ftîh
Observatoriulu ese de doue ori in septemana, Mercurea si Sambat’a.
Pretiulu
pentru Sibiiu pe l ann intregu 7 fl., pe 6 luni 3 fl. 50 cr., dusn la casa cu 1 fl. mai mnltn pe ann; — trimisu cu post’a in laintrulu monarchiei pe t anu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In străinătate pe 1 anu 10 fl. seu 22 franci, pe 6 luni 5 fl- s6u 11 franci. — Numeri singuratici se dau câte cu 10 cr.
Diariu politieu, national-eeonomieu si literariu
Anulu III.
Ori-ce inserate,
se platescu pe serie s6u linia, cu litere merunte garmondu, la prim’a publicare câte 7 cr., la a dou’a si a trei’a câte 6 cr. v. a. si preste aceea 30 cr. de timbru la tesau-rulu publicu.
Prenumeratiunile se potu face in modulu celu mai usioru prin assemnatiunile poştei statului, a-dressate de a dreptulu la Redactiu-nea Diariului
Observatoriulu “ in S i b i
u.
J
Nr. 71.
— Sibiiu, Mercuri 3/15 Septembre.
1880.
f, ---- ■	----- .
Abonamentu nou la
„Observatoriulu11.
Prin acesta se deschide abonamentu nou pe triluniulu Octobre — Decembre a. c. si anume:
cu 2 fl. v. a. in laintrulu monarchiei,
cu 2 fl. 50 cr. seu 6 franci in strainetate.
Acei p. t. domni abonaţi alu caroru abonamentu espira cu ultim’a Septembre st. v. sunt rogati a’si reinnoi abonamentulu de timpuriu, pentru câ se nu sufere intrerupere in espedarea diariului.
Bani de abonamentu se trausmitu mai usioru si mai siguru prin asemnatiuni poştale (mandate) de a dreptulu la: „Observatoriulu" in Sibiiu.
Esemplarie complete mai avemu numai dela 1/13 Juliu a. c.
Conditiunile de abonamentu se potu vedea in fruntea diariului.
Redaotiunea.
Despre architectur’a bisericesca. )
E pentru prim’a data ca cetescu intr’unu diariu, a cărui programa e politic’a, cestiuni moderne. Moderne dicu, pentru-ca nici in alte parti ale planetului nostru nu vedemu techmculu taxatu după adeverat’a lui valore. Ba sunt puţine ţinuturi in state mari, in cari vedemu technici de diferite ramuri lucrandu inpreuna. In cele mai multe parti vedemu tote ramurile technice concentrate in cate o singura persona. Una si aceeaşi persdna e arcliitectu, este ingineru de drumuri si poduri, geometru, ba si silvicultoru (forestieru). Casulu primu ilu vedemu in tienuturi industriale, ca numai aici se pote desvolta fiacare rarau technicu pentru sine. *)
*) A se vede in „Observ." Nr. 68 col. 4-a scirile relative la acesta materia, care ar trebui se fia discutata n publicu celu puţinu de cate 10 ori pe anu.
Casulu alu douilea ilu vedemu in tînuturi agricole si industriale. Numai geometru seu numai forestieru aflamu in tînuturi curatu agricole.
In categori’a ultima cadu tote ţinuturile de sub coron’a stului Stefanu locuite de Romani. Nu sciu in câtu ingrijesce legea din punctulu de vedere technicu de acelea tînuturi, ca precum se vede in realitate, nu se lucra nimicu. Deca edificii publice câ biserica, scola, case comunale etc. nu se con-troledia de technicii denumiţi de catra stătu, apoi cum voru fi stându edificiile privatiloru ? Se vede ca si in privinti’a acesta trebue se urmamu proverbului: „Ajuta-te insuti, câ se’ti ajute si D-dieu.“
Pote câ mai sunt si alte caşuri, in care binele publicu este totu asia de neglesu. Asia am auditu, câ iu calitate de technici functionedia nisce individi, cari nici n’au vediutu technic’a in vieti’a lom. Unu figurantu (fecioru care alerga cu stegulu la rnesu-ratori), seu corporali, sergenţi dela corpulu de geniu seu pioniri (miliţia technica austriaca) ocupa posturi de ingineri la comitate, precum dicu, am auditu, nu sciu deca e adeveratu. Fiindu acestea adeve-rate, avemu cu atâtu mai multa causa de a urma proverbului mcntionatu.
Nu voiu se fiu unilateralu si credu câ asiu greşi, deca n’asiu cugeta si ia oficiile parochiale, comunale, la comitetele bisericeşti, scolastice, carii se straduescu si aduna banii necessari pentru biserica seu sctila, pentru-câ in fine se-i cheltuesca pe cărămidă si varu, era candu ajungu la coperisiu, se le	cu totulu par:2?le. Si pentru ce ?
pentru-câ nu se indura a se duce la orasiu, la unu ingineru seu arcliitectu, pentru-câ se le faca unu planu si socotel’a edificiului, de orece acesta aru cere 50 seu 100 fl. Mai bine se ducu la „maistru“ (zidariu cu cioreci vineţi). Acesta nu cere nimicu pentru sfatu, era daca’lu întreba de sum’a ce s’ar cere la infiintiarea planului, elu chiaru si candu scie bine câ nu sunt de ajunsu, totuşi dice cu linisce sufletesca, câ ajungu, fiindcă pentru sfatu nu ilu poţi face responsabilu câ pe ingineriu seu pe arcliitectu, care ’ti-a da negru pe albu. La „maistru“ mai jdca rola si interessulu; câ-ci fiindu elu insusi intreprindietoriu, cugeta câ mai bine o vrabia in mâna, decâtu o suta pe
siura, mai bine cheltuesce acum miile simple in o parte din edificiu, decâtu in vreo câţiva ani miile duple pentru edificiulu intregu.
In câtu despre calificatiune si aptitudine, acesta nu voiu se li-o denegu sunt „maiştrii" zidari torte buni; dara nici odata nu e bine a’lu intrebuintiâ fâra veghiare din partea inginerului sdu archi-tectului.
Unu altu neajunsu avemu in materialu. Ma-terialulu principale e caramid’a; pietra cioplita se intrebuintiedia raru si puţina, pentru-câ lipsescu lucratorii. Se vedemu inse si prepararea caramidei. Fabricanţii de cărămidă in cele mai multe parti ale patriei nostre sunt mai totu ţiganii. Mai cu sema rîpele ce remanu in urm’a apeloru mari de primavera, e loculu esploatarii lutului pentru cărămidă. Formele caramidei sunt averea ţiganului. Principalul u tocmesce atâtea mii de cărămidă, mil’a d. e. cu 2 florini, 2 pâni si 10 cupe farina de mămăligă. Ce dimensiuni se aiba caramid’a, câte se se pună intr’unu cuptoriu pentru câ se se pota arde cum se cade, acestea sunt dispositiuuile ţiganului.
Apoi se ne miramu, câ după ce se curma lucrarea pe unu timpu orecare, zidulu se smacina cu incetulu si apoi se preface in ruine. Asia dara nu este nici o mirare, daca preste câţiva ani se derima chiaru unele biserici.
Relativu la creparea paretiloru la biserici si la alte edificii mai iualte, mai trebue observatu, câ nu in tote caşurile este caus’a maiestrulu, zida-riulu, nici materialulu, ci si fulgerulu, trasnetulu. Chiaru pe la noi, unde satele sunt asiediate pe locuri umede, sunt espuse edificiile la tempestati grele, si multe crepaturi de păreţi sunt causate prin trăsnete. Deca in contra acestui inamicu alu creatiuniloru omeuesci nu se intrebuintiedia sigurulu aparatoriu, parafulgerulu (Blitzableiter), acdsta o vinuescu invetiatii insusi, pentru câ abia acum s’au latitu intre inteligintia însemnătatea parafulgerului. Vien’a, 7 Septembre 1880.
Teofilu Ratiu, absolutu de technica din Vien’a.
Foisior'a „Observatoriului".
