, actualulu cancelariu prusso-germauu, au pusu lume’a in uimire prin ingratitudinea sa fatia cu aliaţii sei din 1870, bagandu’i si indesandu’i pe toti subt chiver’a prus-siana. Despre celebr’a ingratitudine a principelui — cancelariu russescu fatia cu Romani’a, nici nu mai vorbi mu, pentru câ ea este inca destulu de recenta, de câtu se pota fi dejâ uitata sdu iertata. Ingratitudinea celoru poternici si invingdtori, fatia cu aliaţii loru mai mici, se pare deci a fi admissa câ maxima politica in dreptulu internaţional u moderau, reforinatu in modu radicalu de câtra can-celariulu de „feru si sânge" alu Germaniei moderne, alu acelui cancelariu, care este celebrulu autoru alu maximei „forti’a primedia dreptulu." Deca Prussi’a, deca Russi’a au potutu seceră nepedepsite, in de-cursu de scurte intervale, fructele ingratitudinei loru fatia de aliaţi, pentru ce ore n’ar fi permissu si Austriei, a mai pune lumea inca odata in uimire, prin o a dou’a editiune a ingratitudinei sale, fatia de unu aliatu alu seu, precum ar fi de esemplu Romani’a ? Eta o intrebare pe care aru trebui se si-o pună in fiacare momentu, cei ce plededia cu atâta zelu pentru o aliantia austro-romana. Vomu mai reveni si cu alta ocasiune asupra acestei cestiuni de viatia si de morte pentru tota suflare’a romanesca. / C amilu. Discnrse parlamentarie tînute in cestinnea agraria transilvana. Siedinti’a din 8 Juniu 1880. (Urmare.) Presiedintele: pune la votu testulu. Se primesce si amendamentele se respingu. §. 26. După sosirea planului de regulare, pro-protionare sau comassare, pregătită de ingineriulu june-tionatoriu, judele pertractatoriu statoresce pentru pertractarea lui o di de infatisiare in fatia locului, si incerca si cu acesta ocasiune inpaciuirea, era daca acesta nui succede, ia la protocolu cate o declaratiune a fia-carei partide si daca afla de lipsa, sau daca ceru partidele, dispune la momentu oculatiunea prin esperti. La oculatiune, comunele interessate in causa, sau grupele de interesse, alegu in sensulu §. 15 câte unu espertu dintre espertii economici denumiţi pentru teritorialii tribunalului, judele pertractatoriu denumesce de presiedinte alu comissiunei de esperti unu ingineriu au-tenticatoriu, eventualu si unu espertu permanentu economicii cu cunoscintie de specialitate in silvanistica. Judele pertractatoriu comunica cu acesta comissiune de esperti datele necessare, si după oculatiunea tînuta in fatia locului ia opiniunea loru la protocolu. După terminarea oculatiunei, partidele se mai potu declară odata. Neinfatisiarea partideloru citate in regula pre lănga aretarea scoţiului pertractării, nu inpedeca tinerea pertractării. iudele pertractatoriu, daca afla de lipsa pentru lămurirea lucrului, după ce a luatu la protocolu de-claratiunile partideloru, sau după ce a alaturatu la protocolu declaratiunile partideloru date eventualu in scrisu, pdte pune partideloru intrebari, ia respunsurile loru la protocolu si substerne pertractarea terminata in modula acesta la tribunaliC. Hosztinski Jânos: On. Casa! Fiindu câ s’a stersu institutiunea espertiloru permanenţi propunu se se eliminedie si din acestu §. Bokross Elek: ’Mi iau voia a propune modificarea urmatore: „ In aline a a doua a §-lui 26 cuvintele aceste „dintre espertii economici denumiţi pentru teritoriulu OBSERVATORIULU. 