Observatoriulu ese de doue ori in septemana, Mercurea si Sambat’a.
Pretiulu
pentru Sibiiu pe 1 anu intregu 7 fl., pe 6 luni 3 A- 50 cr., dusu la casa cu 1 fl. mai multu pe anu; — trimisu cu post’a in laintrulu monarchiei pe 1 anu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In străinătate pe 1 anu 10 fl. s£u 22 franci, pe 6 luni 5 fl. seu 11 franci. — Numeri singuratici se dau câte cu 10 cr.
Diariu politieu, national-eeonomieu si literariu.
Anulu III.	• W/A *
Ori-ce inserate,
se platescu pe serie s6u linia, cu litere meruute garmondu, la prim’a publicare câte 7 cr., la a dou’a si a trei’a câte 6 cr. v. a. si preste aceea 30 cr. de timbru la tesau-rulu publicu.
Prenumeratiunile se potu face in modulu celu mai usioru prin assemnatiunile poştei statului, a-dressate de a dreptulu la Redactiu-nea Diariului
„Observatoriulu" in Sibiiu.
Nr. 6.	— Sibiiu, Sambata 19/31 Ianuariu. —	>	1880.
Tragedi’a din comitatulu Severinului.
In tdmn’a trecuta, pre candu amu semnalaţii si noi mai pe largu catastrofele ce era se sparga intru o parte a Banatului, se parea ca celu mai de aprope actu alu dramei se va juca erasi iu comitatulu Carasiu, la Lugosiu; acolo inse s’a exe-cutatu atunci numai’ unu micu episodu, cu unu pretoru, unu notariu, cu Bomches, si inca cu câteva persdne care avura mai multu numai rola de sta-tisti. Actulu din urma alu tragediei inscenate dela anulu 1873 incoce, se termina cu versare de sânge omenescu, cu sinucidere desperata, in comitatulu Severinului, la Caransebesiu. Ne-fericitulu Franciscu Hau cassariu alu comitatului (alu prefecturei) vediendu câ au esitu la lumina nu numai defraudarile comisse din cass’a orfaniloru, ci si din alte casse, câ si asupra lui cade respun-derea pentru vreo 26 mii florini, in 26 Ianuariu isi rapedi unu glontiu, pentru câ se scape de orice alta pedepsa in lumea acesta. Vai de capulu lui, adeveratii lioti nu avura curagiulu (daca curagiu pote fi) se se spendiure ori inpusce multu mai inaiute de a fura; cassariulu singuru isi lua vieti’a, de si cărţile lui fusera aflate in ordine.
Inse nu defraudarile de bani au datu materi a cea bogata, nici them’a horibile la tragedi’a din comitatulu Severinului. Astadi defraudari, dilapi-dari, spoliari (jafuiri), furturi de bani, spargeri pana si de casse Wertheimiane, sunt la ordinea dilei iu Ungari’a, ba inca si in Transilvani’a, precum n’au fostu nici-odata de ani 30 incbce. Au nu adusera diariele scirea dela Brasiovu despre vreo 12 mii fl. bani defraudati de ai cetatiei, cum si despre mai multe mii bani bisericesci, ale caroru urme se cauta cliiaru acum; si totu acum „Kelet“ ne surprinde din S.-Sebesiu cu restantie de socoteli de mai multe mii, neinchiaiete de câte 10 ani; ba avemu mai multe exemple, unde in urina de-fraudariloru si a dilapidariloru s’au facutu de ven-diare nu numai biserici, dara si orasie intregi, cu tdta averea loru mobila si nemobila.
Precum arataramu in Nr. 4, locuitorii din comitatulu Severinului au si ei in periculu preste 250 mii capitalu comunu; planulu inse primitivii
a fostu si mai este, câ se’i pdrda pe ei inşii, adeca se’i prefaea iute in magiari, sau daca nu se pote acesta, se se invente si propage ide’a si faim’a, câ rass’a locuitoriloru romani din Banatulu intregu si in specie din comitatulu Severinului, au degeueratu trupesce si sufletesce, in câtu după unu periodu orecare de ani ea totu are se dispara de pre acelu teritoriu, prin etern’a lege a naturei, care nu cunosce gratia, ci condamna la morte totu ce nu pote susţine lupta victoriosa cu alte elemente. Acestea idei le propagă despre romani mai pe fiacare di, mai alesu in cercuri private, fostulu vice-comite Ioanu Pauss, ginerele ministrului Bela Szende si toti complicii lui. Asta-vera ministrulu Trefort petrecuse câteva septemani in Banatu cu ocasiunea visitarei unoru domiuie de ale fonduriloru bisericesci, era dupace s’a intorsu la B.-Pest’a, inform atu precum erâ despre romani, dise curaţii câtra unii romani fruntaşi, câ rass’a romanesca din Banatu ar fi cu totulu degenerata, in câtu nu-merulu romaniloru scade pe tiacare anu. Nu negamu nici noi, câ in unele comune numerulu romaniloru scade in adeverii, si chiarn dilele acestea foisior’a „Deşteptarea" din Lugosiu aduse trist’a scire autentica, din care se vede. câ din poporenii dela biseric’a gr.-orientale a romaniloru din acea capitala a comitatului, dela 1870 până la 1879 inclusive, au repausatu 2419. s’au nascutu inse numai 1635, piin urmare differenti’a in acei 10 ani din urma este de 784 mai mulţi morţi decâtu născuţi! Acesta e o cifra funesta, care spune romaniloru din Lugosiu mai multu decâtu o suta de predice. Dara exemple de acestea s’ar potea produce cu dutîn’a si dela alte comune, curatu magiare si mai mai virtosu dela cele serbesci, era datele statistice oficiali arata pe mai mulţi ani inapoi, câ popora-tiunea Ungariei luata preste totu, cresce in pro-portiuni multu mai mici decâtu iu provinciile austriace si mai virtosu in Germani'a.
Noi inse avemu a face aici cu comitatulu Severinului; deci si până candu tribunalele cu procurorii si cu comissiunea esmissa voru aduce la evidenţia incai partea cea mai inportanta a cri-meloru comisse de câtra funcţionari, si până candu se pota pune man’a pe Pauss si pe alţii dosiţi, pe
I	cari’i curentedia preste totu, noi se ne mai ocupamu pu^inu erasi de celu mai de aprope trecutu alu acelui municipiu.
Locuitorii regimenteloru granitiarie din partea Banatului, câ si cei din confiniile slavo-croatice, informaţi de mai mulţi ani, câ institutiunea loru militaria se va desfiintiâ, precum se destiiutiase iu anulu 1851/2 si cea din Transilvani’a, erâ preparaţi si nu s’au oppusu, câ-ci in tine li se urîse si loru de atâtea regulamente invechite; s’au oppusu inse si au protestatu de nenumerate-ori contra su-punerei loru la sisthem’a administrativa cu asia numiţi solgabirai si panduri unguresci; cu tote acestea, după nenuinerate incercari si cabale de mai mulţi ani, cei din Banatu nu numai fusera incorporaţi in anulu 1873 la Ungari’a, dara preste acesta, diet’a auctorisâ pe ministeriu câ se ’i gu-berne, nu după legile existente, ci după instrucţiuni speciali, discretionarie, adica i s’a datu mâna libera, buiia-ora precum i se dedese si preste Transilvani’a prin lege formala in a. 1867 si după aceea de repetite-ori. Cu alte cuvente: s’a lasatu la tactulu si prudenţi’a de stătu a ministeriului, câ se administre acelea districte militarie asia, câtu in locu de a nutri antipathi’a si urele vechi ale poporatiunei, in locu de a justificâ temerile densei, mai virtosu se’i câştige simpathiile, se desanne urele, se convingă pe locuitori, câ admi-nistratiunea civila unguresca ar fl neasemenatu mai buna, mai folositoria si binefacetoria decâtu fusese cea militaria, cu regulamentele si cu poruncile sale de di.
