Obaervatoriulu ese de doue ori in aeptemana, mercurea si sambat’a.
Pretiulu
pentru Sibiiu pe 1 anu intregu. 7 fi., pe 6 luni 3 fl. 50 cr., duau la caaa cu 1 fl. mai multu pe anu; — trimiau cu poat’a in laintrulu monarchiei pe 1 anu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In atrainatate pe 1 anu 10 fl. a6u 22 franci, pe 6 luni 5 fl. adu 11 franci; — numeri singuratici ae dau c&te cu 10 cr.
Diariu politieu, naţional -eeonomieu si literariu.
Orl-ce inserate,
ae platescu pe aerie adu linia, cu litere merunte garmondu, la prim’a publicare câte 7 cr., la adou’a ai a trei’a câte 6 cr. v. a. si preate aceea 30 cr. de timbru la teBaurulu publicu.
Prenumeratiunile ae potu face in modulu celu mai uaioru prin asaem-natiunile poştei statului, adresate de a dreptulu la Redactiunea Diariului Observatoriulu in Sibiiu.
Nr. 87.	Sibiiu, 31/12 Novembre 1879.	Anulu II.
Ludovicu Kossuth despre jidovii din Romani’a.
Precum nenumerati alţii, magiari si nemagiari, asia si unu professoru serbu dela Neoplant’a mer-gbndu la Itali’a, anume la Turinu, ajunse si la Kossutli in Colleguo, era apoi publica in diariulu „Zastava“ conversatiunea ce avuse cu densulu, fora permissiunea acestuia. Intre altele professorulu serbu scrise ca Kossuth ar fi disu despre jidovi, ca „jidovii nu ar trebui emancipaţi pana candu ei inşii nu se voru assimilâ in vidti’a sociala si politica cu ceilalţi locuitori ai patriei, pana candu nu voru incetâ a se separa ei pe sinesi ca elementu cu totulu eterogenu/ Acdsta scire fiindu reprodusa si in câteva diarie din Ungari’a, intru atâta turbura pe jidovii din Ungari’a si de airea, câtu atacara pe Kossuth din tote părţile, pana candu acesta perdiendu’si patienti’a scrise de dato 5 Octobre a. c. deputatului Helfty, care si elu este jidovii, ca forte reu l’a intielesu professorulu serbu, care a datu cuventeloru lui intielesu cu totulu oppusu. Kossuth nu a disu, ca jidovii nu trebuescu emancipaţi pana ce nu se voru assimila etc., câ-ci acesta ar semnifica câ nu vei se le recunosci drepturi civili si politice in veci (precum voia se faca aristocraţii cu iobagii), ci Kossuth a disu curatu asia: Poteti decreta macaru o suta de legi pentru emanciparea jidoviloru, câ-ci cu acelea emanciparea totu nu se va realisâ in modu practicu, nici in vieti’a sociale nici in cea politica, până candu ei inşii se voru separa prin datinele si modulu vietiuirei loru de toti ceilalţi locuitori, ceea ce se pote ilustra totu cu exemplulu jidoviloru din Angli’a, Franci’a, Itali’a, in care tieri singuru religiunea ’i desparte si altu nimicu, era religiunea nu trebue si nu este permisu câ se mai stea de pedeca la emanciparea politica, câ-ci acesta ar fi ruşinea secolului nostru (precum a fostu chiaru cu Romanii in Transilvani’a până in a. 1848.)
Venindu Kossuth a vorbi despre tractatulu dela Berlin si despre jidovii din Romani’a, isi desfasiura ideile sale intr’unu modu ce merita tota considera-tiunea nostra. Elu dise intre altele, câ daca con-gressulu dela Berlin* ar fi inpusu României emanciparea jidoviloru cu conditiune, câ religiunea loru se nu mai fia considerata câ pedeca la castigarea de drepturi politice, atunci acelu congressu ar fi inpli-nitu numai unu actu de humanitate.
Cestiunea inse după Kossuth nicidecum nu a fostu aceea. Congressulu nu s’a ocupatu de cestiunea câ jidovii romani locuitori in Romani’a, ce drepturi se aiba in Romani’a, ci elu s’a ocupatu esclusive de indigen ar ea sau na-turalisarea jidoviloru străini, adeca neromani. Acelu punctu alu Constitutiur.ei romanesci, despre care este. disput’a, vorbesce de a dreptulu si esclusivu despre naturalisare. Asia dara aci nu e vorba de emancipare (nu de a scote pe jidovi din robi’a Babilonului). In tota lumea acesta poţi emancipâ numai pe locuitori supusi de ai tierei tale, era nu pe străini din alte tieri. Asia dara in Romani’a esiste numai cestiunea de iudigenarea strainiloru, si precum -sciu eu (dice Kossuth) câ se vorbesce in cercuri diplomatice, se cere naturalisare de omeni străini, născuţi .in alte tieri, cari navalescu in masse, in gldte mari, cari n’au nici o radecina in Romani’a si nu sunt legaţi cil nimicu câtra acea tiera. Kossuth adaoge, câ elu uu cunosce in istoria altu exemplu, candu se fia mai venitu vreuiiu altu congressu, câ se comande unei tieri iudigenarea in masse; din contra densulu scie, câ indigenatulu se dâ in tota lumea după legi speciali, diverse cu adeveratu, inse totudeauna numai la per-sone singuratice, apoi fia acelea de ori-ce religiune.
De aci incolo Kossuth afla si constata, câ naturalisarea in masse mari este nespusu de peri-culosa si câ densulu scie caşuri in istoria (le sciu si alţii), unde cutare tiera sau stătu au avutu cause forte mari de a’lu dore reu din sufletu, câ a primitu pe teritoriulu seu străini in numeru mare, si câ legile ospitalitatiei nu'i permitu se ilustre cu exemple acesta afirmatiune a sa. Din acesta causa mie (dice Kossuth) nu mi-a venitu pe neaşteptate, câ romanii tîuu la dreptulu loru de a judecâ ei inşii daca, considerandu starea de facia a culturei poporului loru, este sau nu, de folosu pentru patri’a loru a naturalisâ mulţime mare de străini. A denegâ cuiva indigenatulu numai din caus’a religiunei, este unu scandalu; „eu inse nicidecum nu m’asiu mirâ, daca romanii aru află, câ naturalisarea strainiloru in masse mari e periculosa atâtu pentru naţionalitatea loru, câtu si pentru economi’a politica, si daca ei modificandu respectivulu articlu din Con-stitutiune aru dice: Nu vomu naturalisâ pe nici-unu strainu, fia acela de ori-ce religiune si de ori-ce
naţionalitate, decâtu numai in caşuri singuratece, pentru merite speciali, candu potestatea legislativa ii va aflâ demni de a’i recunosce de cetatieni ai statului, totu prin lege speciale/
Eta, asia judecâ Kossuth despre cestiunea jidovesca, din Romani’a pe la Septembre a. c.; adeca tocma in sensulu precum s’a si decisu ea prin legislativ’a României. Elu pune totuodata te-meiu mare pe stătu naţionale homogenu.
Legea de venatn.
S’au vediutu de repetite-ori reclamatiune prin diuariele din Transilvani’a in contra art. de lege relativii la dreptulu de venatu, respective restrin-gerea de a stirpi „ferele selbatece/ S’a speratu câ in urma totu va străbate strigatulu poporului asia numitu „misera plebs contribuensu până la „urechile/ vremu se dicu, până la „ânim’a" pa-rintiloru patriei, si câ voru şterge o lege, care e forte nepoporara, sau se nu dicemu si mai multu, este nepractica, de care isi bate jocu si celu mai simplu pastoriu de vite.
„Feresce-te, se nu te faci de risu, a disu Napoleonii celu mare, câ-ci o batalia perduta se pote reparâ, dar’ daca te ai facutu de risu, eşti perdutu“.
Nu avemu se repetimu cele scrise prin diariele germane si magiare, nici vomu face statistic’a vi-teloru mancate de ferele selbatice de candu esista acea lege. Aici inse ne vine aminte unu casu caracteristicu; dar’ se nu cugete cineva câ s’a intemplatu subt domni’a regimului magiaru. S’a
intemplatu de multu..............caudu erâ „lupulu
catielu“ si „barn’a vitielu/ Unu cutare domnu „ ilustru “ fusese invitatu la o venatore, elu inse a respunsu, câ gon’a se se amane până in Novembre, câ-ci in Augustu „cojoculuu ursului inca nu e frumosu.
„Dara până atunci ferele carnivore selbatice voru mancâ vitele bietiloru omeni/
„Ei, da! Omenii se isi paziasca vitele; ur-sulu numai tomn’a e frumosu“
Daca amu sci câ nu batemu toc’a la urechile surdului, amu riscâ intrebarea, câ ore care a fostu „raţiunea acestei legi ?“ Economi’a naţionala de siguru câ nu, câ-ci de si recunoscemu cumca ve-nitulu pe care ilu pote trage unu proprietariu din venatulu de mancatu, din asiu numitulu „venatu
Foisior'a „Observatoriului“.
