Observatoriulu ese de doue ori in septemana, Mercurea si Sambat’a.
Pretiulu
pentru Sibiiu pe 1 ann intregu 7 fl., pe 6 luni 3 fl. 50 cr., dusu la casa cu 1 fl. mai mnltu pe anu; — -trimisu c*u post’a in laintrulu raonarchiei pe 1 anu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — Iu străinătate pe 1 anu 10 fl. seu 22 franci, pe 6 luni 5 fl. s£u 11 franci. — Numeri singuratici se dau câte cu 10 cr.
v_______:_______________;_____
Diariu politieu, national-eeonomieu si literariu.
Anulu III.
Ori-ce inserate,
se platescu pe serie s£u linia, cu litere merunte garmondu, la prim’a publicare câte 7 cr., la a dou’a si a trei’a câte 6 cr. v. a. si preste aceea 30 cr. de timbru la tesau-rulu publicu.
Prenumeratiunile se potu face iu modulu celu mai usioru prin assemnatiunile poştei statului, a-dressate de a dreptulu la Redactiu-nea Diariului
„Observatoriulu" in Sibiiu.
Nr. 8.
— Sibiiu, Sambata 26 7 Februariu. — .--1
•
1880.
Vetamare de onore si calumnia.
Până inainte cu 30 de ani se dicea: m’a necinstitu, m’a batjocoritu, ori me clevetesce, me defaima, m’a hulitu, a vorbitu hula asupra inea; acesta espressiune din urma inse era luata si in locu de blasfemia.
Nu numai de candu au inceputu a se revela mulţimea spurcateloru misterii din Ungari’a, Transilvania si multe chiaru dela Yien’a, ci multu mai inainte de aceea, omenii buni si rei, se plangea forte desu pentru vetamare de onore si calumnia. Astadi cele mai multe reclamatiuni si proteste de acestea se audu in contra pressei periodice, in contra gazeteloru, diarieloru asia, câtu dilele trecute partid’a gubernementale cerii in sie-dintia de clubu si in siedintia publica, pentru-câ se se ia mesuri câtu se pote de aspre contra pressei desfrenate.
Forte bine: totu omulu onestu, iubitoriu de pace si de caracterulu seu nepatatu, doresce din sufletu, ca press’a ce se dice „de revolvere", se fia nimicită, adeca acea pressa, ai cărei agenţi iti vinu in casa si iti dicu : De nu’mi vei numera 100 până 300 fl., acum indata, sau si numai, daca nu vei prenumerâ la gazet’a nostra, se scii câ te pu-nemu pe tine, pe nevasta-ta, pe fiia-ta la gazeta asia, câtu de aci inainte ai se ambii totu cu capulu iu pamentu." — Mei blastematule, de mine si de famili’a mea n’ai ce se pui la gazeta, esi afara," asia’i vei dice dta; ei inse iti scornescu ceva fapta rea, cu care voru se te terorisedie. Alta pressa este drasi, care injura in drept’a si in stang’a persone, se amesteca in vieti’a loru strictu privata, cu care e datoriu cineva numai consciintiei sale, inventedia calumnii si minciunile cele mai neruşinate chiaru contra colegiloru, numai cu scopu câ se traga abonaţi mai mulţi, adeca negustoria, sau mai bine „sfârnaria" gretiosa.
Cu tote acestea, daca e vorba de vetamarea onorei si de calumnia, lumea nu are nici-o dreptate se se planga numai asupra pressei periodice. De candu existe omenimea, minciun’a, delionestarea, calumni’a au existatu si a fostu in tote timpurile preste totu la ordinea dilei, cu acea singura di-
Foisior'a „Observatoriului“.
Unele observări relative la comitatulu Hunedorei si in specie la districtnlu Hatiegului.
(Urinare si fine.)
Pop’a din Valcelele-bune, totu asia egoistu si ne-sinceru, tocina câ si sogiulu seu, câ nu cumva si acela se observe comor’a de auru pe care o vediuse elu in riu si la radecinile arborelui, se reculese iute si sculan-du-se indemnâ pe sociulu seu se merga câtra casa spre * a nu intardia, câ-ci de acolo Vâlcelele si Chithidulu era bine de parte. Asia departandu-se, dela unu locu orecare s’au despartitu, unulu a mersu câtra Chithidu si celu alaltu câtra Vâlcele; acesta inse ajungându a casa, in aceeaşi nopte s’a intorsu cu preotesa cu totu la Grădişte, unde apoi din banii descoperiţi a incarcatu câtu au potutu. Dara acelu „norocu" alu popii Petru n’a pututu remanea ascunsu si secretulu totu a esitu la lumina. Atunci apoi omenii din Vâlcele sau si din alte sate, au alergatu cu turm’a, cautandu pe de asupra, si mai sapandu, până au datu si de alţi bani. Se dice câ mare cuan-titate din acelu tesauru anticu a trecutu peste,munţi in Romani’a, si de acolo pote mai departe. — Omenii nesciindu pretiui, si necunoscundu valorea aceloru monete, vendea in Oresthia pies’a cu câte 15 cr., candu unii englesi si evrei carii tote le adurmecâ, mai tardiu oferia până si 30 fl. pentru câte o piesa. Am cumparatu si eu una dela Vâradi Albertu cu 18 fl., pe care o am datu pentru museulu asociatiunei.
Devenindu lucrulu cunoscutu si la comitatu (la prefectura), bietulu Popa Petru din Vâlcelele bune fu arestatu, spre a’lu sili ca se dea afara banii aflaţi; câ-ci adeca după legile anteriore thesaurulu aflatu in pamentu erâ se se inpartia in trei, dintre care o parte era a proprietariului de pamentu, pe alu cărui terenu s’a aflatu thesaurulu, alfa a fiscului, si a trei’a remane aflatoriului, daca acesta a observatu prescrierea legei. Preotulu tîuutu fiindu mai multu timpu in arestu, a negatu cu taria
stinctiune, câ blastematiile acelea nu se propagâ prin pressa, ci prin graiulu viu, din o mu in omu, si câ dintr’unu capu de tiâr’a până in celalaltu se schimosia asia de multu, in câtu nu le mai cunoscea nici auctorii loru, — se facea din tîn-tiariu unu armasariu. Este sciutu la tota lumea, câ mai alesu in comunele mari cum sunt cetatile si urbile, se afla asia numite „poştele o ras iul ui", mai adesea femei, uneori si barbati. Professiunea loru tradiţionale, din tote generatiunile este, a culege sciri adeverate si minciunose, fbra nici-o alegere, din piatia, de pre strade, din teatru si dela biserici, dela mora si ospetarii, din asia numite siedietori. care pe la cetati sunt mascate cu invitări la cafea (Kafl’eeschwestern), dela nunte si botezuri, scurtu, de pre pamentu si de sub pamentu ; 6ra dupace le aduna, le mai inpenedia cu ficţiuni de ale loru, apoi pleca din casa in casa spre a le inparti, precum inpartu si asia numiţii colportori diariele. Se afla si persone plătite ina-dinsu, numai câ se porte vorbe, si in „M. Polgâr" din Clusiu scriâ deuuadi o dama din classea bur-gesiei, câ in unele cercuri superiori coconele ani stâ se despere si se mora de uritu, daca nu aru avea persone de acelea la dispositiunea loru.
Nu este pena care se pota descrie acelea dissensiuni, ure, hostilitati, daune, rusîni si infamii, câte s’au causatu dela inceputulu lumei prin gurile rele; s’au produsu devastatiuni formali in familii si in comune, au urmatu chiaru si resboie si ruin’a tieriloru. ^
Si ce mesuri se potu luâ contra „posteloru orasiulfii?" Se’ti pui mintea cu ele? Te umilesci, fora a le astupâ gura. Ne aducemu aminte de unu casu de inainte cu 50 de ani, dintru unu orasielu alu Transilvaniei, unde parochulu sexagenarii! voindu se canonesca pe o „posta" de acelea mai aspru, precum si meritâ, ea ii dete respunsulu nerusînatu : „Ce’i dreptu nu’i pecatu ; nu me supuiu nu, câ ce’i dreptu nu’i pecatu."