Din viati’a unui domnitoriu alu lumei.
(Schitia istorica.)
Comunicata de J... C —
I.
Marcus Flavius Valerius Constantinus Maximus Pius Felix semper Augustus.
Ar crede cine-va, câ cetesce numele vre-unui spa-niolu ambitiosu, cu tote câ acestu nume este cunoscuta in istoria sub-numirea de „Constantinu Augustu" si in calendariulu crescinu subt numirea de „Constantinu celu mare", se pote câ elu locuindu candu in Gali’a candu in Spani’a si candu in Britani’a, cu acestu nume lungu au voitu se lingusiesca pe spaniolii cei vechi. Pe tatalu-seu ilu cliiamâ Chloru Constantinu, care nume era destulu de scurtu pentru ori-care muritoriu.
Mam’a lui Constantinu au fostu Elen’a; ea credea in religiuoea creştina, carea se reslatiâ din ce in ce mai multu. Trebue câ au fostu o femeia forte frumosa, celu puţinu asia o arata tote chipurile câte le-au desemnata din memoria pictorii creştini, acesta inse nu au inpedecatu pe Chloru Constantinu eaesarulu din Britani’a de a se desparţi de ea si a se casatori cu fiic’a unuia din domnitorii lumei, alui Herculeu Maximianu.
Mam’a, carea professâ ideile doctrineloru creştine, au avutu mai mare influintia asupra fiiului seu, de câtu asupra bărbatului, despre care istori’a ne spune, câ curtea sa consta cu deosebire din creştini si câ in provinciile de sub domnirea sa au interdisu persecutarea crestiniloru.
Religiunea creştina se latiâ totu mai tare. Dogmele religiunei basate pe iubire, au strabatutu pana la tronurile Augustiloru, si pe candu unulu, Diocletianu, se încerca a se mesurâ cu ele si vc’â se le sterpesca, celalaitu Herculeu Maximianu n’avea nici o grija.
August» nu s’au incrediutu in bunavointi’a lui Chloru Constantinu. Se cunosceau bine, sciau, câ Gali’a e mai poternica de câtu Itom’a, dar Rom’a intrece pe ori-care cetate din Gali’a prin splendore, si câ omulu cu deosebire deca e Caesaru, pote capetâ iute poft’a de a fi si Augustu si a domni in Rom’a cea splendida; pentru aceea au si induplecatu seu mai bine disu, con-strensu pe Chloru Constantinu, câ pe fiiulu seu Constantinu se si’lu dea de ostaticu la curtea caesarului Maximianu Galeriu armentariulu din Nicodemi’a, câ aici se fia necontenitu sub ochii Augustului Diocletianu.
Tinerulu, carele avea o crescere alesa, nu se simţi bine la curtea lui Maximianu Galeriu.
Curtea lui Galeriu ce e dreptu, erâ destulu de splendida, dar Constantinu totu-si nu potu suferi capriciile dure ale unui domnitoriu ajunsu din fostu pastoriu.
Tinerulu ostaticu aici isi mari cunoscintiele in dogmele creştine si esplicarile Iui Diocletianu. prin cari voia se’si escuse persecutiunile crestiniloru i probau, câ daca voiesce se fia Augustu, mai ăntaiu trebue se câştige acestu elementu nou. Au presimtitu, au sciutu, cumcâ in acesta lupta i voru stâ in ajutoriu blandetia tatalui seu si creştinătatea mamei sale, sciâ câ acestea doue voru convinge pe creştini, cumcâ elu stâ cu multu mai aprope de ei de câtu ori care din fiitorii Augusti, dar nici religiunea pagaua nu au potutu respinge dela sine, de orece prin unu astfeliu de faptu ar fi revoltatu in contra sa pe popii imperiului, pe oficialii sei si ar ti espusu crestinismulu, neajunsu inca la destula potere, la tote pericolele unui resbelu de esterminare.
Constantinu din esplicarile lui Diocletianu s’au con-vinsu, cumcâ au sositu timpulu se apuna dieii pagani, câ lumea pagana nu se mai pote susţinea; si pe candu Dioclatianu erâ unu luptatoriu poternicu pentru religiunea vechia, si aparâ datiuele si moravurile pagane, Constantinu au socotitu a fi mai consultu a nu alungă celea vechi si a nu primi celea noue.
Societatea lui Diocletianu si alui Galeriu asecurau pe pagani, cumcâ Constantinu nu va favorisâ ideile crestiue professate de maui’a sa.
Sub Diocletianu crestinismulu au avutu mare no-rocu. Herculeu Maximianu si Galeriu Maximianu nu’lu persecutau, ba nici nu observară progressulu celu mare, care’lu facea, ei nu cunosceau altu scopu alu vietiei loru, de câtu a folosi totu momentulu domnirei pentru a sacrifica câtu se pote mai multu desfatariloru.
Lui Galeria Maximianu nu i-au prea placutu, cumcâ Constantinu invetiâ dela Diocletianu doctrinele fonda-mentale ale filosotiei de stătu; unu omu, carele basan-du-se pe poterea sa dura, au ajunsu din gregariu pana la demnitatea de Caesaru, vediendu zelulu tinerului pentru invetiare si tînut’a sa nobila, au dedusu ceva si pentru viitoriu.
r Caesarulu deci nu lasâ nici unu momentu nefolo-situ si in totu chipulu caută, câ inca de timpuriu se repună pe acela, care sicuru i va stâ si lui candu-va in cale.
Galeriu Maximianu începu resbelulu in contra sar-matiloru. De beliduce au alesu pe Constantinu si si-au alesu legiunile astfeliu, in câtu noulu beliduce se nu se mai reintorca. Inse eroismulu si cunoscintiele bellice ale lui Constantinu au condusu legiunile la învingere, si finindu resbelulu cu sarmatii, pe ducele loru l’au a-dusu legatu si l’au presentatu lui Galeriu. Acesta nu s’au bucuratu de noroculu tinerului erou, pentru-câ au observatu indata, câ Constantinu sub decursulu resbelu-lui si-au castigatu admiratiunea si iubirea legiuniloru.
După acesta au urmatu denumirea Caesariloru si Constantinu fu delaturatu.
Constantinu si-au manifestaţii indignarea sa înaintea lui Galeriu, prin ceea ce au descoperitu Caesarului doritorul de domnire, cumcâ si elu aspira 1a potere.
—	Eşti tineru inca, i respunse Galeriu, in etatea ta eu eramu inca gregariu.
—	Sciu atâta câtu unu gregariu, sciu inplini si aceea ce pote unu Caesaru! — i replică Constantinu.
Caesariulu rise cu hohotu.
—	Se sci fetulu meu, câ eu m’am luptatu cu leii si asia am ajunsu Caesaru. Tu vrei se emuledi cu mine? — tu care abia te-ai despartitu de legauu, privesce
282
OBSERVATORIULU.
Lord Gladstone aparatoriu ala nationalitatilora.
Pe câtu timpu se aflase imperatulu Napoleon III in culmea poterei si a gloriei sale, princi-piulu nationalitatiei, pe care densulu si gubernulu seu ilu proclamase pentru tote naţiunile asuprite, si incepuse a fi aplicatu cu mare folosu pentru libertatea si cultur’a natiuniloru, cliiaru si in unele staturi poliglotte. După caderea lui Napoleon, asupritorii luandu curagiu se aruncara din nou cu adeverata furia asupra nationalitatiloru si a limbei fîacareia pentru câ se le nimicesca. Urmarea cea mai de aprope fu in Turci’a resboiu pana la exterminare, in Ungari’a pace armata, discordiile in permanentia, ruin’a tierei prin datorii si deficite fâra exemplu.
De candu renumitulu Lord Gladstone ajunse in Britani’a mare la potere cu partid’a sa in adeveru liberala, asupritorii nu afla destule cuvente de insulte contra acelui ministru renumitu, si acesta din causa, ca densulu apara pe nationalitatile asuprite si tiranite cu mai multa căldură si perseve-rantia precum si cu argumente mai tari decâtu o facea Napoleon si miniştrii sei.
