Observatoriulu eae de doue ori in septemana, Mtrcurea si Sambat’a.
Pretiulu
pentru Sibiiu pe 1 anu intregu 7 fl., pe 6 luni 3 fl. 50 cr., dusa la casa cu 1 fl. mai multu pe anu; — trimisu cu post’a in laintrulu raonarchiei pe 1 anu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In străinătate pe 1 anu 10 fl. seu 22 franci, pe 6 luni 5 fl. seu 11 franci. — Numeri singuratici se dau câte cu 10 cr.
Diariu politieu, national-eeonomieu si literariu.
Anulu III.
Ori-ce inserate,
se platescu pe serie seu linia, cu litere merunte garmondu, la prim’a publicare câte 7 cr., la a dou’a si a trei’a câte 6 cr. v. a. si preste aceea 30 cr. de timbru la tesau-rulu publicu.
Prenumeratiunile se potu face in modulu celu mai usioru prin assemnatiunile poştei statului, a-dre^sate de a dreptulu la Redactiu-nea Diariului
Observatoriulu" in S i b i i
J

Nr. 34.
— Sibiiu, Sambata 26 8 Maiu. —
1880.
Luptele pentru limb’a naţionala.
Le roi regne, mais ne gouvernepas. Cu acesta formula constituţionala remasa europeni-loru moştenire dela Thiers isi incepusera boemii (cechii) in Decembre a. tr. unu comentariu la cele patru memoriale substernute monarchului Austriei, cu scopu de a’si apară si asigura limb’a si naţionalitatea loru de invasiunea si cutropirea germani-loru. Aceeaşi formula taia si iu vieti’a nostra naţionala multu mai afundu si mai decisivii, decătu ar crede cineva după o judecata superficiala.
Regele domina, era nu guberna. Cea intielesu repausatulu Thiers in dilele nefericitului rege Ludovicu Filipu prin dominare (regere, regner) si ce prin gubernare ? Acea formula a datu oca-siune la neuumerate esplicatiuni, care mai de care unilaterala, intortocliiata, confusa, adesea falsa si egoista. Acea confusiune duredia pana in dio’a de astadi, era funestele urmări se simtă mai amaru si mai greu in staturile poliglotte, unde nationalitati setose de a domni după placulu loru, cu nimicirea altora, dau formulei lui Thiers unu intielesu asia, că si cum in tieri constituţionali monarchulu nu ar avea alta rola mai inportanta, decătu că se fia obligatu a’si alege pe miniştrii din maioritatile camereloru, a increde orbesce tota poterea iu manile acestora, a subscrie si sancţiona orice ii pro-punu ei si pentru atăta lucru a trage căteva milione sub titlu de lista civila.
O stare de lucruri că acesta ar fi multu mai rea si mai periculdsa decătu ori-ce absolutismu, mai rea si decătu unu republicanisnni din cele destrămate; Nu asia intielegemu noi regimulu constituţionale; inse nici barbatii de stătu ai celoru cinci milione de cechi din Boemi’a si Moravi’a, nu l’au intielesu asia, ci că unii cari cunoscea prea bine pe ce clina rapedisia inpinge pseudoconstitutiona-lismulu, după suferintie de 16 ani, se adressara cu memorandele loru de a dreptulu cătra monarchu, ii descoperiră natur’a tiraniei ce pote exercită o maioritate parlamentaria măiestrită, inspirata de ura si de poft’a desfrenata de a domină ea si numai ea, in numele monarchului, că si cum acesta ar stă sub tutoratulu ei; ii aratara totuodata, in ce modu unu ministeriu esitu din maioritati despotice si sustînutu de ele, cutădia a falsifică chiaru si legile create de acelea, sau a le si delaturâ cu totulu.
Urmările aceloru paşi ai cecliiloru ne sunt cunoscute, ele se manifesta chiaru si in dilele acestea prin legislatiunea din Cislaitani’a, cechii si alaturea cu ei celelalte patru nationalitati din Cislaitani’a incepu se resufie mai usioru.
Ceea ce revoltă mai multu spiritele cecliiloru, eră calcarea drepturiloru limbei natiouale de cătra ministeriele germanisatorie. Acea calcare ’i irita cu atătu mai multu, cu cătu acelea drepturi le sunt garantate chiaru prin legea fundamentala, prin Constitutiuuea austriaca revedinta si sanctionata din nou in a. 1867 cu ocasiunea in-fiintiarei dualismului.
Art. 19 din legea fundamentale a statului austriacu dela 21 Decembre 1867 in alineatulu 2 dice: „Îndreptăţirea egale a toturoru limbiloru usitate in tiera este recunoscuta de cătra stătu, in scola, in oficiu si in vieti’a publica.*
Alin. 3 adaoge : „ Iu tierile in care locucscu mai multe nationalitati, institutele publice de invetiamentu trebue se fia organisate asia, că la fiacare dintre acestea nationalitati se se dea mijlocele uecessarie pentru cultivarea limbei loru, fără că se pota fi fortiate a invetiâ o a dou’a limba a tierei/
Asia cechii si tote celelalte nationalitati din Cislaitani'a sunt aparati chiaru prin legea fundamentale de tirani’a unei alte limbi, si remane in voi’a fiacarui individu si respective in deplina Ubertate a parintiloru, a face se mai invetie pruncii
loru inca si alte limbi, de care credu că voru avea ei lipsa in vieti’a loru privata sau publica. In sensulu si spiritulu acestei legi au si esitu in anii de antai căteva instrucţiuni ministeriali relative la provinciile locuite de cătra nationalitati diverse, si au si inceputu a se aplică ici-colo.
Apoi dara de ce se mai plângeau cechii pentru calcarea drepturiloru limbei ? Se plângeau si reclamau din causa, că ei voru si pretindu dreptulu lom intregu intreguletiu, intru nimicu alteratu nici falsificatu; ei nu voru se audia de formul’a usitata pe la noi: „Pentru prostii de valaclii e destulu si atăta, inca prea multu.* Diferenti’a enorma si mai multu decătu scandalosa intre starea loru si a nostre se pote pune in evidenţia mai pe usioru prin reproducerea urmatorieloru cifre autentice, grupate in unulu din susu atinsele memorande.
In a. 1879 se aflau in tota Boemi’a 2366 scole comunale sau cum le mai dicu elementarie ori poporane cu 5090 classe, totu de acea categoria. Mai erau 56 scole de burgesi (Biirgerschulen) ceclie si 57 germane, totu de acelea. Si ce dicu cechii la cifrele acestea minunate ? Ei dicu : Noi cechii facemu 3A era germanii numai 2/5 ai locui-toriloru acestei tieri, prin urmare noue ni se mai cuvinu 500 scole elementarie cu celu puţinu 1000 de classe si vreo 30 scole de burgesi. Apoi do-tatiunea făcută din veniturile provinciali ale Boemiei pentru scolele ceclie au fostu numai 1 milionu 285,265 fi., candu din contra pentru scolele nemtiesci, de si acestea sunt mai puţine, sau votatu si numeratu 1.497,182 fi., prin urmare cu 211,917 fl. mai multu.
Se trecemu la gimnasie si scole reali. Aci avernu sumele dela a. 1878 scose din budgetulu statului, nu din alu provinciei. In acelu anu cechii aveau 12 gimnasie (si licee) si 2 scole reali c e c li e subvenţionate de cătra s t a t u 1 u austriacu cu 387,429 fi.; germanii inse aveau 21 gimnasie si scole reali subvenţionate cu 454,907 fi. v. a., adeca cu 47,703 fl. mai multu. Aceleaşi sume au reniasu votate si pe a. 1879 in aceleaşi propor-tiuni. Cechii aflara in trensele o nedreptate stri-gatoria la ceriu, si alergandu la imperatulu si regele comunu, ’i le puseră sub ochi cu adaosu, că de ex. in a. 1878/9 au invetiatu in scole gim-nasiali 12,713 şcolari cechi si numai 6606 germani. Vediendu cechii că gimnasiele lom subvenţionate dela stătu nici decum nu le sunt de ajunsu, naţiunea sacrificandu dela sinesi sume grele mai infiintiă 22 gim n a s ie 1 ati n esc i s i real i,*) la care inse nu li se dă nici-o subventiune.
