Observatoriulu ese de doue ori in septemaua, Mercurea si Sambat’a.
Pretiulu
pentru Sibiin pe l anu intregu 7 fl., pe G luni 3 fl. 50 cr., dusn la casa cu 1 fl. mai multu pe anu; — trimisu eu post’a in laintrulu monarchiei pe 1 anu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In străinătate pe 1 anu 10 fl. s6u 22 franci, pe 6 luni 5 fl. seu 11 franci. — Numeri singuratici se dau cite cu 10 cr.
Diariu politieu, national-eeonomieu si literarii!.
o -'
Anulu III.
Ori-ce inserate,
se platescu pe serie seu linia, cu litere merunte garmondu, la prim’a publicare câte 7 cr., la a dou’a si a trei’a câte 6 cr. v. a. si preste aceea 30 cr. de timbru la tesau-rulu publicu.
Prenumeratiunile se potu face in modulu celu mai usioru prin assemnatiunile poştei statului, a-dressate de a dreptulu la Redac.tiu-nea Diariului
„Observatoriulu" in Sibiiu.
v _________
Nr. 35.
— Sibiiu, Mercuri 30 12 Maiu. —
1880.
, Luptele pentru limb’a naţionala.
II.	Universitatea din Prag’a. Cechii vedu in germanisarea universitatiei din Prag’a, calcarea legei fundamentale si o sila cumplita, de si numai indirecta, de a invetiâ fâra voi’a loru a dou’a limba a patriei. Acesta inpregiurare ’i revolta cu atâtu mai multu, cu câtu este sciutu, ca pentru vreo 7 milione de germani locuitori in Cis-laitani’a existu 5 (cinci) universităţi germane, din contra 5 milione de ceclii din Boeini’a si Moravi’a n’au nici-una. Germaniloru le place a se lauda cu limb’a loru, câ si cum aceea ar fi predestinata dela D-dieu pentru propagarea sciintieloru; cechii inse le aducu aminte in termini cam ordieni, câ pana pe la 1813 chiaru classele cele mai cultivate din Germani’a vorbiau intre sine multu mai bucurosu francesce de câtu in limb’a loru naţionale, pe care o ţineau de forte aspra si saraca. Nu câ limb’a cecha ar fi vreo limba dulce si frumosa, câ numai frumosa nu este, ea inse nu cede multu celei nemtiesci, si apoi — orice omu nestricatu isi iubesce pe mama-sa, frumosa ori urita, care l’a nascutu si crescutu, mai multu decâtu pre tote mamele din lume. Numai bastardii, copiii din flori si vagabundii se genedia a’si numi pe părinţii loru, precum le este rusîue renegatiloru trădători a isi spune originea loru naţionale.
Universitatea din Prag’a este cea mai vechia din tote universităţile acestei monarchii. Fundata mai antaiu de Carolu IV, inavutita de Ferdinandu
I.	in secol. 16-lea si mai tardiu de Ferdinandu III., limb’a ei a fostu, precum de sine se intielege, câ in tota Europ’a cea latinesca, si numai cam dela 1780 incdce limb’a germana ocupandu’i loculu prinse si radecini, atâtu din causa câ cechii dor-misera, câtu si in urrn’a pressiunei venite de susu si a neconteniteloru resboie secularie, prin care Boemi’a fusese devastata si adusa la marginea perirei. Intr’aceea totuşi cărturării boemi incepu-sera a se deştepta inca din dilele Măriei Teresiei; dara sub pressiunea sub care gemeau si ei, părăsiţi pe unu timpu, câ si noi romanii pentru totudeauna, de o parte mare a familiiloru aristocratice, ba inca persecutaţi de câtra renegaţii loru, intocma precum ne vedemu noi persecutaţi până in dio’a de astadi de câtra renegaţii nostrii, n’au fostu iu stare se faca progresse mai iuti si mai întinse până in anulu 1848. Totuşi acelu anu
Foisiora „Observatoriului“.
Batali’a memorabila din „Campulu panei“ la a. 1479.
(După traditiune.)
La anulu 1479 Octobre 13. 40,000 de turci ajunseră in „Campulu panei“ incarcati cu prad’a ce luasera din patri’a devastata. In fruntea loru aveu pe Ali-beg. Aci ’i intimpinâ voivodulu Ardeiului Stefanu Bâthory cu oste de secui, unguri, romani si sasi, care relative era puţina, fatia cu numerulu turciloru pagani. Turcii luara positi’a dealungulu „Apei vinerei“ pe partea de câtra Cior’a si Balomiru. Ardelenii luara positiune asia, câ sasii ocupară locu in arip’a steuga câtra Muresiu; secuii ocupară costele Piscintiului; era oştea compusa din romani si unguri luâ locu in mijlocu, unde era si insusi Bâtory.
Desu de diminetia sunendu signalulu de batalia, turcii se arucara cu tota furi’a asupra centrului, care se tienîi bine, ce observendu Ali-beg comandâ atacu la arip’a stenga. Saşii nepotendu suferi marea perdere de sânge si necapetendu ajutoriu nou, incepura a fugi cau-sandu prin fug’a loru disordine si confusiune dealungulu intregei linie de batalia. Ardelenii fura batuti, Bathory insusi fiindu ranitu de abia scapă cu vietia la Orasci’a. Turcii nu’lu urinara, ci multiamiti cu resultatulu, se apucara a serba triumfulu dilei pe o pagisce frumosa unde si până astadi se arata nişte gropi, unde se ar fi intemplatu acelu ospetiu.
Campulu pan ei se afla in fos^ulu scaunu alu Orasciei in Transilvani’a-Ardelu, Siebenbtirgen, Erdely pe lini’a Muresiului intre Orasci’a si Alb’a-Juli’a. delii cea dintaiu 2 mile departe, er’ dela a dou’a 3—5 mile, si nu lângă Turd’a cum scriu mai toti historicii din Ro-mani’a si jidovii geografi din Vien’a si Bud’a-Pest’a.
alu mantuirei află pe cechi preparaţi neâsemenatu mai bine decâtu aflase pe romani. O parte din aristocraţi’a inalta a cechiloru se intorse si se alaturâ la eorpulu naţionale. Intr’aceea părinţii si moşii Ioni fuseseră aiâtu de iutielepti, câ pe langa-ce isi iupartira mai multe mii de fii intre armata, cleru si funcţionari de stătu, pe cei mai mulţi ii preparara pentru agricultura, industria si comerciu; in cetati si orasie nu lasara se domine numai germanii, ba in multe din acelea n’au potutu străbate nici-odata elementulu germanu. In Boemi’a vei afla mulţime de familii, care daca au de ex. câte 4 fii, unulu din ei se alege popa, altulu oficiariu. alu treilea functionariu civile, alu patrulea comei ciantu, industriariu sau agricultoru, si d-lui oficiru, protopopu ori canonicu nici va trece prin minte a se renega de frate-seu, plugariu, mesariu ori pantofariu, sau de celu ce va fi ajunsu conductoru la vreo cale ferate etc. Pe acesta cale cechii isi creara o classe forte numerosa de burgesia, dra in manile comerciantiloru si fa-bricantiloru cechi se afia avuţii cu sutele de milione.
Classele bogate nu stetera acilea, ci dupace vediura câ germanii se porta totu mai vrasniasiesce câtra naţiunea loru si câ declara Boemi’a de provincia destinata a se incorporâ la Germani’a, isi scuturară din nou pungile si infiintiara o u n i v e r-sitate technica cu limb’a cecha (bohmische Hochschule), apoi storsera si la universitatea cea vechia a sciintieloru câteva catedre totu cu limb’a cecha. Ei inse nu voru nicidecum se capituledie cu atâta, ci pretindu, câ tote catedrele germane se aiba si catedre paralelle cu professori de naţionalitatea loru. După scirile mai recente samena forte, câ cechii isi voru ajunge si scopulu acesta.
