Observatoriulu ese de doue ori in septemana, Mercurea si Sambat’a.
Pretiulu
pentru Sibiiu pe 1 ann întregu 7 fl., pe 6 luni 3 fl. 50 cr., dusn la casa cu 1 fl. mai multu pe anu:	— trimisu cu post’a in
laintrulu monarchiei pe 1 ann intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In străinătate pe 1 anu 10 fl. seu 22 franci, pe 6 luni 5 fl. seu 11 franci. — Numeri singuratici se dau câte cu 10 cr.
Diariu politieu, national-eeonomieu si literariu.
Anulu III.
Ori-ce inserate,
se platescu pe serie s6u linia, cu litere meruute garmondu, la prim’a publicare câte 7 cr., la a don’a si a trei’a câte 6 cr. v. a. si presto aceea 30 cr. de timbru la tesau-rulu publicu.
Prenumeratiunile se potu face in modulu celu mai usioru prin assemnatiunile poştei statului, a-dressate de a dreptulu la Redactiu-nea Diariului

„Observatoriulu"
in Sibiiu.
J
Nr. 30.
— Sibiiu, Sambata 12/24 Aprile. —
1880.
Se luamu aminte.
„Era se aduna Romanii, striga „Kelet" in ar-ticolulu seu de fondu din Nr. 86 intitulatu „Cărora nimicu nu le place."
De vomu avea timpu le vomu respunde de altadata mai pe largii sub titlulu „Cei cari in ca nu s’au satur atu". De astadata vomu respunde pe scurtu :
Ei da! se aduna dieu, si se voru aduna totudeauna, pana ce voi nu veţi inceta a ’i ame-nintiâ in esistenti’a loru naţionala si materiala. Câ dora n’ati cugetatu ca suntemu morţi ? nu ve bucuraţi asia iute; amu stătu doue mii de ani, pe acestu pamentu; multe popora. s’au perdutu din lume cu nume cu totu in acelu timpu. Credemu ca nu voi ne veţi potea cantâ la mormentu „requiem eternam. “
Trei lucruri sunt pentru cari fraţii magiari dela „Kelet" n’au somnu liniscitu :
Antaiu, câ de ce n’au magiarisatu ei pe romani sub durat’a legiloru „aprobatali si compilatali “, cu ajutoriulu „fortieloru" cu alte cuvinte disu a „furciloru."
Pe la anii 1848, 1865—7 adeca pe candu era vorb’a de „uniune" ei negau mortisu câ am fi avutu vre-odata asemenea tendintie.
Astadi se plangu amaru prin diuarie câ de ce n’au facutu-o.
Nu le amu spusu-o de nenumerate ori câ: umbla calea manzului. Le a spusu-o in anulu 1849 literatulu lom, Nicolau baronu Josika, din exiliu, terminandu cu cuvintele „trop tard.u
Cine sunt cei necredincioşi ? Totu d-nealoru.
Cine sunt cei cari suferu durerile esperimen-tatiuniloru ?
Totu noi, si era noi.
Dar’ precum e de adeveratu câ romanii s’au luptatu mai multu pentru limba de câtu pentru viatia, de candu sunt in Daci’a, apoi fiţi siguri câ vom mai esistâ si pe viitoru, pe câtu timpu vom esistâ aceşti munţi acaroru cresta se scalda in nuori.
Alu douilea necasu e, câ de ce nu au iuatu d-ni feudali totu cu mijlocele cunoscute, dela tieranu inainte de 1848 locurile cele multe, frumose si
Foisior'a „Observatoriului“.
Calomni’a.
Cugetări culese si prescurtate de Dem. D. Racovitia.
Dintre tote viciile cari subminedia societatea, celu mai odiosu, si cu tote acestea celu mai respanditu, este obiceiulu de a calomnia.
Multe persone care pote au o ânima buna, seu o inclinare spre bunetate, care possedu multe calitati pre-tiose, se laşa a fi atraşi de obiceiulu de a se ocupa de afacerile altor’a, de a cerceta modulu loru de traiu, de a petrunde chiaru in vieti’a intima a unoru omeni cari in realitate le sunt cu totulu indiferenţi. Ce e mai multu, personele care urascu calomni’a si tremura de intrigile si desbinarile ce ar potea provoca o gura rea si cari se plangu ele cliiaru că. sunt victime ale calomniei, cadu forte adesea, fără a baga de seina, in viciulu pe care ilu condamna cu atâta dreptate.
Numele de calomniatoru ilu merita ori ce omu ale cărui vorbe, observări si alusiuni tindu a micsiorâ pe nedreptu stim’a ce merita cineva. Deca prin nesce observatiuni reutaciose, prin povestiri pline de alusiuni, prin darea pe fatia intr’unu modu puţinu onestu a unoru mici secrete de familia, printr’o interpretare falsa data vorbeloru si fapteloru cuiva, i se micsioredia considera-tiunea de care se bucura si se inspira lumei banueli luandu-i-se încrederea care face atâtu de plăcute rela-tiunile dintre omeni, de siguru câ se vestediesce unu nume, care până atunci era pote fâra pata si se întuneca o reputatiune castigata de multe ori cu cele mai mari sacrificii: — acesta este resultatulu calomniei. Ban-ditulu care profauedia si despoie unu templu in intu-nereculu nopţii, nu merita numai elu numele de talharu; acestu nume trebue datu si aceluia care, calomniandu pe nedreptu pe unu omu onestu, i întuneca reputatiunea de care se bucura, i fura bunulu celu mai mare, — rim’a celorulalti omeni.
manose; va se dica in limb’a moderna: de ce nu au facutu „regularea proprietatiloru" pe acelu timpu, candu au pututu-o face fâra a mai iutrebâ de dieta.
Acesta superare o poţi audi mai alesu „inter pocula. “
De altmintrelea acesta e durere locala a feu-daliloru ardeleni. Aceşti domni inse sciu esploatâ prea bine situatiunea; indata ce vedu câ tendin-tiele loru n’au trecere in Pest’a, incepu a ame-nintiâ: „pentru acesta s’au unitu magiarii din Transilvani’a cu Ungari’a ? Nu asia amu iutielesu noi (magiarii) uniunea, si a. 1. t.“ Cu alte cuvinte: nu ne multiumimu nu mai cu atâta câ s’a datu ministrului „mana libera" preste Ardealu; dati-ne si uoue feudaliloru mana libera preste tieranu.
D-lu Tisza, care candu era vatavulu liberali-loru, pururea interpela pe ministrulu: candu va substerne unu proiectu de lege, care se stdrga odata si urmele feudalismului? se faca comunele domne preste „regale", se fia ceea ce sunt ele in tota Europ’a numai la noi nu, d-lu Tisza dicu, tace tacerea pescelui, elu inca e proprietariu in Ardealu. Multe rele, si mari nefericiri au trecutu preste capetele nostre, dar’ o marturisimu, câ mai amenintiatore nici odata câ cunoscutulu „proiectu-atentatu."
Se speramu inse câ se va delaturâ si acestu „paharu" dela bietulu poporu. Se speramu, câ diet’a va sci se apretiedie mai multu valorea a 2 milioue de omeni, de eu,tu lacomi'a catoruva feudali. Diet’a âcie, câ la casu de nevoia acelu poporu va apară patri’a iu contra inamicului; pre cum si aceea, câ elu si-a versatu sângele la Sol-ferino, Magenta, Custozza, Koniggrâtz etc. etc. dra nu domnisiorii din Clusiu.
Suntemu convinşi, câ d-lu adv. si deputatu P. Cosma, care e bine instruitu in materia, cu cunoscutulu d-sale zelu si franclietia va apară pe acestu poporu martiru in comissiuuea dietala, si va tace lumina in intunerecu.
A treiea supărare stâ in frigurile de spaim’a „panslavismului". In adeveru multe si mari nevoi!
