Oogervatoriulu ese de doue ori in septemana. mercurea si sambat’a. Pretiulu pentru Sibiiu pe 1 anu intregu 7 fl., pe 6 luni 3 fl. 50 cr., dusu la casa cu 1 fl. mai multu pe anu; — trimisu cu post’a in laintrulu monarchiei pe 1 anu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In străinătate pe 1 anu 10 fl. sân 22 franci, pe 6 luni 5 fl. sâu 11 franci; — numeri singuratici se dau câte cu 10 cr. Diariu politieu, naţional -eeonomieu si literariu. Ori-ce inserate, se platescu pe serie sâu linia, cu litere merunte garmoudu. la prim a publicare <>!Ue 7 cr., la adou’a si a troi’a câte >i cr. v. a. si' preste aceea 30 cr. de timbru la tesaurulu publicu. Prenumeratiuuile se potu face in modulu celu mai usioru prin assem-natiunile poştei statului, adresate de a dreptulu la Bedactiunea Diariului Observatoriulu iu Sibiiu. Nr. 91. Sibiiu, 14 26 Novembre 1879. Anulu. II. Obligaţiunile urbariali. La asia numitele bonuri rurali, precum se numescu in Romani’a, obligaţiuni pentru d e s s a r-cinarea pămentului (Grundentlastungsobliga-tionen), precum le dicu austriacii, toti locuitorii tierei au unu interesu asia de mare precum nu se pote se aiba vreodată la nici o alta parte a finantieloru statului. Candu dici obligaţiuni urbariali, dici desrobire, scapare din sierbitute spurcata; dici inse si mai multu: ca poporulu a datu si mai dă, sub garanti’a statului si separatu sub garanti’a fiacarei provincii, iu parte, unu premiu forte grasu in căteva sute de milione florini, sub cuventu că domnii sclaviloru au perdutu privilegiulu de a’i mai robi, de a le luă 104 si respective 208 dile de munca pe anu, dieciuela din tote productele, maltratarea femeiloru la topitu si melitiatu de canepa, la torsu si tiesutu si altele nenumerate. Vorbindu in Nr. 85 despre budgetulu statului si anume despre proiectulu ministrului finantieloru, comunicaramu in scurtu si căteva cifre relative la obligaţiunile urbariali (iobagesci). Dara acesta cestiune finantiaria merita cea mai de aprope atenţiune si studiu din partea publicului intregu. Enormele sume de bani si averi representate prin obligaţiunile urbariali se afla in cerculatiune publica, in manile toturoru, era nu numai in ale proprie-tariloru; averi considerabili de căteva milione ale ainbeloru cieruri romanesci se afla in obligaţiuni urbariali; respicatu demandase si fericitulu mitro-politu Andreiu in testamentulu seu din 1 Aug. 1871, că cu banii ce laşa pentru cleru, biserica, seminariu, infiintiare de alte doue episcopii, tipografia si ori căte se voru mai adună de aci inainte, se se cumpere obligaţiuni de caii ferate si obligaţiuni urbariali; unde inse intielege oricine, că voindu se alegi, obligaţiunile urbariali sunt relative multu mai sigure decătu ale caliloru ferate. Asia dara, ori ar fi atacatu ministrulu de finantie valorea si soliditatea bonuriloru rurali transilvane, unguresci, croate, ori nu, noi totu ne eramu datori noue insine, că se ne mai ocupamu odata cu totu adinsulu de acestu capitalu naţionale in doue sensuri. Intre anii 1863—5, pe timpulu dietei transilvane, s’au scrisu si vorbitu multe despre obligaţiunile urbariali, s’au relevatu misielii, insie-latiuni, hoţii curate, comisse cu ocasiunea emiterei loru, era in a. 1876 scriitoriulu acestoru linii discutase in colonele Gazetei aceeaşi cestiune intr’o serie de 12 articlii, in combinatiune cu alte cestiuni national-economice. Lumea inse uita usioru. Cum nu, candu uneori ne uitamu inca si pung’a cu bani pe tarab’a negutiatoriului, alteori incalecamu calulu păna a nu’lu fi deslegatu dela gardu. Prin legile absolutistice (patentele) din 1854 si 1858 domniloru feudali li s’au acordatu o des-daunare atătu de strălucită, in cătu s’a vediutu chiaru atunci din capulu locului, că aimuitatile (părţile de capitalu) cu interessele anuali de 5% classea fostiloru iobagi nici-odata nu va fi in stare de a le plaţi numai ea singura; de aceea s’a decisu, că la coperirea aceloru sume exorbitante se platesca tote classele locuitoriloru unu adaosu anumitu după florinulu de inposite directe. Acelu adaosu se pla-tesce păna in dio’a de astadi. Asia fostulu referente in căuşele urbariali dr. Josifu Grimm la gu-bernulu Trausilvaniei, au avutu mare dreptate candu a disu: „ După căte folose am facutu eu senioriloru feudali, asiu merită dela ei că se’mi inaltie unu monumentu cătu este alu sântului Joanu Nepomucu din piati’a Sibiiului.u După operatulu lui Josifu Grimm avea se ia numai feudalii din Transilvani’a 42 milione ti. moneta conv. După aceea s’au mai inventatu si alte titule ale desdaunarei, in catu acea suma crescuse păna in a. 1863 la 72 milione, si de atunci incoce trecu preste 80 de milione, dupace se decretă desdaunare pentru asia numite lazuri (esterminare de păduri si tufarii), si in urma pentru locurile de vii, si se spune chiaru acuma că lucru siguru, că s’au mai aflatu si alte preteste pentru „desdaunareAsia numitele drepturi regali, adeca monopolulu de cârciumaritu, moraritu, venatu, pescuitu etc. remasese totu in posessiunea senioriloru feudali. Unele s’au mai modificaţii ori desfiintiatu, au remasu inse altele, pentru a caroru rescumparare se lucra de mai mulţi ani intre multe cabale, pentru-că se fia desfikitiate prin lege, se prea intielege inse, că totu pe langa desdaunare, care erasi va fi data in obligaţiuni urbariali de mai multe milione. Aci vomu avea in vedere numai acelea bonuri rurali, căte s’au pusu in cerculatiune dela 1854 păna astadi, cu adaosu numai de căteva, care stau gata de a se mai in-parti preste puţinu. Tote acelea obligaţiuni urbariali ungurene, transilvane, croate intrecu ceva preste 300 de milione fl. v. a. Planulu tragerei loru la sorti publicatu in anulu 1867 eră compusu pentru cele ungurene pe 40 de ani, era cele transilvane pe 50 de ani. S’a facutu inse si aci o mare escep-tiune cu privire la asia numitele obligaţiuni v i n c u 1 a t e, legate, care adeca nu suna la porta-toriu (au porteur), ci la persone morali anumite, că-ci terminulu acestora se computa, in Transilvani’a numai dela 1866, pe 60 de ani si alu celoru ungurene dela 1867 numai pe 50 de ani. Din sum’a intrega de preste 300 milione voru fi esitu la sorti păna in 1 lanuariu 1880 camu 64'\ de milione, si asia mai remanu de platitu 240 milione. Acesta suma inse nu mai respunde la planurile primitive de sortare, elaborate iu 1857 si 1867 din causa că de atunci s’au mai emisu si datu aristocraţiei obligaţiuni urbariali in suma nominale de 27 milione. Pe temeiulu acesta planulu de trasu la sorti totu este alteratu, respective pre-lungitu pe mai mulţi ani. Ministrulu de finantie inse voiă se se folosesca de ocasiune, se schimbe si prefaca planulu intregu, inse asia, că tragerea si prin urmare plat’a obligatiuniloru rurali se o amane pe alţi 40 respective 50 de ani numerati de acum inainte, si asia statulu se platesca pro-prietariloru multu mai puţinu la amortisarea aceloru obligaţiuni. Bine se ne insemnamu aci, că partea cea mai mare a obligatiuniloru rurali nu se mai afla de multu in manile primiloru proprietari; aceia le-au tocatu, cum se dice pe la noi, care indata la primire, care mai tardiu, si astadi ele se afla in mani străine, unele pote intru a sut’a mana, cerculandu nu numai in monarchia, ci si in străinătate că ori-ce moneta-cliarteia, firesce după cursuri de burse, nespusu de variante; ele inse de vreo 2—3 ani incoce aveau unu cursu neasemenatu mai bunu decătu mai inainte, de ex. cele transilvane se urcaseră dela 70 la 86 V2, cele ungurene, croatice, banatiene păna la 88 si 89%. Dintr’odata venindu ministrulu de finantie cu proiectulu seu, baga spaim’a in burse si in toti actualii proprietari ai desu nu-miteloru obligaţiuni; ele scadu că prin farmecu cu căte 6—7 fi. la 100 si causădia la mai mulţi dauna enorma. Din aceeaşi causa inse scadiura si alte obligaţiuni unguresci; că-ci agenţii si toti speculanţii dela bursa avura intru nimicu a pronuntiâ Foisiora „Observatoriului“. Femelele. De: Juliu Pederzani. Traducere de: J. G. B a r i t i u. V. Mama. (Urmare si fiue.) Cartea sacra ne spune, că odata lumea acesta eră unu chaosu, fără lumina si pustiu. Dara deodata spiri-•tulu divinu esclama in profunditale obscure ale chaosului: „Se fia lumina!" si „se facă lumina!“ Fără lumina in pustiu jace sufletulu copilului înaintea spiritului mamei sale. Si ea are se dica: „Se fia lumina" si in chaosulu sufletului de copilu se va face „lumina." Lumin’a divinităţii, a bunului, adeverului si a frumosului. A dă unui copilu educatiune insemneza: a ilu nobilitâ, a formă unu caracteru, „era caracterulu este vointi’a perfectu formata." Caracterulu nu jace in inteli-gentia, ci elu jace adencu si poternicu in anima. Pentru aceea mam’a, acesta anima a omenimei, este chiamata a dă educatiune copilului. O chiamare sacra. Ea prin copilu dă educatiune unei generatiuni vii-tore. In ânim’a unei mame jace spiritulu unui poporu. Cursulu moralei adeverate isvoresce din anim’a mamei. Copilulu după sufletulu seu este o flore divina, elu are lipsa de aerulu cerescu, de — religiune. Prim’a lui inspiratiune, prim’a lui religiune este amorulu pe care i-lu reveleza ânim’a, ochiulu si buzele mamei. Candu Salvatorulu in ultim’a sa ora, in agoni’a mortiei pe cruce isi preambla din inaltime privirile sale, cautandu unu apostolu, carui’a se i incredintieze sacr’a credintia, testamentulu doctrineloru sale si missiunea sa, intalni la peciorele crucei o fiintia de femeia. Eră mam’a lui. „Femeia, esclama murindulu Salvatorii, privesce la tiiulu teu; mama fi’mi apostolulu meu." Acestu cu- ventu pe care Christosu l’a esprimatu in nemarginit’a sa durere, ilu adreseza fiacarei mame. „Fii apostolulu meu." Mam’a este primulu apostolu alu credintiei, pentru ânim’a copilului. Adeveratulu apostolu alu amorului. Intr’o sera siedeamu pe inmurgite la peciorele mamei nostre, cu capulu plecatu pe polele ei, intrebandu multu si voindu a sef tote. Cine a facutu omenii, pomii, stelele, florile si frumds’a lume? Atunci o gura dulce vorbi ascultatoreloru nostre urechi. Fiacare cuventu strebatea adencu in sufletu. Mam’a ne istorisea despre D-dieu si creaturele sale, despre ochiulu lui atotu-vedietoru si despre amorulu seu parintescu. Ea inpreunâ micele nostre mani si ne in-vetiâ se ne rugamu. Ea ne spunea, că trebue se iubimu pe toti omenii. Câ nn ne este permisu a despretiui pe nici unu omu pentru câ este seracu seu betranu, bolnavu seu uritu. Ea ne rogâ se vorbimu totudeaun’a adeverulu si se nu mintimu niciodată. Ea ne spunea, câ in lume esista multa ticăloşia si câ intrandu si noi in lumea cea mare vomu intalni mulţi omeni rei, vomu suferi multu, inse niciodată se nu desperamu, ci se contamu, pe Părintele din ceriu si se ne rogamu lui, asia cum se roga ea in fiacare di cu noi. Se fimu buni, piosi, adeverati, puri, se stimamu si se iubimu pe toti. Ce ne au spusu mam’a in or’a aceea noi n’amu uitatu. Cuvintele au sburatu, dile multe si lungi au trecutu de atuncea, inse in ânimele nostre inbetranite invetiaturele mamei resuna neincetatu. Credinti’a mamei nostre este si credinti’a nostra. Moral’a ce ne au invetiatu ea nu ue parasesce dela leganu si păna la mormentu. Micbelet scrie: „Este o regula generala dela care nu s’au aflatu mai nici o esceptiune: atatu barbarii cei însemnaţi cătu si cei neînsemnaţi sunt fiii mameloru ce au avutu. Ei porta timbrulu moralitatiei mameloru loru." Ferice de barbatulu, care dela ânim’a credintiosa a mamei sale intra in lume. Orielitu elu intra in ura-ganulu lumei, avendu in sufletulu seu o lume liniştita, imaginea copilăriei sale. Vieti’a omenesea este bogata de stance. Sosescu ore teribile in care totulu ne apesa. Credinti’a in divinitate este eclipsata. Ânim’a nostra se lupta cu desperarea. Cine nu are ânghiuri in anim’a sa, adencimi pe lenga care memori’a trece cu fati’a acoperita si plecata ? Din acesta nopte a unui sufletu suferindu, din adencimile desperării ne ridica o singura stea si acesta este; „steau’a amorului sacru alu mamei!" Suvenirea amorului celei mai gingasiu si mai sacru care in dile de multu trecute ne au invetiatu: a crede, a speră si a ne rogâ. O timpu ferice alu copilăriei, cine te pote uită ? Cine isi pote aduce aminte de rine, fâra câ ânim’a lui inbetranita se nu simtia unu doru nemarginitu. La ânim’a mamei nostre arau visatu celu mai fru-mosu si uniculu fericirii visu alu vietiei nostre! Vai de acelu barbarii, care in dimineti’a vietiei sale a fostu lipsitu de ingrigirile unei mame. Valurile vietiei voru innundâ asupr’a lui, fără taria morala elu va deveni jucari’a loru — si mai curendu seu mai tardiu vieti’a lui se vă termină in obscuritate, ruşine si uitare. Vai si de mam’a care nu’si inplinesce sublim’a ei missiune. Acarei idolu nu este copilulu ei ci lumea, care prin usiurintia de minte si din cocbeteria isi rapesce ea insasi cea mai frumosa corona a sa. Vai de mam’a, care nu voiesce se fia o carte deschisa, prin cuventu si fapta, din care se pota invetiâ copilulu, eareia camer’a copiiloru si vetr’a i păru o temnitia, acarei delicatetia cruda se teme de lacrimele copilului ei. Resfatiarea copilului este cea mai mare crima a unei mame, primulu simbure alu unei esistentie pierdute. Miculu rege alu ânimei sale trebue se afle de timpuriu, câ elu nu este unu copilu miraculosu, caruia trebue se i servesca tote. Elu trebuie se invetie, câ are datorintie mai inainte de a sef, câ are si drepturi pe pamentu. Elu trebue se isi plece vointi’a, elu trebue se isi 364___________________________________________________ in gur’a mare parol’a fatale: Moratoriu pentru Ungari’a ! De alta parte posessorii obligatiuniloru obiectară ministrului ceea ce nici elu nu pote nega, ca acelea 300 milione nicidecum nu se potu considera nici ca activu nici ca passivu alu statului, ci acesta numai câtu sta bunu, garantedia, ca cei obligaţi le voru plaţi conformii legei. In fine ministrulu isi retrase acestu proiectu alu seu, noi inse nu credemu ca lucrulu va remanea intru atâta, câ-ci unu planu nou de amortisare trebue se se faca; si apoi, mai sciţi una? Sum’a de 16 milione, preliminată a se plaţi pentru dealurile de vii, s’a si urcatu dela 1871 incoce ca prin o scamatoria, ca prin farmecu, la 25 de milione fiorini! Vedi aci este loculu de a se dice cu totu dreptulu : Ca la noi la nimenea. 