Observatori>jlu ese de doue ori in septemana, Mercorea si Sambat’a.
Pretiulu
pentru Sibiiu pe 1 anu intregu 7 fl., pe 6 luni 3 fl. 50 cr., dusu la casa cu 1 fl. mai multu pe anu; — trimisu cu post’a in laintrulu inouarchiei pe l anu intregu 8 fi., pe 6 luni 4 fl. — Iu străinătate pe 1 anu 10 fl. seu 22 franci, pe 6 luni 5 fl. s&i 11 franci. — Numeri singuratici se dau câte cu 10 cr.
(
Diariu politieu, national-eeonomieu si literariu.
Anulu III.

Ori-ce inserate,
se platescu pe serie s6u linia, cu litere meruute garmondu, la prim’a publicare câte 7 cr., la a dou’a si a trei’a câte 6 cr. v. a. si preste aceea 30 cr. de timbru la tesau-rulu publicu.
Prennmeratiuuile se potu face iu rnoduln celu mai usioru prin assemnatiunile poştei statului, a-dressate de a dreptulu la Redactiu-nea Diariului
nObservatoriulu“ in Sibiiu.
V	J
Nr. 12.
Sibiiu, Sambata 9 21 Eebruariu.
1880.
Legile agrarie si esecutarea loru in Transilvania.
Dela destiintiarea iobagiei, iu teoria au trecutu 30 de ani; cu tote acestea amaru s’ar insielâ cine ar crede, leumck iobagi’a .‘ii in realitate este desfiintiata. Au nu asuda si astadi in brasd’a domudsca, câ si inainte cu 50 de ani, o mulţime de asia numiţi dileri si curteni,*) pe carii legile defectuose i-au lasatu pana astadi incurcati?
Sau dora celea 21 mii de processe urbariali pendente pe la anulu 1867 nu erau cea mai crunta iobagia pentru 21 de mii de familii, sau famili’a luata numai cu câte patru persone 84 mii de suflete ?
Va dice cineva, ca colonii de frunte, pe carii intrigele feudaliloru nu i-au potutu alunga din moşiile stramosesci, totu au scapatu de iobagia. Asia ar fi, deca pe alte caii nu s’ar fi introdusu in contra acestora o iobagia cu multu mai apasa-tore decatu cea desfiintiata in anulu 1848.
In intielesulu puncteloru regulative domnii pa-mentesci au fostu indatorati a dâ iobagiloru locu de ajunsu pentru pascuatiune, pe care inainte de 1848 preste tota tier’a l’au folositu numai iobagii, si daca ici colea au pasiunatu si vitele domnesci in pasiunea iobagiloru, proportiunea a fostu ca unulu la 10 sau 100 vite de ale coloniloru si abia 10 domnesci.
Si cum se inpartu acuma pasiunile intre foştii iobagi si foştii domni pamentesci ?
Folosinti’a faptica, usulu seculariu de mai inainte ar fi trebuitu se se ia de chiaie, de rnesura la inpartirea locuriloru de pascuatiune, dar nu s’a luatu de basa folosinti’a, ci posessiunea. I)upa acestu principiu nedreptu s’a intemplatu in mai multe comune, ca abia se asemua iobagiloru a patr’a seu a cincia parte din loculu de pasiune.
Scimu mai departe, câ celu mai siguru isvoru de venitu pentru poporu a fostu si este prăsirea viteloru; era fâra pasiune suficiente acestu sdopu nu se pdte ajunge. Poporulu lipsitu de cea mai mare parte a locuriloru de pasiune, pentru câ se
pdta plaţi inpositele celea grele, se pota face drumurile si podurile, a fostu silitu a intra in relatiune de iobagiu pentru pasiunea pe care mai inainte o a folositu cu dreptulu seu seculariu si milenariu, si pentru care astadi trebe 'e faca sute si mii de dile de lucru. s.
Pana la desfiintiarea sclaviei, poporulu avea.
dreptu de a capatâ lemne de focu, de edificatu, si feudali.
*) Terminii vechi feudali latinesci: Inquilini et Curialistae.
in unele parti ale tierei si de vendutu din pădurile comune, ale poporatiunei cu seniorii feudali, era acestu dreptu s’a recunoscutu si prin p a-tent’a din 1854, si inca cu acelu adaosu, câ la foştii iobagi (Jobagiones, Coloni, Rustici) se se dea in proprietatea loru atâta pădure, câta li se cuvine in proportiunea in care o au folositu din vechime.	♦
Credeţi D-vostra, cumca din o suta de feudali unulu celu putinii a disu câtra iobagii sei:	„Eca
aci ve este partea din păduri câta vi se cuvine voue după usulu vecliiu stravechiu?“ Credeţi dv. câ dintr’o suta de feudali s’au aflatu unulu, care se dica locuitoriloru săteni: Luaţi partea vostra de pădure fora nici-unu processu si o folosiţi ori-cum veţi sci voi ?	»
Nici-decum! Din contra, după esirea pa-( tentei s’a inceputu iupt’a cea mai inversiunata, opo-j sitiunea cea mai violenta, processele cele mail scandaldse din partea feudaliloru in contra fiacareit comune iobagesci, prin care li se denegâ coloniloru din cause de nimicu, dreptulu la competentia din <
Dreptulu regale de cârcîumaritu, regulatu prin patent’a din 1854, nu era esclusivu alu domniloru, ci in tote acelea caşuri, in cari boierii tierei nu au folositu acelu dreptu si n’au avutu cârciuma deschisa in comuna, se susţineau in folosinti’a acestui dreptu aceia, pe carii i-au aflatu in posessiunea si folosinti’a lui, incetarea reiatiuniloru
păduri!
Astadi după 30 de ani dela incetarea sclaviei in teo ria, pe charteia, mai aştepta mii de corn une indesiertu deciderea processeloru intentate pentru competentia din păduri.
In restiinpu de 30 de ani a trebuitu poporulu se platesca amaru lemnele de focu, pe cari mai inainte le avea in abuudantia. Pretiulu pe care Bau datu iobagii in bani gafa sau in naturale fostiloru domni pamentesci pentru folosirea paduri-loru sub decursulu processeloru, se urca la mai multe milione.
Frumose legi ! cutezu a afirma câ va mai trece o generatiune intrega, pana se voru fini tote processele de acestu soiu !
1' Pentru ce dar nu se respecta acea patenta si in
Sub absolutismu si până câtra finea anului 1864 dreptulu de cârcîumaritu aflatoriu in posessiunea comuneloru seu a bisericeloru, se dâ prin deregatoriile administrative cu licitatiune in arenda, in folosulu comuneloru seu alu bisericeloru.
Dela introducerea dualismului iucoce, acestu dreptu s’a luatu dela comune, câ cu forti’a, in poterea legiloru vechi, obsolete, aprobatali. — In caşuri speciali s’a doveditu pe calea legei, cumcâ de sute de ani dreptulu cârcîu măritul ui a fostu in esclusiv’a folosintia a bisericei, si câ foştii domni pamentesci n’au in respectiv’a comuna locu alodialu câtu se puni palm’a, si cu tote acestea 'dreptulu de cârcîumaritu s’a luatu dela biserici. — Si din ce motivu ? „A korcsmârlâsi jog a nemeşi joszâg jâruleka; vedi Nr. Curiei 12,736 ex 1879, 6ra sententi’a tribunalului de I-a instantia se provoca la Apr. Coust. partea III. tit. 32 si Compil. Const. partea 3 tit. 6.
Noi asia scimu, cumcâ feudalii noştri u’au papatu acelea 80 de milione despăgubire pe bas’a Aprobateloru, ci in poterea patentei din 1854.
prescrisele ei favoritore poporului ? — Celu mai mare scandalu s’a comisu cu rescumpararea de-cimeloru din productele viiloru. Despre acestu pecatu strigatoriu la ceriu cugetu câ vei fi infor-matu din acelea parti, unde o mare parte a pro-prietariloru de vii si - au perdutu tota averea cu rescumpararea aceloru decime.*)
Se trecemu la legile agrarie despre com-masari si segregări.	(va urmâ.)
