rn loiip ori in Observafor'nlu ose cir <5<'l’tci|. ,!i I. ,\( rf||rp;i Pretiulu peQfrtt Sibiiu pp 1 nnn întregii 1 7 fl., pp G lnui 3 fl. 50 cr., (Iubii Iit casa cu 1 fl. mm multu pe j ano; — trimisa eu post’n in laintrula monarchiei pe 1 anii întregii 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — Iu străinătate pi* 1 anu 10 fl. s£u 22 franci, pe 6 luni 5 fl. s£u tl franci. — Numeri singuratici se dau c&te cu 10 cr. i i u. Nr. 16. Sibiiu, Sambata 23 6 Martin. — 1880. Critic’a noului proiecta de lege agraria. (De unu altu jurisconsulţii.) (.Urmare si tine.) C&mu aceste au fostu cele scrise de d-nulu Siulutiu, respective dictate din patu unde jacea periculosu boluavu, in pân’a fiiului seu, cu scopu câ se nu treca ocasiunea, fâra a se fi auditu si o voce romanesca. Mai scrisu-au si alţi romani? noi nu amu auditu; era daca totuşi au mai refiectatu si alţi romani literaţi si anume jurişti la agitaţiunile so-cietatiei agrarie unguresci, au ocasiunea cea mai buna de a informa tocma acuma pe publiculu din patri’a nostra, ceea ce si este unu adeveratu punctu de onore pentru densii. La rondulu nostru punenni intrebarea: bre poporulu romanu din Transilvani a se ivaiba dreptu a pretinde dela fiii sei adi mane, nici-unu feliu de ajutoriu? — Nu cumva ar potea si elu se aştepte, câ acei vreo 100 de advocaţi, dintre cari mulţi au studiatu cu obolii adunaţi dela poporu in diverse fonduri, si chiaru astadi in calitate de advocaţi se susţinu totu numai de câtra poporu, se mai faca si ei ceva pentru elu, celu puţiuu atâta, câtu a facutu advocatulu Vajna in Dev’a pentru class’a privilegiata, de care Se *me si elu, Ca dora poetulu romanu candu a strigatu: „Preoţi cu crucea ’n frunteK n’a intielesu numai pe preoţii in reverenda, ci a intielesu si pre preoţii dreptului.* Se averau grija câ poporulu candu bl as tem a cu lac rime, acelu blasteinu se si prinde. (3 conferenţia de advocaţi din tote părţile tierei aida celu mai bunu materialu la unu memorandu, si credemu câ ar’ si avea resultatu bunu. Relatiunile (raporturile) feudali ale popora-tiunei rurale câtra class’a privilegiata, ditferu din-tr’unu comitatu in altulu prin tbta tier’a. Cine le pote cunbsce mai bine, decâtu acela care a fostu aparatoriulu poporului ? Le cunoscemu si noi; dar’ se nu colindamu prin comitate, câ se nu ni se inpuna dorerbs’a esclamare: „Infandum Regina jubes renovare do- lorem.“ Se remanemu aici unde ne aflamu, adeca iu partea Transilvaniei cunoscuta din legi si din vieti’a practica sub nume si titlu de fundus regius, numitu inproprie si Sasime, care in partea sa cea mai mare fusese libera. Ce vedemu aici ? Fruntaşii Sasiioru vediendu câ adi mane se voru trezi cu o lege, prin care se va comandă si inpune ex ofticio commassarea, si câ espira timpulu in care se porta processele de regularea proprie* tatiloru fâra obligaţiunea de a pune timbru pe acte, candu apoi spessele timbrului se voru urca la sute si mii fl., au adusu din Germani’a pe spessele loru pe unu doctoru in agronomia, asia numitu „Wanderlehreru = professoru calatoriu, cu scopu câ se se informeze despre folosele cornmas-sarei. S’au tînutu prin cetati si sate adunari publice de poporu. Professorulu doctoru a vorbitu pana ce a ragusitu. Resultatulu a fostu, câ n’a potutu se convingă mai pe nici-unu sasu despre folosele comassarei pentru proprietarii mici. Mai multu: „uuii“ dintre Saşi au incercatu a face propaganda pentru commassare, dar’ murmurulu poporului 'iau facutu câ se se traga curendu la o parte. Iuca si mai multu: unu professoru dela gimnasiulu ev. luth. din locu. care poita in miniatura o economia de modellu, are si pe hotarulu comunei învecinate Sielimberu peste 100 de juguri (pogone), au induplecatu pe vreo câţiva locuitori din comuna, câ se subscria o.suplica pentru commassare. — S’a pusu di de infatiosiare. Ce se vedi! poporulu sasescu, de altmiutrea flegmaticu, blandocu si ascultatoriu, s:a turburatu domne feresce. Dnulu jude Siulutiu a avutu cu acea ocasiune lipsa de totu tactulu si energi’a dsale, câ se evite unu escesu si scandalu diu cele mai mari. Era pe aci câ poporulu se sfasila pe subscriitorii suplicei; si nu s’au inprastiatu pana nu si-au retrasu cu totii subscriptiunile. „Moşiră mea este a mea, nu ini-o sckiinbu eu cu nimeni din porunc’a nimenui!“ strigau toti din tote părţile. Dar ce vorbimu de poporulu tieranu ? S’a cerutu a se face commassatiune cliiaru aici pe hotarulu Sibiiului. in proprietăţile patrieianiloru si ale burgesiei luminate; erâ inse pe aprbpe se dea de draculu. Diu’a noptea se ţineau confereutie si adunari. Inversiunarea inse ajunsese la unu gradu odiosu. La diu’a de infatiosiare comunele invecinate sasesci si unele curatu romanesci, care au proprietăţi pe hotarulu Sibiiului, amenintiau, era domnii din Sibiiu, advocaţi, professori la academi’a de dreptu si alţi onoratiori, intre cari si unu doinnu magiaru fostu presiedinte la Direcţiunea finantiala, declamau in „contra" commassariloru! Acestea simt fapte publice, nu fabule. Ei, Domuiloru, asia standu lucrulu, nu se mai pote dice câ cine isi ridica vocea e unu „bujto-gato“ (agitatorii) si câ e ura de naţionalitate. Trebue dara câ si poporulu tieranu are temeiurile cele mai grave, care’lu făcu se audia cu cea mai mare urgia vorbiudu-se de regulari , segregări. Si tocma pentru descopereria acestora dicemu noi advocatiloru si jurişti loru noştri: „Videant consules.