Dar’ noi suntemu cari, nu de eri de alai ta
Calomniatorulu nu este numai celu care inventedia si respandesce sgomote false si vatamatore, dara cliiaru si acela care asculta si aproba pe celu calomniatoru, facendu-se astfelu complicele lui si asemanandu-se cu densulu, după cum gazd’a de lioti se aseraana talhariloru pe care’i adapostesce in cas’a sa; — si unulu si altulu sunt demni de a fi despretiuiti.
Calomniatorulu ar fi constrinsu se taca, deca n’ar afiâ urechi cari se ilu asculte; elu nu si-ar ajunge scopulu deca persone slabe, sclave ale obiceiului de a ascultă vorbe rele, nu s’aru face respanditorii loru si nu s’aru insarcinâ se duca din casa in casa veninulu calomniei.
Câţi din aceşti ucigaşi ai onorei altora nu se credu, ba chiaru pretindu se fia consideraţi câ judecători ai fapteloru nostre ! Flacerea de a calomnia face pe mulţi se se silesca a petrunde in interiorulu familiiloru pentru a descoperi mici secrete pe cari se le dea pe fatia in conversatiuni si se le porte din casa in casa si din gura in gura.
Esistâ in fiacare familia particularitati, inprejurari, cari ceru a fi acoperite de velulu misteriului, cu tote câ cunoscerea loru de catra lume n’ar avea nimicu desonoratoru. Ne place a fi mai liberi in cas’a nostra, a nu trai câ sub ochii publicului; de multe ori voimu a fi mai sinceri in vorbele si in părerile nostre, ne ostenimu totu fiindu sub controlulu societăţii si constrinsi totudeauna de a ne supune convenientieloru sociale.
Prin urmare, a profană, prin indiscretiuni, sanc-tuariulu familiei, a caută si a dă pe fatia ceea ce trebue a remane secretu, este a distruge fericirea asilului do-mesticu, este a calomnia, aducendu-se pe scen’a teatrului publicu persone, care nu erau pregătite se apara.
Asia dara trebue asiediati in class’a calomniatoriloru toti aceia cari, prin observatiuni reutaciose, prin părerile ce isi dau despre alţii, prin criticele dela care nu se potu abţine, contribuescu a micsiorâ pe nedreptu reputatiunea acelor’a cari se bucura de stim’a lumii. Adesea se intempla câ animi jose, grăbitei a cobor pe toti la
eri, ci cu decenie mai inainte v’amu facutu atenti la acestu pericolu, provocandu-ve la „înfrăţire"*
Cum ne a’ti respunsu, si cum ne mai re-spundeti ?
Noi amu speratu cu dis’a Germanului: „kommt Zeit, kommt Raţii". Aveţi de grija se nu vi se pota dice a dou’a ora „trop tard".
Dar’ se vedemu ce mai dice „Kelet" ?
înainte de tote ne denuntia câ amu tienutu adunare in sal’a Asociatiunei, intr’unu obiectu politieu.
Audi Romane ! D-nii din Clusiu făcu politica din caus’a agr ari a.
Yedi asia! esiti cu colorea, spuneti-o pe fatia câ voue nu ve pasa de dreptu, voi faceţi politica naţionala din proiectulu de lege. Ve raul-tiamimu pentru aedsta sinceritate.
Ce se atinge de loculu conferintiei, aici asemenea sunteti in rătăcire. Asociatiunea n’are casa; noi amu fostu in cas’a clerului gr.-or. — unde s’a discutatu proiectulu agrariu, care după priceperea tuturoru juristiloru, este o cestiune de dreptu privatu.
Ne mai dâ „Kelet" si unu „sfatu" si o „mangaere", si anume: daca va ajunge poporulu romanii la sortea „inotiloru" adeca câ se umblamu din satu in satu, si din casa in casa spre a ne câştigă panea cea de tote dilele, se ne bucuramu, câ vomu vedea pe romani ocupanduse si ei cu ceva meseria ori industria.
De ce meseria si industria s’ar potea aici la noi ocupă intreg’a poporatiune? firesce nu o spune. Noi inse o scimu, ea suna asia: „rusticus praeter mercedem laboris nihil habet."
Ve multiamimu si de acesta.
Ne mai numesce si comunişti.
Noi amu	spus’o	de	repetite ori câ cine	sunt
comuniştii; de	siguru	nu	tieranulu care isi	apara
dreptulu seu se pote numi comunistu.
La casu daca comissiunea dietala n’ar respinge acelu proiectu,	si elu	ar veni in dieta la	des-
batere, atunci	de siguru s’ar substerne la	dieta
din tote părţile Transilvaniei caşuri concrete (Siiu-denregister) despre tote nedreptatirile pe care le a
nivelulu loru, se le placa a isi face unu triumfu din slăbiciunile seu nenorocirile altor’a.
Omeni corupţi gasescu o mare consolatiune rapindu altor’a stim’a de care sunt incongiurati si pe care ei nu o merita.
Adesea chiaru, calomni’a isi are originea sa in invidie si in egoismu.
Sunt omeni, cari critica si se încerca a afundă pe alţii pentru a se rădică ei; ’i calomniadia pentru a se parea câ ei sunt fâra defecte; dâ pe fatia secretele familiiloru pentru a isi dâ inportantia, singurulu mijlocu de a-’si acoperi nulitatea loru; si isi făcu unu meritu din critic’a ce făcu in fati’a unoru persone lacome de noutati si de raporturi neoneste. Personele acestea, printr’o obicinuintia continua, cadu insi-le in viciulu calomniei; se obicinuescu a consideră câ una din plăcerile cele mai inocente ale vietiei, acele conversatiuni cari nu se ocupa de câtu de slăbiciunile, de micele defecte ale celorulalti si n’au altu scopu de câtu ale ridiculisâ. Se inpodobesce cu frumosulu nume de zelu si intere s s a r e de apropele, acestu viciu caruia i se da masca de glume spirituale.
Acela care infige astfeliu pumnalulu in ânim’a altuia in mijloculu veseliiloru si cu surisulu pe buze, nu este mai puţinu vinovatu de câtu celu care comite unu omoru ia midiloculu beţiei seu maniei!
Acelu flagelu nu subminedia nici unde mai multu societatea de câtu in orasiele mici, unde reu’a educatiune si prudinti’a deschide salănele câ se intre viciile classeloru inferiore, si unde toti traiescu atâtu de aprope in câtu se potu cunosce si aprecia.
In orasiele mici se gasesce mai cu sema puţina încredere intre omeni, puţina unire in familii; acolo sgomotele false si rele se respandescu repede din casa in casa, câ-ci raportorii si gurile rele nu sunt lesne descoperiţi si huiduiţi câ in orasiele mari, unde micimea ânimei si spiritulu restrinsu alu calomniatorului si alu spionului sunt indata vediute, si apoi in orasiele mari omenii nu prea au asia multu timpu de perdutu si nici
118_______________________________________________________
induratu poporulu romanu după desfiintiarea io-
bagiei.
Atunci apoi se judece lumea civilisata, ca cine sunt comuniştii.
Noulu proiectu de lege despre instrucţiunea in gimnasii si in scolele reale.
(Urmare.)
§. 54. Inspectorulu supremu alu cereuriloru scolastice are urmatorele datorintie:
1.	A esecutâ dispositiunile legei si ordinatiunile gubernului in scolele de mijlocu ce stau inmediatu sub conducerea ministrului de culte si instrucţiune, in cele amintite in secţiunea acesta si in cea precedenta, de asemenea in scolele de mijlocu sustînute de jurisdictiuni si comune, respective a se ingrigl câ acele dispositii se fia esecutate, era in scolele de mijlocu sustînute de confessiuni si privaţi a priveghea câ organu de inspec-tiune supremu de stătu esecutarea prescripteloru legei;
2. A visitâ tote scolele de mijlocu ce se afla in cerculu seu scolasticu in totu anulu si de câte ori va fi cu potintia si va cere trebuinti’a si anumitu in diferite periode si a presidâ cu acesta ocasiune conferentiele professorale in scolele medie de stătu si in cele sustînute din fonduri;
3.	A conduce si presidâ esamenele de maturitate in institutele publice ce stau sub administrarea si in-mediat’a conducere a ministrului de culte si instrucţiune, de asemenea in scolele publice sustînute de jurisdictiuni, comune si privaţi; seu daca e inpedecatu, a face ministrului o propunere relativu la substituirea sa.