*) Suntemu informaţi chiaru si din diarie raagiare dela Budapest’a cu „P. Naplo0 in frunte, care si mai deunadi analisau pe largu abnormitatea acelei legi, cu adaosu, câ in cele mai multe caşuri nici nu se pote executa.	Red. Obs.
Foisior a „Observatoriului“.
Femelele.
De: Juliu Pederzani.
Traducere de J. O. Baritiu.
VI. Missiunea loru.
(Urmare si tine.)
Lumin’a i se detrage. Care lumina! lumin’a later-neloru din stradele nostre. Ser’a, indata-ce se aprindu primele flăcări nu i este permisu a amblâ singura pe strada. Se credu in dreptu a o ticsâ cu inpertinentia, a o insulta si a o urinari. Pentru ce ore? o cunosceti? Este ea o persona frivola?
„Ah nu,“ este respunsulu. „Nici nu o cunoscu. Ea este frumuşica si precum se dice: ea locuiesce singura.0
Si pentruce urmăriţi pre acea lucratore mica, ea fuge de voi. O cunosceti, este ea frivola?
„Nu o cunoscu. Dara ea ambla ser’a singura. Si se dice, câ o femeia se nu airible ser’a pe strade, de aceea trebue se . . . .“
Astufeliu cugeta si vorbesce o ceta de barbati, cari pretindu câ au spiritu si ânim’a. Ei ingenuncbia inaintea idolului opiniunei publice si se inchina dogmei: opiniunea multimei este opiniunea singuratecului!
*
• * *
Progressulu necalculabile alu secolului nostru, care pe aripele scanteiei electrice sbora dela unu continente la altulu, face câ lumea intrega se fia locuinti’a bărbatului.
Vieti’a ilu orbesce cu o fruiusetia înmiita din lumea onienesca si din natura. Gigantele cu o nnie de bracia, press’a predominante lumei i istorisesce din ora in ora totu ce se petrece jn lume.
Idee noue, fapte noue inpartu atenţiunea lui.
Doue fortie brutali domnescu astadi in lume: acelu venatu neobositu după unu ce nou, atâtu de di-feritoriu de monotoni’a evului de midilocu, si acea aspi-ratiune febrile de a face totu cu tote mijlocele in acel-’asiu timpu.
Pentru barbatu lumea este si remane ânim’a lui.
Acestui barbatu fâra repaosu. eternu creatoru si âmblandu departe de idealu, este atasiata femei’a cu unu sufletu ce arde pentru cele spirituali si pentru frumosulu, cu o ânim’a plina de entusiasniulu eticu si sentimente caste.
Ea porta lupt’a spiritului in contra scârbosului materialismu.
Majoritatea barbatiloru cugetători de astadi cunoscu numai o singura morala, jura in cuvintele unui singuru magistru si acesta este: Schopenhauer rilosofulu dissonantieloru sufietesci.
Elu redica o lume plina de abisuri si deasupra ei planesa geniulu, care nega acesta lume si care se perde in neantu. Pentru elu vieti’a este o amagire mare, o retacire, unu pasn gresitu, care mai bine se nu se fia facutu de locu. Vointi’a, câ si corpulu este o aspirare fâra tienta si fâra finitu.
Si vieti’u: unu daru palidu si unu tonnentu, o pribegire Visatore până la morte. Unu visu scurtu alu nemărginitului spiritu universale; unu deseiunu fugitivu, pre care elu ilu arunca pe foi’a „timpului si a spaţiului0, pentru câ apoi după o scurta esistentia se ilu sterga. Si unu scolariu alu acestui filosofu a scrisu apoteos’a sinueiderei.
Din diece barbati cugetători ai dileloru nostre, doue treimi profesesa aceste macsime si doctrine ale vietiei.
Cine va pazî sanctuarulu frumosului idealu, alu sublimului si alu moralei? Cine va nutri si va conserva in eternu, ttacar’a eterna a entusiasmului pentru divinitate si eticulu in anima onienesca? — Femei’a. Ea este vestalin’a care sta inaintea altariului moralei si alu frumsetiei divine.
Acesta este chiamarea ei.
Ânim’a ei este plina de finetie si sentimente delicate, sufletulu ei descbisu radieloru frumosului eternu. Ea are minunatulu si firesculu talentu a isi inbracâ ideile si sentimentele sale in forme plăcute si inpres-sionabili.
Ea are religiune; unic’a religiune adeverata a amorului si a tăriei de suiietu. Vieti’a femeiei este o lunga suferinda, de aceea este ea religiosa, fiindu-câ religiunea inmuguresce din suferindele unui sufletu ranitu.
Decâte ori femei’a nu se afla fada in fada cu nefericirea, si ea totuşi trebue se’si pastredie blandeti’a si liniscit’a seninetate a sufletului. Ea sufere amagirea unei anime, ce se frânge la patulu de morte alu copilului ei — ea trebue se se resignedie. Acesta este cea mai grea si eterna cruce a vietiei sale. „A se resigna, nu din passiune, câ o Helloi'sa si o santa Teresia. A se resignâ! din religiune si educatiune: „Fiindu câ pentru femeia, dice D-n’a Stael, religiunea nu este nimica, deca ea nu este totu.0
Viitoriulu este alu femeieloru. Ele sunt cbiamate a fi odorele lumei. Femei’a trebue se ajunga la cunos-cinti’a nelibertadei sale si la aceea a missiunei sale si ea o va cunosce de siguru.
Femei’a trebue se se concentredie, si ea se va concentra.
Ea va percurge secolii trecuti si va ajunge la cu-noscinti’a soitei sale.
Es se va vede câ sclava fâra aperatoru si aruncata in pulbere de către demonii orgoliului si arbitriului barbatescu.
Acesta trista reprivire va arunca femei’a asupra trecutului ei; inse după aceea?
Va aruncă o privire sincera in sufletulu ei.
Femei! voi genie ale gene raţiunilor u viitore, nu bate ceva in ânimele vostre si nu ve deştepta din in-tunereculu de până acuma ?
Voi o simţiţi:	Chiamarea vostra este sublima.
Virtutea vostra se nu fia fortiata, fiindu voi eschise socialmente. Ea trebue se fia libera, nobile, ea trebue se fia inteligenta.
46
Bucovin’a.
Ipliimindu unu conclusu alu adunării generale din urma, Comitetulu societatiei pentru literatur’a si cultur’a romana in Cernăuţi a eumperatu in tomn’a trecuta una casa, pe langa care sunt mai multe parcelle de ziditu, cu 17.500 tl. v. a. Meri-tulu principale alu acestei cumperature forte favorabile ilu are dlu Michailu Pitei, consiliariulu tribunalului din Cernăuţi. Mai câ elu uniculu a cunoscutu marele folosu alu acelei cumperaturi, de aceea a si statutu necurmatu de a conviusu pe membrii comitetului, pana-ce s’au invoitu la efep-tuirea ei.
Acum spre a reversâ, macaru in parte, sum’a numerata pentru acea realitate in cass’a societatei, comitetulu afla cu cale a face apellu la contribuiri de buna voia in folosulu societatiei. Apellulu e caldurosu si desvolta in modu forte convingetoriu, catu de imperiosu a fostu, câ societatea se aiba casa propria, si se nu fia necessitata a-si schimba din anu in anu locuinti’a, ruinandu-si mobilele si supunendu-se la chirii totu mai scumpe.
După cum suntemu informaţi, au si incursu unele sume, dara nu in mesur’a si in marimea ce ar corespunde asteptarei. Caus’a e cum se vede, lips’a de energia la colectând, si apoi lips’a de intielegere si de vointia la contribuenti.
Energi’a lipsesce colectantiloru, pentru-ca ei inca nu sunt petrunsi de ajuusu de scopurile, ce urmaresce societatea in favorea intaririi si conser-varei elementului romanu in acesta tiera. Pe langa aceea multora le mai lipsesce si darulu induplecarii si acomodării la individualitatea contribuentiloru.
