Observatoriulu ese de doue ori in septemana, mercurea si sambat’a.
Pretiulu
pentru Sibiiu pe 1 anu intregu 7 fl., pe 6 luni 3 fl. 60 cr., dusu la casa cu 1 fl. mai multu pe anu; — trimisu cu post’a in laintrulu monarchiei pe 1 anu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In străinătate pe 1 anu 10 fl. său 22 franci, pe 6 luni 6 fl. sOu 11 franci; — numeri singuratici se dau cit te cu 10 cr.
Diariu politieu, naţional -eeonomieu si literariu.
Ori-ce inserate,
se platescu pe serie sâu linia, cu litere merunte garmondu, la prim’a publicare câte 7 cr., la adou’a si a trei’a câte 6 cr. v. a. si preste aceea 30 cr. de timbru la tesaurulu publicu.
Prenumeratiunile se potu face in modulu celu mai usioru prin assem-natiunile poştei statului, adresate de a dreptulu la Redactiunea Diariului Observatoriulu in Sibiiu.
Nr. 92.	Sibiiu, 17/29 Novembre 1879.
Simptome rele din Croati’a.
Cu alte ocasiuni, candu amu trasu paralelle iutre autonomi’a actuale a Croaţiei si intre autonomi’a cea perduta a Transilvaniei, amu relevatu si inpregiurarea, ca croaţii aru fi indestulati cu gradulu de autonomia pe care si-lu potura asecura in anii din urma pe charteia, daca ei s’ar potea bucura si in realitate, in pracse, de aceeaşi, adeca daca ungurenii nu le aru arunca mii de pedeci in cale, incurcandu lucrurile, amestecandu-se mereu in afacerile loru interne, incercandu tote inidiulocele spre a veri cumva limb’a magiara si in Croati’a, in scole, in administratiune, la tribunale, la militi’a teritoriale etc. Amu mai observatu ca cestiunea finantiale este un’a din cele mai scabrose, asupra careia certele dintre ungureni si croaţi n’au incetatu nici-odata, si chiaru acuma, candu cerca a inchîaid intre sinesi invoiela pe alţi dieci ani, asia numitele delegatiuni sau comissiuni regnicolarie, compuse din unguri si croaţi, lucrara mai multe luni in secu, pana ce abia in dilele din urma se invoira cu mare greutate in cele mai multe puncte. Intr’aceea una parte din acei deputaţi, carii participa si la diet’a Ungariei, ca parlamentu centrale alu tieriloru coronei unguresci, crediendu ca voru face bine daca voru menagea si crutiâ câtu se pote pe miuisteriulu ungurescu, vota regulatu totu cu acesta, intru aşteptare firesce, câ si elu se faca croatiloru pe voia. Chiaru la votarea din dilele trecute in cestiunea Bosniei, daca nu erau croaţii, miuisteriulu Tisza remanea in minoritate.
După acestea tote s’ar fi parutu ca e pace intre croaţi si unguri; candu colo, acasa in Croati’a spiritele locuitoriloru colcaiâ de mania asupra de-putatiloru, pentru-câ au facutu atâtea concessiuni Ungariei si anume partidei actuale dominante, despre care croaţii au credintia obstinata, ca aceea este cea mai neinpacata vrasmasia nu numai a toturoru slaviloru din lume, ci in specie si a croatiloru, pe cari ungurenii ii urescu cu atatu mai multu, cu catu croaţii din toti slavii meridionali sunt cei mai inaintati in civilisatiune, si apoi câ romano-catholici standu in connexiuni cu lumea catholica europâna, au mediuloce de a paralisâ multe acţiuni de ale calviniloru ungureni; preste acesta junimea din Croati’a e representata in corpulu oficiariloru armatei imperiale multu mai bine decâtu junimea
unguresca, care in locu de a servi cu perseverantia sub arme, nu inceta a o injurâ si insulta prin diarie, si precum vedemu chiaru in momentele actuali, partid’a estrema din diet’a Ungariei pretende, câ din tierile coronei unguresci aici-unu recrutu se nu se mai dea la armat’a imperiale comuna. Orb’a arogantia a numitei partide merge asia departe, in catu crede, câ din '/3 de magiari si din V3 slavi si romani va fi in stare de a organisâ o armata puru magiara pentru unu stătu magiaru. Croaţii tocma din contra, tînu si acuma câ ferulu la unitatea armatei imperiale comune, compusa asia cum se vede, din tote elementele naţionali, din care se afla compusa monarchi’a intrega, era in acea tînuta a loru sunt confirmaţi si inbarbatati prin atâti generali, .coloneii si alţi oficiari de stătu maioru, totu confraţi de ai loru, incorporaţi la aceeaşi armata.
Despre nouele differintie aprige escate intre magiari si croaţi dela ocuparea Bosniei incoce, din punctu de vedere mai inaltu, este prea timpuriu a vorbi, ci trebue se asteptamu cu ochii bine deschişi ulterior’a desvoltare a evenimenteloru. Pana atunci ungurenii se inc^rca din tote poterile se invrajbesca câtu aru potea mai multu pe şerbi cu croaţii, fo-losindu-se si acuma, mai totu de differentiele reli-giose, câ si in cei 170 de ani trecuti; asta-data inse nici serbii nu mai sunt asia groşi la capu si prosti, nici croaţii atatu de bigoţi si pretenţioşi, câ se’si mai sparga capetele unii la alţii numai din iubire câtra magiari.
Acei cari citescu diariele din Croati’a si anume I pe cele din capital’a Agramu (Zagrabi’a) ne asigura, câ nici in 1848/9 nu s au scrisu in termini mai inversiunati si cu o urgia mai pronuntiata decâtu scriu acelea mai alesu de doui ani incoce contra unguriloru. Ceea ce revolta mai tare pe croaţi este, candu ungurenii ii insulta de sărăntoci, cari nu aru fi in stare se subsiste fbra ajutoriulu unguriloru.
Celu mai pronuntiatu testimoniu de urgia se dete in capital’a Croaţiei in noptea din 20 Novembre. Membrii delegatiunei regnicolarie veniseră din B.-Pest’a la familiile loru; in acea nopte inse studenţii dela universitate insociti de câtra o parte din poporu, mergbndu la locuintiele ddloru Mrazovits, Krestits si Meskalovics, intre strigate, fluieraturi,
Foisiora „Observatoriului".
Alte momente din vieti’a Ini Aronn Budai.
— Blasiu 6 Oct. u. Cu plăcere am cetitu arti-colulu esitu in Foisior’a Observatoriului Nr. 76 despre memori’a fericitului in Domnulu secretariu de thesau-riatu Aronu de Budai; cu plăcere dicu, pentru-câ sunt mai bine de 16 ani, de candu neincetatu m’am ocupatu cu ide’a, de a potea face câtu de puginu pentru conservarea memoriei aceluia, nu intru atatu după splendorea oficiului de stătu in care se aflase, decâtu pentru zelulu si iubirea câtra naţiunea sa romana, de care in totu cursulu vieţii sale a fostu condusu acelu barbatu in adeveru nobile si generosu. — Eram inca teologu si professoru, in stare după cum este cunoscutu pe tem-purile acelea, nu tocma de invidiatu, si avendu a merge din candu in candu la Sibiiu, loculu unde me abateam mai antaiu, era cas’a Secretariului B., care pe fia-care fiiu alu natiunei sale ilu cuprindea inpreuna cu soci’a sa cu tota afabilitatea; dara mai de aprope am avutu ocasiune a’lu cunosce si mai pre susu de toti a’lu stimâ in anii ultimi ai vietiei sale, pre candu eram eu in funcţiune câ parochu in Hunedor’a, unde densulu mai cu sama in lunile de tomna petrecea la o nepota a sociei sale cu numele Maria Mone, maritata Koller, pe care câ pe orfana insusi o educase. — Deci după celea ce imi sunt cunoscute, voiu atinge unele puncte din acelea, care vedu câ n’au fostu cunoscute scriitoriului susu atinsului articolu, si totu de odata voiu aminti si paşii făcuţi de mine, până acum fâra succesu, in privinti’a unui monumentu câtu mai modestu, la loculu unde’i sunt asiediate pamentescile remasitie.
