Observatoriulu ese de doue ori in septemana, Mercurea si Sambat’a.
Pretiulu
pentru Sibiiu pe l anu intregu 7 fl., pe 6 luni 3 fl. 50 cr., dusu la casa cu 1 fl. mai înnltu pe anu; — trimisu cu post’a in laintrulu tnonarchiei pe 1 anu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In străinătate pe 1 anu 10 fl. seu 22 franci, pe 6 luni 5 fl- s£u 11 franci. — Numeri singuratici se dau câte cu 10 cr.
Diariu politieu, national-eeonomieu si literariu.
Anulu III.
Ori-ce inserate,
se platescu pe serie s£u linia, cu litPre inerunte garmondu, la prim’a i publicare câte 7 cr., la a dou’a si a trei’a câte 6 cr. v. a. si preste aceea 30 cr. de timbru la tesau-rulu publicu.
Prenumeratiunile se potu face in modulu celu mai usioru prin assemnatiunile poştei statului, a-dressate de a dreptnlu la Redactiu-nea Diariului
Observatoriulu" in Sibiiu.
Nr. 20.
— Sibiiu, Sambata 8 20 Martin.
Deschidere de prenumeratiune
la
„Observatoriulu"
dela 1 13 Aprile inainte.
Pentru acei domni abonaţi carii prenumera-sera dela 1/13 Aprile 1879 pe 1 anu, dela 1/13 Juliu pe 9 luni, era alţii pe 6 sau si numai pe 3 luni, abonamentulu espira cu finea lunei Martiu. Pentru-câ se nu ni se mai intemple câ cu Nrii
I	si 2 din anulu cur., roganiu pe ddnii abonaţii respectivi se biuevoiesca a isi descoperi vointi’a inainte de 1/13, hmoindu ’si abonamentulu cu pre-tiurile aratate in fruntea diariului: de 8 ti. pe 1 anu, 4 fi. pe 6 luni inlaintrulu monarchiei, era in afara din monarcliia cu 22 franci pe 1 anu, cu
II	franci pe V» anu, iu auru sau in bilete de banca sau hipotecarie, era fracţiunile, anume din Romaiii’a, se potu inplini cu maree de posta.
In câtu pentru dificultăţile dela poştele României, relevate mai de multe-ori de câtra noi si de câtra alte redactiuni, pana acuma s’a regulatu celu puţinu atâta, câ banii de abonamente nu mai intardia nicairi câ inainte de acesta, si pentru diariele prenumerate inmediatu la vreo posta, pe langa r e c e p i s s a, nu se mai ia alta taxa in Romanra; numai noi aici iu monarcliia, mai pla-timu porto duplu, adeca preste marc’a de cinci centesime, câte 2 cri = totu 5 centesime, pentru diariele romanesci, anume pentru cele cotidiane câte 6 fiorini = 15 fraaci preste abonamentu; speramu inse câ si acestu surrogatu alu vechiei censure prohibitive se va desfiintiâ in urmarea recurseloru inaintate la ministeru.
Redactiunea si Editur’a.
Foisior a „Observatoriului“.
Episode din vieti’a episcopului Joanu Popp de Lemeui.
(Urmare.)
După mortea episcop, scaunulu i ernase mai doi ani veduvitu. In acela timpu dominiulu fu administraţii de câtra deregatori de ai statului, era veniturile intercalarie au intratu, după veehiulu usu, in tesaumlu tierei. Pentru administratiunea diecesei ad interim, capitululu alese din sinulu seu pe canoniculu Hi m i t r Le C	carele
isi făcuse studiele superiori in Vien’a; elu era nnulu din barbatii cei mai frumoşi, de carii romanii ardeleni au o mulţime. Statura ceva mai înalta decâtu spre ex. a fericitului mitropolitu Andreiu, figura ovala, facia albenetia, peru si ochii negrii, barba sura, cultivata frumosu, mersu tnaretiu; de unu caractere seriosu până la stoicismu si totuşi forte simpathicu, in scurtu, câ facutu de episcopu. Tdta lumea ilu iubia si respecta, era episcopulu seu ilu si predestinase oresicumu de succes-soru. In anulu 1817 pre candu imperatulu Franciscu si august’a sa consorta Carolin’a visitasera si marele principatu alu Transilvaniei, episcopulu Joanu avendu a merge si intru intempinare si spre curtenire homagiale la Alba-Juli’a, luâ cu sine pe Diniitrie Caianu si se folosi de ocasiune spre a’lu presentâ monarchului. rogandu’lu totu-odata, câ se’i permitta a’lu lud de episcopu coad-jutoru; imperatulu inse in locu de a’i acorda rogarea dise: „Până esci in vietia, se’ti conservi dreptulu teu intregu si nealteratu.“
Tote acelea inpregiurari erau totu atâtea indicie manifeste, câ Diniitrie Caianu va fi successorulu lui Bobu, chiaru si prin o alegere libera; se vede inse câ in cartea Provedintiei a stătu scrisu cu totuln altu-ceva; câ-ci tocma pre candu se parea, câ vicariulu Caianu
Graniti’a militară.
Daca este vreo parte, vreo provincia a monarchiei Habsburgiloru, care se merite cea mai de aprdpe atenţiune si studiu in adinsu, apoi acelea sunt părţile de tieri cunoscute sub numele vechiu latinescu de Confinium militare, Militi’a limitanea si pe slavo-romauesce Graniti’a militară. Dela Nasaudu pe sub munţi inainte până in districtulu Brasiovului, de acolo prin tier’a Oltului (districtulu Fagarasiului) preste Orlatu inainte pana in Hatiegu, in drept’a până la Teiusiu si spre Turd'a; dela Caran-sebesiu preste Panciov’a si Petrovaradinu inainte până iu Dalmati’a, era totu graniti’a militară. Aceea nu s’a intiintiatu de odata, ci successive, incependu din secolulu alu 16-lea; dara orgaiiis-mulu ei s’a intregitu defimtivu numai sub impera-tes’a Mari’a Teresi’a; reformele multe pugine câte au urmatu după aceea, nu iau alteratu existenti’a.
Resboiele cu austriacii, prin urmare si necurmatele invasiuni turcesci au duratu până pe la 1791. Turcii veniau cu sabi’a si cu fiacari; pa-sialii plateau câte unu galbinu de capu, soldaţii turcesci portau tiacare câte unu sacu, in care bagau capetele taiate si le aduceau la pasi’a, câ se le numere totu atâtia galbiui. Iii urm’a turciloru s’au si alaturea cu ei, venia cium’a (pestis) asiatica, bande numerose de talhari, desolatiune, fbmete, ester-minare definitiva a poporatiunei din mai multe regiuni, prin ducere in captivitate si omoru.
De candu s’au infiiiitiatu militi’a granitiariloru iu Croati’a si Slavoni a, in Banatu si Transilvani a, milidnele de locuitori ai acestoru tieri isi vedeau in pace de ocupatiunile loru cotidiane si uoptea dormiau cu capetele afundate in perine moi, fora frica de turci, de bande talharesci, de ciuma si de flăcări; era apoi ori-caudu spargea câte unu resboiu intre Austri'a si alte poteri europene, dietele boie-resci in locu de a vota recruţi după necessitatile intemplatorie, indreptau pe comandanţi câ se’si prindă soldaţi cu funea de unde voru potea, se scoţia si pe 70 pana in 90 mii de granitiari la turci, la prussaci, la francesi, inca si in Galiti’a contra Poloniei. In acelasiu timpu domnisiorii se tavaliau pe la casele loru si prin cetati in desfrenari.
