Observatoriulu ese de doue ori in «eptemana, rnercurea si sambat’a.
Pretiulu
pentru Sibiîu pe 1 anu întregii 7 fl., pe 6 luni 3 fl. 50 cr., dusu la casa ou 1 fl. mai multu pe anu; — trimisu cu post’a in laiutrulu monarchiei pe 1 anu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In străinătate pe 1 anu 10 fl. i6u 22 franci, pe 6 luni 6 fl. tiu 11 franci; — numeri tinguratici te dau c&te cu 10 cr.
Diariu politieu, naţional - eeonomieu si literariu.
Qri-ce Inserate,
I ae platetcu pe terie tiu linia, cu
litere inerunte garmondu, la prim'a publicare cikte 7 cr., la adoti’a si a trei’a c&te 6 cr. v. a. si presto aceea 30 cr. de timbru la tesaurulu publicu.
Prenumeratiunile se potu face in modulu celu mai usioru prin assem-natiunile poştei Btatului, adresate de a dreptulu la Redactiunea Diariului Observatoriulu in Sibiiu.
Nr. 86.	Sibiiu, 2T/8 Novembre 1879.	Anulu II.
Proiectnln budgetului Ungariei pe anulu 1880.
Conformu promissiunei din Nr. precedente si după exemplulu celoru mai multe diarie, reproducemu si noi tăte cifrele budgetului asia precum sunt acele propuse dietei de cătra ministrulu finantieloru, că-ci numai cunoscundu si combinandu pe acelea, vomu fi in stare de a ne forma si noi opiniune justa, nepreocupata, nepassionata despre orribil’a stare la care au ajunsu finantiele statului acestuia, comparate cu ale toturoru celorulalte din Europ’a, afara numai de cele turcesci si dora de a le Spaniei.
Este usulu de a incepe dela spesse si apoi a caută, de unde se se copere acelea. Chiaru si metodulu acesta este o simptoma de stare nesane-tosa. Alţi moritori particulari cati nu sunt destinaţi a se face miniştrii de finantie si nici cavaleri dedaţi a incarcâ la datorii si a se resfatiâ in ele, mai antaiu se întreba care este venitulu loru sigura s’au celu puţinii probabile si se intindu numai pana unde le ajunge plapom’a.
A. Spesse ordinarie.
List’a civila reg		1880 f 1 0 4,650.000	1879 r i n i 4,650.000
Cancelari’a cabinetului . .	69.492	69.669
Diet’a tierei		1,274.741	1,309.960
Spesse comune ale monarchiei 		31,156.881	29,337.899
Pensiuni centrali ....	137.870	140.696
Pensiuni ce se dau in tiera	3,939.446	3,903.202
Interesse si amortisatiuni .	94,671.509	93,023.894
Anticipatiuni la caii ferate si garanţii de caii ferate	10,942.000	10,200.000
La budgetulu internu alu Croaţiei		5,438.848	5,322.799
Portulu Fiume		84.655	84.140
Contabilit. statului . . .	130.000	130.000
Presidiulu ministeriale . .	308.600	308.600
Ministeriulu de langa per-son’a Maiest. Sale . . .	50.343	50.343
Ministrulu si personalu Croaţiei 		35.880	35.880
Ministeriulu de interne . .	7,514.983	7,492.469
Ministeriulu de finantie . .	39,133.638	39,487.352
Ministeriulu lucrariloru publice si anume: a) insusi ministeriulu . .	4,547.071	4,200.887