De si fericitulu Budai in desele conversatiuni ce am avutu cu densulu, nu ’mi’a descrisu statulu si nu-merulu familiei la care aparţinuse, dara si eu din spusele unoru descendenţi ai aceleiaşi familii totu asia o am cunoscutu, după cum se alia descrisa in Foisiora.
Era acelea jurstari care ’mi sunt mai cunoscute sunt după cum urmedia:
Prunculu Aronu ajungându in anii de scola, s’a dusu la Blasiu, unde in dilele episcopului Gregoriu Maioru a absolvatu gimnasiulu sub părinţii Basiliti, alu caroru cenobiu pe atunci se aflâ in flore. Elu erâ unu teneru pe câtu talentatu, intocma si după natura forte vioiu, care precum insusi dicea, din monastire până in curtea episcopesca, unde se inpartiâ pânea studentiloru, facea numai trei sărituri. Episcopulu Gregoriu după cura se scie de comunu, fiindu omu voiosu, de multe ori facea pe junisiorulu studente Aronu se se intreca in saltu cu calusiarii. Terminandu Budai scolele din Blasiu, a mersu la Academi’a din Clusiu, unde a absolvatu si drepturile, după aceea s’a ăplicatu câ secretariu langa Ladislau Popa de Sacelu, care după sistemulu introdusu de nemuritoriulu imperatu J o s i f u alu Il-a fusese adrni-nistratoru alu cercului compusu din comitatele Hunedor’a si Zarandu. Acestu L. Popa a fostu fiiiulu parochului din Sacelu in tienutulu Hatiegului si a mai avutu trei fraţi, unulu cu nume Aronu. care a fostu la cance-lari’a curtiei in Vien’a secretariu; alu doilea Moise, provisoru fiscale in dominiulu statului dela salinele D e s i u 1 u i si alu treilea J o s i f u, care câ militariu erâ decoratu cu medali’a de auru pentru bravur’a sa. Pe acestu din urma l’am petrecutu eu câ preotu la loculu de eter-nulu repausu. — Ladislau Popa inpreuna cu secretariulu seu A. B. avuse nefericirea de a ti in funcţiune tocma pre candu erupse insurectiunea populare asia numita H^XAlâ-pa. Si după cum sunt dedaţi domnii nostrii a nu cautâ la adeverat’a causa a reului, câ incetandu caus’a, se incete si urmările ei, indata incepu cu suspi-tionarea, cu arestare si condamnarea partei inteligente pe care ei o numescu in batjocura „bujtogat6“ (turburători), asia si atunci au aruucatu culp'a asupra administratorului, care acum aflandu-se in pericolu de vietia spre a ’si-o salvă, in societate cu generalulu Stadler, care mai inainte de generalulu Krây fusese comandante in resbelulu avutu cu turcii, s’a decisu se esa din Transilvania, dara fu ajunsu la Dobr’a, si de acolo readusu
Anulu II.
sunete de cleşte si vâtrarie le sparsera ferestrile spre resbunare, câ-ci au tînutu cu magiarii.
Revista politica.
Sibiin, 28 Novembre st. n. 1879.
Declamatiunile siovinistice ale opositiunei, precum si cele mai sunatore filipice patriotice ale Kossuthianiloru 11’au fostu iu stare se inpedece pe partisanii lui C. Tisza, de a ’i votâ cu o maioritate de 47 voturi si proiectulu de lege pentru armat’a imperiala. Bine, reu, d. C. Tisza si-au inplinitu angajementele sale luate la Yien’a, dra diet’a unguresca seu „bîurouludeinregistrare“, precum o a numitu L. Kossuth, si-au inplinitu si ea datori’a, au bine meritatu dela patri’a magiara si pote asteptâ cu consciinti’a inpacata si cu o linişte stoica conse-cintiele fapteloru sale.
Intr’aceea nemultiumirea poporatiunei si mi-seri'a cresce in proportiuni geometrice; coruptiunea cea mai rafinata sistemisata pe o scara intinsa, a devenitu unu morbu epidemicu si contagiosu, care au infectatu intrdg’a atmosfera sociala, dra miseri’a finantiara si brutalele executiuni ceru dieci de victime pe fiacare di. Classele privilegiate isi petrecu dilele in frivolităţi ruiuatbre de avere si sanetate, dra poporale sunt abatute, apatice si nu se mai intere-sddia de afacerile publice, câ si candu aru fi străine in patri’a loru. Nu este dar’ nici o mirare, câ intr'o astfeliu de situatiune, cultulu ideiloru revoluţionare ale lui Kossuth se afle unu terenu bine preparaţii si câ poporaritatea ex-dictatorelui Ungariei, alu cărui nume si personalitate este incinsa cu aureol’a marthiriului, se câştige totu mai mulţi propagatori. Nu vomu esagerâ deca vomu dice, câ numele lui L. Kossuth este astadi erasi celu mai poporani in tota Ungari’a, si câ naţiunea magiara incepe a se familiarisâ cu ide’a unei a dou’a veniri a lui si cu o a dou’a editiune a revolutiunei din 1848.
Delaţiunile politice intre Ungari’a si Croati’a erasi s’au inaspritu. Deputatiunea regnicolara ungaro-croata, care a fostu esmisa din ambele parti pentru câ se se intielega asupra puncteloru finantiarie ale pactului cu Croati’a, s’au despartitu fâra câ se fi potutu ajunge la resultatulu doritu. Acdsta este caus’a, câ press’a magiara erasi a inceputu a isi versâ veninulu siovinisticu asupra natiunei croate a
la Dev’a, unde cu densulu s’a intorsu si generalulu spre a’lu aparâ in contra infuriatiloru. Lui B. alta neplăcere nu i s’a templatu, si pentru-câ prin purtarea sa cea solida si-a fostu castigatu stim’a publica, Budai apucase a se casatori cu fiic’a unui oticialu (Szolga-Biro) anume Ji^âsQe-CaransebesUi, de naţiune romanu. Contra acestuîaTnu s’a intinsu perseeutiunea de morte, decâtu a fostu numai scosu din funcţiunea de subpre-fectu in care se aflase si lipsitu de salariu. Budai ne avendu intre acelea inpregiurari alta ocupatiune in Dev’a, s’a retrasu la loculu nascerei sale in Cicumeu, unde a inceputu a se ocupâ cu economi’a. Intr’aceea fostulu seu principalu L. Popa cadiutu din oficiulu de administratoru alu comitatului, a fostu aplicatu câ prefecţii alu dominiulu camerale alu Hunedorei, in care oficiu a si remasu până la esirea din vietia. Acesta sciindu câ nefericirea credintiosului seu secretariu Aronu Budai se trage indirecte mai multu dela densulu, isi propuse a’lu scote din precari’a stare in care se afla. Deci ca-latorindu in ore-care afaceri oficiose la Sibiiu, intre alţii a datu visita si episcopului de atunci gr. or. Adamovich de naţiune serbu. Acesta intre altele i descoperi, câ aru dori se aiba sub titlu de secretariu pe unu barbatu, care se fia aptu a duce afacerile scripturistice oficiose ale episcopiei cu dicasteriele, cu care avea relatiune. Acesta descoperire a fostu cea mai bine venita pentru L. Popa, câ-ci indata a si recomendatu pe fostulu seu secretariu după cum merită, si acceptarea a urmatu fâra nici o amauare. Se dice câ tocma atunci candu i s’a adusu acestu nunţiu la Cicmeu, l’au aflatu dandu cursu unei căldări de fertu vinarsu, pe care punendu-o la parte, a si mersu la Sibiiu spre a’si incepe funcţiunile câ secretariu episcopescu, candu de odata a depusu si juramentulu câ practicante la Thesaurariatu, unde pasindutreptatu ajunse secretariu, era in demnitatea de consiliariu l’au prevenitu cumnatu-seu Josifu Juhasz, pe care câ pe orfanu l’a edu-catu Budai si pe tote sororile lui le a asiediatu si fericitu.
