'-------------------------------\
Observatoriula ese de doue ori in “
septemana, Mercnrea si Sambat’a.
Pretiulu
pentru Sibiiu pe 1 nnn intregu 7 fl., pe 6 luni 3 fl. 50 cr., dusu la casa cu 1 fl. mai multu pe anu;	— trimisu cu post’a in
laintruln monarchiei pe 1 auu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In străinătate pe 1 anu 10 fl. seu 22 franci, pe 6 luni 5 fl- sen 11 franci. — Numeri singuratici se dau căte cu 10 cr.
V •______________________________^
Diariu politieu, national-eeonomieu si literariu.
Anulu III.
Ori-ce inserate,
se platescu pe serie s6u linia, cu litere merunte garmondu, la prim’a publicare c&te 7 cr., la a dou’a si a trei a câte 0 cr. v. a. si preste aceea 30 cr. de timbru la tesau-rulu pnblicu.
Prenumeratiunile se potu face in modulu celu mai usioru prin assemnatiunile poştei statului, a-dressate de a dreptulu la Redactiu-nea Diariului
„Observatoriulu" in Sibiiu.

Nr. 17.
— Sibiiu, Mercuri 10/27 Martin.
iTiVl'M.
1880.
Societate istorica, archeologica si de cultura in comitatulu Hunedorei.
Acesta societate s’a infiintiatu cu inceputulu acestui anu. Onor. comitetu representatu prin dnii dr. juris Franciscu Solyom Fekete câ pre-siedente si Robertu Kun câ secretarii! alu so-cietatiei, ne făcură si noue onorea de a ne trans-mitte unu exemplariu din statutele acelei societăţi istorice si archeologice etc., invitandu-ne totu-odata prin adressa din 11 Febr. a. c. a conlucra spre ajungerea acelui scopu, pe care. locuitorii acestei tieri si anume inteligenti’a romanesca nu ar fi tre-buitu se’lu pârda nici-odata din vedere.
Forte nemeritu observa comitelulu din Dev’a, câ comitatulu Hunedorei este una din cele mai memorabili parti ale patriei nostre. „Mouumente nenumerabili din tote timpurile antice se afla acolo resipite sau si ascunse in sinulu pamentului. Unulu din scopurile societatiei este, câ se le scape de perire, se le descopere si adune. Regiunea Hune-d6rei inse nu este memorabile numai pentru alu seu trecutu. Locuitorii sei au insusiri care te sur-prindu; scenari’a regiunei este cea mai frumosa; bogaţi’a sa in productele naturei destinate nu numai pentru nutrementu si vestmentare, ci si pentru scopuri industriarie, este sau ar trebui se fia cunoscuta la toti. Tbte acelea calitati astâpta forte de multu, câ se li se afle uudeva unu interprete, care se le sciâ dâ valorea loru cea adeverata.“
Una din notele caracteristice principali a le culturei si civilisatiunei genuine, adeverate, la po-pora si la individi, este interessulu ce porta pentru originea si trecutulu loru. Din mare nefericire tocma calitatea acesta este cea mai rara la popora si la individi. Cei mai mulţi omeni considera isto-ri’a câ ocupatiune cu totulu nefolositoria, câ perdere de timpu, era alţii o au câ din gratia, pentru lectura de lucsu; istoria sau fabula, la ei este totu una. Popora intregi nu sciu cine au fostu proto-parintii loru si de unde au venitu. Vei aflâ mulţime de persone, care nu sciu nici macaru cine au fostu părinţii parintiloru proprii, pentru-câ ce pasa cailoru, cine au fostu moşii loru.
Necumu in Trausilvani’a si Ungari’a, dara in
tota Europ’a, cu esceptiuue dora de Greci’a propriu disa si de Itali’a, nu’mi veţi numi alta regiune, care se se pota laudâ cu mai multe urme classice decâtu le are comitatulu Hunedorei cu in-vecinatulu comitatu alu Albei inferiore si cu partea iuferiore a Banatului.
Dacii, locuitori ai Daciei, simt cunoscuţi in istoria din dilele lui Juliu Cesare si ale lui Octa-vianu Augustu, câ popora forte bellicosu si potente, cărui nu’i lipsia nici cultur’a si civilisatiunea intr’-unu gradu considerabile, câ-ci altumentrea cum ar fi potutu elu dâ peptu de nenumerate-ori cu Rora’a dornn’a lumei si cu legiunile ei, pana candu sub Domitianu o umilise si la platire de tributu?*) Apoi dorani’a daciloru cu resiedinti’a loru a fostu concentrata in comitatulu Hunedorei.
Dela Traianu incoce capitaFa daca Sarmisege-tusa se prefăcu in capitaFa Romei sub nume de U1 p i a T r a i a n a. Acea capitala a tierei nu a fostu numai pe unde se vede astadi saraculu satu Grădiştea, ci ea a fostu una din cele mai mari, pana unde se vedu prin pregiuru comunele Ohaba, Clopotiva si Suseni (Malomviz), cum si pana pe la Pesteana si Ostrovu. Propriulu Castrum la care romanii îi dicu Cetate, au avutu o periferia de 1200 stanjiui si afara din acela mulţime nenume-rata de monumente, temple, basilice, amfiteatre, aquaeducte minunate. Inse si mai departe, in tî-nutulu Hunedorei de astadi, de acolo pana in Mu-rasiu la Dev’a si in strimtorea dela Dobr’a, incoce pana preste Orasci’a, totu este plinu de monumente. Cu miile s’au devastata si nimicitu acolo pe loca prin vandalismulu celu mai selbaticu. alte nenume-rate s’au dusu in străinătate si totu au mai remasu nenumerate. Cea mai numerosa colonia româna a fostu in acesta regiune, s’au bucuratu de drepturile cetatieniloru din Rom’a, si i s’a datu onorea de a se numi:	Colonia Ulpia Traiana Sarmisegethusa,
Augusta Dacica. Poporatiunea câta nu se tîuea de resiedentia, adeca provincalii diu colonia, compunea Muuicipium, avea Jus italicum, si se bucură de multe prerogative.
*) Nobilitatus cladibus rautuis Dacos. Tacitus Hist. 1. 2.
A urmatu întunecimea migratiunei poporaloru selbatece; dara dela secolulu 15-lea înainte comitatulu Hunedorei isi recâştiga erasi o parte considerabile din vechi’a sa celebritate si gloria, sub escelent’a dinastia a Corviniloru. Cetatea Hunedorei ve spune restulu, âra istori’a v’a conservaţii faptele loru, pe care inse voi le-ati datu uitarei.
Au urmatu turburarile reformatiunei. Dumne-dieule, câta materia bogata de invetiatura nu s’ar potea culege din acei 140 de ani ai lupteloru re-ligiose. Aceia carii voru fi cititu mai de curendu numai informatiuuile date de domnulu canonicu Constantinii Papfalvi in foisidr’a acestui diariu dela Nr. 2 pana la Nr. 8, au potutu vede, ce campu largu mai stâ deschisu pentru istori’a si arclieologi’a tierei nostre in acelu singura comitatu.
Este mai bine de unu secolu, de candu unii barbati erudiţi si intielepti s’au incercatu se scdtia la lumina documente si monumente, atâtu din tier’a intrega, câtu si mai virtosu din comitatulu despre care ne este vorb’a; câţiva din ei isi castigara merite neperitorie pe acestu terenu; dara la desle-garea unora probleme atatu de mari se ceru poteri finantiali multu mai considerabili, decâtu ale unora particulari, si nu la toti le dâ man’a se’si sacrifice partea cea mai mare a venituriloru proprie, câ unu c. Jos. Kemeny sau Samuilu Kemâny, in cercetări istorice si archeologice.
Societatea istorica si archeologica, din Dev’a invita pe toti patrioţii la conlucrare, 6ra noi repe-timu aci ceea ce amu mai observatu si alta data: Acesta este unu terenu diu acelea, unde nu incapu nici rivalitati naţionali si confessionili, nici urgii de natura politica. De aceea salutamu infiin-tiarea acestei societăţi cu căldură si ii dorimu prosperare si viâtia lunga. Cu alta ocasiune vomu reproduce unu estrasu din statutele societatiei.
B.