0 siedintia oragiosa in diet’a Ungariei. (Siedinti’a din 18 Novembre.) Proiectulu de lege pentru administratiunea Bosniei si a Hertiegovinei se primise cu o maiori-tate de 19 voturi, de basa a desbaterii speciale. Curentulu vorbiriloru din desbaterea generala trecuse si acuma se parea, ca au disparutu si ori ce peri-colu pentru ministeriu si ori ce neliniştire a spi-riteloru. Dar’ lucrurile se schimbară. Cu ocasiunea desbaterei speciale avea se se descarce tota electricitatea câta se concentrase in dilele din urma. La §. 1 alu proiectului de lege Heinrich Eles facil urmatoriulu amendamentul „Administratiunea provisoria a Bosniei si a Hertiegovinei va fi primita intre afacerile comune ale monarcliiei si ea va fi condusa, considerandu modificările coprinse in legea presenta, in sensulu dispositiuniloru Art. de lege XII. 1867.“ Ministrulu-presiedinte Tisza plededia pentru tramiterea amendamentului la comissiune. Corniţele Albert Apponyi: Pentru ce trântite Tisza amendamentulu la comissiune ? Causa la acesta se nu fia ore consideratiunea ce se ia asupra decisiuniloru Austriei ? Alesandru Darday face urmatorea propunere: „Pentru administratiunea provisoria a Bosniei si a Hertiegovinei se autorisedia, in sensulu legiloru esistente pentru afacerile comune ale monarcliiei, ministeriulu comuuu, care relativu la conducerea acestoru afaceri in cointielegere cu mini-steriele ambeloru jumetati ale monarcliiei, este indatoratu cu responsabilitate constituţionala. “ D e s i d e r i u S z i 1 â g y i : Cu ocasiunea desbaterei prealabila a acestui paragrafu in sînulu cera iertare, decâteori a gresitu. Elu se isi iubesca pe mam’a sa si se se tema de dens’a ea de unu tata, fiindu câ Gotlie dice: „Aceea este considerata de femei’a cea mai perfecta, care este in stare a inlocui la copii sei pe tata." Pentru barbatu lumea este ânim’a lui, pentru femeia anim’a este lumea ei. Si lumea ânimei unei mame este copilulu ei. Ea trebue se sufere multu in decursulu educatiunei acestei lume mici. Ea trebue se plângă multu pentru copilulu acesta. Inse acele lacrime sunt rou’a bine-cuventarei pentru viitoriu. Amorulu unei mame este o potere, câ nici un’a alfa pe pamentu. Din copil’a cocheta ea face o femeia seriosa, din cea timida o eroina, din cea perduta o femeia onesta. Amorulu unei mame este eternu. Deca more unu copilu, tat’a preste puginu uita de lacrimele sale si tim-pulu atotu-uitatoru i rapesce cu valurile sale si acea durere. Pentru mama este o rana, ce nu se vindeca niciodată. Priviţi acea femeia. Fati’a ei porta semnulu des-perarei, pasulu ei siovaindu, tonulu fâra timbru alu vocei sale, capu’i plecatu, ce pare a fi inpunsu de spini nevisi-bili; spunu câ ceva este frantu in interiorulu ei. Ânim’a nostra se emotioneza. Candu zimbesce, apoi zimbetulu ei durerosu d’abea se pote deosebi de plânsu. Intrebati-o se ve spună caus’a profundei ei doreri. Seu ve rogu, nu o intrebati, ci diceti’i: „Sermana mama, tu ti-ai perdutu copilulu, totu ce ai avutu!" Si la cuvintele acestea fruntea ei, de pe care au cadiutu o corona se va pleca si mai adencu. O strigare i scapa din sufietulu ei. O singura strigare venerabila si teribila totuodata. Resunetulu unei anime, care va fi eternu franţa, suspinulu unui sufletul — Apoi plângeţi inpreuna cu ea. Dera ve rogu, nu ve incercati a o consola. Participaţi la acea tăcere profunda, in care se inveleste sufletulu ei. Tacerea desperarei. Acesta este mam’a si amorulu ei. In lumea intrega ea nu,isi afla unu ce, care se i samene. Eta cum canta despre ea poetulu Adalbert Stifter:*) „Ânim’a unei mame este loculu celu mai frumosu, si care nu se pote perde alu copilului, chiar candu deja au si incaruntitu. Si fiacare possede in lumea intrega numai o singura anima câ acesta!" *) Scriitoru si novelistu renumitu alu Nemtiloru. Opulu seu celu mai cunoscutu este: „Bunte Steine." Not’a Traduct. OBSERV ATORIULU.__________________________ comissiunei d. ministru-presiedinte au refusatu amendamentulu lui Taray si alu altor’a cu argumentulu, câ conceptiunea actuala a lui este cea mai buna possibila. Si-au schimbatu ore de atuncea d. ministru parerea sa ? S’au consultatu ore cu sine insusi si au ajunsu la convingere, câ ar fi mai cuviinciosu a paşi cu tota sinceritatea inaintea natiunei si a i spune cu franchetia ceea ce se cere dela densa? Deca acesta nu s’au intemplatu, apoi pentru ce acesta jucaria cu tier’a si cu proiectulu de lege ? Este ore caus’a purtarei de astadi a ministrului-presiedinte, consideratiunea pe care o ia asupra parlamentului cislaitanu ? (Sgomotu; sensatiune in drept’a; aplause vivace in steng’a.) La unu astfeliu de jocu de a babhi orba nu potemu consimţi nicidecum. (Aplause frenetice in steng’a.) M a u r i c i u J o k a y : Se pare câ desbaterea are se se incepa de nou. In decursulu desbateri-loru s’au ridicatu diferite acusari asupra personei sale, la care densulu respunde : câ in altu locu ar potea afla pote mai multa bunăstare si mai multa libertate, decâtu in tier’a acesta; dar’ fara Ungari’a lui nu i trebue nici paradisulu. (Aplause in drept’a.) La votare, propunerea ministrului-presiedinte se primeşte cu 161 contra 147 si asia §. 1 inpreuna cu amendamentele se retramite la comissiune. Paragrafii 2 până la 5 se primescu fâra nici o modificare. La §. 6 — ultimulu — Aladar Molnâr propune câ pe langa cuvintele: „Legea acesta . . . . i intra iu vigore cu diu’a promulgarei sale“ se se mai adaoge: „si remane in vigore până la finea anului 1882“. Deca ministrulu-presiedinte voiesce seriosu câ acesta lege se fia numai provisoria, atunci densulu nu se va opune unui astfeliu de amendamentu. Ministrulu-presiedinte se declara in contra propunerei. Votarea se face cu o îritatiune forte mare si resultatulu este câ 159 au votatu contra, era 147 pentru amendamentu. Paragrafulu 6 s’au primitu deci in conceptiunea sa primitiva si asia proiectulu de lege ar fi fostu primitu afara numai de §. 