291 tribunalului'*, mai departe totu in aline a acesta cuvintele „permanenta economica“ se se eliminedie. La votare se primesce testulu cu amendamentulu lui Bokross. §• 27. Tribunalulu, daca afla de lipsa a se mai face eruari, seu a se mai procură alte dovedi, indru-media, pe judele esmissu spre ejectuirea acelora. Tribunalulu decide, pre cătu se pote intr’una sen-tintia asupra tuturoru cestiuniloru controverse; in pri vinti'a aceloru puncte, in cari sau inpacinitu partidele, neconditionatu servesce dreptu cinosura inpaciuirea. In contra seniintii potu apelă partidele intra dominium la tabVa regesca, era de aci la Curia regesca că foru supremu. Parte ni u Coama: Tribunalele din Transilvani’a observa in processele urbariale o pracsa, care după parerea mea este greşita. Anume: daca succede par-tideloru sub decursulu processului a se inpacâ intr’una sau alta cestiune, inpaciuirea se alatura la acte si se ia spre scire toema ca in Ungari’a, era celelalte cestiuni se supunu apretiarii judecatoriului. Judecatoriulu la aducerea sentintiei nici nu mai reflectedia la cestiunile inpacate, ci isi estinde sentinti’a numai asupra aceloru cestiuni, in cari nu a successu inpaciuirea, si astfeliu intimedia partiloru o sententia manca. In Ungari’a nu se urmedia astfeliu, ci judecătoria coprinde in sentintia tote cestiunile cari au fostu sub-stratulu processului, atâtu cele resolvite prin inpaciuire, cătu si cele supuse judecătoriei, si numai in motive arata căuşele, pentru cari sunt provediute in specialu cestiunile asia precum sunt. Acesta pracsa asiu dori se se introducă si in Transilvani’a, câ partidele se nu fia silite cu sentinti’a in mana a scormoni actele pro-cessuale prin archivele tribunaleloru, că se veda ce au de facutu, ci că sentinti’a ce o capeta, se fia oglind’a intregului processu. Asia credu că acesta pracsa n’ar fi daunosa nici pentru Transilvani’a si presupunu că si dlu referenţii câ juristu practicu, celu puţinu in acesta propunere va fi de acordu cu mine. Propunerea ce vi-o recomandu spre acestu scopu este urmatorea: „ Amendament u la §. 27 : „Aline’a a doua se se redactedie in modulu următorii* : „Tribunalulu decide intruna sentintia asupra tuturoru cestiuniloru pertractate; in privinti’a aceloru puncte, in cari s’au inpaciuitu partidele necondiţionaţii — servesce dreptu cinosura inpaciuirea, era dispositiunile ei trebue introduse in sentintia.“ Bokross Elek: Nu potu primi amendamentulu din doue puncte de vedere, unulu este: câ in amenda-mentu nu se coprinde numai atâtu cătu a binevoitu a motivă dlu deputatu, ci mai sunt inca doue diferintie forte esenţiale: un’a, câ in testu este cuventulu acesta „controverse," va se dicacâ judecatoriulu numai cestiunile controverse are a le provedâ, afara de acesta mai sunt cuvintele „pre cătu se pote intr’una sententia", adeca nu obliga pe judecătoria câ in cestiunile cari se resolvescu in timpuri diferite si cari reclamă o manipulare separata, la tota intemplarea se aduca una sentintia. Amendamentulu d-lui deputatu a trecutu si preste acesta, era aceea ce este in amendamentu si nu se afla in testu: este simplu obiectu de regulamentulu afaceriloru interne judecatoresci, prin urmare o pracsa greşita, ce dora ar esiste in unele locuri, nu reclama dispositiune legislatorica. Pe bas’a acestora recomandu testulu comissiunei spre primire. Punendu-se la votare se primesce testulu comissiunei, era amendamentulu deputatului Parteniu Cosma cade. Capitlulu VI. Esecutiunea. §. 28. Pentru esecutarea sententiei ajunse la va-I6re de dreptu sau a impaciuirei, esmite tribunalulu reg. unu jude dintre membrii sei, care procede din oficiu si independenta in tâte căuşele ce aparţinu esecutiunei. Spre acestu scopu judele procedatoriu indrumedia pe ingineriulu functionatoriu, ca conformu sentintii sau inpaciuirei, se gatesca in terminu preclusu map'a cea noua a regularei sau a comassarei, contractulu si colelc de posessiune despre noua stare a posessiunei, era la comassare documentulu comparativii alu posessiunei vechi si noue. După sosirea acestora operate, judele procedatoriu defige terminu pentru începerea dislocării (icihasităs). Daca in diu'a acestui terminu, partidele făcu esceptiuni contra operatului de dislocare, si daca se ivescu