Romanii aici in Bucovin’a sunt supusi la forte multe influintie străine, de unde resulta, câ mulţi dintr’insii deca nu au advenitu chiaru renegaţi, sunt inse cosmopoliţi consumaţi. In cerculu acestora se afla membrii din câteva familie boieresci mai de frunte. In acea classe de locuitori limb’a romana nu o mai audi vorbindu-se, câ-ci in loculu aceleia s’au adoptatu in familii limb’a polona si nemtiesca. Asta-i cu atâtu mai dorerosu, pentru-câ in casele parintiloru si protoparintiloru loru nu se vorbia decâtu romanesce. Si apoi cine nu pretiuiesce limb’a sa naţionala, cum voiesci se mai pretiuesca vreo institutiune naţionale si literatur’a romanesca ?
In unele familii e substituita limb’a romanâsca de cea rutena, si anume in forte multe familie de ale proprietariloru mai mici, cum sunt familiele de origine adeveratu romana cu numele: Manesculu, Balosiesculu, Tutuiesculu, Teutulu, Frundia, Dunca, Cracalia, Scraba, Yladu, Cosmitia, Soroceanu, Pau-nellu, Perjulu si una suta altele. Trebue se in-semnu, câ desnationalisarea elementului romanu face paşi uriaşi, mai alesu preste Prutu. Acolo sate intregi s’au prefacutu in elementu rutenu, cum e Rarancea, Toporautiulu, ambele Zuce, unde afli numai nume romanesci, câ Purice, Gusiulu, Casiulu, Porumbellu etc. purtate de omeni, cari nu mai sciu nimica romanesce. In scurtu timpu nu va remanea
OBSERV ATORIULU.
alta amintire, câ au locuitu romani in părţile acele, decâtu numirea romanesca a riuriloru si codriloru, a vailoru si colineloru, adeca acea amintire, ce o constatedia Miclosich si Koluzniazki pentru unele parti din Galiti’a pan’in Moravi’a, unde se afla numiri câ Fundoie, Comu, cari documentedia esi-stenti’a romaniloru in acelea regiuni, astadi slavi-sate cu totulu.
Aceste dise se referescu, cum se vede, la una parte si anume la cea mai insemnata din boierimea si din r e z e s i ’a nostra.* i *) Dara se nu grabesci a crede, câ vei afla nu sciu ce vietia si zelu mare romanescu nici pr’intre preoţi, câ-ci la ceea ce afli aici, iti stâ mintea in locu. Afli câ sunt insurati cu nemtioice si cu polone; câ si aceia ce sunt insurati cu românce, vorbescu in casa cu femeile si cu copii loru in limba nemtiesca; câ ici si colo, câ de mărturia, afli câte una gazeta, dara n u romanesca, ci nemtiesca; si de aici se esplica cainarea diaristiloru noştri **), câ nu-i provincia romanesca, in care se fia mai puginu cetite gazetele romanesci, decâtu iu Bucovin’a. De aceea buna-ora ei sunt in plina nesciintia despre nenorocirile romaniloru din Transilvani’a, ce le-au suferitu cu inundările din £rn’a asta, seu de apellulu societăţi macedo-romane din Bucuresci, pe a veni in aju-toriulu romaniloru din Macedoni’a, cari se perdu sub pressiunea grecismului. Si apoi domnia-vbstra pe acolo se ve mai miraţi, câ nu ve vinu de pe aici ajutorie pentru bieţii nenorociţi? Nu ve miraţi, câ de aru si amblâ colectantii noştri pe la casele loru câ cersitorii si aru implorâ banulu care priso-sesce la mulţi, pentru societatea nostra, care asia dicundu, le e sub nasu, totu aru esi cu man’a gola.
In starea preotiesca sunt inse si esceptiuni, cari suntu demne de tota laud’a si dela care se aştepta totu sporiulu nationalu, cum s’au doveditu si pân’acumu. Mai alesu se aştepta dela asta mâna de preoţi, ce se afla in esceptiuue laudabila, câ se se unesca mai strinsu in simtiemintele si ideile naţionale si se combine mijlocele, cum aru inriuri in modu eficace asupra grosului colegiloru, câ se-i intorca la vietia naţionala si se-i faca a se interesâ si a le pasâ de totu ce e romanu.
Mie mi-au placutu totudeauna acţiunea reso-luta a romaniloru transilvăneni, cu care, după multe cercări si puneri la cale nefolositorie, alegu caprele naţionale din oile cele bune si le laşa in urma in prad’a dispretiului.
De invetiatorii romani bucovineni, consideraţi din punctu de vedere nationale-romanescu, nu credu câ DVostra se fiţi auditu vreodatata ceva; ve asiguru inse câ nici noi nu scimu de dinsi nimica. Ei nu se inpartasiescu nici la una întreprindere naţionala; si de aceea prevedemu, câ nu se voru inpartasi nici la colect’a de acuinu pentru societatea nostra. Ânim’a si capulu aceloru individi, consideraţi totu din punctu de vedere naţionale romanescu, se pote comparâ prea bine cu o ruina deşerta, părăsită. ***)
Despre personalitatea politica a celoru doui miniştrii noui nu se scia alta, decâtu câ sunt neutrali, nu aparţinu nici unei partide si câ sunt omeni noui despre cari niminea nu se asteptâ a ’i vedea inbracati in fraculu de ministru. Dintre tote partidele cea mai nemultiumita cu modulu si personele cu care si-au completatu corniţele Taaffe cabinetulu seu, sunt eternu malcontentii nemţi, ale caroru organe de publicitate se si grăbiră a isi esprimâ nemultiumirea loru si a salutâ pe nouii miniştri intr’unu tonu, care nu mai amicabilu nu se pote numi.
Astadi este diu’a in care diet’a unguresca isi va reîncepe activitatea sa întrerupta prin sessiunea delegatiuniloru din Vien’a. Mulţi din deputaţii opositionali au plecatu inca din septeman’a trecuta la B.-Pest’a, cu scopu de a luâ parte la conferintie prealabile ale diferiteloru cluburi, in care avea se se stabilesca modulu de procedere si tactic’a ce trebue se adoptedie opositiunea, fatia cu politic’a inalterabila si ruinatdre a cabinetului Tisza, pe care insusi compatrioţii sei ilu nfimescu fatalu si funestu.
Neruşinatele si adencu compromitiatorele de-fraudari de bani publici, care s’au descoperitu in comitatele Severinului si alu Carasiului, au mai inmultitu armele dejâ destulu de nimicitdre ale opositiunei si deca administratiunea Ungariei nu ar fi „asiatica“ si politic’a ei „bysantina“, iu celu mai tristu sensu alu cuventului, apoi, d-lu
C.	Tisza si cu ai sei aru fi trebuitu se isi para-sesca de multu locurile pe care le mai ocupa inca si astadi. Ddca vomu esaminâ purtarea unguriloru dela introducerea dualismului incoce fatia cu naţionalităţile neinagiare, si deca amu fi in stare a ne bucurâ de nefericirile străine, apoi pote câ amu dice câ : D-dieu in mani’a sa au voitu se pedep-sâsca pe unguri prin d. C. Tisza si câ ei au me-ritatu gubernulu pe care ilu au. Nu o vomu dice inse, pentru câ nefericirile si dorerile care apasa pe unguri le resimţi mu si noi indiecitu mai tare decâtu ei inşii si deca ei dorescu salvarea apoi, in acelasiu gradu câ si ei o dorimu si noi, de orece si ei câ si noi nemagiarii nu amu meritatu sortea ce ni s’au creatu in patri’a nostra comuna.
Din nefericire inse, gubernulu ungurescu si orbiţii siovinisti nu voru se intielâga si se recu-ndsca marele principiu alu drepturiloru neprescriptibile si nealienabile ale nationalitatiloru conlocui-tore, ci continua a le persecutâ, a le iritâ si a le provocâ, pentru câ asia, creandu’si pericole imaginare, se isi pota mascâ adeverat’a tendintia a politicei loru neumana si ruinatore.