Era astadi care este resplat’a patriotica pentru acelea parti de popora, ai caroru părinţi, moşi, stramosi isi aruncaseră, câ si cei din gene-ratiunea nostra, de inii de ori vieti’a in siantiu pentru toti ceilalţi locuitori, pentru securitatea statului, a tronului, a dinasthiei ? Vrasmasi seculari de ar fi fostu ei din moşi de stramosi, ai acestui stătu, si mai cu mare urgia nu poteau fi tractati, de câtu li se intemplâ loru dela incorporare incoce. Las’ câ partea cea mai mare a regimenteloru con-finiarie slavo-croatice până iu dio’a de astadi se afla in stare cu totulu anormale, nici soldaţi, nici provinciali, obiecte de dispute si certe intre mi-nisteriulu ungurescu cu comand’a inilitara de un’a, cu diet’a si cu gubernulu Croaţiei de alta parte, — clara apoi locuitorii regimenteloru desfiintiate la ce stare au fostu reduşi ? Nu au cerutu nimeni si nici ei inşii, câ pentru sacrificiele loru secularie puse pe altariulu patriei comune se li se inpartia nu sciu ce diplome nobilitarie, prerogative, scutiri dela sarciuele comune; au pretinsu si pretindu pe sant’a dreptate, câ averile proprie, moşiile si fondurile adunate si păstrate de câtra părinţii loru, se le remana totu loru. Nu mai intrebati inse, câ de ex. locuitorii regimentului II romanescu (Nasaudu) au alergatu prin deputatiunile loru 12 si respective 15 ani pe la Vien’a si mai tardiu la
B.-Pest’a, până ce’si vediura asecurate unele fonduri, pre candu cu perderea muntiloru inca totu mai sunt amerintiati. Regimentulu II (Orlatu) isi perdh munţii recunoscuţi sub Mari’a Teresi’a de proprietate a loru, era fondurile le-au scapatu câ prin urechile acului, după processe si resistentia din cele mai obstinate. Fondulu regimentului romano-secuiescu de husari după traganari fbra exemplu de ani treidieci, abia acum se di ce câ este liqui-datu; dara inca nimeni nu scie ce se va alege din elu. Fondurile celoru trei regimente din Banatu, la care supremulu belliduce le recunoscu drept’a loru proprietate prin manifestu imperatescu din 9 Juniu 1872 executatu in 1 Nov. aceluiaşi anu, fusera aduse in starea critica, iu care se vedu ele astadi după siepte ani dela desfiintiarea administratiunei loru militarie.
Fiindu-câ iu momentele de faţia la ordinea
era mai siguru de a se face episcopu, mortea cruda ilu răpi dintre cei vii. Acea intemplare dorerosa aflu cu cale a o descrie aci mai pe largu, pentru câ se se vedia si din acesta nestabilitatea lucruriloru omenesci.
Dnpa unu anu si mai bine dela mortea episcopului Bobu, Caianu luase dela capitulu missiunea de a merge in persona la Vien’a si a rogâ pe imperatulu, câ luanuu in consideratiune marimea diecesei, care pe atunci se intindea preste tota Transilvaui’a si preste cele patru comitate cunoscute sub numele de Partes adnexae, se acorde câtu mai curendu convocarea sinodului electorale cu atâtu mai virtosu, câ lipsele clerului si ale poporului sunt legionu si din veniturile episcopesci nu se mai dâ nimicu dela tesaurulu statului spre acoperirea lom, era fundatiunile de circa 300 mii ti. făcute de Bobu nici pe departe nu sunt de ajuusu. Câtra capetulu carnevalului din 1832 Caianu se iutorsese dela Vien’a cu promissiunea imperatesca si plinu de bucuria. Unu altu Joanu Lemeui, rnirenu, oniu cu familia, nepotu (din sora?) alu episcopului Bobu. fostu prefectu (inten-dante) in dominiu, era in timpu de vacanti’a scaunului episcopescu provisoru camerale, dete o mesa. la care erau invitări toti membrii capitulări, professori si alţi honoratiori. inca si proprietari unguri din comunele vecine. Eu (C. P.), care aveamu si pe unu fiiu de ai prefectului sub conducerea mea câ professoru, inca me aflamu la acea ospetare de bucuria. Intre alte dame era de facia si domnisior’a Ana Bianu alias Benyei, fiie’a unui altu nepotu de ai repausatuiui, mai tardiu socia a domnului Augustinu Ladai, astadi membru alu curtiei supreme. Vicariulu Caianu intrase iu mana cu o ramurica de rosinarinu. Cei mai teneri din ospeti ne amu fostu retrasu in camer’a de laturi. Lectorii nostrii cunoscu semnificaţi unea ce dâ mai alesu sexulu femeiescu la mai multe fiori, din cea mai stravechia traditiune mithica.
„Nu ve pocin spune, ce inpressiune rea facil asupra mea doumulu Caianu cu rosmariuulu in mana." dise domnisidr’a Ana.
„Peutru-ce?“ o iutrebuiu eu.
„Peutru-câ eu sunt dedata se vediu rosmarinulu pusu numai la morţi,“ replica domuisior’a.
Noi ceilalţi o luaramu in gluma; la mesa dominâ numai bucuria, si inii aducu bine aminte de cuventele lui Caianu, câ elu nu s’a simtitu nici-odata in vieti’a sa atâtu de bine câ in acea di.
In alta di avendu se tiu de prandiu totu la pre-pectulu, atiu pe domnisidra An’a totu acilea la consângenii sei.	,
In scurt’a conversatiune de înaintea mesei domui-sior’a erasi nu tace, ci adressandu-se câtra mine imi dice :
—	„Scii ce domnule professoru? Caianu va muri.“
—	„Firesce câ va muri, de orece si elu e muri-toriu câ toti ceilalţi omeni.“
—	„Nu asia nu, Caianu va muri preste pu^inu.“
Atunci eu perdiendu’mi patienti’a, o intrebaiu in
tonii mai apasatu:
„Rogu-te domnisidra, de candu mi-teai facutu asia mare Casandra ?“
„L’am visatu reu. Mi s’au aratatu unu caru funebrale cu cai inbracati in negru câ pe la cetatile cele mari, intrandu in curtea episcopesca si standu de înaintea locuintiei lui Caianu, care preste puginu descinse si se urcâ iu acelu caru, de unde apoi se iutorse la casele fostului negutiatoriu Brauceanu (comparate de câtra capitulu si in casu de asia. destinate de locuintia pentru Caianu). Acolo ilu inbracara in vestmenru albii si'lu puseră pe unu patu in midiuloculu casei."
Visuri femeiesci, eca asia, pe aci incolo, unde le amu auditu, acolo le amu si lasatuT
După trei dile audiam câ vicariulu Caianu in urm’a unei receli a datu in aprindere forte periculosa de plumani si câ lupta cu mortea. Tocma in acea epoca staţiunea de medicu era vacanta. Până se alerge cineva la Aiudu pe drumu blastematu. pana se ajunga medi-culu la Blasiu, a fostu deja prea tardiu, câ-ci Diiuitrie Caianu repausâ intre doreri teribili iu 3 Martiu 1832 iu alu 54-lea auu alu vietiri sale,
78
OBSERV ATORIULU.
dilei sta in lini’a prima caus’a locuitoriloru din Banatu, cu drepturile, cu fondurile, cu scolele si cu alte institute ale loru de cultura, nu mai e permissu a ne ocupa de ele numai asia, en passant. După cate scimu pana acuma, tote se afla intr’o crisa periculosa. Nu este aci vorb’a numai de per-derea câtoruva sute de mii, ci mai pre susu de tote trebue se ne stea inaintea ochiloru sublimele scopuri de cultura prefipte chiaru de catra rnonarchu cu tota auctoritatea sa de imperatoru, de belliduce supremu, de părinte bunu alu po-poraloru sale.
