Observatoriulu ese de doue ori în septemana, Mereurea si Sambat’a.
Pretiulu
pentru Sibiiu pe 1 nnn intregu 7 fl., pe (5 luni 3 fl. 50 cr., duşii la casa cn 1 fl. mai mnltu pe anu; — trirnisu cu post'n in laintrulu monarchiei pe l anu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In străinătate pe 1 anu 10 fl. sâu 22 franci, pe 6 luni 5 fl. sâu 11 franci. — Numeri singuratici se dau câte cu 10 cr.
V_______________________________'
Diariu politieu, national-eeonomieu si literariu.
Anulu III.
Ori-ce inserate,
se plateseu pe serie s6u linia, <-u litere mernute garmondu, la prim’a publicare câte 7 cr., la a dou’a si a t.rei’a câte 6 cr. v. a. si preste aceea 30 cr. de timbru la tesau-rnlu publicu.
Prenniueratiunile se potu face in modulu celu inai usioru prin assemnatinnile poştei statului, a-dressate de a dreptulu la Rcdactiu-nea Diariului
■ „Observatoriulu" in Sibiiu.
Nr. 9.
— Sibiiu, Mercuri 3011 Eebruariu.
=Wf=
31 I U
'S
1880.
Inposite. Deficitu. Executiuni. Dreptu electorale.
Tote acestea cestiuni s’au discutata si pana acum de câte-ori s’a. simtitu necessitatea de a trage luarea-aininte a locuitoriloru asupra loru. Mai de aprdpe, in Nr. 84 alu „Observ." din a. tr. arataramu ceva mai pe largu diversele specii de inposite directe si indirecte, la care sunt supusi locuitorii acestei monarchii. In Nr. 85 et 86 ven-tilaramu proiectele de budgetu asia cum s’au pu-blfcatu acelea de catra miniştrii finantieloru, speei-ficandu si deficitele ce resulta din nou, atâtu pe 1879, câtu si pe a. 1880. Atunci s’a disu, ca deficitu va fi numai ceva preste 18 milidne si mi-nistrulu comite Szapâry propunea câteva midiuldce de coperire. Din Novembre si pana acuma cer-cetandu-se mai exactu tote socotelile statului, acelu deficitu ese preste indoitu mai mare, pentru-câ elu trece peste 41 milidne florini, adeca la 120 milione franci!
Ce urmâdia de aci ? Executiuni pe capete, fora mila si indurare. Candu dicemu executiuni, nu intielegemu numai restantiele inpositeloru din anii trecuti, ci si contributiunile anului curente. Legea obliga, câ inpositele directe se se platâsca regulatu pe câte V4 de anu, inse asia, câ pe pa-trariulu I se numeri a patr’a parte din câtu ti se cere, până in 15 Februariu; a dou’a rata până in 15 Maiu, a 3-ea 15 Augustu, a 4-a 15 Octobre. Cum n’ai observatu aceşti termini, din acelea dile, fisculu te incarca cu interesse de 6%, iti dictedia si o taxa de executiune, fora a te si zalogi indata, ci zalogirea urmedia mai tardiu, după care la unu altu terminu vene tob’a la casa, sau câ ti se transporta zalogele la municipalitate, unde se li-citedia.
Este inse unu adeveratu blastemu pe tierile acestea, câ de mai mulţi ani incoce locuitorii niciodată nu potu se scia cu iuceputulu anului, care câtu are se platesca. Conscriptiunea incurcata cu mii de formalităţi este atatu de migalosa si ’rapi-
toria de timpu, in câtu uueori uici in patrariulu alu 4-lea, pe la Octobre, nu e terminata, si atunci iuca, asia nuinitulu preliminariu, aruncătura, tabelle, esu pline de erori. Reclamatiunile sunt totudeauna cu milionele. Nou’a iustituîiune a inspectorateloru de contributiuni era se mai evite din incurcaturi si celu puginu se inaiutedie operaţiunile; meclia-nismulu fiscale inse este multu mai complicata de-câtu câ se fia in stare de a’lu accelera inspectorii.
Se scie câ dreptulu electorale este conditionatu dela censu si anume iu Transilvani’a dela 8 fl. 40 cri. coutributiuue directa. Ne este cu-noscutu la toti, câte misielii si blastematii s’au intemplatu până acum cu regularea censului si aplicarea dreptului electorale preste totu pe unde locuescu romani, si cu atâtu mai multu iu Transilvania. Aci câ si in alte câteva caşuri, indo-lenti’a, fatalismulu romaniloru inca porta o mare parte din vina. Ce e dreptu, aceeaşi indolentia a cuceritu mai pe urma si pe magiari, si pe sasi intru atâta, câtu de vreo 5—6 ani incoce nici legaţi nu’i mai pote duce nimeni la nici o adunare, nici chiaru la cele electorali, nici platindu-le diurne si daudu-le de mancare, de beutu. Sunt sisteme politice care disgusta, scârbescu, instrainâdia pe poporu de câtra ori-ce acţiune publica; sunt ârasi altele infernali, care ucidu spiritulu publicu prin mesuri perfide, teroristice, candu apoi in locu de a inpintenâ pe omeni câ se scuture nepasarea, mai virtosu ii adbrme si amortiesce; milione de omeni ti se păru câ dormita, sau cum se mai dice, aro-mescu, motiaie, câ cei obosiţi de labore ori de vreo beţia. Sunt erasi epoce, candu chiaru si poporale cele mai luminate, active, deprinse in afacerile publice, cunoscatdrie de iuteressele loru, stau deştepte, vedu si audu limpede, sciu totu ce se intempla cu ele spre reu, cu tote acestea punu manile preste olalta, nu făcu nimicu spre a resturnâ sistein’a. Caus’a este câ ele prevedu sau celu puginu presimtu sigur’a ei cădere cu ruşine.
Fia ori-care din acelea sisteme, intemple-se
ori-si ce in celu mai de aprope viitoriu, noi rogamu si cu acesta ocasiune pe toti cetatienii statului de naţionalitate romana din ori-ce provincia, câ ori-care se scie in vreo restantia de contributiune directa pe anulu 1879 se o platdsca nesinintitu până in Martiu a. c. In anulu 1878 au fostu cele din urma alegeri, pentru care s’au rectificatu (?) listele electorali după tabellele de contributiune. In a. 1881 voru fi alte alegeri.	Listele se rectifica
cu unu anu mai inainte, pe temeiulu contributiunei anului trecutu. De aici urmedia, câ trebue se ingrijimu de acum, câ se nu intre nici-o erdre in tabelle, se nu fimu taxati nici mai multu nici mai puginu decâtu se cuvine după liter’a legei, prin urmare se reclamamu cu totii la terminu si se insistemu cu energia pentru rectificare.
Dreptulu electorale in sinesi consideratu, este unu dreptu sublimu care nu se pote pretiui. Inse abstracţiune făcută de alegerile transilvane, cu oca-siunea alegeriloru din Ungari’a si Bauatu, ori-candu au cadiutu candidaţii romani, nu s’a spusu la locurile mai inalte si Europei, câ au cudiutu prin batai si omoruri, ci numai din lips’a de alegatori; câ-ci dicea vrasmasii: „de si valachii sunt mulţi la numeru, ei inse sunt mai preste totu omeni leneşi, beţivi, hebeuci, prin urmare sărăci, unu poporu de cersitori, carii n’au nici macaru censulu de 5 fl."
De nu ar mai fi nici-o causa alfa, câ se scotemu si se producemu numerulu celu mai mare possibile cu dreptu electorale, singura acâsta scornitura infama câ amu fi unu poporu de sărăntoci, trebue se ne incorde tote poterile, spre a scote preste totu adeverulu la lumina.
Totu din Comitatulu Severinnlni.
Nu credemu se se afle unu singuru romanu adeveratu, care se nu voiâsca a se informâ câtu se pote mai exactu despre ulterior’a desvoltare a
Foisior a „Observatoriului".
f Principes’a Cleopatr’a Trubetzkoy.
Principes’a Cleopatr’a Trubetzkoy era dragir tutu-roru acelora cari au cunoscufo, câ-ci numai ea sciâ se ia acea-si parte cu cei betrani la dorerile si ueceptiu-nile loru, precum numai ea sciâ se se bucure de o potriva cu cei tineri de ilusiunile si aspiratiunile loru.