Până in anulu 1852 satisfactiunea cea mai usitata ce se castigâ in tierile coronei uuguresci dela vetamatorii de onore si dela caluinniatori, erâ aceea ce si-o potea luâ fiecare iu modu destulu de barbaru, tragendu-le adeca palmi in locu publicu,
câ ar mai ave ceva din acele monete dicându, câ pe langa tote câ densulu aflase acelu tesauru, din care a dusu o parte, dara nesciindu câ sunt bani de valore, ia risi-pitu incoce si incolo mai pe nimica.
Dara unu oficiale astutu cu numele Balinth Samu, inventâ o stratagema, cu care insielâ pe popa Petru. Erâ unu plaiasiu, frate sâu veru cu preotes'a preotului arestatu. Pe acesta l’a momitu uumitulu Balinth Samu, câ se merga la Vâlcele, si se dica preotesei, ca l’a tramisu Popa se ’i dea banii aduşi dela Grădişte, câ din contra de nu’i va aduce, mâne ilu voru spendiurâ. Amarif a de preotesa ne cugetandu la vreo insielatiune, a scosu dintru unu locu ascunsu banii cu vasu cu totu, iau datu plaiasiului care ia si dusu la Dev'a. si se pote crede, câ prin câte mani a trecutu. pote nici una nu a fostu ca se nu se lipesca, unde mai mulţi, unde mai pugini, si totuşi atâti au mai remasu, câtu numerandu’i au inplutu intrega mes’a cea mare din sal’a prefecturei. preste care tragendu-se panur’a cea verde, au adusu din prinsdre pe multu nacajitulu preotu, si spre a’i pune cununa suferintieloru, presiedintele Balinth Samu astmodu graf câtra arestatulu preotu: Noa Popo! Vedemu câ de unu tempu asia lungu totu ne necajesci si nu te potemu face se spuni si se dai banii aflaţi ; asia dara jura, câ n’ai bani din celi aflaţi la Grădişte, si apoi dute in nacadiulu teu. Atunci totu acelaşi Balintu in- tonu batjocoritorul ei dice: Nu te grăbi cu juramentulu, si luandu panur’a cea verde de pe bani ei dice: Eca aici sunt banii pentru carii ai suferitu: la ce preotulu replica: Acum după ce mi-ati luatu aceea ce mi-a datu D-dieu, luati’mi si viati’a, si cu acesta esindu. s'a intorsu acasa.
Acum dara bietulu popa s'a lipsitu de bani, si s’a liberatu de prinsdre: sortea inse totu n’a incetatu a'lu persecuta; câ-ci pe timpulu câtu a fostu prinsu in Dev’a, o compania de lotri carii se tiene prin munţii Carpati-loru intre Romani’a. Banatu si Transilvani’a, aflandu de comor’a cea aflata, pe candu au ajunsu Popa Petru acasa din prinsdre, despoiatu de bani. si compani'a lotriloru in ser’a urmatdre ia datu visita spre a’lu jefui după obiceiulu loru fâra indurare. Tote escusarile si lamen-
sau si in casa, in presenti’a altoru persdne, ori celu puginu scuipandu-le in fagia, câ in Orientu, câ la jidovi. De aici inse urmâ de multe-ori si batai sangerose, inca si caşuri de mdrte. In totu casulu este neasemenatu mai greu a’si luâ cineva satisfactiune dela „poştele orasiului", dela persdnele minciunose de professiune, decâtu dela unu diariu din cele mai desfrenate dela B.-Pest’a. Din acdsta causa se si dice, câ rănile făcute de pressa totu ea le si vindeca. Ori-cine in lume, omu de ondre sau omu de nimicu, angeru ori diavolu, voindu a vorbi prin canalulu pressei, n’are incâtrau, trebue se vorbesca in publicu, in audiulu lumei, nu intre patru ochi, nu sioptindu, nu pe din dosulu altora, nu intru intunerecu. Aci dara ori scrie cineva adeveru ori minciuna si calumnia, este auditu de lume, controlatu si judecatu, dra celu care se simte insultatu si calumniatu, scie pe cine se apuce si dela cine se cera satisfactiune, câ-ci are de inaintea sa, daca nu pre insusi auctorulu, in totu casulu pe redactoru, editoru, tipografii, era martorii ii sunt publiculu intregu, toti câţi sciu carte in limb’a cutare. In staturi civili sate obvinu destule caşuri, in care defaimatii si calumniatii se bucura, daca infamii loru calumniatori clandestini cari ambla pe intunerecu, cutddia a esi cu minciunile loru in pressa, pentru-câ se se incurce in latiulu si retido’a legiloru criminali si asia se li se astupe gur’a pentru totu-deauna. Alţii drasi, puşi mai pre susu de ori-ce calumnia, nu se demittu nici a le respunde nici a trage iu judecata pe omeni, cari nu merita se stea cineva de vorba cu ei.
In Transilvani’a mai domina si până acum codicele penale austriacu, care ia sub apararea sa pe cei vetamati in onore si calumniati, dictandu pedepse aspre, inchisore cu lunile si cu anii asia, in câtu aici omenii n’au trebuintia de duelle câ in Ungari’a. Greutatea este aici mai numai aceea, câ prea pugini sciu se dea definitiunea precisa a vetamarei de ondre si^j^-fcalumniei, de aceea si intenta unii processu pentru nimicuri, pentru câte o gluma sau o espressiune reu intielesa. Din acesta causa este neeessariu câ se cunoscemu cu totii bine, §§-ii relativi la delictele de natur’a acestora.
tarile au resunatu in desiertu; mai pre urma desbra-candu’lu au inceputu a’lu picură cu resîna, si pote sub aceeaşi tortura s’ar fi si stinsu; dara veeinulu seu fiindu unu plaiasiu care ave arme, acela pe o ferestruica mica ce erâ in dosulu casei ochindu bine a inpuscatu pe picatoriulu. Prin asta ceialalti spaimentati temendu-se de o potere mai mare au luatu fug’a, era pe bietulu popa l’au lasatu câ mortu. Faim’a despre thesauri din fabulos’a peştera n’a sedusu numai pe doi preoţi simpli si pe auctoritatile administrative dela comitatu, ci tocma si pe inaltulu R. Thesauriatu transilvanu, care sub conducerea unui inpostoru a tramisu o comissiune la faci’a locului compusa din oficiali dela finantie si dela comitatu, câ se cerce cu de ameruntulu, nu cumva aru aflâ the-surii celi mari cari s’au ivitu in fantasi’a pastoriului din Chithidu; acea comissiune inse nici atâta n’au'aflatu câtu aflase Popa din Vâlcele, adeca Cozoni si Lysima chi, si mai pe urma picaturi de resîna.
Preotulu g.-or. Popa Petru din Chithidu, pe langa tote câ s'a intorsu cu buzele intiate din munţii Gradistei, totuşi si elu a avutu a simţi ceva eonsecentie de a le cautarei de comori; câ-ci pe langa tote câ elu nice nu a vediutu Cozoni si Lysimachii dela Grădişte, totuşi nu voiau omenii a crede ca nu si-a implutu, daca nu vasu, celu puginu o punga buna. Asia eppulu seu fericitu in dn. Vasilie Moga in scurtu l’a onoratu cu visit’a sa archireesca, dara vediendu câ nu se arata galantu, a inceputu a’lu măguli dicendu: Ei, Popa Petre! ce mai protopopii ar esi din tine! en mai apropiete si câtra noi. In scurtu s’a si dusu la Sibiiu, dara lipsindu C. si L. a facutu elu sama cu alte cele; ci tote au fostu inze-daru, ca protopopiatulu s’a dusu in petto pana in ceealalta lume. Valceleanulu inca, pe langa ce a fostu incarce-ratu, spoliatu si cu resîna picuratu, a mai adaosu câ pupadia pe colacu, câ a facutu trei calatorii la Vien’a si inca pedestru, câ se cera gratia dela tronu spre i se da ceva parte din thesaurulu aflatu de elu; dara pe langa tote câte se spunea câ i s’ar fi facutu promisiuni, nimica nu a potutu. Acestu casu pote servi de invetiatura celoru cari ambla sapandu după comori.
30
Transilvani’a.