In petitiunile naţionali romanesci din anii 1849—1850/1 se coprinde si cererea de a se in-fiintiâ o universitate romanesca in Transilvani’a. Atunci austriacii au respunsu, câ romanii nu sunt matori pentru universitate, era in Juliu 1852 pre candu s’a repetitu aceeaşi petitiune, li s’a respunsu cu calcarea cancelariei mitropolitului Alexandru Siulutiu si a locuintiei lui Joanu Maiorescu in Vien’a. Denuntianti esplicasera acea petitiune câ semnu de rebelliune; gubernatorulu C. Schwarzenberg crediii, insielâ pe Siulutiu la Alb’a-Juli’a, era sbirii sei in aceeaşi di se furisiara in resiedinti’a lui.
„Campulu panei “ e unu siesu (plaiu) frumosu cu o clima dintre cele mai sanetose, prin elu curge ap’a cristalina a Vinerei, care scobora din munţii Cugierului, adueendu de multe ori lemne de focu si lucru, pe altu locu trece Muresiulu. Pe acestu campu se afla comune numai cu-ratu romanesci, dintre care unele făcu onore natiunei nostre si punu in respectu pe ori-care strainu. Marginile lui firesci sunt: la apusu pretutindenea Muresiulu si dincolo de elu deluri mari si muuti acoperiţi cu păduri frumose; lu media-di o spinare de delu, ce scobora din munţii Cugierului si se intinde pana in Muresiu; ea se numesce „cost’a Piscintiului “; la resaritu si nordu asemenea unu delu numitu delulu „Ciorei*; ambele au si mai multe numiri, câ Nilulu Africanu. Juru inpregiuru se vedu pretutindenea păduri mari, unele chiaru seculari.
Tînendu in josu spre Muresiu dai de O r a s c i 'a (Broos-Szâszvâros,) er’ in susu ajungi la Vin tiu lu de josu (Alvincz), si mai departe la Alb’a-Juli’a (Karls-burg, Gyula-fehervâr, Karoly-fehervâr, Belgaradu).
Bâthory striintoratu reu rogase pe Paulu Chine-zulu banulu Timisiorei se’i vina intra ajutoriu. Acesta si porni indata si afiandu de insufletirea turciloru cugetă la una stratagema. Dreptu aceea o parte a ostei si-a indreptat’o prin păduri câtra Romosu, Vaideiu, era cealalta inaintâ pe subt marginea paduriloru in direcţiune câtra Campulu panei. Fiacare soldatu primi ordinu a se inbracâ cu frundia verde, tînendu câte o crenga mare in mâna. Ajungendu la delulu Piscintiului de unde se potea observâ oştea turcesca incepura a face marsiu atâtu de linu, câtu se nu pota observâ nimenea mişcarea loru.
Sentinel’a turcesca ce stâ la postu, observandu mişcarea padurei câtra elu, facă cunoscutu comandantelui, câ „padurea se mişca.“ Comandantele iuse cam in risu vru sei pedepsesca timiditatea, dreptu aceea ilu schimbă si numai de câtu ilu lipsi de viatia. Noulu vigilu rapor-
Universitatea „lui CogalnicâmU infiintiata la Jasi si demonstratiunile intempestive ale junimei, făcute la mormentulu lui Stefanu, născură pe universitatea din Cernăuţi, nu inse pentru romani, ci numai pentru germani si evrei. Universitatea din Clusiu s’a infiintiatu in contra nostra, ne scosera inse ochii cu o singurica catedra de limb’a si literatur’a romana, care vegetedia acolo câ ori-ce orfana, data pe man’a unoru părinţi vitregi.
Scole professionali. Relative la scolele de specialităţi cechiloru li se face o nedreptate, ce se pote comparâ cam cu aceea ce ni se face noue. Scoleloru professionali nemtiesci li se dâ unu ajutoriu de câte 86.913 fl., celoru boeme numai de câte 8402 fi. pe auu. Ei ceru si aci proportiuue drept a.
Limb’a cecha in afacerile publice ale statului si ale tierei. In Boemi’a si Moravi’a sunt numai doue limbi recunoscute câ naţionali, cea boema (cecha) si cea germana. Usulu loru in afacerile publice este garantata prin legea fundamentale a statului, precum amu vediutu mai susu; dara germauii cei pseudo-liberali si totu-odata dualisti au sciutu se cumpate lucrurile asia, câtu in aplicarea practica liinb’a cecha remane in cele mai multe caşuri dejocata si delaturata. Cechii vedu in acea procedura a nemtiloru o tirania din cele mai neruşinate, alu cărei scopu este a monopolisâ cele mai multe funcţiuni publice numai pentru elementulu propriu, pentru fiii loru. Germanii sciu si marturisescu, câ loru le este forte greu a invetiâ alte limbi asia, câ se pota vorbi si scrie in trensele acte publice; ei sciu câ inve-tiarea perfecta de alte limbi e inpreunata cu osteneli si cu perdere de timpu; asia ei pretindu pri-vilegiulu pentru sine, câ ei se fia scutiti de invetiarea altei limbi chiaru si atunci, candu aceea le dâ pânea de tote dilele si candu ei sunt platiti din tesaurulu statului sau alu provinciei, pentru-câ se lucredie in trens’a; totu atunci inse germanii ceru cu frunte de feru, câ numai cechii se invetie a dou’a limba, adeca pe cea germana, daca voru se fia platiti din tesaurulu publicu câ funcţionari. Cu alte cuvinte, nationalitatile negermane si ne-magiare se infunde pe fiacare anu tesaurulu statului cu sute de milione, pentru câ germanii si magiarii se aiba din ce plaţi o armata de funcţionari din sângele loru, se’si dotedie institute publice cu totu
tedia „câ padurea vine!u Nu i-se luâ vorb’a la socotela, ci fierulu rece ilu scapă de frica. Alu treilea ce fii co-mandatu in loculu lui începe a striga „padurea vine, padurea este aci!“
Ostenii Cbinesulai Paulu aruncara crengile din mâni si năvăliră asupra paganiloru. Cbinesulu Paulu ce era unu omu extraordinariu in statura si potere, se aruncă in frunte tînendu 2 săbii in doue mâni, pe unde trecea se deschidea drumu, culcanduse toti turcii la pa-mentu sarutandu palosiele lui, si cându fu cam la amedi 30 mii de turci jaceau morţi pe „Campulu panei“ si cam 8 mii de creştini. Ceilalţi scapendu cu fug’a se ascunseră in păduri, pe cari apoi ’i omorîra locuitorii aceloru tînuturi. — Ali-beg singuru inbracatu tieranesce ajunse calare in munţii Cugierului, intră la unu margi-nenu in stena, ceru de maucare. Ciobanulu i dete bal-inosiu si casiu, dorim la elu până de câtra diua, candu platindu bogatu, spuse cine e, incredintiendu ciobanului, a spune crestiniloru, câ „Ali-beg a scapatu sanatosu.“
Se incinse acum in onorea invingerei unu banchetu stralucitu, mesele erau compuse din cadavre turcesci, si câ se remana venitoriului o idee despre poterea fisica a lui Paulu Cbinesulu, elu luâ unu turcu in dinţi, doui subsuora de a drept’a si steng’a si asia juca cu ei in jurulu mesei.
In Campulu panei se sapă o gropa mare, tote cadavrele eroiloru cadiuti fura carate in ea, fâra distengere pentru a repausâ in veci. Movil’a aceea mai tardiu o inchise in gradin’a sa baronulu Orban Antal din Bin-tintiu; pe ea edifică unu edificiu in fonn’a unui turnu-letiu turtitu de vre-o 23—27 piciore.
In altu locu se aflase o capela ridicata de insusi Stefanu Bathory, care inse mâni rele o risipiră si astadi se dice „la Chipulu Sibotului.“ — Câte-va pietri si alta nimica.	J. P. J.
138_________________________________________________
luxulu si comfortulu, era celelalte popora se le porte slepulu ca nesce arapoice cumpărate din ba-zarulu de fete in Constantinopole.
