—. N Observatoriulu ese de doue ori in septemana, Mercurea si Sambat’a. i Pretiulu pentru Sibiin pe 1 ann întregu 7 fl„ pe (j luni 3 ti. 50 cr., dusu la casa cu 1 fl. mai mnltu pe anu; — trimisa cu post’a in laintrulu monarchiei pe 1 anu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In străinătate pe 1 anu 10 fl. s6u 22 franci, pe 6 luni 5 fl. sdu 11 franci. — Numeri singuratici se dau câte cu 10 cr. Nr. 1. — Sibiiu, M( np; r Ori-CQ inserate, Diariu politieu, national-eeonomieu si literariu. Ajmlu-IU. ^r^'.tlTTCA ASOn, i se plat,eseu pe serie s6u linia, cu litere merunte garmondu, la prim’a publicare câte 7 cr., la a dou’a si a trei’a câte 6 cr. v. a. si preste aceea 30 cr. de timbru la tesau-rulu publicu. Prenumeratiunile se potu face in modulu celu mai usioru prin asseunnatiunile postai statului, a-dressate de u dreptulu la Redactiu-uea Diariului „Observatoriulu" in Sibiiu. arm. 1880. Studiu comparativu intre legile fundamentali dualistice. De candu naţiunea boema turbura asia de multu apele dualistiloru, press’a unguresca nu inceta a protesta si a susţine, ca pe partid’a actuale dela potere si in genere pe naţiunea magiara nu o atingu intru nimicu postulatele cechiloru, si sunt puţine acelea diarie care nu’si ascundu capetele ca paserea strutionulu, ca se’si faca illusiuni ca nu o mai vede nimeni. Noi comunicaramu in Nr. 101 din a. tr. postulatele cechiloru coprinse in cele patru memorande naţionali substernute monarcliului, £ra in Nr. 104 amu aratatu in contra tiraniloru demagogi, câ in acestu stătu monarchicu naţiunea boema si ori-care alta naţiune are dreptu se recurgă la tronu si se’i cera protectiunea contra tiraniei venite asupra loru, fia dela maioritati naţionali, fia politice, era coron’a, tronulu, monarchulu are si dreptulu, inse si datori’a se asculte pe cei asupriţi si trantiti la părete, se’i ia sub apararea sa, deschidiendu-le drumulu spre a’si recâştigă drepturile si a scapă de asuprire. Nu pote coron’a se sufere pe la finea acestui secolu alu 19-lea, că vrea parte ori-care a locuitoriloru statului se .mai fia tractata de catra altele că poporu subjugaţii, că Raiah (turma), precum au fostu tractate pana deunadi si poporale din Turci’a europena. Pentru-că se scape din acesta strimtore, press’a ungurena si preste totu politicii unguresci esplica pretensiunile natiunei boeme asia, că si cum acelea aru ti multu mal modeste decâtu spre e.\. aie natiunei romane si mai puţine chiaru si decâtu ati’a cu miere trasa pe la gur’a uationalitatiloru ]>rin legea unguresca din a. 1808. Totu cu acesta intentiune „Pester Lloyd" dice, câ cererile cechiloru aru fi mai multu de natura filologica, câ de cea politica; eara candu se încerca se traga paralella (se compare, se asemene) intre postulatele cechiloru si intre legea unguresca despre nationalitati, atunci o încurca reu, si inga-nandu-se elu pe siuesi, o pate câ femeia cea surprinsa: „Barbatiele puiulu meu, nu crede tu ce ai vediutu, crede ce’ti spunu eu.a Vediendu-se acelu trufasiu plutocratu din B.-Pest’a strimtoratu reu priu activitatea boemiloru si voindu se mai lege si asta-data ochii lumei, ia refugiu până la minciun’a manifesta, câ legile unguresci i-edactate in limb’a magiara câ originale, s’aru traduce si publică inca si in alte siese limbi ale patriei. „P. L.“ adeca isi permitte aci unu anachronisnm necalificabile, afirmandu câ ungurii făcu aceea ce au facutu numai austriacii sub pe-riodulu absolutismului, pre candu se traducea, ti-pariâ si inpartia, ex otficio, sub veghiarea ministrului justiţiei, nu numai legile generali si speciali, ci si alte decrete, rescripte, instrucţiuni de ale regimului. Din tdte acestea nimicu nu s’au vediutu si nu se vede in Ungari’a dela 1867 inedee. Drepturile provinciiloru din care e compusa monarchi’a austriaca, simt asecurate prin contracte bilaterali; totu asia si a le uationalitatiloru. Cele mai memorabili din cortractele de natur’a acesta sunt ale Boemiei. Daca acelea s’au calcatu mai de multe-ori de catra germani, a fostu calcare, abusu, nedreptate, cu care nu se pdte desfiintia nici-unu dreptu pe lume. Dara nu despre drepturile istorice se ne fia aci vorb’a, ci despre cele o m e n e s c i, asia precum sunt ele definite de catra cei mai celebrii jurisconsulţi din secolulu nostru, aplicate totu-odata in câteva staturi civilisate. Imperatulu si regele Franciscu-Josifu I prin diploma Sa din 20 Octobre 1860 delaturandu sistein’a absolutistica, se incercâ se inbine si se inpace drepturile Istorice cu teoriile drepturiloru omenesci preste totu. Prin patent’a imperiale din 26 Febr. 1861 dis’a diplom a suferi dresi-care Corecturi, nu in sensu absolutisticu. câtu mai virtosu in sensu centralisticu, in>e constituţionale. Acelea legi fundamentali optroate nu potea se aiba pretensiunea de vreo perfecţiune mare; dica inse fariseii si demagogii moderni ori-câte voru vrea, dara acelea doue acte de stătu eră perfectibili; nu avea decâtu câ poporale se se invoiesca intre sine si celu multu in alu doilea periodn parlamentariu se le modifice asia, câ se satisfaca iuteressele toturoru. In locu de acesta, evenimentele bellice produseră dualismulu, prin care potestatea intrega a statului se inparti intre germani si magiari, era celelalte nationalitati fusera trântite la părete, după espressiunea fostului ministru-presiedente comite Beust. Cu tota acea trautela inse, germanii austriaci cu totu egoismulu loru au fostu multu mai prudenţi decâtu se traga uationalitatiloru si cu pumnulu iu falei; ei n’au cutediatu se tractedîe pe slavii cou-patrioti câ pe cuceriţi, subjugaţi, câ Raiah, decâtu s’au adoperatu uumai se traga câtu mai multu jaru la ol’a loru; ei n’au avutu curagiulu se dea ministeriului carta bianca, potestate discretionaria preste vreo naţionalitate, dra candu a fostu se treca diplom’a si patent’a prin modificări essentiali, germanii erasi n’au cutediatu ori câ s’au genatu de lumea europena, câ se atace in faţia marele principiu alu egalitatiei de drepturi, ci s’au inde-stulatu cu reservatiunea mentale, câ după aceea, la aplicare, se mai