Observatoriulu ese de doue ori in septemana, Mercurea si Sambat’a.
Pretiulu
pentru Sibiin pe 1 ann întregii 7 flM pe 6 luni 3 fl. 50 cr., dusu la casa cu 1 fl. mai multu pe anu; — trimisa cu post’a in laintrulu mouarcliiei pe 1 anu ftotregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In Străinătate pe 1 anu 10 fl. seu 22 franci, pe 6 luni 5 fl- sen 11 franci. — Numeri singuratici se dau c&te cu 10 cr.
Diariu politieu, national-eeonomieu si literariu.
Anulu III.
Ori-ce inserate,
N\
se plîiteson pe serie seu linia, eu litere merunte garmondu, la jirim'a publicare cite 7 cr., la a deu’a si a trei’a câte 6 cr. v. a. si preste aceea 30 cr. de timbru la tesau-rulu publicu.
Prenumeratiunile se potu face in modulu celu mai usioru prin assemnatiunile poştei statului, a-dressate de a dreptulu la Redactiu-nea Diariului
„Observatoriulu" in Sibiin.
Nr. 40.
Sibiiu, Sambata 17/29 Maiu.
1880.
de rare, fiindu nenobilu, am cadiutu si eu subt ana-them’a generala si in Vien’a s’au aflatu scriitori, cari probabilii câ pentrucâ cunosceau convicţiunile mele mai bine de cătu eu insumi, isi permissera a imi inputâ, ca eu insumi sunt suparatu de focu asupra’mi, pentruca am avutu inprudenti’a a esprimâ acele cuvinte. Asigura inse, câ nu m’am indoitu unu singura rnomentu despre adeverulu aceloru cuvinte si câ prin urmare astadi, câ si până acuma, le sustienu cu firmitate si spera a le sustienea până la finea vietiei mele. Si de orece sunt responsa-bilu pentru ele lumei si posteritatiei, me simtiu de-oblegatu si am deci si dreptulu, a me declara cum le am intielesu atuncea si acuma. Si tocmai acesta declarare este obiectulu si coprinsulu acestora es-puneri, atâtu a celoru premergetore, câtu si aceloru ce voru urma. Asiu vrea se espunu, cum am do-ritu pana acuma si cum dorescu eu si acuma, câ se fia regulatu organismulu internu alu Austriei.
(Va urmâ.)
Ide’a de stătu a Austriei.
De Dr. Franciscu Pa 1 acky.
(Urmare.)
Este de prisosu a mai demonstra, câ situatiu-nea statului austriacu, cu privire la relatiunile na-tionalitatiloru, difere iu modu esenţialii de tote celelalte state din lume. Este adeveratu câ d. e. gi-gantic’a Russia coprinde in sinulu seu si mai multe poporatiuni de câtu Austri’a; dar cu tdte acestea poporatiunea sa principal^, cea slavo-russa, repre-senta nici mai multu nici mai puginu de câtu 84 procente a intregei sale poporatiuni. In alte tieri, precum in Franci’a, Angli’a, Prussi’a etc. acesta proportiune este inca si mai favorabila pentru poporatiunea principala. Din contra in Austri’a germanii representa d’abea 23 procente, magiarii 14%, italianii si romanii la vreo 17%, si slavii 45% a intregei poporatiuni. Slavii representa maioritatea relativa, ei inse cu privire la traditiunile loru lim-bistice, istorice si literarie se subinpartu in mai multe seminţii, asia in câtu ei cu greu se potu numi unu singura poporu. Marea emigratiune a poporaloru, care isi luase inceputulu inainte de a-căsta cu cincispre-diece secole, isi pierdu furi’a sa si se opri prin navalirea magiariloru intemplata inainte de acesta cu o miia de ani in Ungari’a, pe teritoriulu actualelui stătu austriacu. Navalirea magiariloru au devenitu inse pentru slavi principalulu obstacolu, care ’i-au inpiedecatu câ in decursulu timpului se se unesca intr’unu »ntregu organicu, câ stătu nationalu, asia precum le au successu acesta veciniloru germani.
Câ naţiuni de origine atâtu de diferita, s’au unitu inainte de acesta cu trei secole, prin tractate încheiate de buna voia, in statulu austriacu intr’o unitate de stătu, acesta eu o considera câ este o mare bunetate, pe care provedinti’a divina le a oferitu aceloru naţiuni. Se admittemu, câ acesta nu s’ar fi intemplatu si câ fiacare din aceste naţiuni si-ar fi conservatu depliu’a loru su-
Foisiora „Observatoriului“.
Cultur’a adeverata este sorgintea principala din care isvoresce fericirea poporaloru.
(Disertatiune.)
(Urmare si fine.)
Românii au apusu, evulu vechiu s’a terminatu, a urmatu apoi evulu mediu, invasiunile barbariloru au conturbatu liniscea poporaloru europene, s’a incuibatu despotismulu, care n’a voitu a intielege cuvintele inve-tiaturei mantuitore, poporale n’au potutu ,fi fericite si indestulite cu sortea loru; pentru aceea dar a trebuitu, câ se urmedie o alta epoca, epoc’a luminei: evulu nou, fiinducâ cu inijlocele cele vechi, care au concessu, câ reulu se se iuradecinedie asia de afundu, n’a fostu cu potintia vindecarea. Ajutoriulu numai dela o schimbare radicale s’a potutu spera, a trebuitu se se schimbe ăni-mele omeniloru; individii au trebuitu se se emanicipedie din cerculu egoismului. In anime au trebuitu câ se se aprindia foculu simtiului datorintieloru, alu responsabili-tatiei si dorinti’a de inpacare.
Schimbările si reformele s’au inceputu. Europ’a s’a scaldatu in unu oceanu mare de sânge, dar ranele reului cu atât’a versare de sânge inca nu s’au spalatu de totu, pentruca poporale nici acum in epoc’a acesta a luminei si a culturei, nu sunt destulu de fericite si indestulite cu sortea loru; deci mai este inca multu de vindecatu, sunt inca multe reforme de facutu. E dreptu aceea ce dicu barbatii secolului presinte, cii cultur’a e lumin’a si facli’a conducetore la fericire. Acelu poporu care are cultura adeverata, acela are si vietia; inse cultur’a stateloru de astadi neglige foite multe principie salutare dela cari depinde binele socialu.
Bunăstarea onienimei nu pretinde o astfeliu de cultura, prin care omulu devine dispretiuitoriu, ingamfatu si egoistu; pentruca cultur’a e unilaterale deca nu se estinde la omulu intregu, la tote facultăţile si insusirile lui: la spiritu, la corpu si sentimente. Cultur’a nu trebue se fia indreptata singura si numai spre agerirea mintiei si a facultatiloru spirituali, ea trebue se fia indreptata totuodata si spre nobilitarea ănimei, spre pastrarea si plautarea sentimenteloru morali. Christosu, modelulu creştinismului au aratatu calea si direcţiunea culturei
veranitate: prin câte lupte sângerase si reciproce n’aru fi trecutu ele până acuma! si pote câ unele din ele si-ar fi aflatu chiaru si peirea in acele lupte! De si este adeveratu, câ o astfeliu de uniune oferea mai puţinu terenu pentru ambiţiunea si poft’a de domnia a singurateceloru persone: dar prin acesta nu au disparutu si ocasiunea pentru o activitate onesta de stătu.
Asia n u m i t ’a o n 6 r e, care deriva din opressiunea a 11 o r ’a, nu se deosebesce in ese n ti a, de o n ore a, spumai bine disu, infami ’a banditului, ci numai după marimea gradului seu. Candu inse cineva afirma, câ uniunea n’au fostu totudeauna făcută in favorulu partiloru constitutive ale întregului, apoi nu voiu negâ nici-decum, câ s’au facutu forte multe, care nu trebuea se se faca si câ unele s’aru fi potutu face cu multu mai bine. Sententi’a drepta asupra trecutului apartiene inse singura si numai lui D-dieu si istoriei. Considerările politice făcute asupra trecutului au a fi instructive, dar scopulu loru trebue se fia numai presintele si viitoriulu, pentru-câ din organismulu statului se pota ti delaturatu celu pu-ţinu aceea, ce in trecutu s’au aretatu a fi inpie-decatoriu si stricatiosu.
