Observatoriulu ese de doue ori in septemana, Mercurea si Sambat’a.
Pretiulu
pentru Sibiiu pe 1 ann întregii 7 fl., pe 6 luni 3 fl. 50 cr., dusa la casa cu 1 fl. mai multu pe anu; — trimisu cu post’a in laintrulu monarchiei pe l anu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In străinătate pe 1 anu 10 fl. seu 22 franci, pe 6 luni 5 fl. seu 11 franci. — Numeri singuratici se dau câte cu 10 cr.
Diariu politieu, national-eeonomieu si literariu.
Anulu III.
On-ce inserate,
se platescu pe serie seu linia, cu litere merunte garmondu, la prim’a publicare câte 7 cr., la a dou’a si a trei’a câte 6 cr. v. a. si preste aceea 30 cr. de timbru la tesau-rulu publicu.
Prenumeratiunile se potu face in modulu celu mai usioru prin assemnatiunile poştei statului, a-dressate de a dreptulu la Redactiu-nea Diariului
„Observatoriulu" in Sibiiu.
Nr. 57.
Sibiiu, Mercuri 16 28 Juliu.

1880.
Scolele de propaganda pentru limb’a magiara.
Publiculu nostru scie, ca in anulu trecutu, după ce s’a inprovisatu cu cea mai mare urgentia legea ce obliga pe tota lumea se invetie bine limb’a magiara, s’au si deschisu, anume pentru docenţii romani si sasi, in lunile de vacatiune, cursuri de invetiatur’a ei la Clusiu si in Secuime la Cristuru (Szekely Keresztur, unu cuibuletiu de orasielu), era spre apusu la Aradu in Ungari’a. Ce se faca, s’au dusu o mulţime de docenţi dela scolele ele-mentarie, câ se invetie in 6 septemaui unguresce. Li se dâ si o diurna de cate 60 cri v. a. dela stătu, era in câtu pentru locuintia, au trasu ca vai de ei, dormindu care pe unde credea ca voru fi mai scutiti de insecte ce se dicu părăsite. Progressu n’au facutu mai nici-unii din câţi n’au sciutu de airea limb’a. Caus’a principale a lipsei de progressu a fostu, pe langa scurtimea timpului, chiaru professorii magiari, cari nesciindu nimicu romanesce, nu erau in stare se le esplice nici-unu cuventu. Vediendu asia docenţii, mulţi s’au de-partatu dela acelea scole mai inainte de terminu si s’au dusu se’si vedia de familiile si de economi’a loru, câ se nu le pera holdisior’a pe campu; alţii carii nu aveau familii, au remasu pentru acei 60 cri.
Estimpu se intemplâ cu invetiarea limbei ma-giare *unu lucru cu totulu neasteptatu. Chiaru dn. Rethy Lajos ne spune in „Huuyada alu seu dela Dev’a, câ ministrulu Trefort a datu ordinu, câ din intregulu comitatu alu Hunedorei (cu vreo 230 mii suflete) numai 4 di patru docenţi se merga la cursulu limbei magiare in Aradu. Despre cursurile din Clusiu si Cristuru press’a magiara tace, câ si cum acelea nici nu aru existe. Tota lumea se intreba: Nu sunt bani, sau nu mai este in jocu passiunea orba alui Aladâr Molnâr, Tanârky et Comp. O causa] orecare a tacerei infundate trebue se fia, câ-ci alta-data, in caşuri de acestea, se bateau tobele si resunau trompetele de marsiu fortiatu prin tote diariele magiare. Pana acum inse vediuramu numai in „M. Polgâr“ intrebandu cineva, câ ce s’au alesu de cursulu dela Clusiu, era despre celu dela Cristuru dice, câ până in 16 Juliu s’ar fi adunatu vreo 100 de dăscăli.
Saşii isi simplificară problem’a. Ei cerura si castigara dela ministeriu o subventiune de 2500 fi. si se obligară a convoca in Sibiiu pe toti pedagogii loru câţi nu cunoscu limb’a magiara, câ se ia lectiuni dela professori buni, precum ii au ei, cunoscători de ambele limbi in gradu perfecţii. Docenţii se afla aici si invetia cu tota diligenti’a; dara fiacare isi cumpără gramatice si dictionarie germano-magiare, câ se invetie mai multu acasa.
In acestu punctu nu le-ar sta reu nici ordi-nariateloru romanesci, câ se imitedie pe consisto-riulu sasescu.
Bine se scie, câ pe romani ’ia desgustatu si amaritu in gradulu supremu forti’a brutale si acea trufia insultatoria, cu care erau inpinsi de spate până iu anulu acesta, câ se invetie câtu mai cu-rendu limb’a magiara, nu numai cărturării, ci po-porulu intregu. Romanii au avutu sant’a dreptate se se irite pentru acea urgia venita asupra loru. Cu tdte acestea, noi se nu ne perdemu nici in acesta cestiune delicata cumpatulu nostru, ci daca ne oppunemu la forti’a brutala de a răpi timpulu vietiei unui poporu intregu, silindu’lu câ se invetie limbi, de care nu pote se aiba nici-o trebuintia in lumea acesta, de alta parte se iu-demnamu pre toti individa romani, câţi se decidu pentru oficie publice, fia civili fia militarie, câ pe langa ce’si voru cultiva cu tota diligenti’a limb’a loru naţionale romanesca, se invetie si pe cele doue limbi, magiar’a si german’a bine, câ le potu invetia in patri’a nostra fâra mari dificultăţi si fara nici o porunca despotica. Las’ câ gramatice, dictionarie si cârti de lectura afli destule, dara ai
si nenumerate ocasiuni, mai alesu pe la cetati si orasie, a invetia din vieti’a practica. Magiarii nu voru se invetie romanesce. Se nu invetie, vedia ei, numai se nu se caiesca odata. Este o sententia vechia a latiniloru: O r i - c e o m u v a 1 o r e d i a atâtea persbne, câte limbi scie. Daca acea junime a nostra, pe care o aflase anulu 1848 trecuta prin scole, nu ar fi sciutu in partea sa cea mai mare pe langa latin’a, nemtiesce si unguresce, niciodată nu amu fi vediutu pe atâti inşi fac&ndu atâtea cariere strălucite iu servitiulu civile si militariu alu statului. Noi se i n v e t i a m u bine si multu; resfetie-se alţii in comoditate, trufia si vanitate asiatica. Dara nici noue nu ne prea place a studie multu, ci voiinu se ajungemu iute la scopu, era perfecţionarea prin lectura ulteriora, in tota vieti’a, o consideramu câ o pedepsa.
De aici vine, câ mulţime de individi carii studiaseră câte 12—16 ani cu lauda prin scole, dupa-ce esu in lume si isi alegu vreo cale a vietiei, oficiu ori professiune, mai alesu in provincii, pe la sate si orasiele mici, fiindu-câ nu mai citescu nimicu pe lume, in câte 10—15 ani uita mai totu ce invetiasera, recadu in vechi’a rusticitate, iu câtu abia ’i mai cunosci din cei ce n’au calcatu niciodată in vreo scola.
Discurse parlamentarie tînute in cestiunea agraria transilvana.
(Urmare.)
( J Par ten iu Cosin’a: Ou. Casa î Primescu votulu separatu din motivele espuse de d-lu antevorbitoriu.
Nu voiu reflecta la amendamentulu deputatului Ugron, câ-ci presupunu si credu, câ nici d-lu referentu alu comissiunei juridice nu’lu va accepta.
Eu inse asiu dori mai virtosu, se atragu atenţiunea on. Case asupra inportantiei acestei cestiuni, daca acesta ar mai fi cu potintia (Asiâ este! in stang’a); pen-tru-câ nu numai in Transilvani’a, dar nici chiaru in Ungari’a nu este atâtu de simpla, si atâtu de usioru de esecutatu acesta cestiune, precum li se pare unor’a.
Binevoiţi a cugeta, care va fi urmarea e daca vomu inlesni prea tare comassarea?
Acea, câ in fiacare comuna a Transilvaniei se va urdi câte unu processu de comassare. Câte comune atâtea processe!
Ve rogu se cugetaţi, câ mai preste totu teritoriulu Transilvaniei nefiindu aptu pentru comassare, acesta va produce o nemultiamire generala, si inchipuiti-ve apoi situatiunea, in care va ajunge Transilvani’a prin esecu-tarea cu orice pretiu (â tout prix) a comassarei.