F e m e i ’ a.
de: Angelo deGubernatis.
Traducere din italienesce de: V. P—u*)
Cu rationamentulu vomu pote multu; dar’ si mai multu cu esemplulu, ce ni-lu ofere femei’a, ce in Russi’a representa moralmente secsulu mai tare. Acea vointia tare, acea energia, acea constantia, acelu bunu simtiu, ce s’aru dori se le vedemu in barbatulu russu, le afli cu multu mai usioru in femeia. Pentru aceea n’a datu legea femeiei in nici o tiera a Europei drepturi mai mari câ in Russi’a. Dens’a e proprietara libera; admi-nistratore libera a bunuriloru sale; i este deschisa calea la cateva funcţiuni civile; are multa libertate in portare, vorbire si lucrare. Cele doue secsuri ce sunt asia de destinse in alte tieri, se confunda tare in Russi’a; femei’a pote câ e mai puginu adorata in Russi’a decâtu in alte tieri, dar’ are potere si demnitate mai mare si mai reala. Tiarinele sale au datu esemplu stralucitu despre ceea ce pote femei’a russa. Este uneori in ca-racterulu femeiei russe o energia admirabila, ce o face atâtu de intreprindietore si obstinata in întreprinderile sale. Candu voiesce se duca ceva la indeplinire, nu cunosce nici obstacole nici sacrificii, ce ar pote se o inpedece, deca densa si-a a propusu-se patimesca, ajunge in resemnatiunea sa unu gradu sublimu. Selba-tica in resbunarile, câ si in plăcerile sale, candu iubesce seu uresce, face se fia resimţita. — Amu facutu in in-chiso.re’a din Tarszok cunoscinti’a unei tierance tinere,
*) Vedi: „La Russi’a descritta e ilustrata da Dixon,
Bianc.ardi Moynet, Vereschaguine, Henriet e Vâmbery e, dai. prof. Angelo de Gubernatis**. Milauo 1877.
care a fostu ucisu pe barbatulu ei; părinţii ei au fostu silit’o se ia de barbatu pe unu omu, pe care dens’a nu-lu iubfa, nu-lu voiâ in nici unu modu; barbatulu ei speră câ cu tempulu se va potoli; intr’o sera o chiama se merga cu densulu la unu satu veciuu, se bea inpreu-na; ea se facea câ bea si intr’acea lasă pe barbatu-seu se se inbete singuru; candu ilu vediu adapatu bine cu vinarsu, ilu puse in teleg’a condusa de dens’a; pe strada i taiâ capulu cu o secure, si indata după aceea se lasă se fia arestata. M’am miratu vediendu-o voiosa si in-destulita: erâ ora manearei, si dens’a se duse in cuina se-si caute porţiunea. M’am miratu câ are atata libertate; dar’ imi spuseră câ e usulu acelei temnitie, câ nu erâ de temutu nici o fuga, câ femeile închise erau indestubte cu sortea loru. Opriramu in locu pe femei’a asassina; ea cunoscea pe domn’a ce erâ cu mine; nu roşi de locu, se inchinâ, i sarutâ man’a, o intrebâ unele si altele despre unele amice ale sale. O intrebaramu câ nu se caiesce de ceea ce a facutu, ca n’ar dori se-si vedia viu pe barbatu seu; atunci se intunecâ si respunse cu o voce cam iritata: „De ar inviâ, l’asiu ucide pentru a dou’a ora.tt DicSndu acestea, isi vedib de cale si fati’a i se reinseninâ. Acesta e unu tristu, dar’ caracteristicu senmu despre poterea vointiei. — Cu puţine dile mai ’nainte a fostu condamnatu din contra in acelasiu districtu, la Siberi’a, la lucruri fortiate, unu omu ce ucisese pe unu copilu; eta in ce modu. Elu mergea catra casa pe teleg’a s’a; pe strada intalni unu copilu ce mergea pe josu si i se făcu mila de elu, ilu invita se se suie in telega, si ilu intreba cu buna-vointia, câ de unde vine si unde merge; copilulu se reintorcea acasa dela servitiu si portă cu sine cateva ruble, fructulu crutiarei sale; telegariulu atata gândi si regandi la acele ruble, câtu capeta voi’a se le posseda. Nu allâ altu modu, decâtu se ucidă pe copilulu, care intr’aceea adormise. Dar’ se îngrozi preste puţinu asia de tare de dehctulu seu, câ se arunca desperatu pe copilu, câ si candu voiâ se-lu reînvia, si merse indata se se acuse plaugendu inaintea judetiului si cerendu o pedepsa aspra. Eta unu esemplu de
vointia slaba la omulu russescu; asemenea esemple s’aru pote multiplica si conclusiunea ar fi, câ femei’a igissa iu genere are unu caracteru mai solidu decâtu barbatulu. In comparatiune apoi cu celelalte femei europene credu, câ femei’a russa bine educata are avantagiuri particulare, mai prnjinu sentimentala decâtu germana, nu asia de rece câ engles’a, nu asia gratiosa câ frances’a, nu asia vesela câ italian’a, are mai multa passiune, mai multa naturalitate decâtu tote acestea. Deca nihilismulu nu va triumfă in Russi’a, in form’a s’a brutala, ci se va transformă in o simpla reforma ideala a nefericitei sisteme de astadi, in acesta schimbare femei’a va ave celu mai mare meritu; pentru câ de si s’au aflatu si in Russi’a nihiliste, care au facutu nebunii, si au indemnatu si pe alţii se faca asemenea, totuşi cea mai mare parte a femeiloru russesci au servitu cu tienerea loru discreta, dar’ simpathi’a sa va tempera escessurile, rechiamandu in mintea ome-niloru unele ideale, ce erau periclitate se cada in nau-fragiulu tuturoru credintieloru.
Panslavismul a.
Panslavistii pana acum au fostu consideraţi de gubernulu russescu câ nisce inamici: doctrinele loru considerate din punctu de vedere politieu, pareau (si sunt intr’adeveru) daunose esistentiei imperiului actualu. Adeveratii panslavisti trebue se urasca totu, ce nu-i slavu pe pamentulu russescu; provinciele germane si finne dela Baltie’a potu face parte din patri’a russesca numai sub conditiunea câ elementulu slavu se predomnesca in ele; si de orece astadi e o utopia speranti’a de a reduce pe germanii din Russi’a, ce ocupa in stătu funcţiunile cele mai inalte, ce sunt domni preste Aca-demi’a de scientie si preste Universităţi, la o positiune secundara, uniculu remediu possibilu ar fi acela, câ se se rumpa dela Russi’a mai multe provincie, ce fara in-doiela ar slabi tare imperiulu. După ideile panslavistice, lumea slava e o lume de sine statatore, nici europena,
348____________________________________________________
nobilu" (Edles Wild), ar potea fi considerabilii, prin legea de venatu nu numai ca nu s’atinge scopulu, dara resultatulu e tocma celu opusu. — Nu e destulu a face legi peste legi, inainte de tote trebue se fia cine se le si esecute. Subt ab-solutismu era venatu de 10 ori mai multu decatu acuma. De ce ? De aceea, ca administratiunea insa-si luase asupra’si grij’a esterminarei fereloru rapitorie, care nimicescu celu mai puQinu de diece ori atâtu venatu nobilu, câtu puşca venatorii intr’unu anu.*) — Apoi administratiunea mai sciâ si atâta, ca poporulu are dreptu se pretindă, ca statulu se’i apere vitele sale, averea sa, tocma in interessulu economiei naţionale. Stîrpirea fereloru selbatice se tiene tocma asia de agendele admi-nistratiunei, câ si stîrpirea „hotiloru.“ O gura slaba a disu, câ pote de aceea nu porta nimeni grija de păduri, câ-ci stîrpindu-se acestea cu totulu, se voru duce si ferele selbatice ne mai avendu unde locui. Asia au stîrpitu si „nemţii" pe bandiţii din pădurile Bakony in Ungari’a; au taiatu codrii.