Născută pe la finele secolului trecutu, principes’a Cleopatr’a Trubetzkoy era fiic’a Banului Costache Ghika, frate cu Grigorie-Voda-Ghika si Alexandru-Voda-Ghika. Maritandu-se după principele Petru Trubetzkoy, generalu russu, se duse se traiesca cu sociulu la St. Petersburg. Condusa inse de tatalu seu inca de copila pe la curtea din Vien’a, curtea Russiei isi aduce si astadi aminte, cu câta demnitate principes’a Cleopatr’a Trubetzkoy repre-sentâ societatea alesa a tierii romanesci.
Remanendu preste câtva timpu veduva, pleca din St. Petersburg câ se isi petreca viati’a parte la Paris, parte la Baden.*)
La Paris a fostu bine primita si bine vediuta de regin’a Amalia, soci’a regelui Louis Phillippe, a facutu cunoscinti’a lui Guizot si Kiselefu, si devenise intim’a renumitei principese de Lieven, femei’a politica a acelei epoce, stralucindu era-si la curtea din Franci’a si prin salonele foburgului St. Germain; salonulu ei chiaru devenise câ acela alu d-nei Recamier, loculu de intrunire alu celoru mai distinşi din societate, intre cari Casimir Periei* si Lamartine, caruia principes’a Cleopatr’a Trubetzkoy i a presentatu Curierulu de Ambe-Sexe. in care se afla tradusu in versuri romane renumitulu seu Lacu, versuri ce a cerutu se i le recitese ea insa-si in armouios’a nostra limba.
La Baden s’a bucuratu de intimitatea marei ducese Stephania de Baden, fiic’a imperatesei Iosephin’a si fiic’a imperatului Napoleonu. Aci, pe lauga alte cunoscintie,
*) Erâ biue câ biografnlu se fia spusu aci, cum a remasu Cleopatr’a veduva. Iu revolutiutiea militară diu 1825 barbatu-seu coropromisu forte greu, a scapatu de m6rte sigura numai prin rogatiuuile si lacrimele sociei sale, câ in locu de a'i luâ vieti’a, imperatulu Nicolae se’lu tramita la Siberi’a pe viâtia. Ked. Obs.
in mijloculu carora traiâ, erâ si principele Louis-Napoleon, care mai tardiu deveni Napoleonu III precum si o gra-tiosa copila, propri’a fiica a marei ducese Stephani’a, care se măritase atunci după principele Carolu Antonu Hohenzollern asia, câ intemplarea a facutu, câ principes’a Cleopatr’a Trubetzkoy se asiste la nunt’a mamei M. S. Regale, Carolu I, Domnitorulu nostru.
Peste câtva timpu, coprinsa de nostalgi’a tierei, veni pe la 1838 se se stabilesca in Bucuresci. Aci in capital’a tieriei sale, a jucatu unulu din rolurile cele mai inportante, atâtu in lumea politica, câtu si in lumea literara. Salonulu seu a fostu multu timpu celu d’antaiu salonu din Bucuresci, in care se intrunea totu ce avea tier’a mai insemnatu. Alături cu notabilităţile politice si aristocratice ale acelei epoce ori-eine ar fi potutu vedea printre rangurile cele dintaiu, somităţile nostre literarie, Heliade, Boliacu, Alexandrescu si alţii. De câte ori Cogalniceanu, historiculu Moldovei, si Alexandri poetulu ei, veniau in Bucuresci, de atâtea ori se vede prin salonulu principesei Trubetzkoy cu o deosebita consideraţia. Toti străinii de distinctiune si artiştii cei mai mari din lume, cari au trecutu prin Bucuresci, tîneau la onorea de a veni in salonulu seu, si contimporanii isi adueu aminte cu plăcere de sunetele armo-niose ce au facutu odata se vibrese Liszt si Tbalberg. Sub domni’a unchiului seu Alexandru Voda-Ghika, principes’a Cleopatr’a Trubetzkoy si-a avutu inportanti’a sa politica, câ-ci a servitu de trăsură de unire intre amicii si inamicii lui Alexandru Voda-Ghika, aducendu printre densii spiritulu seu moderatu si de conciliare. Docto-rulu Arsaki care a dirigiatu multu timpu diploinati’a romana sub Grigorie Voda-Ghika si Alexandru Voda-Ghika, se consultă adesea cu amic'a sa principes’a Cleopatr’a. Chiaru marele administratoru alu tierei, Stirbei-Voda se inspira de multe ori asupra direcţiunii ce urma se se dea afaceriloru publice. N a fostu donmu in tier’a romanesca care se nu o apretiese, se nu o stimese si se nu o respecte.
Principes’a Cleopatr’a Trubetzkoy care representâ splendorea vechiei nostre generatiuni, erâ singura care potea se faca o justa comparatiune intre trecutu si presentu; câ-ci până in cele mai adanci betranetie mintea ei, cugetarea ei, erau inca in tota vigorea loru. Nu cunoscu pe altu ciue-va care se fia urmaritu cu mai
multu iuteressu mişcarea intelectuala ce s’a produsu candu in bine candu in reu, in tier’a nostra. A fostu inse totudeauna partisan’a progresului, in adeveratulu sensu alu cuventului.
In susţinerea acestei idei ne aducemu aminte, cum candu lupt’a contra trecutului, se dedese pe facia si candu Barbu Catargiu voi se scota unu jurnalu alu partidului seu politieu, la intrunirile ce s’au facutu pentru acesta chiar in salonulu principesei, ea fu aceea care dede ide’a câ jurnalulu se porte numele de „Conservatori-Progresista", nume care s’a purtatu cu demnitate.
Cu timpulu , principes’a Cleopatra Trubetzkoy se retrase la o viatia mai liniştita ; dar’ cas’a sa inse nu ineetâ de a fi visitata in tote ernile catu avea obiceiulu se stea in Bucuresci, de tota societatea aiesa din capitala, care pleca de langa densa incantata de farmeculu conversaţiei sale.
• Perderea sa dar a fostu viu simţi ta de toti cari au cunoscut-o, si sunt siguru câ nu va fi unulu care, catu va trai, se nu-si aduca aminte de acesta femeia distinsa intre cele distinse.
Inmormentarea s’a facutu, după dorinti’a esprimata de densa in atâtea renduri, la mosi’a sa Baicoiu de langa Ploiesci, unde se si afla ingropata parte din famili’a sa.
Baicoiu a fostu inosi’a favorita} a principesei Cleopatr’a Trubetzkoy! Acolo si-a petrecutu ea tote verile de candu s’a intorsu in tiera. Acolo, in mijloculu fio-riloru ei, primia cu gratiositate pe toti domnii tierei, pe tote personele insenmate si pe toti amicii si amicele ei.
Inca de pe la 1835 de pe candu se afla in străinătate, principes’a se interesa de sortea tieraniloru din Baicoiu trimetiendu bani, ori câ se se mărite fete, ori câ se le cumpere câte o pareche de boi. Stabilindu-se in tiera si petrecSndu-si tote verile in Baicoiu. n’a fostu sateanu se nu se bucure de protectiunea si de binefacerile ei. înainte inca de legea rurala, priucipes’a Cleopatr’a Trubetzkoy inpamentenise o parte din locuitori, maritandu fete si dandu-le pe langa bani si unu locu de casa si o livade. N’a fostu satenu pe care se nu’lu cunosca a-nume si cerendu-i sprijinulu ei se nu ilu fia datu. Sătenii din Baicoiu veniau si isi impartasiau pâsurile loru principesei Cleopatr’a, precum isi inpartasiau si petrecerile venindu si jucandu in hora inaintea casei sale.	(După „Timpulu".)
34
OBSERVATORI ULU.
lucruriloru din comitatulu Severinului. Pre câtu timpu acea parte a Banatului vietiuise sub legi militarie, in afara de acelu teritoriu se sciâ forte puţinu despre starea loru; astadi depinde forte multu dela inşii locuitorii, anume dela inteligent i a, câ vocea loru se se audia preste sute de miliarie.
Candu ne taiamu numai la unu degetu, dorerea se simte in totu corpulu. Candu ne coce vreo buba rea, organismulu intregu sufere de friguri, care uneori ilu scutura câ ori-care altele din cele mai torturatorie. Intocma asia se intempla, sau incai asia trebue se se intemple si cu corpulu intregu alu ori-carei naţiuni ajunse la consciiuti’a de sine si petrunsa de a sa demnitate.