De orece eram petrunsu de aceste adeveruri, dejâ pe candu am adressatu la 11 Aprile 1848 cunoscut’a mea declaratiune câtra parlamentulu din Frankfurt, am fostu disu: „Deca statulu austriacu n’ar esistâ dejâ de multu, apoi in interessulu Europei, in interessulu umanitarii ar trebui se se gra-besca a ilu infiintiâ.“ Aceste cuvinte au ajunsu a isi castigâ aprope unu renume universalu, prin renumitulu bauu Jelacici, care le-au scrisu pe stin-dardulu seu, subt care in timpulu celu mai criticii, s’au luptatu pentru unitatea si independinti’a Austriei.
După ce inse au trecutu dilele de pericolu si candu erasi se inbuldieau la cărm’a statului bărbaţi de aceia, pentru cari totu ce nu apartiene no-bletiei seu chiaru este slavicu, nu merita consi-
Din Bncovtn’a.
(Urmare.)
„Nu sciu pentru ce anim’a imi palpita cu vio-lentia, pentru ce sufletulu mi se mişca candu cu-getu la femei’a romana ?
Ce-i dorescu eu ? Vietia !
Ce-a facutu ea ? a salvatu Romanismulu !
Femei’a romana este o aparitiune rara, e mai multu decâtu o femeia. Ănim’a ei e unu tesauru nesecatu de amoru, de abnegatiune, de curagiu si devotamentu, gur’a ei de canta, de vorbesce ori de sărută, contiene numai melodie, elocentia si dulcetia. Deca ar potea vorbi bravii lui Michaiu, ai lui Ştefanii. Hori’a si Jancu, ne-aru spune câ femei’a le-a datu sarutulu de eroi“.*)
O umbre măreţie ale trecutului nostru: Elen’a — mama alui Stefanu, regin’a mameloru. — Flore,
*) Doruri si sperantie de Dr. J. C. Dragescu, Turinu 1871 pag. 36.
adeverate. Cultur’a creştina inpune individiloru dato-rintie, nu numai fatia de stătu si societatea omenesca,. ci chiaru si fatia de ei insusi si fatia de Dumnedieu; pentruca pe cum e superfluu a radicâ scole, deca acele nu sunt basate pe moralitate si religiositate, chiaru asia de vane voru fi acele tendintie, cari au de scopu lăţirea culturei îndreptate spre ruinarea religiunei si a moralitatiei. Dica ori si ce propagatorii liberalismului modernu; adeverulu va remanea, câ acea cultura, care n’are base religiose si morale, nu va pote mijloci nici odata fericirea individiloru si a societatiei omenesci. Reulu sociale va remanea o rana nevindecata, unu rnorbu inbetranitu, deca nu se voru luâ raesuri spre moralisa-rea massei poporaloru si pentru consolidarea religiunei. Deca la estinderea culturei aceste puncte de vedere nu se voru luâ in considerare, atunci pe di ce merge se va mari disordinea sociale si mişcările reutatiose, cari potentiedia passiunile multimei, ce alerga după comoditate si doresce voluptăţile trecetore. Conformu epo-cei de astadi o asia cultura ar fi de doritu, care se fia radimata pe principiele crestinesci. Crestinismulu a eliberaţii poporale si naţiunile din ghiarele barbarismului funestu, numai acesta pote ficsâ cariera culturei si a progressarei onienimei. E necessaria dar la tote părţile poporaloru o astfeliu de cultura, care face din omu, omu, adeca: care e indreptata spre nobilitarea mintiei si a ănimei, spre deşteptarea energiei si a vointiei de lucrare, care conduce spre stimarea datorintieloru omenesci, spre pretiuirea chiamarei si a vietiei toturoru. Numai o atare cultura, va fi capace a indreptâ slabi-tiunile multimei, relatiunile morali si spirituali ale individiloru; numai o astfeliu de cultura va pote vindecă ranele corpului societatiei omenesci. Acesta va fi cul-tar’a adeverata, care va inbratisiâ omulu iutregu cu tote facultăţile lui: spirituali, morali si corporali. In intielesulu acesta apoi vomu pote dice cu totu dreptulu, câ cultur’a este vieti’a si poterea care conduce destinele si mijlocesce fericirea poporaloru.
„ .... prim’a conditiune — dice Dr. I. Rolil in oper’a sa*) — pentru consolidarea binelui comunu e
*) Religiunea din punctu de vedere politico-juri-dicu de Dr. Ioanu Ilohl adv. in Amsterodam, după traducerea germana de Sylviu Rezeiu, Oradea-mare, 1879, pag. 1 et 2.
religiunea.......bunăstarea individuale a fiaearui omu,
fâra esceptiune, dela imperatu pana la celu din urma sclavu, geniulu celu mai sublime câ si omulu cu facultăţile cele mai modeste, — pentru gustarea pacei interne are lipsa de religiune.“
„Coprinsulu acestora doue axiome atâtu e de convingătorul, atâtu e de cunoscutu — continua autoriulu citatu — in câtu a aprobâ acesta e chiaru asia de prisosu, câ si a esplicâ, cumcâ intre doue puncte lini’a drepta e distanti’a cea mai scurta."
Acestu adeveru se pote constată din istori’a trecutului onienimei si deca au fostu atheisti, si omeni, cari subt diferite devise au continuatu in tote timpurile una si aceeaşi lupta contra dreptatiei, virtutiei si a prin-eipieloru fundamentali ale religiunei, de acolo nu ur-raedia inca, câ omulu n’are lipsa de religiune si inve-tiaturi morali; pentruca deca religiunea inpreunata cu sciinti’a, nici chiaru in dilele nostre nu pote produce fericirea poporaloru, calis’a este, câ omenimea nu e de-stulu de culta, ea inca n’a ajunsu la gradulu perfec-tiunei morali in mesura receruta.
Apoi de este poporu, care trebue se se inpace cu religiunea pentru aperarea bunastarei sale naţionali, — acela este poporalii romanescu. Se ne aducemu aminte, câ bisericile nostre sunt din timpurile cele mai străvechi, nisce redute tari si poternice, cari in decursulu atâtora secoli de grele suferintie, au resistatu multora atacuri îndreptate contra nemicirei a totu ce este ro-manu si ne-au oferitu unu scutu, care ne-a salvatu naţionalitatea; se ne aducemu aminte, câ subt drapelulu religiunei nostre amu sustînutu in trecutulu desastruosu acele lupte sângerase, prin cari amu scapatu de perire numele romanu; — si in urma se nu uitamu, câ si in viitoriu, totu acestu drapelu sacru trebue se fia scutulu celu mai potemicu alu esistentiei si fericirei nostre.
Opiniunea mea este, câ omenimea numai atunci va fi ferice, candu va ajunge la acelu gradu alu per-fectiunei, câ se cunosca, câ intre stătu si biserica trebue se fia o legătură egala si eterna. Relele de până acuma numai de acolo si-au avutu isvorulu principale, câ n’au fostu destui omeni intielepti, cari se fi nisuitu intr’acolo, câ se inpace religiunea cu statulu si cu omulu insusi, ridicandu-lu la unu oresi-care gradu egalu.
In evulu vechiu n’a potutu fi bine, pentrucâ omenii erau in partea cea mai mare neeulti si jaceau in in-
158
demna consorte a lui Michaiu, Rucsandr’a, fiic’a eroica a lui Vasilie Lupulu — unde suuteti, de nu ve aretati celu puginu in visu nepoteloru vostre bucovinene, ca se vedeţi câtu de departe sunt ele de voi, câtu de desfigurate sunt capetele si ănimele loru, si astfeliu vediendu-le se le deplângeţi ?
Deplorabila romanca bucovinena !
Tu ti-ai pierdutu moscenirea, suvenirile tale sunt innecate, intreg’a t’a fiintia-i strinsa in clescele codatului fracu, ochii tei vedu prin sticle intuneca-tore, mersulu teu schimositu te amenintia cu cari-natur’a lui Tersite. Mangae-te inse, ca tu nu eşti caus'u «tarii la care ai ajunsu! Asupra sortei tale au se <lca respuiulere aceia, cari punendu-ti retiele pe mani si plciore — te-au trasu după ei fâra voi’a ta. — Seu dora voi cei din „esceptiune laudabila" tienut’a-ti vreodată sfatu cu âmm’a vostra, ca se deschideţi si femeiloru calea spre „esceptiune laudabila?“ Redicatii-v’ati vreodată vocea vostra pentru infiintiarea unui institutu naţionalii in tiera, in care fetitiele vostre aru trebui se se cresca roma-nesce ? . . .
