r ^ Obserratoriulu ese de doue ori in septcmaua, mercurea si sambat’a. .Pretiulu pentru Sibiiu pe 1 anu intregu 7 fl., pe 6 luni 3 fl. 50 cr., dusu la casa cu 1 fl. mai multu pe anu; — trimisu cu post’a in laintrulu monarchiei pe 1 anu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In străinătate pe 1 anu 10 fl. s6u 22 franci, pe 6 luni 5 fl. sâu 11 franci; — numeri singuratici se dau c&te cu 10 cr. Diariu politieu, naţional -eeonomieu si literariu. Ori-ce inserate, se platescu pe serie sSu linia, cu litero merunte garmondu, la prim’a publicare câte 7 cr., la adou’a si a trei’a câte 6 cr. v. a. si preste aceea 30 cr. de timbru la tesaurulu publicu. Prenumeratiunile se potu face in modulu celu mai usioru prin assein-natiunile poştei statului, adresate de a dreptulu la Redactiunea Diariului Observatoriulu in Sibiiu. Nr. 89. Sibiiu, 7/19 Novembre 1879. Anulu II. Combinatiuni politice asupra visitei marelui duce in Vien’a. Mari evenimente se prepara din nou in Eu-rop’a; inse de ce natura voru fi acelea, la prea puţini moritori le este data se cundsca. Dara din tote simptomele mai noue câte făcu pe popora ca se fia ingrijate de viitoriulu ce se apropia, nici-un’a nu este asia de semnificativa ca visit’a solemna, pomposa si totuodata primirea cea mai cordiala si caldurosa a marelui duce Alexandru Cesare-viciu cu soci’a, cu socrii si cuinnatu iu Vien’a. Daca imperatulu Alexandru II nepotu de sora alu imperatului Vilii el mu, trecea si pana acilea in ochii lumei de amicu sincerii nu numai alu unchiului seu, ci si alu imperatului Franciscu J o s i fu I, apoi despre fiiulu si successorulu seu la tronu voia se scia tota lumea, ca acesta porta ura catra totu ce este germanu, si totuodata ca face causa comuna cu capii panslavismului. De câteva septemani i m p e r a t e s ’a R u s s i e i caletorise in Franci’a pentru cautarea sanetatiei si distractiune, precum se dicea; pe Mai. Sa inse o insoţira si alţi membrii ai familiei imperatesci, iu frunte cu fiii sei Alexandru si VI a di m ir u, cu nuoru-sa si cu alţii. Famili’a imperatului Russiei se petreca mai multe septemani in Franci’a republicana si francesii cu presiedentele G r e v y in frunte se o intempine cu amabilitate precum sciu numai densii! Ce bucuria si ce satisfactiune fericitorie pentru intrâg’a pressa unguresca fora distinctiuue de partide si colori! Adaoge la acestea venirea principelui Bismark la Vien’a, rolele jocate cu acea ocasiune intre elu si c. Andrâssy. Io triumphe! striga opiniunea publica sedusa si legata de ochi, Austro-Ungari’a si Germani’a detera Russiei cu pitiorulu, si acesta remase isolata, adusa la umilit’a stare câ se caute federatiunea Franciei inca si prin femei, pentru casulu candu va fi atacata de celelalte doue poteri. Dintru odata inse ese faim’a, ca Cesare-viciu cu soţi’a sa vine la orasiulu Gmunden (situatu forte frumosu in Austri’a superiore), câ se vâdia acolo pe cumnatu-seu, ducele de Cumber-land, fiiu alu repaosatului rege alu Hannoverei. Aci se aştepta si socrii, adeca regele si regin’a Danemarcei. Era lucru celu mai firescu a iutrebâ, câ daca „cumplitulu“ Cesareviciu vine in Austri’a, asia aprope de Vien’a, veni-va ore si la monarchulu nostru. Omenii stâ se pună „remasuri“ pe da si nu, âra press’a magiara si preste totu cea anti-russesca pretindea, adesea cu inpertinentia demna de mojici si badarani, câ se nu vina. Candu colo, joi in 1/13 Nov. pe la 41/, 6re augustii ospeti sosindu la Vien’a, fusera priimiti cu modulu aratatu in Nr. preced., introduşi in apartamentele cele mai elegante si pompose din Burg, după care urinara mese adeveratu imperatesci, toaste si conversatiuni fratiesci. Nu apa rece câ ghiati’a, ci apa ce dâ in clocotu se fii turnatu preste publiciştii unguresci, si totu nu ’iar fi* usturatu asia reu, precum ii ustura sărutările si inbraţiosiarile date si luate in 13 Nov. la gara si in resiedenti’a imperatesca din Vien’a. Asia o patu inse toti omenii fanatici, cari nu’si mesura nici-odata poterile proprii, nu voru se’si cunosca neajunsulu loru si crediendu in orbi’a loru câ au a face in tota lumea totu numai cu ruteni si cu slavaci, cu renegaţi de şerbi si de romani, se arunca intre rote, spre a tîue pre locu evenimentele din cursulu loru rapede si sfarmatoriu, pana ce voru apucâ ei a fabricâ cu ajutoriulu scoleloru satesci, cu subventiuni popesci si dasca-lesci, cu terorismulu de spioni, vreo 20 de milione magiari, pe ai caroru fii apoi se’i duca la macelu siguru contra Russiei pana la Moscva, in a c e 1 a s i u timpu, candu de alta parte oştea bulgaro-serbesca-montenegrina sarindu in ajutoriulu celoru de naţionalitate homogena, ar produce in sinulu patriei nostre comune celu mai selbaticu resboiu civile de exterminare. Intru adeveru, press’a magiara pare câ este farmecata; milione de ar plaţi cineva publicistiloru ei, totu nu aru potea scrie mai nebunesce si mai cu scopu de a invrasmasi peutru totudeauna pe tota lumea contra natiuuei magiare. Las’ câ pe compatrioţii loru, pe naţionali ta tile din patri’a comuna le insulta in mii de moduri, ceru asupra loru neincetatu luare de mesuri tirannice si anume aruncare de pedeci cumpbte in calea culturei loru naţionale; las’ câ pe Russi’a o irrita in modulu celu mai brutale, — dara apoi nu incâta de a propagâ ura si urgia inca si asupra germaniloru, pe a caroru naţiune o batjocorescu totu cu terminii aplicaţi de ex. la naţiunea romanesca, era limb’a si literatur’a germana o numescu pestilentia, gangrena, polipu, vipera inveninata, care omora limb’a magiara. Asia densii se făcu de ura si urgia cu t6te popdrale, de care Ungari’a este nu numai locuita, ci si incongiurata din tdte părţile. In câtu pentru noi romanii din acesta monar-chia, este conditiune de vietia, câ intre tdte inpre-giurarile se nu ne perdemu nici pe unu minutu credinti’a si cumpatulu, ori-câtu sufletele nostre sunt puse la probe grele; âra deca viitoriulu este inchisu de inaintea nostra, câ si de inaiutea altora, se in-vetiamu din trecutu, din istori’a suferintieloru nostre; era la vederea evenimentului de facia se nu uitamu intre altele: 1) câ cele trei monarchii mari, respective suveranii loru, n’au si nu potu ave in vedere numai interessele unui poporu, ale unei rasse sau naţiuni spre a o declara de privilegiata intre tote, ci ei se simtu obligaţi a îngriji de tote; 2) câ până acuma nu se afla in tota istori’a nici-unu exemplu de liostilitate, de resboiu dintre Russi’a si Austri’a, se afla inse exemple de strinsa confederatiune intre aceste doue poteri mari; 3) câ din contra, intre Austri’a si Prussi’a domina rivalitatea cea mai apriga de 140 de ani, adeca dela Mari’a Teresi’a, era de atunci incoce aceste doue poteri au batutu intre sine lupte forte sangerdse, uneori chiaru si de exterminare, până in a. 1866; 4) câ partid’a pangermanista, care ar incorporâ cu mare plăcere inca si provinciile austriace-germane si slavo-germane la imperiulu Germaniei, insufla la Vien’a grija multu mai mare decâtu panslavismulu, pentru-câ sentimentele naţionali, literatur’a, consciinti’a unitatiei naţionale este fora nici-o asemenare mai desvoltata si mai consolidata intre poporale germane, decâtu intre cele de origine slava, nici chiaru diferenti’a de confessiuni religiose nu mai desbina pe germani unii de alţii, precum desbina pe slavii catholici poloni, cechi, croaţi, sloveni, ruteni de cei gr.