Obaervatoriulu «se de doue ori in septemana, mercnrea si sambat’a.
Pretiulu
pentru Sibiiu pe 1 anu intregu 7 fl., pe 6 luni 3 fl. 50 cr., dusu la casa cu 1 fl. mai multu pe anu; — trimisu cu poat’a iu laintrulu monarchiei pe 1 anu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In străinătate pe 1 anu 10 fl. sdu 22 franci, pe 6 luni 5 fl. adu 11 franci; — numeri singuratici ae dau c&te cu 10 cr.
Diariu politieu, naţional -eeonomieu si literariu.
Ori-ce inserate,
se plateacu pe aerie sdu linia, cu litere merunte garmondu, la prim’a publicare elite 7 cr., la adou’a ai a trei’a câte 6 cr. r. a. si preste aceea 30 cr. de timbru la tesaurulu publicu.
modulu celu mai usioru prin aasem* naţiunile poştei statului, adresate de a dreptulu la Redactiunea Diariului Observatoriulu in Sibiiu.
Nr. 96.
Sibiiu, 1/13 Decembre 1879.
Anulu II.
Libertatea personale si I-ae 9-us.
In Nr. precedente arataramu după mărturisirea diarieloru ministeriali, ca intru adeveru libertatea personale in Ungari’a propriu disa este asia de compromissa, in câtu astadi, câ si in pe-riodulu absolutismului celui mai rigorosu, nu este nimeni siguru de unu arestu casuale, de calcarea casei, buna-bra câ in dilele candu se calea inca si locuinti’a mitropolitului Alexandru cu o inpertinentia rara, si apoi nimeni nu pote sci daca va mai scapă vreodată din arestu, cu sau fora sententia, buna-ora cum era in Franci’a pana la revolutiunea cea mare cu inchiderea in b a s t i 11 a , pe temeiulu unui simplu biletu sigilatu (Lettres royaux, lettres de cachet.)
Aristocrati’a Ungariei si a Transilvaniei mare si mica, se ingradise forte bine in contra ori-carei arestări arbitrarie din partea organeloru gubernului, inca din secol, alu 13-lea, din dilele lui Andreiu II prin asia numit’a Bulla aurea, reservandu’si inca si dreptulu de a rebellâ, de a se apară cu armele. Acea mare prerogativa trecu si in colectiunea de legi din sec. alu 16-lea, cunoscuta sub titlu Werboczi Decretum tripartitum, din care Art. 9 dela partea I asigură classei nobilitarie o libertate ce trecea de multe-ori in desfreu, in libertinagiu. Nici-unu nobilu nu potea fi arestatu nici detînutu, daca nu potea se’lu apuce, se’lu prindă precum se dicea, in delicto flagranţi, adeca in momentele candu comittea crim’a. Bine se fia intielesu: de acesta prorogativa se bucuraseră totudeauna numai nobilii privilegiaţi si preotimea catholica, care eo ipso eră considerata câ nobila. Burgesi’a, adeca locuitorii cetatiloru, isi apară libertăţile loru intre ciuturi si bastille tari, cu arme de care avea, si prea de multe-ori cu bani, platindu pentru asia numite privilegiuri. Ceealalta maioritate a poporului eră libera câ paserile si câ tote ferele patrupede, le potea prinde ori-cine, si unu capu de iobagiu costă după lege 40 de florini unguresci. Cas’a austriaca a voitu mai de multe-ori se schimbe acea stare de lucruri, dara mai totudeauna i s’a respunsu cu armele inpumnate.
Dela anulu 1848 incoce se proclamă in tota Europ’a civilisata libertatea personale in acelu sensu, câ fora cause flagrante nici-unu omu, fia de ori-ce couditiune, se nu pota fi arestatu, si
chiaru in caşuri de prepusu greu, numai 24 de ore se pota fi tînutu in arestu; era dupa-ce ;i va curge judecat’a si’i va esi sententi’a in tota regul’a, celu condamnaţii pe lege, trebue se intre la inchi-sore pe atâta timpu, pre câtu ’i suna sententi’a. In Ungari’a si Transilvanii s’a disu, anume dela 1867 iucoce câ: Libertatea personale de care se bucurase numai nobilimea, de aci înainte se se întindă preste tote classile locuitoriloru fbra nici-o distinctiune, si nobilii se nu se mai bucure de nici-o prerogativa ce ar lovi in drepturile si dato-rintiele celorulalte classe de locuitori.
Asia s’a disu, asia s’a decisu; in realitate inse s’a intemplatu cu totulu altu-ceva. Din mai multe vomu atinge numai unele anomalii. înainte de tote nobilii -au fostu scutiti de platirea vamei la poduri si drumuri; cliiaru acuma cerura câţiva deputaţi ardeleni din nou acelu privilegiu asupri-toriu dela diet’a Ungariei. Alfa. In 6 Iuniu 1867 dn. Kiszel Kâlmân dela Kalota-Szt.-Kirâly din susu de Clusiu inpusca si ucide dio’a mare, in campu unde pascea oile, pe Toderu Panicenu lo-vindu’lu dreptu in peptu si pe Irimie Sabau, in care a trasu de 2 ori, era pe alţi doi, Petru Gavrila si Ioanu Florea ii ranesce mai usioru, câ-ci in aceia trăsese pre candu ei fugea câ vai de ei. Ucigasiulu si unu sociu alu seu au fostu aduşi la Clusiu in arestu preventivu; dara după o cercetare misteriosa a esitu ordonanti’a ministrului justiţiei de dato 20 Octobre 1867 Nr. 10361, prin care se demandâ, câ nu numai se se dimitta inculpaţii, ci si processulu intregu se fia cassatu, era guber-nulu de atunci alu Transilvaniei supunendu-se la ordonantia, sub Nr. gub. 13.683 a datu drumulu la inculpaţi, si morţii au fostu morţi pe aci incolo si răniţii răniţi.
„Peşti Naplo“ dela 8 Dec. Nr. 295 ne asigura dintru o pena bine informata, câ in Ungari’a si Transilvani’a cadu preste anu câte 250 mii de persone in arestu preventivu, din carii inse la vreo 44% adeca la 100 de mii de persone, după câte 4—6 luni de arestu (in casulu celu mai bunu), le ese sententi’a de acquitare, câ au fostu nevinovaţi, neculpabili, prin urmare arestaţi numai diu prepusu, la denuntiari false, din reutate, ura si resbunare, sau si diu vreo alta causa misteriosa.
Cum se potu unele câ acestea? va întrebă lumea civilisata. „Peşti Naplo“ ne esplica miste-
riulu descoperindu, câ după anulu 1874 a esitu dela miniştrulu justiţiei ordonantia, cu titlu de regulamentu, (asia dara nu lege), după care trebue se lucre tribunalele in tote căuşele criminali. Acuma dara pricepemu pe „P. Lloyd“, care fbra a se ocupă de acea ordonantia, cere dela dieta o lege relativa la libertatea personale a locuitoriloru tierei. Amu dori se aflamu dela „P. Lloyd“, daca intre inpregiurarile actuali crede elu insusi in vreo lege, care se apere libertatea personale a bmeniloru nevinovaţi mai bine decâtu ordonanti’a ministeriale. In staturile libere, libertatea persbnei si securitatea domiciliului sunt asecurate in C o n s t i-t u t i u n e prin o lege fundamentale, pe care trebue se jure monarchulu si tote auctoritatile publice a le tierei. Se te miri câ diarie câ „P. Lloydu mai credu si astadi, câ cineva se mai pote inbeta de apa rece.
Archiepiscopulu Ludovicu Haynald.