Pana candu a fostu in vietia episcopulu Adamovich, pe langa oficiulu cameraricu a purtatu si oficiulu de secretariu episcopescu. După repausarea numitului
368
OBSERVATORIULU.
o insulta, a cere destituirea actualului banu Mazu-ranici si inlocuirea lui cu o personalitate, care se fia in stare se inblandiesca si se franga. cerbicra loru si a dice apoi ca odiniora neuitatulu generalii russescucâ: Croati’a jace la pecioreleUngariei". Dar’ din nefericirea magiariloru, ei nu au nici unu generalu care se fia de tali’a si stofa lui Paskie-wici seu alui Haynau, cunoscutu subt numirea „hien’a Italiei." Croaţii potu aştepta si ei voru aştepta, precum au asteptatu si boemii, pana ce le va veni tempulu de a nu mai potea si a nu mai voii se aştepte.
In Yien’a corniţele Taatfe isi pune tote silin-tiele pentru câ se isi câştige cele 25 voturi cari i mai lipsescu inca, pentru câ proiectulu de lege alu armatei se fia votatu si din partea Reichsratului, cu recerut’a maioritate de doue treimi.
Delegatiunile voru fi convocate in decursulu lunei lui Decembre la Yien’a. Budgetele ne poten-duse inse gâti pana atuncea, gubernulu comunu va fi necessitatu a cere unu bilu de indemnitate pentru primulu patraru alu anului viitoru.
Boemii sunt forte nemultiumiti cu ministrulu Prazak din causa câ elu au permisu, câ pentru denumirile mai recente in ramur’a judecatoresca pentru Boemi’a, se se alega persone de acelea, care nu sunt de nationalitea maioritatii poporatiunei si nici nu cunoscu limb’a ei. Urmarea va fi. câ deputaţii boemi voru face din caus’a acesta dificultăţi intre-gului cabinetu Taafie si in specialii ministrului patriotu Prazak.
In ministeriulu de esterne din Yien’a se prepara o schimbare radicala in personalulu diplomaticu, acreditata pe langa cabinetele din strainetate. Baro-nulu Haymerle intempina inse mari greutati in alegerea noueloru persone.
Principele Gortciacof plecandu dela băile din Baden pentru Russi’a va trece si prin Berlin, unde va petrece o di. Nu se scie, deca va avea vre-o intalnire cu poterniculu seu rivalu dela Yarzin, acarui nevralgia a fostu atatu de diplomatica, si docila, in câtu l’au inpedecâtu de a merge la Berlin pentru câ se fia de fatia la visit’a mostenitoriului de tronu alu Russiei.
Indata după sosirea Tiarului si a cancelariului seu la St. Petersburg se voru face mari schimbări si in personalulu diplomaticu alu Russiei din strainetate. Sunt unii cari voru se scie, câ imperatulu Alesandru s’ar fi convinsu in fine de imperativ’a necessitate de a dâ Russiei o Constitutiune si câ o va proclamâ in lun’a lui Martie anulu viitoru.
In Franci’a gubernulu republicanii s’ar con-solidâ si ar prosperâ, deca pe de o parte nu ar conspiră in contra lui partid’a bonapartistiloru aliata cu cea ultramontana, era pe de alta, deca nu l’ar conpromite agitaţiunile ultra-republicaniloru, cari dela reintorcerea din esiliu alu comunardiloru am-nestiati, au inceputu. se desvolte o activitate, ce seriose inspira temeri si îngrijiri pentru viitoriulu re publicei conservative.
Itali’a a trecutu erasi prin o crisa periodica |
episcopii remanendu dieces’a vacante, care vacantia s’a in-tinsu până la 12 ani, s’a administratu prin unu vicariu din partea Clerului, era din partea gubernului pentru agendele oficiose fu denumitu A. Budai cu salariu, câ unulu cărui si altcum lucrurile clerului era bine cunoscute, care asia dicendu afara de agendele celea preotiesci in totu tempulu vacantiei a purtatu tota administrarea. — In acelu tempu intre multele lupte ce avuse, Budai a urmaritu mai cu sama doue scopuri: unulu in adeveru prea cutediatu, adeca cum s’ar pote, câ intre romanii Transilvăneni se incetedie ura confessionale ? spre care scopu in coiutielegere cu barbatii cei mai aleşi din ambele cieruri s’a si compusu unu planu, care inse nici o multiamire n’au adusu auctorelui; pentru-câ regimulu isi avea raţiunile sale politice, câ romanii se nu se pota invoi nici inpacâ unii cu alţii in veci; de aceea proiectulu lui Budai si alu celoriT de o părere cu elu. in locu de a fi aprobatu , tocma din contra fu opritu, câ nici se se mai pota vorbi de elu. Pe langa acestea Budai isi atrase si neplăcerea episcopului Bobu, mai multu din causa, câ-ci punctulu primu alu amintitului proiectil a fostu, câ episcopulu de curendu numitu se renuntie la episcopia, câ asia cierurile, proprie romanii, dupace voru dechiara de stersa numirea de unitu si neunitu, din tota patri’a adunaţi, se’si alega unu episcopii de religiunea numita romana. Aci se vede câ zelulu si iubirea de naţiune la Budai a fostu mai mare de câtu se’si fia potutu luâ tempu de a ponderă si prevede obstacolele care era se i se lungesca iu cale. Mai fericiţii a fostu Budai cu alu douilea planu. pentru care a lucratu din tote poterile, câ adeca in-cetandu d e n u m i r e a de episcopu greco - resaritenu romanescu in Transilvani’a, se se restitue si recunosc© clerului gr.-or. transilvanu dreptulu de a’si alege elu insusi pe archiereulu seu, ceea ce ia si succesu, si asia Vasilie Moga parochulu din Sabesiu intrandu in ter-nariu candidatiloru, a si fostu confirmaţii de câtra imperatulu Franci seu câ episcopu, care primindu incu-noscintiarea a mersu la Clusiu, in cuartirulu renumitului consiliariu de nascere nobilu romanu de Beiusiu Stefanu
ministeriala. Noulu cabinetu s’au formatu totu subt presiedinti’a d. Cairoli.
Gubernulu englesescu precum si spiritulu intregei poporatiuni este forte alarmatu, in urmâ unoru tur-burari si agitaţiuni agrare, ce decurgu in serman’a Irlandi’a, acarei poporatiune este forte nemultiumita cu starea sa si se incerca de nou, a se emancipâ de subt jugulu tiranicu alu mariloru proprietari.
Diariele din capital’a României publicară lun-gulu si inportantulu raportu alu comitetului de delegaţi ai sectiuniloru Camerei, asupra proiectului rescumperarei caliloru ferate. Spaciulu nu ne permite a publicâ si noi acelu raportu in totu co-prinsulu seu. Ne marginimu deci, a pune mai la vale, subt ochii cetitoriloru nostrii, numai tecstulu proiectului de lege, presentatu camerei prin d. N. Fleva raportorulu susu-numitului comitetu.
Romani’a.
Proiecta de lege pentru cesiunea cailoru ferate a societăţii actionariloru către Statulu Romanu.
Art. 1. Gubernulu este autorisatu a incheiâ cu societatea actionariloru caliloru ferate romane alaturat’a conventiune pentru cedarea definitiva si fâra restrictiune câtre gubernulu romanu a admi-nistratiunii si a esploatatiunii caliloru ferate a disei societăţi, cu tote drepturile si indatoririle loru, si in genere tota gestiunea întreprinderii sociale, precum si pentru preschimbarea actiuniloru primitive si de prioritate ale societăţii in obligaţiuni de Stătu 6°/0.
Art. 2. Gubernulu este autorisatu a emite obligaţiuni de Stătu 6°/,; amortisabile in 44 ani, pentru o suma care nu va trece preste cifr’a de 237,500.000, adica doue sute trei-dieci si siepte milione cinci sute mii lei noui, valore nominala, din care 209,820.000, adica doue sute noue milione optu sute doue-dieci mii lei noui, pentru preschimbarea actiuniloru primitive si de prioritate in obligaţiuni de Stătu %, era restulu de 27,680.000, adica doue-dieci si siepte milione siese sute optu-dieci mii lei noui, pentru scopurile anume desemnate in conventiunea menţionata.
Art. 3. Se constituie pentru obligaţiunile de Stătu %,	create in virtutea art. 1 de mai	susu,
o	hipoteca legala asupra	intregei retiele	a	calei
ferate Romanu-Yerciorov’a cu ramurile ei, hipoteca scutita de ori-ce iuscriptiuni si de ori-ce drepturi seu chieltuieli fiscale de inregistrare seu de timbru.