b) calile fer. ale statului.	9,430.423	8,270.000
Minister, de agricultura, co-merciu si industria . .	11,088.761	10,572.374
Minist. culteloru si instruct. publice		4,385.437	4,228.410
Minister, alu justiţiei . .	9,952.078	9,914.369
Minister, alu armatei teritoriale 		6,398.000	6,398.015
Sum’a .	245,340.656	239,130.959
B. Spesse transito	rie si investitiuni.	
I. Spesse transitorie. Ministeriulu de langa per-
son’a Maiest. Sale . * .	5.000	5.000
Ministeriulu de interne . .	23.243 ’	34.958
Ministeriulu de finantie . .	168.500	1,257.500
Minister, de agricultura etc.	164.000	51.000
Ministeriulu de culte si in-		
structiune		30.670	30.670
Ministeriulu alu armatei te-		
ritoriale 		55.242	55.242
Sum’a .	446.655	1,434.370
II. Investitiuni.		
La minist. de finantie . .	3,727.991	3,989.665
La lucrări publice:		
a) in ministeriu insusi	3,019.960	3,692.000
b) la calile ferate . . .	846.000	692.400
La minister, de agricultura,		
comerciu si industria . .	162.000	
La minister, culteloru si in-		
structiunei		46.400	27.800
La minister, alu justiţiei .	80.000	80.000
Sum’a .	7,882.351	8,472.865
Sum’a totale de spesse or-		
dinarie si estraordinarie .	253,669.662	249,038.193
C. Spesse estraordinarie la cass’a centr.		
a monarch. intregi .	2,512.000	9,420.000
A. Venituri Din datoriile statului . .	ordinarie. 1880 f 1 0 3,771.631	1879 r i n i 3,046.173
Dela Fiume		570	570
Dela comptabilitatea statului	1.800	1.800
Dela minist. de interne . .	852.254	853.463
Dela minist. finantieloru	207,519.065	196,776.552
Dela minist. alu lucrariloru publice:		
a) insusi ministeriulu . .	76.310	76.859
b) venitulu din calile fer.		
ale statului ....	9,430.423	8,270.000
Dela minist. de agricultura etc.	10,435.085	9,836.276
Dela minist. alu culteloru .	430.857	423.035
Dela minist. alu justiţiei	285.640	298.200
Dela minist. armatei terit. .	115.732	108.242
Sum’a venit, ordinarie	232,919.367	219,691.170
B. Venituri transitorie.		
La minist. de interne . .	4.988	4.588
La minist. de finantie . .	3,425.349	2,512.844
Sum’a .	3,430.927	2,517.432
Sum’a totale a venituriloru ordinarie si estraordinarie	236,350.294	222,$08.602
Bilanţ iu.		
Spesse ordinarie ....	245,340.656	239,130.958
Spesse estraordinarie . .	446.665	1,434.370
Investitiuni		7,882.351	8,472.865
Sum’a totala	253,669.662	249,038.193
Venituri ordinarie ....	232,919.367	219,691.170
Venituri estraordinarie . .	3,430.927	2,517.432
Sum’a intrega	‘236,350.294	222,208.602
Deficitu	17,319.368	26,829.591
Dupa acestea ministrulu mai scade din deficitu 1,800.000 fl. in sperantia că are se’i intre dela petroleu, adaoge inse spesse bosniace si asia ese că deficitulu va trece pe a. 1880 preste 18 milione, de care inse ne vomu ocupă in altu Nr.
Revista politica.
Sibiin, 7 Novembre st. n. 1879.
Lasandu pentru astadi, afacerile interne ale monarchiei austro-ungare la o parte, ne vomu îndreptă privirile asupra vechiului Bisantiu, de unde in dilele din urma veniră nişte sciri forte alarma-tore si de o inportantia politica forte grava.
Acele sciri telegrafice ne spunu in cunoscutulu loru stilu laconicu si secu, că: ambassadorulu eng-lesescu din Constantiuopolu sir Augustinu Layard au presentatu Sultanului Abdul-Hamid unu feliu de ultimatum prin care, in terminii cei mai energici cere dela gubernulu turcescu garanţii seriose si suficiente pentru realisarea reformeloru promisse in Asi’a mica; amenintia pe Sultanulu cu detronarea si înlocuirea lui prin fratele seu Rechad-Efendi, care va fi pusu subt protectiunea si controlulu Angliei, Franciei si alu Austro-Ungariei. Dejă unu despertiamentu alu flotei englesesci a pri-mitu ordinulu se plece spre Archipelagu; asemenea au primitu si flotil’a austro-ungara din Mediterana ordinulu, de a pleca dela A ten’a spre Besica-Bai. Sultanulu inspaimentatu au apelatu la ajutoriulu Russiei. Ambassadorulu rassescu Lobanof a plecatu la Livadi’a, pentru că se căra noue instrucţiuni dela Tiarulu, fatia cu critic’a situatiune creata prin ultimatulu englesescu.