-orien. Foisior'a „Observatoriului“. Femelele. De: Juliu Pederzani. Traducere de: J. G. Baritiu. IV. Consortea unei vietie. (Urmare si fine.) Nemic’a in lume, nici onorea, glori’a si bogati’a nu voru fi in stare a inple golatatea sufletului seu, din care au sburatu amorulu si credinti’a in amoru. Barbatulu trebue se se scobore in vieti’a sgomo-tosa. Elu trebue se amble pe caile aventureloru si ale nefericirii. A se luptâ in pustiulu esistentiei si a crea până ce obosesce. Tota pulberea lupteloru de di se asiedia pe sufletulu seu. Inse fiacare sera in care se intorce la caminulu seu, i oferesce o noua fortia vitala, o noua fortia creatore. Elu o sorbe de pe calicele budieloru sociei sale, care ilu saluta reintorsu. Femei’a, pote se isi conserve ceriulu ei puru, si virginitatea interna a sufletului seu. Profund’a ânima, inteligentele si poeticulu ei su-fletu este asilulu, repaosulu si salvarea bărbatului obositu. In femei’a sa elu afla uitare, uitare adenca a tuturoru tormenteloru uuei dile lungi. Cu câtu vieti’a sa va fi mai bogata de grigi, cu câtu lupt’a pentru esistentia ilu apesa mai multu, cu atâtu mai fidela i va fi soci’a sa. Dens’a va crede in elu, candu toti ilu voru paraşi. Ea va merge cu elu, ori unde ilu voru conduce câile sale. Susu la inaltimea onorei, a bogăţiei, josu in pro-funditatea desonorei si a ticăloşiei. Ea sufere cu elu, traiesce si more cu elu. Ea nu are numai lacrime ale ochiului, ci si lacrime ale ânimei. Fiindu câ adeverat’a frumsetie care unesce doue ânime ce se iubescu, consiste in necessitatea de a ve protege si a se aperâ in contr’a lumei. Vai de femei’a, care nu isi afla tota fericirea sa de a drept’a bărbatului pre care si l’a alesu. Consorte a vietiei sale. care pote si voiesce se i oferesca numai Yaporos’a frumusetie a corpului, care ’i turbura liniscea sufletului prin capritiuri si egoismu si care probedia ade-verulu acelui satiri cu ingeniosu care dice: „Multe femei abuseza de permissiunea a fi nervose,“ Obositu barbatulu se reintorce acasa si cauta pe femei’a sa. Ea nu este acasa. Ea este regin’a adorata a saloneloru si si-a uitatu de elu. Ea voiesce se se distraga, se placa si se bri-ledie. Sermana femeia! Fia, câ vieti’a ta se semene unei serbatori eterne si se te inbeti din pocalulu inco-ronatu cu flori alu vietiei lumesci si de salonu, eternu idei’a datorientieloru violate si a efemeritatii frumsetieloru tale se va presentâ inaintea sufletului teu. Amenintia-toria si fatala câ acea mana misteridsa, ce cu litere de focu au turburatu serbarea lui Baltasar. Sermane femei! Florea si tinereti’a vostra este scurta. Asemenea rosei care se frânge si se desfoia in strălucirea aceluiaşi sore, care de demânetia o vedi-use inflorita, astfeliu se vestediesce frumseti’a vostra. Curendu sunteti cadiute de pe tronulu, pe care de abea v’ati suitu. Intr’o di cristalulu oglindei vostre ve areta prim’a cretia, primulu peru caruntu. Descoperire infricosiata! Desamagire cruda! Lumea are unu tactu siguru si finu. Ea de abea iubesce preste lun’a lui Maiu. Numai primaver’a vietiei unei femei pote castigâ admiratiune si simpathii. Pentru alte timpuri ale anului lumea are oraagiuri pline de ipocrisia, unu zimbetu amaru si o ignorare superatore. Lumea nu se laşa a fi amagita. Femei’a inbe-tranita pote se pricepa inposibilulu. a resturnâ calendarulu, a palmui in facia matematic’a. Tote cosmeticurile din lume nu voru fi inse in stare a inpiedicâ stricatiunea nere-parabila a aniloru. Si lumea va batjocuri si va dice: Priviţi la acea muiere bine inbalsamata. Sunt epoce in vieti'a unei femei, in care colorea micsiunelei ’i siede mai bine decâtu aceea a rosiului deschişii. Vai! deca femei’a uita de acest’a. Societatea ei este evitata, de frica a nu fi constrânsa in totu momentulu a minţi. In ascunsu isi sioptescu cuvintele in urechie: „Cea mai periculosa ridiculositate in care pote cade o femeia odiniora amabila, este recunoscerea prea tardia, câ ea nu mai este amabila/ După aceea vinu dilele in care ea nu mai cerceteza acele serbări, acaroru regina fusese. Unde proscrisa de lume, acarei idolu fusese odiniora, amagita de bărbaţi cari potu iubi numai o di, se reintorce erasi la marea si nobil’a ânima a consociului seu. Vai de ea, deca nu si-a castigatu frumseti’a spirituala si seninătatea unui sufletu nobilu. Ea este perduta. Sortea ei va fi penitenti’a, cea mai amara si durerosa tortura a betranetiei. Asemenea unui corbu cu aripele torturatore va incongiurâ penitenti’a sufletului ei, florile unei vietie tradate si desonorate. Fiindu câ nu esista o unitate adeverata in casatoria, si acest’a ar trebui scrisa pe caminulu flăcărui salonu, deca comunitatea inteligentiei nu inlocuesce pe aceea a ânimeloru. Deca femei’a nu este cu spiritulu ei aprope de barbatu, deca nu se inaltia la elu, si deca nu ’i urmeza. Deca nu pote seu nu voiesce acesta, apoi indata după ce frumusetiele ei s’au stinsu, despărţirea spirituala este o fapta inplinita. Casatori’a se schimba intr’unu pustiu golu si desiertu, intr’o temnitia in care doui sclavi se târescu unulu pre altulu de acelasiu lautiu până la morte. Fericit’a femei’a, câ consortea unei vietie, cu stima privesce la barbatulu sufletului ei. Ea nu cauta la prafulu ce’lu acopere, candu se intorce acasa. Ea saluta pe martirulu laborei. Ea privesce la palid’a lui frunte, pe care stralucescu mărgelele sudorei. Elu este lumea ei; ea traiesce in elu si prin elu. Ori unde se duce, frumoşii si langediendii ei ochi ilu urmedia. Prim’a deşteptare a spiritului ei este o rugatiune câtra elu: „Sufletulu sufletului meu!“ Imnulu amorului murmura in ea asemenea unei mari nemărginite si fara tiermuri. Ea este reintineritore’a lui, geniulu lui si transfi-guratiunea lui pentru diu’ade astadi si pentru totudeaun’a. Ultimuiu cuventu linu pre care ilu pronunţia in somnu, este o rugatiune catra D-dieu: „Dumnedieule, tie iti incredu ânim’a mea. Tie si dulcelui consorte alu vietiei mele!“ 356 Transilvani’a. Sibiiu, 6/18 Nov. Pana alaltaeri amblarea timpului in acesta regiune a fostu in cursulu acestei luni de tomna, favorabile destulu pentru economi si saracime, câ-ci mai tote soiurile de vite au potutu pasce dio’a la campu, si asia s’a crutiatu din nutretiu. Tergurile de septemana (marţi si veneri) fusera pana acuma din cele mai cercetate. Trans-portulu de cerealii catra Ungari’a pe calea ferata continua a se face in cantitati enorme. S’au ve-diutu in dilele acestea si carausi din districtulu Fagarasiului cu cara mari, incarcate cu saci de bucate mergbndu dreptu la gara. Cu tote acestea pretiurile remanu totu camu cele de inainte. De dumineca incoce ninse binisioru si mercuriulu in termometrulu Reaumur cade pana demâneti’a la 5—6° de inghîatîu. Dela A1 b ’a -1 u 1 i ’a diariele magiare aducu scirea, ca congressulu bisericei romano-catholice compusu din clerici si mireni, fu deschisu de catra venerabilele episcopu octogenariu esc. sa M i c h a i 1 u Fogarasy in 10 Nov. cu solemnitate mare, spre a continua cu regularea afaceriloru de competenţi’a aceluiaşi. Vreo 80 de membrii au venitu la acea adunare. De presiedente seculariu fu alesu ferasi in unanimitate