Obaervatoriulu ese de doue ori in septemana, mercurea si sambat’a.
Pretiulu
pentru Sibiiu pe 1 auu intregu 7 fl., pe 6 luni 3 fl. 50 cr., dusu la casa cu 1 fl. mai multu pe anu; — trimisu cu post’a in laintrulu monarchiei pe 1 anu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In străinătate pe 1 anu 10 fl. sân 22 franci, pe 6 luni 5 fl. afiu 11 franci; — numeri singuratici se dau c&te cu 10 cr.
Diariu politieu, naţional - eeonomieu si literariu.
Ori-ce Inserate,
se platescu pe serie sâu linia, cu litere merunte garmondu, la prim'a publicare c&te 7 cr., la adou’a si a trei’a câte 6 cr. v. a. si preste aceea 30 cr. de timbru la tesaurulu publicu.
Prenumeratiunile se potu face in modulu celu mai usioru prin assem-natiunile poştei statului, adresate de a dreptulu la Redactiunea Diariu!ui Observatoriulu in Sibiiu.
Nr. 90.
Sibiiu, 10/22 Novembre 1879.
Anulu II.
800.000 de soldaţi.
In anulu 1868 statulu armatei imperiale pentru ambele parti ale monarchiei se ficsase prin lege comune pe terminu de 10 ani, la cifr’a de optu sute de mii pentru timpu de pace, cu con-ditiune de a sta fetiorii cate 3 ani in servitiu activu si 7 ani in reserva. Acei 10 ani inpliniti, astadi stâ de nou acelasiu proiectu de lege in des-baterea parlamenteloru din Vien’a si B.-Pest’a. Gubernulu centrale nu cere mai multu, decâtu ca aceeaşi cifra de 800.000 se se votedie din nou pe alţi 10 ani următori.
Nu numai opositiunile, ci si alţi membrii ai camereloru legislative, amici ai ministerieloru actuali, afla ca acelu numeru de ostasi pentru timpu de pace ar fi prea peste mesura mare, nu numai din causa ca se ia atâta tenerime vigorosa dela voca-tiunea si professiunea ce au invetiatu fiacare, ci si pentru-ca budgetulu militariu apasa nespusu de greu asupra tieriloru monarchiei, cu cate 90 pana la 116 milione de fiorini pe anu. Unii si alţii isi bătu capulu	cu	planuri	diverse,	cum s’ar potea
micsiora numerulu soldatiloru, pentru-câ se pota inpuţinâ si	din	imposite; pana	acum inse tote
celelalte combinatiuni, de ex. cu cifr’a de 600.000, cu servitiu numai de cate 2 ani, cu organisare, buna-ora câ in staturile republicane Elveti’a si Americ’a si altele mai multe, au esitu, daca nu si absurde, in totu casulu sau neaplicabili la acdsta monarchia, sau mai rele decatu este sisthem’a la care tine comaud’a suprema a armatei.
Ce e dreptu, gubernulu imperiale are mari temeiuri câ	se	insiste	de nou	pentru cifr’a de
800.000.	Cu câtu se	vorbesce	in Europ’a mai
multu de pacea universale si pentru o desarmare generale, cu atâtu simptomele de pace dispăru mai tare de inaintea ocbiloru lumei, si abia trecu câte 4—£ ani câ se nu sparga câte unu resboiu din cele mai crunte (1848—1849 revolutiune universale; 1854—5 celu orientale dela Dunăre până la Se-vastopole; in 1859 Itali’a; 1864 Schleswig-Holstein;
1870—1 Germani’a si Franci’a; 1876—7 drasi Orientulu până in dio’a de astadi). Rivalitatea, jalusi’a staturiloru, temerea unora de celelalte in locu se descrdsca, se face totu mai intensiva. In aceeaşi proportiune cresce si neindestularea popo-raloru cu sdrtea loru. Nu numai ideile republicane pure, care respecta religiune, familia, proprietate, ci alaturea cu ele făcu si doctrinele socialistice, inca si cele mai spurcate comunistice, progresse ce amerintia cu resturnarea totale a or-dinei sociale. La tote acestea se adaoga tirani’a turbata a unoru naţiuni fanatice, care’si aroga sie’si dreptulu de domnia esclusiva si cliiaru privi-legiulu revoltatoriu de a esterminâ pe alte natio-nalitati. Cu alte cuvente, revolutiuni de diverse categorii amerintia din tote părţile. Fa^ia cu acdsta stare a lucruriloru gubernulu crede, câ cifr’a de
800.000	soldaţi este cea mai mica, pe care o cere dela 36 milione de locuitori pentru anii de pace câ armata de linia si permanenta. Acesta numeru i se pare gubernului cu atâtu mai moderatu si totuodata mai necessariu spre a insuflâ respectu in laintru si in afara, cu câtu tdte celelalte poteri, anume dela 1873 incoce inmultiescu numerulu ar-mateloru pe o scara ne mai vediuta de candu lumea, in proportiuni fabulose.
Gubernulu comunicase mai deunadi tabelle comparative despre statulu armateloru europene; diariulu militariu „Wehrzeitung“ le-a coresu si rectificatu in câtuva; din tote inse ese de ex., câ pre candu Monarchi’a austro-unguresca, chiaru se si aiba bani pre câtu nu’i are, in casu de strimtore totu nu pote pune pe pitiâre mai mulţi decâtu 1 milionu 194.318 ostasi cu reserve si miliţia teritoriala (Landwehr, Honveu) cu totu, — de alta parte Russi’a pote ridica chiaru astadi 2,289.000, era in urmarea noueloru reforme si legi de assen-tare, preste 6 ani va avea 3 milione 016.000 de omeni exercitaţi in arme si preparaţi a dâ peptu cu ori-si cine. Dela infricosiatele desastre din anii 1870—1 Franci’a isi reorganisâ armat’a sa după unu plauu atâtu de intinsu si grandiosu, in câtu
statulu de 1,350.000 omeni deprinşi in arme câţi avea sub Napoleon III, astadi dispune de 1,815.000, si e decisa câ preste alţi 4 ani se numere 2 milione 723.000 de ostasi linia cu reserva si miliţia cu totu. Cu nimicu nu a remasu mai inapoi Germani’a, ci tocina din contra, ea intrece pe tote, câ-ci are dejâ 2,504.300 de ostasi. Chiaru si Itali’a, care inainte cu 10 ani abia dispunea de 450 mii bracia deprinse in arme, face pe acestu terenu progresse estraordinarie asia, câtu in vreo
4—6 ani va dispune si ea de armata până la unu milionu. Până si staturile mici, câ Belgiulu, Romani’a, Serbi’a etc. se vedu necessitate a’si exercitâ in arme pe tota poporaţiunea sane-tosa de sexulu barbatescu. Este o stare fatale acâsta, ea inse nu se pote nicidecum evitâ in epoc’a de facia.
La tote acestea gubernulu mai reflecta, câ daca e vorb’a de budgetu, apoi acela luatu intr’o singura suma din ambele parti ale monarchiei, ajunge la cifr’a exorbitanta de 660 milione pe anu, din care armat’a cere circa 116 milione; asia dara nu ea este de vina, câ parlamentele mai versa 554 milione pe alte trebuintie ale statului, dintre care multe nicidecum nu sunt trebuintie, ci cu totulu altuceva, ce pe airea se numesce di-lapidare.
Intre acestea desbateri ferbinti vine „Peşti Naplo“ foi’a cea mai citita in limb’a magiara, inse si cea mai trufasia, totuodata cea mai hostile facia cu ministeriulu lui Tisza si mai virtosu cu person’a acestuia, pe care nu’lu pote suferi, si dupa-ce recu-nosce câ cifr’a de 800.000 este o necessitate inpusa de situatiune, insîra cu raru curagiu abusurile si nelegiuirile ce se comitu anume in Ungari’a cu ocasiunea assentariloru. „P. N.“ cere investigatiuni severe si pedepsire aspra a toturoru, fia funcţionari, fia medici, sau asia numiţi midiulocitori, câţi lucra câ se scape de la sorti mulţime de teneri, ai caroru părinţi le platescu grosu. Noi scimu asia, câ anume auctoritatile militarie veghiadia cu ochi de vulturu asupra toturoru câţi aru cutediâ lucruri
Foisiora „Observatoriului“.
Femelele.
De: Juliu Pederzani.
Traducere de: J. G. Bari tiu.