§. 55. In afacerea instructiunei gimnasiale si reale corpulu professoralu respectivu dela fiacare insti-tutu de invetiamentu tîne din timpu in timpu conferentie sub presidiulu directorului; problem’a lui principala este inpartirea cum se cade, metod’a si tractarea materiei de invetiamentu si a temeloru de acasa, cercetarea stării in care se afla scol’a din punctu de vedere alu educa-tiunei si disciplinei, si delaturarea defecteloru.
§. 56. Cărţile si mijlocele de invetiamentu ad-missibile le designedia ministrulu de instrucţiune; corpurile professorale voru alege din cele designate pe acele ce voiescu a le intrebuintiâ in singuratecele institute.
§. 57. Ori ce gimnasiu si ori ce scola reala o visitedia in totu anulu din oficiu mediculu primariu alu jurisdictiunei respective; acesta va avea se faca câtra inspectorulu supremu alu cercului scolasticu si câtra jurisdictiune câte unu raportu de opiniune despre espe-rientiele ce le a facutu in privinti’a sanitara (anumitu cu privire la localitati.)
Secţiunea IV.
Despre esamenele de maturitate in scolele de mijlocu ce se afla sub dispunerea si conducerea inmediata a statului.
§. 58. Acei tineri cari au absolvatu class’a a opt’a, prin urmare cursulu intregu alu scolei de mijlocu si au depusu cu succesu unu esamenu validu de classa si voiescu se’si continue studiile la o scola mai înalta, sunt îndatoraţi a probâ printr’unu esamenu ce se va tîne anumitu spre acestu scopu, cualificatiunea si maturitatea ce se recere pentru instrucţiunea la o scola mai inalta.
Esamenulu de maturitate dela gimnasiu cualifica in genere pentru instrucţiunea superiora (pentru universitate si politechnicu) era esamenulu de maturitate dela scol’a reala de regula numai pentru politechnicu. Dar’ esamenulu de maturitate dela scol’a reala se pote intregi, cu aprobarea ministrului de culte si instrucţiune, intr’unu esamenu de maturitate gimnasialu cu ajutoriulu unui esamenu de maturitate decursivu din iiinb’a si literatur’a latina si greca.
nu prea li se presinta ocasiuni asia dese de a se ob-servâ unii pe alţii.
Timpulu si cuvintele ne aru lipsi deca ne-amu incercâ se descriemu aci efectele triste ale passiunei calomniei, care tinde a face se fia nefinite meritele si sentimentele generose ale omeniloru, atribuindu unoru vorbe dise cu usiurintia pote, mai multa inpor-tantia de câtu au, si dandu-le unu intielesu odiosu. Amu avea se vorbirnu de acele lacrami nesfârşite pe care nisce sgomote calomniose le face se fia versate de inocintie necunoscute!
Amu avea se vorbirnu de acele suspine ce se inaltia câtra ceru din ânim’a omului, caruia o trăsură de spiritu seu limb’a iuvidiei i-a rapitu comor’a cea mai pretiosa — bun’a sa reputatiune!
Amu avea se vorbirnu de multe familii unite si fericite odinidra, pe care nisce vorbe aduse in casa de trădători, le au desunitu si invrajbitu pentru totu-deauna.
Amu mai vorbi in fine de relele ce cangrenedia ora-siele, si tier’a in care calomni’a si invidi’a au devenirii ereditare, de recel’a si indiferinti’a generale, de amiciele ipocrite, de spiritulu de coterie, de bucuri’a ce face se se simtia de uni candu audu de nenorocirea altor’a, de fericirea familieloru forte adese inveninata de aceste vicii, de increderea voiosa si sincera inlocuita cu ipocrisia si banuiela, de asilulu domesticu profanatu si spoliatu de critici si calomnii!!
Nu credemu a nu se găsi locuri, unde despretiulu se nu isbesca pe cei ce calomniedia si vorbescu de reu. Se pote câ cineva se fia constrinsu de inprejurari se’i asculte si se’i vedia, dara nu este cu potintia, câ cineva se nu simtia o respingere, o ura chiaru pentru aceia cari calomniedia; ei singuri se despretiuescu si se temu unii de alţii!
(„Binele publicu.")
OBSERVATORIULU. _______________________
§. 59. In scolele de mijlocu ce stau sub dispunerea si conducerea inmediata a statului si in cele amintite in secţiunea II si III a legei de fatia esamenulu de maturitate ilu tîne corpulu professorale alu flăcărui gimnasiu de 8 classe si alu fiacarei scole reale de 8 classe in institutulu seu propriu, si anume sub presidiulu respectivului inspectoru supremu alu cercului scolasticu, seu, daca acesta va fi inpedecatu, sub presidiulu unui altu barbatu de specialitate inpoternicitu spre acesta de ministrulu de culte si instrucţiune, cu conducerea celu puginu a unui comissariu de esa-minare, pe care inca ilu va designâ ministrulu.
§.60. Unu scolariu, care a absolvatu unulu dintre aceste institute, pote se depună esamenulu de maturitate de regula numai la acestu institutu, in care a absolvatu class’a a opt’a.
Pentru depunerea esamenului de maturitate la altu institutu ministrulu de culte si instrucţiune pote dâ incuviintiarea in caşuri estraordinare.
§. 61. Esamenulu de maturitate se va face cu deosebire pe bas’a lucrariloru scripturistice si pentru a constatâ: daca tinerulu care depune esamenulu are cualificatiunea intelectuala ce se recere la studiulu de universitate, respective la politechnicu ? Instrucţiunea pentru esaraene o stabilesce ministrulu cerendu opiniuuea corpuriloru professorale dela universitari si dela institutele politechnice.
Aceste esamene voru fi publice si atestatele se voru dâ in limb’a magiara.
(Va urmâ.)
Spani’a, Portugali’a si Romani’a.
Missiunea d-lui Plagino.
D. Alexandru Plagino, insogitu de maioru-ad-jutantulu, d. Barcanescu, a fostu insarcinatu a merge la Madridu si Lisabon’a, spre a notifică guberne-loru Spaniei si Portugaliei independinti’a României, si a remite Maiestatiloru Loru Alphons XII si Ludo vicu, marele cordonu alu ordinului S t e u ’a României si scrisori ale M. S. R. Doranulu, Carolu I.
La 10 Martiu, missiunea romana a ajunsu in capital’a Spaniei.
In acea di, d. Plagino, prevenindu pe d. ministru alu afaceriloru străine de sosirea sa si de missiunea ce avea se indepliubsca, a primitu visit’a d-lui Zarko del Văile, primu-introducetoriu alu am-bassadoriloru, care a venitu se’i uredie buna-venire, si a fostu primitu de d. Cano vas, ministrulu de esterne alu M. S. regele Alphons.
Audienti’a regala, fiindu fixata la 13 Martiu, d. Zarko del Văile, primu-introducetoriu alu ambas-sadoriloru, a condusu missiunea romana in doue trasuri ale Curtiei, escortate de unu ecuyer regescu si de mai mulţi picheri călări.
Ajunsu la palatulu regalu, d. traraisu extra-ordinariu alu României a fostu primitu, fâra in-tardiere, de Maiestatea Sa, care erâ in mare tînuta purtandu colanulu ordinului „Taison d’Or“ si cor-donulu ordinului „St. Ferdinand" si rediemanduse pe bastonulu traditionalu.
D. Alesandru Plagino a facutu Maiestatiei Sale notificatiunea oficiala a independintiei României si I-a remisu scrisorea A. S. R. Domnulu, inpreuna cu marele cordonu alu ordinului Steu’a României.