Art.	4. Gubernulu	este autorisatu	a	face
cheltuielele prevediute in conventiunea menţionata.
Aceste cheltuieli se voru acoperi, in limitele prevediute in art. 2 de mai susu, prin obligaţiuni de Stătu 6%.
Art.	5. Gubernulu	este obligatu a	investi
conventiunea ce este a se incheiâ cu societatea actionariloru caliloru ferate romane, si care face parte integranta din present’a lege, cu tote formele legale, cerute de legile germane pentru validitatea si esecutarea ei.
Art. 6. In termenu celu multu de o luna
Costa, — in portulu avutu câ parochu, adeca siuba seu sumanu lungu cernitu, cioreci albi, caltiuni comodi mar-ginesci, căciulă de melu negru; — inse consiliarulu, după cum mi-a euaratu cancelistulu, care i serviâ de amanuense, indata a ckiamatu pe croitoriulu seu : si nu l’a lasatu se esa din curte, pana candu nu s’a provediutu cu intrega uniforma pana la bastonu, si numai asia l’a trimisu a’si face visitele; era .instalatiunea, proprie spesele instalatiunei, le a suportatu gubernatorele corniţele Georgiu Bânfy.
In privinti’a monumentului sepulcrale alu fericitului Budai, câ si scrietoriulu precitatului articolu si cu ocas-siunea candu erâ adunaţi barbatii iluştri de ai natiunei in forma de congresu cu ambii metropoliti in frunte la Sibiiu in 1862 intrebandu de loculu unde sunt depuse pamentescile remasitie ale desu memoratului, intre alţii nepot’a sociei sale cu numele Maria Mone, mi-a spusu intre lacrime, câ nepotulu spunendu unde se afla loculu, densulu Carolu Budai câ erede universale alu averei remase, nici atata pietate n’au aratatu câ celu puţinu se’i pună o cruce sepulcrale. Eu, dicea densa, i amu deresu de câteva ori mormenulut, dara scapatandu eu si ajungendu in stare lipsita, mai multu nu pociu face. Audiendu eu acestea, indata m’am intielesu cu unu ilustru barbatu, pe care’lu cunoscâinu câ pre celu mai adictu ore candu cliente alu defunctului. Resultatulu cointielegerei a fostu, că atunci si cu aceeaşi ocasiune se deschidemu o colecta, dela care cu atatu mai multu se sperâ, cu câtu cei adunaţi cu totii cunoscea cine a fostu A. Budai si care sunt meritele lui. — Rol’a de colectante o am luatu asupra mea si asia am inceputu dela metropolitulu Alesandru, care mai antaiu mi-a observatu in tonu de mustrare, dicendu câ nepoţii lui Budai sunt obligaţi a’i pune monumentu din causa câ mai multu elu iau crescutu si loru le a remasu averea lui: mai pe urma totuşi cam fâra voia a datu spre acesta scopu IO fi. v. a. De aci pasindu mai iucolo am cercatu pe Escelen-sa vice-presiedintele Ladislau Popp, dara aci mi s’a taiatu calea, câ-ci mi s’a disu: Acum sunt obiecte multu mai momentose decâtu se ne potemu ocupa cu j
dela intrarea in vigdre a conventiunii menţionate, gubernulu este obligatu a luâ mesurile necessare pentru transferarea resiedintiei societăţii la Bucureşti.
Art. 7. Gubernulu va rendui, indata după promulgarea legei de fatia, unulu sâu mai mulţi comissari speciali, pentru a pregăti transferarea câtra Statulu romanu a gestiunii întreprinderii sociale (bilantiu si inventam), si pentru a controla administratiunea calei ferate până le instalarea direcţiunii princiare. Aceşti comissari voru asistâ la lucrările direcţiunii actuale, precum si a consiliului de preveghiare alu societăţii.
Sciri diverse.
—	(Invitare.) Reuniunea romana de
cant ari va arangea Dumineca in 18/30 Novem. a. c. alu douilea concertu ordinariu pentru acestu anu, in sal’a edificiului Reuniunei germane de cântări de pe „Pamentulu micu Nr. 1“. (Musikverein). Program’a:	1. Mandolinat’a, de E. Paladilhe
esecutata de choru. 2. Scene de balletu, de Beriot solo pentru violina cu acompaniamentu de forte-piano. 3. Yerfulu cu doru, balada naţionala in 3 parti, cuvintele de N. Laroc, musica de C. Liubicz.
La acestu concertu se invita cu onorulu cuvenitu toti P. T. membrii ai „Reuniunei romane de căutări", si coinitetulu spera, câ cercetarea acestui concertu va fi cu atâtu mai numerosa, cu catu pentru prim’a data in patri’a nostra se va esecutâ balad’a naţionala „Yerfulu cu doru", alu cărei tecstu este compusu de insasi Alteti’a Sa regala Elisabet’a Domn’a României, er’ music’a de pianistulu curtiei Altetiei Sale.
Biletele se voru inparti Sambata in 17/29 si Dum. in 18/30 Novembre dela 3—5 ore după prandiu in cancelari'a „Asociatiunei Transilvane" strad’a Cisnadiei Nr. 7. — On. dd. membri sunt rogati a-si scote la timpulu indicatu bilete, de orece fâra biletu nu se permite intrarea in sal’a concertului. Totu atunci se voru primi si înscrieri de membri noui. Inceputulu concertului la 7 ore ser’a.
Sibiiu, in 13/25 Novembre 1879.
Comitetulu.
—	(Romanii si ungurii in Brasiovu.) Mai
de curendu unu fanaticu, scriendu in foi’a „Nemere“ din 1G Nov. inculpa pe romanii brasioveni, câ ei urescu pe magiari (pe secui) si câ se incerca a’i romanisâ! Se scola inse in apararea romaniloru grafulu S. si in „Keletu asigura pe publiculu ungurescu, câ tocma din contra, romanii din Brasiovu iubescu pe toti rna-giarii câ pe fraţii loru si isi manifesta catra ei sim-pathiile la toti paşii (minden lepten nyomon). După acestea se provoca la demonstratiunea cea mare din Aprile a. 1871 inscenata de catra romanii din Brasiovu in favorea magiarismului si a dualismului, prin care densii au produsu o mare sensatiune si au fostu laudati in tote diariele magiare, câ-ci au combatutu politic’a passivitatiei, au parasitu terenulu negatiunei si dupa-ce
de acestea; se se laşa dara până ce ne vomu pune in ordine, si atunci ne vomu ocupâ si cu asta, câ-ci noi toti scirau cine a fostu Budai pentru elerulu si naţiunea romana. Aflandu dara cu cale a urmâ svatulu. de nou conferescu starea lucrului, cu dn. cu care me intielese-semu la inceputu si totu atunci i am datu si cei 10 fl. primiţi dela metropolitulu Alesandru, marginindu-ne pe langa aceea, câ se provocamu pe aleşii barbati din acelea comune, caroru adormitulu in domnulu până candu a traitu, le-a facutu celea mai alese servicie, precum din Brasiovu a fostu protopopulu acumu episcopulu P., din Resinariu, Saliste s. c. 1.
Cu acea ocasiune toti din tote părţile imi dicea: Se facemu nesmintitu, câ-ci Budai a fostu adeveratu părinte alu multora, se deschidemu colecta si sedamu! Uitasemu de proverbiulu romanu altcum de comunu cunoscutu, „La perulu laudatu se mergi cu saculu spartuw; pentru aceea pe bas’a promissiuniloru făcute, ne-amu si intielesu eu cu prefectulu mineloru de feru dela Ilunedor’a, repausatulu Antonu Sancioli pentru versarea unui monumentu de metalu in pretiu de 200 fi. — Intorcendu-me a casa dela Sibiiu, câ se nu se invechiasca lucrulu, l’am iuuoitu facendu provocare prin „Gazet’a Transilvaniei", si vediendu câ nici asia nu se produce vreo mişcare, ani scrisu domnului despre care am amintitu câ iam datu cei 10 fl. primiţi dela metropolitulu Alesandru imi a respunsu câ puţina spe-rantia este dela alţii, daca nu vomu face noi ceva. De atunci până astadi s’a observatu tăcere absoluta. Eta asia veneredia ai nostrii meinori’a barbatiloru, carii tota vieti’a loru o au sacrificatu religiunei si natiunei loru pe atunci, candu mai toti cei poternici in fapte si in cuventu o părăsiseră. Speru inse câ si daca ceva cam tardiu, totuşi se voru atiâ barbati carii isi Yoru rescumparâ si inplini datulu cuventu, si acesta o credu cu atatu mai firmu, fiindu-câ si cu ocasiunea adunarei pentru fondulu de teatru in Blasiu facându-se menţiune, unu alesu barbatu si-a datu cuventulu, câ nu va lasă a se dâ lucrulu uitarei.	• p.