Acelu prelatu ilustru este cunoscutu bine iu Transilvani’a de candu fusese episcopu diecesanu rom.-catholicu, cadiutu apoi in disgratia la a. 1863, pentru-câ s’a oppusu din respoteri la intrarea magiariloru in diet’a Transilvaniei si in senatulu imperiale, si a lucratu cu tota energi’a pentru in-fiintiarea dualismului. Totu in acei ani L. Haynald s’a manifestatu de celu mai aprigu adversariu nu numai alu autonomiei Transilvane, ci si mai virtosu alu individualitatiei naţionale politice romanesci. Vrajmasii’a numitului prelatu a stricatu romaniloru dela 1863 inainte tocma pre atâta, pre câtu ’ia stricatu si compromisu lips’a totale de educatiune si prevedere politica, obscurantismulu politieu, lenea politica a mai multoru romani din câţi se inbul-dîsera in acei ani la role mari, spre a figură câ membrii ai legislativei. Pre candu deputaţii si regalistii magiari eră pe aci se intre in dieta, vine Haynald dela Pest’a câ o bomba si prin unu discursu plinu de verva, tînutu intru o conferenţia de trei bre, ii trage asia dicundu dela usia, bra o parte din romani in locu de a le întinde man’a, le dicu din contra: „Bine faceţi câ nu intrati.“ Cabinetulu din Vien’a isi crestâ din acelu momentu fapt’a romaniloru; elu pedepsi pe Haynald prin depărtare din diecesea sa, pentru-câ după alţi trei ani unu al tu ministeriu se desdaunedie pe fostulu odiniora
Foisior'a „Observatoriului“.
0 venatore de ursu.
De Alexandru Du mas sen.
Trad. de V. P..
Gulielmu Mona era unu tieranu seracu din satulu Touly de langa Martigny. Unu ursu venea in tota noptea se-i fure perele, fiindu câ pentru aceste animale tote sunt bune. Preferinti’a o dedea unui peru incar-catu cu nisce pere dulci si moi. Cine ar fi crediutu câ unu animalu se aiba gustulu omului si se ’si alega dintr’o gradina mare câ aceea alui Mona chiaru cele mai bune pere? Tieranulu preferă aceste pere tuturoru celoralalte fructe. Elu credea câ de buna seina fii ve-ciniloru sunt răpitorii fructeloru, de aceea si luă pusc’a, o implu cu sare si se puse la panda. Catra unsprediece bre se audi unu urletu prin munţi. „Na drace, isi di se elu, unu ursu locuesce aici in apropiere." După diece minute audi unu alu douilea urletu, dar’ asia de poternicu, asia de aprope, câ Gulielm nu mai crediu câ ar pote ajunge pan’ a casa, ci se arunca pe fole la pamentu ne avendu alta sperantia, decâtu câ ursulu nu venea pentru elu, ci pentru pere.
Si intr’adeveru fer’a aparii preste puţinu la col-tiulu gradinei, inaintandu de a dreptulu câtra perulu sciutu, trecu câ ladiece paşi pe langa Gulielm, se sui cu usiurintia pe arboru, ale cărui ramuri pocneau sub greutatea corpului lui si se puse la o cina, din care Gulielm se potea convinge, câ inca doue visite de acelea Tar dispensă de ostenel’a visitei a treia. După ce s’a in-dopatu bine, ursulu se cobori incetu de pe arboru — parea ca-i pare reu câ trebue se-lu lase — trecu pe langa venatoriulu nostru, care puginu folosu potea trage din pusc’a sa incarcata cu sare, si se retrase in pace câtra munţi. Tote acestea au duratu vr’o bra, care fusese de siguru mai lunga pentru omu, decâtu pentru ursu. —
Si totuşi omulu nostru eră bravu .... si-’si dise in sine vediendu pe ursu indepartandu-se: „Bine, dute; dar’ cu atâtu nu ne vomu indestuli. La revedere!"
A dou’a di venindu unu vecinu la densulu la vedere, ilu afla taiandu cu ferulu in bucăţi cornele unei furce de feru.
—	Ce mai lucri vecine ? — i dise. — ’Mi petrecu respunse Gulielm.
Vecinulu luâ in mana o bucata de feru, o cantari câ unulu ce se pricepea la acesta, si după o mica refles-siune i dise: „Vecine, de voiesci se fi francu, marturisesce câ aceste bucatiele de feru sunt destinate pentru o piele mai grosa decâtu cea de capra selbatica."
—	Se pote, respunse Gulielm.
—	Tu scii, câ eu sunt unu baiatu bunu, replica Franciscu, (asia se chiamâ vecinulu). Ei bine, de voiesci, se mergemu ambii contra ursului, doui inşi făcu totudeauna mai multu decâtu unulu singuru.
—	Se pote, dise Gulielm si continuâ a taiâ a trei’a bucata de feru.
—	Eu iti lasu pielea tota tie, continua Franciscu, numai carnea avemu se o inpartimu.
—	Totu mai bine, dise Gulielm.
—	Dar’ tu nu me poţi inpedecâ se cautu prin munţi urm’a ursului, si de o voiu afla, se me punu la calea, pe unde are se treca.
—	Esci liberu. Si Gulielm după ce a terminatu si a treia bucata, se puse — fluierandu — se-si faca o incarcatura de doue ori câ cele ordinarie.
—	Se pare câ vei luâ cu tine pusc’a de munitiune, dise Franciscu.
—	De vecine. Trei bucăţi de feru platescu mai multu decâtu unu plumbu, nu-i asia. ?
—	Dara strica pelea.
—	Ucidu insa mai iute.
—	Si candu ai de cugetu se mergi la venatore?
—	Ti-o voiu spune-o mâine.
—	Inc’odata nu te invoiesci?
—	Nu.
—	Eu te voiu preveni si voiu merge se-i cautu urm’a.
—	Fl cum iti place!
—	Amenduoi, iti dicu.
—	Totu insulu pentru sine.
—	Adio, Gulielme!
—	Norocu bunu, vecine!
Si vecinulu plecandu vediâ pe Gulielm bagandu incarcatur’a dupla in pusc’a sa de munitiune, imp lendu-o si cu cele 3 bucăţi de feru si punendu arm’a intr’unu coltiu alu boitei. Ser’a trecundu din nou pe dinaintea casei lui Gulielm ilu afla fumandu in pace pe trunehiulu de dinaintea casei. Elu merse din nou la densulu.
—	Bine, vecine, nu-mi faci nici unu necasu. Am aflatu urm’a fierei; si asia eu n’am lipsa de tine. Totuşi vinu inca odata se te ambiiu, se lucram inpreuna.
—	Totu insulu pentru sine, i replica Gulielm.
Vecinulu nu sciâ nimicu despre ceea ce avea se
faca Gulielm in acea sera.
La 11 % femei’a acestuiailu vede luandu’si pusc’a a mana, mai luandu sub braciu unu sacu suru de pandia si esindu afara. Ea nu cutesâ se-’lu intrebe câ unde merge, pentru câ Gulielm nu eră unu omu care se-’si dea socoteli cu femei’a sa.
Franciscu din parte ’si aflase intr’adeveru urm’a ursului; elu ilu urmărise până unde intra acesta in gra-din’a lui Gulielm, si de orece nu avea dreptulu se se pună la panda pe pamenturile vecinului seu, elu se asiedia intre padurea de bradu, ce se afla la midiloculu muntelui, si intre gradin’a lui Gulielm.
Fiindu noptea destulu de senina, elu ilu vediu pe acesta esindu mereu prin usi’a de din apoi a gradinei. Gulielm inainta pana la piciorele unei stanei sure, ce s’a fostu rostogolitu de pe munte, până in midiloculu pometului si se afla la vr’o 20 paşi dela perulu sciutu; se opri aci, privi inpregiuru câ nu cumva ilu spionesa cineva, isi despătură saculu, intra intr’ensulu, ne lasandu afara din sacu decâtu capulu si braciele, si proptindu-se de stanca se confunda cu acesta asia de tare prin colorea sacului si prin nemişcarea corpului, câ chiar’ vecinulu seu, care sciâ câ se afla acolo, nu-lu potea distinge. Unu patrariu de bra a trecutu in aşteptarea
384
OBSERVATORIULU.
professoru alu monarchului cu una din cele mai bogate archiepiscopii catholice din totaEurop’a, âra pe naţiunea romana se o trantesca la părete."
Daca atinseramu aci câte-ceva din trecutulu archiepiscopului cardinalu Lud. Haynald, o facuramu numai câ se aratamu, că noi scimu se pretiuimu si in cei mai inversiunati adversari ai nostrii virtuţile loru private, câ si pe cele bisericesci si pe cele patriotice. Press’a Ungariei publică dilele trecute lung’a serie de fundatiuni, subventiuni si binefaceri căte a depusu prelatulu Haynald dela inceputulu archieriei sale pe altariulu bisericei, câ si pe alu natiunei, patriei, chiaru si pe alu omenimei intregi.