Cea mai buna educatoria a copilei este main’a. Pana la etatea de 10 ani copil’a va fi educata in casa. Dela etatea de 10 ani in susu va fi data intr’unu institutu de educatiune. (Preoţii si jnde-comunu romanii bucovineni la ce institute de educatiune dau fiicele loru ? ... la institute străine!) Institutele străine sunt fatale pentru romane. Junele romane trebue crescute in amorulu patriei, in cultulu nationalitatiei si alu mândriei naţionale.
Acolo unde mamele crescu copii in amorulu patriei si libertatiei, unde fetele sciu sacrifica co-ron’a de miresa pe altariulu patriei, unde matronele asemenea mariloru femei romane si grece inbracio-siddia copii ce revinu dela lupta victorioşi si res-pingu pe celu lasiu, acolo tirani’a nu va domni, ci va inflori libertatea adumbrită de ănim’a femeii.*)
De-ati cugetatu voi bucovineniloru „din esceptiune laudabila" la infiintiarea unui institutu de crescere pentru fetitie in tier’a nostra, fia spre glori’a cugetariloru vostre; era de n’ati cugetatu, ascultaţi cu multa luare aminte cum ve predica „ObservatoriuIu“ Nr. 18 a. c.
„Barbati romani! Prea suntemu egoişti ori-candu e vorb’a de educatiune si invetiatura mai multa pentru fiicele nostre. Câţiva barbati romani locuitori in Clusiu, inspiraţi de ide’a sublima si salutaria de a inaltiâ pe femeia la rangulu cuvenitu ei alaturea cu noi, atâtu după legile naturei, câtu si după ale evangeliei si totu-odata in interessulu nostru strictu naţionalii, asuda si muncescu de câţiva ani la infiintiarea unui fondu pentru o scola romanica de fetitie acolo in locu; dara candu vedi miculu capitalii adunatu până acuma, i-ti vine se-ti
*) „Doruri si sperantie" pag. 72.
tunecimea nesciintiei; in evulu mediu n’a potutu fi bine, câ despotismulu subt pretestulu religiunei au domnitu asupra poporaloru orbite de radiele luminei, pentru aceea a trebuitu, câ dupace îi s’au deschisu ochii poporaloru, cu versari de sânge atâtu de mari se se re-storne acele institutiuni putrede si se urmedie evulu nou. Noi suntemu in evulu nou si vedemu, câ nici acum nu e destulu de bine, după cum amu pote dori dela secolulu nostru celu cultu si civilisatu. Caus’a reului presinte este, câ omenimea in partea ei cea mai pre-ponderanta, in dilele nostre cu câtu se bucura de sciintia si facultati mai mari, cu atâta voiesce a se departâ mai tare de cele mai sacre ale sale: de principiale religiunei. „Deca in dilele nostre unu individu orecare neinsemnatu, voiesce a esi din obscuritatea ce’lu incon-giura, usioru o pote face, pentrucâ mijldcele i stau in-demana.... Nu trebue de câtu se lase cursu liberu urei sale nopotinciose — fatia de religiune —:	si nu-
mai de câtu va fi incongiuratu de o mulţime mare, care
ilu va preamări si inaltiâ, câ pe unu erou insemnatu......
Orice satira făcută asupra religiunei afla recunoscintia si se premiedia, câ si candu statulu si-ar află fericirea numai in crescerea necredinciosiloru si n’ar cundsce inamicu mai inversiunatu, de câtu chiaru religiunea." *) Intre inpregiurarile de astadi, deca luairm in considerare mulţimea seducetoriloru, coruptiunea si putrediunea morale iu multe locuri a ajunsu la culme, asia, in câtu potemu vedea cu ochii, câ inmoralitatea, acelu vierme reutaciosu, care atâtea institutiuni a ruinatu, pe di ce merge, se nisuiesce a resturnâ si cele ale evului presinte, a schimba fati’a Europei, câ se pregatesca calea unui altu evu, in care omenimea apoi dora după espe-rintie triste se va sci inpacâ cu religiunea si cu statulu, câ se fia inpacata si cu sine insasi. „Va veni ndpte
intunecosa si va acoperi cu cetia reutatea...........Sbi-
ciulu pusu in inân’a necredintiei, va flagela până la sânge poporale retacite. Omenimea se va scalda intr’unu Oceanu de sânge si lacrime, si uniculu folosu ce-i va renianea va fi esperenti’a: câ societatea omenesca fâra de religiune nu ajunge nimicu." **)
O foia politica din Berlin cu finea anului trecutu
*) Rohl-Rezeiu o. c. pag. 4 et 5.
**) Idem pag. 16.
________OBSERVATORIULU.
pui ochii in pamentu. Noi nu vomu fi aceia, carii se ceremu cumva inmultirea femeiloru „filosofe“, numite la anglii si la germani Blaustrumpf, care sara bucatele de câte doue si trei ori, iti punu pe mesa carnea neferta seu friptur’a arsa scrurau, salat’a nespalata; pretindemu inse cu tota perse-veranti’a, câ se crescemu femei, care se fia cum dice poporulu, si de ruga si de fuga, si de mama si de dama, se se inverta cu chiaile de breu in bucataria si camara, câ si in salone inpregiuru de dspeti, se scia comandâ in sfer’a activitatiei loru femeiesci si se pota apretiâ vocatiunea barbatiloru trecuti prin cursuri scolastice de câte 10—15 ani, ajunşi apoi in positiuni sociali, in care cea mai infricosiata pedepsa ce i-s’ar potea dictâ pentru tote pecatele tineretieloru sale ar fi, câ se traga după sine pe câte o consorta, care se ste câ o muta tocma in societăţile cele mai alese in care este chiamatu a functionâ, seu a se presentâ barbatu-seu; câ-ci apoi in caşuri de acestea se nu ne miramu, deca unii tineri isi cauta socii din alte naţiuni, precum nu avemu dreptu se ne miramu, deca fiicele nostre tremura de fric’a unoru peţitori trecuti prin scole, dara badarani si brutali in por-tarile loru.“
Alterius sic altera poscit opem res et conjurat amice.
„ Se nu ne mai ocupamu numai câ diletanţi de crescerea femeiloru nostre, câ se nu platimu odata cu vieti’a nostra naţionala egoismulu nostru. Din câte fonduri de-ale cleruriloru de ambele confessiuni s’au publicatu de câţiva ani incoce, amu potutu vedea cu totii, câ ne sta forte reu a ne totu vaierâ, seu cum dice asia de nimeritu episcopulu Popasu, a ne „ milogi “ la tota lumea, totu numai de seracfa. Deca cierurile nu dispunu inca de capitaluri cu diecile si cu sutele de milione, au inse dejâ cu milionulu si cu sutele de mii, numai doue diecese sunt serace. Celelalte potu se-si inpartia veniturile asia, in câtu se sustiena in fia-care diecesa celu puginu câte o scola confessionala centrala de fetitie, de câte 5—7 classe, peste acesta fia-care metro-polia se aiba câte o scola pedagogica buna pentru fetisiore, care dorescu a inbraciosiâ frumos’a, de si spinos’a vocatiune de docenţa, de professora. Cautati la escelentele progressu facutu in Romani’a cu scol ele pedagogice de fetitie. Plina e tier’a de professore, dintre care mai multe se casatorescu totu cu professori si asia intre inpregiurari anumite ale vieţii, barbatulu pote supleni pe femeia, deca nu esista si o a dou’a si o a trei’a collega câ se o suplinesca.a
„Pânu candu acesta scola saracutia de fetitie in Sibiiu ? Si până candu Oradea va mai aştepta inmultirea fondului inceputu din colecte inainte cu vreo 10 ani pentru infiintiarea unei scole romaneşti de fetitie ? Era din fondurile de milione ale
a publicatu intre altele unu passagiu, in care dice, câ Wilhelm regele Prussiei audiendu despre atentatulu dela Moscov’a indreptatu contra Tiarului rusescu, s’a es-primatu in modulu urmatoriu: „Deca nu schimbamu direcţiunea politicei ndstre, deca nu ne ingrigimu, câ se damu educatiunei tinerimei o basa mai solida si mai sanetosa, deca nu concedemu religiunei loculu ei meri-tatu, deca ne incercamu a gubernâ numai cu instrumente ausiliare: atunci, tronulu nostru se va ruinâ si societatea omenesca va deveni prad’a evenementeloru celoru mai teribile. N’avemu timpu de pierdutul"
De aici potemu vede, câ si regii, cari voiescu a domni nu numai asupra poporaloru, ci chiaru si asupra bisericei, sunt convinşi, câ tronulu li se datina *si cu omenii neconsciintiosi nu potu gubernâ; ei sunt siliţi vrendu nevrendu a pune capetu coruptiuniloru comisse de confidenţii loru, prin cari au voitu a-si susţinea po-terea, pentrucâ la din contra reulu socialu va cresce totu mai tare pe di ce merge, si inmoralitatea încuibata prin respingerea religiunei, cu câtu va fi progressulu mai mare, cu atâta va rode mai tare la radecin’a arborelui tronului loru. Domnitorii numai atunci isi voru pote susţinea tronulu timpu indelungatu, candu acela va fi radiematu pe fericirea si încrederea supusiloru binecrescuţi si luminaţi.