OBSERVATORIULU.
369
s’au ospetatu fratiesce cu magiarii (a magyarokkal testveri innepelyt tiltek), s’au declaraţii pentru consti-tutiunea unguresca. Totu asia lauda dn. grafu pe romanii din Brasiovu inca si pentru portarea loru manifestata la alegerile din anulu trecutu 1878, candu ei s’au oppusu la „fracţiunea, care in conferenti’a din Sibiiu decretase erasi passivitatea“, si dandu man’a cu magiarii, alesera din Brasiovu unu deputatu magiaru si
1	romanu la diet’a Ungariei. Preste acestea dn. grafu mai lauda forte multu pe romanii din Brasiovu, pentru câ pruncii loru conduşi de mana prin servitorele secu-ience de a lungulu stradeloru cetatii, vorbescu numai unguresce, si câ in mai multe familii audi destula limba unguresca (cu servitore si cocieri). In fine complimen-tulu toturoru laudeloru grămădite pe romani ilu face dicundu, câ dintre romani sunt câţiva membri ai casinei magiare si la tote seratele musicali arangeate de catra magiari pentru scopuri magiare, familiile romanesci mergu si ajuta cu pungile loru etc. etc. (A se vede „Kelet" din Clusiu Nr. 268 din 23 Nov. a. c. pe col. II).
—	(Teatru naţionale magiaru). Celu din Clusiu deschisu inainte cu 66 de ani (1813), in anii mai dincoce reparatu si decoratu frumosu din nou, trage si subventiune dela stătu câte 20 de mii fi. v. a. pe anu; cu tote acestea acelu teatru, in cetatea cea mai magiari-sata din Tranislvani’a, nu se pote tînâ, din care causa diariele de acolo au deschisu asupra teatrului loru cele mai neplăcute polemii, care curgu de mai multe luni. Totulu s’a incercatu spre a satisface pe publicu, inten-dantia, direcţiunea, societăţi s’au schimbatu mereu, teatrulu inse este frequentatu de nu sc pote mai reu. Caus’a unii o cauta in saracirea generale a locuitoriloru, alţii in disgustulu generale de a se distrage in comedii plătite, candu totu traiulu actuale a devenitu o tragicomedia; erasi altora li se pare câ tocma dela dualismu incoce, elementulu evreo-germanu s’a multitu preste mesura in Clusiu, si intru adeveru câ citindu de ex: listele „virilistiloru" ale classei comerciale si industriale, vedi in ele mulţime de nume, care numai magiare nu sunt, sau de si suna pe unguresce, acelea sunt magiari-sate; pentru aceea inse familiile respective totu nu mergu la teatru magiaru, in care nu intielegu nimicu.
Teatrulu dela Alb’a-regala (Szekes-Fejervâr), care fusese infiintiatu de câtra o societate de acţionari si este preciuitu judecatoresce la 119.926 florini, in 15 Ianuariu 1880 e destinatu a se vinde cu tob’a.
Din capital’a B.-Pest’a diariele ne spunu mereu, câ cu tota enorm’a subventiune ce are teatrulu magiaru dela stătu, elu totu lupta reu contra celui germanu, si ori-candu acesta e luatu la gona, ceea ce 36 de ani s’a intemplatu de câteva-ori, atunci locuitorii mai bine nu mergu la nici-unu teatru.
—	(15 ursi la unu loc u.) Noue acesta cifra ni se pare fabulosa, dara venatorii de professiune asi-guru câ se pote prea usioru, câ-ci de ex. in anii trecuti s’au inpuscatu in pădurile dela Avrigu din colea de Oltu intr’o singura di 9 ursi, mai totu prin romanii din acea comuna. Acei 15 ursi s’au presentatu inainte cu
2	septemani in manier’a loru ursesca in pădurile dela Fiile*) din secuime, unde sunt mine de feru cu o colonia de germani amestecaţi cu secui, carii lucra in mine si in fundării (topitori). Directorii si ceilalţi oficiali din locu audiendu câ s’ar fi aratatu câte-unu ursu pe aprope, au decisu se esa cu lucratorii cu totu la gona. Au si esitu, dara nu au avutu se aştepte multu, câ-ci abia isi luase fiacare venatoriu loculu destinatu lui prin conduc-toru, candu le esira, cam in calea viteloru, mai antaiu 1, apoi 2, din partea stanga alu 3-lea, eca si alu 4-lea, eca 5—6—10 pana la 15 ursi. In locu se se descarce o singura puşca a inghiatiatu sângele in bravii venatori, in câtu nu au cutediatu nici se resufle, până candu domnii ursi avura bunetate a’si vede de drumu. In acelu momentu apoi si domnii venatori isi vediura de cale câtra casa cu tota celeritatea possibile. Candu ursii nu ar ti asia uriti si daca nu ar avea ghiara si dinţi asia de lungi! Acum se spune câ ddnii baroni Rauber au decisu a face o gona mare in pădurile dela Fiile, adeca dupace ursii voru mai rupe vre 20 - 30 de vite chiaru pe aprope de satu. (După „Kelet“ din 23 Novembre.)
—	(Dela Avrigu se adusera) la Sibiiu septe-man’a trecuta 6 porci selbateci puscati in pădurile de acolo.
—	(Despre anghin’a diphterica) veniră informatiuni erasi fabulose si totuşi adeverate dela orasiulu Kiskun-Geleghâza, unde din 26 Iuniu 1877 diphteritis nu mai inceta asia, câtu de atunci, adeca de 272 aQi s’au bolnavitu 2558 si au moritu până in l-a Novembre a. c. 1442. Locuitorii sunt mai toti magiari curaţi, prin urmare nu pote dice nimeni câ conta-
*) In scaunulu Udvarhely, dincolo de Baraoltu (Baroth,) 1 di buna dela Brasiovu.
giulu (molim’a) bolei se latiesce prin sarutarea iconeloru in biserica, a crucei la baptistulu domnului si prin in-tingerea cu pamatufulu de busuiocu candu botesa pop’a, precum isi batea jocu „Keletft in ern’a trecuta. Acesta scire o avemu după „Szabadsâg" dela Oradea.
In Clusiu era au inceputu diphteritis a omori baiatii. Se aude câ si in vecin’a nostra comuna Turni-sioru (Neppendorf) s’a incuibatu acea boia spurcata.
Feriti-ve pruncii de contactu cu alţii necunoscuţi si nu suferiţi pe nimeni, se vi’i sărute, nici femeile se nu se mai sărute intre sine, câ nu poţi se scii daca nu a venitu vreun’a dela vreo casa, unde este anghina.
—	(Romanu-Pâcala). Daca romanulu scie tan-dali multu in vieti’a sa, eiu inse a invetiatu a si păcăli. Citimu in „Szabadsâg" dela Oradea, câ unu fetioru de romanu cunoscutu „finantiloru“ câ prevaricantu mare de tutunu (tabacu), dueendu intr’o di unu sacu plinu, aceia se si iau după elu; atunci elu si apucâ la fuga, era candu ajunse la podulu de preste Crisiu vediendu câ finantii sunt acilea, la momeutu aruncâ saculu in riu. — Scote saculu din apa! ii strigară finantii. — Nici vorba jupane. - Atunci unulu din finanti alergâ elu insusi după sacu si’lu scose din ap’a rece ghiatiosa. A deslegâ saculu si a’lu caută până in fundu, a fostu fapt’a câtoruva secunde. Ce se vedi inse! saculu era plinu numai cu ple va si nici urma de tabacu. Isi pote imagina ori-cine mani’a finantiloru insogita si de rusîne, înjuraturi furiose esia din gurile loru.