1 care a fostu retramisu la comissiune. Cert’a se reincepii din nou, discutanduse întrebarea : deca la ordinea dilei a siedintiei urmatore se se pună mai ’ntaiu proiectulu de lege relativu la armat’a imperiului, ori raportulu comissiunei bosniace asupra §. 1 alu proiectului bosniacu. Desideriu Szilâgyi dice: câ densulu scie bine, câ comissiunea nu isi va găti mai curendu raportulu seu, decâtu numai pe candu ilu va voii gubernulu. (Sensatiune in drept’a.) Despre acesta nici mai voiesce a dice nemica, nu intielege inse din ce causa ministrulu-presiedinte voiesce se in-tetiesca atâtu de multu desbaterea asupra proiectului de lege relativu la armata. O voce din drept’a: Coprinsulu aceluia este cunoscutu in de ajunsu. Desideriu Szilâgyi: Credu prea bucurosu, câ d. deputatu Ormay este gafa se votedie intr’unu singuru minutu acelu proiectu si deca diet’a s’ar conpune totu din astfeliu de membrii precum este densulu, atunci diet’a n’ar mai avea raţiune de a esistâ, fiindu de prisosu. (Sgomotu mare in drept’a! Voci: la ordine! la ordine! Contradiceri si larma in steng’a). Desideriu Szilâgyi: Acele cuvinte voies-cu. . . . (Voci in drept’a la ordine!) Desideriu Szilâgyi se incerca de repeti-teori se vorbesca, dar’ este inpiedecatu prin continue strigări: la ordine! Presiedintele Josef Szlâvy: Domnului deputatu i-au scapatu pote in foculu desbaterii unu cuventu, pe care pote câ voiesce se ilu esplice. (Sgomotu mare. Strigări: la ordine !) Gabriel Ugron: Eu credu, câ drepturile presiedintelui .... (Strigări in drept’a: Nu’i este permisu se vorbesca! Strigări in steng’a: la regu-lamentulu casei i este permisu se vorbesca! Larma mare. Voci: S’audimu pe presiedintele!) Desideriu Szilâgyi: Eu nu primescu dela niminea altulu o chiemare la ordine, decâtu numai din partea aceea (arata pe presidintele) si ve observu, câ acelea ce am disu nu numai câ le sustienu (strigări oragiose in drept’a: la ordine! la ordine!) ci le voiu si proba. (Larma in drept’a; strigări: acesta nu se pote admite) ! Dreptulu meu de a’mi esplicâ cuvintele mele, nu voiu suferi a mi’lu restringe prin nici unu feliu de larma. (Aplause prelungite in steng’a). Cuvintele esprimate le sustienu in intregulu loru sensu, pentru câ ele nu insemnedia altu, decâtu câ regulamentulu casei nu se stabileşte cu privire la aceia, pentru cari nu mai este de lipsa se stu- diedie acele proiecte de lege, de orece parerea loru este dejâ formata, ci cu privire la aceia, aca-roru vederi asupra acelora proiecte nu sunt identice cu ale gubernului. D-vostra inse ve incredeti in inaioritata d-vostra si in terorismulu d-vostra. (Aprobări viue in steng’a). C a r o 1 u O r m a y: Nu scie cum densulu ajunge a fi trasu in desbatere, de orece atunci, candu densulu audi uuminduse vecinulu seu, conversâ cu unulu din vecinii sei. Szilâgyi a disu: câ elu ar fi gafa a votâ in totu momentulu acelu proiectu de lege. Fia-care urmedia in modu obiectivu convingerii sale si unuia i trebue tempu mai multu, dra altuia mai puginu, pentru câ se si-o formedie. Dar’ a scote numele unui deputatu si a intrebuintiâ in contra lui asemenea espressiuni, nu este nimicu altu, decâtu incetatienirea dreptului pumnului in parlamentu. (Aprobări in drept’a. Sgomotu in steng’a.)* Desideriu Szilâgyi: Prin cele dise carac-terulu deputatului nu este atinsu; nici nu a fostu luatu in intielesulu acela. Deca am esprimatu numele densului, apoi o am facutu pentru câ m’au intreruptu in vorbirea mea. (Sgomotu. Strigări: asia este! contradicere in drept’a). Si deca .... (Sgomotu furtunosu. Vocea oratorului nu se mai pote audi), Emerich Ivanka: Eu te am intreruptu. (Sgomotu). Desideriu Szilâgyi: Pardon, Ormay m’au intreruptu. Emerich Ivanka: Eu am fostu acela! Disideriu Szilâgyi: Atunci deputatulu Ivanka se considere cele dise, indreptate la adress’a lui. (Sgomotu furtunosu. Strigări: la ordine !) Emerich Ivanka: (se redica intr’o larma nedescriptibila, in vanu presiedintele se incerca a restabili liniştea, clopotielulu nu se mai aude): Primescu cuvintele pe cari mi le au adressatu Szilâgyi. (întreruperi sgomotose in steng’a). Presiedintele: Eu credu câ Ormay au respunsu si pentru Ivanka si prin acesta incidentulu s’ar potea incheiâ. (Aprobări in steng’a, contradiceri in drept’a. Se audimu)! Emerich Ivanka: De sigura câ toti au ceti tu si au studiatu dejâ proiectele de lege relative la armata. (Sgomotu). Josef Madarass: Noi, inca nu! Emerich Ivanka: Nu s’au cerutu alta, decâtu câ după espirarea terminului se se pună la desbatere proiectele, si nu i este permisu nici unuia a se opune la acesta, câ si unu dictatoru. Deca Szilâgyi afla causa de a reclaniâ in contra intre-ruperiloru, apoi eu aflu causa de reclamare in aceea, câ dela 1861 incoce, de candu apartienu eu parlamentului , inca nu au intrebuintiatu niminea in parlamentu o astfeliu de maniera de pissica câ a d-tale. (Steng’a se redica intre sgomote fur-tunose strigandu : la ordine! Drept’a aprobedia cele dise! întreruperile se repetiescu, ori de câte-ori voiesce cineva se ia cuventulu). Ministrulu-presiedinte Tisza: Nu mi se pote inputâ nici o pressiune teroristica, peutru câ ceea ce pretindu eu este admissibilu in poterea §.110 alu regulamentului casei. (Desideriu Szilâgyi intrerupe pe vorbitorii. O voce in drept’a: Lui i este deci permisu se intrerupa!) Lasati pe d. deputatu se’si faca voi’a; pe mine nu me conturba, ci imi dâ din contra, celu multu ocasiune pentru o plăcută conversatiune cu densulu. (Ilaritate). Presiedintele: Voiescu se făcu propunerea mijlocitore, câ proiectulu de lege alu armatei se se desbata vineri. Diet’a primeşte acesta propunere. Iritatiunea continua a durâ, deputaţii parasescu diet’a in modu sgomotosu asia, câ urmatoriulu vorbitoru Csatar, isi tiene discursulu seu inaintea unora banei aprope gole. Corespondentie particularie ale „Observatoriului.