M. S. regele multiami, in termeni caldurosi, facendu viui urări pentru prosperitatea natiunei romane si a Augustiloru sei suverani.
In urma, Maiestatea Sa a binevoiţii a convorbi câtva timpu cu d. Alesandru Plagino, in-sarcinandu’lu se arete simpatliiele sale M. M. L. L.
R.	R. Domnulu si Domn’a României.
Maiestatea Sa a binevoitu, asemenea, se cera, d-lui maioru-adjutantu, Barcanescu, deslysiri asupra organisatiunei armatei romane, si vorbindu’i, asemenea de ultimulu resbelu.
In urma, Maiestatea Sa conduse ea insasi missiunea romana in apartamentele M. S. reginei, care arata, tramissului romanu, cea mai deplina buna-vointia, si esprima sentimentele sale de afecţiune pentru M. M. L. L. R. R. Domnulu si Domn’a.
In aceeaşi di, missiunea s’a presentatu A. S. principesei Asturieloru.
Recondusi cu acelasiu ceremouialu, d-nii Alesandru Plagino si d. Barcanescu s’au presintatu indata, apoi, la d. presiedinte alu consiliului, cărui i remise o scrisore a d-lui ministru alu afaceriloru străine alu României, inpreuna cu însemnele de mare cruce a ordinului Stdu’a României.
La 18, d. tramisu extraordinariu a obtînutu, dela M. M. L. L. regele si regin’a, audienti’a de concediu.
D. Canovas a insciintiatu pe d. Alesandru Plagino, câ, in curendu, M. S. regele va tramite in Bucureşti o missiune speciala pe lângă M. S. R. Domnulu, Carolu I, câ unu respunsu la missiunea romana, pe lângă Maiestatea Sa.
La 22 Martiu, missiunea romana a sositu la Lisabon’a.
Audienti’a inse de primire nu a potutu ave
locu de câtu la 30 Martiu, din causa câ incepuse septeman’a cea mare a pasciloru catolice, in timpulu carei’a tote audientile si solemnităţile sunt suspendate la Curte.
La 30 Martiu, a dou’a di de paşti, missiunea romana a avutu onorea se fia primita de M. M.
L.	L. Regele si Regin’a Portugaliei la resiedinti’a regala dela Adjuda, fiindu fatia d. ministru presiedinte alu consiliului, ministru de afaceri străine, presiedintele senatului si demnitarii Curtiei. Regele porta uniform’a de mare-admiralu cu cordonulu combinării alu celoru trei mari ordine ale regatului.
D. tramisu extraordinariu romanu s’a adressatu câtra M. S. Regele Portugaliei, in aceiaşi termini câ si catra M. S. Regele Spaniei.
Maiestatea Sa i respunse aretandui sentimentele sale de afecţiune câtra A. S. R. Domnulu, Carolu I, si facendu urări pentru prosperitatea natiunei romane.
In urma, M. M. L. L. Regele si Regin’a, con-vorbindu cu d. Plagino, se grabirâ se cercetedie despre M. M. R. R. Domnulu si Dbmn’a romani-loru, manifestandu o profunda simpathia pentru Ma-riele Loru Regale, interessulu sustînutu cu care au urmatu fasele prin cari a trecutu Romani’a si admiratiunea ce le inspira eroismulu soldatului romanu.
In aceeaşi di, la 2 bre, missinnea fu primita in audientia de M. S. Don Ferdinand părintele M.
S.	Regele Ludo vicu. M. S. Don Ferdinand a facutu missiunei romane o primire, in specialu, bine-voitore, laudandu cu multa căldură pe Altetiele Loru Regale si reamintindu, cu plăcere, timpulu pe care M. S. R. Domnulu l’a petrecutu in Portugali’a.
In aceeaşi di, missiunea romana fu primita de
A.	S. R. Infantele Don Augustu.
Visit’a la d. presiedinte alu consiliului, ministru afaceriloru străine, d. Braaincamp, in urm’a instantieloru sale, fu făcută a dou’a di, la 31 Martiu. D. Plagiano remise d-lui Braamcamp însemnele de mare cruce a ordinului Steu’a României si o scrisore a d-lui ministru de afaceri străine alu României.
La 3 Aprile, d. Al. Plagino primi însemnele ordinului „Christului“ class’a I si d. Barcanescu însemnele aceluiaşi ordinu class’a II, cari le fusese conferite de M. S. Regele. Aceste decoratiuni erau insotite de o scrisore forte magulitore a d-lui presiedinte alu consiliului, ministru de afaceri străine.
La 31 Martiu, d. primu secretariu alu lega-gatiunei spaniole din Lisabon’a a remisu missiunei romane, din partea gubernului seu, insemuele ordinului „Isabel’a-cea-catolica," class’a I si a Il-a.
La 4 Aprile, s’a datu unu prandiu la Curtea din Lisabon’a, in onorea missiunei romane. M. S. Regele si d. presiedinte alu consiliului nu purtau de câtu decoratiunea romana.
D. tramisu extraordinariu alu României a avutu loculu de onore la drept’a M. S. Reginei care a binevoitu a convorbi cu d. tramisu extraordinariu asupr’a României. Informanduse de M. M. L. L.
R.	R. Domnulu si Domn’a României, intr’unu modu forte afectuosu.
La finele prandiului, după ce s’au radicatu servitiurile după mesa, s’a adusu unu singuru paliaru plinu inaintea Reginei, care, intorcenduse câtra d. tramisu extraordinariu alu României, a radicatu unu toastu in sanetatea M. M. L. L. R. R. Domnulu si Domn’a, facbndu urări caldurbse pentru prosperitatea României.
La 5 Aprile, avii locu audienti’a de concediu iu care M. S. Regele nu incetâ de a’si esprimâ viu’a afecţiune ce porta M. S. R. Domnului, Carolu I.
D. Braamcamp, presiedintele consiliului de miniştri si ministru de afaceri străine, a comunicatu d-lui tramisu extraordinariu romanu, scirea câ M.
S.	Regale, spre a respunde la missiunea romana, va tramite, in curendu, la rondulu seu, o missiune speciala pe lângă M. S. R. Domnulu României.
D. Vicomte de Valmore, Pair alu regatului, ministrulu plenipotentiaru si tramisu extraordinariu alu Portugaliei este desemnatu câ se inplinesca acesta missiune.	(„Monitorulu“)
Sciri diverse.
— (Unu nou proiectu de lege relativu la regularea cestiunei agraria in Transilvani ’a.) Deputatulu A1 exius B okro s, in calitatea sa de referentu alu comissiunei pentru proiectulu de lege referitoriu la regularea proprie-tatiloru in Transilvani’a, au elaboratu unu nou proiectu de lege pe bas’a principieloru coprinse in proiectulu de lege alu gubernului ungurescu, pe care l’au comunicatu deputatiloru din Transilvaui’a
119
pentru ca se isi dea parea asupra lui. Noulu proiectu de lege, precum si parerea deputatiloru din Transilvania va fi inaintatu inca in decursulu lunei acesteia comissiunei de justiţie a dietei. Diariulu „Egyetertes" observa la acestea, ca de si fiacare referentu alu comissiunei are dreptulu a propune modificări la proiectulu de lege ce i s’au incredin-tiatu, totuşi comissiunea nu va potea lua in desba-tere altu proiectu de lege, decâtu acela ce i s’au datu din partea camerei deputatiloru.
—	(Comunicatu.) Comitetulu subtscrisu in urm’a decisiunei luate in conferenţia inteligentiei romane din Sibiiu, tînuta in 28 Martiu st. n. a. c. isi va termina agendele sale cu l-a Maiu st. n. a. c. Sunt deci recercati toti aceia, cari au vre-o afacere cu acestu Corni te tu a o inaintâ fâra in-tardiere pana la diu’a numita.
Sibiiu, 28 Aprile 1880.
Comitetulu centralu pentru ajutorarea inundaţilor u.