smulgă folose iu partea loru. Pe aedsta cale au resultatu legile fundamentali din a. 1867 deodata cu installarea sistemei dualistice in Budapest’a si cu punerea Transilvaniei in stare esceptionale, intr’o specie de obsidiune coperita cu frundia de finicu, inse cu atâtu mai periculdsa. Ce s’au alesu din egalitatea de drepturi in Ungari’a si Transilvani’a, o scimu, in câtu ne este acru sufletulu de atâta sciintia. In tdta Europ’a nu ne veţi mai pote numi o singura tidra, cu esceptiune de Poloni’a si de tierile turcesci, care se fia tractata câ Transilvani’a. Presupunendu legile respective unguresci politice in generalii, electorali, de naţionalitate, scolastice, hierarchice etc. câ cunoscute, trebue se ne intorcemu odata si la legile din Cislaitani’a, câ se vedemu cuiiiu s’au redactatu acelea in acea parte a monarchiei de catra constituante si legislative, si cum se aplica in praxe. Aci ne ocupamu asta-data numai cu legea de nationalitati. A. XIX din 1 eg e a fu n d a m enta 1 e a statului austriacu dela 21 Dec. 1867 suna asia : „In tierile in care locuescu nationalitati mai multe, s c 61 e 1 e publice trebue se fia organisate asia, in câtu fara a se aplica vreo sila spre a mvetiâ vreo alta limba a patriei, fia-carei din acestea nationalitati se i se procure midiuldcele ne-c e s s a r i e, ca se se cultive in limb’a p r o p r i a.u In aeelasiu art. fundamentale 19 este garantata de catra Stătu egalitatea de drepturi a toturoru limbiloru patriei, in scole, in funcţiunile publice si in vi ati’a publica (adeca in parlamentu, in diete, in adunari municipali, la tribunale etc).u Cum s’au aplicatu aceste legi fundamentali in Cislaitani’a, vomu afla cu alta ocasiune; aci pre-mittemu numai atâta, câ de s’aru fi aplicatu acelea in Ungari’a si mai virtosu in Transilvani’a numai asia curnu s’a intemplatu acesta in Cislaitani’a in cei 12 ani, noi romanii, serbii, rutenii, slavacii, indolenţi precumu camu suntemu, nu amu ti mai recla-matu nimicu, precumu reclama boemii, moravii si slovenii din Cislaitani’a. Ei au tota dreptatea câ reclama egalitate perfecta, noi insa mai cautamu si Foisior'a „Observatoriului“. Schitie ethnografice si topografice din comitatuln Hunedorei. Geograti’a este uu’a din acelea sciintie auxi-liarie a le istoriei, care in tierile locuite de romani au fostu tractate până in anii din urma in modu forte vitregu. Pana in a. 1848 numai in classele ' gimnasiali se dedeau ceva cunoscintie geografice macre si seci câ bucatele romanesci din paresimi. Urmarea eră, câ apoi si cunoscintiele istorice puţine eâte se propunea, semenâ mai multu cu fabule, care se potu culege din ori-ce tiera si dela ori-ce poporu. Dela 1850 inainte se invetia geografia mai multa; dara mai virtosu pana catra 1861 se incepea cu unu scheletu de geografia generale, dela unu polu până la altulu si giuru inpregiuni de globu, se continua cu geografi a imperiului austriacu, in care inse geografi a speciale a provinciei locuite de noi, dresicumu se innecâ si dispărea. Aci adeca jocâ o maxima politica coprinsa in doue cuveutiele: Lui ta tea monarchiei. Acea unitate se intielegea asia, câ tdte părţile aveau se fia conglomerate un’a preste alta, in câtu successive se nu li se mai audia nici de nume. De aici vine, câ vei afla generatiuni intregi, care'ti voru sci descrie tdte capitalele Europei, Asiei, Americei, dara din patri’a loru se nu i intrebi nimicu, câ-ci se simtu genati. De cunoscintie topografice singulari nici vorba. Iu acesta ramu suntemu atâtu de străini, in câtu nici premiele de mii de franci puse de catra acadeuii’a scientifica romana pentru de-scriptiunea câte unui districtu n’au avutu pana acuma uici-unu resultatu la literaţii nostrii. Acestu adeveru enuntiatu aci n’are se fia inputare, ci nu-i mai câtu constatamu, câ este asia. Dintre betrani, j anume Saşii din Transilvani’a, au cultivatu si geo-grafi’a patriei in comparatiune mai mulţi inşi de câtu alţii din alte nationalitati, dara nici pe geue-ratiunile loru nici pe a le magiariloru se nu le iai prea de scurtu. prea rigurosu, câ-ci mai toti voru cadea la examenulu d-tale din geografi’a patriei. Cu Schitiele topografice si ethnografice esite din pen a unui venerabile octogenarul, fostu inainte cu 55 ani profesorii alu redactorului acestui diariu, culese din celu mai mare districtu alu Transilvaniei inainte cu 27 de ani. avemu de scopu a in-curagia si pe alţi fii ai patriei, câ se se ocupe cu studierea si descriptiunea districteloru in care petrecu ei. Coinitatulu Hunedorei cunoscutu la istorici j si sub nume de Yalacliia Transilvanica, limitrofu j cu Banatulu Temisiorei si cu alu Craiovei, avea după divisiunea vechia unu teritoriu de 77 milia-rie □ (per 4000 stanjini patrati), era după cea noua, adeca după incorporarea unei parti din co-mitatulu Zarandului si asia numitului Scaunu alu Orasciei, preste 90 mii. D, prin urmare singuru acestu comitatu face aprope 1/10 din totu terito-riulu princip. Transilvaniei. Locuitorii sei in numeru preste 220 mii de suflete sunt’ cu esceptiune de celu multu 10" 0 toti romani. Cele mai multe urme si ruine a le domniei romane pana la 274 d. Clir, se atla in acesta regiune a tierei, in câtu nu este nici-o parte in care se nu dai preste ele pana in dio’a de astadi, de si domniile barbare au devastatu pretotindeni. Totu asiac. Hunedorei este pliuu si de monumente remase din evulu mediu si anume dela inceputulu domnirei Corviniloru. Mulţime de familii patriciane romanesci, in parte rudite cu cele din Romani’a, au esitu totu din acelu comitatu, de unde apoi s’au incorporaţii successive la familii aristocratice magiare. Unu numeru bunicelu din acelea familii mai existe pana in dio’a de astadi, si auctorulu operatului ne face cunoscuţi cu mai multe din trensele, precum vomu vedea in decursnlu publicatiuniloru nostre. f* <4 OBSERV ATORIULU. la comoditate, nu totu la dreptate, de aceea rema-neau de atâtea ori cu budiele inflate. Intr’unu altu Nr. vomu demonstra cu cifre acestea afirmatiuni a le nostre. Despre centralisatiune si egal’a îndreptăţire a nationalitatilorn. Acestu