Sciinti’a singura, de ar fi aceea câtu de mare, nu pote mijloci bunăstarea si fericirea omenimei, pentrucâ sciinti’a e o arma cu doue taiusiuri, si apoi omulu fâra de religiune si invetiaturi morale sanetose, cându apuca in mana acea arma periculosa, unu taiusiu ilu îndrepta asupra altora, era celalaltu asupra sa; deci i trebuesce religiositate, câ se i-se imblandiesca ănim’a si se i-se intieleptiesca mintea. Sciinti’a cea seca pentru omu nu pote fi cultura adeverata, pentrucâ acesta nu se estinde la tote însuşirile omenesci; omulu, câ fiintia spirituala de doue are lipsa, de religiune si sciintia, dintre cari un’a trebue se’lu inpace cu cele cereşti, era cealalta cu cele pamentesci; câ se fia omu adeveratu, una nu-i este destula dintre aceste doue, chiaru asia precum nu-i este destulu corpulu fâra spiritu, ci din contra, amen-doue i trebuiescu; deci cultur’a adeverata nu consiste singuru numai din sciintia ori religiune, ci din amen-doue; aceste doue nu se potu desparţi un’a de alta, pentrucâ ele trebue se se completedie una pe alfa. „Despărţirea bisericei de stătu este lapedarea de Dum-
bisericei greco-orientale din Bucovin’a se nu mai ajunga nici-odata câteva mii pentru o buna scola romanesca de fetitie ?“ ....
(Va urmâ.)
Romani’a.
10 Maia.
Memorabil’a di de 10 Maiu, indouit’a aniversare a suirii pe tronu a M. S. R. Domnului si a proclamării independentiei, a fostu serbata cu o deosebita solemnitate si, deca timpulu ar fi fostu mai favorabilu, serbarea ar fi presentatu unu aspectu de o miie de ori mai strălucita prin marea revista militară si serbarea din gradin’a Cismigiu ce se proiectase si care s’au suspendatu din caus’a ploii.
Cu tote acestea timpulu celu ploiosu n’a in-pedecatu poporatiunea capitalei de a’si manifestâ bucuri’a si simtimintele de veneratiune pentru evenimentele memorabile ce se lega de acesta di.
Afara de revist’a militară, si de serbarea dela Cismigiu, tote celelalte puncte din programa au fostu urmate in tocmai.
Locuitorii capitalei se deşteptară in di ori de di in bubuitulu tunuriloru care anunciau solemnitatea dilei.
Inca de diminetia capital’a inbracase vestmen-tulu seu de serbatore; stradele principale, si mai alesu Calea Victoriei, Bulevardulu, stradele Lipscani, Sielari, Carolu I, calea Rahovei si până la Metro-polia, presentau unu aspectu incantatoru prin mulţimea de stindarde care inpodobiau fia-care casa, fia-care pravalia si prin ghirlandele de frundie, care traversau stradele la mici distantie.
Loculu destinata pentru defilarea trupeloru pe d’inaintea M. S. R. Domnului, adeca Bulevardulu, erâ forte frumosu inpodobitu. Dela unu capetu până la altulu ghirlande de frundie, de care falfaiau sute de drapele tricolore, traversau strad’a, atârnate fiindu de lungi prăjini, avendu fiacare in virfu unu stindardu. Stătu’a lui Michaiu Eroulu erâ de juru inprejuru garnisita cu verdetia. In faci’a Statuei, pe treptele principale ale palatului Universitarii se rădicase o estrada plina de gustu, la care conducea trei renduri de trepte, inpodobite cu vase de flori si cu ghirlande de verdetia. Unu covoru rosiu acoperea tota estrad’a si scările. In fundu erâ pregătirii tronulu A. S. R. Domnitoriului; unu balda-cliinu formarii din tricoloru nationalu ilu acoperea.
0	frumosa corona compusa din flori diferite erâ la spatele tronului, era mai la vale iniţialele M. S. R. Domnului brodate cu firu de auru.
La 9 ore si jumetate diminetia, s’a celebraţii la Metropolia unu Te-Deum de câtre I. P. S. S. Mitropolitulu primaţii incongiuratu de Inaltulu Cleru.
La acesta ceremonia au asistatu d-nii miniştri, d-nii presiedinti si membrii ai Corpuriloru Legiui-
nedieu, o declaratiune rusinosa, câ omenimea nu voesce a servi densului. Acesta sumetia va ave de urmare o cădere cumplita. Istori’a a demonstrat’o acesta forte
adeseori si mai pe urma in revolutiunea cea mare......
Noi dorimu — dice mai departe Dr. I. Rohl — in interessulu statului si alu familiei, o legătură strinsa intre biserica si stătu, o legătură încheiata pe bas’a dreptului omenescu eternu, divinu si legale.“*)
După cele premisse potemu conchide, câ numai cultur’a cea adeverata: sciinti’a inpreunata cu religiositate este sorgintea principale, din care isvoresce fericirea poporaloru in tote timpurile. Acelu poporu, care pe lângă aceea, câ cu sciinti’a se va ridicâ Ia nivelulu epocei va scf pretiuf totuodata si religiunea, câ o parte esenţiale a culturei adeverate, acela va fi ferice si scu-titu de ruinarea naţionale, pentrucâ elu atunci va fi inpacatu cu omenimea intrega si cu sine insusi. Sciinti’a
1	va castigâ cele materiali, era religiunea cele spirituali. Ambe aceste voru lucrâ conţinu un’a cu alfa, câ moralitatea, acelu angeru paditoriu alu genului omenescu, se ia dimensiuni totu mai mari, câ se pota sterpi totu ce e reu si putredu in corpulu natiuniloru; atunci apoi voru incetâ conflictele si sectele periculdse din siuulu poporaloru, atunci apoi va scadea numerulu renegatiloru, alu omeniloru corupţi si reutaciosi; si din contra se va înmulţi numerulu omeniloru consciintiosi, alu omeniloru morali, buni si culţi, cari se voru entusiasmâ la audiulu fapteloru nobile, măreţie si gloridse, carii voru intinde mâna de ajutoriu inocentiei oprimate, si cari se voru intorce cu ilispretiu de câtra totu ce este reutaciosu ; pentrucâ fâra de aceste recerintie nu esista aplecare si iubire câtra frumosu, bunu si dreptu, câtra aceste trei idei sublime si salvatore ale genului omenescu, care idei, deca se voru realisâ ore candu: atunci destinele poporaloru voru fi conduse de omeni demni, atunci omenimea va ajunge acea epoca fericita, care se numesce: etatea de auru.
Budapest’a, 8 Febr. st. n. 1880.
Georgiu Jlea jur. de a. I.
*) Rohl-Rezeiu o. c. pag. 370.