S’au intemplatu tote diametralii oppuse, intru atâta, câtu locuitorii au inceputu se’si doresca cliiaru administratiunea de mai inainte, daca nu se pote alta mai buna. Până in a. 1875 totu ar fi mai mersu terîsîu-grapisiu, dara de atunci incoce, vai de sufletele loru. Ujfalussy denumitu comis-sariu plenipotente preste comitatulu Severinului, pe langa ce luâ pe favoriţi de ai sei dela Lugosiu, mai aduse si din comitatulu Satmaru pe câţiva. Intre cei puşi sau recomandaţi de câtra densulu se afla si de aceia, pe carii nici unu Gorciacoff nu ’iar fi potutu alege mai bine, pentru câ se submine auctoritatea gubernului ungurescu; se atitie si mai
Foisiora „Observatoriului“.
Unele observări relative la comitatulu Hunedorei si in specie la districtnlu Hatiegului.
(Urmare.)
Schimosiri de acestea nu se afla intre tieranii romani foşti iobagi. Aci se vede, câ tendenti’a principale fusese a calvini, apoi a si magiarisâ antaiu pe mulţimea familiiloru nobili. La cele mai multe familii li s’au schimbatu si schimositu inca si connumele, seu după cum ilu numescu in limb’a feudaliloru, predicatulu. Asia, Calugaritia s’a schimbatu,in Balâs, precum mi-a spusu fostulu ore candu jude cercuale si percep-toriu de eontributiune Balaş Samu din Riu-barbatu; in locu de Petricu s’au facutu Torok, după cum sciu eu insumi, câ Torok Jânos din Ponoru candu a frequentatu scolele in liceulu Clusiului, s’a numitu Joane Petricu; din Vladu s’a facutu Ponori; din Jarulu Jâri s. a. Pre candu amblâmu eu in visitatiune canonica la an. 1833 cu episcopulu Joanu Lemenyi, mai virtosu in con-versatiuni private, treceamu in revista lunga metamorfozele familieloru. Asia intre alţii, Pogâny Istvân szolga-bireu, care avea possesiunea sa si locuintia in comun’a Pocii si’a, altcum cu predicatulu aobilitariu de Clopot i va, intre altele spunea: „Noi carii suntemu pe aici posessori, odata toti amu fostu de legea romanesca; dara neavendu pe aici scole, de arendulu amu mersu la colegiulu reformatu din Oresci’a, si de acolo la celu din Aiudu, si asia mai cu sama suntemu reformaţi. Dn. Pogâny avu totu dreptulu, câ-ci unulu din famiii’a Poganesciloru cu numele Adamu, barbatu in tota pri-vinti’a onorabilu, pe langa tote câ a frequentatu scolele reformate dela Oresci’a, a remasu până la finea vietiei câ romanu greco-catholicu si celu mai credintiosu curu-toru alu bisericei din Clopotiv’a. Adesea candu ine in-torceauiu prin acea parochia, acelu Adamu Pogâny imi
spune câ si pe densulu s’au straduitu a’lu seduce, dara Dumnedieu ia ajutatu câ se remana constante in cre-dinti’a parintesca. — Cu trecerea nobililoru primari la confessiunea reformata s’au rapitu dela romani si biseri-cele celea mai frumose. Asia s’a rapitu biseric’a dela Hatiegu, asia si cea dela Santa-Maria. cea dela Galatiu, cea din Clopotiv’a, care inse si până astadi stau cea mai mare parte gole. Fostulu vicariu Tiopa, din dilele episcopului Ioanu Bobu, s'a incercatu se le recâştige; a si devenitu lucru până la esecutiune; acesta inse s’a respinsu, in sensulu precumu permittea legile feudali, cu fortia fisica, si asia bisericele acelea se afla până in dio’a de astadi totu in potestatea calviniloru.
Deca ungurii si secuii incbidu ochii in contra ade-verului istoricu, si pretindu câ nobilimea din tienutulu Hatiegului e de vitia îuagiara, nu e nici-o mirare; câ-ci densii după invetiatur’a marelui magistru Szechenyi. si din petri sunt datori a forma unguri, a pardonâ'si pe patricidi, si pe ori-ce sacrilegi si criminalisti. Este inse mai de scandalu orbirea acelora, cari până la densii in tdta seri’a genealogiei loru n’au atlatu si nu afla decâtu numai romani, totuşi lupta pentru originea magiara sau secuiesca a nobililoru din Silvasiulu de susu, unde are cuibulu si famiii’a N o p t s i a, si acelu mare magiafisatoru e An toni u Para, fiiulu lui Petru Para si nepotu alu canonicului Para din Blasiu. Daca acestu dnu si ar fi luatu ostenel’a de a caută si citi diplomele de donatiune si cărţile nobilitarie pentru Silvasiulu de susu, s’ar fi potutu convinge, câ intre ei a fostu si unu Bucuru si unu St roia. Poftiinu nume adeveratu se-cuiesci. Mi aducu aminte, câ odata tiindu iu comun’a Densusiu la fostulu supremu jude Josifu Lukâcs, care totudeauna mi-a fostu unulu dintre cei mai buni, acolo erâ si fratele densului Lukâcs Miklos, care voia se do-cumentedie, câ Silvasienii sunt de vitia secui. Eu’i aduseiu aminte despre Bucuru, Stroia, si alţii. Atunci frate-seu Iosifu i dise: Mei frate, in desiertu ne in-cercamu se ascundemu si se incurcamu adeverulu; câ si noi avemu in Silvasiu o parte de mosiia câ descedenti dela Bucuru, „Bucur fele drokseg.“ Este inse adeverii,
câ numele locuitoriloru de acum sunt scbimosite in comparatiune cu numele strabuniloru, cari au castigatu diplomele nobilitarie. Numele familiiloru de astadi in Silvasiu-de susu sunt urmatorele: Nopcia, Gola, Marilla, Dragota, Macra. — De unde a venitu acesta schimbare, imi este necunoscutu. Se pare câ in acesta comuna memorata mai de multe-ori, sub principii reformaţi calviniani a fostu introdusa confessiunea reformata, câ-ci asupra usiei bisericei de acolo se afla o petra cu inscriptiune in limb’a magiara, care contîne, câ până candu va fi in acelu satu, vre-unu sufletu reformatu, biseric’a se nu pota trece la alta confessiune. Nu este nici-o indoiela, câ aci sub alta confessiune se intie-legea numai confessiunea greco-resaritena. Dara se vede, câ indata ce au scapatu bunii Silvasieni de sub influinti’a si asuprirea reformatiloru, nici-unu sufletu nu a mai remasu reformatu, ci din contra, cu micu cu mare s’au intorsu la credinti’a stramosiloru sei, prin urmare biseric’a pana astadi se afla in posessiunea religiunei greco-catholice.
U r m e 1 e, s e u m a i b i n e r u i n e 1 e d o c u m e n t a 16 r i e despre dom n i rea Ro niâni 1 o r u.
Istori’a ocuparei si a domnirei române in Daci’a este mai clara, de câtu se nu fia cunoscuta, celu puginu in parte, inca si prunciloru şcolari. In distric-tulu Hatiegului urmele acestei domniri aparii mai cu sama la satulu Grădişte, in apropiare cu passulu numitu Port’a de feru, unde a fostu odata capital’a Daciei sub nume Sar rn isegetusa, pe ale cărei rnâie s’a edificatu cetatea româna cu numele U1 p i a T r a i a n a, despre care se pote dice: „Jam seges est abi Troia fuit.“ Cetatiui’a cea fortificata in forma patrata, nu se pote dice câ va fi fostu de vreo mare estensiuue, dara afara de muri a fostu multu Iatîta, unde după cum arata mosaicele descoperite, se vedu a ti lostu locuintie de lucsu. Din fatalitate acelea mosaice desco-jioritfe in tempulu trecutu s’au nimicitu atâtu din ne-grij’a celoru dela potere, câtu si pentru cipritiulu unei femei din famiii’a Nalatiaua, numita Boeresa, cou-
22
OBSERV ATORIULU.
multu ur’a si urgi’a, se irrite la revolte dese pana la gradulu, candu in anulu trecutu bătură si femeile pe unu solgabirau (subprefectu), de’lu latira la pamentu.