articolu-memoriu scrisu de cunoscutulu barbatu de stătu alu boemiloru Dr. Franciscu Palackv, au aparutu pentru priin’a ora in dia-riulu „Narodni Noviny" in 28 Decembre 1849. Fatia cu situatiunea politica de astadi a monarchiei austro-ungare, credemu a face unu bunu serviciu publicului nostru, deca vomu reproduce la loculu acesta acea inportanta scriere a renumitului istoricu si barbatu politicu alu boemiloru, a cărei actualitate este necontestabila tocmai in momentele acestea, candu erasi s’a pusu la ordinea dilei autonomi’a provinciala si egal’a indreptatire a nationalitatiloru trântite la părete. La 1849 va se dica, inainte de acesta cu 30 de ani, multu regretatulu si neuitatulu Palackv a scrisu asia : „Gestiunea despre federati une s6u centralisatiune preocupa acuma aprope de 2 0 luni spiritulu tuturoru acelora, cari dorescu inaugurarea si consolidarea unui gubernu constitutionalu in Austri’a. Reichstagului din Kremsier nu i s’a lasatu tempu de ajunsu, pentru ca se pota deslegâ acesta cestiune prin o dilucidare si intielegere comuna; de orece inse la acelu Reichstag a fostu representata numai o jumetate a imperiului, apoi, nu vomu tacsâ perderea suferita cu o mesura prea mare. Prin octroarea Constitutiunei din 4 Martiu 1849 gubernulu s’au decisu in modu practicu pentru centralisatiune, pe care de si nu o au aplicatu in totu loculu, dar’ totuşi o au introdusu intr’o parte considerabila. Pentru acesta elu a fostu laudatu aprope mai de câtra tote organele germane din imperiu, cu preferintia in Vien’a, dar’ cu atâtu s’au manifestatu in gradu mai mare nemultiumirea in tote diariele independente negermane, si chiaru in strainetate s’au radicatu voci, care nu vorbeau in modu favorabilu. Toţi cunoscetorii de lucru sunt inse de acordu in ide’a ca: acesta cestiune este propri’a cestiune cardinala si de e s i s t e n t i a pentru A u s t r i ’a, dela acarei des-legare mai multu seu mai puţinu fericita, depinde in prim’a linia, pacea sa interna si prin urmare si capabilitatea ei de viatia si intreg’a sa positiune fatia cu restulu Europei. In acestu respecta, ces-tiunea acesta este totu-de-odata de o inportantia europena generala si nu trebue deci se se mire cineva, ca ea au atrasu asupra’si atenţiunea chiaru si a barbatiloru de stătu din strainetate. Constitutiunea octroata este ridicata pe o basa atatu de larga, in câtu fara de a periclita intregulu in modu esenţialii, se potu face deosebite schimbări in părerii despărţitori si inportante reforme interne. Considerandu §. 123 care declara ca: o schimbare parţiala a ei si prin urmare si o revisiune a ei este possibila in Reichstagulu celu mai de aprope, apoi, o astfeliu de intocmire se pote numi laudabila. Pentru ca aceste modificări, mai inainte de a fi ele inaintate câ propuneri pe calea legislativa, trebue se fia bine precugetate si luate in considerare din tote punctele de vedere, nu ni se va luâ credemu, nici noue in nume de reu, deca ne vomu espune parerea nostra in publicitate asupra unei cestiuni de o inportantia superiora. Se prea intielege, câ in casu de a propune noi ceva despre care credemu a fi mai bunu, trebue se ne fia permisu si a proba, pentru ce aceea nu este neconditionatu buna si din ce cause dorimu noi schimbări. Pentru câ se ne potemu orienta pe acestu vastu terenu, trebue se premitemu câteva observări asupra caracterului secolului nostru si alu imperiului nostru. Consciinti’a naţionala a fostu la tote poporale si in toti timpii unu momentu nici decum neinsemnatu in viati’a loru publica si de stătu; si cu deosebire la noi in Boemi’a au stătu aprope in toti timpii in frontulu istoriei, cu esceptiune pote numai de secolulu alu XVI si alu XVII. In dilele nostre inse ea aspira in intreg’a Europa de mijlocu la o astfeliu de fortia si estindere, precum nu o a avutu niciodată. Ceea ce a fostu pentru secolulu alu XVI si alu XVII ide’a bisericesca si religiosa, aceea este pentru tempulu nostru principiulu natio-nalitatii. O privire aruncata asupra evenimenteloru mai noue, cu deosebire asupra aceloru din anulu 1848 va trebui se convingă despre acesta, pe oricine voiesce a se instruâ. Ce este dreptu, acestu principiu inca n’a petrunsu in spiritulu si consciinti’a tuturoru personeloru, tuturoru individiloru tempului si a imperiului nostru, ba ce este mai multu, nu se pote negă, câ are mulţi contrari, dar’ cu tote acestea si cu deosebire in urm’a pretensiuniloru magiare, elu a castigatu atâtu inlaintru câtu si in afara o astfeliu de potere si espansiune in câtu, urmandu legiloru firesci ale istoriei universale, nu va esi de pe arena, până ce nu va fi percursu prin tote stadiele unei desvoltari naturale. Tote acele tieri si persone, cu deosebire in Austri’a, care mai sunt inca si astadi indiferente si apathice in privinti’a naţionala, nu voru mai fi preste diece seu douedieci, seu preste treidieci de ani, si asia, motivele care se basesa pe relatiuui naţionale si care la mulţi le păru inca neinsemnate, castiga in viati’a statului o inportantia totu mai decidietore. Ori-care barbatu alu gubernu lui, care va desconsidera acestu adeveru seu l’ar nega, s’ar espune unei amagiri fatale. Neintielepta ar fi si ori care restringere a acestui currentu alu tempului si ori ce inventiuni omenesci si mijloce contrarie n’aru avea altu resultatu, decâtu sudarea in contra velitului, prin care nu se pote schimba nici direcţiunea lui si nu s’ar potea nici abate. Odiniora poporale din Europ’a intrega au purtatu mai bine de unu secolu o lupta cruda si crâncena pentru interessele loru bisericesci si religiose, până candu obosite se inpacara, seu cu alte cuvinte, erau aplecate a recunosce drepturile contrariului seu a respecta in generalii egal’a indreptatire. Principiulu nationalitatii se ne conducă elu ore la asemenea lungi versari de sânge, precum s’au si inceputu ele in realitate la anulu 1848 ? Avemu sperantia, câ cu ajutoriulu lui D-dieu, acesta nu se va mai intemplâ, pentru câ aceea asupra careia partidele voru trebui a se intielege, chiaru si după luptele cele mai grele si sangerose, adeca