Unii membrii egoişti ai parlamentului atacandu pe lord Gladstone pentru marea favore ce arata câtra nationalitati, ilu inculpară cu panslavismu, câ si cum elu ar lucră pe man’a Russiei. In sie-dinti’a din 4 Septembre ministrulu le respunse prin o cuventare din cele mai strălucite, iu care spuse verde, câ acei coservatori, carii sub pretestu de a susţine unu imperiu desfrenatu cum este si celu turcescu, aproba sugrumarea nationalitatiloru, sunt ei in sufletele loru tirani, complici (vinovaţi) la tirania si vrasmasi ai civilisatiunei. De ani 20 incoce Turci’a făcu datorii preste 200 milione libre sterline (2 miliarde florini) si de câte ori luă milione inprumutu, totudeauna miniştrii ei se jurau câ voru se civilisedie pe popora si se le faca libere, totudeauna inse au insielatu pe popora, pe Europ’a si pe tuta lumea.
Unii deputaţi vorbiseră cu mare urgia contra locuitoriloru din Muntenegru; Gladstone le respunse in termini tari, câ ei nu cunoscu pe acelu poporu admirabile, pe acea mana de omeni, carii sunt cei mai heroici din tota Europ’a, era daca ei nu s’au potutu civilisâ până acum, vin’a o porta numai turcii, carii iau strimtoratu in acei munţi, unde apoi muntenegrinii isi aparara sute de ani independenţi’a lom si tocma eu acesta probara, câ dis-punu de o minunata potere de vietia si câ merita libertatea. In fine ministrulu Gladstone declarâ susu si tare, câ Europ’a nici-decum nu se va bucură de pace, până candu nu voru scapă tote nationalitatile chr işti ane, cu limb’a, cu lite-ratur’a si cu tote institutiunile loru de sub jugulu tiraniei.
Din acestea si alte acţiuni câ acestea ale mi-nisteriului actuale din Londr’a se pdte esplicâ usioru mani’a neinfrenata a mai multoru diarie amice ale tiraniei.
Cantari unguresci profane in biserica romanesca.
O corespondentia cu dat’a 20 Aug.: lunga de 1 cola desa, aduce la cuuoscinti’a publica nesce scandale de tiâra, ce s’aru fi intemplatu in biseric’a gr. orientala romanesca dela Halmagiu in Zarandu, in presenti’a si cu invoirea onor. domnu parochu si protopopu Joanu Groza. Serbandu-se adeca in 6718 Augustu dio’a de schimbarea la fagia si totuodata aniversari’a de ani 50 a Maj. Sale mo-narchului nostru, candu colo, la priciasna, in locu de a se cântă acesta, sau dora usitatulu liimnu imperatescu, in limb’a natiunei si a bisericei roma-nesci, s’a cantatu unu himnu profauu magiaru: Isten âld meg a magyart (Domne binecuventa pe magiaru) dela poetulu Kolcsei, era himnulu imper. nu s’a cantatu de locu.
Cu atâta nu a fostu de ajunsu, ci in Augustu, pe care di este pusa dio’a lui Stefanu I regelui Ungariei, in aceeaşi biserica dela Halmagiu, sub pontificarea aceluiaşi protopopu gr. orientale, ne pomeniramu câ in locu de priciasna se cautâ o alta poesia magiara, profana si mai multu revoluţionara dela Vdrosmârti: Ilazâduak renduletleniil etc.
Dn. corespondente asigura, câ du. protopopu fu intrebatu seriosu, pentruce mai inmultiesce si elu serbatorile, candu din mare nefericire, avemu si asia prea peste mesura multe, spre a sărăci si ruină cu ele pe poporu, dsa inse a respunsu, câ serbedia pe regele Stefanu din porunca consistoriala comunicata la clerulu intregu prin cerculariu Nr. 338 din 1878 intemeiatu pe ordonanti’a ministeriala Nr. 203 alu aceluiasiu anu. Este inse prea bine cunoscutu, câ acelu fer mânu alu ministrului de culte a revoltatu in contra lui nu numai pe calvini si luterani preste totu, ci si pe cei mai mulţi catholici intru atâta, câtu acelasiu ministru a trebuitu se’si retraga ordonanti’a cu alfa, ce porta Nr. 539, după aceea si consistoriulu si-a retrasu cercula-riulu seu prin altulu cu Nr. 1071, prin urmare protop. Groza nu trebuea se serbedie pe 20/8 Augustu si cu atâtu mai puginu se cânte in biserica poesii calvinesci.
Sunt preste 50 de ani, de candu gubernele care eră după timpuri, s’au incercatu de repetite-ori se introducă acea serbatore prin porunci de ale loru, inse cliiaru magiarii s’au oppusu din respoteri si s’au cassatu. Anume protestanţii o respingu cu energia din principiu, diciindu, câ confessiunea loru religiosa nu recunosce nici unu Santu, nici in ceriu nici pe pamentu si câ cu atâtu mai puginu voiescu ei se scia de regele Stefanu I câ santu, peutru-câ elu a introdusu ce e dreptu, mai multe legi ger-mano-latine in tiera, cu scopu de a scote pe magiari din infricosiafa barbaria in care innotau, câ inse elu versase in vietia sa forte multu sânge vinovatu si nevinovatu, cliiaru ehristianismulu l’a introdusu mai multu numai cu poterea armeloru si prin atrocitati selbatice; asia dara, inchiaie calvinii, pe unu rege care a omoritu iu vieti’a sa multe mii de omeni, — nici chiaru catholicii nu’lu potu l ave de santu.
Yesce acestu pumnu, acestu bratiu, acestu pieptu si in-vatia a tremura de Galeriu.
Constantinu isi intinse pumnii inaintea lui Galeriu.
—	Este si aci atâta potere câ si in ai tei si daca si mintea mea le va stă in ajutoriu, fi sicuru, câ domni’a ta se va nimici, câ si candu ar fi din posdari.
Caesarulu celu duru isi ridică pumnii.
—	Bine — i dise lui Constantinu — daca esci asia de tare câ mine, lupta-te aici in circu, cu acelu leu, cu care iti demanda superbi’a se te lupţi.
Cursorii lui Galeriu au slrabatutu tote stradele Nicodemiei anuntiandu prin sunetulu trambitieloru locuitoriloru, cum câ Constantinu, invingetoriulu sarmatiloru, vrendu se’si arate Nicodemieniloru curagiulu si poterea sa se va luptă in circu cu unu leu.
Sorele resarf lucindu dintre dealurile. Bithiniei, isi inprasciâ radiele priu spatiulu unde avea se se lupte fiitoriulu domnitoriu alu luinei, unde doui principi din lumea acesta aveau se’si mesure poterile intr’unu duelu poternicu.
II.
Locuitorii din Nicodemi’a se pregăteau pentru o serbatore mare.
Corn o du au datu români loru ocasiune de a vedea unu Augustu luptandu-se cu unu leu, elu a avutu grija, câ Augustului se nu i se intemple nimic’a din partea leului, dar numai Nicodemienii au potutu ajunge se veda pe unu fiiu de Caesaru luptandu-se cu unu leu alesu de elu insusi si inca din grati’a lui Galeriu, sin-guru si numai cu o sabia româna scurta.
Grecii din Nicodemi’a se inbracara iu vestminte de serbatore.
Circulu eră situatu afara de cetatea Nicodemi’a pe partea ei sudica; eră unu edificiu giganticu in forma de cercu cu doue ronduri de galerii si cu trei ronduri de loge. Acestu edificiu colossalu eră descoperitu, pote pentru aceea, câ gladiatorii, — in acaroru sangerare Nicodemianii se delectau — se pota vedea celu jnicinu
pentru ultim’a data sorele lucitoriu si se’si pota luâ re-masu bunu dela elu.
Maximianu Galeriu isi ocupa loculu in logi’a im-peratesca, logiele si galeriele erau indesuite de poporu si toti aşteptau cu incordare resultatulu luptei.