“ Ni se pare câ cea mai mare pedeca pentru traganare e, câ domnii nobili nu mai au parale, au pâpatu cele 80 de milione fl. care le .capatase pentru desfiintiarea iobagiei; prin urmare aru vrea câ poporulu se platesca si aceste spesse. Ne aducemu aminte din anulu 1850, candu ministrulu de finantia a intrebatu pe representantii boeriloru diu Transflvani’a, câ pentru iucungiurarea enormeloru spesse prealabili, ce s’aru face cu calcularea si ficsarea sumeloru de i-escumpararea iobagiei, se prevedia representantii o suma anumita, cu care s’aru multiami foştii proprietari. „Trei-dieci de milione", respuuse corniţele Miko. „Ce! o tierisiora asia mica, 30 milidne. J)aca este asia, mai bine voniu plaţi din casu in casu spessele eiiquetteloru." Amu purtatu cu totii spessele acelea. Amu mai platitu in locu de 30, 80 milione; si D-dieu scie câtu vomu mai avea se platimu. Mai e si alta causa de traganare. Avemu informatului, câ in unele locuri foştii proprietari temendu-se de poporu, ei inşii au midiulocitu, câ se nu se intetiasca lucrările de regularea proprie-tatiloru. Mai multu ! Subt decurgerea resboiului turco-russo-romanescu' au] petitionatu mai mulţi proprietari magiari, câ tribunalulu se sistedie regularea Foisior'a „Observatoriului". Agripin'a. Novela originala de: Nicolae Istrate. (Fine.) UI. Erâ o serbatore marcata cu rosiu in tote almana-churile nostre. O serbatore in care etichet’a, acea dama forte mincinosa, lorte viclena, forte ambitiosa, subt masc’a unei false prietenii pune prin farsurile ei numai decâtu in visita persdnele cele mai desbiuate si mai dujmanite altmintrelea intre densele. O di, iu care unii din cei mai cu libertate se pogora ore-cum la unii din cei mici, ea se treca de poporali, seu se’si faca opiniuni si partide. In care mobilele de ulitia, glot’a coruptiloru, se strecora fâşii mâsii in tote părţile. In care linguşitorii, drojdiile si putregaiele societăţii, colinda din casa in casa, pupandu manile pe dosu si pe fatia. In sfirsitu erâ o di de s aba si pentru mine, in care totudeauna preferu mai bine a nu esi nicairea, candu fâra de veste m’am treditu in visita cu D. G. . . celu mai vorbaretiu, mai veselu, mai plinu de viatia dintre cunoscuţii mei. — Sunt siguru — îmi dise elu — sunt prea sigura, câ nu me aşteptai chiar’ astadi; inse am voitu se ’ti făcu o surpridia si spre a fi completa voiu reinanea tota diu’a cu tine. Zimbetulu amara si ironicu ce insoţi aceste vorbe, si mahniciunea care de asta-data se resfrangea pe fruntea sa, imi produse feliurimi q,» prepusuri. Eu cunoscemu incatva relatiunile si natur’a acestui omu stimabilii, sciamu câ fortun’a ilu tăcuse neaternatu in tota privinti’a, si câ comoditatile traiului seu irita rîvn’a mai multora. Asfeliu nu’mi poteamu imagina caus’a unei asemenea tristetie tocmai la densulu. — Adeveru, i-am respunsu, te ttneamu astadi ocupatu cu nisce visite mai neaparate. — In positiunea de fatia cea mai neaparata visita mi s’au parutu acesta. Candu cineva sufere, numai in bratiele unui prietinii mai afla repaosu. — Si cum? D-ta suferi? Este cu potintia câ esac-tulu d-tale rationamentu se te faca se uiţi cumpetulu si curagiulu, din care ai datu atatea probe ? — Sunt prietine caşuri, in care insasi convicţiunea afectedia mai multu. De esemplu: candu o nenorocire, fia a ta, fia a altuia ce te interessedia, prin tote cercările si raţionamentele cunosci câ este nevindecata, atunci cumpetulu, curagiulu si chiar’ tilosofi’a cea mai stoica nu alina suferintiele unei animi simtitbre. După cateva replicări, terniinii urmatoriului biletu me lămuriră câ sunt iu adeveru pe lume unele nenorociri forte fatale: I . . . 184— Decembre. Scumpulu meu unchiu! „In sfirsitu după unu siru de suferinde eata-me acum sosita in capital’a Domnieloru-vostre. Nelegiuiţii cari m’au smulsu din braciele iubitului meu, avura apoi crudimea de a me paraşi nu sciu unde, pe sam’a unora străini nesimţitori câ si densii. Au trebuitu mai multe dile se iacramesu in acelu exiliu, pâua candu ajutoriulu si umanitatea unui venerabilu betrauu indoiosiatu de sortea mea, imi inlesni scaparea. „Am venitu aici si m’am descoperitu dnului C . . . cu scopu se me informedie despre iubitulu meu si se sboru in bratiele lui. Inse. fatalitatea si de asta-data si-au batutu jocu de proiectele mele. Prietenulu me vendii binisioru si facil se’nii pierdu indata libertatea ce mi-o dăruise grati’a unui strainu; si rudeniele câte me incungiura aicea, in locu se compatimesca la nenorocirile mele .si se se mustre de consciintia, din contra me privescu câ pe o nelegiuita, si fâra mila lovescu neincetatu in restristele funestei mele vietie. „Se făcu preparative grabnice, câ se tiu tramisa la ioculu unde m’au fostu urgisita in pruncia părintele meu, si de unde iu junetie numai singuru amorulu m’au fostu liberatu. Astfeliu, până a nu se esecutâ trimiterea mea, am neaparata trebuintia de presenti’a d-tale. Totudeauna scumpule unchiu! te am gasitu bunu si generosu; totudeauna delicateti’a ce te caracterisedia au consimtitu cu amaraciunea aortei mele. Profitedia te rogu, de ocasiunea de fatia si vino in momentele acestea critice se mângâi si se spriginesci desperatiunea rudeniei si a prietenei d-tale. „Candu ar fi datu D-dieu se fiu avutu o ânima câ acelora ce me incongiora, rece, nesimtitore, de ghia-tia; se fiu fostu o feta orfana, bastarda din uiijloculu glotei, si se tiu avutu numai libertate pe lume de a iubi si a fi iubita in pace; seu in fine, candu ar voi D-dieu se se îndure si se’mi curme firulu acestei osândite vieţi, deca nu mai esista nici o proţectiune, nici-o potere se me scape de jugulu unei promisiuni fatale ce am fostu silita a depune. Si deca cumva, scumpulu meu unchiu! deca cumva tiinti’a ce adoru, va trebui odata se me schimbe, se me uite si se me para-sesca! ... Agripin’a. “ Domnulu G. . . imi esplicâ apoi sceu’a intalnirei si asprimea exiliului unde s’au tramisu acum acesta nenorocita, câ se suspine in tota viati’a subt povâr’a soitei, in care au inpins’o despotisinulu parintescu si se oftedie pana la mormentu după minutele de uimire, in care virtutea ei s’au indoitu dinaintea juraminteloru uuui amantu tradatoru, care o insielâ, o jertfi, si apoi fâra mustrare de consciintia o paraşi in tiacar’a amorului si in veninulu celei mai sfasietore si mai durerose desperări.................................................. . Unu tablou profeticu, unu nou Agatangelu coloratu ce representâ in satira viitoriulu inventiuniloru omenesci si pe care din interoplare mi’lu tramise unu amicii, ne facil mai la urma orecare distractiune. * * ; . ? * Pote câ radi’a adeveratei lumini va şterge in curendu si din societăţile nostre intunereculu in care se consuma prejudetiele absurde, fanatismulu. ipocrisi’a si viciile unoru suflete ignorante si corupte. * . : 62_____________________________________________________ pana după terminarea resboiului, ca se nu se tulbure poporulu romanescu. — Ei, astadi nu mai cresta uime pe poporulu romanu. Apropos de solgabirai! — Desdaunarea die-ciueleloru s’a facutu in anii trecuti prin asemeni comissiuni. — Unu proverbu francesu dice, câ „mancandu i vine omului apetitului Resultatulu acestoru comissiuni a fostu, ca s’au incarcatu pe spinarea bietului tieranu vreo 2 milione fl. câ despăgubire, ce trebue s’o platesca. Cunoscemu manier’a de a motiva in calea administrativa in tote limbele. Germanulu dice : „Man hat des Dienstes be-fundeni Magiarulu: hivatali tekintetbol. In limb’a latina: Sic volo, sic jubeo. Romanulu dice: dreptatea este precum o făcu Domnii. Era jidovulu dice: ca paragrafulu (§) si daca ilu vei intorce cu capulu in josu, totu numai para-grafu remane, nu isi schimba figur’a. Una alta serie de articlii e destinata a scote la lumina exemple concrete, caşuri si processe, de alu caroru decursu se se mire lumea civilisata. Sunt mai bine de ani 32, de candu se dedese iu tiera parol’a diabolica ce suna: poporatiunea rurale si in prim’a linia poporulu romanescu este comu-nistu. Processele urbariali si tote incercarile de a sparge prin patent’a imperatdsca din 1854, mai multu inse câ tote, processele de commassatiuni demintu absolutu acea parola si demasca in modulu celu mai stralucitu pe adeveratii comunişti din statulu acesta si din acestu principatu. Nu poporulu propaga St. Simonismulu nici Darwinismulu; nu elu cunosce limbile europene, in care se lauda comunismulu Mormoniloru din Americ’a; nu poporulu romanescu isi vende fetele si nevestele pe bani; nu elu cere commassatiuni cu scopu de a lua dela alţii partea cea mai buna si mai fertile de hotaru si a laşa altora numai dealuri sterpe, lipsite cu totulu de huma, si locuri baltdse, pe care cresce pipirigu, rogozu, tresthia si se ingrasia broscele Abderitaniloru. Cu totulu alt’a este acea classe de dmeni, care invdtia câ ceea ce nu poţi lua dela poporu cu forti’a, se’i rapesci cu stratageme, viclenii, minciuni. Alţii sunt aceia carii in locu de Tatalu nostru, pe fia-care di repetu vechiulu refrenu : Valachului se nu’i laşi alţi bani in punga, decâtu numai cu câtu se’si platdsca dările si se’si cumpere opinci; era candu i voru fi opincile noue, prin căciulă se’i esa perulu, si candu va avea căciulă noua, se amble descultiu. Limb’a magiara si scolele nostre poporale. îngrijirile, ce aveamu despre introducerea limbei magiare in scolele poporale, incepu a se realisâ. In Nr. 2 alu „Foiei scolastece“ din 1879 amu aretatu relele, ce potu proveni din una lege, care ne-aru inpune limb’a magiara in scolele con-fessionale. Legea s’a votatu in Maiu anulu trecutu; abia s’a sanctionatu, si in Juniu ministrulu de cultu si instrucţiunea publica a si datu ordinu pentru esecutarea acelei-a in tote scolele nemagiare. Planulu de invetiamentu ministe- IV. De asiu fi avutu parte se fiu fostu macaru elevulu aceloru fantastice academii ingropate in fundulu intu-nerecului, prin desele reforme si inbunatatiri, ... atunci negresitu si eu presaramu cu usiurintia iu tote vorbele stelutie si floricele astfeliu, in câtu fia-care frasa se se para in trecatu, buchetu de poruncela. Facultatea atunci m’ar fi ertatu si pe mine se descriu prin alte cuvinte mai măreţie, mai technice, seu celu pu$inu mai boieresci, de nu scolastice, câ intr’o nopte alba de lumin’a lunei trecendu prin intemplare in prejm’a unui feliu de ere-mitagiu, in care au datina unii, alţii a osândi nisce fiintie nenorocite, se’si vestejesca florile etatiei loru, am auditu o aria dulce, sonora si plina de armonia, cantandu strofele urmatore: R o m a n t i a. Fugiţi nădejdi desiarte, lasati-me in pace, Eu n’asteptu dile line mai multu pe-acestu pamentu, Candu e peste potintia de-acum a se desface Povar’a ce ra’apasa, fatalulu juramentu! . . A mea nenorocire, acesta suferintia Sunt vecînice câ mortea si nu se potu schimba, Candu dulcea libertate mai multu nu e ’n fiintia, Atuncea mângâiere eu nu pociu aşteptă. Acelu ce pentru crime isi pierde libertate, Nădejdea totudeauna ilu pote măguli, Câ si crimele sale voru fi candva ertate, Si câ pe lume erasi ferice va trai. Acelu ce pentru bine se ’nchide, se gonesce In ori si ce exiliu se pote mangaiâ; Câ-ci pentru bine publicu acelu ce patimesce, Elu afla usiurintia in consciinti’a sa. OBSERV ATORIULU.__________________________ rialu, facutu anume pentru scolele ne-magiare, comunale si confessionale, precum si instrucţiunea data inspectoriloru regesci de scole, in respectulu acesta, merita tota atenţiunea nostra, din tote punctele de vedere. Vomu esamina mai antaiu in g e n e r a 1 u, apoi in s p e c i a 1 u intregu coprinsulu planului acestui-a, si alu instructiunei date inspectoriloru reg. cu privire la scdlele nemagiare. I. Zelului de-a magiarisâ in ruptulu capului nu-i este de ajunsu asprimea legei (Art. XVIII din 1879), carea opresce, câ dela 1883 incependu, se nu se mai aplice câ docente nici unu individu, ce nu ar’ sci limb’a unguresca in vorbire si scriere; — mai trebue, câ unu planu deosebitu, facutu anume pentru naţionalitate nemagiare, se vina spre a potentiâ fortiele acelei legi si a preface si mai pre scurtu scolele nationalitatiloru curatu numai in institute de magiarisare, — dr’ adeveratele scopuri ale instructiunei a le pune cu totulu in „corfa cu fusele." Noulu planu de invetiamentu trece departe preste marginile prevediute de lege. Si anume, legea (Art. XVIII 1879 §. 