Precum suntemu informaţi, apoi nu preste multu, naţiunea romane va avea a inregistrâ 6rasi o noua proba de iubirea si parintesc’a îngrijire pe care o porta gubernulu d. C. Tisza si in specialu organele sale administrative, fatia cu acesta multu persecutata si abandonata naţiune. Amu ajunsu tempuri, in care romanului i se contesta chiaru si dreptulu de a face bine si este inpiedecatu de a isi inplini datorintiele sale de pietate si umanitate câtra părinţii, fraţii si sororile sale nefericite.
In regatulu Croaţi’a, care se bucura de o autonomia aprope completa, politic’a gubernului ungurescu intimpina dificultăţi seribse, ce ilu nelinis-tescu si i causedia mari îngrijiri. Mass’a poporului croatu, precum si inteligenti’a sa brava si necorupta nu numai câ este decisa a isi conservâ naţionalitatea si autonomi’a sa politica si administrativa, dar’ este si firmu determinata a respinge orice ingerintie nelegitime ale supremaţiei magiare. Croaţii, mai fericiţi decâtu serbii si romani, au potutu se isi conservedie drepturile loru istorice si condi-tiunile ce sunt nedispensabile pentru câ se isi pota desvolta viati’a loru naţionala. Unguriloru nu la convine acesta si ei s’au incercatu prin tote mijlocele de a desbinâ pe croaţi intre sine, pentru câ asia se’i pota înfrânge. Dar’ acele incercari n’au avutu resultatulu doritu, de orece croaţii au sciutu se se apare cu multa energie si mare intieleptiune in contra aceloru tendintie destructive si amenintiatore.
Acuma se respandi scirea, câ banulu Mazu-ranici si-au datu dimissiunea, din causa câ se simte incapabilu de a isi inplini missiunea sa in sensulu si conformu dorintieloru si asteptariloru gubernului magiaru. Se dice, câ successorele lui Mazuranici va fi seu corniţele Ladislau Pejacevici seu Bedekovici, actualulu ministru pentru Croati’a. Dar’ ori cine va fi urmatoriulu banu alu Croaţiei, elu nu va fi in stare se abata pe naţiunea croata dela politic’a sa tradiţionala, la care tine cu o con-secintia si perseverantia admirabila.
Perseveranti’a si cerbici’a iu bine câ si in reu este una din trasaturile caracteristice ale elementului slavu. O proba eclatanta pentru acesta
Esista numai o mântuire pentru voi: invetiati si lucraţi.
Voru veni generatiuni noue si pe fruntea loru voru purtâ semnulu „religiunei adeverate.“
Bisericele timpuriloru de mai inainte apoteosau credinti’a si dogm’a.
Religiunea viitorului este o biserica a moralitatiei.
Credinti’a secoliloru trecuti, trebuia predicata, ape-rata in dogmele sale si invetiata in scola.
Preotulu ei era barbatulu.
Inteligenti’a criticatoria si doritoria de lupta a purtatu luptele spirituali in conciliuri, a creatu teologi’a pecatului si a blastemului.
Religiunea viitorului nu cunosce dogme nici con-fessiuni, ea predica numai evangeliulu amorului adeve-veratu, teologi’a gratiei si a fericirei.
Preotulu ei este femei’a.
Ca marna, ea va fi altarulu pe care vomu vede pre D-dieu; din ânim’a ei va isvori moral’a, ce va ajunge pentru vieti’a intrega.
Femeia câ simbolulu frumosului si alu eticului, trebue se devină unu cultu.
Din naufragiulu materialismului, care arunca pe flacare di pe nissipulu tiermuriloru, cadavrele unei vietie desperate si pierdute, trebue se ne scape femei’a. Ei
i lucesce aurora libertatiei. Barbatulu îiberu se va insoci cu femei’a sociale libera.
Prin ea infloresce o noua vietia, prin ea se va nasce unu nou elementu moralu.
Ea isi va scutura pulberea de pe piciore si va desradecinâ ultimele traditiuni ale secoliloru fanatici din presentele materialisticu; ea va fi speranti’a, vieti’a unei noue generatiuni viitorie.
Acesta este marea si inalt’a inissiune a femeieloru.
Preste chaosulu incurcatureîoru religiose planesa spiritulu amorului eternu. Preotulu loru este femei’a. Din ruinele unei lumi materialistice se inaltia o stenca eterna, pe care se edifica nou’a lume etica, si acesta stenca eterna este famili’a. Isvorulu. ânim’a familiei inse sunt femeile!
Revista politica.
Sibiiu, 20 Februariti st. n. 1880-
Iu fine după o lunga serie de combinatiuni, cabinetulu austriacu s’au completatu denurninduse ministru de culte si instrucţiune d-lu C o n r a d baronu de Evbesfeld, actualulu gubernatoru alu Vienei, era d-lu baronu Kriegsau ministru de finantie.
Considerandu inpressiunea ce au facutu aceste doue denumiri asupra diferiteloru partide politice din parlamentulu austriacu, apoi, de pe acuma se pote afirmâ cu tota siguranti’a, câ ele nu voru contribui nici-decum la intarirea si consolidarea positiunei cabinetului Taaffe, care va continuâ si de aci inainte a se numi ministeriu de coalitiune si a pretinde câ se afla mai pre susu de ori ce partide.
*) R e z e s i u pe moldovenesce este camu analogu cu „Boieri de neamu“ din Munteni’a, cu Nobiles unius sessionis si cu Armalistae din Transilvani’a.
Not’a Red. Obs.
**) In Transilv. se dice ca un are, vaier are, se ia si in locu de plânsu: Se cauna prunculu, adeca plânge vaietandu-se tare.	Red.
***) Acesta descriptiune, desbracata de ori-ce frase, dara cu atâtu mai fiorosa, justifica observatiunile dlui P. Aurelianu făcute inainte cu câţiva ani in Bucovin’a, si ea semena de minune cu informatiunile care petrundea in afara de Bucovin’a inainte de 1848. Cu alte cuvente: elementulu romanescu din Bucovin’a ar fi recadiutu acolo, unde se aflase inainte de acesta cu 32 de ani ? De altumentrea, căuşele recaderei totale s’aru potea esplica de ajunsu. câ-ci ele sunt la lumin’a \ dilei, vediute de toti câţi nu ambla cu ochii închişi.
Not’a Red.
OBSERVATORIULU.
47
ne ofere si noulu atentatu alu conspiratiunei nihiliste din Russi’a. D’abea scapa imperatulu Russiei de atentatulu ce i se preparase pe lini’a de feru dela Moscv’a si eata ce scire infioratore si de cea mai mare sensatiune politica sbora in lumea larga, pe firele electrice ale telegrafului :
— Petersburg, 17 Februariu st. n. — „In palatulu resiedintiei de d r n a au avutu locu astadi o esplosiune. Fam iii’a imperiala au remasu neatinsa. Miu’a au fostu asie diata subt sal’a de mancare. Trei-dieci si cinci gardişti au fostu răniţi, dintre cari cinci au si muritu. In urm’a esplosiunei s’au spartu in p a vini e n t u 1 u salei de mancare o gaura ca de 10 urme. Din intemplare, in urm’a unei intardieri, famili’a imperiala in ca nu se adunase in sal’a de mancare.“
In fati’a acestui nou si ne mai auditu atentatu alu neiupacatiloru revoluţionari nihilisti, in-possibilulu pare a isi fi afiatu marginile sale, precum si siguranti’a personala a imperatului Alexandru II alu Russiei. Ori unde va sta, ori unde se va duce, elu se afla pe unu vulcanu subminatu, si per-secutatu de acea potere teribila si nevediuta, care se numesce^nibilismu.
Ultimele sciri venite din strainetate ne spunu, ca gubernulu Germaniei, alu Franciei si alu Angliei s’au intielesu a recunosce prin note diplomatice identice independenti’a României. In fine dar, totuşi se inblandi si eremitulu din Varzin.
Cum se invâtia geografi’a in Ungari’a si in Transilvani’a ?