Si omenii aceştia se sciau interessâ de sortea in-vingetoriului sarmatiloru. Pe ei ’i au dedatu românii cu aceste plăceri, cari se deosebiau aoum de tigrii numai intru atâta, câ acestu din urma se delectedia in sângele caldu alu victimei sale, pe candu românii aruncau omenii in ghiarele si dinţii animaleloru si se delectau in agoni’a victimeloru.
Erâ de lipsa unu fiiu de Caesaru, unu erou tineru, câ poporulu din orientu se scie, câ ce pretiu are sângele omenescu.
Constantinu nu potea merge in logi’a lui Galeriu, calea erâ inclusa dinaintea lui, elu numai câ invinge-toriu se potu presentâ inaintea Caesarelui.
Galeriu s’a ingrijitu câ leulu, cu care avea a se luptă tinerulu erou, se fia unu esemplariu nobilu si se fia flamanditu bine.
Si in adeveru au si fostu unu esemplariu raru.
Candu Galeriu au datu semnalulu pentru introducerea luptatoriloru, locuitorii Nicodemiei, mulţimea pri-vitdre au eruptu in esclamari care ajunseră la culme, indata ce se presentâ tinerulu erou pe aren’a circului. Galeriu primi aclamarile acestea cu unu surisu ironicu.
Presentarea lui Constantinu intr’adeveru au fostu petrundietore.
Pe capu portă coifu de argintu cu acuil’a româna, de sub care ochii lui ardietori aruncau schintei spre logi’a imperatesca, pieptu i erâ aeoperitu cu unu piep-tariu de argintu, in care se restrângeau radiele sorelui, pitiorele i erau acoperite cu incaltiaminte din soldi de argintu si in mana ţinea o sabia româna scurta.
Galeriu vediendu’lu astfeliu inbracatu uu’si potu tînea rîsulu seu ironicu. Tinerulu erou au observatu acesta si-au datu seninu pazitoriloru preste incuiato-rele leiloru. Poporulu Nicodemiauu aşteptă fâra resu-fiare. Constantinu isi ridică coifulu de argintu si’lu
Ungurii nu voru se scia pe regele Stefanu de santu; vinu inse romanii, i se închina si i canta in bisericele loru poesii calvinesci, profane, forte fanatice si de tendentia de a face pe tota lumea numai magiara, după sententi’a aceloraşi poeţi: „Totu oraulu se fia omu si magiaru.“ Si acestea tote, numai cu scopu câ se placa miciloru tirani din tînutulu Zarandului, precum dice dn. corespondente. Alte reflecsiuni aspre, de si juste, a le dlui corespondente le tînemu pentru redactiune. Destulu atâta, câ de aci incolo nu mai are nimeni dreptu a striga totu numai contra bietiloru sătmăreni i n g 1 o d a t i intre atâtea limbi străine, câ-ci astadata batjocur’a naţionala si profanarea bisericei orientale s’a intemplatu intr’unu districtu aprope curatu romanescu, sub conducerea unui protopopu. Teribila boia este servilismulu, amare si funeste voru fi fructele lui. De va merge asia, celu multu in 50 de ani loculu protopopului Groza ilu va tînea unu cal vinu sau vreunu jidovu baptisatu.
Aniversarea laarei redatei Griviti’a in 30 Augusta st. v. 1877 de câtra trapele romane.
Diariulu „RomanuhU saluta diu’a memorabila de 30 Aug. st. v. prin urmatbrele cuvinte insu-fletitore:
„Astadi se inplinescu trei ani, de candu unu stralucitu si maretiu faptu de arme reinnodâ firulu traditiunei naţionale de vitejia.
„Acum trei ani, după o amorţire de aprope trei secole, in care tiâr’a trecuse prin cele mai grele si mai periculose peripeţii, oştirea romana — subt comand’a M. S. R. Carolu I — inplantâ pe inal-timile Grivitiei cu gloria si onore tricolorulu romanescu.
„Acum trei ani, romanii calcara cu vitejia pe urmele vitejiloru lui Mihaiu Bravulu si luandu din nou intaririle, la polele caroru zăcu mormintele eroi-loru cadiuti, candu Mihaiu Vitezulu le luase acum trei vâcuri.
„Diu’a de astadi, di de revelare pentru naţiunea romana, e o di mare.
„O salutamu cu respectu, si cu noi inpreuna o saluta tota suflarea romanesca.
„Ea fu inceputulu unei noue ere; ea dovedi lumei intregi, câ urmaşii legionariloru români dela gurele Dunării sunt demni de strămoşii loru; câ au pastratu neatinse calitatile loru resboinice si câ, in iubirea-le de tidra, sunt gata in totu momen-tulu de a isi jertfi vieti’a pentru a o apară si a-i ocroti drepturile si ondrea.
„In aventulu bucuriei ce simtimu, la acesta maretia data naţionala, suntemu datori a ne aduce aminte de glorioşii martiri ai independintiei si a depune o lacrima de durere si de recunoscintia pe mormintele loru.
„Naţiunea intrega le a ridicatu, in ănima’i, unu monumentu neperitoriu, si generatiunile viitdre, ce voru fi crescute in respectulu si recunoscintia câtra densa, voru fi gasitu in faptulu loru, in devotamen-
aruncâ josu, isi desfăcu pieptariulu si’lu aruncă dela sine si desfacendu’si chiaru si incaltiamintele, stâ cu ca-pulu golu, descultiu, numai cu o tunica romana, lasandu’si
—	pdte pentru a se apară de unghile leului — numai doue curele de cari erâ aternala tunic’a pe umeri.
—	Nebunulu — murmura Galeriu se laşa fâra nici unu mijlocu de aperare.
La unu semnu alu Caesarului usi’a inchisorei unde erâ leulu se ridica.
Prin ea apare unu leu africanu maiestosu, mai ăntaiu isi preâmblâ privirea sa preste poporu, apoi pleca cu paşi lini. Usi’a cadiu cu o repediune mare si prin sgomotulu causatu se cutremură leulu, apoi in-tindiendu’si pitiorele de dinainte astdpta cu incordare, se vedia ce i se va intemplâ.
Eroulu tineru ficsâ poternic’a sa privire asupra leului.
Leulu observandu acea privire isi plecă capulu si isi mai preâmblâ inca odata privirile inpregiuru. Si-au observatu contrariulu, acesta o probedia prin aceea, câ incepe a bate nessipulu arenei cu cdd’a sa, a privi spre partea unde se află fiiulu de Caesaru mesurandu’lu cu privirea sa, candu privirea lui se intalnî cu alui Constantinu deschidiendu’si gură, făcu se resune o voce teribila, dinţii lui, câ si totu atâtea lănci ascuţite erau indreptati spre tinerulu erou.
—	Ah! — esclamâ Constantinu — si tie-’ti plăcu spectacolele.
Se vede, câ leulu au intielesu batjocur’a, pentru câ s’au ridicatu in doue pitiore si aprindiendu-se au plecatu cu paşi lini câtra inamiculu seu.
Constantinu asteptandu, nu s’au misîcatu din loculu seu, leulu s’au opritu.
—	Galerie — esclamâ Constantinu, cu o voce tare
—	dâ ordinu cânelui teu se plece.
Caesarulu si-au musicatu budiele de au cursu
sânge.
(Finea va nrmAj.
283
tulu ce au aretatu pentru tiera, unu esemplu pe care’si voru face o onore si o datoria a’lu imita.K
0 voce russesca despre caletori’a imperatului Austriei in Galiti’a.