Cechii nu stau acilea; ci mai pretindu se Ii se infiintiedie si universitate naţionale; sau se li se restitue cea din Prag’a, unde nu potu scote la cale mai nimicu in societatea professoriloru germani.
Despre celelalte drepturi calcate ale cecliiloru se va vorbi cu alta ocasiune, intraceea ne remane timpu se comparamu starea nostra cu starea lom. Poporului cecliu si celorulalte nationalitati din Cislaitani’a le este asecuratu si prin lege politica fundamentale dreptulu innascutu de a se cultivă in limb’a loru naţionale, era pentru-că se isi ajunga acelu scopu sublime, li se făcu anume cecliiloru subventiuni a unu aii din fondulu tierei lom cu sume de preste 1'/* milionu, era anume pentru gimnasie li se votedia pe fiacare anu si se trecu in budgetulu statului austriacu aprope 400 mii fl. Totu cam in acestea proportiuni se votedia aju-
*) Es wird die Gleichberechtigung aller landes-iiblichen Sprachen in Schule, Amt und oftentlichem Leben anerkannt. In den Lăndern, in welchen mehrere Volksstamme wohnen, sollen die oflentlichen Unterrichts-anstalten derart eingericbtet sein, „dass ohne An-wendung oinesZwangeszurErlernung einer zweiten Landesspracke jeder dieser Volks-stămme die erforderlichen Mittel zur Ausbildung in seiner Spracbe erbiilt."
torie anuali poporului slovenu din Stiri’a, Carinthi’a, Carnioli’a etc. fără nici-o alta conditiune, decătu că sumele primite din fondurile provinciei si din tesaurulu statului se fia intrebuintiate numai pentru scopurile de cultura scientifica si morale in limb’a fiacarei nationalitati. Acolo nimeni nu mai cutedia se dica nationalitatiloru : „Ve votamu subventiuni scolastice sub conditiune inse că se ve renegaţi, se scuipaţi pe tata-vostru si pe muma-vostra in faţia si se ve faceţi nemţi, era popii si vlădicii se se faca politiaii nostrii, era fetiorii vostrii se’si verse sângele esclusivu pentru scopuri nemtiesci, si in fine pungile vostre se stea in veci la dispositiunea nostra, că-ci domni suntemu numai noi, prin urmare totu ce este alu vostru, este alu nostru, in urm’a urmelom chiaru si fetele si nevestele vostre.*
Asia nu mai vorbescu nici turcii, că se nu o mai patia precum au patitu.
Ide’a de statn a Austriei.
De Dr. Francisc Pa 1 acky.
(Urmare.)
Gratie ceriului, valorea si demnitatea omului au castigatu deja in timpurile nostre o recunoscere atătu de generala, in cătu de esemplu, niminea n’ar cutediă a sustienea intr’o societate culta, chiaru si numai in thesi, că unu omu s’ar potea nasce că obiectulu seu proprietatea unui alu douilea.
Adeverelu, că toti omenii fia ei de ori ce origine, credintia si conditiune sociala sunt fiii aceluiaşi Tata din ceriuri, este unulu din cele mai nobile si caracteristice principie ale cristianismului. Adeverelu recunoscutu in generalii, că in intregulu genu omenescu nu esista alta deosebire esenţiala, intre individii singurateci, decătu numai gradulu de desvoltare a spiritului loru, că omulu nu mai pote fi consideratu că obiectulu si proprietatea unui alu douilea, ci, ‘ că elu remane totudeauna o persona, dotata dela D-dieu cu raţiune si vointia libera, care porta responsabilitatea morala a toturoru fapteloru sale, — acestu adeveru au fostu recunoscuţii si sanctionatu iu anii din urma si iu ostulu Europei, prin emanciparea iobagiloru russesci si prin introducerea altoru reforme mari in impe-riulu Russiei, conformu recerintieloru spiritului cul-turei moderne, asia, că se pote predice cu mare sigurantia, că in decursulu unei generatiuni, naţiunea russesca pana acuma passiva va paşi in modu activu pe scen’a evenimenteloru lumei, in iutielesulu vechiei democraţia slave. Nu me pociu lasă la loculu acesta intr’o detailata motivare a acestui faptu, pentru că asiu devia prea multu dela sco-pulu ce mi-am propusu.
Voiainu numai se indigitediu, că cei cari se legănă in dulcele sperantie ale reintorcerei absolu-tismulu si a feudalismului, din ce in ce perdu mai multu terenu, că acea forma de gubernu cu cătu mai multu, cu atătu mai espressu ia form’a unui anachronismu, de orece ea nu isi afla locu nici in viaţi’a si nici in spiritulu timpului nostru. Voiamu se accentuediu, că ori ce sperantia la unu resultatu durabilu a acelui vechiu absolutismu este in vanu, fatia cu reciproca intarire a spiritului moderau si crestinescu. Acelu absolutismu pote prosperă numai acolo, unde mai domneşte inca credinti’a intro omenime eternu minorena, atătu cu privintia la raţiunea cătu si la vointi’a sa, care credintia inse dispare vediendu cu ochii in tote regiunile lumei si că pentru o credintia, care au disparutu odata din âuimile omeniloru, nu mai esista reinviare.
Cu tote acestea nu voiescu se afirmu, că introducerea absolutismului subt o forma, pana acuma necunoscuta, ar fi ajunsu a fi inpossibila. Eu celu puţinu sunt convinsu, că asia cum stau astadi lucrurile, in Vien’a nu se va află unu astfeliu de „genialu* barbatu de stătu, care se fia in stare a şterge din viati’a poporaloru austriace anii 1848
134_______________________________________________________
pana 1865 si se voiesea a altoi ultimulu anu pe fiinti’a si aspiratiunile anului 1847.
Fiindu acesta inpossibilu, trebue se cadia si deci sortii acelora, cari aru vrea se vedia realisanduse in statulu austriacu, domni’a unei partide asupra celeilalte in privinti’a bisericesca si naţionala, adeca domni’a bisericei catholice si a nationalitatiei germane. Precum nu mai acela pote fi domnu, care are la dispositiunea sa servitori, asia si donmi’a unui singuru elementu bisericescu si nationalu s’ar potea realisâ numai prin fortiata aservire a celoru-lalte elemente.
Deca inse simtiulu de dreptate, care se esprima intr’unu modu atâtu de poternicu prin opiniunea publica a timpuriloru moderne, s’au declaratu deja in contra subjugarei individeloru fîsice, cu catu nu ar trebui ore se fia ofensatu simtiulu umanitatiei si alu adeveratului cristianismu, prin o asemenea procedere fatia cu persone morale, reuniuni reli-giose si naţiuni intregi? Acesta s’ar potea face nu mai in acelu casu, deca acele persone ar fi in con-ditiuni spirituale asia de tempite, in catu ele se nu fia in stare a se ridica nici chiaru pana la cu-noscinti’a dreptului loru naturalu. Preste acestea, pentru mantienerea acelei stări de lucruri fortiata, ar avea lipsa erasi de acelu nervus rerum ge-rendarum, despre care noi scimu, ca elu lipseşte in acestu stătu mai multu câ ori-ce alta.
Fâra de a me mai ocupa de principiele egalei indreptatiri eclesiastice, care se discuta si in alte tieri străine si la care nu i se mai face nici in Austri’a opositiune principiala, voiu trece la egala indreptatire a nationalitatiloru, care atinge pe statulu nostru mai multu câ pe ori-care altulu, din care causa ea au si devenitu unu obiectu alu unei vivace si estinse discussiuni.
(Va urmâ.)
Petitiunea
juristiloru romani din Transilvani a presentata Camerei deputatiloru in siedinti’a dela 20 Aprile st. n. a. c. in cestiunea referintieloru nrbariali.
(Urmare.)