esc. sa baronulu Ludovicu Josica, septuagenariulu barbatu de rangu inaltu. Comissiunile alese in congressulu din 1877 intregite, avura a’si face raporturile loru. Catholicii cumpăraseră antierti unu dominiu mare, Almasiulu, cu a cărui investire are a se ocupa si congressulu, carele totuodata lucra si pentru inmultirea fondu-riloru diecesane, ca se nu mai fia necessitatu a cerşi tota sutisior’a dela stătu si prin aceea se cada in dependentia si mai mare dela miniştrii si dela partidele parlamentarie. U n i t a r i a n i i (socinianii) inca avura dilele trecute o adunare interessanta la Cristurulu secuiescu, unde au serbatu aniversari’a de 300 de ani a martirului loru Franciscu David, pe care calvinii l’au aruncatu in prinsorea dela Deva, unde a si moritu in fera, din causa ca elu ca popa a nega tu divinitatea Fiiului si a Spiritului santu, cum si existenti’a pecatului stramosiescu si a res-pinsu tote sacramentele. Congressulu bisericei orthodoxe serbesci dela Carlovttiu. Acelu congressu s’a deschisu inainte cu 1 luna si avu atâta lucru, in câtu abia s’a inchisu in 9 Nov., fora ca se fia terminatu. Comissariulu rege seu, fora a cărui asistentia la şerbi nu se pote tine nici-unu congressu bisericescu compusu din clerici si mireni, citindu decretulu ministeriale de includere, asigura pe şerbi ca gubernulu este indestulatu cu portarea congressului si ca in prima-vera se va deschide erasi spre a termina lucrările restante, dra actele inchiaiete se voru submitte Maiest. Sale spre preainalta confirmare. Diariele magiare acum ca totudeauna, scorniră multe faime despre acelu congressu, de care nu aru voi se audia niciodată; noi inse vomu avea patienti’a se asteptainu publicarea de acte autentice. Deocamdată fia de ajunsu a observa numai atata, ca si serbii au ne-spusu de multu a corege, a reforma, inca a si curaţi din radecina, in biserica, in scola si mai alesu in vidti’a clericiloru. Pane pentru milione. Pretiurile cerealieloru in Europ’a si Americ’a se ficsddia pe la burse, câ si valorea obligatiuni-loru de stătu, a actiuniloru industriali si a monetei de inetalu. Acelea pretiuri depindu mai virtosu dela resultatulu recolteloru, inse si dela specule măiestrite. După ploile cele multe de care au suferitu Franci’a, Angli’a si o parte mare a Germaniei, recoltele au esitu mai preste totu sarace. Gubernulu Franciei afla după datele adunate din tier’a intrega, câ trebue se se cumpere mai virtosu grâu, in pretiu de preste 600 milione franci, pentru-câ locuitorii se aiba pâne de ajunsu până la secerisiulu viitoriu, se nu le lipsiasca nici sementia. Totu asia este si in Angli’a, unde se aducu grâne de multe milione libre sterline. In tierile germane se tragea in alţi ani grâu din Ungari’a si mai multu din Russi’a meridionale dela marea negra, pe unde inse estimpu a fostu seceta estraordinaria, in câtu agricultorii din mai multe districte abia au scosu câtu au semenatu. Elveti’a si o parte a Italiei inca se vedu necessitate se inporte cerealii in cantitati considerabili. Vorbindu preste totu, Europ’a meridionale si apusena are se inporte cerealii celu mai puginu de 500 de milione florini. OBSERV ATORIULU. Cum stâmu in tierile monarchiei austriace si in Romani’a, se camu scie. La B.-Pest’a si Vien’a pretiulu grâului frumosu computatu pe 100 de kilograme (cantariu metricu) variedia intre 14 si 15 florini v. a. Din acestea date si inpregiurări urmedia, câ locuitorii Transilvaniei cari avura unu anu bunicelu, trebue se fia cu ochii deschişi; cei carii au de vendiare se’si traga sam’a forte bine, câtu si cu ce pretiu le dâ mân’a se vendia si c e au se faca cu pretiurile, câ nu cumva in anulu urmatoriu se ajunga ei inşii in strimtore neaşteptata. Pe creditu se nu prea dea; câ-ci speculanţii cu bucate o patu adesea forte reu. Lips’a este mare in Europ’a; de alta parte inse feste cunoscuţii din cele mai bune informatiuni, câ in staturile unite ale Americei s’au facutu grâne in cantitati asia de mari, in câtu americanii se afla in stare de a coperi tota lips’a tieriloru europene si totuşi se le remana si loru unu prisosu mare pe anulu viitoriu intregu; câ-ci una singura provincia americana a produsu atâta grâu, câtu se afla astadi in totu coprinsulu Ungariei. Mii de corăbii americane vinu neincetatu si descarcă cerealii in porturile Franciei si ale Angliei, de unde apoi se transporta in tote părţile. Acea con-curentia minunata, ne mai audita până acuma, mo-deredia pretiurile, in catu de si se simte lipsa, de fomete inse nu e temere; fera pe venitoriu concurenţi’a americana va fi si mai mare, in câtu ea va exercita influintia decisiva si asupra valorei pamentului in tierile nostre. înainte cu 1 luna piatiele Transilvaniei ince: pendu dela Sibiiu până la Bistriti’a spre Bucovin’a, erau forte alarmate si pretiurile incepusera a se urca in proportiuni exorbitante. Speculanţii cei veniţi dela Pest’a si Vien’a cutrierâ tote piatiele rurali mai mari, până candu au vediutu câ nu le mai convine se cumpere asia scumpu, si asia dupace s’au retrasu ei, pretiurile erasi s’au inoderatu, si se crede câ de aci incolo pe lunile de erna nu voru mai fi supuse la fluctuatiuni asia de mari câ până acuma. In districtele transilvane in care se cultiva viti’a de viia, culesulu s’a terminatu preste totu, adeca si la delurile unde vinicultorii laşa strugurii inadinsu câ se fia batuti de bruma. Opi- niunea este generale, câ de si nu a esitu mustu prea multu, este precum s’a mai disu, prea bunu, si asia cultivatorii in locu de a ’si usiorâ greutăţile totu numai cu vendiare de cerealii, vendu mai bine mustulu inainte de a ferbe. Pe langa cumpetu de economi intielepti, locuitorii acestei tieri potu esi bine până la altu secerisiu. Corespondentie particularie ale „Observatoriului.“ — Sibiu 26 Octobre st. v. Domnule Redactorul Dintr’o epistola privata ve punu la dispositiune urmatorele pasagie: ........Voi dara „nu mai credeţi câ si in „Du- catulu“ Bucovina mai exista Romani si in specie Romani orthodoxi orientali" —? Vedemu si noi si recunoscemu cu profunda dorere, câ „nici dintr’unu unghiu locuitu de Romani nu esu mai puţine semne de vietia, decâtu din „serman’a Bucovin’a"; si cu ochi plini de lacrirne si ânim’a sangeranda prevedemu si noi, „câ fii noştri nu’si voru mai aduce aminte, câ osemintele Marelui Ştefanu diacu la Putna, si câ in Cernauc’a abea s’a recitu corpulu lui D o x a c h e *) aiu Deac Franciscului nostru." . . . De „am subt Lethe dela mamele nostre," — nu sciu, pentru-câ eram forte micu pe tempulu acela; dara atâta vediu si simtiu, câ astadi si fara de Lethe ne aflamu intru multe a le nostre câ cei din — T a r t a r u s. Pe di ce merge perdemu câte o bucata de terenu de sub piciorele nostre, si câ mane ne inneca und’a ce sapa de unu seculu brasda de brasda din tiermii existentiei nostre. . . . Nu ve miraţi multu de acesta, fratiloru Transilva-nieni! câ-ci „de si suferinti’a nostra tiene numai de unu seculu. er’ astadi ne bucuramu de autonomi’a politica a patriei nostre", nu uitati câ din acesta 100 de ani noi 73 de ani ne-amu luptatu totu acea lupta amara ce o portati voi acumu sub Tisza-Bach alu vostru de 13 ani. Nu uitati câ „deca patri’a vostra (Transilvania) e astadi unu comitatu, care inse face câtu a 4-a parte din