Ei, bine, cechii reuşiră a şterge acesta infamia de pre numele loru. De aci incolo: Limb’a oficiale va fi limb’a maioritatiei locuitoriloru la tote auctoritatile si tribunalele de prim’a instantia. La celelalte auctoritati superiori administrative si judecătoreşti voru fi ambele limbi egalu indreptatite câ limbi oficiali. Tote celelalte drepturi ale locuitoriloru de a se folosi de limb’a loru naţionale sunt regulate din nou si mai asia, precum apucase a se regula pentru Transilvani’a prin diet’a din a. 1863—4. Germanii strigu câ din tîepa, inse argumentulu loru celu mai tare este, câ mulţime de funcţionari germani voru remanea pe strade sau voru fi pensionaţi. Nu voru remanea pe strade; dara se nu mai tiranesca pe nimeni cu limb’a loru. Se nu le fia lene, cum invetia alţii, se invetie si ei macaru una limba pre langa a loru cea materna, daca voru se fia platiti din tesau-rulu publicu. Se se desvetie odata a considera pe immens’a maioritate a celorulalte naţiuni câ totu atâtea turme de oi, bune numai de mulsu, de tunsu si de injunghiatu, câ se le ia si pielea, carnea, seulu. Cu totu Chovinismulu, Darwinismulu si Atheismulu loru poporale nu mai sufere se fia tractate câ robe ale companiei dualistiloru.
P e ti t iun e a
juristiloru romani din Transilvani’a presentata Camerei deputatiloru in siedinti’a dela 20 Aprile st. n. a. c. in cestiunea referintieloru urbariali.
(Urmare.)
Opuri voluminose s’ar pote compune din argumentele ce se potu aduce contra acestoru motive; inse fiindune scopulu numai de a ne face observările câtu se pote mai pe scurtu si obiectivu, ne marginimu la urmatorele :
Din punctu de vedere a 1 u dreptului, nu se pote susţine nici o mesura, care ataca libertatea proprietăţii.
Noi inse suntemu necessitati a constată: c â mesurile proiectului din cestiune si anume §§. 5, 6 si 8 ataca si făcu proble-maticu dreptulu de a dispune liberu de proprietate; dar considerandu, câ dreptulu dea aperâ proprietatea inca este unu ramu alu dreptului de libera dispositiune asupra ei — dejâ in §§. 1, 2 si 3 inca observamu totu acâsta intentiune.
Câ-ci §§. amintiţi dispunendu, câ in tote căuşele urbariale se se introducă procedur’a incui-sitorica, si câ datele si dovedile necessarii pentru lămurirea lucrului se se procure din oficiu si pe aceste base se se resolve processele, de si in espunerea de motive asupra proiectului insusi gubernulu afirma, „câ judecătorii din Transilvani’a nu possedu ruthin’a rece ruta inastfeludecause“ — se depune in manile acestoru judecători o potere discreţionara; era prin acesta considerandu desele abusuri, ce cu dorere amu esperiatu in processele de asemenea natura in trecutu, foştii iobagi si preste totu posessorii mici fâra difer in tia de naţionalitate sees-punu celoru mai eclatante nedreptatiri, câ-ci pe langa aceea câ procurarea dovediloru loru va aternâ dela arbitriulu judecatoriului, se es-chidu dela possibilitatea de a’si aperâ drepturile si averile inaintea judecătoriei prin omeni esperti, prin advocaţi; de-si cu deosebire in processele de comassare, spre justificarea restringerei aperarei normale, nu se pote aduce dreptu argumeutu nici macaru acea inpregiurare, câ acela n’ar cadea in sfer’a dreptului privatu, câ-ci aci nu se tratedia de unu teritoriu ce numai in urrn’a regularei are se devină in posessiunea respectiviloru, ci de realitati cunoscute scutite de ori-ce referintie urbariali, cu unu cuventu de realitati libere, de proprietate completa.
De asemenea restringe dreptulu de a pe rare alu proprietăţii §. 3 candu dispune: câ in ce-stiunea de permissibilitate, doue sentintie egale nu se mai potu apelă, — câ-ci include partideloru iuteressate calea de a’si aperâ drepturile până la forulu supremu, cu tote câ este unu adeveru constatatu, câ possibilitatea erorei si a favorei din partea judecatoriului este cu atâtu mai eschisa, cu câtu mai multe foruri de apelatiuue esaminedia processulu, din care causa este si adoptatu in statulu nostru in processele civile principiulu de doue apelatiuni.
Deci daca sunt permisse doue apelatiuni in cause civile mai neinsemnate, cu ce s’ar potea
OBSERVATORIULU.
justifică restringerea relativa la permissibilitate in processele de regulare a posessiunei, pe candu după legislatiunea din 187F in asemenea processe, acesta este cestiunea principala?
Eta ce dice in asta privintia motivarea Art. LIII din 1871 ?
„In §. 51 se permite apelatiunea la forulu de a treia instantia si in cestiunea de permissibilitate a causeloru de regularea posessiunei, câ-ci in processulu de regulare totudeauna acesta este cestiunea principala, prin urmare nici unu motivu nu se pote aduce pen-trucâpartidele chiaru in cestiunea principala se se eschida dela folosirea totu-roru remediiloru de dreptu ce sunt pos-s i b i 1 e, cu atâtu mai virtosu, câ punctulu f, §. 6 Art. X din 1836 permite apelatiunea intra do mini um fâra nici o restringere. “
Totu atâtu de nedrepta este si aline’a ultima a §-lui 3, pentru câ nu ne potemu inchipui motivu plausibilu : pentru ce se nu fia admisu in cestiuni atâtu pe ponderose celu puginu remediulu de justificare, pe care procedur’a civila ilu admite in caşuri cu multu mai neinsemnate ?
Dar afara de aceste, positiunea urmatore din §. 1 :	„natur’a alodiala sau urbariala a
singuraticeloru sessiuni sau par ti de sessiuni etc. fiinducâ nu se dice espressu câ: de acesta natura numai acele processe se voru continuă după acesta procedura, cari sunt pornite in terminu legalu, — pote dâ ansa la acea interpretare greşita, câ de si §. 64 Art. LIII din 1871 este inca in valore, totuşi se mai potu intentâ inca si astfelu de processe.
Deci aci nu este precisu intielesulu, si ar fi deajunsu unu casu precedentu, câ in urm’a lui, si de aci incolo se se mai pornesca processe de aceste prescrise dejâ.
In câtu privesce §§. 5 si 6 ai proiectului: aci intr’adeveru nu numai juristulu, dar ori-care in-dividu, care possede cele mai primitive noţiuni despre esenti’a proprietarii, numai decâtu vede cea mai flagranta violare a dreptului de libera dispositiune asupra proprietăţii.
Câ-ci §. 5, fâra a tine contu de esemplele asia dicendu a toturoru stateloru civilisate — re-ducfindu cantitatea posessiunei celoru ce ceru co-massarea la V4 parte a teritoriului de comassatu, era in necsu cu acesta §-lu 6 voindu a mai com-putâ in acesta ’/4 parte câtra cele enumerate in §. 19. Art. LIII din 1871 si realităţile statului, bisericiloru, a fonduriloru si a celoru de sub tutela si curatela, — nu numai câ supune voi’a maioritatii, garantata in dreptulu publicu alu fia-carui stătu constitutionalu, la voi’a minorităţii, si restorna prin acesta acestu principiu doveditu de practicabilu, — dar totuodata taindu in sfer’a legiloru civile espune proprietatea la vo 1 nici ’a si domn ir ea minorităţii, afara de aceea involve tutel’a de stătu, ignorandu codicele civilu, legile despre or-ganisarea comuneloru si despre orfani, si vatemaudu drepturile de autonomie a bisericiloru.
Pentru a evitâ acesta anomalie, atâtu autorii patentei urbariale dela 1854, câtu si inaioritatea stateloru civilisate ce s’au ocupatu cu cestiunea comassarei, au sustinutu pentru permissibilitate 2/3 parti.