temeri fundate, că operatulu nu corespunde sentintiei sau inpaciuirei, judele procedatoriu chiama numai decătu pe ingineriulu autenticatoriu, ’i asculta opiniunea in privinti'a cestiunei ivite, apoi dispune începerea dis-locarei sau rectificarea operatului. După terminarea dislocarei, judele procedatoriu introduce partidele judecătoresce in posessiunea cea noua. Cu acesta ocasiune partidele au dreptu se si faca recla-matiunile contra esecutiunei. — Judele procedatoriu esa-minedia prin unu ingineriu autenticatoriu corectitatea technica a operatului de dislocare si substratele recla-matiuniloru, si pe bas'a acestei opiniuni autentica ope-ratulu, sau dispune in privinti'a rectificărilor» necessarie. Pentru remediarea gravamineloru ce s’au potutu ivi in decursulu esecutiunei, are locu representatiunea normată in §. 18. Decisiunea adusa de tribunalu in acesta cestiune se pote apela la respectiv'a tabla regesca si de acolo la Guri'a regesca că foru supremu.“ Se primesce. N. B. Abundanti’a materieloru ce aştepta publicarea loru, nu ne mai permite a continuă cu publicarea acestoru desbateri. Le curmamu deci aci, recomaudandu celoru ce se interessedia despre terminarea desbateriloru, precum acelora, cari dorescu se aiba tecstulu romanescu alu legei sancţionate, cartea d. adv. P. Cosma, a cărei aparitiune o am anuntiatu la timpulu seu. Red. Soiri diverse. — (Despre primirea si petrecerea M. S. imperatului in capital’a Bucovinei) diariele oficiose publica urmatbrele amenunte: Sosindu M. Sa in Cernăuţi in diu’a de 16 Septembre, d. Rector magnificus a fostu singur’a pers(3na, care s’a bucuratu de prea inalt’a atenţiune. Monarchulu i dise: voiu fi incantatu se cercetediu acea universitate, pe care o am creatu Eu. Primindu apoi consiliulu municipalii, d. Bal-tinesti, conducStoriulu consiliului, aparii inaintea imperatului in uniform’a sa de capitanu. M. S. ilu intrebâ, câ de unde are uniform’a si pentru ce se afla in pensiune. Capitanulu respunse intre altele: „Dela batali’a dela Custozza, unde am fostu greu ranitu." La primirea advocatiloru, imperatulu intrebâ pe conducătoriulu loru, Dr. Rotii, câţi advocaţi se afla in Bucovin’a. Respunsulu fu, câ 29. Intre-bandu mai departe monarchulu, câ cum se inpartu, I se spuse, câ 20 se afla in Cernăuţi, 6ra restulu de 9 se inparte prin provincia. „Acesta este o inpartire nepotrivita", replica imperatulu, „grama-dinduse toti spre capitala, provinci’a este lipsita de fortiele necessarie." Pe drumulu dela universitate până la templulu jidovescu se internplâ unnatoriulu incîdentu: gard’a de ondre se incercâ se respingă inapoi pe unu omu, care voia se inmanuedie imperatului o peti-tiune. Tumultulu ce se facil astrase atenţiunea monarchului si dandu ordinu trasurei ca se se opresca, se dete josu si se grăbi spre tieranu, inaintea caruia inse trebui se aştepte câteva momente, până ce isi potu scote bietu tieranu, cliar-tiile sale legate si innodate intr’o batista. La acesta scena publiculu erupse in aclama-tiuni entusiastice. După ce imperatulu s’a reintorsu la trăsură, se adressâ in terminii următori câtra gardiştii ce'lu incongiurau : „Ve rogu, domnii mei, se nu respingeţi pe omeni, cari voiescu se’mi adressedie petitiuni. Lasat’i se vina inaintea mea. — (Principele de corona Rudolf) ca-diendu in 16 1. c. cu calulu in decursulu maucvre-loru prussiane la Berlin, si-au causatu o usibra contusiune la unu pecioru. Deja in 19 1. c. s’au reintorsu sanetosu la Vien’a. — (Decora ti uni austriace.) M. S. imperatulu a conferitu d. ministru de resbelu Slanicenu marea cruce, d. locot.