—	(Rectificare.) In list’a Nr. 11 a contribui-riloru incurse la Comitetulu subtsemnatu, publicata in Nrii 24 si 25 ai „Observatoriului" este de a se ceti; D. Nicolau Drocu Barcianu, directore gimnasiale in Giurgiu, era nu in Brail’a precum s’au disu din erore.
Comitetulu centralu pentru ajutorarea inundaţilor u.
—	(Descoperirea unei peste re cu stalactite la Mehadi’a.) Cetimu in „Deşteptarea" din Lu-gosiu urmatorele:
„Ni se scrie din Meliadi’a, câ cu ocasiunea sapa-riloru făcute pentru asiediarea fundamentului unui ho-telu si a unei viile, lucratorii au descoperitu o peştera cu stalactite pe o suprafatia de 150 stenjeni. In acea peştera s’au aflatu o mare cantitate de ose animale antediluviane s. a. Fâra indoiala, câ acesta descoperire va atrage asuprasi deosebit’a atenţiune a barbatiloru de specialitate naturalisti si geologi, carora li se ofere o mare si interessanta cantitate de materialu pentru stu-diarea formatiunei pamentului. “
—	(List’aNr. 15)acontribuiriloru incurse la comitetulu subsemnatu in folosulu inunda t i 1 o r u.
(Urmare si fiue din Nr. 29.)
m)	Colectaţi prin D. G. Gavrila prima-riulu opidului Bradu, dela Szakâts J. 20 cr.,
G. Jula 20 cr., Ursu Banciu 20 cr., G. Gavrila 1 fi., N. N. 40 cr., sum’a.......fi. 2.—
n)	Colectaţi prin D. Nicolau Fugata no-tariu comunalu in Luncoiu de josu, dela Szabo Josef 1 fl., D. Jancu 1 fl., A. Jvanu 1 fi.,
J. Romanu 1 fl., G. Coposiu 1 fl., Nicolau
Fugata 2 fl., sum’a.....................fl.	7.—
o) Dela D. George Moldovanu noi. cerc. in Baiti’a..............................fl	1.—
p) Colectaţi prin D. Lazaru Thiulescu preotu in Craciunesci, dela G. Bardosi 5 fl.,
Apathy G. 30 cr., Czepnik A. 20 cr., S. Ba-cila 1 fl., J. Laszlo 1 fl., A. Mihutiu 20 cr.,
L. Perianu 50 cr., N. Bepoi 50 cr., G. Glava 20 cr., A. Suciu 1 fl., B. Colosiu 50 cr., N.
Mog’a 50 cr., P. Radu 20 cr., N. Dinisiu 20
cr., L. Thiulescu 1 fl., sum’a...............fl. 12.30
r)	Colectaţi prin D. Joanu Perianu preotu in Criscioru, dela J. Campeanu 50 cr.,
T. Todoranu 30 cr., P. Popu 30 cr., M. Galu 30 cr., J. Perianu 30 cr., C. Danu 10 cr.,
G. Tod’a 10 cr., P. Stoica 10 cr., G. Alma-siauu 10 cr., A. Fauru 9 cr., A. Stanijanu
10 cr., P. Trifu 10 cr., L. Papu 50 cr., sum’a fl. 2.89
s)	Colectaţi prin D. Joanu Campeanu
preotu, dela N. N. ,.........................fl.	3.—
t)	Colectaţi prin D. Augustinu Onitiu notariu comunalu in Mikaleni, dela J. Onitiu 50 cr., A. Onitiu 50 cr., A. Goldberger 30 cr., S. Micu 50 cr., P. Mihutiu 10 cr., T.
Rusu 10 cr., A. Lutiu 10 cr., J. Yurdea 10
cr., S. Micu 05 cr., sum’a...................fl.	2.25
u)	Colectaţi prin D. Juonu Jurca preotu in comun’a Cebea, dela S. Bobanu 50 cr. R.
Bernatu 20 cr., J. Tisu 20 cr., J. Jurca 40 cr., dela mai mulţi locuitori in naturalii, cari prefăcute iu bani dau 3 fl. io cr., sum’a . fl. 4.31
v)	Venitulu balului tînutu in 27 Fauru
1880 in Bai’a de Crisiu....................... fl	15.60
Plusulu .  ...................................fl.	—.70
Totalu cu diu’a de adf fl. 2693.30 Sibiiu, 14 Aprile 1880.
Comitetulu centralu pentru ajutorarea inundaţi loru.
_________OBSERV ATORIULU.
— (L i s t ’a Nr. 16) a cont ribuiriloru incurse la comitetulu subsemnatu in folosulu inundaţilor u.*)
Transportulu totalului din list’a Nr. 15 publicata in Nrii 29 si 30 a. c. ai „Observatoriului" . fl. 2693.30
Prin reuniunea de lectura din Varadi’a dela dd. F. Jânos 1 fl., P. Jorgoviciu 1 fl.,
Ch. Boraciu 20 cr., Csakay 50 cr., Scala 50 cr., Gl. Petanescu 20 cr., J. Fabianu 20 cr.,
J. Kohapka 50 cr., J. Besineaga 1., N. Pe-resiciu 50 cr., A. Korb 1 fl., M. Weisberger 60 cr., Ot. Weigert 40 cr., A. Boraciu 50 cr.,
Sv. Mihailoviciu 50 cr., P. Poenariu 50 cr.,
G. Tiunea 1 fl., J. Ivnopf 1 fl., J. Freiberger 30 cr., A. Maleta 70 cr., G. Demetroviciu 50 cr., J. Alesandrescu 2 fl., A. Petroviciu 50 cr., St. Neagoe 50 cr., P. Miocu 50 cr.,
J. Miocu 1 fl., Lehmann 1 fl., R. Hausknecht 20 cr., V. Popoviciu 50 cr., T. Siegescu 20 cr., P. Miocu 50 cr., P. Berlea 20 cr., P.
Boraciu 50 cr., din cass’a reuniunei 4 fl. 80
cr., sum’a...................................fl.	25.—
Prin D. George Suciu parochu in Ghi-risiu câ resultatu alu unei colecte in bani si
bucate in numit’a comuna.....................fl. 7.40
Totalulu cu diu’a de astadi fl. 2725.70 Sibiiu, 20 Aprile 1880.
Comitetulu centralu pentru ajutorarea inundaţilor u.
— (Gimnasiulu din Naseudu.) In Ungari’a avemu 4 gimnasii romanesci complete (de câte 8 classe), si anume: gimnasiulu gr.-cath. din Blasiu, gimnasiulu gr.-cath. din Beiusiu, gimnasiulu gr.-or. din Brasiovu si gimnasiulu Franciscu Josefinu gr.-cath. din Naseudu. Acestu din urma este celu mai tineru, s’a infiintiatu la anulu 1863 de câtra comitetulu administrativu alu fon-duriloru şcolare granitieresci ale fostului alu Il-le regi-raentu romanu de granitia si se sustîne din fondulu asia numitu „centralu" (canduva de provente), alu cărui venitu principalu este venitulu din dreptulu regalu seu alu crismaritului. Corpulu didacdcu consta din 13 professori, 1 magistru de desemnu si 1 magistru de musica. La anulu 1870—71 gimnasiulu a devenitu completu si s’a datu primulu esaraenu de maturitate. Frecventarea gimnasiului se pote vedea din urmatorele date. Au fostu adeca in anulu scolasticu :
1870—71	frecventanti	162,	maturisanti 17,	
1871—72	17	150,	r)	9,
1872—73	n	165,	n	13,
1873-74	n	163,	n	8,
1874-75	n	158,	»	8,
1875—76	»	170,	n	11,
1876-77	«	171,	n	8,
1877-78	n	177,	n	11,
1878—79	n	192,	V	12.