Câ	se servimu cu esemple,	ne	provocamu la
legile: Scoriei din 1665, Schleswigului din 1766, Daniei din 1781, Prussiei din 1821, Nassaului din 1861 si	Hannoverei din	1842,	ba	aceste state
pretindu	câ proportiunea	de Va	se	fia constatata
si in privinti’a contributiunei, si forte pugine state civilisate	se multiamescu	cu V2	a	teritoriului de
comassatu.
Noi nu suntemu contrari din principiu ai comassarei, pentrucâ i cunoscemu folbsele acolo, unde se pote esecutâ după dreptate si ecuitate, si unde situatiunea teritoriului e ' acomodata pentru comassare.
Considerandu nise clini’a Transilvaniei si situatiunea otarului singuraticeloru comune resfirate in cea mai mare parte printre munţi, unde poporulu este avisatu mai cu sema la prăsirea viteloru, suntemu convinşi câ celu multu V, 0 din comunele Transilvaniei sunt apte de comassare. Pentrucâ nu este possibilu a se staveri o cheie drepta, după care cei ce’si perdu pamenturile la siesu se se pota desdaunâ cu altele de pe deluri, de prin tufisiuri si de pe costele muntiloru, câ-ci in multe caşuri unu jugeru la siesu are unu pretiu mai mare de câtu 100 ju-gere sterile si pietrose la munte.
Asemenea cheie de classificare a pamenturiloru nu esista nici intr’unu casu de comassare din trecutu, nu se pote staveri nici in viitoriu, pentrucâ ar ruină mii de tierani economi, cari astadi se pote
dice câ traiescu intre conditiuni suportabile, câ-ci tieranulu, cu marginitele sale poteri materiale, nu este in stare se culţivedie teritorii sterile enorme, cari nici cându nu resplatescu lucrulu jertfitu pentru ele.
1 /
Acesta e unu astfeliu de motivu, care trebue se cumpanesca inaintea flăcărui omu, dar mai virtosu inaintea juristului si economului, care cunosce referintiele patriei nostre, unu motivu, care este de ajunsu pentru a restornâ proiectulu din cestiune.
Dar afara de aceste, o repetimu, acele mesuri ale proiectului, cari dispunu câ in pretinsa V4 parte se se compute pe lângă averile enumerate in §. 19. Art. LIII din 1871 si realităţile statului, a bisericiloru, a fonduriloru publice si ale celoru ce sunt subt tutela si curatela, tîntescu la tutel’a, mai multu, la dreptulu de libera dispunere a statului asupra averei private, ceea ce deoparte opreşte conceptulu si inviolabilitatea proprietăţii, er’ de alta jiguesce legile civile.
(Va urmâ.)
Miniştrii englesi.
Reproducemu după „DiePresse" dela 28 Aprile urmatorele schitie biografice ale nouiloru miniştrii englesi:
Wiliam Ewart Gladstone s’a nascutu la 29 Decembre 1809 in Liverpool. Elu e fiiulu unui comerciantu forte avutu, la 1834 a fostu alesu de-putatu la Wewark si a intratu in parlamentu, fa-ceudu parte din partid’a conservatore. Inca in ace-lasiu anu a fostu numitu subsecretariu pentru colonii. La 1841, sub-ministeriulu Peel, d. Gladstone a fostu numitu vice-presiedinte alu oficiului comer-cialu, era la 1843 a fostu numitu presiedinte alu acestui oficiu. La 1845 a demissionatu si a primitu din nou a fi secretariu de stătu pentru colonii, in care postu au remasu până la caderea ministeriului Peel la anulu 1846. Subt lordulu Aberdeen, in Decembre 1852, a fostu cancelariulu tesaurului si a remasu in acesta calitate până la 1855. La 1859, subt lordulu Palmerston, au fostu numitu cancelaru alu Camerei tesaurului. Incetulu cu incetulu d. Gladstone a trecutu in taber’a liberaliloru inaintati si la 1865, subt cabinetulu Russell, conducea finan-ciele din care postu s’a retrasu la 1866 cându a venitu la potere ministeriulu Derby-Disraeli. Din acestu momentu d. Gadstone a devenitu capulu opo-sitiunei si la 1868 a fostu insarcinatu cu compunerea noului cabinetu pe care l’a condusu până la 16 Februariu 1874 cându. disolvandu parlamentulu, si-a datu demissiunea câ se faca locu cabinetului Tory subt conducerea d-lui Disraeli.
Earl George Leveson-Gewer Gran-viile s’a nascutu la 1815. Din Maiu 1835 până la Augustu 1836 a fostu atasiatu pe lângă ambas-sad’a dela Paris. Din Martiu 1840 până la Sep-tembre 1841 a fostu subsecretariu de stătu in ministeriulu de esterne. Dela Maiu 1848 până la Decembre 1851 a fostu vicepresiedinte alu departamentului de comerciu. Dela 1851 până la 1862 cornissariu alu espositiuniloru. Dela 1851 până la 1852 secretariu de stătu alp afaceriloru străine. Dela 1852 până la 1854 lordu-presiedinte alu consiliului secretu. Dela 1854 până la Februariu 1855 cancelariu alu ducatului Lancaster. Dela 1855 până la 1858 erasi presiedinte alu consiliului secretu si dela 1859 până la 1866 a condusu pentru a trei a ora acestu postu. Dela Decembre 1868 până la Juliu 1870 a fostu secretariu de stătu alu colonii-loru. Dela 1870 până la 1874 a fostu secretariu de stătu alu afaceriloru străine. Afara de acestea, la 1856 a fostu tramisu estraordinariu la incoro-narea imperatului Rusiloru; cancelariu alu Universitarii din Londr’a si lordu-controloru alu celoru cinci porturi.
Spencer Compton Cavendish, Mar-quess of Hartington s’a nascutu la 23 Juliu 1833. Dela Martiu până la Aprile 1863 a fostu lordulu amiralitatii. Dela Aprile 1863 pâua la Juliu 1866 ministru de resbelu; dela Decembre 1868 până la Januariu 1871 magistru generalu alu poste-loru; dela Januariu 1871 până la Februariu 1874 siefu-secretariu alu Irlandei.
Mugii Culling Eardley Childers s’a nascutu la 25 Juniu 1827. Dela 1851 până la 1857 a fostu membrulu gubernului Victori’a in Au-strali’a. După ce s’a intorsu in Engliter’a la 1864 a fostu numitu celu mai tineru lordu alu admirali-tatii. Dela 1865 pana la 1866 a fostu secretariu de financie, dela 1868 până la 1871 fiindu cancelariulu ducatului Lancaster a avutu dela 1872, pâua la 1873 si unu locu iu cabinetu.
OBSERVATORIULU.
139
Thomas George Daring Earl North-brook s’a nascutu la 1826. înainte de a face parte din parlamentu, a fostu pe rondu secretariu privatu alu lui Labouchere in oficiulu comerciului alu lui Sir George Grey in secretariatulu de stătu alu interneloru; alu lui Charles Wood in oficiulu Indiiloru si alu admiralitatii. Dela 1857 pana la 1858 a fostu lordulu admiralitatii; dela 1859 pana la 1861 subsecretariu de stătu pentru Indii; dela Januariu pana la Decembre 1861 subsecretariu de stătu alu ministeriului de resbelu; dela 1861 pana la 1866 secretariu de stătu la interne; dela 1868 pana la 1872 in ministeriulu de resbelu; dela 1872 pana la 1876 vice-rege alu Indiiloru.
Roundell Palmer Lord Selborne s’a nascutu la 27 Novembre 1812 si la 1847 a fostu alesu in Camer’a comuneloru. A ade-ratu la partid’a liberala-moderata si a dobanditu unu renume in afaceri technico-juridice. La 1872, fiindu numitu lordu-cancelariu a fostu cliiematu in Camer’a lordiloru. La 1874 s’a retrasu inpreuna cu d. Gladstone.