Eu numai in acelu casu asiu considera de core-spundietore scopului si necessaria pentru Transilvani’a inlesnirea propusa, daca s’ar potea constată, câ comas-sarea este absolutu necessaria si de doritu preste totu loculu in Transilvani’a; acesta inse in generalu nu numai in privinti’a Transilvaniei, dar nici chiaru in pri-vinti’a Ungariei nu se pote afirmă.
Comassarea nu este atâtu de vechia inca, câ după resultatele produse se se pota afirmă despre ea, câ este unu bine absolutu, si câ este de doritu esecutarea ei cu orice pretiu, si asia cu atâtu mai puţinu se pote dice, câ se pote si trebue esecutata pretotindenea in Transilvani’a cea muntosa, unde forte puţine teritorie se afla, in cari proprietarii mici se nu fia avisati la sistem’a de trei hotara, si la prăsirea viteloru.
Eu asia credu d-loru! câ nici posessiunile cele mari nu voru avea prea mare pretiu iu Ardealu, daca proprietarii cei mici de pe unu hotaru cu ele, voru fi siliţi se’si parasesca vetrele stramosiesci, câ-ci si po-sessiunea mare numai asia valoredia ceva, daca in apro-piarea ei sunt bratia lucratore de ajunsu, cari se o cultive.
Daca comassarea nu se efectuesce cu consensulu ambeloru parti, involve vatamarea santieniei dreptului de proprietate, pentru-câ de câte-ori este silitu cineva se se despartia de proprietatea sa pentru voi’a altuia, acesta se pote intemplâ numai cu vatamarea santieniei dreptului de proprietate; deci daca per-mitemu o asemenea fapta, celu puţinu se o facemu după principiulu adoptatu si intr’alte locuri. — uetiindu vorba de interessele statului — care principiu intru tdte este decidietoriu in statele constituţionale. Acesta este prinei p i u 1 u maioritatii.
Acestu principiu este adoptatu si in Ungaria in legile, de care a amintitu si deputatulu Teleszky, adeca in art. XXX si XXXI din 1840, iu alu caroru ’intielesu
aceia cari ceru proporţionarea si comassarea, trebue se poseda partea cea mai mare a hotarului
Recunoscu si insumi necessitatea si resultatulu celu bunu alu comassarii acolo, unde se pote efectul după dreptate; dar fiindu-câ a o efectul după dreptate este lucrulu celu mai greu, nu mi-aru placea câ in cestiunea acesta grava se nimicimu principiulu maioritatii, pe care se basedia constitutionalisinulu.
Din aceste considerantie imi iau voia a recomandă spre primire urmatoriulu amendamentu:
„In alinea 3 in loculu cuvinteloru „a patra parte'* se se pună „partea mai mare de jumetate
Bar. Kemeny (J â b or, ministru de agricultura, industria si comerciu: Onorata Casa! Ve marturisescu câ nu aderediu nici la opiniunea minorităţii comissiunei juridice, nici la cele ce ni le-au desfasiuratu deputaţii P. Cosni’a si Teleszky in discursulu loru de acum.
Ore d-loru! daca de jadi pe mane — intr’o nopte — s’ar potea face comassarea toturoru posessiuniloru in tier’a intrega, si intr’o buna deminetia ne-am deşteptă cu fapt’a inplinita, intimpinare-am o mare nenorocire pentru tieraV Piu după puţin’a mea pricepere n’asiu ţinea acesta de o nenorocire. Eu credu, câ acesta este couditiune cardinala pentru esploatarea posessiunei si pentru sântieni’a proprietăţii.
Cuventulu „processu" ilu consideru de necorectu, candu e vorba de comassare, câ-ci uu este permissu se fia actoru, care câştiga si inctu, care perde prin trens’a. Procedur’a ar trebui astfeliu făcută, câ esecutandu-se cum se cade, toti se câştige prin trens’a. Si eu cutediu a afirmă, câ acesta este scopulu, acesta este chiamarea, acesta este intentiunea, acesta se nisuesce proiectulu de lege se esoperedie.
Se pote face acum obiectiunea, câ comassarea deşi este folositore, s’ar potea ore esecutâ in contra vointiei maioritatii ?
La acesta se pote respunde usioru, câ draculu nu este asia uegru precum ilu credu unii.
Asiu potea dice de o parte câ proiectulu acesta nu numai câ nu vine in colisiune cu dispositiunile ce sunt in valore acum in Transilvani’a, dar câ acestea sunt mai totu aceleaşi; de alta parte vedemu, câ in Transilvani’a cu tote acestea nu s’au potutu efectui co-massari, deci trebue se mai lipsesca .ceva. Si până acum s’a computatu locurile comune, pasiunile însărcinate cu servituti, pădurile etc. dar cu tdte acestea, co-massari s’au facutu forte puţine; deci noi avemu dato-rinti’a a arată, cari sunt pedecile si a le delaturâ.
Intrebu acum: ore possibilu este aceea ce a disu d-lu Teleszky, câ cineva cu câte-va jugere cumperate se pota fortiâ comassarea? Asia se afirma, câ cu aju-toriulu latifundieloru s’ar potea esoperâ acesta, acesta inse e absolutu cu nepotintia, pentru-câ după legea acesta fiacare partida are dreptulu de a eschide latifundiele dela comassare, afara de acesta au nu este sustînutu dreptulu, câ unele teritorie, care nu se potu ecuiparâ cu altele, se se comassedie separatu? Ore daca s’ar sustrage dela comassare latifundiele, potere-ar unu po-sessoru de trei patru jugere se o fortiedie? Eu asia credu câ nu!
In fine imi iau voia a observă — de si nu sunt juristu, câ pe câtu sciu eu, legile din Ungari’a din 1836 referitore la comassare au datu drepturile aceste fosti-loru proprietari feudali; acum inse nu este asia, pentru-câ acum se ordinedia comassarea la cererea fiacarui proprietariu. (întrerupere in drept’a: Nu este asia!) Atunci sunt reu informatu. De altmintrea, repetu, nici o nenorocire mare n’asiu vedea in efectuirea deodata a comassarei. Nu este aici scopulu, câ unii se perda, alţii se câştige prin comassare, ci câ fiacare posessoru indreptatitu se câştige escontentare ecuitabila. Aceea, câ referintiele agrarie si nu sciu ce feliu de configuratului diferite n’ar permite comassarea in Transilvani’a, si câ acolo cualitatea unui pamentu e neasemenatu mai rea de câtu a altuiâ, nu se pote consideră câ piedeca, pentrucâ si in Ungari’a sunt multe locuri muntose. câ in Transilvani’a, er’ in lege este dispositiuue, câ astfeliu de regiuni, munţi singuratici si teritorie colosale de păduri se se sustragă dela comassare, seu se se comassedie separatu.
Dreptu acea nu potu aderă nici la votulu minorităţii, nici la amendamentulu d-lui deputatu Cosm’a.
Kiinle Josef: On. Casa. Imi pare forte reu câ trebue se fiu de opiniune contrara cu d-lu ministru. Proiectulu acesta s’a adusu înaintea legislatiunei din motivulu câ este recunoscutu, câ in Transilvani’a referintiele de posessiune sunt intr’o stare de totu neregulata. Se tractedia aci de păduri, pasiuni, trestisiuri, însărcinate cu usufructuri urbariale si de teritorie comune ce cadu sub proporţionare, pentru-câ acele poses-siuni, care sunt regulate si proportionate, sunt atâtu de puţine, in câtu dispăru. Potu constată inse si acea câ proportiunea intre teritoriele cultivate si intre cele ne-proportionate arata o diferintia atâtu de mare, in câtu in multe locuri asiu potea dice, câ nu face pamentulu
OBSERVATORIULU.
226__________________
cultivatu nici a diecea douediecea parte a teritoriului: deci e vorb’a aici de nesce tnasse atâtu de mari, in câtu, daca s’au datu dreptulu de provocare unei a V* parti, devine ilusoriu insusi acestu dreptu. Era mai simplu se o spunemu pe fatia, câ unde sunt de a se computâ si astfeliu de locuri, nu e de lipsa se calculamu a patr’a parte, câ-ci urmedia de sine, câ cu computarea acelor’a fiacare omu singuru pote comassâ hotarulu intregu. Eu deci nu potu fi de parerea acesta, ci seu se abandonamu un’a l/4 parte si se dicemu, câ unde sunt asemenea locuri nu se cere nici o cuantitate de posessiune; seu daca sustînemu a V4 parte, se nu o facemu ilusoria, câ-ci acesta din punctu de vedere alu legislatiunei nu este cuviintiosu, nu este dreptu, nu este logicu.
