Observatoriulu ese de doue ori in septemaua, Mercnrea si Sambat’a. Pretiulu pentru Sibiiu pe 1 anu întregu 7 fl., pe 6 luni 3 fl. 50 cr., dusn la casa eu 1 fl. mai înnltu pe anu; — trimisu cu post’a in laintrulu monarcbiei pe 1 anu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In străinătate pe 1 anu 10 fl. s£u 22 franci, pe 6 luni 5 A- seu 11 franci. — Numeri singuratici se dau câte cu 10 cr. Diariu politieu, national-eeonomieu si lite.rariu Anulu III. Ori-ce inserate, : se platescu pe serie s£u linia, cu litere încrunte garmondu, la prim’a publicare câte 7 cr., la a dou’a si a trei’a câte 6 cr. v. a. si presto aceea 30 cr. de timbru la tesau-rulu publicu. Prenumeratiunile se potu face in modulu celu mai usioru prin assemnatiunile poştei statului, a-dressate de a dreptulu la Redactiu-nea Diariului „Observatoriulu" in Sibiiu. Nr. 14. — Sibiiu, Sambata 16 28 Eebruariu. — • —1880. Critic’a noului proiectu de lege agraria. (I)e unu altu jurisconsultu.) Daca ne aducemu bine aminte, era in anulu 1876, caudu asociatiunea agronomica magiara din Transilvani’a adunata in Dev’a, adoptase in unanimitate propunerea advocatului Alexiu Vajna de Pava, privitore la regularea referintieloru urbariale. In urm’a acesteia s’a inaintatu câtra ministeriulu de justiţia si la dieta o representatiune pentru catu mai curend’a decidere si efectuare a tuturoru pro-cesseloru si operateloru de segregarea paduriloru, pasîuniloru si de comassarea hotareloru. S’au provocatu totuodata si municipiile din tiera, precum si societăţile agronomice din orasiele sasesci, câ se sprijinesca acelea petitiuni ale susu-numitei societăţi. Acea invitare venita dela adunarea din Dev’a dete ocasiune la mai multe adunari si conferentie de ale classei inteligente si midiulocie de proprietari si economi mari si mici. Anume aici in Sibiiu s’au tînutu consultări si discussiuni prea interesante; resultatulu inse fu, ca sibiienii, ba voindu a vorbi mai respicatu, proprietarii sasi din Sibiiu si din comunele vecine au respinsu preste totu proiectele unguresci dela Dev’a, si cu atâtu mai virtosu com-massatiunile, contra carora s’au adusu temeiuri fdrte tari. S’au mai convocatu conferentie inca si in alte municipie sasesci si romanesci, acelea inse in parte au esitu totu câ cea din Sibiiu, mai multe inse n’au aflatu cu cale a dâ nici-unu respunsu, sau câ proiectulu din Dev’a „se lua la cunoscintia in protocolu." Cu totulu alte reforme economice au asteptatu si mai aştepta cu mare sete acestea classe a le locuitoriloru, era nu câ se fia turburate si scose din dreptele loru proprietăţi după ide’a unui Vajna et consortes. Cu tote acestea s’a disu, câ propunerea din Dev’a fusese sprijinita din multe parti, ţ si asia ea avu de resultatu prealabile o asia numita enquette, compusa inse aprope esclusivu din deputaţi dela dieta, transilvani după patria, magiari după naţionalitate. Pentru a potea pâsi inaintea dietei cu unu proiectu de lege formulatu, enquett’a a provocatu prin diuarie consiliile municipali si pe toti aceia cari simtu vocatiunea si au esperiintia si capacitate in materia, câ se’si dea in scrisu parerea asupra urmatbreloru intrebari : 1. Este de lipsa câ căuşele urbariali, respective segregarea paduriloru si pasiuniloru, precum si commassarea hotareloru se remana si pe viitoriu totu in man’a tribuualeloru ? Nu ar’ fi ore mai consultu, câ cu agendele acestea se fia insarcinata administratiunea politica, sau cum se dice pe unguresce, solgabiraii (subpre-fectii, pretorii) ? 