Cu nimicu nu se falsifica mai usioru adeverulu decatu prin istoria si geografia minciunosa; prin acelea si prin reservatiuni mentali de natur’a acelora, poţi seduce generatiuni intregi, câ se traiesca in ratacirea cea mai periculdsa pe tota vibti’a loru. Totu prin falsificări de acestea se prepara si revo-lutiuni si resboie civili. Totu asia s’au preparaţii mai virtosu in scdlele calvinesci, versarile de sânge din a. 1848/9.
Ei bine, din mai multe cârti scolastice noi vomu lua acilea câ de exemplu numai unica: geografi’a ce se propune in scolele primărie, esita in a 15-cea editiune, prin urmare pana acuma celu mai pu^inu in 100 mii de exemplarie inpartita pe la miile de scole. Din intemplare avemu aci sub ochii nostrii unu exemplariu din cele nemtiesci auctorisate.*) Acea grecgrafia este compusa de repausatulu Alexandru Kuttner, după aceea reve-diuta, „coresa“ de Maximilianu Mayer; editiunea din urma, adeca a 15-ea, din Budapesta 1878, e introdusa si in scolele reg. catholice din Sibiiu. Pe 17 pagiue auctorulu premitte o geografia generale macra, după aceea trece la Ungari’a, pe care o inparte in cinci districte (Kreise), intre care alu cincilea este Transilvani’a.
Nu ne vomu demitte la investigarea altoru urme de o ignorantia care te pune la mirare in acea geografia, ne vomu margini numai la câteva erori sau si reservatiuni mentali, care atingu insti-tutiuni pubfice, de religiune si de cultura. Asia după auctorii acelei geografii:
In A r a d u nu exista episcopia, nici institutulu pedagogicu si teologicu gr. orientale romanescu. — In T e m i s i 6 r a si V e r s i e t i u nu mai sunt episcopii serbesci, ba in Temisior’a nici episcopia cathohca, ci numai unu seminariu. — In Lugosiu este o episcopia gr. catolica, dara de naţionalitatea ei nici vorba. — In Caransebesiu se afla unu episcopu si altu nimicu. — Blasiulu nu existe ni-cairi, prin urmare nici mitropolia, nici gimnasiu, seminariu, monastire, nimicu; se afla inse in A i u d u unu gimnasiu greco-catolicu!! — In Sibiiu este unu episcopu, nu mitropolitu, era consistoriu, seminariu, institutu pedagogicu inca nu. — In cetatea Bistriţi’a s’a ratacitu câ si in Aiudu, totu unu gimnasiu gr. catolicu, pe semne din fondurile sasesci! — In Nasaudu se afla unu gimnasiu, cine mai scie de ce naţionalitate si confessiune. — In Gherl’a nu se afla episcopia. — In Fagarasiu se afla mine (bai) de ar ama, pe semne in tiermii Oltului, pe sub podulu statatoriu. — In Brasiovu necumu se fia gimnasiu romanescu de 8 classe, dara nu se afla nici-o scdla romanesca.
In fine numerulu magiariloru de 13 ani incoce a crescutu dela 5 la 61/ milione, era numerulu celorulalte nationalitati nu ’lu mai scje nimeni (?).
Eca pe ce maculatura de carto scolastica dau
*) Erster Unterricht in der Erdbeschreibung von Alexander Kuttner. Durchgesehen von Max Mayer. 15. Auflage. B.-Pest 1878.
părinţii bani. pentru-câ baiatii loru se invetie din ele a minţi; intr’aceea auctorii, sau mai dreptu disu, compilatorii si plagiatorii cu editorii loru făcu din ele capitaluri respectabili. In acelasiu timpu o geografia sau istoria scrisa romanesce, cu sciintia si consciintia, este persecutata si cassata.
Luaţi inse amaua compendiele de istori’a patriei, introduse prin scole mai alesu de 13 ani incoce si veţi fi siliţi se le aplicaţi amar’a satira franeesca: L’ histoire este une fable convenue. Ei s’au invoitu câ se o scria asia precum le place si le convene loru, si nici-decum asia, precum resulta ea din documente.
Intemplarea din orasinlu Satmaru.
Alegerea de curatori la biseric’a greco.-catholica din Nagyfalu in Ungari’a alarmă dilele acestea pe unii omeni, câ si cum s’ar fi intemplatu acolo vreunu lucru ne mai auditu păna acuma, vreo eruptiune vulcanica, sau vreo alta revolutiune fisica. Sunt 40 de ani, de candu preoţii Moise Sora Noacu, Joanu Moldovanu si alţi vreo doui inşi incepusera se denuntie prin corespon-dentiele loru care se publicâ, câ unii din confraţii loru preoţi din comitatulu Satmaru au inceputu se tîna predice uuguresci la poporulu romanescu si la celu ruteneseu. După sancţionarea legiloru de magiarisare dela 1842 episcopulu rusnecu Popoviciu se obligase a traduce cu ai sei tote cărţile rituali in limb’a magiara, spre a se tipări cu spessele statului si a se introduce in totu coprinsulu Ungariei si alu Transilvaniei la romani, ruteni si şerbi. Mai mulţi preoţi, rusneci si romani crescuţi in seminarie străine erâ gata se le primesca. Acestea s’au intemplatu inainte de a. 1848.
A intrevenitu revolutiunea, după ea pe calea cea mai firesca atunci câ totudeauna, sistem’a absolutista. Sub acesta romanii greco-catolici reuşiră a’si infiintiâ o mitropolia si pe langa cea dela Oradea, alte doue episcopii naţionali romanesci, precum sunt acelea recunoscute, confirmate si sancţionate prin diplomele imperatesci si bubele pontificelui Romei. Spre a’si asigură romanii gr.-catolici (uniţi cu Rom’a) naţionalitatea din tote părţile, au midiulocitu si castigatu, câ popora-tiunea romanesca separata in cele bisericesci de popo-ratiunea slavo-rutena, se tia incorporata parte la diecesea Oradei, parte la a Gherlei. Pe alocurea nu s’a potutu separă perfectu, câ-ci prea erâ mare amestecătura. In orasiulu Satmaru sunt romanii amestecaţi cu rutenii. Inteligenti’a ambeloru nationalitati e compusa din magiaroni renegaţi forte fanatici, cari mai bine de ani 20 pretindu mereu introducerea limbei magiare in biserica. Toţi episcopii dela Gherl’a, Alexi, Vancea, Pavelu, au avutu nacasu cu ei. Parochulu si protopo-pulu loru Branu mergea cu unu bâtiu grosu la biserica, pentru câ la esire se se apere de unii beţivi, carii voiâ se’lu atace, până ce bietulu omu a moritu in cas’a nebuniloru. In fine sub protopopulu Marcu totu deciseră in Dec. 1878 introducerea limbei magiare, cu scopu câ mai tardiu se introducă si ritulu latinu. Diariulu „Sza-mosw a publicatu tote acestea cu mare triumfu; indata după aceea notificaramu si noi de repetite ori misieliile din Satmaru, până candu ne veni o scire privata, câ de vomu mai publica corespondentie din Satmaru, chiar si parochulu are se patia reu; se avemu deci patientia până ce se va denumi unu altu episcopu diecesanu la Glieri’a, care va ti omu de caracteru independentu, si daca va tln-ea in sensulu diploraeloru si alu bulleloru la caracterulu curatu naţionale romanescu alu diecesei sale, nu va iutardiâ a cercetă actele anteriore din archivu si pe temeiulu acelora, sau va deslegâ, sau va taiâ nodulu gordianu si va pune odata capetu la atâtea scandale si brutalitati, curatindu’si diecesea de renegaţi si de rebelii in afaceri eclesiastice, pentru-câ se simtia si aceia, ce insemna cârj’a, toiagulu ce porta unu episcopu. Afara cu ei din biserica. Se ne mai intor-cemu si la spiritulu anticu alu bisericei, apoi renegaţii, indiferenţii si fariseii faciarnici se totu sbiere asupra neto-lerantiei. Pentru ori-ce societate din lume, tia religiosa fia politica, este conditiune absoluta de existentia, câ se’si cunosca perfectu pe toti membrii sei, se scia curatu cu cine are a face. Bisericele romanesci, societatea naţionale romanesca pote se existe prea bine fara câteva corcituri de omeni, care nu sunt nici romani, nici rusneci, nici magiari, ci din tote câte ceva.