“ — Dela comun’a Lapusiu. (Ajutorie pentru biserici si scole. Estrasu din trei corespondentie). După cum teritoriulu marelui principatu alu Transilvaniei fusese mai multu seu mai puţinu aservitu, in aceeaşi proportiune se cunoscu si urmele civilisatiunei seu a le barbariei la toti locuitorii; are inse si caracterulu naţionale influintia, uneori decisiva. Districtele cele mari, in care locuitorii au gemutu sub jugulu iobagiei de 104 si 208 dile pe anu cu tote celelalte atrocitati, differu până in dio’a de astadi prea multu, spre ex. de districtele sasesci, de a le granitiariloru, inca si de cele secuiesci. Nicairi nu este asia mare lips’a de ajutoriu materiale, totuodata inse si morale si intelectuale, decâtu in asia numitele comitate. Inteligenti’a romanesca ar fi datore, chiaru si in propriulu interessu personale, se’si concentra mai multu câ până aci grij’a sa pentru locuitorii din comitate. Sunt legi si patente din timpulu absolutismului, legi chiaru si de ale dualismului, in sen- sulu carora cine vre, pote se ajute forte multu. Sunt si proprietari, aristocraţi de frunte, inaltiati mai pre susu de urele meschine si fanatice ale dascaliloru si carturariloru calvinesci, caroru le este ruşine de atâta barbaria câta vedu in inpregiurulu loru, de biserici lucrate numai din lemnu, de candu romaniloru nu le era permisu a edifica biserici de cărămidă si de petra, de scole care samena cu grajdurile viteloru, de hurube, colibe si bordeie. Ilustrulu dn. comite Stefanu Eszterhâzy, convinsu prin domnulu advocatu Gabrielu Mânu dela Desiu de imperios’a necessitate de a restaura bi-seric’a si cas’a parocbiala romanesca din L a p u s i u 1 u ungur eseu, prin actulu seu de donatiune subscrisu in 20 Iuliu 1879, dărui comunei bisericesci de acolo unu locu frumosu de aprope 3 jugere, cu conditiune ca pe acela se se ridice biseric’a si cas’a parochiala. Nu numai poporenii, ci si consistoriulu dela Gherl’a isi tînii de cea mai plăcută datoria a multiami generosului comite Stef. Eszterhâzy in terminii cei mai aleşi. Acesta inpregiurare ne face se ne ocupamu ceva mai multu nu numai de afacerile numitei comune, ci si de ale intregei regiuni din pregiurulu ei. Sunt trei comune romanesci care porta acelasiu nume: Lapusiulu roma-nescu cu circa 2000 de suflete romani, 450 magiari si câţiva dealterasse; Lapusiulu ungurescu cu vreo 1700, din cari abia 400 romani, vreo 150 jidovi, maioritatea magiari; Bai’a-de Lapusiu sau Baitia cu vreo 1450 suflete, dintre care vreo 650 romani, ceilalţi magiari. Dara celelalte 35 de comune din regiunea comunelorn Lapusiu, la unu locu, poporatiunea romana face la 24 mii si cea magiara cu totulu celu multu 4000, la care se adaoge vreo 700 de jidovi migraţi in acele parti de 25 ani incoce. Asia dara marea maioritate a locuitori-loru acelui districtu, adeca 6/7 este romanesca, si pentru atâta poporu se fia o singura scola primăria modesta cu 4 classe, era de vreunu gimnasiu seu altu institutu secundariu (scol’a media) nici vorba. Apoi se te mai miri, câ unu barbatu de convicţiunile lui G. Mânu este gata se’si dea sângele ânimei sale pentru acea scola pentru care si alerga de 18 ani, cautandu se’i destupe isvora de existentia si inflorire? Dupace dăruise din averea se prea modesta 7 jugere (pogone) de pamentu bisericei din Lapusiulu ung., si 100 fl. intr’o acţiune, mai in urma pentru scol’a de acolo isi dete dreptulu seu de regalu (cârcîumaritulu), pe care’lu avea câ per-sona nobile din vechime, si din care scol’a trage venitu anuale de 50 fl., adeca câ dela unu capitalii de 1000 fl. Scimu bine câ si advocatulu G. Mânu este unulu din acei romani, cari nu sufere se se faca parada cu numele loru; este inse datori’a altora, câ mai virtosu in acesta epoca ingrecata de pessimismu, se scoţia la lumina faptele patriotice, nu spre a face complimente si a linguşi pe proprietarii loru, ci numai spre a aratâ câ, de si in tăcere, se făcu totuşi progresse inca si in regiunile, a caroru stare se credea a fi cea mai desperata. Precâtu timpu fusese dn. G. M. v.-prefectu, induplecase pe poporenii din comunele Cusdrior’a, Za-pertiu (Zaprocz, Haberndorf) si Sesarm’a, câ se’si faca biserici noue frumose, in alte comune case parochiali si localuri de scola. De candu este advocatu, mai alesu in cei 10 ani din urma avendu multe asia numite processe urbariali, cu ocasiunea inpartielei de păduri intre comune si proprietari, precum si la processe de commassatiuni, a mediulocitu mai multu pe cale de inpaciuire, mosiore fruinosiele de pamentu pentru biserici, scole, parochii, precum de ex. la Christoltiulu mare 71 jugere de câte 1600 stânjini □, la Agriesiu 50, la celelalte comune după potintia câte 10 până la 30 de jugere pamentu bunu de cultivatu. Prin castigarea aceloru moşii se inmultf capitalulu bisericescu si scola-sticu intr’unu singuru districtu de 38 comune cu câteva dieci de mii in valore de bani, si lipsesce numai, câ se fia administrate cu cea mai mare precisiune si chiaru rigore. Deca acelea câştiguri materiali se păru pugine in proportiunea immenseloru lipse ale natiunei, ele inse sunt forte mari, sunt chiaru totulu in comune si tî-nuturi, pe unde inainte nu erâ nimicu, in câtu subversâ pericolulu se dispara biseric’a cu poporu cu totu, sau acesta se treca in unele comune la protestanţi. Aci mai merita a relevâ si inpregiurarea, câ unii din proprietarii magiari mai scutit! de patim’a urei, inaltiati preste diatribele fanatice, au inceputu a se convinge, câ chiaru pentru densii este unu lucru nu numai neplacutu, ci si rusinatoriu de a fi incongiurati din tote părţile de locuitori sărăci, prin urmare si necultivati, simplii, carii isi afla distractiune numai in cârcium’a jidovesca; in fine câ este nespusu de periculosu chiaru pentru economi’a si averea loru, inpucinarea locuitoriloru prin migratiune si mai multu prin mortalitate escessiva; prin urmare, câ acei magiari carii orbiţi de ura naţionale dorescu perirea romaniloru din acesta tiera, isi subscriu ei inşii totuodata si apunerea loru. Soiri diverse. — (Invitare.) Reuniunea romana de cant ari va arangea Dumineca in 18/30 Novem. a. c. alu douilea concertu ordinariu pentru acestu anu, in sal’a edificiului Reuniunei germane de cântări de pe „Pamentulu micu Nr. 1“. (Musikverein). Program’a: 1. Mandolinat’a, de E. Paladilhe esecutata de choru. 2. Scene de balletu, de Beriot solo pentru violina cu acompaniamentu de forte-piano. 3. Verfulu cu doru, balada naţionala in 3 parti, cuvintele de N. Laroc, musica de C. Liubicz. La acestu concertu se invita cu onorulu cuvenitu toti P. T. membri ai „Reuniunei romane de cantari", si comitetulu spera, câ cercetarea acestui concertu OBSERVATORIULU. va fi cu atâtu mai numerosa, cu catu pentru prim’a data in patri’a nostra se va esecutâ balad’a naţionala „Verfulu cu doru“, alu cărei tecstu este compusu de insasi Altetia Sa regala Elisabet’a DomiTa României, er’ music’a de pianistulu curtiei Altetiei Sale. Biletele se voru inparti Sainbata in 17/29 si Dum. in 18/30 Novembre dela 3—5 ore după prandiu in cancelari’a „Asociatiunei Transilvane“ strad’a Cisnadiei Nr. 7. — On. dd. membri sunt rogati a-si scote la timpulu indicatu bilete, de orece fâra biletu nu se permite intrarea in sal’a concertului. Totu atunci se voru primi si inscrieri de membri noui. Inceputulu concertului la 7 ore sâr’a. Sibiiu, in 13/25 Novembre 1879. Comitetulu. — (Clusiu. Processude pressa plinu de scanda le). Acelu processu a decursu in 20 Nov. a. c. la curtea de juraţi. Unu boieriu unguru anume Jancso Jânos, se adressase câtra prefectu, după aceea si câtra vice-prefectu in colonele diariului M. Polgâr in 11 Febr. intrebandu’i, pentru ce au restauratu in funcţiune pe sub-prefectulu (pretoru, szolgabiro) Nagy Tamâs si cum se pote câ se’i mai sufere illegalitatile si tiraniile acelui omu carele: 1) a pusu pe mai mulţi omeni in falanga, legandu’i atâta de cumplitu, in câtu la unulu i cadiu carnea de pe mani, altuia i se trase mortea din acele atrocitati. 