— Sibiiu. (Urmare din Nr. preced.) In unele tieri civilisate este strinsu opritu a vinde pentru măcelării vite mai tinere de optu ani, si e pusa pedepsa de inchisore asupra celoru ce injuga sau inhama vita mai tinera de 3, pe a locurea si de 4 ani, era maltratarea barbara a vitei e pedepsita si mai aspru. Cu totu dreptulu. Necu-rati’a in grajduri si staule este judecata ea si ne-curati’a din locuintiele omenesci, si vite pline de baligariu, netieselate, nespălate mai vedi numai la barbari.
Cărturari romani, invetiati pe poporu, ca se grijesca si se omenesca vitele domestice, câ pe cele mai bune amice si binefacatorie. Spuneţi si fe-meiloru câ se prasâsca barbatesce câtu se pote mai multe paseri de case, oare, galitie, precum se dice in Ardealu. Se bage bine de sama, câ si pana acuma se aduna ouăle cu milionulu si puii cu sutele de mii, spre a se transporta la cetati si pana la Vien’a.
Lipsa mare in Transilvani’a nu ar fi; este inse multa economia primitiva, nesciintia trista, âra foile economice si alte scripte de specialitate, fia acelea scrise in stilu inca pe atâtu de usiorelu, fia chiaru si in jargone satesci, nu străbătu in masse, ba nici la mulţi cărturari; glotele se iau numai după exemple practice, numai după ceea ce vedu câ au cercatu altu-cineva si câ ’ia esitu bine. Mai sunt isvdra de venituri mulţime, nefericirea inse este, câ omenii nu le cauta, nu le afla si nu le destupa.
In unele localitati s’au inmultitu erasi sinuciderile si inca asta-data fâra diferenţia de naţionalitate. Câ de 6 septemani incoce s’au sinucisu in Sibiiu, la Clusiu, Brasiovu, S. St. Giorgiu vreo 10 persdne, dintre cari doi romani erâ nisce beţivii pamentului; totu asia si câţiva magiari. Unii câ aceia mai totu-deauna se spendiura, fiindu-câ spur-cat’a loru morte’i costa mai puţinu. Omoruri inca se intemplara. La S. St. Giorgiu doi Secui omo-rira pe altu secuiu din rivalitate, câ peutru-ce comun’a alesese pe acesta de — p o r c a r i u si nu pe ceia. In drumulu dela Alb’a-Iuli’a spre S. Sebesiu doi romani soldaţi esiti cu licenţia, ameţiţi de beutura, omorira pe unu bietu de carausiu totu romanu, dea asia, din chiaru-seninu. De se va esplicâ fapt’a loru câ lotria la druinu, apoi anevoia voru scapâ de furci, ceea ce voru avea a multiami spurcatului vinarsu cu vitriolu.
Cânii turbati inca au causatu in ern’a acesta câteva victime de vieţi omenesci la Brasiovu si la Clusiu. Isi si făcu orasienii curatu de capu cu tinerea unui numeru forte mare de câni, fora celu mai micu folosu. Pusu-li-s’au taxe in bani, hoherii ii prindu meredA^i toca, se afla si furi de câni	„ domneşti “ , câni ducu in Romani’a,
unde’i vendu, anume pe cei de venatu, cu pretiulu unui bou si mai multu, adeca dela 10 până la 40 de galbini; cu tote acestea, cânii pe la cetati se multiescu, preste inesura, spre cea mai mare gretia si scandalu. Au ajunsu in câtu omenii nu mai incapu de câni pe la locurile publice, in restaura-tiuni si cafenele, unde li se dâ de mancare pe farfurii de porcelanu, spre cea mai mare scârba a meseniloru. Ori câtu s’a mai disu si scrisu de vreo 40 de ani inedee câ s’au aflatu si contra turbarei medicina, omenii muscaţi de câni turbati, turba si ei, apoi moru intre doreri si torture infernali, unii rodiendu’si carnea de pe mani.
Revista politica.
Sibiiu, 6 Februariu st. n. 1880.
Cu ocasiunea votarei asupra proiectului de lege reiaţivu la administratiunea Bosniei, forte mulţi se aşteptau câ ministeriulu Taaffe se nu intrunesca maioritatea voturiloru si prin urmare se fia neces-sitatu a isi dâ dimissiunea. Acdsta inse nu s’au intemplatu ci din contra, precum ne anuntiara scirile telegrafice din Vien’a, acelu proiectu a fostu primitu neschimbaţii asia, precum ilu formulase gubernulu. I)e aci inse nu urmedia, câ situatiunea cabinetului Taaffe s’ar fi inbunatatitu si câ positiunea lui s’ar fi consolidatu, ci numai aceea, câ cris’a de cabinetu s’au amanatu pe unu tempu nedeterminatu.
Intr’aceea capii partidei nemtiloru centralisti isi dau tote silintiele a se reorganisâ, spre care scopu se si proiectedia o mare conferenţia a tutu-roru fractiuniloru si fragmenteloru in care se afla actutalmente descompusa fosta partida a nemtiloru „fideli coustitutiunei.“ Paralelu cu acesta incercare de reorganisare, se prepara din partea nemtiloru din Boemi’a si Moravi’a unu contra-me-morandu, prin care ei se incerca a combate legitimi-
OBSERV ATORIULU.
tatea pretensiuniloru de egala indreptatire a natio-nalitatiloru, coprinse in cuuoscutulu memorandu alu boemiloru.
Nespusu de mare a fostu surprinderea si nedescriptibila a fostu sensatiunea ce a facutu scirea autentica venita dela Paris, câ noulu gubernu alu multu defaimatei si invidiatei Republice francese este in fericit’a positiune, nu numai de a nu creâ noue inposite pre langa cele ce esista dejâ, ci câ in anulu acesta inpositele voru scadea cu 100 de milione franci, fâra câ se se faca vreo reducere simtita in cheltuelele preliminate in bugetu. Acestu presentu de o suta milione l’au primitu naţiunea francesa dela gubernulu seu repubicanu, ai cărui inamici interni si esterni isi vedu cu multa dorere de sufletu, sfarmandulise una după alta tote armele si argumentele loru intrebuintiate până acuma in contra gubernului republicanu. Dar’ ori ce s’ar dice despre naţiunea francesa, ea este si remane admirabila, atâtu in nefericirile câtu si in reinaltia-rea sa.
Pe candu in Republic’a francesa gubernulu scade inpositele dintr’odata cu 100 milione, ce se intempla ore in celelalte state monarchice? Ele nu numai câ nu potu scadea nici unu francu macara din inpositele de pana acuma, dar’ se vedu necessitate a le urcâ totu mai multu si a face in-prumuturi onerose pentru câ se isi pota acoperi deficitele bugetare. In câtu privesce starea finan-tiara a Ungariei, apoi, credemu câ ea este in de ajunsu caracterisata, deea vomu inregistrâ si noi tristulu si dorerosulu faptu, câ deficitulu de 18 milione prevediutu in bugetulu anului trecutu, cu finea anului s’au rotunditu la formidabil’a suma de
41,800,000	fl. Acesta cifra n’are lipsa de nici unu comentaru si ea ne ofere chei’a cea mai buna, pentru de a ne potea esplicâ caus’a coruptiunei domnitore, a saracirei totale a poporatiunei, a de-valvarei pamentului si a friguriloru de emigratiune care au apucatu o mare parte a poporatiunei de dincoce de Leit’a, fâra deosebire de naţionalitate. Inca numai 20 de ani de o astfeliu de administra-tiune „ asiatica “ precum este aceea ce au fostu in-trodusu prin sistem’a domnitore si Ungari’a inpreuna cu Transilvani’a va fi părăsită de locuitori sei, pentru câ se fia inlocuiti cu animalele selbatice, care si până acuma, gratia pariutescului gubernu liberalu, sunt mai bine îngrijite si protegiate decâtu insusi locuitorii contribuabili. Cete de ursi, lupi, vulpi etc. dieciuescu animalele domestice in tota libertatea loru bestiala, fâra câ simianului pagubitu se i fia permisu a se aparâ cu arm’a in contra loru, câ si candu acele bestii aru fi consacrate vre unei divinităţi , asemenea sierpiloru din tidra Zulusiloru africani.