2. Este ore dreptu ca spessele in bani, in-preunate in sensulu legei existente cu tote operaţiunile regularei agrarie dintre seniorii feudali si dintre poporatiunea rurale se le pdrte, precum tine legea, numai domnii, sau câ se le porte si foştii iobagi in proportiunea locuriloru, a teritoriului, carele trece in proprietatea tieraniloru, cari până acuma sunt obligaţi a prestâ numai munc’a cu brahiale si cu vitele tragatorie in tote caşurile, in care s’ar intreprinde nou'a inpartire a liotaraloru. 3. Ce e caus’a indefinitei traganari a pro-cesseloru urbariali ? urgi’a cea mare a fostiloru iobagi? defectulu legiloru urbariali? ori aplicarea defectuosa a acestoru legi? si ce reforma se recomanda spre a curmâ odata reulu acesta? Mai e de lipsa, câ si pe viitoriu se se susţină dispositiunea legei, câ: numai atunci se pote decide prin sententi’a tribuualeloru, câ se se faca com-massatiunea, daca acela care o cere va dovedi câ este proprietariu preste V3 parte din liota-rulu comunei? ori câ commassarea se o pota cere ori-care proprietariu din comuna, si acesta se se esecutedie fâra privire la marimea proprietatiei acelui care a cerutu commassarea? Camu aceste au fostu intrebarile puse de en-quetta. La provocarea acesta a respunsu si dlu Josifu Sterca Siulutiu, basatu pe o esperiintia castigata in decursulu unui servitiu de 28 ani, dintre care juinetate câ functionariu admiuistrativu, jumetate câ judecatoriu. Memorandulu care l’a trimisu dlu Siulutiu la presiediutele euquettei, dlu deputatu Lukacs ni l’a enaratu si noue intr’o coversatiune; si fiindu câ proiectele din Dev’a au remasu atunci ueresolvite din partea dietei, 6ra in dilelele aceste aceeaşi cestiune se agita cu totu de-adinsulu * *); si fiinducâ me temu „tare me temu“, câ „acuma“ o se triumfe propunerea din Dev’a, si o se ne vedemu daţi „pe man’a libera“ a szolgabirailoru cu interessele absolutu vitali a le poporului roma-nescu din acesta tiera, cu permissiunea dlui auctoru aflamu de lipsa a publicâ din acelu memorandu, de si nu cuvintele, dar’ ideile si principiile câte ne-au remasu in memoria. X Facemu acesta cu atâtu mai tare, fiindu câ dela nefericit’a resolvare a causei agrarie depinde nefericirea mimului romanescu din acesta tiâra. O facemu, pentru-câ vedemu câ „alţii“ nu o făcu. Mulţi romani deplangu sortea poporului romanu, dar’ prea puţini se ocupa seriosu cu mijlocele de indreptare. Au cadiutu mai toti intr’o amortiala, care prea semena cu simptoinele morfei. Mai inainte totu se mai vedeau prin diuarie articlii esiti, nu totu numai din pen’a redactoriloru, ci si dela alte persdne, anume dela jurisconsulţi si dela economi inteligenţi si practici, carii tractau cestiu-nile agrarie in cunoscintia de causa si dandu-le inportanti’a suprema pe care o merita; dara de vre-o câţiva ani unu fatalismu turcescu a cuprinsu sufletele. Bietulu poporu orbeca in intunerecu; nu e cine se ilu luminedie, si apoi candu se vede in „necasu”, nu scie alfa de câtu a blastemâ si a dice : daca nu mai pociu trai pe acestu pamentu udatu de lacrimele si sângele strabuniloru mei, imi voiu luâ femei’a si copilaşii si me ducu in tier’a romanesca ! Asia nu mai merge d-loru! Acei cari simţiţi in pepturile vostre vocatiune si aveţi cu-noscintiele de lipsa in materia, pasiti pe arena si discutaţi la lumin’a dilei acesta causa. Aici nu incape passivitate, e de lipsa cea mai mare activitate, <§ra acesta nu stâ in declamatiuni si frase *) Conferenti’a deputatiloru ardeleni inaintâ proiectulu seu tocma iu dilele acestea la dieta, si ministeriulu le a promisu cu solemnitate, câ va ingriji pentru luarea prompta in consideratiune. Foisior'a „Observatoriului“. Agripin’a. Novela original» s) de: N i c o 1 a e Lrt£ji t e, I. ' Visitamu adesea pe unu prietenu restrasu, din sgomotos’a nostra societate, la o mosiora a sa. Mi