Naţiunea nostra din acesta monarchia sufere, patimesce intru tote părţile sale constitutive; suferindele inse diferu multu unele de altele. Sunt suferinde din ostenâla grea, din apasarea unoru sarcine care te culca la pamentu, unele din morburi interne, altele din esterne; dara candu vine omulu i reu si iti taia o mana sau unu pitioru, ori câ te ranesce asia, in câtu prin scursorea de sânge te aduce in dog’a morţii, atunci organismulu intregu are se’si reculegă tdte poterile vitali, se si concentre din ele câtu mai multe spre partea vetamata, pentru-câ se’i ajute vindecarea. Scapandu părţile, scapa totulu. Vai inse de acelu organismu naţionale, in care vreo parte a datu in gangrena.
Dela unu numeru până la altulu, scirile din comitatulu Severinului vinu totu mai cutrieratorie, acum inse cu acea diferenţia essentiale, câ neau-ditele crime se constata si adeverescu prin acte oficiali, autentice, subscrise de membrii comissiunei, autenticate de câtra consiliulu municipale, publicate cu invoirea si votulu acestuia de câtra funcţionarii câţi remasesera integrii si aparati de tentatiuni chiaru si sub domni’a unui pasîa-mamelucu atâtu de indracitu, precum a fostu Ioanu Pauss. Acum ese la lumina, câ acelu neomu fusese capabile de ori-ce crima, si câ elu cu tartufari’a (faciari’a satanica) a fostu in stare se lege ochii la toti funcţionarii sub ordinaţi lui, la poporu, la tota lumea. Dela Iuliu 1876 de candu Pauss fu trimisu pe capulu locuitoriloru acelui municipiu nou, elu a furatu mereu din tote cassele, sau adeca din sutele de mii câte au intratu pe man’a lui, bani de ai orfaniloru, sume mari din inpositele statului, bani de facutu drumuri, taxe diverse, elu a datu la cassa ce a voitu si câtu a voitu, era celelalte sume le-a tînutu pe sam’a sa. De aici apoi urmâ, câ aceleaşi se scotea dela locuitori prin executiuni, de câte doue trei-ori. Subordinatii sei din cercurile comitatului de si nu petrundea in misteriele domnului loru, simtfau totuşi câ nu pote se fia lucru curatu; asia se puseră si dintre densii câţiva pe cape-rape. Poporulu striga, protesta, se mai si oppunea; atunci inse aducea trupe de linia preste densulu, câ executiune si pedepsa. Tote spesele si intertentiunea se scotea din spinarea locuitoriloru; in acelasiu timpu banditulu si complicii sei se ta-valia in distractiuni desfrenate.
Intre acestea adeverulu istoricu cere, câ pre-câtu se pdte se vedemu si reversulu medaliei, cu alte cuvente, se cautamu si in noi insine căuşele nefericiriloru nostre. Spre acestu scopu vomu scdte aci câteva passage din epistole venite dela romani născuţi si crescuţi, anume una din comitatulu Severinu si alt’a din alu Carasiului. Cea mai vechia pbrta dat’a din 11 lanuarin a.c. , adeca tocma de candu se descoperiseră cele de antai defraudari, si coprinde intre altele:
Multu stimate Domnule!
Poporulu nostru de aicea avendu din câteva ge-neratiuni educatiune militară, este dedatu a se mişca si a intra in vreo acţiune numai la porunca. In anii din urma inse, adeca după caderea sistemei militare, fiindu-ne strinsu oprita ori-ce mişcare si desvoltare naţionala, nimeni nu are dreptu se se mire, câ romanii noştri din comitatulu Severinu nu desvolta mai nici de câtu activitate naţionala, in proportiunile in care se vede aceea la locuitorii romani din celelalte provincii. De acolo, de unde ar fi se aştepte poporulu invetiatura, deşteptare, prin urmare si mântuire, nu se pote aştepta, de orece preoţii si invetiatorii ori câ nu voiescu se’si inplinesca datorinti’a, sau câ nu sunt calificaţi de ajunsu, pentru-câ se luminedie si se conducă pe poporu.
Afara de scolele, pre aicea inca din tempulu miliţiei asia numite „scole naţionale**, era acuma „comunale", altele n’avemu, de orece, cu provincialisarea granitiei militare, scolele normale, de altumintre bune, nu s’au mai inlocuitu prin altele.
Granitiarii noştri sunt in posessiunea unui fondu cu aprope V4 de milionu de florini, asia numitu „fondu granitiarescu“ cu destinatiune, câ interessele acestui fondu se se intrebuintiedie spre scopuri culturale si humanitarie. Acestu fondu inse nu ar merită numele de „fondu pentru cultura si humanitate," ci de „fondu de certa"; câ-ci voindu ai noştri alu intrebuiutiâ pentru scole si alte scopuri cerute de interessele culturei nostre,
jurisdictiunea comitatului voiesce se’lu dea in favorea scoleloru comunale, adeca magiare, cu delaturarea ori caroru interesse naţionali ale poporului nostru. Unu exemplu din altele nenumerate. Scol’a din Bozoviciu. confessionala superiora, infiintiata de vreo câţiva ani si sustîuuta până in anulu trecutu, din fondulu granitiarescu, au trebuitu se in cete, pentru-câ comunele au fostu oprite sub cea mai mare pedepsa a sustîne scolele i acelea.
Fiindu poporulu indigenu declarata de necapabilu pentru vieti’a constituţionala, apoi comitatulu nostru Severinu e inundatu de străini din tote ânghiurile tierei; nu e nici organisatu după legi, ci se afla in stare de unu provisoriu nespusu de fatalu, gubernanduse prin amploiaţi denumiţi si prin o representantia de circa 40 de inşi, remasi inca din anii miliţiei, cari nu sunt in stare se desvolte nici-o influintia in afacerile publice ale comitatului.
Din lips’a mijloceloru de cultura, poporulu nostru merge cu paşi repedi spre selbatacire, ceea ce se cu-nosce si din inpregiurarea, câ dela unu timpu incoce nu prea alege intre ce este alu Meu si alu Teu. Furturi, spargeri de incuietori, omoruri si jafuri sunt la ordinea dilei, in câtu crime de acestea nici nu se mai considera câ o raritate.
Ce se atinge de lectur’a diuarieloru romane, sunteti forte bine informatu, câ lectoriloru noştri de pre aicea câtu de puţinu mânjiţi cu spoiala străină, le place mai bine se cetesca diuarie străine, se cercet.edie si susţină societăţi de lectura străine, decâtu de ale loru. In unele orasiele s’a datu aici concessiune pentru infiin-tiarea cabineteloru romanesci de lectura; dara in unele locuri nu s’au alesu nimicu din ele. Căuşele au fostu doue: una câ mai mulţi romani sunt membrii ai casineloru germane, si alta, câ ceilalţi nu voiescu se audia de lectura romanesca etc.“
— Din alta scrisore de dato 14/26 Ianuariu scotemu acestea: „Eca efectele nefericitei educatiuni in scole si in limbi străine, in comitatulu Severinului, câ si ori-unde, nu numai la romani, ci si la alte popora. Eca si efectele educatiunei serbesci la preoţi si la docenţi in cursu de aprope 200 de ani sub hierarchi’a serbesca. Daca si nu uitara cu totulu limb’a loru naţionale, in realitate inse ei au fostu invetiati câ se o despretiuesca, persecutaţi daca au mai cutediatu a tîne la dens’a, si in fine dupa-ce ajutati din respoteri de mulţimea ceea-lalta a inteligentiei romanesci din alte provincii, au scapatu abia de sub despotismulu brutale si nespusu umilitoriu alu hierarchiei serbesci, au remasu cu unu jargonu de limba serbo-gennano-romanesca, in câtu acuma ei nici nu mai visedia de o limba romanesca asiediata pe regulele sale, melodiosa si dulce, le mai plăcu cuvintele in care se afla câte 4 si 5 consonante inbuldite preste câte o singura vocala, sau si fora nici-o vocala, câ de ex. strz, prst, scrz, krk, wssrd si altele cu mii’a, din limbile slavone. Departe se fia de noi a inculpa pe poporatiunea romanesca din acelea regiuni frutnose si classice ale Banatului. Nimeni nu porta vin’a educatiunei ce i se dâ in pruncia si in primele tineretie, câ-ci in acelea epoce ale vietiei nu noi ne dâmu educatiunea, ci ni se dâ de câtra alţii; era acei alţii intre inpregiurari in care au petrecutu si banatienii, numai amici ai elementului romanescu nu au fostu nici-odata. Deci noi numai câtu constatamu starea lucrului cu profunda dorere sufletesca, pentru-câ se se cunosca, intre ce inpregiurari au cudiutu romanii aceloru regiuni din vechiulu despotismu sub despotismulu dlui Bogdan si dela 1876 incoce sub nerusînat’a tirania a unui banditu câ Ioanu Pauss. Totu de aci se pote combinâ si la immens’a problema, a cărei des-legare cade asupra celoru doui episcopi romanesci din Banatu."