2) pe alţii ia inchisu in celariu (pifnitia) la intunerecu si nu le a datu de mancare câte trei dile; 3) lui Avramu Rosenfeld (evreu) ia trasu o palma in localulu de funcţiune, era acesta ’ia trasu trei pentru una, până se apuce a’lu include; 4) după unu altu omu arunca cu forfecile lovindu’lu in capu; 5) pe altulu l’a condamnatu la inchisore pe 1 luna, apoi inse luandu’i 12 fl. ’ia datu drumulu. Din 17 martori juraţi si ascultaţi, cu esceptiune de o femeia, toti au marturisitu contra subprefectului Nagy constatandu tote acelea tiranii si atrocitati comisse de elu, in câtu dr. Gustav Groiss professoru si advocatu, nu se potu conteni se nu pronunţie cuventulu de „ad-ministratiune asiatica." Acus’a si apararea decurseră cu mare zelu. Juriulu de 12 erâ compusu din persone de diverse colori politice, gubernamentali si din opositiune; cu tote acestea acusatulu fu acquitatu cu 8 voturi contra la 4 si asia tiraniile lui Nagy se constatară si fu condamnatu la platirea spesseloru iu suma de 235 fl. 48 cr., era elu luâ recursu de nuditate. „Kelet“ face cu acesta ocasiune unu complimentu pe dosii dictmdu, câ de aici aru potea se invetie mulţi subprefecti si alţi funcţionari dela administratiune. Avemu si noi dela dn. Butyka Lajos din Vintiulu-de diosu câteva acte de acuse forte grele, indreptate asupr’a unuia din subprefectii cei mai cumpliţi, venite incoce inca din 27 Iuliu 1878. Las’ câ actele acelea sunt asia de multe, câtu nu aru incapea intr’o cola intrega de tipariu, dara apoi aci potemu se scimu din capulu locului, câ de le amu publică, din acea di amu si provocâ unu processu de pressa din cele mai inver-siunate asupra dlui Butyka in lini’a prima, asupra nostra in a dou’a. Si ce amu fi folositu? Chiar din actele dlui Butyka, care tote sunt scrise unguresce, ese curatu, câ prefectulu (Comes supremus), prin urmare si ininistrulu, le cunosce bine. — (Rebeliune boieresca). Se scrie dela Christuru din comitatulu Dobocei in Transilvani’a, câ acolo in 17 Nov. mergendu executorii de coutributiune sub conducerea lui Szikszay Mihâly asupra caseloru comitelui Sigismund Toldalagi, acesta insogitu de provisorulu seu Miner, ambii armaţi cu revolvere, in fruntea argatiloru curtiei boieresci, au respinsu pe executori ; sătenii erasi audiendu larm’a cea mare au trasu clopotele intr’o dunga, câ se se adune cu totii. Atunci executorii au tulit’o la fuga; după aceea inse Szikszay s’a intorsu cu o ceta de gendarmi si au execu-tatu pe c. Toldalagi. Frumose timpuri amu ajunsu. — (Totu din tier’a ursi loru.) Urmatorele cifre scose din acte oficiali le reproducemu după Bistritzer „Wochenschrift" Nr. 16 si „Kelet“ Nr. 267. In o singura pretura (plasa, subprefectura) a Roduei, limitrofa cu Bucovin’a, lupii si ursii au mancatu in cele 10 luni a le anului c. 56 cai, 65 vite cornute, 420 oi si capre, cumu si 40 porci. Valorea acestoru vite domestice a fostu pretiuita la 7860 fl. In acelasiu timpu din aceeaşi pretura gubernulu a castigatu 112 fl. din tax’a bilete-loru de venatu. Comparaţi acestea cifre si judecaţi. Proportiunea dauneloru causate prin fere selbatece este aprope aceeaşi in celelalte subprefecturi. 11 ursi au ucisu locuitorii din 5 comune ale preturei Jadu, nu prin venatore formala, ci eca asia, pe intemplate, care cum a potutu, fâra a mai aşteptă bilete dela B.-Pest’a. La Pinticu din toti mânzii câţi erau in stav’a (ergheli’a) de cai, au remasu numai 6, pe toti ceilalţi iau mancatu lupii. Vulpile viuu dio’a mare prin sate si mananca _____________________________________________________365 gainele, era iepurii de campu vinu in grădini si rodiendu scorti’a pomiloru le prepara uscarea loru. „Kelet“ câ gubernementalu ce este, intreba totuşi pe gubernu, câ ore interessulu statului cere, câ tax’a pentru pusei se fia atâtu de exagerata, seu câ ea are de scopu a fi numai pentru plăcerea venatoriloru bogaţi, câ se le remana loru câtu se pote mai multe selbate-cimi. Cu totulu altu scopu au acelea taxe fatali. Ele s’au introdusu pre candu tier’a erâ gubernata după legile marţiale. înainte cu 30 de ani s’au culesu mai antaiu armele dela locuitori, de frica câ magiarii se nu se rescole din nou, se traga si pe romani in partea loru, după aceea vediendu câ ferele se inmultiau forte, au introdusu taxe pe pusei, au si regulatu se se faca ve-natori dese, chiaru si sub conducerea gubernatorului tierei. Cu câtu comploturile unguresci se inmultiau până pe la 1865, cu atâtu se tînea registre mai exacte despre numerulu pusciloru câte se aflau pe la locuitori. Ei bine, atunci a fostu sub periodulu absolutismului, dara acuma? Curatu câ si atunci. De 13 ani incoce denuntiarile nu mai inceta, câ romanii aru coce planuri de rebelliuni, prin urmare câ sub titlu de taxe castigarea de arme se fia câtu se pote de ingreunata. Sub despotismulu de inaintea anului 1848 omenii erau totu asia de brutali, buna-ora câ pretorulu Nagy, celu cu processulu de pressa, erau inse mai sinceri; câ-ci aceia nu’ti luau taxe anuali pe pusei, confiscau inse puru si simplu inca si pistolele cele mai ruginite. Din acelea veeuri s’au dedatu romanii câ se atace pe ursi cu securi, era de lupi se se apere cu furci de feru si cu câni de cei mai lotrii. Combinandu tote daunele câte se făcu preste anu in Transilvani’a prin fere selbatice, vomu dice forte puginu, daca vomu pune sum’a la 200.000 fl. v. a. Cu tote acestea dn. ministru interpe-latu deunadi in dieta tocma in acesta causa, avii intru nimicu a respunde, câ scirile venite lui prin organele sale sunt satisfacatorie. — (Misie a re a popor atiunei in B.