asupra recunoscerei egalei indrep-tatiri a nationalitatiloru, la noi, seu celu puţpiiu in Austri’a, este recunoscuta din capulu locului, ba ce este mai multu, s’au proclamatu in imperiulu intregu câ o dogma fundamentala. Neintielegeri se potu nasce numai in acelu casu, candu principiulu egalei indreptatiri recunoscuta de jure, va fi de facto violatu intr’unu modu seu altului (Va urmâ.) La anula nou 1880. Sib ii n, 13 lanuariu st. n. 1S80. Cu diu’a de astadi pasimu si noi pe pragulu ultimului anu alu decadei a sieptea a secolului alu XlX-lea. Unu anu inbetranitu si garbovitu a es-piratu, pentru câ se faca locu noului anu, care câ si unu caletoru necunoscuţii vine din straine-tatea tempuriloru si din imperiulu necunoscutului, câ se primesca regenti’a devenita vacanta prin espirarea antecessorelui seu. Cunoscemu cu totii patrimoniulu ce ilu aştepta pe noulu uascutu la venirea sa; nu potemu inse sci si' cunosce acelea ce ne va aduce elu in de-cursulu duratei sale. Cu tote acestea se i dicemu unu: „bine ai venitul" si se dorimu, câ elu se fia mai fericitu câ celu ce a plecatu, pentru câ se nu se mai reintorca in veci. Noi romanii de dincoce de Carpati n’avemu nici o causa de a ne parea reu, câ anulu 1879 si-a terminatu ieri cursulu seu, pentru câ elu nu ne au adusu nici unu bine, ba din contra, ne a fostu vitregu câ si antecessorii sei dela 1866 incoce, atâtu in privinti’a situatiunei nostre politice câtu si economice. Schimbase-va ea ore spre bine in anulu alu cărui ajunu ilu serbaraniu astadi ? A o afirmâ acesta in modu apodicticii nu va avea cura-giulu se o faca nici unu muritoru, chiaru de ar fi elu celu mai versatu si mai consumatu diplomatu alu lumei. Totu ce potemu dice si la ce ne potemu asteptâ cu totu dreptulu este : câ anulu nou se ne afle, si se ne lase: destepti, activi, uniţi si solidari in lupt’a nostra de e s i s t e n t i a, care ni s’a inpusu si la care suntemu provocaţi prin forti’a maiora a inpregiurariloru in care ne aflamu. Acestea sunt nisce couditiuni, acaroru realisare depinde singuru si numai dela noi si pentru acaroru lipsa n’amu potea face pe nimiuea altulu responsabilii, decâtu erasi numai pe noi. Inplinindu aceste couditiuni nedispensabile, atâtu in tempu de pace, câtu si in tempu de resbelu, naţiunea romana va potea înfrunta cu taria, barbaria si incredere in propriele sale poteri, nu numai loviturile elementarie, dar’ si pericolele politice si sociale, care inca n’au incetatu de a o amenintiâ in modu destulu de brutalu. Parol’a nostra este si va trebui deci se fia si in acestu anu nou, aceea din trecutu si adeca: prin lupta la victoria! Acesta parola ni se dictedia nu numai de câtra situatiunea in care ne aflamu noi in patri’a nostra mai restrinsa, dar’ ea ni se inpune chiaru si prin constelatiunea politica generala a Europei. Pentru de a ne convinge despre acesta n’avemu, decâtu se ariincamu o ochire repede asupra aceloru umbre bizare si schimbatiose, care asemenea miorului nefericitului principe Hainlet alu Danemarcei, isi schimba configuratiunea si positiunea sa in fia-care momentu, intunecandu orisontulu politicu si producendu o atmosfera nebulosa, incarcata de electricitate si magnetismu, care concentranduse se va descarcâ de siguru, asupra vre unuia din ne-numeratele paratonere ale ingeniosei diplomaţii moderne. Până candu macsim’a guberneloru va fi fai-inosulu dictatu inaripatu alu principelui de Bismark câ: „f o r t i ’a p r i m es a dreptulu", până atuncea nu pote fi vorba de consolidarea pacei interne a diferiteloru state si mai pu^inu inca de pacea generala a lumei. Până candu Europ’a va continuâ si de aci inainte a fi schimbata intr’o enorma ca-sarma si intr’unu si mai enormii arsenalu; până candu constitutionalismulu va fi falsificatu prin co-ruptiunea opiniunei publice, prin joculu de papu-siaria alu maioritatiloru parlamentare, create prin pressiunea si ingerinti’a gubernantiloru; până candu arbitrariulu si despotismulu isi va potea mascâ crimele, fâra-de-legile si capriciile sale nemorale in dosulu unoru legi la aparintia liberale? fara câ se fia controlata si pedepsiţii — până atuncea I u p t ’a, seu deca voimu resbelulu si revolutiunea va fi starea permanenta a poporaloru si a stateloru, fiâ ele mari seu mici. Se nu ne facemu deci ilusiuni vane, se nu escomp-tamu sperantiele si credintiele nostre pe contulu realităţii, se nu ne lasamu a fi sedusi prin visuri amagitore ale fantasiei, se nu ne inchidemu ochii inaintea peri-coleloru amenintiatore asemenea acelei paseri, care ascundiendu’si capulu crede câ prin aceea au sca-patu de urmăririle inamiciloru sei, ci se cautamu a fi in totudeaun’a destepti, prudenţi si reali in tote faptele nostre, pentru-câ numai asia vomu potea fi luaţi in seriosu si respectări. Politic’a domnitore astadi nu numai câ nu are nici o trăsătură umanitara seu ideala, care ar fi in stare se entusiasmedie si se provdce poporale la aventuri romantice câ pe tempurile cruciadeloru seu alu resboieloru de libertate, nu! ci din contra, ea este basata pe egoismulu si materialismulu celu mai brutalu. Se pare câ si candu ne amu aflâ in ajunulu unui resboiu universalii, in care adversarii nu se multiumescu numai cu aceea de a se invinge unulu pe altulu si a isi dicta unii la alţii legi, asia, precum o a facutu românii, ci câ tient’a finala este: subjugarea, nimicirea si es-terminarea celui invinsu. Acesta este in liniamente generale situatiunea in care aflâ anulu celu nou lumea vechia, precum si cea noua, adeca: lupta si erasi lupta, pe mare si pe uscatu. Unde este ore pacea ? Cam ilu. Bucovin’a. Institutiuni eclesiastice si scolastice. Eruditulu domnu protosincelu Mironu M. Calinescu, profesoru la universitatea din Cernăuţi, totuodata secre-tariu alu Societatiei pentru cultur’a si literatur’a romana in Bucovin’a, pe langa calendariulu ce esi in editur’a aceleiaşi societăţi pe anulu VH-lea, publica si unu Al-manachu, de si scurtu, demnu inse de a fi cunoscutu in cele mai intinse cercuri de lectori romani. Multe si gloriose sunt suvenirile istorice ale mitropoliei de