Dela 1851 până in 1863 pre câtu fusese episcopu diecesanu in Transilvani’a, din venitulu de 50—60 mii fl. alu acelei episcopii Lud. Haynald au ajutatu bisericele religiunei sale parte mare destulu de sarace, cu fonduri de 200.000 fl. (900 mii franci). A datu la fondulu scoleloru catholice 115 mii fl.; totu asia la fonduri de filantropia, pensiuni, subventiuni, alte 115 mii; cu totuiu in Transilvani’a 430.000 fl. v. a.
Archiepiscopi’a dela Calo cea are, ce e dreptu, venituri multu mai mari, archiepiscopulu Haynald inse a datu si mai dă din trensele in aceeaşi pro-portiune. Sume mai considerabili donate de acelu prelatu spre scopuri publice sunt acestea :
La colectiunea botanica a museului naţionale ungurescu........................v. a. fl. 10.000
Pentru Observatoriulu nou astronomicu in Calocea .
La cinci monastiri de femei care au scole de fetitie in ora-siele Baia, Baciu, Neoplanta, Szabadka, Zombor .	.	.	.
La scolele elementar ie
din Calocea.....................
Scoleloru totu e 1 e m e n t a-rie din Szechen .	.
La fondulu de pensiuni alu docentiloru catholici .
Cu ocasiunea aniversariei sale câ arcliiereu de 25 de ani, serbata estimpu, mai dete bise-riceloru si scoleloru .	.	.	.
La cununi’a de argintu a M. M. loru imp. si reg. spre
aceleaşi scopuri................
La fondurile de spitalu, casa de sărăci, casa de orfani
in Calocea......................
La cas’a de orfani si la spitalulu din Szdchen cu totuiu La unu fondu numitu alu lui Haynald, infiintiatu in a. 1872 a datu in cei de antaiu 4 ani câte 40 mii .	.	.	.
De aci in alţi 5 ani câte 20 mii..........................
„	„	30.000
77
n
77
77
„ 180.000 „ 60.000 „ 10.000 „	35.000
n
25.000
77
25.000
n
r>
93.000
78.000
„	„ 160.000
„	„ 100.000
fl. 860.000
Alte dotatiuni făcute de archiepiscopulu Haynald
in sume mai mici de 10 mii, nu sunt specificate; se susţine inse, câ sumandu-se tote la unu locu, cele din Transilvani’a si cele din Ungari’a, câte a datu si intemeiatu emin. sa in cei 25 de ani ai archieriei sale, ajungu la 1V2 milionu de fiorini val. austr.
Citindu acestea cifre, pote prea bine se intrebe cineva, câ in sensulu canoneloru si in spiritulu bisericei catholice este sau nu, obligatu unu archiereu, câ din usulu-fructulu inmobiliiloru (dominieloru) date lui ad personam, până va fi in vietia si va tînea cutare scaunu archierescu, se rupă sume si se dea in lini’a prima pentru scopuri scientifice, eclesiastice, scolastice si filantropice; câ-ci adeca bine se fia sciutu : unu Haynald nu ia nimicu si sub nici-unu titlu dela cleru si poporu, prin urmare acesta nu’i pote dice lui, se nu se mai laude cu fondurile câte face, câ-ci nu a facutu altu-ceva, decâtu a datu poporului cu o mana numai ce luase din pungile lui cu amendoue. Spre a respunde respicatu la o intrebare câ acesta, s’ar cere nesmintitu câ se cu-nosca ori-cine coprinsulu litereloru (diplomeloru) si legiloru, prin care s’au fundatu episcopiile si archi-episcopiile, câ din acelea se aflamu conditiunile pe langa care s’au lasatu acelea dominie, latifundia, in usum fructum archipastoriloru. Pentru cei ce nu cunoscu acelea conditiuni, remane unu altu criteriu, o alta nota caracteristica, demna de tota atenţiunea, adeca: pana candu unii făcu si dau spre scopuri mari si salvatorie dieci si sute de mii, milionu, alţii nu făcu nimicu, nu dau nimicu, ba la mortea loru mai laşa si datorii grele, fira pe uni’i executedia de datorii inca si până ce sunt in viâtia. Considerate dotatiunile lui Haynald din acestu punctu-de vedere, apoi ele storcu respectu si recunoscintia chiaru si dela adversarii densului. Dintre cei vreo 18 archipastori catholici din Ungari’a si Transilvani’a mai sunt alţi vreo cinci inşi, cari de si nu prea voru se scie stang’a ceea ce face drept’a, dau alaturea cu archiepiscopulu cardinalu Haynald, cu mana plina, totu spre scopurile susu aratate. fia-care mai multu in teritoriulu diecesei sale, si dau in dilele nostre cu atâtu mai virtosu, cu câtu din partea protestantiloru amerintia mai desu cu secularisarea averiloru bisericesci. Dotate institutele catholice numai vreo 10 ani in propor-tiunile aratate de archiepiscopulu Haynald, secularisarea ar potea urma fbra câ poporulu catholicu se o prea simtia; o ar simţi inse de siguru popo-ratiunea intrega a tierei, pentru-câ este usioru de prevediutu, câ din tote acelea averi nu s’ar alege nimicu; adeca s’ar alege: proprietate a capi-talistiloru străini, la cari Ungari’a este in-datorata până după urechi.
Transilvani’a.
— (Proprietatecumperatacusange o m e-nescu.) Unu procesu din cele mai uritiose escatu dela 1877 incoce intre unu bietu de locuitorii! anume Con-standinu Serbu si intre deregatori’a respectabilei comuna Talmaciu, a scosu la lumina o cestiune de dreptu,
ursului. In fine se audi unu mugetu prelungitu. Inca cinci minute si Franciscu ilu potu vede forte bine.
Dar’ seu din astutia, seu pentru-câ a descoperitu pe alu douilea venatoriu, ursulu nu-si urină de astadata calea sa indatinata, ci a descrisu unu cercu si in locu se fia trecutu pe la steng’a lui Gulielm, cum credea acesta, elu trecu de astadata pe la drept’a lui, intr’o depărtare prea mare pentru pusc’a lui Franciscu si abia la vr’o 10 paşi dela pusc’a lui Gulielm.
Gulielm nu se mişca. Parea cu nu vede fer’a selbatica, seu câ a venitu numai se spionese si câ nu voia alfa decatu se se arate bravu si nefricosu inaintea ursului. Ursulu care nu era prea bine dispusu, parea din partea sa câ nu scie nimicu despre presenti’a inamicului seu, si-si continua drumulu in pace. Dar’ in momentulu candu indreptandu-se pe brancele de dinapoi inbraeisia cu brâncile de dinainte trunchiulu pomului, descoperindu-’si astfelu pieptulu, ce acuma nu mai erâ aparatu de largele-i spete, luci langa stanca deodata unu fulgeru si intreg’a vale resunâ de pocnitur’a puscei duplu incarcate si de mugetulu infricosiatu alu ursului ranitu de morte.
N’a fostu pote nici o persona in satulu intregu, care se nu fia auditu detunatur’a de puşca a lui Gulielm si urletulu infioratoriu alu ursului.
Ursulu o tuli la fuga, trecendu din nou (fâra a-lu observă) pe langa Gulielm, care si-a fostu bagatu capulu si manile in sacu si se confunda astfelu cu stanc’a.
Vecinulu palidu si fâra resuflare privea la acesta scena din genunchi si proptitu pe man’a sa stenga, er in cea drepta stringundu carabin’a; elu vediu pe ursulu ranitu, după ce a descrisu unu cercu mare, câ cercă se-’si afle calea indatinata, langa care pandea Franciscu. Acesta isi făcu semnulu crucei, îsi recomenda sufletulu lui Ddieu si se asecura, deca e plina carabin’a. Ursulu nu erâ decatu la 50 de paşi dela densulu, urlandu de dorere si oprindu-se din candu in candu, câ se se resto-golesca si se-si musce cops’a in jurulu ranei: dup’aceea isi reluă calea.
Elu se apropia din ce in ce mai multu. Abia mai
lipseau 20 de paşi. Inca 2 secunde si elu ajungea d’in-aintea carabinei lui Franciscu; deodata se opri, respira cu sgomotu aerulu ce venea (lin partea satului, scose unu rugetu infioratoriu si reintra in gradina.