Dreptu aceea fiindu-câ eu nu me numeru intre aceia, cari traiescu in ilussiunea, câ trebue comassatu neconditionatu, si fiindu-câ recunoscu câ s’ar corespunde pe deplinu scopului prin cele ce cuprinde votulu sepa-ratu, partinescu votulu separatu alu deputatului Teleszky. (Aprobări in drept’a.)	(Va urmă.)
R o m an i a.
Sciri politice forte neplăcute cerculedia câ de o luna incoce din Romani’a intr’o mulţime de diarie europene, de unde au trecutu si in cele austro-unguresci de tote limbile. Amu urmaritu si noi acelea sciri, nu de o luna incoce, ci tocma din Juniu 1879 inca si la faţi’a locului, in capitai’a României. Amu vediutu mai tardiu si desbaterile din senatu, in care dn. Grigorie Sturdza, fiiu mai mare alu fostului Domnu Micliailu Sturdza in Moldov’a pana la a. 1849, atacase pe gubernulu actuale in termini destulu de violenţi si apoi esindu cu pro-gram’a sa politica si intemeindu organulu seu titu-latu „Democrati’a naţionala" in Bucuresci, puse spiritele in oresi-care agitaţiune. Citiseramu si critic’a destulu de agera a aceleiaşi programe, publicata in câţiva numeri ai „Romanului". Pe dn. Grigorie Sturdza avuseramu onorea de a’lu cunosce inca de candu porta titlu de generalu turcescu cu nume de Muchlis pasia, castigatu in resboiulu dela Crime’a (1854—5), de candu era si domni’a sa concurentu la tronulu Moldovei alăturea cu părintele seu si chiaru contra lui (1858), apoi dela 1862, de candu se agita inproprietarirea tieraniloru, pe care partid’a dsale voia se o deslege forte simplu, acordandu tieranului (şatenului) locu de casa, curte, gradina si pare-mi-se câte 1—3 pogone pamentu de cultivatu. Dara tote acestea n’au a face cu cestiunea ce se agita in timpulu de faţia, care nu este mai puţina, decâtu acus’a publica redicata asupra domnului Sturdza de câtra press’a europena, câ domni’a sa ajutatu cu totu adinsulu de câtra Russi’a, aspira la tronulu Romani ei.
Nu noi vomu fi aceia, cari se voimu a participa intr’unu sensu ori altulu la discussiunea unei cestiuni delicate in supremulu gradu, precum este acesta, decâtu se luamu despre dens’a cunoscintia câ chronicari si spectatori cu totulu obiectivi. Sunt ei alţi publicişti si barbati de stătu acolo acasa, in Romani’a, atâtu obligaţi prin juramente solemne, câtu si prompţi din convicţiune a’si apara tronulu si patri’a de rebelliuni, chiaru si in casu candu acelea ar fi inscenate dela St. Petersburg, sau ori-si de unde. Datori’a de chronicari inse trebue se ni-o iuplinimu si noi cu atâtu mai virtosu, câ atâtu „Democrati’a naţionala" in Nr. 140 câtu si diarie magiare din Clusiu si B.-Pest’a amesteca si pe romanii din imperiulu austro-ungurescu in acelu sensu, câ si cum aceştia aru spera in Russi’a, câ’i va libera de sub jugulu in care se afia.
Din tote informatiunile primite mai de cu-rendu, cele mai batetorie la ochi se cuprindu in „Neue fr. Presse" reproduse nu numai de alte diarie străine, ci si de câtra unele din Bucuresci, la care s’ar potea alatura ale nostre, venite din Jassi de dato 2/14 Juliu a. c., dintre care o parte nici câ se pote publica, fâra a lovi in bunulu simtiu alu lectoriloru; preste acesta e bine se se aştepte resultatele caletoriei oficiale a domnului ministru-presiedente Joanu Brateanu prin partea cea mai mare a Moldovei. Până atunci se vedemu ce dice „N. f. Presse".
„De candu Romani’a, revoltata de ingratitudinea Russiei — s’a lipitu erasi de poterile occidentale, a fostu necontenitu espusa inachinatiuniloru russesci. Fiindu-câ gubernulu liberalu de astadi fonnedia o piedica pentru planurile russe, este forte naturalu, câ Russi’a are unu deosebitu interessu a face se cadia cabinetulu Brateanu, dorindu unu ministeru, care va juca după fluierulu russescu. Din nenorocire inse politicii moscoviţi n’au avutu trebuintia se caute inuitu timpu pentru a găsi instrumente supuse. Ei au facutu se Stralucesca sperantiele coronei României inaintea ochiloru unuia din numeroşii pretendenţi, si forte curendu au prinsu paserea pe nuiao’a cleita."
„Acesta pasere se nuinesce Principele Grigorie Mihailu Sturdza. Dera tote titlurile sunt desfiintiate prin constitutiunea romana, si este forte eoinicu d’a
vedea necontenitu in organulu d-lui Sturdza, —• care cu tote acestea este botezatu „Democraţia naţionala", cuvinte de Mari’a Sa principele Sturdza. Dara unu pretendentu trebue se useze de tote titlurile esistente si neesistente! Astfelu a urmatu si Mari’a Sa."
„Indata ce principele s’a asiguratu de spriginulu moralu si materialu alu Russiei, elu a inceputu prin a forma o partida, asia numita „Democraţia naţionala", care, afara de colaboratorii organului partidului, n’are aderenţi, cu atâtu mai puţinu principii, si inca si mai puţinu principii democratice. Foi’a partidului, de si apare in Bucuresci, totuşi adeveratulu scaunu alu partidului se afla la Jassi; câ-ci după ce conducatorulu ei s’a convinsu, câ dincoce de Milcovu nu e nimicu de facutu, elu s’a indreptatu cu tota poterea sa spre Moldov’a, unde Maria Sa este acasa."
„Unu stătu majoru russescu a fostu pusu la dis-positi’a principelui Sturdza, si astadi furnica emisari russesci in Moldov’a, si mai cu seina in Jassi; a caroru missiune este, d’a ajuta prin tote mijlocele pe candi-datulu russescu, câ se ajunga pe tronulu României. Numeroşi individi din Russi’a, intre cari: generali, coloneii si ingineri, aprope toti cu nume false, au sta-bilitu tabar’a loru in capital’a Moldovei, — lucrandu cu celu mai mare zelu pentru partid’a lui Sturdza. Itela-tiunile intime ale acestuia si ale partidei sale cu emissarii russesci sunt cu totulu fatîsie; nu mai este pentru nimeni urni secretu, câ representantulu Russiei in Jassi d. Casarinov sustîne tote aceste uneltiri."
„Doi prefecţi ai unoru districte cari se hotarascu cu Austri’a, au fostu insciintiati, câ inginerii russi ridica planuri in tînutulu loru. Dera aceşti prefecţi destulu de naivi — au lasatu pe russi se’si urmedie liniştiţi lucrările, până candu au primi tu ordinulu de susu, de a pune stavila acestoru urmări. Casarinov le ia pe tote sub protectiunea sa. Este constatatu, câ spionii si agenţii russesci intretînu legaturi secrete cu tier’a loru, câ schimba telegrame cifrate, si in generalu stau in relatiuni necontenite cu gubernulu russescu."
„Unu ore-care Voronovici, fiiulu unui senatoru russescu, joca câ agentu alu sectiunei III, unu rolu inportantu; si se crede, câ se afla actualmente la Vien’a. Missiunea acestoru omeni este iudoita: câ-ci afara de uneltiri in favorea partidei lui Sturdza, mai au si missiunea de a castiga pentru Russi’a populati’a rurala. Ei povestescu bietului tieranu din districtele marginasie, câ sub stapanirea russa voru avea o esistentia multu mai buna, câ voru capeta mai multu pamentu, câ voru plaţi mai puţine contributiuni si alte asemenea. Cu acesta ocasie dau se se intielega, câ Russi’a intr’o di isi va intinde hotarele sale până la Siret.“
,,Tote acestea nu potu fi indiferente gubernului romanu. Elu a incercatu de câteva ori de a areta representantului russescu, câ nu mai pote suferi asemenea lucruri, dera in zadaru. Fatia cu acesta, gubernulu romanu s’a vediutu nevoitu de a se plânge printr’o nota gubernului russecu, contra acestoru fapte. La Petersburg s’a primitu forte rece drept’a plângere a României, jucandu inca pe insultatulu, si reprosîandu gubernului romanu, câ a facutu din Romani’a unu asilu pentru nihilisti, unde potu complota fâra jena contra vietiei stapanitorufui tuturoru Russieloru, si contra actualului sistemu de gubernare in Russi’a. Gubernulu russescu cere, a se goni imediatu toti, pe cari ii va desemna câ nihilisti, intre alţii si pe unu ore-care doctoru Russelu, cetatienu americanu si fiiulu unui emigrantu polonesu.“
„In fine se cere numirea unei comissiuni de ancheta, care se urmaresca uneltirile nihiliste. — Ceea ce privesce ultimulu puntu, credu câ Russi’a va capeta satisfactiune; — ceea-ce inse privesce estradarea nihi-listiloru, acesta cerere este absurda, câ-ci, daca aceşti omeni ar fi in adeveru nihilisti, totuşi gonirea loru de gubernulu de astadi, după constitutiune, si după principiile partidei liberale, ar fi o inpossibilitate.“
__________(Trad. d. Resb.)
Din Dobrogea.