înarmările russo-francese si Prusso-Germani’a.
Diariulu „Norddeutsche Algemeine Ztg. auto-risatulu organu alu principelui de Bismark, au publi-catu mai dilele trecute unu articolu forte remarca-
Foisior a „Observatoriului".
Episode din vieti’a episcopului Joann Popp de Lemeni.
(Prefatiune.)
A fi trecutu cineva prin trei facultati de sciintie cu progresse eminente, a fi fostu professoru de filosotia, si istoria, 13 ani parochu si protopopu in Clusiu, 10 ani canonicu si secretariu episcopescu, vicariu capitulariu, 16 ani episcopu, 12 ani a fi petrecutu in exiliu amaru, si a nu sci de unde a venitu acelu barbatu in midiuloculu romaniloru transilvani, ar semnifica mai multu decâtu indolentia, ea ar fi o despretiuire coudainnabile a vietiei, a istoriei bisericesci si naţionale. La care poporu ceva civilisatu si ajunsu la consciinti’a de sine, se mai vede o nepăsare câ acesta? Bunu ori reu, unu barbatu care avuse destinatele unui numeru de aprope 700 de mii romani 16 ani in manile sale, unu barbatu care a trecutu alaturea cu acestu poporu prin tote atrocitatile aniloru 1848—9, trebue se ocupe si elu unu loeu nu numai in istori’a bisericesca, ci si in cea naţionale, care nici câ se pote scrie cu fidelitate, fâra a respecta bio-grafi’a lui.
Unulu din barbatii de acea gravitate a fostu si episcopulu Joanu Popu de Lemeni, unulu din individii cei mai persecutaţi in dilele sale. Sunt 19 ani de candu Joanu Lemeni s’a mutatu din acesta vale a la-crimeloru. Se pote câ orbele passiuui si preocupările omenesci inca nu s’au astemperatu; dara din contimpu-ranii lui câţi au mai remasu? candu chiaru din elevii sei mai vedemu numai pre câţiva petrecendu intre noi câ nisce ospeti caletori in alta lume ? Daca se voru duce si aceia, ciue se mai lege trecutulu cu preseutulu, cine se ne lase memoriale, se conserve traditiunile gene-ratiuniloru ?
Unu coinpatriotu alu episcopului Joanu Lemeni, fostu mai mulţi ani professoru, 18 ani parochu si vicariu
in periodulu archieriei sale, apoi canonicu in Blasiu, la rogarea nostra binevoi a ne permitte, câ se scotemu dintr’unu memorialu scrisu de domni’a sa mai multe momente din vieti’a episcopului Lemeni, cu adaosu câ se le amplificamu cu alte date autentice, pe care le vomu ti adunatu si noi din anii teneretieloru până la mortea lui Lemeni. Nu va fi acesta o biografia scrisa in tota regul’a, dara asia cum va esi, după opiniunea nostra era tiinpulu câ se vedia odata lumin’a cu atâtu mai virtosu, câ fâra informatiuni de copriusulu acestora nici chiaru evenimentele fatali si in multe respecte decisive din 1848 9 nu se potu intielege.
I. Originea. Studiele.
Episcopulu Joanu Lemeni, seu după cum se scria odata, Papp de Lemeny, a fostu uascutu in comun’a Desmiru, comitatulu Clusiu in 23 Aprile 1780 din părinţi nobili. Părintele seu, totu cu numele Joanu, a fuuetio-natu câ oficialu subalternu in comitatu. Elu avuse trei fii si trei fiice. Joanu a fostu primogenitulu. Iif etate de siepte ani fu datu la scolele uormale din Clusiu, si ceva mai tardiu la Blasiu, unde eră institutori părinţii hieromonachi din ordinulu S. Basiliu, care si in acea epoca se mai afiau in stare buna. Junisiorulu Joanu Papp de Lemeny s’a intorsu era la Clusiu pentru classile humaniore, apoi totu acolo trecii prin facultatea filosofica si prin cea^ juridica; a castigatu si bursa in seminariulu asia numitu alu S. Josifu.
Din protocolele scolastice si din atestatele aflate intre acte se vede, câ Joanu Papp de Lemeni a fostu in tote elassele si in tote ramurele de sciiutia totu din cei mai eminenţi. Din acesta inpregiurare camaradii sei inventaseră o gluma dicundu’i adesea: Mei Joane, tu ai furatu mintea si dela fraţii tei. Acesta se intielegea asia, câ fraţii sei Josifu si Ladislau invetiau reu la scola. Vediendu preotimea romano-catholica. atâtu cea de miru, câtu si monaehii piaristi atâtea calitati frumdse si diligentia mare la tenerulu Joauu; ilu indemnâ la tota ocasiunea câ se intre in clerulu loru, care a re-crutatu, si mai reerutedia pana in dio'a de astadi mulţi
tineri romani din cei mai buni, intocma precum înrolase si popimea calvinesca intr’unu periodu de preste 140 de ani dintre romani asia, câ dintre familii de popi roinanesci calviniti se mai afla si până in dio’a de astadi in successiune continuata. Romanii numai luterani nu s’au facutu, din eausa câ sasii n’au cercatu nici-odata se’si inmultiesea naţionalitatea loru cu romani. Joanu Papp de Lemeni respundea inse la toti, câ elu este prea decisu a intra la facultatea theologica si a se preoţi, inse numai in ritulu greco-orientale, in care s’a naseutu, s’a baptisatu si a crescutu; si acesta adaogea elu, „o voiu face cu atâtu mai virtosu, câ tocma clerulu romanescu are cea mai mare lipsa de omeni trecuti prin mai multe ramuri de sciiutia. Numai in acelu singuru casu s’ar induplecâ se treca la clerulu romano-cajholicu, daca nu l’aru primi in celu greco-catholicu“
După absolvarea studieloru juridice, candu reuu-mitulu prof. For ti ni i a datu absolutoriulu, a intrebatu pe Lemeny, câce voq^tiune si-au alesu,elurespunse, câ preoti’a daca va fi primitu. Italianulu Fortini, unu caracteru singulariu, care venia in conflicte dese cu aristocraţii si cu călugării, replica: „Plus de te suposuissem; si te „non, nequidem Diabolum suscipient.“ — Acestu Fortini pe care credu câ acum forte puţini sunt carii Fau cu-noscutu in persona, a fostu unu italianu de principiele Josefine, pentru sciintiele sale filosofice si juridice renu-mitu, dara despre alta parte in intielesulu celu mai adeveratu unu omu, la care se pote aplica terminulu „Sonderling" din limb’a germana. Daca ar fi descrisu cineva faptele, cuventele si tota purtarea lui Fortini, ar face unu volumu de anecdote. Elu câ tilosofu tote la despretiuia, numai banii si victulu bunu nu, in care nu era ertatu se fia uitate galuscele celea de l/2 punctu, pe care elu le numea Diftongi. Din nenumeratele curiositati de ale lui Fortini vomu memora la loculu acesta numai unele, din care se va cunosce omulu intregu.