Câ si candu cup’a calamitiloru si a miseriei inca nu ar fi fostu plina, eata câ mai veni si principele de Bismark cu proiectulu seu de inmultire a fortieleru armate ale Prusso-Germaniei, pentru câ se rapesca lumei si ultimele ilusiuni ce isi mai facea despre desarmare si consolidarea pacei. Este lucru prea firescu, câ primindu-se proiectulu de in-armare alu cancelariului prussianu, celelalte state inca se isi maresca numerulu armateloru si alu materialului loru de resbelu. Mai firescu lucru inse este, câ fidelulu si multu iubitulu aliatu alu Prusso-Germaniei, putredu de bogat’a Austro-Ungaria se nu remana inapoia poternicului seu aliatu. Dejâ in cerurile militare au si inceputu a se ventilâ din nou ide’a unei fortificărei a Vienei după modelulu Parisului si a fruntarieloru ostice si vestice ale monarchiei. Este mai presusu de orice îndoiala, câ cheltuelele unoru astfeliu de fortificatiuni colosale, nu voru cadea in sarcin’a tesaurului de resbelu alu Prussiei, pe care si Pau reservatu din cele 5 miliarde luate dela francesi, ci câ ele voru fi scose ârasi si ârasi din pungile secate ale poporaloru acestei monarchii, cârora apoi la timpulu seu li se va dice: Mergeţi si ve despăgubiţi in Orientu, in-plininduve missiunea vostra civilisatore. Mandatulu ilu aveţi, mergeţi si ilu puneţi in lucrare.
Serbi’a inarmedia mereu, Muntenegrulu este inarmatu, Rumeli'a orientala se organisedia cu aju-riulu reuniuniloru gimnastice, era gubernulu noului principatu bulgara, alu cărui principe a plecatu pentru unu tempu mai indelungatu la St. Petersburg, a primitu ordinu dela ministrulu de resbelu alu Russiei, câ se procure atâtea arme, câte sunt de lipsa pentru o armata de 35.000 de soldaţi activi si pentru 20.000 reservisti. Dejâ in Tuia se afla adunate 45.000 pusei si la Krupp s’au comandatu patru baterii de tunuri.
Vedemu deci, câ tota lumea se inarmedia de dragulu multu doritei si gingăşiei păci, până ce totu de dragulu ei se voru incaierâ la o hora marţiala.
Nihilistii din Russi’a.
Diariulu „Voltaire" din Paris primesce din St. Petersburg urmatorele sciri:
S’au descoperitu nihilisti printre servitorii si valeţii de camera ai palatului de erna. Nu este inca possibile a se determina scopulu precisu ce isi propuneau aceşti indrasneti revoluţionari; instrucţiunea nu este terminata si este tînuta apoi sub celu mai mare secretu. Se temu multu la culte de sgomotulu ce ar pote face in poporu destăinuirea acestei noue conspiratiuni; spiritele sunt din ce in ce mai agitate la Petersburg si gubernulu ia cele mai seriose precautiuni.
Dejâ câti-va valeţi de camera ai palatului de erna, dintre aceia cari erau desemnaţi pentru serviciulu personale alu tiarului, deveniseră bănuiţi prin apucaturile loru ce tradau o preocupatiune neobicinuita. Se observase mai cu sema, câ paraseau locuinti’a ce le erâ reser-vata in anex'a palatului de erna indata ce innoptâ, si se întorceau la 4 seu 5 ore demineti’a.
Corniţele Alesandru Vladimirovici Adlerberg, ministru alu curţii imperiale, informatu de cele ce se petreceau prin nesce servitori zeloşi, dase ordine pentru a se supraveghiâ servitorii bănuiţi, la care se făcură, pe langa aceia, indata si visite nocturne. S’au gasitu la ei manifesturi, brosiure, proclamatiuni nihiliste, unu felu de diariu, in care fia-ce mişcare si cuventu alu tiarului erâ relatatu cu iugrijire. Cele mai mici acţiuni ale sale, or’a plimbariloru, tote amenuntele existenţii sale poteau astfelu a fi cunoscute de nihilisti; cu atâtu mai multu câ, de câte ori tiarulu voia se esa din re-siedinti’a imperiale, insciintiâ pe politi’a secret’a care lua atunci inesurile necessarii pentru sicuranti’a per-sonei sale.
Se crede forte multu, câ aceşti noui conspiratori nu sunt străini de atentatulu dela Moscv’a si se pre-pune câ, gratia unei erori comisse de ei, tiarulu a scapatu dela morte.
Unu detaliu curiosu: proclamatiuni nihiliste găsite la domesticii palatului de erna sunt tipărite cu caractere absolutu asemenatore cu acelea ale inprimeriei imperiale a Senatului „Pravitelstvojonski Senat" si se crede câ aceste litere au fostu furate dela inprimeri’a imperiale de lucratori in relatiune cu nihilistii.
Curtea din Petersburg este esasperata. Imperatulu Alesandru II a datu ordinu forraalu de a se face cercetările cu o noua activitate, pentru a se afla in fondu tote amenuntele conspiratiunei; a recomandatu inai cu seina celu mai mare secretu asupra acestei noua afaceri.
Conspiratiunile domestice nu sunt lucru nou in Russi’a. Karacasoff, autorulu atentatului din 4/16 Aprile 1866, erâ fiiulu unui servitoriu dela palatulu de erna, si Solovieff, care atentase asemenea la yieti’a tiarului in anulu trecutu, ave de părinte pe unu valetu de camera alu palatului iinperialu alu marelui duce Michael Nico-laevici, celu mai june din fraţii imperatului Alesaudru II.
(„Binele publicu“.)
Corespondentie particularie ale „Observatoriului".
— Rodn’a vechia, 17 Ian. 1880.
(Ritulu religionariu greco-catholicu, sub firm’a rom.-catholica.)-
Suntemu in tempu de erna frumosa cu nea de 1 metru si cu frigu mare până la 24° R.; ne aflamu in sântele serbatori după craciunu; amu fostu martori oculari la colindele surprindietore in limb’a magiara, ceea ce nu s’au mai intemplatu dora de candu esista acestu tînutu romanescu atâtu de romanticu. Magiarismulu de aici progresedia cu paşi rapedi si-si continua afacerile viclene si magulitore spriginite de câtra unii inameluci romani din locu si din inpregiurime. Câ toti creştinii din secolulu alu 19-lea ajunseramu si noi a serba si baptismulu Domnului, inse pe langa arablare cu crucea sub conducerea preotului rom.-cath. de aici. După finirea slusbei bisericesci tienuta cu ocasiunea dilei de anulu nou 1880, dnulu parochu si vice-protopopu onorariu Clemente Lupsiai, in vorbirea s’a simpathica adressata câtra poporeni aratâ, câ din caus’a adenciloru betranetie si a morbului de care sufere, nu este in stare de a amblâ cu crucea si a inplini oticiulu divinu prescrisu in ritulu nostru resaritenu. Dupa-ce ven. consistoriu diece-sanu din Gherl’a a respinsu rogamentea, câ se i se dea succesoru in person’a unui teologu din anulu IV-lea, domnulu parochu au datu voia libera poporeniloru a se consultă cum voru află cu cale asupra celebrarei oficiului divinu la aceste dile mari. Parochulu prin acesta de-claratiune a sa au voitu numai se delature neplăcerile intemplate cu unu preotu romanu inainte de acesta cu doi ani, candu acelu preotu fusese primitu in multe case cu uşile inchise, precum se cam scie, in urmarea unoru intrige locali.
Precum totudeauna, asia si acumu, unii conducători romani, cari in tote afacerile absurde se afla in fruntea locuitoriloru, sub rola de farisei, isi ajunseră scopulu doritu, au sedusu pe omeni de au refusatu chiamarea vre-unui preotu romanu, indestulindu-se cu celu rom.-catholicu.