7,	9, 17, 19. 24 până si 40 de familii? Nu perdu ei nimicu prin acelea migratiuni, ei carii se certa uneori până la curtea imperiale pentru câte o casatoria mestecată, ori pentru câte o persona desiuchiata, care’si schimba legea numai după in-teresse personali si niciodată din vreo convicţiune ?
Fia inse căuşele ori-care, noi carii amu fostu in tota vieti’a nostra contra migrarei din Transilvania, vediendu câ dela dualisinu incoce curen-tulu acesta nu mai pote fi inpedecatu, rogamu pe toti amicii nostrii de opiniuni, câ se ne facemu de aci inainte unu studiu din acdsta cestiune. Spre acestu scopu si câ de introductiune, noi vomu incepe indata din Nr. urmatoriu cu reproducerea de date geografice si statistice, informatiuni agrarie, regulamente administrative din Dobrogea; va fi apoi vocatiunea altora se invetie pe poporu, se’lu deştepte, se nu’lu lase a pleca orbesce multa lume imperatia, câ D-dieu se ne tie, si mai virtosu se’lu convingă, câ nici in Dobrogea nici nicairi in lume puii fripţi nu sbora in gur’a nimenui, nici plăcintele implute cu urda dulce nu stau pe garduri. Până atunci se ne ocupamu de scirile scolastice, după diariulu „Farulu Constantiei" din 5/17 Juliu, sciri de care nu a cititu lumea de doue mii de ani din Dobrogea si nici din vreo alta provincia turcesca, de candu existe imperiulu otomanu.
Pe 5 semicolone ale aceluiaşi diariu se vede catalogulu scolariloru si scolaritieloru, la care li s’au distribuitu premie sau lauda. Şcolarii sunt de diverse nationalitati, christiane si nechristiane, pe cari inse nimeni nu ’iau obligatu se merga la scol’a christiana romanesca, ci părinţii loru ’iau trimisu de buna voia; este prin urmare celu de anteiu casu, candu vedemu, de exemplu in capital’a Constanţi’a (Kiustendge, Torni), intre şcolarii din cl. I pe domnisiorii turci : Abdi-Selim Izzet, pre-miatu, era 6 inşi, adica Selim-Efendi Aii, Rifaat Riza, Achmet Suleiman, Benli-Zahid Suleiman, Benli-Zahid Salim, Aclimed Tahir, laudati. Intre cei laudati sunt si vreo doi israeliti.
In cl. II aflamu doi mohamedani premiaţi : Ismail-Abdul-Alim si Ali-Cadîr Mehmed.
In classele de fetitie nu este nici-o moha-medana, ceea ce se intielege de sine, fiindu-câ doctrinele alcoranului nu permitu sexului femeiescu nici se invetie carte, nici se calce in vreo biserica (templu, mosîea).
In scdl’a din orasiulu Mangalia (totu la mare), unde sunt mai puţini turci, au fostu premiaţi doi şcolari mohamedani, Suliman Omer si Achmet Săli. In celelalte scole si anume dela Hârsîova, Grop’a-Cîobanului, Daeui, Ostrovu, Topalu, Gârlicîu nu afiamu mohamedani, din lips’a poporatiunei respective, cu atâtu inse vedemu mai mulţi şcolari de ambele sexe din alte nationalitati, dara judecandu după nume, maioritatea preste totu e romanesca.
In totu casulu este admirabila acea potere farmecatdria a lirabei nostre, care face, câ nesce poporatiuni strictu orientali, cu organele vorbirei multu puţinu diferitorie de ale romanului, precum sunt arabii, evreii, turcii, tatarii, se voiesca a in-vetia, se o si invetie cu atâta usiorintia. Asia, o invetia orientalii, pre candu in alte parti romanii o tractedia cu nepăsare, o si dau uitarei.
(Migratiune. Conditiuni agrarie. Regulamente. Statistica. Progressulu in scole.) Asia dara acum e constatatu pe cale oficiala, câ nu numai din Banatu, ci si din Transilvani’a se strămută mulţime de locuitori in Dobrogea, era din desele informa-tiuni venite pe cale privata, constatamu si noi cu mare dorere a sufletului, câ nu numai din comitatele Fagarasiu si Brasiovif, ci din tota asia nu-mit’a Sasime (Fundo regio) trecu romanii cu sutele, dara si sasii cu diecile! Daca citiramu dilele acestea, câ in cele 6 luni din urma s’au dusu din Germani’a in Americ’a vreo 100 de mii omeni, cari nu mai potu vietioi in patri’a loru, nu ne prinde nici-o mirare, câ-ci caus’a este prea bine cunoscuta: superabundanti’a de poporatiune, câte 4—5000, pe alocurea până la diece mii de suflete pe câte unu miliariu Q nu prea fertilu. Dara la noi pe 1000 de mii. □ sunt abia 2.200,000 locuitori, prin urmare se vinu preste totu circa 2200 suflete pe 1 mii., era unde sunt locuitorii mai deşi, câte 2300 si celu multu 2400, adeca unde este câte o comuna urbana mai mare. Asia dara nu desimea poporatiunei, ci cu totulu alte cause nespusu de fatali trebue se fia si sunt acelea, care scotu, care alunga si fugarescu pe locuitorii acestei tieri frumose si sanetose, iu alta tiera, loru necunoscuta. Acelea le pote numera ori-care pe degete, câ ele sunt la lumin’a dilei; numai fanaticii orbiţi de D-dieu nu le vedu. Ore inse ce dicu acei preoţi, din ale caroru parochii s’au dusu câte
Solemnitatea inpartirii premieloru din Bucuresci.
(Urmare si fine.)
La discursulu pronuntiatu de d. B. P. Hasdeu, d-lu ministru B. Boerescu a bine-voitu a respunde in terminii următori:
Domnule membru alu consiliului permanentu.
Domnii mei.
A fostu unu invetiatu care, cu dreptu cuventu, a disu: „Dati’mi unu punctu de spriginu, si potu miscâ globulu."
Aceea ce este adeveratu in lumea planetara, este adeveratu si in lumea nostra sociala: „Dati’mi instrucţiunea unui poporu, potu dice si eu, si voiu potea miscâ, transformâ si inaltiâ acelu poporu! “
Efectulu acestei legi alu naturei este deja sim-titu la noi romanii. Toti astadi suntemu uniţi a dice si a afirmâ, câ virtuţile străbune sunt renăscute in generatiunea presente. Dâ, este adeveratu feno-menulu; inse nu sciu daca toti simtirau si caus’a care l’a produsu. Da, virtuţile străbune se vedu, se inanifestâ astadi intre noi; este inse adeveratu, câ ele au reinviatu, câ ele s’au renascutu?
Nu, câ-ci acele virtuti nu s’au stînsu niciodată, nu au muritu, spre a reinviâ ori a se renasce. Ele s’au redesteptatu numai, câ-ci erau amorţite, erau adormite sub velulu, sub apasarea ingnorantiei si a neculturei.
Cui datorimu acestu feuomenu ? Cui datorimu
OBSERVATORIULU.
227
redeşteptarea si recastigarea vechiloru calitati ale strabuniloru nostrii ? Numai culturei morale, numai instructiunei publice, care s’a plantatu si s’a des-voltatu la noi de câte-va diecimi de ani.