Subt absolutismu era lege pentru crutiarea venatului nobilu pe timpulu candu se sporesce, cu multu mai rigordsa; dar’ ursii si lupii ii potea puşca ori-si cine, dra acum numai acelora le este permisu a’i puşca, cari platescu tax’a de venatu 12 fi. Audi acolo! Adică pe „hoţi si bandiţi" singuru gensdarmulu se’lu pota prinde, altucineva nu ? — Unde e aici raţiunea ? Apoi in mintea bietului „Tieranu" nu incape nici-de câtu, cum se pote intemplâ câ de esemplu comun’a Avrigu care are o proprietate de optu mii jugere păduri, respective locuitorii cu proprietarii, ne fiindu in stare pe langa contributiunile cele mari a mai plaţi si 12 fl. tax’a de venatu, se nu aiba dreptu a vena in pădurile proprie, pe candu câţi „traşi si inpinsi" daca dau 12 fl. potu vena pe proprietatea Avri-geniloru facendu „unii" cliiaru meseria din venatu. „De ce platescu eu darea cea mare pentru păduri, daca nu pociu face ceea ce dice codicele civilu câ : proprietariulu e domnu absolutu preste averea sa, o pote vinde, o pote dărui, ori nimici. Apoi venatulu inca e averea mea, de ce se’lu pusce strainulu ?"
„Ho ho! frate, multiamescete câ poţi stîrpi pădurile după placulu teu, cu venatulu e alta căciulă. “
„Ce căciulă? câ de candu nu ne mai laşa câ se puscamu ursii si lupii, sau sporitu de nu mai e siguru a âmblâ prin codrii; coconasii vinu se ne pusce ratiele, poturnicele, sitarii, iepurii si caprele de pe hotaru, dara nu si ursii".**)
Legea de venatu e in multe privintie atâtu de defectuosa, in câtu in adeveru unu pricepetoru stâ pe garduri si se intreba: cum se pote câ cu ignorarea si celoru mai elementarie cunoscintie de lucru, si cu ignorarea interesseloru vitali ale locui-toriloru se se faca o asemenea lege, si daca s’a
*) Barbati de distinctiune, proprietari si venatori carii cunoscu bine, anume munţii dintre Transilvania si Oltenia (sud-vest), spunu câ pe cerbi, capriore si capre selbatice din acei munţi nu’i estermina omenii, câtu mai virtosu lupii si ursii. In Austria, Boemi’a etc. se face con^prciu de sute de mii cu venaturi.	Red.
**) Nu cumva din respectu prea mare de aucto-ritatea brancei ursesci?	Red.
nici asiatica, ce n’ar trebui se aiba cu Europ’a mai multe afaceri, decâtu cate are cu Asia. Ar trebui in-tr’aceea se se desfaca in Russi’a o mare parte a operei civile a lui Petru celu mare si a successoriloru lui si la unu asemenea vandalismu nu s’ar pote demite nici unu membru alu casei de Romanoff. Panslavistii sciau asia-dara pre bine, câ ideile loru nu poteau fi primite de gubernulu russescu, si pentru aceea se mângâi au cu unu nou imperiu slavu poternicu; ei visau la Russi’a mica, Ruteni’a, Poloni’a, Boemi’a, Croati’a, Serbi’a, Bul-gari’a, Hertiegovin’a, Bosni’a, sperau câ mai curendu seu mai tardiu si Russi’a mare se va uni cu acesta poternica confederatiune de popora slave. Aceste idei separatistice care se manifestară in diferite intervaluri, sub diverse forme, nu poteau pretinde simpathi’a gubernulu imperialu russescu. înainte de inceperea resbelului presente (1877) erau in provinciele slave supuse imperiului ottomanu, doue curente slave ce lucrau in sensu diversu; un’a era a panslavistiloru, care prin comitete revoluţionare se nisuiau se rovoltedie pe slavii de sudu cealalta a consuliloru russesci, ce-si intindeau protec-tiunea loru oficiala russa asupra slaviloru de sudu, fa-cendu-’i astfeliu se speredie in apropiata diua de eliberare. Se intemplâ deci in peninsul’a balcanica mai totu aceea ce s’au vediutu in Itali’a inainte de anulu 1859, candu mazinistii agitau in provinciele italiane in sensu republicanu si agenţii casei de Savoy’a se foloseau de acele agitaţiuni, intrevenindu cu arme regesci la eliberarea pentru totudeauna a provincieloru nostre de sub jugulu strainu. Comitetele revoluţionare din Bulgari’a si Hertiegovin’a preparara insurectiunea; se făcură repri-meri; erâ de lipsa se fia oprite ; Europ’a stetea câ unu privitoriu indiferente; atunci panslavistii sperandu tote dela bun’a anima a russiloru, făcură o schimbare in
OBSERV ATORIULU._________________________
făcută si lumea intrega o a conbatutu, ba chiaru ministrulu in dieta a recunoscutu-o câ defectuosa, | ea totuşi se mai esiste ?
Prin trecatu vomu aminti si noi unulu din defectele principali.
Scie lumea intrega, câ gon’a la ursi si lupi numai atunci e sigura, daca in alta di după ce aceste bestiie au omoritu si mancatu vre-o vita numai-decâtu se intreprinde o gona asupra loru, câ-ci atunci zăcu la sore satui mai multe dile in vreo desime, nu de parte de loculu de prada. Atunci trasnescu puscile câ intr’o batalia. — „Ei, dar’ până ce vine dela ministeriu liceuti’a de venatu, trecu 3 si 6 luni.	Ursulu si lupulu nu
aştepta până atunci, ci se duce." „Nu face nimicu, voru mai mancâ ei vre-unu calu ori bou, si apoi ii poteti voi aflâ si dupa-ce ve vine licenti’a. Da, da, manca dieu aceia câtu de mulţi, numai bietului omu nu ’i mai intorce nimeni daun’a.
Pana la anulu 1868 se platea premiu daca cineva puscâ unu ursu ori lupu. Acuma e pedepsa forte mare, daca cineva ilu puşca fara licenţia si ursii voru cugetâ câ suntemu in ti^r’a lui „Pap Jânos."
Romani'a.
Intorcerea A. S. R. Domnei.
După o petrecere de o septemana la castelulu de la Weinburg in Elveti’a, la Augustii părinţi ai Domnitorului, A. S. R. Domn’a a pornitu Vineri, 18 curentu, spre Vien’a, unde a fostu intempinata de ministru Romanei cu personalulu legatiunii. Alteti’a Sa Regala, ne-simtindu nici o ostenela de drumulu facutu, a decisu a urma in acea di caletori’a si a pornitu la orele 2 din Vien’a, sosindu Dumineca, la orele lOsijumetate deminetia la Verciorov’a, unde a fostu intempinata de d. ministru alu justiţiei, de d. generalu Cerkezu, comandantulu di-visei I militare teritoriale, de prefectulu judetiului si de autoritatile locale.
A. S. R. Domn’a si-a urmatu drumulu fiindu salutata la tote orasiele si garele, unde trenulu se oprea de autoritatile civile si militare si de notabilitati, domni si domne, care, mai alesu in orasiele Severinu, Craiov’a, Slatin’a si Pitesci, au adusu adeverate ovatiuni, dovedi ndu bucuri’a ce simtiau pentru fericit’a intorcere a A. S. R, Domnei. D. generalu Cernatu, comandantulu di-visiei II teritoriale, a intempinatu pe Alteti’a Sa Regala la Pitesci si d. inspectoru generalu Davila la Craiov’a. La gar’a Titu, unde se adunase unu mare numeru de săteni spre a salută intalnirea iubitiloru Suverani, A. S. R. Domnulu a intempinatu pe August’a Sa socia si au urmatu drumulu spre Bucuresci, unde Altetiele Loru Regale au sositu la orele 9 ser’a in gar’a Cotroceni. Aci se aflau I. P. S. S. Mitropolitulu Priinatu, domnii miniştri, inaltii demnitari si funcţionari superiori ai statului, sie-fii de corpuri din garnisona, precum si diferite persone de distinctiune si notabilitati, si unu mare numeru de domne, care au inmanatu frumose buchete de fiori A. S. R. Domnei. După ce au convorbitu o jumetate de ora cu personele presente, cari le-au esprimatu urări de buna-venire, A. A. L. L. R. IU, Domnnlu si Domn’a, s’au indreptatu spre Palatulu de la Cotroceni. (Monitorulu).
Caletori’a A. S. R. Domnitorului in Dobrogea.
D. ministru-presiedinte a mai primitu de la d. ministru de interne, M. Cogalniceanu, urmatori’a telegrama asupra caletoriei A. S. II. Domnului:
Kiustenge, 19/31 Octobre 1869.