V. Mama.
Intr’o di s’au aflatu in obscurulu anghiu alu unei capitale, in etagiulu din urma alu unei case, o femeia si unu copilu. Copilulu traiâ, dara femei’a de langa elu erâ morta. Din intiepenit’a ei mana ’i cadiuse o bucata de pâne, pe care murindu o intinsese copilului ei fla-mandu.
Ultim’a cugetare a sufletului ei, ultim’a incordare a corpului seu, ultim’a privire a fostu pentru copilulu ei.
Ea murise de fome, pentru de a scapâ vieti’a acelei fiintie mice, care se repaosâ la ânim’a ei.
Si acesta fiintia atatu de nefericita si totuodata atâtu de sublima erâ o mama!
Mam’a, după numele lui Dumnedieu, in fiacare limba este celu mai dulce cuventu. Unu nume a cărui suvenire după cele mai teribile furtune ale vietiei, inple sufletele nostre cu unu parfumu ce nu se esala niciodată. Numele unui sanctuaru, alu unui sufletu omenescu, care s’a invelitu in flăcările divinităţii. Sanctuarulu ines-primabilu si venerabilu alu dureriloru si alu amorului.
De unde acea emotiune profunda, acelu farinecu miraculosu ce se coprinde in acestu singuru cuventu?
Este revelatiunea unei plăceri ceresci, transfigurati-unea unei vietie inaltiate din pulbere, este obiectulu celu mai divinu in lume, fiindu câ nici unde fericirea si zimbetulu nu straluce mai frumosu decatu in faci’a unei mame.
Amorulu unei mame este creatiunea lui D-dieu, ingrigirile ei unu cultu religiosu, privirea unei mame unu cuventu de binecuventare, o rugatiune.
Lumea de fericire a unei mame este leganulu, fiin-du câ aceea ce coprinde elu, este copilulu, o ideia a amorului, unu visu care s’a realisatu in forma si figura.
Vediu o corfa de trestia, care plutesce linu legănata pe valurile Nilului. Caletoriulu care o vede plu-tindu de a lungulu tiermuriloru o privesce unu momentu din curiositate. Elu isi continua calea, fâra se caute ce este ascunsu in ea.
In mic’a corfa se afla unu copilu; unu copilu micu care nu are nici cea mai palida idea despre pericolulu
ce’lu amenintia. Elu scie numai trei lucruri: a dormi, a plânge si a zimbi.
Si totuşi in acesta corfa de trestia este ascunsu unu ce cu multu mai pretiosu decâtu se afla in tote palatele din Memfis, Heliopolis si Teb’a. In ea este ascunsa istori’a si glori’a unui poporu, alu Israelitiloru; lumin’a si speranti’a unei lumi intregi. In ea se afla Moise.
înaintea flăcărui leganu, asemenea acelei corfe in care dormia Moise se potu pronunţia seriosele cuvinte:
„Aicea jace speranti’a unei lumi."
Acesta mana delicata si roşia, care d’abea pote coprinde jucari’a, va inpliui intr’o di fapte mari, cu spad’a, cu instrumentulu seu cu pen’a.
Subt acesta frunte, pre care budiele nostre o sărută cu căldură, voru arde idei frumose si nobile; acestu peptu, pe care o usiora respirare ilu face se unduleze, va fi odata focariulu de sentimente divine si passiuni nedumerite.
Destinate mari — si acesta nu ne este permisu a uită; destinate pline de suferinde — si acest’a se nu o uitamu niciodată — pote câ aştepta pe acesta fiintia amabila si inocenta. Numele seu va fî mare seu acoperi tu de infamia.
Copilulu este inceputulu familiei. Prin copilu intra unu elementu nou si neperfectu in intimitatea a doue vietie. Asemenea unui ospe misteriosu si necunoscutu bate elu la port’a unei fericiri senine „Oricine vei ff — se fi bine — venitu. Tu eşti fericirea, fericirea nostra. Cu anim’a tremuranda de fericire te salutamu sositu pe pragulu vietiei.u
Copilulu este radi’a de sore a amorului speratoru. Este speranti’a natiunei, a patriei.
Elu ne incanta prin colorile sale viue, prin ochiulu seu mare si plinu de sinceritate, prin fruntea sa senina pe care inca nu o intuneca nici-unu nuoru. Sufletulu seu dorme linistitu, budiele lui inca nu au esprimatu nici o minciuna.
* Asemenea unei flori divine se desvolta elu in libertate, umedu inca de rou a diminetiei, la radiele primului seu sore. Necunoscutu cu trecutulu, zimbesce elu in presente, fâra de a se cugeta la vitoriu. Diu’a lui se termina precum au inceputu, prin unu zimbetu.
Cine va fî geniulu copilului acestui’a? Tat’a.
Ah! nu; tote datorintiele lui sunt concentrate in blandetie. In tote dilele mai inainte de a paraşi locu-inti’a se va duce la leganu, si va luâ velulu de pe elu, care acopere angerulu seu dormindu. Elu zimbesce si pleca.
Contemplarea copilului seu i aduce aminte si i spune câ: la vetr’a sa a sositu unu ospe nou, câ are se ingrigesca inca de o vietia, câ activitatea lui reclama o incordare indoita câ pana acuma.
Se reintorce ser’a acasa, ânim’a lui doresce repa-osu. Elu ilu va afla in abundantia, inbraciosiandu „fructulu ânimei sale" copilulu seu. Inse in adenculu sufletului seu isi va dice: Voiu ingrigi si voiu lucra atâtu de multu, pentru câ copilulu meu se nu aiba causa a versa lacrime pentru neajunsurile si privaţiunile vietiei.
Mam’a este geniulu copilului. Ea este si remane in totu momentulu in apropiarea lui.
Candu mam’a nostra ne au luatu pentru prim’a ora in bracia, candu ne au salutatu cu unu ochiu nesa-tiosu si incantatu de privirea „thipului ei," atunci ânim’a ei a disu: „Acesta fiintia plapanda, mica si tremuranda, va pote esistâ si inflori numai prin tine si amorulu teu!"
Eternu creatorele fortie ale naturei au formatu o fiintia omenesca. Prim’a opera a creatiunei este terminata. Acum’a pronunţia tu juna mama cuventulu teu „Fia." Amorulu teu se invetie, se perfecţioneze a dou’a opera a creatiunei.
Si dens’a termina oper’a. Ea nutresce copilulu ei. Acest’a este o lege a provedintiei.
Ea schimba sângele ei in sângele lui si astfeliu isi cucereşte adeveratulu nume de: mama. Ea se deseca. Niminea nu nega acest’a. Inse deca ea cugeta nobilu si sublimu si iubesce, atuncea va inpliui acesta ostenela divina si va refusâ de a incredintiâ nestimatulu ei tesauru unoru bracia tocmite.
Ea nu va suferi câ sânge strainu se se amestece cu sângele ei; câ sufletulu copilului ei se se deştepte subt privirea unei străine.
O mama este numai atuncea adeveratu frumosa, inesprimabilu de frumosa, candu ea isi tiene copilulu in bracia.
Cea mai sublima intre tote thipurile de femeia, care esista pe pamentu este astadi si totudeaun’a mam’a.
Ea, femei’a sacra, care porta crucea amorului, care isi sacrifica frumseti’a, vieti’a si care nutresce cu sângele ei dulcele-i fructu.
Ea, mama durerosa cu cunun’a de spini a sacrului amoru, va fi totudeaun’a si in eternu onorea si coron’a tuturoru femeiloru.
Mam’a este geniulu copilului. Prin ingrijirile ei cresce acea fiintia inca tinera pe pâmentu.
(Va urmâ).
360
OBSERVATORIULU.
de acestea, si s’au vediutu, anume in Ungari’a inainte cu vreo 3 ani vreo 30 de medici daţi in judecata; dara „P. N.“ are curagiulu se’si susţină acus’a sa si se o confirme cu exemple.