„Ai grija de tine, Gulielme! Tîne-te bine!“ striga Franciscu rapedindu-se cu potere se gonesca pe ursu, uitandu-si in acestu momentu de tote si gândindu numai la amiculu seu: elu vedea preâ bine câ deca Gulielm n’avea tempulu se-si imple pusc’a, erâ perdutu: ursulu a aflatu de elu. Nu făcu insa diece paşi si audi unu strigatu. Erâ unu strigatu de groza si totuodata de agonia, unu strigatu ce esiâ din peptulu unuia ce si-a reunitu tote poterile, tote rogatiunile possibile pentru câ sa cera ajutoriu !
Dup’aceea nimicu; nici macaru o plângere nu urma strigatului lui Gulielm. Franciscu nu fugea, elu sburâ; inclinatiunea terenului i iutiâ paşii. Cu catu se apropiâ mai multu, cu atâtu, distingea mai bine besti’a monstruosa, cu corpulu lui, Gulielmu la piciore si sfa-siandu-lu in bucăţi.
Franciscu erâ abia la 4 paşi dela ei si ursulu erâ asia de infuriatu, in catu parea câ nu-ilu observa. Elu nu cutesâ se inpusce de frica se nu ucidă pe Gulielm (deca acesta nu erâ inca mortu), câ ci tremură asia de tare, iu catu nu mai erâ sicuru pe lovitur’a puscei sale. Rădică deci o petra si o arunca asupra ursului.
Animalulu se intorse furiosu contra noului seu inamicu; se redicâ pe labele de d’inapoi cu scopulu de adu cutropi; Franciscu ilu simţi inpingundu cu peptulu tiev’a carabinei. In modu machinalu isi puse degetulu pe cocosiu; pusc’a trăsni. Ursulu eadiu pe spate; plumbulu i trecuse prin pieptu si-i rupse colon’a vertebrala.
Franciscu ilu laşa se se tavalesca urlandu incoci si incolo: er elu merse indata la Gulielm. Acesta nu mai erâ omu, ba nici chiaru cadavru: erâ unu trunchiu de ose si de carne tota terfelita; capulu lui erâ sdro-bitu de totu.
care este totu-odata cestiune istorica destulu de interesanta, in câtu se merite atenţiunea de aprope a juris-consultiloru, judecători, advocaţi s. a.
Statulu cestiunei este in seurtu acesta: Dela comuna se ceru soldaţi la armata. Comun’a se invoiesce cu câţiva fetiori, câ se se inroledie din partea ei; era densa se obliga, câ daca acei fetiori voru scapa cu vietia si se voru intorce acasa, se le dea locu de casa si gradina, lemnăria din pădure, si totu ajutoriulu câ se ’si faca o locuintia omenesca, la care acei fetiori se aiba dreptu de proprietate hereditaria, câ-ci ei o cumpăraseră cu sângele loru. După 50 sau 60 de ani vine comun’a si dice câtra descendenţii clironomi ai aceloru ostasi: Comun’a are trebuintia de loculu pe care sunt puse casele vostre; esiti din ele câ se le derimamu. Clironomii (heredii) se oppunu dicimdu: Părinţii nostrii au cumpa-ratu acestu locu si acestea case cu sângele vietiei loru si cu tote periculele de câte 16 — 20 de ani, nedespărţite de vieti’a mititaresca; nu esimu de aci, decâtu pote pe langa unu schimbu si cu conditiune câ comun’a se ne faca alte case cumu se cade, sau celu puQinu se ne dea materialu câ se ni le facemu noi.
Curatu acesta este casulu lui C. Serbu din Tal-maciu. Procesulu a cursu până acuma numai pe cale administrativa in instantia prima, de unde Serbu a si castigatu o resolutiune, in care subprefectulu (pretorulu) comite deregatoriei comunale, se lase in pace pe C. Serbu in cascior’a lui, si fiindu câ aceea este forte deteriorata, coperita numai cu paie, se’i dea din padurea comunala lemnari’a de edificiu (precumu se dâ la ori-care membru alu comunei, câ se si-o restaure bine; era ne voindu a se acomoda acestui ordinu, se inaintedie in terminu de optu dile raportu motivatu la aceeaşi pretura. 17 Nov. Nr. 2254 de 1877*).
Se pare câ deregatori’a comunale din Talmaciu nici n’a crestatu ordinulu preturei, câ-ci vedemu pe C. Serbu adressandu de dato 2 Maiu Nr. 1203/1878 unu altu recursu totu câtra pretura, in care se plânge amaru, câ primari’a ii face sila câ se esa din acea casa moştenită dela părinţii sei, fâra nici-o desdaunare, câ-ci adeca densa respinge si modest’a rogare a lui Serbu de a’i dâ unu altu locu in schimbu, de aceeaşi estensiune, si inca unde? in midiuloculu Tîganiei! — După scirile din urma cas’a lui Serbu amerintia cu ruina totale; asia elu se afla in periculu de a fi aruncatu pe strada, chiaru in capu de erna, puru si simplu din consideratiuni politienesci, pentru securitatea vietiei locuitoriloru. Treime se renunoscemu, câ acesta apucatura a primăriei nici decumu nu e prosta; ea cu modulu acesta isi va ajunge scopulu si apoi bietulu omu pote se se totu judece până la D-dieu — extra dominium, numai se aiba cu ce.
Noi nu amu fi facutu nici-unu lucru mare din acestu casu singuraticu, daca elu nu ar avea sute de parechi in Transilvani’a. Spre mai usiora intielegere a cestiunei facemu locu la urmatorele date istorice.
Până in a: 1848 classile privilegiate, adeca nobilimea si cetatienimea (burgesi’a) fruntasia, era scutita dela ori-ce servitiu militariu, afara numai daca cuiva placea se se assentedie de buna voia. Asia tota sarcin’a servitiului in armata cadea mai virtosu pe poporatiunea rurale, inse si acolo pe alesu, câ-ci fetiorii fruntasiloru se sciâ subtrage dela assentare. De tragere la sorti nu a fostu vorba nici-odata până la legea din 1847. Mai toti candidaţii la oste se prindea cu funi’a, de regula in serbatorile Crăciunului. Cu acelea ocasiuni se intemplâ multa morte de omu, pentrucâ fetiorii se apară de fune care cu ce arme avea; ei se apară cu atâtu mai virtosu, câ anii de servitiu nu era ficsati prin nici o lege, servia fiacare până potea, de regula inse’i tînea sub arme câte 16 până la 20 de ani. De aceea părinţii recrutiloru assentati ii si plangea câ pe morţi, la facea prin preoţi paraclise si parastase.
Mai multe comunităţi sasesci aflasera unu midiulocu de a ’si scuti pe tinerii loru dela servitiu ostasiescu; ele adeca punea man’a pe fetiori de romani, cu carii inchiaie contractu, câ daca voru scapa vreodată dela oste, densele se fia datorie a le da locu de casa in comuna si materialu de ziditu, spre a o avea de moştenire. Caşuri de acestea au fostu nenumerate si archivele sunt pline de actele respective, mai virtosu dintre cei 25 de ani numerati dela 1790 până la 1815. Câ de exemplu vomu cita aci numai unele.
Dupace in resboiele anteriore se perdusera dieci de mii ostasi ardeleni, in anulu celu fatale 1809 candu Napoleonu ocupase a dou’a-ora Vieu’a, sasii se oppunu la o assentare noua (Vedi raportulu judelui regescu din Miercurea din 10 Aprile 1809 Nr. 247 câtra corniţele sasescu dela Sibiiu). Acelasiu municipiu arata midiulocele cumu se silesca pe locuitori a da recruţi, prin deri-marea caseloru si prin ducere la robia in temnitiele dela Alb’a-Juli’a si Gherl’a (Nr. 647 ex 1809).
Prin circulariu presidiale din IO Iuniu Nr. 567 ex 1809 se face cunoscutu preairi. ordinu inperatescu, prin care ceru din asia numitulu Fundo regio sau Sachsenland, locuitu de sasi si romani, alţi 2000 recruţi la infanteria si 103 la cavaleria. In sc. Miercurei se află pe atunci 2942 familii. Pe acestea s’au aruncatu 60 recruţi, din cari 48 romani si 12 sasi. In acelasiu anu inse au fostu provocata si nobilimea câ, vorbindu in terminii vechi, se incalece (felUljenek.^) in calitate de insurgent i v o 1 u n t a r i contra lui Napoleonu. Acea insurectiune inse nu s’a marginitu numai la nobili, ci s’a intinsu de voia de nevoia, preste tote classele locuitoriloru. — Asia câ se aducemu exemplu totu numai din — miculu scaunu alu Miercurei, din comunele aceluia se luara 127 insurgenţi pedestrii si 7 călăreţi = 134, din cari 98 au fostu romani si 34 sasi.