„Apoi dara pentru ce ai fugitu de noi, daca te sciai nevinovatu?"
„Ce ve pasa voue, cine ’mi poruncesce mie se nu fugu daca’mi place asia?“ fu respunsulu flegmaticu alu fetiorului. Finantii si mai înfuriaţi:
„Atunci pentru-ce ai aruncatu saculu in Crisiu ?“ La acestea Pacala alu nostru dandu din umeri: „Apoi câ saculu acesta este alu meu, poteamu face cu elu ori-ce voiam."
După acestea finantii plecara cu nasulu lungu, inse colcaindu de resbunare si romanasiulu pote fi siguru câ acea pacalitura n’are se’io manance lupulu, dacâ nu se va lasă de acea ocupatiune. Este adeca sciutu câ finantii capata 4/5 parti ale pretiului obiecteloru prevaricate si vendute. Acelu premiu face pe finanti câ se pandesca dio’a si noptea, se se si arunce in pericole mari.
—	(Unu albumu interesantul. Membrii de la „Comedie frangaise" au compusu pe timpulu petre-cerei loru in Londra unu albumu, care va aparea in curendu in editiune de lucsu la Viard in Londr’a. Editarea este coucrediuta lui Febvre, care este pictoru si romancieriu. Pe foi’a titulara este unu desemnu alu dsior’a Sar ah Bernhardt representandu unu geniu cu aripele întinse, care incoronesa bustorile lui Moliăre si a lui Shakespeare. Albumulu este dedicatu principelui de Wales. Dedicatiunea este autografata după scrisorea compositorului ei, a lui Du mas fiiulu In precuventare se enaresa istori’a „Comediei francese," câteva pagine contienu o descriere despre organisarea teatrului si despre compunerea trupei care petrece in Londr’a, urmesa apoi biografiele si portretele. Fia-care portretu are subscrierea propria a personei si o frasa. Got a scrisu sub portretulu seu in limb’a englesa: „Lumea intregaeste unu teatru," după acesta frantiosesce : „Teatrulu este o lume mica." Maubant a scrisu: „Ac-torulu este câ vinulu, cu câtu este mai betranu, cu atâta este mai bunu." Febvre: „In memoarele lui Fleury cetescu urmatdrea frasa: Unu comediantu trebue crescutu pe braciale unei principesse. — Nici-odata nu mi-asiu ti doritu ceva mai bunu." Mounet-Sully „Teatrulu este arfa de a instrui pe publicu. facăndu-lu se creda, câ i faci petrecere." La Roche e unu mi-santropu. Elu scrie: „Candu cugetu la munc’a, silintiele si necasurile unui comediantu si la aceea ce elu laşa după sine, imi vine se desperesu." Worms se caracte-risesa singuru printr’o frasa: „Melancoli'a atâtu de pugiuu semnifica întristare, pe câtu de puginu risulu voi’a buna." Mai picante sunt autografele dameloru. Etatea care la barbari este aretata cu acuratetia, la dame nu este notata de locu. Eta si cateva sententie de ale acestor’a. Madelaine Brohan scria laconicu: „Tout passe." Mile Fonassain: „A scrie o idea însemna a cugetă tare. Acesta me genesa;" Mine Pro-vost Pousin: „Sinceritatea este celu mai bunu mijlocii de a te face nefericirii in vietia." Dsior’a Rei-chemberg dice: „Ceea-ce mai multu face pe cineva se rida, aceea nu o spune omulu nici-odata," si numai de câtu urmesa Sarah Bernhardt: „Inteligenti’a face din egoismu virtute — ignoranti'a viciu."
—	(Medicamentele unui Sulta nu). Sulta-nulu de Marocco, Sidi Muley Hassan, caruia i s’au datu de doue ori mancari otrăvite, este silitu a stă totu in patu, fiindu paralisatu si cu totulu slabitu. In lun’a trecuta elu a tramisu pe unu Dervisiu la Mecc’a cu o serisore catra superiorulu sântei Caabe, prin care
I ilu roga se-i trimită in schimbulu unei bune plaţi, ma-tur’a pe care o intrebuintiesa pentru curăţirea diurna a Caabei, precum si cate-va petece din copert’a de me-tase intinsa pe d’asupra mormentului lui Mohametu.
Aceste lucruri au fostu recomandate numitului Sultanii, câ unu medicamentu infalibilu contra suferin-tieloru sale.
f) Despre locuinti’a tieranului.
Din tote cestiunile de higiena publica, aceea care fâra indoiăla trebuie se atraga atenţiunea omului de sciintia in tiăr’a nostr’a, este starea ne-hygienica, din care resulta unu reu destulu de mare dejâ pentru tiăra, si isi are caus’a sa in doui factori poternici din elementele de vietia a acestoru omeni.
Aceşti factori sunt: alimentatiunea si locuinti’a.
Locuinti’a va avea necessarmente o influintia in reu său in bine asupra tieranului câ si asupra citadinului, din causa câ si elu petrece destule ore din timpulu dilei in circuitulu ei, si acestu timpu se maresce inca mai multu in timpulu ernei, alu douilea din causa câ in generalu la noi locuintiele de la tiăra sunt cu multu mai insalubre câ cele din orasiu.
Pentru a ne dâ săma mai bine despre acăsta cestiune trebuie a avă in vedere urmatorulu studiu analiticu.
I)	Modulu cum ele se presinta; 2) consecintiele pathologice ce resulta din acăsta; 3) ce trebuie a se face pentru a le ameliora; 4) binele ce ar resulta.
II)	Se vedemu modulu cum se presinta locuintiele tieraniloru nostrii.
După natur’a substantieloru brute primordiale ce resulta din positi’a topografica a tierii nostre, locuintiele tieraniloru nostrii potu fi divisate in 2 moduri:
a) Locuintiele de pe siesu si luncile riuriloru; b) locuintiele de la munte.
Se vedemu cum sunt constituite aceste locuintie. Cele de pe siesu sunt forte variabile, mai totu-de-auna cu totulu insalubre, primitive si in conditiuni astu-felu in câtu nu sciu pentru unele dintre ele dăca s’ar pote conscientiosu precisă progressulu ce l’a facutu din timpurile preistorice.
Sunt judetie intregi, si cu deosebire Vlasc’a, Teleromanulu si mai alesu o parte din Dolj iu si totu Gorjulu unde casele consista in nesce adeverate găuri, bordeie sapate in pamentu. Pentru acăsta, atunci candu ele sunt făcute cu mai multa atenţiune, se sapa o gropa in adencime de la 1 pâne la 2 metri si in urma se arunca in launtrulu găurii paie seu coceni de porumbu, si, profitandu-se de câteva dile de seceta, li se dâ focu.
Caldur’a desvoltata de aceste substantie in combustiune usucă paretii si mai multu coce, reduce la starea anhydrica argil’a din care in generalu este formata supt patur’a aluvianului ce formăza bas’a geologica a tierei. In urma se acopere cu lemne, peste care se pune coceni si paie in straturi suprapuse adesea si acestea acoperite cu pamentu pâne ce se crede câ, gratie grosimei paturei si gradului ei de inclinatiune, ap’a meteorica se va potă lesne scurge in afara, fâra a potă petrunde in iutruln loru.
Adesea ori ferestrele nu sunt de locu. Atunci lumin’a intra pe cosiulu vetrei, era de e văra pe usia, si in casu de a fi, ele sunt puse pe un’a din laturea casei intre incrucisiarea lemneloru ce constituie coperisiulu, său alaturea cu usi’a, in usia chiaru, care dâ in o intrare cu scări deschisa cu totulu iu afara.
In genere aceste case au o singura camera mare cu bas’a unui paralelogram; une-ori mai este inca o mica camera in laturi si mai totu-deauna unu cotlonu in unulu din coltiuri, unu soiu de grota mica, obscura, care joca rolulu de camara pentru saculu cu porumbu si alimente.
Unu altu modu de case făcute pe siesu sunt acele ce au paretii radicati de-asupra solului. Aceste case sunt făcute de doue maniere. :
a) din tierusi pe stelpi batuti in pamentu după ce s’au mesuratu dimensiunile ce trebuie a se dâ casei: aceştia se ingradescu si se cimentăza cu argila plastica amestecata cu gunoiu animalu. Astu-felu se obţine unu părete grosu, intre 0,25—0,50 centimetri.