1 si 4) dice, câ limb’a magiara se fia studiu obligatu in tote scolele poporale publice (A magyar nyelv az osszes bârminemii nyilvânos ndpiskolâkban a k o t e 1 e s tantârgyak kozd ezennel felvdtetik (§. 4. alinea 1.) Mai departe dice, câ confessiunile intru facerea planului loru pentru scolele poporale, la limb’a magiara au se aiba in vedere numerulu oreloru din planulu ministeriale, (az oraszâmra nezve, nepiskolai tantervok me-gâllapitâsânâl az osszes felekezeti hatosâgok kote-lesek szem elott tartani (§. 4. alin. 5.) Planulu ministeriale inse, nu vrea a audi de lege, o interpreteza altfeliu de cum este in realitate, si face din tote scolele poporali nemagiare, una specie de scdle paritetice, vdrîndu cu măiestria limb’a unguresca, la obiectele cele mai de frunte câ limba de propunere, in paralela si gradatu cu limb’a materna a elevului. Scopulu lui este invederatu: a scdte pre nesimţite limb’a materna din scole, si a-o inlocuf prin limb’a magiara. In modulu acesta nu e potintia de a nu inii a duşi desvoltarea limbei materne, candu partea cea mai mare (V3) din numerulu oreloru de propunere, se destina pentru invetiarea unei limbe străine, la prunci, cari nu sciu inca nice limb’a materna ! !.. Planulu ministeriale nu vrea se scia de unu anumitu numeru de ore, destinate pentru limb’a magiara, câ studiu obligatu; ci prescrie câ limb’a magiara se se incepa de una-data cu limb’a materna, se merga treptatu si paralelu cu ea in tote classele, respective despartiementele, pana in fine, asia: a) la Esercitiele limbistice si intie- lesuali (Intuitiune) cu =................9 ore b) la Cetire si scriere cu = ■ . 8 ore j c) la Corn putu cu = . . . . 6 ore d) la Istoria & Geografia cu = 2 ore la olalta = 25 ore Si robulu care geme si plânge in tăcere, Si elu are nădejde se scape intr’o di, Si elu se magulesce — isi face mângâiere, Câ nodulu servitutii curendu va putredi. Dar’ sortea nostra este cu multu mai durerosa: Născute ’n libertate si fără a greşi, Suntemu inpovarate de lantiuri veninose, Din care nici-odata noi nu potemu esi. Fugiţi nădejdi desiarte, păreri amagitore, Eu n’asteptu nici unu bine mai multu pe-acestu pamentu. Lasati se me consume fatal’a intristare, Lasati se vie mortea, se intru iu mormentu! * * * Ari’a nu se mai audi, si lun’a atunci mi s’au parutu galbena, trista, ofelita, in tocmai câ o sermana, tinera si fruraosa vestala............................... Jasi, Martiu 1847. Diverse. — (Regule igienice.) Omulu nu trebue se dorma nici-odata imediata după ce a mancatu. Timpulu celu mai oportunu pentru sotnnu este noptea si durut’a lui trebue se fia in raportu cu etatea si constituti’a individului si in raportu cu lucrările fisice si intelectuale, la care s’a dedatu in cursulu dilei. Este o buna regula igienica de a se culcă de timpuriu si a se sculă mai deminetia. Somnulu trebue se se faca in aeru curatu si fâra curente de aeru sensibile. Adecă : din 32 ore pre septemana, sunt consacrate studiului limbei magiare 25 — Doue dieci si cinci bre. Spre a potb ajunge la acestu numeru de bre pentru limb’a magiara: 1. laşa afara: Desemnulu & figurile geometrice, Caligrafi’a (Scrierea) si In-dustri’a de casa din planulu de până aci; 2. scaresce dela Limb’a materna 4 bre (din 12 dre, la 8 ore), dela Geografia, carea nu mai vine a se propune cu dre destinte, câ până aci, 2'/, dre; si dela Religiune 1 ora (din 4 dre la 3 dre); — er’ orele de Intuitiune (resp. Esercitiele limbistice si intielesuali) le inmultiesce dela 1 la 9 dre, si le prescrie câ obiectu de propunere, nu numai in despartie-mentulu 1 si alu 2-le (cum erau până aci), ci in tote siese despartiementele, cu scopulu anume, câ pre calea acesta practica se se pdta invetiâ limb’a magiara (a beszed es ertelem gyakorlatok tanitâsât, a nem magyar ajku nepiskolai tanu-lokkal folytatni kell a z e r t, hogy a magyar nyelvet tovâbb lehessen tanitani), — fâra de a-i pasâ inse câtu e negru sub unghia de pierderile enorme, ce sufere instrucţiunea intru propunerea si invetiarea inseloru obiecte de invetiamentu, câ atari. Modulu acesta de propunere a unei limbe străine in scolele romane etc. e injustu, câ-ce elu rapesce totu timpulu scolei si-lu intorce spre espli-cari limbistice desierte, intentionandu numai cultivarea limbei magiare, pre contulu si in detrimen-tulu celorlalte obiecte; inpiedeca cultivarea limbei materne si desvoltarea intielesului, cari sunt scopulu principale alu scoleloru poporale. Din punctu de vedere pedagogicu inca e tare gresitu principiulu de a incepe si la omeni mai mari cu doue limbi deodata, — cu atâtu mai virtosu la prunci de 6 ani. Una astfeliu de propunere a limbei magiare, de inpreuua cu limb’a materna, la studiele, pentru cari este prescrisa partea cea mai mare a tempului scolei, aduce numai de câtu sugrumarea si in-nadusirea limbei materne; tempesce intielesulu si judecat’a prunciloru; şterge caracterulu naţionale si religiosu din ânimele loru, si cresce una gene-ratiune periculosa, de dmeni cosmopoliţi, fâra nice una limba propria, fâra sentimente si idei clare religibse; cu unu cuventu, ruinbdia si neraicesce tota institutiunea scoleloru nostre poporale. Prin urmare, si puţinulu ce ne laşa legea, adeca, dreptulu de a dispune asupra modului de propunere in scolele nostre, acela vine si ni-lu ia regulameutulu resp. planulu ministerialu.