Sucev’a, care in urmarea resturnatureloru secularie se atia astadi desfăcută in doue mitropolii, dintre care una transformata cu totulu. Istori’a eclesiastica a romaniloru este scrisa pana astadi numai in fragmente; era documente s’au adunatu si se mai aduna neincetatu; inse câţi le cunoscu si cine le citesce ? Dintre cei repausati in Domnulu unu Samuilu Micul, unu Georgie Sincai, Petru Maioru, mitropolitulu Veniaminu, Lesviodax, fratele mitropolitului Neofitu alu Ungrovlachiei, Eu-doxiu Hormuzache, dintre câţi se mai afla din mil’a lui Ddieu in viatia, canonicii Timoteu Cipariu, Joanu M. Moldovanu, archimandritulu Jenaceanu din Bucuresci, B. P. Ilasdeu si dora mai multu decâtu toti, eruditulu si laboriosulu Melchisedecu episcopulu diecesei de Romanu, au sacriflcatu labore si avere propria si pentru adunarea de documente eclesiastice, câtu s’a po-tutu mai multe si mai inportante. Pentru istori’a bise-ricei din Bucovin’a este imperiosa necessitate câ se esa la lumina o colectiune de documente, sau o monografia documentata pe cei din urma 90 de ani, in care periodu acea biserica orthodoxa a trecutu inpreuna cu poporulu seu prin prefaceri, precum abia credemu se fia mai trecutu vreo alta parte a bisericeloru romanesci. Câteva date chronologice consemnate in Almauachulu dlui M. Calinescu ne confirma si mai multu in acesta opiniune a nostra. Bucovin’a s’a incorporării la staturile austriace in OBSERVATORIULU. 3 poterea tractatulni inchiaietu intre imperates’a Mari’a Teresi’a si sultanulu Abdul Humid I la Constanţi nopole in 7 Maiu 1775, s’a executatu inse după multe alte negotiari diplomatice si acţiuni militarie, numai in 2 Juniu 1777. (Vedi Hormuzache, Documente pentru Istori’a Româniloru voi. VII). In 1781 curtea imperiale a decretatu si rumperea episcopiei dela Radauti de de câtra metropoli:a Sucevei si a Moldovei, a cărei re-siedentia era in Iaşi. Rupta episcopi’a Radautiloru de câtra Mitropoli’a sa canonica, in anulu 1783 i se dete titlulu de episcopi’a „ Bucovinei11, totu-odata fu si subordinata mitropoliei serbesci dela Carlovitiu, „in agendele dogmatice si spirituali", sau cum se dice in dreptulu canonicu, „in sacris", era „circa sacra" fu supusa gubernului centrale din Vien’a. Spre a consola oresicumu pe bucovineni pentru acele reforme, li s’a permisu in acelasiu anu 1783 câ se readuca reliquiele (moscele) s. Joanu celui nou de Golkwa din Galiti’a si se’lu asiedie in biseric’a mitropoliei din Suceava", câ adeca se aiba la ce se incliinâ eredintiosii. Pentru-câ se nu fia prea aprope de Iaşi, indata in urmatoriulu anu 1784 se decreta strămutarea resiedentiei episcopului Bucovinei dela Radauti la Cernăuţi. Prin rescriptu imperatescu din 29 Aprile 1786 s’a decretatu „formarea fondului religionariu din proprietăţile episcopiei Radautiloru si din ale monastiriloru din Bu-covin’a pe temeiulu planului regulamentariu pentru preotimea orientale din Bucovin’a". — In acelasiu anu s’a redactatu si unu regulamentu pentru organisarea consistoriului episcopescu, care apoi s’a si executatu in decursulu anului 1787, s’au regulatu (arondatu) totu-odata parochiile si protopopiatele din tota diecesea numita acumu a Bucovinei. In acelasiu anu s’a infiin-tiatu si scol’a pentru clerici in monastirea Ho rec ii de langa Cernăuţi, de unde apoi in a. 1800 s’a stra-mutatu in acea capitala a provinciei. — Ar fi prea intere-santu se se afle, daca tote acelea prefaceri prin care trecuse pana acilea biseric’a Bucovinei, au fostu votate sau incai cerute, propuse prin vreunu organu alu aceleiaşi, fia in ordine hierarchica sau fara aceea, adeca prin vreunu sinodu, ori numai prin vreunu consiliu (consi-storiu) episcopescu, ori chiaru fara a’lu intreba macaru pe acela, si fara a respecta intru nimicu autonomi’a bisericesca, s’au decisu si decretatu tote numai „exjure principis circa sacra;" ori-câ si biseric’a Bucovinei fusese tractata in tote câ cucerita, subjugata, sâu si numai câ o mica orfana innocenta, luata sub tutoratulu cabinetului imperiale. (va urmâ.) R o m an i a. — Despre comerciulu României amu promisu in altu Nr. unele date oficiali după „Curier. fin.“ Acela dice: Din tabloulu oficialu s'a potutu Aedea ca, in aceste prime siase luni, valorea obiecteloru inpor-tate in tier’a nostra s’a urcatula cifra de 116,318,754, lei, iara exportulu la 105,578,871 lei, adica bilanti’a comerciala s’a inclieiatu cu o diferintia de 10,638,883 lei in plusu pentru importu asupra exportului. Comerciulu exterioru celu mai insemnatu pentru Romani’a este acela ce acesta tidra ilu face cu Austro-Ungari’a, atatu din punctulu de vedere alu importului câtu si din acela alu exportului. In adeverii, in aceste prime 6 luni s’au importatu de peste Carpati obiecte in valore de lei 58,396,946 si amu exportatu pentru lei 24,810,141. Partea cea mai insemnata a importului din Austro-Ungari’a in Romani’a o ocupa materiele textile si derivatele loru, iu valore de lei 14,003,976, si apoi pielăria, blanaria, curelaria, obiectele de incaltiaminte, etc. in valore de lei 10,786,226. Câtu pentru exportu, primulu articolu alu României au fostu materiele fârinose si derivatele loru, a caroru valore s’a suitu in primulu semestru la 14,499,937 lei. Alu doilea rangu in comerciulu nostru exterioru ilu ocupa Angli’a, care ne a trimisu in acelaşi spaţiu de siase luni materii de 26,785,733 lei, si pentru care am exportatu valori de 17.318,291 lei. Aceea ce importamu mai multu din Angli’a sunt materiele textile si derivatele loru — in suma de lei 16,473,015 —, si apoi combustibilele minerale — 4,897,444 lei —. Exportulu nostru pentru Angli’a se compune aprope esclusivu din materiele fârinose in valore de 17,134,149 lei’ In alu treilea rendu vine Franci’a, dela care amu importatu de 6,094,488 lei si pentru care amu exportatu de lei 7,018,772, si apoi Germani’a, pentru care s’a exportatu de 741,433 si care ne a trimisu valori de 7,654,683. In generalu, exportulu României se compune in cea mai mare parte din cereale, din diferite materii brute, cum e pielăria, blanaria, din vite etc. Câtu pentru obiectele de