Pe câtu ea se va desvoltâ mai multu, pe câtu ea se va intinde mai multu in mass’a poporului romanu, pe atâtu bunele calitati ale romanului se voru manifesta, se voru d.avJH si mai multu.
Inse se nu credeţi, juni elevi si d-ni profes-sori, ca am ajunsu la capetulu acestei cai ce per-curgemu. Percursulu este abia inceputu. Avemu inca multu drumu de facutu.
Părinţi, fii si invetiatori, noi cugetamu cu totii ca la sfîrsitulu acestei cai este unu scopu de atinsu; acestu scopu este binele, este viitoriulu patriei nostre, pe care nu’lu vomu potea atinge, de catu prin forti’a care da unei naţiuni desvoltarea, întinderea instructiunei.
Multu progressu au facutu scolele nostre, este adeveratu, după cum ne-a spus’o representantulu consiliului permanentu alu instructiunei. Si nume-rulu scoleloru si numerulu eliviloru s’a inmultitu forte multu. M’a miscatu amintirea ce’mi face d. membru alu consiliului permanentu, de acum 20 ani, candu avemu onorea a presidâ o adunare ca cea de astadi, si candu in capitala abea avemu unu liceu, cu unu numeru de vreo 380 de elevi.
Da, instrucţiunea s’a intinsu, s’a desvoltatu multu: a urmatu mersulu legiloru naturei. Astadi avemu multe gimnasii si licee in Bucureşti si preste 3,000 de elevi.
Inse se nu credemu ca am terminatu; dru-mulu, repetu, este inca lungu si intinsu in fati’a nostra. Avemu mai alesu a prefectionâ mijlocele spre a atinge scopulu, avemu a intielege acestu scopu si a da instructiunei o mai buna direcţiune.
Astfeliu numai potemu dice ca, prin instrucţiune, vomu da natiunei forti’a morala de care are trebuintia.
Doui factori, mai alesu, au rolulu celu mai insemnatu spre a forma bun’a metoda si bun’a direcţiune a instructiunei publice. Aceşti factori sunt: invetiatorii si părinţii.
Dela invetiatori se cere a ave consciinti’a marei loru missiuni in societate, si a lucra cu de-votainentu pentru inplinirea acestei missiuni. Fia-care din dv. d-ni professori, d-ni invetiatori, se’si repete, iu fiacare momentu, ca a fî invetiatoriu, nu este numai a esercitâ o professiune, nu este a in-braţisia o simpla cariera, care se’i procure mijlocele de vietiuire. Invetiatoriulu este ceva mai multu, elu este unu sacerdotu, este unu conducatoru sufle-tescu spre a lumina mintea si a forma ănira’a ju-nimei. Elu trebue se aiba nu numai cunoscinti’a datoriei, dar si devotamentulu ce se cere pentru o asia inalta missiune (aplause.)
Acum 20 ani avemu puţine scdle, puţini elevi, puţini professorii, este adeveratu. Dar trebue se declaramu si se recunoscemu aci, ca acei vechi invetiatori, ca betranii noştri professori, mai alesu aceia din colegiulu Sf. Sav’a, alu cărui scolariu me raandrescu a fi si eu, si-au indeplinitu missiunea loru cu mare devotamentu, cu o esemplara abne-gatiune.
Suntemu datori, noi generatiunea formata de densii, a le face, aci, pe loculu ocupatu alta-data de Sf. Sav’a, unu omagiu meritatu, si a’i da exemplu pentru nou’a generatiune, pe care o conducemu noi discipulii aceloru betrani si demni professori (vii aplause.)
Dela părinţii eleviloru, dela aceşti potinti factori ai educatiunei loru, se cere solicitudine si prevedere.
Solicitudinea unui părinte, unei mame, consta in a se ocupa, in a direge, in a priveghiâ, instrucţiunea fiiloru sei. Sunt unii părinţi cari credu că, daca si-au incredintiatu fiii loru in man’a unui pro-fessoru, daca i-au trimisu la scola, ei sunt liberaţi de orice alta sarcina, de orice respundere. Gre-sitia mare!
Datori’a parintiloru incepe mai cu seina din momentulu, de candu fiii loru mergu la scola. Daca invetiatoriulu contribue a desvoltâ inteligenti’a, părintele singurii pote mai multu forma anima si dâ o buna direcţiune instructiunei copilului. Părintele este acela care pute mai lesne cunosce si simţi aptitudinea copilului seu; elu ilu va incuragiâ si ilu va inpinge mai multu spre specialitatea câtra care se simte mai aplicatu.
Si daca sub acestu punctu de vedere, mi-asiu permite a dâ unu consiliu parintiloru, care sciu a iubi pe fiii loru, ar fi acela câ ei, catu ar potea mai multu, si afara de caşuri esceptionale, se’i in-curagiedie câtra professiunile liberale, câtra carierele independiute, cum este comerciulu si industri’a, si
se’i faca a fugi catu mai multu de functinarismu (aplause).
Părinţii numai potu combate cu mai multa taria tendinti’a nenorocirei ce cresce la noi, pe fiacare di, câtra functionarismu. Acesta ar fi celu mai insemnatu actu de prevedere din partea loru. Desvoltandu si cultivandu inteligenti’a fiiloru, si asi-gurandu-le independenti’a individuala, prin o cariera liberala, ei voru face, din fiii loru, buni cetatieni, câ-ci cultivandu-le spiritulu, i-aru pune la adapostu de miseriele vietiei materiale. Credeti-me d-loru, functionarismulu este la noi o adeverata plaga sociala; numai combatendu’lu cu totii, vomu isbuti a ridicâ nivelulu culturei si fortiei morale a natiunei nostre. Poporulu celu mai liberu este acela, unde individulu este celu mai independentu, si individulu celu mai independentu este acela, care pote trai prin elu insusi, fâra a fi. espusu capricieloru scliirn-bariloru politice, adeca fâra a fi functionariu. Vedeţi Americ’a de Nordu. Pentru-ce acestu stătu este celu mai liberu ? Fiindu-câ are mai puţini funcţionari, mai puţini candidaţi de funcţionari (aplause.)
Intielegeti dar, d-nii mei, ce efecte pote produce asupra culturei inteligintiei si viitoriului unui copilu solicitudinea si prevederea parintilotu sei.
Acesta solicitudine, d-loru părinţi, trebue se merga până acolo, vi-o declaru eu, ministru alu instructiunei publice, câ ea se se esercitedie si chiaru in scola; vedeţi, priveghiati .insesi d-v. pe invetiatori, daca ei isi făcu bine si consciintiosu datoriile; si candu veţi crede contrariulu, se me desteptati pe mine, se desteptati pe consiliulu permanentu alu instructiunei, si fiţi siguri, câ toti vomu luâ indata rnesuri de îndreptare.
Vedeţi dar, d-loru, ce rolu insemnatu, ce efectu salutariu pote produce in instrucţiunea publica, a-cesti doui factori de cari v’am vorbitu, professorii si părinţii. Din acesta inse nu resulta, câ si alţi factori generali, nu contribue la desvoltarea si bun’a direcţiune a instructiunei. Astfeliu sunt: ministrulu instructiunei si consiliulu permanentu alu aceleiaşi instrucţiuni, si aceştia au rolulu de a priveghiâ, a administrâ, si a dirige instrucţiunea. D. membru alu consiliului permanentu v’a arata tu lipsurile si vitiele ce esista inca in administrarea instructiunei. D-lui v’a aretatu, câ programele scoleloru au trebuintia de mai multa simplitate si stabilitate si câ cărţile didactice laşa inca multu de doritu. Asia este d-nii mei, si ministeriulu recunosce, câ programele sunt prea încărcate, preste mesura incarcate, câ ele se schimba prea desu, câ cărţile didactice au nevoia de o radicala revisuire si completare. Tote acestea sunt adeverate. Inse aceste inbuneta-tiri se voru realisâ treptatu, si se voru realisâ cu atatu mai iute si mai bine, cu câtu acţiunea ce-loru doui factori dintaiu se va face mai multu simtita.
Ve marturisescu chiaru, d-nii mei, câ si in acesta ramura a activitatiei nostre, dorescu se vedu acţiunea privata avendu mai multa iniţiativa. Se ne invetiamu si aci, câ si in altele, se nu astep-tamu totulu dela stătu, ci se lucramu si prin noi insine. Candu părinţii aru lucrâ pentru invetiatur’a copiiloru loru cu mai multa solicitudine si prevedere, candu professorii, cari si ei sunt independenţi, fiindu-câ au professiuni libere, aru pune mai multa ardore si devotamentu in inplinirea missiunei loru, ei bine, si statulu ar lucrâ mai multu, câ-ci ar fi stiinulatu si inpinsu de acesta acţiune individuala, compacta si poternica.