Fortini absolvandu cursulu juridicu in universitatea dela Vien’a, in tempulu imp. Măriei Theresiei a datu instrucţiune archiducelui Franciscu, care după aceea a imperatitu cu o intieleptiuue rara, iu tempurile celea
66
bilu, pe care ilu reproducemu si noi la loculu
acesta, de orece elu este chiematu a face oresi-care lumina asupra situatiunei încordate si nervose ce domnesce de presinte intre cele doue mari state nordice. Articolulu mentionatu suna asia:
„In partea vestica a fruntariei russesci s’au propusu noue fortificări se va inconjurâ adeca Kosowo cu forturi si se va preface intr’o castra intarita. Se mai dice inse, ca la calea ferata Pe-tersburg- Varsiovi’a, la Bialystock si Grodno, se pregatescu lucrări de intarire. In cercurile competente nu pote esistâ vr’o îngrijire de unu atacu alu Germaniei asupra Russiei: fâra nici unu scopu inse nu se potu incepe astfeliu de lucrări de forti-ficatiune. Celu d’antaiu motivu ar fi, a face pe poporulu ruseu se credia, câ Russi’a se teme de unu atacu alu Germaniei.	Daca va succede se
faca acdsta inpressiune nu mai este nici o greutate de a schimba acesta iritatiune in o inamicitie contra vecinului disu amenintiatoru. Daca ar fi adeveratu câ planurile russesci contra Germaniei, planuri de alu caroru propagatoru trece ministrulu de resbelu Miljutinu, voru fi amanate numai pana ce se va găti Franci’a, s’ar vedea in aceste forti-ficatiuni contra unui vecinu pacînicu pregătiri pentru o basa sigura a unui resbelu contra Germaniei. Napoleon I, după cum se scie, a disu câ Europ’a in intervalu de 50 de ani va deveni sdu republicana, sdu casacdsca. Aceşti 50 ani fireşte câ au trecutu, au trecutu si 60, inse totuşi este batatoru la ochi, câ unu cunoscetoru câ Napoleon I privia pe Francesi si Russi câ singurele popdra cuceritdre, ne-multiumite cu tierile loru, si cari aspira la domm’a universala. Acesta nici nu este fâra o basa orecare, după cum ne arata istori’a. Nici Franci’a nici Russi’a n’au fostu vr’odata amenintiate de Germani’a; Russi’a a fostu atacata de Poloni’a si Svedi’a, cari astadi nu o mai potu face, br’ Franci’a in resbelele cu Germani’a n’au fostu nici odata partea atacata. înarmările colosale ale am-beloru state, cari apasa asupra celeilalte Europe nu potu fi considerate deci, decâtu pe bas’a unei politice agressive."
„Nord. Allg. Ztg.“ primi după aceea urma-toriulu articolu, venitu precum se dice, din o parte „demna de respectatu", câ intempinare la cele de mai susu:
„InNr. 90 alu foiei d-vbstrâ se coprinde unu articolu de fondu, care din presupunerea, câ guber-nulu. russescu are intentiune se fortifice Kowno, ajunge la conclusiunea, câ prin acesta se pune basa la unu resbelu agressivu in contra Germaniei. Noi nu tînemu acdsta conclusiune de justa. Cu acelasiu dreptu s’ar fi potutu conchide si din fortificarea orasieloru Konigsberg si Posen câ Prussi’a are in-tentiuni agressive in contra Russiei, intru ceea ce de siguru n’ar fi avutu dreptu. Fortificarea gra-nitieloru este o institutiune, care o face ori ce stătu, care n’are granitie întărite de la natura, sdu deca ’i lipsescu ici-colea, pentru a isi asigurâ esis tenti’a contra schimbariloru viitoriului. De aceea acelu stătu nu trebue se aiba o politica anumita contra vecinului seu. Russi’a înainte de 1812 n’a fostu, in decursu de o jumetate de secolu si mai bine in positiune de a se teme de unu pasu ostilu din partea Prussiei; cu tbte acestea in anulu 1812 s’a facutu o invasiune mare, cum n’ar fi crediutu
mai vifoiose. Acestu imperatu in a. 1817 visitandu tierile coronei sale, in lun’a lui Augustu catra cap.tu mai multe dile a petreeutu in Clusiu, luandu cuartiru in palatulu gubernatorelui Georgiu conte Banfi. Imper. sciea câ si Fortiui lui se afla aici, si vediendu câ nu se presenta, si-a descoperitu cugetulu câ voiesce se’lu vedia; dara gubernatorele i respunse: „La mandatulu Majestatiei Vostre nu va veni, dara ilu voiu chiamâ la mine, si Majestatea ta vei intra in tempulu candu eu voiu conversa cu densulu. Asia s’a si intemplatu, câ-ci Fortini se purta cu multa reverentia câtra Banfi; candu observa inse câ Imperatulu vine, se scola si dice: „Tu Banfi, „quare me decepisti? An tu nescis, quod ego „non amem istum caesarem V Nam iile comedit meos „aureos cum suis schaedis bancalibus,*) si cu acesta la-sandu’i s’a si departatu. Fortini adeca se iritase forte pentru bancrut’a si valvarea finantiale din 1811, de prin care a suferitu mare dauna, avendu procesu cu famili’a armena Gyertyânti.
Gubernatorulu G. Bânffy invita mai desu pe pro-fessorulu Fortini la prandiu, cu acea ocasiune ospeti magnaţi si consiliari guberniali aveau passiune se faca cu elu glume grose si se dispute despre lucruri, asupra carora Fortjni cugeta pdte câ nimeni in Ardealu; si tiindu-câ ceia nu’lu laşa iu pace, elu sculandu-se dela mesa se departâ dictmdu lui Bânffy: „Alegeţi ospetii mai bine, nu invita si magari la raes’a ta.“ La studenţi infruntâ in terminii cei mai tari „mojici’a secuiesca,
*) Pe romanesce: Mei Bânffy! Pentru ce m’ai insielatu? Au nu scii tu, câ eu nu iubescu pe acestu imperatu, câ-ci mi-a mancatu galbinii mei cu biletele sale de bance? . .
___ OB SE RVATORIULU.________________
nimeni cu 20 sau 10 ani mai inainte. Daca ar fi fostu Kowno atunci unu locu fortificatu, Napoleon I n’ar fi tînutu acolo revist’a istorica a armatei, si pdte câ n’ar fi potutu face nici campani’a in casulu acela. Câ continuarea resbelului până la Moscw’a a fostu prim’a lovire a caderei imperiului napoleonicu este unu ce neinsemnatu pentru espu-nerea nostra. Voimu se probamu numai, câ din fortificarea fruntarieloru nu resulta o tendentia ostila in contra veciniloru, ci numai trebuinti’a obiectiva de a garantâ siguranti’a propria prin mijloce proprii. Suntemu cu totulu pentru articolulu din Nr. 90, câ adeca nici Russi’a nici Franci’a nu au motivu de a se teme de unu resbelu agressivu alu Germaniei. Nu suntemu inse de părere câ lipsindu acdsta temere ar potea dâ Russiei motivu de a isi lasâ fruntarile deschise. Din punctu de vedere politicii sunt possibile mai multe combi-natiuni, conformu carora intarirea liniei Niemen ar potea fi de însemnătate pentru Russi’a, fâra câ ea se cugete la unu atacu alu Germaniei, sdu contra Germaniei. Daca ar fi fostu intarita fruntari’a vestica a Russiei la anulu 1831, insurectiunea din Varsiovi’a de si ar fi eruptu, totuşi n’ar fi avutu sperantie si planuri mai întinse. Noi speramu, câ si intre Austri’a si Russi’a nu se va turburâ pacea. Daca inse in contra vointiei ambeloru guberne, totuşi s’ar nasce unu conflictu, fia din caus’a afaceriloru orientale, fia din alta causa, n’ar fi dre atitudinea poporatiunei polone, ce locuesce sub sceptrulu russescu, pendinte de insemnatatea si de positiunea fortificatorie, a armatei russe din Poloni’a si Lit-vani’a? Se potu ivi si alte conflicte din caus’a nestatorniciei institutiuuiloru lumesci, cari necessitesa fortificarea orasiului Kowno, fâra câ se se presupună ruperea amiciţiei de atatia ani dintre ea si Germani’a. In totu casulu credemu câ ori-ce stătu are dreptu de a isi intari fruntariele sale asia, câ se fia in stare a se aperâ singuru; potemu deci dice: „liane veniam damus petimusque vicissim".
Din Moldov’a.
— Jasi, 12/24 Februariu 1880.
(Urmare si fine din Nr. 16.)
Câtu ar fi fruntasiulu de fruntasiu, ba chiar’ primariu se fia, candu saluta pe unu individu de-scrisu mai susu, sdu pe unu boieriu, elu nu cutesa se salute altfeliu, decâtu: „sa ruta mu man’a coco ne!" câ-ci la din contra va fi tratatu cum nu s’a asteptatu. — Apoi mai au cutesanti’a mulţi din ciocoi se dica: „tieranulu la noi e lenesiu! O! nu ve faceţi pecate, prin inculparea acdsta, mai mari decâtu acele care le comiteti storcendu’i sudorea, inpedecandu’lu de a’si lucrâ si elu campulu, câ se aiba nutrementulu pentru elu si famili’a lui; oprindu’i si din dreptulu seu pentru munca etc.