-colonelu Scheletti crucea de comandoru si d. capitanu Obedenaru crucea de cavaleru alu ordinului Franciscu Josifu. Tem-pora mutantur et . . . . — (Comitetulu Asociatiunei transilvane) alesu din nou in adunarea generala dela Turd’a pe alţi trei ani, a tînutu Sambata in 18 siedintia plenaria sub presidiulu onor. domnu vice-presiedente consiliariu de curte Jacobu Bologa. Siedinti’a fu cercetata forte bine. Tote decisiunile adunarei generale se luara inainte cu scopu de a se execută fiacare la timpulu seu. In acea siedintia s’au alesu o comissiune de 5 membrii Br. I). Ursu, G. Baritiu, V. Romanu, E. Brote, adv. B. Harsianu, a cărei problema va fi asiediarea unui monumentuin memori ’a lui Andreiu Muraşi an u. S’a compusu si comitetulu ex-po si ti un ei din 9 membrii si anume: c. r. coloneii! in pens. Br. Davidu Ursu, Georgie Baritiu, protop. si professoru Joanu Popescu, advocatu Parteniu Cosma, directoru Visarionu Romanu, proprie-tariu mare Alexandru Lebu, controlorii Eugeniu Brote, professoru Dem. Comsia, professoru dr. Da-niilu Popoviciu-Barceauu. Zelulu, laborea si ener-gi’a nu va lipsi aeestui comitetu. Problem’a sa este mare si grea; dara si poporulu romanescu este numerosu, era necessitatea este imperativa, de a se produce fiacare cu ce scie, câ-ci sciintiei si artei nu i se pune nici o margine si nici o restric-tiune. Are fia-cine timpii de 10 luni intregi spre a se prepară, pentru-câ se fia gata celu puciiiu cu 1 luna inainte de 15/27 Augustu 1881. Concursele pentru stipendie se publica cu terminu pe 20 Octobre st. n Eri se ţinu a dou’a siedintia, despre alu cărei resultatu cu alta ocasiune. — (Alegerile deputatiloru la con-gressulu naţionalu-bisericescu gr. res.) s’au terminatu. In cerculu electorale Sibiiu com- pusu din 22 comune biser. fu alesu onor. domnu consiliariu de curte Jacobu Bologa cu 1048 voturi contra la 193 inpartite intre alţi 6 candidaţi. — (Tergu 1 u de 1<5mna alu Sibiiu 1 ui.) Mai averau totu dile caldurose, curmate câte-odata prin ploi usidre, forte necessarie acuma, candu se făcu semenaturele de tomna. Tergulu celu mare de tomna din lun’a acesta nu a fostu asia de cautatu câ celu de inainte cu unu anu; totuşi s’au facutu in mai mulţi articlii vendiari bunicele. Vitele au avutu pretiuri relative mari, ceea ce se esplica atâtu din strict’a oprire a importului din Romani’a, câtu si din inpregiu- . rarea, câ in mai multe districte ale tierei a esitu nutretiu multu, la care se voru mai adaoge si p e-n u si ele de papusioiu (cucurudiu), paiele de ovesu si de ordiu; pre langa acestea mulţi economi s’au dedaţii la sernenatulu de trifoiu si lucerna. Făcu forte intieleptiesce toti acei economi, carii punu temeiu mare pe tinerea si ingrasiarea de vite, prin urmare pe castigarea de nutretiu câtu se pote mai multu si mai bunu. Chiaru natur’a muntos a si clim’a tierei nostre ne spunu ce au se faca economii nostrii, câ se prosperedie. Fâra vite, cum se potu folosi minunatele pasiuni din munţi si din pădurile secularie? si fâra acelea de unde se ia atâta gunoiu, câtu ceru agrii intru o parte mare a tierei ? Cerealiile nu s’au cautatu nici la tergulu de tiera câ altadata; au lipsitu speculanţii. Numai laboriosii moţi, carii adusera cu vreo 17 cara vasa de lemnu (ciubara etc.), precum si alţi săteni de ai nostrii din părţile Xlatnei, carii speculddia cu cerealii, se departara de aici cu carale incarcate mai alesu de papusioiu. Manufacturi si haine făcute gafa mai alesu de erna, mantale, rocuri grose si relative forte eftine, daca nu laşi se te pacalesca, pentru-câ fiii lui Israilu ceru de regula pretiu indoitu, uneori si intreitu, daca simtu câ nu te pricepi la lucru, apoi iti dau marfa cu câtu le-ai oferitu. Asta-data le-au venitu forte preste mana serbatorile de anulu nou alu loru si asia numit’a dio’a lunga, in care nu mauanca nimicu 24 de ore intregi. — Femeile nostre de romanu, care se ocupa cu industri’a de casa si aducu in piatia pensarii diverse, pânuri, brâne, traisti, desagi, straie, tiole, catrintie, covdra, fetie