— După ce Alteti’a Sa Regala a pusu pietr’a fundamentala la monumentulu destinatu a perpetua amintirea aniversarei, amintirea anexarei Dobrogei către Romani’a, incongiuratu si salutatu de tota poporatiunea Tulcei, s’a inbarcatu la 12 ore de diminetia in diori de di.
tient’a loru, pentru câ se nu se faca prea suspecţi inain-tea Europei, si schimbandu ceşti unea slava intr’o cesiune creştina, făcură apelu la gubernulu russescu câ se ia initia-tiv’a resbelului. De nu întreprindea Tiarulu resbelulu, ar fi avutu revolutiunea acasa, preparata de panslavisti, cari intr’ acea propagau prin poporulu russescu ide’a unei cruciate sfinte in contra turciloru. Simtieinentulu poporului se declara in unu modu viu si demandatoriu; asia câ deca Tiarulu actualu n’ar fi unu amicu asia de cunoscuţii alu pacei si de ar ave ideile de cucerire ale lui Alecsandru, n’ar pote fi servitu mai bine câ acum, de dispositiu-nile poporului seu, ce si-a aflatu unu scopu idealu pentru unu resbelu, ce a avutu altadata totudeauna scopuri materiale. Panslavistii sunt acum indestuliti cu resultatulu finalu alu lungiloru loru agitaţiuni. Ceea ce se va intemplâ, candu seu mai curendu seu mai tardiu, se voru eliberâ tote provinciele slave de sub jugulu turcescu, nu se pote prevede; dar’ e tare de temutu câ pentru imperiulu Tiarului acele noue provincie in locu se fia o intarire, au se devină o noua causa de slabitiune, cu unu elementu de sfasiare mai multu; su-dulu Russiei dispusu la rebeliune si separare, va gravitâ spre nordu si deca imperiulu nu-si va schimbâ resiedin-ti’a, e de temutu câ se voru intemplâ evenimente funeste ; rumorea ce se latiesce dejâ despre o Constitutiune ce va fi data de Tiaru, indata după terminarea resbelului, ne pare primulu semnu, ce are se producă dissolutiunea imperiului pre estinsu pentru a pote fi sustienutu con-stitutionalmente. Se ne consolamu deci celu puginu cu ide’a, câ ruin’a imperiului de se va intemplâ canduva, nu va fi si aceea a Russiei, ci din contra, dela libertate va cascigâ vigore noua si educatiune civila.
Atâtu la Harsiov’a pe langa care amu trecutu la mediulu nopţii, câtu si la Cernavoda, totu orasiulu a fostu tota noptea iluminatu si poporatiunea in piciore.
La debarcadera, A. S. R. Domnulu a fostu intempinatu de clerulu ortodoxu si de hogii otomani, de autoritatile civile si militare, de agenţii societatiei Imperi-alo-Regale de navigatiune si de onor. d. Harris, direc-torulu generale alu calei ferate de unire a Dunărei cu Marea-Negra (Cernavoda-Kiustenge), care venise cu trenulu princiaru, decoratu serbatoresce, spre a conduce la Constanti’a pe noulu Domnu alu Dobrogei. La 8 ore dimineti’a, Alteti’a Sa Regala s’a urcatu in vagonulu princiaru care, de si de ani era pregatitu pentru Sultanulu, inse numai astadata, si pentru prim’a ora, primi unu Suveranu.
Durat’a caletoriei a tînutu doue ore, fiindu câ atâtu la staţiunea Medjidiei, catu si la staţiunea Murfatlar, cortegiulu a trebuitu a se opri, spre a potea poporati-unile a vedea si a salutâ pe Suveranulu loru.
Aceste poporatiuni, compuse de tote nationalitatile, de tote religiunile, Romani, Greci, Bulgari, Germani, Turci, Tatari, erau tote intr’unite printr’unu singuru sentimentu : dorinti’a de a vedea, de a salutâ, de a iubi pe bunulu loru Domnitoru, pe representantulu libertăţii, justiţiei, toleranţii si civilisatiunei europene.
La Medjidie anteiulu hoge alu celei mai mari moschee din Dobrogea a cetitu Domnitori ului o rugăciune inadinsu compusa pentru Alteti’a S’a Regala, si la care tota poporatiunea musulmana, după fia-care versetu, respundea prin sute de Aminu.
Dela Cernavod’a, pana la Kiustenge trenulu a trecutu prin mai multe sate turcesci si tataresci, odata in-plinite, asta-di arse si sfaramate.
Din ruinele loru inse alergau putinii locuitori ce au mai remasu spre a zări, spre a salutâ, macaru in fug’a calei ferate, pe Suveranulu romanu. Er femeile si copiii zărind trenulu, in semnu de respectu, se aruncau la pamentu.
La Medjidie, Alteti’a Sa Regala a fostu aclamatu printr’unu imnu nationalu, intonatu de şcolarii romani si tatari din acestu orasiu.
Este cu nepotintia penei celei mai agere a descrie intrarea Dumnului României in vechia Constanti’a. Sco-borindu-se trenulu spre mare, acestu orasiu seinanâ a unei tiote cu catarguri inpodobita pentru mari serbatori; câ-ci cas’a cea mai mica, chiaru bordeiele din suburbi’a tataresca erau acoperite preste totu cu drapele!
In fia-care strada erau unulu seu mai multe arcuri de triumfu. Bulevardulu Elisabet’a-Domna formă unu spalieru de arcuri de triumfu, acoperite cu drapelele ma-rineloru tutuloru stateloru.
La gara aşteptau tote autoritatile, detasiamente de trupe si mai tota poporatiunea orasiului. Dupa-ce Alteti’a Sa Regala a gustatu din pânea si sarea care I s’a oferitu de primariulu comunei, asigurandu’lu câ porta o deosebita buna-vointia pentru portulu maritima alu României, Alteti’a Sa Regala s’a urcatu in trăsură, si urmatu si precedatu de poporatiune care aclamă pe Domnitoru prin strigate de bucuria, in deosebitele limbi ale poporatiunii: ura, zito, amin, cortegiulu princiaru s’a opritu la biseric’a ortodoxa apartîsendu comunităţii grece ; după Te-Deutnulu serbatu in limbele greca si romana, unu oratoru a salutatu pe Domnitoru, dorindu’i buna venire in numele eleniloru din Constanti’a.
După aceea escort’a princiara a precursu o parte din orasiu si bulevardulu Elisabet’a-Domna, situatu pe tiermulu marii, si s’a opritu la giaini’a turcesca, unde erâ concentrata poporatiunea musulmana. Alteti’a Sa Regala intrandu inlaintrulu templului a fostu conduşii de hogele la loculu santu, unde se asiediase unu jetiu aştern utu cu tapete persane. Aici s’a cititu o rugăciune pentru sanetatea Domnitorului si pentru fericirea României, la care toti musulmanii au respunsu prin intreite Amine.
De aci Alteti’a Sa Regala s’a transportatu la palatulu administrativu seu „conacuM, unde a primitu tote autoritatile publice si deosebite deputatiuni din cele-lalte orasie si comune rurale ale judetiului Kiustenge. Apoi Domnitorulu s’a retrasu in cuartierulu ce i se pregătise la vill’a onor. D. Harris, directorulu generalu alu calei ferate. Pana tardiu Alteti’a Sa Regala au datu audientie, si poporatiunea a stătu înaintea cuartierului domnescu in dorintia de a vedea pe Domnulu României si alu Dobrogei, a cărui sosire in nou’a provincie romana erâ asceptata cu atâta nerăbdare.
Timpulu fiindu furtunosu s’au amenatu pe a dou’a di iluminatiunile si focurile de artificie ce le pregătiseră tote classele poporatiunei cu o mare profusiune.
A dou’a di Vineri, la 10 ore, Alteti’a Sa Regala a asistatu la punerea pietrei de temelie a noului si marelui ospelu supranumitu Hotel Charles I, pe care o companie, represintata prin d-nii Arthur Green si Roth-schild, ilu cladesce in Constanti’a pe tiermulu marii, destinatu mai cu deosebire pentru personele ce in timpulu verei voru veni acolo pentru băile de mare.
La acesta ocasiune si după ce s’a facutu santirea apei, d. senatoru Crescu, distinsulu nostru architectu, a cititu unu discursu care se va publică mai tardiu, era d. ministru de interne a cetitu actulu comemorativu sub-scrisu de Alteti’a Sa Regala si de miniştrii de interne si de resbelu si care apoi, inchisu intr’o capsula de plumbu, inpreuna cu mai multe monete si medalii avendu efigi’a Domnului României, s’a pusu in temelie. Alteti’a Sa Regala incingendu apoi siurtiulu de matase, si luandu inistri’a si ciocanulu de argintii a cimentatu petr’a, dorindu ospelului si orasiului in care se zidesce, durata si prosperitate.
De acolo Alteti’a Sa Regala a mersu, parte in trăsură, parte pe josu, spre marea multiumire a poporatiunei de a visitatu deosebitele stabilimente: cancelariile autoritatiloru publice, scolele de baeti si fete romane, grece si musulmane, casarmele, spitalele si inchi-sorea, unde a graciatu cativa osândiţi demni de domnesca
OBSERVATORIULU.