			(„Scol’a	roraar
dorobantiloru in tiera,“ si acestu tablou este tocmai in marimea premiului „Ocuparea Plevnei" inse cu multu mai bine lucratu de câtu premiulu, cu care eu insumi nu surn multiamitu. Tabloulu susu-nu-mitu costa cu încadrare 5 fl. fâra incadrare 2 fl. 50 cr. esclusivu pachetarea. Onoratiloru mei abonaţi dau acestu tablou pe lângă incadrare cu 3 fl. 50 cr., fâra ea cu 1 fl. 50 cr. esclusivu inpachetarea, si sperediu câ acâsta inprejurare va fi recunoscuta.
In privinti’a celoru doue tablouri mari „Cucerirea unui drapelu,“ si „Cucerirea redutei Griviti’a" făcu inca odata atentu, câ din caus’a lucrării loru complicate până astadi nu sunt gafa.
Ve asiguru inse, câ tabloulu „Cucerirea unui drapelu" se va gata până in Maiu, celalaltu inse mai tardiu.
Pretiulu unui astfeliu de tablou mare, bine lucratu in colori si intinsu pe pandia este 8 fl. Onoraţii mei abonaţi primescu unu astfeliu de tablou cu pretiulu ju-metate, asia dara cu 4 fl. încadrare eleganta si dura-bilu aurita pentru unu astfeliu de tablou costa 5 fl. si după dorintia se pote trimete deodata cu tabloulu.
Cu tota stim’a
Paul Cieslar librariu in Graz. — Styri’a.
Specificarea tr im eter ii mele:
1 „Resbelulu orientale" fasc. XI—XV .	.	.	fl.	2.—
Păreţi pentru unu opu completu .	.	.	.	fl.	1.—
Timbru postalu 6 cr. Inpachetarea 4 cr.	.	.	fl.	—.10
Sum’a	.	fl.	3.10
—	Se afla subt pressa si se pote comanda la ti-pografi’a subsemnata „Harp’a si Cavalu" poesii de Theocharu Alexi (Stanu Parjolu.) Pretiulu unui esemplariu 8° 140—150 pagine pe hartia de lucsu bro-siatu 50 cruceri, in legătură de lucsu (aurita) si cu stampa artistica representandu orasiulu Brasiovu 1 fiorinu v. a.
Acesta colectiune de poesii atâtu in privinti’a co-prinsului, câtu si in privinti’a infatisiarei ei va merită se ocupe unu locu pe mes’a flăcărui salonu.
Tontsch & Kellemen tipografia in Brasiovu.
—	„Albin’a Car pat i loru" foia beletristica, scientifica si literara in Nr. 12 are sumariulu urmatoriu: Testu: Dîn’a, novela originala. — Sătenii, vodevilu nationalu in 4 acte de Ales. P. Petrinu. — O nopte pe Pincio, poesie de H. Rheinstein. — Tiarc’a, de S. Fl. Marianu. — Candu ai sci..., Ui tatu, Portretulu ei, poesii de A. J. Hodosiu. — Viorele, conversatiune de TeoTToru Bota. — Varietati. Notitie economice.
Ilustratiuni: Principes’a Stefani’a. — Echi-pagiu j ap o nes u.
Pe coperta: Canele Josefinei, (fine)deBa-siliu Biro. — Cronica. — Anunciuri.
—	„Lyr’a romana* Nr. 16 din 13 Martiu a. c. are urmatoriulu coprinsu: Testu: Originea teatrului nationalu, (urmare si fine) de T. T. B u r a d a. — Primele noţiuni asupr’a unei orchestre (fine). — IIaen de 1 schitia biografica. — Gladiatoriulu, tragedie in 5 acte de Sau met. — La Mari’a, sonetu de J. J. Roşea. — Notitie teatrale.
Musica: Plângeai, romantia de G. J. M. poesie de V. D. Pa unu.
Bibliografia.
—	Mişcarea poporatiunei in Rom ani’a dela 1870 până la 1878 este titlulu unei lucrări seriose si meritorie a d. Joanu G. Bibicescu, vechiu cola-boratoru alu diariului „Romanulu" din Bucuresci. Pretiulu acestei brosiuri, asupra careia ne permitemu a atrage deosebit’a atenţiune a publicului nostru, este numai de 1 leu 50 bani.
—	Librariulu Paul Cieslar din Graz adressedia onor. abonaţi ai sei la opulu „Resbelulu orientale" urmatorea epistola-cerculara:
Prea stimate Domnule !
Prin epistol’a mea presenta, am onore a ve comunica, câ in câteva dile ve voiu trimite finea opului „Resbelulu orientale" sub asignatiune poştala (Postnachnahme), presupunendu câ veţi ave plăcerea a possede opulu completu cu atâtu mai multu câ fasc. XI—XV simt forte bine infrumsetiate si bogatu illustrate, si intrecu cu multu pe celelalte. Aceste fascicule co-prindu presto 100 de iUustratiuni negre, tabloulu in colori „Amăgirea mllitariloru turce sci din redutele dela Plevn’a, de câtra dorobanţii romani asiediati in transieuri" o carta mare a României, o carta a peninsulei balcanice, amendoue lucrate frumosu in colori. Afara de aceea contîne opulu mai multe carte speciale si planuri.
Intre illustratiunile negre sunt 56 de Romani desemnaţi după fotografii, acaroru câştigare, mi-a causatu nu numai osteneli mari, dar’ m’a costatu si timpu multu si de aici se esplica intardierea aparitiunei acestoru fascicule si din acestu motivu me voru scusâ siguru onor. mei abonaţi, cu atâtu mai multu, câ acum fâra a ridica pretiulu dau mai multu, câ si câtu am promisu.
După intrebarile făcute mie din mai multe parti, deca nu sum in stare de a procură si păreţi (table in care se lega cărţile) pentru opulu completu, m’ain de-cisu la acest’a si ve voiu trimete si Dvostra asemenea păreţi pentru opulu completu, de orece frumosulu opu nationalu e denmu si de păreţi frumoşi.
La acesta ocasiune trebuie se ve comunieu, câ de presentu possedu unu tablou frumosu „Reintorcerea
*) Cuitarile sumeloru tramise la acestu comitetu voru urmă prin publicare in diariele de aici „Observato-riulu" si „Telegrafulu romanu". La cerere inse, sumele se voru cuitâ si separatu.
Limb’a bisericesca.
(Urmare si fine.)
Se scie câ o opera se intempla forte raru se nu părda prin traductiune din frumsetiele originalului. Deca acest’a se produce numai prin o singura traductiune in alta limba, câtu de mare trebue se fia perderea frumsetieloru originalului, candu tra-ductiunea s’a facutu dintr’un’a intr’alt’a in trei diferite limbi, si mai virtosu cându unulu din traducători n’a possedatu cunoscintiele cerute spre a pote corespunde missiunii sale cum a fostu de siguru celu ce a tradusu psaltirea in romanesce!
Limb’a ce vorbescu actualminte romanii numai este acea de acum aprope 250 de ani, candu s’a tradusu cărţile bisericesci, mai virtosu nu e gergulu său jargonulu logofetiloru slavonisati de atunci, cari ne-au tradusu aceste cârti. Dela epoc’a regenerării nostre, in cursu de 60 ani, ea, celu puţinu limb’a scrisa, s’a curatitu mai cu totulu de elementele eterogene ce intraseră intrens’a câ palamid’a intre plantele utile, câ pirulu in gradina, câ seaetii printre flori; ea si-a reprimiţii pe membrii familiei sale alungaţi de tempestele barbariei ce au trecutu preste capulu acestei sventurate tieri; s’a curatitu de bar-barismi, s’a inavutitu din propriulu seu patrimoniu, s’a regulatu, s’a mobilată din nou, precum i se cuvenea după drepturile ce i dâ originea sa.