Tocma acuma se incepii in tote tierile con-scriptiunea teneriloru cari inplinescu 20 de ani, pentru-câ in Martiu 1880 se traga la sorti. Listele se punu spre vedere pe la prefecturi si la alte auctoritati administrative. Toţi locuitorii au dreptu de reclamatiune in favorea celoru conscrisi pe ne-dreptu sau din erfire, si contra celoru netrecuti in registre. Se se observe legea pentru toti ffira părtinire. In câtu pentru tenerimea de naţionalitate romana, opiniunea nfistra pfite fi cunoscuta de multu, din alte scrieri. Sunt preste 20 de ani, de candu amu indemnatu la tote ocasiunile, ca tenerii nostrii se nu se feresca de arme si se merga la urna cu flori in căciulă, era daca voru fi assen-tati, se se porte bine si se fia bravi. Astadi cum stau lucrurile in lume, este cea mai mare ruşine si batjocura, ba chiaru infamia a fugi de arme. Tenerimea romana se invetie a pretiui o n firea naţionale si renumele de omu bravu si curagiosu mai pre susu decâtu chiaru vifiti’a. Nici o macula nu este asia urita si gretifisa pe caracterulu ome-nescu câ macul’a poltroneriei, numele de omu fri-cosu, de jupanu pleca fuga. Trei ani nu sunt legaţi de gardu, trecu si aceia, si candu ai venitu acasa, mai curatielu, mai desteptu si chiaru mai peptosu decâtu te-ai dusu, cu atatu te va placea mai multu Floric’a cea destinata pentru tine. Auc-toritatile nfistre scolastice aru face ffirte bine, candu aru imita pe ale altoru nationalitati, indemnandu si ele pe tenerime, câ pe unde numai se pfite, tenerimea pe langa propri’a gimnastica se fia exercitata si cu pusiculitie, sau macaru cu beţie.
Transilvani’a.
— Sibiiu, 8/20 Nov. (La cestiunea scfileloru confessionali.) Daca nu ne in-siela tfite simptomele, apoi scfileloru confessionali intemeiate si susţinute de câtra comunităţile bise-ricesci, li se prepara lovitura de esterminare mai virtosu din causa, câ acelea fiindu totu-odata naţionali, sunt considerate câ obstacolu alu desnatio-nalisarei, adeca alu magiarisarei. Mai este inse si unu altu m o t o r u nespusu de periculosu, care prepara peirea. Cărturării si literaţii câţi compunu sau traducu cârti scolastice in liinb’a magiara, s’au in-multitu preste mesura. Interessulu bine intielesu alu acestora este, câ se vendia câtu se pfite mai multe mii de cârti scolastice magiare, incependu dela ABCdariu până la filosofia in susu si se’si faca din ele capitalu de bani, precum isi facea si pro-fessorii nemtiesci in dilele ministrului T hun, pre candu se vendea din unele cârti scolastice nemtiesci câte 10 până la 50 mii de exeinplarie in fiacare anu, după cum erâ cartea destinata pentru classe gimnasiali sau classe inferiori, primărie, elementarie. Pre câtu timpu se vendu si cârti scolastice roma-nesci, germane, serbesci, slavfine, nu se potu vende atâtea cârti magiare câte aru voi auctorii si tra-ductorii loru. Acfista concurentia le este nesuferita. La dăscăli si professori editori de cârti se alatura ceilalţi cărturari fabricanţi de versuri, de romane si de câte alte producte ale literaturei usifire, carii toti sunt interessati câ se’si vendia marfa loru la tfita lumea. Din acesta concurentia a in-teressului materiale se potu esplicâ cele mai multe cause de persecutiune a scfileloru confessionali, inca si a pressei romanesci.
Relative la coprinsulu corespondentiei din Sa-lisce publicata in Nr. 86 alu „Observatoriului" si cu privire la câte citimu in diariulu „Ilunyad" dela Dev’a despre mesurile luate asupra scfileloru confessionali, ne veni copi’a unui cerculariu, alu cărui coprinsu insructivu merita se fia cunoscutu in cercuri câtu se pfite mai intinse. Acela suna :
Nr. 1505 Scol.
Cătra tote oficiele protopresbiteriale, câ inspectorate districtuale de scale din archidieces'a romana greco-orient. a Transilvaniei.
Inspectoratulu regescu de scfile din comitatulu Huniador’a, cu scrisorea sa din 4 luniu a. c. Nr. 920, aduce la cunoscinti’a consistoriului archidiecesanu o or-dinatiune data câtra acelasiu de ina 11u 1 u ministeriu de culte si instrucţiune publica ddto. 7 Maiu a. c. Nr. Î3266, de urmatoriulu coprinsu :
„ Bisericele gr.-or. romane in sensulu statutului or-ganicu, aprobatu de Maiestatea Sa ces. si apost. regesca, potu aplicâ la scolele loru câ invetiatori, seu tineri cari au absolvatu pedagogi’a, seu cari au terminatu cursulu studieloru teologice, si usandu de acestu favoru, bisericele gr.-or. romane aplica de invetiatori in modu pro-visoriu pe candidaţii loru de preoţia."
„Aceşti invetiatori câ provisori, si mai multu preoţi decâtu invetiatori, nu se potu numerâ intre invetiatorii 1
despre care tractedia legea de stătu pentru pensionarea invetiatoriloru, ci numai la special’a loru rugare se potu suscepe a contribui si ei la fondulu de pensiune, dar’, a-’i constringe la acesta, absolutu si nici intr’unu casu nu se pfite."
„Acestu favoru inse nu se estinde si asupra co-muneloru."
Consistoriulu archidiecesanu crede, câ acesta or-dinatiune a inaltului ministeriu de culte si instrucţiune publica, nu pfite se aiba numai insemnatate locala pentru comitatulu Huniador’a, ci câ aceea trebue luata intr’unu sensu generalu, pentru toti invetiatorii din archidiecesa, cari cadu in categori’a indicata mai in susu.
Pentru aceea dar’ se comunica acestea P. T. D-Tale spre sciintia, avendu a le inpartasi invetiatoriloru interesaţi din districtu de sub administratiunea P. T. D-Tale, spre a loru sciintia si acomodare.
Din siedinti’a consistoriului archidiecesanu, tienuta in Sibiiu, la 10 Augustu 1879.
La insarcinarea Escelentiei Sale Domnului archiepiscopu:
Dr. Jlarionu Puscariu m. p., protosincelu.
Revista politica.
Sibiiu, 21 Novembre st. n. 1879.
Indata după deschiderea Reichsratului si intrarea in elu a boemiloru, ei s’au si constituitu intr’unu clubu alu loru separatu. Este mai multu tempu, decandu acelu clubu a esmisu din sînulu seu o comissiune ad hoc, care se elaboredie unu memorandu câtra corfina, in care deputaţii boemi se cera dela M. S. imperatulu egal’a indreptatire a elementului boemu in administratiunea politica si in scfila.
Acelu memorandu elaboratu a fostu inmanuatu M. S. imperatului in audienti’a avuta in 17 1. c. prin presiedintele clubului boemiloru d. L. Rieger. Cu acea ocasiune conducetorulu boemiloru dise : câ prin realisarea egalei indreptatiri, naţiunea boema va fi si mai multu intarita in probat’a sa lealitate.
M. S. imperatulu primindu pe d. Rieger cu multa buna-vointia i respunse intre altele: câ este convinsu despre lealitatea natiunei boeme si promise, câ după ce va ceti memorandulu, va luâ după potintia in consideratiune cererile depuse in elu.
Prin acestu pasu ffirte inportantu boemii s’au pusu in relatiuni directe cu corfina, si ei au multe sianse de a isi vedea legitimele loru preten-siuni realisanduse un’a după alta, sub conditiune firesce, deca ei voru continuâ a sprigini politic’a dinastica inaugurata in Orientu si daca voru votâ in parlamentu pentru proiectulu gubernului de a ficsâ inca pe 10 ani inainte, cifr’a armatei permanente de
800.000	pe fiacare anu. Boemiloru le convine acesta si o potu face cu atâtu mai usioru, de firece vedemu câ maioritatea d. C. Tisza le merge inainte cu bunu esemplu. Deca Ungari’a se invoiesce la tfite, pentru ce fire boemii se fia mai dificili, candu este vorb’a despre o politica slavica a monarchiei, si candu la,ordinea dilei este consolidarea si concentrarea elementului slavu alu monarchiei.
Conducetorii natiunei boeme aru trebui se fia nisce politici ffirte nepractici, deca ei n’aru esploatâ după potintia favorabil’a constelatiune ce le suride si deca nu s’aru folosi fâra intardiere de comfid’a punte de trecere, pe care le-o oferu voturile parlamentului magiaru, care din ce in ce probedia mai multu, câ scie se innfite si pe apa si pe uscatu, spre cea mai mare plăcere si bucuria a multu temutului panslavismu.	,
Multu discutatulu proiectu de lege pentru administrarea Bosniei si a Hertiegovinei a fostu pri-mitu in siedinti’a din 17 1. c. a dietei unguresci cu o maioritate de 19 voturi, intre care se afla si voturile celoru optu miniştrii si a celoru doui secretari de stătu. Numerulu deputatiloru verificaţi este 443; din aceştia au absentatu 85 si asia au votatu pentru 188, era contra 169 deputaţi. Abstra-gendu deci voturile ministriloru si ale celoru doui secretari de stătu, maioritatea a fostu numai de 9 voturi, care si acelea au fostu ale croatiloru.