Iohn Bright, caucelariu alu ducatului Lan-caster, s’a nascutu la 16 Novembre 1811. Părintele seu era proprietarii! alu unei fabrice dela Roch-dale si aparţinea inpreuna cu famili’a sa sectei Quâkeriloru. D. Bright a intratu cu 15 ani in comp-tuariulu tatalui seu si a intreprinsu mari caletorii. După ce s’a intorsu facea pe oratorulu politicu in agitaţiunea contra legiloru pentru cereale si in cu-rendu a devenitu capulu partidei dela Manchester, fiindu unulu dintre cei mai poporali agitatori si oratoru parlamentarul. Dela 1843 a facutu necur-matu parte din parlamentu, in care, in unire cu Cobden, a restornatu legile pentru cereale. Oposi-tiunea ce o facea in contra resbelului din Oriinte dela 1854 l’a facuttu multu timpu nepoporalu. La 1868, sub cabinetulu Gladstone a primitu ministeriulu de comerciu, inse din caus’a sanetatii sdrun-cinate a trebuitu in curendu se se retraga.
George Frederik Samuel Robinson, comite de Ripon, s’a nascutu la 24 Octobre 1827 si in totudeauna a apartînutu partidei liberale. In ministeriulu din urma alu d-lui Gladstone era lordu presiedinte alu consiliului secretu si la 1871 a fostu numitu arbitriu in cestiunea Alabamei. La 1874, trecerea sa la religiunea catolica a resusci-tatu o mare sensatiune. Actualmente e desemnatu câ vice-rege alu Indiiloru.
Charles Wentworth Baronet Dilke subsecretariu de stătu la esterne, s’a nascutu la 4 Septerabre 1843 in Londr’a. La 1866 a intreprinsu o caletoria in giurulu lumei, descrisa intr’unu opu alu seu cu care a reusitu a-si castigâ unu mare nume. Dela 1868 represinta necurmatu in parlamentu cerculu Chelseo, alu capitalei si apartîne la radicali. Dela tatalu seu a mostenitu revist’a septemanala: The Atheneum.
Lefebre alu douilea secretariu alu admiralitatii e fiiulu unui bogatu fabricantu din Londr’a. Tatalu seu eră oratoru in Camer’a comuneloru si la retragerea sa a dobanditu titlulu de vicomte de Eversley.
Iolin Wodehouse Comite Kimberley, secretariu de stătu alu colonieloru, s’a nascutu la 7 Januariu 1826. La 1852 a fostu numitu subsecretariu de stătu iu ministeriulu de esterne, era la 1856 a fostu numitu ambassadoru la St. Peters-burg. La 1863 a fostu iusarcinatu cu o missiune speciala pe lângă curţile nordice pentru câ cestiunea Sleswig-Holsteinului se fia resolvata după do-rinti’a Danemarcei. La 1864 a fostu lordu-locotc-nentu alu Irlandei si subt ministeriulu Gladstone, dela 1868 pana la 1870, a fostu ministru alu colonieloru.
George Iohn Douglas Campbell, alu optulea duce de Argyll, in noulu cabinetu mare custode alu sigiliului, s’a nascutu la 30 Aprile 1823. Au luata parte însemnata iu certele bisericei din Scoti’a si in Camer’a lordiloru era in taber’a libe-raliloru. La 1852, in ministeriulu Aberdeen, asemenea era mare custode alu sigiliului pe care la 1855 sub lordulu Palmerston l’a schimbaţii cu po-stulu de magistru generalu alu posteloru. La formarea cabinetului Gladstone in 1868 a fostu nu-mitu secretariu de stătu pentru Indii. Atâtu câ li-beralu resolutu, câtu si câ literatu a dobanditu unu mare renume. Fiiulu seu celu mai mare s’a casa-toritu la 1876 cu principes’a Louise, a patra fiica a reginei Victori’a.
Iohn Poyntz Comite Spencer, presie* dintele consiliului secretu, s’a nascutu la 27 Oc-tombre 1835 si e nepotulu comitelui Iohn Charles Spencer, cunoscutu subt numele de lordu Althorje.
(Romanulu.)
Soiri diverse.
—	Laura Mocsonyi de Foen, nasc. Csernovics de Macsa — Antoniu Mocsonyi de Foen inpreuna cu consortea sa Josefin’a nasc. Barones’a Brudern si cu fii Zeno si cu soci’a acestui’a Mari’a nasc. bar. Fischer si Victoru de Mocsonyi, — Georgiu Mocsonyi de Foen si cu consortea sa Helen’a nasc. de Somogyi, si fiicele Livi’a, căsătorită contesa Bethlen si Georgin’a de Mocsonyi, — Michailu de Mocsonyi si cu fiii sei Alexandru si Eugeniu de Mocsonyi, cu anima plina de întristare aducu la cunoscintia decedarea preaiubitului si neuitabilului loru — consorte, resp. frate, cumnatu si unchiu
Andreiu Mocsonyi de Foenu,
odiniora c. r. supremu comissariu districtualu in Banatulu Timisiului, membru alu fostului consiliu imperialu-intaritu, membru ord. alu Academiei romane din Bucuresci, de repetite-ori deputatu dietalu si congressuale etc., carele după unu morbu indelun-gatu, inpartasitu de binecuventarea bisericei, astadi Mercuri in 23 Aprile, (5 Maiu a. c.) la 9 ore a. m. in alu 68-lea anu alu vieţii si alu 21-lea alu fericitei sale casatorii, adormi linu in Domnulu.
Remasitiele pamentesci ale scumpului decedatu se voru depune spre eternu repaosu in mormentulu familiaru din Foenu in comitatulu Torontalului, Vineri in 25 Aprile (7 Maiu a. c.) la ora 10 a.
m.	după ritulu greco-orientalu.
Timisior’a, 5 Maiu 1880.
Fie-i tierin’a usiora!
—	Mateiu Nicola, advocatu cu pruncii sei minoreni Enea, Emili’a, Sabinu, Corneli’a si Mari’a; vidu’a percep-toresa regia Elis’a de Nemeş nasc. Piposiu câ mama, Eduard Nemeş, vicenotariu reg. de tribunalu si Aureliu Nemeş de Alamoru, farmacistu câ fraţi, Joanu Nicola, preotu gr.-cath. câ socru, cu ănima franţa de durere anuntia încetarea dintre vii a multu iubitei loru socia, mama, fiica, sora si nora
Emili’a Nicola nasc. de Nemeş,
care in 6-a curentei la 1V2 ore din di in urm’a unui greu morbu de pieptu in alu 39-lea anu alu vietie si alu 17-lea alu fericitei sale casatorii după inpartasirea cu cele sânte incongiurata de toti ai sei ce cu ardore iau iubitu, petrecuta de sbocotulu ănimei sangerende aceloru pe cari prea curendu iau parasitu si-au datu nobilulu sufletu in manile Creatoriului.
Remasitiele pamentesci ale multu regretatei s’au asiediatu spre odichna eterna in cemiteriulu bisericei gr.-orient, din Alb’a-Juli’a in 8 Maiu 1880 la 4 ore după amiadi.
Alb’a-Juli’a, in 6 Maiu 1880.
Fiei tierin’a usiora si memori’a neuitata!
—	(Sinodulu ordinariu) alu arcliidiecesei gr.-or. transilv. s’au deschisu Domineca in 9/27 Maiu cu ceremonialulu indatinatu. Deputat» sinodali presenti au pranditu in acea di cu totii la mes’a ospitaliera a Escel. Sale d-lui archiepiscopu si metropolitu Miron Romanulu. Salutandu din partene cu tota cordialitatea pe d-nii deputaţi sinodali, le doriniu sporiu multu si succesu bunu in activitatea loru.
—	(Invitare) la petrecerea ce se va tienea de câtra Reuniunea Sodaliloru romani din Sibiiu, inpreunata cu productiune in cantari si declamatiuni de chorulu Reuniunei Sodaliloru romani pe langa concursulu or-chestrului capelei militare c. reg. a regim. 31 de infanterie.
