Observatoriulu ese de doue ori iu septemana, M re ar ea si Sambat'a. Pretiulu pentru Sibiin pe 1 anu intregu 7 flM pe 6 luni 3 fl. 50 cr., dusu la casa cu 1 fl. mai multu pe anu; — trimisu cu post’a in laintrulu monarcbiei pe 1 anu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In străinătate pe 1 anu 10 fl. s(5u 22 franci, pe 6 luni 5 fl. sâu lt franci. — Numeri singuratici se dau câte cu 10 cr. Diariu politieu, national-eeonomieu si literariu. Anulu III. Ori-ce inserate, se platesju pe serie seu li,,ia, eu litere încrunte garmondu, la prim'a publicare câte 7 cr., la a dou’a si a trei’a câte G cr. v. a. si preste aceea 30 cr. de timbru la tesau-rulu publicu. Prenumeratiunile se potu face in modulu celu mai usioru prin assemnatiunile poştei statului, a-dressate de a dreptulu la Redactiu-nea Diariului Observatoriulu" in S i b i i Nr. 31. — Sibiiu, Mercuri 16/28 Aprile. — 1880. Ide’a de stătu a Austriei.*) De Dr. Francisc Palacky. I. Celu ee va medita asupra istoriei statului austriacu, nu va potea evita de a se intrebâ: Are 6re acestu stătu unu scopu alu seu particulara, o destinatiune a sa propria si o missiune a sa, care se i inpuna timbrulu uuitatii si deja dela inceputu, se i ficsedie estinderea si organisatiunea sa ? Este elu unu organismu viu, care pentru câ se subsiste are lipsa de o ăresicare mesura de fortia si potere si de o organisatiune interna? — său, că, elu este numai o simpla conglomeratiune de tieri si popora-tiuni fără ordine interna si fără continuitate, care s’au nascutu numai din internplare, in urm’a res-belelora fericite său (după cum dice unu cunoscutu proverbu) prin fericite contracte de casatoria si pe care ilu tine unitu numai forti’a spadei ? Cu alte cuvinte: Este ore statulu austriacu in trecutu că, si in dilele nostre purtatoriulu si representantele unei idei, care, in tempu ce i inpune datorintie anumite totuodata i garantădia prin acesta si vii-toriulu seu, — seu, că acesta depinde numai dela intemplare, dela liberalitatea naturei in dotarea cu talente a domnitoriloru si a conducătoriloru sei, dela nestatorniculu favoru alu Dieitiei resbelului si dela schimbatiosele inclinari ale popăraloru indigene si străine? Pe cătu imi este mie cunoscutu, apoi, la acesta intrebare n’au respunsu decătu numai cătiva declamatori, in modu mai multu său mai puginu *) Acuma candu imperiulu austriacu se afla erasi in ajunulu unei noue reorganisari interne si in fati’a unora apropiate complicatiuni in afara, eredemu a face unu bunu serviciu causei pentru care ne luptamu, deca vomu pune subt ochii cetitoriloru nostrii cei VIII renumiţi articoli politici, pe cari ’i-au fostu publicatu in 1865 subt titlu de mai susu, celebrulu istoriografa si barbatu de stătu alu boemiloru cunoscutulu D r. Francisc Palacky. Coprinsulu loru, cu pugine esceptiuni, au devenitu si sunt programulu politieu alu autonomistiloru, si deca, dela prim’a loru publicare au trecutu deja aprope 15 ani, actualitatea loru este eminenta si acuma câ si atunci. Redactiunea. Foisior a „Observatoriului“. Despre filosofuln Schopenhauer. (Discursu tînutu in siedinti’a publica a Academiei romane din 4/16 Aprile a. c.) Artkur Schopenhauer trece in Germaui’a de unu filosofu, cărui mulţi omeni din generatiunile moderne au inceputu a i se inchinâ câ unui idolu de ai lui Budha. Cultulu acela petrunse si la alte popora, era câ de 10 ani incoce Schopenhauer isi află, adepţi si intre romani, incependu dela Cernăuţi până la Craiov’a si Bucuresci, dela Jasi până la Sibiiu si Aradu. Schopenhauer este unulu din pessimistii cei mai desperaţi, de cari inse s’au aflatu dela inceputulu lumei la tote poporale câte au apucatu pe calea rătăcită a unei civilisatiuni mimflunose si desfrenate. După opi-niunea mea, pessimismulu ar fi unu veninu de morte pentru statulu României si pentru naţiunea romanesca in generalu, mai alesu candu elu se propaga câ se dicu asia^ sub etichett’a si cu auctoritatea unui filosofu mare, precum tlnu adepţii sei pe Schopenhauer. Nu mi-a venitu in minte câ se făcu aci analis’a doctrineloru filosofice ale lui Schopenhauer; au facut’o alţii si o mai făcu neincetatu, până ce va esi din moda si acesta, precum au esitu mulţi alţii in Germani’a si au fostu daţi cu totulu uitarei, pe care o meritaseră prea bine. Dara nici nu este de competenti’a mea a ine ocupâ cu speculatiuni filosofice abstracte; noue ne-aru camu ajunge acea filosofia a vietiei, pe care ni-o pre-senta istori’a toturoru timpuriloru si poporaloru. Scopulu meu asta-data este numai a dâ câteva pericope din vieti’a lui Arthur Schopenhauer. Se intempla forte desu in vieti’a poporaloru, câ theoriile si doctrinele omeniloru invetiati numai atunci le poţi intielege bine si a le judecâ dreptu, daca ai in-formatiuni exacte despre trecutulu loru, cu alte cuvinte, daca ne stâ la dispositiune biografi’a loru. Curatu misticu, nişte declamatori carora atâtu positiunea ducatului Austri’a, cătu si sângele dinasthiei habs-burgice li se pareau, câ possedu calitati particulare si esceptionale, care le ara indreptati la domni’a lumei. Nu me voiu ocupâ cu relevarea unora ast-feliu de opiniuni, de si nu sunt tocmai necunoscutu cu istori’a acestoru tieri, totuşi n’am observatu niciodată, câ fostele odiniora „desertaBojorum“ se fi esercitatu prin ele insusi vreo secreta fortia atractiva, său câ inalt’a casa de Habsburg se fi avutu deja in secolulu alu XlV-lea vreo perspectiva la aceea, ce iau adusu d’abea secolulu alu XVI-lea. Fireşte câ acesta casa, câ si altele au fostu condusa prin provedinti’a divina la domnia asupra deose-biteloru tieri si popora: dara acesta s’au facutu pe cale firăsca, ăra nici decum prin colaborarea a niscariva fortie aprăpe miraculose. Este unu semnu caracteristicu generalu alu sciintiei moderne, câ in contemplatiunile creatiuni-loru politice ale presentului, se isi indreptedie privirile in modu esclusivu numai spre vestu si se uite prea adesea-ori nemarginit’a influintia, pe care o a esercitatu odiniora ostulu asupra sortei poporaloru in generalu si asupra Europei in specialu. Mai tote revolutiunile lumei, incependu dela emi-gratiunea poporaloru, până la intemeierea domniei asiatice iu Greci’a, lăganulu civilisatiunei nostre, au venitu la noi din ostu, din Asi’a. Deca cosidera cineva ce terore inspaimentatore insufla odiniora faimds’a „vagina gentium", astadi cu totulu uitata, apoi va trebui se concăda, câ acele popora care locuescu in ostu, in partea loru cea mai numerosa slavi, au avutu se deslege o problema nu mai puginu insemnata câ si romanii si germani si câ ele n’au inplinitu o missiune mai puginu civilisatore, deca intr’o lupta de mai bine de o miia de ani au trantitu la pamentu si au paralisatu tote acele elemente hostile si antagoniste dela inceputu culturei cristiane europene. Dara nu aicea este loculu a tractâ mai pe largu despre obiectulu acesta; voiamu numai se indigitediu, câ si constituirea statului austriacu, celu puginu mijlocitu, si-au primitu inpulsiunea dela o mislcare venita din Asi’a si adeca, dela poternic’a invasiune a fortiei si domniei turcesci in Europ’a. acesta este inpregiurarea si la Schopenhauer. Dupace ai percursu vieti’a lui intrega, iti perdi mai tote ilu-siunile pe care le avuse’si despre inalt’a lui intieleptiune, din causa câ ai datu preste motivele secrete, care’lu facea se condamne creatiuuea intrega. Wilh. Gwinner, fostu amicu alu lui Schopenhauer a publicatu in anulu 1878 biografi’a acestuia in adou’a editiune, emendat’a multu si