Câ la Nagyfalu au alesu pe V. Nagy magiaru roin.-catolicu de curatoru primariu la biseric’a gr.-catolica, cu acesta ei au imitatu pe calvini, care mai deunadi au alesu in doue parochii de ale loru câte unu jidovu de legea mosaica, totu de curatoru primariu; era diariele magiare se făliră cu acea bravura. Ci acesta inca este numai unulu din fructele indiferentismului religiosu si totuodata alu egoismului barbaru. Jidovii aleşi de curatori sunt arendaşi, carciumari, inca si praprietari; ei au bani, dau inprumutu si la biserica, le făcu si daruri, pe care apoi le scotu indiecitu din pielea poporeniloru.
Ce ve mai miraţi de tote acestea? Seraentiele aruncate inainte cu 50 de ani au resaritu de multu si au luatu forma de balauri devastatori. Poporulu tieranu are bisericutie de lemnu, pe alocurea de grâdele, lipite cu lutu, dara i se făcu car ci urne de petra si cărămidă, solide si mari. Inteligentiei nu’i trebue religiunea candu are pe Schoppenhauer si tote sterpiturele litera-turei nemtiesci, uuguresci, francesci. Asia se intielege civilisatiunea in Ungari'a. Si apoi se mai cutedie a dice cineva, câ in Ungari’a nu inaintedia „civilisatiunea moderna". De va mai merge asia inca numai 25 de ani, Ungari’a va intrece pe tote poporale Europei in „civilisatiune." Ce mai vreţiV Toana acuma se dau probe apodictice in tote teatrele unguresci, câ la unguri existe si classe superiora de proletariatu: mame care făcu comerciu cu fiicele loru, câ si barbati cu ne-
vestele proprie, aristocraţi bancroti, charlatani si plastografi, funcţionari defraudatori etc. etc. mii de mii.
Din Banatu.
Lugosiu si Caransebesiu. Se face lumina totu mai multa. O carte bunicica se pote scrie asupra noueloru descoperiri. Sub pretestu câ romanii stau se se rescole si câ statulu se afla in periculu, funcţionarii denumiţi sau incai sustînuti cu forti’a in posturile loru de 7 ani incoce au defraudatu si spoliatu sute de mii. Joanu Asboth, unulu din proprietarii diariului „Magyar Orszâg", de locu din Lugosiu, cunoscatoriu de tote acelea blastematii din propri’a esperientia, le-a descrisu cu de ameruntulu. Nu vomu inceta de a repeţi, câ aci este vorba de pielea romanului, inse si de onorea lui cu atâtu mai virtosu, câ si câţiva funcţionari romani esu ca complici la hoţii si la vendiare de sânge. Ar merita se se reproducă tote blastematiile descoperite, numai daca ne-ar ajunge spatiulu.
După Asboth, famili’a nemtiesca Fruminer, ma-giarisata Szende, isi pusese in capu inca dela 1840 câ se ajunga la domnia preste 200 mii de romani din comitatulu Carasiului, dara scopulu Tau ajunsu numai dela 1871 incoce, dandu parol’a de di: agitaţiuni naţionali, rebelliune romanesca, patri’a in periculu. Adeca in Banatu se intempla cu romanii aceea ce s’a intemplatu cu slavacii in Ungari’a superiore prin unu altu renegatu nemtiu, fostu v.-comite Griinwald, care lucra si astadi cu tota furi’a pentru omorirea nationalitatiloru. Dupace au sugrumatu vieti’a naţionale, au datu alta parola: Supunere orba, necondiţionata, alegeri absolutu gubernamentali. Acestu scopu s’au ajunsu asia, câ s’au datu functionariloru voia a dispune de banii publici in modu cu totulu descretionariu, ca se pota cumpără voturi prin ertare din contributiuni, prin ridicare de executiuni, prin scutirea tineriloru dela assentare, prin inprumutari nesigure de bani din fondurile publice si anume din fondulu orfaniloru. Lucrulu ajunsese acolo, câ chiaru in consiliulu municipale abia mai cutediâ câte cineva se’si deschidă gur’a. Numai Asboth si câţiva amici ue ai sei mai atingea une-ori câte o buba rea, dara o si patiâ.
In a. 1871 destituira pe corniţele supremu Fauru, din causa câ li se parea prea romanu si prea onestu, era in loculu lui adusera pe advocatulu Georgie Ivacico-viciu dela Cîacova si in acelaşi timpu pe Ioanu Pausz dela Aradu, unde erâ persecutatu de creditori si de câtra procurori pentru defraudari; au trantitu inse si pe Ivacicoviciu, din causa câ elu câ prefectu cutediase a trage la respundeae pe unu subprefectu hotiu.
Cas’a (le economii in Lugosiu-Caransebesiu-Resîtia-Oravitia se infiintiase pe la 1869, dara in 1875 a si facutu fallimentu. Din investigatiuni a esitu, câ direc-torulu Hainmer cu alţi complici furase din ea la 100 mii florini, câ sume mari s’au datu din acea casa pentru alegeri dietali, câ pentru scopuri politice s’au inpartitu sume si mai mari, sub titlu de inprumuturi la omeni cari n’au se platesca in veci. Preste 300 de mii fl. s’au dilapidatu, intre cari 40 mii bani de ai orfaniloru. J. Pausz a luatu 18725 fl. dela cass’a de economii pe acceptu si nu ia platitu nici-odata. Dupace trantira si pe Ivacicoviciu, erâ p’aci se denu-mesca pe talhariulu Pausz de comite supremu, daca nu s’ar fi pornitu unu murmuru generalu in tote classele locuitoriloru.
Au adusu pe Ujfalussy din Satmaru de capu alu comitatului la Lugosiu; acum inse Pausz apucase a ti ginerele ministrului Szende-Frumuier si amicu intimu alu episcopului Olteanu; ce ’i mai pasâ lui de ori-ce prefectu; câ protonotariu dominâ elu comitatulu, roma-nimea tremurâ de fric’a lui. Cu tote acestea adunarea generale a representantiloru municipiului isi luâ ânim’a in dinţi si decise in tomn’a anului 1876 a luâ in revi-siune tote fondurile comitatului. Ilevisiunea tînii până in primaver’a din 1877. Atunci esi la lumina, câ Pausz primise inca la 1873 v. a. fl. 800 pentru luare de me-suri in contra colerei si tocase banii. In a. 1874 luase acelasiu Pausz din fondulu gimnasiului 3000 fl. sub pretestu de nu sciu ce cauţiune; ii papă si pe aceia; dara apoi socru-seu ministrulu se invoi se i intabuledie pe o mosiia a sa dela Măgură, inse la alu 5-lea locu, după alte sume considerabili; scurtu, bani perduti.
Ujfalussy fu denumitu si de comissariu plenipo-tentu preste noulu comitatu alu Severinului. Lumea asteptâ nu sciu ce minuni dela elu, câ se inpace spiritele, se reguledie afacerile, se infrene hoţiile; ii inpin-sera inse de vice-comite pe hotiulu Pausz si elu avâ nespus’a debilitate de a’lu acceptă pentru Severinu. Acestea schimbări se intemplara toana pe la inceputulu resboiului orientale. Ocasiune minunata pentru Pausz si pentru toti subprefectu si alţi complici ai lui, câ se bage in spaima pe ministrulu Col. Tissza, câ romanii si serbii se rescola si câ statulu se afla in pericolu supremu. De aici apoi urmara călcările de casa, arestările, spionagiu cumplitu in Banatu si in tota Transil-silvani’a, processele de pressa pornite câ din chiaru seninu, inse alaturea cu capulu; de aici inse si noua serie de tiranii si defraudarile cele mai neruşinate.