In tote raporturile cate ajungea la ministeriu, nu se atingea nici cu o litera abusulu de potere si brutalitatea, tirani’a si defraudarile functionari-loru, ci se dicea regulatu, că mam’a toturoru pro-testeloru si a turburariloru este ur’a naţionale a r o manilor u in contra magiariloru, si că funcţionarii unguresci sunt victimele selbataciei romanesci. In fine, după atătea suferintie, D-dieu ajută genialelui generalu Traianu Doda cu probaţii sei fraţi de arme si de sânge, ca se sparga prin intunecimea toturoru intrigeloru, se arate la lumin’a dilei, că daca e vorba de victima, apoi victima a fostu numai poporulu romanescu in aceşti siepte ani de dile, si că daca ministrulu Col. Tisza nu a voitu se dea păna acum nici-unu crediementu de-putatiloru poporului si pressei independente, acuma este strimtoratu prin logic’a de feru a fapteloru complinite, se creda tribunaleloru criminali si casse-loru desiertate de averile poporului; era despre simpathii si antipathii va judecă Europ’a intrega; in fine, va cadea inca si unu velu inisteriosu chiaru de pre ochii natiunei nostre, că se vddia curatu, pentru-ce alegerea episcopului dela Caransebesiu fusese cassata sub alte preteste, si cum sermanulu Oltănu, că omu teneru si nepatîtu, fusese infasiuratu de cătra intriganţi egoişti păna eră inca numai secretariu episcopescu, apoi inaintatu; dara si arun-catu in valurile unei politice hostile si condamnabile in totu respectulu, cu atătu mai multu inse din punctu-de vedere romanescu.
Politic’a si situatiunea cabinetului Taaffe.
Indata dela venirea sa la gubernu, cabinetulu Taalfe s’au declaratu, a fi unu cabinetu de coali-tiune si mai presusu de partide, cu alte cuvinte, unu cabinetu i n c o 1 o r u, adeca nici conservativii si nici liberalu, va se dica unu cabinetu de oportunitate, seu de perplecsitate.
Avemu eseinple numerose, că ori de cateori s’au facutu incercarea, de a se stabili unu astfeliu de gubernu incoloru intr’unu stătu constitutionalu, elu n’au avutu durata lunga si a trebuitu se cadia, pentru că se faca locu unui gubernu de o colore pronuntiata si care dispunea de unu programu po-liticu, acarui puncte erau dela inceputu bine preci-sate asia, că atătu partisanii, cătu si adversarii lui sciau cu cine au de a face. Unu ministeriu constitutionalu, care nu se pute sprigini si care nu este sustienutu de o maioritate parlamentara compacta, bine disciplinata si deca numai se pote, compusa din elemente homogene, unu astfeliu de ministeriu este slabu, fără viatia si esistenti’a lui devine unu jocu alu capricieloru maioritatiloru intemplatore.
Intr’o astfeliu de positiune nici decum plăcută si nesigura se afia cabinetulu necompletu alu corni- i
telui Taalfe, dela care ne asteptâmu se ilu vedemu inaintandu cu paşi siguri pe calea apucata, de a inpacâ nationalitatile nemultiumite ale monarcliiei dualistice. Aventulu ce si ilu luase la inceputu ne indreptatiâ a speră, că corniţele Taalfe bucuranduse de cea mai mare incredere a monarchului seu si fiindu o persona grata in cercurile mai inalte ale curtiei imperiale, nu se va speriă de dificultăţile ce le va intimpinâ din partea adversariloru sei demo-ralisati si desmembrati. ci cu o vointia tare si cu o consecintia plina de energia isi va inplini frumos’a missiune ce i-a fostu incredintiata.
Abstragendu dela intrarea boemiloru in parla-mentulu din Vien’a, pe care densi o au declaratu a fi u 11im ’a incercare de a se inpacâ si de a isi recâştigă autonomi’a loru pe cale pacinica si legala, apoi, cu dorere ne vedemu necessitati a constată, că corniţele Taaffe prin activitatea desvol-tata păna acuma, n’au obtienutu nici unulu din resultatele dorite si nu au inplinitu nici una din frumuşele promissiuni ce incoltisera indata după denumirea sa. Din contra, se pote afirmă, că mesurile si mijldcele sale paliative, precum si purtarea sa de si afabila dar’ indecisa, insocita de unu limbagiu curtenitoru inse nesigura, au desama-gitu si au iritatu nu numai pe boemi, dar’ si pe asia numit’a partida a marUoru possesori (vechii feudali) alu cărei conducâtoru recunoscutu este corniţele Hohenwart, copilulu teribilu alu nemtiloru centralisti.
Ultimele sciri venite dela Vien’a ne spunu, că boemii si partisanii comitelui Hohenwart pierdiendu’si pacienţi’a si dorindu a isi clarifică situatiunea fatia cu cabinetulu actualu, sunt decişi, a nu intră in desbaterea bugeteloru, păna candu corniţele Taaffe nu isi va completă cabinetulu si nu isi va formulă o programa politica precisa pentru viitorea sa atitudine. Adusu astfeliu in striintore, corniţele Taalfe seu va cedă acestei pressiuni si isi va completă cabinetulu prin elemente din partid’a dreptei a parlamentului austriacu, seu va cadea. Acesta alternativa in fati’a careia se vede pusu, corniţele Taalfe are se o multiumdsca in parte mare, numai siesi si pipaitbrei sale politice, care ne avendu cura-giulu de a o rupe ori in drepta ori in steuga, s’au incercatu se obtiena resultate mari si strălucite prin apucători artificiose si prin mijloce bagatele. O astfeliu de politica se pote că va fi fostu la loculu seu in Tirolu, alu cărei gubernatoru conge-diatu pe tempu nedeterminatu este actualulu mini-stru-presiedinte alu Austriei; ea nu este inse nicidecum la loculu seu in Vien’a si mai puţinu acuma, intr’o situatiune atătu de critica, precum este aceea in care se alia .astadi monarchi’a austro-ungara.
Cine este ore de vina, deca corniţele Taalfe coprinsu de o frică neesplicabila, că nu cumva se bea cu căteva picaturi prea multu, prefera a se stinge de sete, standu lănga isvorulu recoritoru? Puţini miniştrii - presiedinti ai Austriei au fostu chiemati intr’unu tempu asia de favorabilii pentru de a face multu bine si a isi câştigă mari si multe
titluri la recunoscinti’a poporaloru acestei monarchii, precum a fostu acela, in care a fostu chiematu la gubernu corniţele Taalfe. Istori’a i va face o mare inputare si nici-decum nemefitata, că au refusatu momenteloru celoru mai favorabile aceea, ce pdte nu va mai readuce inapoi nici chiaru eternitatea. Singur’a scusa si mângâiere a comitelui Taalfe pote se fia aceea, că nu este facutu din acea stofa, din care te taia marii barbati de stătu de tali’a unui Cavour, Palmerston, Thiers sdu chiaru si numai a unui Kaunitz. Acesta firesce, că nu este vin’a sa, ci a acelor’a, cari pretindu dela unu omu mai multu decâtu pote.
Este constatatu, că nici unu stătu de pe con-tinentulu europeanu nu au consuinatu atâti miniştrii că tocmai monarchi’a austriaca dela 1848 incoce, si cu deosebire dela introducerea dualismului. Nu-merulu fostiloru miniştri in Austri’a si in Ungari’a se urca la o cifra atătu de mare, in cătu din ea s’ar potea conpune tote cabinetele stateloru europene si inca totu ar mai remanea unu restu considerabilii. Fatalitatea inse a voitu, că intre toti acei miniştri, cari in Austri’a, după caderea loru, se bucura de frumose pensiuni date pe viatia, se nu se afle nici unulu, care se merite atributulu de mare barbatu de stătu si mai puţinu inca acela de genialu. Dela acesta regula nu făcu esceptiune nici corniţele Beust si nici corniţele Andrâssy, de si păna candu erau la potere, le placea forte se audia conferinduli-se — firesce că nu in modu gratuitu — acele doue epitete de mare si rara distinctiune. Ei au fostu mari si geniali numai, păna candu purtau fraculu auritu de miniştrii si se poteau res-fatiâ pe fotoliurile bancei ministeriale. Indata inse ce au demissionatu, seu au fostu dimissionati, ei si-au pierdutu acele epitete, lasandu-le inpreuna cu inventariulu cabinetului ministerialu, că zestre pentru successori loru.