Său, in locu de gardu, se făcu multe lemne in cruce său vălătuci si ochiurile gole se umplu cu turte de aceeaşi materia.
Aceste case mai in genere au doue mici camare, un’a la intrare mica si care joca rolulu de camera si intrare, alta de dormitu, cuhnie, etc.
Intre aceste doue soiuri de case sunt unele ce le-asiu pote numi mieste. Ele se practica mai alesu in Doljiu. Modulu loru de a se face, consista in nesce păreţi groşi adesea de unu metru din pamentu arigilo-nissiposu, ce se bate intr’unu tiparu de scan-
370
OBSERV ATORIULU.
duri, care se totu redica in susu odata cu inaltiarea paretelui.
Acestea in totu-deauna conţinu 2, 3 camere.
Ferestrele la tote aceste case sunt mici si adesea acoperite cu tipia, chartia, arare ori cu gemuri.
Coperisiulu mai totu-deauna se face câ si la bordeiurile descrise mai susu, si sob’a este totu unu cosiu largu, ingraditu si lipitu cu aceeaşi compositie si care-le e scosu in afara, ceea ce e frecvenţii la casele de vale; seu e dusu numai pana in podu.
Se vedemu acum casele de la munte. — Ele se potu asemenea divide in 2 categorii, după cum sunt construite numai in lemnu seu in petra.
Lemnele si mai alesu bradulu fiindu forte res-panditu la munte, bun’a stare a tieranului relativu mai bima si in urm’a rigoriloru climaterice mai aspre, locuintiele de la munte sunt multu mai bune câ cele de la vale. — Casele in genere mai spa-tiose, totu-deauna cu câte 2 camere.
Coperisiulu in lemnu, ferestrele inse totu mici si sob’a aprope in aceeaşi stare. Ele sunt construite din trunchiuri de arbori bine adaptaţi si in totu-deauna lipite cu lutu.
Acele făcute in petra sunt cu multu mai supe-riore, de si indata vomu vede si inconvenientele loru.
Sunt si aci case, mai alesu in multe din satele mai avute din Muscelu si Prahov’a, făcute cu 2 etaje. I-iulu de petra si servesce câ pivnitia, camere pentru vera s6u pentru industri’a penzei, a metasei. Etagiulu alu 2-lea in lemnu pentru locuitu.
Ori-care ar fi modulu de constructiune, nu este mai nici un’a din ele care nu isi are pardosela, deru suntu numai lipite cu lutu.
Pentru a intielege acum reulu acestoru locuintie, se vedemu intru câtu potu se influintieze higien’a locuitoriloru acestoru case, prin natur’a materialeloru brute ce se intrebuintieza si modulu mai multu seu mai puginu perfectu, cum ele au fostu preparate si adaptate.	(Va urmâ.)
Contractulu Socialu.
De J. J. Rousseau.
(Urmare.)
Capitolulu X.
Despre abusulu gubernului si despre
inclinarea lui spre degenerare.
Precum vointi’a particulara agita necontenitu in contra vointiei generale, astfeliu si gubernulu face necontenitu unu efortu in contra suveranitatiei. Cu câtu acestu efortu cresce cu atâtu se alteresa mai multu Constitutiuuea, si pentru câ in casulu acesta nu esista o alta vointia de corpu, care se resiste principelui si se ilu contrabalantiedie, apoi mai curendu seu mai tardiu urmâsa, câ principele se oprime pe suveranu si se sfasie tractatulu socialu. Acesta este viciulu inherentu si inevitabilu, care dela nascerea corpului politicu tinde fâra repaosu spre a ilu distruge, precum betraneti’a si mortea distrugu in fine corpulu omenescu.
Esista in generale, doue moduri de degenerare ale unui gubernu, adeca: prin concentrare seu prin distrugerea Statului.
Unu gubernu se concentresa, candu elu repa-siesce dela unu numeru mai mare la unulu mai micu, cu alte cuvinte, dela democraţia la aristocraţia si dela aristocraţia la regalitate. Acesta este in-clinatiunea sa naturala.*) Candu elu ar repasi dela
*) Formaţiunea lina si progressulu republicei Veneţiei in lagunele sale ofere unu esemplu memorabilu despre acesta succesiune si este admirabilu, câ Venetianii păru a nu fi ajunsu de 1200 ani decâtu pe a dou’a trepta, care isi luă inceputulu la 1198 cu asia numitulu Serrar di consiglio. Ce se tiene de ducii loru cei vechi ce li se inputa, apoi ori ce s’ar dice in S q u i-tinio della liberta veneta, este probatu câ ei nu au fostu suveranii loru.
Dara mi se va obiectionâ, câ republic’a romana au urmatu unu progressu cu totulu contrariu, trecându dela monarchia la aristocraţia si dela aristocraţia la democraţia. Dara eu sunt departe de a cugeta astfeliu.
Prim’a institutiune a lui Romulus au fostu unu gubernu mestecatu, care degenerâ apoi in despotismu. Din cause particulare Statulu peri fâra de tempu, precum se vede murindu unu nou nascutu, mai inainte de a fi ajunsu la etate de barbatu. Espulsiunea Tarcuiniiioru au fostu adeverat’a epoca a nascerii republicei. Dara ea dela inceputu nu au primitu o forma constanta, pentru câ lucrulu s’au facutu numai pe jumetate, ne-desfiintiandu patriciatulu.
In modulu acesta, aristocrati’a ereditara, care este cea mai rea din tote administratiunile legitime, rema-nendu in conflictu cu democrati’a, form’a gubernului nesigura si siovainda, nu s’au consolidatu, precum o au probatu Machiavelli, decâtu numai cu introducerea tri-buniloru. Numai după aceea au potutu fi vorba despre unu gubernu adeveratu si o veritabila democraţia. In
numerulu mai mare la celu micu, s’ar potea dice, câ elu pierde din elasticitatea sa: dara acestu progressu inversu este inpossibilu.
. In realitate form’a gubernului nu se schimba, decâtu, candu resorturile sale usate ilu slabescu astfeliu, câ elu se nu si-o mai pota conservâ. Candu intindienduse elu isi pierde elasticitatea, atunci forti’a sa s’ar nimici si elu nu ar mai potea subsistâ. Cu câtu resortulu s’au slabitu mai tare, cu atâtu elu trebue reparatu si concentratu, pentru câ altcum Statulu pe care ilu sustiene s’ar ruinâ.
Dissolvarea unui Stătu se pote internplâ in doue moduri:
Odata, candu principele nu mai administresa Statulu conformu legiloru si usurpesa poterea suveranului ,	atunci se intempla o schimbare forte
remarcabila, aceea, câ atunci nu se concentresa gubernulu ci Statulu. Prin acăsta voiescu se dicu, câ Statulu celu mare se dissolve si in elu se formesa unu altulu, compusu singuru numai din membrii gubernului si care pentru restulu poporului nu este altu decâtu domnulu si tiranulu seu.*) Din mo-mentulu in care gubernulu au usurpatu suveranitatea , pactulu socialu este ruptu si toti cetatienii singurateci reintra de dreptu in libertatea loru firesca si ei potu fi fortiati la supunere, dara nu sunt obligaţi.
Aceeaşi se intempla si in casulu candu, membrii gubernului usurpa singuratici poterea pe care nu le este permisu de a o esercitâ, decâtu numai câ corpu. Acesta este o infracţiune a legiloru si pote produce o disordine forte mare. Pentru câ atunci sunt totu atâti principi câţi si magistraţi si Statulu nu mai puţinu divisatu câ si gubernulu, piere seu isi schimba form’a.
Candu Statulu se dissolve, atunci abusulu gubernului ori care ar fi elu, se numesce anarchia. Voindu a face o distinctiuue, apoi democrati’a dege-neresain ochlocratia, aristocrati’a in oligarchia si eu asiu mai adaoge, câ regalitatea degenerăsa in tirania. Inse acestu cuventu este ecuivocu si pretinde a fi esplicatu.