Dreptulu pentru munca! pare câ audu escla-mandu pe mulţi :	Dar’! dreptulu pentru munca;
pentru-câ se intempla de vine câte unu nefericitu la câte unu boieriu; — respectu esceptiunei! — si se oferă la lucru in modulu urmatoriu; dar’ sei ascultamu cum se invoiescu.
Tieranulu: „Cocone ! fiindu-câ eu septeman’a asta sum liberu, vreu se’ti lucresu, daca ai lipsa la campu, seu la ori ce vei avea lipsa. “
brutalitatea coconasiloru, servi lismiriu romanescu." Pe Leineni ilu iubia, câ-ci era scutitu de tote trei vitiele.
In acelea timpuri a caletori din Transilvani’a la Vien’a si a petrece acolo, se considera de unu mare curagiu, de meritu si distinctiune. O caletoria de acelea plina de pericole prin pustele Ungariei, dura de comunu 18 până in 20 de dile.
J. Lemeni, dupa-ce a absolvim cursulu juridicu in a. 1800 a mersu si-elu la Vien’a cu oculistulu re-numitu dr. Molnaru, care locuiâin Sibiiu. Pe acelu tempu erâ in Vien’a consiliariulu de curte Josifu Mehesi, unulu dintre cei cinci fii ai protopopului Theodoru Mehesi dela Clusiu-Manasturu, carii câ adeverati naţionalişti romani toti au purtatu si oficie alese in stătu; câ-ci pe langa susu-numitulu Josifu, Avramua fostu canonicu, Te odor u asessoru la judiciulu montanu in Zlatn’a, — Petru, majoru in regim. II. romanu dela Nasaudu, Ladislau spanu cameraticu in Câmpeni. Acesta a fostu socrulu fericitului Lad. Vajda. — Ajunge atâta, câ consiliariulu Mehesi cu ocasiunea candu a fostu J. Lemeni in Vien’a in totu modulu l’a svatuitu se remana acolo la cancelari’a aulica, facendu’i celea mai fericite prospecte; Lemeni inse ’ia datu urmatoriulu respunsu: „Sciu câ me vei judecâ de fanaticu, dara cu acesta dauna totuşi mi iau voia a ve descoperi, câ eu daca nu voiu fi preotu, inviati’a mea nu mi-am ajunsu scopulu." Atunci consiliariulu ’ia disu: „Standu lucrulu asia, nu numai câ nu te judecu de fanaticu, dara din contra, iti laudu resolutiunea."
(Va urmi.)
Boieriulu: „Bine! te primescu sub condi-tiunile cutare seu cutare etc."
Tieranulu se pune la munca. Sambata ser’a seu Dumineca vine la boieriu si după ce a asteptatu cu capulu descoperitu in ograda, si câte l/2 de di, ilu roga se’lu socotesca si se’i platesca dreptulu seu, fiindu-câ vrea se se duca acasa. Ce face boieriulu ? Se mira! se rainunesa! cum de vrea tieranulu se’lu parasesca, candu boieriulu mai are inca multu de lucru! Tieranulu ii respunde: „Co-cdne! eu m’am angajatu numai până astadi, fiindu-câ cu atâtea dile nu eram datoriu la nimeni. De mane inse trebue se ’mi lucresu mie, si astfelu eu nu pociu remanea la lucru d-tale până vei isprăvi, pentru-câ dta poţi se dici până la tomna totu asia, câ inca nu ai ispravitu; apoi eu dieu nu m’am legatu până vei isprăvi dta totu lucru. “ Boieriulu insa ilu silesce, antaiu cu binisiorulu, apoi mai aspru, după aceea cu amerintiari, si daca tieranulu e „natangu", atunci boieriulu ilu dâ scurtu si simplu pe porta afara cu observatiunea: „Se nu te mai vedu pe mosii’a mea!“ Daca bietulu tie-ranu se îndupleca a mai lucrâ inca o septemana cu conditiunea espressa: numai până sambat’a viitdre! apoi patiesce si atunci totu ceea ce s’a disu mai susu. In acestu chipu s’a intemplatu de au lucratu tieranii la boieriu si câte o luna, fâra se’si primdsca plat’a loru drdpta.
Se inputa tieranului câ e perfidu. Perfidu ! Dar’ cum se pote pretinde dela unu omu care pururea a fostu nedreptatitu, câ se mai aiba incredere in cineva, seu se nu caute si elu se insiele pe cine pote ? Am vediutu si eu exemple de insie-latiuni, care me doru si pe mine, dara mi-le pociu esplicâ bine, după ce sciu si cunoscu din espe-rienti’a unei vieţi întregi, câ in Moldov’a gangren’a (luparea) minciunei au strabatutu prin tote classele, in câtu necum tieranii, dara nici popii loru, ei intre ei, nu au cea mai mica incredere. Apuca unulu dela altulu câ lupii. Dar’ pe langa tote acestea, elu e gata a’si dâ bucatur’a dela gura aceluia pe care’lu vede in lipsa. Tieranulu nostru intr’adeveru, s’ar’ potd numi o enigma; pentru-câ s’are dintr’o estremitate intr’alt’a. Elu este perfidu, neincredietoriu, lacomu până la stricatiune si risipa, candu pune man’a pe lucrurile altuia; si din contra: elu este bunu, induplecatu, crede prea usioru; adese-ori gata de a’si dâ ce are mai bunu la casa, primitoriu de ospeti. Elu possede multe calitati, pe care nu le mai afli la alte popdra.
Dar’ daca are defectele aratate si altele mai mari, cine e de vina, decâtu inpilatorii lui ? Cine alţii, decâtu aceia cari cauta numai se profite din suddrea lui si totu atunci, candu „tieranulu este mai reu sug rum atu de nevoi ?“
Este prea adeveratu ce a scrisu „Romanulu", câ munc’a tieranului se 'speculdza prin jidani si de câtra jidani. Pare câ zace unu blastemu pe acesta biata tiara, câ se nu se pota face nimica fara amesteculu jidaniloru. Proprietarii si arendaşii vedu si simtu reulu ce provine dela jidani, si cu tote aceste nu se potu desbarâ de ei. Jidanii in-siala pe proprietari adese-ori cu sutele de galbini, si totu se servescu mai departe de aceiaşi insie-latori. Si daca le observi (cliiaru eu ara facutu observatiuni):	„pentru ce nu se desbara de unu
asemenea insielatoriu, câ-ci acela pdte se’lu insiele din nou?“ boieriulu respunde: „La o economia mare nu se pdte se nu si pagubimu". Ei bine!" dar’ candu se intempla de gâscele tieranului trecu preste brazd’a imasiului boierescu — nu in tiarina, pentruce, seu le închide si nu le dâ până tieranulu se obliga a’lu despăgubi — de si nu au facutu nici o paguba, prin dile de lucru, sdu le inpusca fbra mila ?
Jidanulu este angajatu de boeriu, se prindă in mreje’a sa pe câtu va pote mai mulţi tierani, dandu-le rachiu, pe care apoi trebue se’lu platdsca cu munca. Apoi cum pdte pretinde boieriulu dela tieranu, câ se bea rachiu câtu de multu, câ se ’i fia datoriu cu munca, si totuşi tieranulu se nu se imbete ?
De candu s’au inproprietaritu tieranii, in multe sate au remasu fâra boi, seu in casulu celu mai bunu, din 4 boi au remasu cu doui. Si acdsta din mai multe cause. Pe unii, chiaru daca boieriulu a fostu omulu lui D-dieu, i’au ajunsu atâtea nenorociri si li-au storsu o mulţime de plaţi ce a fostu siliţi se faca, pana au saracitu. La alte moşii proprietarii au cugetatu in sine: „Asteptati voi tioparlani, v’ati inproprietaritu pe pamentulu meu, dar’ ve voiu aduce eu la sapa de lemnu, in câtu ati dori se fiţi clacasi din nou ! “ Acei proprietari apoi au pusu tote petrile in misfeare, până ce si-au inplinitu dorinti’a. Apoi orbi câ aceia, nu vedu ei, câ daca au ruinatu pe tierani, urraedia si rui-
narea loru propria; pentru-ca cine va lucra pamen-tulu candu tieranulu muncitoriu nu mai are potere*) ? După acestea calamitati apoi uşurării jidani si-au facutu si ei datori’a pentru a seraci pe tieranu.