Diariulu „Golosw, vorbindu despre acesta cale-toria scrie urmatorele:
„De faptu Polonii n’au nici unu motivu de a fi recunoscători dinasthiei liabsburgice, care a datu primulu semnalu pentru inpartirea Poloniei, ba care a smulsu chiaru acestui stătu, inca mai inainte de inpartire, provinci’a Zips in 1769 si tînutulu San-dezki in 1770. Astfeliu Polonii suferira in cursu de sute de ani o violinte pressiune din partea Austriei, pressiune indreptata contra natio-nalitatiei si institutiuniloru loru politice. După a-nulu 1772 fura inlaturate limb’a si administratiu-nea polona, si la Congressulu din 1815 dela Yien’a, Austri’a fu aceea, care inpedecâ pe imperatulu Alexandru I de a ajuta la renascerea regatului Poloniei. Totu Austri’a fu aceea, care la 1863, prin politic’a sa cea mărginită, sprijini nebun’a revolu-tiune din regatulu Poloniei si distruse astfeliu tote combinatiunile politice ale marcuisului Wielopolsky pentru Warsiovi’a si Poloni’a. Deca dela 1870 luetice se schimba sistemulu politicu din Austri’a fatia cu Poloni’a, apoi ea a fostu silita la acesta de in-frangerile dela Solferino si Sadowa, era nu din do-rinti’a de a face dreptate Poloniloru, pe caudu ira-peratii Alexandru I si II, câ învingători in anii 1815 si anii 1862, era nu câ invinsi, acordara Poloniloru de bunăvoie, multu mai multe drepturi de câtu aveau Galitianii. Daca, după cum vedemu acum, Polonii acorda stapauiloru loru nu numai fidelitate politica, ci le mai făcu si o primire strălucită, apoi ei probădia prin acăsta, câ au ruptu cu trecutulu loru revolutionariu, câ sunt capabili a fi credincioşi, politiceşte vorbindu, si câ ei ob-servandu unu mare respectu pentru naţionalitatea loru, uitandu’si trecutulu, potu simţi pentru suve-ranulu loru unu amoru solemuu si care merge crescendu pana la entusiasmu. Acesta este adeve-rat’a primire făcută imperatului Franciscu Josifu.“
Despre aceeaşi caletoria diariulu polonu „Ga-zetta Narodowa“ se espriraa in următorii termini:
„Este veditu câ imperatulu n’a venitu in Galiti’a cu intentiunea de a cautâ aici amiciti’a Rus-siei si de a strânge si mai tare legaturile care unescu pe Austri’a cu Russi’a; de asemenea este veditu câ monarchulu nu ne-a daruitu Wavel-burgulu spre a indemnâ prin acesta pe fraţii nostrii din Poloni’a russesca la amoru si fidelitate câtra Tiaru. Astfeliu dara, deca acesta caletoria nu este uvertur’a (inceputulu, introducerea) pentru unu dautiu resboinicu, apoi ea este si mai puginu o simplionia de pace. Pentru acesta vorbescu faptele, care insemuedia multu mai multu in istoria de câtu enunciarile organeloru oficiose, redactate cu politeţi diplomatice.u
(După „Romanulu.")
traşi philloxer’a.
Infricosiatu pericolu amerintia pe cultivatorii de vii in tote tierile vinicole. Onor: doninu pre-toru Andreiu Cosma dela Tasnadu in Selagiu ne asigura după date oficiali, câ spurcat’a insecta fil-loxer’a a strabatutu si inceputu a nimici viile si in Ungari’a, câ-ci dupace s’au esterminatu preste 700 jugere (pogtine) de vii la Panciov’a, in anulu trecutu s’au mai descoperitu la Pirnu, la Cărei (Nagy-karoly), la Satmaru, Keszthely, Casodi’a, era in anulu acesta la Semendri’a (Szendro), Taki si iu lunile din urma la St. Andreiu, Aradu, Pele, Sa-randielu, Sautau (T. Szauto).
Iu Ungari’a, Transilvani’a si Croati’a se cultiva preste 730 mii de jugere catastrali (de 1600 stanj.r]) vii de diverse calitati; sute de mii de familii isi au traiulu vietiei loru numai din cultivarea viiloru, ăra pentru alte atâtea veudiarea de mustu si de struguri tonm’a însemna scaparea din ghia-rale executoriloru de inposite si de uşurări. Sunt ţinuturi, in care daca nu se cocu strugurii in câte 3	4 ani, dara se face vinu bunu in alu 5-lea,
muuc’a grea a cultivatorului totu se platesce pe totu periodulu acela.
Du. A. Cosma, dupace făcuse trist’a esperiiutia practica chiaru in comune de a le subprefecturei d-sale, isi tînîi de o nobila datorintia patriotica a veni (cale de 3 dile) la adunarea generala din T u r d ’a cu scopulu anuntiatu de timpuriu, de a dâ vinicultoriloru mai multe informatiuni pretinse si absolutu uecessarie de a le cuntisce, a luâ in ajutoriu si microscopulu spre a infaciosiâ blasteraat’a insecta in diversele stadii ale desvoltarei. Vorb’a
OBSERVATORIULU.___________________
este de a perde tier’a si poporulu milione; cu tote acestea du. A. Cosm’a nu ajunse câ se’si tina instructivi sa dissertatiune p r a c t i e a, din causa câ adunarea fu silita se asculte cu dio’a intrega alte minuni, precum-câ: Asociatiunea inparte totu numai burse si ajuttirie la studenţi si la baiati in-dustriari, câ presiedintele nu numera bine pe membrii Asociatiunei, câ de ce se se comită erori de până si de tipariu, câ asia si pe dincolea, numai câ se treca timpulu cu secaturi.
Spre a desdaunâ in câtuva pe publicu, dn. pretoru puse la dispositiunea Asociatiunei si a comitetului mai multe exemplarie de filoxere in 3 sticle si 1 cuteitira. Acelea se afla depuse in can-celari’a comitetului, Sibiiu, strad’a Cisnadiei Nr. 7, (casele clerului) spre vedere si cercetare din partea toturoru câţi se interessedia de vinicultura. Noi le-amu cercetatu cu unu microscopu, care inmaresce obiectele de 250 de ori. Te ingretiosiedi la vederea filoxerei. Unele din ele inca totu mai mislca, sunt vii.
Intr’aceea noi rogaseramu pe on. dn. Cosra’a, câ se ne comunice si noua dissertatiunea sa despre filoxera si noi o vomu publicâ câtu mai curendu in interessulu economiloru nostrii.	/
Discnrse parlamentarie tînute in cestinnea agraria transilvana.
Siedinti’a din 8 Juniu 1880.
(Urmare.)
Ugron Gâbor: On. Casa ! Aline’a ultima a §-lui dispune, câ posessiunile de păduri nu sunt obiectu de schimbu prin coraassare. Acesta dispositiune este dia-metralu opusa legei de comassare din Ungari’a, care face si pădurile obiectu de comassare. Eu aflu câ e unu lucru forte folositoriu si practicu câ se se supună si pădurile comassarii. Deci rogu pe on. Casa se nu eschida orice possibilitate cu privire la păduri acolo, unde acele sunt atâtu de ineruntîte de nu făcu nici 5 jugere in diametru Propunu deci câ sustînendu-se partea prima a aliniei a dou’a din §. 23 se se pună in cealalta parte a tecstului urmatorea modificatiune:
„Pădurile de regula nu formedia obiectu de schimbu pe calea comassarii si acele in lipsa unei invoeli intre proprietarii de păduri se potu lud in schimbu numai in caşurile urmatore:
a)	daca teritoriulu parceleloru de pădure ce se afla pe liotandu unei comune e mai micu de 5 jugere, intru câtu pădurile nu sar potea camassd cu complecsulu la olalta, se se inparta si intrunu complecsu separata;
b)	si daca complecsulu neatinsu alu paduriloru de o valore neinsemnata aru paralisd comassarea cores-pundietdre.“
Bokross Elek referentulu: Ou. Casa! Comassarea paduriloru e un’a dintre problemele cele mai grele, pentrucâ aci pe lângă pamentu mai vine unu factoru de valore, valorea lemneloru, care in cele mai multe caşuri nu ne ofere possibilitatea unei ecuiparatiuni in natura. Se ivescu o mulţime de greutati la comassarea paduriloru si ar fi de lipsa pe lângă o norma generala o suma de dispositiuni speciale. Din aceste conside-rante nu aflu acceptabila ide’a de comassare a paduriloru si prin urmare nu potu sprigini nici amendamen-tulu propusu de Ugron Gâbor, fiindu câ nu incape in cadrulu sistemei acestei proceduri.