349
indurare. La doue ore după arniadi, Alteti’a Sa Regala a mersu urmatu, de mai multe trasuri, de a visitatu marea fabrica de tabacaria, *) care după anecsarea Do-brogei, si cbiaru in anulu acesta, s’a ziditu in apropiere de trei kilometre de Kiustenge si anume intre mare si intre laculu de apa dulce dela Anadul Kioi. Acesta fabrica, construita de o societate de capitalişti, lucrandu după procedeurile cele mai noue, ocupa deja peste o suta lucratori, si este negresitu celu d’antaiu stabili-mentu alu României in acesta ramura. Alteti’a Sa Regala a percursu fabric’a in tote părţile ei, a asistatu la deosebitele ramificatiuni ale fabricatiunei si ca semnu de inalt’a Sa multiumire a acordatu medali’a de auru Serviciulu credincioşii directorului folositoriului stabili-mentu si medali’a de argintu la patru fabricanţi, cei mai capabili. Atatu la dejunu catu si la prandiu, in aceste doue dile, pe care Alteti’a Sa Regala le-a petre-cutu in Constanti’a, au fostu invitaţi la mes’a domnesca principalii notabili de tote nationalitatile si de tote confessiunile.
La apusulu sorelui Alteti’a Sa Regala a asistatu la o rugăciune religiosa organisata in onorea Sa de mic’a colonie a Karaimiloru. In ser’a de Vineri a avutu locu in Constanti’a o iluminatiune pe care orasiulu Bucuresci in cele mai frumose a le sale serbatori, ar fi potutu a o invidia; câ-ci iluminatiunea, inpodobita cu focuri de bengalu si cu o frumosa artificia, se intindea de pe pamentu si pe mare.
Toţi tiermii marei erau in flacare, cu mii de lampe cu sute de sori ardietori. De sub tiermu in totu mi-nutulu se radicau in aeru sute de rachete. In acelasiu timpu minaretele gemiiloru straluceu cu focuri in tocmai câ farurile porturiloru. Corăbiile in portu erau erasi iluminate, si pe mare mai multe vase erau transformate in gondole venetiane inpodobite cu sute de lampione multiculore.
Alteti’a Sa Regala, după ce a percursu pe josu bulevardulu, a onoratu cu visit’a Sa casele dn. N. Macri, capitanulu portului, si de la cafasulu, asemenea frumosu iluminatu, a asistatu la retragerea garnisonei purtandu tortie aprinse si in sunetulu a doue musici militare.
După aceea Alteti’a Sa Regala a pornitu erasi pe josu inconjuratu de tota poporatiunea si aclamatu cu mii si mii de strigate de ura, zito, amin, s’a intorsu in cuartierulu Seu. Era poporatiunea a remasu veselin-du-se pe strade pana candu s’a facutu diua.
A dou’a di, la orele 8 diminetia, Alteti’a Sa Regala si-a luatu diua buna dela Constanti’a, asigurandu inca odata pe orasieni, representati prin inteligentulu si ac-tivulu loru primaru, câ dorintiele Constantiei sunt si do-rintiele Altetiei Sale Regale si câ Alteti’a Sa Regala, in acordu cu gubernulu Seu, va pune tote staruintiele spre a le realisâ câtu mai curendu.
In percursulu de intorcere la Cernavod’a, Alteti’a Sa Regala a fostu intempinatu, la fia-care staţiune, de o poporatiune multu mai numerosa de câtu la sosire, multiamita acesta timpului frumosu si a faimei respan-dita despre buna-vointia si afabilitatea Domnului Dobrogei.
In staţiunea Medjidie, Alteti’a Sa Regala a fostu salu-tatu de o numerosa deputatiune de pastori mocani, cari au oferitu Altetiei Sale Regale unu berbece cu lâna colorata, inpodobitu cu pantlice tricolore.
La Cernavod’a Alteti’a Sa Regala a visitatu magazinele companiei calei ferate, masinele si ciururile mecanice cu care granele se rădică din caice, se ciuruie si se incarca in vagone spre a fi transportate apoi la portu si directu incarcate in corăbii.
Caletoria de intorcere s’a facutu totu pe vaporulu Arpad. Sosindu inaintea Hirsovei Alteti’a Sa Regala a bine-voitu a desbarcâ, a primi deputatiunile oraşiului si ale comuneloru rurale de prin-prejuru, si apoi s’a suitu pe inaltimea care desparte orasiulu romanu de orasiulu turcescu, si pe care era radicatu unu frumosu arcu de triumfu purtandu de o parte inscriptiuni romane, era pe cealalta inscriptiuni otomane.
Aci poporatiunea otomana, vorbindu mai tota ro-manesce, Alteti’a Sa Regala a convorbitu in acesta limba cu mai mulţi otomani, a trecutu in revista detasiamen-tulu de oştire, a ascultatu imnele romanesci cantate de şcolarii si scolaritiele romane si musulmane, si după o ora de petrecere in orasiulu Hirsov’a, Alteti’a Sa Regala s’a reinbarcatu indreptandu-se spre Brail’a, unde Arpad a ajunsu la 6 ore ser’a.
De acolo Ilustrulu Caletoru, urcandu-se in trenulu espressu alu calei ferate, inainte de mediuln-noptiei a ajunsu la Cotroceni.	(„Monitorulu").
Statutele Academiei Romane
Votate in siedinti’a din 21 Juniu (3 Juliu) 1879.
(Urmare si fine.)
Art. 31. Membri corespondenţi se alegu dintre barbatii de specialitate, atâtu Romani câtu si străini, ale caroru lucrări potu contribui la scopurile Academiei.
Art. 32. Membri onorari si corespondenţi se alegu cu doue treimi din voturile membriloru Academiei pre-senti, in sessiune generala, in urm’a propunerii a cinci membri.
Art. 33. Membrii onorari si corespondenţi au dreptulu de a asista la siedintiele de corpu ale Academiei, cu votu consultativu, numai intru ceea ce priveşte activitatea ei literaria si scientifica.
Partea III — Averea.
Art. 34. Averea Academiei consista in: a) Fonduri cu destina ti uni speciale; b) Fonduri cu desti-natiuni generale.
*) In Transilvanul argasitoria, unde se argasescu, se curatia peile. Tabacaru in Romani’a semnifica ar-gasitoru.	„Red. Obs.“
Art. 35. Venitulu fonduriloru cu des ti naţiune speciala, in caşurile prescrise de donatori, insesi acele fonduri, se intrebuintiedia conformu dispo-sitiuniloru donatoriloru. Numai in casulu candu actele de donatiune n’aru contienea vreo clausa contraria, sumele ce aru remane eventualu disponibile din aceste venituri si fonduri cu destinatiune speciala, se potu trece la fondurile cu destinatiune generala. Din veniturile totu-roru fonduriloru cu destinatiune speciala, Academi’a preleva pe fiacare anu, unu quantum de 15 la suta pentru acoperirea spesseloru sale generale.
Art. 36. Din veniturile fonduriloru cu destinatiune generala, si din quantulu de 15 la suta prelevatu asupra venitului fonduriloru cu destinatiune speciala, se voru efectua tote spessele de interessu comunu, precum indemnisarile de siedintie si înlesnirea caletoriei membriloru la sessiunea generala, publica-tiunile comune, retributiunea personalului administrativu, acuisitiuni pentru biblioteca, spesse de cancelaria, de materialu, de mobiliaru si ori-ce altele cu caracteru de necessitate comuna.
Art. 37. Sum’a remasa disponibila pe fiasi-ce anu din venitulu fonduriloru cu destiuatiune generala, după satisfacerea necessitatiloru comune, se va inparti in fiacare anu in sessiunea generala: parte pentru a spori fondurile cu destinatiune generala; parte intre cele trei secţiuni ale Academiei, in parti egale, pentru intimpinarea cheltueleloru necessarie fiacarei din ele la îndeplinirea atributiuniloru loru, precum publicatiuni, missiuni, premiari, acuisitiuni de materialu scientificu etc.
Art. 38. Economiele ce aru resultâ din alocatiunile anuale ce se făcu fiacarei secţiuni, voru constitui după decisiunea secţiunii respective, fonduri speciale de reserva ale ei, cu destinatiune de aceeaşi natura, câ alocatiunile originarie.
Art. 39. Nici o intrebuintiare de fonduri din partea unei secţiuni nu se pote face, fâra de aprobarea Academiei, in sessiune generala.
Art, 40. Academi’a isi face pe totu anulu bud-getulu seu de venituri si de spesse.
Art. 41. Averea Academiei, compusa din fonduri permanente, si din venituri anuale, se administra de dens’a, prin delegatiune, ai cărei membri sunt solidaru respundietori si care este insarcinata a pune in esecu-tare dispositiunile budgetului.