inavutita. *) Asia mie nu’mi remane decătu se reproducu informatiuuile amicului seu, pentru câ se cunoscemu, la ce idolu se mai inchina o parte din lumea moderna. Din decursulu vietiei lui Schopenhauer se cunosce până la evidenţia, câ elu a devenitu pessimistu nesu-feritu, vrasmasiu alu creatiunei, nu atâtu in urmarea speculatiuniloru sale idealistice, cătu mai virtosu prin mai multe inpregiurari concrete. Arthur Schopenhauer s’a nascutu in 22 Februariu a. 1788 in cetatea Danzig (Dantiscum), din părinţi patriciani si totuodata comercianţi. Pre candu acea cetate se tînea de Poloni’a, regele onorase pe tata-seu Enricu Schopenhauer cu rangu de consiliariu. Acesta, de si germanu de origine, urâ din sufletu pe prussiani. Din acea causa indata-ce Danzigulu fu annectatu in a. 1793 la Prussi’a, densulu in 24 de ore isi desfăcu co-merciulu de acolo si se mută la Hamburg. Consort’a sa Joan’a fiic’a senatorului Christianu Euricu Trosiener, erâ pe atunci o femeia tinera, frumosa, de o imagi-natiune ferbinte, gratiosa si passionata peutru vieti’a sociale. In etatea mai inaintata domn’a Joan’a se ocupase cu scrierea mai multoru romane. Părinţii lui Arthur au petrecutu numai trei ani in Hamburg, apoi s’au dusu in Franci’a, unde tata-seu au lasatu pe baiatu in Havre la amiculu seu Gregoire, câ se ia instrucţiune privata inpreuna cu fiiulu acestuia, care se aflâ in aceeaşi etate de 8 ani. Schopenhauer tatalu decisese a transform’a pe fiiu-seu prin educatiune in francesu intregu. In anulu 1799 pre candu părinţii *) Schopenhauer’s Leben, von W. Gwinner. Leip-zig 1878. După caderea Constantinopolei in anulu 1453, Europ’a se vediu pusa in fati’a necessitatii de a infiintiâ in contra acelui diluviu o stavila noua si mai poternica decătu cum erâ imperiulu bysantinu, dejâ de multu decadiutu moraliceşte. Acesta a devenitu prim’a si principal’a causa a infiiutiarei imperiului austriacu, care fireşte câ n’au primitu dela inceputu acestu nume. Deca ar fi succesu seu greciloru bysantini, său imperiulu serbescu, inca tineru pe atunci alu lui Dusianu, ori in fine imperiului ungurescu alu lui Mateiu Corvinulu de a alunga ărasi pe turci din Europ’a, apoi sunt prea convinsu, câ poporale celoru trei dinasthii, adeca cea unguresca, boema si austriaca, său nu s’aru fi aliatu niciodată de buna voia, său câ unirea loru n’ar fi duratu secoli intregi. (Va urmâ.) Schimbări si crise politice. Datorinti’a si chiemarea unui adeveratu diariu politieu, precum si a flăcărui publicistu este, nu numai de a înregistra in modu secu si fâra nici o critica evenimentele politice, care se petrecu si isi urmădia unulu altui’a pe spatios’a scena politica a lumei, ci elu trebuie se si esaminedie acele evenimente cu multa luare aminte, se le analisedie si apoi, se espuna si se comunice observările făcute, pentru câ in modulu acesta se isi păta limpedf vederile sale si a isi ficsâ punr ilu seu de plecare. Acăsta este si ar trebui se fia chiemarea diplomaţiei si a publicisticei bine intielăsa, ăra nu intrigile meschine, denuntiarile perfide, calomni’a si insipidele si desgustatorele polemii personale si de partida. Dăca diplomati’a si publicistic’a europăna si-ar intielege si si-ar inplini cu consciositate acăsta frumosa si potemu dice, ideala missiune, atunci de sigura, câ politic’a diferiteloru state ar fi mai constanta, mai eftina si poporale aru duce o viatia mai liniştita si mai vesela. Din nefericire diplomati’a moderna, alu cărei mare măiestru s’au proclamatu principele de Bismark, este departe de a isi intielege asia missiunea sa, precum ar trebui se o faca, ci ea avendu câ devisa barbar’a si brutal’a macsima sei s’au intorsu erasi la Hamburg, baiatulu Arthur uitase cu totulu limb’a sa materna germana si simtiâ bucuria mare ori candu i se dâ ocasiune de a conversâ cu cineva numai in limb’a francesa. Urgi’a tata-seu câtra naţionalitatea sa genetica se incuibase si la densulu. Cu tota acea urgia, tata-seu ilu dete la scol’a comerciale din Hamburg. Se vede câ părinţii lui Arthur in acelea timpuri bellicose nu’si aflau nicairi locu stabile de repaosu. In anulu 1803 luandu si pe fiiulu loru cu sine, se detera la viătia de peregrinagiu si de nomadi, straba-tendu, in raani’a toturoru greutatiloru caletoriei din acea epoca, prin Holand’a, Angli’a, Franci’a, Elveti’a, Austri’a si Germani’a. Acelu peregrinagiu tină doui ani; ăra daca cineva intrebâ pe tata, câ ce voiesce elu se invetie fiiu-seu, „voiu câ se invetie mai antaiu a citi in cartea lumeierâ respunsulu lui. Da, junisiorulu Arthur a si cititu in acea „ carte “ cu mare zelu, a cunoscutu prin urmare viăti’a omenesca multu mai curendu si mai de aprope, decâtu se pota folosi unui copilandru; de alta parte inse elu prin acea viătia nomada a scapatu din mana ocasiuuea de a se esercitâ in faptele patriotismului si ale vietiei sociale, fu instrainatu de câtra limb’a sa materna si de câtra ori-ce reminiscentia pentru amicii din tineretie. In fine vediu si tata-seu, câ Arthur trebue se’si alega o professiune si in Jan. 1805 ilu dete in Hamburg la o casa mare câ se invetie comerciulu. Iutr’aceea tatalu-seu mori cu totulu pe neaşteptate in Aprile. Atunci veduv’a desfăcu si regulă tote afacerile comerciali ale repaosatului seu sociu, ăra dupace asigură partea fiiu-seu in suma de 19 mii taleri, pe densulu ilu lasă totu la comerciu, ăra ea cu fiia-sa de optu ani se mută la Weimar, unde câ femeia de spiritu cum erâ, incepii o viătia noue in societatea unora barbati câ Gothe, Wieland, Schlegel, Grimm etc. (Va urmâ.) 122__________________________________________________ de „forti’a premerge dreptului" si câ limb’a pentru aceea este data omului, pentru câ seisi ascundia adeveratele sale idei si sentimente, nu afla o plăcere mai mare, de câtu a cultiva si a se perfecţiona ia art’a de a tiese intrigi politice si a isi urmări, egoisticele sale scopuri prin ttite mijlticele si armele pe care le afla depuse in bogatulu arsenalu alu machiavellismului si alu jesuitismului politicu. Este necontestabilu, câ celu mai caracteristicii si mai pronuntiatu criteriu alu politicei moderne dela 1866 inctice este: egoismulu in tota goliciunea sa si cu tote nuautiele sale, nicidecum puţine la numeru. Din tote gintele care compunu popora-tiunea Europei, fâra indoiala, câ cea mai egoista este gintea teutonica. Câ proba pentru actist’a ne servesce, nu numai politic’a gubernului germanu, dara chiaru si filosofi’a germana, câ sciintia practica. Nici unu altu poporu n’au nascutu atati savanţi si atati filosofi, cari se fi desvoltatu teori’a si pracs’a egoismului asia de sistematicu, precum o au facutu savanţii si filosofii acelei naţiuni, care se numesce pe sine „naţiunea cugetatoriloru si a poetiloru." In fatal’a di de 1 Septembre 1870 egoismulu teutonicu, ajutatu de sutele de mii de baionete si de cea mai formidabila artileria, ce au fostu vreodată pusa pe campulu de bataia, si-au serbatu tri-umfulu seu celu mai completu pe mantisele si cruntele câmpii ale Franciei imperiale, pentru câ apoi se fia incoronatu cu cortin’a imperiala a cesarismu-lui prusso-germanu, luata după cum s’au disu, „de pe mes’a Domnului." Din acelu momentu liberalismulu si constituţionalismul au fostu lovite de unu morbu greu si dorerosu, ce se numesce dictatur’a parlamentara: care după dis’a marelui si celebrului comite de Moltke va avea se duredie 50 de ani, standu totu cu man’a pe maneriulu spadei si cu fitilulu aprinsu. Gratia cesarismului reinviatu, Europ’a au fostu prefăcută intr’o