-Pest’a.) In restempulu dela 2 până la 8 Novembre a. c. in ca-pital’a Ungariei s’au nascutu 223 copii vii si au muritu 117 persone. Nascerile intrecura deci caşurile de morte cu unu plus de 46. Dintre copii născuţi vii 158 au fostu legitimi, era 65 nelegitimi; după secsu au fostu 116 mase. si 107 femen. Morţi s’au nascutu 10, dintre cari 9 legitimi. Numerulu intregu alu nasceriloru vii in cele 45 septemani ale anului acestuia a fostu 11.302, prin urmare unu crescbmentu de 528. La fiacare 1000 persone se vine 55.8 nasceri si 28.4 morţi. — (Angli in’a diphterica.) Acelu asassinu de generatiuni, a inceputu din nou se omore pruncii din Clusiu. De doue septemani incoce, intre alte caşuri funeste, dn. Jul. Smatla comissariu de finantia, perdii in 10 dile patru prunci, apoi se bolnavi si soci’a sa totu in diphteritis. Totu acolo unui conductoru dela calea ferata ii morira cinci prunci in restimpu numai de 15 dile; asia numai in doue familii 9 morţi. „Kelet“ asigura, câ acelea familii au si chiamatu medici si câ au facutu totulu spre a salvâ vieti’a baiatiloru, dara nici cur’a cea mai regulata a mediciloru nu a folositu nimicu. Se mai adaoge câ baiatii erau din cei mai sanatosi, vioi, crescuţi inadinsu in aeru liberu, dedaţi si la exerciţiu gim-nasticu. Tote indesiertu. Mare lucru, câ medicii din tota lumea de ani 20 nu dau celu puginu preste unu midiulocu preservativu contra acelui morbu spurcatu. — (Câtu costa scol’a agronomica de langa Clusiu?). Ea costa enorm’a suma de 388 mii fl. val. a,, era la sustienerea ei peste anu se ceru câte 41 mii fl., din care se vinu pentru fiacare elevu câte 397 fl., apoi plăţile professoriloru, unelte, vite, esperimente etc. etc. Din 780 jugere (pogone) ale moşiei pe care este asiediata, până acum stau numai 320 jug. sub cultura. Dn. directoru Ales. Voros, din alu cărui discursu tienutu in 15 Nov. scotemu acestea date, a uitatu se spună, ce buruieni crescu pe restulu de 460 jugere. De altmen-mentrea insusi directorulu marturisesce, câ loculu acela este alesu prea reu spre a esperimentă cu o scola agronomica. Dara candu si scopulu reservatu alu acelei scole este totu magiarisarea, unde potea se alega locu mai acomodatu, de câtu vecinatea Clusiului ? Si apoi ce lucru'mare ar mai fi 388.000 fl. pe langa magiarisarea poporatiunei romanesci din comunele invecinate. Saracu budgetu si mai saraca contribuens plebs! (Vedi mai multe in M.-Polgâr). — (Cutremuru de pamentu). In Banatu cutremurele de pamentu se innoiescu mereu de cateva septemani. In 19 Nov. pe la 12 ore fâra 2 minute din di, se simţi din nou unu cutremuru forte tare ce lasâ urme in edificie, era dupace incetâ, se audi unu murmuru subteranu spaimentatoriu. — (Hadji Loja in T ere si op o le.) De candu l’au adusu pe Hadji Loja la Teresiopole, elu s’au mai 366 OBSERVATORIULU. linistitu, au inceputu se se dedea cu nou’a sa locuintia si tempulu si’lu petrece cu invetiarea nobilei professiuni a — croitoritului, pentru care simte mare predilectiune si arata o mare desteritate. Invetiatorulu seu, care este unulu din camaradii sei de inchisore, este raultiu-mitu cu progressele pe care le face. Hadji Loja continua si acum a isi vinde autografele sale cu pretiulu ficsu de 10 cr. v. a. Din castigulu acesta si-au cum-peratu unu orologiu de părete, era din banii ce i pri-sosescu isi cumpera untu, care i place forte multu. Contractulu Socialu. De J. J. Rousseau. Capitolulu VIII. Nu se potriveşte ori ce forma degubernu pentru fiacare tiăra. (Urmare.) Cu câtu se apropia cineva mai multu de ecuatoru, cu atatu poporale traiescu cu mai puţinu. Ele nu mananca mai de locu care. Urezulu, papusioiulu, cuzcuzulu, meiulu, casavulu sunt mijlocele loru ordi-narie de alimentatiune. Esista in Indii milione de omenii, acaroru mancare pe o di nu costa unu s o u. In Europ’a insusi se pote observa o diferenţia forte mare intre apetitulu poporaloru de nordu si intre acela alu poporaloru de sudu. Unu Spaniolu ar trai optu dile cu prandiulu unui N6mtiu. In tierile in cari omenii sunt mai mancaciosi si lucsulu se mar-ginesce asupra obiecteloru de consumatiune. In Angli’a elu se manifesta pe o mesa incarcata cu cărnuri, in Itali’a este cineva tractatu cu saharu si flori. Asemenea diferentie se potu observa si in lucsulu de vestminte. In clime unde schimbarea tem-peratureloru este repede si violenta, omenii au vestminte mai bune si mai simple. In clime de acelea unde cineva nu se inbraca decâtu numai pentru lucsu, nu se cauta atata la utilitate, câtu la splendore: vestmintele insusi sunt unu lucsu. La Neapole, se potu vedea omeni in tote dilele pream-blanduse spre Pausilip inbracati in veste aurite, dar’ fara caltiuni. Asemenea este si cu locuintiele. Candu cineva nu are a se teme de intemperii, sacrifica totu pentru magnificenti’a loru. In Paris si in Londr’a voiescu a locui caldu si comodu; in Madrid sunt salone superbe, dara fara ferestri cari se se pot a include si omenii dormu in cuiburi de clotiani. In tierile calde alimentele sunt mai substantiose si mai sucose, si acesta este o a trei’a diferenţia, care nu lipseşte de a influintiâ asupra celei de alu douilea. Pentru ce se mananca ore atata leguma in Itali’a? pentru ca este buna, nutritore si de unu gustu escelentu. In Franci’a, unde legum’a nu se nutresce decâtu cu apa, ea nu este nutritore si la mesa ea nu are nici o valore, si cu tote acestea ea nu ocupa cu multu mai puţinu terenu si nu costa mai puţina ostenela cultivarea ei. Este o esperien-tia probata, ca grâulu de Barbari’a,') de altcum inferiore celui din Franci’a, da cu multu mai multa faina, decatu celu din Franci’a, era acesta mai multa ca grâulu de nordu. Din acestea se pote deduce, ca o asemenea gradatiune se pote observa in generale in aceeaşi direcţiune dela ecuatoru spre polu. Nu este ore desavantagiu visibilu de a avea in unu productu egalu mai puţina cantitate de nutri-mentu ? Pre langa tote acestea consideratiuni diferite asiu mai potea adaoge una, care deriva din acelea si le confirma, aceea: ca tierile calde .au trebuintia de mai puţini locuitori ca tierile frigurose si aru potea nutri mai mulţi, ceea ce produce totudeauna unu prisosu indoitu in avantagiulu despotismului. Cu câtu, unu orecare numeru de locuitori ocupa o suprafatia mare, cu atâtu revoltele devinu mai dificile, pentru ca nu se potu concentra repede si in secretu si pentru câ gubernului i este totudeauna lesne se descopere proiectele si se taie comuni-catiunile. Cu câtu inse unu poporu numerosu se aduna mai tare la unu locu, cu atâtu gubernulu pote usurpâ mai greu suveranitatea: siefii poporului deliberesa totu asia de siguri in camerele loru câ si principele in consiliulu seu si mulţimea se aduna totu asia de iute pe piatie, câ si trupele in cuartirele loru. Avantagiulu unui gubernu tiranicu este deci de a potea operâ la distantie mari. Cu ajutoriulu *) Barbari’a se numea Statele: Maroco, Algiru, Tunis si Tripolis, din nord-vestulu Africei. Not’a Traduct. puncteloru de radiemare ce si le cauta, forti’a sa cresce cu distanti’a, asemenea aceleia a unei pârghie.