de mese, totu din lana ctc. au vendutu totu ce au adusu. Eca ce intielesu are industri’a de casa! Odata si bine femei sufulcate, laboridse si harnice. — (Superstitiune.) In Bai’a de Crisiu nu de multu s’a spendiuratu o servitdre in curtea domnului ei. Acuma se afirma acolo cu tota se-riositatea, câ spendiurafa „revine". Asia unii voiescu a o fi vediutu âmblandu cu o trăsură fâra cai; alţii erasi sciu se istorisesca, câ reposat’a revine in fiacare sera, lipsita de capii, la cas’a fostului ei domnu, aprinde lumiuele si apoi plâca erasi. Astfeliu de flâcuri se istorisescu si se credu in Bai’a de Crisiu, unde se afla doue scole si trei preoţi. — (Pest’a bovina) au eruptu in comi-tatulu S o m o g y. — (In Tomp’a, comitat. Huniaddrei) grassedia angin’a difterica. — (Primirea canonierei romane „Gri vi ti’a" in portul u din Constant ia.) Luni, 25 Augustu st. v., la 6r’a 1 p. ra., a intratu in portulu Constanti’a cauonier’a romana „Griviti’a" venindu din spre Constantinopole. „Griviti’a" erâ aşteptata. Autoritatea locala luase mesuri cuvenite, inca din timpu, pentru prii-rairea primului bastimentu de resbelu romanu, con-struitu pentru marea ndstra. Astfelu, candu cano-nier’a fu semnalata, si d. capitanu alu portului i esise pe mare inainte câ se o intempine, d. pre-fectu alu judetiului, d. colonelu comandanţii alu garnisonei, d nii siefi ai diferiteloru corpuri de trupe aflate in judetiu, d. primariu alu orasiului, d-nii oficieri ai garnisonei, d-nii funcţionari ai diferiteloru servicie publice si unu numerosu publicu se aflau pe malulu de pietra, ce desparte portulu de restulu marii. Bateri’a de artileria stâ asiediata in fati’a casarmei infanteriei domiuaudu portulu, in care tote bastimentele ancorate purtau pavilionele respective, dominate de stindardulu romanr. Candu „Griviti’a" se apropia de portu, trei salve de artileria o salutara. In acelasiu timpu music’a reg. 6 de infanteria si music’a reg. 1 de roşiori cautau marsiulu militaru romanu. Indata ce canouier’a se opri lângă malu, d. preiectu alu 292 OBSERVATORIULU. judetiului, d. colonelu comandanţii ala garnisonei si d. primaru alu orasiului mersera pe bordu, câ se auguredie d-lui locot.-colonelu Dimitrescu Maicanu, ce o comanda, buna venire. D. primaru oferi pentru bastimentu o frumosa corona de flori. Primari’a orasiului pregătise, pe malu, o mesa, equipagiului „Grivitiei". D. loc.-colonelu Dimitrescu Maicanu, insocitu de d-nii oficieri si câţiva soldaţi ai bastimentului, descinseră. Se ridicară toaste pentru marin’a romana, pentru armata, pentru prosperitatea si marirea natiunei. Canonier’a „Griviti’a“ este unu trumosu si solidu vaporu cu elice. Va fi armata cu doue tunuri de 9 la Galaţi, unde i se va complecta equipa-giulu. Se crede câ este destinata a staţiona in portulu Constanti’a. (Farulu Constantiei.) — (Unu nihilistu necredintiosu.) — Diariulu „Heroldu publica urmatorea povestire, care are trebuintia inse de a fi confirmata: „ Acum patru s6u cinci luni se aretâ la una din garele de aici, unu omu inbracatu prostu, avendu in mana unu micu sacu de caletoria. Elu dede o rubla bacsisiu hamalului care i tînuse saculu, pe candu elu isi scose biletulu. Desteptatu prin acesta dărnicia, ha-malulu se duse de comunica faptulu politiei. Necu-noscutulu fu arestatu, era saculu deschisu; elu conţinea materii esplosibile, proclamatiuni si scrieri interdise. Pe timpu de o arestare de mai multe luni, necunoscutulu refusa de a dâ vreo lămurire. Acum câteva dile inse, elu ar fi facutu destainurile cele mai intinse asupra capiloru mai însemnaţi ai mişcării socialiste, asupra organisarii partidei, asupra chipului cum isi procura banii si in fine asupra crimei din palatulu de 6rna, alu cărei autoru s’ar fi aflandu deja de multa vreme in man’a politiei. După ce faeîi aceste destăinuiri, elu se spendiurâ in inchisbre, lasandu pe masa o scrisore, in care dicea, câ s’a sinucisu, fiindu-câ a fostu necredintiosu partidei sale." (Romanulu.) Phylloxera vastatrix.