placea forte gustulu si manier’a traiului seu cu totulu pacinicu, simplu, firescu câ in timpulu patriarchiloru. Tote dorintiele, tote multiamirile sale in singuretatea acelui asilu, inpodobitu de natura cu prospectele cele mai romantice, se marginea in lectur’a unoru classici, in venatu si in unele ocupatiuni literarie. Cu nisce mici dissertatiuni filologice, cu nisce incercari de a descose derivatiunea numiriloru ce damu in limb’a romana dife-riteloru animale si plante, omorâ pe nesimţite cea mai mare parte din timpulu, ftresce atatu de fugitivu. Odata, după ce’mi aratâ cateva aflari interesante in privinti’a originei limbei nostre, după ce argumenta-tiunile sale me făcură se pricepu, câ nnmele compuse si imitative cu care străbunii noştri au botezatu obiectele proprii ale Daciei, necunoscute loru in Itali’a, sunt in catva doveditore, câ locurile acestea se curatisera cu totulu de bordeie nomade ale lui Decebalu, candu s’au colonisatu românii; conversatiunea nostra apoi se res-pandi in mai multe materii, si in tine pe nesimţite deveni asupra traiului seu atâtu de isolatu. — Yiati'a acesta o aflu mai firesca, imi dise elu, mai apropiata de statulu primitivu in care au traitu in timpurile de auru protoparintii noştri. Aicea poterile fisice mi s’au reinoitu de minune, si’mi promitu etatea *) Publicatu pentru prim’a ora in Brasiovu la J. Gott in anulu 1847. lui Metusalem. Intielesulu meu se afla acumu astfelu de curatu, câ globulu nostru in diu’a creatiunei. Cu tote acestea tiene minte, câ eu nu dorescu nici-odata se fiu unu eremitu. Totudeauna am avutu de ateistu, de sismaticu, de ratacitu pe ignorantulu si pe sotistulu care calea antei’a porunca data de D-dieu omeuiloru: „Cresceti, inmultitive, inpleti pamentulu si’lu stapaniti pre elu.u Totudeauna am blastematu prejudetiele unoru pangariti, cari prin cele mai negre crime isi in-chipuescu câ aducu prinose lui D-diel. După cateva schimbări de cuvinte; după mai multe intrebari si res-punsuri, adaose a’rai dice: — Iertare prietenulu meu! prejudetiele sunt si ele forte vatematore societatiloru nostre. Se’ti aducu de esempu o inpregiurare intemplata chiaru in ochii noştri. Unu bigotu, alu cărui nume nu merita a mai fl citatu, ratacitu si smintitu in tota poterea cu velitului, isi inchipui in mintea sa cea bolnava, câ ar deschide o cale sigura de conversatiune intre sine si intre D-dieu, prin osend’a unicei sale copilitie catra orecare schima. Acesta bizara idea — spriginita si de sfaturile unoru suflete negre, cu care se gasea totudeauna in striuse relatiuni — deveni cureudu idea ticsa, dela care omulu nostru nu se mai potea abate. Copiliti’a in tota privinti’a era o perfecţiune a maturei. Firesculu ei spiritu la unsprediece ani o ertâ se deosebesca binele din reu, — se reflectedie si se reso-nedie câ forte puţine din secsulu ei. Fortun’a, posi-tiunea, titlurile parintesci de o parte; amabilitatea, gratiile si isteţimea cu care firea o inpodobise pe de alta parte, i promiteau unu viitoru de fericire. Si in imaginatiunea ei visa la rolele ce in cureudu va trebui se joce pe scen’a societăţii, după rivalităţile ce spera se atîtie in unele animi. Pote câ ea visă si la viitorele soarele dansante si alte vanităţi ale ambitiunei secsului frumosu. Nenorocit’a copilitia! pe candu seninulu ei cugetu se ocupa de nisce proiecte frumdse, care nu era se se realisedie nici-odata, tatalu seu din parte’i decise in natang’a lui statornicie se o supuia la unu jugu, pe care inse pentru sine, cu totu fanatismulu ce’lu caracte-risâ, nici decum nu l’ar fl poftitu. Momentulu fatalu sosi si ros’a menita se se des-volte si se profume in lumea plina, fu smulsa