Esaminandu motivele ce au indemnatu pe inal-tulu gubernu a compune mentionatulu proiectu de lege — asia precum sunt ele publicate —■ fiacare juriştii cunoscStoriu de referintiele patriei nostre trebue se vina la convingerea, câ acele pe catu sunt de nesuficiente a justifica dispositiunile proiectului, pe atâtu sunt si de neadmissibile si nefundate.
Conformu motivului prirnu: caus’a cursului in-pedecatu alu regulariloru urbariale ar fi: greutăţile procedurei processuali, carea nu corespunde de locu interesseloru urbariali si politiali in Transilvani’a, somptuositatea processeloru, si acea inpregiurare câ cea mai mare parte a spesseloru nu se inparte asupra partiloru interessate in proportiunea proprietăţii, ci o suporta numai foştii proprietari.
Se afirma mai departe, câ processele de regulare ale referintieloru urbariale, de proporţionare si de comassare nu se potu margini de locu la cadmiu processeloru private, si câ normele procedurei civile nu se potu aplica la acelea, câ-ci este contra naturei lucrului a constringe la o pertractare protocolara conformu §-lui 144 proc. civ. astfeliu de processe, unde nu este vorba numai de doue partide, ci de interessele opuse a sute de interessati, si câ partidele nu se potu constringe câ se’si pre-sentedie dovedile, câ-ci aceste nu stau la dispositiunea loru.
Se mai afirma: câ din natur’a lucrului ur-media câ in căuşele de regulare urbariala, numai acele principii de procedura se potu aplicâ, cari au servitu de basa §§-loru 6—10. Art. X din 1832/6 cari principii le-au acceptatu si instrucţiunile din 1858, si Cap. VII din normele provisorie ale con-ferintieijudexcuriale, si iu fine instrucţiunea din 1868.
In fine tragendu paralele intre cursulu cause-loru urbariali din Ungari’a si Transilvani’a, recu-nosce, câ in Ungari’a s’a doveditu si se dovedesce unu progressu mai inbucuratoriu si cu procedur’a de până aci. Fenomenulu acesta inse ilu afla justificaţii prin inpregiurarile, câ acolo sunt regulate referintiele urbariale, sunt mai regulate si mai simple referintiele de posessiune preste totu, câ partidele, advocaţii, inginerii si judecătorii din Ungari’a au o pracsa de mai mulţi ani, carea usiuredia multu procederea, mai afirma apoi, câ nici acolo, precum nici in Transilvani’a nu se provede processulu in procuratura (pertâr) va se dica: nu subt conducerea unui oficialii, care nu cunosce caus’a, pe bas’a unoru alegate dictate din partea partide-loru după plăcu, ci subt conducerea unui referenţii delegaţii, care conduce si dâ direcţiune si intru cascigarea dovediloru.
_________OBSERVATORIULU.
Aceste premisse in generalu, gubernulu se mai provoca la §. 80. Art. LIII din 1871 care pune in vedere mesuri ulteriori legislatorice, cari se nor-medie procedur’a regularei de posessiune, — apoi trecendu la motivarea speciala a fiacarui §. dice:
Câ cu deosebire §§. 5—7 tîntescu la înlesnirea si eftinirea comassatiunei, era §. 8 la possibila aparare a proprietatiloru situate prin păduri, câ-ci in urm’a dispositiuniloru acestui §. proprietarii voru pote rescuraperâ enclavele (fenatie, ladiuituri etc. mai mici) ce le au foştii iobagi prin pădurile loru, era prin acesta crede câ se voru curmâ desele certe, processe si prevaricatiuni ce intre referintiele actuali sunt neincungiuravere.
Era cu privire la §. 5 dice: câ pentru aceea este susceputu in proiectu, câ prin accelerarea procedurei de regulare in câţiva ani se se prelucre materialulu restantu si se se evite necessitatea unei noue modificări de lege; apoi, considerandu ponderositatea causei din punctu de vedere alu statului, po-litialu si administrativii, estinde dispositiunile §-lui 19. Art. LIII 1871 nu numai asupra averiloru statului, bisericei, si fonduriloru, ci si asupra averei orfaniloru si a celoru de subt curatela.
Modulu de astadi alu suportarei spesseloru ilu declara de causa principala a stagnarei comassa-tiuniloru si regulariloru urbariali, câ-ci dice, astadi partea cea mai mare a spesseloru cade in sarcin’a fo-stiloru proprietari, deşi recunosce, câ foştii iobagi inca sunt datori a face prestatiuni forte grele, dandu carausi’a si dile de lucru si inca chiaru atunci, cându lucrulu are cea mai mare valore si pentru economi’a loru; afirma mai departe, câ, de ore-ce adi după ani 32 dela desrobire, in lipsa de date sigure nu se mai pote eruâ, câ din posessiunile fostiloru proprietari: cari parti sunt alodiali si cari urbariali? in repartiarea (arunculu) spesseloru si a dileloru de lucru domnesce arbitriulu, interessulu si siretia, si produce fric’a ce intimpina la poporu tote lucrările referitore la regulari de posessiune etc. deci afla câ este dreptu si ecuitabilu, câ in viitoriu spessele se le porte toti de asemenea.
Era in ceea ce privesce espertii: afla câ voru fi corespundietore dispositiunile §§-loru 9 si 10 ce se voru intregi prin instrucţiuni ulteriore.
In specialii dreptulu de a alege pe espertii, cari voru fi aplicaţi la pretiuirea si classificarea pamenturiloru si la stabilirea planului de regulare, se depune in manile comissiuniloru administrative municipale, câ-ci afara de alta consideratiune gubernulu cugeta, câ numai astfeliu de esperti potu fi neinteressati.
(Va urmâ.)
Bucovina.
— Cernăuţi, 25 Aprile st. n. 1880. (Coresp. particulara.) O lunga fasia de pacla plutea de-asupra Prutului umbritu de stuhuri si-’i ascundea acestui martoru statornicu de dile bune si rele aspectulu serbatorescu alu tinerei capitale din „tier’a vechie a fagilom.“ Pe orizontu se jucau nuori usiori scaldati in gingasia lumina de diori si venturile diminetiei scuturau de pe stegurile falfai-tore ploile noptiei trecute. Timpuriu inca se umplură stradele Cernautiului de lume felurita si cu-riosa, ce se preumbla voiosa si libera de ocupările dilnice si oprindu-se la portalele inpodobite si la asia numitele arcuri triumfale convorbea cu de-ama-runtulu person’a si calitatile bărbatului multu astep- • tatu. Tacerea cu care intimpinau contrarii natiunei laudele si bucuri’a nostra, ne erâ o dovada noue pentru dreptatea sperariloru nostre, câ-ci ferice de acelu raru barbatu alu cărui caracteru inaltu si statornicu astupa chiaru guri protivnice si hulitore!
Mai alesu înaintea pomposu decoratului por-talu alu resiedintiei episcopesci erâ unu nespusu invalmasiagu de glbte ce venea si pornea. De-asupra cununeloru de flori si a ghirlandeloru verdi, cu caii erau inbracati stâlpii sumetiei intrări fluturau nenumerate steguri de feliurita mărime si colore, era mai presusu de toti se miscâ sburdalnicu ste-gulu Bucovinei si umbrea capulu zimbrului, siop-tindui la suflarea velitului sidpte neintielese, pote din trecutu, si atunci picura incetu, erau lacrimi ori ploi’a noptiei trecute?. O tempora, o mores!...
Se ne iutorcemu privirea dela aceşti betrani si uitati fartati si se pornimu, inpinsi de mulţime, spre biseric’a catedrala, unde a cadiutu velulu de jale de pe veduvitulu scaunu archipastorescu, se trecemu prin lata strada episcopesca, pe la cas’a frumosu decorata a d-lui Flondoru etc., in maida-nulu principalu cu primari’a sa decorata si otelurile instegate; se urcauiu apoi strad’a Ardeiului in susu, unde, cu tote ca e locuita, mai cu senia iu I
partea de josu, de străini, se pote diari destulu de adesu ghirlande de bradu si flamure feliurite, si se stamu pu^inu inaintea arcului triumfalii, ridicatu înaintea localitatiei „Societatiei pentru lit. si cult. rom. “ Aici se diarea incunjurata de cununi si ver-detiasteau’a societatiei, alu cărei vicepresiedinte e astep-tatulu prelatu. Asia isi esprimâ societatea in numele natiunei neobositului patriotu adencu simtitele mul-tiamite. Ce privilisce inveselitore! catedral’a serba-toresce inpodobita, ea, ce stâ numai o septamana inainte trista si in doliu.