Necrolog u.
— BaronuluFranciscu Reichenstein fostu vice-cancelariu intre anii 1863—1865, adeca tocma in epoc’a cea mai memorabile din istori’a Transilvaniei in secolulu alu 19-lea, după unu morbu infricosiatu de câţiva ani, si după ce isi perduse partea cea mai mare din frumos’a avere parintesca, totu numai in intreprinderi mari indu-striarie, a repausatu la Yien’a iu lun’a trecuta Ianuariu si s’a inmormentatu la Modling, unde fu petrecutu de mai mulţi amici ai sei si de alte persone, caroru densulu le făcuse ajutorie diverse pre câtu a fostu in vietia.
Daca noi nu memoraramu indata după prim’a scire acestu casu de morte, caus’a fu, câ amu a-steptatu se ’i vedemu undeva publicata vreo schitia biografica, daca nu din partea septuagenariului seu unchiu, de câtra vreunu amica intimu de ai sei; acum inse audimu câ se aduna materialu pentru o biografia intrega, critica, prin care se va reversâ o lumina mare preste evenimentele celoru patru ani in veci memorabili mai virtosu din punctu de vedere romanescu, câ-ci daca anii 1848—9 se nu-mescu cu totu dreptulu epocali pentru regenerarea, renascerea nostra, apoi anii 1861—65 ne dau epoc’a reorganisarei politice si naţionale. La acea reorganisare a luatu parte essentiale bar. Franciscu Reichenstein; tote actele publice, câte trebueau supuse monarchului spre confirmare sau sancţionare, ori câ esia immediatu din pen’a lui, sau câ trebuea se treca neaparatu pe sub ochii lui cu atâtu mai virtosu, câ-ci primulu cancelariu corniţele Franciscu Nadasdy inca de pe atunci începuse a’si perde vederile. Omu de o activitate
estraordinaria, precum rari funcţionari se afla mai alesu in regiunile superiori, portâ totuodata si o corespondenta aprdpe cotidiana cu o mulţime de barbati fruntaşi, intre cari din partea romaniloru erâ la loculu antei cei doui mitropoliti, L. Bas. Popu, Georgie Popa dela Aradu si vreo doui colegi de ai sei consiliari la gubernu si la cancelari’a transilvana.
Cu Georgie Popa Reichenstein servise in Ungari’a, castigase o mare simpathia câtra elu si nu avea cuvente de ajunsu câ se’i laude caracterulu curatu romanescu. Cu L. B. Popu fuseseră cameradi la facultatea de drepturi in Clusiu, mai tardiu colegi in cele mai inalte funcţiuni a le tierei si amici intimi.
S’au aflatu in anii din urma omeni orbiţi de passiuni egoistice si alţii perfidi, cari voiâ se’si ascundia trădările loru din cei patru ani pe la spatele altora, dandu intielesu falsu tocma si la acte publice, clare si respicate, incriminandu pe alţii de fapte comisse tocma de câtra densii. Candu voru esi la lumina acte si corespondentele originali por-tate cu br. Fr. Reichenstein, acelea voru surprinde pe forte mulţi omeni. Până atunci va fi fdrte bine, câ acei romani cari au corespondente originali de ale lui Reichenstein, relative la omeni puşi in posturi publice si la afaceri publice, nu private, precum de sine se intielege, se le conserve in tota grij’a, câ va fi trebuintia mare de ele.
Famili’a Reichenstein este de origine din Tirolu, venita numai in secolulu trecutu la Transilvania. Mosiulu lui Franciscu a fostu fuuctio-nariu montanistu, tata-seu secretariu la tesaurariatu in Sibiiu.
Serbia.
Negotiatiunile diplomatice intre plenipotentia-tulu estraordinaru serbescu d. Măriei si intre gu-bernulu austriacu, asupra puncteloru de junctiune ale linieloru ferate serbesci cu cele austro-unguresci, n au avutu până acuma nici unu resultatu realu, si diariele oficiose din Vien’a si B.-Pest’a isi făcu multa sila de a isi mascâ iritatiunea si nemulţumirea loru, fatia cu incâpâtinarea tramisului serbescu.
Miculu stătu serbescu, pe care press’a austro-ungara l’au botezatu in batjocura cu numirea de „Piemontulu slavi loru de sudu“ nu capitu-ledia si nici nu se laşa a fi intimidata de câtra diplomati’a marelui si stătu austro-ungaru, ci se opune, resiste si nu i pasa de ameninţările poternicului seu vecinu, pentru câ la spatele micului Piemont orienta 1 u se afla iutrega lume a slaviloru, cu Russi’a in frunte. Diplomaţii serbesci sciu prea bine, câ in casu de a provocâ ei unu conflictu, acesta in scurtu tempu se va schimbâ intr’unu conflictu austro-russescu, acarui urmare va fi o conflagratiune generala.
Acesta o presimte si o prevede si noulu ministru de esterne bar. Haymerle, din care causa politic’a si atitudinea sa fatia cu Serbi’a va trebui se fia, mai multu concilianta decâtu provocatdre si aroganta.
Intrebandune, câ cum se face, de miculu stătu serbescu au ajunsu a jucâ unu rolu atâtu de in-semnatu in politic’a orientala, apoi, abstragăndu dela positiunea sa geografica si dela valoros’a si poternic’a protectiune de care se bucura din partea Russiei, vomu fi necessitati a recunosce, câ actualii conducători ai destineloru natiuuei serbesci, sunt convinşi de inportanti’a missiunei loru, sunt solidari in politic’a loru de unitate si se afla la inaltimea situatiunei. Urmandu pe calea apucata, mic’a Serbi’a de astadi, favorisata de inpregiurari, va ajunge, mai curendu pote decâtu ne asteptamu, a fi punctulu de cristalisatiune in giurulu caruia se voru grupa, mai curendu seu mai tardiu, elementele slaviloru de sudu si pote chiaru ai intregei peninsule balcanice.
Pe tempulu candu marele regeneratoru alu Italiei moderne, genialulu comite C. Cavour se aflâ an-gajatu in consumatorea si dificila lupt’a de esistentia si de emancipare a Italiei, primi intruna din dile, visit’a renumitului professoru de chemia Justus Liebig, caruia iu decursulu conversatiunei sale i se planşe cu tdta franchetia, asupra dificultatiloru ce intempina politic’a sa, atâtu in afara câtu si inlaintrulu patiiei sale renascende. Atunci profes-sorulu germanu ilu consola prin urmatorea predicere inbracata in vestmentulu sciintiei:
„Domnule comite, nu pierde cura-giulu. De ca intr’o gramada de materia neînsufleţita si amorfa se va aflâ chiar si numai o singura potere moleculara
35
organisatore si plina de viatia, acesta este suficienta, pentru câ ea se reorga-nisedieârasi totulu si se i redea viaţi’a. Mie mi se pare, ca acdsta tiâra mica de subt polele Alpiloru este acea potere moleculara, care va in vinge f o rti ’a m 6r-tei si care va reda mişcarea si va inspira o noua viatia Italiei intregi.*
Scimu bine din istori’a moderna, ca profeticele prediceri ale celebrului chemistu germanu s’au in-plinitu si ca astadi Itali’a nu mai este acea faimosa „noţiune geograf ica>; a principelui Metternich, ci ca ea este unu stătu liberu, unitu, independenţii si totuodata unulu din acele puţine state, in care constitutionalismulu este mai multu decâtu o comedia seca si ingretiositdre, preeum este elu in alte parti.
Viitoriulu ne va aretâ deca Şerbi’a va fi de si nu tocmai, dar’ celu puţinii in parte, totu asia de fericita câ Itali’a.