Scriitorii si oratorii noştri din acesta epoca se esprima intr’o limba dulce, si armonidsa, cum a devenitu limb’a romana, si intr’unu stilu corectu. Toti omenii, tineri si betrani, cari au trecutu prin scole, mergu pe urmele loru. Predicatorii prin biserici — din nefericire forte puţini la numeru — au adoptatu si ei noulu limbagiu, ceea ce face unu contrastu isbitoriu cu limb’a, atâtu de ruginita din cărţile eclesiastice. Insusi omenii fâra carte, imi-tandu pe sapienţii noştri, au lepadatu mare parte din cuvintele străine ce ne invadaseră limb’a, si
120
OBSERVATORIULU.
simtu plăcere a vorbi câ cei instruiţi. Numai limb’a din cărţile bisericesci a remasu cu totulu inapoiata.
Este dara timpulu se incetedie si anoinali’a limbistica din biserice; se cuvine se curatimu si limbagiulu eclesiei nostre, se introducemu intrensulu progressele făcute pe terenulu literaturei profane; se cuvine se damu inalteloru idei ce propaga bise-ric’a, vestminte nobile câ si aceste idei, fruindse câ si virtutea, pure câ si santieni’a ce ele sunt menite a face pe omeni se practice.
Noi romanii intre tote poporale coreligionari ai noştri, avemu din fericire in privinti’a religiunei unu folosu pe care nu’lu au nici grecii, nici rusii, nici serbii, nici bulgarii ortcdoxi.
Tote aceste popora au in biserica, câ si catolicii, o alfa limba de câtu cea vorbita, o limba pe care ei n’o intielegu, afara de puţinii literaţi cari au invetiat’o prin scolele superiore. Grecii asculta liturgi’a in limb’a elena antica, care este pentru densii cum e pentru noi limb’a latina; Rusii, Serbii, Bulgarii o ascultu in vechi’a limba slavona, o limba morta, pe care nici ei nu o pricepu precum grecii nu intielegu pe cea elena.
Numai noi romanii avemu nepretiuitulu folosu a ascultâ oficiulu divinu in limb’a ce vorbimu.
Deca ne bucuramu de acesta favore, pe care o datorimu strabuniloru noştri, de ce se n’o avemu complecta? de ce se nu facemu câ ea se dea pe deplinu tote fructele ce amu potd asteptâ dela densa, candu limb’a din biserica ar fi pusa in armonia cu cea din operele nostre lumesci ?
Clerulu nostru se plânge de recel’a evlaviei, de inputînarea credintiei, cari făcu câ romanii de acum se nu merga la biserica, se nu practice da-toriele loru religiose, cum faceau părinţii loru. La densulu si la gubernu sta se inlature acestu reu, se vindece acdsta maladia spirituale, care se intinde din ce in ce mai multu si care amenintia societatea cu tote relele de eare e capabilu unu poporu fâra religiune.
Avendu unu eleni radicatu la nivelulu inissiunii sale: preoţi instruiţi, cu moravuri neinputabile, cu consciintia de datoriele loru si cu zelulu de a le inplim in toti timpii si la tote ocasiunile; avendu in temple cele ce lipsescu, intre cari punemu in prim’a linia o limba frumosa, o musica mai apropiata de cea classica, si predice potrivite cu nevoile morale ale poporului, predice făcute bine si repetate in fiacare di de serbatore; avendu acestea, dicu, romanii, cu forte puţine esceptiuni, aru simţi plăcere se merga la biserica, aru ascultâ oficiulu divinu cu o multiamire sufletâsca care le-aru inspirâ mai multu respectu pentru practicele religiose. Acesta reintorcere a romaniloru de astadi la vechile deprinderi ale mosiloru si parintiloru loru, ar ave de resultatu se intaresca intrensii credinti’a, se’i faca a-si aduce aminte mai desu de invetiaturile evangeliei si de consiliele bisericei, in scurtu, se faca pe totu romanulu a deveni mai bunu crestinu de câtu este acum, a practicâ, pe o scara mai întinsa, frati’a, caritatea evangelica: „a iubi pe Dum-neclieu din totu sufletulu seu si pe apropele seu câ insusi pe sine11 a practicâ, dicu, aceste doue cele mai principali comandamente din decalogu in cari Cliristu a disu, câ stâ tota religiunea si toti profeţii.
Sântului sinodu alu bisericei autocefale romane mai virtosu i cade sarcin’a de a se ocupâ de a-câsta cestiune.
Ne place a crede, câ membrii sei, kiriarchii luminaţi, sunt iubitori nu numai de Dumnedieu,*) ci si de totu ce interessedia naţiunea romana din care făcu parte; câ aceşti kiriarchi, cari au de pastoritu spiritualminte o turma ce aştepta dela pastori sei se’i vedia puşi, câ pe demnii si fericiţii loru antecessori, in capulu ori cărei întreprinderi care are de scopu progressulu, prosperitatea si fericirea materiala si morala a acestei tieri, ne place a crede, dicemu, câ aceşti capi ai bisericei nostre isi voru face datori’a, prim’a datoria ce au metro-politii si episcopii.
Cu tota forti’a argumenteloru ce amu datu in favorea propunerii nostre, imi pare câ audu pe câţiva bigoţi ignoranţi dicendu, precum au disu asupra încercării făcute de reposatulu părinte Ghe-nadie, fostulu episcopu alu eparcliiei Argesiului, de a corege câte-va cuvinte din limbagiulu eclesiasticu, imi pare câ ’i audu si acum dicendu câ, scliim-bandu-se limb’a din cărţile bisericesci, (dloru, prin-tr’o esageratiune ce le convine, numescu schimbare inbunatatirea ce propunemu) schimbandu-se limb’â bisericâsca, se strica religiunea.
Obiectiunea n’o credu nici decum fondata.
*) Titlulu cu care unu kiriarchu este numitu la rugăciunile din biserica se scia câ este: Pentru iubito-riulu de Dumnedieu episcopidu nostru (cutare).
Limb’a n’are nimicu de a face cu credinti’a nostra religiosa, n’are de a face nimica nici cu dogmele, nici macaru cu ritulu.
Amu disu, in partea ântai’a a articolului nostru, câ limb’a este o forma a cultului. Acâsta forma, in adeveru necessaria, indispensabile, se pote modificâ fâra câ fondulu se fia atinsu; din contra, prin ameliorarea ei, fondulu ar castigâ, precum amu demonstratu.
Candu in timpii domniei fanariotiloru, la noi se cantâ si insusi intregu oficiulu divinu se facea prin biserice in limb’a elena, ore omenii de atunci cari nu intielegea acesta limba, erâ mai puţini creştini de câtu cei de acum? Nu, fâra îndoiala.
Deca grecii si poporale slave aru schimbâ limb’a bisericeloru loru substituindui pe cea vorbita, aru fi ei din aedsta causa mai puţinu creştini de câtu suntu astadi ? De siguru câ nu; din contra, aru fi mai buni, câ-ci aru intielege mai bine preceptele religiunei.
Si apoi, pe ce aru basâ contradictorii noştri nemutabilitatea chiaru a vorbeloru străine, a espres-siuniloru necuviinciose, triviale din limb’a bisericei?
Dogmele sunt in adeveru neschimbatore, sunt perpetue; inse ritulu, cultulu, prescriptiunile canonice cari formedia codicele religiosu, potu fi modificate fâra nici o dauna pentru credintia. Acdsta n’o dicu numai dela mine, o dicu intemeiatu pe o prescriptiune formala a insusi sfintiloru apostoli si a sinodeloru ecumenice seu generale: ântaiulu, alu patrulea, alu sieselea si alu sieptelea.
Apostolii si membrii diseloru sinode generale, omeni nu numai sfinţi, ci si intielepti, considerandu câ numai legile lui Dumnedieu sunt si potu remanea stabile pentru eternitate, âra cele omenesci sunt supuse schimbariloru după timpi si inpregiurari, câ-ci precum omulu nu este o fiintia perfecta ci perfectibila, asemenea sunt si operile sale; considerandu câ acele statuate de densii prin canone, de si bune pentru timpulu de atunci si pentru climatele unde ei isi esercitau santulu loru ministeriu, aru potea se numai fia bune in alţi timpi si pentru alte climate, au lasatu succesoriloru loru facultatea de a modificâ din acele canone ori-ce voru judecâ câ numai pote fi mantînutu fâra prejuditiu pentru societate, căminele bisericesci fiindu făcute, câ si legile mire-nesti, pentru binele fiacarui omu in parte si alu tuturora iu genere.