Nu totu ce stralucesce este auru si nu toti monarchii au unu temperamentu atătu de fericitu că imperatulu-rege Wilhelm alu Prusso-frermaniei si că regin’a Victori’a pentru că se sufere fără gelosia si cu o admirabila resignatiune, unulu capri-ciurile adesea violente si passionate ale principelui de Bisraark, era cea de a dou’a pe acelea ale lordului Palmerston.
Austri’a au avutu si ea unu barbatu de stătu care merita a fi numitu celebru, dar’ din nefericire
acela au fostu principele Metternich, de trista si dorerbsa memoria.
_______ Camilu.
Transilvani’a.
Nr. 3344. Scol.
Cerculariu
cătra tote oficiile protopresbiteriale, că inspectorate districtuale de scole /*)
In urm’a cerculariului datu de consistoriulu archi-diecesaim, din siedinti’a dela 7 Iuniu a. c. Nr. 1613.
*) In cei doui ani trecuti ne-amu adoperatu a dă, in câteva serii de articlii, in mai multe corespondentie
sort’a fostului cancelariu de curte Alexiu Noptsa, in alu cărei pamentu s’au aflatu. Spre ruşinea si bat-jocur’a patriotiloru ardeleni, astadi se mai cunosce inca numai loculu unde fuseseră acelea aşternuturi minunate cu pietrii in mosaicu, representandu scene mithice si altele din Homeru. Mulţime de caletori străini venia păna la inceputulu acestui secolu, că se visitedie acelea resturi de monumente străvechi.
In a. 1833 candu a facutu episcopulu Lemenyi visitatiunea canon, in valea Hatiegului, acelu mosaicu eră inca intregu, si representâ scene din istori’a caderei Troiei. Intre altele si merulu de certa alu celoru trei diee, de faţia cu arbitrulu Paris.
Nu departe de acestea ruine spre apusu, este unu locu care se numesce Mar m o r e, si in adeveru acolo si esista urm’a unei mine sau bai, de unde se sapă o pietra de marmore albu, care l’au intrebuintiatu românii la reedilicarea capitalei ruinate. Pe petra de acesta se afla mai tote inscriptiunile române dela Ulpia Traiana, care inse pentru acelu scopu a fostu alesa reu; câ-ci potendu se arda varu din densa, celea mai frumose si de interessu istoricu s’au nimicitu prin locuitorii săteni. Dela unu tempu candu Ladislau (Vasilie) Noptsa ajunsese prefectu alu comitatului, le a mai adunatu spre a’si formă unu frontispiciu de terassa la casele sale din Far-cadinu, care acuma se afla in posessiunea comitelui Lonyai; altele le a transportatu la Zamu, unde totu Nopcea a fostu edificatu unu splendidu palatu, deveni tu intregu dominiulu in manile unei compagnii germane. Sic transit gloria mundi!
C* remasitia vediuta a domniei româniloru se pdte socoti si c»lea asia numita Traiana, care se incepe dela Ulpia Traiana. Despre acesta cale se dice că a fostu aşternuta cu petri patrate, de care inse acuma nu se mai vede nici-o urma; din contra, după ce in unele locuri si mai cu sama dela satulu S acelu, păna la S. Mari a este inca intrega, se vede câ a fostu construita din petra meruntita, după cum au inceputu a se face si pe la noi calile publice (drumuri, siosele).
Unu altu monumentu alu domnirei române se con-
sidera a fi si biseric’a dela Densusiu, despre care se pretende câ a fostu edificata si destinata pentru cultu idololatru, era acesta părere a trasu si mai atrage pe calatorii celoru mai depărtate provincii. Despre acestu monumentu altcumu prea vechiu, s’au forinatu divergente opiniuni. Unii credu si afirma, câ in adeveru dela inceputu a fostu unu fanum seu o capela, spre a aduce sabrificia iuoliloru, si tocma dela inceputu a fostu edificata acolo, unde se afla si astadi; pentru aceea dicu câ si numele Densusiu vine dela latiuulu densus, adeca desisiu. Acesta opiniune este adoptata de mai mulţi si cu atătu mai virtosu, câ langa editiciulu bisericei se afla alaturatu si unu feliu de siopru boltitu, si in murii bisericei asiediate verigi de Uru spre a .se legâ vitele destinate pentru sacrificiu. Mai spunu câ erâ si unu vasu mare de petra, spre a sprigini sângele viteloru sacrificate. In la’intru unde acumu este altariulu, se afla unu receptaculu pentru auguri, era in părete unu tubu, precum se pare din lemnu de tis sa, spre a se derivâ respunsurile.
Alţii din contra sunt de opiniune, câ acestu edificiu la inceputu a fostu ridicatu in altu locu, si mai probabilu langa Ulpia Traiana, de unde numai tardiu s’au adusu aici spre a servi de biserica creştina. Care opiniune stâ mai aprdpe de adeveru este anevoia a determină. Odata atiandu-me la fati’a locului in Densusiu am aflatu acolo pe fostulu odiniora professoru re-numitu si istoricu in colegiulu reformaţii din Aiudu, anume Samuel Hegediis.
Acesta intre altele mi-a disu, cum-câ densulu are date istorice, din care ese, câ soci’a generalului românu Longinu, pe care Decebalu l’a spendiuratu, in me-mori’a bărbatului seu a radicatu unu mausoleu, si crede câ acesta biseric’a ar fi tocma acelu mausoleu, fiindu-câ intre inscriptiunile ce se afla pe columnele care susţinu turnulu, una suna despre Longinu; He-gediis inse mai dicea, câ in casu câ acesta ar trebui se se afle nesmintitu si vreo urna cu cenuşia. Eu avusemu in cugetu a face săpături la loculu acela, dara despre alta parte am reflectatu in mine, câ nu cumva se cugete
I omenii câ dora saparnu după bani, am aflatu mai cu cale a renuntiâ la asemenea încercări. Inpregiurarea câ unele inscriptiuni lapidare sunt intorse cu susu in josu, este unu semnu câ acelea petri s’au aplicatu mai tardiu la loculu unde sunt acum. De una me miru, cum a scapatu acesta biserica se nu fia coprinsa de reformaţi.
Mai sunt si alte ruine de antiquitati in tienutulu Hatiegului, cum este C o 11i u 1 u (Koltzvâra), N u c s i 6 r ’a, Cri vădi’a, S. Mari a, dara tote aceste mai multu se potu socoti a fi remase dela Daci, de orece la celea române in totu loculu se afla inscriptiuni, cându la cele anumite acilea lipsescu.
Este inca unu monumentu, nu anticu romanu, dara alu pietatiei creştine, demnu de tota veneratiunea, adeca biseric’a monastirei Si 1 vasiu 1 ui superiore, edificata la Preslopu, si după cum tiene traditiunea, bine dotata de Sainfir’a, riic’a principelui Moi si nu alu României; Samfir’a domniti’a aici este si inmormentata. Acea biserica se afla situata intr’o vale romantica, depărtata câ la 3/4 de ora dela satulu nobilitariu Silvasiulu superiore. In jurulu bisericei edificate după unu stilu frumosu orientale, erâ propri’a monastire cu chiliile destinate pentru călugări. In porticu, pe unde este intrarea in biserica, stâ petr’a sepulchrale a mormentului cu o inscriptiune, pre cătu irai vine in memoria, de urma-toriulu coprinsu:
Samphira, Moisinl Ducis Inclita filia tandem Hac moriens, posuit ttebile corpus humo.
Keserio inprimis conjux dulcissima clausit Lumina, fit consors dein Nisowszki tua.
Si genus aspicias nihil hac magne nobile Sub Transalpino terra Valacha polo.
Cuius Pater Princeps, huius, si cetera spectes Viram eius utrumque moesta Dacia luget Haec quicunque vides venustae monumenta Samphirae, Samphira dic Saphir nomine digna fuit.
(Va urma.)