In vremea aceea s’a fostu pornitu, cam pe la 9 ore diminetia unu trenu separatu la Zalucea, lângă hotarele tierei, aducendu cu sine o deputa-tiune, ce constâ din representanti ai nobilimei, ai clerului, si din tierani si carea ave se intimpine pe domnulu părinte in numele tierei. Pe la 11 ore si sosi, intimpinatu de strigate felicitatore si urări, noulu archiepiscopu in Zalucea.
Aici i esi mai ăntaiu Dr. s. teol. V. Mitro-fanovici, professoru de universitate inainte si’lu felicita in plaiurile multu iubitei patrii, apoi luâ ca-valerulu Cârstea cuventulu urandu-i in numele nobilimei ajungerea maretiului seu scopu, in urma unu tieranu betranu si fruntasiu. Graiulu simplu si sincerii alu poporului miscâ adencu pe Inaltu Presfmti’a Sa si cu lacrami in ochi, respunse elu cuvinte ce voru remanea eternu neuitate fiacarui bucovinenu. După unu dej unu alesu si intreruptu numai de toastele frumose, pleca trenulu spre Cernăuţi, unde si ajunse la 3 ore d. am. Inpuscaturi si su-netulu clopoteloru vestiră sosirea sa.
La gar’a inpodobita si decorata ilu intimpina archimandritulu A. Ciupercovici in fruntea consis-toriului, Dr. Ambros, primariulu Cernautiloru, Dr. Igel in fruntea societatiei israelite de cultu, corpora-tiuni feliurite si nenumerati privaţi. După ce-i adressâ par. Ciupercovici cuventulu intimpinatoriu si In. P. Sa i respunse, ilu felicita primariulu in numele ora-siului si Dr. Igel in numele societatiei isr. Acestui din urma respunse Dr. Morariu cuvinte demne de crestinismu si de inaltulu seu fundatoriu.
Elu vorbi despre conlucrarea toturoru religiu-niloru pentru ajungerea unui scopu: alu umanitatiei si alu culturei. Acuma se urca I. P.-Sf. Sa in careta, trasa de siasa cai suri si cortegiulu festivu incepîi a se miscâ spre orasiu. Clopotele toturoru biserici-loru sunara si inpuscaturi necontenite se descareau. înainte porni o careta cu doui arangeatori unulu preotu, altulu mirenu, apoi 40 de tierani călări, si inbracati in costumulu loru nationalu, inaintea caretei archiepiscopesci, in fine se iusira unu nu-meru nespusu de carete cu preoţi si mireni, după cari pompierii, venatorii si veteranii cu stegurile si musicele loru. Pe amendoue parti ale stradeloru statura renduite, breslele cu semnele loru, camer’a mercantila, epitropii, şcolile etc.
Fanarele stradeloru pe unde trecea cortegiulu erau aprinse. In fine In. P. Sf. Sa ajunse la biseric’a catedrala. Aici ilu felicitâ professorulu de universitate Eus. Popovici in numele diecesei si se celebrâ docsologi’a după ce a binecuventatu inaltulu prelatu poporulu ce erâ de fatia. Totu in acea ordine plecara apoi la resiedinti’a archiepiscopesca, unde ilu intimpinara pe nou venitulu archipastoriu chorulu teologiloru si călugării. D-lu Braileauu rosti cuventulu in numele sateniloru, si miscatu i respunse
I.	P. S.: „Nu intru in acestu palatu pentru câ se me odiclmescu de lucrările mele, ci pentru câ se lucru inca si mai multu.u Apoi urcâ treptele in susu si intra insogitu de călugări in capel’a sa.
Asia se termina acesta meniorabila di, poporulu se inprastia, noptea se intinse, dara nenumeratii ochi ai ceriului veghiedia asupra fericitei Bucovine.
Dragosiu Condeiu.
Noulu proiectu de lege despre instrucţiunea in gimnasii si in scolele reale.
(Urmare ai fine.)
§. 83. Constatanduse din conspectele anuale despre averea si fundatiunile scoleloru, câ dre-care fundatiune se afla in pericolu, ministrulu de culte si instrucţiune va indrumâ autoritatea confessionala respectiva, se se ingrijesca de asigurarea fuudatiunii, era deca administra-tiunea va fi defectuosa se faca paşii legali de lipsa.
§. 8i. Deca vre-o scola de mijlocu publica, ce se afla subt dispunerea si conducerea inmediata a statului nu va corespunde in genere recerintieloru acestoru legi, ministrulu de culte si instrucţiune va avea dreptulu, a admoniâ autoritatea suprema a scdlei respective de trei ori, in intervale celu pucinu de câte o jumetate de anu si (deca nu va corespunde) a detrage scolei dreptulu de publicitate.
Cu asemenea admoniari se pote face inceputulu numai după ce voru fi trecutu doui ani dela inactivarea legei de fatia.
Institutele de invetiamentu despoiate de dreptulu
135
de publicitate intra in categori’a instituteloru private si vinu subt dispositiunile statorite pentru scolele private in secţiunea VI a legei de fatia.
§. 85. Deca vre-o jurisdictiune, comuna, societate seu unu privatu, folosindu-se de dreptulu celu dâ §. 62 alu legei presente voiesce se infiintiedie o scola de mij-locu noua si se-i câştige dreptulu de publicitate, ea (seu elu) va avea se arete inainte de a se deschide institu-tulu de invetiamentu, ce voiesce alu infiintiâ, acesta in-tentiune ministrului de culte si instrucţiune substernendu in acelasiu timpu statutulu de organisatiune si pianulu de invetiamentu alu scolei, de asemenea si conspectulu despre poterile de invetiamentu.
Scol’a isi va primi dreptulu de publicitate numai prin resolutiunea emisa de ministrulu.
Si confessiunile sunt indatorate, a arata dintru in-ceputu intentiunea loru, de a infiintiâ o scola de mijlocu, avendu a substerne in acelasiu timpu pianulu de invetiamentu alu institutului si conspectulu despre poterile de invetiamentu.
§. 86. Confessiunile, jurisdictiunile, comunele, societăţile si particularii potu se infiintiedie si sustîna gimnasii si scole reale cu caraeteru privatu si institute de edu-catiune private inpreunate cu asemenea cursuri de invetiamentu, deca voru incredintiâ cu conducerea inme-diatg, si cu direcţiunea asupra loru pe unu atare indi-vidu, care e professoru cualificatu prin diploma pentru cursulu, ce se va deschide, seu si-a castigatu recuno-scintia generala pe acestu terenu prin activitatea sa, care e cunoscuta si gubernului.
§. 56. Din legea de fatia are valore si pentru aceste institute private.
§. 87. Infiintiarea intenţionata a unui institutu de educatiune privatu, seu a unui institutu de invetiamentu, este indatoratu proprietariulu institutului, a o arata pe lângă unu conspectu despre organisarea institutului, cu pianulu de invetiamentu si poterile de invetiamentu, ce voru conlucra intrensulu, celu puţinii cu 30 dile inainte de deschidere autoritarii comunale si prin inspectorulu supremu, care functionedia in acelu cercu scolasticu, ministrului.
§. 88. Relativu la localităţile de instrucţiune si la numerulu eleviloru, care trebue instruati intr’o classa, sunt valabili si pentru institutele private §§. 34. 35 si 57 din legea de fatia.
§. 89. Ori si cărui institutu privatu i se pote dâ dreptulu de publicitate, deca corespunde in privinti’a organisatiunei, adjustarii minierului si cualificatiunei in-vetiatoriloru aplicaţi, la recerintiele coprinse in secţiunea a V. a legei de fatia.