*) Locuitorii Franciei, precum esceledia in t6te, asia si in cultivarea vitiei de viia si in producerea celoru mai bune vinatie sunt renumiţi in tota lumea. Cultur’a viiloru a fostu cunoscuta in o parte a Galliei vechi cu 600 de ani inainte de Is. Chs. Juliu Caesaru aflase in Galli’a (Franci’a de astadi) vii minunate si atâtu de multe, in câtu imperatului Domitianu ii venise in minte câ se decretedie es-terminarea pârtiei jumetate din ele. Comerciulu francesiloru cu vinuri a fostu in tdte vecurile forte considerabile. In Franci’a se producea până acuma, in anii de fertilitate mijlocia, până la 60 milione de hectolitre vinu bunu. Francesii beu cu plăcere vinuri bune, totuşi n u sunt beţivi si cari sunt, moru mai curendu.- O parte mare a vinului pro-dusu se vende in străin etate, cu pretiuri mari. Sunt acum vreo 20 de ani, de candu cultivatorii au inceputu se observe in unele ţinuturi, câ o parte a viiloru tânjesce, precum se dice pe la noi, si regressedia pe anu ce merge, cu tota îngrijirea ce li se dâ. Era deci lucru firescu, daca cultivatorii de vitia si alţi barbati erudiţi de specialitate n’au intardiatu a cerceta după caus’a acelui morbu. PI ane hon, professoru in Montpellier, a con-statatu câ pe acestu morbu alu vitiei ilu causedia o insecta necunoscuta pana atunci in Europ’a, — câ milione din aceste insecte ataca rădăcinile vitiei si sugundu’i suculu nutritoriu, viti’a lancediesce, pa-lesce, apoi pere cu totulu. Insect’a a numitu-o „phylloxera vastatrix" tradusa din cuventu in cuventu „uscatdria de foi," in terraiuu po-poralu o amu potea numi „peduche de vitia." Phylloxer’a e din class’a aphyseloru, insecte, cari mare parte sporescu si se nutrescu pe foile planteloru. In privinti’a insusiriloru si a transfor-marei semana multu cu acele insecte merunte, ce se vedu primaver’a pe foile trandafiriioru, cu sin-gur’a deosebire, câ phylloxer’a locuesce de comunu in pamentu si numai câ esceptiune, in partea mai caldurosa a verei, apare pe foile vitiei. Phylloxer’a se presenta in patru forme si a-nume: a) far a de aripi pe radecinele vitiei, b) fâra de aripi pe foile vitiei, c) cu aripi pe foile vitiei si d) pe foile vitiei câ barbatusiu si femeiuşcă. Phylloxer’a de pe rădăcini are colore galbiua deschisa sdu si mai iuchisa; inaintandu in etate trece in colore verdia. Form’a corpului e ovala, *) A se yedea cele premisse in acesta materia la Nr. 71 col. 3. Red. câ migdal’a, capulu e cam latetiu, inarmatu cu doue cornisiore (antene, fire pipaitorie) finite iu trei ra-murele; la radacin’a cornitieloru se vedu ochii, de colore roşia inclusa. Trunchiulu corpului consta din siepte anele. In partea de desubtu a corpului are siese pitiore si unu acusioru (sugatdria), prin care (suge) in sine suculu vitiei. Mari mea phylloxerei in lungime e cam de 0.8 milimetrii. Ouăle 30—40 la numeru, sunt gălbuie, in lungime 0.33 mm. in latîme 0.17 mm. O insecta de acestea in restimpu de doue septemani oua câte 30—70. Fia-care din acestu soiu de phylloxera (de rădăcină) este de genulu femeiescu; sporescu (parthe-nogenetice), oua fâra inpreunare cu phylloxer’a de genulu barbatescu. Ouăle a opt’a di producu ge-neratiune noua, care preste doue septemani era oua. Asta se repete de siepte optu ori pe anu. Acum daca vomu presupune, câ din 30—70 oua, cu cal-culu de mijlocu, remanu si producu generatiune noua numai 40 oua, generatiunea a dou’a va produce 1600, generatiunea a trei’a 64,000, generatiunea a patr’a 2.560,000 si asia mai departe, in câtu nu este esagerata afirmatiuuea, câ din uu’a singura phylloxera