23
conferentiele iuvetiatoresci s’au tînutu si in acestu anu, conformu dispositiuniloru coprinse in acelu cerculariu.
După raporturile ce au intratu dela conducetorii aceloru conferentie invetiatoresci, si după processele verbali luate in siedintiele conferentieloru substernute aici pre langa raporturile eonducdtoriloru, se vede că, invetiatorii, mai numeroşi in unele conferentie, mai puţinu numeroşi in altele, au luatu in seriosa si meritoria desbatere punctele specificate in cerculariulu mai susu mentionatu.
Si ceea ce este mai antaiu de a se constata, este că din tote conferentiele a esitu o opiniune si conclu-siune aprope unanima asupra aceloru puncte puse loru in discussiune si deliberare. Pare câ unu spiritu universale a planatu si unu simtiu comunu a domnitu asupra conferentieloru in una si aceeaşi di, in localitati diferite si situate in cele mai mari depărtări una de alta, pe intregu teritoriulu archidiecesei.
Vediendu raporturile conducbtoriloru; esaminandu processele verbale ale conferentieloru; dara avendu in vedere si aretarile ce din candu in candu se preseuta consistoriului archidiecesanu asupra scdleloru ndstre confessionale romane, câ unele cari sau din unulu sau din altu punctu de vedere n’ar ti inca la inaltimea chiamarei loru, se ordina precum urmedia:
1.	Comitetele parochiale, ea comitete scolastice sunt si remanu strinsu obligate de a observa cu tota rigorea, punctualitatea si conscientiositatea prescrip-tele §-lui 23 din Statutulu organicu.
Din aceste prescripte se dau aici unele in resumatu pentru sciinti’a tuturoru:
a)	a ingrigi pentru susţinerea si inmultirea averei scolei;
b)	a conserva in stare buna edificiulu scolasticu;
c)	a provede scol’a cu mobilele si cu aparatele necessarie;
d)	in intielegere cu protopresbiteriulu a escrie concursu pentru postulu de invetiatoriu devenitu in vacantia;
e)	in intielegere cu protopresbiteriulu a face list’a candidatiloru la postulu de invetiatoriu;
f)	a atiâ mijlocele pentru repararea scolei esis-tente, sau edificarea de scola noua;
g)	a afla mijlocele pentru o buna dotare a inve-tiatoriioru;
h)	a face propuneri in privinti’a inaintarii si in-tioririi scdleloru;
i)	a atiâ mijlocele pentru provederea copiiloru se-raci cu cârti scolastice.
Candu comitetele parocbiale, punenduse la inaltimea chiamarei loru de o parte, si de alt’a staruindu a’si indeplini nobil’a sarcina ce Statutulu organicu le inpune: atunci puţine inpregiurari voru mai remane, cari se inpedece si astadi progressulu invetiamentului poporalu.
Dar pre langa acesta trebue câ:
2.	Sinddele parocbiale se observe, si prin acesta li se inpune a observâ si ele prescriptele §§-loru 7 si 13 din Statutulu organicu iu trebile scolastice, pre langa altele ce se ordina in acei §§-i.
3.	Consistoriulu archidiecesanu inca numai atunci va pote corespunde sarcitiei si chiamarii sale, daca organele subalterne puse sub priveghiarea sa pentru a esecutâ legile si Statutulu isi voru inplini datorintiele intru tote si preste totu.
Consistoriulu archidiecesanu va elaborâ si chiaru acum este in lucrare unu planu de invetiamentu conformu cerintieloru scolastice de astadi, prin care se se introducă unu sistemu uniformu in scolele ndstre popu-larie confessionale si va face dispositiunile pentru manuale didactice, necessarie in acele scdle. Elu va ajutorâ intre marginile bugetului pe scolele cele mai serace, si pe invetiatorii mai seraci, daca aceştia voru meriţi ajutoriu prin progressulu in scola. Cu unu cuventu va face totu ce’i este prin potintia pentru conservarea si infiintiarea de scdle, si pentru inaintarea si intiorirea invetiamentului.
Tote inse câte se ceru pentru acestu scopu nu se potu face numai si singuru de aici.
Trebue câ toti: poporu, invetiatori, preoţi, proto-presbiteri, comitete si sindde, atâtu parochiale câtu si protopresbiterale, sau alte organe scolastice si chiaru particulari, fia ei de ori ce positiune sociala ar ti, se’si faca si se’si indeplinesca datorintiele fatia cu scdl’a, care pre langa biserica este prim’a conditiune a culturei si esistentiei ndstre naţionale.
Pentru aceea se ordina mai departe:
4.	Protopresbiterii sau administratorii protopres-biterali, câ inspectori districtuali de scdle, se prive-ghieze neadormitu câ: comitetele si sinddele atâtu parochiale câtu si protopresbiterale tînenduse intre marginile si dispositiunile Statutului organicu se indeplinesca tote sarcinile ce acesta lege fundamentala le inpune.
Ei voru ave de a visitâ scolele din tractulu loru districtualu, celu puţinu odata pe anu, cu care ocasiune voru cercetâ cu de a meruntulu totu ce se refere la scola: in specialu daca invetiatoriulu corespunde chiamarii sale; daca baiatii urineza regulatu la scola si altele conformu ordinatiuniloru date in acesta privintia.
in estrase statistice, o icona pre câtu s’a potutu mai fidele despre starea instructiunei publice romanesci confessionali. a venitu timpulu câ se cundscemn cu totii, ce mesuri noue se mai iau de câtra auctori-tatile eclesiastice, cu scopu de a inainte si asigurâ existenti’a si viitoriulu scdleloru ndstre; de aceea si primiramu cu multa plăcere invitarea fratiesca ce ni se făcu din doue parti, de a reproduce si noi acestu cerculariu după „Telegrafiilu romanu“. Vomu continuâ cu alte acte analoge, din ori-care diecese romanesca ne-aru veni, pentru câ se se dea ocasiune de a cunosce totu ce se face in interessulu scdleloru in ambele biserici romanesci.	Red. Obs.
________OBSERVATORIULU.______________________
Totu cu acesta ocasiune voru aretâ poporului insemna-tatea si necessitatea infiintiarii si susţinerii scdleloru confessionale romane si’lu voru indemnâ la infiintiarea si susţinerea acelora. Voru vede mai departe si voru stărui pentru infiintiarea de mici bibliotece popularie pe langa tiacare scola din tractu, conformu ordinatiunei ce s’au datu de consistoriu in acesta privintia. Voru dispune câ conscrierea baiatiloru obligaţi la scola se se faca regulatu, cu inceperea fiacarui anu scolasticu si nu voru permite, câ baiatii fâra vre unu niotivu gravu se fia prin comitetulu parochialu dispensaţi dela cercetarea scolei. Precum voru dispune si aceea, câ inve-tiatoriloru se li se respunda salariulu regulatu si fâra vreo amanare sau scădere.
Ei voru asistâ, in câtu va fi possibile la esamenele semestrali si anuali din tote scolele de pe territoriulu tractului loru protopresbiterialu; cu unu cuventu, au de a observâ si esecutâ cu tota strictetia si acuratetia articlulu IV. §. 30 până inclusivu punctu 4, apoi §§. 31, 33 si 34 din instrucţiunea dela 1 Iuniu 1865. Nr. 26 scolasticu.
5. Asemenea inspectorii locali ai scdleloru capitale, apoi directorii aceloru scdle, precum si directorii scdleloru popularie voru ave si ei a observâ si a esecutâ cu aceeaşi strictetia si acuratetia instrucţiunea menţionata in punctulu precedentu si anume art. III pentru inspectorii locali, art. II pentru directorii scdleloru capitale si art. I pentru directorii scdleloru elementarie, unde sunt specificate atâtu drepturile câtu si datorin-tiele loru in privinti’a scolastica.
{Va unnâ.)
Ungaria.