Pentru că se intielegemu mai bine coprinsulu acestora sciri si pentru că se ne potemu dă contu despre consecintiele possibile ale actualei situatiuni orientale, este necessaru se arancamu o repede privire retrospectiva asupra evenimenteloru care o au provocatu.
Indata după reintorcerea din congediulu avutu, ambassadorulu englesescu sir A. Layard, pleca din Constantiuopolu intr’o lunga caletoria de inspectiune in Siri’a, cu scopu de a se informă la fati’a locului, despre seriositatea reformeloru pe care gubernulu turcescu promissese Europei de a le introduce in Asi’a mica, subt auspiciele gubematorului Midhad pasia, care a fostu agratiatu si rechiematu in urm’a staruintielora cabinetului dela St. James. Am-bassadorulu englesescu ara ocasiune in decursulu
caletoriei sale a se convinge, că gubernulu turcescu se cugeta la ori ce alta, numai nu la introducerea reformeloru promisse, ba ce este mai multu si mai decisatoru, afla dela Midhad pasia, că gubernulu Sultanului nu numai că i refusa constantu ori ce mijloce necessare pentru introducerea acelora reforme, dar’ ilu inpedecja de a face chiar si acele inbuna-tatiri, pe care le ar potea realisă fara multe greutăţi si sacrificii banesci.
Intr’aceea Sultanulu intr’o buna diminătia, său din capriciu său indemnatu de vre-unulu din colegii diplomatici ai lui sir Layard, afla cu cale a’si dimissionă ministeriulu si a incredinti’a gubernulu pe manile lui Said si ale lui Mahmud-Nedim pasia, despre care se sciâ, că sunt nişte creature venale si corupte prin bani russesci. Acăsta schimbare de cabinetu a iritatu si a facutu o iupressiune forte rea asupra cabineteloru europene, care crescu si mai multu, prin demissionarea lui Midhad pasi’a din postulu seu de gubernatoru.
Urmarea acestora capricii ale Sultanului, pe cari suntemu si noi aplecaţi a le reduce la influin-tiele secrete ale diplomaţiei russesci, a fostu ener-giosii paşi ai ambassadorului englesescu, ce para a fi secundaţi si de cătra gubernulu austro-ungaru. Sultanulu deci va avea se alega intre protectiunea russesca si atunci — resbelulu orientalu este re-inceputu, seu că va cede si se va plecă erasi cu umilintia înaintea autoritarii Europei. In casulu priniu, alianti’a austro-germana ce a fostu si este inca atătu de multu discutata, va avea a trece prin prob’a de focu, era in casulu alu douilea, cris’a orientala nu se va delatură, ci numai se va amanâ pe unu timpu nedefinitu.
Imperiulu turcescu este putredu si elu se afla in ultimulu stadiu alu agoniei sale. Acesta este astadi o convicţiune intima si o dogma nealterabila a diplomaţiei europene, care a primitu ratificarea si sancţiunea sa, chiaru prin acelu faimosu tractatu dela Berlin, prin care Europ’a a facutu ultim’a încercare de a galvanisâ cadavrulu „omului bolnavi din Stambul. Dar’ in locu de a’lu galva-nisă si alu reintineri, diplomati’a l’au inadusitu si ea acuma se afla in positiunea unui medicu, care este condamnatu se asiste la mdrtea pacientului seu, pentru acarui reinsanatosiare au facutu espe-rimentele cele mai desperate si ridicale.