fâra indurare si aruncata pentru totudeauna in umbr’a unoru ziduri nesimtitore, ce au vestejitu si vestejescu si astadi mii de floricele dragalasie câ insasi tinereti’a. Inpotriviri, rugatiuni, lacrime, tote fusera desierte inaintea unei animi de marmora, unui suflete de ghiatia; dinaintea unui monstru, care abusandu de dreptulu de părinte esecutâ despoticesce afurisit’a sa hotarire si copiliti’a numai decâtu trebui se depună o promissiune, despre care erâ sigura câ nu o va potea iuplini... Părăsită apoi mai mulţi ani si uitata de tota lumea — inpovarata de nisce garanţii insusite juramentului solemnele pe care l’au fostu depusu — si petrunsa de adenca amaratiune, privindu risipirea tuturoru ilusiuni-loru ce’si făcuse altadata, serman’a fetitia perdii curendu espressiunile vioiciunei, cadiendu in acea melancolia -dorerosa si cousumatore, care duce cu repeditiune sufletele simtitore la desperare. Mam’a ei din partei nu mai pastrâ nici o autoritate in familia. Intrigi si scăderi reciproce, desfacura de timpuriu legatur’a unei casatorii, care inpreunase doue flintie cu totutu contraste; inse prin unele inlesniri si mângâieri totuşi probâ orecum compătimire catra sortea fiicei sale. Intr’o di cu cinci luni mi se pare in urma, se ' % respandi scirea, câ nenorocit’a acesta s’au facutu neve-diuta. De atunci nu cuuoscu nimicu positivu despre densa. Se vorbesce, câ unu tineru care avea acele talente frivole, tiresce preferite totudeauna de femei mai multu decâtu calitatile solide, ar fl prigonit’o prin tote midi-locele, declarandu’i la urma amorulu seu, cavaleresce, cu pistolulu in mana. Si câ cu incetulu invingendu’i virtutea, in tine ar fl fugitu dumnealoru amendoui. . . Eta prietene, astfeliu de roduri se producu in tote dilele din prejudetiele, superstitiunile si rătăcirile omeniloru. *** 54 gole, ci activitatea stă in consultatiuni simburose si in luare de mesuri positive spre a ne apară drepturile, famili’a, cas’a, mosiia contra ori-carui rapitoriu. Se insiela toti aceia carii credu, că reclamatiunile si informatiunile publicate in limb’a liostra, nu se audu multu mai departe decătu numai la romani."-. Se nu vi se pota inputâ candu ve veţi plânge de reu, că: vocea Romaniloru nu a fostu audita si ascultata, că-ci „tacentes consentire videntur." Candu ore voru veni si romanii la convingere, că: un’a asociatiune agronomica, precum o au si magiarii si sasii, e o recerintia imperativa, care nu se mai pote amanâ ? Acestea premisse, trecemu la respunsulu dlui Siulutiu, atinsu mai in susu, datu de cătra dsa la punctele de intrebare formulate si adoptate in a. 1876 de cătra adunarea agronomica dela Dev’a. „Dupa-ce a combatutu presupunerea falsa, că romanii aru fi numai că romani adversari obstinaţi ai regularei agrarie, din antagonismu nationalu, au documentatu apoi, că tocma tieranii magiari se porta cu mai mare antipathia faţia de acesta afacere. Au aratatu totuodata, că la cele mai culte popora, si anume la germani, in Prussi’a si pe airea, com-massarea s’a efectuitu numai prin fortia militară, si că aceea ’ia costatu multe vieţi omenesci. — Poporului tieranu de ori-ce naţiune, nu’i pote intră nici-de cătu in capu, cum s’ar potea, că dupa-ce elu Se simte si se scie proprietariu absolutu preste averea, mosior’a sa, domiciliulu seu, nu numai după legea naturei, ci si după legile positive, totuşi se’lu pota cineva constringe, sili, că se’si dea mosii’a sa cliiaru fora voi’a sa, in schimbu pentru alta mosiia, pe care elu nu voiesce se o aiba. Acestu mare adeveru ilu sciu toti căti nu voru se’si inchida ochii, nici se'si astupe urechile inadinsu, că se nu’lu vddia si se nu’lu audia.