— B.-P e s t ;a. Corpulu legislativii erâ se se readune după sefbatori in 20 Iauuariu; vediendu inse presiedentele câ in urm’a rebelliunei din dilele trecute spiritele mai erâ inca forte turburate, mai amanâ deschiderea pana in 22. In adeveru câ in acea di partid’a Ivossuthiana a si esitu cu interpelări, cu infruntari si proiecte de investigatiuni in acelu sensu, câ insasi diet’a se ia in mana cercetările prin comissiuui investigatorie esite din sinulu seu. Este invederatu câ admitendu si votandu diet’a in sensul u acela, ea erâ se dea unu votu nimicitoriu de neincredere si de blamu. nu numai ministeriului, nu numai politiei statului, ci chiaru justiţiei ungu-resci, tribunaleloru, curtiei de apellu, procuroriloru si mai in scurtu, la tota administratiunea unguresca. Asia au si voitu Kossuthiauii, mesurii radicali, nimicitdrie, nihiliste. Ei inse sunt numai vreo 60 de inşi in camer a deputatiloru. prin urmare propunerea formulata prin colegulu loru Mocsârv in numele stângei estreme cadiîi cu atâtu mai usioru, câ maioritatea actuale scie prea bine, câ in casu de a se duce ministeriulu Tisza, se duce si dens a, adeca toti mamelucii sei.
Intr’acea ministeriulu si politi’a totu nu sca-para de unu votu de blamu forte seriosu. Corpulu representativu, municipale, alesu de câtra locuitori, de si forte numerosu, este compusu in maioritatea sa din fruntaşi, din lamura poporatiunei de classe diverse, proprietari, capitalişti, comercianţi, advocaţi, professori si alţi literari. Indata după incetarea turburariloru primari’a capitalei fu invitata din tote părţile, câ se convbce mai antaiu asia numitulu magistratu, adeca corpulu sau comitetulu admini-strativu, si apoi adunarea generale representativa. Discussiunile ferbinti care se iucinsera cu acea ocasiune, anume in 20 Ian. a vuia de resultatu o adressa votata cu maioritate inpuitoria, in care pe langa ce se enumera tote erorile comisse in dilele din 11 până in 16, se declara susu si tare, câ atâtu in capital’a Ungariei, câtu si in tier’a intrega existe corup tiu ne infricosiata, care inse purcede din susu in diosu, dela capi la poporu, era nu vice-versa. Barbari din partid’a ministeriului cu faimosulu Mauritiu Jokai in frunte isi concentrară tota dialectic’a, tote poterile loru spirituali spre a induplecâ pe maioritate, câ se sterga acelu passagiu de batjocura si de prostitutiune europena dintr’o adressa destinata a se dâ ministeriului, a ti citita si de câtra monarchu, a se si publicâ in sute de diarie, din B.-Pest'a până iu Angli a; maioritatea inse a remasu neclatita intru a constata coruptiunea venita de susu, care de ar fi cutediatu se o dica vreunu omu particulariu inainte numai cu 5—6 luni, mai alesu in Transilvani’a, indata erâ se fia apucatu de procurori si amerintiatu cu incluşi)re dela 1 până la 5 ani.
Cea mai grea inputare se face chefului politiei consiliariu min. Jekelfalussy, cum si prim-capitanului cetatiei Thaiss, câ din caus’a câtoruva tereştrii si falinarie sparte au si alergatu pe la generali câ se le dea ajutoriu armatu in contra poporului. Aci apoi oppositiunea are curagiulu se se provbce tocma la exemplulu republicei americane, unde este pre-vediutu in legile fundamentali a le statului, câ iu acea urbe a statului, in care lucredia potestatea legislativa, camerele, parlamentulu, necum se se
pota amestecă poterea armata in afacerile pure civili, dara nici nu este suferitu câ se fia acolo vreo garnisona ostasiesca; era daca s’ar intemplâ turbu-rari câ cea din Budapest’a sau si mai mare si politi’a nu ar fi in stare de a le iufrenâ, atunci au se sara indata companii si batalione din gard’a civila in ajutoriulu ei. Cu totulu altu-ceva este in Budapest’a si daca voiri, in tote cetatile europene, pe unde se afla parlamente, diete. Casarme in t<5te regiunile capitalei câte 3—4 de pedestrime, altele de calarime si de artileria; era la Buda mai sunt si fortaretiele, de unde poţi bombardâ Pest’a câ se o prefaci in ruine si diet’a se o risipesci in 32 de venturi a le rosei. Acesta situatiuue revolte mai virtosu pe Kossuthiani, din care causa diariele loru protesta neincetatu, in termini cari numai de salonu nu sunt.
Intre acestea scandalele nu mai voru se ince-tedie cu nici-uuu pretiu. De doue septemani se pertrac-tbdia in B.-Pest’a colossalele defraudari comisse la una a treia banca de escomptu, numita totu a poporului (nepbank, Volksbank). Dela aceea sunt daţi in judecata criminale cei mai mulţi membrii ai consiliului administativu, cu directorii, cassariu si alţi funcţionari. Abia se pote crede spurcatulu abusu ce se face in dilele ndstre cu numele de poporu, si cum se ia in desiertu acelu nume demnu de totu respectulu. Charlatani spoliatori se unescu cu plutocrati si uşurări spurcaţi si alegdndu’si câte o firma resunatdria, insiela pe bietulu poporu câ se’si increda banisiorii castigati cu sudbre crunta la nisce bandiţi, carii’ se le proniitta interesse si dividende până la 15—25 si mai multu. Atunci acea mulţime nenumerata de veduve remase cu câte unu capitalasiu de 2—3 miisibre, se bucura câ in locu de 5% voru trage intreitu si inpatratu si voru suferi lipsa mai puţina. Totu asia face si classea laboratoriloru, până ce cadu cu totii in capcan’a banditiloru.
Totu dilele acestea lucredia in B.-Pest’a una comissiune economica, compusa din mulţi membrii, atâtu proprietari de frunte, câtu si agronomi de professiune. Din desbaterile de altumentrea forte interessante ale acelei comissiuui ese la lu-min’a dilei, câ agricultur’a Ungariei au ajunsu intr’o strimtbre necrediuta si neprevediuta inainte de acesta numai cu 15 ani nici de câtra cei mai renumiţi economi. In sinulu acestei comissiuui se discuta cele mai multe cestiuni agrarie si economice; dara cu câtu se discuta mai multu, cu atâtu membrii sei dau preste dificultăţi mai mari. Nici o ramura a economiei de campu nu a remasu nedesbatuta; agricultura, silvicultura, prăsirea de vite cornute, copitate, lanose, rimatorie, pascuatiune, nutretiulu de erna, tinerea viteloru in grajduri, viieritu, po-maritu, stuparitu, vinarsaritu, si altele multe s’au cercetatu si scarmanatu cu de a meruntulu, cu ce resultatu? se va alege in viitoriu. Până atunci inse nu avemu cuvinte de ajunsu spre a recomendâ inteligentiei ndstre din tote provinciile si regiunile locuite de romani, câ mai virtosu acumu ern’a, se tina conveniri câtu mai dese, in cestiuni economice se se informedie cum se dice prin autopsia, adeca; din propri’a vedere, si prin lectura despre mesurele pe care le iau alţii. Suntemu poporu agricultoru in maioritatea nostra immensa; se cultivamu acestu terenu din tote poterile ndstre, daca voimu se avemu vietia si se mai potemu dice cu oresicare mandria: Românulu nu piere.
Crime si scandate noue din Ungari’a.
Terminulu de „bandiţi in fracu“ au ajunsu la moda si acum se intinde din capitala in tota tibr’a. Itevelatiunea cea mai prospeta, precum si ddra cea mai spurcata esi totu in diariele Deakiste si mai antaiu in „Magyarorszâg“. Eta pe scurtu istori’a
1.	Ilustrulu domnu proprietariu Nagy Gyorgy, deputatu alesu din comitatulu Biliarii (Oradea m.), unulu din mamelucii cei mai fideli ai escel. sale dlui ministru Col. Tisza, prasea pe mosii’a sa tabacu (tutunu) in cantitati mari si ilu vemlea la regia si unde potea. Elu lucrâ in compania cu fraţii Levy, jidovi unguresci si avea intr’unu timpu 400 de cantarie tutunu in frundie, pe care’lu asigurase contra focului la societatea Victori’a. Dumnealoru inse câ companioni buni, se invoira se’si fure tabaculu si se’lu vendia pe sub mana la unu altu evreu anume Schlossberger cu pretiu bunu, apoi se dea focu magasinului, pentru-câ se mai capete unu pretiu si dela societatea de asecurantia. Asia si făcură.