Esemple de acestea mai avemu si din a. 1813 de pre timpulu decisiveloru bătălii generali din pregiurulu Lipsiei; caute-le inse istoriografii, câ e treb’a loru. Destulu câ fagia cu romanii tocmiti cu contractu, câţi
*) Acea resolutiune o alaturamu acilea si in ori-ginalu.	Coresp. .
OBSERVATORIULU.
385
au mai remasu in vieti’a, si s’au intorsu intregi sau schilavi in patri’a loru, comunele sasesci isi tînura pa-rol’a data cu atâtu mai virtosu, că, asia din numitulu fondu de insurectiune adunatu dela poporu, pentru inbracarea voluntariloru au remasu 35,758 fl. 14 cr., in possessiunea sasiloru, de si chiaru auctoritatile sasesci aratasera la gubernu prin raportu din 1 Oct. 1813 Nr. 935 câ sasii nu voru se se mai assen-tedie la batalionulu de voluntari; prin urmare tote lipsele se inplinira cu romani.
După tote acestea ne miramu, cum compatrioţii nostrii din Talmaciu mai făcu atâta sfara pentru unu locusioru de vreo 900" [J] si scormonescu fâra nici-unu temeiu memori’a unei epoce din cele mai dorerose. De aceea si rogamu pe ddnii colegi ai noştri publicişti germani din locu, câ se bine-voiesca a’i lumina si a’i induplecâ se cunosca macaru atata, câ acelu petecu de pamentu este platitu si resplatitu cu torenti de sânge omenescu. Din partea nostra ne facuramu datori’a cu câtu se vede acilea.
Bieţii romani isi inplinisira datori’a câtra stătu si tronu, in acelea dile fatali, câ totudeauna, ei si capii loru, câ-ci numai din cele doue regimente de granitiari au cadiutu in bătălii preste cinci mii ostasi, era spre ex. episcopulu Joanu Bobu dela Blasiu numai in a. 1809 anumeratu : pentru clerulu seu . 37674 fl. 3'/4 cr.
pentru sinesi............................ 20000 „ —
sum’a . 57674 fl. 3V4 cr. (Yedi decretulu guberniale Nr. 3147 din 10 Juliu 1809).
Din desbaterile camerei deputatilorn din Vien’a.
Siedintiele din 4 si 5 a 1. c. sunt si voru remanea memorabile nu numai pentru analele parlamentului austriacu, dar’ chiaru pentru istori’a monarchiei intregi.
Ne tienemu deci datori, a pune subt ochii cetitoriloru nostrii, partea cea mai inportanta a discursului tienutu de câtra recunoscutulu conduce-toru alu boemiloru Dr. L. Rieger, precum si multu discutat’a si sensational’a declaratiune a corn. T a a f f e presiedintete consiliului.
In Siedinti’a din 4 1. c. d. Dr. L. Rieger respundiendu la atacurile ce i se făcuseră din partea contraria a neintiloru centralisti, intre alte dise:
„In fine odata totuşi veţi trebui (adressandu-se câtra nemţii centralisti de pe băncile din steng’a a camerei) se contati cu acea fapta necontestabila, câ in Austri’a esista slavi, cari se simtu câ slavi. (Bravo! bravo! in drept’a.) Nu uitati câ slavii representedia maioritatea poporatiunei, câ ei dau 60 procente la forti’a armata si câ deca cineva voiesce se faca o politica rationabila in Austri’a, nu se pote cugetâ de a o face in contra slaviloru. Noi trebue se ne intrebamu: Ce missiune are Austri’a pe lumea acâsta ? Dejâ unu colegu a ob-servatu inaintea mea, câ aceste mici poporatiuni pe cari emigratiunea popdraloru le au lasatu in mijloculu Europei, au unu interessu de a se uni strinsu unele de altele, pentru câ asia, Austri’a se devină scutulu firescu alu acestora poporatiuni. Si in realitate asia si este. Tote aceste poporatiuni n’au perspectiv’a si le lipsesce possibilitatea de a formâ pentru sine staturi proprie. Poporale deci si fragmentele de popora mari, care traiescu de secoli in statulu acesta si care sunt avisate la acesta legătură prin tote interessele loru materiale si spirituale, prin trecutulu si prin simpathiele loru, simtu necessitatea de a se uni strinsu unele de altele, pentru câ se’si apere esistenti’a loru, in contra pretensiuniloru eventuale râdicate din partea altoru popora, prin o aparare reciproca si prin respectarea reciproca a drepturiloru loru. (Bravo! in drept’a.) Acesta după convingerea nostra este missiunea istorica a Austriei, acesta este raţiunea esistentiei sale.
In toti timpii sortea poporaloru este condusa după idei diferite. In momentulu acesta, ide’a naţionalitatii este aceea, care, asiu pote a dice, câ face istori’a si conduce sortea poporaloru. Subt acestu stin-dardu s’au nascutu imperiulu germanu unitu, subt acestu stindardu s’au creatu unitatea Italiei, si acestu motivu si acesta idea o ati vediutu mani-festandu-se in tote resboiele din tempulu din urma. Acesta idea este atâtu de poternica, in câtu nici unu stătu nu se pote detrage dela influinti’a ei si nici unu popora.
Austri’a va avea a se decide, a se inpacâ cu acesta idea si a isi trage s o-cotel’a cu densa. Deca prin o in ce rea re vana si-ar dâ sili n ti a de ai se opune, atunci Austri’a va peri; deca inse va intielege bine aedsta idea si o vasci folosi in avantagiulu seu, atunci tocmai prin ide’a acesta Austri’a isi va consolida forti’a si isi va asigură v i i t o-riulu seu.a
Declaratiunea făcută in siedinti’a din 5 1. c. de câtra ministrulu-presiedinte corniţele Taaffe este urmatorea :
„Mi s’a presentatu necessitatea, câ ddca in Austri’a este se domnesca o adeverata viatia parlamentara, atunci parlamentulu trebue se fia com-pletu, tote elementele frumosei nostre Austri’a adunate si se isi dea cuventulu loru. (Bravo! bravo! in drâpt’a.) încercarea mea au urmaritu scopulu, câ acelora elemente, care representedia tieri frumdse, mari cvote de inposite si care se arata a fi capa-citati recunoscute, se li se ofere possibilitatea de a potea participa la viati’a constituţionala." (Sensa-tiune mare si sgomotu in steng’a. Esclamari: „De necrediutu!" „Nu ministrulu-presiedinte, ci Con-stitutiunea a creatu possibilitatea." La-ordine! — Bravo si aplause in drept’a.)
După restabilirea linistei si a ordinei d. mi-nistru-presiedinte continua :
„Grati’a lui D-dieu!“ (Ilaritate in steng’a.) Aceste elemente participa acuma la viati’a parlamentara si eu credu, câ s’au facutu unu mare pasu inainte, pentru manifestarea viatiei parlamentare. S’au facutu inputarea, câ esista unu ministeriu de coalitiune si câ acestu ministeriu de coalitiune zimbeste unei parti, era celeilalte i amerintia. Acestu ministeriu de coalitiune si-a propusu a face possibila o inpacare si o apropiare si de aceea credu eu, câ acelu zimbetu atâtu de multu inputatu, despre care eu inse nu credu câ s’ar fi indreptatu spre vre-o parte, ar fi in parte pote justificatu. S’a facutu gubernului inputarea câ nu isi cunosce tient’a sa. Gubernulu isi cunosce si are tient’a sa si tient’a este: a uni nationalitatile Austriei (bravo ! in drept’a,) a uni nationalitatile pe tere-nulu Constitutiunei comune austriace. (Bravo! in drept’a.) Trebue inse se declara, câ intr’unu punctu me unescu cu onor. meu antevor-bitoru. (Acesta a fostu professorulu de universitate Dr. Tomasciucu. Red.) Elu adeca, voiesce se aiba austriaci, o maioritate austriaca, era nu o maiori-tate naţionala. In punctulu acesta trebue se declara câ consimtu pe deplinu, de orece Austri’a este conpusa tocmai din nationalitati, ale caroru drepturi trebue inse si respectate. Acestea (nationalitatile) candu voru fi coordinate, conscie de drepturiloru loru, isi voru intinde fratiesce si cu bucuria manile si voru conlucrâ spre binele marei si intregei Austrie. (Bravo! in drdpt’a.) Mai departe sunt cu totulu de acordu cu onor. ante-vorbitoru, câ nu se pote gubernâ, trautindu pe germani de părete. (Cu voce forte ridicata.) Dar’ nu este nici aceea permisu câ slavii se fia trantiti de părete (Bravo! bravo! in drepta,) ci ei sunt factori egali indreptatiti ai Austriei nostre si tocmai noţiunea na-tionalitatiloru care traiescu in Austri’a, acelea la unu locu, corn pun u pe austria-culu si deca nationalitatile iu reciprocitate voru fi recunoscute de câtra nationalitati si acestea de câtra gubernu, atunci d-nii mei, ele tote voru fi buni austriaci." (Bravo si aplause in drdpt’a.)