casarma vasta si miliarde din averea poptiraloru au fostu aruncate in nesaturabilulu sto-macu alu hydrei militarismului. Parol’a data erâ: pace inarmata. Resbelulu russo-turcescu ne-au probatu, câ acea pace inarmata, garantata prin militine de baionete, n’au fostu de câtu numai unu armistiţiu fâra ter-minu ficsatu. Triumviratulu Bismark-Gortciacoff-An-drassy pe lângă care se asociâ câ companionu se-cretu si lordulu Beakonsfield, mari se vorbiră si se sfatuira, câ se stingă viati’a bărbatului bolnavu din Constantinopolu si apoi, moştenirea lui se o inpar-ta fratiesce intre ei. Câ unu micu â conto, lordulu Beakonsfield se grăbi a luâ pentru sine in-sul’a Cypru si a stabili supremati’a englesa asupra Egipetului si a canalului de Suez. Urmările au are-tatu, câ fostulu odinitira D’Jsraely isi cunoscea bine timenii dar’ si traficulu diplomaticu, pentru câ den-sulu se alese cu partea cea mai buna, in tempu ce ceilalţi trei aliaţi nu se potura invoi asupra pârtiei ce pretindeau câ li-se cuvine fiacarui’a din ei. Erâ p’aci p’aci, se se incaiere. Dar’ nefiindu nici unulu din ei bine pregatitu pentru unu resbelu atâtu de mare, se invoira câ se se adune in con-gressulu dela Berlin si acolo se se inpace. Se si adunara, dar’ fiacare din cei interessati mai de aprtipe, se duse acolo avendu ideile si planurile sale reservate. Si la acelu congressu presidiulu l’au purtatu incarnatiunea egoismului teutonicu, representatu in perstin’a poternicului cancelariu prusso-germanu. Câtu este de neperfecta si de nemultiamittire pacea in-clieiata in urm’a tractatului din Berlin, actist’a o scie si o simte lumea intrega si in prim’a linia cei trei aliaţi de odinitira. Inpacarea dela Berlin nu au fostu sincera si nici justa si indata după aceea vediuramu, câ fiacare din cei ce au subtscrisu instrumentulu acelui tractatu, au pornitu de-alungulu si de-alatulu Europei pentru câ se isi câştige aliaţi si complici in con-spiratiunea ce se urdi de a dou’a di chiaru, după incheierea tractatului aceluia. Deca n’aru fi intre-venitu atentatele socialiste din Germani’a si acelea ale nihilistiloru din Russi’a, aliantiele ptite câ s’aru fi cristalisatu dejâ până acum’a de-alungulu intregei linie. Dar’ asia, vediuramu inodanduse pana acum’a numai alianti’a intre beligeranţii din 1866. Nici o aliantia intre doue state nu se ptite incheiâ fâra câ se aiba unu scopu anumitu. Ali-anti’a inclieiata intre Prusso-Germani’a si Austro-Ungari’a isi are si ea scopulu seu. Ea isi va avea inse si efectele sale si acelea voru fi, nascerea unei alte aliantie, care inca isi va avea scopulu seu determinaţii si opusu celeilalte. Aliantiele voru repre-sentâ cei doui poli ai bateriei electrice, cari cu câtu se voru apropiâ mai tare unulu de altulu, cu atâtu voru face mai eminenţii pericolulu unei teribile descărcări si esplosiuni ale electro-maguetismu-lui concentratu in atmosfer’a politica. OBSERV ATORIULU.______________________ Sunt ftirte mulţi cari se aştepta si se temu, câ advenindu in Angli’a la potere partid’a libera-liloru cu d. Gladstone in frunte, cris’a politica va luâ unu caracteru acutu si câ tractatulu din Berlin va fi pusu de nou in cestiune. Nu se ptite negă, câ sunt si se potu observa ftirte multe sim-ptome care dau dreptate acelor’a, dar’ totu asia nu se ptite nega nici aceea, câ pacea seu resbelulu depinde ptite in prim’a linia, dela atitudinea pe care o va luâ Republic’a francesa, fatia cu nou’a si cri-tic’a situatiune in care se afla statele europene, in urm’a neaşteptatului triumfu alui Gladstone la alegerile din urma. In modu definitivu potemu dar’ dice si de astadata, câ in concertulu europeanu domnesce dis-liarmonie, câ pacea este nesigura si câ depinde dela rivalităţile si fricţiunile egoismului, dela capriciile si vanitatile diplomaţiei si dela passiunile si pacienti’a poptiraloru, ale caroru dispositiuni sufleteşti sunt neprecalculabile. Se ptite câ si acuma totulu se depindă dela o bagatela, ştiu dela unu incidentu diplomaticu, precum au fostu in 1870 aceea a candidaturei la tro-nulu Spaniei, ori in fine, chiaru dela o indiscretiune inoportuna si fâra tactu. Camilu. Noulu proiecta de lege despre instrucţiunea in gimnasii si in scolele reale. (Urmare.) Secţiunea V. Despre gimnasiile si sctilele reale publice, susţinute de confessiuni, autoritati, comune, privaţi si societăţi. §. 62. Confessiunile interne, jurisdictiunile, comunele, privaţii si astfeliu de societăţi din patrie, cari după statutele loru s’au formata espressivu si pentru acestu scopu, potu sustienea si infiintiâ din mijlocele loru proprie gimnasii si scoli reale publice cu co’iiditiunile co-prinse in paragrafii următori. §. 63. Unu stătu strainu, o corporatiune cu sca-unulu seu in afara de marginile tierei, unu cetatitinu de stătu neungurescu, nu potu infiintiâ scoli de mijlocu, gimnasiele si scolele reale confessionale esistente dejâ, precum si cele sustînute de jurisdictiuni, comune, societăţi seu privaţi, de asemenea confessiunile si bisericele nu potu se ctira nici se priratisca la nici unu casu vre-unu ajutoriu seu subventiune materiala dela state es-terne, dela domnitorii si gubernele acestora. Si dela privaţi, seu societăţi inca numai in casulu daca celu ce dâ ajutoriulu nu’si reserva nici o influintia asupra conducerei si planului de invetiamentu, ştiu nu pune vre-o conditiune. §. G4. Asupra unui institutu sustînutu de corpo-ratiunile enumerate in §. 63 si de particulari dispunu respectivii insisi si esercita drepturile de direcţiune, in intielesulu legei de fatia. Prin urmare, respectivii se ingrijescu insisi de administrarea averei institutului, de aplicarea si salarisa-rea poteriloru de invetiamentu si de esercitarea disciplinei. §. 65. §§. 5. 33 si 38 din legea de fatia, cari dispunu de numerulu classeloru si cursuriloru anuale, de intocmirea instructiunei de gimnastica, de durat’a si tim-pulu periodei de diligintia anuala, au valtire si pentru aceste gimnasii si sctile reale. Obiectele de invetiamentu obligate, coprinsulu si mesur’a cunoscintieloru ce trebue propuse dintr’ensele pe timpulu cursului intregu de invetiamentu la institu-tulu respectivii, (abstracţiune facendu dela instrucţiunea religiunti) le stabilesce ministrulu de culte si instrucţiune din timpu in timpu, ascultandu consiliulu de instrucţiune alu tierei; dar’ actista mesura statorita de ministrulu insemna de o parte pentru institutele respective numai unu minimum si de alta parte nu trebuie se treca preste mesur’a stabilita pentru institutele de acelasiu rangu ce stau subt dispositiunea statului. Intre aceste margini oficiulu institutului respectivu stabilesce sistem’a de invetiamentu, planulu de invetiamentu si cărţile de invetiamentu. Dintr’altele in institutele sustînute de jurisdictiuni si comune instrucţiunea va trebui predata după planulu de invetiamentu edatu s’au aprobatu de gubernulu statului si voru trebui se se intrebuintiedie cărţile de invetiamentu aprobate de gubernu. §. 66. Confessiunile, jurisdictiunile si comunele, de asemenea societăţile si privaţii stabilescu insisi pentru scolele de mijlocu publice ce le sustînu limb’a de instrucţiune; intru câtu actista nu este cea magiara ele sunt indatorate, a ingriji pe lângă limb'a de instrucţiune si literatur’a loru, si de instrucţiunea in limb’a si lite-ratur’a magiara, fiindu actist’a unu obiectu de invetiamentu obligatu, si anumitu intr’unu atare numeru de tire câ se’si o ptita insusî elevii cum se cade. Pentru a se potea controla acest’a, sunt indatorate a substerne din capulu locului planulu de invetiamentu si inpartirea tireloru pentru limb’a si literatur’a magiara, ministrului de culte si instrucţiune. §. 