Astfeliu dar, d-nii mei, unindu-ue cu totii acţiunea si fiindu toti petrunsi de marimea mişunei nostre, avendu cunoscinti’a datoriei, am ajunge a dâ si mai multu aveutu instructiunei, si mai alesu a dirige mai spre bine si a dâ unu scopu mai utilu instructiunei nostre publice.
Atunci acţiunea nostra, continuandu si com-pletandu pe aceea a predecessoriloru noştri, vomu isbuti a face patri ’a nostra forte, câ-ci forti’a unei natiunei moderne este numai aceea, care resulta din cultivarea inteligintiei si ăniraei poporului, din desvoltarea toturoru faculi atiloru sale intelectuale si morale “ (vii aplause).
Indata după respunsulu d-lui ministru s’a facutu apelulu nominalii alu eleviloru de premiatu. cari, presentandu-se pe rendu primeau cununele din man’a Inaltu Prea Santiei Sale, er’ premiile din manile d-lui ministru, premianţii I cu cununa fiindu salutaţi de câtra music’a militară la încununare.
Pe lângă premiele pregătite mai dinainte de câtra ministeriu, din cele cumpărate si oferite de mai mulţi autori, Inaltu Prea Santi’a Sa a binevoiţii a dâ premiantiloru I din tote classele si scolele câte o carte de rogatiuni, er’ la classele superiore câte unu albuinu.
Astfeliu s’a terminatu solemnitatea primei dile pentru scolele de băieţi.
A dou’a di, 30, destinata pentru scolele de fete, solemnitatea s’a presiediutu de câtra d-lu ministru Boerescu, a cărui sosire in sala s’a anuntiatu de câtra music’a militară.
D-lu ministru, sosindu in sala, insocitu de câtra d-nii generalu Davila, membrulu consiliului, si Tli. Stefanescu, directorulu ministeriului, si-a luatu lo-culu destinatu.
După incetarea musicei, elevele scolei centrale de fete, acompaniate cu piano de câtra professorulu loru de canto, d. Bianchi, au intonatu imnulu: „Can-tulu diminetiei," poesi’a de G. Sionu si music’a de Bianchi.
După terminarea imnului s’a facutu asemenea apelulu nominalii alu eleveloru de premiatu, care presentandu-se pe rendu, primiau cununele din manile d-lui ministru, er’ cariile li se dau de câtra d-nii generalu Davil’a si Craciunescu, professoru universitariu. Premiantele I cu cununa erau asemenea salutate de câtra music’a militară la încununare.
La lucru de mâna, pe lângă premiile regula-mentarie oferite de câtra ministeriu, s’au mai datu inca 11 premii suplimentarie, oferite de d-nele Ana-nescu, Sieicariu si Stolojanu, cari au conipusu auulu acesta comissiunea esaminatdre a espositiunei lucrului de mâna.
Acesta serbare şcolara s’a terminatu in modulu celu mai inveselitoriu pentru copii si părinţii loru, cari au venitu se participe la bucuri’a fiiloru si fiiceloru lor\ câ recompensa a diligentiei si bunei loru conduite din acestu anu scolariu.
(Monit. oficialu.)
Unu respunsu inprovisatu, la Armenopole.
(Iu ceşti unea orthographiei.) In Nr. 53 avendu a dâ respunsu la unu domnu colegu alu d-v. dela Bai’a-mare, totu in acesta materia, rogaserainu pe literaţii nostrii neindestulati cu discussiunile esite dela academia, câ pe acestea se le reservamu pe tomna, era „până atunci se suferimu orice insulte."
Vedemu si noi, câ omenii n’au patientia câ se mai treca 2—3 luni, precum au trecutu 20—30 de ani in dispute. Cu tote acestea noi insistemu pe langa opiniunea nostra, relative la acestu organu alu nostru; alţii faca ori-ce le place in ale dumnea^^u; incepa si continue disputele inacaru in tote dileb anii intregi. Daca totuşi amu afla de necessariu a îitte unele reflexiuni de pe acum, acelea ar fi ;	lata numai
urmatoriele.
In sciintia, in adeverat’a sciintia	existe nici
maioritate nici minoritate. Acesta este	tioma tare
câ firmamentulu ceriului. De ex. 2 -j-	3Ste 4 iu
veci. Lirnb’a romanesca are 4 conjuga	de 3—4
mii de ani si va avea totu patru iu veci.	asia mai
departe. Prin urmare
Nici-unu corpu scientificu nu are nici u dreptu de a vota cu maioritate asupra cestiuniloru de c i i n t i a; voturi de acelea aru presupune o arogantia despotica, asemenea celei exercitate asupra lui Galilei.
Academi’a romana s’a feritu acuma câ academia, precum se ferise si câ societate academica, cu mare grija, câ se nu cada in acelu pecatu alu trufiei.
Academi’a s’a feritu asta-data cu atâtu mai virtosu de dictatura, cu câtu cei 36 membri, din cari s’a constituiţii ea pe temeiulu legei, au sciutu forte bine, câ daca fiacare din trensii este tare si renumitu in specialitatea sa, dara in materia p h i 1 o 1 og i c a nici macaru 16 membrii nu sunt competenţi a judeca si decide; de aceea modesti’a câtoru-va merse asia departe, in câtu de ex. unulu dintre cei aleşi in a. 1879 in secţiunea sciintieloru, a declaratu in siedentia publica câtra colegii sei, câ elu au absentatu de ani 25 din patri’a sa in străinătate, unde nu s’a potutu deprinde in limb’a materna, pe care o audia numai câ de doru. Altulu totu din acea secţiune dise cu alta ocasiune: „Eu nu am invetiatu nici-odata gramatica romanesca" (precum u’au vediut’o cu ochii loru o miie alţii).
Apoi dara ce făcu academi’a romana in anulu acesta? Se incercâ se’si alega unu modu de scriere, nu pentru publicu, ci numai pentru lucrările sale interne, processe verbali, anuali etc., mai usioru de câtu este celu etimologicu exageratu, numitu alu lui Laurianu-Maximu. Oricine a intielesu altumentrea pe academia, o a intielesu cu totulu pe dosu.
Intr’aceea noi ne obligamu a proba la timpulu seu, câ maioritatea actuale a academiei, plina de aversiune asupra archaismiloru si a etimologiei la ti nes ci, pentru care asudase Laurianu, a cadiutu in altu estreinu, din putiu in lacu, dintr’o theoria a etimologistiloru cu ori-ce pretiu, in theori’a nesigura a fonetistiloru anarchisti, lipsiţi de credintia in viitoriulu limbei nostre. De aici apoi urma aceea ce vedemu toti cu ochii nostrii. câ dela Maiu incdce anarchi’a destrabalata in modulu scrierei, se intinde câ si coler’a cea mai furiosa preste tota Romani’a, in câtu astadi nu mai pote fi vorba de o r t h o g r a p h i a, de drept’a, de just’a scriere, ci numai de ceea ce dice greculu kakographia. Luaţi ori-ce diariu sau carte esita de atunci incoce, le comparaţi cu cele de inainte si diferenti’a in mai reu trebue se ve bata la ochi.
Nu va străbate nici radicalismulu latinescu alu lui Laurianu-Maximu, nici archaismii romanesci in cu-
228
vente si mai virtosu in forme, puşi in cerculatiune din Blasiu, dara fonetismulu desîuchiatu, cu care au ametitu capetele literatiloru romani câţiva professori nemtiesci pedanţi, va fi alungatu cu armele criticei, dupace se va mai tăvăli câţiva ani prin tipografiile romanesci, apoi va ocupa loculu toturoru etimologi’a curatu romanesca in cu vente romanesci, ajutata de cedile si câte o căciulă la esceptiuni si in cuventele străine, adoptate definitivu de câtra naţiune, si atunci va fi pace.
Unii s’au acaparatu de inpregiurarea, câ si eti-mologistii din academia au adoptatu semnele, ba ce e mai multu, câ pe candu unii se incercau se mai cassedie din semne, tocma etimologistii cu Laurianu in frunte, au propusu si cerutu, câ se se adopte tote semnele câte s’au fostu introdusu până acum in scrierea limbei nostre cu litere latine, prin urmare acum se mira, câ de ce nu scriu si etimologistii cu semne.