Din desbaterile ce au duratu siese dile încheiate, merita se ne insemnamu doue lucruri si adeca: afirmatiunea cunoscutului romantieru si de-putatu gubernamentalu Mauriciu Jokay care dise, câ actualii amici ai cabinetului Tisza au o asia mare încredere in elu si i sunt devotaţi pana la gradulu „de a-i urmâ chiaru si in infernu," era alu douilea a fostu, afirmatiunea ministruiui-presiedinte C. Tisza, câ densulu de si este, a fostu si va fi totudeauna (sic!) unu adoratoru alu moralei politice, totuşi are curagiulu se sustiena, câ se cere dela cineva mai multu patriotismu de a isi schimbâ opiniunile politice, iu tempu ce pentru de a remanea cineva consecinţe pre langa părerile sale odata es-primate, se cere unu mare egoismu.
Resulta deci din aceste doue dictate politice: câ actualii amici ai lui C. Tisza, de calibrulu d. M. Jokay et comp. voru urmâ si de aci inainte orbeşte carului triumfalii alu marelui loru palei-Lama Tisza, fira in schimbu pentru acesta, infalibilulu papa dela Dobritinu alu siovinistiloru magiari, au canonisatu apostasi’a politica a renegatiloru, bote-sandu-o de inaltu patriotismu. Nemuritoriulu Dante a disu: „Calea care duce la inferau este pardosită cu intentiuni bune." Totu asia este si calea pe care au apucatu d. C. Tisza cu ai sei.
In siedinti’a din 18 1. c. au avutu locu in diet’a Ungariei unu nou scandalu, provocatu prin unulu din corifeii intransigentiloru Kossuthiani, depu-tatulu Desideriu Szilâgyi.
Conflictulu engleso-turcescu s’au mai domolitu. Sultanulu promite ceriulu si pamentulu, fâra câ inse se se cugete seriosu a isi inplini vreodată promissi-unile date. Angli’a este isolata si marile poteri nu se alatura si nici nu spriginescu energiculu ei aventu luatu in contra Turciei. Se vede câ bub’a inca nu este in de ajunsu cfipta, pentru câ se sparga.
Din Bucuresci veni inbucutfirea scire, câ maioritatea comissiunei europene esmisa in cestiunea Arab-Tabiei s’ar fi declaratu in modu favorabilu pentru Romani’a. In contra României au votatu representantulu Russiei, alu Turciei si — alu Italiei. Ce trifoliu bizara!
Corespondente particularie ale „0bservatoriulni.“
— B las iu, 16 Novembre st. n. 1879.
Publiculu din Blasiu dinpreuna cu tinerimea stu-diosa dela institutele de invetiamentu din locu, au avutu astadi fericirea de a asista in biseric’a catedrala la instalarea Reverendissimiloru Domni canonici de curundu aleşi Joanu M. Moldovanu fostu până acum professoru la gimnasiulu din locu si Dr. Joanu Ratiu fostu secre-tariu mitropolitanu, îndeplinita cu tota demnitatea de câtra Escelenti’a Sa Părintele Metropolitu la finea Sântei Liturgie, fiindu incongiuratu de intregu capitululu Me-tropolitanu afara de Reverendissiinulu Domnu Prepositu, care inpiedecatu de morbu nu a potutu luâ parte. Atatu pentru-câ demnitatea de canonicu este un’a demnitate inalta in biserica, câtu si pentru-câ personele alese possedu in mesura mare încrederea si simpathi’a publica, toti cei de facia au fostu petrunsi de momen-tuositatea actului, au si asistatu până la capetu insoţin-du’lu nu numai cu seriositatea receruta, ci si cu bucuria inspirata de un’a sperantia a careia basa o constitue trecutulu persfineloru alese. Cu deosebire, din câtu am observatu eu, corpulu professorale, din alu cărui sinu sunt ambii demnitari noui, si tenerimea studiosa au avutu bucuria dupla, pentru-câ ambii instalaţi din iutielept’a dispositiune a Escelentiei Sale Mitropolitului au de a fi si in venitoriu in uu’a relatiune mai strinsa cu institutele de invetiamentu, si anumitu Reve-rendissimulu Domnu Joanu M. Moldovanu câ Directoru gimnasiale in loculu Reverendissimului Joanu Antonelli, care pentru nepartinirea sanetatei nu mai pfite funcţiona era Rssimulu Dr. Joanu Ratiu câ Rectoru iu Seinina-riulu archi-diecesanu. Cugetarea eminamente practica, spiritulu si tactulu delicatu in conducere, conscientiosi-tatea esemplaria, cu care si-a dusu oficiulu de professoru gimnasialu in tempu de 22 ani, cari tote i-au assecuratu simpathi’a discipuliloru câ la puţini alţii, indreptatiescu pre toti a crede, câ noulu Directoru va conduce institutulu gimnasiale in aceste tempuri grele cu aceeaşi intieleptiune, cu care l’au condusu cei doui din urma, venerandulu Prepositu si literatu de renume, Timoteu Cipariu până la adenci betranetie si zelosulu canonicu Joanu Antonelli in anii din urma. Nu mai puţina sperantia, din câtu am observatu, are publiculu si in alu douilea canonicu si totu-odata acum Rectoru Seminariale Dr. Joanu Ratiu. Sinceritatea candida in tote afacerile, purtarea simpathica facia cu toti, scien-ti’a-i fruinosa si educatiunea’i in unulu din Seminariele cele de antaniu din Austri’a indreptatiesce pre totu publiculu a crede, câ densulu, câ unulu, ce a vediutu mai multe institute de crescere adjustate după spiritulu tempului moderau si după recerintiele de astadi, se va adoperâ de sigura incetulu cu incetulu a rumpe cu traditiunile cele vechi ale Seminariului, si a introduce un’a cate un’a reformele acele fâra de cari nu mai pfite esistâ, decâtu rosindu iuaintea strainiloru. Acesta cu atatu mai virtosu, câ insasi religiunea creştina, ai cărei miniştrii se crescu in Seminariu, demanda progres-sulu in tote. Omilia probate, quod bonum est tenete! ilice S. Apostolu Paulu.
In speranti’a acestor’a le uresa publiculu la ambii vietia îndelungata. Totu cu ocasiunea acesta s’a intem-platu si instalarea celorulalti Domni canonici, promovaţi la staluri mai inalte.	B.
— Din comitatulu Bistriti’a-Solnocu. (Estrasu din doue corespondentie private. A repausatu in comun’a Maieru fostulu pana in a. 1848 episcopu die-cesanu, rom.-catholicu corn. Domini cu Zichy, cunoscutu câ unulu din cei mai mari binefăcători; s’au publicata din vieti’a lui in press’a magiara si germana mulţime de fapte de a le lui, câtu adeverate câtu si fictive, câteva dictate de ura contra romaniloru; dara din totu districtulu nu s’au aflatu o singura pena romanesca câ se informedie pe publiculu roman eseu prin restaurarea curatului adeveru. Repausat’au si Leontinu Luchi, romanu curatu, si unulu dintre notabilii nostrii, barbatu plinu de merite, care a servitu aprope 50 ani, sub arme
361
câ oficiariu si adiutantu la comandanţi cu nume istoricu, câ archiducele Ferdinand d’Este, câ Urbanu si alţii, apoi la administratiunea civile intre cele mai grele in-pregiurari, dara unde ati vediutu macaru o schitia biografica de o pagina publicata in memori’a lui?
Va dice cineva, câ Zicby a fostu magiaru, se scria magiarii ceea ce sciu despre densulu. Las’ inse câ famili’a Zichy-Ferraris se trage din Piemont, prin urmare este de origine italiana, buna-ora câ Coronini Palavicini, câ Barco si câ alte câteva familii patriciane venite sucessive in armat’a austriaca, după aceea indigenate care in Austri’a, care in Ungari’a si Croati’a, aci inse ne este vorba de fapt’a samarineanului din evangelia, fia acela ori-si cine, si mai e vorb’a de simpathii câtra poporulu romauescu. Calitati câ acestea se nu fia considerate intru nimicu la romani? Frumosu ne-aru mai stâ!.........