Sciri diverse.
—	(Siedinti’a publica) a Societăţii de lectura „Andreiu Siaguna" a decursu Joi ser’a, conformu programului publicatu in Nr. precedentu.
Sal’a cea mare a seminariului, decorata serbatoresce, a fostu coprinsa până la ultimulu locu, de unu numerosu publicu romanu de ambe secsele.
Conducetorulu societăţii d. professoru Dr. D. Po-poviciuBarcianu introduse serbarea prin o frumosa si demna cuventare ocasionala, referitore la insemnatatea dilei, care a fostu ascultata cu mare atenţiune din partea publicului.
Urinara apoi cele 7 nr. ale programei, dintre care cele esecutate de chorulu vocalu. precum si disertatiunile au fostu bine primite. Aplause meritate a seceratu junele declamatorii alu minunatei poesi de V. Alesandri „Danu capi ta nu de plaiu." Bine a fostu declamata si cealalta poesie alui V. Alesandri „Biseric’a rissipita".
La incheiere Ilustritatea sa părintele archimandritu si vicaru metropolitanu Ni cola e Popea se afla indem-natu, a se adressâ cu câteva cuvinte parintesci, incu-ragiatore si de recunoscintia câtra membrii societăţii de lectura, cari le primiră cu viue aplause de multiumire.
Publiculu s’a deparatu pe deplinu satisfacutu de cele vediute si audite.
—	(Sportulu de ghiatia in Sibiiu.) „Unde te duci? seu unde ai fostu?" — „La ghiatia."
„Unde ne intalnimu după amiadi seu mâine dimi-netia?" — „La ghiatia."
La ghiatia! acesta este parol’a dilei a lumei ele gante din Sibiiu, in sezonulu de erna, care in anulu acesta a inceputu forte de tempuriu, cu unu geru inten-sivu si esceptionalu.
Multiumita deosebiteloru îngrijiri si neobositei acti-vitati a comitetului dirigentu alu„Reuniuneide pathi-natu" lucios’a si sclipitorea suprafatia a lacului inghiatiatu, a devenitu loculu favoritu de întâlnire si petrecere alu publicului alesu din locu, fâra deosebire de ranguri si naţionalitate. Acolo isi petrece lumea subt eeriulu liberu sburandu, legananduse, lunecandu alene, glumindu, si conversandu cu vechii sei cunoscuţi si fa-cendu noua cunoscintie. Este unu spectacolu fore invese-litoru a vedea acele grupe si acele parechi animate, pathinandu si petrecendu ’si ore intregi, câ si ia unu'baiu.
Numerulu pathinatoriloru se inmultiesce din anu in anu si din di in di mai tare.
Precum aflamu, comitetulu dirigentu a dispusu, câ in fiacare domineca dela 3 ore p. m. si până ser’a, music’a militară se esecute piesele cele mai noui si mai favorite ale repertoriului seu musicalu, in audiulu si spre plăcerea pathinatoriloru. A pathinâ după tactulu musicei, este aprope identicu cu a dansâ. In scurtu tempu se va arangea o serbatore pe laculu inghiatiatu cu musica si iluminatiune electrica a giorno. Voru urmâ si alte petreceri, era in decursulu carne valului se voru arangea si baluri costumate. La revedere dar’ — pe ghiatia!
Ne-membrii platescu câ pathinatori 30 cr. era câ privitori 10 cr. v. a.
—	(Lupii.) Ni se scrie din comitatulu Fagarasi-
ului:	A mai face comentariu nefericitei lege relative
la tax’a pusciloru aflu chiar’ de prisosu: De ore-ce acumu i s’au facutu destule. Me voiu margini deci a mai inregistrâ numai câteva daune causate totu prin acea lege.
Din Octobre incoce in comun’a Copacelu au man-catu lupii in fundulu gradineloru unu calu, era in comun’a vecina Siebesiu alţii doui; era in 25 Nov. st. n. in comun’a Desiani lupii au rapitu o oie din curte până candu respectivulu proprietariu cinâ cu famili’a-i la mesa.
In 30 Nov. in comun’a Herseni cutediatorii lupi au furatu unu rimatoriu din cocin’a (cotetiulu) omului. Totu in acea nopte au mai rapitu 2 rimatori din comun’a Copacelu. Spunu câ fugându proprietariulu rimatoriloru cu alţi vecini după afurisitele dihănii, unii dintre lupi ocupau cânii, alţii pe omenii, er alţii isi manau pradâ.
Fric’a de aceste fere rapitore intru atâta a coprinsu pe omeni, in câtu de si aceste comune sunt situate una de alfa numai in distantia câ de 15 celu multu 30 minute, nu mai cuteza a esi spre a calatori din un’a in ceealalta după ce inseredia. Frumosu pro-gressu in totu respectulu*).
—	(Geru.) Eri pe la 7 ore dem. termometrulu R. pusu in gradina avea 16 gr. sub 0 prin urmare la campu afara 18°; geru crancenu si neusitatu in diu’a de St. Andreiu.
—	(Pentru inundaţii din Spani’a.) In programulu serbatoriloru ce va dâ Primari’a Parisului in profitulu inundatiloru din Spani’a, e coprinsa si publicarea unui diariu unicu, unu feliu de Album care Ya conţinea.
1.	Autografele suveraniloru din tota lumea si a toturoru omeniloru iluştrii;
2.	Desemnuri inedite, făcute de pictorii cei mai renumiţi;
3.	Ar ti coli semnaţi de cele mai mari nume in literatura, in arte si in sciintie.
Altetiele Loru Regale principele si principess’a României, au binevoitu a tramite unu autografii câ se colaboredie la acesta opera de binefacere. Mai mulţi barbati de stătu romani, dintre cei mai iluştrii au binevoiţii a dâ concursulu loru.
Acestu diariu, ce este chiematu la unu succesu fâra precedentu, nu va avea decâtu unu singurii numeru si se va vinde cu l fr. si 25 centime in tota Roinani’a.
(Rom. libera.)
—	(Usu 1 u de a mu 11ium\ candu strănută
cineva.) E forte greu a determină cu siguritate tempulu de candu s’a introdusu intre omeni datin’a de a multiumi candu strănută cineva. Urme despre esistenti’a ei aflamu mai la tote poporale, chiaru si la cele selbatece. In Odise’a lui Ilomeru c. XVII v. 241. se afla unu passagiu despre acesta, care suna asia: „Candu vorbi densa, strănută Telemachu asia de tare, de resuna tota cas’a; atunci rîse Penelope. Indata după aceea se adressa cu vorbe înaripate câtra Eumaeos:	„Mergi
acum chiama indata pe acelu strainu; nu vedi cum fiiulu a confirmaţii tote vorbele mele stranutandu?"
Mai claru se esprima Aristotele in problemele sale,
*) Daca nici la câte 2 — 3 locuitori particulari din fiacare comuna nu le dâ man’a se verse din alu loru câte 12 fl. pentru dreptulu de venatu, atunci câ se nu’i manance lupii chiaru si pe ei indata ce esu din satu afara, nu remane alta decâtu se-’si câştige dreptulu de a tînea 2—3 pusei bune cu câte 2 tievi, cumpărate in averea comunala, data in grij’a si folosirea celoru mai bani venatori.	Not’a Red.