In locu de a mai repeţi din nou, câ orthographi’a votata in academia e destinata numai pentru lucrările ei câ corpu si nu obliga pe nici-unu membru in lucrările sale private, este chiaru aci loculu de a observâ, câ etimologistii câţi mergu pe urmele celoru mai be-trani de câtu ei, n’au disu nici-odata, câ nu avemu tre-buintia de semne, ci au disu: Ori-unde nu ajungu re-gulele limbei, ne ajutamu cu semne; dara mai an-teiu regule, apoi semne, pentru caşuri de esceptiuni dela regule, De altumentrea ei n’au smulsu nici-odata dela nimeni caciulele si conciurile din capu, nici cârjele seu piciorongele si catarigele dela piciore; au cerutu numai se ne invetiamu limb’a perfeetu si se’i respectamu regulele, câ se avemu lipsa mai putina de semne.
Marturisimu inse, câ cu acea ocasiune etimologistii se lasara si la o mica maliţia in sensu frantiosescu.*) Ei adeca observaseră atâtu in comissiune, câtu si in conversatiuni private amicabili, câ câţiva fonetisti erau forte ingrijati de incarcarea preste mesura a limbei nostre cu mulţime de semne, si câ anume bunulu nostru Vas. Alexandri luandu cret’a scriâ pe tabla cu vente armate susu si josu câ nisce mici dorobanţi porniţi la batalia, apoi adaogea, câ vomu ajunge si noi cu inmul-tirea semneloru acolo, unde ajunseseră elinii cu inpe-stritiarea scrierei loru. „Se’i pacalimu," isi disera atunci etimologistii, „se le aratamu câ mai curendu voru fugi dumnealoru de semne de câtu noi, carii le vomu intre-buiutiâ numai in esceptiuni, prin urinare nu vomu batjocori scrierea; era dumnealoru vedia cum le voru folosi." Propunerea etimologistiloru surprinse asia, in câtu cei mai mulţi fonetisti se deşteptară numai după votu si apoi — risera.
Atâta deocamdată, pentru-câ celu putpnu se nu cada nimeni in desperatiune câ acelu domnu professoru gimnasialu de dincoce, care vediendu raportulu d-lui Titu Maiorescu a disu: Acum vomu avea doue orthographii, un’a orthodoxa cu semne, alt’a catholica fâra semne.
De ar fi asia precum a disu dn. professoru, cea mai mare bucuria o aru avea successorii domniloru Ti-toff, Daskoff, Duhamel, in consulatu si la ambasad’a rusesca.	G. B a r i t i u.
Altu respunsn, la Brasiovn 18 Juliu.
Legea electorala transilvana si aplicarea ei? Se lasamu omeniloru plăcerea de a se exercită in fraseologia. In Brasiovu] câ si in alte orasie si la bai de ape minerali, se joca din grati’a politiei multu la h a sa r d u. Care este acelu jocatoriu atâtu de p r o s ţ u, câ se arate adversariului seu cărţile din mana? Tota politic’a si in trens’a actulu alegeriloru politice este unu jocu de ha sar du, adesea forte periculosu. Poporulu romanescu, fia consideratu câ naţiune, fia câ partida politica, are adversari forte inversiunati, pe cari nu’i va mai inpacâ in veci, nici chiaru, feresca Ddieu, prin supunere necondiţionata. Asia credemu noi. Celu ce crede câ va castigâ totu ce a perdutu, aratandu’si cariile, este unu gagautiu demnu de tota compătimirea. Betranii nostrii de odiniora, pe candu se aflau in tota vigorea vietiei, dupace dedeau unu semnalu doue pentru acţiune prin press’a modesta ce o aveau, tote celelalte se discutau, câ si la unguri, câ si la sasi, câ la ori-ce po-poru mai desteptu, pe cale privata, prin scrisu seu prin graiulu viu, cu barbati cunoscuţi si demni de tota încrederea. Suntemu numai noi in acestea tieri? Nu. Citimu numai noi romanesce? Nu.
Cu frase inflorite si cu indiscretiuni poţi se câştigi popularitatea dorita, dara si aceea numai efemera, de joi până mai apoi; intr’aceea indiscretiunea devine tradare a causei. Observaţi bine, câ tocma aceia, carii n’au facutu in vieti’a loru nimicu pentru naţiunea nostra, candu vine la frângerea panei, ei sbiera mai amaru, câ nu se face nimicu. Nimeni pe lume nu’i in-pedeca se ia ei comand’a; le place inse forte multu se scoţia castanele cu degetele altora din spudia si ei se le manance caldisiore. Pentru asta-data numai atâta; după Canicula, de diece ori mai multu.
Sciri diverse.
— (Programe scolastice pe anulu scol. e spira tu.) Dela Blasiu aduce „Foi’a scolastica" Nr. 13 datele cele mai necessarie de ale sci, despre tote scolele de acolo. — Dela Brasiovu avemu sub ochi a 16-ea programa a gimuasiului mare si a celorulalte scole de acolo. — Ni s’au trimisu si programele scole-
*) La malice franc: are doue semnificatiuni, un’a respunde la lat. maliţia, rom. reutate, reintia; alt’a mai multu de gluma, s’au de pacalitura, câ si candu dici unui pruncu vioiu, dara iubitu: taci reutate, siedi reutate, seu unui omu glumetiu: Ce mai pacala ai fostu! „Ce bon homme a de la malice. II iy a de la malice dans son sourire etc."
_________O B S E R V A T O RIULU.___________________
loru reali unguresci din Dev’a si Sz. Udvarhely. Vomu reveni la tote; intr’aceea speramu se ne mai viie si altele, anume dela Beiusiu, Nasaudu, Bradu.
—	(Destepta-te. Jancu. Adunarea generale dela Turd’a. — Certa cautata cu luminarea.) La reflecsiunile nostre făcute deunadi asupra miserabilei denuntiari dela Bradu pentru can-teculu „Destepta-te Romane", diariulu „Hunyad" alu diui Rethy Lajos in Nr. 20 din 10 Juliu respunde amerintiandu pe ce’i ce’lu veru mai canta, cu proeuroru si cu processu criminalu. Cinci sute de mii juni si fete mari, baiati si baiate, voru se’i traga in judecata criminala pentru unu cantecu naţionale ? Erâ bine se si calculedie, câte miriade procurori, judecători, gen-darmi, temniceri si câte mii de temnitie le-ar trebui, spre a executa unu actu alu tiraniei de natur’a acestuia. Noi amu invetiatu din istoria, câ tiranii se ferescu câ de focu, nu cumva se se faca de risu, ci ei cauta totu-deauna se inspire frica seriosa, conformu cunoscutei sententie: Oderint, dum metuant, urasca-me, numai se le fia frica. Nici Sulla, Nero, Calligula, nici tiranii din 1438, nici Zâpolya in 1514, nici cei din 1601, 1784, 1849 n’au fostu in stare se ia vietia la câte '/« milionu si nici macara se’i inchida.
Despre Jancu ni s’a inputatu, câ pentru-ce romanii ilu conserva in memoria cu atâta pietate, dupace sciu câ elu a datu focu Aiudului. Las’ câ acesta este o minciuna manifesta, precum au adeveritu si deputatulu unguru Ludovicu Lâzâr in acelasiu „Hunyad" Nr. 29 numindu pe Jancu „o fiintia din cele mai nobili", dara cei din Dev’a si cei din Clusiu se nu’si faca urechi’a toca, se audia si numele Berzenczey (S. Iieginu), cu secuii tetiunari porniţi dela Agyagfalva, apoi corniţele Alex. Teleki, Nic. Katona si mulţime nenuraerata de alţi insurgenţi, carii au datu focu pe tota distanti’a dela Murasiu până la Nasaudu.
—	Unu turdenu fantasedia in „Kelet" Nr. 153 câ comitetulu din Turd’a nu ar voi se invite pe magiarii de acolo la adunarea generala. Li s’a respunsu in Nr. 167 cum se cade. Aceşti omeni inse cauta cert’a cu luminarea. Las’ câ tote adunările romanesci se făcu la lumin’a dilei, in publicu; las’ câ e invitata la ele tota lumea prin diarie; dara la noi se mai observa de 18 ani o praxa demna de omeni bine crescuţi, câ comitetulu invita cu tota onorea pe capii auctoritatiloru publice locali, atâtu la adunare, câtu si la mes’a comuna, ceea ce nu prea făcu alte societăţi de natur’a asociaţi unei nostre.