159
tore, presenti in capitala, inaltele curţi de cassa-tiune si de compturi, corpulu professoralu, delega-tiunile judetieloru si ale corpuriloru armatei, d. primariu cu consiliulu comunalu alu capitalei, curţile si tribunalele, inaltii funcţionari ai Statului si d-nii oficiari din armat’a permanenta, teritoriala, din re-serva si guard’a orasiendsca, cari nu erau supt arme.
101 tunuri anunciara pornirea A. S. R. Domnului dela palatulu Cotroceni spre a asista la Te-Deum.
A.	S. Regala veni la Metropolia iupreuna cu
A.	S. Ducele de Nassau, intr’o trăsură inclusa, precedată si urmata de unu plutonu de gendarmi călări. Pe totu percursulu, poporatiunea care se inbuldia pe strade, cu tote ca nu incetase a ploua, primi cu viue aclamatiuni pe Domnitoru, precum si candu trasur’a princiara ajunse la Metropolia.
După Te-Deum era se urmedie revist’a militară. Ploi’a nu incetase inca. Cu tote acestea bulevardulu furnica de lume, era dela ferestrile palatului Universităţii se aretau mii de capete frumose, câ-ci sexulu frumosu nu voi se scape acesta ocasiune de a mai vedea si saluta odata pe aceia, cari prin eroismulu loru făcuseră câ diu’a de 10 Maiu se fia atâtu de scumpa României. Din nefericire inse ploi’a nu inceta unu momeutu si pe la orele 10 si jumetate se anunciâ ca defilarea trupeloru s’a suspendatu.
In puţine momente palatulu Universităţii se desierta de numerosulu publicu, care aşteptase cu atâta bucuria sosirea trupeloru si toti se resipira pe strade.
La orele 11 si jumetate M. S. R. Domnitorulu primi la palatulu din orasiu, in sal’a Tronului, iu-congiuratu de cas’a Sa civila si militară si in pre-senti’a d-loru miniştri, felicitările delegatiuniloru judetieloru, la care respunse printr’unu discursu caldurosu.
La 1 ora d. a. s’a datu banchetulu din sal’a Teatrului. Decoratiunea salei era strălucită si de bunu gustu totu-de-odata, ghirlandele de verdetia si tricolorulu se amestecau de minune cu aurulu ornamenteloru teatrului. Trei renduri de mese, incependu din fondulu scenei transformata in salonu, pana la usia, conţineau aprope 400 de servise. In capulu meseloru din fundu era asiediata o mesa de-a curmezisulu, destinata M. S. R. Domnitorului si celoru mai inalti demnitari ai Statului.
Banchetulu fiindu datu de primăria ostirei, tote corpurile de armata din tidra aveau la acestu banchetu representantii loru, la care asistau si toti comandanţii superiori ai ostirei. Delegatiunile judetieloru, presiedintii curtiloru si tribunaleloru, toti funcţionarii superiori, cei mai insemnati comercianţi din Bucuresci, representantii corpului medicalii, ai corpului advocatiloru si ai celui professoralu, directorii principaleloru stabilimente de creditu asistau asemenea la acestu banchetu, celu mai mare din tote câte s’au datu pana acum de felulu acesta.
T6te lojele erau ocupate de miniştrii străini, resiedinti in Bucuresci, cu familiile loru, de familiile functionariloru superiori si de persone de di-stinctiune din tote classele, astfeliu in câtu sal’a, plina de susu până josu, de totu ce este mai di-stinsu in societatea nostra, presentâ unu aspectu admirabilu.
Veseli’a si in unele momente entusiasmulu erau generale. Pe la mijloculu banchetului, aparii in loj’a domnesca M. S. R. Ddînn’a insocita de A. S. ducele de Nassau si de demnele de onore. Conmesenii vediura pe Dbmn’a romaniloru, se sculara deodata toti in piciore, salutandu-o cu strigate si salve de aplause.
Spre sflrsitulu banchetului, M. S. II. Domni-toriulu ridica in termini patriotici si caldurosi unu toastu pentru fericirea si prosperitatea tierei. Lungi strigate de veselia primiră toastulu domnescu.
D. Cariagdi, primariulu capitalei, radicâ unu toastu pentru oştirea romana si pentru M. S. R. Domnitorulu, siefulu ei, aretaudu insemnatatea dilei de 10 Maiu, in care se serbedia mai cu osebire oper’a armatei si a Domnitorului.
D. ministru de resbelu respunse in termeni caldurosi la toastulu d-lui primara, inchinandu pentru orasiulu Bucuresci.
Cerulu nu ne părăsise cu totulu.
Pe la 3 ore d. a. ploi’a inceta si puţinu după aceea unu sore stralucitu lumina orasiulu inpodobitu. Surisulu cerului făcu se surida intreg’a capitala, si cei cari abandonasera ori-ce sperantia se inveselira din nou. Serbarea nu era perduta. Partea cea mai frumdsa a serbării avea se vina.
In adevera, nimeni n ar mai fi crediutu, câ după o di atâtu de plouidsa iluminatiunea va reuşi atâtu de bine si stradele capitalei voru coprinde unu publicu atâtu de numerosu si de voiosu. Numai
OBSERVATORIULU.
! foculu entusiasmului pentru o di atâtu de mare, iu care totu ce simte romanesce trebue se se bucure, a potutu se faca, câ veseli’a se fia atâtu de generala. Inca dela 7 ore si jumetate stradele furnicau de publicu, era după 8 6re cu greu mai potea străbate cine-va pe Bulevardu si pe calea Victoriei.
A descrie iluminatiunea cu de-amenuntulu, a enumera aci tote casele si magasinele care escelau prin frumsetiea iluminatiunii ne-aru fi aprope cu nepotintia, câ-ci nu puţine erau acele cari prin podob’a si splendorea ce infatisiau atrageau deose-bit’a atenţiune a trecetoriloru. Puţine erau numai acelea care nu iluminaseră de locu, pe care nu le vomu numi. Ele n’au potutu micsiorâ de locu strălucirea generala si deca le place intunereculu nu le poţi inpune lumina.
La 8 ore si jumetate, M. M. L. L. Regale cu A. S. ducele de Nassau, intr’o trăsură de gala cu patru cai, porniră dela palatu si percursera stradele capitalei in mijloculu celoru mai entusiaste urări ale poporatiunii, care se intrecea a aclama pe iubiţii Suverani. Mulţimea era asia de mare si de desa, in câtu trasur’a princiara nu potea inaintâ de câtu forte incetu si opriudu-se neconteniţii. Veselia si buna-vointia străluceau pe feciele A. A. L. L. Regale Domnulu si Ddmna. Grati’a care distinge pe iubit’a nostra Suverana parea a se manifesta a-sera mai multu de câtu ori candu. Pe la 10 ore A. A. L. L. Regale se intbrsera, la palatulu din capitala si, după câtu va timpu, se arat ara pe balconu; in totu timpulu câtu fura visibili publicului, urările cele mai caldurose nu incetara. Peste o jumetate de ora A. A. L. L. Regale porniră la palatulu dela Cotroceni.
Mii de trasuri, atâtu birje câtu si ecliipagiele cele mai frumose, incarcate de publicu, formau pe calea Victoriei doue şiruri neterminabile, din care unulu se misîca intr’o direcţiune, era celalaltu in direcţiunea contraria, era trotoarele semenau cu doue torente de omeni care cauta se isi faca locu unulu printr’altulu. Musicele militare mariau veseli’a generala, unele strabatendu stradele, altele cantandu la palatulu Domnescu, pe piati’a Teatrului si la gradin’a Episcopiei.
După 10 ore mulţimea incepu a se rari si la miediulu nopţii capital’a isi reluase aspectulu seu obicinuitu.
Astfelu se serbatori diu’a de 10 Maiu cu totu timpulu nefavorabilu. Ce ar fi fostu, deca dimineţi’a dilei de ieri ar fi fostu câ dupa-amiedia !
înalt u or dinu de di.
Oficieri, supt-oficieri, caporali si soldaţi!
Diu’a de diece Maiu este indouitu scumpa ânimei Mele; in acesta di am intratu câ Donmu in ca-pital’a României, si totu la diece Maiu tier’a a deveniţii independenta, gratia eroismului vostru.