N’ar strica credemu, câ cuvintele citate mai susu ale lui Justus Liebig se fia nu numai audite si notate, dar’ si urinate de toti acei pessimisti malcontenti, cari si-au perdutu credinţi’a si speran-ti’a in viitoriulu unei naţiuni renascende. Amu mai dis’o, o dicemu si nu vomu incetâ de a o repetâ cu ori ce ocasiune, câ: numai acele naţiuni voru peri, care desper a ndu voru incetâ de a se luptâ.
Unu omu singuraticu pusu la loculu seu pote forte multu, o partida politica pote si mai multu, dar’ mai multu pote vointi’a concentrata a unei naţiuni intregi. In politic’a naţiunii o ru, vointi’a este espressiunea poterei loru.
Cam i lu.
•AK-----------
Romani'a.
— Starea poporatiunei rurale. Nu scimu in tota Europ’a unu gubernu si o legislatiune, care se se fia ocupatu in cei 32 de ani din urma asia de multu si asia desu cu starea poporatiunei rurale, câtu s’a ocupatu, se mai ocupa si astadi ministeriulu, camerele si press’a României. S’ar potea face colectiune de volume grose din totu ce s’a scrisu, legiferatu si decretatu in favorea, spre binele tieraniloru, pentru scutirea si apa-rarea loru de asupriri si inpilari. Cu tote acestea, re-clamatiunile si chiaru incriminările cele mai amare du-redia până in momentele de faţia. Nu câ s’ar audi in lumea mare vocea dorerosa a tieraniloru asupriţi, câ-ci ei nu sciu se strige câ se’i audia Europ’a, ci insusi gubernulu, deputaţi, si ce este mai semnificativu, o parte considerabile dintre proprietarii mari, senatori si alţi barbati de positiune inalta, sunt destulu de generoşi si iubitori de adeveru, câ se declare pe faţia, câpoporulu tieranu este asupritu, forte asupritu, si câ tote mesurele luate in apararea lui până acuma nu au fostu de ajunsu. Dara din câte citimu in diariele cele mai seriose si redactate mai bine, din câte aflamu si din vreo patru corespondentie de ale amiciloru nostrii, locuitorii sate-loru nu preste totu sufere in aceeaşi mesura. Starea locuitoriloru din Valachi’a mare (intre Oltu si Milcovu) este multu mai de suferitu decâtu a celoru de preste Oltu; din contra, locuitorii mai alesu din vreo cinci districte ale Moldovei, sunt mai reu decâtu era odata negrii sclavi din Americ’a. Âcestu reu infrieosiatu vine dela o sistema dintre cele mai infame, necunoscuta nici chiaru in Transilvani’a si nicairi, afara dora de Galiti’a. Lasamu inse câ se vorbesea „Romanulu", din care scotemu pentru angustimea spaţiului numai urmatoriele passage:
„In adeveru, tieranulu saracindu, poterile lui pro-ducetore scadu si miseri’a unita cu esemplulu specule-loru neomenose, a caroru victima este neincetatu, ’i per-vertescu chiaru caracteruiu astu-felu, in câtu devine vicleanu, seu si lenesiu, din naivu, bunu si laboriosu, ce este prin natur’a lui.
Aceste durerose fenomene se observa mai cu osebire peste Milcovu. Acolo sistem’a după care se face munc’a câmpului fiindu cu totulu alta de câtu dincoce de Milcovu, tieranulu, din subordonatu ce era mai inainte bunului-placu alu proprietarului si arendasiului, mai multu seu mai puţinu umanu si generosu, a devenitu astadi unu obiectu de traficu vilu pe piatia, unde munc’a lui se vinde dela mana la mana, câ unu efectu publicu negociabilu, fiindu robita de aceia cari au sciutu si au avutu ânima se profite de momentulu in care tieranulu era mai reu sugrumatu de nevoia.
Nu vomu ti negresitu acusati de persecutiune re-ligiosa, consemnandu aci faptulu positivu, câ comerciulu muncei tieranului este astadi peste Milcovu totu in manele Evreiloru. Supt inboldirile nevoieloru si câte odata, trebuie s’o marturisimu cu dorere, in naucirea viciului desvoltatu si intretinutu cu o dibacia infernala de carciumaru, tieranulu isi vinde munc’a, nu pe unu anu, nu pe doui, ci pe cinci-siese ani inainte si pe nimicu; si nu vinde numai dilele pe care le pote munci intr’unu anu, ast-felu câ se ’i mai remana si pentru cultivarea ogorului seu timpulu necessaru, ci vinde tote dilele de lucru ale anului. Elu ajunge ast-felu in stare de sclavu vendutu de buna voi’a sa, si odata acesta neomenosa vendiare făcută, legea tocmeleloru agricole este aci si administratiunea datore se esecute invoiel’a suptsemnata de nenorocitulu muncitoru.
Ce se mai dicemu despre pretiulu, cu care atatea decimi de mii de omeni sunt venduti pe ani indelungi? Elu este o batjocura, este unu ultragiu adusu simtimin-teloru de umanitate. Si ore marii agricultori, marii
________OBSERVATORIULU.
producători ai tierei, se folosescu de aceste pretiuri j derisorie? Cele mai adesea nu, si acolo unde muncitorii tratesa de a dreptulu cu marii cultivatori, nenorocirea si miseri’a sunt multu mai puţinu mari; ba pe unele locuri tieranii sunt chiaru fericiţi, subt ocrotirea unui mare proprietaru generosu si inteligentu.
In multe caşuri inse munc’a nenorocitului tieranu trece prin trei patru mani, care tote castiga asupra acestei deplorabile precupetiri, pana candu ajunge la proprietaru seu la arendasiu. Mai antaiu carciumarulu satului, prin beutura si prin mici avansuri de bani, făcute cu viclenia la timpu de nevoia, acaparesa raunc’a tieranului pe pretiulu celu mai derisoriu. Apoi carciumarulu, spre a’si procură noui inidiloce de a’si urma neomenosulu seu comerciu, vinde cu ore-care folosu munc’a dejâ robita unui speculatoru mai avutu, care ambla din satu in satu si aduna de pe la carciumari provisiunea loru de dile de munca; câte odata si aceşti colectanti vendu, totu cu folosu, produsulu comerciului loru la alţi speculanţi si mai mari, stabiliţi prin orasie.
Apoi, candu proprietarulu seu arendasiulu are trebuintia de munca, nu mai gasesce nimicu dispo-nibilu prin sate, si este nevoitu se plece la orasiu, spre a cumperâ raunc’a tieranului câ o marfa de pe piatia."
Russi’a.
Din St. Petersburg se scriu urmatorele:
„Cu ocasiunea ridicarei cuartierului generalu nihilistu din strad’a Saperiloru, s’a facutu unu mare pasu spre paralisarea acestui partidu. — Individulu Deutsch, care in momentulu navalirei gendarmi-loru prin ferestrele redactiunei diariului „Semlia Wolia* s’a inpuscatu, — se dice câ a fostu de mai multe luni de dile conducetoriulu supremu, alu intregei mişcări nihiliste din Russi’a, unu barbatu de o acţiune aprope fenomenela.
Se dice, câ terorismulu esercitatu de câtre acesta purtida a fostu organisatu de câtre acestu Deutsch, si mentîuutu prin mijlocele draconice pe cari le intrebuintiâ contra partisaniloru sei ne-hotariti. Câ fostu j u n k e r alu unui regimentu de infanterie, elu a gasitu totud’auna intrare in mai multe casarme. Chartiile aflate la redactiunea numitei foi probesa, câ activitatea miscarei din ultimi ani, si mai cu seina ultimulu atentatu contra im-peratului, au avutu locu sub conducerea directa a repaosatului Deutsch.
Sinuciderea acestui june, care d’abia erâ in etate de 26—27 ani, precum si arestarea compli-ciloru sei celoru mai apropiaţi, dau dreptu guber-nului de a sperâ, câ va potea pune o stavila ore-care agitatiunei nihiliste. (?)
Sciri diverse.
—	(A. S. Principele Alesandru I alu Bulgariei) care se afla pe drumu spre St. Petersburg a sositu in 26 Ianuariu st. v. in capital’a României. La gara a fostu intempinatu de M. S. R. Domnulu Carolu si de diferiţi demnitari civili si militari. Ilustrulu ospe au descinsu la palatulu domnescu. Precum se dice, principele Alesandru va petrece in capital’a României vreo doue, trei dile, pentru câ apoi se isi continue calatori’a la St. Petersburg.