Ungari’a", — apoi „ducatulu" nostru de astadi a fostu 73 de ani unu districtu (Kreis) alu Galitiei, sta-tatore din mai alte 18 districte. Deca „populatiunea Ungariei vi este voue eterogena in origine si inimica in politica," apoi Galitianii pentru noi nice cu o iota n’au fostu mama mai dulce, mai nevitriga. A fostu destulu de la noi ca n’am peritu in siepte decenii; urmati-ne in exemplulu acesta; mai multu nici de la voi nu se pote pretinde......... Deca ve ineercati voi Transilvanienii a esplicâ debilitatea vostra din trecutulu vostru vitrigu, apoi trecu-tulu nostru nu ve indreptatiesce a ne condamna astadi pre noi. . . . Deca in program’a presentelui vostru nu incape alta, decâtu bandagiarea raneloru ce le capatati minutu de minutu, apoi a le nostre mai sangera inca; „alinarea *) Eudoxiu Hurmuzachi. si mangaierea" despre catu dispunemu noi, abia ne ajunge. ... Nu ne incredemu prea multu in „fii boieriloru"; nu credeinu câ prin diplome, patente si decrete s’a facutu totu ce se cere pentru fericirea unui poporu; concedemu câ ele sunt — „Nur Papierchen, leicht be-wegt, die ein leiser Wind von dannen trăgt", pentru câ deca „a suflatu ventulu diplom’a dela 4 Decembre 1691 (Leopold I), care ve garantase in modu soleranu autonomi’a patriei vo’stre", — apoi nice decretulu datu cu 100 de ani mai tardiu (29 Septembre 1790, Leopold II), care ne garantase autonomi’a patriei nostre, nu avii alta sorte. . . . Nu credeţi nici aceea, câ situatiunea nostra cu autonomi’a politica ce avemu, ar fi mai favorabila decâtu a vostra fâra de autonomia. Tartarus acolo, Tar-tarus aici; deca positiunea vostra e aceea a lui Ixion, deca sunteti făuriţi de rota câ se ve invertiti pe totu acela punctu si se nu ve poteti scapă de undele nimi-citore," — apoi noi ne aflamu in situatiunea lui Prorae-teu, făuriţi de vii cu mani si piciore de stanca, rode vulturele la ficatulu nostru...... Si in situatiunea eclesiastica inpartimu sortea vostra, Tartarus si aici in ambe părţile! si deca voi in autonomi’a vostra innotati câ Tantalu in apa si ve uscaţi de sete, apoi noi totu câ elu lesînamu de fome, de si fruptele cele mai minunate — sudorea stramosi-loru noştri — ni ajungu până la gura. Si totuşi e acesta uniculu terenu unde avemu de a caută „mângâiere si alinare." Biseric’a v’a scutitu si mangaietu pe voi de atâtia secuii, in ea se aflamu cu totii asilulu nostru! Eata o indigitare divina spre acesta: Fraţii noştri de dincolo de Carpati se aflau mai dilele acestea in unulu din cele mai critice momente ale existentiei loru. Dar’ câ vocea unui angeru din ceriu resunara deodata cuvintele supremului loru pastoriu sufletescul Nu te teme turma mica! reculegete, fii intielepta; „unde voru fi toti, fiţi siguri ca me veţi afla si pe mine. Nici-odata pa-storiulu nu va paraşi turm’a s’a, pe câtu tempu ea va merge pe calea adeverateloru interese a le tierei".*) O ferice, de trei ori ferice turm’a si tier’a, ce are atari archipastori! Nici aceea imputare câ „noi ingropamu dinpreuna cu corpulu si spiritulu câ la Putn’a si la Cernauc’a", nu ne privesce numai pe noi. Unde e la voi abnegarea de sine a unui Avramu Jancu; unde neobosinti’a unui Andrei Siagun’a — ? Acolo unde e si „umbr’a lui Do-xache"; le ati ingropatu si voi acestea la Resînariu si la Vidra! In fine in contra epidemieloru spirituali nu ajuta nimicu „barier’a de vama si carantina"; si deca la Epigonii voştri a petrunsu pe de-o parte indolenti’a, pe de alfa materialismulu si egoismulu până la meduva, oh apoi de la noi nu asteptati altu solatiu decâtu: „socios habere malorum" ! — Oradea-Mare 29 Octobre 1879. (Respunsu la articolulu intitulatu „Din dieces’a Oradei" publicatu in foi’a „Observa-toriulu" din 10/22 Octobre 1 879 Nr. 81). Esistu voci, cari de si nu sunt in stare a sustiene prob’a ade-verului si a dreptatei, si astu modu nici in ceriu nu se prea audu, — cari inse considerandu fragilitatea ome-nesca si aplicarea provenita din acesta, a crede tote câte se scriu mai vertosu despre barbatii inaltiati la atare demnitate mai mare, — seducu totuşi opiniunea si judecat’a publicului cetitoriu, cu deosebire atunci, candu acei barbati parte din caus’a positiunei loru inalte, parte din alte inpregiurari subversatorie, seu nu potu, seu nu voiescu a se dimite pana intr’acolo, câ se reflecteze la acele voci. Una asemenea voce s’a radicatu de vreo doi ani incoce prin columnele fdiei „Observat." **), in calitatea sa presumtiva de sentinel’a binelui diecesei gr. catb. Oradane, aruncandu cu tina si judecandu fâra crutiare chiaru si pre cei repausati, precum se vede, voindu ast-modu a-i dispută lui Ddieu dreptulu seu eschisivu de a judecă sufletele mortiloru si a premiâ si pedepsi după meritu ori demeritu.***) — Am totu astep-tatu si speratu, câ acea voce in fine totuşi va incetâ, si indestulitu cu succesulu literariu ajunsu prin publicarea unor’a din articolii sei mentiunati, isi va asiediâ si pen’a in intunereculu anonimitatei ce-i incungiura numele. Inse me am insielatu! câ-ci acelu anonimu, seu pote acei anonimi, nu s’au indestulitu cu atâta, ci cre-diendu-se securu sub inasc’a sa, a continuatu si mai departe a aruncă in lume calumniele sale malitiose asupra unui barbatu mortu, in contra esperientiei si convingerei sale, descriendu-lu înaintea publicului romanu câ pre unu omu blastematu, fâra conscientia si omenia, lacomu, dilapidatoriu, ba chiaru câ pre unu lotru si defraudatoriu, — prin acesta precum se vede, voindu a constringe pre cei iniţiaţi in impregiurarile subver-sante, câ se’lu conducă pre respectivulu anonimu la ajungerea scopului ce se pare câ si-l’a pusu, a fi de-cbiaratu in publicu de unu calumniatoriu. — E, bine, fia tie după vointi’a ta! — Mi-amu propusu a ti-tende *) Vedi vorbirea Metropolitului Primatu alu României, tienuta cu ocasiunea desbaterei asupra revisuirei in senatu. **) De ar fi fostu numai in „ Observatoriu" si numai una ! Not’a Red. ***) Sub acesta conditiune pusa aci de DV. cu-ventulu Istoria, adeveru istoricu, nu ar mai avea nici-unu intielesu, ci ar fi si ar remanea vorbe vane, dise in ventu; posteritatiei i s’ar denega dreptulu de a mai scrie istoria. Noi din partea nostra tînemu strinsu lamaxim’a: De mort ui s nihil ni si verum. Era câ se afle veritatea, istoriculu e datoriu se asculte martori câtu se pote mai mulţi. Not’a Red. 357 eu mana de ajutoriu intru ajungerea acestui scopu, parte pentru salvarea numelui repausatului episcopu Ioanu Olteanu, parte pentru a chiarifică in fine publi-culu cetitoriu despre starea adeverata a lucrului, cu deosebire inse pentru că se te reflectezu pre dta dle anonimu, că dreptatea, adeverulu si omeni’a inca nu au peritu din piepturile romaniloru, si prin urmare nu e destulu ca cine-va se fia mortu, pentru ca prin neade-veruri luate din ventu se se pota calumnia si denigra inaintea publicului cetitoriu; numai pentru că dta se aibi ce scrie prin diurnale. Spre acestu scopu fia-mi permisu a reflectă numai la articolulu publicatu in Nrlu 81 din 10/22 Octobre a. c. alu foiei „Observatoriulu", de ore-ce in acestu articolu se repetiescu mai noue, pentru a pune corona neadeverului si a-lu estende pana la gradulu superlativu. înainte de tote voiescu inse a premite, că aceea ce singuru e demnu de recunoscintia — firesce in fe-liulu seu — este inpregiurarea, că in articolii publicaţi te folosesci cu consecventia neclatita de astuti’a demna de adeverulu celoru scrise, remanendu pana in fine anonimu, de si după conceptulu ce lu-am eu despre ca-valerismu, chiaru in cestiuni că aceste, in cari se trac-teza despre detragerea numelui bunu alu ore cuiva, s’ar fi cuvenitu se te uumesci, pentru ca on. publicu se aibe garanţia mai solida pentru adeverulu celoru publicate — deca este numele asia, că preste totu se pota servi de garanţia — seu că in casu contrariu se scia, că eşti unu calumniatoriu si ast modu se se pota feri; ai facutu bine dicu, a nu te numi, pentru-că „in veritate nunquam stetisti, quia mendax es et pater ejus.