Pe câtu a fostu inse de mare glori’a care a incoronatu silintiele vostre, pe atâtu este de grea missiunea d’a pastrâ neatinsu sacrulu depositu pusu de acum inainte supt scutulu patriotismului vostru.
Sunt sicuru câ veţi fi totu-deauna pătrunşi de iualt’a missiune ce ve incumba, si câ Romani'a va găsi pururea cea mai poternica garanţia in devo-tamentulu si in îndeplinirea datoriei vostre.
Se traiesca Romani’a.
Se traiesca armat’a romana.
Datu in Bucuresci, la 10 Maiu 1880.
Car o lu.
I). C. A. Rosetti a primita din partea clubului comerciantiloru si meseriasiloru romani din Jasi urmatorea telegrama :
D-lui C. A. Rosetti, presiedintele Camerei.
Membrii clubului comerciantiloru si meseriasiloru romani din Jasi plini de stima si încredere in D-v. vechiu luptatoru pentru libertăţile poporului si ale tierei nostre, ve roga se bine-voiti a i repre-sentâ la serbarea naţionala de mane si a depune la picidrele Altetieloru Regale Domnului si Domnei caldurosele nostre urări.
Presiedinte: Alecu Vasiliu.
Secretara : Const. Chiri la.
La acesta telegrama d. Rosetti a respunsu prin urmatorea :
„Am presentatu Altetieloru Regale caldurosele si romanescile vostre urări de fericire.
Am avutu onorea de a fi insarciuatu a ve transmite multiamirile Altetieloru loru Regale si a ve incredintiâ câ propăşirea conierciului si a industriei romane a fostu si va fi un’a din cele mai necurmate dorinti si preocupări ale Altetiei S. Regale Domnulu Romaniloru.
Pentru insarcinarea ce mi-ati datu si cuvintele magulitore cu care ati insocitu-o, sunt o onore pentru care ve rogu se primiţi simtimentele mele de recunoscintia.
Deca câ fostu comerciante si primu staroste puţinu amu facutu pentru deplin’a propăşire a co-merciului si a industriei, v’asicuru câ nu credinti’a mi-a lipsitu, ci pedicele au fostu mari.
Voi luptâ, pe câtu voi mai trai; dera isbend’a cea mare ve este asicurata, câ-ci ve cunosceti da-toriele si drepturile, si aveţi cu voi junimea cea patriota care, cu voi inpreuna, va face câ Romani’a se devie in curendu si prin comerciulu si industri’a ei, libera si independenta/
C.	A. Rosetti.
Raportulu d-lui ministru de interne câtra M.
S.	R. Domnulu.
Prea Inaltiate Domne,
Diu’a de 10 Maiu, aniversarea suirei pe Tronu alu Măriei Vostre Regale, este o îndoita di de ser-batore naţionala. Romani’a intrega va participă la acesta veselie.
O parte din poporatiunea orasiului Focsiani, victim’a teribilului incendiu, care ’i a consumatu avutulu, va fi singura in doliu. Spre a i se alinâ dar suferinti’a, spre a o face se participe si dens’a la acesta serbare, spre a uitâ si ea, in acesta di mare, durerea legitima de care e coprinsa, am ceruţii dela consiliulu ministriloru a’mi deschide unu alu douilea creditu estraordinariu de lei 20,000 spre a veni din nou in ajutoriulu acestoru victime, si consiliulu, prin jurnalulu incheiatu in siedinti’a dela 7 Maiu, subt Nr. 1, aprobandu’mi acestu creditu, am onore a supune citatulu jurnalu la inalt’a aprobare a Măriei Vostre Regale, presentandu-Ve spre semnătură si alaturatulu decretu.
Sunt, cu celu mai profundu respectu, Prea Inaltiate Domne,
Prea plecatu si prea supusu servitoriu,
Ministru secretariu de Stătu ad-inte-rimu la departamentulu de interne,
I.	C. B r a t i a n u.
1880, Maiu, 7.
Corespondentie particularie ale „Observatoriului".
—	O corespondenta mai vechia „De langa fiorin en tul u lui Buteanu,“ adeca din comit. Zarandu, despre modulu cum in comun’a Iosasielu candidaţi fiindu doui romani si unu unguru trimisu acolo inadinsu dela Aradu, acesta ajutatu de doui preoţi romanesci, fu alesu cu maioritate, in loculu lui C. T. Blidariu, de-stituitu pentru abusuri. Acea corespondenta nu s’a publicatu din caus’a personalitatiloru coprinse intrens’a. De altmintrea on. dn. corespondente pote fi convinsu despre doue inpregiurari forte triste si anume: a) câ din comunele fostului comitatu Zarandu vinu câ de doui ani incoce, aprope atâtea soiri si plansori despre diverse blastematii câ si din comitatulu Hunedorei, din ale Banatului, din Marmati’a si din Tier’a Oltului; b) câ deca ar fi câ se inregistramu tote seandalele si abusurile câte se comitu la alegerile de notari comunali, amu fi condamnaţi se sacrificamu acelora, celu puţinu a patr’a parte din fiacare Nru alu diariului nostru, ceea ce nu ar suferi publiculu cetitoriu. Repetimu si acilea observa-tiunea de alta data: Sistem’a politicei actuale este mam’a acelui modu de alegeri. Sunt pre bine cunoscute si căuşele, pentru care unii popi nu voiescu notari de romani, precum de alta parte este totu asia de bine sciutu, câ unii din aceştia nu merita nici o crutiare.
—	Din comun’a Dane si u (Villa Dionisii, Dun-nersdorf) ne venise cu dat’a din 1/13 Aprile a. c. o apologia, prin care on. donmu parochu locale se apara contra lovituriloru date asupra’i in Nrii 29 si 32 ai „Telegrafului romanu“ cu adaosu, câ confraţii dela acelu diariu ar fi refusatu publicarea, prin urmare câ d-sa fu necessitatu a recurge la unu altu organu de publicitate. Apologi’a scrisa desu, pe 7'/« pagine formatu folio, de altmintrea in stilu destulu de bunu si in tonu moderatu, de si dorerosu, se inverte mai tota pe lângă apararea personei dini parochu de antacuri si suspitiuni continuate de câţiva din caus’a unui docente anume Joanu Ben-dorfeanu, despre care se arata, câ comun’a nu’lu mai voiesce din causa câ dâ examene rele, câ inse acelasiu este sustînutu de auctoritatile superiori. Nenumerate sunt reclamatiunile de natur’a acestora indreptate nu numai câtra ordinariatulu din Sibiiu, ci si câtra altele de tote confessiunile din tiera, precum si câtra inspectoratele regesci, asupra docentiloru dela scolele necon-fessionali, ba si asupra unoru professori gimnasiali; este prin urmare preste potintia, câ in diarie mici se incapa discussiuni personali atâtu de lungi numai din caus’a unoru docenţi, sau leneşi, sau escessivi, ori numai prosti, câ-ci in acestu casu abia ar mai remanea locu pentru alte publicatiuni forte necessarie si chiaru ardietorie, care interessedia pe publiculu intregu, sau incai pe o parte mare de lectori, pre candu dissensiunile personali disgusta si pe acei puţini câţi le voru fi citindu, fiindu-câ pe lânga-ce au numai interessu locale, apoi si semena câ ou cu ou celoru ce se intempla in alte comune. Preste acesta citindu noi apologi’a dsale cu tota aten-
160
OBSERVATORIULU.
tiunea, ni se pare câ nu ar avea vreo causa de a se teme asia tare de nu sciu ce vendetta ce s’ar provoca prin denuntiari raiserabili, la care nu s’au aflatu omu pe pamentu că se le pota infrenâ si ale dă de capeteiu. Deci se dica si dsa cu psalmistulu: Dreptulu de audiulu reu nu se va teme.
Sciri diverse.
—	(Aniversare rara.) P. Protopresbiteru
alu Sighisiorei Zac har ie Boiu a serbatu Joi, in 8 Maiu, in sinulu familiei sale, aniversarea anulu 80. Veteranulu protopresbiteru e sanetosu si traiesce fericitu dinpreuna cu soţia sa in alu 57 anu alu căsătoriei loru.	(Telegraf, rom.)