2.	Ministeriulu facil lui Nagy plăcerea câ se’i dea concessiune de a planta tabacii pe 60 jugere si la comuu’a intrega nuinxi pe 100; după aceei*
24
inse lipsi pe comuna si de acea concessiune, dandu-o numai lui Nagy pe 160 jugere (pogone). Ca se cultive atâta tabacu, se cerea bani mulţi. Mi-nisteriulu dede lui Nagy inprumutu fora inter esse, mai antaiu 10.000 fl., după aceea alţi
30.000,	din cari pana acum a platitu numai 4000 fl. era cu ceilalţi a remasu datoriu, elu câ si alţi mameluci.
3.	. Ministeriulu scose pe dn. Bitto din con-sortiulu calei ferate ce porta numele dela riulu Tisza si puse in loculu lui pe acestu George Nagy; dara ne avendu acesta cauţiune de 10.000 fl. ceruta conformu statuteloru dela fiacare membru, gubernulu ilu inprumuta pe sub mana cu 50 acţiuni de cate 200 fl. = 10.000 fl.; atunci inse veniră creditorii, lui Nagy cu sententia dela tribunale si luara frumosielu in posessiunea loru valorea de 10.000, ne voindu se scia câ era numai in-prumutata.
4.	Fiindu Nagy inca si presiedente la „comis-siunea de supraveghiare a bancei rurale hipotecarie", isi deschise acolo fora picu de gena, contu propriu si scose din cassa 26.000 fl., punendu lombardu (zalogu) nesce acţiuni de ale morei de vaporu dela Oradea, pe care inse mai apoi si-le fura totu elu din cass’a bancei; in fine mai ridica totu de acolo alţi 10.000 fl. numai asia, pe barb’a sa.
Din tote acestea fapte infame una singura ar fi prea de ajunsu, câ ori-ce omu se fia pedepsitu cu inchisore de 9—10 ani. Unu tîganu flamendu si golanu, sau unu romanu reu crescutu si desperaţii, fura câte o martioga de caki orbu sau spetitu, si sunt judecaţi la câte 2—3 ani. Lumea ungurâsca este forte incordata se vedia ce va esi din acelea incriminări infricosiate, din causa câ acelu Nagy trecea până acum de omu prea onestu. Acesta revelatiune noua bate cu atâtu mai tare la ochi, cu câtu procurorii din B.-Pest’a tocma acuma s’au pusu pe gon’a multora diarie de diverse colori politice, inse oppositionali, pentru-câ se le astupe gurile; ba se sioptesce si de o mica stare de obsidiune, buna ora câ cea din Berlin introdusa contra socialistiloru; inse tote acestea mesuri se iau prea tardiu si fora nici-unu folosu pentru gubernu. (Mai pe largu in M. Orszâg, P. Journal etc.)
Sciri diverse.
—	(Necrologu.) LeoPopp, maioru c. r. in pensiune, părinte alu renumitului colonelu c. r. Leonida Popp, a repausatu in 13/1 Ianuariu a. c. in etate de 85 de ani si s’a inmormentatu in cimiteriulu biserieei romanesci gr.-cath. din Nasaudu, petrecutu de unu mare numeru de poporu, alu cărui binefacatoriu fusese in tota vieti’a sa. (In Nr. celu mai de aprope va urma o schitia biografica.)
—	(A. S. R. Domn’a României) presiedint’a comitetului de bine-facere pentru ostasii răniţi, primindu raportulu anualu alu acestui comitetu, a bine-voitu a face urmatoriulu respunsu d-nei Sm. Carp, vice-pre-siedint’a comitetului:
„Domn’a mea,
Amu primitu raportulu prin care imi aratati alegerea noului biurou alu societăţii de bine-facere pentru ostasii răniţi, a cărui vice-presiedinta sunteti d-vostra, situatiunea prospera a Cassei Societăţii si decisiunile Adunării generale de a se urma si in anulu acesta cu capitalisarea venitului fonduriloru. Nu’mi remane de câtu a ve transmite caldurosele mele multiumiri pentru zelulu si patriotismulu cu care acesta societate si co-mitetulu ei au lucratu si lucredia in scopulu umanitara ce si-a propusu.
Primiţi, domn’a mea, sentimentele Mele de afecţiune."	Elisabet’a.
—	(Pentru nefericitii inundati din Transi 1 vani’a.) Subt auspiciele comitetului de bine-facere, intocmitu in Craiov’a si compusu din domnele Mar ia Hagiade, Irena Lupu, Elena Dumba, Mar ia Coloni, Adelina Oltean u, Sofia Caneciu, Alesăndrina Perietieanu, Elena Chinezu si AnaConstantia, s’a datu unu concertu in favorea inundatiloru de peste munţi din Transilvani’a in ser'a de 9 Ianuariu in teatrulu Theodorini, oferitu gratis de d-n’a si d. Vasiliu.
Serat’a a fostu din cele mai animate; unu publicu numerosu asista si program’a concertului a fostu ese-cutata cu punctualitate in aplausele publicului. Venitulu a fostu de lei 1400. Aducemu caldurosele nostre felicitări d-sioreloru: Aneta Balcescu, Ersilia Perietieanu, Ana Dumba, Silvia Olteanu, Fulvia Olteanu, Elena Po-litopolu, d-mei Stein, pianista, si d-loru Paulmann si Sisiefschi cari au bine-voitu a oferi concursulu d-loru pentru acesta opera de bine-facere. (Romanulu.)
OBSERVATORI ULU.________________________
—	(Esercitiulu drepturiloru politice) a fostu recunoscutu prin legi promulgate in „Monitorului României" urmatoriloru d-ni romani din Transilvani’a si adeca: Ioanu Santu, A. Ciur a, Traianu La-lescu, Ioanu Russu si dr. Arsenie.
—	(In puţi narea cailor u in Ungari’a.) Din espunerea unei circulare a ministrului ungara pentru apararea tierei resulta, câ Ungari’a nu possede nici chiaru atâti cai, câţi sunt de lipsa pentru câ se’si copere contingentulu anualu pentru armata. Comissiunea esmissa in anulu 1879 pentru classificarea cailoru a eonstatatu, câ numerulu cailoru classificati de apţi pentru resbelu este atâtu de micu, in câtu, in casu de mobi-lisare, Ungari’a nu va fi in stare a dâ contingentulu ce i se va cere. Ministrulu ungara ordonedia autoritatiloru administrative a luâ dispositiunile necessare pentru câ se se delaturedie câtu mai curendu acesta mare lipsa de cai.
Ori ce mesuri se voru luâ, ele totuşi nu voru avea resultatulu doritu, pentru câ tier’a este ruinata iu urm’a sistemului de gubernare domnitoru. Ungari’a si Transilvani’a erau nu de multu tieri bogate de vite cornute si de cai, asia, câ poteau vinde in strainetate, era astadi sunt reduse la starea de a cumperâ ele din strainetate.
—	(De ale nihilistiloru.) Din Odess’a se relatedia cu dat’a de 22 1. c. urmatorele: Ieri au fostu aduşi aci, subt o numerosa escorta militară 19 marinari, cari apartienu ecuipagiului de flota Nr. 2 Ducele de Edin-burg, stationatu in Nicolaief si au fostu internaţi in cassarm’a de cavalerie. Intre marinari se afla si siepte suboficiari, cari toti inpreuna au fostu arestaţi, acusati fiindu a fi facutu propaganda nihilistica. La numitulu ecuipagiu de flota s’au aflatu ladi intregi cu cârti de coprinsu revolutionariu. Marinarii traşi la respundere au negatu cu totii crim’a ce li se inputa. Se vorbesce câ in acesta afacere ar fi compromişi chiaru si câţiva oficiari.