Intr’o alta scrisore mai vechia citimu:
Dela venirea sa intre noi com. Zicby a facutu multe si mari bunatati. Nu numai din acestu tînutu, ci chiaru si din alte locuri depărtate, până si din Bu-covin’a alerga la acestu mare crestinu bolnavii, sărăcii lipsiţi si toti cei loviţi de sorte vitrega, prin focu si alte elemente, prin perirea vitelor de bole, afla la Esc. Sa ajutoriu si mângâiere, inca si comune intregi. De candu ilustrulu comite s’au asiediatu intre noi, au infiintiatu pe spesele sale apoteca (farmacia) si au angajeatu me-dicu, dandu si localitati de spitalu pentru bolnavii sărăci, caroru li se dâ si de mancare până ce se vindeca. La mulţi studenţi sărăci le a datu ajutoriu de bani, pentru câ se’si pota terminâ invetiaturile. Mai incolo:
Vediendu com. Zicby câ, comun’a romanesca M a i e r u unde’si are a sa resiedentia, are lipsa mare de o biserica care se merite in adeveru numele acesta, a facutu acestui poporu o santa biserica, care l’a costatu până la 20 mii florinii v. a. Curendu după aceea venitidu si poporenii totu romani din comun’a Ilv’a-mica si rogandu’lu câ se se indure a’i ajutâ si pe densii se’si faca o casa dumnedieesca in loculu celei vechi, strimte si slabe, com, Zicby făcu si acolo biserica care’lu costâ până la 18.000 fl.
Comun’a St. Giorgiu isi edificase ea biserica in pretiu câ de 30 mii de fl.; obosita apoi cu totulu de atâtea spesse grele, cadiu si ea la bunatatea comitelui rogandu’lu câ se o ajute la decorarea si adjustarea interna, precum cere ritulu nostru. Indata la cea de antaiu rogare c. Zicby acordandu numitei comune totu ce ’ia cerutu, a comandatu dela Vien’a tote cele neces-sarie, era clopotulu celu mare dela B.-Pest’a si a platitu dela sine tote, cu câteva mii etc. etc. M. H.
Despre ajutoriele intinse prin com. Zicby unoru scole, corespondentele tace. Este prea adeveratu, câ repausatulu episcopu pre câtu a fostu in vietia, nu a suferitu pe nimeni câ se publice nici - una din binefacerile sale, si se pare câ tacerea o punea la toti de conditiune. Se vede câ fericitulu barbatu dicea intru ânim’a sa cu scriptur’a: Destulu este dilei reutatea sa. Densulu erâ satulu de bostilitatea si persecutiuuea compaţriotiloru sei. In câtu pentru poporulu nostru, câ poporu cu minte simpla dara limpede, corespondenţii ne asigura, câ elu ar fi fostu gata se’lu apere ori-si candu cu periclitarea vietiei sale. Până si bandele de boţi cunoscea bine acelu sentimentu alu romaniloru si nu au cutediatu nici-odata se se apropie de comun’a Maieru; corniţele Zicby potea se dorina in pace si linişte deplina, câ-ci romanii caroru le făcuse atâtu bine, veghiâ pentru densulu. Acum elu pausedia sub pamentu, dara monumentele sacre puse prin elu in suprafacia, ar meritâ cu totulu alta monografia, era nu numai acesta schitia aruncata aci in fuga.
Estrasu din corespondentia vechia dela 14 Sept. n.
Testamentulu lai Jova Popoviciu dela Lugosiu.
Intr’o informatiune publicata din Banatu inainte cu vreo doue luni apucaseramu a promite câ vomu reveni la testamentulu fericitului Jova Popoviciu, care acum intru alu diecelea anu, in locu de a se executâ intocma, inca totu mai este obiectu de processu ruina-toriu. Teneri studenţi lipsiţi ne adusera amente de promissiune, tocma de o amu fi uitatu din partea nostra. Noi inse nu am vediutu testamentulu lui J. P., prin urmare nu suntemu competenţi in causa, si daca coprin-sulu aceluia s’ar reduce numai la membrii unoru familii, atunci nu ar avea nimeni dreptu de a’lu discutâ in publicu. Aci in inse avemu a face cu unu testamentu de alta natura, in câtu publicului nu i se pdte denegâ dreptulu de a se interessâ de acelasiu.
Jova Popoviciu, romanu nascutu in comun’a Christianu, langa Brasiovu, din familia de preotu, in anii teneretieloru invetiandu comerciulu, mai tardiu, după exemplulu unui mare numeru de brasioveni emi-grandu se asiediâ cu locuinti’a la Lugosiu in Banatu, pre candu acelu orasiu erâ mai intregu romanescu si comerciulu parte mare in mani romanesei, precum astadi nu mai este nici-decum. Omu nu numai desteptu in afacerile sale, ci si tînendu forte multu la onorea si reputatiunea sa, au ajunsu curendu la stare materiala buna, apoi s’a si casatoritu. De aci incolo Jova Popoviciu, satiatu cum amu dice, de spiritulu romanescu sbeutu in acelea dile din scrierile betraniloru si din vieti’a naţionale transilvana, a fostu până pe la 1855 unulu din puţinii luptători curagiosi in contra despotismului hierarchiei 'serbesci, care precum este cunoscutu, erâ pe aci se sugrume si se estermine definitivii roma-nismulu din Banatu. Resultatulu aceloru lupte hierar-chice-nationali desperate fu: infiintiarea episcopiei greco-catbolice romanesei dela Lugosiu. Atunci J. Popoviciu scârbitu din sufletu de atatea brutalitati serbesci, trecu si elu inpreuna cu alţii la biseric’a gr.-cath. dupace câţiva preoţi romanesei orthodoxi luaţi la gona mai alesu din causa câ citiâ Istori’a lui Petru Maioru si alte scrieri romanesei, si câ-ci scria cu litere latine, apucasera a se refugia in diecesea Oradei.
Jova Popoviciu n’au avutu prunci din casatori’a
_______OBSERVATORIULU.____________
sa, a crescutu inse si ajutatu câţiva nepoţi si nepote, ; era inainte de morte cu vreo doi ani isi cerceta rudeniile in Brasiovu si Christianu, pe unde lasâ urme fru-rnose de binefaceri. Densulu si unii amici intimi de ai sei ii computâ tota averea câtra capetulu vietiei lui la 100.000 (una suta de mii) florini val. austr. Mai tota acea avere Jova Popoviciu o a testatu pentru scopuri bisericesci si mai virtosu scolastice. Dara precum o patu romanii cu cele mai multe testamente de coprinsu analogu, asia pati si episcopi’a dela Lugosiu cu testamentulu lui Popoviciu, câ-ci după mortea lui se aflara vreo 37 nepoţi si nepote, cari porniră processu pentru anullarea testamentului; acelu processu inse pare câ a fostu batutu cu pirone scose din vreo cruce milenaria, câ se nu pota inaintâ de locu prin stadiele prevediute in lege. Se dice câ ar fi fostu o erore mare, câ la testamentu s’a subscrisu si unu preotu câ martoru; câ inse cu tote acestea nepoţii totu nu aru avea temeiuri tari destulu, pentru câ se pota resturnâ testamentulu, pe langa aceea conditiunile lui ar fi parte mare in favorea nepotimei, in câtu consângenii repausatului in tote caşurile de portari bune câ si a le altora, au se fia preferiţi la beneficiuri. Se mai spune, câ de candu se afla preas. sa dnulu V i c t o r u M i b a l i in scaunulu episcopiei, s’au facutu nepotiloru propuneri de inpaciuire ecuitabile, spre mare folosu alu loru. Unii din consângeni bine-cuventati cu familii numerose ar fi forte aplecaţi spre inpaciuire; atunci inse nu mai pricepe nimeni, de unde acea traganare raisteriosa, din care potu urma daune si mai mari decâtu cele intemplate până acuma, prin deteriorarea caseloru, scaderena valorei mosiiloru etc., câ se tacemu de perderile enorme pe terenulu scolasticu, pre câtu timpu yenitulu din fonduri nu este datu la destinatiunea sa. Eta dificultăţile câte subver-sasera si la executarea legateloru fericitului Eman. Gozsdu se delaturara prea frumosu pe calea pacei; faca si nepoţii lui Jova totu asia, chiaru spre binele loru invederatu. până a nu se mursucâ si macinâ tota acea avere castigata cu multe sudori iu vreo 50 de ani, in spesse de processe si in taxe finantiali, câ-ci după cum curgu lucrurile in acestea tieri, processulu pote se mai tîna alţi vreo 10 ani.
Soiri diverse.