in restimpu de unu anu (7—8 generatiuni) voru fi siesedieci mii de milione. Alu douilea soiu de phylloxera se numesce nympha. Colorea-i e galbena rosietica, pitidrele si cornisiorele sunt mai lungi si mai subţiri, de câtu ale phylloxerei de radecina. De doue laturi pe corpu se vede loculu, de unde mai tardiu, după nepârlirea ultima, se desvolta aripele. Din nympha in lunile lui Juliu si Septembre se desvolta phylloxer’a aripata. Corpulu acestui soiu de phylloxera are colore rosietica pestriţa in negru; lungimea e 1 mm.; ochii sunt mai mari câ la phylloxer’a de radecina si câ la nympha; pe corpu de doue laturi are câte doue aripi mai lungi de câtu trunchiulu corpului. Phylloxer’a aripata pune pe foile vitiei câte 4 oua, doue mai mici, doue mai marisiore. Cele doue oua mai mici producu phylloxere barbatusi, cele mai marisiore femeiusce. Acestea după inpreunare cu barbatusii punu câte unu ou de â r n a, ce servesce a regenerâ phylloxer’a de radecina. Precum se dice, phylloxer’a aripata nu s’a a-flatu in Ungari’a până in 21—22 Juliu anulu curente, candu Dr. Szaniszlo si colegii sei (au fostu de faţia si scriitoriulu acestoru schitie) in Pirnu (Peâr, comuna in Comitatulu Selagiului, cerculu pre-torialu alu Tasnadului), au aflatu mare numeru de phylloxera aripata. De atunci s’a mai aflatu in comun’a Pele, totu in acelu comitatu si cercu pre-torialu. Phylloxer’a (de radecina) se asrâdia pe rade-cinile vitiei si se nutresce cu suculu, ce ar fi se dea vietia vitiei. Ori-câtu de mica se fia phylloxer’a si prin urmare ori câtu de puţinu suculu, ce suge si storce o phylloxera dela vitia, deca vomu luâ in consideratiune, câ unu singuru individu-phyllo-xera e in stare de a generâ intr’unu anu 60 mii de milione, vomu pricepe câ o vitia atacata si singuru de un’a phylloxera, e espusa la perire si-cura, câ-ci preste unu anu seu doui acoperita de mii milidne si miliarde de insecte, nu mai este in stare a se nutri pe sine si pe acestu numeru in-fhiitu de inimici. Pe viti’a atacata in anulu ăntaiu nu se vedu semnele morbului; in anulu alu douile viti’a nu se desvolta câ de comunu, remane mai mica, frundiele si acum ii sunt verdi, face struguri; inse foile se cocu mai timpuriu; rin lun’a lui Juliu galbinescu, se usca; o parte din struguri in decur-sulu verei pere, numai puţini remanu spre roda. Cei remasi se cocu reu, la gustu sunt apatosi. Morbulu se pote observâ mai bine la radecini; anume radecinile subţiri (sugatorie) ale vitiei sane-tose sunt netede, brunete, frumdse, er’ cele atacate de phylloxera sunt galbene, nodurose câ penele de gâscă, coj’a radecineloru mai grosa, se desface usioru si sub ea se vedu phylloxere seu oua de phylloxera. In alu treilea si patrulea anu morbulu inaiu-tedia; mladitiele vitiei in fia-care anu sunt mai mici, frundiele mai gălbuie. In alu patrulea anu viti’a nu mai produce struguri. In alu cincilea anu primaver’a viti’a abia cresce de 5—10 cm. apoi preste vera se usca si acesta. Acestu cursu alu morbului e mai incetu la viti’a grasa, bine cultivata, dar la tota intemplarea in alu 5—6-lea anu resulta perirea vitiei. Nimicirea vitieloru se estinde in cercu, câ-ci phylloxerele de pe radecinele vitieloru inorbose, nimicite, ne mai aflandu nutrementu pe densele, se muta pe radecinele vitieloru învecinate. Timpulu caldurosu, clim’a calda, vâr’a fâra ploi sunt forte favoritorie pentru sporirea si latirea phylloxerei. Phylloxer’a nympha, phylloxer’a aripata, precum si barbatusii si femeiuscele nu sunt stricatiose atâtu prin sporirea loru, câ-ci precum s’a vediutu, ast’a nu e mare, câtu mai virtosu prin aceea, câ din nympha se desvolta phylloxer’a aripata. Acesta din urma e in stare a sburâ in depărtare de 100 paşi, apoi ventulu o pote răpi si duce mile si mile de locu. Prin urmare phylloxer’a