industria, nici nu este vorba la exportulu nostru: totulu ni se trimite de afara, din Austri’a, din Angli’a, Franci’a etc. Re acestu tereuu deru, avenni multu de facutu, până sa ajungeniu a ne subtrage in cât-va de sub regimulu tributariu catra alte state, sub care ne afiamu adi. Corespondente particnlarie ale „Observatoriului". — De langa Timisiu (Banatu). (Unu cuventu modestu câtra inteligenţi’a romana din corni tatu lu C araşi u.) E cu-noscutu, cunicâ maioritatea poporatiunei in cottulu nostru e romana, precum si câ in acestu cottu se afla unu gim-nasiu completu de 8 classe, redicatu in Lugosiu din contribuirile benevole ale poporatiunei din cottu. Limb’a propunerei la acestu ginmasiu e cea magiara, de si maioritatea studentiloru e romana. Acesta inpregiurare s’ar pote esplicâ in câtva din constelatiunile politice sub cari traimu astadi. Alta inpregiurare insa cu multu mai trista e, câ limba romana nu se propune la acestu gimnasiu decâtu numai până in a 4 classa. Lectorulu va sci se’si esplice acestea nedreptatiri. Avemu in cottu inteligintia romana numerosa, avemu Episcopii in Lugosiu si in Caransebesiu. De ce se inte-ressedia acesta inteligenta? Episcopi si consistorie nu cumva tînu acesta inpregiurare atâtu de puginu insem-natoria, in câtu se nu merite a se ocupâ cu ea? De-candu esista acestu gimnasiu superioru, nimene n’a propusu romanesce nici-unu studiu scolariloru si studentiloru romani, carii se afla in absoluta maioritate. Si ce făcu aceşti studenţi romani ? se inroledia mereu in cet’a inagiarisatoria si acolo declama din poesiele demoralisatore ale lui Petofi si alţii. Nu trebue cautatu multu, câ-ci esemple nenumerate se oferescu de sine. Atâtu un’a câtu si ceealalta episcopia nu-si pote capatâ teneri spre a’i pregăti de preoţi, sau de si capeta, aceia — onore esceptiuniloru — după unu anu doi se arata nedemni de statulu preotiescu. E lucru naturaiu, pentru câ spiritulu loru e petrunsu de alte sentimente, âra nu de acelea, pe care le nutresce poporulu rom. Loru le place lectur’a unguresca si nemţiesca, si nu numai câ nu sciu scrie romanesce, dar nici vorbi cum se cade, incâtu adeseori se pote observâ, câ tieranulu vorbesce cu multu mai correctu romanesce, decâtu preotulu seu absolutu de gimnasiulu din Lugosiu. Deca lucrulu va merge totu asia, atunci preotimea după unu deceniu va fi ore-cum pregătită după spiritulu domnitoriu; atunci si părinţii episcopi voru pote corespunde cu membrii clerului in limb’a diplomateca a statului, pentru-câ nesciendu scrie in alta limba, voru fi constrinsi a se accomodâ după inpregiu-rari. Asia se stinge unu poporu, mai multu din vin’a s’a decâtu din pressiunea străină. Se stinge deca nu arata spiritu de vietia si nu observedia periclulu ce’lu amenintia. Exemplele de portari depravate si desfre-nate au coruptu si pe poporu, in câtu astadi e o raritate a vede intr’o familia uuulu, multu doi copii. Cine n’ar crede, cerce prin părţile Oravitiei. Mameloru li-e uritu a cresce prunci si candu au nascutu doi, trei. in-ceta de a mai nasce. Concubinatele se inmultiescu; in anulu 1879 au fostu in Dieees’a Caransebesiului aprope la trei mii — 3000 — concubinate publice (Vedi actele sinodali din acelu anu). Câte au fostu occulte, e cunoscutu numai inaintea lui Ddieu. In dieces’a Lu-gosiului cine scie daca nu sunt era atâtea? De nu se voru luâ precautinni contra astui-feliu de inimici, atunci cetatea e derimata. ducii cu oştea loru nu voru mai ave ce aparâ. pentru câ diluviulu i-va duce cu sine si pre ei. Nu sunt acestea nescociri seu fantasii de ale cutarui pessimistu, ci adeveruri culese din pracsa, de câtra iubitoriulu de poporu. T. Grachu. — Not’a redactiunei la acesta corespondent i a. Nici-odata nu amu fi datu locu la nesce acuse atâtu de grave, ridicate mai virtosu asupra inteligentiei din Banatu, daca nu aru fi fostu decisive in ochii nostrii urmatoriele temeiuri: 1) câ alte patru corespondentie venite din aceeaşi provincia in cursulu anului, scrise in aceeaşi materia, in acelasiu spiritu si cu aceeaşi dorere sufletesca cum este si acesta, le-amu datu in adinsu la o parte, spre a nu scandali pe nimeni. 2) câ inse ceea ce nu amu publicatu noi, au scosu la lumina si până acuma diariele magiare si germane in sute de variatiuni si de regula cu refrenulu. câ „ras s’a r o mane s ca din Banatu merge spre p e r i r e. 3) câ dn. corespondente asigura in coinitiv’a sa privata, „câ mai virtosu vieti’a sodomitica nutrita prin exemplele spurcate duce la perire neincongiurata." 4) câ intre auctorii corespondenţi eloru sunt si doi preoţi demni de tota stim’a. Sciri diverse. — (Balulu juristiloru) care a avutu locu Sambeta ser’a in sal’a dela „Imperatulu româniloru", a fostu si de astadata elegantu, bine cercetatu si animatu. Prin acestu baiu petrecerile carnevalului au luatu unu demnu si frumosu inceputu. — (Petrecereacostumata de pathinagiu) care din caus’a timpului nefavoritoru, a trebuitu se se amene de doue ori, au avutu in fine locu, Luni ser’a pe unu tempu minunatu, adeca 18° R. sub 0. Ghiatia minunata, iluminatiune brilanta, musica escelenta, costume interesante, tote acestea au contribuitu câ petrecerea se fia câtu se pote de vesela si animata. Nume-rosulu publicu s’a departatu cam inghiatiatu — dar’ multiu mitu. — (Esecutiune in diu’a de Craciunu.) In anulu acesta cu deosebire a potutu omulu ceti prin jurnale feliurite episode si scene din activitatea esecu-toriloru judecatoresci, cari episode una întrece pre ceealalta in cinismu si in despretiuirea umanitatii. Anulu i n’a potutu inse se se incheie fara a se pune corona la - tote. După cum se aude din fontana vrednica de cre-dintia, chiaru in diu’a de Craciunu s’a dusu esecutiune asupra mai multoru Romani din Poplac’a langa Sibiiu. Se scie, câ unic’a mângâiere a Romanului in timpuri grele câ cele de fatia este religiunea si bucuri’a lui la sânt. serbatori cele mari, in care se consolesa sufletulu lui. Romanulu câ totu crestinulu in diu’a de Craciunu, aştepta se se bucure, pentru câ s’a nascutu Domnulu. Advocaţi câ T. si Cs. cari ceru si punu termine