Midiulocele cele mai infernale care au con-tribuitu mai multu la minarea si nenorocirile tie-raniloru sunt urmatorele: Am vediutu la unu satu tierani, cari neavendu ce manca s’au dusu la aren-dasiu se cumpere papusioiu pe munca; — câ-ci bani nu aveau. Yechilulu (provisorulu) merge la magazia (hambariu, granariu) se le dea. Inse pa-pusioiulu era mucedu, inca si lipite grauntiele unele de altele. Tieranulu se cumpere bucate incinse, pe care nici rîmatorii nu le-ar manca cu plăcere. Yechilulu inchidea granariulu cu cuvintele : „cui ii place, bine, cui nu, se esa afara !“
Dar fomea, inamiculu celu mai teribilu, silea pe tieranu se rausce in merulu celu amaru. Cocone Petrache! dar’ cum daţi dimerli’a (ferdel’a)? „Diece lei si jumătate vechi.“ — „Saraculu de mine! Dar’ mai josu nu se pote, câ-ci vedi cum sunt de stricaţi?" „Nici o par’a!" Ce se faca bietulu flamendu ? Cumpără că nu ave in catrau. Si ce credeţi, cu ce pretiu platea tieranulu ? Muncea la machin’a de treieratu cu mancarea lui, si i se socotea diu’a cu unu leu si optu parale. Adecă: tieranulu trebuiea se lucredie aprope 9 dile, câ se platesca o dimerlia seu 10 ocale de grauntie mucede. Se nasce acuma întrebarea: ore i ajungea tieranului dimerli’a acesta pentru hran’a lui singuru, pana o platea cu munca ? Dar’ famili’a lui ce manca, cu ce traiâ ? — Dara pe lauga acestu nu-trementu precum Para descrisu, cum erau tratati lucratorii dela machina ? Au fostu pumrea des-merdati cu biciulu si cu alte midiuloce.**)
Crudimea proprietariloru si a arendasiloru atăta e de cumplita, in cătu semana forte mulţi din ei cu plantatorii de bumbacu, de zaharu si altele din Americ’a, unde inse atrocitatile loru au trebuitu se incete in urm’a resboiului de 4 ani.
Eata unele esemple:
Este a se face sau a se repara unu iazu (troianu), dara e tomna seu prima vâra rece, seu si chiaru ema mai moderata, insa totu destulu de rece, câ se inghiatie ap a.	Se scotu tieranii la
lucru, unii cara pamentu pentru inpluturi, era alţii trebue se intre in apa până in brâu, adese ori si mai afundu, si trebue se lucreze in apa până s6r’a! — Este unu lacu cu pesci. Vine unu jidanu se cumpere pescele; sdu este chiaru arendasiulu iazului cu pesci. Scote tierani la pescuitu (se in-tielege daţi de proprietariu seu de arendasiulu moşiei). De e caldu, de e frigu, tieranulu e silitu se intre in apa candu cere trebuinti’a. Apoi mai pretinde cineva tieranu sanatosu; mai dica cineva câ e lenesiu ! — Am trecutu Putn’a primaver’a, candu undele sale erau turbate de ap’a ometului topitu, si pe la margini erau sloi inghiatiati din noptea precedenta. Unu bietu tieranu a trebuitu se merga prin apa pana sub-siuori înaintea diligentiei, câ se arete vadulu. Eu m’am ingrozitu si am refusatu a remanea in diligentia, ci mi-a trimisu conductorulu unu surugiu cu unu calu liberu. Am trecutu calare prin apa cu piciorele ridicate pe spetele calului, si totuşi mi s’au udatu piciorele. Voiu continuâ.
___ Fi lip eseu.
Din Comitataln Severinului.
(In caus’a fonduriloru.)
— Bozoviciu, 21 Febr. n. Scirile de prin regiunile nostre de aicea sunt asia de rari, in câtu mai câ s’ar potea compara cu acelea, cari vinu din tempu in tempu, despre descoperiri făcute in regiunile Africei. Dara ce ne - aru si ajuta acelea, de orece ore-cari întreprinderi in interessulu nostru nationalu, se paralisedia si se nimicescu directe.
Asia s’au intemplatu cu scol’a nostra confessionala superiora, dejâ incetata, si asia si cu fondulu nostru granitiarescu.
Câ inse incordarile nostre in aceste cestiuni in-portante se nu remana numai intre noi, ci se fia cu-
*) Curatu asia făcură si in Transilvania, mai făcu si astadi mulţi proprietari orbiţi de D-dieu, cu scopu câ dupace voru sărăci pe tierani, se le cumpere densii locurile. Urmarea in cele mai multe caşuri este, câ dintru odata cu tieranii saracescu si ei, până ce li se punu moşiile la toba, pe care apoi le cumpără jidovii, capitaliştii din Austri’a si Prussi’a, carii le iau si fetele, si bancele străine. Vedi pe tiacare di in Monitorulu of. dela B.-Pest’a. Dara in Transilvani’a orbi’a boieresca se pote esplicâ la o suta de caşuri din optudieci, si din ura naţionala.	Not’a Red.
**) Aci differimu. In Transilvani’a tieranulu este maltratatu reu prin tragere in judecata, candu la sub-prefectu, candu la tribunale, cu vina fora vina, dara biciu si palma nu mai capata, câ-ci chiaru si unu .grafu ori baronu ar risca se si-o ia inderaptu dela tieranu, scuturata si indesata. Li s’au intemplatu si la unele cocone, câ se ia dela bucătărese palma pentru palma.
Red.
__________O BSERVATOR IU L U.________________________
noscute si de celalaltu publicu romanu, imi permitu a ve aduce mai pre largu urmatoriele la cunoscintia.
Cu vreo câţiva ani înaintea delaturarei sistemului, la initiativ’a câtoruva barbati s’aufacutu paşii necessari, pentru infiintiarea unei scole superiore aicea, pe spessele nostre; dara încercările de atunci, câ si altele poste-riore, au remasu fora nici-unu resultatu. Se parea câ si cura poternicii dilei s’aru camu teme, câ romanii au se sorba cultur’a cu lingura mare, si le voru turbura ap’a.
Vediendu câ pre acesta cale nimicu nu se pote castigâ, si venindu granitiarii noştri in posessiunea fondului granitiarescu, s’au deschisu aicea cu conces-siunea autoritatiloru confessionale o scola confessionala superiora cu privire la §. 6 alu prea înaltului rescriptu regescu din 9 Juniu 1872, care in traductiune suna:
„Fondulu granitiarescu pentru educa-tiune si cultura, apoi fondulu granitiarescu generalu, trebue se se inpartia in propor-tiunea sufleteloru conscrise, intre comunele singuratice, cu acea restrictiune, câ atingerea capitalului numai cu permissiunea mini steri ului reg. ung. se pote face."
„Cu venitele dispune comuu’a, in marginile legei, inse numai spre scopuri de educatiune, humanitarie si de economia po-p ii 1 a r i a. “
Inse observandu gubernatorii noştri, câ interessele fondului se intrebuintiadia spre scopuri confessionali, nu numai câ s’au opritu acesta, ci se dispusese si replatirea sumeloru dejâ spessate spre susţinerea acestei scole.
După ce acesta scola nu a fostu recunoscuta câ institutu de cultura, tote protestările, tote rugarile nostre până la cele mai inalte locuri, n’au ajutatu nimicu, fondulu s’au declaratu de fondu politicu; dara nici atâtu n’au ajunsu. Ingamfatulu Csorba Akos, care pre atuncea porta agendele vicecomitelui, au mai adaosu, câ noi suntemu posessorii fondului, era elu e porunci-toriu preste acesta.
Sub aceste inpregiurari scol’a nostra a trebuitu se incete, si ne aflarnu intr’o stare care ne duce spre selbatacire.
De abea vediura contrarii încetarea scolei nostre, se si puseră pre piciore, a’si infiintiâ o scola după placulu loru; au si conchiamatu o conferenţia, asistandu la aceea intre alţii mai mulţi invetiatori si unii preoţi, cari toti, afdra de unulu, au trambitiatu după voi’a conducatoriloru siedintiei.