Alt. 42. Fondurile permanente ale Academiei si versamintele venituriloru ei periodice, afara de sumele necessarie pentru spesele curente, se voru pastrâ la cass’a de depuneri si consemnatiuni.
Art. 43. Pastrarea si manipularea sumeloru destinate pentru spesele curente sunt incredintiate in specialu presiedintelui Academiei, precum si unui cassieru comptabilu.
Art. 44. Cassierulu comptabilu alu Academiei va fi numitu, după propunerea delegatiunei, de câtra Academia, in sessiune generala, cu doue treimi din voturile membriloru presenti, avendu densulu si o garanţia pro-portionata cu sumele destinate spesseloru curente.
Dispositiuni generale.
Art 45. Pentru aplicarea diverseloru dispositiuni generale ale presenteloru statute, Academi’a isi face regulamente speciale, aprobate cu voturile a doue treimi din membrii presenti in sessiune generala, si cari nu se potu modifica decâtu in aceleaşi conditiuni de votare.
Art. 46. Academi’a Romana pote modifica aceste statute, după necessitatile ce timpul” si inpregiurarile voru provoca. Modificările inse nu se p^tu face decâtu asupra propunerei a siepte membri si cu votulu aproba-tivu a doue treimi din numerulu totalu alu membriloru Academiei. Deca in doue siedintie consecutive la intervale de 3 dile, nu se voru pote intr’unf doue din 3 parti ale întregului numeru alu membriloru Academiei, la a trei’a siedintia totu după intervalu de trei dile, modificările la statute se voru pote vota cu doue treimi din membrii presenti.
Sciri diverse.
(Conferenti’a protopopiloru dinBlasiu si arondarea protopopiateloru.) Precum cetimu in „Foi’a Scolastica" din Blasiu, in 1 si 2 Sepbtembre a. c. s’au tienutu la scaunulu metropolitanu, o conferenţia a protopopiloru din archidieces’a gr. cat. de Alb’a-Iulia si Fagarasiu. Intre alte obiecte inportante s’au adop-tatu in modu pirovisoriu si o noua arondare a protopo-piateloru si adeca asia, câ protopopiatele sau redusu la 32 in modulu urmatoriu:
1. Protop. Aiudului cu scaunulu in Aiudu are 25 parocbi;	2. Protop. Albei-Iulie cu scaunulu in Alb’a-
Iuli’a are 24 parochie;	3. Protop. Almasiului cu sc. in
Almasiulu mare are 20 par. 4. Protop. Ariesiului cu sc. in Mahaciu are 20 par. 5. Protop. Biei, cu sc. in Bii’a are 21 par. 6. Protop. Blasiului cu sc. in Blasiu are 28 par. 7. Protop. Catinei cu sc. in Catin’a are 26 par. 8. Pr. Cichindealului cu sc. in Cichindealu are 18 par. 9. Pr. Clusiulu cu sc. in Clusiu are 32 par.
10.	Pr. Cosiocnei cu sc. in Cosiocn’a are 24 par. 11. Pr. Dergei cu sc. in Dergea are 25 par. 12 Pr. D. San-Martinului cu sc. in D. San-Martin are 19 par. 13 Pr. Ernotului cu sc. in Ernotu are 22 par. 14 Pr. Faragaului cu sc. in Faragau are 23 par. 15. Pr. Ibasfalaleului cu. sc. in Elisabetopole are 20 par. 16. Pr. Indolului cu. sc. in Indolu are 21 par. 17. Pr. Ludosiului cu. sc. in Ludosiu are 21 par. 18. Pr. Medi-asiului cu ss. in Mediasiu are 24 par. 19. Pr. Morlacei cu sc. in Morlac’a are 20 par. 20. Pr. Muresiului cu
scaunulu in M. Osiorheiu cu 36 par. 21. Pr. Mur. Uiorei cu sc. in M. Uior’a are 19 par. 22. Pr. Poga-celei cu sc. in Pogaceau’a are 19 par. 23. Pr. Regi-nului cu sc. in Reginulu sasescu are 37 par. 24. Pr. Roşiei cu sc. in Rosi’a de munte are 16 par. 25. Pr. Sebesiului cu scaunulu in Sebesiulu sasescu are 22 par. 26. Sibiiului cu sc. in Sibiiu are 33 par. 27. Pr. Turdei cu sc. in Turd’a are 23 par. Vicariatulu Fjagarasiului: 28 Pr. Veneţiei de josu cu. sc. in Fagarasiu are 42 par. 29. Pr. Voilei cu sc. in Voil’a are 21 par. Vicaritatulu Secuimei: 30. Pr. Giurgeului cu sc. in Varvizu are 15 par. 31 Pr. Odor-heiu cu sc. in Odorheiu are 8 par. si 32 Piotop. Trei-scauneloru cu sc. in Kezdi-Polyân are 13 parochi.
Din partene salutamu cu viua plăcere acestu pasu de multu asteptatu si doritu si nu ne indoimu, câ si din partea organeloru competinte ale archidiecesei gr. or. din Transilvani’a si Ungari’a se voru luâ mesurile cuviinciose pentru regularea si arondarea protopopiate-loru, care cestiune a ajunsu acum de mai mulţi ani a fi un’a din cele mai scabrose, atâtu in desbaterile con-gressului câtu si ale sinodeloru. Solutiunea acestei cestiuni de o inportantia vitala pentru prompt’a admi-nistratiune a protopopiateloru a devenitu ardietore si neamanabila.
—	(înaintări la capitululu dinBlasiu.) M. S. imperatulu a incuviintiatu inaintarea respective alegerea urmatoriloru d. d. canonici la capitolulu archi-diecesanu de Alb’a-Juli’a si Fagarasiu si adeca: inaintarea canonicului scolasticu Ştefan u Manfi la can. custode, a canonicului teologu Joanu Anton el li la can. scolasticu si aceea a rever. Joanu Micu Moldo v a n u la can. cancelariu.
—	(RelativulaserbareadelaPetra) citimu urmatorele in „Bassarabi’a" din Iaşi:
D. Alesandrescu Urechia a radicatu la Petr’a unu monumentu pentru amintirea soldatiloru din acelu judetiu, morţi in resboiu. Cu acesta ocasiune d-lu V. A. Urechia a mai facutu si o visita pe la locurile istorice din acesta parte, inpreuna cu 15 elevi ai institutului seu.
A. S. R. Doinnitoriulu României a adressatu d-lui Alesandrescu Urechia, cu ocasiunea asiezarii marmorei comemorative, urmatdrea telegrama:
„Esprimu recunoscinti’a mea pentru inonumentulu ridicatu in orasiulu Petr’a in onorea osteniloru din ju-detiulu Nemtiu, cadiuti in resbelulu intreprinsu pentru independenti’a României. Me asociesu din anima la onorurile date unuia din regimentele cele mai brave ale armatei romane care, prin sângele versatu a ridicatu atatu de susu numele de romanu. Multiamirile mele tuturora acelora cari au luatu parte si d-tale in deosebi."
—	(Pap’a Leo XIII si iesuitii). Pap’a a destituitu dintr’odata, din propria sa iniţiativa, pe toti professorii de filosofia de la seminariulu Pio IX si dela acela cu numele de „Propaganda Fidei“ si ia in-locuitu cu adepţi credincioşi ai doctrineloru lui Thorn as de Aquino, cari sunt adversari neinpacati ai iesuitiloru.
Prin acesta mesura Leo XIII a inceputu a pune in practica teoriele espuse in ultim’a sa enciclica si in acelasiu timpu a declaratu resbelu ordinului jesui-tiloru.
—	(Sp or tu de gli iati a.) Adunarea generala din anulu acesta a Reuniunei de pathinatu din Sitfiiu, va avea locu Mercuri in 12 Novembre, 31 Octobre a. c. la 6 ore p. m. in sal’a Nr. I dela Academi’a reg. de drepturi.
Obiectele consultai-ei voru fi:
1.	Raportulu despre activitatea comitetului.
2.	Incuviintiarea conturiloru anuale esaminate de catra revisorii contabilităţii, despre manipulatiunea averei reuniunei.