67. Autorităţile supreme ale confessiuniloru, societăţile si privaţii sunt indatorati a substerne ministrului de culte si instrucţiune spre vedere legile disciplinare (subt-intielegenduse aici si procedur’a disciplinara) care se referescu atâtu la şcolarii, câtu si la pro-fessorii din sctilele publice de mijlocu ce le sustînu ele, si modificatiunile ce le voru face intrensele din timpu in timpu, de asemenea a publica legile disciplinarie, care privescu pe şcolari. In sctilele de mijlocu publice sustînute de jurisdictiuni si comune voru trebui aplicate legile disciplinare edate pentru asemenea institute de stătu. In câtu pentru pedtips’a corporala, remane valida oprirea coprinsa in §. 50 pentru ori-ce sctila de mijlocu publica. §. 68. In câtu pentru conditiunile de primire in classele cele mai de josu, au valtire §§. 15 si 19 si in sctilele de mijlocu, cu deosebirea inse, câ obiectele esa-menului de primire si mesur’a cunoscintieloru pregati-ttire ce se recere, le statorescu aceia, in acaroru cercu de activitate cade stabilirea planului de invetiamentu. In sctile confessionale dispunu de tacsele de primire autoritatile confessionale supreme. §. 69. Relativu la numerulu eleviloru, cari potu fi primiţi intr’o classa, la edificiurile de sctila si localităţile de instrucţiune, la infiintiarea si controlarea loru sanitara, au valtire §§. 34 si 35. 39 si 57 din legea de fatia, cu acelu adaosu inse, câ in casulu §. 57 mediculu primariu alu jurisdictiunei dâ raportulu despre sctilele de mijlocu confessionale câtra autoritatile confessionale supreme ale acestora. §. 70. In câtu pentru trecerea dintr’unu institutu de invetiamentu intr’altulu in decursulu anului, pentru trecerea dintr’o classa inferitira a acelui institutu in-tr’alt’a superitira, pentru îndreptarea de note nesuficiente si in câtu pentru întregirea classeloru, au valtire §§. 20 si 21 din legea de fatia si pentru sctilele de mijlocu sustînute de jurisdictiuni, comune, societăţi si privaţi. Autoritatile supreme confessionale potu se dea asemenea concessiuni esceptionale, cu restrictiune la institutele loru proprii de invetiamentu, dar’ acele intru câtu se referescu la contrageri de classe, in institutele de invetiamentu egalu indreptatite ştiu mai inalte, ce sunt supuse altoru autoritati, voru fi considerate câ valide numai in casulu cându s’au datu cu aprobarea ministrului de culte si instrucţiune, care trebuie ceruta dintru inceputu. §, 71. Autoritatile respective ale acestoru institute potu se’si altiga professorii liberu dintre individii provediuti cu diploin’a de professori §. 72. In câtu pentru cualificarea invetiatoriloru, confessiunile sunt indreptatite, a infiintiâ institute de cualificare pentru invetiatorii sctileloru de mijlocu si a stabili intrensele modulu si ordinea de cualificare a invetiatoriloru; voru fi inse indatorate a substerne mai inainte regulamentele loru in acesta privintia ministrului de culte si instrucţiune câ se le vedia. Modulu de cualificatiune a invetiatoriloru, instituirea comissiunei de esaminare pentru professori si regu-lamentulu de cualificare a professoriloru, de asemenea voru fi confessiunile dattire ale aratâ ministrului de culte si instrucţiune câ se le ptita controlâ, daca cualificatiu-nea ce se cere candidatiloru de invetiatoratu nu e mai mica de câtu cualificatiunea professoriloru de stătu. Intru câtu in institutulu de cualificare a invetiatoriloru limb’a de instrucţiune nu este cea magiara, in actista privintia au valtire dispositiunile §. 66. §. 73. In modu esceptionalu se potu aplicâ si la aceste sctile de mijlocu câ professori ordinari astfeliu de individi, pe cari ministrulu de culte si instrucţiune i-a scutitu de esamenulu de professura in intielesulu §. 27 din legea de fatia (aline’a ultima). §. 74. In câtu pentru numerulu invetiatoriloru de aplicatu la o sctila de mijlocu si pentru proportiunea numerica a professoriloru ordinari intre sine, au valtire si aici §. 26 si 31 din legea de fatia. Infiintianduse classe paralele va trebui sporitu in proportiune si numerulu poteriloru de invetiamentu. La instrucţiunea in religiune se voru pote aplicâ si astfeliu de individi seu preoţi, cari au absolvatu unu cursu teologicu, fâra de a ave inse diploma de professori. §. 75. Fiindu-câ sctilele de mijlocu sustînute de jurisdictiuni se afla in privinti’a instructiunei inmediatu subt jurisdictiunea ministrului de culte si instrucţiune si subt conducerea inspectorului supremu de stătu alu cercuriloru scolastice, va remanea in valtire si pentru aceste sctile de mijlocu §. 55, ce se referesce la con-ferentiele scolastice. (Va urmâ.) România. — Bucuresci, 11/23 Aprile. (Estrasu d i n t r ’o corespondentie p a r ti c u 1 ar ie.) Pro-cessele verbali luate in fiacare siedinti’a asupra lu-crariloru Academiei se publica asta-data numai in „Monitoru", nu si in foi separate câ in anulu trecutu; caus’a se dice a fi‘numai lucrările acumulate preste mesura in tipografi’a statului, unde 11 presse mânate di si ntipte cu vaporu, abia potu sctite la lumina tipăriturile necessarie pentru gubernu. De altumentrea processele verbali ale Academiei coprindu aprtipe numai resultatele lucrariloru. Pre câtu inse sunt acelea de macre, pre atâtu discursurile de receptiune si respunsurile la acelea, discussiunile si referadele, seu asia numitele raporturi ale numertiseloru comissiuni esu lungi si — celu puţinu pentru timeni literaţi — ftirte interessante si instructive. Corespondentele dv. regreta multu câ in lipsa suprema de timpu nu ve ptite tînti iu curentulu aceloru lucrări. Ocupatu in secţiunea istorica, in comissiunea examinattiria a traduceriloru latine, in comissiunea ortografica, in cea insarcinata cu cercetarea celoru 22 opuri tipărite, intrate la concursu pentru cele trei premie, mai incolo cu 123 referad’a asupra inportantei missiuui din anulu 1855 a fericitiloru in Domnulu C o n s t. N e g r i si D i m. Ralleti din partea Moldovei la Constantinopole in caus’a monastiriloru inchinate, in fine cu doue dissertatiuni publice si cu unu raportu generale elaboratu după alte 11 raporturi singuratece, — păna astadi nu’i mai remase nici-o 6ra libera pentru sine său pentru d-vostra. Pana se se tiparesca tote lucrările acestei sessiuni academice, cu care abia se mai potu compară vreo doue din cei 12 ani trecuti, ve făcu cu-noscutu numai ca prin fuga, ca cestiunea ortografica, de care publiculu literatu de aici se interessedia forte multu, se invoi in căteva puncte essentiali parte in unanimitate, parte cu maioritate de voturi, era altele multe au remasu pe anulu viitoriu numai din lipsa de timpu, si preste puginu veţi avea ra-portulu dlui membru T. Maiorescu tiparitu. Dis-cussiunile au fostu calme ca niciodată, este tema, ca in siedinti’a plenaria unele conclusiuui ale comis-siuni voru provoca discussiuni infocate; cestiunea inse totu va câştigă prin limpedirea ideiloru. Premiulu statului de 5000 1. n. se adjudeca astadata cu mare maioritate inportantelui opu alu dlui B. P. Hasdeu: „Cuvente de Betrani.