Ce resultatu va avea cererea acestei conferentie, nu se scie, dara sperantia este, câ prin îngrijirea altora, caus’a nostra şcolara se va deslegâ multu mai favo-rabilu, decâtu cum s’au proiectatu.
Trecându la cestiunea fondului nostru granitiarescu, trebue se reeunosca ori-si cine, câ banii au potere atractiva.
Acesta au fostu caus’a, de fugitulu vicecomite Pausz cu ai sei, voiau se-si aroge pre fondulu nostru mai multu dreptu, decâtu posessorii lui.
Averea fundationala, după ce prin prefacere in bani gafa, au perdutu sute si mii de floreni, s’au in-partitu intre singuratecele comune.
Descoperinduse inse, câ fondulu pre la comune se administra forte reu, câ s’au datu inprumute, de a caroru replatire nici vorba nu mai pote fi, câ pre la unele comune chiaru si capitalulu s’au atacatu, — si alte cause, — representanti’a comitatului a cautatu unu modu, spre o manipulare mai corecta, pre de o parte de a feri fondulu de ori-cari perderi, era pre de alta parte, a intemeiâ mijloce mai corespundiatore, spre scopuri de cultura si umanitate.
Deci s’a incercatu a se aduna capitalulu sub administrare centrala, in modu cum se administredia alte fundatiuni.
Atâtu au trebuitu: gubernatorii comitatului — pote câ voindu se aibe bani in abundantia la dispositiunea loru, au intrigatu, câ se traga manipularea baniloru sub man’a loru; era representanti’a comitatului, miro-sindu scopulu loru egoisticu, a decisu, câ averea aceea se fia administrata prin inşii proprietarii ei; mai la urma fondulu au remasu si mai departe, in administrare la comune, caroru li s’a interdisu aspru, câ venitulu fondului nicidecum se nu cutedie a’lu dâ spre scopuri confessionale.
In urm’a urmeloru s’au licuidatu starea fondului, prin o comissiune anume alesa; s’au constatatu manipularea defectuosa, au primitu asupra’si, a introduce o administrare mai buna, a asigura fondulu de ori-ce perderi; inse nimicu nu s’au facutu. asigurarea inpru-muteloru si incassarea capitaleloru dela debitori nesiguri pre cale judeeatoresca n u s’au efectuitu; ba stâmu inca mai reu decâtu înainte; chiaru si obligaţiunile despre capitalele inprumutate, nu se atia la comune, si nici nu se scie unde sunt.
Prin descoperirea defraudariloru in comitatulu nostru se vede pre deplinu intentiunea reutatiosa a fost.iloru administratori, in ale caroru mani eră se cadia administrarea fondului nostru. Pentru-ca macaru pre viitoriu se fimu scutiti de ori-cari pericole, ar fi de celu mai mare folosu. deca fundatiunea acesta grani-tiaresca, s’ar pune sub uemijlocifa privighiare a repre-sentantiei pentru administrarea paduriloru — a caroru valore se urca la milione de floreni — infiintiandu-se pre langa comitetulu administrativu unu „Exacto-ratu", cu missiunea de a controtrolâ administrarea fondului, a introduce o comptabilitate uniforma si mai corespundiatore, si prin aceea a pune capetu ori caroru abusuri.
Unu Almajanu.
— Not'a Redactiunei. Noi deteramu locu cu tota plăcerea la acestea informatiuui venite din acea j regiune prea puginu cunoscuta romaniloru, din causa câ si acesta arunca oresicare lumina asupra desolateloru ei inpregiurari; asiguramu inse pe dnulu corespondente, '
________________________________________________________67
câ se cere neasemenatu mai multa lumina, informatiuni multu mai ample, basate pe acte publice, care si existu si se potu castigâ. Nu potemu fi nicidecum de parerea dlui corespondente, câ descoperirile pe calea publicitatiei nu aru fi folositu locuitoriloru. Ori-câtu se fia de cer-bicosu unu despotismu, si ori-câtu se se arate de cura-giosu, experienti’a diurna ne spune, câ de lumina totu se teme. In casulu de fagia inse mai vine si întrebarea, câ ore la regularea, sau mai exactu, laresipirea fonduriloru granitiarie din acelu comitatu, nu voru fi portatu vina grea chiaru si proprietarii loru. Noue ni se spune de acolo din locu, câ cei mai culpabili in casulu acesta sunt chiaru romanii.
Monarchulu, totuodata câ beliduce supremu, ce potea se faca mai bine, mai intieleptiesce si mai pa-rintesce, decâtu se le comande cum le-a comandatu: Nu ve risipiţi pe nimicuri frumosele fonduri adunate pre câtu timpu ati fostu soldaţi granitiari; educaţi u n e a si cu 11ur’a v6stra se ve fia scopulu vostru supremu. De fonduri se nu ve atingeţi; intrebuintiati numai interessele etc.
Monarchulu inse făcuse si mai multu; prin co-mand’a generala c. r. invitâ pe ordinariatulu din Caran-sebesiu, câ (inainte de a cade graniti’a sub ministeriulu ungurescu) se ingrijesca pentru unu regulamentu sco-lasticu si se’lu inaintedie câ proiectu prin aceeaşi comanda spre confirmare prea înalta. Cautati respunsulu in arehivulu episcopescu dela Caransebesiu, câ’lu veţi afla. Se di ce, câ ordinariatulu a denegatu comandei generale competenti’a de a se mai amestecâ in afacerile acelei poporatiuni, dupace ea erâ destinata a se dâ sub administratiunea civile, era de alta parte informă pe scaunulu mitropolitanu dela Sibiiu. Au trecutu mai mhlte luni si comand’a generale vediendu câ clerulu nu voiesce se dea nici-unu respunsu, a compusu ea insasi prin omenii sei unu regulamentu, pe care l’a si introdusu in modu provisoriu, era candu cu transposi-tiunea acteloru la ministeriulu ungurescu, a trecutu si acelu regulamentu in manile lui, spre cea mai mare bucuria a dlui Trefort, care nu a perdutu timpulu, ci l’a supusu la dieta câ se’lu prefaca in lege. Pe acesta cale scolele din fostulu regimentu fusera declarate de comunali, neconfessionali, era candu totuşi unu pro-topopu esi la o comuna se alega invetiatoriu, subpre-fectulu primi porunca se’lu arunce in arestu inpreuna cu candidaţii sei.
Ce au disu atunci proprietarii fonduriloru? De-claratau ei cu taria si perseverantia, câ voru scole confessionali, sau incai naţionali romanesci, in mulţimea comuneloru curatu romanesci ? Si ce paşi voru fi mai facutu ordinariatele ? Respunsu pote câ veţi aflâ la tote acestea in arehivulu dela Caransebesiu si in celu dela Sibiiu, anume intre anii 1872 si 1875. Se nu se fia facutu scole confessionali, daca nu ar fi voitu poporatiunea, dara incai se se fia asecuratu perfectu fondurile, care după informatiunile mai dincoce nu sunt numai 250 mii, ci trecu la 400.000 fl., = 1 milionu de franci.
Scoteti actele la lumina; alergaţi in ruptulu capului, precum alerga serbii, croaţii, cum au alergatu Nasau-denii si Orlatianii, de si aceşti din urma inca au comissu erori grose mai la inceputu, sub absolutismu, din care causa au perdutu munţii, si acuma se uita cu jale, cum ii dau alţii in arenda.
Corespondentie particularie ale „Observatorinlni".
—	(Estrasu din corespondinti’a dela Piscoltu in Ungari’a.) Dn. corespondente arata, câ trecimdu dsa câ comerciante prin comitatulu Sabolciu si ajungdndu in comun’a Er-Keniz, unde se afla paro-chia gr.-catholica, a descalecatu pentru dejunu; era cu acea ocasiune audi pe poporeni vaierandu-se, câ paro-chulu loru ar fi datu veniturile acelei parochii la altulu in arenda, pe langa contractu inehiaietu in tdta regul’a, din care causa comun’a bisericesca, pe langa ce sufere greu din punctu de vedere materiale, apoi le este si rusîne câ sunt tractati câ ori-ce obiecte de arenda; deci omenii adunaţi se consultau, cum ar potea se scape de acea batjocura si inpilare.