Presiedintele pune la votu tecstulu comissiunei.
Se primesce si prin acesta amendamentulu lui Ugron Gâbor cade.
§. 24. „La inpartirea cea noua competenti'a fia-cărui proprietariu trebue se i se dea pe câtu se va potea intrunu complecsu, seu după situatiunea hotarului, in parcele câtu mai pugine.
Posessiunea cea noua trebue se fui de o valore egala cu posessinnea de mai inainte a posessorului; er daca pe posessiunea de mai inainte s’ani afid edijicie folosivere si investiliuni, valorea reala a acestora trebue se i se restituiasca, dar numai intru câtu nu si-ar potea ţinea proprietatea de mai inainte, seu daca ar si potea ţinea edific iele si alte investitiuni, aceste inse in urna dislocarei celei noue a posessiunei nu i-ar aduce nici unu folosul*
Szikszay Lajo*: Fiindu-câ eunoscu caşuri, in cari interpretarea stricta a acestui §. luatu din art. LV: 1871 a produsu urmări forte rele, imi iau voia a face urmatoriulu amendamentu:
„La aline’a prima după cuvintele „pe câtu se pote intr’unu complecsuu se se pună „seu in parcele cores-pundietdre situatiunei hotarului, referintieloru locale si interesseloru economiei de campu.“
Unde partidele se iuvoiescu in privinti'a dislocarei nu este nici o temere fatia cu tecstulu, unde inse judecători ulu are a decide cestiunea dislocării, Jtiindu elu constrinsu a aplica legea după liter’a ei, este silitu se inparta complecsulu intr’unu locu seu celu multu in doue; acesta inse nu este de doritu si nici nu corespunde interesseloru economiei raţionale nici in comitatele, cari se tînu de partium, nici in părţile Transilvaniei, va se dica in intregu teritoriulu, la care se re-feresce acesta lege.
Dreptu aceea rogu pe on. Casa câ se binevoiasca a concede in interessulu economiei raţionale, câ si posessiunea mica se se pota dâ in mai multe parcele.
Ugron A k o s: Eu numai in acelu casu asiu potea se primescu amendamentulu d-lui Szikszay, daca acela ar fi stilisatu in modu permissivu er’ nu inperativu, câ-ci altfeliu s’ar potea intemplâ, câ si proprietariulu se fia necessitatu a’si primi pamenturi in câte cinci siese locuri.
Bokross Elek referentulu: Comissiunea juridica a primitu simplu acestu paragrafu din §. 23 art- LV: 1871 numai câ se nu remana acolo isolatu, comissiunea nici nu a facutu discusiune asupra lui. De ore-ce inse amendamentulu lui Szikszay corespunde pe deplinu principiului contemplatu in acelu §. si’i dâ numai o stilisare mai corecta, eu aderediu la primirea amendamentului. (Aprobări).
Kemeny Gâbor ministrulu: D-lui Ugron Akos voiu se’i observu numai atâtu, câ prin amendamentu nu este eschisa comassarea intr’unu complecsu, ci numai daca acesta este inpossibilu, este permissa possibilitatea de a se dâ competinti’a in mai multe parti, conformu referintieloru locali si situatiunei hotarului, deci se pote primi.
Presiedintele pune la votu tecstulu comissiunei, care cade, si
se primesce amendamentulu lui Szikszay.
§. 25. Posessiunea comuna ce formedia obiectulu proporţionării, intru câtu la folosirea ei au fostu îndreptăţiţi posessorii mai multoru comune, trebue inpar-tita intre singuratecele comune la totu casulu in natura.
Afara de acesta segregarea in natura a competenţii din posessiunea comuna ce formedia obiectulu proporţionării o p6te cere:
1.	Din agri, lunci, fenatie, trestisiuri si din atari pasiuni afiatâre pe teritoriulu cultivatu, din cari celu puginu jumetate a teritoriului e acomodatu pentru ara-tura — neconditionatu fia-care partida interessata, fără privire la marimea competentiei sale.
2.	Din păduri si munţi, precum si din pasiunile isolate seu cari nu se potu folosi cu căstigu pentru altu ramu de cultura:
a)	neconditionatu foştii domni proprietari pentru competentiele loru proprie, precum si pentru totalulu competentieloru fostiloru loru iobagi, fără privire la marimea competentieloru loru.
b)	toti ceilalţi partasi pentru competenţi a loru individuala, daca aceea trece preste ÎOO jugere catastrale.
Părţile de posessiune individuale segregate in natura formedia proprietate libera: era folosirea teritâ-rieloru remase comune compete partasiloru ce remanu in comuniune permanenta după proportiunea statorita.
G â â 1 E n d r e: Pe teritoriulu secuiescu sunt unele comune, mai alesu la margini, a caroru unii locuitori au munţi estinsi, dar se folosescu inpreuna cu ceilalţi si de averea comuna; sunt mai departe unii munţi iso-laţi, a caroru proprietari nici nu sunt membrii unei comune, si nici-odata nu au portatu sarcini comunale; sunt in fine astfeliu de comune, cari possedu munţi de aceştia pe hotarale altoru comune. Deci daca la stato-rirea proportiunei s’ar luâ de basa si aceste posessiuni de munte, n’ar fi cu dreptu nici ecuitabilu, câ-ci s’aru inpartasf din folosulu comunu si proprietari de aceia, cari n’au nici unu dreptu la elu, era de alta parte s’aru eschide mulţi composessori indreptatiti.
Spre evitarea acestui reu, imi iau voia a face urmatoriulu amendamentu:
„In §. 25 după lit. b. se se mai adaoge urmatoriulu tecstu: „La statorirea competentieloru inse nu se potu computâ posessiunile de munţi privaţi."
Ugron Gâbor: Una dintre dispositiunile acestui §. este: câ din pădurile si pasiunile comune numai acei posessori isi potu capetâ separatu competenti’a, caror’a li se vinu celu puginu 100 jugere; fiindu inse câ in Transilvani’a nu sunt posessiuni extra-ordinarie mari, de aici va urma, câ spessele proportionarei le voru su-portâ toti comproprietarii, segregare totuşi numai pentru unulu doui se va efectui, dar pentru ceilalţi va re-manea comuniunea si mai departe.
Deci eu propunu acelu amendamentu câ in §. a-cesta in locu de 100 se se pună 50 de jugere.
K U n 1 e J o s e f: Amendamentulu d-lui Gââl este de mare insemnatate, câ-ci §. 4 art. LV: 1871, a cărui dispositiuni intentionedia a se lamuri prin acelu amendamentu, si pana aci a datu ansa ia multe processe, in cari o parte pretinde computarea muntiloru privaţi era alta cschiderea acelora.
Fiindu deci vorba de modificarea unei legi si fiindu câ acesta nu se pote face in modu inprovisatu, făcu propunerea câ amendamentulu d-lui Gââl se se transpună comissiunei juridice spre pertractare si raportare.
Er’ in câtu privesce amendamentulu d-lui Ugron, acela nu este acceptabilu, câ-ci cine cunosce teritoriele cele mari din munţii Transilvaniei, va sci câ o posessiune de 50 jugere in munţi este atâtu de neinsemnata, in câtu pe aceea nu se pote esecutâ nici o economia separata.
Ugron Akos: Daca asiu ti avutu cuventu candu s’a adusu art. LV: 1871, asiu fi votatu in direcţiunea aceea: câ mai curendu se se pota inparti pădurile de câtu pasiunile, căci este fapta câ intre secui este mare antipathie in contra inpartirei pasiuuiloru, pentru-câ inpartirea n’a folositu uimerui, ci a produsu decadentia in prăsirea viteloru. Dar acesta nu stâ in privinti’a paduriloru, câ-ci remanendu pădurile comune, precum dovedesce actualitatea, pe totu loculu se prapadescu. O pădure de 50 jugere este unu complecsu, care ilu pote folosi proprietariulu cu resultatu forte bunu. Deci aderandu la amendamentulu d-lui Ugron Gâbor rogu pe on. Casa se’lu primesca si se fia convinsa câ respecti-viloru nu li se va face nici o vatemare.