In sensulu vulgaru, unu tiranu este unu rege care gubernesa prin violentia fâra considerare la dreptate si la legi. In sensu precisu, unu tiranu este unu particulara, care isi aroga autoritatea regala, fâra câ se fia indreptatitu la ea. In sensulu acesta intrebuintiau Grecii acestu cuventu, pe care ei ilu aplicau atatu la regi buni câtu si la cei rei, candu autoritatea loru nu erâ legitima. Astfeliu tiranu si usurpatoru sunt doue cuvinte perfectu sinonime.
Pentru de a dâ la lucruri diferite numiri diferite, eu numescu tiranu pe usurpatorele autori-tatiei regale si despotu pe usurpatorele poterei suverane. Tiranu este acela, care se inpune iu contra legiloru pentru de a gubernâ conformu legiloru, era despotu este acela, care se ridica deasupra legiloru. Astfeliu tiranulu pote câ se nu fia despotu, in timpu ce despotulu este totudeauna si tiranu.	*
fapta, atunci poporulu nu erâ numai suveranu, ci si magistratu si arbitriu, senatulu erâ numai unu tribunalu subordinatu, pentru de a moderâ si concentrâ gubernulu si consulii insusi, fia fi fostu ei patriciani, magistraţi supremi seu generali absoluţi in resbelu, in Rom’a ei nu erau decâtu presiedintii poporului.
De aci inainte se pote vedea, cum gubernulu cade in firesca’i inclinatiune si tinde cu potere spre aristocraţia. Patriciatulu decadiendu de sine, aristocrati’a nu se margini numai in corpulu patricianiloru câ in Veneti’a si Genu’a, ci trecu si in corpulu senatului compusu din patriciani si plebei si chiaru in corpulu tribuniloru, candu aceştia incepura se usurpe o potere activa: pentru câ cuvintele nu inporta nemica asupra lucruriloru si candu poporulu are siefi, cari gubernesa in loculu lui, ori care le aru fi numele, ei representedia o aristocraţia. -
Din abusurile aristocraţiei se născură resbelele civile si triumviratulu. Sulla, Iuliu Caesare, Augustus ajunseră a fi monarchi adeverati si in fine subt despo-tismulu lui Tiberiu, Statulu se dissolva. Istori’a romana nu desminte deci principiulu meu, ci din contra ilu confirma.
Not’a lui J. J. Rousseau.
*) S’au vediutu in tempulu din urma, câ unii miniştri se reclame de pe tribun’a parlamentului unui Stătu constituţionale, pentru principele acelui Stătu, tit-lulu de suveranu. Acesta nu numai câ este necon-stitutionalu, dar’ este o macsima cu totulu falsa: Principele unui Stătu constitutionalu nu pote fi numitu in nici unu casu cu titlulu de suveranu, pentru câ suveranu este numai poporulu si suveranitatea este inalienabila si indivisibila. Candu principele unui Stătu constitutionalu isi aroga titlulu de suveranu, atunci elu nu mai este unu principe constitutionalu, ci unu usurpatoru si deca elu seu miniştrii sei, potu se o faca acesta, atuncea Constitutiunea acelui Stătu este o litera morta, era libertatea poporului amenintiata in supremulu gradu. A numi pe unu principe suveranu si totudeodata principe constituţionale, este unu non-sensu, care incetatieninduse in limbagiulu politicu, ar avea consecintie forte funeste pentru popora.	Not’a Traduct.
Post’a redactinnei.
—	Brasiovu, 16 Octobre. Informatiuni in caus’a monumentului destinatu a se pune lui Andreiu Muresianu.
Andreiu Muresianu a repaosatu in Brasiovu la 11/23 Octobre 1863 pe la 10 fire din nopte, in etate de 47 de ani. (Vedi „Gazet’a Transilvaniei “ Nr. 98—9 pag. 385, unde i se afla scurtulu ne-crologu.) A fostu inmormentatu totu acolo in 14/26 Octobre in curtea bisericei dela S. Treime din suburbea Schiai. (Vedi cerimoni’a inmormen-tarei descrisa in „Gazet’a Trans.“ Nrii 100 et 101 din acelaşi anu.)
In Nr. 106 alu „Gazetei Trans." din 6/18 Nov. 1863 unu corespondente din Blasiu cu dat’a din 12 Nov. st. n. fu celu de au ta iu, care esi in publicu cu ide’a de a se pune lui Andreiu Mu-rasianu unu monumentu; elu inse inchiaie corespondenţii cu aceste cuvente: „Asteptamu dara până la infiintiarea unui comitetu pentru scopulu acesta.“
In dio’a de S. Andreiu s’a tînutu lui Mura-sianu parastasu in Sibiiu prin parochulu si protopopulu loanu Russu cu alţi trei preoţi, era după terminarea oficiului divinu tenerimea academica a cantatu „Deşteptate romane". (Gazet’a Tr. Nr. 114).
In 30 Nov. s’a tînutu parastasu si la Borodulu mare in Ungari’a. (Gaz. Nr. 19, 1864.)
Totu in acea di la Blasiu au sierbitu s. liturgia si parastasu capitululu canoniciloru si professorii preoţi, pentru sufletulu lui Andreiu Murasianu, cu solemnitate precum nu se mai vediuse de multu la acea mitropolia. (Gazet’a Tr. Nr. 116 pag. 455.)
In 13 la Ighiiu, in 18 la Reghinu, in 20 Decembre la Zlatn’a. (Gazet’a Trans. 117.)
Totu in dio’a de S. Andreiu a fostu parastasu si la Nassaudu. (Gazet’a Trans. Nr. 120.)
In Nr. 2 alu „Gazetei" din 4/16 Ianuariu 1864 (pag. 7) redactiunea indemna se se faca baluri, din alu cărora venitu se se ridice monumentu lui Muresianu si se i s e a j u t e f a m i 1 i ’a. Intr’aceea comitetulu Asociatiunei Transilvane luase asupra’si inca din 13 Decembre 1863 primirea de colecte pentru monumentu, precum se .pote cunosce din contabilitatea de atunci. In acelasiu timpu s’au inceputu colectele si in Brasiovu, cum se pare inse spre doue scopuri precisate in Gazeta.
Despre colecte pentru unu monumentu in me-mori’a lui Andreiu Murasianu veţi aflâ cele de antai urme in protocolulu luatu despre lucrările comitetului Asociatiunei transilvane in 1 Martiu st. n. 1864; s’a publicatu inse si in „Gazet’a Transilvaniei" Nr. 16, 17, 18. (Vedi la pag. 70 §. 12 alu protocol.)
Dela dn. cassariu alu Asociatiunei, capitanu Const. Stezaru avemu in aceeaşi causa urmatori’a informatiune :
„După Jurnalulu de cassa, au intratu pentru monumentulu lui Murasianu : in 13 Decembre 1863 o colecta prin domn’a Mari’a Popu de Harsianu 27 fi.; in 25 Ianuariu 1864 prin d. canouicu Stef. Biltiu 4 tt; in 22 Iuliu 1869 prin d. parochu Mihaiu Serbanu 30 fi.; in 11 Augustu 1869 o colecta la adunarea generala din Siomcut’a mare 160 fl.
Dela Brasiovu spre acestu scopu nu a intratu nimica.
Sumele acelea primitive insemnate mai susu, elocate in regula, au crescutu până in 18 Iuliu 1878 la sum’a de 400 fl. 93 cr. val. austr. La acesta se voru mai adaoge interessele computate până la timpulu candu se va scote acelu capitalu spre scopulu sciutu."
—	Clusiu, 20 Nov. Dictionariu ungurescu-roraanescu de G. Baritiu se afla de vendiare si in Clusiu la librari’a I. Stein si la Demjen.
Depuneri.
La institutulu subsemnatu se primescu depuneri de capitale spre fructificare cu 5"/0, era sub con-ditiunea de a se denuncia institutului ridicarea depunerii cu 6 luni mai inainte, cu 5 Va % interesse.
Depunerile făcute până astadi cu interesse mai mari câ cele de mai susu, dela i Ianuariu 1880 in colo se voru fructificâ cu 5%, ăra cele supuse conditiunei de a se insciintiâ ridicarea loru cu 6 luni inainte — cu 5 V2 % interesse.
Sibiiu, 25 Novembre 1879.
„ALBIN’A“
(107) 1—2 Institutu de creditu si de economii.
Editoru si redactoru respousabilu Baritiu in Sibiiu.
Tipariulu lui W. KraIFt in Sibiiu.