— (Casarraa zidita de soldaţi romani.) In diariulu „Steu’a Dobrogei" se citesce câ la 17/29 Decembre a. tr. s’a vediutu pentru prima ora arbo-randu-se stindardulu romanescu iu orasiulu Tulcea pe unu edificiu lucratu din temelia de bratiele soldatiloru romani. Soldaţii de geniu anume si cei dela trenu au edificatu sub conducerea colonelului Peiu o casarma mare in Tulcea, pentru care altfelu ar fi trebuitu se platesca statulu celu puţinu 40 mii de franci. La instalarea soldatiloru iu casarma s’a datu o mesa, la care serveau pe soldaţi oficierii. La acestu prandiu soldaţii mancau pe strachine lucrate de manile loru, si beu vinu din ulcele lucrate de ei. Erâ admirabilu, dice numitulu diariu, se asculte cineva pe soldaţi, cum isi recomandă tia-care meseri’a ce a iuvetiat’o cu acesta ocasiune. Nici unulu din ei mai inainte, nu erâ olaru, nu erâ caramidariu, nu erâ dulgheriu, si nici sciâ, cum din petra se pote face varu. Aceste tote le-a invetiatu in scol’a condusa de colonelulu Peiu.
—	(O aventura a dl ui Hayes.) Presiedintele stateloru unite nordamericane d-lu Hayes a fostu ares-tatu intr’una din dilele trecute de câtra unu sergentu alu politiei. Presiedintele siedea in rotunda pe unulu din locurile rezervate pentru dame; unu sergentu alu politiei ilu provocâ se se departedie si de orece presiedintele nu urma indata acestei provocări, a fostu puru si simplu arestatu. Pre drumu spre localulu politiei, presiedintele fii recunoscutu de câtra unu funcţionam, care se grăbi a informa pe sergentulu despre person’a arestatului. Firesce câ acesta din parte’si isi ceru scusele sale, dar* presiedintele i respunse: „Lu-
cru lu se afla in ordine — presupunu câ d-ta n ’a i facutu altceva, decâtu ai, urm atu instrucţiunilor u primite."
—	(Diaristic’a in Russi’a.) In Russi’a se publica 608 diarie, din care 417 in limb’a russesca, 54 in polonesce, 10 in frantiusesce, 40 in limb’a germana,
3	in limb’a latina, 11 in limb’a lipovena, 7 in limb’a estoniana, 2 in limb’a finesa, 4 in evreesce, 7 in arme-nesce, 3 in limb’a georgiana si 4 in limb’a tatara.
Afara de acesta se numera 46 diarie in marele ducatu Finlanda.
Din cele 417 diarie russe, 155 au unu caracteru oficialu; 27 se ocupa de teologia; 12 de dreptu; 11 de financie; 9 de istoria si archeologia; 4 de geografia si etnologia; 16 de istori’a naturala; 22 de medicina; 21 de agricultura; 4 de sportu; 7 de architectura; 4 de limbistica; 7 de technologia; 17 de pedagogia; 19 sunt pentru copii etc.
Sunt 17 reviste literare si scientifice, 10 diarie ilustrate, din care 7 in russesce; 13 diarie de bele-arte, 11 de bibliografia si 12 de moda. (Romanulu.)
—	(Primari’a si poporatiunea Vienei) prepara pentru anulu 1883 o splendida serbatore, care se intreca pe aceea a nuntiei de argintu, celebrata anulu trecutu in capital’a Austriei, despre care s’au vorbitu multu la tempulu seu. Acesta splendida serbatore va fi pentru alu 3-lea centenaru alu scăpării Vienei, prin victori’a ce au reportatu Sobieschi asupra turciloru ce inpresurasera capital’a Austriei.
—	(Se cauta unu prim ar iu.) In comun’a Borec in Boemi’a nu voiesce se fia niminea primariu. Dejâ mai mulţi cetatieni au platitu pedeps’a de 100 fl. prevediuta prin lege, numai se scape de onorea de a fi primariu. Acuma inse s’au mai adaosu inca si mandri’a la refusu, pentru câ acela care ar primi ofi-ciulu, ar probă prin aceea câ nu are cei 100 fl. câ se ii platesca câ pedepsa.
—	(Erasi o licitatiune de batjocura.) Cu ocasiunea unei licitatiuni judecatoresci in Solma, advocatulu din Bud’a Ioanu Ignatovici a eumparatu trei grădini plantate cu vitia de viia, (alu caroru pretiu se ficsase cu 300 fl. v. a.) cu 30 cr. v. a. scrieinu trei-dieci cruceri v. a. asia, câ un’a din acele grădini ilu costa 10 cr. v. a. Unu nemtiu ar dice: Ungarn ist eine s c h o n e Gegend !
—	(O ereditate fericită re.) Precum se scie, negrulu pacatu alu ingratitudinei este forte latitu in lume si s’au aflatu chiaru filosofi, cari au cantatu imnuri de lauda asupra acestei virtuti negative. Cu tote acestea, credemu câ unui membru alu genului omenescu nu i se va luâ in nume de reu, deca acesta nu cultiva „gratitudinea sufleteloru mari" precum au fostu numita ingratitudinea. De acesta părere se vede a fi fostu si privatierulu Carolu W. din Vien’a, care murindu in etate de 42 ani au testatu tota averea sa in suma de 80.000 fl. precum si elegantulu mobiliaru alu locuintiei sale, bucătăresei sale care isi consacrase ingrijirile si serviciele sale in decursu de optu ani scumpului ei domnu repaosatu.
—	(A mai avea unu pasu si a nu fi facutu nici unulu, in fon du este totuna). Unu june din Cinci-biserici se vediu in fine, după o lupta grea, aprope de realisarea celui mai ferbinte doru alu animei sale. Nu de multu primise consimtimentulu parintiloru sei de a luâ de soţia copil’a amorului seu. Diu’a cununiei erâ ficsata si tote pregătirile se făcuseră in cea mai buna ordine, candu, cu o di inainte de cununia, fericitulu mire avendu a trece, cu carulu incarcatu de o bute cu vinu, prin o strimtore de drumu, resturna asia de nefe-ricitu in câtu, ajungendu subt rotele carului fu sdrobitu si espira la momentu. Sennan’a miresa !
Bibliografia.
—	Dizionario biografico degli scrittori contij)oranei, diretto da Angelo de Guber-natis. Acesta mare opera se publica la Florenti’a in Itali’a. Ea coprinde biografi’a celoru mai însemnaţi scriitori contimporani din Europ’a, Americ’a si Asi’a.
Pe langa biografii sunt reproduse si unu mare numeru de portrete precum:
Victor Hugo, Don Pedro, imperatulu Brasiliei, marchisulu Alfieri, Janos Arany, Bluntschli, principele Ludovicu Bon apar te, mediculu B r o c a, Buchner, Cesar Cantu, lordulu Beaconsfield, Dora d’Istria, Alexandru Du mas tiiulu, Emil de Gir ar din, Gladstone, Ham er ling etc. etc. era dintre scriitori romani: Alesandri, Aurelianu, Baritiu, Grandea, Hasdeu.
Prenumeratiunea pentru Romani’a se face in Bu-curesci la librari’a Socec et C-nie. Pretiulu operei intregi este 25 franci.
—	Discursu funebru, pronuntiatu la 6 Au-gustu 1879 cu ocasiunea inmormentarei professorelui
36
OBSERVATOR IUL U.
Ştefanii iMicle de d. Petru Suciu, Dr. in dreptu, prof. de dreptulu românii, rectoru alu universităţii si eonsi-liariu la curtea apelativa. Iaşi 1879.
— Bibliografii romana. Buletinu mensualu alu librăriei generale din Romanii si alu librăriei romane din strainetate. Anulu II, Nr. 1 — 1880 — Ianuariu. Romanii, Transilvanii si Bucovini 5 lei j>e unu. — Strainetate 10 lei. Unu numeru 50 bani. Editoru: A. Degenmann, Bucuresci.
N. B. — Tote cărţile in ori ce limba, aparute in tiera, si cele in limbi romana seu atingatore de Romani, aparute iu străinătate, se publica gratis in acesta Bibliografia.
DD. Autori, Editori si Tipographi sunt rogati, a ne tramite nu numai titlurile, ci cărţile loru in natura, pe câtu s’ar potea, inmediatu după aparitiune. De o data cu tramiterea cartiloru se ni se arate si pretiulu fia-carei. Acesta indicatiune este forte necessaria pentru completarea anunciului si contribue multu la inprasciarea opului respectivu.