*) 0 serbatore naţionala. — Glusiu, in 2 Martiu 1880. Prea Stimate Domnule Redactore! Scirea in-bucuratore despre recunoscerea definitiva a Inde-pendentiei României si de câtra cele trei poteri mari — Franci’a, Angli’a si Gerraani’a —- ce strabatîi cu iutiel’a fulgerului prin tdta Europ’a: ne-a inplutu si pe noi, Romanii din Clusiu si din giuru de cea mai mare bucuria; nu pentru câ acesta scire ne-ar’ fi surprinsu dora, si ne-ar’ fi sositu pre neaşteptate, câ-ci noi amu fostu convinşi, câ dreptatea si virtutea mai curendu său mai tardiu trebue se triumfedie, ori si câte pedece i-se voru pune in cale, ci pentru-câ adi suntemu in placut’a positiune a vede, câ acele pedece sunt delaturate cu totulu. Fraţii noştri de preste Car-pati si-au ajunsu in fine scopulu urmaritu de secoli, pentru care n’au crutiatu nice unu feliu de sacrificiu; tier’a loru frumosa după atâtia secoli de in-pilare, după atâtea sacrificie mari, e recunoscuta in fine de câtra tote poterile mari câ stătu libera şi independente. — Acesta e caus’a, ce ne-a inplutu ânimile de bucuria si ne-au facutu se uitamu pe câteva momente de grigile si necasurile nostre proprie. Si dre este anima romana, care se nu ia parte la acbsta bucuria generala ?! Romanii din Clusiu la initiativ’a dlui adv. dr. Aureliu Isacu, indata după sosirea scirei in-bucuratore, au decisu a dâ espressiune bucuriei loru nemărginite prin una „Conveniresociale." Permite-mi, dle redactore! se ve descriu câtu se pote de pre scurtu decursulu acestei serbări frumose naţionali, de cari amu dori se se tiena prin tote părţile locuite de romani, nu numai in Clusiu. : ; In 28 Februariu st. n. ser’a la 8 dre Şal’a *) Celelalte parti ale aceBtei critice se potu coţi in Nrii 4 si 5 ai „Foiei scolastice" din Blasiu, asupra careia atragemu si cu acesta ocasiune meritat’a si se-rios’a atenţiune a onor. publicu romanu. R. „Obs." OBSERVATORIULU. 63 spacidsa a hotelului „Biazini" era aprope plina de inteligenti’a romana^ din locu. Mai frumosu au fostu represeutata class’a advocatiloru si junimea dela universitate. Avurainu onore a saluta in mijloculu nostru si pe doui romani stimati, din depărtare, de pre siesulu Ungariei, si anume din Aradu: pre dd. adv. M. B. Stanescu si când. de adv. dr. Salceleanu, cari ambii se afla de câteva septemani in Clusiu, pentru unele afaceri advocatiale. Serbarea s’a deschisu prin o cuventare medu-6sa rostita de d. adv. dr. Aur. Isacu, in care salutandu frumos‘a cununa de 6speti, a aretatu scopulu convenirei, si-a esprimatu bucuri’a pentru successele fratiloru nostrii de preste Carpati, si a finitu cu „Se traidsca Rom ani’a libera si independenta". In legătură cu acdsta totu dlu. dr. Isacu a propusu se se tramita o telegrama de felicitare in Romani’a la adress’a domnului pre-siedente alu Consiliului de miniştri «J. C. Brate an u. — Propunerea s’a si primitu, si cu tra-miterea ei fura incredintiati dd. advocaţi: M. B. Stanescu, Juliu Coroianu, Vasiliu Almasianu si propunetoriulu, cari apoi in diu’a urmatore au si tramisu telegrarn’a, alu cărei textu suna astfeliu: „Dlui prim-ministru J. C. Brateanu. Bucuresci. Din ocasiunea completei re-cunosceri a independentiei României primus ca gubernulu ei felicitările si espressiunea viuei bucurie din partea Romaniloru Clusieni intruniti cu scopu de a serba acestu actu de bunu augur iu pentru sigurulu venitoriu alu Statului Roman u. Din in credijntiare Dr. Isacu." După primirea propunerei referitore la acesta telegrama, s’a datu cetire urmatorei telegrame, sosite la inceputulu serbarei: „Dlui dr. Isacu. Clusiu. Cu profundu respectu salutandu ide’a intrunirei ce serbaţi, primiţi felicitările romanilorn din Dev’a, prin Longinulu." După aceste cunoscutulu si talentatulu nostru june poetu Petru Dulfu, ceti o poesia a sa oca-sionale, care pentru efectulu generale ce a produsu asupra ascultatoriloru. o lasamu se urmeze aici in totu coprinsulu ei: La Romaui’a libera si independenta. Salta si te veselesce adi o ! juna Romania ! Fâ-ti o di de serbatore; — plans’-ai destulu in robia, Până lantiulu ti-ai sdrobitu ! Canta adi voiose imnuri: ca — a sclaviei ârnâ-araara A trecutu de totu, si sant’a libertatiei primăvară Si pre-alu teu plaiu s’a ivita. Libertatea-i curatu aeru, far’ de care-o ginte piere; Pane sauta, ce nutresce si da celui slabu potere A-si crea unu venitoriu; Grâu, ce cresce numa-’n tierna cu viiu sânge ingrasiata Si se secera cu spad’a, candu fortun’a-i mai turbata, Candu prin ventu mii glontiuri sboru. După acdsta minunata poesia, care va storce inca multe lacrime de bucuria, corulu junimei universitare a intonatu forte frumosu câteva cântece naţionale, precum: „Stău’a României", „Can-teculu gin tei latine", „Deşteptate romane" etc.; er’ d. dr. Salceleanu a ineantatu publiculu prin unu cantecu solo, si d. Ben. Popu, ase. de filosofia a esecutatu pe violina câteva melodii romanesci, pline de simţire si espressiune. Tdte aceste productiuni au fostu ascultate de pu-blicu cu multa plăcere si indelungu aplaudate. Era se uitu de toasturile insufletitore, ce s’au tienutu in acesta sera frumosa: pentru Romani’a libera si independenta, pentru Principele si barbatii ei de stătu si pentru vestiţii „Curcani", cari i-au eluptatu independenţi’a, apoi pentru femeiele romane, care au sciutu cresce Hi asia de bravi, cum s’au aretatu ostasii romani la Plevn’a, Griviti’a, Rahov’a etc. Dintre toastaiiti aniintimu in loculu primu pe d. M. B. Stanescu adv., apoi pe dd. dr. Aureliu Isacu, Juliu Coroianu, P. Cuteanu, V. Nicora. G. Onisioru si Al. Popu. Mai pre urma s’au scolatu dlu eapelanu gr. catli. din Clusiu B. Poddba, si a disu, câ nu voiesce a toasta ci a tieirâ unu parastasu pentru martirii independentiei României, a binecuventâ câ preotu castrensu memori’a aceloru bravi luptători romani, ce si-au versatu sângele pentru libertatea patriei lom. Astfeliu serbarea frumdsa s au finitu prin unu actu religioşii demnu de insemnatea ei. Ospetii la 12% ore au parasitu sal’a insufle-titi cu totii de acelasiu sentimentu de bucuria, ardiendu cu totii de acelasiu dorn, ce s’ar potea esprimâ prin acestea cuvinte: Traiesca si inflor£sca „Romani’a libera si independenta." Unu par ti ci pa tor iu. f ■ j Prin o astfeliu de furtuna, ai trecutu o Romania, Si de spad’a-ti, ce la P1 e v n ’a a trasnitu in tirania. Europ’a s’au uimitu .... Totuşi cei mari câte pedeci ti-au vîrîtu in drumu de-odata: Spre cunun’a libertatiei cu-alu teu sânge cumpărat a Candu Tu falnicu ai pasitu !! Sangele-ti versatu in lupta le-a parutu prea mica plata, Au dori tu inca adaosu din alu teu trupu o bucata, Mandrulu corpu ti-au mutilatu .... Si acestu actu de crudime te-a dorutu cu-atâtu mai tare, Câ flamandu de carnea-ti via-a fostu chiar’ prietinulu pe care Tu de morte l’ai scapatu. Inse nici cu-atâta jertfa densii nu se-’ndestulira ! Din sângele ce-ti remase, a nutri, vai, te siliră Pre dleci mii de lipitori............ Te-ai supusu si la acesta suspinandu amaru . si eta : După multe lacremi, totuşi virtutea-ti e coronata ! Au trecutu cumpliţii nuori! Ah! in dar’ ati vrutu nuori negri, se ucideti mandrulu sore: V’a topitu a lui căldură ; Adi pre boit’a lucitore Elu suride mai frumosu . . . Eşti libera, fiic’a Romei! Eşti stapau’a sortiei tale! De-acum poţi paşi voiosa pe-a culturei verde cale Câtra scopu-ti gloriosu. Libera, neaternata . . . Prin virtutea ta divina Din despretiuita sclava, devenitai o regina Respectata-’n resaritu; Si salonulu Europei, locasiu splendidu de regine. Unde n’aveai eri intrare: s’a deschisu adi pentru tine Si in sinu-i te-a primitu. Libera . . dar’ vai! a vietiei dile nu-su totu zimbitore! Si de-acum, se te scutesca de orcane stricatore, Altu bratiu nu-e decâtu alu teu. Curagiu inse ! Bunulu geniu, ce te scdse din robia Nici de adi n’o se te lase ! Cu tine va fi ’n vecia Alu dreptatiei D-dieu ! înainte mica tiera! totu pe calea inceputa, Si din valea suferintiei, unde-ai stătu necunoscuta, Secoli plangendu neiucetatu, Vei sosi acuşi la culmea strălucită a marirei Unde suridiendu te-astepta din’a, tronulu fericire! Si alu gloriei palatu. Erai stea, acum eşti sore ... Si lucirea ta maretia A stersu si din pieptulu nostru a ’ntristarei negra cetia. Vediendu chipu-ti zimbitoriu, Ne sintimu mai tari in sufletu, uitamu jelea, dejosirea, Chinurile, ce ne-apasa, si gustamu adi fericirea Ce-ue luce-’n viitoriu. Saite astadi totu romanulu! salta juna Romania ! Fâ-ti o di de serbatore ! — Plans’ai destulu in robia, Până lantiulu ti-ai sdrobitu ! Canta adi voiose imnuri, câ-a sclaviei erna-amara A trecutu de totu, si sant’a libertatiei primavera Si pre-alu teu plaiu s’au ivitu ! Unu telegramu din capital’a Harmatiei. Dilele trecute primiraniu dela unii marmatiani urmatoriulu telegramu: „M. Sighet, 25 Februariu. Denumirea domnului Kokenyesdi de vicariu marma-tianu periclita interessele eclasiastice si sociale." Si altu nimicu? Pentru atâta lucru nu merita se recurgă cineva la nici-unu telegrafu. Cu totulu alte informatiuni aştepta publiculu romanescu din regiunea cunoscuta sub nume de Maramurasiu sau Marmati’a. Câ nou denumitulu vicariu episcopescu este mare amicu alu magiarismului, câ reverenti’a sa inca câ locutiitoriu de vicariatu a compromisu pe archierei prin energios’a adunare de subscriptiuni in contra protesteloru înaintate la tronu din partea archipastoriloru si a consistdrieloru, asia ceva nu mai este nici-unu lucru nou si nu mai surprinde pe nimeni. Cei mai mulţi omeni devinu aceea ce’i face crescerea loru din pruncia până la 25 si 30 de ani. Nu romanu magiarisatu, dara magiaru curatu, câ vicariu, câ protopopu ori câ parochu, ce pote strică de aci inainte bisericei gr.-catholice si nationalitatiei romanesci mai multu decâtu au stricatu până acuma? De aci incolo a remasu numai, câ se li se dea Iovitur’a de gratia. Istori’a este martora, câ locuitorii din comitatulu Marmatiei au fostu odiniora numai romani. Presentulu, poporatiunea actuala dâ istori’a de minciuna. In acelu comitatu se afla astadi la 130 mii ruteni si numai 73 mii de romani, câteva mii de jidovi si camu totu atâti magiari. Câ si in Bucovin’a, se afla si in Marmati’a destule comune rurali si mii de familii cu nume romanescu, care astadi nu mai cuuoscu de locu limb’a romanesca, ci vorbescu pe cea rutena. Acesta nu este resultatulu celoru 30 sau 50 de ani din urma, ci alu secoliloru. Precum in Bauatu s’au serbitu mulţime nenumerata de romani prin poterea hierarchiei serbesci si a comuniunei bisericesci, asia si in comitatele septentrionali s’au rutenitu romanii cu miile prin preoti-mea slava, sub cele doue episcopii rutene. Candu a decisu imperatulu Franciscu Joşi fu si pa-triarchulu Romei infiintiarea episcopiei dela Gherl’a prin cuvente respicate „pro n a t i o n e romana" intre anii 1850—4, pe atunci miriade dintre romani erau sla visate, familiile fruntasie magiarisate. Dara tocma vocatiunea acelei episcopii erâ definita cu tota precisiunea de câtra fundatorii ei, câ pe langa inplinirea scopuri lom şale eclesiastice se concurgă din tote poterile la reinviiarea si conservarea nationalitatiei romanesci. Este inse unu secretu publicu, câ elementulu romanescu din acelu comitatu si din cele limitrofe perde mereu din terenu. In vecinulu comitatu Ugocea au mai remasu siepte comune rurali romanesci; tbte celelalte câte au mai fostu, s’au slavisatu. Buboiulu gangrenatu spartu Petru Dulfu. lin orasiuiu Satmaru (Szatmâr-Neinethi, nu Nagyfalu, 64 .. ______________________ cura s’a publicatu secatur’a iu foile magiare), ve spune restulu. Acei domni cari protesta contra denumirei noului vicariu, si-aru castigâ unu meritu neperitoriu, daca aru esi cu unu planu positivu si sanetosu, după care se se pota salva elementulu romanescu câtu a mai remasu in acelea comitate. Din Moldov’a. — Jasi 12/24 Februariu 1880. In Nr. 9 alu „Observatoriului“ am cetitu ar-ticolulu intitulatu „Romani’a,a o descriere a starei poporatiunei rurale. Elu coprinde numai adeverulu candu dice> ca vocea dure roşa a tierani-loru asupriţi nu se aude in Europ’a; inse nu pentru ca „ei nu ar sci strigâ“, ci pentru ca loru n u le este permisu a striga; fnndu-ca toti: dela subprefectu pana la vatasielu (servitrulu primăriei, ceea ce erau n&prupii in Transilvani’a), si dela proprietariu — cu o mica esceptiune — pana la ultimulu servu boierescu, le astupa gur’a indata cum da tieranulu semne, câ are de cugetu se reclame contra. inpilariloru nesuportabile. Daca dm intem-plare unu