Dovedinduse acesta, ministrulu de culte si instrucţiune i da dreptulu de publicitate si prin acesta insti-tutulu vine subt dispositiunile sectiunei precedente.
§. 90. Deca intr’unu institutu de invetiamentu nu se voru urma dispositiunile legei de fatia, seu deca gu-bernulu va primi scire despre defecte morale seu ten-dentie contrarie statului, gubernulu va potd ordona o cercetare si iu conformitate cu resultatulu acestei cercetări, va pote se includă institutulu respectivu; ba in caşuri esceptionale pote sista educatiunea si instrucţiunea chiaru si inainte de a se termina cercetarea.
§.91. Dar gubernulu pentru instrucţiunea publica pote se dea unu ajutoriu moralu si materialii la ast-feliu de scole medie deosebitu necesarie si eminente, deca ele corespundu postulatului coprinsu in §. 89.
§. 92. Tuturoru parintiloru si tutoriloru le stâ ce e dreptu in voia a-si instruâ copii si curandii loru intr’unu institutu privatu seu acasa, dar elevii instruati in modulu acesta potu se’si câştige unu testimoniu va-lidu, care se-i indreptatiesca a fi primiri in ori-ce institutu de invetiamentu publicu, numai asia, deca voru depune unu esamenu la incheierea flăcărui anu scolasticu intr’o scola de mijlocu publica.
In modu esceptionalu ministrulu de culte si instrucţiune pote dâ incuviintiarea, câ in tenninu de unu anu se se depună unu esamenu din mai multe classe.
§. 93. Ministrulu de culte si instrucţiune va face totu la trei ani despre instrucţiunea in scolele de mijlocu unu raportu parlamentului, si articolulu de lege XXXVII: 1868 §. 148 se modifica in intielesulu acesta.
§. 94. Cu esecutarea acestei legi se incredintiedia ministrulu de culte si instrucţiune si cu privire la cele coprinse in §. 33 in acelasiu timpu ministrulu pentru aperarea tierei.	(După trad. „Telegr. rom.“
Corespondentie particularie ale „Observatoriului".
— Brasiovu, 1 Maiu. Pe la noi a ince-putu forte frumosu acesta luna a lui Pr kt ar iu, cum i dice poporulu tieranu. După o seceta ce insufla grija mare, a sera incepii o ploia mandsa ce cursa mai tota ndptea, si astadi sorele sta mai totu invelitu in nouri, era munţii fumega neincetatu. Milione face acesta ploia, ar folosi inse si mai multu daca ar mai curge vreo 2 dile. Ve scriu acestea cu scopu, ca ddra se voru mai indemnâ si alţii din alte regiuni, câ se satisfaca dorinti’a publicului producatoriu câ si acelui consumatoriu, de a se informa despre amblarea timpului, dela care dependu interesse omenesci nenumerabili, nu numai private, ci si publice. Dicemu anu nia-nosu sau anu de fdmete, doue estreme si cu acesta amu disu forte multu.
In vecina Romania lumea e nespusu de in-grijata, din causa ca de 3 septemani, adeca de candu se făcură cele mai multe semenaturi de pri-mavera, in partea cea mai mare a tierei nu a ca-diutu nici-o picătură de ploia. Secet’a are influintia de necrediutu asupra transactiuniioru comerciali. Camerele au votatu de repetite ori mai multe sute
_________O B SER VATOR I UL U.________________________
I de mii pentru locuitorii cei lipsiţi de cerealii, era
| gubernulu auctorisase pe câteva consilie municipali representative (ale districteloru), câ se con-traga inprumuturi totu spre acelu scopu, va fi inse forte reu, daca anume papusioiulu, alimentulu principale alu poporatiunei rurale, nu se va face nici in anulu acesta. Acestea inpregiurari climaterice obliga pe barbarii de stătu si pe toti proprietarii mai multu decâtu tote legile positive, câ cu o di mai inainte se se ocupe forte seriosu de canali sar ea si de inpadurarea intinseloru siesuri ale tierei.	Concurenţi’a in productele agricole cresce
din anu in anu. Ce mai voiri ? Daca lumea eu-ropena au ajunsu câ se manance pane din Australi’a si Americ’a meridionale si daca din republic’a Laplata au si in porturile Franciei grâu nou, seceratu in Martiu !
Din vecinătate avemu scirea, câ I. I. Loru reg. Domnulu si Domn’a făcu pascile la orasiulu Sinai’a, unde au mai venitu câteva familii fruntasie din capitala, dupace distanti’a cu ajutoriulu calei ferate s’a redusu la cinci ore. Frequenti’a pe acesta cale ferata cresce pe di ce merge. Eta unu fenomenu din dilele vechi, câ o monastire se se prefaca câ prin farmecu intr’unu orasiu ! Acesta linia presenta dificultăţi neasemenatu mai pucine decâtu se temuse nu numai publiculu celu mare, ci chiaru si barbarii de stătu. Pianulu vechiu a trecutu prin schimbări essentiali; in locu de 6 tunele treci numai prin trei mici; in locu de 26 poduri nici 10 si acelea mai multu scurte. Dela Bucuresci la Brasiovu facemu optu ore si indaraptu 972. Acesta intardiere se esplica prin multele secaturi dela vămi si oficiu de pasaporte, câ nicairi in Europ’a. Ce e mai multu: la biroulu de pasporte in gar’a Pre-dealu functionedia si unu subprefectu ungur eseu, pe alu cărui sigilu citesci: Brasso megye: Het-falu si Jârâs tiszt. szolgabiroja.
Ce se insemnedie acelu solgabirau la gra-nitia ? ! Se vedi apoi cum te ficsedia din crescetu până in tălpi, câ se vedia, esci tu sau altulu.
— Clusiu, 25 Aprile 1880.
Factorulu poternicu, la care se reducu tote mij-loeele fia de ori si ce natura, — create pentru progres-sarea unei naţiuni in sciintia si cultura, cari sunt armele cele mai tari intru aperare in contra nearaiciloru, si sunt nedisputavera garanţia pentru prosperarea naţionale se numesce: solidaritate.
Solidaritatea este unire; unirea este potere.
Acestu adeveru a strabatutu de-odata cu redeşteptarea naţionale in adenculu ănimei flăcărui romanu.
Acestu adeveru ne dâ vitalulu nutrementu si in-pulsu la crearea mijloceloru indicate.
Principiulu solidarităţii da si junimei romane dela institutele mai inalte impulsu de a forma societari, a căroru scopu este: latirea si promovarea sciintiei si culturei naţionale.
Câ nesuintiele junimei de adi sunt precugetate, seriose si au in vederea ochiloru scopulu comunu, usioru ne vomu convinge, cugetandu la progressulu ce'lu făcură in unu timpu scurtu; cugetandu, câ abia apucâ a-si a-securâ esistinti’a reuniuniloru, si deja a si inbratisiatu alte scopuri filantropice, naţionale.
O astfeliu de intreprindere sulataria inbratisiedia si junimea rom. universitaria din Clusiu, cându inca in decursulu anului presinte arangiedia unu maialu in fa-vorulu fondului unui gimnasiu infiintiandu inSiomcut’a mare (comitatulu Satu-mare) si in favorulu fondului scolei confessionali din Gilau (comitatulu Clusiului); voindu de o parte a reinprospetâ si promova o idea de mare salute pentru romanismulu intregu, — de alta parte de a scapâ dela perire o scola a unei comune, care a avutu si va se aiba unu nume nestersu in istori’a ro-maniloru.
Ambele idei sunt nobile, salutarie; ambele si-au una si aceea direcţiune, adeca: promovarea culturei naţionale, carea esie prima si unica conditiune a bunei stări pentru unu poporu; pentrucâ tote sunt trecatore pe fati’a pamentului, tote pieru, tote dispăru subt viscolele secoliloru; una este, care nu piere, nu dispare nici odata, si acesta este: cultur’a.