“ Studiu filologicu comparativu. Premiulu de 4000 1. n. ilu câştigă comedi’a dlui Sionu: Candidatu si deputatu. Premiulu Lazaru (totu alu statului) causă dificultăţi. Comissiunea fusese aplecata alu votă dlui Sandulescu-Nenoveanu pentru opulu seu juridicu; secţiunea sciintieloru ilu revindică botanicei dlui Brandza. Conforma regulamentului punendu-se la votu de doue ori spre a se scote maioritate de V3, nu o întruni si remase a se votă a trei’a ora, candu se va cere numai maioritate absoluta, V2 -f- 1* Din opurile trimise (seu si numai anuntiate la concursu de dincolo de munţi, cele 6 canturi din epope’a dlui A. Densusianu au fostu apretiate forte favorabilii de cătra dn. referente respectivu, care a sustînutu, că de si lucrarea intrăga este mai multu o imitatiune alui Virgiliu, dela care ar fi inprurautatu multe, că si dela Dante, laborea inse ce a pusu auctorulu pe unu numeru de preste 5000 de versuri si inspiratiunea sa patriotica merita tota laud’a si distinctiunea. Toţi au recu-noscutu apretiarile referentului, au votata inse cu tinerea in vedere a principiului, că o drama sau o epopea ori unu altu productu alu mintiei de natur’a loru, trebue se se presente intriga spre a potea fi premiata. Dara apretiarile comissiunei se potu cundsce mai bine numai după raporturile re-ferentiloru. Ve transmitu si raportulu comissiunei ortografice, că se’lu reproduceţi si acolo cătu mai curendu. — Lumea pe aici este forte ingrijata din causa că nu mai ploua. Corespondentie particularie ale „0bservatoriului“. — Din Carasiu, 18 Aprile 1880. Nedreptatea si coruptiunea singura pe sine se pedepsesce. Esemplu evidentu sunt internplarile trecute pe dinaintea ochiloru iumei mai de curendu in comitatele din Banatu. In vanu se incerca făptuitorii acelei nedreptatiri si coruptiuni a le acoperi si escusă cu inpregiurarile naturale din tota lumea, că „in tota lumea se făcu defraudari", că victimele coruptiunei au fostu „omeni prădători“ seu că au fostu „smintiţi la minte." — Tote sunt bune si frumose spre a aruncă nasipu in ochii celoru ce se indestulescu cu vorbe tre-cetore, dar’ pat’a totu nu se pote şterge de pe fati’a causatoriloru acestoru desastre, — coruptiunea totu coruptiune remane, — si administratiuuea tierei patata. Nedreptatea strigatore la ceriu făcută poporului romanescu in deosebu, a fostu caus’a coruptiunei si defraudariloru iertate pre aci. — Calcarea in peciore a dreptului naturale — totu sub masc’a francmasonica a libertatei — mai bine disu a sugrumarei a totu ce nu se coprinde subt ide’a scalciata a magiarismului - s’a resbunatu amaru. Din acestu punctu .de vedere se dejudeca adeve-rat’a stare a comitateloru din Banatu. S’ar parea inse că gubernulu tierei inca si-a luatu pe sama celu puginu pre unu momentu, — de orece tote comitatele nostre sunt onorate cu comissari regesci, prefecţi provisorici, cari de cari cu devisa mai frumosa pentru restaurarea pacei si ordinei bune in administra-tiune, — se nu remana inse numai cu vorbe. (?) Comitatulu Carasiului — după resplat’a buna data fostului comite Ujfalusy pentru despoiarea poporului comitateloru romanesci lui concrediute de drepturile sale, a capetaţu provisorice pe prefectulu comitatului Aradu — Tabajdy, omu vestitu pentru administratiune buna (!) De omeni noui se lega sperantie noue pentru ceva mai bunu, mai alesu candu te afli intr’o stare desolata si desperata. — Asia legamu si noi de aci sperantie de activitatea noului prefectu pentru introducerea unei sisteme noue de dreptate si administratiune buna. — Acuma inse, se insemnu ceva si despre prim’a păşire, ori installarea mentorului ale acestoru relatiuni incur-cate de aci. __________OBSERVATORIULU. Noulu prefectu fără nici o solemnitate fatiarita in 30 Martiu a intratu la resiedinti’a s’a, — si in 31 cu scarmanarea oficiantiloru mai multu clicasi si-a in-ceputu activitatea s’a. — Semnu bunu de indreptare. Mai amintescu intr’altele, că cu ocasiunea presen-tarei functionariloru comitatensi in cuvinte scurte si-a spusu program’a că: nu va suferi funcţionari netrebnici, precum nici tendintie nepatriotice!!? Solemn’a installare inse a acestui prefectu au avutu locu in congregatiunea estraordinaria comitatensa din 17 Aprile. — Decursulu acelei installari nu ar’ fi de interessu publicu de nu s’ar legă de aceea mai totudeauna si caracterisarea trebiloru publice. „Tristele abusuri ivite in vieti’a acestui municipiu si aplicarea dispositiuniloru făcute pentru vindecarea acelora fără a ave resultatu doritu, a micsioratu încrederea in auctoritatea publica, si in fati’a responsabili-tatiei ce apesa totalitatea comitatensa pentru urmările acestoru abusuri a intrevenitu necessitate pentru ase-curarea ordinei si a punctualitatei in administratiune, si pentru că corpulu functionariloru se se curăţie de tote elementele netrebnice si patate." Cu aceste a intempinatu noulu prefectu totalitatea comitatense a Carasiului — sub tutel’a careia păna aci s’a intemplatu desastrele cunoscute. Si eta totu acesta au cantatu romanii la urechi’a domniloru, — dar’ totudeauna li s’a inputatu de agitaţiune. — Asculte dar’ tier’a si se marturisesca că cine au ascunsu adeverulu si a facutu agitaţiune contra dreptului de esistentia a poporului din acestu comitatu. însemne ’si toti acesta enunciare a noului prefectu, — că voru avea lipsa de ea. In ceea ce culminedia program’a noului prefectu este că: instrucţiunea primita dela gubernu se concen-tredia in aceea: că se introducă in acestu comitatu administratiune onesta si buna. Credu că dorinti’a romaniloru din aceste si alte parti, intre inpre-giurarile de fatia nici candu nu a doritu alta decătu acesta, — pentru că prin acesta li se respectedia drepturile garantate prin lege, in cele materiale va inflori, că-ci nu-i se va trage pelea si de 10 ori. Ceea ce a aflatu consensulu toturoru au fostu acea declarare a numitului prefectu, că intru ajungerea acestui scopu nu-lu va conduce spiritu de partida seu prin-cipiulu de diferintia naţionale. — Bine se fia însemnate aceste declarări, credemu rostite nu că frase ci convingere, pentrucă declaramu susu si tare, cumcă numai deca va urmă noulu comite suprerau aceste principie de densulu enunciate, va potea creă administratiune onesta, si va potea scapă poporulu de neindestulire si apesare, — si credemu că numai intre astfeliu de casu pote contă pre spriginulu adeveratu alu poporului romanu de aci. — Altcum se voru continuă erasi coruptiuni le de păna aci. La acesta vorbire din partea romauiloru au res-punsu roraanesce d. Const. Radulescu care in căteva cuvinte ponderose au accentuatu caus’a releloru că : romanii nu au fostu respectaţi si ascultaţi, — si-lu salută pre noulu prefectu, promitiendu spriginulu intru realisarea programei desfasiurata de densulu. Ceeace după aceste a inaltiatu ânim'a toturoru celoru de fatia au fostu cuventarea esemplaria a illustr. sale domnului episcopu Dr. Victoru Mihălyi care intr’unu tonu oratoricii in limb’a romana esprimandu sentimentele de bucuria si felicitare a toturoru din in-demnulu logodnei Altetiei Sale Principelui de corona cu fiic’a regelui Belgiei Stefani’a, nelasandu ueatinsu acea inpregiurare, că tier’a intrega nutresce speranti’a cea mai firma pentru asecurarea deplina a libertatiei poporaloru din tiera si din acelu indemuu, că fiitorea regina este fiic’a unui rege in acarui regatu poporale de diverse limbi si naţiuni traiescu in deplina libertate constituţionala, — in semnulu omagialei supuneri si alipiri cătra tronulu Maj. Imperatului si Regelui Apo-stolicu, carea poporale din aceste parti intre inpregiurarile cele mai grele neclatitu o au pastratu, — a pro-pusu că: congregatiunea in un’a adressa indreptata la Maiest. Sa se dea espressiune felicitariloru poporului din acestu comitatu. Propunerea acesta — după o apostrofare lipsita de tactu a vestitului Asboth Jănos care se pare că si-a schimbatu perulu — intre strigate frenetice de „Se traiesca" — s’a declaratu că conclusu. Si cu acesta se încheia siedinti’a cougregatiunei estra-ordinarie. — Eu inca terminu cu adaosulu, că inteli-genti’a romana din acestu comitatu se porte la anima aperarea dreptului si interesseloru poporulu romanu, si pre calea legala si păna aci urmata se stea in continua activitate, — se pasiesca la lupta oneştii, parasindu inerti’a, — si deschilinitu, in contielegere inprumutata, cu prejudecare matura, la tempulu oportunu si nu la 11 ore, se se pregatesca pentru validitarea drepteloru pretensiuni ale poporului. • Veri tas. Academi’a romana. Raportu asupra noului proiectu de ortografia romana. Domniloru Membrii, Academi’a romana, in siedinti’a ei din 4 Junie anulu trecutu 1879, după o propunere a domniloru Hasdeu, Baritiu, Odobescu, Caragiani si a subtscrisului, a hota-ritu „a se pune la ordinea dilei ortografi'a, cu care §e se publice de acum înainte tote publicatiunile Academiei romane" (Anale, seri’a II, Tom. I, pag. 25—26). S’a numitu o comissiune pentru desbaterea unui proiectu ortograficu, inse lucrarea nu s’a potutu termină in acea sessiune extraordinara, mai alesu din caus’a desbaterii noueloru statute, cari au trebuitu se fia prim’a ocupare a înaltului institutu nationalu sanctionatu din nou prin legea promulgata la 29 Martiu 1879. In sessiunea ordinara a anului curentu 1880 inse, si anume in siedinti’a din 24 Martiu, s’a alesu o noua comissiune pentru proiectulu ortograficu, compusa din domnii Alecsandri, Baritiu, Hasdeu, Quintescu si Maio- rescu, care, constituinduse subt presiedenti’a domnului G. Baritiu si secretariatulu domnului N. Quintescu, a desbatutu in mai multe siedintie cestiunea ortografiei, si, intielegânduse asupra proiectului de propusu pentru scrierea Analeloru Academiei, a insarcinatu pe subscri-sulu cu presentarea acestui proiectu asia, precum a resultatu din desbaterile urmate. Domniloru Membri, Ortografi’a, cu care au fostu scrise păna acum publicările Academiei romane, se intemeiedia pe o de-cissiune luata de Societatea academica in anulu 1869 si formulata in asia numitulu „Modu de scriere pentru publicarea Analeloru si altoru lucrări ale Societăţii academice romane* din 13 Septembre 1869, alu cărui ali-neatu finalu dice insusi: „Acestu modu de scriere este provisoriu si numai pentru societate păna la definitiv’a stabilire a ortografiei limbei romane." Modulu de scriere, chiaru asia provisoriu precum eră, a fostu resultatulu a multe si infocate desbateri încinse in sinulu Academiei in anii 1867, 1868 si 1869. Ori-care va fi modulu definitivu ce’lu voru primi literaţii romani pentru scrierea limbei nostre materne, ei voru trebui se’si aduca aminte cu recunostintia de acele prime incercari făcute in Societatea academica, încercări, care dovedescu din partea autoriloru loru a-dese-ori multa eruditiune si totudăun’a celu mai mare zelu pentru indeplinirea inportantei missiuni ce aveu. Asia intalnimu, intre lucrările academice in acăsta privintia, mai ântaiu „Operatulu" reposatului d. G. Mun-teanu „Asupra ortografiei," publicatu in voi. I alu Analeloru, pag. 37 si urm.; vedemu apoi „Raportulu corais-siunei ortografice" scrisu de domnulu I. C. Massimu si insotitu de unu intregu proiectu studiatu in tote ame-nuntele lui (Anale, voi. I pag. 66 si urm.); vedemu contra-proiectulu domnului I. Sbier’a (voi. I, pag. 79 si urm.); vedemu pe domnulu I. Heliade-Radulescu, celu dintaiu presiedinte alu Societăţii nostre, care, după ce avusese o mare si salutara influintia asupra scrierii romane in timpulu transitiunei ei dela alfabetulu cirilicu spre celu latinu, gasesce de trebuintia, in ultimii ani ai vieţii sale, a-si susţinea prin publicarea unoru „Principie de orthographia romana" (Anal., voi. I, pag. 189 si urm.) punctulu de vedere cam isolatu, ce’lu ocupă acum in acesta mişcare literara; vedemu in fine, si daca citamu acesta lucrare că cea din urma in ordinea in-sirarii, trebuie se o relevamu că cea dintaiu in valorea ei, pe insusi Timoteiu Cipariu inavutindu Analele nostre cu „Sistem’a ortogrofica" (voi. I, pag. 88 si urm.), unu elaboratu plinu de vasta eruditiune si de cercetări con-sciinciose, cunoscutele calitati, ce distingu tote lucrările venerabilului nostru colegu. Daca ne uitamu cu luare aminte la calea, prin care a trecutu cestiunea ortografica dela aceste prime proiecte păna la formularea citatului „Modu de scriere" provisoriu din 1869, si erasi dela acesta epoca păna astadi, potemu constată indata o diferintia in punctulu de vedere, din care diferiţii membrii ai Academiei pri-veu tota mişcarea: unii se aretau mai multu că teoretici intransigenţi, alţii se vedeau mai dispusi a tiene sama de inprejurările factice, in care se afla literatur’a romana, si a primi ori-ce modu de scriere rationalu, care se inpace numai cerintiele marei maioritati daca nu a unanimităţii scriitoriloru romani. Reposatulu si regretatulu nostru colegu Massimu, unulu din cei mai zeloşi, dara si cei mai intransigenţi teoretici, in raportulu seu dintăiu asupra acestei cesti-uni, se esprima astfeliu: „Comissiunea a crediutu si nu se indoieste că acestea sunt si vederile Societatei in-trege, că e chiemata a dă unu proiectu de ortografia, nu provisoriu si de transitiune, ci mai multu seu mai puginu un’a adevera^a teorie ortografica ale carei’a principie bine stabilite se se pota desvoltă cu rigore in cârti scolastice de datu in manile junimei studiose. Pro-visoriulu nici nu ar fi demnu de decisiunile acestei Societăţi, nici nu ne-aru scote din încurcăturile in cari ne sbatemu. Din acestu punctu de vedere privindu lu-crulu, comissiunea a crediutu că semnele trebuescu in-laturate din unu planu de teori’a de ortografi’a romana." (Anale, Seri’a I, Tom. 1, pag. 69.) Inse dejă in ultim’a siedintia a aceleiaşi prime sessiuni a Academiei, D. Massimu se vede silitu a constată, că „preste aşteptarea marei maioritati a Societatei, lucrulu n’a potutu merge asia de netedu si de repede," că s’au gasitu „voci protestată re" cari „au aflatu re-sunetu in sinulu Societatiei" si că prin urmare Societatea a trebuitu se lase „campu liberu desbateriloru.... a-supra principiului care ar trebui se diregă ortografi’a romana" (voi. I, pag. 123 si 124.) Unu modu mai inpaciuitoriu de a vede lucrurile transpira de acum inainte in tote desbaterile si, după ce in alu treilea anu alu Societăţii academice, se stabi-lesce unu modu de scriere, acest’a se numesce insusi provisoriu si d. A. Treb. Laurianu, in discursulu d-sale de închiderea sessiunii din 1869, dice cu prudentia: „Cestiunea ortografiei s’a desbatutu seriosu intr’unu „mare numeru de siedintie, si ne potemu felicită, că „prin lămurirea ideiloru amu ajunsu la unu resultatu „nmltiamitoriu, asia in cătu, fără a prejudecă viitorea „desvoltare a limbei, are se se tiena etiinologi’a cuvin-„teloru si printr’ens’a se se conserve legatur’a de fa-„milie cu limb’a latina si cu limbele surori, care stau „in fruntea civilisatiunei moderne, si se nu patimesca „nici fonetic’a limbei nostre, unde pronunti’a este sicura." De atunci incoce, necessitatea unei transactiuni in sensulu fonetismului s’a accentuatu totu mai multu. Ortografi’a provisorie, stabilita de Societatea academica, nu s’a latitu in literatur’a romana; nu esista astadi in iutreg’a Romania libera nici unu singuru diaru, nici o singura revista, care se o fi primitu. Chiaru