Petrecerea se va tienea in sal’a dela „Imperatulu Romani loru" Sambata seria la 8 ore in 3/15 Maiu 1880. Detaiurile se vedu in programa de mai la vale. După productiune jocu. Inceputulu la 8 ore seria.
Intrarea de persona 1 fl. v. a. — Logia mare 3 fi., logia mica 2 fl. Damele si garde-damele sunt scutite de tacsa intrarei.
Bilete se potu capatâ de Vineri iu 2 14 Maiu pana Sambata in 3/15 Maiu până la 12 ore in tipo-grafi’a archidiecesana si sera la cassa’.
Venitulu curatu este destinatu in favorea „Reuniunei Sodaliloru romani din Sibiiu". Oferte marinimose se voru primi cu multiamita, si se voru publicâ pre cale diaristica.
Sibiiu, 27 Aprile (9 Maiu) 1880.
Comitetulu Reuniunei.
—	(P r o g r a m ’a petrece rej) este urmatorea:
1.	„Marsiu nationalu", esecutatu ue music’a militară.
2.	„Discursu ocasionalu" de J. Simoneti. 3. „Ouverture naţionale moldovana" de Flechtenmacher, esecutata de
music’a militară. 4. „Deşteptate romane", esecutatu de chorulu Sodaliloru. 5. „Hora et Lugosiana" de Wiest, esecutata de music’a militară. 6. „Canteculu Rosiori-loru“ de Vede, arangiatu de dirigint- chor. C. Friihling, esecutatu de chorulu Sodaliloru. 7. „Carnevalu de Bucarest“ Quadrille de Anousek, esecutata de music’a militară. 8. „O roşa vestedita“, poesie de Miile G., musica de Meszetti; arangiata de dirig. chor. C. Friik-ling, cantata solo de maiestr. V. Petrutiu. 9. „La Polomau de Pradier, eşec. de music’a militară. 10. „Te iubescu“, Romantia de D. Florescu, poesie de J. Ales-sandrescu; arangiata de dirig. chor. C. Friihling, eşec. de chorulu Sodaliloru. 11. „Potpourri“ despre cântece naţionale rom. de Pâba, eşec. de music’a militară. 12. „Dulce Bucovina11, arangiata de dirig chor. C. Friihling, eşec. de chorulu Sodaliloru. 13. „Michaiu Vitezulu“, marsiu de Wiest, eşec. de music’a militară.
— (Era si focu in B ungar du.) Sambata seria in 8 1. c. erasi au eclatatu unu mare focu in comun’a invecinata Bungardu, consumandu siuri si case in 80 de curţi. De astadata au cadiutu victima flacariloru si cinci vietie omenesci si adeca, unu barbatu si patru copii. Din cei păgubiţi prin focu numai vreo-câtiva inşi au fostu asiguraţi. De si indata după signalisarea focului au alergatu la fati’a locului si unu despartie-mentu alu braviloru pompieri din Sibiiu, totuşi furi’a focului nu s’au potutu potoli si margini după dorintia, de orece din fatalitate pentru acea misera comuna, foculu s’au petrecutu tocmai pe tempulu candu suflâ unu orcanu infricosiatu.
Locu deschisu.4*)
— Orasci’a, 22 Aprile st. n. 1880.
Prea onorate domnule Redactoru! Lucruri ne mai audite si ne mai pomenite in analele bisericei nostre se petrecu pe aici pe la noi; iti vine a crede, câ nu te mai afli in epoc’a constituţionalismului, ci subt celu mai severa absolutismu; si deca totuşi poterau constată unu pasiu înainte, apoi, acela — dorere — nu este in pro-gressu, ci in politic’a de „a trânti la părete" adoptata precum se vede si de câtra autoritatile nostre bisericesci.
Roganduve a dâ locu acestora şiruri in colonele pretiuitului d-vostre diuariu, ve promitemu pre onorate domnule Redactoru, câ nu vomu abusâ de bunavointi’a d-vostra, ci ne vomu tiermurl absolutu pe lângă enara-rea fapteloru intemplate, care de si sunt de natura locala, totuşi potu servi de inte^essu generalu pentru cei ce se interesedia de progressu pe terenulu, bisericescu si şcolara.
Dumineca in 28 Martiu a. c. fuseramu deodata surprinşi prin o ordinatiune cetită poporului in biserica prin d-lu protopresbiteru Nicolau Popoviciu, câ Venerab. Consistoriu archidiecesanu din Sibiiu au desfiintiatu comitetulu parocbialu si au dispusu, câ pe Duminec’a ve-nitore se se alega altu comitetu, tramitienduse spre sco-pulu acesta unu comissariu consistorialu.
Deca de 3/4 de anu incoce nu amu fi fostu dedaţi cu astfeliu de acte arbitrare contra comitetului parochialu, atunci cu dreptu te poteai indoui de emanarea unui asemenea ucasu consistorialu; câ-ci a decretâ asupra unei corporatiuni o sententia atâtu de aspra, fâra nici o cercetare si ascultare, ceea ce nici celui mai mare crimi-nalistu nu se denega, nu credemu, câ Ven. Consistoriu va numi acestu actu „constitutionalu."
Joi in 1 Aprile inse a trebuitu se dispara si cea mai mica indoiala, câ-ci sosindu aci d-lu comissariu consistorialu protosincelulu Dr. Ilarion Puscariu inaintea caruia erau citati membrii comit, le-a cetitu faimosa ordinatiune si provoca pe desfiintiatulu comitetu la predarea actelor u.
Membrii comit, protestară in contra acestui actu de violentia si cerura pentru justificarea loru introducerea unei cercetări asuprale; dara d-lu comissariu le respinge ori-ce cerere si luandu unu protocolu câtu se pote de neesactu, nevedienduse aici nimicu despre protestulu ri-dicatu din partea membriloru comitetului desfiintiatu, despre rogarea loru a fi ascultaţi, despre apelare la auctoritatea statului, ci insemnanduse numai, câ ar fi luatu ordinatiunea spre sciintia si acomodare, din care causa toti membrii comitetului denegara subscrierea a-celui protocolu, care inpregiurare din urma inca nu se vede in atinsulu protocolu.
In 4 Aprile a. c. dio’a ficsata pentru tînerea sinodului — a fostu dio’a acea memorabile, in care popo-rulu gr. or. din Orasci’a ave se’si pronunţie verdictulu seu asupra destiintiatului comitetu; si cu cea mai viua satisfactiune trebue se recunoscemu, câ elu au documen-tatu intr’unu modu neasteptatu maturitatea sa; câ-ci in locu de a aprobă actulu violentu alu Ven. Consistoriu, a protestatu in modulu celu mai solenelu si legalu, re-alegendu cu o maioritate precumpanitore de 135 contra 52 voturi erasi pe foştii membrii ai comit, disolvatu.
După cetirea ordinatiunei de desfundare, pasiesce inainte unu plugariu simplu anume Nicolae Andreiu si întreba pe d-lu comissariu, câ „ce a gresitu comitetulu, câ noi cunoscemu, câ a lucratu bine, a ingrijitu bine de avere, biserica si scola?" Dar a remasu neluminatu si asia s’a purcesu la alegere.
Nu au fostu in stare nici multiplele acusari ridicate asupra comitetului de câtra Ven. Consistoriu, nici prelucrările lui din partea a patru preoţi in frunte cu protopresbiterulu, carii cu ori-ce pretiu voiau a’si forma unu comitetu din creaturile loru, ai schimbă simtiulu
*) Pentru articlii ce esu sub acesta rubrica, redac-i tiunea nu ia nici-o respuudere asupr’a sa. Red.