—	(Spargere.) In noptea din 16—17 Maiu nisce făcători de rele au spartu zidulu din dosulu cancelariei comunale din Yintiulu de josu si strabatendu inlauntru s’au incercatu a sparge o cassa Wertheimiana, in care pre lângă alte documente se află si o suma de 6—700 fl. v. a. Hoţii n’au potutu desface decâtu numai o parte a cassei, din causa câ seu le au lipsitu timpulu necessariu, seu instrumentele, si asia nu si-au potutu ajunge miserabilulu loru scopu. Incuietorele cassei fiindu intiepenite asia, câ nu s’au mai potutu deschide cu chieile proprii, au fostu tramisa la Alb’a-Juli’a pentru câ se o reparedie acolo.
—	(Multiamita publica) Biseric’a gr.-cath. din M u r e s i u - U i 6 r ’a a primitu, in timpulu din urma, multe si frumose daruri dela credintiosi iubitori de frumseti’a casei Domnului. D-lu Nicolau Oprea, proprietariu in Dev’a ne au surprinsu inse in dilele trecute cu cele mai pretiose daruri si adeca: cu unu temîiariu si navicula de argintu, aduse din Vien’a, in pretiu de preste 100 fl. v. a. pentru cari prin acesta i se aduce multiumit’a cuvenita.
Muresiu-Uior’a, 25 Maiu st. n. 1880.
Curatoratulu bisericei.
—	(Trupa teatrala romanesca in Cernăuţi.) Cu dat’a din 22 1. c. ni se inpartasiesce din capital’a Bucovinei, câ de câteva dile au sositu acolo o mica trupa de actori romani, subt direcţiunea d-lui Ghermanu Popescu. Parte din acesta trupa face si cunoscutulu tenoristu Nicolau, care in representatiunea din 22 Maiu au cantatu intre altele si romantiele „Mafea tradare“ si „Ultimele momente ale căpitanului Valter", (mortu in lupt’a pentru neaternarea României.) Cu tote câ trup’a este mica, adaoge d. corespondentu, totuşi ne bucuramu candu ni se da ocasiune se potemu audi din candu in candu versulu romanu, resunandu de pe scen’a teatrului din Cernăuţi, care mai multu timpu este ocupata de trupe germane si rutene, de câtu de cele roman esci.
Noi intrebamu, pentru ce d. M. Pascaly seu d. Jonescu nu mai făcu din candu in candu câte-o escur-siune teatrala si prin insetatele provincii romanesci Bucovin’a si Transilvani’a. Se temu ore câ nu isi voru află socoteal’a ? Acesta nu ar fi nici o pedeca, pentru câ ori de câte ori o trupa de actori au visitatu aceste provincii abandonate, ele totudeauna si-au aflatu socoteal’a si au fostu primite cu entusiasinu. Voru fi deci alte consideratiuni de oportunitate, pe care de si le ghîcimu, dar’ nu le aprobamu, pentru câ nu sunt actuale. Precum trup’a actoriloru dela teatrulu ungurescu din Clusiu s’au dusu la Vien’a, pentru câ se dea acolo representatiuni forte bine cercetate in Ringtheater, si precum alte trupe de actori si artişti nomade visitedia pe fiacare anu provinciele nostre, pentru ce ore se nu pota face acesta si o buna si bine-organisata trupa romanesca ? Din simpl’a causa, pentru câ ne amu in-strainatu unii de alţii si pentru câ ne suntemu indiferenţi.
—	(Alienaţiune.) In diu’a de 24 1. c. cunoscutulu generalu de cavaleria principele Wilhelm Montenuovo au fostu condusu in spitalulu pentru alienaţi din Dobling de lângă Vien’a. Principele Montenuovo este nascutu la 1821 si au fostu fiiulu fostei odiniora imperatese a Fraudei, arcliiduces’a Mari’a Louis’a, căsătorită pentru a dou’a ora in casatoria morganatica (de mân’a stenga) cu contele Adam de Neipperg. Principele au facutu o strălucită cariera militară si au fostu decoratu cu ordinulu Măriei Teresiei pentru purtarea .sa in eampani’a din 1848. In anii după 1860 au fostu comandanţii militariu alu Transilvaniei. La anulu 1866 au fostu denumitu de coman-dantu militariu alu Boemiei si mai tardiu capitanu alu trabantiloru gardei de corpu. Este unu secretu pubiicu, câ in anii din urma principele traiâ intr’o stare finan-tiara câtu se pote mai derangeata, si acesta au si fostu caus’a, câ au trebuitu se se retraga cu totulu din viati’a publica. FamilPa sa si a repausatei sale soţia, care fusese din fauiili’a princiara Battbyânyi, adusera mari
sacrificie pentru de alu rangea pe principele, fâra inse câ se fia ajunsu la unu resultatu multiumitoru.
—	(D u e 1 u.) Totu in diu’a de 24 Maiu au avutu locu, in Kaposztas-Megyer in apropiere de capital’a Ungariei unu duelu intre fostulu subsecretariu de stătu dela ministeriulu de interne, faimosulu comite Victoru Zichy-Ferraris, cunoscuţii din scandalos’a afacere avuta cu diuaristii Asboth si Verhovay si intre corniţele Ste-fanu Karolyi. Corniţele Zichy-Ferraris au fostu vulueratu de morte, trecendu’i glontiulu prin peptu in apropiare de stomacu si esindu’i prin partea stingă aprope de ănima. Deca nu ne insiela memori’a, apoi acesta este alu vreo 25 duelu ce s’au intemplatu in decursu de unu anu in Ungari’a si Transilvani’a, ceea ce este unu semnu, câ atmosfer’a sociala a unguriloru este viciata si putreda.
—	(Unu nou di u ar iu.) Incepeudu cu diu’a de 10 Maiu a. c. au aparutu in Focsiani unu nou diariu politicu subt titlulu „Putn’a“, alu cărui directoru este d. professoru N. Tipeiu, de origine transilvanenu. Dia-riulu apare de doue ori pe septeinana in formatu cam câ „Observat.11 nostru. Programulu noului diariu este liberalu-moderatu si promite a se interessâ si de afacerile romaniloru de dincoce de Carpati.
Noi salutamu cu viua bucuria pe noulu colegu, i dicemu bine-ai-venitu si i dorimu viatia lunga si succes-sulu celu mai completu.
Pretiulu de abonamentu este pe anu 15 lei, pe Va anu 8 1. pe 3 luni 4 lei.
Pentru strainetate se adaoga porto postalu. A se adressâ la administratiunea diariului in Focsiani, tipo-grafi’a D. Samolada.
Locu deschisu.*)
Sibiiu, 5 Maiu 1880.
Multu onorate d-le Redactorul
De multu n’amu mai luatu pen’a amâna, câ se scriu câte ceva de interesu mai generalu.
Ocupatiunea mea, fiindu economi’a, făcu numai notitie, era de alte lucruri mai mari nu m’amu inter esatu.
Dara câte odata vinu intemplari in vieti’a omului, cari pe omulu celu mai flegmaticu ilu scotu din flegma, candu vede ticalosi’a, care se intempla in popo-rulu nostru, resultatu alu crescerii sale morale conduse de omeni fâra nici o crescere.
Voiu d-le Redacloru, se descriu o intemplare din Aciliu, lângă Saliste, de unde pote n’a mai esitu nici odata nimicu in publicitate. Nici n’a potutu esl asia ceva, de orece acolo până eri alaltaeri n’a avutu nimenea sciintia de carte. Acum inse, e dreptu, câ au esitu acolo câţiva tineri, cari făcu onore prin portarea si cu-noscintiele loru acestei comune, si aceştia sunt doui fraţi Ivanu, unulu notariu comunalu acolo, altulu inve-tiatoriu in Saliste si I. Metiu fostu invetiatoriu-directoru in Resînari.
Mai este acolo si feciorulu popii, carele a trecutu prin scola, dar scol’a n’a trecutu prin elu.
Acolo omenii au fostu iobagi si servilismulu ioba-gescu li se cunosce in diu’a de astadi.
6meni, in mare parte, cari nu cugeta nimicu la viitoriulu loru si alu familiei loru, nici in respectu inte-lectualu moralu nici materialu.
Dara se vinu la obiectulu ce mi-amu propusu a scrie.