dincolo de Carpati, ea nu castiga, ci pare a pierde din terenulu ocupatu. Proba pentru acest’a, intre altele, este in-inseranat’a discutiune publicata in „Telegrafulu romanu," Nr. 133—152 din 1879, in urm’a „Concessiuniloru unui ciparianu.u m OBSERVATORIULU. Chiaru rnaioritatea membriloru actuali ai Academiei romane urmedia in scrierile loru o alta ortografie de câtu cea obicinuita până acum in Analele Academiei. Acesta stare de lucruri anormala a trebuitu se preocupe cu dreptu cuventu pe intreg’a Academia. Câ-ci daca in cestiuni de pura sciintia abstracta singur’a norma a nostra trebuie se fia cercetarea necondiţionata a ade-verului, indiferentu daca acestu adeveru este inpartasitu de mulţi seu de puţini omeni, in cestiuni de o desvol-tare organica generala si ore cum instinctiva, precum este limb’a si inpreuna cu densa si scrierea, elemen-tulu tisului adoptatu de mulţimea celoru ce vorbescu si ce scriu este totudeun’a unu elementu de cea mai mare insemnatate, pe care nu ne este iertatu alu ignora. Subt inpressiunea acestoru inprejurari a inceputu comissiunea d-vostra ortografica lucrarea sa, si raultia-mita spiritului de conciliare, de care au fostu conduşi toti membrii si de care a datu proba in deosebi stima-tulu nostru presiedinte d. Baritiu (singurulu dintre noi, care luase parte si la tote desbaterile ortografice din anii 1867, 1868 si 1869,) comissiunea d-vostra a potutu ajunge la unu resultatu in privinti’a cestiuniloru parţiale, de care a avutu timpulu de a se ocupa. O parte din aceste cestiuni s’au potutu hotărî cu unanimitatea membriloru, o alta parte s’a hotarîtu numai după maio-ritatea pareriloru, totudeun’a inse discutiunea s’a ur-matu cu dorinti’a invederata a tuturora de a ajunge la unu resultatu practicu — o dovada mai multu pentru adeverulu, câ timpulu si experienti’a inblandiescu adeseori contrastele si permitu a gasf unu terenu comunu de intielegere acolo, unde mai inainte nu se vedeau de câtu câmpuri separate si inamice. Trecendu acum, domniloru membri, la insasi are-tarea principiului seu mai bine principieloru, care au predomnitu in stabilirea proiectului ortograficu ce avemu onore alu supune aprobării d-vostra, intimpinu ore-care greutate in caracteridiarea lui prin o singura frasa. Antagonismulu obicinuitu la noi in materia ortografica intre ceea ce se numesce etomologismu si ceea ce se numesce fonetismu, nu-’mi pare a corespunde cu esenti’a punctului in discutiune. Precum forte bine a disu d. Hasdeu in un’a din siedintiele nostre (Anale, seri’a II, voi. I, pag. 30) „ceea ce este etimologicu „astadi, era foneticu atunci, cându s’a aplicatu unu modu „de scriere la o limba ore-care. La inceputu chiaru or-„tografi’a francesa si cea englesa, atâtu de etimologice „astadi. in aparentia, erau fonetice, se scria cum se vor-„bea. Cu tote acestea, in starea lucruriloru de astadi „nu e possibilu in ortografia unu fonetismu puru — câ-ci „fiacare individu ar avea atunci dreptulu de a aplica „pe barthie idiosinerasiele sale personale de pronuntiare „— nici etimologismu puru, de vreme ce derivatiunea „cuvinteloru in orice limba este in cea mai mare parte „necunoscuta seu eontroversabila. Possibila si practica „este numai o ortografia eclectica, relativa, unu terminu „mediu intre fonetismu si etimologismu.u Câ asemenea idei drepte s’au potutu laţi si la noi si inca intr’unu timpu asia de scurtu, este unulu din folosele ce ni le-a adusu si noue studiulu comparativu alu limbeloru in genere. In proportiunea, in care s’a afirmatu si s’a intinsu limbistic’a generala, s’a redusu valorea unui etimologismu marginitu la unu anume po-poru si la o anume epoca. S’a intielesu, câ ceea ce parea o forma consolidata, era in esentia o forma fluida, si câ dintr’unu etymon mai primitivu fiacare poporu si inlauntrulu flăcărui poporu, fiacare siru de generatiuni isi face cuventarea sa proprie prin modulările fonetice ce i le impune si prin care ilu variadia. Departe de a potea admite cu d. Cipariu (Elemente de limb’a romana pag. 83), câ „tote sunetele derivate se potu infatisia câ spurie si coruptiuni in câtu se abatu dela cele primitive14 si câ „au dar’ a se reduce la sunetulu primitivu,44 vomu intielege din contra, câ tocmai in acesta variare fonetica se arata vieti’a proprie a unei limbi si câ legea eufonica este unulu din semnele fundamentale si caracteristice ale geniului limbisticu intr’unu poporu. Pentru cei ce sunt inse deprinşi cu antagonismulu dintre etimologismu si fonetismu si ne-aru cere numai de câtu o caracterisare a proiectului nostru ortograficu după acea despărţire orecum scolastica, potemu dice in scurte cuvinte: pe cându ortografi’a de până acum a Academiei romane eră întemeiata pe unu etimologismu temperatu prin concessiuni fonetice, ortografi’a propusa in proiectulu de fatia este intemeiata pe unu fonetismu temperatu prin necessitati etimologice. Punctulu nostru de plecare este dar’ acesta: fiacare cuventu se scrie cum se pronunţia seu, precum a dis’o din vechime Quintilianu (Instit. orat. I. 7. 38) Ego sic scribendum quidqe indico quomodo sonat. Hic enim usus est literarum, ut custodiant voces. (Va urmâ.) Sciri diverse. — (Tempulu si starea semenaturiloru.) Din diferite parti a le tierei ni se relatedia, câ stricăciunile causate prin aspr’a erna trecuta nu sunt asia de mari, precum se temeau economii. In cea mai mare si mai manosa parte a Transilvaniei semenaturile de tomna au ernatu presto aşteptare de bine, asemenea si viile care au fostu legate si coperite pe tempu uscatu. Araturile si semenaturile de primavera sunt aprope terminate si dorinti’a este generala, câ se dea D-dieu se ploie câtu de curendu, de orece caidurile si secet’a ce domnesce acuma aprope de trei septamani, este cu totulu anormala si lunginduse durat’a loru voru fi stricaciose. Betranii afirma, câ de regula, deca lun’a lui Aprile este frumosa si secetosa urmedia unu Maiu si Juniu ploiosu. Fia câ predicerile loru se se adeveresca si câ in urm’a ploiloru ce se aştepta, se nu urmedie o prea mare cădere a temperaturei. In câtu pentru pretiulu bucateloru, apoi seu din causa câ sperantiele se înclina spre o buna recolta a anului acestuia, seu câ speculanţii au adunatu asta tomna prea mari cantitati, ori in fine din caus’a concurentei americane si australe, se constata pe tote piatiele principale europene, o tendintia de cădere a pretiuriloru bucateloru. Ne potenduse inse sci cu tota siguranti’a, care va fi resultatulu finalu alu recoltei din anulu acesta, precum nici aceea deca nu va eclatâ vre unu resbelu in urm’a schimbarei situatiunei politice prin caderea cabinetului conservatoru din Angli’a, este de recomaudatu si va fi consultu, câ cei ce au cantitati mai mari de bucate se mai aştepte vre-o doue luni cu vendiarea loru, pentru câ apoi mai tardiu se nu le para reu, câ le au vendutu prea eftine. Pretiurile cerealeloru si altoru obiecte de traiu au fostu la 23 Aprile st. n. in Sibiin: Grâu, după cualitati .... ... 1 hectolitru fl. 7.80-8.70 Grâu, amestecatu ... 1 71 11 6.20-7.20 Secara 71 n 5.60-6.- Papusioiu 7) )> 4.80-5.20 Ordiu 71 17 5.20-5.60 Ovesu M ,, 3.30-3.70 Cartofi 17 11 3. 3.50 Mazare 7) „8. 10- — Linte 77 71 11. —12.— Fasole 77 „ 7. 8.- Lardu (slănină) 37.-40.- Untura (unsdre topita) . . . ... 50 17 11 28.-29.