140
OBSERVATORIULU.
seu de dreptu si dreptate si se scia Yen. Consistoriu, câ poporulu Oraseianu isi eundsce forte bine pe barbatii aceia, carii ’i apara interessele si nu sufere câ drepturile sale se fia calcate in piciore si nu mai doresce revenirea acelui timpu abia trecutu, in care tote afacerile nostre bisericesci si şcolare erau in man’a preotiloru, si câtu de consciintiosu manipulau ei cu averea bisericei se pote deduce de acolo, câ invetiatoriului de pe atunci i dadeu unu salariu anualu de 40 fl., socotelile bisericesci se faceu la trei ani odata fâra a le subscrie cineva — precum astadi se potu vede in archivulu epitropiei, si lad’a bisericei se descuia in locu de cheie cu ori-ce cuiu de ferul
Membrii desfiintiatului comitetu sunt dar cu atâtu mai mândrii de escelentulu testimoniu primitu din man’a poporului fiindu realesi!
Amu fi prea lungi voindu a insirâ tote acusele ridicate asupra comitetului de câtra Ven. Consistoriu; totuşi pentrucâ si onor. publicu se’si pota face o idee despre motivele disolvarei lui, intre cari figuredia si ne-inplinirea ordinatiuniloru consistoriali, vomu reproduce unele pasagie din acelea doue ordinatiuni si voinu arata căuşele din cari comitetulu nu le-a potutu inplinf.
După §. 7 p. 5 alu Statutului org. precum si §. 78 alu regulamentului pentru organisarea provisoria a invetiamentului, salariele invetiatoriloru le statoresce si-nod.ulu paroch. la propunerea comitetului. Celu pu^nu pana acum procedur’a acesta nu a fostu dificultata din partea Ven. Consistoriu.
Prin ordinatiunea Nr. 3090 din 29 Novembre 1879 alaturata aci in copia si care suna:
Copia la Nr. 3090 scol.
Prea onorate d-le Protopresbiteru!
Cu provocare la substernerea P. on. d-tale din 2 Novembre a. c. Nr. 120 acestu Consistoriu ia spre sci-intia desluşirile ce le dai in privinti’a salarieloru invetiatoriloru de pe lângă scolele nostre confessionale romane din Orasci’a; si adeca la fiacare dintre trei inve-tiatori câte 100 fl. v. a. din cass’a bisericei, si pe lângă acesta la doui invetiatori câte 2G0 fl. v. a., — si la in vetiatoriulu directoru 3G0 fl. v. a., din cele 1000 fl. v. a. ce se dau dela Universitatea sasesca.
Acestu salariu are se remana, si pe viitoriu si P. on. D-ta vei ave de a face dispositiunile, câ invetiatorii si directorulu invetiatoriu se’si primesca regulatu acelu salariu.
Prin acesta se resolvescu si raporturile P. on. D-tale din 2 Novembre a. c. Nr. 117 si 119 relativu la cererile invetiatoriloru Nicolau Barsanu si Dimitriu Eli in privinti’a salarieloru loru.
Din siedinti’a Consistoriului archidiecesanu tienuta in Sibiiu la 29 Novembre 1879.
N.	P o p e a m. p.
Archim. si vie. Acppescu.
In conformitate cu originalulu.
Orasci’a 15/12 N. Pop o viciu m. p.
protopresb.
Protopresbiterului tractului Orastiei P. on. D. Nicolau Popoviciu.
Ven. Consistoriu pe bas’a unoru desluşiri date din partea d-lui protopresbiteru localu — câ si eandu nu ar esistâ Statutulu org. vine si croiesce singuru salarii pentru invetiatorii dela scol’a nostra in suma de 1180 fl. v. a. pe anu. Pote unu comitetu consciu de datorin-tiele sale se nu remonstredie in contra unei ordinatiuni illegali si nebasate? Deca fostulu comitetu a apelatu la Vener. Consistoriu metropolitanu nu ne potemu esplicâ, cum afla Ven. Consistoriu in pasiulu acesta concesu de ori-ce lege o crima asia de mare, in câtu fâra nici o cercetare se disolvedie comitetului?
E interessantu a aflâ, câ Vener. Consistoriu nici nu a substernutu appelatiunea memorata la loculu com-petinte, ci prin ordinatiunea Nr. 532 din 21 Februariu a. c. (alaturata aci in copia subt)
Nr. 532 scol.
Prea onorate d-le Protopresbiteru!
Cu provocare la substernerea P. on. D-tale din 2 Februariu a. c. Nr. 8 in urm’a apelatiunei comitetului parochialu din Orasci’a in contra ordinatiuuei consistoriului din 29 Novembre 1879 Nr. 3090 relativu la salariele invetiatoriloru dela scolele de acolo, ti-se rescrie, câ: abstragendu dela inpregiurarea, câ prin acea ordi-natiune propriainente nu se ficsedia salariulu iuvetia-toriloru, ci se constata numai, si se sustîne salariulu asia, precum acela a fostu si este statoritu de câtra insusi sinodulu parochialu din Orasci’a; dar si de altu-mintrelea, contra ordinatiuniloru Consistoriului archidiecesanu in trebile scolastice, afara de căuşele de disciplina, nu se admite nici recursu nici apelatiune; asia apelatiunea mai susu menţionata nu s’a potutu luâ in consideratiune, spre a fi substernuta Consistoriului me-tropolitauu.
Despre ce spre ulteriora procedere, respective spre inpartasirea presentei ordinatiuni la comitetulu mai susu mentionatu, prin acesta eşti incunosciintiatu.
Din siedinti’a Consistoriului archidiecesanu tienuta in Sibiiu, la 21 Februariu 1880.
Pentru Escelenti’a Sa d-lu Archiepiscopu si Me-tropolitu
N. Popea m. p.
Archim. si vicarin Acppescu.
Protopresbiterului tractului Orasciei P. on. D. Nicolau Popoviciu.
respinge acesta appelatiunne subt cuventu câ „in contra ordinatiuniloru consistoriului archid. in trebile scolastice, afara de căuşele de disciplina, nu se admite nici recursu, nici appelatiune"; totuodata vedienduse stremtoratu prin argumentările aduse de comitetu, se încerca a’si motivâ prima ordinatiune in pasagiulu „prin aceea ordinatiune (Nr. 3090) propriainente nu se ficsedia salariulu invetiatoriloru, ci se constata numai, si se sustîne salariulu asia, precum acela a fostu si este statoritu de câtra insusi sinodulu paroch. din Orasci’a.“
Ne permitemu acum modesta întrebare câtra Ven. Consistoriu, câ in ce timpu au statoritu sinodulu paroch. din Orasci’a salariele acestea? Noi amu cautatu intregu archivulu de care dispunemu; dara despre o astfeliu de statorire, ce se atribuie sinodului paroch. nu amu aflatu nici o urma; dar cum si pote sinodulu statori asemenea salarii, cându biseric’a si scol’a nostra inainte de anulu 1879 de cându primimu dotatiunea de 1000 fl. v. a. dela Universitatea sasesca, nu dispunea de unu venitu mai mare de 500 fl. v a. pe anu; ceea ce si Ven. Consistoriu ’i este, seu ar trebui se’i fia cunoscutu.
Speramu, câ din relatiunile d-lui comissariu consist, se va fi convinsu acum Ven. Consist, câ a fostu si de asta-data reu informatu, câ pe bas’a unoru reiaţi uni false a emanatu totudeauna ordinatiunile sale, carii apoi se inpuneau comitetului spre efectuire si neefec-tuindule acesta se disolveza sub pretecstu, câ nu ar cunosce subordinatiune, si câ ar tînti la submi-nareainstitutiuniloruconstitutionali. Acesta subminare mai multu se pote inputâ Ven. Consist, care până acum nu a voitu a se informâ despre starea cea adeverata a causei nostre şcolare, a primitu date false si pe temeiulu acestora a emanatu ordinatiuni, pe cari trebue se le numimu anticonstituţionali si totuodata ne-esecutabile; dupa-ce prin ordinatiunea Nr. 3090 citata mai susu se face invetiatoriului diriginte dela scol’a nostra unu salariu anualu de 460 fl. si se demanda protopresbiterului ai solvi regulatu acestu salariu, fâra câ scdla nostra se aiba vreunu invetiatoriu-diriginte, câ-ci celu propusu de comitetu fu respinsu de câtra Ven. Cons. ceea-ce ne permitemu ai rechiamâ in memoria ven. consistoriu.