—	(Unu diariu giganţi cu) apare in Americ’a, pe unu formatu pana acuma neajunsu de nici unu altu diariu. Cu o greutate de 231 grame, diariulu acesta are o suprafatia de patru metri, cu optu pagine, fiacare de câte doue-spre-diece colone cu 367 lini, ceea ce da 4404 lini pe o pagina si 35.242 lini pentru tote optu paginile. Deca acestu diariu ar apare numai odata pe septamana, elu ar dâ intr’unu anu 260 volume cu circa 300 pagine, era tiparinduse in 300 dile din anu ar inplea o biblioteca cu 1500 volume.
Bibliografia.
—	„Higiena si Scola" foia pentru sanetate, morbi, educatiune si instrucţiune. Va esi in 1/13 di a fiacarei lune in numeri baremi de câte o cola, si va publica: articlii din sfer’a igienei, medicinei poporali si a educatiunei si instructiunei elementare.
Pretiulu de prenumeratiune pe anulu intregu e 2 fl. v. a., pentru Romani’a si străinătate 5 franci — iei noi.
—	Cărţile „Săteanului romanu" scriere periodica pentru tote trebuintiele poporului romanu. Va esi in fiesce-care luna câte o carte, baremi de o cola, si va publică: a) Descrierea vietiei (biografia) a câte unui barbatu mai vrednicu de amintirea si recunoscinti’a poporului romanu; b) Cunoscintie de economie, industrie, medicina, juridica s. a.; c) Poesie vechi si noue — mai cu sama de acelea, cari atingu mai de aprope pre po-porulu nostru si inpregiurarile, in cari a traitu si traiesce; d) Novele poporale, istoriore, fabule, anecdote, proverbie si cuvinte intielepte, de invetiatura si petrecere ; e) Itisete si Zimbete; f) Diverse sciri din lumea mare.
Pretiulu de prenumeratiune pre unu anu intregu e numai 1 fl. v. a. (3 franci — lei noi.)
Abonantii voru primi câ premiu portretulu vestitului Luptatoriu alu Independintiei naţionale Avramu Iancu — avendu de a solvi numai 30 cr. in pretiulu pacuetarei si cartei de transportu.
—	Preotulu romanu, scriere periodica pentru toti ramii literaturei bisericesci. Prin acesta foia se va inlocui „Predicatoriulu şatenului romanu." Va esi in fasciclii lunari de 2 */„ — 3Va cole formatu octavu mare, hârtie tina, tipariu indesatu; si va publica : a) articlii din sfer’a tuturora sciintieloru teologice, — tractate dogmatice, istorice, juridice, morali, pastorali etc. b) articlii din sfer’a educatiunei si instructiunei religiose-morale, — tractate pedagogice, didactice si catechetice etc.; c) schitie din viati’a celoru mai celebri barbati ai biserice-loru romane si cunoscintie biografice despre sânţii părinţi ai biserieei resaritene; d) predice, omilii, cate-chese si parenese, pre dominece, serbatori si diverse ocasiuni, — mai departe predice generali despre virtuti si viciuri precum si predice intocmite pre cele patru anutempuri; e) istorioare, poesii proverbe morali, precum si ori-ce cuvinte intielepte si amenunte aplicabili la elaborate religiose-morali; f) studii archidlogice si documente istorice din trecutulu bisericeloru romane; g) legi si dispusetiuni privitore la bisericile si scolele romane confessiouali; h) revista bisericesca, scolastica si literaria, — precum si revist’a diaristicei romane si străine, incâtu acesta ar tracta si cestiuni cari mai de-aprope interesesa pe clerulu romanu.
Din colonele acestei foi voru fi inse eschise disputele confessionali si articlii referitori la cestiuni religio-narie contro-versate.
Pretiulu de prenumeratiune pre anulu intregu e 4 fl. v a., pentru Romani’a si străinătate 10 franci — lei noi.
Abonantii pre anulu intregu voru primi câ premiu portreteleArchiepiscopiloru-Metropoliti romani dr. Ioanu Vancea si Mironu Romanulu — avendu de a solvi pentru ambele numai 50 cr. in pretiulu pacuetarei si a cartei de transportu.
Cur.sulu bursei din Vien'a si Pest'a
in 28 Ianuariu st n.
	Vien’a	Pest’a
Reut’a de auru		102.—	102.15
I emissiune de oblig, de stata dela drumulu de feru orientalu ung			79.50
II emissiune de oblig, de stătu dela drumulu de feru orient, ung. 			92.—	92.—
Oblig, de stătu dela 1876 de ale drumului de feru orient, ung		80.60	80.50
Inprumutulu drumuriloru de feru ung. . .	118.75	119.50
Obligaţiuni ung. de rescumperarea pamen-tului		89.25	89.25
Obligaţiuni ung. cu clausul’a de sortire .		. —	88.50
Obligaţiuni urbariale temesiane		88.25	88—
Obligaţiuni urb. temesiane cu clausul’a de sortire			87-
Obligaţiuni urbariale transilvane ....	87.-	86.75
Obligaţiuni urbariale croato-slavone . . .	91.-	—.—
Obligaţiuni ung. de rescumpararea diecimei de vinu 		90.—	90—
Datorie de stătu austriaca in chartie . . .	71.40	71.50
Datoria de stătu in argintu		72-60	72.50
Rent’a de auru austriaca		86.55	85.—
Sorti de stătu dela 1860 		132.50	132—
Acţiuni de banca austro-ung		840--	843—
Acţiuni de banca de creditu ung		300-40	300.75
Acţiuni de creditu aust	• . .	277-50	278—
Sorti unguresci cu premii		—	115.75
Argintu		—.—	—.—
Galbini imper		5-54	5.48
Napoleondorulu		9.35’/,	9.34
100 maree nemtiesci		57.95	57-95
Depuneri de capitale
pentru fructificare
se primescu la institutulu subsemnatu cu 5°/0, era sub conditune de a se anuntiâ institutului ridicarea depunerii la 6 luni inainte, cu	interesse.
Interessele incepu cu diu’a care urmeza după diu’a depunerii capitalului si inceta cu diu’a premergetore dilei, in care se ridica depunerea cu acelu adaosu inse, câ numai după acele capitale se dau interesse, care stau depuse la institutu celu puginu 15 dile.
Cu inceperea dela 1 Ianuariu 1880 interessele se platescu fâra detragere.
La dorinti’a deponentelui se potu stabili in diu’a. depunerii capitalului si conditiuni speciali de esolvire, care se insemna apoi in libelu si in cartea depuneriloru institutului. In atare casu, restituirea depunerei urmeza după aceste modalitati speciali.
Depunerile tramise prin posta pe lângă comunicarea adressei deponentelui, se resolvu totu-deauna in diu’a primirei.
Asemene se potu efeetui prin posta anuntiari si ridicare de capitale.
Sibiiu, in 31 Decembre 1879.
„ALBINA"
(113) 4—4	Institutu de creditu si de economii.
„ALBINA*
Institutu de creditu si de economii in Sibiiu.
Domnii acţionari ai Institutului de creditu si de economii „Albin’a" se invita prin acesta in virtutea §. 19 alu statuteloru societăţii la
A VII adunare generala ordinara,
care se va tînea la Sibiiu in 19 Martiu 1880 stil. nou, inainte de amedi la 10 ore in cas’a institutului (strad’a Baier Nr. 1).
Obiectele.
1.	Raportulu Directiunei asupra gestiunei anului 1879, bilantiulu acelui anu si raportulu comitetului de revisiune.
2.	Ficsarea dividendeloru.
3.	Distribuirea sumei destinate pentru scopuri de binefacere.
4.	Ficsarea pretiului marceloru de presentia.
5.	Alegerea a doui membrii de Direcţiune in sen-sulu §. 36 din statute.
Domnii acţionari, carii in sensulu §§. 22. 23 si 24 din statutele societăţii voiescu a participa la adunare in persona seu prin plenipotenti, sunt rogati a-si depune la cass’a institutului acţiunile loru si eventualu dovedile de plenipotentia celu multu până in 16 Martiu 1880 stilulu nou după amedi la 6 ore.
Sibiiu, 27 Ianuariu 1880.	(3) 1—3
Direcţiunea institutului.
Editoru si redactoru responsabilu: O. Baritiu. Tipariulu lui W. Krafft,