Situatiunea orientala creata prin tractatulu dela Berlin a devenitu inpossibila, de orece a fostu creata in modu arbitrariu si artificiosu. Poterile europene voru trebui deci, a se decide in modu definitivu, asupra deslegarei cestiunei orientale, care a devenitu neamanabila si care a prefacutu in ilu-siuni vane, orice sperantie de inbunatatire.
Că Austro-Ungari’a va avea se jăce unulu din rolurile principale in desfasiurarea ulteriora a dramei orientale, credemu că nu mai sufere nici o îndoiala. Cu atătu mai instrainetoru inse este, că ea in aceste momente grave ea se afla representata in Constantinopolu prin unu ambassadoru demissio-natu, corniţele Zichy, care isi pachetedia coferele pentru că se plece. Cine va fi urmatoriulu acestuia? Inca nu se scie.
Nu mai puţinu inportantu va fi si rolulu sta-teloru dunărene si cu deosebire alu României, in casulu unei conflagratiuni generale, care va reclamă cea mai mare prudentia si celu mai luminatu patriotismu alu acelora barbari de stătu romaui, cari conducu astadi destinele gintei romane din Orientu. Cu atătu mai neasteptatu si mai durerosu ne au atinsu scirea venita dela Bucuresci, că d-nu ministru-presiedinte Joanu Brateanu si-au datu demissiunea, obositu fiindu si desgustatu păna la mâhnire prin dificultăţile, eternele inpunseturi si necrutiatorele sicanari ale opositiunei actuale, cari ar trebui se fia subt demnitatea unei opositiuni ce se respectedia si pretinde a fi respectata.
Credemu inse si avemu firm’a sperantia, că nici A. S. R. principele Carolu si nici naţiunea, nu va suferi că in tempuri atătu de grele precum sunt acestea, unu astfeliu de barbatu de stătu, probării si luminatu precum este d. J. Brateanu, se
344
lipsesca din consiliulu României si dela postulu seu de cârmaciu alu Statului romanu. Romani’a este inca departe de a fi ajunsu acelu timpu, in care se se pota lipsi de acei barbati devotaţi, cari s’au luptatu si se lupta inca cu poteri unite pentru esistenti’a, consolidarea si viitoriulu statului romanu, acarui devisa trebue se fia acuma mai multu ca ori candu :	„Viribus unitis!"

Magnaţii Ungariei si ai Transilvaniei in revolutiunea din 1848 9.
(Urmare si fine.)
Intre rebelii loru numera magiarii la loculu antaiu pe generalulu c. r. comite V e c s e y, carele rogase pe imperatulu, câ se nu dea pardonu nici fiiului seu, care luptase in armat’a ungurdsca, prin urmare si contra tata-seu, cu * sabii’a inpumnata. Alăturea cu acesta punu pe br. Jeszenâk jun. carele si dupace spendiurara pe tata-seu in 6 Oct. 1849, totu a remasu in servitiu austriacu, din care causa mama-sa l’a blastematu.
Altu generalu com. Adamu Teleki, coman-dante alu unei brigade unguresci, a trecutu la austriaci in momentele cele mai critice, candu banulu J e 11 a-csics petrunsese cu dstea sa in Ungari’a, pana spre laculu Balatonu.
Pe corniţele Eugen iu Zichy l’a pusu in furci generalulu Gorgey câ pe unu tradatoriu si spionu alu lui Jellacsics, ’ia si confiscaţii si de-vastatu averile.
Unu altu generalu unguru corniţele Lâzâr a trecutu la feldmarsialulu principe Windischgrâtz, indata-ce acesta petrunse cu armat’a sa in Ungari’a.
Corniţele Georgie Andrâssy dela Press-burg a scapatu cu fug’a la Vien’a, din causa câ fiindu „reactionariu", era p’aci se’lu spendiure co-missariulu kossuthianu L. Ujhâzy.
Grafii Dessewffy au lucratu din tote poterile loru in contra revolutiunei unguresci.