Suntemu deci prea convinşi, câ onoratulu publicu romanescu, — precum si cu alta ocasiune, asia si acuma ne va sprigim cu cea mai mare căldură la acesta intreprindere si nu va lasâ, — pentru-câ nu pote se lase, se treca uitarei o idea, acarei realisare este cestiunea csistintiei a câtoru-va dieci de mii de romani; de alta parte nu pote suferi cu suiietu liniscitu, câ se vedia o scola confessionale dejâ infiintiata, se vedia ruinatu uni-culu asilu alu unei comune de mare insemnatate.
Deca este intreprindere de mare inportantia pentru noi romanii; intreprindere. care pofteşte unu sprijinii caldurosu si sacrificii mari, asia intreprinderea de fatia a junimei din Clusiu merita tota atenţiunea si mari-nimositatea stimatului publicu.
Despre acestu adeveru va fi convinsu fiacare romanu, care in câtuva cunosce relatiunile romaniloru din comitatulu Satu-mare si comitatele vecine; care scie ceva despre fondurile infiintiate inca pe la anii 1861-2, spre aredicarea unui gimnasiu romanescu; care a auditu ceva despre trista stare materiale a scolei confessionale din Gilau.
Poporulu romanu din aceste ţinuturi, — care este in maioritate preponderante fatia de alte connationalitati
este unu poporu bravu, bine conservării, laboriosn, cru-tiatoriu, ingeniosu, cu moralitate si sentimente nobile; sufere inse multe lipse, ba potemu dice, este aprope de ruinare, este aprope de contopire cu elementele străine, neavendu unu refugiu binefacatoriu, unu asilu care se’lu apere in contra fortuneloru; care asilu nu pote fi altulu de câtu unu institutu romanescu, ce se-i usiuredie greutăţile dejâ nesuportabile, se-i indulcesca vieti’a plina de suferi ntia.
Câ unu poporu, care e provediutu dela natura cu astfeliu de insusiri, este demnu de o sorte mai buna, este indreptatitu la unu venitoriu, la unu venitoriu mai frumosu, nu incape nici o indoiela; — mai alesu, deca vomu considerâ, câ acestu poporu are o aplicare mare spre cultura; si câ a sacrificatu si sacrifica totu câtu este cu potintia pentru de a-si pote aredicâ institute, prin acaroru ajutoriu se’si vedia asecurata esistenti’a, câ parte intregitore a natiunei romane.
Singuru tirani’a sortei este de învinovăţirii, câ nu’si pote vede realisatu scopulu pentru care se lupta de dieci de ani.
Inca la a. 1862 vedemu adunanduse romanii din comitatele Satu-mare, Maramuresiu si Ugocea in opidulu Seini, unde recunoscendu unanimu lips’a infiintiarei unui gimnasiu romanescu in numitulu opidu, au si inceputu subscrierile banesci si inca in siedinti’a prima s’a subt-scrisu aprope 5000 fl. v. a. Timpurile nefavoritore, cu deosebire mişcările politice din anii 1860 făcuse de acesta causa momentosa a remasu nedeslegata până la anulu 1875, cându era vedemu unu numeru frumosu de romani din comitatele amintite inmultienduse si cu romanii din districtulu Cetatii de petra, adunaţi la Bai’a-mare totu in acesta causa.
Decisiunile acestei adunari se referiră mai multu la loculu unde ar fi mai cu scopu infiintiarea gimnasiu-lui? Mai mulţi barbari meritaţi au fostu de opiniunea, câ gimnasiulu cestionatu se se infiintiedie in Siomcut’a-mare, pentru-câ:
a)	Siomcut’a are inteligentia mai numerosa;
b)	este centrulu intre comitatele Satu-mare, Maramuresiu, Solnoculu inferioru (Selagiu) si Solnocu-Doboca (Ardelu) ;
c)	atâtu edificii câtu si locu de edifiatu se afla in mai mare mesura;
d)	uninduse fondulu gimnasiului proiectării in Seini cu fondulu celui proiectării in Siomcut’a-mare, care este mai considerabile, in scurtu timpu s’ar vedea realisata acesta idee de mare insemnatate.
Decisiunea definitiva in acesta privintia s’a lasatu in suspenso până la siedinti’a ce se va tiene in Siom-cut’a-mare. Dorere inse, acesta siedintia nici până adi nu s’a conchiematu.
Totu la anulu 1862 vedemu pe romanii Chioreni adunanduse in Siomcut’a-mare, unde comunele oferindusi obligaţiunile inprumutului de stătu pentru infiintiarea gimnasiului in acestu opidu, destinedia spre acestu scopu aprope 80,000 fl. v. a.
Acesta donatiune, făcută in modu legitimu, se a-sterne din siedinti’a municipale a districtului Cetatii de petra la locoteninti’a din Vien’a spre autentificare. Caus’a a remasu inse pendinte până s’a infiintiatu mi-nisteriulu propriu ungurescu, la care s’a transpusu, câ la forulu competinte spre autentificare. De aici apoi s'a retramisu cu resolutiunea urmatore: „fiacare locuitorii!, care a contribuitu la inprumutulu comuneloru, se se intrebe personalu, câ ore consimte la donatiunea făcută ?“
Lucru naturale, câ o astfeliu de resolutiune nu s’a potutu duce in deplinire, pentru câ:
a)	dintre listele comuneloru multe s’au perdutu;
b)	dintre contribuitori mulţi au muririi, seu s’au depărtării din comune.
Prin urmare siedinti’a municipale a Chiorului tie-nuta la a. 1872 a decisu: se se astenia caus’a din nou la ministeriu, rogandu-se de incuviintiarea donatiuniloru făcute in modu legitimu. De atunci espirara 8 ani, si din partea ministeriului de culte inca nici o decissiune nu s’a adusu in acesta causa. Speramu inse, câ la ur-gitarea competintiloru in scurtu timpu se va resolvi in modu favoritoriu acesta causa inportanta; speramu totu odata, câ comitetulu administrativu pentru fondulu gimnasiului din Seini tînendu câtu de ingraba o siedintia, care conformii celei tînute la a. 1875, are se fia in Siomcot’a-mare, va decide unirea definitiva a acestoru doue fonduri si va luă tote mesurile necessarie pentru de a se infiintiâ câtu de curendu in opidulu Siomcut’a I mare baremi unu gimnasiu inferioru.
Nefiindu in plăcută positiune de a dispune de tote datele pe bas’a carora amu pote compune o istoria mai esacta despre infiintiarea si starea acestoru fonduri, suntemu nevoiţi a ne restringe la cele amintite, cari inse au potere destula de a convinge pe ori si care romanu, câ infiintiarea acestui gimnasiu, care este o cestiune de esistintia pentru unu numeru considerabilu de romani, — nu este asia departe: avemu numai lipsa de vointia firma, constantia neclatinata, curagiu barba-teseu si nu preste multu vomu dispune in opidulu Siom-cut’a-mare de unu institutu, care va fi scutulu celu mai poternicu pentru romanii din ţinuturile respective, care va reţinea pe o parte mare a romaniloru dela alunecare si contopire cu elementele străine.
Totu pe bas’a argumenteloru de asemenea natura, de si referitoriu la unu cercu mai restrinsu, merita junimea marinimosulu spriginu alu publicului romanescu atunci, cându din venitulu acestui maialu o parte voiesce a o oferi scolei confessionale din Gilau, care inca este unulu dintre factorii culturali naţionali.
Suntemu convinşi pre deplinu, câ aedsta rogare ferbinte va aflâ resunetu in tote ănimile romane; suntemu convinşi, câ fiesce-care romanu adeveratu, petrunsu de inportanti’a acestoru cause naţionali —, de si parti-. culari —, bucurosu va sacrifica amesuratu poteriloru,
136
sciindu câ totu denariulu sacrificaţii va servi spre alinarea si mangaiarea confratiloru lui, la cari:
„ . . e putredu marulu si nu-i modu de curăţire Totuşi ce se speredia sunt simburii din elu; Aceştia ceru plantare, silintia si unire Si era va cresce cedrulu din ramulu tinerelul“
Sciri diverse.