*) La tote aceste se mai adauge trist’a espe-rientia ce a induratu-o poporulu in vreo căteva caşuri in Transilvani’a, unde fia din reutatea oine-niloru, fia din nesciinti’a respectiveloru legi, elu avu si mai are se sufere inpilari prea puginu cunoscute la alte popora. (v* urmâ.) Pedeps’a de mârte in furci. Acea pedepsa de morte infama inca totu mai este in usu legale in monarchi’a austro-unguresca, . *) Renumitulu jurisconsultu modernu si professoru dr. Jhering a demonstratu acestu adeveru intr’unu trac-tatu alu seu juridicu si classicu. (Der Kanipf um’s Recht. Wien 1874; 4. Autiage.) Anecdot’a regelui Fridericu II cu morariulu, care nu voi se’i vendia mor’a sa cu nici-unu pretiu si nici de fric’a amenintiariloru, este forte bine cunoscuta. Dara in Angli’a! „My House is my Castle. = Cas’a mea este cetatea mea.“ Vai de capulu acelui omu, fia chiaru si politianu, care ar cutediă se intre in cas’a ori pe mosii’a unui anglu cătu de saracu, fora voi’a lui; si candu ai pusu pitiorulu pe agrulu ori fenatiulu unui anglu, era elu iti va strigă in trei restimpuri: esi de pre loculu meu! era tu nu vei esf, te-ai espusu la periculu de a fi inpuscatu, fora că lui se i se intemple ceva. Not’a Red. Si vai de acela, ce s’ar espune se eombata abu-surile la care au ajunsu principiele unoru doctrine. * * * După o pausa mai lunga si după o parthia de echecs si mai lunga, noi ne amu despartitu. Preste puşinu am ajunsu in capitala unde, că to-tudeauna in’am aruncatu erasi in sgomotosele bagateluri ale societăţii nostre. . . (Va urmâ.) Am juratu............ Dimineti’a de cu zori In gradina p’intre flori Me primblamu adese-ori Se le stergu de lacramiori. Si luam flore de flore Le ’mpleteamu in strutisiore Cum le porta ’n serbatori Mandre fete si feciori. Si apoi ser’a cantandu Si din flueru totu horindu, Impartiamu la strutisiore Pe la fete balaiore, Ce au buze rumeiore Animutie ardietore, Se mi le făcu soriori Că-ci adi-mane o se moriu Si e vai d’unu voinicelu, Fia trasu si prin inelu Candu e singuru — singurelu. Fetele Şiretele Strutiele mi le platea Cu guritie vrajitore, Cu ochiri insielatore. Si d’atunci pe ceriu si sore M’am juratu si pe altariu Că se fiu totu gradinariu. — Maiu 1872. P.-P. OBSERV ATORIUL U.,. _________________________________u------- este conservata si in noulu codice criminale ungu-rescu, votata antierti de cătra diet’a actuale, cum si aplicata, anume in Ungari’a relative mai desu decătu in ori-care alta tiera. Mai deunadi spen-diurara pe asasinulu Madarâsz Jânos la Budapest’a, era in 18 Februariu fu spendiuratu la Dobritînu unu altu asasinu soldatu husariu anume Nagy Andrâs, care ajutatu de unu altu cameradu alu seu, omorise la Almosd pe unu comerciante fetioru de preotu calvinescu. Modulu mortiei in sinesi barbaru, este carac-terisatu prin datine si mai barbare. Condamnatulu la morte este tînutu trei dile in asia numit’a camera de doliu, unde unu preotu ilu visitedia in fiacare di si se adopera a’lu induplecâ se cera ertare dela Creatorulu a tote. Unii se caiescu, alţii remanu inpetriti păna candu li se scdte sufletulu din fise prin străngu. Acelu Nagy n’a voitu se scia de nici-o caintia, a mersu fumaudu păna ce-au ajunsu sub furci. Acestu usu crestiuescu si huma-nitariu este umbritu de altulu forte barbaru. In acelea trei dile se permitte la o lume de omeni a merge la condamnatu, a conversă cu elu, a’i da bani si de ale mancarei, era in or’a de executiune esu cu miile spre a vede spectacolulu. Mai de multu, adeca păna in anulu 1850 executorii car-nefici (ungur, hoher, nemt. Henker ori Scharfrichter, turc. gealat si gude) eră totu tîganoi, in ale caroru mani condamnaţii suferia adesea