La Dominec’a Tomii s’a facutu acolo alegere de capelanu pe lângă parochulu de acolo, omu de altmintrea nu betranu de ani, dar betranu de constituţia corporala, resultatu alu vieţii sale neregulate. La postulu acela au fostu doui concurenţi, ambii născuţi din Aciliu, si anume, d-lu I. Metiu fostu invetiatoriu-directoru la scol’a din Resînari, barbatu inteligentu, moralu si tare diligentu — si insusirile acestea nu i le pote denegâ nimenea, carele ilu cunosce bine — si alu douilea con-curentu a fostu I. Popoviciu, feciorulu parochului actualu.
Facendu asemenare in tote privintiele intre aceşti doui concurenţi rivali, vini la mirare, cum I. P. se pote pune alaturea cu I. M. deca celu dintâiu are câtu de puţina judecata. Dara reutatea omeniloru merge departe. — I. P. e feciorulu popii si totuodata dascalu in Aciliu. Plat’a si-o ia candu dâ D-dieu; mai dâ câte odata si aldamasie; tatalu-seu mai omenesce pe omeni cu beutura. le laşa din stol’a sa indatinata si câ urmare a acestoru corumperi, la alegerea de capelanu, vedi numai câ I. P. intrunesce o mare maioritate de voturi fatia cu I. M. carele e cu multu mai superioru in tote privintiele de câtu I. P.
Multu m’amu miratu de acestu resultatu si amu intrebatu pe unii omeni, câ pentru ce au votatu asia ticalosiesce V lata ce respunsu amu primitu, firesce dela cei din partid’a Iui I. P. Noi cunoscemu pe I. P. câ-ci elu e câ si noi, dara d-lu Metiu a fostu totu dusu de acasa si cu densulu n avemu asia indrasnela câ cu Ionu popii; noi scimu câ d-lu Metiu e mai invetiatu de câtu Ionu Popii si e omu de omenia, dara la satulu nostru ne pote face slujba si Ionu popii.
Auditi motive! — Inir'adeveru I. P. e de totu ru-stificatu si slujb’a in biserica o va pote ceti, dara noue ne trebue preoţi mai luminaţi decum pote judecă po-porulu si deca Ven. consistore se voru tine in punctulu acesta de liter’a legii, atunci mulţi teologi harnici se
*) Pentru articlii ce esu sul) acesta rubrica, redac-tiunea nu ia nici-o respundere asupr'a sa. Red.
voru dâ inapoi, preferinduse de câtra poporu cei debili si urmarea va fi, câ vomu avea inca multu timpu preoţi necorespundietori chiamarii loru.
Amu intielesu totu atunci, câ concurentulu I. P. ar fi promisu, câ va dâ poporului după alegere doue buti de vinu si câ acesta e adeveratu, me intaresce in-pregiurarea, câ biseric’a a fostu indesuita de omeni, după cum n’a fostu nici odata.
Au fostu la biserica omeni, cari nu mergu la biserica cu anii si pe viitoriu nu’i mai vede nimenea la biserica, fiindu presenti preste 150 barbati {pe candu Duminec’a si serbatorea nici odata nu mergu la biserica mai multu de 30 până 40 barbati.
îmi iau libertate a atrage atenţiunea Ven. Con-sistoriu din Sibiiu, rogandu’lu in interessulu prosperarii nostre naţionale, rogandu’lu, câ se nu sufere astfeliu de neorendueli si la o astfeliu de alegere se se servesca de lege cu tota rigorea, cu atâtu mai virtosu, câ-ci amu intielesu, câ si tatalu concurentului I P. a mintitu pe omeni si asia in contra acestuia ar fi de doritu a
se aplică §.18 din Regulamentul u pentru parochii..
Unu martore ocularu
Preţuirile cerealeloru
si altoru obiecte de traiu au fostu la
25 Maiu st. n. in Sibiiu :
Grâu, după cualitati ....	... 1	hectolitru	a.	8.50-9.50
Grâu, amestecatu		• . . t			7.	8.-
Secara 					5.40—5.80
Papusioiu			V	7>	4.60-5.—
Ordiu					4.60-5.-
Ovesu					3.60—4-—
Cartofi			>1		2.50—3. -
Mazare			Jy		7.	8.-
Linte 			yy		12.—13 —
Fasole			yy		6.	7.-
Lardu (slănină)				yy	37.-40.-
Untura (unsore topita) . . .		yy	yy	28.-29.—
Carne de vita			yy		44—16
Oua 10 de					
Cursulu bursei din Vieu'a si Pest'a
in 26 Maiu st. n.
	Vien’a	Pest’a
Reut’a de auru		105.90	105.95
I emissiune de oblig, de stătu dela drumulu de feru orientalu ung			82.50
II emissiune de oblig, de stătu dela drumulu de feru orient, ung		100.-	99.75
Oblig, de stătu dela 1876 de ale drumului de feru orient, ung			87.—	87.50
Inprumutulu drumuriloru de feru ung. . .	125.50	126.50
Obligaţiuni ung. de rescumperarea pamen-tului 		94.30	94.25
Obligaţiuni ung. cu clausul’a de sortire . .		.		93.50
Obligaţiuni urbariale temesiane		93 50	93—
Obligaţiuni urb. temesiane cu clausul’a de sortire			92 25
Obligaţiuni urbariale transilvane ....	93—	93.—
Obligaţiuni urbariale croato-slavone . . .	96.-	—.—
Obligaţiuni ung. de rcscumpararea diecimei de vinu 		92.—	92.75
Datorie de stătu austriaca in chartie . . .	82.45	72.50
Datoria de stătu in argintu		73.15	73.25
Rent’a de auru austriaca		88.33	88.50
Sorti de stătu dela 1860 		129.25	130—
Acţiuni de banca austro-ung		832—	836—
Acţiuni de banca de creditu ung		277—	279—
Acţiuni de creditu aust	* . .	264.50	265 25
Sorti unguresci cu premii		——	110.50
Argintu		—.—	—.—
Galbini imper		5.59	5-58
Napoleondorulu		9.40	9.39
100 maree nemtiesci		58.15	58.10
Cursuri de Bucuresci in Lei noi (franci).
14 Maiu st. v. 1880.
Obligaţiuni rurali din 1864 cu 10%....................I* 85.% b.
Inprumutulu Oppenheim (Londra) din 1866 cu 8% . „ 108.60 „ Obligaţiuni dominiali cu 8%...........................,, 104-*/« ,,
—	Creditu fonciariu rurale cu 7°/0....................»,	99.9/4	„
—	Creditu fonciariu urbanu cu 7° 0......................„	93.%	„
Inprumutulu municipale alu capitalei din 1875 cu 8%	„ 101.1/* •*
Acţiunile caliloru fer. rom. (Berlin) din 1866 cu 5° 0	„	53.—	„
Obligaţiuni din 1868 cu 6%...............................„	99 90	„
Priorităţi cu 8%......................................... 117-50 „
Acţiunile bancei Romani’a din 1869	...............„ 330-— „
Daci’a, comp. de aseeur. din 1871 act. (fr. 500) 8%	„	—.— „
Romani’a, compania de aseeur., din 1875 cu 8% act.
(200 1.) platitu 100.............................„ 72.— „
Rent’a romana din 1875	............................. 75.— „
Diverse :
Argintu contra auru.......................................... 4%%
Bilete liipotecarie......................................... 3°/*
Florini val. austriaca................................„	2-14 „
Rubl’a de chartie........................................... 2-60	„
Anuntiu literariu.
Au aparutu de subt tipariu si se afla de vendiare la W. Krafft in Sibiiu opulu :
tResbelulu orientalii ilustratu
de
Dr. A. P. Alessi si Massimu Popu.
Pretiulu eleg. legatu 8 fl. v. a.
Pe câtu va mai ajunge inca marginitulu numeru de esemplare din premiulu coloratu „Ocuparea Plevnei“ cumpărătorii acestui opu ilu voru primi gratis, era cei cari voiescu a’lu avea incadratu, voru avea a mai plaţi
2 fl. 70 cr. v. a.
Paul Cieslar,
(18) 2—12	librariu — editoru in Graz.
Editoru si redactoru responsabilu: Gk Baritiu. Tipariulu lui W. Krafft.