Scolele, drepta proprietate secularia a regi-menteloru din Banatu, se afla in celu mai mare pericolu. Istoriculu acestora trebue se se faca inainte de tote, pentru-câ se se reverse lumina preste situatiune.	(Va mmâ.)
---------V
Ini ormatiune
despre asupririle comisse asupra fostiloru iobagi din Transilvania in afaceri de rescumperarea decimelor u si altOru prestatiuni din vii, cu aplicarea arbitraria a art. XXIX 1868 si a In-structiunei ministeriale din 7 Aprile 1869.*)
Prin art. XXIX din anulu 1868 se reguledia rescumperarea decimiloru si a altoru prestatiuni din vii. Se pare inse, ca in aceea se afla o lacuna periculosa, câ-ci adeca nu e precisata, nu definita n a t u r ’a feudale a viiloru, ca se sci curatu, cu ce fuseseră datori iobagii catra seniori pentru vii, si ce aru mai avea se rescumpere după 30 de ani. După §§-ii 1 et 26 nu ar mai remanea indoiela, ca numai acelea vii se potu intielege, care după patent’a urbariala din anulu 1854 si art. 53 1868 nu au facutu parte intregitore a sessiunei colonicale. — In câtu pentru prestatiunile care ar fi a se rescumparâ, erasi nu se potu intielege altele, de catu acelea care s’au prestatu si dela a. 1848 incoce, si sub ni ce o inpregiurare acelea, care dela a. 1848 incoce nice nu s’au prestatu de foştii colonii si nice s’au cerutu de foştii proprietari.
Ca numai acesta a potutu fi inteutiunea legis-latiunei, se vede curatu din §. 3 art. 29, 1868, unde câ basa de rescumparare se defigu: prestatiunile de pre cei 10 ani din urma. Totu acesta inpregiurare este respicata cu evidenţia si mai
*) Acesta informatiune ni s’a parutu atâta de interessanta si de inportantia atâta de mare, in câta amu fi doritu, câ cu legea respectiva in fruntea ei, se se traduca si publice in limbile europene, pentru câ se afle si de aici poporale pamentului, c u m se applica legile in acesta tiera. Las’ câ art. 29 din 1868 nici nu avea base de aplicare in Transilvani’a, ci numai in Ungari’a, dara apoi exemplele descrise aci ne voru spune restulu, era de acestea s’aru potea culege cu miile. Preste doue milione de florini se pretindu cu acestu modu dela poporu, fâra nici-o umbra de dreptu. Se dice câ s’ar fi coinpusu si unu memorialu in materi’a acesta, spre a se inaintâ la locurile mai inalte.
Not’a Red.
După inmormentare se alese indata unu altu vicariu in person’a prepositului dr. Vasilie Filipanu, totu-odata professoru de dreptulu canonicu, după 13 dile inse repausâ si acesta in 16 Martiu, in etate de ani 66.
IV. Vicariu. Alegere de episcopu.
Audient ia.
După acelea perderi diecesea totu mai avea inca vreo siese barbati demni de a fi consideraţi la actulu alegerei; acumu inse marea maioritate isi concentrâ dorintiele sale in person’a lui Joanu Lemeni. Intr’aceea confraţii sei din capitulu câţi se mai aflau in vietia, ilu si alesera de vicariu. câ se administre diecesea in restulu vacantiei de 2—3 luni. îmi aducu erasi aminte, câ Simi<myuDajmutiu, care pe atunci eră prefectu alu stu-dieîbru tbeologîce in seminariu si totu-odata professoru de filosofia, suferindu de friguri (care in Blasiu nu sunt tocma rare), ne dicea câ extasiatu: „De nu voru alege pe Lemeni de episcopu, atunci nu voiu mai crede nici in Dumnedieu!“
Actulu alegerei s’a inplinitu in 3/15 Maiu 1832. Alegatori au fostu protopopii si câte 2 preoţi din fiacare protopopiatu, in numeru totale 212. Câ comissari gu-berniali au asistatu la alegere, in biseric’a catedrale din Blasiu, episcopulu latinu Nicolae Kovâcs si consiliariulu guberniale totu-odata cancelariu comite Ladisiau Lâzâr. Aceşti doi comissari asteptasera, câ si mulţi alţi ospeti străini veniţi acolo mai multu din curiositate, câ se vedia adunatu unu numeru de popi in sumane si cojoce, era candu au vediutu câ toti alegatorii erau in reverendi si inca unii canm prea elegante si cei mai mulţi vorbindu câte' trei, inca unii si patru limbi, isi disera la mese si in conversatiuni private: „Bine iau preparatu Bobu in cei 48 de ani ai episcopiei sile, pe tăcute, pe nesimţiteera noi le respundeamu: „Camu asia este iluştrii domni; intielegeti inse si dvostra, câ 48 de ani făcu V2 secolu fâra doi.“
(Va urmă.)
mare in contestulu intregu alu §-lui 26 din ace-lasiu art. de lege 29.
In deplina consonantia cu precitatii §§. ai art. 29. 1868 stau in §§. 9 si 25 ai Instructiunei ministeriale ddto 7 Aprile 1869 (Szabâly rendelet az 1868-k evi 29. t. cz. âltal megszimtetett szollo-beli tartozasok megvâltâsa koriil kovetendo eljârâs irânt.)
Câ premissele dispositiuni positive ale legii nu s’au observatu, se pote vedea din urmatorele 2 caşuri concrete :
După cum arata estrasulu din conscriptiunea ex 1819 alaturatu, se aflau in comuu’a Gusu (ung. Kis Ludos), comitatulu Alb’a-inferiora la anulu 1819 20 următorii trei proprietari: 1. Katana Zsig-mond, 2. Contele Betlilen Farkas si 3. Br. Rosen-feld Andrâs.
Toti aceşti 3 proprietari au recunoscutu la anulu 1820 prin prefecţii (plenipotentiatii) loru, si anume la intrebarea a 7-a: „câ in comun’a „Gusu nu a esistatu nici-odata decima „urbariala (domnesca), ci numai fiscala“ (a statului).
In decursulu timpului, inca inainte de anulu 1848 a devenitu prin vendiare resp. cumpărare, — proprietariu alu bunului de sub l.Borosuyai LukatsJânos, alu bunului de sub 2. Pausz Josef. respective soţi’a acestuia, baroness’a Rose n fel d, era dela 1848 incoce tote 3 bunurile le-au cumparatu Binder Kâroly, care din urma si de presentu e uniculu proprietariu in intreg’a comuna.
După estrasele din tabelele de contributiune din anulu 1819 si 1848 alaturate sub 2. si 3. se constata in modulu celu mai evidentu câ viile co-loniloru din Kis Ludos au fostu colonicale si nu alodiale seu doinnesci, de ore-ce acelea au fostu sub contributiunea imper., prin urmare câ acelea vii au facutu parte intregitore a sessiuniloru colonicali, pe carii daca pote fi vorba despre o desdaunare a fostiloru Domni de pamentu, n u foştii coloni, ci statulu e datoriu a le rescumperâ (§. 12 si 29 a Pat. din a. 1854).
Dela anulu 1848 incoce nici vorba nu a mai fostu despre prestarea decimei. Nice foştii domni de pamentu nu au cerutu, si nice foşti colonii nu sau inbiatu cu asia ceva.