Grafii Stefanu Szirmay si Alexandru Szirmay au organisatu o trupa de voluntari in contra kossuthianiloru, era cumnatulu loru corniţele Nyâry a operatu in aceea câ oficiariu de stătu maioru.
Grafii Ant. si Alex. Forgâcs a calauzitu corpulu generalului russescu Panjutin si au datu focu cetatiei Losontiu.
Grafii N i c o 1. si Alex. T o r 6 k au fugitu la austriaci si au servitu in armat’a imperiale in totu timpulu revolutiunei.
Intocma câ si cei numerati pana acilea au lucratu in contra revolutiunei si pentru cas’a Habsburg grafii: Ludovicu Kârolyi, care au scapatu cu mare greutate de furcile unguresci, Mauritiu Almâssy, Franciscu Zichy, Sztâray, Rud. Csâky, Josefu Pâlffy, Ca-simiru Eszterhâzy, Emanuelu Zichy; apoi baronii J o s i f u H o r v â t li, A. S e m s e y, Samuilu Josika etc. etc. Pe toti aceştia si pe mai mulţi alţii revoluţionarii lui Kossuth erâ se’i inpusce sau spendiure, indata ce aru fi potutu pune man’a pe densii. Epigonii (urmaşii) de astadi ai acelei partide nu voru se erte nici repaosatului baronu Josifu Oetvos fostului ministru, câ-ci vediendu elu furiile rebelliunei si selbatec’a macelare a generalului comite Lambert in Sept. 1848 pe podulu dela Pest’a, fugi in Bavari’a, de unde nu se intorse pana după pacificare.
Au fostu si familii de magnaţi, care ’si in-partira pe membrii de sexulu barbatescu asia, in câtu unii servia la austriaci si muscali, alţii la kossuthiani si anume dintre fraţii com. Eszterhâzy, Paulu la unguri, Mauritiu la austriaci; asia făcură si grafii Hunyady si alţii.
In conventulu revoluţionam dela Dobritînu, in care s’a decretatu proscriptiunea, nu participase mai nici-unu magnatu. Din contra s’au aflatu destui intre densii, carii alergara la Olmiitz spre a se inchinâ monarchului Franciscu-Josifu proclamatu in 2 Dec. 1848. Sunt prea bine cunoscute si suplicele incarcate cu subscriptiunile numerose ale magnatiloru magiari, inaintate la imperatulu Nicolae spre a’i cere „ajutoriulu eficace contra rebelliloru unguri si poloni."
Vede ori-cine, câ aceste revelatiuni ist o rice, făcute in press’a magiara, sunt de inportantia suprema chiaru si pentru celu mai de aprope vii-toriu. Din tote inse invetiamu deocamdată atâta, câ in regiunile superiori ale societatiei magiare, partid’a austriaca a fostu si in 1848/9 multu mai numerosa decâtu cea asia numita naţionale esclusivu magiara. Până in dio’a de astadi publiciştii magiari inputa romaniloru, serbo-croatiloru si slavaci-loru, câ acestea trei popora au stătu pe partea
OBSERVATORIULU.
casei imperatesci, sau cum dicu ei in batjocur’a câ au fostu mituiti de câtra Camarilla, adeca dela curte. Daca acei publicişti s’aru bucurâ de atâta avere, câta a datu CamariH’a romaniloru, atunci ei toti bine aru amblâ goli câ napulu si peritori de fdme. Nici cu câtu ai orbi unu siorece. Ca-marill’a nu a sciutu nimicu, nici macaru câ ar existe in acesta monarchia o naţiune romanesca, până candu nu s’a manifestaţii ea insasi cu sgomotu. Vorb’a muţii or u nu o aude nimeni. Cum erâ se’i audia si cunosca cineva, pre câtu timpu ei „emoriebantur tamquam humillimi et de-votissimi servi et iobagiones perpetui."
Romanii s’au aruncatu in partea in care se aflâ marea maioritate a magnatiloru magiari, mai tota poporatiunea rurala magiara si mulţime de orasiani magiari, cari fara concursulu romaniloru pe la orasiele loru s’aru laţi de fonie si saracia.