—	(Provocare). Cu totu respectulu vinu a intrebâ pre ou. comitetu paroch. gr.-ort. din Orasthia câ: primitau pe anulu acesta subventiunea de 1000 fi. dela universitatea sasesca, votata in anulu tre-cutu pentru desvoltarea scolei gr.-ort. din Orasthi’a in scola normala centrale? si deca o au primitu, pentru ce nu au deschisu pe anulu acesta scol. classele recerute?
Romosu, in 10 Novembre 1879.
G. Mar iu tiu.
—	(Diu’a St. Elisabet’a),* care este si diu’a onomastica a M. S. imperatesei a fostu serbata in mo-narchi’a intrega in modulu indatinatu. In aceea di s’au celebratu si aici in tote bisericele câte unu solemnu T e - d e u m.
—	(Arcbiducess’a Cbristin’a) viitorea socia a regelui Alfonso XII după ce conformu sanctiuuei pragmatice a renuntiatu in modu solemnu si pentru totudeauna la ori ce pretensiuni dinastice la tronulu habsburg-lota-ringicu, a plecatu la Madrid insocita de raarn’a sa arcbiducess’a Elisabet’a si de o numerosa suita. Fia câ tiner’a si amabil’a archiducessa austriaca, se nu aiba nici-odata causa de a regret’a pasulu facutu!
—	(Earn’a) a venitu in anulu acesta fâra multa introducere, ba potemu dice câ cu o iutiela surprindie-tore. După vre-o doue dile de ninsore la inceputulu septamanei acesteia, urma unu geru neasteptatu. Asia in 19 1. c. avuramu 9° R.subt nula, era iu diu'a de St. Miliaiu au fostu 11° R. Deca va merge totu asia cum au in-ceputu, apoi vomu avea o earna grea siberiana. Ferice de speculanţii cu lemne, si vai de cei seraci!
—	(O interessanta si puţinu diplomatica corespondentia intre unu ger mânu si unu russu). In diariulu pansiavisticu „St. Petersburgskija Wjedomosti“ s’au publicatu unu articolu forte insultatoru la adress’a femeiloru germane, din care causa gubernulu russescu a si interdisu, pe terminu de trei luni, vinderea pe strada a acelui diariu. Insult’a diariului russescu a revoltatu inse forte multu pe germanii din Russi’a câ si pe cei din Germani’a. Autorulu acelui articolu insultatoru primi mai dilele trecute urmatorea scrisore:
„Berlin, 30 Octobre.
Este noroculu d-tale, d-le R . . ., câ domiciliedi intr’o cetate departe de Berlin, pentru câ de altcum te asiu pedepsi in modu esemplaru pentru miserabilulu d-tale articolu despre femeile germane. Dar’ pentru câ din caus’a distantiei care ne desparte n’o pociu face, se te consideri câ si candu ai fi pedepsitu cum se cuvine.	B. Nocbstetter, Oranienstrasse 112.“
Puţine dile după aceea Nochstetter primi dela autorulu acelui articolu urmatoriulu respuusu:
„Onorate Domnule! In acelasiu momentu iu care ai ridicatu bastonulu asupra mea, mie mi-a succesu a scote din buzunaru unu revolveru si a te inpuscâ s t a n t e pe de. Te rogu deci, câ se te consideri câ si candu ai fiinpuscatu. Adress’a mea: Petersburg, Wiadimirskaja 14.“ v — (Scol’a reala dela Dev’a). Diariulu ungu-rescu „Hunyad“ care apusese de repetite-ori, dela Oct.
incoce a reinviiatu; proprietariu inspectorulu reg. de scol’a Lud. Rethy, red. J. Szitâs, editoru evreulu Hirsch. Din acelu diaru invetiamu, câ scol’a reala dela D e v ’a infiintiata cu enorme spesse de câtra stătu cu 8 classe, dotata cu totu ce se cere la unu institutu câ acela, provediuta cu professori inflacarati câ si Retbi pentru inagiarisare, este in ajunu de a trece prin alta reforma radicale, câ-ci asia cumu se afla, nu corespunde scopului (de magiarisare).
—	(Lupta cu ursii, cu angbin’a diphteri-ca si cu magi ari smulu). Totu din susu citatulu diariu aflamu, câ in Valea-Jiiul ui ursii mai in tote dilele mananca din vitele omeniloru; anume in 15 Nov. una ursoica mare cu doui pui ucise langa satulu Dilsa unu bou. In alta di se aruncâ unu altu ursu in turm’a de oi a numitei comune si răpi o oia, era pastoriulu, unu june romanu reservistu avii nebunesculu curagiu se taia in ursu cu securea. Ursulu inse lasandu oi’a trânti pe fetioru la pamentu, si daca nu ilu atacau pe ursu trei câni lotrii ce’i avea la turma, bietulu omu remanea mortu. Asia inse a scapatu câ vai de elu sgariiatu si ruptu in faţia si la mani.
Pe la Petrosieni omora angbin’a diphterica.
Comitetulu municipale administrativu alu comitatului arata forte mare plăcere de a sugrumâ câteva scole confessionali romanesei si a le preface sub diverse preteste in scole magiare (Vedi Hunyad din 15 Nov.) Se inculpa si consistoriulu gr. resaritenu, câ la Soimusiu si la Boboltu de atâti ani nu mai are scole, apoi i se amerintia, câ ori unde nu se face scole confessionali, se voru face nesmintitu comunali (magiare) totu diu spinarea aceleiaşi poporatiuni.
In orasiulu Huneddrei caus’a scoleloru e in processu. v — (Spargeri in biserici). Furii au spartu in câteva dile la vreo patru biserici romanesei si au luatu din ladisiore banii câţi au aflatu; asia la Lesnicu, Valea-lunga, Certesu si Vortia (Ortia?).
—	(Usurariu care ia 4 0%)- Acela se afla in Dev’a; elu dâ bani pe politia, inse numai 60 fl. pentru 100 fl., era 40 ii tîne câ dobenda. „Hunyad“ amerintia câ’lu va dâ prin tergu cu numele. I si pasa multu aceluia, întrebarea este mai la loculu seu, câ ciue sunt acei omeni sau nebuni desperaţi, sau insielatori câ si usurariulu, câ se merga la elu.
—	(Unu magnatu ungur eseu — plastografa). Tribunalulu reg. din Clusiu curentedia pe bar. JoanuHuszâr care după ce au comisu mai multe plastografii de politie (cambii) si alte insielatorii au luatu lumea in capu. Baronulu este de 55—60 ani, de statura mijlocia, slabu are peru rari tu si blondu, o frunte inalta si lata, ochi albaştri, mustatia blonda si esprima liter’a „r“ in modulu pelticiloru.
—	(Mi ser ia). Diariului „Torontal" i se scrie din Becskerekulu-mare, câ in comitatulu Torontalului pretiulu grâului s’au urcatu la 15 fl., era acela alu cucurudiului la 7 fl. 50 cr. Pentru câ poporatiunea n’are nici atata nutretiu pentru câ se’si pote iernâ vitele, tieranulu se grăbeşte a si le vinde cu pretiuri de batjocura. Vaci frumose cu vitielu se potu cumparâ cu 25 fl. si porci graşi cu 12—15 fl. v. a.
—	(L im b’arussescain armat ’a austriaca). Diariului „Pestei* Lloyd“ i se telegrafedia diu Vien’a, câ la ordinulu ministrului de resbelu in 16 1. c. s’au inceputu in localităţile institutului geograticu militaru din Vien’a, unu cursu pentru limb’a russesca. Ministrulu de resbelu prin unu ordinu reservatu câtra toti oficiarii din corpulu ştabului generalu, recomanda in termini caldurosi invetiarea limbei russesci, accentuandu totu-odata dorinti’a espriinata la locurile mai inalte, câ toti oficiarii stabulului generalu se isi insusiasca după po-tintia limb’a russesca. Semne de pace? !
—	(Mortalitatea in prunci). Din adunarea si combinarea cifreloru statistice in cursu de mai mulţi ani se constata, câ in tierile coronei unguresci, din câte 100 prunci dintre 1 si 5 ani moru mai multu de V2, adeca 50 7* procente, era după sexu moru 10 mai mulţi baiati de câtu fetisiore; era daca totuşi dispro-portiunea nu se arata in realitate asia de mare, caus’a este, câ prunci de sexulu barbatescu se născu cu 5°/0 mai mulţi decâtu fetisiore. Pe la cetati moru din 23 omeni câte unulu, pe la sate 1 din 28, cei mai mulţi prunci. Mare mortalitate.