de ese-cutiuni pe astfelu de dile, precum se pare, nu numai nu sciu respectâ ce e mai santu si mai scumpu omului, ci se păru, câ sistematice lucresa la nimicirea simtiului celui bunu in ânirn’a poporului. („Telegf. rom.") — (2 000 pomi nobili) sunt spre vendiare la Ni c o Iau Avrarnu invetiatoriu in Totvaradia, cttulu Aradu, post’a si staţiunea calei ferate: Soborsîn; si adeca: meri 15 soiuri, — peri 10 s. - cireşi 6 s. — pruni 6 s. — caisini 4 s. — pretiulu unuia 20 cr. v. a. Sunt numai soiuri bune si fine. Sementiari de 2—3 ani frumoşi: 1000 fra-gari (dudi), sufa cu 60 cr. — 1000 Prunus mahaleb (forte buni de trupini a nobila in ei cireşi), sut’a cu 1 fl. 50 cr. — 500 pruni, sut’a cu 80 cr. — 30 bucăţi Periploca graeca. (o planta frumosa suitore-acatiatore), â 20 cr. — Comande se primescu pe langa trimiterea de jumetate pretiu, pentru-câ la calea ferata numai francaţi se primescu. Coiuandele ar ti bine se se faca câtu de curendu. Espedarea pomiloru va urmâ de locu ce va permite tempulu, in ordinea cum a intratu co-mandele. — (M u 11 i a m i t a publica!) Din generositatea si bunavointi’a domnului I. M. Riureanu din Bucuresci prin oii. comitetu alu Asociatiunei transilvane din Sibiiu sub Nr. 31—1879 am primitu pentru bibliothec’a scolei principale din Sionicut’a mare 15 cârti de lectura pentru prunci si anume: 1. Istoriore pentru copii; 2. Noui Istoridre pentru copii; 3. Datoriile copiiloru câtra părinţi ; 4. Cele 2 sorori; 5. Famili’a Creştina; 6. Pri-veghitorea; 7. Mielulu; 8. Inelulu gasitu; 9. Rosariulu; 10. Ouăle pasciloru; 11. Emigranţii la Brasili’a; 12. Cei doui fraţi; 13. Ros’a de Tannenberg; 14. Francliu (opere alese); 15. Conferinti’a asupra economiei. Pentru care fapta nobila subscrisulu in numele directiunei şcolare vinu a-mi esprimâ publice cea mai ferbinte multiamita si recunoscintia, atâtu generosului domnu I. M. Riureanu, câtu si onoratului comitetu pentru ostenela. Siomcut’a mare, in 5 Ianuariu 1880. Theodoru Blaga, inv. primariu. — (In folosulu inundatiloru din Tran- silvani’a.) Societatea dramatica romana, cu concur-sulu d-nei Elen’a Teodorini, artist’a teatrului ita-lianu, va dâ o representatiune in folosulu inundatiloru din Transilvani’a, Joi la 3 Ianuariu a. c. in teatrulu celu mare. („Press’a.") — (Pentru cei suferindi de mare lipsa din Transilvani’a si din tiera.) Afiamu câ mai multe domne, din tote părţile societăţii, organisesa doue serbări, suptu patronagiulu înălţimii Sale Regale, Doran’a Româniloru. Scopulu este pentru a veni in ajutoriulu celoru suferindi in Transilvani’a, din caus’a inundariloru, si celoru suferindi in tiera, din caus’a lipsei. Un’a din aceste serbări va fi unu concertu, caro se va dâ in sal’a Teatrului celui mare, cu concursulu catoru-va domne si a catoru-va artişti. Alfa, va fi unu baiu de copii, totu in sal’a teatrului. Domnele care voru bine-voi a veni la acestu baiu, voru fi tote in costumu nationalu. Cele care nu voru voi a pune acestu costumu, voru ocupâ logele teatrului. Maria-Sa Regala Doinn’a va onorâ aceste serbări cu presenti’a Sa. In curendu vomu anuntiâ ser’a concertului si program’a. Vomu anuntiâ apoi ser’a care se va otari pentru baiu. Costumele naţionale se potu cere dinainte. Pentru cele produse la Golesci, la Domn’a Ioiiu Brateanu, strad’a Coltiei; La Kinder - Garten, alu M. S. Regale Domnei, strad’a Vamei; La Asilulu Elen’a-Domn’a. („Romanulu.“) Contractuln Sociala. De J. J. Ro uss eau. (Urmare.) Capitolulu V. Despre trib un atu. Candu intre părţile constitutive ale Statului nu se pote ficsâ o proportiune esacta, seu candu 4 OBSERVATORIULU. se nu mai aiba potere de a suspinde efectulu loru. Spart’a insasi au avuţii tempuri, in cari legile ei dormeau. Numai pericolulu celu mai emininte inse este iu stare de a potea balantiâ pe candu este vorba de a altera ordinea publica, si nu este permisii a inpiedeca sacr’a potere a legiloru, decâtu numai in casulu, candu se agita despre salutea patriei. In aceste caşuri rari si manifeste, cineva se iugrijesce de securitatea publica prin unu actu particularu, prin care i se incredintiesa aceea celui mai demnu. Acesta ingrijire se pote dâ cuiva in doue moduri după natur’a pericolului. Deca pentru de a ilu remedia este de ajunsu a intari activitatea gubernului, atunci ea se con-centresa in manile a unuia seu a doui inşi din membrii sei si in modulu acesta nu se alteresa autoritatea legiloru, ci singurii numai forin’a administrării loru. Candu inse pericolulu este atâtu de flagranţii, in câtu formalităţile legiloru devinu unu obstacolu pentru de a se pote cineva apară in contra lui, atunci se numesce unu siefu supremu, care face se amutiesca tote legile si care suspinde pe unu momentu autoritatea suverana. In caşuri de acestea vointi’a generala nu este dubiosa si este evidentu, că prim’a intentiune a poporului este că: Statulu se nu pieră. Prin acestu modu de suspensiune a autoritatii legislative, ea nu este desfiintiata. Ma-gistratulu inaintea caruia ea trebue se amutidsca, nu o pote lasă se vorbesca; elu o domnesce fără de a o potea representâ; elu pote face totu, numai legi nu pote face. Mijloculu primu au fostu intrebuintiatu de se-natulu românu, candu elu insarcinâ pe consuli, prin o formula consacrata, de a ingriji de salutea re-publicei. Celu de alu douilea isi află loculu, candu unulu din cei doui consuli numea unu dictatore. *) Acestu usu Românii l’au inprumutatu dela Albaui. La inceputulu republicei, au recursu adesea la dictatura, pentru că Statulu inca nu avea o basa atatu de solida, pentru că se aiba destula potere de a se conservă singuru numai prin forti'a Con-stitutiunei. Pe atunci moravurile făceau de prisosu multe precautiuni, care in unu altu tempu aru fi fostu necessare. Nu se temeau, că unu dictatore va abusâ de auctoritatea sa, sdu că se va incercâ a o retienea preste terminulu ficsatu. Din contra se pare, că o potere astfeliu de mare eră o sarcina pentru acela, caruia i se dâ, astfeliu se grabea elu de multu de a scapă de densa, că si candu a fi locu-tienetorulu legiloru ar fi fostu unu postu forte