—	In 5 Maiu st. n. la 9 ore, după lungi su-fterintie adormi in Domnulu marele barbatu romanu,
Andreiu Mocsonyi de Foenu, unulu dintre eluptatorii metropoliei si autonomiei bisericei gr. or. Inmormentarea au avutu locu in 7 1. c. la Foenu.
Fia-i tierin’a usiora si memori’a neuitata! ■MWIffilIflWI IffllU^I
—	(Instalarea noului mi trop oii tu.) Din Cernăuţi ni se relatedia, câ instalarea noului mitropolitu Dr. Morariu-Andrievici, va avea locu in 9 Maiu a. c. Festivităţile ce se prepara voru fi grandiose, câ nici cându până acuma.
Marti’a trecuta societatea „Junimea" au datu o serata. Salutamu din anima si dorimu prosperitate acestei de multu aşteptate intreprinderi.
—	(Graţieri.) Cu ocasiunea st. serbatori ale Pasciloru, M. S. Ii. Domnulu României, usandu de sublim’a prerogativa pe care i-o da Constitutiunea, a bine-voitu a gratia mai mulţi condamnaţi, atâtu civili, câtu si militari, era altora le a redusu pedeps’a.
Academi’a romana.
Siedinti’a generala din 20 Martiu st. v.
D. Alexandri depune in daru 2 esemplare din dram’a sa „Despotu-Voda“ si unu esemplaru din oper’areposatului D. Ralletu: „S uveniri si impresii de călătorie in Romani’a, Bulgari’a etc.“
Cu acesta ocasiune, D. Alexandri, atrage atenţiunea Academiei asupra inportantiei operii lui Ralletu, care se recomanda sectiunei istorice ad referendum.
Siedinti’a solemna din 20 Martiu st. v. 1880.
Mombri presenti: D-nii Alexandri Vasile, Cara-giani Joanu, Ilasdeu B. P., Laurianu A. Treb., Maiorescu Titu, Quintescu Nicolae, Sionu G., Babesiu V., Baritiu G., Ilodosiu J., Jonescu N., Maniu V., Melchisedecu P. S. S. Episcopu, Urechia V. A., Aurelianu P. S., Baca-logu E., Brandza D., Felix J., Gbica J., Stefanescu Gr., Teclu Nicolae, Vasiciu P.
Sub-presiedenti’a A. S. R. Domnulu.
Siedinti’a se deschide la 1 ora.
După cetirea apelului nominalu A. S. R face ur-matdrea alocuţiune:
„D-loru! Sunt mândru a deschide sessiunea ordinara a Academiei romane. Dorescu din ânima câ lucrările Academiei se fia folosi tore limbei si literaturei nostre naţionale. Numerulu fiindu suficientu, declaru deschisa sessiunea Academiei pentru anulu 1880.“
După invitatiunea A. S. R., d. Ilasdeu citesce ra-portulu generalii despre activitatea morala si starea materiala a Academiei in intervalulu după sessiunea extra-ordinara.
Trecendu-se la ordinea dilei, d. Bacalogu, citesce discursulu seu de receptiune despre Calendaru, ur-mandu apoi respunsulu din partea d-lui Ionu Ghica, ambele avendu a se publicâ in Anale.
La orele 3 si jumetate, A. S. R. ridica siedinti’a.
Presiedinte, Carolu.
P. Secretarii generalu, B. P. Ilasdeu.
Siedinti’a generala, din 21 Martiu st. v. 1880.
D. canonicii T. Ci pariu, anuntia câ va veni in cursulu acestei sessiuni, ceea ce se primesce de câtre Academie cu o viua plăcere.
D. J. V u 1 c a n u, multiumesce printr’o adressa pentru onorea de a fi alesu membru corespondente alu Academiei.
D. J. Puse ari u, trimite Academiei o gramatica manuscriptu anonimu alu limbei macedo-romane, o mare charta in 0 foi a tieriloru dunărene, si 4 lucrării proprii ale d-sale, unu mnmoriu istoricu despre Seliste si Tal-maciu (Omlasiu) unguresce; o gramatica romana pentru usulu oficialu, nemtiesce; apoi: dissertatiune despre inpartirea politica a Ardealului si opusculu intitulatu „Orele filiere". Darulu se primesce cu gratitudine si se transmite la biblioteca.
D. Cotovu diu Harsiov’a,anuntia trimiterea con-tinuatiunei traducerei sale din Titu-Liviu.
D. N. C r e t i p 1 e ş ţu anuntia din Rom’a despre inpossibilitatea m"care se afla de a veni se ia parte la lucrările din acesta sessiuue.
O comunicatiune analoga diu partea domnului J. Sbiera din Cernăuţi, cu alaturarea unui certificatu me-dicalu.
De asemenea din partea d-lui Fetu din Jasi.
In urma acestoru comunicatiuni d. Ilasdeu, depune in daru din partea archidiaconului Ti mu isi u, stu-dentu la facultatea de litere, unu pretiosu crisovu dela Jancu V. Sasulu din 1580, relativu la famili’a Motiocu si contrasemnatu de marele logofetu Stroici cu litere latine.
OBSERV ATORIULU.
Se primesce cu recunoscintia si se trimite spre esaminare la secţiunea istorica.
Siedinti’a generala din 22 Martiu st. v.
D. Baritiu oferă unu esemplaru din „Analele Asociatiunei transilvane, I-a fasciora. Se primeşte cu gratitudine.
Primindu-se dela D. Cotovu din Harsiov’a, ma-nuscriptulu cu continuarea traductiunei din Titu-Liviu, se transmite la comissiunea ad-hoc.
D. Spasici, secretariulu legatiunei serbe dela Constautinopole, trimite in daru Academiei 22 opuscule in limb’a serba, cari se primescu cu recunoscintia.
Siedinti’a generala din 24 Martiu st. v.
Se primesce dela d. Odobescu din Paris, din partea Academiei de inscriptiuni, in schimbu pentru pu-blicatiunile Academiei romane: 15 voi. de „Coinptes renclus", 7 voi. de „Meinoires de 1 Academie", 11 voi. de „Memoires presentes par divers savants si 10 voi. „Historiens des croi sad es“. Primindu-se cu plăcere, se transmite la biblioteca.
Avendu a se procede la alegerea unei noui co-missiuni pentru revidiuirea ortografiei romane, se nasce o discutiune prealabila, daca trebue se se alega din corpulu totalu alu Academiei sau numai din secţiunea literara. Se admite prima opiniune si se alegu cu maioritate d-nii Baritiu, Hasdeu, Alexandri, Quintescu si Maiorescu.
Siedinti’a generala din 31 Martiu st. v.
Se citesce si se aproba statulu de presentia a membriloru pe 14 dile espirate.
D. Baritiu da sema de lucrările cele pendinte sau gata ale sectiuniloru ,istorice.
Se pune in discutiune raportulu sectiunei istorice despre manualulu celu manuscriptu de geografie alu d-lui G. Popescu si se primescu conclusiunile acelui raportu.
D. Stefanescu oferă din partea sa si a d-lui Aurelianu unu esemplaru din Revist’a ştiinţifica pe anulu X pentru bibliotec’a Academiei.
D. Baritiu da citire raportului despre cartea reposatului D. Ralletu: „Suveniri si impresii de călătorie", analisand’o capitolu cu capitolu, si cau-tandu in ea o oglinda credineiosa a grelei epoce candu s’a scrisu si a frumosului caracteru alu autorului.
Acesta lectura producendu cea mai viua inpressiune asupra Academiei, d-nii Jonu Ghica si Alexandri, cari avuseseră ocasiune de a fi in Constantinopole pe timpulu candu venise acolo cei doui mari romani, Ralletu si Costache Negri, pentru a stărui in privinti’a secularisarii averiloru monastiresti, completedia raportulu d-lui Baritiu, dandu amărunte asupra energiei si finetiei cu care au lucratu ambii tramisi, si insistandu asupra inportantiei memorieloru si acteloru de corespondentia ce cauta se fi remasu după Negri mai cu sema. D. Alexandri adaoge, câ ilustrulu reposatu i-a incredintiatu d-sale, cu limba de morte, mai multe lăzi cu cliartie, pe cari inse, nefiindu-i până acum remise, nu le a cer-cetatu inca, dar spera câ o va potea face preste puţinii si câ va găsi acolu multe tesaure pentru istori’a epocei.