386________________________________________
care se vede a fi celu mai vechili scrutătorii in direcţiunea acesta. — Grecii vechi se intempinau cu ZsD gwgov (Ddieu se’ti ajute). Pliniu probesa câ usulu acesta era si la Români, si câ aceştia puneau mare pretiu pe sustienerea lui in vigore, câ-ci după cum se vede totu acolo, imperatulu Tiberiu se superâ si desgratiâ pe ori-care din giurulu seu deca acela nu multiumea candu se intemplâ se strănute. Ba, mai tardiu a pretinsu espressu, câ de cate ori se va preamblâ cu trasur’a si va stranutâ, toti trecătorii cati ilu voru audi se-i multiumesca. Acesta datina sustienuta cu atata rigore in class’a mai inalta, trecu firesce si la clas-sele interiore si câ formul’a se nu pierdia nimicu, românii mai adaogeau totudeaun’a si numele celui ce stranutâ, buna-ora cum dicu pana adi romanii nostrii: Se traesci Petre! se traiesci Joane!
E necontestabilu, câ bas’a acestei datine la cei vechi a fostu o idea religiosa, carea pe incetulu a degeneraţii in superstitiune. Ceea ce se vede din unele evenimente istorice de pe atunci. Intrebandu odata Xenophon pe soldaţii sei, câ mai voiescu a se supune in modu ticalosu, seu a-si resbunâ ruşinea, strănută din intemplare unulu din aceştia, si in momentulu acela toti se plecara, presupunendu câ prin acesta s’ar fi esprimatu orecumu o decisiune divina. — Despre So-crate se naresa, câ de se intemplâ se-i strănute cineva de a drepta seu din fatia se apucâ cu bucuria de lucru, crediendu câ i va succede bine; er’ deca stranutâ cineva de a steng’a seu din dosulu lui, atunci nu lucrâ nemic’a in diu’a aceea.
—	Atragemu atenţiunea onor. nostru publicu ceti-toru asupra inseratului pe care ilu publicamu in Nr. de astadi, alu d. J. H. Hei Ier din Bern’a (Elveti’a) refe-ritoru la aparate de musica ce se recomanda forte bine, câ presente de craciunu si anulu nou.
—	(Bibliografia.) A aparutu la Bucuresci o brosiura sub titlulu: „Din poveştile unchiasiului s f a t o s u, “ basme paganesci intocmite de P. I s p i r e s c u, culegetoru — tipografu, cu o precuventare de A. J. Odobescsu. Partea I coprinde: 1. Precuventare; 2. Marulu discordiei; 3. Gradin’a E sp er idelor u; 4. Ercule; 5. Prometeu si cuthia Pandorei; 6. Midas; 7. Labirintu si Firulu Ariadnei si 8. Chimer’a.
De acelasiu autoru se va mai publicâ pe rondu: 1. Pilde si Ghicitori. 2. Isprăvile si viati’a lui Mihaiu vitezulu. 3. Istori’a lui Stefanu celu mare si celu bunu. 4. Viati’a si faptele lui Vlad-voda Tiepesiu 5. Din poveştile unchiasiului sfatosu partea II. 6. O adunare de preste 50 legende sau basmele Romaniloru.
Din partene recomandamu cu tota caldur’a „Poveştile unchiasiului sfatosu" cu deosebire pentru premiarea scolariloru diligenţi, câtu si câ presentu de serbatori. Aceste povesti sunt scrise intr’o limba atâtu de dulce si curgatore, in câtu le pote ceti cu plăcere chiaru si omeni inaintati in etate. Pretiulu nu ne este cunoscutu.
—	(Concursu literariu.) Ministerulu culteloru si alu instrucţiunii publice din Romani’a face in „Moni-torulu" urmatorea publicatiune: „Concursulu intre autorii de cârti didactice, ce in conformitate cu art. 18 din legea instrucţiunii, s’a publicatu in anulu curente, pentru elaborarea de ocamdata a unui Abecedariu, unei cârti de lectura si a unei prescurtări de istori’a Romaniloru, necessarie eleviloru si eleveloru din scolele primare de ambesecse, ministeriulu audindu pe consiliulu permanentu de instrucţiune, amana tinerea acelui concursu pe diu’a de 15 marte 1880, până candu manuscrisele dejâ inain-tate spre acestu scopu de diferiţi autori se voru pastrâ la ministeriu, potendu dloru si a le reluâ inapoi după cerere, spre a le inbunatati in aretatulu terminu si a le presentâ din nou.
Contractula Sociala.
De J. J. Rousseau.
(Urmare.)
Capitolulu XIII.
Urmare.
Nu este de ajunsu, câ poporulu adunatu sancti-onandu unu corpu de legi se fia ficsatu odata Con-stitutiunea Statului; nu este nici aceea de ajunsu a fi stabilitu unu gubernii perpetuu, seu câ se fi in-grijitu odata pentru totudeauna de alegerea magistra-tiloru, ci pre langa adunările estraordinarie pe care le potu pretinde caşuri neprevediute, trebue câ se aiba adunari ficse si periodice, pe care nemica se nu le pota desfiintiâ seu proroga, astfeliu câ in diu’a ficsata poporulu se fia convocatu in modu legitimu, prin lege, fâra câ pentru acesta se fia de lipsa o convocare formala.
Afara de aceste adunari inse, care sunt juridice numai in diu’a ficsata, ori ce alte adunari ale poporului, care nu sunt convocate prin magistraţi inlocuiti pentru acestu scopu si după formele prescrise, se considera câ nelegitime si ori ce ar face câ nula, pentru câ ordinulu chiaru de a se adunâ trebue se emane dela lege.
_________OBSERV ATORIULU.___________________________
Câtu pentru tienerea mai desa seu mai rara a acestoru adunari legitime, apoi acesta depinde dela atâtea consideratiuni, in câtu nu se potu dâ regule precise. In generale se pote numai dice, câ cu câtu este gubernulu mai tare, cu atâta trebue câ suveranulu se se adune mai adeseori.
Acesta, mi se va obiectionâ, pote fi bunu pentru o*singura cetate, dara ce este de facutu, candu Statulu are mai multe cetati? Se va divide autoritatea suverana seu se va concentra ea numai intr’o singura cetate si restulu se va supune ei ?
Voiu respunde câ nu se va face nici una nici alta. Mai antaiu, autoritatea suverana este simpla si una, si ea nu se pote divide fâra de a o distruge. In lini’a a dou’a, o cetate precum si o naţiune nu pote fi in modu legitimu supusa unei alteia, pentru câ esenti’a corpului politicii se afla in acordulu supunerii si alu libertăţii, si pentrucâ cuvintele supusu si suveranu sunt noţiuni corelative identice, a caroru idea se coprinde in singurulu cu-ventu de cetatienu.
Voiu respunde mai departe, câ este totudeauna reu a uni mai multe cetati intr’o singura comunitate si câ voindu cineva a face acesta intr’unire, nu se pote măguli cu speranti’a de a fi evitatu inconvenientele firesci. Aceluia care nu voiesce, decâtu numai State mici, se nu se obiectese abu-surile ce se intemplâ in State mari. Dara in ce modu se potu dâ Stateloru mici atâtea fortie, pentru câ se pota resistâ celoru mari ? Precum odiuiora cetatile grecesci resistau regiloru mari si precum in tempulu mai nou Oland’a si Elveti’a au resistatu casei de Austri’a.
Deca cu tote acestea Statulu nu pote fi redusu la margini drepte, mai remane inca unu mijlocu si acesta este, de a nu suferi capitale, ci a face câ gubernulu se resieda in modu alternativu in fiacare cetate si de a adunâ astfeliu pe rondu in fiacare pe representantii tierei.
Deca teritoriulu este egalu inpoporatu, ddca in totu loculu domnescu aceleaşi legi si poporulu traiesce in abundantia, atunci Statulu deoilata va deveni tare si bine gubernatu, precum pote numai se ajunga unu Stătu. Se nu uitamu, câ zidurile cetatiloru se făcu din ruinele locuintieloru de campu. Ori decâteori vediu redicanduse unu palatu in capitala, imi pare câ vediu unu tienutu intregu ruinatu.