Bibliografia.
Cu post’a de ieri primiramu urmatorele doue bro-siuri scrise in limb’a germana :
—	„Der Române als Jâger“, aus dem „Memoriu" des J. Sterca-Siulutiu de Carpenisiu, in’s Deutsche Ubersetzt von Peter Brosteanu. Rescbitza 1879 si
—	„Das Eisen und Stabhverk Rescbitza von P. Brosteanu, Reschitza 1877.
Cea dintaiu este o buna traducere din cartea d. J. St.-Siulutiu, era a dou’a este o interessanta monografia a renumiteloru bai de feru si otielu din Resîti’a. Pe-catu câ nu este scrisa romanesce. Vomu reveni catu mai curendu la acesta monografia.
362
OBSERVA TORIULU.
Statulu nu va ajunge a fi niciodată bogatu si po-porulu va remanea totudeauna cersitoriu. ’)
De aici urmesa, că cu catu distanţi’a intre poporu si gubernu devine mai mare, cu atatu con-tributiunile devinu mai onerose: astfeliu că, in democraţia este mai puginu incarcatu, in aristocraţia mai multu, era in monarchia elu porta cele mai mari greutati. Monarchi’a nu se potrivesce deci, decatu pentru naţiuni avute, aristocrati’a pentru State de mijlocu atatu in avuţia cătu si in mărime, era democrati’a pentru State mici si serace.* 2)
In realitate, cu cătu reflectăsa cineva mai multu asupra lucrului, afla in acesta, diferenti’a intre Statele libere si monarchice. In cele d’antaiu totulu se intrebuintiăsa pentru utilitatea comuna, era in celelalte fortiele publice si particulare sunt reciproce si un’a se intareste prin slăbirea celeilalte, astfeliu că in locu că supusii se fia gubernati peutru de a ’i face fericiţi, despotismulu ’i face miserabili pentru de a ’i potea gubernâ.
Eta deci, că in fiacare clima se afla cause firesci, cari conditionesa form’a gubernului si chiaru a locuitoriloru pe cari trebue se ’i aiba. Pamen-turile ingrate si sterile, unde productulu nu platesce laborea, trebue se reinana necultivate si pustii, seu locuite numai de selbatici; pamenturile unde laborea omeniloru nu produce mai multu, decătu ce le este de lipsa pentru trebuintiele loru, voru fi locuite de popora barbare, ori ce institutiune de Stătu ar fi aicea inpossibila; pamenturile unde prisosulu productului ce ilu aduce laborea este mediocru, convinu poporaloru libere, acelea in fine, in cari pamentulu bogatu si fertile dă producte multe pentru lucru puginu, pretindu unu gubernu monarchicu, pentru j că lucsulu principelui se pota consumă prisosulu supusiloru, pentru că este mai bine, că acelu pri-sosu se fia consumatu prin gubernu, decătu se fia resipitu prin particulari.3) Esista esceptiuni, o sciu, inse chiaru aceste esceptiuni confirma regul’a, pro-ducendu mai curendu seu mai tardiu revolutiuni, cari readucu lucrurile ărasi in cursulu loru firescu.
Trebue se distingemu totudeauna legile generale de căuşele particulare, care potu modifică efectulu. Dăca intregu sudulu ar fi coperitu cu republici si intregu nordulu cu State despotice, totuşi nu ar fi mai puginu adeveratu, că după efectulu climei, despotismulu se potrivesce la tierile calde, barbari’a la tierile frigurose si o Constitutiune buna cu regiunile intermediare.4) Vediu si aceea că acordandu cineva principiulu, ar potea dispută aplicatiunea lui, obiectandu că : esistu tieri frigurose forte fertile si tieri meridionale forte ingrate. Dara acesta dificultate nu esista, decătu numai pentru aceia, cari nu esaminesa lucrulu in tote raporturile sale. Precum amu disu, trebue se se ia in considerare laborea, fortiele, consumatiunea si altele.
Se presupunemu despre doue pamenturi egalu de mari, că unuia aduce cinci si cel’altu diece pro-
cente. Deca locuitorii celui d’antaiu aru consumă patru, era aceia alu celui de alu douilea noue procente, apoi prisosulu productului celui d’antaiu ar fi a cincea parte, era acelui de alu douilea a diecea parte. Proportiunea celoru doue prisosuri fiindu deci inversa celei a producteloru, urmesa că pamentulu care produce cinci procente dă unu prisosu indoitu că celu care produce diece procente.
Dara cestiunea nu este despre unu productu indouitu si nu credu că cineva ar voii se compare fertilitatea tieriloru frigurose cu aceea a celoru calde. Cu tote acestea se presupunemu acea egalitate si se punemu, dăca voimu, Angli’a in balantia cu Sicili’a, si Poloni’a cu Egipetulu, mai spre sudu avemu Afric’a si Indiile, era mai spre nordu nu avemu nemica. Fatia cu acesta egalitate a productului, ce diferenţia in cultivare! In Sicili’a nu este de lipsa de-cătu a grapă pamentulu, in Angli’a din contra căta îngrijire pentru de a ilu lucră! Cu cătu sunt de lipsa mai multe bracia pentru de a ajunge la acelasiu productu, cu atatu prisosulu va fi fără indoiala mai micu.
Afara de acea se se mai considere, că acelasiu numeru de omeni consuma cu multu mai puginu in tieri calde. Acolo clim’a pretinde că omulu se fia sobru, pentru că se fia sanetosu. Europenii cari voiescu se continue si acolo modulu loru de viătia, pieru prin disenterie si prin indigestiuni:	„In com-
paraţie cu Asiatii, dice Cliardin, noi suntemu ani-„male carnivore, lupi. Unii adscriu sobrietatea „Persianiloru inpregiurarii, că tier’a loru este mai „puginu cultivata, era eu, din contra, credu că tiăr’a „loru are mai pugine mijloce de vietia, pentru că „locuitoriloru le trebue mai pugine. Deca frugali-„tatea loru, continua elu, ar fi efectulu nerodirei „pamentului, atuncea numai cei seraci aru mancă „puginu, in tempu ce lumea intrega mananca acolo „puginu si ar mancă in fiacare provincia mai multu „seu mai puginu in proportiune cu fertilitatea patentului, in tempu ce aceeaşi sobrietate se afla in „tier’a intrega. Ei se si lauda forte multu cu mo-„dulu loru de vietia dicendu, că cineva nu are decătu „se privesca la fati’a loru, pentru că se recunosca, „că ea este cu multu mai escelenta decătu a cresti-„niloru. In realitate ea este curata, pielea loru „este frumosa, fina si luciosa, in tempu ce fati’a „Armeniloru, supusii loru, cari ducu o vietia euro-„păna, este aspra, de coloritulu aramei si corpurile „loru grose si greoie.“
(Va urmâ.)
Cursulu inoiieteloru in val. austr.
Vien’a, 19 Novembre
G.ilbinii imperat. de auru........................fl. 5.54 cr.
Moneta de 20 franci................................... 9 30 ,,
Imperialu rusescu......................................  9-64	„
Moneta germana de 100 maree.......................„ 57.70 „
Sovereigns englesi.................................... 12.—	„
Lira tureesca...........................................  10-65	„
Monete austr. de argintu 100 fl...................„	—.— „
Contractulu Sociala.
De J. J. Rousseau.
Capitolulu VII.
Despre guberne mestecate.
Strictu luatu nu esista gubernu simplu. Este de lipsa că unu siefu unicu se aiba magistraţi subalterni si că unu gubernu poporaru se aiba unu siefu. Astfeliu in repartitiunea poterei esecutive sunt totudeauna gradatiuni dela unu numeru mare la unulu mai micu, cu acea diferenţia numai, că aci numerulu celu mare depinde dela celu micu, aci celu micu dela celu mare.
Cateodata părţile sunt egale, candu seu părţile constitutive sunt intr’o dependintia reciproca, că in gubernulu Angliei, seu candu autoritatea fia-carei parti este independenta inse neperfecta că in Poloni’a. Acesta forma din urma este rea, pentru că nu are nici o unitate in gubernu si Statulu este lipsitu de legătură.
Care gubernu deci este mai bunu, celu simplu său celu mestecatu ? Cestiunea acesta au fostu forte multu desbatuta de catra politici si i se pote dă acelasiu respunsu pe care l’amu datu mai ’nainte cu privintia la tote formele de gubernu.