In 21 Juniu 1873 — asia dara aprope cu 3 ani, mai tardiu, decâtu prescrie §. 26 art. 29, 1868, apare in comun’a Gusu (ung. Kis Ludos), pe neaşteptate pretorulu (szolgabiro) Ant. Zeyk dela Vintiulu inferioru, fâra a fi avisatu de timpuriu pre respectivii locuitori, câ comissariu, insocitu de pretorulu cercului dela Pauc’a (Pokafalva), anume Szalântzy, cum si de unu altu pretoru colegu alu seu dela Singatinu (Kis-Enyed), acesta câ plenipotente alu Clotildei Pausz, clironoma a lui Jos. Pausz. Asia dara comissiune, sau mai bine tribunalu de arbitrii, compusu câ inadinsu din trei subprefecti, funcţionari dela administratiune, spre a insuflâ frica locuitoriloru. — Se intielege de sine, câ omenii se aflau mai toti in carnpu la lucru, inse totuşi iau successu judelui comunalu a presentâ la ordinulu acestui trifoi iu vreo 18 inşi din foştii coloni (iobagi) ai lui Pausz.
Presentanduse cei 18 foşti coloni, A. Zeyk ii provoca câ se se „inpace“ cu Teleky Josef pentru decim’a din vii. Omenii inse au respunsu curatu, câ viile acelea au fostu iobagesci, le-au platitu in dare, si câ prin urmare nu vreau se scia nimica de inpaciuire, ci laşa ce va dâ legea.
Prin declaratiunea acesta, luata espresu la protocolulu compusu de Zeyk A. foştii colonii, pe langa tota nepriceperea loru, s’au aparatu destula de bine; ei au denegatu ori-ce dreptu alu fostului possesoru de a’i mai constringe câ se platesca aceleaşi obiecte de doue ori. Asia dara daca acelu comissariu ar fi voita se respecte legea (§. 26 din art. 29 si §. 25 din instrucţiunea dela 1869), ar fi trebuitu se ’si declare missiunea in-plinita si pe Jos. Teleki se’lu indrepte la tribu-nalulu ordinariu.
Nu sciu, daca si in câtu a satisfacutu acelu comissariu §-lui 1 din mentionat’a instrucţiune ministeriale, sciu inse, câ elu erâ strinsu obligatu a informă si capacitâ pe ambele partide, câ se nu se incurce in processe fâra nici-unu scopu; spunu inse toti locuitorii câţi au fostu de faţia, câ nu li s’a disu altu-ceva, decâtu : „Inpacati-ve, câ daca nu, veţi avea spese forte mari.“ Locuitorii n’au voitu nici a se inpacâ, sciindu câ n'au nici-o causa de in-pacare si câ pretendentele le au cadiutu cura se dice, napaste, nici nu au voitu se subscria processulu verbale, ci s’au dusu pe la casele loru.
In diu’a urmatore (22 Juniu 1873) pre candu 1
bieţii omenii tocma se consultau despre cele ce aru fi de facutu faţia de cele petrecute, — sosescu in comuna doi gensdarmi, arestddia pe 13 fruntaşi din comuna, dintre carii 2 si anume: Ilia Chilipu si Joh. Brenner, cari in diu’a de 21 Juniu nici nu au fostu in comuna, si incatenati doi cu doi câ pe furii si tâlharii, ii escortedia la szolgabireulu Szalântzy, de unde a trei’a di ârasi in acelaşi modu incatenati iau dusu cu escorta de gensdarmi la Aiudu (centrulu comitatului), unde au fostu deţinuţi 10 dile, diu’a la sapa la cucurudiu, âra noptea in temniti’a comitatului, fâra se le fia spusu caus’a intemnitiarei loru. Numai dela advocatulu Nicolau Gaietanu, alu cărui ajutoriu ilu iuplorasera sociile nenorocitiloru, am intielesu câ sunt condamnaţi la robia de 10 dile, pentru-câ s’au opusu, si câ, după clausul’a din protocolu (registru penale) făcută de szolgabireu Szalântzy, — condamnaţii s’au multiumitu cu sententi’a. Am vorbitu si după aceea, cu toti cei arestaţi si unisono mi s’au juratu, câ nice nu au fostu ascultaţi, nici nu li s’au publicata vreo sententia, si cu atâta mai puţinu s’au multiumitu cu pedeps’a dictata.
Altcum mai vine de observatu, in privinti’a acesta, câ comun’a Kis Ludos, in cele judecatoresci, civile si criminale nici nu se tine de Aiudu, ci de Sibiiu, respective de judecatori’a singulara din Mercurea.
In 25 Juliu 1873 drasi pe neaşteptate vine in comuna o alta comissiune, adeca asia nu-mitulu tribunalu de arbitrii aleşi (?), compusu de Ant. Zeyk, in calitate de comissariu, ce se dice pe unguresce jogbiztos, dinpreuna cu Josifu Teleky, acesta câ represeutantele pretendentei Clotilda Pausz.
Acestu tribunalu de arbitrii in aceeaşi di a si pertractatu si decisu caus’a, judecandu pe foştii coloni 35 la numeru, dintre carii unii n’au avuta niciodată vii de ale lui Pausz, se platâsca Clotildei Pausz câ desdaunare a decimei fl. 6447.44’/2 era câ spese fl. 95 14 cr. v. a. In vanu au cerutu si protestatu locuitorii câ se li se dea timpu se’si aduca si ei unu advocata spre a’i representâ câ arbitru, intocma in sensulu legei, câ-ci nu au fostu ascultaţi.
La aducerea decisiunei; respective a com-planarei causei din cestiune prin inpaciuire s’a observatu urmatorea procedura.
(Vh urină.)
Poporatiunea romana din tier’a Oltului emigrâza.
Emigratiunea din puncta de vedere economicu-nationalu se pote justifică in unu singuru casu, adeca atunci, candu unu anumita teritoriu este locuitu de o poporatiune prea indesuita, in câtu ea nu’si pote indestulâ din cultivarea lui nici trebuinţele absolutu necessarie pentru existeuti’a sa. In casulu acesta pretiulu muncii redusu prin prd marea concurenţa la unu minimum, o parte a poporatiunei ajunsa la miseria, ia lumea in capu si parasesce vetrele parintesci, cu scopu de a’si caută o noua patria, unde speranti’a i suride cu unu venitoriu mai bunu.
Sub acestu puncta de vedere migratiunea este o necessitate. In state bine organisate, d. e. in Germani a, migratiuni de acestea se intempla uneori chiaru si la indemnulu gubernului si cu atâta mai desu la alu societatiloru private, intemeiate spre acestu scopu. Acelea regulesa emigratiunea, dandu’i direcţiunea cea mai corespundietore, precum si midilocele necessarie.
Caus’a emigrării poporatiunei din tier’a Oltului*) nici de cum nu este acesta. Se pote dice câ aici poporatiunea e mai multu rara, decâtu prea desa, câ-ci teritoriulu comitatului se intinde numai pe 31,50 miluri austr. ; era poporatiunea municipiului după conscriptiunea dela 1870 se pune la 82.852 suflete. Luandu insa in considerare, câ emigratiunea s’a continuata si de atunci in 9 ani neîntrerupta, numerulu acela adi nu pote trece preste cifr’a de 70 mii suflete. Asia dara pe unu milu Q’ 2250 suflete. Adaoge la acesta, câ teritoriulu se numera cu totu dreptulu intre cele mai fertili si mai sanetose din tota Transilvani’a, câ poporatiunea e una dintre cele mai sirguitore si mai moderata in pretensiunile ei ce privesce traiulu vieţii; cu tote acestea o mare parte e redusa la sapa de lemnu, in câtu silita de miseria, trebue se intorca spatele unei tieri, unde sunt îngropaţi părinţii si protoparintii ei, de care o lega unu trecutu, o istoria de 18 secoli! ! Contributiunea de stata cu tote adaosele si abusu-
*) Asia numitulu districtu alu Fagarasiului, in documentele vechi Terra Fugros. Radu Negru. Noua plantatio Terrae Fugros etc.