Transilvani’a.
Adunarea generala a snbdesp. III. alu Ass. tr. pentru literatur’a si cultur’a poporului romanu tienuta la Gur’a-Riu in 2 Novembre a. c.
La acâsta adunare au luatu parte din sinulu Comitetului dd. Dr. II. Puscariu, protosingelu si asses. cons., câ presiedinte; N. P. Petrescu si G. Brateanu; pe langa aceştia s’au mai presentatu din Sibiiu dd. M. Toma, adm. protop., Dr. N. O Iar iu si R. Bal as iu.
Convenindu in un’a din şalele scolei (comun’a are trei invetiatori), erau 12 ore. Presiedintele deschide adunarea prin o cuventare forte acomodata espunendu scopulu si intentiunea Associatiunei si aretandu necessitatea de a contribui fia-care romanu pentru acestu institutu nationalu. — Secretariu alu siedintiei se alege d. N. P. Petrescu, carele in lips’a secretariului subcomitetului, isi cetesce mai antâiu raportulu seu asupra activitatii comitetului, dup’aceea pe celu alu cassariului d-lui dr. Moga. Sum’a disponibila la cassa cu finele anului, inclu-sive cei 4 auri de premii, cari se voru inparti in anulu urmatoriu, este fi. 1 1 4 si 3 5 cr.
Ambele raporte se iau spre sciintia. — Dr. Olariu vrea se scie câte siedintie a tienutu comi-tetulu in decursulu anului? si in urm’a respunsului datu de raportoru se declara multiumitu. Se alege apoi o comissiune in personele d-loru J. Munteanu siAronu, pentru incassarea de taxe si ajutore. Inscriinduse membrii presenti, list’a se laşa de ocamdata deschisa si, conformu programei d. adm. protop. Toma cetesce interesant’a sa di-sertatiune:	„C onsideratiuni asupra stârei
poporului romanu si a mijloceloru prin cari s’ar pote ajutâ." Disertantele au fostu ascultatu cu mare plăcere. Simburele temei a culminatu in practic’a, ideia câ prin comune se se infiintiedie asia numite „Societăţi de păstrare si ajutoriu inprumutatu". -— Acesta terminata, rapor-torulu comissiunei cetesce resultatulu inscrieriloru, care a fostu intr'adeveru surprindietoriu. Ni se comunica adeca, câ in numerariu s’au incassatu fl. 264.01 plus 10 fl., de mai tardiu zz fl. 274.01, cari s’au predatu secretariului ad hoc. La sum’a acdsta se va mai adaoge fl. 100 indata ce autoritatile competente voru aprobâ decisiunea comitetului comunalu, prin care acesta hotaresce a inscrie comun’a politica, câ membra ordinara cu tax’a receruta, adeca pentru totudeauna. In modulu acesta sum’a totala incassata cu ocasiunea acesta* pe sem’a Associatiunei face fl. 374.01.
Deca consideramu resultatele cate s’au obtie-nutu, la Associatiune de câţiva ani, deca consideramu câtu de multu s’au combatutu in tempulu din urma ide’a subdespartiementeloru câ nepractica atunci, de siguru, resultatulu adunarei din Gur’a-Riu a fostu stralucitu.
Eta ce e in stare unu singuru despartie-mentu, numai se fia condusu cu puţinu zelu!
Cu deosebita bucuria trebue se amintescu, câ in numerariulu de susu se coprindu si taxele de membri ordinari â fl. 100 a dd. Jacobu Arsenie si Joanu Rebega, cari, câ fii adeverati ai natiunei cunoscu ranele ei si, intielegendu insemnatatea sublima a Associatiunei nostre, au alergatu cu dena-riulu loru si l’au depusu pe altariulu celui mai frumosu palladiu alu nostru. Numele d-loru voru fi in eternu petrecute intre binefacetorii cei mai generoşi ai natiunei. Dea ceriulu, câ d-nii Arsenie si Rebega se aiba inca mulţi imitatori pe acestu terenu nobilu de emulatiune naţionala!