Forte me miru, cum ast-feliu de omeni in orb’a loru fantasia se incuineta a seduce pe bietulu poporu simplu, câ elu insusi se’si batjocoresca ritulu religiosu, tocmai in tempuri asia critice, candu limb’a si religiunea stramosiasca in totu momentulu se afla amenintiate. Preoţi romani in disponibilitate se afla nu numai in Naseudu, ci si in vecinătate. Pentru ce n’au chiamatu pe vreunulu dintre aceia? N’au chiamatu pe nici-unu preotu romanescu; era căuşele nu potu se fia altele, decâtu cele cunoscute si până acuma de pro aici si de pre airea. Omeni de calibrulu si educatiunea acestora n’au nici-o idea despre sublimulu intielesu alu ritului nostru; nu pricepu nirnicu din trensulu si a inceputu a le fi rusîne de ritu, de biserica si de preoţii romaneşti.
OBSERVATORIULU.
31
In nexu cu acesta nu potu lasă fâra amintire nici acea inpregiurare, candu unulu dintre membrii comitetului comunale, cum se pare la sfatulu respectabililoru străini, in o siedintia generale au adusu pe tapetu caus’a paduriloru, ca adeca acelea se se smulgă de sub ingrijirea comissiunei silvanale din Naseudu si administratiunea acelora se se pună sub conducerea oficiului montanu din Rodn’a. Ide’a au fostu spriginita din partea fariseiloru cu tote poterile; s’ar fi si realisatu, daca nu s’ar fi oppusu unu barbatu demnu de tota stim’a, servitu odiniora in funcţiune insemnata in gre-miulu fostului districtu alu Naseudului.
Ar fi mai multe caşuri demne de publicatu, inse me marginescu numai la cele amintite. ’Mi esprimu parerea de reu candu vedu, câ tocma aceia, cari aru fi chiamati a lumina poporulu, prin tota procedur’a loru se silescu a propaga ura, instrainare si neindestulire fagia de confraţii loru.
Bietu poporu! ai ajunsu sub conducerea fariseiloru cari amici fiindu si cu Bachus, pentru unu blidu de linte te indemna a-ti ignora si persecuta pe connationalii tei. Cu absurdităţile loru ei arata drumulu pe unde se te duci, ca se sosesci mai curendu in ghiarele vulturelui flamendu, ca asia cu cioculu ascutitu se-ti pota da lovitur’a cea mai de pe urma.
Până candu atâta fatalitate? Lasati incai pe poporulu celu simplu in pace si linisce; daca nu-i poteti face bine, nu ’lu indemnati la rele; lasati’lu la mintea lui sanatosa, dăruită dela natura, câ-ci atunci elu de siguru nu va face prostii asia cu corne ca aceşti farisei.
Triste si durerose momente ne presenta anulu nou, candu unu tînutu locuitu de romani nu pote servi spre mangaierea si primirea fiiloru de acelasiu sânge. Cunoscemu prea bine pe acei farisei intriganţi; de acum incolo cere interessulu publicu, pentru câ se si fia aratati cu degetulu.
Cineva.
Academi’a romana.
List’a publicatiuniloru si inventiuniloru făcute dela 16 Augustu 1878 până la 31 Decembre 1879 si pre-sentate la concursurile premiiloru anuale ale Academiei: Nasturel-Herescu, Heliade-Radulescu si Laz aru.
1.	Siomescu I. N. — Diurpaneu, ultimulu Decebalu alu Daciei.
2.	CretianuG. — Patrie si Libertate.
3.	DensusianuA. — Negriada.
4.	C i r c a I. — Gramatic’a limbei romane. Part. I.
5.	Micbailescu G. — Globulu si geografi’a României. Dobrogea.
6.	Conta B. — încercări de metafisica materialista. Partea I.
7.	lonescuB. — Gramatica rationata pentru incepetori.
8.	Puiu A. T. — Cartea de cetire pentru 2-lea si 3-lea anu din invetiamentulu primariu. 2 voi.
9.	Xenopolu A. D. — Studii economice.
10.	Sandulescu-Nanovenu. — Esplicatiunea teoretica si practica a codicelui de proced. civila.!
11.	HasdeuB. P. — Cărţile poporane ale Ro-maniloru in secolulu XVI in legătură cu lit. cea nescrisa.
12.	Rusanescu. — Predila.
13.	MacedonskyAl. — Parisina trad. dupa_ Lord Byron.
14.	Tuducescul. — Introducere in economia si exercitie intuitive.
15.	Sutiu Alex. Gr. — Istori’a lui Herodotu tradusa si annotata. Cartea IV.
16.	Leonardesco C. — Cursu de Philosophia. Partea I. Psychologia esperimentala.
17.	Brandza D. — Prodromulu florei romane. Partea I.
18.	Istrati. — Consideratiuni asupra inportantiei si necessitatii gimnasticei.
19.	Russu G. — Comentariu asupra legei judecat. comunale art. 1 — 42.
20.	Pisone B. — Noulu sistemu pentru mesu-ratorea capacitatii vaseloru, butoie, buti etc. inventate de B. Pisone.
21.	Puşca r iu. — Stereometru, instrumentu pentru mesurarea corpuriloru, inventatu de I. I. Puscariu.
22.	Pe ne seu A. — Planurile a trei lucrări mecanice.
Sciri diverse.
—	(Necrologu.) In Bucuresci a muritu in diu’a de 17/29 Ianuariu principes’a Cleopatr’a Tru-betzkoy născută Gbica. Decedat’a a fostu inmor-mentata la mosii’a sa favorita Baicoiu in apropiere de Ploiesci.
—	(Necrologu.) Aronu si Elen’a Densusianu, infranti de dorere, incunosciintieza rudele si cunoscuţii, ^ Fabiujlamilu Densusianu, scolariu in a 3-a class’a gimnasiale, neuitatululoru fiiu, după scurta su-ferintia, provediutu cu sântele taine, trecu la cele eterne in 17/29 Ianuariu a. c. la orele 11 Va din nopte.
Remasitiele pamentesci s’au inmormentatu in 19 31 a. c. la 3 ore d. a. in cimiteriulu biserieei St. Nicolae din locu.
Brasiovu, in 18/30 Ianuariu 1880.
—	(Baiu r o mânu in Vien’a.) Societatea academica sociala-literaria „Romania-Juna“ in Vien’a va da unu „Balulu romanu“ in 14. Februariu st. n. in „Grand Hotel “ sub patronagiulu multu onorateloru Domne: Angelin’a de Balaceanu, Matild’a Dumba n.
Germani, Barona M. Hye v. Gluneck n. de Filisiano, Teres’a Eduard Kanitz, Celestin’a de Oppolzer nasc. Mautner-Markhof, Elen’a F. Suess, Aureli’a Trapsia-Kron.
Venitulu curatu e destinatu pentru susţinerea „Cabinetului de lectura“ alu numitei societari si pentru ajutorarea membriloru ei lipsiri de mijloce.
Pentru Comitetulu balului:
Dr. St. N. Ciur cu, presiedinte.
Biroului Localităţile „Romaniei-June“, I., Sonnen-felsgasse Nr. 1.
Edarea bileteloru de intrare din 4 Februariu in fiacare di dela orele 10 a. m. — 5 p. m.
Bilete pentru Domni 6 fl. — pentru Domne 3 fl.
Un’a din conditiunile principale pentru asicurarea esistentiei Societarii „Romani’a juna“ a fostu si este balulu romanu.
Succesulu favorabilu alu acestui baiu in anulu espiratu, gratia sucursului binevoitoriu alu onoratului publicu, a scapatu Societatea nostra din critic’a situa-tiune, in care se afla in urm’a stării sale materiale forte nefavorabile. Dar’ acesta intreprindere a mai datu dovezi necontestabile, câ ea nu este numai de unu folosu momentanu si materialu, ci câ prin cultivarea ei si prestigiulu nostru, precum si alu tuturoru Romani-loru castiga forte multu.
Convinşi de insemnatatea acestei institutiuni, suntemu decişi a arangiâ si in acestu anu balulu romanu, alu cărui venitu curatu este destinatu in favorulu Societarii „Romani’a juna“.
Nutrimu firm’a sperantia, câ acesta intreprindere a nostra se va bucura si de asta-data de spriginulu generosu alu onoratului publicu romanu.
Vien’a, Ianuariu 1880.
Pentru Comitetu :
Dr. St. N. Ciur cu, presiedinte.	D. Puiu.
—	(Sciri scolastice.) Precum se scie, diet’a Ungariei in anulu trecutu a votatu una lege, prin care limb’a magiara s’a facutu obiectu de invetiamentu obligatu in tote scolele poporale nemagiare.