OBSERVATORIULU.
79
rile ei, care se comitu fâra nici o sfiala de lege, la care adaoge iupregiurarea, ca bugetele comunale, pentru spessele de administratiune locale, plat’a notariloru, vice-notariloru, medicului cercuale con-tributiunea la fondulu de drumuri si poduri, desele comissiouari ale functionariloru in cele mai multe caşuri fara a fi motivate de interessulu partiloru sau alu serviciului publicu, justiţia neregulata, camatari’a si alte mai multe de natur’a acestora au inpinsu o mare parte din poporu la saracia si desperare.
Ve potu asecurâ si ori-cine se pote convinge din bugetele comuneloru, câ atari spesse locali de administratiune făcu celu puginu 50% câ adaosu la nesuportabil’a contributiune de stătu; si apoi trebue se se mai scia, ca comunele cele mai multe ne avendu isvora de venite alodiale, tote acestea spesse le acopere prin repartitiune după florinulu de dare.
Tote acestea inca pote nu aru aduce pe locuitori la desperatiune, daca cei chiamati s’ar ingrigi câ poporatiunei se i se deschidă isvora de venite, se se ingrigesca pentru buu’a lui stare materiale, se nu aduca legi numai pentru a’i luâ, ci si cum se’i dea ocasiune, de ajunsu, câ poporulu folosindu-se de capita 1 u 1 u bracialoru si de poterea viteloru sale de jugu si hamu, se ’si pbta cajâgâ panea si celea de lipsa. Poporulu adeca simte totu mai multu câ elu are numai datorii, nu si drepturi in acesta tiera nefericita.
Ceea ce o rauesce pana la sufietu, mai este, câ isi vede limb'a naţionale scbsa cu totulu din viati’a publico-adininistrativa; administratiunea si justiti’a e cu totulu magiarisata, nici comunele romaneşti nici particularii romani nu mai pote capetâ o iotta in limb’a romana dela nici unu oficiu publicu, chiaru si dela notarii cercuali si primarii comunali se cere câ se sciâ limb’a magiara.
Sub aceste inpregiurari judece ori-ce omu in-partialu, daca se pote câ locuitorii se mai remana pe la vetrele loru.
Poporulu se duce preste Carpati, inse duce cu sine ur’a si urgi’a.
Numai din comunele Sambat’a superiore, Liss’a si Ludisioru, au emigratu 30 de familii; din comunele Yeneti’a inferiore, Veneti’a superiore si Coman’a (doue cu numele acesta) au emigratu unu numeru si mai mare si tocma acum se mai prepara de plecare o alta ceta de familii. Preste tote se observa in comitatu o mişcare estra-ordinaria spre migratiune, si nu este di in care se nu se vedia trecîmdu prin Fagarasiu spre Romani’a omeni de aceia nefericiţi.*)
J. R.
Politic’a administrativa a d-lui G. Tisza ilustrata de catra deputatulu Bela Griinwald in siedinti’a din 15 Martiu st. n. a dietei unguresci.
La ordinea dilei se afiâ bugetulu ministrului de interne, si cu acesta ocasiune s’au descliisu o desbatere forte interesanta si infocata asupra reformei administratiunei actuale si introducerea asia numitei jurisdictiuni administrative.
Intre alţii luâ cuventulu si deputatulu oposi-tionalu Bela Griinwald pentru câ, după ce au fa-cutu o critica aspra a sistemului actualu de admi-nistratiune, se ilu ilustredie prin nisce caşuri scan-dalose, intemplate in decursulu funcţionarei sale câ vice-comite.
Oratorulu pune intrebarea, câ ce au facutu actualulu ministru-presiedinte din comitate? si res-puude asia:
Comiţii supremi, adeca prefecţii trebue se se arunce in mocirlele agitatiu-t i u n i 1 o r u electorale, pentru câ se stoi ca alegeri dietale favorabile gubernului. Pentru câ se isi pota ajunge scopulu, trebue se inchidia ochii la multe abusuri.
In calitatea mea de vice-comite mi s’a datu neplacut’a ocasiune de a atrage atenţiunea d. mi-
*) Câ de 6 ani iucbce s’a vorbitu mai de inulte-ori despre migratiuni in Romani'a. Ministrulu Tisza ceruse indata la inceputulu domniei sale informatiune dela organele sale politice si dela camera comerciala din Brasiovu, după aceea tax’a la pasporte se îndoi, terminulu espirarei loru se margini dela 3 la 1 anu; la femei mai tenere de ani 30 nu li se mai dedeau pasporte. Auctoritatile — l’au informaţii, câ omenii se ducu numai la lucru, dara erasi se intorcu; au uitatu inse cu totii se caute in statistica si se vedia cu ochii limpedi, câ locuitorii Transilvaniei nici in anii normali nu se inmultiescu ei din ei de câtu celu multu cu % procentu. Caus’a unica este migraţi unea, la care poporulu este fortiatu, cum amu dice. inpinsu, inbrancitu se esa de aici. Fia dara si asia. Nu va trece multu si acele dieci de mii de emigraţi voru reveni intr’o di, câ se isi recuceresca patri’a loru părăsită astadi. Deca nu ei,, de siguru fii si nepoţii loru. Not’a Red.
nistru-presiedinte asupra gerarei nelegale a unui oficiu orfanalu. Ministru-presiedinte au si promisu o severa interventiune, dar’ chiaru si după repetite urgitari nu s’au facutu nemica. In urma au retra-misu actele erasi la comitatu, cu indrumarea, de a procede in poterea propriei coiupetentie. Unu altu casu.
In unulu din comitate, in urin’a cercetariloru făcute, s’au constatatu câ unu funtionariu au intre-buintiatu bani publici spre scopuri private. Eu am consiliaţii pe d. prefectu se intervină in modu energiosu. Acesta inse imi respunse, câ nu o va face, pentru câ gubernulu Tar desaprobâ. Densulu tramise actele la ministeriu. Intreg’a regiune cu-noscea afacerea si se asteptâ câ respectivulu func-tionariu se fia pedepsitu aspru, dar’ gubernulu erasi nu facîi nemica.
De alta data ministrulu-presiedinte ine provocâ se i relationesu despre dispositiunile spiriteloru din o regiune anumita. Eu i-am scrisu cu tota francheţi’a, câ autoritatea gubernului au cadiutu aprope până la zero, pentru câ gubernulu nu esercitedia nici o controla rigorosa, nu face nici o deosebire intre elementele amice statului si intre cele ostile si câ disciplin’a este forte lacsa. Asia am rapor-tatu inainte de acesta cu trei ani si jumetate, dar’ raportulu meu n’au avutu nici o urmare. Gubernulu n’au facutu neinica pentru restabilirea autori-tatiei sale. Urmarea inse a fostu, câ s’au latitu opiniunea, câ ministrulu-presiedinte ar fi unu ade-rinte secretu alu centralisarei, dar' câ nu are cu-ragiulu a paşi directu pe calea acesta si de aceea, voiesce se discreditedie pe caii piedisie actualulu sistemu de administratiune.
Ministrulu-presiedinte s’au aretatu incapabilu de a mantinea demnitatea statului. Natur’a i-au refusatu ori-ce fortia creatore; elu nu mai este in stare a oferi nici tierei si nici dinastliiei serviciele trebuiucibse. Tierei nu i pote servi, pentru câ nu este in stare a suprimâ disordinele si nici diuasthiei, pentru câ nu pote ti in interessulu dinasthiei, câ dis-ordinea se devină permanenta.