D. Babesiu multiumeste d-lui Baritiu de a fi provocatu o discutiune atâtu de interessanta. D-sa constata, câ si Romanii de peste Carpati au avutu a trece prin lupte analoge cu acele in cari cu mai multu succesu au luatu o parte atâtu de stalucita Negri si Ralletu, si câ si acolu esista sau au esistatu in acesta privintia memorie pretiose, unele nepublicate inca, altele perdute si rătăcite. D-sa esprima dorintia, câ amăruntele date de d-nii Alexandri si Jonu Ghica, se se alature in Annale câ apendice la raportulu d-lui Baritiu.
Siedinti’a generala din 1 Aprile st. n.
Cetindu-se si aprobanduse processulu-verbalu alu siedintiei precedente, d. Qnintescu depune o declaratiune din partea d-lui Negrescu, cum câ a cumparatu cu 400 lei gramatic’a cea raanuscripta romanesca din 1757, despre care a se vedea processulu-verbalu dirr 29 Juniu 1879, si câ este gata ori candu a o cedâ Academiei cu acelasiu pretiu.
Cur* ulii bursei din Vien’a si PesFa
in 5 Maiu st. n.
	Vien’a	Pesl’a
Rent’a de auru		106.55	106.45
I emisaiune de oblig, de stata dela druiuulu de feru orientalii ung			83.50
II emisaiune de oblig, de stătu dela drumulu de feru orient, ung			98.52	98.9/b
Oblig, de stătu dela 1876 de ale drumului de feru orient, ung		87.50	87—
Iuprumutulu drumuriloru de feru ung. . .	125.60	125 75
Obligaţiuni ung. de rescumperarea pamen-tului 		94—	95—
Obligaţiuni ung. cu clausul'a de sortire . .	—.—	94.75
Obligaţiuni urbariale temesiane		93.75	94.50
Obligaţiuni urb. temesiane cu clau.sul’a de sortire			94 —
Obligaţiuni urbariale transilvane ....	93-25	93.75
Obligaţiuni urbariale.croato-slavoue .	94—	—.—
Obligaţiuni ung. de rcscumpararea diecimei de vinu ..... 		93—	93.10
Datorie de stătu austriaca in chartie . . .	73.15	73.10
Datoria de stătu iu argintu		73-80	73.50
Reut’a de auru austriaca		89.50	89—
Sorti de stătu dela 1860 		130.25	130—
Acţiuni de banca austro-ung		840—	838—
Acţiuni de banca de creditu ung		279.30	280.75
Actiuui de creditu aust	* . .	269.=	270—
Sorti uuguresci cu premii		—• —	112.50
	—.—	—.—
Galbini imper		5.61	5-57
Napoleoudorulu		9.481/,	9-48
100 maree uemtiesci		58.60	58-60
Pretiurile cerealeloru
si altoru obiecte de traiu au fostu la
4 Maiu st. n. in Sibiiu :
Grâu, după cualitati . Grâu, amestecatu .	.
Secara ...............
Papusioiu . . .	.
Ordiu................
Ovesu................
Cartofi...............
Mazare................
Linte ................
Fasole................
Lardu (slănină) .	.	.
Untura (unsore topita) Carne de vita •.	.	.
Oua 10 de . . . .
1	hectolitru	fi.	7.70-8.70
1		11	6.20-7.20
1	»»	91	5-40—5.80
1	1) n		4.80-5.20
1			5.20-5.60
1	91		3.30-3.70
1	19		2.50—3—
1	91	11	7.	8—
1	11	11	12—13—
1	19	11	6.	7—
50	Kilogram.	11	37—40—
50	99	19	28—29—
1	>>	11	44—46
			. —.20
Cursuri de Bucuresci in Lei noi (franci).
18 Aprile st. v. 1880.
Obligaţiuni rurali din 1864 cu l0°/o...................
Iuprumutulu Oppenlieim (Londra) din 1866 cu 8% . Obligaţiuni dotniniale cu 8%...........................
—	Creditu fonciariu rurale cu 7°/0....................
—	Creditu fonciariu urbanu cu 7%.....................
Iuprumutulu municipale alu capitalei din 1875 cu 8% Acţiunile caliloru fer. rom. (Berlin) din 1866 cu 5%
Obligaţiuni din 1868 cu 6%.............................
Priorităţi cu 8%.......................................
Acţiunile băncii Romani’a diu 1869	...............
Daci’a, comp. de asecur. din 1871 act. (fr. 500) 8° «
1. 106.5/e b. „ 108.60',, ,, 104-	,,
„ 99— „ „ 93.3A „ „ 101— ., ,, 53.60 „ „ 99.50 „ ,, 11/ .50 ,, „ 350.,	,,
» 260— „
Nr. 3 — 1880.	(17) 2—3
Concursu.
Pentru 8 tineri, cari dorescu a fi aplicaţi la măiestria din partea Reuniunei sodaliloru romani din Clusiu, pe bas’a §-lui 6 din regulamentulu Reuniunei, subscrisa comissiune prin acesta escrie concursu.
Dela concurenţi, cari potu fi ori din care parte a Transilvaniei, se recere :
1.	Carte de botezu, câ au etatea de 14 ani, si câ sunt de origine romani.
2.	Atestatu câ au cunoscintiele, ce se predau in scolele primărie, si pre lângă limb’a materna possedu si elementele unei limbe străine (germana seu magiara).
3.	Se producă oblegatiune dela părinţi seu tutori, câ-’i voru lasă iu totu timpulu statoritu la maiestrulu, unde i-a asiediatu comissiunea, si câ in casu de lipsa, ’i voru provede cu inbracaminte, era la casu, candu ’i-voru lua dela măiestru, voru rein-torce Reuniunei tote spessele.
4.	Elevii se voru asiediâ la măiestria la dorinii a loru, ori si in care cetate a Transilvaniei, mai cu preferintia inse in Clusiu, pentru a potea fi supraveghiati din partea comissiunei conformu regulamentului.
5.	Concurenţii au de a produce atestatu legale despre paupertatea parintiloru loru.
6.	Acei concurenţi, cari din caus’a departarei nu se potu presentâ iuaintea comissiunei subscrise, au de a produce atestatu medicale despre desvoltarea corporala si intre-gitatea organeloru.
Intre mai mulţi concurenţi se voru preferi conformu §-lui 20 din regulamentu :
a)	Pruncii dela sate, despre cari se pote presupune câ in urm’a nexului loru fami-liariu eventualmente se voru asiediâ câ măiestri in comun’a* loru natale, seu iu alta comuna rurala.
b)	Intre conditiuni egali, voru fi preferiţi orfanii de ambii părinţi, apoi cei de tata.
c)	Litre diversele măiestrii la care dorescu a fi aplicaţi, se voru preferi aceia, cari dorescu a fi aplicaţi la rotaria, fauraria, butnaria, mesaria, carpentaria sâu lemnăria, cojocaria, cismaria grosa, palariaria, cure-laria si funaria.
Supliccle instruite conformu acestui concursu, sunt de a se substerne la presiediutele acestei comissiune in Clusiu până in 1 Juniu st. n. a. o., cându cei ce se voru presentâ iu persona, se voru si esaminâ prin comissiune conformu regulamentului, si după aceea se voru asiediâ pre la măiestri, pre cari ’i-plateste comissiunea amesuratu contractului, ce se va incheiâ cu respectivii măiestri.
Comissiunea Reuniunei sodaliloru romani din Clusiu incredentiata cu asiediarea invetiaceiloru romani pre la măiestrie.
Clusiu, iu 1 Maiu 1880.
Basiliu S. Podoba m. p-,
capelanu gr.-cath si presiedintele comissiunei.
Dr. Aureliu Isacu m. p.,
seeretariu.
Editoru si redactoru responsabilu: Ch Baritiu. Tipariulu lui W. Krafift.