— Carne de vita 71 17 44—46 Oua 10 de 1 1 ii II 1 »l I 1 I I I I I I I Pentru cei ce patimescu de pieptu si __________plumani._______ Wilhelm’5 alu lui Franciscu Wilhelm, farmacistu in Neunkirchen (Austri’a de josu.) In decursu de 25 ani s’an probatu a fi de cea mai mare fortia vindecatdre si usiuratdre pentru morburile organeloru de respiratiune, pentru catarele gâtlejului si alu bronchieloru, tuse spasmotica, ragusiela, multe alte suferintie ale gâtului si ale plnmanil >ru. Forte de recomandatu este acestu sucu ca preser vativu pe tempuri negurose si aspre. Fiindu de unu gustu placutu, elu este folositoru pentru copii si o necessitate pentru omenii cari sufere de plumani; era pentru cantareti si oratori in contra vocei înflorate, seu chiaru in contra ragusielei, elu este unu mijlocit uedispensabilu. — Numerose ateste probesa cele afirmate mai susu. Se afla de vetidiare in sticle â 1 fl. 25 cr. in Sibiill la d-nii Fried. Thallmayer si I. B. MIsselbacher sen. Onoratiilu publicu se cern totudeauna specialii Willielin's Allopu , v barsionu „ 4.30 Atlasu elementariu do Istoria naturala a catoru trei domeniuri in doue-spre-dece tabele, cu peste 250 figuri colorate ei textu explicativu in prescurtare. Editiunea II a. leg. 1.75 Balcesu N., Istori’a Komaniloru subt Mihaiu Vodă Vitâzulu, bros. 2-—■ Baritiu G., Dictionariu ungurescu-romanescu . . „ 3.— Bohl Dr. Ioanu, Religiunea din punctu de vedere poli- tico-juridico; după traducerea germ. de Silviu Rezei „ 1.70 Catechismulu calvim-scu, inpusu clerului si poporului ro-manescu subt domni’a principiloru Georgiu Rakoczy I si II, transcrisu cu litere latine după editiunea II tipărită in anulu 1656, insocitu de una escur- siune istorica si de unu glosariu de G. Baritiu „ —.60 Ceontea Teodoru, Compeudiu de geografia universala. Pre- lucratu in usulu scdleloru medie si a preparandieloru „ 1.50 Contess’a Lambertini, fiic’a cardinalului Antonelli. Romanu prelucratu după date istorice si actele stenografice din processulu contessei Lambertini contra moste-nitoriloru cardinalului Antonelli inRom’a. Traducere de L. Grigoritia. 25 fascidre cu portretulu contessei „ 6-25 Cretianu G., Patrie si Libertate, poesii vechi si ndue „ 2-50 Darea de sema asupra processului politicu de pressa alu d-lui George Baritiu redact. nObservatoriului.“ In cestiunea colecteloru pent>u soldaţii romani răniţi „ —.25 Densusianu Ar., Negriad’a. Epopeia naţionala. Partea antaia in siese canturi ...... „ 2.— Dorulu, culegere de canturi nation. in 2 parti, fiacare „ —.75 Dorulu Romanului. Culegere de canturile cele mai ndue. Ilustratu cu 12 gravuri xylografice . . . „ —.60 Femeile de I. Pederzani traduct. de Iuuius . . . „ —.25 Genoveva sdu învingerea nevinovăţiei. O istorie memorabila si induretdre Cu 6 chipuri . ... „ —.60 Ghica I., Convorbiri economice 2 voi. . . . . „ 5.— Grandea G. H., Patimele junelui Werther după Gothe . „ 1.— Grube A. W. Biografii romane, de N. Petra-Petreseu . „ —.50 Gruber Alois Dr., Amdrea amicabila sdu detoriutiele ami- ciloru intre sine, traduse de P. N. Simtion . „ —.25 Ilahn E., Coutess’a falsa, Novela tradusa de B. V. Vermont „ 1.— Hauf W., Othelo. Novela tradusa din limb’a germana . „ —.45 Manliu I., Cursu elementaru si gradatu de Gramatic’a romana. Etimologi’a si compositiunele . . „ —.40 Manliu I., Cursu elementaru de Gramatic’a romana. Sintax’a si Coinpositiunile —.50 Meitani G. G., Studie asupra Constitutiunei Romaniloru sau esplicarea Pactului nostru fundamentalu. Fasc. I „ 2'50 Nemoianu Ioanu, Gramatic’a magiara-romana . bros. 1.80 — Manualu de limb’a magiara pentru scdlele poporale, leg. —.45 Petra-Petrescn, Nepotulu câ unchiu. Comedia in trei acte, tradusa după Schiller................................. —.25 Poenariu Petru, George Lazaru si scdl’a romana, cu portretu „ —.40 Popescu N. D., Prinsonierulu rom. dela Plevna, novela contimporana. Câ premiu unu tablou. Pretiulu inel. tramiterea francata (subt legătură) . . . „ 1-40 — Istori’a resbelului romano - russo - turc. 1875—1878 Partea I. până la 30 Augustu 1877. Partea II până la finele resbelului. Câ premiu câte unu tablou. Pretiulu inel. tramiterea francata (subt legătură) fiacarei parti........................................„ 1.40 Pana acuma au esitu 6 tablouri, si anume Luarea Plevnei, Caderea Plevnei, Luarea Rahovei, Luptelfe dela Opanes si Smârdan, si Trecerea armatei rom. in Dobrogea. Din acestea se dau pentru fia-care brosiura unulu câ premiu, se capeta inse si separatu â 80 cr. Tablourile sunt colorate, in formatu mare si esecutate frumosu. Pop G., Indreptariu practic în tdte afacerile finanţiale, compus pe basa legilor şi ordinaţiunilor finanţiale ce sunt in vigdre.....................................„ 2.30 Stefanescu N. J., Bella Istoria circasiana . . . „ —.20 Stefanelli Ioanu, Catechese, tratandu Istoria biblica a Testamentului vechiu. Manualu pentru Catecheti si iuvetiatori, pastori sufletesci, candidaţi de inve-tiatori si amicii junimei. Tom. I . . . . „ 5.— — Catechetic’a bisericei dreptered. reser. . . . „ 5*— Sterca Siulutiu Iosif, O lacrima ferbinte . . . „ —.50 — Din memoriulu lui ....... —.50 Teutsclilander W. St., Michael der Tapfere, ein Zeit- uud Charakterbild nas der Geschichte Rumâniens . „ 2 20 Vermont R. V., Blondinul»! din Namur si Pasia dela Buda „ —.75 — Plutasiulu. Naraţiune americana după Fr. Gerstacker „ —.75 Waldburg, Brand'a seu nunt’a fatala. Schitia din emigrarea Ini Dragosiu ....... —.25 Musicalie noue. Dimitrescu, Hora Maria..................Pentru piano fl. —-45 Stern, Dorul Tigancei battuta............. „ „ „ —.45 -- Hora tigandsca....................... „ „ „ —.45 Ventura, Ursita mea. Cuvinte de Vas. Alexandri „ . „ 1.80 se afla de vendiare la W. Krafft in Sibiiu. ***************************************** £ Scrisurile fonciari sunt mai pupinu espuse fluctuatiunei cursului. * Invitu deci la cumperare de scrisuri fonciari ale Institutului de creditu si de economii „Albin’a" din Sibiiu, cari aducu interesse de 6"0 (siese la suta) si sunt unu efectu forte bunu pentru plasare de capitale. 1. Aceste scrisuri se rescumpera in celu multa 20 ani dela datulu loru prin tragere la sorti astmodu, câ din fiacare seria, adica din totalulu scrisuriloru emise intr’unu anu, se trage la sorti in fiacare anu celu puţinu a 20-a parte după categorii de fi. 100, fl. 500 si fl. 1000. 2. Scrisurile fonciari esite la sorti se rescumpera in deplin’a loru valore nominala la siese luni dela diu’a tragerii. 3. Cuponii de interesse se platescu la semestru in 1 Aprile si 1 Octobre a fiacarui anu si sunt scutiti de contributiune. 4. Pentru plat’a punctuala a interesseloru si capitalului scrisuriloru fonciari garantedia: a) tote hipotecele pe cari institutulu a datu inprumuturi hipotecari. Prin articolulu de lege XXXVI din anulu 1876 acele hipotece sunt destinate esclusivu pentru asigurarea detentoriloru (posessoriloru) de scrisuri fonciari, si dreptulu loru acesta este intabulatu espressu pe acele hipotece. După statutele sale inse institutulu inprumuta numai până la V3 a valorei hipotecei; b) unu fondu de 11. 200,000 prescrisu prin numit’a lege si separatu din capitalulu de acţiuni alu institutului pentru special’a asigurare mai departe a posessoriloru de scrisuri fonciari; c) ceealalta avere a institutului. Aceste harthii de valore sunt deci forte recomandabile pentru fructificare de capitale ale particulariloru, ale fonduriloru publice, ale pupililoru si pentru cauţiuni. Ele sunt deja notate cu bunu pretiu la burs’a din Budapest’a si se vendu in cursulu dilei la P. J. Kabdebo, (16) 2—4 bancariu in Sibiiu. ************************************* Editoru si redactoru responsabilu: GL Baritiu. Tipariulu lui W. Krafft.