“ — Si acum după aceste premise, permita-mi on. publicu cetitoriu a reflecta si respunde la susu citatulu articolu, observandu că de ora-ce nu voiescu a abusâ de pacien-ti’a on. publicu, dara de alta parte nici amu tempu superfluu, carele l’asi pote sacra pentru combaterea unoru calumnie neconscientiose, in cătu permite obiec-tulu, me voiu restinge singuru la unele date si negatiuni categorice si scurte, si anume! Articulu susu citatu incepe cu acea, că după mortea „nefericitului Olteanu" (ore nu se tiene de Ddieu a judecă că ore „nefericitu“ seu „fericitu" e acelu Olteanu), precum si cu inceputulu gubernarei II. Sale dlui Eppu actuale, ambele parti ale diecesei cerea că se fia informate despre starea desolata, in carea remasese acesta in veduvi’a sa, precum si acea, că ar dori se scia ce s’au facutu cu fundurile, ce s’a alesu din administratiu-nea dominiului, si ce va fi cu gymnasiulu de Beiusiu? Si in legătură cu aceste cestiuni dă spresiune ingrigirei aceloru „ambe parti “ fade de venitoriulu fundatiuniloru si instituteloru diecesane, intru justificarea acestoru in-grigiri productmdu unele date „positive" cu respectu la situatiunea financiele remasa după mortea eppului Olteanu. Pentru ce se nisuesce ore anonimulu a escitâ in cleru turburare si ingrigire superflua pentru funda-tiunile sale diecesane, candu dsa nu are date si infor-matiuni autentice, ci le-a luatu numai din ventu? Scie dieces’a intrega, si respective ar’ pote sci, că fundatiu-nile diecesane sunt totu acele cari au fostu după mortea eppului orecandu Szilăgyi, si că banii fundatiunali nu s’au „dilapidatu" prin Olteanu. Din banii fundatiunali, afbra de 1800 fl., cari i-au luatu Olteanu pentru solvirea unoru ornate bisericesci, dar’ pentru mortea intrevenita nu a ajunsu se le solvesca, — nu lipsesce nimicu. — In cătu pentru manipulatiunea funduriloru, abia credu că temerile „ambeloru parti ale diecesei" se nu fia luate din ventu si născute numai in capulu domnului anonimu, de ore-ce deca nu me insielu in person’a acelui domnu, dsa chiaru asia bine scie că ori care altu preotu diecesanu, că de si manipulatiunea fundatiuniloru, rigorosa din tempurile mai vechi păna in presente, nu eră fara esceptiune, si prin manipulatiune mai ratiuna-bile acele fundatiuni aru fi potutu cresce mai tare, — totuşi nu subversesa causa a ne teme de venitoriu, pentru-că e lucru notoriu in diecesa, cumca II. Sa dlu Eppu diecesanu Michailu Pavelu, precum in Gherl’a, asia si la noi voiesce a intruduce unu esactoratu mistu pentru controlarea manipulatiunei aceloru fundatiuni, ba sunt stabilite chiaru si statutele, avendu se ur-mese inca numai denumirea membriloru, si prin urmare nu subversesa causa de a infrică si inple elerulu diecesanu de grigia facia de venitoriulu fundatiuniloru sale. Ce se tiene de gimnasiulu de Beiusiu, anonimulu va sci chiaru asia bine că alţii, că subsistenti’a aceluia nu s’a periclitatu prin reutatea eppiloru, ci numai singuru prin subtragerea subsidiului avutu din fondulu scolariu regnicolariu, intemplata după mortea eppului Olteanu, pentru acea si observarea făcută in meinora-tulu articolu despre „miisior’a" adaosa in totu anulu „prin bietulu Olteanu", se cualifica pre sene insasi si nu este lipsa de comentariu in dejudecarea intentiuni-loru reutatiose ale auctorului acelui articolu. — Mai incolo nu e adeveratu că Nedeczky ar’ primi si acum solutiune lunaria de 100 fl, din proventele dominiului episcopescu; nu e adeveratu că II. Sa dlu Eppu diecesanu Michailu Pavelu ar fi luatu asupra-si atari detorii publice ori private remase de episcopulu Olteanu, nu e adeveratu că eppulu Olteanu ar fi lasatu după sene detorii private de 65000 fl., abstragendu dela acea, că acesta, chiaru deca aru fi si mai multe, nu se tiene nici de anonimu nici de publicu *); cu deosebire inse nu este adeveratu că ar’ fi remasu detoriu cu aceea suma pe la „uşurări"; nu e adeveratu că eppulu Olteanu ar fi luatu din mass’a relicuiaria a eppului Papp-Szilăgyi sum’a de 88000 fl., de ore-ce acea massa e depusa, din acesta parte neatacata, la tribunalu, ci eppulu Olteanu a primitu de acolo numai 22000 fl., dar’ nu inprumutu, ci că remanentia din cei 65000 fl. împrumutaţi prin Szilăgyi pentru regularea urbariale a dominiului; nu e adeveratu nici aceea, că passivele lui Olteanu se urca *) Nu, daca cineva nu este episcopu diecesanu, fia cu dotatiune dela stătu, fia dela poporulu credintiosu. A se vede aci canonele bisericesci respective, diplome de donatiune, concordate, praxe milenaria. Not’a lied. ________OBSERVATORIULU.___________________ 175000 seu si mai multu, de ora ce datoriile private abia se urca la 20,000, era cele „publice" de 101,000 (nu 110.000) fl. sunt calculate asia, că p. e. in acea suma sunt luaţi că pasiva 22,000 fl. primiţi din mass’a lui Szilăgyi pentru regularea urbariale, carea suma s’a consumatu in acestu scopu, precum se pote vede din cărţile dominali; s’au susceputu inse prin comissiunea respectiva inventatoria că „passiva ad hoc", pana la terminarea esaminarei cartiloru dominali; alte dieci de mii s’au susceputu că passiva pentru deteriorările dominali, fara a se consideră meliorarile si zidirile efeptuite, pentru cari s’au luatu proprie inprumutu acei bani, precum si sum’a luata in acestu scopu din mass’a lui Szilăgyi computati de pas-sive, si cari prin urmare la facerea calculului „prescis-siunale" se voru reduce, reducendu-se ast modu si passivele de 101000 conscrise, la o suma pote de abia 15000—20000 fi., cari e bine de insemnatu, nu sunt bani fundatiunali, ci se tienu de fundulu instructu alu Episcopiei, prin urmare nu sunt in nici-o legătură cu fundatiunile diecesane, si asia dara nu subversesa nici-o causa de a irita spiritele clerului cu astfeliu de scornituri si a’lu imple pre acesta de grigia pentru venitoriulu fundatiuniloru diecesane. Aceste am voitu a le observă in genere despre „datele positive" ale respectivului domnu anonimu, adaogendu că aceste intru atata sunt mai positive de-cătu ale domniei sale, in cătu le sciu si cunoscu de acolo, că singuru eramu de facia la inventarea massei episcopului Olteanu si că in catu-va interesatu, sum initiatu in impregiurarile subversatorie, pre candu dni’a sa mi-se pare că si-a culesu datele depre strade. Altcum in casu deca respectivulu domnu va ave cura-giulu a se numi, si se dechiara gata a solvi spesele necesarie, i potu servi cu copiele autentice luande de pre actele lasamentului eppului Olteanu, ce densulu abia credu că e gata a face pentru documentarea ade-verului assertiuniloru sale. Pentru superfluitate voiescu inca a observă, că după eppulu Olteanu au remasu si active, cari pote voru acoperi pre deplinu passivele esistenti. Astu modu datele respectivului anonimu ade-verindu-se de false si assertiunile neadeverate, credu că on. publicu salvandu numele repausatului episcopu Ioanu Olteanu — despre a caruia ânima buna si nobile sciu nară atati seraci si lipsiţi, pre carii i-a mangaiatu si ajutatu, — va sci reduce la valorea adeverata scrierile calumniose ale unoru domni, cari fiendu prea nein-semnati pentru a’si cascigă renume adeveratu pre cale onesta, arffgandu-si competenti’a de a judecă asupra fapteloru episcopiloru si ale unoru barbati caroru nu sunt demni a li deslegă curelele incaltiamenteloru, — voiescu astu modu a deveni celu puţinu faimoşi. Sylviu Reze iu m. p. preotu diecesanu gr.