—	Ar fi fostu prea bine, daca dn. corespondente ar fi aflatu celu puginu dat’a timpului de candu se va fi inehiaietu acelu contractu curiosu. Noue nu ne intra in capu o istoria câ acesta; dara nu ne prea miramu, câ-ci in dilele nostre se intempla si in Ungari’a o mulţime de „minuni", mari si mici. Seiamu până acuma, câ de ex. inainte de a scapâ bulgarii de immediat’a jurisdictiune a patriarchului Anadoliei, tote episcopiile din Bulgari’a s’au datu in arenda totu numai la călugări reeomendati de pasi’a respectivu si anume de gubernatorii vilaeteloru (Vilaiete-provincii).
Nu ne indoimu nici-unu minutu, câ ordinariatulu respectivu va scote la lumina casulu acesta, daca nu prin protopopu, prin altu cineva.
Sciri diverse.
— (Necrologu.) Sofia Pascu cu fiicele ei Livi’a maritata Beciueaga si Valeri’a, precum si Joanu Becineaga, advocatu in Versietiu, cu ânim’a sfasiata de dorere anuntia mortea multu-iubitului loru sociu, respective părinte si socru Filipu Pascu,
advocatu, carele in urmarea unui morbu indelungatu iu 6 Martiu 1880 st. n. la 7 ore demiueti’a in alu 59 anu alu etatei sale au adormitu in Domnulu!
Remasitiele pamentesci s’au inmorraentatu in cimiteriulu gr.-or. din locu, in 7 Martiu st. n. la 4 ore după amiddiedi.
Versietiu in 6 Martiu 1880 st. n.
Fie’i tierin’a usiora si memori’a eterna!
68; ___________________________________________________
—	(Invitare). Subscrisului comitetu are onore a invita prin acesta pe onoratulu publicu romanu din Sibiiu si giuru la Petrecerea cu dan tiu, ce se va dâ in sal’a dela „Imperatulu romanu" in ser’a de 13 Martiu st. n. 1880.
Venitulu eventualii este destinatu in parti egale pentru fondulu „Reuniunei romane" de cantari din Sibiiu si pentru ajutorarea inundatiloru.
Bilete de intrare a 1 fl. de persona se voru află in dilele de 11 si 12 Martiu dela 3—4 ore p. m. iu localului „Asociatiunei transilvane", strad’a Cisnadiei Nr. 7 si ser’a la cassa, precum si la cassariulu Reuniunei romane de cantari dlu Romulu Petri cu.
NB. Totu acolo se voru distribui si biletele pentru loge cu pretiulu de 3 fl. 50 cr. pentru logea mare, si 2 fl. pentru logea mica. Inceputulu la 8
ore ser’a.
Comitetulu arangeatoru.
—	(Baiu fi lan tropi cu.) In 13 Martiu a. c. se va dâ in Blasiu unu baiu filantropicu in sal’a „Otelului naţionale" in folosulu fondului pentru ajutorarea studen-tiloru lipsiţi in casu de morbu. Pretiulu intrarei pentru persona 1 fl. v. a., pentru familia 2 fl.
Oferte marinimose se primescu cu multiamita si se voru cuitâ pre calea publicitatiei.
Blasiu, 3 Martiu 1880.
Pentru comitetulu arangeatoriu:
Georgiu Vlassa. Georgiu Munteanu.
—	(Baiu) in 6 Martiu, st. n. se va arangea unu baiu in sal’a gimnasiala din Bradu. Venitulu e destinatu pentru fondulu bibliotecei gimnasiului rom. gr.-or. din Bradu. Entree: de familia 2 fl., de persona 1 fl. Ofertele atatu in bani câtu si in cârti sunt a se tramite la dnulu Constantinu Costinu prof. gimn. si la tempulu seu se voru publica.
Bradu, in 20 Februariu 1880.
Comitetulu arangeatoriu.
Corpulu didacticu.
—	(Reuniunea romana de cantari si mu-
sica din Oraviti’a) va dâ in 14/2 Martiu a. c. in otelulu „Coron’a" unu baiu mascatu inpreunatu cu pro-ductiunea corului vocalu a urmatoreloru piese comice-umoristice:	I. Botezulu, cuartetu comicu, cantatu sub
conductulu masceloru. II. Cisl’a seu adunarea betrani-loru. Satira, cuartetu si solo umoristicu. Eminentulu compositoriu romanu dl. C. G. Porumbescu a avutu amabilitatea a concede reuniunii reproducerea acestei piese esceleute.
—	(Morte causata prin bucuria.) Consi-liariulu minist. din B.-Pest’a d. Mârffy, au avutu ainregistrâ in septeman’a trecuta mai multe intemplari inbucuratore. Ministrulu in considerarea meriteloru sale i facil o gra-tificatiune de 1000 fl.; mai de parte fu inaintatu la rangulu de primu cousiliariu ministerialu si in fine fu decdratu cu ordinulu leopoldinu. Din incidentulu acesta inbucuratoriu d. Marffy dete o serata in locuinti’a sa propria la care participară mai mulţi amici intimi ai familiei sale. Ospetii se aflau la cina in cea mai vesela dispositiune. In momentulu candu domnulu casei se ridicâ pentru de a tînea primulu toastu, soci’a sa dete uuu tîpetu si palida câ mortea recadiu in fotoliulu seu. Ospetii se sculara indata dela locurile loru, săriră la densa, dar’ ea nu mai potii respunde la nici una din intrebarile ce i se faceau, pentru câ era — morta. In urm’a marei bucurie pe care o iucercase, âniin’a ei i se fransese. Si bucuri’a pote deci fi periculosa.
—	(Distincţiune.) A. S. R. principele Carolu au bine-voitua acorda medali’a Bene merenti class’a I urmatoreloru persone:
D-lui C. Bozia nu, unulu dintre primii fundatori ai facultatiei de dreptu din Bucuresci si pentru meritele sale scientifice-juridice; d-lui N. Cretiulescu, unulu dintre primii prof. ai scolei de medicina si pentru operile sale scientifice-medicale; d-lui C. E s a r c u pentru operele sale literarie si istorice; d-lui V. M a n i u pentru operile sale istorice si filosofice; d-lui J. N. Sîoimescu pentru scrierile sale dramatice.
—	(Pensionarea d. A. T. Lauri an u.) In siedinti’a din 19 Februariu st. n. a camerei deputatiloru din Bucuresci s’au primitu proiectulu de lege, prin care se acorda d-lui A. T. Laurianu o pensiune de 250 1. n. pe luna pe langa pensiunea lunara de 493 lei 93 bani, ce are deja. Acesta pensiune este transmissibila sociei sale pâua la morte si fiicei sale pana la maritisiu.
—	(O esplosiune de dinamitu in renu-mit’a mo na ştire din Cbievu.) Deja de mai multe luni, i se scrie diariului „Vossische Zeitung", nihilistii tramitu pe la tote monastirile mai bogate din Russi’a provocări anonime amenintiatore, câ se dea sume mari
OBSERVATORIULU.
de bani „pentru sant’a causa a eliberarei poporului russescu din sclavia", si a le depune la unu locu anumitu. Monastirea dela Chievu n’au datu ascultare aceloru amenintiari, ci scrisorile Ie au tramisu regulatu ministrului de politia, consiliariului de stătu d. de HUbbenet. In noptea din 19 Februariu se făcu in mo-nastire o esplosiune cu dinamitu si puţine momente după aceea intrega acea aripa a monastirei in care se află renumit’a tipografia, litografia si bibliotec’a, erâ incendiata. Pericolulu erâ cu atâtu mai mare, câ gerulu fiindu mare, ap’a era inghîatiata si foculu erâ ajutatu de o furtuna infricosiata. Se temea câ intregu Chievulu va arde. Pre langa chiflele calugariloru si magasinele monastirei au mai arsu intreg’a tipografia, precum si bibliotec’a, ce contienea manuscripte, cârti si documente renumite rari si vechi; forte puţine cârti au potutu fi scapate. Acesta perdere va fi simtita forte viiu de lumea intrega a literatiloru si cu deosebire a istorio-grafiloru romani, de orece acea biblioteca dela Chievu pastrâ documente forte pretiose, relative la istori’a României de astadi.