Inaltulu ministeriu de culte si instrucţiunea publica a datu in tomn’a trecuta inspectoriloru reg. de scole ordinatiunile referitore la esecutarea acestei legi fatale.
Dispunerile aceste in sine sunt esite multu din cadrulu legii; era apoi unii dintre dd. inspectori si unele comitete administrative in zelulu loru trecu si preste miediuinele puse de ministeriu.
Pentru orientare vomu schitiâ intr’unulu din nu-merii mai de aprope dispunerile emanate si le vomu combina cu legea. („Foi’a scolasteca" din Blasiu.)
—	(Catedra de limb’a siliteratur’a romana la Montpellier). Academi’a romana din Bucuresci a primitu dela Montpellier insciintiarea, câ in acelu orasiu s’a infiintiatu o catedra de limb’a siliteratur’a romana.
Infiiintiarea acestei catedre se datoresce iniţiativei luate de societatea limbiloru neo-romanice dela Montpellier. Romanii se potu felicita de acesta noutate.
(„Romani’a libera").
—	(M 6 r t e 1 a a 11 a r u.) In Domeschau (Moravi’a) preotulu L u k e s c h după ce terminase liturgi’a, voia tocmai se se apuce a tînea predic’a, candu dintr’odata isi puse man’a pe frunte si dise: „Nu sciu ce imi este“, se intorce spre altaru, isi pune capulu pe elu si more. In primele momente omenii credeau câ numai au lesînatu, indata după aceea inse se convinseră, câ elu incetase de a mai respira.
—	(Unu preotu de modelu.) Din satulu Oetvbsfalva (Maramuresiu) se scriu acestea:
„In 24 Novembre a. t. veni in localitatea nostra esecutoriulu de dare insocitu de notariulu cercualu, pentru câ se incassese restantiele de dare. Ei adunara vitele si celelalte obiecte zalogite, pentru câ se le duca la Husth, se le vendia. Candu tristulu convoiu ajunse inaintea locuintiei parochului A. Illyaseviciu, atunci acesta ilu opri si declarâ câ nu va permite câ lucrurile zalogite se fia duse din satu. ci câ va plaţi densulu darea restanta pentru poporenii sei. Bravulu preotu, alu cărui nume merita se fia cunoscutu si a cărui fapta umana se recomanda a fi imitata si in alte parti, a platitu darea restanta in suma de 200 fl. si făcu pe esecutori se dea zalogele inapoi. Se traiesca preotulu A. Illyaseviciu! Sequens.
—	(Emigratiune din Ungari’a la Ame-ric’a.) Diariului „Neues Pester Journal" i se scrie din N a g y - M i h â 1 y, câ din regiunea aceea emigratiunea poporatiunei la Americ’a ia dimensiuni totu mai mari. Professionisti, orasieni si tieraui isi vendu averea mobila si nemobila si pleca in lumea noua, cu sperantia, câ acolo voru aflâ o patria mai fericita. Cei cari au emigrării inca in tomn’a anului trecutu, au tramisu dejâ
bani la ai loru, si nu se satura a laudâ in de ajunsu Americ’a, si ii provoca a merge si ei acolo. Ambla chiaru si agenţi cari indemna pe omeni la emigratiune si cari pe cei decişi la acesta ii provedu pentru o suma minima, cu unu biletu de drumu până la New-York.
—	(Au disparutu 1 5,000 fl.) Precum rela-tedia „Nagyvârad", comun’a refonnata din Barându au adunatu prin colecta sum’a de 15,000 fl. destinata a se intrebuintiâ pentru zidirea unui nou turnu alu bise-ricei. Banii au fostu daţi in administrarea presbiteriului, dara după unu tempu ore-care au disparutu. Din ce in ce mai bine.
—	(Osortetrista.) Administratoriulufonduriloru Kis-Jancovicene d. Ladislaa Burian s’au adressatu mai dilele trecute câtra magistratulu din B.-Pest’a cu rogarea, câ se ia in grij’a sa pe minorenulu comite Alesăndru Coullement, a cărui familia au saracitu si s’au in-prastiatu cu totulu. Magistratulu au adoptatu pe fiiulu de comite si au avisatu sum’a de 72 fl. pentru in-tertentiunea lui pe anulu acesta. Si acesta este o proba intre altele multe, câ pauperismulu secera barbatesce si in class’a aristocraţiei magiare. Se nu ne miramu deci, deca numerulu „bandiţiloru in fracu“ se in-multieste pe di ce merge totu mai tare.
—	(N i h i 1 i s t i i.) In ndptea de 17 spre 18 ale curentei, politi’a dinSt.Petersburg a facutu o perchisitie intr’o casa din strad’a Saperiloru, gasindu locuinti’a respectiva inchisa. După ce usi’a a fostu deschisa cu fortia, a resunatu o descarcatura de pusîca, urmandu apoi mai multe focuri. Politi’a a aflatu trei barbari si doue femei, care continuau a dâ la focuri. Oficierulu politienescu a fostu contusionatu. Unu locuitoriu din acea casa s’a sinucisu printr’unu revolveru, era ceilalţi au fostu arestaţi.
S’a aflatu: o pressa de tiparu, o cantitate enorma a diariului nihilistu „Narodnaia Wolia", (Vointi’a poporului) tiparitu chiaru atunci, alte inprimate, sigille false, documente falsificate, otrăvuri si substantie de esplosiune.
—	(Artistu si magnatu.) Avemu unu artistu
— scrie „Hon“ — alu cărui nume semena forte multu cu acela alu unui magnatu, cu acea singura deosebire, câ iniţialele nu sunt acelea, ceea ce la prim’a vedere nu se pote observâ bine (Feleki-Teleki?) Candu aceştia siedeau in acelasiu orasiu, adesea scrisorile artistului ajungeau in man’a magnatului, care apoi de regula i le tramitea desfăcute, escusanduse cu aceea, câ vediendu din primele linii câ scrisorea nu i erâ adressata lui, n’au ceti tu mai departe. Intr’una din dile artistulu primesce o scrisore, ale cărei linii prime erau de ur-matoriulu coprinsu: „Audi tu, me strengariule, pentru aceea ceri se’ti tramitu atâtia bani, pentru câ se ii chieltuesci in societatea ta corupta . . . Subscrierea erâ:	„Soci’a ta.“ Artistulu imitandu esemplulu ma-
gnatului, puse scrisorea intr’o couverta si o tramise magnatului insogita de urmatorele cuvinte: „Cetindu liniile introductive, am observării indata, câ scrisorea nu’mi erâ adressata mie etc.“ De atuncea magnatulu nu a mai deschisu nici una din scrisorile artistului.
—	(Patulu de dormi tu.) Patulu representa inbracamintea omului pentru mai multu de V3 parte din vieti’a sa, adeca timpulu necessariu de dormitu si pentru a se repausâ de obosel’a dilei.
Constructi’a patului si natur’a materialeloru, din care se compune, sunt de celu mai mare interessu pentru sanetatea individului.
Igien’a respinge câ vetamatore si laviti’a vertosa a seracului, câ si patulu molaticu alu bogatului. In casulu de antaiu greutatea corpului apesandu asupra unui planu vertosu, muşchii se macelarescu si somnulu nu pote fi reparatoru; in casulu contrariu molatatea patului congestioneza organele interne, causeza agitarea sistemului nervosu si slăbirea corpului.
Conditiunile corespundietore unui patu igienicu, varieza după etate, după starea de sanetate seu de boia, a individului; cu tote aceste se potu raportâ la urmatoriele principie generale: simplitate, curatienia absoluta, de o potriva elasticu in tote părţile sale de sustienerea corpului, caldurosu ern’a si recore ver’a, in fine se fia asiediatu in o camera, unde radiele sorelui bătu cu abundantia.
Scheletulu patului trebue se fia de feru, lemnulu incarcandusu usioru de necuratienii si de insecte. Fun-dulu patului se fia cu elasticu si fâra saltare.
Madratiele de paie, fenu, panusia de popusioi etc. sunt bune in câta vreme potu se fia aerite si desbatute in tote dilele.