infricosiatu. Gu-bernulu austriacu au cassatu pe toti acei hoheri de tîganu si a investitu cu tristulu oficiu pe căte unu chirurgu, sau celu puginu care ascultase cursulu de anatomia. Materia forte gretiosa acesta, inse nu avemu ce face, trebue se vorbimu despre ea uneori, din causa că ea inca este o nota caracteristica a gradului de cultura, de civilisatiune a poporaloru, inca si a legislatiunei si a guberneloru. Ai dice că este unu paradoxon, dara pe urm’a furciloru dai si de urmele istorice de progressu sau regressu. De exemplu: deschide sîematismele Transilvaniei căte se publicau sub auspiciele gubernului tierei păna in a. 1848 si vei află numai in acestu mare principatu vreo 20 de hoheri, numiţi pe latinesce executor justitiae. Primulu hoheriu se află la resiedenti’a gubernului, ceilalţi pe la municipiele mai de frunte, anume in comitatele si districtele feudali 11, in Secuime 4, in sasime totu 4, adeca la Sibiiu, Brasiovu, Mediasiu, S.-Sebesiu. Ceea ce caracterisă si mai multu tiera eră, că precum in Ungari’a, asia si in Transilvania vedeai nu numai pe la cele mai multe sate căte o parechia de furci, pe la unele si căte o tiepa de lemnu asiediata alaturea pe coline, adeca la locuri mai ridicate, spre a se vede din o distantia mai mare, era pe colin’a oppusa vedeai cruci de lemnu, ici-colea si de petra. Pe la cetati lemnele de spendiuratu erau intiepenite in zidu de petra, că in Germani’a. In a. 1848 numerulu furciloru se multise forte, că-ci kossuthianii ridicaseră mai multe noue, la drumulu tierei, din staţiune in staţiune. Passiunea maniaca de a ridică pretutindeni spendiuratori eră nutrita prin legile tierei, care intre alte multe de-cisiuni barbare tîuea, că celu care fura de căte doue-ori, daca nu este nobilu, se fia spendiuratu. Preste acesta, cele mai multe municipie si unu numeru mare de aristocrat! avea păna la inipe-ratulu Josifu II, unii păna la Franciscu, dreptulu săbiei (jus gladii, jus vitâe et necis) preste supusii loru. Acei imperati au marginitu si iu parte cassatu acelu dreptu spurcatu; dara emblemele lui au remasu păna in 1848/9. Furci, tiepa, funii, lantiuri, — Cruce, acestea erau midiulocele de civilisatiune pentru immens’a maioritate a locuitoriloru. Căta satira si ce sar-casmu amaru aruncatu in fagi’a christianismului si a toturoru doctrineloru humanitarie ! 20 de hoheri si doue mii de spendiuratori, pentru doue milione de suflete că pentru doue sute de milione si mai multu ! Revista politica. Sibiiu, 27 Februariu st. u. 1880. Cu cătu inaintamu mai tare spre primavera, cu atătu prospectele că diplomaţiei europene i va succede se mantîna pacea generala, se intuneca mai multu. Ori in ce parte ne vomu indreptă privirile si in orice parte ne vomu intorce audiulu, nu vomu vedea decătu inarmari si pregătiri resboinice si nu vomu audi decătu discutanduse sortii resbelului eventualu, pe care lumea instinctivu ilu simte apro-pianduse, fără de a isi potea dă contu, că din ce parte va isbucni. Avea-vomu unu resbelu franceso-germanu, ori unu resbelu russo-germanu, seu unu resbelu austro- italianu, ori că tote acestea resbele voru erumpe dintr’odata seu successivu? Acestea sunt întrebările cele mai actuale si mai ardiende, care preocupa si nelinistescu spiritele agitate ale diferiteloru popora. In cătu privesce situatiunea monarchiei austro-ungare, fatia cu chaosulu ce domnesce actualmente in politic’a esterna, trebue se marturisimu, că păna acuma nu ne este possibilu* a vedea nici tînt’a la care aspira si nici calea pe care vrea se apuce politic’a esterna a monarchiei. Cu tote acestea circuledia si se ventiledia o mulţime de conjuncturi si de hipotese mai multu seu mai pu