-cath. de Oradea-mare. Sciri diverse. — (Anunţiu de doliu.) Catinc’a Cepesiu că socia, Nicolae cu soci’a sa Luis’a, Jon, Zinc’a cu sociulu seu Joane Romanu advocatu in Fagarasiu, Luis’a cu sociulu seu Georgiu Fagarasianu jude regiu de tribunalu in Satu-mare, An’a cu sociulu seu Alexandru Filipu advocatu in Abrudu, Alexandru, Augustinu si Aureli’a că copii si gineri, precum si nepoţii Ovidu si Elvir’a cu ânima franţa de durere aducu la cunoscinti’a tuturoru rudeloru, amiciloru si cunoscutiloru, cumea prea iubitulu sociu resp. tata, socru si mosiu Josifu Cepesiu fostu pretore in pensiune, decoratu cu crucea pentru servicii militare, in etate de 69 ani după o vietia labo-riosa si plina de fapte bune, in urm’a unei bole scurte si grele inpartasitu cu sântele sacramente in 7 Novem. deminetia la 5 ore si-a datu sufletulu in man’a creato-relui. Fia-i tierin’a usiora si memori’a neuitata! Ingropatiunea avii locu in 9 Novembre 1879 după amedi la 2 ore, in cimiteriulu bisericei greco-cath. din Fagarasiu. — (Necrologu). JoanePopescu, protopopu gr-cat. in Mediasiu, după unu morbu indelungatu de plâmani, si-a terminatu vieti’a plina de activitate in 3 Novembre 1879 in etate de 53 ani. Remasitiele-i pa-mentesci se inmormentara in 6 Novem. după amedi la 2 ore in cemeteriulu gr.-cat. din Mediasiu. Despre ce cu ânima plina de dorere si intristare se aduce la cunoscinti’a tuturoru consangeniloru si cunoscutiloru. Mediasiu in 5 Novembre 1879. Că părinte: Elia Popescu, preotu gr.-cat., că fraţi: Josefu Popescu, profesoru, Gregoriu Popescu, preotu gr.-cath. Cecilia Popescu n. Muteanu că cumnata. — (Statutele) cassinei romane din Salisce, in fine după o traganare de doi ani, s'au intaritu de catra ministeriulu de interne sub Nr. 45354. — (Cassin’a d-loru of ici ari din Alb’a-I u 1 i ’a) va arangea in decursulu sesonului de erna, conformu programei de jmai la vale urmatbrele petreceri si a deca: Sambata in 8 Novembre Concertu; Sambeta in 15 Novembre Petrecere de domni (Herrenabend); Luni in 24 Novembre Petrecere de domni (Herrenabend); Sambata in 6 Decembre Representatiune teatrala de diletanţi; Sambeta in 13 Decembre Concertu; Sambeta in 20 Decembre Representatiune teatrala de diletanţi; Sambeta in 27 Dec. Petrecere de domni (Herrenabend) si Miercuri in 31 Dec. Concertu cu tombol’a. — (Scol’a agronomica) infiintiata de stătu la comun’a Mbnasţuru (Monastireni) langa Clusiu, isi serbă in 15 Nov. a. c. aniversari’a existentiei sale de 10 anii. (Kelet). — (Speculanţii cu cere al ii). Ni se scrie dela Dev’a din 11 Nov. Câteva tieri europene de multu nu au fostu lipsite asia tare de bucate, că tocina in anulu acesta; unele au suferitu de seceta mare, altele de ploi necurmate si de exundari. Din norocire Tran-silvani’a nostra cea muntosa, totuşi au produsu spre îndestulare. Amu ajunsu inse că se vedemu, cum jidovii speculanţi ambla pe la economi pe acasa după bucate, grâu, secara, cucurudiu, mazare, dara le promitu pretiuri scadiute, vorbindu-le câte verdi si uscate, că bucatele acuma nu au pretiuri si nici nu e nădejde la pretiuri mai bune. Apoi aceşti speculanţi sciu se vorbesca lo-cuitoriloru din gazete, spunendu ce minuni de pretiuri scadiute afla ei in acelea. Pentru-că bieţii economi se fia aparati de seductori si de daune la pretiurile buca-teloru muncite si adunate cu mare truda, osteneala, cheltuiala, ve rogu a publică, respective a avisâ prin sti-mat’a foi’a a domniloru vostre, că in cătu e cu potentia, bucatele se nu se venda, pana in primavara, câ-ci pretiurile pe di ce merge crescu, si asia după atatea greutăţi, suferintie si inpilari se mai capatainu si noi vreo doue parale.*) Cu tota stim’a N. O. economu. — (Se ne ferimu de muşcatur’a câniloru si a mîtieloru). Muscatur’a loru este uneori de turbare, candu nici n’ai visă de asia ceva. Unu june valorosu, uniculu fiiu alu unei veduve din comun’a Trautz in Ungari’a, muscatu de unu cane, nu ’ia pasatu de locu; nici mame-sei nu i-a spusu. Dara preste câteva dile nefericitulu turbă atâtu de tare, in cătu muscă pe mam’a-sa si isi rupea cu dinţii carnea de pe manile sale, era funiile cu care’lu legara, le a ruptu că pe nisce sforicele; numai cu lantiuri l’au potutu legă, până ce isi dete sufletulu intre dorerile cele mai crunte. — (Socialismulu in Un gări’a) face progres-se infricosiate. Arataseramu inca din anulu trecutu, că acea classa de omeni e representata si in pressa prin unu diariu magiaru si prin altulu germanu. Acum are si pe alu treilea. Advocatulu Geiza Csorba publică mai deunadi in „Nepszava“ (Vocea poporului) o poesia socialistica, scrisa cu sânge, in care socialiştii jura că „poporulu“ are se estermine pe capitaliştii cei bogaţi fara nici-o mila, câ-ci aceia sunt bastardii omenimei, călcători ai drepturiloru ei etc. Procurorulu reg. trase pe auctoru la curtea cu juraţi din B.-Pest’a, care inse’lu acquitâ cu 8 voturi contra 4. Este de insemnatu, că intre cei 12 juraţi au fostu 5 doctori de diverse facultati. — (Femeia prinsa in hamu, barbaria selbateca.) In orasiulu Jaurinu (Gyor) s’a intemplatu. Barbatulu lasă pe frumosic’a sa nevasta la dantiulu ce se făcuse după usulu europenu la serbarea „hramului" (patronului) bisericei din satulu vecinu. Nevestic’a in-betata de musica, dantiandu tota noptea, uitase că are barbatu si socrii. Demâneti’a omulu prinde caii la carutia si pleca se’si aduca soci’a. Se pune si mara’a lui langa elu. Lega pe nevasta de caru, alaturea cu caii si asia o aduce pedestra până acasa, era socr’a strigă mereu: Dă dragulu mamei cu biciulu, se merga si ep’a ta mai iute. — (Falsificatori). Au fostu prinşi de curendu la Turd’a. Doi professionisti, unu sielariu si unu tape-tiariu, cari robiseră in temniti’a statului de Gherl’a pentru alte crime, au invetiatu acolo dela unu altu plastografu falsificarea cu mare măiestria, a bileteloru de banca de 10 fl.; despre care ar crede oricine, că nimeni nu e in stare de a le imita perfectu. Falsificatorii sunt prinşi si tipariulu loru inca e confiscatu. — (Lupii) in Campi’a Transilvaniei făcu de mulţi ani daune infricosiate; la vreo 9 comune au die-ciuitu tote vitele domestice; era mai virtosu in oi au predatu cumplitu. In fine se află abia unu subprefectu (pretoru) anume Emericu Sândor, care câştigă licenţia dela ministeriu că se pota face a venatore cu gonaci preste câteva hotara. Gon’a plecă dela comun’a Or-menisiu, au datu inse numai preste patru lupi mari, din