Capitolulu XIV.
Urmare.
Indata ce poporulu este adunatu in modu legitimu câ corpu suveranu, jurisdictiunea gubernului incetesa, poterea esecutiva este suspinsa si person’a celui mai din urma cetatienu este totu asia sacra si inviolabila, câ si a celui d’antaiu magistratu, pentru câ unde se afla representatulu, nu mai sunt representanti. Cele mai multe turburari, care se intemplau la Rorn’a in comiţii, erau causate prin desconsiderarea acestei regule. Pe tempulu câtu erâ poporulu adunatu, consulii nu erau decâtu pre-siedintii poporului, tribunii simpli oratori*) si sena-tulu nu erâ nemica.
Aceste intervale de suspensiune, in cari principele recunosce seu ar trebui se recunosca unu superiore actuale, au fostu pentru elu totudeauna redutabila si aceste adunari ale poporului, care sunt egid’a corpului politicu si frîulu gubernului, au fostu in toti tempii ororea siefiloru si de aceea ei nu au crutiatu nici odata nici ingrijire, nici obiectiune, nici dificultăţi, nici promissiune pentru de a le depoporarisâ inaintea ochiloru cetatieniloru. Candu aceştia sunt avari, laşi, pusilanimi, mai iubitori de repaosu, decâtu de libertate, ei nu potu resistâ multu tempu incercariloru indouite ale gubernului si astfeliu forti’a resistatore crescendu, in fine autoritatea suverana dispare si in rnodulu acesta cadu si pieru cele mai multe State inainte de tempu.
Dara intre autoritatea suverana si gubernulu arbitrariu se introduce câteodată o potere de mijlocu, despre care trebue se vorbimu.
Post’a redactiunei.
Respunsuri la intrebari diverse.
— Societatea „Transilvani’a“ din Bucuresci inainte de a votâ subventiunile ce inparte cu multa generositate la invetiacei si sodali, a preci-satu ea insasi nu numai conditiunile celelalte, ci a
*) Cam in sensulu ce ’i se dâ acestei numiri in parlamentulu din Angli’a. Asemănarea acestoru funcţionari ar fi adusu conflicte intre consuli si tribuni, chiaru si candu ori ce jurisdictiune ar fi fostu suspinsa.
Not’a lui J. J. Rousseau.
si anumitu acelea professiuni (meserii), care crede câ sunt din cele mai necessarie poporului romanescu. Acelea sunt: r otari ’a (Wagner), carpentari’a (numita in Romani’a dulgheria, aici in Transilvani’a bardasiia si lemnăria, Zimmermann), fer aria, sub care se intielegu asia numiţii fauri (faber ferrarius, Schrnid), inse si lacatarii sau lăcătuşi (Schlosser et Kunstschlosser, professiuni bandse) c o j o c a r i ’a (Ktirscliner) m e s a r i ’a sau cum ii dicu in Romani’a templari’a dela ternpla si templariu, sub care se intielegu nu numai mesarii cari făcu mese, scaune si alte mobilii, ci si artişti de sculptura in lemnu, apoi curelaria ce se dice si si el ari a, care astadi se amesteca si cu asia numit’a tapisaria sau tapetaria, pentru-câ sunt professiuni forte apropiate una de alfa, si in fine cismari’a gros a. S’a observatu câ la acesta unica professiune tragu tineri mai mulţi de câtu la tote celelalte la unu locu; este inse de prevediutu, câ cismari’a grosa (Tschismenmacher) nu va mai tînea multu concurenţi’a cu rival’a sa, cu pantofari’a (Scliusterei); câ-ci astadi inca si tierancele, ale caroru mame portasera opinci, nu mai voru cisme de cele cu potcove, lucrate din piele prosta, reu argasita, ci voru stible, stiblete, pantofi, papuci, lucrate multu mai finu, din piele mai mole, cu talpa totu asia de buna; scurtu, professiunea de caltiamente au ajunsu la perfecţiune de care bietu cismari ungu-resci n’au nici-o idea.
— Zarandu si Câmpeni 9 Dec. in Nr. viit.
Curstilii moiieteloru in val.	aiiHtr.	
Vien’a, 11 Decembre Galbinii imperat. de auru		. . fl.	
Moneta de 20 franci			
Iinperialu rusescu			9.64 „
Moneta germana de 100 maree			57.70 „
Sovereigns englesi	 Lira tureesca			12— ,.
		10-65 „
Monete austr. de arginta 100 â		• • „	— •— .*
Sz. 2570—1879	(110) 2—3	
Arveresi liirdetmeny.
Alolirt szolgabiro reszerol kozhire tetetik,^mikent a 3 âgu vasut es ebedlovel biro vasuti indohâzzal, ren-des heti es hârom orszâgos vâsârral biro Tovis mezo vârosâban es hatârân, az egesz evi korcsoma jog ha-szonvetel, — 1880 januar 1 sotol december ho 31 ig bezârolag, — egy evre — a’ folyo ho 18 ân del utân ket (2) orakor, Tovisen a vâros hâzânâl megtartando nyilvânos ârveresen a legtobbet igerouek berbe ki fog adatni; — a’ 6000 (hatezer) o. e. forintban meg allapitott ki kiâltâsi âr, 10%-eka bânat penzul keszpenz-ben leteendo.
Az ârveresi feltetelek â jârâsszolgabiroi irodâban bârmikor betekinthetok.
Tovis 1879 December ho 6 kân.
Molnâr Simon.
Nr. 1140—1879.	(109) 2—3
Escriere de concursu.
Prin decisiunea spec. comissiuni administrative u comitatului Severinu de sub Nr. 434 a. c. postula invetiatorescu comunalu cu propunere in limb’a romana si magiara din comun’a Ban ia devenindu vacantu, cu acesta se escrie concursu cu terminu până la 31 Decembre a. c. st. n.
Einolumenteie sunt: pe unu anu 300 fl., 12 metri cubici lemne de focu, precum si locuintia libera cu gradina.
Recurenţii sunt datori a aretâ; 1. verst’a si reli-giunea, 2. invetiamentulu seversitu, 3. atestatu de cua-lificatiune, 4. cunoscintia de limbi, si in fine, 5. ocu-patiunea de pana acuma.
Recursurile provediute cu timbre regulate, sunt a se adressâ catra Escelenti’a Sa dn. ministru de culte si instrucţiune, si a se tramite pana la terminulu susu aratatu, la comissiunea administrativa in Caransebe-s i u. Se observedia, cumca invetiatoriulu denumitu este datoriu a executâ după ritulu gr.-orientalu cântările bisericesci, si in fine, cumca recursurile intrate după terminu, nu se voru luâ in consideratiune.
Bania, in 2 Decembre 1879.
Pentru consiliulu scolariu:
E. N. Terentiu Pucea, Vasilie Jenchii, notariu cercualu.	presiedinte.
Aparate do musica.
Aceste aparate canta 4—200 piese cu s6u fâra espres-siune, mandoline, dobe, campane, eastaguete, voci ceresci, jocu de harfe etc.
Dose ou musica
cantandu 2 pana la 16 piese; mai departe necessare, port-tigare, case elvetiane, albumuri de fotografii, necessare de scrisu, scatula pentru mânuşi, apasatoru pentru scrisori, vase pentru flori, etuis de ţigarete, tabathiere, mese de lucratu, sticle, sticle pentru bere, port-mouaiuri, scaone etc., t6ta cu musica. T6te acestea in fasonele cele mai noue si de calitate superiora le recomauda
(in) 1-4	J. H. Heller, in Bern.
N ai pentru comande directe se garantedia origininalitatea; ori care altele ce nu porta semnatur’a mea este fabricatu străin u. Fabtic’a se afla in cas’a propria.
•ooubjj niftovjţ as eţvjţsuţţ ‘jjnijejd ep aţsţq Bl -eiţudy nţ nuţd aiijUieAO^ nţap nţndmejsej ui eţuojsnui eţtuudti
Iiuojsaon luojBJBduiuo a-nu; ‘uuiejd yo i^jwduj es n nuiA launjj OOO'Oo rtP eaoţBA ui esţmmjj ibui eţaa eţijuanq uip 001
Editoru si redactoru responsabilii <*. Baritiu in Sibiiu.
Tipariulu lui W. KraIFt in Sibiiu.