(Urmâdia.)
R o m an i a.
Proiecta de lege pentru organisarea Dobrogei.
(Urmare si fiue.)
Cap. V.
Despre poterea judecător esca.
Art. 56. Tribunalele judecatoresci si legile civile si criminale din Romani’a se introdueu in Dobrogea cu singurele modificări prevediute prin legea de fatia si prin decretele domnesci date in poterea acestei legi, in vederea inpregiurariloru locale.
48
Art. 57. Se infiintieza câte unu judecatoriu de ocolu in fiacare din arondisinentele administrative ale Dobrogei.
Art. 58. In orasiele Tulcea si Constanti’a se infiintieza câte unu tribunalu de prim’a instantia.
Art. 59. Tribunalele in Dobrogea pentru apelu atârna de curtea apelativa din Focsiani si, in ultim’a instantia, de curtea de cassatiune.
Art. 60. Se institue tribunale speciale musulmane pentru processele mohamedaniloru in materia de familia si de successiune.
Art. 61. Instituirea juriului este deo-camdata suspendata in Dobrogea. Processele criminale si pentru delictele politice si de pressa se voru judeca de tribunalele ordinarie.
Art. 62. Celelalte deviatiuni si modificatiuni la legile generale ale României, cerute de inpregiurarile locale, se voru introduce prin decrete princiare, date in urm’a incheierei consiliului de miniştri; acesta numai pentru unu terminu de unu anu. După espirarea acestuia, modificările nu se voru mai face, de câtu prin legi votate de Poterea legiuitore.
Art. 63. Comissiuni si tribunale estraordinarie, afara de cele prevediute in acesta lege, nu se potu introduce in Dobrogea, de câtu in casulu declarării starei de asediu.
. Cap. VI.
Despre jinantie.
Art. 64. Inpositele si legile finantiarie din Romani’a se introducu si in Dobrogea.
Art. 65. Aplicarea treptata a legiloru de inposite se va face prin decrete domnesci de către gubernu, caruia se laşa facultatea de a aprecia momentulu opor-tunu intru acesta.
Art. 66. Art. 109, 110, 111, 112, 113, 114, 115, 116 si 117 din Constitutiunea României, au potere si in Dobrogea.
Cap. VII.
Despre poterea armata.
Art. 67. In timpu de diece ani dela promulgarea acestei legi, in Dobrogea nu se va face recrutatiune pentru armat’a de linia. Acesta dispositiune nu inpedica inrolarile voluntare.
In acestu periodu de diece ani, locuitorii din Dobrogea voru forma numai unu corpu de oştire teritoriala (calarasi si dorobanţi), destinata pentru serviciulu din laintru alu acestei provincii.
In timpurile normale, locuitorii ce voru face parte din aceste trupe, nu voru potea fi intrebuintiati in serviciu decâtu o septemana pe luna, si in care timpu ei voru fi platiti si hrăniţi după legea privitore la armat’a teritoriala.
Acesta oştire nu va potea ti intrebuintiata afara din Dobrogea, decâtu in timpu de resboiu.
Ar. 68. Locuitorii din Dobrogea de religiunea musulmana voru forma companii si escadrone separate. In uniformarea loru, care se va plaţi de stătu, se va pastrâ fessulu si turbanulu.
Locuitorii tiermurasi ai Dunărei si Marei-Negre voru fi chiamati de preferintia la serviciulu tiotileloru destinate a inlesni comunicatiunea trebuintieloru administrative si militare din Dobrogea.
Principiulu serviciului separatu alu locuitoriloru musulmani va fi mantînutu si la flotila.
Cap. VIII.
Dispositiuni generale.
Art. 69. Colorile Dobrogei sunt colorile României.
Art. 70. Marc’a Dobrogei in geueralu si a judetiului Tulcea in deosebitu, este unu scutu, purtandu doui delfini cu trupulu ridicatu.
Marc’a judetiului Constauti’a este scutulu, purtandu o galera romana.
Art. 71. Nici unu juramentu nu se pote inpune cuiva, decâtu conforrau religiunei sale, potrivitu art. 240 si 241 din procedur’a civila.
Art. 72. Nici o lege, nici unu regulamentu de administratiune generala, judetiana sau comunala, nu pote fi indatoratore, decâtu după ce se publica in chi-pulu hotaritu de lege.
Cap. IX.
Dispositiuni transitorii.
Art. 73. Unu terminu de unu anu dela promulgarea acestei legi, se acorda locuitoriloru rurali din Dobrogea, cari in timpulu resbelului au emigratu din Dobrogea, spre a reveni la căminele loru.
Acei ce nu se voru folosi de acestu terminu, perdu ori ce dreptu asupra posessiunei pamenturiloru rurale ce au avutu inaintea resbelului.
Art. 74. Vendiarile de painenturi făcute de asemenea emigraţi sunt nule si fâra valore. Nu intra in acesta restrictiune proprietăţile menţionate ale art. 11 din acesta lege.
înaintea legalisarei a ori ce transactiune, tribuna-lulu va audi, mai ânteiu, pe adininistratiunea domenie-loru. Acesta pentru a nu se atinge drepturile statului.
Art. 75. O lege speciala va organisâ serviciulu seriitoriloru (notariloru) de prin comunele rurale, până ce aceste comune voru avea Îndestule mijloce materiale si intelectuale spre a potea insasi ele organisâ si retribui acestu serviciu in modu indestulatoriu.
Art. 76. O lege va organisâ serviciulu moscheeloru si invetiamentulu religiosu alu poporatiunei musulmane.
Art. 77. Oştirea teritoriala nu se va institui in Dobrogea, decâtu după promulgarea legei pentru re-gularea proprietatiei rurale.
Art. 78. Legea pentru introducerea inpositului fonciaru si a dârei pentru poduri si siosele se va aplicâ dela 1 Januariu 1881. Pentru anulu 1880, iu loculu I acestoru inposite, se va percepe durea pe vite, după ‘
OBSERVATORI U L U.
unu regulamentu ce se va decretă de ministrulu de finantie.
Art. 79. In celu mai scurtu timpu, se va face o lege privitore la desecarea mlastiniloru si la plantatiuni de păduri.
Art. 80. Din diu’a punerii in vigore a legei de fatia, sunt abrogate tote decretele, regulamentele sau alte acte contrarie cu cele asiediate de ea.
(Sub-scrisi.) Presiedintele consiliului ministriloru si ministru alu agriculturei, comerciului si alu lucrariloru publice, J. C. Braţe a nu.
Ministru de interne, M. Cogalniceanu.
Ministru culteloru si alu instructiunei publice, N. Cretiulescu.
Ministru finantieloru, D. Sturdza.
Ministru afaceriloru străine, B. Boerescu.
Ministru de resbelu, D. Lecca.
Ministru justiţiei, A. Stolojanu.
Acestu proiectu s’a si trimesu de urgentia la secţiuni.
Corespondentie particularie ale „Observatoriului“.
Blasiu. 12 Februariu st. n. 1880.
Onorate Domnule Redaetoru !