Eta, in adeveru, testualu ce coprinde cano-nulu 37 alu santiloru apostoli:
„De doue ori pe anu faca-se sinodu alu epi-scopiloru si cercetedie-se intre densii dogmele bunei cinstiri de Dumnedieu si intemplatorele contradic-tiuni deslege-se, odata adeca in a 4-a septemana a cinci-diecimi (după sfintele pasci) era alu douilea in 12 dile ale lunei lui Octomvrie.“
Eta si testulu canonului alu sieselea alu sinodului ecumenicu alu 7-lea adunatu in Nice’a din Bitini’a iu auulu 783 dela Cliristu:
„Este unu canonu ce dice: de doue ori pe anu in fiacare eparchia trebuie a se face prin adunarea episcopiloru canonicestile întrebări; considerandu inse ostenelele si anevointiele ce aceştia potu intempinâ in caletorie, cuviosii părinţi ai sinodului alu 6-lea au hotarîtu, câ neaparatu odata pe anu se se faca asemenea adunari câ cele greşite se se indreptedie. Deci pe acestu canonu si noi ilu re-inoimu. Si de s’ar aflâ vr’unu domnitQriu oprindu acestu lucru, se se afurisesca. Era deca vre-unulu dintre metropoliti s’ar lenevi a face acest’a fâra a mijloci vr’o nevoia, sila seu vr’o causa binecu-ventata, se se supuia certariloru.“
„Sinodulu faceuduse pentru canonice si evan-gelice lucrări, se cuvine câ episcopii adunaţi se fia cu cugetulu si cu îngrijirea de a se padi divinele si de vietia facetorele comandamente ale lui Dum-uedieu.“
(Vedi Pidalionu seu candnele sfintiloru apostoli, ale sfinteloru sinode ecumenice si locali si ale sfintiloru părinţi de pe alocurea, traductiune din gre-cesce de prea santulu Veniaminu fostu metropolitu alu Moldovei, tipărită in tipografi’a monastirii Ndm-tiulu in anulu 1844, foi’a 220—221.)
După aceste canone, nu numai limbagiulu bi-sericescu se pote corectâ, se pote inbunetatf pu-nenduse in armonia cu limb’a actualminte in usu, ci si insusi unele din prescriptiunile formale coprinse in canonele sfintiloru părinţi adunaţi in cele siepte sinode generali se potu modificâ cu acelasiu dreptu si cu aceeaşi autoritate, cu cari au lucratu acei sfinţi părinţi, adeca cu poterea darului, care operâdia prin membrii clerului de acum totu asia, precum o facea prin cei din secolii trecuti dela nascerea creştinismului până in dilele nostre, potere care are aceeaşi eficacitate in toti timpii, in tote locurile si ori-cari aru fi personele chiemate a o esercitâ, afara
numai candu aceste persone aru loru missiune.
(„Binele publicul)
fi nedemne de sant’a
T. /. F'ocsianenu.
Pretiuril	<* cerealelor	li		
si altoru obiecte	de traiu au	fostu	la	
20 Aprile	st. n. in Sibiiu			7.80-8.80
Grâu, după cualitati . . . .	. . 1 hectolitru		a.	
Grâu, amestecatu			>7	yy	6.30-7.30
Secara ... 			M	yy	5.40—5.80
Papusioiu		... 1	V	}'	4.90-5.30
Ordiu			yy	yy	5 20-5.60
Ovesu			yy	i>	3-40—3.80
Cartofi			yy	yy	3.	3.50
Mazare		... 1	yy	„t	3.	10.—
Linte 		. . . 1	yy		11.—12.—
Fasole		... 1	yy	yy	7.	,8.
Lardu (slănină)				yy	37.-40.-
Untura (unsore topita) . . .	... 50	yy	yy	28.-29.—
Carne de vita			yy	yy	44—46
Oua 10 de					
Cursuri de lluciiresci in Lei noi (franci).
9 Aprile st. v. 1880.
Obligaţiuni rurali din 1864 cu 10%	......	1.	106.—	b.
Inpruimitulu Oppeuheim (Londra) din	1866	cu	8%	.	,,	109-—	„
Obligaţiuni doininiale cu 8%............................. 104—	,,
—	Creditu fonciariu rurale cu 7°/0....................... 99.%	„
—	Creditu fonciariu urbanu cu 7° „...................... 93.%	,,
Inprumutulu municipale alu capitalei	din 1875	cu	8%	,,	101.—	.,
Acţiunile caliloru for. rom.	(Berlin)	din 1866	cu	5“ o	»	54.40	„
Obligaţiuni din 1868 cu 6%................................ 99 60 ,,
Priorităţi cu 8%......................................... 119-25	,,
Acţiunile băncii Komani’a din 1869	............... 638.—	,,
Daci’a, comp. de asecur. din 1871 act. (fr. 500) 8°/0	,, 270.— ,,
Romani’a, compania de asecur., din 1875 cu 8% act.
(200 1.) plaţi tu 100...........................„	90.—	„
Rent’a romana din 1875	 ,,	77-—	,,
Diverse :
Argintu contra auru................................ 2l/e%
Bilrte kipotecarie................................. 2'/»%
Florini val. austriaca....................................„	2-13	„
ltubl’a de chartie ......................................,,	2.60	„
„ALBINA44
Institutu de creditu si de economii.
In sensulu conclusului adunării generale a societăţii nostre din 19 Martiu 1880 Nr. III, alu sidptelea cuponu dela acţiunile institutului nostra scadietoru la 1. Juliu 1880 se va rescumperâ, dela susu numit’a di, la cass’a nostra in Sibiiu cu 9 fiorini, si până atunci inse se escompteza acelu cuponu la cass’a nostra de astadi incolo ori-caudu, adica se rescumperâ pre langa subtragerea inte-resseloru pe timpulu până la 1 Juliu a. c.
Sibiiu, 1 Aprile 1880.
(i5) 3—3	Direcţiunea institutului.
ţf? ţ| .<1?	O
CATECHETIC’A
bisericei dreptucredinciose resaritene
compusa de protopresbiterulu
Joanu Stefanelli,
docentu la facultatea teologica a universităţii din Cernăuţi.
Opulu coprinde tote principiile si regulele relative la alegerea, insirarea, prelucrarea si propunerea materieloru ca-tecketice din religiunea crestinâsca, istori’a invetiamentului catecheticu crestinescu dela Isusu si până in dilele ndstre, literatur’a ramului acestuia si cateche.se practice câ modele la compunerea catecheseloru pentru scola si biserica, si este meuitu mai anteiu câ manualu la prelegerile catechetice in institute teologice, apoi si câ manualu pentru pastorii sufletesci la elucrarea temeloru catechetice pentru conferiutiele pastorale.
Pretiulu pentru Austro-Ungari’a 5 fiorini;
„	,, Romani’a 13 franci.
De acelaşi autoriu au aparutu:
CATECHESE
tractandu
Istori’a biblica a Testamentului vechiu.
Manualu pentru catechetii si iuvetiatorii scoleloru poporale, pentru pastorii sufletesci la catechisatiunile prescrise in biserica, pentru candidaţii de invetiatori si pentru educatorii si amicii junimii.
Tomulu I.
Pretiulu pentru Austro-Ungari’a 5 fiorini;
„	„ Romani’a 13 franci.
Dela acelaşi autoriu se afla sub pressa si va a apara in anulu acestu:
CATECHESE
tractandu
Istori’a biblica a Testamentului nou
si faptele santiloru apostoli.
Cu adaosu o istoria si geografia scurta a Palestinei si a tieriloru sântei scripturi.
Tomulu II.
Editorulu
Tipografi’a eredei de Closius,
Editoru si redactoru responsabilii: G. Baritiu. Tipariulu lui W. Krafft.