aripata, in câtu e forte apta spre a transportă periclulu, se pote privi de celu mai periculosu soiu de phylloxera. Dorere, câ precum s’a araintitu, in Pirnu (Pddr) in Selagiu, primulu casu in Ungari’a, s’au aflatu dejâ si phylloxere aripate si inca in unu numeru forte mare; prin urmare temerea e generala si de-stulu de motivata, câ escelentele vinie de pe Erin, cari producu renumitulu vinu de bacatoriu,*) câtu mai curendu voru cadea victima. La acestu locu cutediu a trage atenţiunea tran-silvaueniloru, câ Selagiulu, unde in intrega Ungari’a e mai latîta phylloxer’a, fiindu-le iu apropiere, se fia destepti, nu cumva ospele neplacutu, ce stâ la pragu, se intre din acestea parti in viile loru. După a mea părere, de si munţii Mesesiului despartu pe ardeleni de Selagiu si li servesce de scutu contra inportarei phylloxerei, — de si Pirnulu si celelalte comune infectate sunt situate in partea de câtra siesulu Ungariei, phylloxer’a din aceste parti pdte străbate mai usioru in Transilvani’a. Phylloxer’a isi trage originea din Americ’a. Acolo ea vietiuesce pe vitie, fâra a le strică, câ-ci viti’a americana e mai poternica de câtu a nostra, e in stare a se luptă cu acestu inamicu. Nu e asia in Europ’a Franci’a are 3,800,000 jugere catastrale de viie; din aceste până acum sunt infectate s6u de totu nimicite 830,000 jugere, va se dica, fiindu câ viile tieriloru de sub coron’a St. Stefanu sunt de 730,000 jugere catastrale, in Franci’a sunt a-tacate si parte nimicite cu 100 mii de jugere mai multe viie, de câtu este arealulu intregu alu viiloru din tierile de sub coron’a St. Stefanu. — Franci’a până a nu se ivi phylloxer’a, a produsu pe anu 80 milione hectolitre de vinu, acum abia produce 40 milidne. (Va urmâ.) *) Dela italian: Bocea d’oro. Pretiurile cerealeloru si altoru obiecte de traiu au fostu la 17 Septembre st. n. in Sibiiu : Grâu, după cualitati .... ... 1 hectolitru fi. 6-50 —7.50 Grâu, amesteca tu ... 1 11 ii 5. 6.— Secara 11 ii 4.80—5.20 Papusioiu ... 1 V }> 4.80—5.20 Ordiu . . . t 11 îl 4.10—4.50 Ovesu ii ii 1.70—2.10 Cartofi îl ii 1.60—2.— Mazare »» 6-50-7.50 Linte 9.-10.— Fasole ii 6. 7.- Lardu (slănină) ii 36.-38.— Untura (unsore topita) . . . ... 50 îl ii 30. .32 Carne de vita — .46 Oua 10 de Cursuri de Bucuresci in Lei noi (franci). 6 Septembre st. v. 1880. Obligaţiuni rurali din 1864 convertite cu 6% ... 1. 86.7* b. Inprumutulu Oppenheim (Londra) din 1866 cu 8% • ,« 108.— „ Obligaţiuni dominiali cu 8°'0............................ 103.V4 ,, — Creditu fonciariu rurale cu 7° 0...................... 9S.3/* >* — Creditu fonciariu urbanu cu 7° 0......................„ 92.s/4 ,» Inprumutulu municipale alu capitalei din 1875 cu 8% „ 100.— „ Acţiunile caliloru fer. rom. (Berlin) din 1866 cu 5% „ 55.— „ Obligaţiuni din 1868 cu 6°/0.............................„ 98.80 „ Priorităţi cu 8%.........................................„ —.— ,, Acţiunile bancei Romani’a din 1869 „ 330.— ,, Daci’a, comp. de asecur. din 1871 act. (fr. 500) 8° 0 » 225.— Romani’a, compania de asecur., din 1875 cu 8% act< (200 1.) platitu 100................................. 74.— „ Rent’a romana din 1875 ,, 77.7» „ Diverse : Argintu contra auru............................................ 4% Bilete hipotecarie..................................... 2‘/a0/# Florini val. austriaca...................................... 2.14 ,, Ematicu de vite. Fe moşi a Darabani, judetiulu Do-rohoi, gasindu-se fenu de cea mai buna qualitate si pasiune inbelsiugata si întinsa, — mocanii cu oi, cai, s£u ori-ce altu soiu de vite sunt primiţi la er-naticu ou conditiunile cele mai favorabile. Atâtu in privirea indemanariloru câtu si a pretiului a se adressâ directu la Curtea moşiei. (29) 5—6 Editoru si redactoru responsabilu : Gr. Baritiu. Tipariulu lui W. Krafft.