3.	Propunerile comitetului seu ale membriloru singuratici ai reuniunei.
4. Alegerea comitetului reuniunei.
5. Alegerea celoru trei revisori ai contabilităţii, cari nu făcu parte din comitetulu reuniunei.
—	(Lupt’a rom a ni loru cu ursulu). Atinse-ramu in altu Nr. câ munţii si codrii tierei sunt plini de lupi si ursi. De aci incolo scimu cu totii, câ locuitorii săteni sau nu au nici o puşca, sau numai câte o vechitura câ vai de ea. Daunele sunt enorme. Unu casu nou se publica in diariele magiare. In comun’a Aciu’a din plaiulu Halm agi ului (Zarandu) dieciuise vitele cornute si porcii locuitoriloru. In fine bieţii omeni se decidu câ se decule cu ori-ce pretiu celu puginu unu ursu. Patru inşi, Nicolae Balascu, Giurgiu Ursu, Mihailu Oancea si Joanu Serbu esira câtra finea lui Octobre la venatu in pădure, unde si detera curendu preste unu ursu cumplitu de mare. Unulu din venatori trase in fera, ci nu o lovi de morte. Atâta’i trebuea bestiei pentru câ cu ochii incruntati si intre răcnete turbate se se arunce asupra venatoriloru până a nu apucâ ei se se retraga mai iute si se’si ia alta „pusore.“ Pe trei din ei apuca fer’a cu brancele si trantindu’i la pa-
350
menţii incepu se’i mursuce si sugrume; alu patrulea inse nu’si perdii presenti’a de spiritu, ci tragendu mai de aprope ilu răni greu. Atunci ursulu racnindu si mai infricosiatu laşa pe cei trei, si sculandu-se in doue pi-tiore se inieptâ după celalaltu venatoriu. Acum inse ceilalţi scapati cu vietia apucandu’si armele trasera cu totii in fără in câtu si crepâ. Bietulu Giurgiu (Georgie) Ursu a remasu ranitu mai reu prin muşcătură la bra-ciulu stengu si intre copse.
Pre candu primiramu scirea de mai susu, adusera si la Sibiiu doi ursi, unulu dela Cisnadior’a, era altulu dela Poian’a, ambe comune submuntene. Nu avemu informatiuni mai de aprope, daca aceşti ursi au fostu ucişi „conformu legei sau in contra legei“, cu puşca sau cu securi. . . .
Unu altu ursu mai inpuscara si la comun’a Chri-stianu de langa Brasiovu, in apropiarea fabricei de spirtu. Se vede câ mulţimea fereloru carnivore nu mai afla cerbi, capriore, iepuri prin codrii si cauta domestice pe langa comune. Apoi se nu dica germanii că, Transilvani’a este tier’a ursiloru, Baerenland?
Bibliografia.
Albina Carpaţilor, foiă ilustrată pentru toţi, a intrat cu 1-ma Octomvre în al IV-lea an de esistenţă. Spriginul, pe care i Ta oferit până acum publicul român, este o probă, că acestă foiă împle un gol în diaristica nostră. îmbunătăţirile făcute cu începutul anului ne îndreptăţesc a spera’ că acest sprigin va merge tot crescend.
Sumariul numărului 2 este următorul:
TKCST; Amor şi ortografiă, novela originală, (conţin.) — Consolare, poesiă de Victor Voii a. — Nepotul ca unchiu, comediâ în 3 acte, tradusă după Schiller, de Petra-Petrescu. — Catacombele, de V. P-u. — Din vieţa poporului român, de O. D lu j anse hi. — Din „societatea" paserilor, de X— — Un rege prisoner. — Varietăţi, Bibliografia, Gicitură numerică.
ILUSTRAŢ1UNÎ: Din „societatea" paserilor. — îmbarcarea regelui prisoner Cetevajo în portul Durnford. — Debarcarea lui Cetevajo în Captown.
PE COPERTĂ:	Partea umoristică:	Petru	din	mazere,	poveste;
Glume fi nu prea. — Cronică. — Anunciurî.
Decă numărul abonaţilor va fi destul de mare, în scurt timp „Albina Carpaţilor11 va realisa şi alte îmbunătăţiri. Redacţiunea şi editura vor face sacrificii pentru ca foia denşilor să ajungă la înălţimea şi ieftinătatea diarelor străine de aceesî categoriă; acesta depinde în grad mare dela buna-voinţa publicului român.
(	pe	un an	6	fior.	—	cr.	resp.	16	lei.
Preţul	abonamentului	<	„	6 luni	3	,.	—	„	„	8	„
v	3 „	1	>•	5o	,,	,,	4	t>
Abonamentele se fac la editorul W. Krafft în Sibiiu.
Contractuln Socialu.
De J. J. Ro uss ea u.
Capitolulu III.
Divisiunea guberneloru.
In capitolele precedente amu vediutu, pentru ce se distingu diversele specie seu forme de gubernu după numerulu membriloru care ilu compunu, ne mai remane acuma se vedemu in capitolulu acesta, cum se face acea divisiune.
In prim’a linia suveranulu pote incredintiâ gubernulu poporului intregu seu celei mai mari parti a poporului, astfeliu că se fia mai mulţi ce-tatieni magistraţi, decâtu cetatieni simpli particulari. Acesta forma de gubernu se numesce democraţia. Seu4 elu pote incredintiâ gubernulu in manile unui numeru micu, astfeliu câ se fia mai mulţi simpli cetatieni decâtu magistraţi si acesta forma se numesce aristocraţia. In fine elu pote concentra intregu gubernulu in manile unui magistratu unicu, dela care primescu toti ceilalţi poterea loru. Acesta a trei’a forma de gubernu este cea mai comuna si se numeşte monarchia seu gubernu regale. Este de a se observa, câ tote aceste forme, seu celu puginu cele doue dintaiu sunt mai multu seu mai puginu susceptibile si au chiaru o forte mare latitudine, pentru-câ democrati’a pote coprinde intregu poporulu, seu se se marginesca numai la jumetate din elu. Aristocrati’a la rondulu seu se pote restringe nedeterminatu dela jumetatea poporului pana la celu mai micu numeru. Regalitatea inca este susceptibila de a fi inpartita. Spart’a de esemplu in virtutea Constitutiunei sale au avutu constantu doui regi si in imperiulu romanu s’au vediutu pana la optu imperatori deodata, fara câ se se pota dice, câ imperiulu au fostu inbucatatitu. Astfeliu esista unu punctu in care o forma de gubernu se confunda cu cealalta si se pote vedea, câ supt cele trei denominatiuni, gubernulu este in realitate susceptibilu de totu atâtea forme diverse, pre câtu are Statulu cetatieni.
Ceva mai multu ! Acelasiu gubernu se pote in oresi care privintie subdivide in alte parti, din care un’a se administrădia intr’unu feliu, era cealalta in altu feliu si asia din aceste trei forme combinate pote resultâ o mulţime de forme mestecate,
__________OBSERVATORI ULU.
din care se pote multiplică fiacare prin tote formele simple.
De multu s’au discutatu asupra celei mai bune forme de gubernu, fara se se considere câ fiacare din ele in caşuri anumite este cea mai buna si cea mai rea in altele.
Dăca in diferitele State, numerulu magistrati-loru supremi trebue se fia in proportiune inversa cu acela alu cetatieniloru, apoi urmedia, câ in generale gubernulu democraticu convine Stateloru mici, aristocrati’a celoru de mijlocu, era monarchi’a celoru mari. Acesta regula urmedia nemijlocitu din principiu. Dara cine ar fi in stare se enumere mulţimea inpregiurariloru care potu permite es-ceptiuni.
Capitolulu IV.
Despre democraţia.
Celu ce face legea scie mai bine câ ori cine, cum trebue esecutata si interpretata. Se pare deci, câ acea Constitutiune ar fi mai buna, in care poterea esecutiva este legata cu cea legislativa: dara tocmai acăsta este ce face acestu gubernu nesuficientu in ore cari privintie, pentru câ tocmai lucrurile cari aru trebui se fia deosebite, nu sunt si câ principele si suveranulu fiindu aceeaşi persăna, nu formedia, asia dicăndu, decâtu unu gubernu fara gubernu.
Nu este bine, câ acela care face legile se le si esecutedie, nici câ corpulu poporului se isi de-traga atenţiunea dela lucruri generale, pentru câ se si-o concentredie asupra obiecteloru particulare. Nimicu nu este mai periculosu decâtu influinti’a interesseloru private in afacerile publice si abusulu de legi comisu din partea gubernului este unu reu mai micu, câ coruptiunea legislatorelui, urmare in-falibila a scopuriloru particulare. In casulu acesta Statulu fiindu alteratu de totu in basele sale, ori ce reforma devine inpossibila. Unu poporu care nu abusădia niciodată de gubernulu seu, nu va abusâ nici de independenti’a sa. Unu poporu care ar gubernâ totudeauna bine, nu ar avea lipsa de a fi gubernatu.
Deca cineva ia cuventulu in tota rigorea in-tielesului seu, apoi nu au esistatu niciodată o democraţia adeverata si nici nu va esistâ niciodată. Este in contra ordinei firesci, câ se gubernedie maioritatea si minoritatea se fia gubernata. Cineva nu isi pote imagina câ poporulu se remana in tota una vreme adunatu pentru de a îngriji de afacerile publice si asemenea se pote vedea câ elu nu păte infiintiâ comissiuni pentru acăsta trăba, fara câ form’a administratiunei se nu se schimbe.