penibilu si forte periculosu. Nu pericolulu de abusu, ci acela alu degradarei este ce me îndemna a blamâ o intrebuintiare indiscreta a acestei magistrature supreme in tempurile primitive, pentru că, risipindu dictatur’a pentru alegeri, dedicatiuni, pentru lucrurile de simple formalităţi, eră de temutu că ea nu va fi redutabila in casu de trebuintia si că se voru dedă a consideră că unu titlu vanu, aceea ce nu se intrebuin-tieza, decâtu la ceremoni desierte. Pe la finele republicei, românii erau mai cir-conspecti si crutiau dictatur’a totu cu atâtu de puţina raţiune precum o au risipitu la inceputu. Le aru fi fostu usioru se se convingă, că temerea loru eră nefundata, pentru că tocmai slăbiciunea capitalei eră aceea ce făcea securitatea loru in contra magistratiloru pe cari i coprindea in sinulu ei, că unu dictatore ar fi potutu, in caşuri date, se apere libertatea publica, fără că* se o pota inse periclitâ vreodată si că in fine lantiurile Romei nu se făureau in Rora’a insusi, ci in armatele ei. Neiusem-nat’a resisteutia pe care o facil Marius lui Sula si Pompeiu lui Cesare, probă indestulu, ce se potea aşteptă dela autoritatea interna in contra fortiei din afara. Acesta gresiela i-au sedusu la altele si mai mari. Astfeliu, de esemplu au fostu aceea de a nu ti uumitu unu dictatore in afacerea lui Catilina, pentru că nefiindu vorba de câtu de interiorulu cetatii si celu multu de bre-care provincii ale Italiei, cu autoritatea nemărginită ce’i s’ar fi datu unui dictatoru ar fi risipiţii lesne couspiratiunea, care nu au fostu innadusita, decâtu prin concursulu unoru intemplari norocose, pe care nici-o prudeutia ome-nesca nu le ar fi potutu prevedea vreodată. In locu de a face acesta, senatulu se margini a transmite tota. poterea sa consuliloru, de unde urma, că Cicerone, pentru că se pota lucră cu suc-cessu bunu, se vediîi necessitatu a trece preste poterea aceea intr’unu punctu capitâlu si că de si in primele transporturi de bucuria conduit a sa fu aprobata, au fostu cu dreptu cuventu trasu la res-pundere pentru sângele versatil alu cetatieniloru in contra legiloru, inputare ce unui dictatore nu i s’ar fi potutu face. Inse elocenti’a consulelui răpi pe toti cu sine si elu insusi, de si românu, iubindu inse mai multu glori’a sa decâtu patri’a, nu au cautatu atâtu mijlocele cele mai legitime si mai sigure pentru de a salvă Statulu, câtu pe acelea care i oferea lui tota onorea acelei afaceri.*) Astfeliu elu fu cu dreptu cuventu onoratu că libe-ratorele Romei, inse nu cu mai puginu dreptu au fostu elu si pedepsitu că infractorii alu legiloru. Ori câtu de strălucită au si fostu rechiamarea lui, ea totuşi nu au fostu de siguru altu ceva, decâtu o gratia. In fine, ori in ce modu s’ar face acesta pro-cedere inportanta, este de mai mare inportantia că durat’a dictaturei se fia ficsata pe unu terminu forte scurtu, care se nu pota fi prelungitu nici-odata. Pentru câ după crisele, care reclama infiintiarea ei, Statulu seu se nimicesce seu este salvatu, si preste necessitatea imperativa, dictatur’a devine tiranica seu vana. In Rom’a dictatur’a nu dură de câtu siese luni si cei mai mulţi o depuneau inainte de acestu terminu. Deca terminulu ar fi fostu mai lungu, pote câ s’ar fi simtitu indemnati a o prelungi, precum o au facutu decemvirii cu aceea pe unu anu. Dictatorele dispunea in tocmai numai de atâta tempu, câ se pota corespunde necessitatii, pentru acarei delaturare au fostu alesu, nu i mai renianea deci tempu, câ se meditedie si asupra altoru proiecte. *) Pe acesta nu ar fi potutu elu contă, deca ar fi propusu unu dictatore, ne-cutediendu a se numi elu pe sine insusi si ne-fiindu siguru deca colegulu seu ilu va denumi. Not’a lui J. J. Rousseau. Depuneri de capitale pentru fructificare se primescu la institutulu subseinnatu cu 5°/„ era sub conditune de a se anunciâ institutului ridicarea depunerii la 0 luni inainte cu 5 '!,2°/0 interesse. Interessele incepu cu diu’a, care urmeza după diu’a depunerii capitalului si inceta cu diu’a premergâtore diiei, in care se ridica depunerea cu acelu adaosu inse, câ numai după acele capitale se dau interesse, care stau depuse la institutu celu puginu 15 dile. Cu începerea dela 1 lanuariu 1880 interessele se platescu fără de trag ere. La dorinti’a deponentelui se potu stabili in diu’a depunerii capitalului si conditiuni speciali de esolvire, care se însemna apoi in libelu si in cartea depuneriloru institutului. In atare casu, restituirea depunerei urmeza după aceste rnodalitati speciali. Depunerile tramise prin posta pe lângă comunicarea adressei deponentelui se resolvu totu-deauna in diu'a primirei. Asemene se potu efectui prin posta anunciari si ridicare de capitale. Sibiiu, in 31 Decembre 1879. (113) 2—4 „ALBINA4 Institutu de creditu si de economii. • Cura pentru erna. • Wilhelm’s THE’A CURATITORE DE SÂNGE antiartritica si antireumatica a lai (1) 1 25 Francisca Wilhelm, far nacistu iu Neunkirchen (Austri'a de jo.su), a fostu folosita in forte multe caşuri cu resultatele cele mai bune, ceea ce se probedia prin mii de scrisori de reeunosciutia, in contra sioldiuei, a reumatismului, a ranelorn deschise, iu contra releloru învechite si permanente, a ranelorn care puroieza ueincetatu, ale bubeloru pe piele, remase din morburi secsuale, bubeloru de pe corpii si diu fatia, peteloru, buJieloru siphilitice, inflatureloru de ficatu si spliua, dureriloru hemoroidale, galbinare, suferintieloru iutensive a ner-viloru, a mnschiloru si a dureriloru la încheiaturi, greutatiloru de stomacu si de venturi, incuieriloru, ale udului, polutiuniloru, inpotentiei la barbati si pdlele albe la femei, morhuriloru scrofulose, înfiaturi ale ghinduleloru si in contra altoru suferintie. Atestatele la cerere se tramitu gratis. Pachete inpartite in 8 dose se afla cu pretiu de 1 fl., pentru timbru si pachetare se socotescn 10 cr. Pentru de a se apar4 de falsificate, se se caute cunoscutele maree brevetate si legalisate in mai multe state. Se afla de vendiare in Sibiiu la d-nii Fried. Thallmayer si I. B. Misselbacber. I a> P« cS 3 O o s »>