Ministrulu-presiedinte Tisza: Trebue se imi esprimu mirarea, cum de d. deputatu au potutu fi membru mai multu timpu alu partidei gubernamentale; mai mare inse imi este surprinderea asupra opiuiuniloru sale declarate acuma, de brece in diu’a premergetbre aceleia, in care si-au desvoltatu renumit a sa programa in conferenţia, m’au cercetatu si m’au rogatu se i sprijinescu pro-gram’a sa, fiindu câ eu asiu ti singurulu barbatu, dela care pote se aştepte realisarea acelei programe si reorganisarea administratiunei.
Bela Griinwald:	M’am atasiatu pe langa
partid’a gubernamentala, pentru câ pe atuncea nu esistâ o alta partida, care se inii fi convenitu. Ceea ce au disu d. ministru-presiedinte, câ eu asiu ti atirmatu, câ asteptu reform’a administrativa si realisarea programei mele numai dela si prin densulu, apoi nu pociu respuude decâtu numai prin cuvintele câ: acesta puru si simplu nu este adeveratu.
Mi nistrul u-presiedinteTisza: Lucrulu s’au petrecutu in propri'a mea camera. Eu i-am spusu câ nu pociu adopta tote punctele programei sale; l’amu rogatu se ia iu considerare, deca va fi bine a duce lucru până la estremu; mi-ar parea reu, deca din caus’a acesta ar trece in castrele contrare, dar’ si atuncea amu remanea iu buna in-tielegere, pentru câ si eu dorescu centralisarea administrativa in tocmai câ si densulu. Si apoi, nu intielegu cu ce altu scopu mi-ar fi comunicaţii d. deputatu program’a sa. deca nu pentru acela, câ se me ruge pe mine, câ pe unulu ce sunt chie-matu a realisâ administratiunea statului, a i dâ mâna de ajutoriu la aplicarea opiuiuniloru sale.
Bela Gr ii n w a 1 d :	Pentru câ insusi elu
m’au provocatu la acesta.
Presiedintele Sz 1 a vy ridica siediuti a intre agitate si furtunbse gesticulări si sgomote ale depu-tatiloru.
Romania.
Regulamentu pentru biletele de libera petrecere in Romani’a.
Art. 1. Ori-ce strainu. caletoru seu resiedinte in Romani'a, este datoru a luâ unu biletu de libera petrecere.
Biletu de libera petrecere nu se va potea libera de câtu in virtutea unui pasportu.
Art. 2. Numai prefecturile de judetie, etc. in Bucureşti si Jasi prefecţii de poiilie. au dreptulu a dâ bilete de libera petrecere.
Art. 3. Caletorulu. care vine in Romani’a. se va presentâ la prefectur’a judetiului celui mai apropiatu. 24 bre după sosirea sa. spre a i se visa pasportulu si a’si luâ unu asemenea biletu.
Autoritatea care va libera biletulu va reţinea, in a sa păstrare, pasportulu strainu. Acestu actu se va inapoiâ cu vis’a cuvenita străinului pentru esirea sa din tiera.
Sunt dispensaţi de acesta indatorire caletorii a-caroru petrecere in tiera va fi mai scurta de câtu pe unu termenu de 30 dile. Acesta invoire de petrecere scurta se va constată prin vis’a pusa pe pasportu.
Art. 4. După espirarea terminului de 30 dile, străinii cari se voru găsi fâra bilete de libera petrecere se voru consideră câ fâra documentu de caletorie.
Art. 5. Caletori’a in tiera pe la terguri si comune rurale, fâra bilete de libera petrecere, este oprita si ea se va considerâ câ o infracţiune a regulamentului de fatia, era strainulu câ ne-avendu documentu de caletorie.
In prevederile acestui articolu nu intra cărăuşii si străinii de pe fruntariele tierei, cari intra dilnicu cu bilete pe termine de câte-va dile pentru interesse de comerciu si cari urrnesa a se inapoiâ totu-deauna după espirararea terminului biletului.
Art. 6. Otelierii si particularii cari voru primi caletori străini sunt indatorati a dâ politiei speciala, celu mai tardiu 12 bre după sosirea caletorului, o foie pe care va fi scrisu numele si pronumele, professiunea si dat’a pasportului personeloru străine ce au primitu spre gasduire.
In comunele rurale si târgurile unde nu sunt poli-tiai, primarii voru respinge totu-deauna din comune pe ori-ce strainu, care s’ar află fâra biletu de libera petrecere, biletu de identitate seu pasportu visatu.
Totu o asemenea dispositiuue se va luâ si contra aceluia ce s’ar găsi cu biletulu de libera petrecere avendu terminulu espiratu.
Art. 7. Trei-dieci dile dela publicarea presentului regulamentu, toti străinii resiedinti in tiera, fia in cele rurale, seu caletorii cu termine mai lungi de 30 dile, voru trebui se possede biletulu de libera petrecere.
După espirarea terminului de mai susu, străinii ce se voru găsi fâra asemenea bilete, se voru considerâ câ aiiatori in tiera fâra documente in regula, si voru fi supusi mesuriloru poliţieneşti in privinti’a unoru asia caletori.
Acestu regulamentu este decretatu de M. S. R. Doinnulu si s’au publicatu in „Monitorulu oticialu14 din Bucureşti.
Corespondentie particularie ale „Observatorialni".
Strimtorati in spaţiu facemu din multe, urmato-riele estrase :
—	Dela Dev’a din 11 et 14 Martiu. După ce s’a dusu neo’a, semenaturele de tomna se arata galbine, pârlite; se vede câ au suferitu de gerulu celu mare si indelungatu. Fote câ si din acea causa cerealiile au iu-ceputu a se scumpi.
In 11 joi, geusdarmii au adusu din comun’a neme-siesca Pestesiu vreo 40 de individi in are3tu la Dev’a, din caus’a unoru furturi mari, precum se spune; dara până acum intemplarea acesta e in velita in misteriu. Totu ce scimu este, câ acei nemeşi mari raagiaroni si fanatici luptători la alegerile dietali pentru omeni câ Makray si Szathmari, din ce erau numai inainte cu 9—10 ani omeni cu stări si averi frumosiele, astadi sunt ajunşi la mare saracia, causata prin butile de beuturi spiritubse; case fâra garduri, vite forte pugine, saracia preste totu; totuşi cârcium’a jidovului este totudeauua plina.
(Cele ce ni se scriu despre sculele din acea regiune, relative la batjocurile din „Hona le vomu folosi la altu locu.)
—	Dela Clusiu ni se scrie, câ societatea lite-raria Juli’a a pusu mai de curendu temeli’a la unu fondu destinatu pentru premie li te rari e si până acuinu s’au adunatu 41 li. din cari 30 11. s’au si destinatu pentru unu premiu, la care tinerii literaţi potu concurge până la 20 Maiu st. n. cu operate, care voru tracta mai alesu despre materii luate din limb’a si literatur’a romana, voru fi inse primite si altele la eon-cursu. Ide’a si onbrea iniţiativei se arata a ti a domnului presiedente alu societatiei d-lu Aureliu Isacu, dr. in drepturi.
—	Dela Lapusiulu ungur eseu avemu o descriptiune ce te stringe de anima, despre luptele estraordinarie portate de câţiva barbati pentru susţinerea scolei romaneşti de acolo, amerintiata din mai multe parti. Merita se afle tota lumea, câ pentru popora-tiunea compacta de romani de 80 până la 100 de mii din acea regiune, aceea este singur’a scola romanesca ce ar merita titlulu de normala. Sunt vreo 18 ani, de candu ea lupta cu saraci’a si cu persecutiunile. Press’a romanesca s’a mai ocupatu de multe ori cu acea scola nefericita; in fine audimu câ vener. Consistoriu dela Gherl’a totu a facutu ceva din tota saraci’a sa, câ se o ajute cu ceva; se ceru inse mii spre a o asigură.