In sine gubernulu simplu este celu mai bunu, tocmai pentru că este simplu. Candu inse poterea esecutiva nu depinde destulu de multu dela cea legislativa, său cu alte cuvinte, candu esista mai multe raporturi intre principe, si suveranu decatu intre poporu si principe, atunci acestu defectu de proportiune trebue delaturatu prin inpartirea gubernului, pentru că atunci tăte acele parti nu au mai pugina autoritate fatia cu supusi si divisiunea loru le slabesce pe tote fatia cu suveranulu.
Acelasiu inconvenientu se pote evită infiintiandu magistraţi intermediari, cari, lasandu gubernulu in tota intregimea sa, servescu singuru numai pentru de a balantiă cele doue poteri si a isi mantienea drepturile loru respective. Atunci gubernulu nu mai este mestecatu ci moderatu.
Prin mijloce de asemenea se pote remediă incon-venientulu opusu si candu gubernulu este prea mole, se infiintiăsa tribunale pentru de a ilu concentrâ. Acăsta se practisăsa la tote democratiele. In casulu primu cineva inparte gubernulu pentru de a ilu slabi, era in alu douilea pentru de a ilu reintari, pentru că macsimulu de potere si slăbiciune se afla in modu egale la gubernele simple, in tempu ce gubernele mestecate dau o fortia de mijlocu.
Capitolulu VIII.
Nu se potriveşte ori ce forma de gubernu pentru fiacare tiăra.
Libertatea nefiindu o planta, care se pota cresce in tote climele, nu se potriveşte pentru tote poporale. Cu catu cineva medităsa mai multu asupra acestui principiu stabilitu de Montesquieu, cu atatu i simte mai multu adeverulu, si cu cătu ilu contesta cineva mai multu, cu atatu ofere mai multa ocasiime pentru probe noue.
In tote gubernele din lume, person’a publica consuma si nu produce nemica. De unde primeşte deci ea substanti’a pe care o consuma ? Din laborea membriloru sei. Prisosulu particularii om produce trebuintiele publicului. De unde urmesa, că Statulu civile pote subsistă numai păna candu laborea omeniloru le aduce mai multu decătu le este de lipsa pentru trebuintiele loru.
Prisosulu nu este inse acelasiu in tote tierile din lume. In cele mai multe este considerabilu,-in altele de mijlocu, in altele erasi de locu si in altele iu fine este negativu. Acestu raportu depinde dela fertilitatea laborei pe care o pretinde pamentulu, dela natur’a producteloru sale, dela forti’a locuitoriloru, dela consumarea mai multa său mai pugina, ce le este necessara si dela mai multe alte inpregiurari de asemenea din care este compusu.
De alta parte, nu tote gubernele au aceeaşi natura. Unele inghitu multu, altele mai puginu si diferentiele se basăsa pe unu altu principiu, că adeca, cu cătu contributiunile publice se departesa mai tare de sorgintea lom, cu atatu ele devinu mai onerose. Greutatea nu trebue mesurata după cantitatea inpositeloru, ci după lungimea drumului ce au se ilu faca. pentru că se se intorca ărasi in manile din care au esitu. Candu acăsta circula-tiune este prompta si bine organisata, atunci nu inporta deca cineva plăteşte multu seu puginu: poporulu remane avutu si finantiele se gasescu totudeauna in ordine buna. Din contra, ori catu de pucinu ar plaţi poporulu si candu acelu puginu nu se mai intorce, atunci platindu mereu se desăca:
*) Asia precum este starea actuala a Ungariei si a Turciei.	Not’a Traduct.
2)	Acesta macsima alui Rousseau basata fiindu pe premisse necorecte este eronata si in consecintiele sale. Constituţionali smulu modernu, basatu pe sistem’a representativa, pretinde din contra, că tocmai Statele cele mari se fia gubernate in modu democraticu, pentru că este nedemnu de unu poporu mare si avutu se sufere despotismulu unui singuru seu alu unei oligarchii. Tient’a la care au aspiratu mai tote revolutiunile au fostu: că ori ce poporu se fia gubernatu prin representanti esiti din sinulu lui, era nu prin dreptulu divinu alu unui singuru omu seu prin o casta privilegiata, care se considere pe poporu, că unu apanagiu datu loru de o provedintia fictiva, că remuneratiune pentru că si-au luatu ostenăl’a de a se nasce in palate era nu in colibe. Not’a Traduct.
3)	Curiosa logica! Nu intielegemu, pentru ce se
fia datoru cetatienulu unei monarchii a dă prisosulu seu gubernului adeca monarchului, pentru că se ilu consume elu si roiulu de curtesani ce ilu incongiora. Unu poporu care ar face unu astfeliu de lucru de buna voia, ar merită se aiba de monarcliu pe unu Nerone său Cali-gula. Gratia politicei de pace a Stateloru continentale, budgetele de resbelu nu permitu, că cetatienii monar-chieloru se resipăsca prisosulu ce ilu tragu din venitulu laborei loru, era milionarii Angliei si ai Americei sunt cu multu mai prudenţi, decătu se pună milionele loru ce le prisosescu, la dispositiunea reginei Victori’a seu a presiedintelui Hayes, pentru că se le consume in lucsu si traiu bunu. Poporale, de si inca nu tote, s’au facutu mai egoiste, decătu cum erau pe tempulu filosofului dela Genf.	Not’a Traduct.
4)	Aici Rousseau nu s’au cugetatu la radicalele
schimbări ce le pote face civilisatiunea intr’unu Stătu, înlesnirea comunicaţi unei intre diferitele popora, pro-gressulu economiei, alu industriei si alu comerciului isi bate jocu de teorii filosofice, pentru că le vedemu lup-tandu in tote Statele Europei, fia ele caldurose, stem-perate său frigurose, pentru că se isi elupte dreptulu ce le conditionăsa esistenti’a. Si acesta o potu face mai lesne in ori ce Stătu, supt gubernulu representativu, adeca democraticu.	Not’a Traduct.
Cursuri de Bucuresci in Lei noi (franci).
18 Novembre.
Obligaţiuni rurali din 1864 cu 10%..................I. 98.'/* b.
Iinpruinutulu Oppenheim din 1866 cu 8%	.	...	„ 104.— „
Obligaţiune de imprumutu doiuiniale din 1871 cu 8° 0 ,, 105 90 „
Creditu fonciariu (hipot.) rurale	cu 70/0..........„	99.%	„
Creditu fonciariu urbanu (alu capitalei cu	7°'0	.	•	•	»	93.%	„
Imprumutulu municipale nou (alu capit.) din 1875 cu 8% „ 101-1 /* „ Fondulu de pensiuni (per 300 1. a.) cu 10%	.	.	.	„ 192.— ,,
Acţiunile caliloru fer. rom. din	1868 cu 5° 0	...	„	36.60	„
Acţiunile caliloru fer., priorităţi	din 1868	cu	6%	.	.	„	96.75	,,
Daci’a, Compania de asecur. din 1871 acţiunea de
250 1. a. 8%....................................„ 195.— „
Rom ani ’a. Compania de asecur., (act. de 100 1. n.)
1873 cu 8«/0........................... . . . „ 70.'/, „
Nr. 986—1879.	(106) 2-3
Escriere de concursu.
Prin decisiunea spec. comissiune administrative a comitatului Severinu de sub Nr. 419 a. c., postulu invetiatorescu comun a lu cu propunere in lunb’a romana si magiara din comun’a Gârboveti devenindu vacantu, cu acăsta se escrie concursu cu terminu păna la 15 Decembre a. c. st. n.
Emolumentele sunt: pe unu anu 300 tt., 12 metri cubici lemne de focu, precum si locuintia libera cu gradina.
Recurenţii sunt datori a aretă: 1. verst’a si reli-giunea, 2. invetiamentulu seversitu, 3. atestatu de cua-lificatiune, 4. cunoscintia de limbi, si in fine 5. ocupa-tiunea de păna acuma.
Recursurile provediute cu timbre regulate, sunt a se adresă cătra Escelenti’a Sa dn. ministru de culte si instrucţiune si a se tramite păna la terminulu susu aratatu, la comissiunea administrativa in Caransebesiu. Se observădia, cumca invetiatoriulu denumitu este datoriu, a execută după ritulu gr. orientalu cântările bisericesci, si in fine, cumca recursurile intrate după terminu, nu se voru luă in consideratiune.
Bania, iu 12 Novembre 1879.
E. N. Terentiu Pucea, notariu cercualu.
Editoru si redactoru responsabilu G. Baritiu in Sibiiu.
Tipariulu lui W. Krafft in Sibiiu.