tieranu maltratatu pleca pe ascunsu — câ-ci altfeliu nu pote — se merga la vr’o instantia, unde se’si caute dreptate, si vinovatulu prinde de veste; pe locu mişca tote petrile si trimite dorobanţi. călări de ilu aducu inapoi. După aceea isi pdte imagina ori si cine, ce dreptati i mesura pe persona interesata. Deca se intempla câ maltratările se se audia pana la locurile mai inalte, se trimitu anchete la faci’a locului. Inse care este resultatulu? Tieranulu n’are dreptate! Cumca tieranii in mare parte a Moldovei — (inprejurarile din Munteni’a nu le cunoscu bine) — sunt intr’adeveru, daca nu mai reu, totu pe acea trSpta de suferintie, cum erau sclavii in Americ’a. Sclavulu americanu muncea de dimindtia pana ser’a. Obositu de munca, sosindu la colib’a lui, trebuia se râjnesca farin’a pentru a’si face de mancare, 6ra acea ocupatiune i rapea timpulu de repaosu după aceea durmea in pace pana diminâtia. Tieranulu din Moldov’a adese-ori nici nu cutesa se m^rga săra acasa; pentru-câ feciorulu (servulu) boierescu ilu cauta câ se’lu trimită preste ndpte, cine scie unde, din porunc’a boierului. Am vediutu adese-ori tierani, cari după ce au muncitu o di mare de vara cu câte o bucata rece de mămăligă indoita cu tarîtie si adese-ori de pa-pusioiu umedu si amaru, si fâra a gustâ o picătură de apa tota diu’a, candu a sositu acasa si voiâ se’si stempere fomea si setea, feciorulu boierescu ii asteptâ acasa si’i luâ fâra mila, fâra a le dâ ragazu macaru se mai respire puţinu, si’i ducea la curtea boieresca si’i pornia cu caruti’a la orasiu pentru trebuintiele boierului: de ar fi ploatu, trasnitu si fulgeratu pardonu nu aflau. Si adese ori acesta se intemplâ numai pentru a satisface vr’unu capritiu alu „Goconei“ seu alu boierului — pote — holteiul Tieranulu in forte multe locuri nu mai are candu se’si lucrese si elu puginulu pamentu, pentnucâ ori e datoriu tieranulu ori nu, trebue se lucrese la boieru pana-ce termina lucrulu. Inse candu termina boierulu? Nici-odata; pentru-câ intinderea cea mare a moşiei nu se mai pote termină nici-odata cu putinele bratia de munca pe care pote pune man’a. Te duci S, 4 si 6 ore cu trasur’a cu cai pe unele locuri, si nu dai de nici unu satu; ci vedi ici colâ câte a mana de casciore miserabile, desgraaite pe langa care mai vedi si câte-va găini, vr’o câti-va rîmatori, cate mai mulţi copii goli, cari semana cu mumiele egiptene, cu perulu inalbitu de sore, câ lan’a alba de pe oi. Langa copii jace unu cane asemenea unei morta-tiuni; si numai candu simte pe vr’unu omu, se scola si leganduse pleca spre elu latrandu câ si cum ar fi ragusitu, in adeveru inse din causa câ este ruptu si lipi tu de fome. Tieranulu cu femei’a sa e la lucrulu câmpului boierescu; dar’ in acelasiu timpu se intempla câ vr’unu agentu alu unei auc-toritati vine la serman’a casa descrisa mai susu, pentru câ se aduca vr’o bucuria ? Nu! ci pentru-câ se cera bani! Si nefiindu cine se i dea bani, agentulu intra in casa si ia pe ce pote pune man’a se intielege câ, ce vede mai de pretiu in casa: secuestresa pentru cine scie ce pretensiune, une-ori chiaru fâra a fi tieranulu datoriu. Fâra a fi datoriu ? Da! pentru-câ nu multe comune sunt de acelea unde se nu se cera dela tieranu birulu de câte doue ori, si tieranulu platesce, câ-ci nu are pardonu. Tieranulu sosesce obositu acasa; afla câ l’au zalo- gitu; pleca se veda pentru-ce ? Afla pe agentu________ la oficiu ? Nu! ci la carcium’a jupanului Bercu Iticu. Aici câtu de necasu, câtu din obosela cere OBSERVATO RIULU. o căsca de rachiu, închina sF agentului, câ se’lu mai protdga. Dar’ o cesca nu ajunge, mai ia una, parale inse nu are. Jupanu inse e bunu si i dâ pe creditu doue cesci de rachiu, care până la plata s’au sporitu, dreptu procente — inca cu doue. Câte odata se intempla si cumetrulu tieranului in cârciuma; se mai cinstescu si amendoui, după care vine acasa ametitu, candu nu’i mai vine nici a mancâ ci se laşa la pamentu si adorme. Ferice de elu daca are pace se se odihnesca. Pe la c a n t a t o r i inse, vine feciorulu boierescu si’lu ia din nou la lucru, si asia mai departe. S’ar potea scrie volume cu multu mai mari despre neajunsurile câte trecu preste bieţii tierani, decâtu acele care s’au scrisu, legiferaţii si decretaţii in favor ea tieranului. Spatiulu si timpulu nu’mi permite a me întinde multu in istorisirea suferintieloru nenorociti-loru tierani; voiu continuă inse tabloulu inceputu despre aspectulu câmpului desiertu de locuitori. Am disu: te duci 8—4 si 6 ore si nu dai de sate. Dar’ cu tote aceste câmpurile sunt lucrate aprope pe jumetate seu celu pudrau Va, ora l/3 este destinata pentru fenatiu si o alta '/3 pentru pasiunea viteloru boieresci si ale unoru tierani, cu plata grea. — Cine lucrăsa acestea câmpii intinse, după ce ele sunt atâta de sarace de locuitori? Cine altulu, decâtu acea mana de locuitori tierani descrişi mai susu, cu o forte mica, dar’ mica esceptiune de tierani, cari au o sorte mai de suferitu! Onorabilii cetitori, si mai alesu cei cu musc’a pe căciulă voru obiectă: „Nu este adeveratu, câ-ci sunt tierani cu stare!u Am disu: o mica esceptiune este; dar’ si aceştia sunt tratati — nu numai de boierii fruntaşi, ci si de totu individulu care porta pantaloni si surtucu de orasiu -— sunt tratati câ nisce servi ai loru de gradulu celu mai inferioru. (Va urmă.) la ministeriu si se cera cu insistentia, câ dăscălii ma-giari de confessiune calvinesca, puşi in acea calitate pe la scole, fia de stătu, fia comunali neconfessionali, inpoporate inse de tinerime cui’atu romanesca din comune curatu romanesci, se fia delaturati cu atâtu mai virtosu, cu câtu acei docenţi magiari nu cunoscu si nu vreu se cunosca limb’a romanesca, precum nici şcolarii nu sciu nici-unu cuventu romanesce; de aici vine apoi, câ das-calitur’a calvinului se preface pe calea cea mai firâsca in fortia brutale; baiatii fugu dela scole; din acea causa părinţii sunt pedepsiţi prin auctoritatijle politice mai alesu in bani; urmarea, este câ cresce iritarea si ur’a, tinerimea nu face nici-unu progressu in scola,. remane ih statulu naturei câ si celelalte generatiuni; inteligenţi’a superiora romanesca perde totu curagiulu de a mai cantâ la urechile poporului: „dati-ve pruncii la sc61a!