cari doi picara si alţi doi răniţi greu au scapatu intr’o pădure. Au inpuscatu si o vulpe. Se afla tieri in Europ’a, din care lupii, ursii, vulpile sau esterminatu cu totulu in urm’a intielepteloru mesuri luate de câtra gubernu si locuitori; anume in Angli’a -nici nu se mai scie de candu nu se mai vede nici-o fera carnivora; era in tierile nostre, mulţi dintre noi inca se si lauda că avemu ,,potai“ de lupi si ursi. — (Cele siese porunci ale jurnalistului). Diariulu „Corespondent fur Deutschlands Buchdrucker" *) Ve multiamimu de acesta reflexiune. Press’a nostra naţionale isi face datori’a, era noi din partea nostra amu inceputu se tragemu luarea aminte la pretiuri inca din Septembre; ce folosu inse, daca mai sunt multe sute de comune satesci mari, in care nu citesce nimeni nici-unu diariu. Red. 358 OBSERVATORIULU. publica urmatorele regule cu privire la aceia, cari se afla in corespondentia scripturistica cu redactiunile di-arieloru: T. Porunca: Se ’ti scrii manuscriptulu numai pe o singura pagina, pentru că, adesea manuscriptulu trebue se fia taiatu in bucăţi inai mici pentru culegetoriulu de litere. 2. Porunca. Se scrii curatu si legibilu si cu deosebire numele proprii si cuvintele străine, de orece nu ai nici unu dreptu se rapesci tempulu redactoriloru si alu culegatoriloru cu descifrarea hieroglifeloru tale. 3. Porunca. Se nu scrii in modu microscopicu, pentru că culegatoriulu trebue se citesca manuscriptulu adesea la o distantia de unu metru, seu că redactorulu adesea trebue se faca schimbări. 4. Porunca: Se nu incepi a scrie asia, ca se nu laşi nici o margine alba la capetele paginei, pentru că adesea redactorulu va trebui se schimbe titlulu unui articolu, seu acolo unde elu lipsesce — ceea ce ’i este forte placutu — a’lu pune elu, si pentru că i trebue spaţiu pe care se ’si notedie instrucţiunile sale pentru culegatoru. 5. Porunca. Se nu ’ti inrotuledi niciodată manuscriptulu, pentru că ori cine pune man’a pe elu, fia acela redactorulu seu culegatoriulu, se infuri-adia si se necajesce. 6. Porunca. Se ’ti scrii totudeauna intregu numele si adress’a curata si legibila la capetulu scrisorei tale, pentru că adesea redactorulu va dori se se pună in corespondentia cu tine si pentru că elu are lipsa de intregu numele teu, câ o garanţia de incredere. Candu intrebuintiedi cifra seu unu pseudonimu, scrie de desuptu numele teu adeveratu, că-ci nu va fi publicatu- Recomandamu din parte-ne si noi aceste siese porunci onor. noştri corespondenţi si colaboratori, cari prin pazirea loru voru câştigă unu nou titlu la special’a nostra recunoscintia, cum si a corectoriloru si a culegatoriloru in generalu. — (O esplicare a minuniloru.) Intr’o scola de copii in Londr’a s’a desvoltatu intre unu preotu-cate chetu si unu copilu urmatoriulu dialogu: Preotulu: „Ce este minunea?" — Copilulu: „Nu sciu." — Preotulu: „Deca sorele ar luci vreodată la miediulu nopţii, ce ar fi acesta?" — Copilulu: „Lun’a" — Preotulu: „Dar daca ti s’ar dice, că e sorele, cum ai numi acestu lucru?" — Copilulu: „O minciuna." — Preotulu: Dar eu nu spunu nici-odata minciuni. Presupune că eu ti-a’si dice: e sorele, ce ai cugetă tu atunci?" — Copilulu (după o pausa): „Că Santi’a ta eşti beatul" — („Scol’a Romana"). Fascior’a XI si XII se tiparesce si se va espedă in septemân’a viitore. Acesta spre scire D. D. prenumeranti dela numit’a foia, mai adugendu că, precum sunterau informaţi, „Scol’a Romana" va apare si mai departe, si anume de trei ori pe luna (l-a 11 si 12) in numere de căte o cola. Alte amerunte in invitarea de prenumeratiune, ce se va publică la timpulu seu. Contractulu Sociala. De J. J. Rousseau. Capitolulu VI. Despre monarchia. (Urmare si fine.) Unu defectu esentialu si inevitabilu, care va face câ totudeauna gubernulu monarchicu se fia mai inferioru celui republicanii este, câ in acesta opiniu-nea publica nu redica niciodată la locurile antaiu decatu numai omeni luminaţi si capabili, cari făcu onore posturiloru pe care le ocupa; in tempu ce aceia cari parvinu in raonarchii, in cele mai multe caşuri, nu sunt decatu mici aventurieri, mici pungaşi si mici intriganţi, caroru micele talente, care făcu câ ei se parvina la curţi in ranguri inalte, nu le servescu spre altu scopu, decatu a demonstrâ publicului inepti'a loru, indata ce ajungu la ranguri inalte. Poporulu se insiela in alegerea sa cu multu mai ram câ principele si unu barbatu cu adeverate merite este mai totu astfeliu de raru in cabinetulu unui monarchu, câ si unu imbecile in capulu unui gubernu republicanu. Astfeliu, câ deca prin vreo intemplare norocosa unulu din acei barbati născuţi pentru a gubernâ, ia carm’a afaceriloru intr’o monarchia aprope de totu ruinata prin acei siarlatani, apoi cineva se mira de resursele pe care le descopere elu, si acesta face epoca in tiera.*) Pentru câ unu Stătu monarchicu se pota fi bine gubernatu, ar trebui câ marimea seu estinderea sa se corespundia facultatiloru aceluia care guber-nesa. Este cu multu mai usioru a cuceri, decatu a domni. Avendu o pârghie suficienta, cineva pote sgudui lumea intrega, pentru de a o potea inse purtâ, se ceru umerii unui Ercule. Deca Statulu este numai cu ceva mai mare, apoi mai *) Autorulu intielege aicea pe ducele de Choiseul. Not’a Traduct. totudeauna principele este prea inicu. Candu, din contra se intempla câ Statulu se fia prea micu pentru siefulu seu, ce se intempla forte raru, apoi elu inca este reu gubernatu, pentru câ atuncea siefulu urmărindu neincetatu planurile sale cele mari, uita de interessele poporaloru si le nefericesce prin abusulu talenteloru ce i prisosescu, tocmai asia câ si unu siefu marginitu prin absenti’a acelora ce i lipsescu. Mai bine ar fi, deca unu imperiu la fiacare noua schimbare a siefului seu, s’ar intinde seu restringe după mesur’a calitatiloru pe care le are principele, in tempu ce talentele unui senatu avendu o mesura ficsa, Statulu pote avea margini constante, fără câ administratiunea se sufere. Inconvenientulu celu mai simtitu in gubernulu unui singura omu este lips’a acelei succesiuni continue, care in celelalte doue sustiene o legătură neintrerupta. Unu rege more si trebue altulu in locu. Alegerile laşa intervale periculose, ele sunt oragiose si deca cetatienii nu sunt desinteresati si integri, ce se intempla raru subt astfeliu de guberne, apoi se mesteca intrigile si coruptiunea. Este lucru greu, câ acela caruia Statulu au fostu vendutu, se nu ilu vendia si elu la rondulu seu si se nu se despagubesca din pungile celoru seraci, pentru sumele ce i le au storsu cei poternici. Mai curendu seu mai tardiu subt o astfeliu de administratiune totu ajunge a fi venale si pacea de care se bucura atunci cineva subt regi, este cu multu mai rea, decatu disordinea in tempulu interegnului. Ce s’au facutu pentru de a evitâ aceste rele? Au facutu corona ereditara in anumite familii si au introdusu o ordine de succesiune, care evita ori ce disputa la mortea regiloru seu cu alte cuvinte, au substituitu inconvenientiele regentiei acelora de alegere, au preferitu o linişte aparenta unei admi-nistratiuni intielepte si mai bucurosu au voitu se se espuna pericolului de a avea câ siefî copii, monştri seu inbecili, decâtu a se disputâ despre alegerea de regi buni. Nu au consideratu câ es-punenduse astfeliu pericolului alternativei, au tote siansele in contra loru. Au fostu unu cuventu forte rationabilu pe care l'au datu câ respunsu junele Dionis tatalui seu, candu acesta ilu mustră pentru o fapta infama, dicendu’i: „Ti amu datu eu unu astfeliu deesemplu?