Eri in 11 Febr. st. n. 1880 inteligenti’a romana din Blasiu a tienutu un’a conferintia sub presidiulu venerandului canonicu Elia Vlass’a, cunoscutu de multu publicului romanu câ unu barbatu zelosu in promovarea binelui naţionale, in care s’a desbatutu modalitatea, cum inteligenti’a romana din Blasiu ar potea veni in ajutoriulu fratiloru inundaţi, asia precum poftesce dela ea publiculu romanu preste totu. De facia au fostu Rssimii Domni Canonici toti, câţi nu au fostu inpiedecati prin morbu seu alte cause binecuventate; mai departe mai intregu corpulu professorale dela institutele de in-vetiamentu si mai toti cielalti inteligenţi si onoratiori din locu. Conferinti’a a alesu din sinulu seu un’a comissiune constatatoria din 7 membrii sub presidiulu Rssimului Domnu Canonicu Elia Vlass’a, pentru punerea in lucrare a midiloceloru acelora, precum colecte, aran-giarea unui baiu naţionale s. a., prin cari mai cu efectu s’ar pote ajunge scopulu intentionatu in inesur’a aceea, in care pre dreptulu se aştepta dela un’a inteligentia câ cea din Blasiu. Coinitetulu astadi si-a si inceputu activitatea, si publiculu si aştepta unu resultatu deplinu multiamitoriu, cu atâtu mai vertosu, câ in fruntea lui se afla unu barbatu devotatu din sulietu toturoru causeloru de genulu acesta. La tempulu seu Ve voiu relată si despre resultatu. Cu ocasiunea acesta nu potu lasâ neamentita si inpregiurarea acea inbucuratoria, câ in tempulu din urma printre inteligenţii romani din Blasiu in convenirile loru private totu mai tare incepe a se simţi necessitatea, câ ar fi tempulu supremu, câ inteligenti’a romana din Blasiu, ce se afla in un’a po-setiune multu mai favorabile câ altele despre aiurea, intre marginile legei se pasiesca câ unu factoru activu in diverse direcţiuni pre terenulu vietiei sociali a na-tiunei nostre, si se se organiseze astfelu, in câtu cu intensitate si efectu câtu se pote mai mare se isi des-volte activitatea. De ne va ajuta D-dieu si la acesta, atunci nu voiu lipsi a Ve relată cu cea mai mare bucuria.	Unu B1 a s i a n u.
Soiri diverse.
— (Necrologu.) Laur’a Boieriu nasc. Vlass’a câ soţia inpreuna cu fii sei minoreni Joanu, Elen’a, Aureli’a si Virgiliu; Elia Vlass’a canonicu metrop. cu soţia s’a An’a câ socrii; Elisabet’a maritata Blancu, An’a maritata Bonecki, Julian’a maritata Lazaru si Sofi’a maritata Negrutiu câ sorori; Nicolau Solomonu cu soţi’a sa Eleonor’a si Emiliu Vlass’a cu soţi’a s’a Mari’a, cu ânima intristata si franţa de adunca dorere anuncia cumcâ prea iubitulu seu soţiu, respective tata, frate ginere si afinu
Joanu Boeriu,
parochu gr. cath. alu Muresiu-Lechintiei, administratoriu protopopescu alu tractului M -Ludosiu, membru ordinariu alu Asociatiunei transilvane pentru literatur’a si cultur’a poporului romanu si membru virilistu alu comitetului administrativo pentru comitatulu Turd’a-Ariesiu, a re-paosatu in Domnulu la 16 Februariu st. n. a c. 11 ore noptea, in urm’a suferindei grele de apoclepsia, nume-randu alu 44 anu alu etatiei sale, 18 alu pastorirei sufletesci, precum si alu viatiei sale conjugali.
Remasitiele sale pamentesci s’au binecuventatu si inmormentatu in cimiteriulu din locu la 19 ale curentei.
Muresiu-Lechintia, 17 Februariu 1880.
Fia-i tierina usiora si memori abinecuventata !
— Din Bueuresci primiramu unnatorea scire dorerosa :
Intristat’a soţia An’a si nepoţii Emanoilu si Ni-colae Drocu Barcianu aducu la cutioscinti’a tuturoru amiciloru si cunoscutiloru perderea multu iubitului loru soţiu si unchiu :
Maximilianu Drocu
decedatu Luni in 4 Februariu st. v. 1880. Inmormen-
—	(Unu baiu romanescu in Orasthi’a) se va araugea in folosulu scolei gr. or. din Orasthi’a, in 28/16 Februariu a. c. in sal’a hotelului la „Contele Szechenyi". Pretiulu de intrare: pentru familia 2 fl. pentru o persona 1 fl. v. a.
Intre alte jocuri se va juca si „Calusieriulu" si „Batut’a“.
Orasthi’a, 16 Februariu 1880.
Comitetulu arangiatoriu.
—	(In Jâszbereny) s’au infiintiatu o reuniune constatatore din 20 membrii, cari adoptandu pro-gramulu ligei anti-semitice, va face propaganda in contra jidaniloru din Ungari’a, prin prelegeri publice.
—	(Unu mijlocu de a strică logodn’a.) Unu june comite francesu, care se logodise cu fiic’a unei familie aristocratice-conservative, dorea a se eliberă catu mai curendu de alianti’a incheiata. Pentru câ se isi ajunga scopulu, intr’o sera cercetă pe viitorii sei socri , se asiediâ la piauo si incepu a cântă Mar-seillais’a. Betran’a marchisa fu lovita de apoplecsia, fidantiat’a eadih in lesînu, era tatalu arată ginerelui usi’a, dandu’i ordinu câ se nu mai cutedie a trece preste pragulu locuintiei sale. Deca acesta si nu este adeve-rata, dar’ este possibila. 5
Curburi de llucuresci in Lei noi (franci).
5 Februariu st. v. 1880.
Obligaţiuni rurali din 18(54 cu 10%....................!•	102.7'g
Inprumutulu Oppenheim (Londra) din 1860 cu 8%	•	>•	107.—
Obligaţiuni dominiale cu 8" 0..........................>,	98.—
- Credita tbnciariu rurale cu 7° ........................ 93.%
Creditu fonciariu urbanu cu 7" ,..................„	85.'/*
Inprumutulu municipale alu capitalei din 1875 cu	8%	>,	95-%
Acţiunile ca li lorii fer. rom. (Merlin) din 1866 cu	5°	0	»,	4890
Obligaţiuni din 1868 cu 6%................................  96.10
Priorităţi cu 8%.........................................  106.25
Acţiunile baucii Romani'a din 1869	...............,, 332.—
Daci’a, comp. de asecur. din 1871 act. (fr. 500) 8° a „ 2l0.— Romani’a, compania de asecur., din 1875 cu 8% act.
(200 I.) platitu 100.............................„	76.—
Rent’a romana din 1875	 „	69-'/+
Diverse:
Argintu contra auru...................................... 4'/*°/o
Bil< te hipotecarie.......................................... 4°/#
Florini val. austriaca................................„ 214.—
Rubl’a de chartie......................................... 264-—
b.
*>
•»
>»
î?

f»
Seghedinu.
1876
1 Dctl^e p ^ ivita iuv uX< .
CLOPOTE
DE TOTA MAEIMEA
pe langa ficsarea prealabila a sune-teloru loru.
Cu deosebire recomanda clopotele găurite, inventate de densulu, alu caroru sunetu este mai josu decâtu alu celoru de constructiunea vechia si care, fiindu de 100 punţi, sunt asemenea celoru de 140 punţi de constructiunea vechie.
Se afla totudeauna in depositu clopote, dela marimea cea mai mica până la 50 chilogr., precum si de proasce portative si de mana.
Se recomanda pentru comande câtu de multe
Antonie Novotny
(4) 2 — 12	in Timisiora.
Publicare de licitatiune.
In 7 Martiu a. c. st. n. la 11 ore ante-
meridiane se va tienea in cancelari'a subscrisului Comitetu (strad’a urediului Nr. 6) licitatiune mi-nueudo pentru edificarea unei scole elementarie cu 4 classe la Hatiegu, Comitatulu Hunedorei.
Acesta se aduce la cunoscientia publica cu adausul u, câ fiacare licitante e oblegatu a depune 5° o ale sumei de esclamare de 11.549 fl. 83 cr. val. austr.
Oferte in scrisu provediute cu vadiu, se pri-mescu pana la inceperea licitatiunei.
Planulu, preliminariulu si conditiunile de clădire se potu vedea in totu timpulu in susu numit’a cancelaria.	(5) 1—2
Sibiiu, in 20 Februariu 1880.
Comitetulu administrativu de foudulu sco-lastecu alu fostiloru granitieri din regimen-tulu romanu I.
tarea s’au facutu Mercuri in 6 1. c. la cimiteriulu Sierbanu-Voda (Belu).
bia-i tierina usiora si memoria eterna!
Editoru si redaetoru responsabilu: Ck Baritiu. Tipariulu lui W. ZvrafFt.