In realitate, credu a potea stabili câ principiu, câ fiindu funcţiunile gubernului inpartite intre mai multe tribunale, atunci cele mai mici la numeru mai curendu seu mai tardiu ajungu la cea mai mare autoritate, chiaru si numai din caus’a facilitaţii de a espedâ afacerile, care le conducu in modu firescu spre aceea.
De alta parte, câte lucruri greu de a fi unite nu presupune acestu gubernu! Mai antaiu unu Stătu forte micu, in care se fia usioru de a se potea adunâ poporulu si in care fiacare cetatienu se pota cunosce pe toti ceilalţi; alu douilea, o mare simplicitate a moravuriloru, care se delature mulţimea afaceriloru si discussiunea spinosa; mai de parte egalitatea cea mai possibila in ranguri si in averi, fara care egalitatea drepturiloru si a autoritati nu ar potea subsistâ multu tempu; in fine, lucsu puţinu seu de locu: pentru* câ lucsulu seu este efectulu avuţiei seu câ ea ilu face necessaru. Elu corupe in aceeaşi mesura si pe avuţi si pe serasi, pe uni prin posessiune, era pe ceilalţi prin cupiditate ; elu sacrifica patri’a moliciunei si vanitatii si rapesce Statului pe toti cetatieni pentru câ se ii aservesca pe imu la alţii si pe toti opiniunei.
Eta pentru ce unu autoru celebru au stabi-litu virtutea câ principiu alu republicei,') de ore-ce tote acele conditiuni nu aru potea subsistâ fara virtute. Inse acelu mare geniu, nefacendu distinc-tiunile necessare adesea i-au lipsitu justeti’a opiniunei si cateodata claritatea. Elu au uitatu, câ suveranitatea remanendu in totu loculu aceeaşi, trebue se aiba acelasiu principiu locu in fiacare Stătu bine constituitu. Depinde dela form’a gubernului câ acelu principiu se fia accentuatu mai multu său mai pucinu.
Adaogemu câ nici unu altu gubernu nu este asia aplecatu la resbele civile si agitaţiuni intestine, câ celu democratiu său poporaru, pentru câ nici unulu nu tinde atatu de multu si de conţinu a isi
*) Montesquieu, „Spiritulu legiloru,“ cartea III, cap. 3.	Not’a Traduct.
schimbă form’a, nici se reclame atata ingrijire si curagiu pentru de a si-o mantienea. Subt consti-tutiunea acăsta este de lipsa mai multu câ in ori care alta, câ cetatiănulu se se inarmedie cu fortia si constantia si se isi dica in adenculu ânimei sale in fiacare di, aceea ce au disu unu palatinu virtu-osu indiet’aPolonie: „Ma 1 o periculosam liber-tatem quam quietum servitium“2)
Deca ar esistâ unu poporu de Diei, elu s’ar gubernâ democraticu. Unu gubernu astfeliu de per-fectu nu se potriveşte pentru omeni.3)
2)	„Mai bine o libertate periculosa, decatu o servitute pacînica." Cuvintele palatinului de Posnani’a Lescinsky, tatalu regelui Poloniei si duce de Lotaringi’a.
Nota lui J. J. Rousseau.
3)	Ori catu de măgulitoru ar fi complimentulu ce ilu face democraţiei, nemuritoriulu autoru alu „Contractului socialu" si ori catu de mare ar fi admiratiunea ce o datorimu geniului seu, totuşi democrati’a de astadi si chiaru sciintia nu pote fi pe deplina multiumita cu principiile stabilite in capitolulu acesta. Este admirabilu cum Rousseau si Montesquieu, cari cunosceu atatu de bine istori’a Romaniloru, acordesa o fortia vitala atatu de mărginită principieloru democratice. Acesta nu ne o po-temu esplicâ altfeliu, decatu seu câ aceşti doui autori nu si-au potutu face o idea clara despre gubernulu representantivu, seu câ atmosfer’a despotismului in care au traitu le au inpaianginatu vederile.
Pe tempulu loru democrati’a abea se nascea si era inca departe de a triumfa. Au fostu de lipsa revoluti-uni si resbele sangerose pentru câ democrati’a, care pentru noi este uniculu si adeveratulu gubernu representativu si totu deodata tient’a finala a flăcărui poporu civilisatu, care isi iubeşte libertatea si nu au desperatu de viitoriulu seu, setriumfesein Americ’a, Franc. Angl.si Elveti’a. Aceste patru State si 'cu deosebire cele doue d’antaiu sunt cele mai eclatante probe, in contra principiului stabilitu de autorulu „Contractului socialutt câ: gubernulu democraticu se potriveşte numai pentru State mici, era pentru cele mari gubernulu monarchicu. Noi, basati pe celu mai spiritualu comentatele alu „Spiritului legiloru" Destutt de Tracy si pe opurile lui J. St. Mill*) si Alexis de Tocqueville **) sustienemu din contra, câ ori ce poporu liberu si prin urmare suveranii, trebue se aspire la stabilirea gubernului representativu, câ singurulu ce este in stare a i garantă libertăţile si a ilu feri de despotismu.
*1 Gubernulu representativu. **) Democrati’a in Americ’a si Statulu vechiu si revolutiunea.	Not’a Traductorelui.
Post’a redactiunei.
— La mai mulţi domni. Mai avemu exemplarie intregi dela 1/13 Octobre pe 3 luni, cu 2 fl., cum si dela 1/13 Iuliu cu 4 fl., mai sunt si dela 1/13 Ianuariu 20 de esemplarie intregi cu 8 fl. v. a.
Inprumuturi ipotecari cu anuitati
acorda institutulu subsemnatu proprietariloru de inmo-bilie in cetati si sate sub conditiuni avantagiose astfelu, câ prin plat’a la semestru a unei sume totudeauna egali, in care sunt socotite si capitalu si interesse, intr’unu numeru determinatu de ani se stenge intreg’a datoria. Aceste imprumuturi se dau
* a) pe 10 ani fiindu a se respunde in anuitate j semestrali de fi. 7.36 cr. dela fl. 100 v. a.;
b)	pe 15 ani cu anuitati semestrali de fl. 5.78 cr. dela fl. 100 v. a.;
c)	pe 20 ani cu anuitati semestrali de fl. 5.05 cr. dela fl. 100 v. a.
Sub aceleaşi conditiuni institutulu rescumpara pre-tensiuni ipotecari.
Informatiuni mai de aprope, cum si formularie de cereri se dau la cerere verbala ori in scrisu, gratuitu in Biroulu institutului (Strad’a Bayer Nr. 1) cum si pe la toti agenţii nostrii din afara.
Sibiiu, 21 Octobre 1879.
„Albin’a“
103 3—3	Institutu de creditu si de economie.
Ap’a de gura anatherina falsificata agra-vedia durerile gurei si ale dintiloru.
Domnului Dr. J. 6. Popp,
c. r. dentistu alu curţii din Viea’a, Stadt, Bognergasse Nr 2.
Stimate Domnule!
Ti-asiu fi scrisu mai demultu, dar’ voiamu se asteptu efectulu escelentei d-tale ape de gura anatherina. Nici unulu din falsificatele in i d i 1 d c e aplicate nu-mi-a făcu tu atata bine câ veritabil’a d-tale apa de gura anatherina in contra slabiteloru mele gingii si dinţi, înainte de acesta am intrebuiutiatu midildee de tdte soiurile date de medici, fara nici unu resultatu, tdte acele ape de gura mi-au vulneratu gingiele prin frotarc dar’ nu mi le au intaritu ci numai mi-an agravatu reulu. — Conformu propriei mele convingeri, inii punu tota speranti’a in fabricatele d-tale. Alu d-tale stimatoru	„r W,|h. Haschke m. p.
<M> 2-3	Preotu.
Depositele se afla: in Sibiin la d-nii C. Miiller, farmacista, F. A. Reissenberger, Piati'a mica, S. Stengel, Fried. Thallmayer, comercianţi, W. F. Morscher, farmacistu diplom.; in Orasci’a la d. C. Fuhrmann, farmacistu; in Brasiovu la d-nii E. Fabick, VV. Jekelius. Ad. Kugler, Goos, Hornung, farmacişti, Demeter Eremias, comerciantu; iu Mediasiu la d. dr. Fr. Folberth, farmacistu; in Sebeş iu la d-nii J. C. Reinhardt, J. Ludwig Binder, farmacişti; iu Sighisior a la d-nii J. B. Missdbacher et fii, J. B. Teutsch, precum si in tdte farmaciele, parfumeriele, magazinele de galanterie si de materiale din Transilvani’».
Editoiu si redactorii responsabilii <*. Ilaritin in Sibiiu.
Tipariulu lui W. KralTt in Sibiiu.