*) Din contra, forti’a poporului nu se manifesta, decâtu candu este concentrata. Ea intindienduse prea tare se evaporesa si se pierde, câ si efectulu prafului de puşca presaratu pe pamentu, care nu ia focu decâtu grăunte de grăunte. Tierile deci, ce sunt mai puţinu inpoporate sunt cele mai proprie pentru tirania : besthiele rapitore domnescu numai in desierturi. Capitolulu IX. Despre semnele unui gubernu bunu. Candu cineva intrdba in modu absolutu, care este gubernulu celu mai bunu? apoi pune o intre-bare insolubila pe câtu si nedeterminata, seu deca voimu, ea pote avea totu atâtea solutiuni bune, pe câtu potu se esiste combinatiuni possibile in posi-tiunile absolute si relative ale poporaloru. Dara deca cineva întreba, care este semnulu de pe care se pote cunosce deca unu poporu orecare este bine seu reu gubernatu, apoi lucrulu se schimba si cestiuuea basata pe fapta se pote resolvâ. Si cu tote acestea ea nu va fi resolvata, pentru câ fiacare voiesce se o resolvedie după ma-nier’a sa. Supuşii lauda liniscea publica, cetatienii libertatea particulariloru; unulu prefera securitatea posessiunei, era celalaltu securitatea personei; unulu voiesce câ gubernulu celu mai bunu se fia si celu mai severu, celalaltu sustiene câ celu mai dulce este celu mai bunu; acela voiesce câ crimele se fia pedepsite, era acesta câ ele se fia delaturate; unulu crede câ este frumosu a fi temutu de vecini, era altulu doresce câ se fia ignoratu de ei; unulu este multiumitu candu banii circulesa, fira celalaltu cere pâine pentru poporu. Si chiaru candu s’ar fi invoitu cineva asupra acestoru puncte si asupra altoru asemenea, ar fi ajunsu fire mai departe ? De orece cantitatile morale sunt lipsite de o me-sura precisa, chiaru deca s’ar invoi cineva asupra semnului, cum s’ar invoi si asupra estimatiunei ? Din parte’mi, eu me miru totudeauna, cum se pote necunosce unu semnu atâtu de simplu si cum pote avea cineva reau’a credintia de a nu ilu recu-nosce. Care este scopulu asociatiunei politice ? Este conservarea si prosperitatea membriloru sei. Si care este semnulu celu mai siguru câ ei se conservu si prosperesa ? Este numerulu si popora-tiunea loru. Se nu se caute deci, acestu semnu atâtu de multu disputatu, in alte locuri. Tote celelalte presupusu câ sunt egale, acela este ne-gresitu gubernulu celu mai bunu, subt care, fâra mijloce străine, fara naturalisatiuni si fara colonii, numerulu cetatieniloru cresce mereu. Acela subt care decresce si piere, este celu mai reu. Calculatori, este treba vostra de a numerâ, a mesurâ si a comparâ! **) *) Acesta nu contradice celora ce amu fostu disu mai inainte, cart. II. cap. IX, despre inconvenientele Stateloru mari, pentru câ acolo erâ vorba despre autoritatea gubernului asupra supusiloru, pe candu aicea este vorba despre forti’a lui in contra supusiloru. Membri sei respanditi i servescu câ puncte de radiemare pentru de a lucrâ in depărtare asupra poporului; dara elu nu are puncte de radiemare pentru de a lucrâ directu asupra aceloru membri ai sei. Astfeliu intr’unulu din caşuri pârghi’a devine slăbiciune, era in celalaltu fortia. Not’a lui J. J. Ilousseau. **) După aceleaşi principii ar trebui se se judece si secolele, care merita preferintia pentru prosperitatea genului omenescu. S’au prea laudatu acelea in care au infloritu sciintiele si artele, fâra de a esaminâ obiectulu secretu alu culturei loru, fâra de a considerâ funestulu loru efectu : idque apud imperitos humanitas vocabatur, cum pars servitutis esset. (Tacit., Agric., 21).1) Nu vomu vedea noi ore niciodată in macsimele cartiloru groso-lanulu interessu ce face pe autori se vorbesca asia? Nu, dica ei ce voru dice, candu pre langa tota splen-dorea sa, o tiera se depoporesa, atunci nu este adeve-ratu, câ totulu merge bine si nu este de ajunsu câ unu poetu se primesca diece mii livre câ rente, pentru câ secolulu seu se fia celu mai bunu din tote. Nu trebue se caute cineva numai la repaosulu aparentu si liniscea siefiloru, ci la prosperitatea natiuniloru intregi si mai multu inca la numerosele classe. Grindin’a desolesa câteva districte, dara ea forte raru causesa fomete. Revoltele, resbelele civile alarmesa pe siefi, dara ele nu sunt caus’a adeverateloru nefericiri ale poporaloru, care potu chiaru se se recreese, până candu duresa disput’a câ cine se le tiranizese. Prin starea loru permanenta este condiţionată prosperitatea seu calamitatile loru reale. Candu totulu este calcatu in peciore, subt jugu, atunci piere totu si cei mari distrugu atunci după placulu loru, ubi solitudinem faciunt, pacem appellant ,,Si nepricepuţi numeau civilisatiune, ceea ce in adeverii erâ uumai o parte a sclaviei." (După Trad. 1. J. G. Muntâmi). Not’a Traductorelui. — si prefacendu tier’a in pustiu, numescu a face pace. (Tacit., Agric., 31.) Candu discordiile celoru mari agitau regatulu Franciei si coadjutorulu Parisului - (cardinalulu de Retz, Paul de Gondy) — se ducea la parlanientu cu pumnalulu in buzunaru, acestea tote nu inpedecau pe poporulu francesu se traiesca fericitu si numerosu intr’o bunăstare onesta si libera. Greci’a inflorea in mijloculu celoru mai crude resbele, sângele curgea valuri si tier’a intrega erâ plina de omeni. „Se pare, dice Machiavelli, câ si candu in mijloculu omoruriloru, alu proscriptiuniloru, alu resbeleloru civile, republic’a nostra ar fi ajunsu poternica. Virtutea cetatieniloru sei, moravurile loru, independinti’a loru au contribuitu mai multu la reintarirea loru, decâtu cum aru fi potutu se’i sla-besca tote dissensiunile. O mica agitaţiune dâ elasticitate ânimiloru si aceea ce face adeverat’a prosperitate, nu este atâtu pacea câtu libertatea. Not’a lui J. J. Rousseau. Pretiurile ccrealeloru si altoru obiecte de traiu au fostu la 21 Novembre in Sibiiu: Grâu, după cualitati .... . . . 1 hectolitru fl. 8.50 - 9.50 Grâu, amestecatu ... 1 i> 11 7.30-8.10 Secara .... n 11 5-10—5.50 Papusioiu . . . 1 » }> 4.2C-4.60 Ordiu . . . 1 n 11 4 40-4.80 Ovesu . . . 1 1) 2.90—3.30 Cartofi 1.20-1.40 Mazare . . . 1 n 6.50-7— Linte . . . 1 10.—10.50 • . . 1 G.50-7— Lardu fslanina) ... 50 Kilogram. 30—32.— Untura (unsore topita) . . . ... 50 11 11 28—28.50 Carne de vita li 11 -42 Oua 10 de Cursulu moneteloru in val. anstr. Vien’a, 24 Novembre Galbinii imperat. de auru.........................fl Monetu de 20 franci................................. Imperialii rusescu.................................„ Moneta germana de 100 maree......................„ Sovereigns englesi.................................,, Lira tureesca......................................„ Monete austr. de argintu 100 fl....................„ cr. 9.64 57.60 12— 11 Cursuri