Bokross Elek referentulu: Propunerea d-lui Gââl Endre nu se pote considera in cadrulu acestui proiectu, pentru-câ aci este vorb’a de procedura, pe candu propuuerea invtilva dispositiuni de legea materiala. Deci nu numai nu o primescu ci nu me potu invoi nici cu aceea câ se se tramita la comissiunea juridica.
Recunoscu, câ este forte ponderdsa, judieatur’a inse nu s’a pronuntiatu inca asupra §-lui 4 din art. LV: 1871 astfeliu câ se fia necessitate de intrevenirea legis-latiunei, ci interpretarea lui stâ sub lite, si eu credu ; câ se va decide prin judicatura in sensulu araeudameu-I tului, ceea ce asiu dori si eu.
284
In câtu pentru propunerea deputatului Ugron, aceea vine sub alte puncte de vedere. Câ in munţii secuiesci câta cuantitate de pasiune si pădure s’ar recere câ pe aceea se se pota duce o economia de sine, acesta ces-tiune nu este identica pe totu loculu, ci ar trebui decisa in fia-care comuna separatu după referintiele locale. Era daca vreinu se statorimu o norma generala, eu a-derediu in totu casulu la acea propunere dintre cele doue, carea face economi’a de sine — segregarea individuala — dependenta de mai multu teritoriu.
Binevoiţi a considera câ la o asemenea segregare independenta se recere nu numai o orecare mărime teritoriala, ci si caii, cari se conducă la ele, si mai alesu la munţi pentru unu teritoriu de 50 jugere adese-ori s’aru recere unu drumu de ‘/4 ba si de V2 milu. Deci candu este vorb’a se alegu intre cele doue propuneri, câ referentu voiu sprigini pe aceea, care pune câ conditiune unu teritoriu mai mare.
(Va urmâ.)
Dela Oradea mare.
Invitarea onorabilei inteligentie dela Oradea, memorata in Nr. tr. este acesta:
P. T. Domnule !
Influinti’a ce o are direcţiunea crescerii femeiesci asupra viitorului unei naţiuni, este in genere cunoscuta.
Nu mai puginu averau cu toti trist’a esperientia, câ nisuintiele si zelulu, ce s’au desvoltatu in timpulu mai din urma si se desvolta si astadi din partea auto-ritatiloru nostre bisericesci cu privire la inaintarea invetiamentului superioru nationalu pentru partea bar-batesca, n’au inbragisiatu cu aceeaşi căldură, nu cultivedia in mesura egala si crescerea mai inalta a secsului femeiescu, si câ in specialu pe vastulu teritoriu alu comitatului Bilioru, locuitu in mare parte de romani, n’avemu macaru unu institutu pentru crescerea de fete romane.
Confrontarea acestoru doue inpregiurari a datu inderanulu si a escitatu in inteligenti’a nostra de aice dorinti’a ferbinte, câ si pe acestu terenu, se reparedie câtu se pote de curendu neglesele trecutului.
Inca pe la anii 1868 —71 se întrunise aici unu comitetu, cu scopulu de a realisâ frumos’a ideia a in-iiintiarii unui institutu de crescere pentru secsulu femeiescu, pe calea asociarii, cu spriginulu tuturoru ro-maniloru bine simţitori.
Apelulu acestui comitetu facutu la adress’a celoru mai de aprope interessati a datu in tote părţile de'cea mai caldurosa părtinire, si colectele, apoi petrecerile publice iniţiate si esecutate pe acelu timpu, au produsu unu resultatu deplinu satisfacatoriu in favorulu institutului.
Pe câtu inse au fostu de inbucuratore succesele începutului, pe atâtu de trista fu epoc’a de stagnare ce i-a urmatu.
Dar idei’a salutaria pe unu timpu data uitării, o vedernu erasi reiuprospetata.
Inteligenti’a romana din Oradea mare, in adunarea ei tînuta la 28 Augustu a. c. decise a paşi de nou cu acesta causa pe terenulu activitatii, si pentru câ activitatea ei se fia condusa in direcţiunea si după modalităţile, ce le va statori intreg’a inteligentia romana din giuru, totu atunci ridicâ la valore de conclusu convocarea unei adunari generale pe dio’a de 14 Septembre a. c. st. n., după miediadi la 5 ore in Oradea mare, sal’a otelului „Arborele verde".
Dreptu aceea, in numele inteligentiei din locu, conformu insarcinarii primite din partea aceleia, sub-scrisii vinu a Te invita, P. T. Domnule, la adunarea generala defipta pe terminulu de mai susu, rogandu-te, câ insogitu si de alţi cunoscuţi din giurulu d-tale, se binevoiesci a participa la acea adunare, dandu-ne astfelu concursulu moralu la continuarea pasiloru intenţionaţi intru realisarea ideii de mare însemnătate.
Din adunarea inteligentiei romane oradane, tînuta in Oradea mare la 28 Augustu 1880.
Cu stima
TeodoruKovâry,	JoanuPopu,
presiedinte.	notariu.
Despre publicatiuni si amintind.
Ceea ce erau in stravechime Praecones, mai tardiu la poporale apusene H e r o 1 d, la cele slave Crainicu = publicatoriu, anuntiatoriu, vestitoriu, iiisciintiatoriu, aceea sunt astadi columnele din urma si suplementele diarieloru periodice, inse cu acea diferenţia essentiala, câ heroldii esiau in piatie si pe strade, precum esu si astadi tobosierii cu tobele si strigau in gur’a mare ceea ce li se comittea de câtra auctoritatile publice câ se faca cunoscutu poporului, — candu din contra diariele străbătu cu publicatiunile loru de o miie de ori mai iute si mai departe, preste totu pe unde scie câte cineva citi bine. Nu se pote crede ce influintia petrun-dietoria au anuntiurile in tote relatiunile vietiei omenesci, private si publice, spirituale si materiale; dara economi’a si comerciulu trage cele mai mari folose din trensele. Mărfi crude si manufacte de tote calitatile in valore de milibne nu s’aru vinde cu anii întregi, daca lumea nu ar alia din anun-tiuri loculu unde se afla, precum si pretiulu loru. Mulţime nenumerata de industriali, comercianţi, proprietari de moşii, vendu si cumpără mai multu numai luandu in ajutoriu columnele diarieloru destinate pentru anuntiuri. Pe lângă o taxa de 2—3
OBSERVATORIULU.
sau de 9—10 florini, ei isi castiga cumpărători si vendietori de mii si dieci de mii.
Numai romanii se folosescu pana acuma forte puginu de acestu mare ajutoriu alu transactiuniloru cotidiane, spre invederat’a loru dauna. Sunt ne-numerati omeni ai trebei, speculanţi, carii tînu câte 3—4 diarie, numai câ se citesca anuntiurile din acelea, si se caute uneori mărfi, alteori persone, de care au trebuintia. Sunt erasi mulţime de diarie, care se susţinu mai multu numai din taxe de publicatiuni , câ-ci abonamentele nu le-aru ajunge spre a coperi spessele loru.
Străinii au inceputu a se folosi de câţiva ani si de diariele romanesci pentru publicatiunile loru, mulţi cu celu mai bunu resultatu.
Sciri diverse.
—	(„Societatea pentru fondu de teatru romanu“.) La dorinti’a manifestata din mai multe parti, adunarea generala convocata la Sibiiu pe 19 si 20 Septembre a. c. se amâna pe 17 si 18 Octombre a. c. stilu nou.
Comitetulu Societăţii.
—	(Necroi6ge.) In 12 1. c. noptea la 1 Va ora, după unu morbu mai indelungatu, au repaosatu in etate de 21 ani d-sior’a
Ecaterin’a Petrascu
fiic’a d. capitanu in retragere Joanu Petrascu, lasandu in doliu pe iubitulu seu tata, pe fratele Joanu Petrascu locotenentu c. r. in reg. de artil. Nr. 8 si pe sor’a ei E1 e n ’a. Inmormen-tarea au avutu locu ieri in 14 1. c. in cimiteriulu c. r. militariu din locu.