“ «Ah! re-spunse fiiulu, tatalu teu nu a fostu rege“.*) Totulu concurge pentru de a lipsi de dreptate si intieleptiune pe unu omu crescutu pentru de a comandă celorulalti. Precum se dice, isi dau forte mari silintie se invetie pe unu principe tineru art’a domnirei. Se pare inse, câ ei nu profita multu din acesta educatiune. Ar face mai bine se incepa educatiunea loru invetiandu’i art’a de asculta. Cei mai mari regi pe cari i celebresa is-tori’a, nu au fostu crescuţi pentru de a domni. Acesta este o sciintia pe care cineva o scie atunci mai pu^inu, candu crede câ o au invetiatu mai bine. Cineva o invetia mai bine ascultandu decâtu comandandu. „N’am utilissimus idem ac bravissimus bonarum malaruraque rerum delectus, cogitare quid aut nolueris sub alio principe, aut volueris.“ O urmare a acelui defectu de coherentia este inconstanti’a gubernului regale, care regulanduse aci după unu planu aci după altulu, după caracte-rulu principelui care domnesce seu a acelora cari domnescu pentru elu, nu pote avea pe mai multu tempu unu obiectu ficsatu nici o conduita consecinţe: o variatiune care face câ« Statulu siovaesce din macsima in macsima, din proiectu in proiectu, ce nu are locu la celelalte guberne, unde principele tutudeauna este acelasiu. De-aceea se pote observă câ in generale la curţi domnesce mai multa viclenie si mai multa intieleptiune la unu senatu, si câ republicele isi ajungu scopurile loru prin mesuri cu multu mai constante si mai bine urmate, in tempu ce ori ce revolutiune in ministeriu produce una si in Stătu, pentru câ macsim’a comuna a tuturora ministriloru si chiaru a tuturora regiloru este de a face in tote contrariulu predecessoriloru ce au avutu. Din aceeaşi incoherentia se deriva si solutiunea unei sofisme forte familiara politiciloru regalisti. Ei nu numai câ compara gubernulu civile cu gubernulu domesticu si pe principe cu unu tata de familia, o erore acesta dejâ coresa mai susu, dara ei acor-desa acelora magistraţi intr’unu modu câtu se pote de liberale tote acele virtuti, care ara fi de doritu *) „Mijloculu celu mai folositoriu si celu mai scurtu spre a te decide intre bine si intre reu, este câ se cugeti: câ ce ai fi voitu, seu n’ai fi voitu tu se se faca supt unu altu Principe." Tacitus, Hist., I, 16. După traducerea reposatului academicianu G. J. Muntenu. Not’a Traduct. câ se le aiba si presupunu totudeauna, câ principile este in adeveru aceea ce trebue se fia: presupunere cu ajutoriulu careia gubernulu regale devine in modu evidentu preferabilii tuturora celorulalte, pentru câ necontestabilu elu este celu mai tare si pentru câ se fia si celu mai bunu nu i lipseşte decâtu câ vointi’a corpului se fia cu multu mai conforma vo-intiei generale. Dara deca după Platone, unu rege nascutu este unu personagiu atatu de raru, decateori ore natur’a si noroculu isi voru dâ concursulu loru pentru de a ilu incoronâ? Si deca educatiunea regesca corupe inevitabilu pe acei cari o iau, ce pote cineva sperâ dela o intrega suita de omeni educaţi pentru de a domni? Acela se amageste deci de buna voia, care confunda gubernulu regale cu unu rege bunu. Pentru de a vedea ce este acestu gubernu in sine insusi trebue observatu subt principi mărginiţi seu infami, pentru câ ei se redica astfeliu pe tronu seu tronulu ’i face astfeliu. Aceste dificultăţi nu au scapatu din vederea autoriloru nostrii, dara ei nu s’au lasatu a fi aduşi in perplecsitate. Remediulu celu mai bunu, dicu ei, este: a ascultă fara de a murmură. Dumnedieu ne tramite regi rei in mani’a sa si trebue suferiţi câ pedepse ale ceriului. Fara indoiala, câ acestu discursu este edificatoru, dara mi se pare, câ elu s’ar potrivi mai bine pe unu amvonu, decatu intr’o carte, ce tractesa despre politica. Ce ar dice cineva despre unu medicu, care promite minuni si a cărui arta ar consiste intra a recomandă bolnavului seu pacientia? Este sciutu câ unu gnbernu reu trebue suferitu candu ilu are cineva: cestiunea inse este de a află unulu mai bunu. Pretiurile cerealelor»! si altora obiecte de traiu au fostu la 14 Novembre in Sibiiu: Grâu, după cualitati fi. 8.— -9.— Grâu, amestecatu . . t 6.80- -7.60 Secara 5-20- -5.60 Papusioiu . . 1 4.30 Ordiu • • 1 4.80 Ovesu 3.10 Cartofi }} 1.30 Mazare • . 1 yy 6.50- -7.— Linte . . 1 71 10- -10-50 M 6.50- -7.— Lardu (slănină) yy 30.- •32.— Untura (unsore topita) .... . . 50 yy yy 28.- -28.50 Carne de vita —42 Oua 10 de —.25 Nr. 986—1879. (106) 1-3 Escriere de coneursu. Prin decisiunea spec. comissiune administrative a comitatului Severinu de sub Nr. 419 a. c., postulu invetiatorescu comunalu cu propunere in limb’a romana si magiara din comun’a Gârboveti devenindu vacantu, cu acesta se escrie coneursu cu terminu până la 15 Decembre a. c. st. n. Emolumentele sunt: pe unu anu 300 fl., 12 metri cubici lemne de focu, precum si locuintia libera cu gradina. Recurenţii sunt datori a aretâ: 1. verst’a si reli-giunea, 2. invetiamentulu seversitu, 3. atestatu de cua-lificatiune, 4. cunoscintia de limbi, si in fine 5. ocupa-tiunea de până acuma. Recursurile provediute cu timbre regulate, sunt a se adresă câtra Escelenti’a Sa dn. ministru de culte si instrucţiune si a se tramite până la terminulu susu aratatu, la comissiunea administrativa in Caransebesiu. Se observedia, cumca invetiatoriulu denumitu este datoriu, a execută după ritulu gr. orientalu cântările bisericesci, si in fine, cumca recursurile intrate după terminu, nu se voru luă iu consideratiune. Bania, in 12 Novembre 1879. E. N. Terentiu Pucea, notariu cercualu. Ap a de gura anatherina a (97) 2-2 Dr. Fopp este remediulu celu mai bunu pentru gura si dinţi, intre multele midiloce dentifrice conservatore. Atestu medicinalii. Fericitele resultate, pe care le am obtienutu eu însumi precum si acei patienti ai mei, cari câ si mine au intreouiutiatu veritabil’a Apa de gura anatherina a Dr. J. G, Popp c. r. dentistu alu curţii din Vien’a, Stadt, Boguergasse 2, me deobliga in calitatea mea de medicu a declară, câ eu am recomandatu adesea si o mai recomandu nu numai câ unulu din cele mai bune midildee de conservare a diutiloru, din cele cunoscute pana acuma, ci si câ unu preservativu in contra deseloru morburi a le gurei de cari se plânge lumea. Vien'a. Dr. Gerh. Brants m. p. Depositele se afla: in Sibiin la d-nii C. Miiller, far-macistu, F. A. Reissenberger, Piati’a mica, S. Stengel, Fried. Thallmayer, comercianţi, W. F. Morscher, farmacistu diplom.; iu O ras ci’a la d. C. Fuhrmann, farmacistu; in Bras iov u la d-nii E. Fabick, W. Jekelius. Ad. Kugler, Goos, Horuung, farmacişti, Demeter Eremias, comerciantu; in Media si ti la d. dr. Fr. Folberth, farmacistu; in Sebeş iu la d-nii J. C. Reinhardt, J. Lndvvig Binder, farmacişti; in Sighisidr’a la d-nii J. B. Misselbacher et fii, J. B. Teutsch, precum si in tdte farmaciele, parfumeriele, magazinele de galanterie si de materiale din Transilvania. Editoru si redactorii responsabilii <*. liaritiu in Sibiiu. Tipariulu lui W. KraflY iu Sibiiu.