Ultimele doue puncte au fostu completarea comitetului prin depărtarea din Sibiiu a d. membru
V.	Petri, si defigerea locului adunării generale proxime.
La propunerea d-lui Dr. Olariu, de membru se
alege d. M. Toma, er’ pentru tienerea adunării urmatore, se decide comun’a Tilisc’a.
Terminandu-se agendele adunării, presiedintele multiamesce in termini caldurosi atâtu fruntasiloru comunei, câtu si tuturoru celoru presenti pentru zelulu si interessulu doveditu faţia de Associatiune. La aceste, in numele comunei, respunde părintele administratoru. Siedinti’a se ridica la 3 ore p. m.
Urmâ după aceea prandiulu comunu in casele ospitaliere ale d-lui Arsenie. Bucatele escelente, 6tj vinulu d-lui proprietariu, de ce ilu beai, de ce nu te mai saturai de elu. Petrecerea vesela presarata cu toaste seridse si glumetie a duratu până tardiu câtra miediulu nopţii. Multu au contribuitu la animarea petrecerei patru ospeti onoraţi, sosiţi dela Orlatu, si anume d. Ba cea, capitanu, si locotenentele Siandoru de Vistea cu amabila-i soţie si d. locotenente Pavelu Munteanu; firesce prin incidentulu acesta, s’a facutu o schimbare esenţiala in constituirea nostra, alegimdu cu unanimitate o — noua presiedintia.
Din comunele vecine s’au presentatu d. Ne am tiu notariu si O. Petra invetiatoriu din Sibiielu si d. M. Toporceanu din Tilisîca.	P.-P.
Corespondentie particularie ale „Observatoriului."
— Sibiiu, Novembre 1879.
Domnule Redactorul Se nu ve prindă mirare câ, după lungulu meu silentiu, reiau pen’a de publicista si de pedagoga ce pausedia de 7 ani. Ve veţi convinge din cele relatate mai la vale câ interessele culturei fiindu lesate, ar fi culpabilu d’a privi retrograderea cu indiferentia.
Ultim’a joi, in 30 Oct. m’am presentatu, cu copiPa mea, de 6 ani care possede dejâ cunoscintie elementare de istori’a universala, de istori’a sacra, de desemnu etc. m’am presentatu la usi’a galeriei de tablouri din pala-tulu Brukenthal, ce este se dice, unu museu publicu, deschisu publicului in fia-care Joi. Intentiunea mea erâ d’a visita pinacotec’a.
O persona in etate, purtandu haine de domnu, ne esi in coridoru inainte si ne opri d’a intră dicendu câ „intrarea saleloru coprindiendu tablourile este oprita copiiloru." — Fur solche Kinder? ilu intrebaiu cu mirare, aratandu’i copil’a ce nu avea de locu aerulu d’a esi din fasia. — Dâ, imi respunde, „Kinder diirfen nicht eingelassen werden." — „Sonderbare Ideen!“ nu m’amu potutu opri d’a esclamâ luandu imi calea in dereptu.
Permiteţi imi, Domnule redactoru, a intrebâ, prin aceste renduri, pre acea persona cu aeru de domnu, care a refusatu intrarea galeriei unei dame si unei darnicele in o di candu galeri’a erâ deschisa publicului, permiteţi imi d’alu intrebâ, daca museulu este interdisu numai copiiloru de class’a inteligenta copiiloru nobili, copiiloru romani sau copiiloru de ori-ce trepta sociala, de ori-ce cultura, de ori-ce naţionalitate, fia chiaru Sassi ?