—	(Unu popa condamnatu latemnitia) in Satmaru, pentruca luase bani dela unu candidatu alu gubernului; isi perdu si dreptulu de alegatoriu pe 3 ani. Numele parochului este Ant. Juhaszovics, unulu din 100, carii ar fi meritatu aceeaşi pedepsa pentru asemenea vendiare si cumpărare de suflete. (Mai multe diarie).
—	(Erasi furci.) Asta-data inse la Aradu, unde in 27 spendiurara pe unu altu asasinu, anume Szabo Lajos totu soldatu si totu prin hoheriulu Kozarek.
—	(Pentru neregularitati) mustra diariele magiare pe espeditiuuile poştali dela Desiu, Oradea, Dobritînu s. a. De altumentrea staţiunile de posta se inraultiescu neincetatu.
—	(Gedeonu Tauârky) secretariu de stătu in ministeriului ungurescu alu culteloru, isi inplini mis-siunea interessanta luata asupra’si, de a calatori prin Serbi’a, Bulgari’a, Romani’a, de unde sd intorse pe la Hatiegu si Dev’a in capitala.
(Concurse.) Comitetulu despart. III alu Asoc. traus. pentru literatur’a si cultur’a poporului romanu publica prin acesta urmatâriele concurse:
a)	unu premiu de 20 fl. pentru acelu invetiatoriu, care va dovedi, câ in decursulu anului a deprinsu unu mai mare numeru de adulţi in cetire si scriere;
b)	doue premii a doi galbeni in natura pentru doue operate practice din ori-ce ramu alu obiecteloru propuse iu scolele poporali, si
c)	pentru a se potea esperimentâ, in câtu instrucţiunea copiiloru de scola in meserii pote fi de folosu si in câtu si cum s’ar potea pune in lucrare, 'comitetulu va pune o suma corespundietore la dispositi’a unui invetiatoriu, care s’ar decide a cercetă pe timpulu ferie-loru, deocamdată, oficin’a unui măiestru din specialitatea lemnaritului, a se face cunoscutu cu uneltele acelei meserii si a se invetiâ in aceeaşi până la gradulu de a potea face insusi cunoscutu in scola, in ore libere, acele cunoscintie, spre a escitâ iu elevi interessu câtra me-seri’a respectiva. Informatiuni detailate se voru potea trage dela directoralu despartiementului.
Concurge potu numai invetiatorii despartiementului acestuia si anume la premiele de sub a) si b) până la 1 Sept. st. n. er’ pentru ajutoriulu de sub c) până
le 10 Aug. st. n. Competenţii se voru adressâ câtra directoralu despartiementului, d-lu Dr. Ilarionu Puscariu.
—	(Provocare.) Apropiendu-se diu’a de 7 Au-gustu, in care Asociatiunea transilvana isi va tînea sie-dintiele in Turd’a, comitetulu centralu de primire roga pe toti domnii aceia, caror’a li s’a incredintiatu colectarea baniloru pentru acoperirea spesseloru de primire, se binevoiesca a tramite colectele pe finea lunei acesteia la comitetulu susu numitu, cu atâtu mai multu, cu câtu comitetulu are lipsa de a se orientâ fatia cu primirea si cu spessele recerute.
Turd’a, 22/7 1880.
Pentru comitetulu centralu Anani’a Moldova nu vice-presied.
—	(Ploia torentialacu grindina.) Ieri după amiedi la 2 ore au cadiutu aicea o ploia torenţiala in-socita de grindina, ce durâ o jumetate de ora si mai bine. Tempestatea veni fâra de veste; cantitatea grin-dinei cadiute a fostu asia de mare, in câtu tote stradele erau acoperite cu unu velu albu de ghiatia, câ si pe la inceputulu iernei. Gramadile ce se adunara pe la scursorile apeloru in canalu, aveau o grosime pe a-locurea si de 10 ceutr. Pagub’a causata la carapu nu se pote inca constata in momentele acestea, ea trebue se fia inse forte mare cu deosebire pe la vii si pe la semenatarile de porumbu. Granele, drdiele si secările au scapatu, fiindu in mare parte dejâ secerate. Nu totu acesta se pote dice si despre holdele semenate cu ovesiu, care se afla in ultiraulu stadiu alu cocerei.
Bibliografia.
— Proscrisulu românu. Drama originala naţionala, in V acte si V tabeluri. In ajunulu eveni-menteloru din 1848. Scen’a se petrece in capital’a Transilvaniei. De V. Maniu. Bucuresci 1880.
Dram’a intrega e unu studiu psichologicu si eth-nologicu aprofundatu; ceea ce turbura pe lectora, e mulţimea de erori, causate cum se pare, prin copistu si tipografii. Pr. 2 lei.
Preţuirile cerealeloru
si altora obiecte de traiu au fostu la
16 Juliu st. n. in Sibiiu:
Grâu, după cualitati.................1	hectolitru	fl.	7.50 —8.50
Grâu, amestecatu......................1	„	„	6.--7.—
Secara................................I	„	„	4.60—5.—
Papusioiu.............................i	„	„	4-20—4.60
Ordiu .	.'‘rW	.	.	.	.' 1	» 4 40—4 80
Ovesu.................................1	„	„	3.70—4.10
Cartofi...............................i	„	„	1.40—1.60
Mazare................................1	,,	„	7.-----8.—
Linte.................................1	„	„	12.—13-—
Fasole................................l	„	„6.------7.—
Lardu (slănină)......................50	Kilogram.	,, 36-—38.—
Untura (unsore topita)...............50	„	„	30.-----.32
Carne de vita ........................1	„	„	—.46
Oua 10 de.............................................—.20
Cursuri de Bucuresci iu Lei noi (Imuri).
15/27 Juliu 1880.
Obligaţiuni rurali din 1864 convertite cu 6% .	.	. I. 87.— b.
Inprumutulu Oppenheim (Londra) din 1866 cu 8% .	„	109.— „
Obligaţiuni dominiali cu 80/0............................ I0l.'/t ,,
— Creditu fonciariu rurale cu 7%........................ 10L7, „
— Creditu fonciariu urbanu cu 7,,0....................... 94.— ,,
Inprumutulu municipale alu capitalei din 1875 cu 8% m 103.— ., Acţiunile caliloru fer. rom. (Berlin) din 1866 cu 5%	»	55.50	„
Obligaţiuni din 1868 cu 6°/0............................. 99.90 ,,
Priorităţi cu 8#/o.......................................„	121.’/»	„
Acţiunile bancei Romani’a din 1869	 ,,	332.— „
Daci’a, comp. do asecur. din 1871 act. (fr. 500) 8° '*	„	245.— „
Romani’a, compania de asecur., din 1875 cu 8% act.
(200 1.) platitu 100.................................„	68.—	„
Rent’a romana din 1875	 ,,	77.3/+	>,
|	• Cura pentru erna. •
Z

a
o
Wilhelm’s
THE’A CURATITORE DE SÂNGE
antiartriticn si antireumatica
a lui	(1) 14	25
Francisca Wilhelm,
farmaciştii in Neunkirchen (Austri’a de josu), a fostu folosita iu forte multe caşuri cu resultatele cele mai bune, ceea ce se probedia prin mii de scrisori de recunoscintia, in contra sioldinei, a reumatismului, a raneloru deschise, in contra releloru invechite si permanente, a raneloru care puroieza neincetatu, ale bubeloru pe piele, remase din morburi secsuale, bubeloru de pe corpu si din fatia, peteloru, bubeloru siphilitice, inflatureloru de ficatu si splina, dureriloru hemoroidale, galbinare, suferintieioru iutensive a ner-viloru, a muschiloru si a dureriloru la încheiaturi, greutăţilor» de stomac» si de venturi, incuieriloru, ale udului, polutiuniloru, inpotentiei la barbati si pdlele albe la femei, morburiloru scrofulose, înfiaturi ale ghiuduleloru si in contra altoru suferintie. Atestatele la cerere se tramitu gratis.
Pachete inpartite in 8 dose se afla cu pretiu de 1 fl., pentru timbru si pachetare se socotescu lOcr.
Pentru de a se aparâ de falsificate, se se caute cunoscutele maree brevetate si legalisate in mai multe state.
Se afla de vendiare in Sibiiu la d-uii Frie Thallmayer si I. B. M isse lbac her.
• Cura pentru primavara. •
d.
o
0 fcf
1
K
9
Editoru si redactorii responsabilu: Ch Baritiu. Tipariulu lui W. Krafift,