— (Date biografice despre noulu dictator u alu Rus si ei.) Generalulu russescu Loris-Melikow Michael Tarielowici nobilu de Lori, unu districtu alu Tiflisului, s’au nascutu la 1 Januariu 182G la Tiflis, fiiu alu unui comerciante armdnu de origine nobilu, si-au primitu educatiunea sa in scol’a junkeriloru de garda din Petersburg, au intratu apoi la anulu 1843 cu rangu de cornett in regimentulu husariloru de garda din Grodno, la anulu 1847 au functionatu câ adjutantu alu generalelu Woronzow in Caucasu si au participatu cu gloria la luptele de acolo. La 1851 au ajunsu maioru, la 1854 au comandatu, cu rangu de colonelu la asediarea Carsului, o legiune compusa din diferite seminţii; după cucerirea acestei fortaretie au fostu de-numitu gubernatoru alu aceleia si generalu-maioru, la 1863 generalu-lieutenant, 1865 generalu-adjutantu, la 1875 generalu de cavaleria si atasiatu cu acestu rangu marelui duce Mihailu comandantulu generalu, alu armatei din Caucasu. In anulu 1876 au fostu denuraitu coman-dantu alu armatei din Armeni’a. După multe schimbări ale norocului de resbelu, Melikow reportâ in 15 Octom. 1877 victori’a dela Aladjadag, care au fostu decisiva pentru resbelulu din Asi’a. Iu 28 Novembre au ocupatu Carsulu si au invinsu in 4 Decembre in lupt’a avuta la Erzerum. După incheiarea pacei au fostu redicatu la rangulu de comite. In a. 1879 Loris-Melikow au fostu denumitu gubernoru alu distr. Volg’a langa Astrachanu, in care erupsese pestilenti’a. După incetarea pestilentiei in 20 Aprilu anulu trecutu au primitu postulu de gubernoru generalu alu Charcowului, pentru câ investitu cu pleni-potentie forte estinse, se suprime conspiratiunile nihilistice, care se aratasera mai inversiunate in acelu guber-namentu.
Astadi generalulu Loris-Melikow este aictatorulu Russiei si prin urmare a dou’a persona după imperatulu Russiei, despre care se pote acuma di ce, câ au abdicatu la grati’a si disgrati’a generalelui seu de origine armenu.
Cursuri de Bucuresci in Lei noi (franci).
Februariu st. v. 1880.
Obligaţiuni rurali din 1864 cu 10%................
Inprumutulu Oppenkeim (Londra) din 1866 cu 8%
Obligaţiuni dominiale cu 8%.......................
—	Creditu fonciariu rurale cu 7%.................
—	Creditu fonciariu urbanu cu 7%.................
Inprumutulu municipale alu capitalei din 1875 cu 8°/,
Acţiunile caliloru fer. rom. (Berlin) din 1866 cu 5%
Obligaţiuni din 1868 cu 6%................... .
Priorităţi cu 8%..................................
1.	102.—	b.
a	107.-	a
a	99-%	i}
a	95.%	a
i>	89.%	H
ii	96.75	a
a	50.40	fi
a	96.75	99
a	109.75	91
Neoplant’a.
i»75-
'ITL Daţi*. De-	.
Seghedinu.
1876.
91Te Dafu' petituuweitie-.
CLOPOTE
DE TOTA MĂRIME A
pe langa ficsarea prealabila a sune-teloru loru.
Cu deosebire recomanda clopotele găurite, inventate de densulu, alu caroru sunetu este mai josu decâtu alu eeloru de constructiunea vechia si care, fiindu de 100 punţi, sunt asemenea eeloru de 140 punţi de constructiunea vechie.
Se afla lotudeauna in depositu clopote, dela marimea cea mai mica până la 50 chilogr., precum si de proasce portative si de mana.
Se recomanda pentru comande câtu de multe
Antonie Novotny
(4) 6—12	in Timisiora.
		
■	• Cura pentru ema. •	■
£
CD
Ph
d
f-i
P«
O
Wilhelm’s
THE’A CURATITORE DE SÂNGE
antiartritica 8i antireumatica
a lui	(1) 5 25
Francisca Wilhelm,
fnruacistu in Ncunkirchon (Austri’a de josu), a fostu folosita in f6rte multe caşuri cu resnltatele cele mai bune, ceea ce se probedia prin mii de scrisori de recunoscintia, in contra sioldinei, a reumatismului, a raneloru deschise, in contra releloru învechite si permanente, a raneloru care puroieza ueincetatu, ale bubeloru pe piele, remase din morburi secsuale, bubeloru de pe corpu si din fatia, peteloru, bubeloru siphilitice, inflatureloru de ficatu si splina, dureriloru hemoroidale, galbinare, suferintielorn intensive a ner-viloru, a musehiloru si a dureriloru la încheiaturi, greutatiloru de stomacu si de venturi, incuieriloru, ale udului, polutiuniloru, inpotentiei la barbati si pdlele albe la femei, morburiloru serofulose, inflaturi ale ghinduleloru si in contra altoru suferintie. Atestatele la cerere se tramitu gratis.
Pachete inpartite in 8 dose se afla cu pretiu de 1 fl., pentru timbru si pachetare se socotescu lO cr.
Pentru de a se aparâ de falsificate, se se caute cunoscutele maree brevetate si legalisate in mai multe state.
Se afla de vendiare in Sibiiu la d-nii Fried. T’hallmayer si I. B. M i sse lbacher.
O
3
» Cura pentru primavara.
Bilantiulu Institutului de creditu si de economii „Albin’a“
cu 31 Decembre 1879.
Active:
Cass’a in numerariu . . .	€	fl. 34.179.04
Moneta			„ 998.50
Portfoliulu		
schimburi de banca . . fl.	486.675.13	
schimburi si obligaţiuni		
dela reun. de creditu „	36.321.50	„ 522996.63
Inprumuturi pe ipoteci . .		„ 41672.70
Credite ficse .......	•	„ 82119 34
Inprumuturi pe efecte . .		„ 1882.—
Effecte, după specificatiune .		„ 6703.75
Debitori si interesse restante		„ 65011.41
Reali tari	 Fondu de garanţia alu scrisuriloru fonciari schimburi de banca . . fl. 87535.60		„ 25177.61
effecte după specifica-		
tiune	„ Mobiliariulu	„	113075.01 2466.44	„ 200610.61
după amortisare de . . „	246.64	„ 2219.80
fl. 983571.39
(8)
Passive:
Capitalii socialu, 3000 acţiune â fl. 100 — anume 1000 acţiuni .	.	.	. fl. 100000.—
2000 acţiuni câ fondu de garanţie alu scrisuri-loru fonciari .	.	. „ 200000.—
Fondulu de reserva alu actiuniloru .	.
Depuneri pentru fructificare .... Fondu de garanţia ale reuniuniloru de
creditu..................................
Inter. fond. de garanţia ale reuniuniloru
de creditu ..............................
Fondu de reserva ale reun. de creditu . Fondu de garanţia alu crediteloru ipotecari Inter. fond. de garanţia alu crediteloru
ipotecari................................
Creditori...................................
Dividende neridicate........................
Interesse anticipate pro 1880 .... Profitu curatu .............................
fl. 300000.— „ 21262.12 „ 593293.42
„	18285.60
„	5090.88
„	408.81
„	1079.50
„	83.99
„	1098.26
n 1861.-
„	7807.80
„	33300.01
fl. 983571.39
Sibiiu, 31 Decembre 1879.
Elia MaceIlariu m. p., Grigoriu Mateiu m. p., Visarionu Romanu m. p., RomuluPetricum. p., membru de direcţiune.	membru de direcţiune.	directoru esecutivu.	comptabilu.
Subsemnatulu comitetu am esaminatu bilantiulu presentu si confrontandu-lu cu registrele principali si ausiliari ale societarii purtate in buna ordine, l’am gasitu in consonantia cu aceleaşi si in tota regul’a.
Sibiiu, 7 Martiu 1880.
Comitetulu de revisiune:
Dr. Josifu Hodosiu m. p. Augustu Senor m. p. Dr. Aurelu Brote m. p. J oanu Cretiu m. p.
Editoru. si redactoru responsabilu: Ch Baritiu.
Tipariulu lui W. Krafft.