Saltelele (perini) de pufu sunt cele mai nesalubre si cu totulu respinse de higiena. Saltele de lâna sunt bune cu îndeplinirea conditiiloru ce se inpunu madratieloru; ele trebue celu puginu de doue ori pe anu se fia desfăcute, lân’a desbatuta si spalata. Saltelele de peru
OBSERV ATORIULU.
Charron, discipululu ‘lui Montaigne, merge si mai departe. „A ne inbracâ, dice elu, nu e ceva ori-ginalu, nici firescu, nici necessariu omului, dara artificialu, inventatu si usurpatu de elu singuru in lume.“ Calvinu de o parte, solitarii dela Port-Royal de alt’a, sunt rigoristi; J. J. Rousseau esalta vidti’a selbatica, Mably ne propune Sparta câ esem-plu si in dilele nostre d. de Bonald critica minunile industriei. Prudhou vrea se se tramita toti arstistii la ocne.
După ce a combatutu cu potere aceste esage-geratiuni, d. Baudrillart cauta in ce mesura teori’a circumscriptiunii trebuintieloru trebue se fia admissa. Elu ne areta câ, printre fiintiele organisate, multiplicitatea trebuintieloru este semnulu superiorităţii specieloru. In omenire se pote aplica acelasiu principiu rasseloru: „rasse fâra trebuintia, rasse fâra idei.“ Nu trebuie se se confunde trebuintiele cu apetitele brutale. Intr’adeveru trebuintiele stimu-lesa activitatea, care atrage adesea ajutorarea se-meniloru sei, crearea legaturei sociale, cari, la rendulu loru, făcu se se nasca ide’a justiţii si multe alte idei. Activitatea e laborea; necesariulu inse nu e de ajunsu a stimula activitatea. D. Baudrillart, in cartea d-niei sale Luxulu, demonstra cu multa isteţime câ: „teori’a circumscriptiunii trebuintieloru nu justifica pretensiunea ce are câ densa ar face pe omenire se câştige — fiindu-ca adoptata — superioritatea morale, de ore-ce chiaru densa inpedica desvoltarea morale; nu aduce, pentru a se aperâ, de câtu argumente insuficiente seu false, candu descrie starea poporatiuniloru primitive, seu starea selbatica, barbara, care nu merita a fi lăudate. Criticaudu civilisatiunea si orasiele, ea nu arata de câtu reulu; omite inse binele ce face civilisatiunea si progresulu.
Multe ar fi de disu contra detractoriioru luxului, le lasamu inse pentru a’lu apera in contra unui altu inamicu — sâu contra unui amicu de felulu acelora, de cari rugamu cerulu se ne scape totudeauna — adica in contra apologistului seu. Mai antaiu se ne intielegemu asupra difinitiunei luxului. Definitiunea cea mai scurta e acâsta: „luxulu este superfluulu, prisosului
Evidentu câ potemu face cu prisosulu o fapta buna sdu rea; luxulu celu bunu, d. Baudrillart ilu admite, celu reu ilu respinge. Luxulu condamnatu de morala, de bunulu gustu si de conventiune, este luxulu celu reu. Privindu numai acesta parte a luxului, mai mulţi scriitori au combatutu luxulu in generalu. Luxulu relativu condamnabilu este acela care, fara a fi imoralu prin natur’a lui, trece peste mediele aceluia care ilu face. Intre omenii cari ducu o astfelu de vietia luxosa, trebue se distingemu diferite clase. Ceia ce e escesu pentru Rutilus, este convenabilu pentru Ventidius. Trebue se’si cunosca fia-care mesur’a si poterea si se nu uite acestea in nici unu casu, fia chiaru candu cumpera unu pesce. Nu cumpără licurini, candu nu iti da man’a se nu cumperi nici crapu, ci cumpera scui-piciu, câ la acela iti duce poterea pungei.*)
(Va urma.)
*) Juvenalu.
Limb’a orasianiloru magi ari curaţi.
Mân bocsâssa meg nekem Urunk Jezus Krisztus, de egygyet nem tok neki elfelejteni. Aztat, kogy aszon-gya a kânai lakzin a vizet borrâ vâltoztatta, mer ezzel ollyan veszedelmes peldât adott, a melly alatt meg ma is szenved az emberiseg, âtaljâban draga honyhazânk kiilonosseii es ducsd pârtunk legkiilbnbssebben.
âz isten az embert porbul csinyâta, hanem biony csak hottest lett; belecsoppentett tehât egy csoppet az ii szent veribul — az Ur veribul — ezzel ontott lelket a legelso ember fiâba. Ugy a!
Csanyâgyi.
Mârkus Ignâcx . . . . mert kerem alâsan, az ollejan ârvizi bizatmân, az ollejan mint a szenteltviz, sem nem hasznâl, sem nem ârt ....
Tavaszi Ban di. Mâr kovesse meg magât a kepviselo ur, ha a szenteltviz neki nem hasznâl, de nekunk hasznâl.
M. I. No, ha iinnek hasznâlt is, de a tâtijânak, meg a dedijenek nem. De hogy ne sertsem a volâsi megjtfziidest, azt mondhatom, hogy az a ârvizi bizatmâny ollejan mint a kdrnyiilmeteles: az is< se nem ârtja, se nem hasznâl.
Limb’a aristocratica a mai multoru membrii juni din casina, amestecata cu espre-siuni englese, francese, germane.
Kricsi dear,
Pas trop bete!
 vizbol kigâzolunk s â verrbe bele gâzolunk.
Dorri meglo egy zsurrnâlisztât, âkit nem is 6 prrovokâlt s beverrik â casino âblâkâit. Pedig â Dorri âz, âki vegrre egy kis rreforrmot hozott a pârrbajokbâ, egy kis kozeledest — merrt nem 60 lepesrrol, hânem 25-rrol kezdiink mârr egymâsrra lbvoldozni.
Famous joke. by Negus!
Szukseges, jotecony rreactio. Zeitungschmierrerrt es ostobâ Prressbengelt egymâsutăn a barriâre ele czitâl-juk. No, nem lesz sz e 11 e m-idezes. Ezek â frrâterrek, hâ joi dorrgo toastot kâllânâk toltink, irrnâk hozzânk hymnusokât — ha joi dorrgo lovest kâpnâk, mindjârrt orrditânâk â kozvelemenyhez.
S mint â comtesse Coeurdange, hâ vâlâmi jot mi-vel, eltiinik — ugy tiint el e jotette utân â Dorri es vele a Rrucsi, â Leini, â Niki meg â Muki, merrt most Federwildschonung vân.
Sanglantes mot, by Monaco!
De âzerrt, mint âz Ovidl mondjâ, nâlunk inter arrma non silent musae, merrt â Poldl â nepszinhâznâk szep costumeket vârrt, â Szekely Katiczâ szâmârrâ. Vâlâmi uj Flitscherrl, meg nem ismerrem. Megnezem, hogy illik neki â jelmez s vân-e neki szep lâbâ ? Derr hexti Adel von der Nadei fur die Wadel von an szekler Madel.
Hein, raâ megint svungbân vâgyok!
Good bye, Krricissime!
Yours truly
—	Du Direkter Exlenz! . . Was de Buam fir â tumrni Gschicht angstoll’d ha’m! Mir inissen jetzd ân nyilâtkozât von uns ge’m.
—	No peasze . . . i wir do die Kinder nit com-promittiren!
—	Aber si schmeissen uns ja die theiern Schei-ben ein!
—	En is azt vallom hogy Excellentiâd hivna bssze hamarosân vâlasztmânyi gyiilest, nehogy solidari-tâsban lâtszassunk lenni a vermes ifjusâggal . . .
—	No, mâgâ is olyân demokrrât. . . (egy ko be-repiil az ablakon.) Hun vân hât â jegyzo! . . Des Xindl unt’ macht mi scho nervos. Jessas, und de Polizei! . . kann mi gern ha’m so a kezrend!
(Va urină.)
„ALBINA*
32________________________________________________________
de calu incretitu sunt singurele, cari satisfacu cerin-tiele igienei.
Acelesi observatiuni pentru perin’a de capu.
Linciolele sunt pentru asternutu aceea ce camâsi’a este pentru inbracaminte, prin urmare se reclama pentru ele acelea’si conditiuni de Scilubritate, câ si pentru camesia.