—	Din a r c h i d i e c e s ’a A1 b ’a - J u 1 i e i (Blasiu) primiramu câteva sciri inbucuratbrie despre infiintiarea mai multoru scble noue, edificate din materia solida, intocma după planulu prevediutu in lege, cu spesse dela 150U până la 3000 ti. puse in stare de a inplini tote conditiunile cerute. Unele din acestea scble se ridicară tocma in comune de acelea, pe unde inspectorii grabiau se includă pe cele romaneşti confessionali si se deschidă ungureşti pentru romani curaţi. Se făcu si câteva biserici frumose la mai multe locuri, in pretiu dela 8 până la 15 mii fl. Se vede dara, câ si pe asia numita Campia, pe Murasiu, pe Somesiu, pe Ternavi romanii au inceputu se simtia afundu pericolele la care sunt espusi.
—	Dela Blasiu aflamu, câ fiindu recunoscuta estrem'a necessitate de a largi seminariulu, a’i adaoge unu internatu pentru studenţi lipsiţi, cum si localuri largi de bibliotheca, museu, auditoriu (sala mare;, planulu architectonicu este si gafa. Se crede câ acelu edificiu va costă circa 60.000 fl. (150 mii franci). Totu
80
de acolo suntemu informaţi, câ vener. Ordinariatu a venitu la fericit’a idea de a aplica in locu unu archi-tectu de professiune, in person’a d-lui Augusto Maz-zuchi dela Padu’a, care dela 1878 se ocupa neincetatu nu numai cu planuri architectonice de biserice, turnuri, scole, ci si de alte edificie publice si private. Dn. Mazzuchi casatoritu cu femeia din familia romana, este cu staţiunea in Blasiu. In fine se voru mai vedea si in părţile feudale ale Transilvaniei biserici si alte edificie executate după regulele artei si după gustulu europenu, era pe caricaturi si batjocuri făcute după anticulu stilu, fia elinu, fia bizantinu, stricatu, precum se intempla până acuma, nu se voru mai dilapidâ banii castigati cu sudori de sânge si prea adesea prin cersitoria.
_________O B S E RVATO R I U L U.
unu omoru infricosiatu. In ser’a dilei numite, intre 8 si 9 ore unu individu a intratu in magazinulu comerciantului evreu Albert Deutsch si aflandu’lu singuru, l’au trânti tu la pamentu si l’au batutu asia de cumplitu, in câtu preste câteva ore au si moritu. Prepusulu de a fi comisu acestu omoru s’au indreptatu asupra unui pan-duru anume Kovâcs Jânos, care era in serviciului tribunalului reg. din Lugosiu si care isi avea locuinti’a in vecinătatea victimei sale, asupra caruia colcaiâ de res-bunare din caus’a unui furtu pe care ilu comissese pe candu se aflase in serviciulu acelui comerciante evreu.
Pandurulu au fostu arestatu si isi aştepta pedeps’a meritata.	(„Deşteptarea*4 din Lugosiu.)
Sciri diverse.
—	(Domnulu ministru-presiedinte) alu României J. C. Brateanu pornindu in afaceri politice la Berlin, au trecutu si prin Vien’a, unde au avutu au-dientia la M. S. imperatulu Franciscu Josifu I, care l’au primitu in modu forte gratiosu si amicabilu, au conferitu si cu ministrulu de esterne bar. Haymerle, au facutu si au primitu visit’a a mai multoru barbati de stătu si ambassadori aflători in Vien’a.
Este lesne de esplicatu, câ acesta caletoria a d. ministru-presiedinte romanu este notata si comentata de intreg’a lume politica, precum si de press’a străină.
Viitoriulu ne va aretâ si noue, care au fostu ade-veratulu scopu seu scopuri ale acestei caletorii forte inportante din tote punctele de vedere si despre care circuledia o mulţime de versiuni. Noi dorimu din su-fletu, câ ea se fia încoronata de celu mai completu si fericitu succesu, spre binele României si alu intregei naţiune romane.
— (Deputatiunefelicitatore.) Precumcetimu in diariele din capital’a Ungariei, intre membrii deputa-tiunei esmise din partea casei magnatiloru cu scopu de a se duce la Vien’a se felicitedie pe M. S. imperatulu, pentru logodirea principelui de corona Rudolf, au fostu alesu si Esc. sa d. metropolitu si archiepiscopu Miro-nu Romanulu, care deja au si plecatu Marti dimi-neti’a din Sibiiu.
—	(Denumire de archiepiscopu.) In fine după o vacantia mai lunga a scaunului metropolitanii din Bucovin’a, archimandritulu Silvestru Morar iu Andrieviciu a fostu deuumitu de catra M. S. imperatulu de metropolitu gr. or. la Cernăuţi.
—	(Necrologu.) Tinerulu medicinistu de anulu alu V-lea dela universitatea din Clusiu Mac e do nu Rotar iu nascutu in comun’a Feldru, in etate de 26 ani, in urm’a unui morbu greu de doue luni si-a datu nobil ulu seu sufletu in 2 Martiu 1880 la 3 ore dimindti’a in manile Creatorelui.
’Lu deplangu jalnicu machnitii lui părinţi betrani Teodoru si Nastasia, câ pre uniculu loru tiiu, in care si-au fostu concentratu tote sperantiele loru, ilu deplangu rudeniile, amicii si couscolarii lui, ilu deplangu mulţi locuitori din comun’a sa natala, carora repaosatulu in Domnulu câ medicinistu de anuiu alu III si IV-lea nu a pregetatu a le intinde succursulu seu possibile după cunoscinti’a medicala dejâ cascigata.
Osementele pamentesci s’au astrucatu in 4 Martiu 1880 la orele 4 d. a. in cimiteriulu comunu din Clusiu, conformu ritului gr.-cat., la care actu tristu a asistatu unu publicu insemnatu dandu-i tributulu din urma.
„Fia-i tieriu’a usiora!**
Intim ulu lui consatenu.
—	(Omoru.) Sambeta in 1/13 1. c. s’au intem-platu in Lugosiulu romanu, strad’a verde Nr C. 545
—	(Adunarea generala) a institutului de creditu si economii „Albin’a au avutu locu ieri in 19 1. c. si au decursu in regula. Dividend’a ce se va in-parti va fi de 9°/0.
Actele referitore la acea adunare le vomu publicâ si noi in Nrii următori.
—	(Ambassadorulu turcescu din Berlin si o dama cu gur’a mare.) Ahraed Effendi, ambassadorulu turcescu din Berlin primesce dese visite din partea dameloru germane, care sunt curiose se ilu vedia. Cu ocasiunea unoru astfeliu de visite elu inpartiâ bon-bone si intre altele uneia din visitatore ’i dâ indouitu si intreitu mai multu câ celorulalte. Măgulită de acesta purtare a ambassadorului turcescu, acea dama avii vanitatea se ilu intrebe prin mijlocirea dragomanului, asupra causei careia are se multiamesca deosebit’a atenţiune cu care o au onoratu. Respunsulu primitu a fostu: „Caus’a este câ acea dama are o gura inca-odata asia de mare câ celelalte.*1 Dise si plecâ.
Cursuri de Ilucuresci iu Lei noi (franci).
4 Martiu st. v. 1880.
Obligaţiuni rurali din 1864 cu 10%.....................
lupi uinutulu Oppenh«im (Londra) din 1866 cu 8% • Obligaţiuni dominiale cu 8° 0..........................
—	Creditu fouciariu rurale cu 70/0....................
—	Creditu fouciariu urbanu cu 7° „....................