Inmediatu după insertiune, cărţile primite pentru acestu scopu se voru inapoiâ franco.
Scrisorile nefrancate nu se primescu.
L U X U L U.
De: Mauri ce Bloock
(Urmare si fine.)
O alta ordine de idei pe care o desvolta d. Baudrillart este acesta: „luxulu si formele de gu-bernamentu. “
Asupra luxului in monarchii, lectorulu nu tre-bue se citdsca pe Montesquieu, câ-ci acesta e unulu din subiectele pe care ilustrulu scriitoriu nu le a tractatu justu si logicu. Pdte ca Montesquieu a fostu influentiatu de principiile cari atunci domniau la curtea francesa. D. Baudrillart evita erorile si argumentesa forte bine acestu subiectu. Sunt trei forme de distinsu in monarchia. Mai antaiu e despotismulu. Luxulu despotiloru a fostu deja ca-racterisatu de Tacitu: Ut erat incredibiliuin cupitor. Voiă necrediutulu si inposibilulu. D. Baudrillart nu vorbesce de elu de câtu pentru a ne face se intielegemu natura monstruosa a acestui luxu. Monarchi’a absoluta considera luxulu câ unu mediu de gubernamentu. Abusurile nu erau rari, dara se scusau intr’o ore-care cantitate prin prejuditiurile poporale. In fine, monarchi’a representativa, fiindu redusa la o lista civila determinata, ea ne ofere luxulu burgesu.
Considerata câ classa domnitore, aristocraţi'a debuta prin simplicitate si sfersiesce, in epoc’a de-cadentiei sale, prin luxu. „In prim’a epoca a pa-triciateloru, obiceiurile sunt severe, dure chiaru, cum sunt mai totudeauna si credintiele religiose.“ Da, fâra indoiala, pentru câ se incepa prin saracia si se termine prin bogaţii grămădite una peste alfa. De altumintrelea, influinti’a aristocraţiei nu are de câtu unu interessu retrospectivu, de orece nu e probabilii se mai vedemu renascendu regimulu aristocraticii. Cu tote acestea, distinctiunile ce d. Baudrillart stabilesce intre aristocrati’a teritoriale seu feudala si aristocrati’a comerciale, apoi intre luxulu aristocraticii si luxulu nobilitariu, e ceva interessantu.
Luxulu si democraţi a ne interesa mai multu. Intr’adeveru, democraţia si erasi democraţia se striga pretutindeni. D. Baudrillart nu admite prejuditiulu câ democrati’a e incompatibila cu luxulu. Istori’a vechia ilu contradice. — Studiulu celu mai superficiale alu societatiloru moderne e de ajunsu pentru alu desminti. Cu t<3te acestea, dice d. Baudrillart, citandu opiniunea lui Montesquieu — care crede in acestu prejuditiu, — e ceva adeveratu si in acesta aserţiune. Cum potemu negâ câ o forma care cere multu de la individu, se esige mai multa „ virtute“, după faimos’a espressiune a autorului „Spiritului LegilonU. Ea e in pericolu a se perde prin escessele cari distrugu cu violintia egalitatea si moravurile. In acesta mesura, teori’a lui Montesquieu este neatacabila; numai atâtu inse pecatuesce câ a prea restrinsu, si prin medii arbitrarie, partea bogatiiloru compatibile cu form’a republicana.
Nu trebue se uitamu, câ democrati’a moderna are unu indoitu caracteru care o distinge de democraţi’a antica, de a admite bogati’a si de a voi libertatea. Prin aceste doue titule, ea admite ori-ce suma de luxu compatibile cu moral’a si cu prescrip-tiunile economiei politice. Totuşi, luxulu pote face si bine si reu: binele escitandu la lucru, care, in dilele nostre, a scapatu de sclavi, s’a liberatu de privilegiuri si monopoluri, s’a sustînutu prin mira-culose descoperiri; elu s’a scapatu inca de ceea ce favorisedia luxulu imoralu, de a’lu face se descinda si iu masse, unde face celu mai mare bine bunului traiu, decentiei, deranitatiei personale.
Eta binele, dara e si reulu, seu, mai bine disu, pericolulu. Egalitatea restringe multu de totu luxulu celu mare, e adeveratu; dara pote-va vre-o
societate se ne ofere acesta situatiune strania, in care toti se doresca cu passiune luxulu mediocru? In faptu egalitatea contribue ea insasi a aprinde in tote ânimele acesta passiune. In fondu si in practica, egalitatea insemnesa mai adese ori dorinti’a de a ne ridica câtu mai susu. Cine se multiamesce cu egalitatea in saracia, cu obscuritatea, si nu prefera mai bine a fi egalulu...............superiorului
seu? Nobil’a ambiţiune pote, dara pdte de asemenea rusinosa pofta, alimentata de ura, lene si ne-potintia. Ori-ce s’ar dice si ori-ce s’ar face, esiste o inegalitate, pe care democrati’a nu pdte si nu va pote se-o distrugă, inegalitatea averiloru. Atâtu timpu câtu esistara legi injuste cari permiteau câ unii se se inbogatiesca in prejuditiulu altora, avemu dreptulu a ne plânge. Acelu fastu escessivu si pe nedreptu castigatu parea consecinti’a unei nedreptăţi; legile injuste inse au disparutu. Trebui-va ore se se sterga si limitele averiloru. Beti’a poterii absolute erâ vermele rodietoru alu despotismului; beti’a egalitarii reu intielesa amenintiâ a deveni vermele rodietoru alu democratiiloru. D. Tocqueville a obser-vatu acdsta in marea sea opera asupra Americii, si D. Baudrillart este injustu aretandu — fâra a pronunţia vorba — câ socialismulu este produsulu passiunei pentru egalitate.
Pentru a fini, potemu dice: a fostu luxu in Egyptu, la Ninive, la Babilon, in Persia, in India, in China, la Tiru, la Cartaginea, la Evreii; pretutindeni unde luxulu a ascultatu prescriptiunile economiei politice, seu mai bine ale moralei, in timpurile candu abia se zariau adeverurile, sistematisate adi de economi’a politica, totudeauna s’a simtitu fericirea materiale a societatiloru; pretutindeni inse pe unde a dominatu luxulu immoralu, degradatoru, ruinatoru, statele cele mai poternice, societăţile cele mai bine organisate, nu au intardiatu a decade si apoi a peri cu deseversire după suprafati’a globului, alu cărui aeru e vivifacatoru numai pentru cei ce asculta de principiele sciintiei.
(„Binele Publicul)
Conversatiune in limb’a magiara.
(Continuare din Nr. 8.)
Candu au venitu magiarii in Panoni’a, ei au aflatu acolo pe romani, pe slavi si mai in susu preste Dunăre pe germani. Chiaru in capital’a Bud’a si in tota regiunea ei germanii petrecu aprope 900 de ani cu magiarii la unu locu; nici-odata inse germanii n’au fostu in stare se invetie limb’a magiara mai bine decâtu o sciu ei astadi, adeca tocma precum o vorbesce dn. Tobias Kraxelhuber si concetatienii sei din Pressburg si de pe airea in diariulu „Borsszera Janko“. de ex:
„Czu tumm!
Ety geszenzsekezs sornalizd, ety gomisz Gosudhund meri mokâd tuelirozni ety mâgnâd, ety herr fon, ety baran!..ami hochkepurn, melldozsâkozs! Poazaszdo! *)
A herr barau jâ dette. Leturrandja edet mind ety nul ezs mozsd a tebi gomisz Gosudgattyo, asz a repellise czigoszen meri temonsdrirozni, dzsiinâllja gra-vall! Czu tumm !
Hiszen en izs fatyog ety honeder demâgrâd; 1848-pa, mikua folld a naty refullâdzion, en giâllilozdam legeleszer, hoty muzsâjn atyonferni pidezs sito mint! Hanem ety baran, ety graf, a ginek a pâdzsi exlencz herr es bispek! — tillen attaner kontolgoszâzs csag ety ganâsz publigum lehed.