“ ea scie forte bine ce se coprinde in legea fundamentala a Cislaitaniei, câ nici-o naţionalitate nu pote fi silita câ se invetiein scolele sale limb’a altei naţionlitati, si vede bine cele ce se intempla din nou in Boemi’a. Moravi’a etc. Câ si lenea romanesca merita grea inputare pentru H caderea acesta in sierbitute noua spirituale si chiaru religiosa, pote se se convingă ori-cine va petrece numai câte o di in Dev’a, Hunedor’a si Hatiegu. Ar face bine si ordinariatulu din Sibiiu, daca ar trimite vre-unu eo-missariu energiosu, câ se amble preste totu comitatul» Hunedorei si se faca raporturi adeverate despre tote scolele sale. P ret i uri le cerealeloru si altoru obiecte de traiu au fostu la o Martiu st. n. in Sibiiu : Grâu, după cualitatl . . . 1 hectolitru fl. 8.80 — 9.8i Grâu, amestecatu . 7» 11 7.30-8.3» Secara ...... 11 11 6.10—6.5» Papusioiu . . 1 1} r 4.90-5.30 Ord iu 11 ii 4.20-4-60 Ovesu 2.90—3.30 Cartofi 11 1.60-2.— Mazare 7. 8.— Linte 11.—12.— Fasole ti 6. 7.- Lardu (slănină) . . . . . 50 Kilogram. ti 28.-30.- Untura (uusdre topita) 11 t> 28.-29.— Carne de vita . 11 44 Oua 10 de ... . , . , > . » . r --2Q Gorespondentie particularie ale „Observatoriului“. — Lugosiu, 25/13 Febr. (Estrasu). Naţiune si biserici, amu ajunsu câ se ne aparamu din tote părţile, precum se aparau caletorii in ern’a acesta ce trece, de potaile lupiioru răpitori. Din partea functionariloru destituiţi denuntiarile curgea neincetatu la ministrulu presiedente Col. Tisza si la ministulu de culte Aug. Trefort. In acelasiu timpu corespondenţii fâra consciintia ai diarieloru din B.-Pest’a, le indopau totu cu calumnii, de care mergeau in raporturile secrete, pentru câ se se pota dice, câ cele denuntiate ex ofticio sunt confirmate si prin pressa, sau si vice-versa. Si apoi temisiorenii mai au curagiulu se promitta, câ ei nu voru turbură apele celoru dela potere. Conspiratiunea tiesuta de atâti ani contra existentiei poporului romanescu si a biseri-celoru romanesci este acuma esita la vederea lumei, auctorii ei sunt cunoscuţi, câ si miserabilele loru instrumente ; cu tote acestea press’a romanesca, episcopi, cleru, inteligenti’a mirena câta nu este compromissa, se nu turbure apele nimenui, era lupii se pota urla neincetatu, câ oile si berbecii romaniloru le-au turburatu apele. Dilele trecute au esitu in minister.ialulu „Hon“ o corespondentia despre scolele romanesci de pe la Hune-dor’a; in care se vorbesce in tonu sarcasticu si despre episcopi’a dela Lugosiu, unde astadi nu mai au nici-o ramuria de Olteanu. Credu câ sunt bine informatu daca iti voiu spune, câ chiaru consistoriulu plenariu convocatu in tomn’a trecuta in siedinti’a sa din 28 Novembre a decisu, câ pre temeiulu informatiuniloru autentice venite din diverse parti ale diecesei, ordinariatulu se reclame CLOPOTE DE TOTA MARIMEA pe langa ficsarea prealabila a sune-teloru loru. Cu deosebire recomanda clopotele găurite, inventate de densulu, alu caroru sunetu este mai josu decâtu alu celoru de constructiunea vechia si care, fiindu de 100 punţi, sunt asemenea celoru de 140 punţi de constructiunea vechie. Se afla lotudeauna in depositu clopote, dela marimea cea mai mica până la 50 chilogr., precum si de proasce portative si de mana. Se recomanda pentru comande câtu de multe Antonie Novotny (4) 5-12 in Timisiora. Fonciere Institutu pestanu de asigurare (dela 1864 pana la Unea lai 1879 sub Huria „festei y~ersicherungs-,Anstalt“) in Budapsst’a. Capitalu in acţiuni 25,000,000 franci, egalu diece milidne fl. v. a. in auru, din care sau platitu in bani gata: 12,500,000 franci, egalu cinci milibne floreni v. a, in auru. Reservele premiiloru ai pagubeloru făcu circa......................... 2,500,000 floreni. Intrările din premiile anuale făcu circa.............................. 3,000,000 „ Societatea, care face parte dintre institutele de asigurare cu capitalulu Celu mai solidu si cu garanţiile cele mai mari asigura pe langa cele mai liberale conditîuni si pe langa premiile cele mai eftine . I. contra pagubeloru causate prin foou, fulgeru seu esplosiune la ed ficii, fabrici, masine, recvisite. mobile, marfa, capete de vite, precum si la plante de tiarina si de fenatie situate iu liberu s4u sub coperisiu; II. contra perderiloru de venituri curate escate iu fabrici priu sistarea lucrarei se1» I» t'»»e închiriate prin perderet chirieloru in urm'a unui focu seu a unei esplosiuni; III. contra pagubeloru prin spargere de gemuri, de oglindi, de ferestri. usi seu (nobile; IV. contra pagubeloru de transportu ale marfuriloru espedate pe apa s6u pe uscatuj V. contra pagubeloru de grindina a ori ce feliu de producte de ale pamentuiui; VI. pe viati'a omului in tote combinatiunile. Pagubele intemplate se constatesa in modulu celu mai culantu si se^platescu câtu mai in graba. (Institutulu pestanu de asigurare a piatitu de candu esista pentru pagube 22 milidne floreni). Direcţiunea: conte Marcu Pejacsevich, presiedinte; Frideric baron de Kochmeister, Antonie de Laczko, vice-presfedinti; membrii directiunei: Adolf Aebly, Carol G. Feldmann, Carol Figdor, \)r. Eduard Loisch, conte Gedeon Raday jun., Adolf Schenk jun., Aloisiu Strobentz, Dr. Anton Willner, Leopold conte Wolkenstein-Trostburg. Directorii generala Wilhelm Schon; loctiitorialu directorului generalu: Carol Fuchs directoru. (7) 1-4 Amiculu Poporului. Calindaru pe anulu 1880. Pretiulu redusu 40 cr. v. a. seu 1 1. n. inclus, trainitarea francata.. Banii se ni se tramita in maree, poştale seu cu asignatiuue. (8) W. Krafft in Sibiiu. Editoru si redactorii responsabilu: O. Baritiu. i- _ * Tipariulu lui TV. Krafft.