Inprumutulu municipale alu capitalei din 1875 cu 8% Acţiunile caliloru fer. rom. (Berlin) din 1866 cu 5“ 0
Obligaţiuni din 1868 cu 6%.............................
Priorităţi cu 8%.......................................
Acţiunile băncii Romani'a din 1869	...............
Daci’a, comp. de asecur. din iy7| act. (fr. 500) 8°,* Romani’a, compania de asecur., din 1875 cu 8% act-
(200 I.) pUtitu 100................................
Rent'a romana din 1875	...........................
1.	103 7,	b.
7*	109 20	,,
>1	102 '/»	»;
71	97.' ,	i>
71	92.-	71
77	98.1 t	*7
>7	49.60	#1
71	96.60	77
>7	IO9.75	7»
71	345.-	77
77	210—	71
77
77
80— „ 80— „
Ad Nrn 216 S. ex 1879.	(11) 1—3
Concursu.
La institutele diecesane gr.-or. de teologie si pedagogie din Caransebesiu sistemisandu-se unu postu de professura pentru Agronomie cu salariu anualu de 600 fl. v. a. pentru ocuparea acestui postu se escrie prin acesta concursu cu terminu pana la 13 25 Aprile a. c. adeca pana la Duminec’a floriiloru.
Competenţii pentru acestu postu au se isi trimită la Consistoriulu diecesanu gr.-or. din Caransebesiu petiţiile iustruate cu urinatorele documente:
1.	Atestatu de botezu;
2.	Atestate scolastice despre studii gimnasiale, reale sau din scolele cetatienesci;
3.	Atestate despre studiile de agronomie;
4.	Atestate despre eventual’a praxa făcută pe terenulu agronomiei.
Caransebesiu, in 2/14 MartfU 1880.
Episcopulu diecesanu : Joariu Popasu m. p.
4
4
4
4
•
4
4
•
4
4
•
4
»
4
4
4
4
4
4
•4
Fonciere Institutu pestanu de asigurare
(dela 1864 pana la Unea lui 1879 sub Rim’a „<§ester $ersicherungs-iAnstalt“)
• in Budapest’a.
Capitalu in acţiuni 25,000,000 franci, egalu diece milibne fl. v. a. in auru,
din care s’au platitu in bani gata:
12,500,000 franci, egalu cinci milione floreni v. a. in auru.
Reservele premiiloru si pagub loru făcu circa........................... 2,500,00C floreni.
Intrările din premiile anuale făcu circa................................ 3,000,000	„
Societatea, care face parte dintre institutele de asigurare cu capitalulu Celu mai SOlidu si cu garanţiile cele mai mari asigura pe langa cele mai liberale condiiiuni si pe langa premiile cele mai eftine:
I.	contra pagubeloru causate prin focu, fulgeru seu esplosiune la ed ticii, fabrici, rnctaiue, recvisite, mobile, marfa, capete de vite, precum si la plante de tiarina si de feuatie situate iu lib.-ru seu sub eop^risiu;
II.	contra perderiloru de venituri curate escate in fabrici prin sistarea lucrarei sâu la case închiriate prin perderea chirieloru in urm’a unui focu seu a nnei esplosiuni;
III.	contra pagubeloru prin spargere de gemuri, de oglindi, de ferestri, uni seu mobile;
IV.	contra pagubeloru de transportu ale marturilorn espedate pe apa sân pe nscatu;
V.	contra pagubeloru de grindina a ori ce feliu de producte de ale pamentului;
VI.	pe viaii’a omului in tote coinbinatiunile.
Pagubele intemplate se coustatdsa in modulu celu mai culantu si se platescn câtu mai in graba. (Institutulu pestanu de asigurare a piatitu de candu esista pentru pagube 22 milione floreni).
Direcţiunea:	conte Marcu Pejacsevich, presiedinte; Frideric baron de Kochmeister, Antonie de Laczko, viee-presiedioti;
membrii directiunei: Adolf Aeblv, Caroi G. Feldmann, Carol Figdor, l)r. Eduard Loisch, conte Ged-on Raday jun., Adoif Schenkjum, Aloisiu Strobentz, Dr. Anton Willner, Leopold conte Wolkenstein-Trostburg. Director» generalii Wilhelm Schdn; loctiitoriulu directorului generalu: Carol Fuchs direetoru.	(7) 2- 4
CATECHETIC’A
bisericei	dreptucredincioseresaritene
compusa de protopresbiterulu
Joanu Stefanelli,
docentu la facultatea teologica a universităţii din Cernăuţi.
Opuln coprinde tote principiile si regu’ele relative la alegerea, insirarea, prelucrarea si propunerea materieloru ca-techetice din religiunea crestinesca, istori’a invetiamentului catecheticu creştinesc» dela Isusu si până in dilele ndstre, literatur’a ramului acestuia si catechese practice câ modele la compunerea catecheseloru pentru scola si biserica, si este menit» mai anteiu câ manualu la prelegerile catechetice in institute teologice, apoi si câ manualu peutru pastorii sufletesci la elucrarea tPineloru catechetice pentru conferintiele pastorale.
Pretiulu pentru Austro-Ungari’a 5 fiorini;
„	„ Romani’a 13 franci.
j De acelaşi autoriu au aparutu:
\	CATECHESE
3	tractandu
| Istori’a biblica a Testamentului vechiu.
Manualu pentru caiechetii si invetiatorii scoleloru poporale, pentru pastorii sufletesci la catecbisatinnile prescrise in biserica, vi pentru candidaţii de invetiatori si pentru educatorii si amicii igjj	junimii.
^	Tomulu I.
â Pretiulu pentru Austro-Ungari’a 5 fiorini;
„	,, Romani’a 13 franci.
*
Dela acelaşi autoriu se afla sub pressa si va J a apara in anulu acestu:
|	CATECHESE
tractandu
^ Istori’a biblica a Testamentului nou
d	si faptele santiloru apostoli.
•sjj Cu adaosu o istoria si geografia scurta a Palestinei gjj	si a tieriloru sântei scripturi.
Tomulu II.
’l	Editorulu
4	TipografTa eredei de Closius, b
(10) 1—6	Sibiiu.	Jfe1
^ w “ c|. 'is cf.	-^p\
A îl-a adunare generala ordinara
a bancei geuerale de asiguratiuae mutuala „Transilvani’a“
va avea locu
Marti in 30 Martiu c. n. a. c.
la 3 ore după prandiu in cas’.a propria a institutului (strad’a Cisnadiei Nr. 5.)
	Obiecte de pertractare sunt:	
1.	Darea de seina despre afacerile anului	1879.
2.	Raportulu comitetului de supraveghiare.	
3.	întregirea consiliului administr&tivu.	
4.	Alegerea comitetului de supraveghiare.	
5.	Propuneri incurse.	
6.	Sortiri de obligaţiuni ale fondului de	inte-
meiare.		
Sibiiu, in 3 Martiu 1880.
(9) 2 2 Consiliulu administrativa.
Neoplant’a.
1875-
’Tlîtilafit D*.
CLOPOTE
DE TOTA MĂRIME A
pe langa ficsarea prealabila a sune-teloru loru.
Cu deosebire recomanda clopotele găurite, inventate d-* densulu, alu caroru sunetu este mai josu decâtu alu celoru de constructiunea vechia si caret* fiindu de 100 punţi, sunt asemenea celoru de 140 punţi de constructiunea vechie.
Se afla lotudeauna in depositu clopote, dela marimea cea mai mica până la 50 chilogr., precum si de proasce portative si de mana.
Se recomanda pentru comande câtu de multe
Antonie Novotny
(4) 8 - 12	in Timisiora.
Editoru si redactorii responsabilu: Gr. Baritiu. Tipariulu lui W. Krafft.