Hoty aszdad a xindl nem kondollja a hohi hadosâk, meri peferrni aplâgog a gazinodull, amipe jârja anynyi hochkepurn exlencz firschten und grâvn und barau ezs mikua a hochlepliche bulliczâj — mit resbegd czu far-melldn szikoru megbarandzsol (dasz i nid lach!) hoty menjeneg hasza alutni zeben; ety se is nem en-degelmeskedi, — âgorom montani emledenges — nix-nucz! elgemelde — kruezifix p. p. deremdede puapâr nyelfibe negi no amâl hiuein!.. . enketelmesketig.
De mek szeb fok tyini! montja negem a herr von Gâmâzs.ngnobv, anii ety k. k. benzionirder overlâjdi-nând ezs ety indim szervâszpruder en hoszâm. „Bruder DobiM montya negem, „Dobiâsz, asz enim sep, amid gabdam a lâpampa Genigrecznâl inikua hâdrafelle gon-czendrâlldunk minget — asz enim zsep fiszged, aszdad jelendi zeb ide fog tyini, meklâdot Dobi bruder, mozsd leszi ety zeb eboclie neging, hisdorisch merquirdische eboche — lesz eleszer belagerunx zustand ozdân xamd-monarchi, herr fon Schinerling, k. k. Piamde, k. k. Drafig, k. k. Finanz, niindent lez, k. k. regi dicseseg tyun visza, a getfeji sos csabgotja a szârnya! . Queraus alte pudlhaubn! . . atvâl negem etz buszi! . . . get buszi!,. . “
Es mekelelding ety is a mas is es siadung mint a pornyu. Negunk is enegollde a Ferezsmardzy : Mek tyini fok ety jop kua, ahun imâtsâk repedez! .. ja ja!.. kummen muasz, oder kruczifadelsteyrischeskropfregi-ment . . .
*) Uuguresce cum se scrie in limb’a cultivata aru fi :
Nagy ostobasâg! Egy kozonseges hirlapiro, egy alâvalo Kossuthkutya mereszel egy nagy urral, egy meltosâgos bâro urral vivni! Borzaszto! etc. Restulu se binevoiesca a si’iu traduce lectorii câţi sciu ambele limbi, german’a si raagiar’a.	Red. Obs.
Intocma asia o patu magiarii si cu poporale slave. Câ specimine dâmu aci epistol’a dlui Zomborâcz câtra amiculu seu:
Zombor 1000, 800, 70, 9 Karâchony.
Szreberni braţe Janko,
Talân csak nem kiestem grâcziâbul? hogy sokâ nem irtam. Kipotolok most inep alata, mer râirek. Anyi sok eszevisza tertinte hody alig birok hun kezdenyi.
Legfekip jo hogy van bozity.
Bukara Ora praszicza, tyurka, guszka, patka pilyi-tya i zecz es râ meg egy kis makovszki kecz. Kezbe-kezba egy kis pitye.
Szip napok letintik Bâcsmegye lathatarân. Szu-baticki deputaczia! meghoditotunk elnekministert min-denfile pârtot is kegyibe Madarâsz Jozsepet. Mig bi-bornoktul se nem filunk, se semifile bornoktul, csak filokszeratul ki gyalâzatossab mint egyptusi kilencz csa-pâs, is kihez kipest sâska, poloska is svâbbogâr csupa gyenyerisig. Bele kelene tenyi litâniaba mikor kântor enekli: „oszlobdgi nâsz goszpodnie."
Deczember 18-ikba vota vârmegyin optyinârgyilis, is elhotâroztâk vârmegyehâzt kiipitenyi; csag Vincze Latinovity iz Borsod nem elhatârozta. Csag aba ata egyezisit, hogy uj vârmegyehez frontyât dunyhâkal feli-kesitsenek. Hanem in ugy liiszek hogy ez mig se nem jo ilene.
Zentân meg muta legelet felosztotâk, felakarnak oszlatnyi rendezet tanâcsot is.
Szto hilyada apellata! ez meg se nem jârja. Vâ-rost ledegredâlnyi falunak, ipen ojan mindha lesz gye-nyeralisbul puczmajsztor, vagy plebobul harangozo, vagy kultuszministerbul nipdanito.
Nem tudom hogy leszink vârosi restelaczioval maj megirok maganok eril mindent ha megtertentinte.
Erilnek leginkâb hidegnek snajczok! merd lehet sliczâzni. Plebonak is van neki slicza de jigre ritkân kijârja, inkâa job szereti mâs foglalkozâs mit lehet elvigeznyi bent mele szobâba. Segrestyis eszegyfjtete ugy is temirdek apropizt neki — holberczvelvire. Nem tudom megajândikozot e mâr klerust fotografiaval ornya-tusba? Mig „Kis bert“ se nem lâttam tebfilekipen leportrizva, mint plebot, pedig az kapja nâlâtu teb „pârbir."
Zenyim mâsik jobarât meg ugy henczeg mintha vona i pater Lonkay, pedig csak jeb-Lonkay. Napokba megkelkezett muzsâja is inagzattal uton utfilen dicsekete, erilte neki mint a bolond anak, ami meg van mâsik emberuek is. Kipzelje csak kicsufolja Pântât. inert bort szeretem. Hâd mig van ojan bolond ki nem szereti ?
Most pedig levilt befejezek is kivânak boldog iue-plist. Majd ujivre gratulâlok. Csokolok zifiasszony kezit es maradok maganak jo barât
Zomborâcz Panta, bunyevâcz tudos e. c. t.
Cursuri dr Bucuresri iu Lei noi (franci).
26 Ianuariu st. v. 1880.
Obligaţiuni rurali din 1864 cu 10%	...... I. 102.*/8 b.
Inprumutulu Oppenhe.im (Londra) din 1866 cu 8% .	,, 107.— „
Obligaţiune dominiale cu 8° 0............................ 98.— ,,
-	Creditu fonciariu rural** cu 7%..................„	93.%	,,
—	Creditu fonciariu urbanu cu 7° 0................»»	85.'/*	>,
Inprumutulu municipale alu capitalei	din	1875 cu	8%	».	95%	•,
Acţiunile caliloru fer. rom. (Berlin)	din	1866	cu	5%	„	48 90	„
Obligaţiuni din 1868 cu 6%...........................„ 96.10 „
Priorităţi cu 8%.....................................„ 106.25 „
Acţiunile băncii Romani'a din 1869	.................. 332.— „
Daci’a, comp. de asecur. din 1871 act. (fr. 500) 8° 0	„ 2l0.— ,,
Romani’a, compania de asecur., din 1875 cu 8% net.
(200 1.) platitu 100................................ 76.—	„
Rent’a romana din 1875	   69.’/*	»>
Diverse:
Argintu contra auru .	.	.	. '.................... 4'/»%
Bil- te hipotecare........................................... 4%
Florini val. austriaca...................................  216.—	,,
Rubl’a de chartie....................................... 264-—	,,
■
Cura pentru ema. *
Wilhelm’s
THE’A CURATITORE DE SÂNGE
antiartritica si aatiremnatica
Ps
P
o
<9
a lui	(1) 3 -25
Francisca Wilhelm,
far uaoistu iu Neunkircheu (Austri’a de josu), a fostu folosita in forte multe caşuri cu resultatele cele mai bune, ceea ce se prob^dia prin mii de scrisori de reeunoseintia, in contra sioldinei, a reumatismului, a raueloru deschise, iu contra releloru invecliite si permanente, a raneiom care puroi^za neincetatu, ale bubc.loru pe piele, reinase din morburi secsuale, bubelor» de pe corpii si din fatia, peteloru, bnbeloru siphilitice, inflatureloru de fieatu si splina, dureriloru hemoroidale, galbiuare, suferintieloru intensive a ner-viloru, a rauschiloru si a dureriloru la încheiaturi, greutăţilor» de stoiuacu si de venturi, incuieriloru, ale udului, polutiuuiloru, iupoteutiei la barbat» si pilele albe la femei, morburiloru scrofulose, înfiaturi ale ghindulelorti si in contra altoru suferintie. Atestatele la cerere se tramitu gratis.
Pachete inpartite in 8 dose se afla cu pretiu de 1 fi., pentru timbru si paehetare se socotesc» 10 cr.
Pentru de a se apar/i de falsificate, se se caute cunoscutele maree brevetate si legalisate in mai multe state.
o
ts


Se afla de vendiare in Sibiiu la d-uii Fried. Thallmayer si I. B. Misselbacher.
0 Cura pentru primavara.
Editoru si redactoru responsabilu: G-. Baritiu. Tipariulu lui W. Krafift.