Totu in Sibiiu au muritu d. Gottfried Capesius directoru emeritatu alu gimnasiului de confessiune A. B. in etate de 65 ani.
In Brasiovu au muritu d. Stefanu Russu jude reg. de tribunalu in pensiune, in etate abea de 45 ani.
Cunoscutulu medicu si mare proprietariu din acesta cetate d. Dr. Gottfried Tellmann au muritu in 11 1. c. la Eisenstadt, in urm’a unui inveteratu morbu de rerunchi.
—	Dilele acestea se tînii aici tergulu celu mare de tomna, cu care veniră si venturi reci cu ploia, ceea ce nu plăcii nici tergovetiloru nici eco-nomiloru. Despre resultatele tergului speramu a dâ informatiuni mai pe largu in altu Nr.
—	(Lege a industriala ungurdsca din a. 1 8 7 2,) despre care se crede preste totu, câ este caus’a ruinei multora mii de familii de ale industriariloru (meseriaşi), s’a luatu la o revisiune prealibila prin o comissiune speciala, convocata de câtra ministrulu br. Gabr. Kemeny, in alu cărui resortu cade.
—	(Erasi batalia jidovesc a.) Luni in
6	Septembre dio’a de anulu nou mosaicu, israelitii din Oradea mare neincapgndu toti in templu si voindu a străbate mai mulţi cu poterea, se luara la bataia atâtu de sangerosa, in câtu numai poterea armata a fostu in stare a’i desclestâ pe unii de alţii si a inple localulu de arestu cu ei.	Acesta
este, pare-ni-se a opt’a batalia jidovesca din acestu anu in Ungari’a. De altumentrea si la Clusiu in Transilvani’a fu mai deunadi mare certa intre jidovi. S’au inmultitu preste mesura mai alesu pe la orasie, nu mai potu trai ei de ei, din care causa se si inpingu mereu totu cam spre Moldov’a, până ce mai pe urma se voru mai trage si de acolo spre tierile resaritene; până atunci inse va fi vai de locuitorii christiani ai Moldovei.
Tocma acum prirairamu si noi unu anuntiu flagrantu dela deputatulu Victoru Istoczy pentru 12 tractate scrise in cestiunea jidovesca. Pretiulu 5 florini v. a.
—	(Erasi furci.) In Oradea mare fu con-damnatu la spendiuratore unu altu asasinu si ban-ditu, anume Orosz Mihâly.
—	(Statistic’a penitentiareloru in Roma ni’a. — După o relatiune data de servitiulu statistica de pe lângă ministeriulu de interne, numerulu condamnatiloru aflaţi in penitentiare in cursulu anului 1876 a fostu de 9565, dintre care 4030 remasi din 1857 si restulu iutrati in anulu 1886. Din aceştia liberanduse 5650, au remasu la 31 Decembre acelu anu 3915 condamnaţi.
Inpartiti după starea civila, aceşti 3915 condamnaţi se inpartu in 1493 necăsătoriţi, 2077 căsătoriţi si 347 veduvi.
Numerulu femeiloru condamnate e de 141.
După religiune, ortodoxii intra cu cifr’a de 3670; catholicii 50; protestanţii cu 10; armenii 15; israelitii 151; mahomedani 11.
Professiunile agricole: plugari, pastori etc., cari sunt si cei mai inculţi, au partea cea mai mare intre condamnaţi; numerulu loru a fostu de 2136; militari 265; servitori, cocisi, comissionari, dileri, etc. 372, la măcelări, brutari etc. 134.
Condamnaţi la munca silnica au fostu 775, la re-clusiune 753, si la corectiune 1806.
— (Provocare.) Toti acei P. T. domni si domne, care au binevoitu a primi din partea societăţii „Romani’a-Juna“ musicale spre vendiare, sunt cu tota stim’a rugaţi, a retramite notele nevendute până multu in 8/20 Septembre a. c. subt adress’a: „Societatea academ. Romani’a-Juna“ Vien’a I, Sonnenfels-gasse Nr. 1, avendu de-a aşterne o dare de sama comissiunei revedietore. — Profitamu de acesta ocasiune, a adressâ tuturoru acelora, cari au luatu asupra-le sarcin’a vendiarii noteloru, deplin’a nostra multiamita.
Vien’a, 4 Septembre n. 1880.
Pentru comitetu:
Sterio Ciurcum.p. Emilianu Popoviciu m. p. preş.	secretariu.
N. B. La susu-numit’a societate se mai afla de vendiare: „Fleurs Roumains" polca franc, de Eduard Strauss; „Camelii" polca mazur si „Din’a Dunării" valsu de C. G. Porumbescu.
Post’a redactiunei.
—	Domn ei ***). 1 Sept. Agerimea ochiului si finulu tactu femeiescu voru descoperi lucruri prea demne de espositiune si pe acolo, pe unde noi barbarii nu aflamu nimicu. De aceea ve si multiamimu înainte din tota ânim’a.
—	Sîmleu, 4 Sept. Nu e nimicu mai multu, decâtu inplinirea celei mai plăcute datorii, pe lângă stringere de mâna fratiesca.
—	Oradea, 6 Sept. Numai poimane potemu servi cu respunsu decisivu. Salutare.
—	Tasnadu, 7 Sept. Cu tota plăcerea. In-tr’aceea multiamimu in numele classei vinicole.
—	Vien’a, 7 Sept. Câtu mai curendu, câ dela 1865 de candu se ţinuse in Abrudu o dissertatiune critica in acesta materia, pugine urme s’au mai vediutu.
—	Turd’a-Petridu, 8 Sept. Prea bine. Dara
ceealalta? La cele din 28 Augustu pe cale privata. Salutare la toti.
—	Beiusiu 8 Sept. Exemplarie dela 1 Jan. mai sunt 4, dara editorulu nu se pote in voi la acea conditiune.
Pretiurile cerealeloru
si altoru obiecte de traiu au fostu la
10 Septembre st. n. in Sibiiu:
Grâu, după cualitati . . . .		hectolitru fl.	6.50 -7.50
Grâu, amesteca tu			n m	5.	6.—
Secara 			i> #i	4.80—5.20
Papusioiu			>} ft	4.80-5.20
Ordiu			99 99	4.10—4.50
Ovesu			n if	1.70—2.10
Cartofi			99 19	1.60—2.—
Mazare			• 9» 99	6.50-7.50
Linte			9» 19	9.—10.—
Fasole			»9 99	6.	7.—
Lardu (slănină)				36.-38.-
Untura (unsdre topita) . . .		99 99	30.	.32
Carne de vita			99 99	—.46
Oua 10 de			
Coiiciirsu.
Pentru ocuparea postului de invetietoriu secundariu la scol’a romana gr. cath. din llv’a-mare, in vicariatulu Naseudului, se escrie concursu până in 3 Octobre a. c. st. n. Cu acestu postu e inpreunatu unu salariu anuale de 160 fl. v. a. platinduse in rate lunarie anticipative. Concurenţii au se-si subterna documentele de lipsa pe terminulu prefiptu la subsemnatulu senatu scolasticu greco-cath.	(30) 1—2
Ilv’a-mare, in 5 Sept. 1880.
Senatulu scolasticu gr.-catL de Ilv’a-mare.
Ernaticu de vite.
Pe mosi’a Darabani, judetiulu Do-rohoi, gasindu-se fenu de cea mai buna qualitate si pasiune inbelsiugata si întinsa, — mocanii cu oi, cai, seu ori-ce altu soiu de vite sunt primiţi la ernaticu cu conditiunile cele mai favorabile. Atâtu in privirea indemanariloru câtu si a pretiului a se adressâ direotu la Curtea moşiei.	(29) 3—6
Editoru si redactoru responsabilu: CE Baritiu. Tipariulu lui W. Krafft.