Fostulu comitetu, câ si celu actualu nu este si nu a fostu in contra ridicarei salarieloru invetiatoresci, si a scolei nostre preste totu, ba inca tocma aci isi încorda elu tote poterile sale; amu probatu acesta cu concursulu escrisu in anulu espiratu, care concursu Ven. Cons. fiindu erasi reu informatu, prin ord. Nr. 2379 ex 1879 la anulatu si ne a condamnaţii se „rema-nemu cum amu fostu in trecutu11; dera totudeauna ne amu tienutu si ne vomu tienea de datorintia, a pretinde, câ aceste salarii — câştigate cu multa ostenela si fâra a fi primitu din partea Ven. Cons. celu mai micu succursu — se le capete nisce invetiatori capaci si carii stau la inaltimea missiunei loru.
Asia dara scola normala cu invetiatori cuali-ficati, acesta a fostu si este cererea comitetului par. o cerere forte justa si legitima după 25 de ani de lupta! Amu potea avea astadi — după mijlocele de care amu dispusu seu amu potutu dispune — nu o scola normala, ci unu gimnasiu in Orasci’a, deca autoritatile nostre bisericesci se interessau mai multu de caus’a şcolara si luptau alaturea cu noi. Acesta inse spre nefericirea nostra nu s’a intemplatu si cu dorere trebue se constatamu si astadi, câ, — acum candu tote pe-decile le credemu delaturate — erasi autoritatile nostre bisericesci sunt, carii tote staruintiele nostre pentru ridicarea scolei le paralisedia. Noi, inse vomu continuâ lupt’a inceputa si nu vomu depune arm’a până nu vomu vedea scol’a ridicata la unu nivelu cu celelalte scoli din Orasci’a chiaru si atunci, candu Ven. Consist, s’ar in-durâ a desfiintiâ inca-odata pe
Dissolvatulu si realesulu comitetu parochialu.
Preliurile cerealeloru
si altoru obiecte de traiu au fostu la
7 Maiu st. n. in Sibiiu:
Grâu, după cualitati ....	... 1	hectolitru	fl.	8.	9.—
Grâu, ainestecatu			ti		6.50-7.50
Secara 				71	5.40—5.80
Papusioiu			iy	V	4 60 -5.—
Ord iu			»»	11	5 20-5.60
Ovesu					5.20-3.60
Cartofi					2.50-3.-
Mazare		... 1	ii	11	7.	8.-
Linte 			71	11	12.-13.—
Fasole			11	11	6.	7.-
Lardu (slănină)				11	37.-40.-
Untura (unsdre topita) . . .	• • • 50	17	11	28.-29.—
Carne de vita			J1.		44—46
Oua 10 de 					
Nr. 3 — 1880.	(17) 3—3
Concursu.
Pentru 8 tineri, cari dorescu a fi aplicaţi la măiestria din partea Reuniunei sodaliloru romani din Clusiu, pe bas’a §-lui 6 din regulamentulu Reuniunei, subscrisa comissiune prin acesta escrie concursu.
Dela concurenţi, cari potu fi ori din care parte a Transilvaniei, se recere :
1.	Carte de botezu, câ au etatea de 14 ani, si câ sunt de origine romani.
2.	Atestatu câ au cunoscintiele, ce se predau in scolele primărie, si pre lângă limb’a materna possedu si elementele unei limbe străine (germana sdu magiara).
3.	Se producă oblegatiune dela părinţi seu tutori, câ-’i voru lasâ in totu timpulu statoritu la maiestrulu, unde i-a asiediatu comissiunea,' si câ in casu de lipsa, ’i voru provede cu inbracaminte, era la casu, candu ’i-voru luâ dela măiestru, voru rein-torce Reuniunei tote spessele.
4.	Elevii se voru asiediâ la măiestria la do-rinti’a loru, ori si in care cetate a Transilvaniei, mai cu preferintia inse in Clusiu, pentru a potea fi supraveghiati din partea comissiunei conformu regulamentului.
5.	Concurenţii au de a produce atestatu legale despre paupertatea parintiloru loru.
6.	Acei concurenţi, cari din caus’a departarei nu se potu presentâ inaintea comissiunei subscrise, au de a produce atestatu medicale despre desvoltarea corporala si intre-gitatea organeloru.
Intre mai mulţi concurenţi se voru preferi conformu §-lui 20 din regulamentu :
a)	Pruncii dela sate, despre cari se pote presupune câ in urm’a nexului loru fami-liariu eventualmente se voru asiediâ câ măiestri in comun’a loru natale, seu in alta comuna rurala.
b)	Intre conditiuni egali, voru fi preferiţi orfanii de ambii părinţi, apoi cei de tata.
c)	Intre diversele măiestrii la care dorescu a fi aplicaţi, se voru preferi aceia, cari dorescu a fi aplicaţi la rotaria, fauraria, butnaria, mesaria, carpentaria seu lemnăria, cojocaria, cismaria grosa, palariaria, cure-laria si funaria.
Suplicele instruite conformu acestui concursu, sunt de a se substerne la presiedintele acestei comissiune in Clusiu până in 1 Juniu st. n. a. c., cându cei ce se voru presentâ in persona, se voru si esaminâ prin comissiune conformu regulamentului, si după aceea se voru asiediâ pre la măiestri, pre cari ’i-plateste comissiunea amesuratu contractului, ce se va încheia cu respectivii măiestri.
Comissiunea Reuniunei sodaliloru romani din Clusiu incredentiata cu asiediarea iuvetiaceiloru romani pre la măiestrie.
Clusiu, in 1 Maiu 1880.
Basiliu S. Podoba m. p.,
capelanu gr.-cath si presiedintele comissiunei.
Dr. Aureliu Isacu m. p.,
secretariu.
Scrisurile fonciari sunt mai pupinu espuse fluctuatiunei cursului.
Invitu deci la cumperare de scrisuri fonciari ale
Institutului de creditu si de economii „Albin’a"
din Sibiiu,	cari aducu interesse de 60/o	(siese la suta) si sunt unu efectu	forte	bunu pentru	plasare
de capitale.
1.	Aceste scrisuri se rescumpera	in celu multu 20 ani dela datulu	loru	prin tragere	la sorti
astmodu, câ din fiacare seria, adica din	totalulu scrisuriloru emise intr’unu	anu,	se trage la	sorti in
fiacare anu celu puginu a 20-a parte după-categorii de fl. 100, fl. 500 si fl. 1000.
2.	Scrisurile fonciari esite la sorti se rescumpera in deplin’a loru valore nominala la siese luni dela diu’a tragerii.
3.	Cuponii de interesse se platescu la semestru in 1 Aprile si 1	Oetobre a flăcărui	anu si
sunt scutiti de contributiune.
4.	Pentru plat’a punctuala a interesseloru si capitalului scrisuriloru fonciari garantedia: a) tote hipotecele pe cari institutulu a datu inprumuturi hipotecari. Prin articolulu de lege XXXVI din anulu 1876 acele hipotece sunt destinate esclusivu pentru asigurarea detentoriloru (posessoriloru) de scrisuri fonciari, si dreptulu loru acesta este intabulatu espressu pe acele hipotece. După statutele sale inse institutulu inprumuta numai până la '/a a valorei hipotecei; b) unu fondu de
fl. 200,000
prescrisu prin numit’a lege si separatu din capitalulu de acţiuni alu institutului pentru special’a asigurare mai departe a posessoriloru de scrisuri fonciari; c) ceealalta avere a institutului.
Aceste harthii de valore sunt deci forte recomandabile pentru fructificare de capitale ale particulariloru, ale fonduriloru publice, ale pupililoru si pentru cauţiuni. Pile sunt deja notate cu bunu pretiu la burs’a din Budapest’a si se vendu in cursulu dilei la
P. J. Kabdebo,
(16) 4—4	bancariu in Sibiiu.
Editoru si redactoru responsabilu: G. Baritiu.
Tipariulu lui W. Krafft.