Oghialulu (plapom’a) trebue se fia usioru si com-pusu din mai multe seu mai puţine paturi, după trebuintia. In asemenea conditiuni potu fi de lâna seu de bumbacu, seu combinate intre ele după sesone.
Oghialulu din o singura pătură este cu atâtu-a mai puţinu igienicii, cu câtu este mai grosu, mai greu si mai vertosu.
Mai multe pâturi de invelisiu, avendu intre ele nnu stratu de aeru, reu cohductoru de căldură, tînu caldu, fâra se esercite acea greutate inadusitore asupra corpului, si au avantagiulu de a pote fi mai bine aerate si intretînute in o mai buna stare de curatienia.
Oghialulu servesce pentru a preveni recelile peri-culose, la care se espune cineva sub influinti’a vicisitu-diniloru atmosferice. In timpulu somnului organismulu sufere o scădere a temperaturei animale, si se espune a reci curendu, ne fiindu in stare se provoce o reactiune inmediata.
Lips’a unei invelitore igienice este un’a din căuşele cele mai mari de mortalitate a prunciloru si a persone-loru debile.
(Din Compendiu de Higiena alu d. C. C. Co-drescu in Bârladu.)
LUXULU.
De: Maurice Bloock.
Luxulu! Cine nu e afectatu de elu? Elu atinge politic’a, economi’a sociale, moravurile, edu-eatiuuea, filosofi’a, moral’a, art’a, totulu in fine. Ceea ce este interesanţii in studiulu luxului, e natur’a sa delicata, diversitatea opiniuniloru esprimate asupra lui de cele mai mari spirite cari au onoratu omenirea. A voi se facemu istori’a luxului, a voi se espunemu atâtea fapte, se apretiamu atatea opi-niuni, este a intreprinde o lucrare in adeveru erculena. D. Baudrillart ne spune câ a lucratu 12 ani asupra acestei materii.
Luxulu, ne spune cu multa dreptate d-lui, se funddsa pe instinctu; dara acestu instinctu are mai multe principiuri sdu mobile: orgoliulu seu vanitatea, iubirea petreceriloru sensuale, gustulu inpodo-biriloru. Acesta e adeveratu ; nu scimu inse dâca n’ar trebui se ne suimu până in epoc’a preistorica si se cautamu in primele desemnuri pe cari le făcură omenii primitivi, câ se realisese figurile ce ei ’si imaginau, pentru a găsi acolo originea luxului. Puţinu interesedia inse, care e germinele luxului; luxulu esista, joca unu mare rolu, esercita o imensa infiuintia, si cestiunea principale este de a se sci, deca acesta institutiune este buna seu rea. La acdsta întrebare, d. Baudrillart respunde forte bine: Cu câtu luxulu care vrea se straluce si se traiesca cu ori ce pretiu, este inamiculu bunului traiu (care desvolta sociabilitatea si plăcerile vietiei domestice) cu atâtu dorinti’a de a possede acele plăceri cari n’au nimicu de condamnatu in ele, pote, candu nu degeneresa in sibaritismu, se favorisese desvoltarea unei fericiri solide si se nasca nesce oneste silintie pentru prosperitate.
Luxulu are dara doue fetie, si după cum fia-care s’a marginitu a privi numai una din acele fetie, totu asia s’au nascutu luxului seu sustiitori seu detractori. Eta dara doue scole.
Seri’a detractoriloru luxului, mai multu seu mai puţinu rigoristi, datesa inca din vechime, dara se mai gasescu si in diu’a de adi. In vechime, Stoicii erau adversarii cei mai mari ai luxului; deca erau violenţi in acusarile loru, deca erau cam esagerati, acâsta o fac£u dintr’unu indoitu mobilu; doctriu’a loru si spectacolulu unei coruptiuni capabile de tote escesurile. Luxulu anticu, dice d. Baudrillart, e mai totu-d’auna unu luxu reu si condamnabilu. Elu e impuru in sorgintele sale, cari sunt mai cu seina esplotarea uuei masse de sclavi, cucerirea, esactiunea inpinsa până la ultimele sale limite; e immoralu in formele ce inbraca, si abusurile sale, adese-ori monstruose, distrugu tote resorturile unei organisatiuni sociale, fundate pe o ore-care virtute civile si pe energia resboinica. In evulu mediu, vedemu pe moralişti ingrijindu-se si mai multu de câtu moraliştii imperiului romanu; ei se intristesa câ omenii au devenitu atâtu de luxuosi, in câtu ma-nanca cu furculitia, câ in locu se se culce pe saltele de paie, se culca pe saltele de lana seu pufu, câ in locu se luminese camerile cu toi tie, le luminesa cu luminări de seu, si câ — supremulu coruptiunei! — făcu pro-visiuni de dulcetiuri si conserve pentru timpulu de erna.
Conversatiune in limb’a magiara.
Amu premisu in primulu nostru din Nr. 7 câ press’a magiara s’au apucatu din nou se defaime limb’a romana cu scopu de a desgustâ chiaru pe romani dela cultivarea ei. Aceiaşi publicişti inse, ori-candu uita de rol’a fariseului. ii ia gur’a pe din ainte si marturisescu, câ limb’a loru cea cultivata nu este altu ceva, decâtu copi’a lim-bei germane scrise. De nu ar mai fi inca si alte cause, acesta unica este prea de ajunsu, câ poporulu ungurescu pre câtu se afla elu in statulu naturei, se nu pricepa limb’a carturariloru, nici a legislatiunei unguresci; elu aude cuventele unguresci, dara nu scie ce se intielega prin trensele, daca nu’i va respicâ cineva in dialectulu ori in jargonulu si după poterile mintiei lui. Se intempla inse forte desu, câ din atâtea stiluri intortocate nu e in stare se intielega nimicu pe lume, si nu va fi in stare nici-odata, pana nu’si va invetiâ limb’a propria câţiva ani in scol a. Intocma asia merge acesta la tote poporale.
Inse nu aci este loculu de a face cuiva cursu de literatura limbei magiare; ceea ce ne vedemu noi in-demnati a inplini acilea, este numai câ se demustramu, de si cu exemple puţine, câ nici la poporulu magiaru nu existe unitate in limba, precum si, câ cu câtu magiarii se incorda a inpune limb’a loru prin fortia la alte nationalitati, cu atâtu este mai mare pericolulu de a li se transformă si corci limb’a loru asia, in câtu generatiunile viitorie abia se o mai cunosca preste 100 de ani. Ceea ce afirmamu aci, vomu ilustră cu câteva exemple scose din vietia asia precum le aflamu adunate in unele din foile magiare. Nu vomu incepe dela popo-ratiuuea rurale, dela săteni, câ se nu ui se pdta dice câ exageramu, ci numai dela classea burgesiei, dela care vomu trece la aristocraţia.
Institutu de creditu si de economii in Sibiiu.
Domnii acţionari ai Institutului de creditu si de economii „Albin’a“ se invita prin acesta in virtutea §. 19 alu statuteloru societăţii la
A VII adunare generala ordinara,
care se va tînea la Sibiiu in 19 Martiu 1880 stil. nou, inainte de amedi la 10 ore in cas’a institutului (strad’a Baier Nr. 1).
Obiectele.
1.	Raportulu Directiunei asupra gestiunei anului 1879, bilantiulu acelui anu si raportulu comitetului de revisiune.
2.	Ficsarea dividendeloru.
3.	Distribuirea sumei destinate pentru scopuri de binefacere.
4.	Ficsarea pretiului marceloru de presentia.
5.	Alegerea a doui membrii de Direcţiune in sen-sulu §. 36 din statute.
Domnii acţionari, carii in sensulu §§. 22. 23 si 24 din statutele societăţii voiescu a participă la adunare in persona seu prin plenipotenti, sunt rogati a-si depune la cass’a institutului acţiunile loru si eventualu dovedile de plenipotentia celu multu până in 16 Martiu 1880 stilulu nou după amedi la 6 ore.
Sibiiu, 27 Ianuariu 1880.	(3) 2—3
Direcţiunea institutului.
Editoru si redactoru responsabilu: G. Baritiu. Tipăriulu lui W. Krafft.