Câ fosta publicista francesa, câ proprietara redac-tore a unui diaru pentru litere, belle-arte si pedagogia, câ fosta professore de pedagogia si inspectore generala a Scoleloru de fete in Romani’a, câ membr’a „Societăţii literateloru" din Paris, câ membr’a Atheneului pentru litere si belle-arte din Paris, câ membra a Societasii pentru sciinte, litere si belle-arte din Franti’a, câ membra si delegata generala (Allge-meine Bevollmâchtigte fur Siebenbiirgen) des Allgemeinen Frobel Erziehungs Verein’s din Germani’a, câ autorea a mai multoru opuri pedagogice premiate in Franti’a si Romani’a, intrebu pre Domnii curatori ai museului si ai pinacotecei Brukenthal, daca in adeveru esista in instrucţiunile domnului pazitoru a opri intrarea galeriei copiiloru de class’a inteligenta, copiiloru bine crescuţi carii, cu părinţii loru de mana mergu a visitâ galeri’a pentru a se instrui, pentru a se cultivâ?
Candu ar fi acesta, asiu dori a aflâ dela aceşti domni câ din ce tiera, din ce timpi au adoptatu o idea celu puginu stranie?
Respundiendumi-se câ nu copiiloru in genere, ci numai copiiloru ne-sasi este oprita visitarea galeriei, atunci asiu avea numai a combate unu simtiementu micu, humilitoru pentru naţiunea ce’lu manifesta, in contra-dicere fiindu cu simtiulu de justiţie, de nobila generosi-tate ce are a caracterisâ individulu sau poporulu cultu.
Ce egoismul a8iu strigâ atunci. Ei voiescu a beneficiâ cu o esclusivitate neertata de elementele cul-tivatore ce, fericite intîmplari, le au pusu in mana!
Pote inse lesatorea mesura a escluderei junimei este, nu specialu aplicata copiiloru romani, ci copiiloru generalmente. Acesta ar fi si mai tristu.
Atunci nu câ romanu ci câ o m u strigu: tristu! de o mie de ori tristu!
Unde? Cum se se cresca copilulu omu? de nu cu totu ce pote ti mai frumosu, mai inaltu, mai inobila-toru, mai perfectionatoru subt ochiu ?
Care omu cultu, care pedagogu — ii cunoscu, si pre cei germani, pre toti — cine a pretinsu cum-câ templulu arteloru, templulu frumosului nu este pentru copii, pentru fiintiele june, a caroru ânima, alu caroru gustu este in formaţiune?
In numele ideiloru civilisatore ale secolului alu XlX-lea, in numele principiiloru pedagogice moderne, in numele dreptului de cultura si perfecţionare, in numele interesseloru educatiunei si ale instructiunei, in numele chiaru alu onorei naţionale sassesci carii voiescu a fi o naţiune culta, ceru a nu se mai refusâ visitarea pinacoj tecei copiiloru ce vinu cu părinţii loru, spre a catâ acolo elemente de cultura.
Baronulu de Brukenthal câ omu cultu si generosu
345
du a potutu nici-odata avea intentiunea d’a incbide uşile focariului de cultura ce a creatu, de a le inchide tocmai celoru ce au trebuintia de a se cultiva. Si aceştia sunt copiii.
Noi, cei carii ne-am terminatu educatiunea, carii ne-amu formatu spiritulu, carii ne-amu cultivatu gustulu, carii ne-amu adapatu la sorgintele bunului si alu frumosului in museele din Vien’a, Miinich, Dresd’a, Paris, Londr’a etc. noi nu avemu necessitate d’a cată aci in-spiratiuni mari, pussente artistice.
Daca oportunitatea museeloru de provincie, daca binecuventamu si admiramu pre omulu cultu si gene-rosu care a donatu Sibiiului colectiunea4 de tablouri, acesta este pentru că copiii noştri potu de mici, inainte chiaru d’a fi potutu visitâ alte residentie, cu alte mesuri, câ ei potu aci subt ochii noştri dobendi noţiuni utile.
Numai astfelu pote museulu Brukenthal fi o binefacere contribuitore la cultura candu, prin adesea sa visitare potemu inspira copiiloru nostrii amorea arteloru, potemu deştepta in ei gustu pentru frumosu, iubire de studiu, de ocupatiuni seriose si inobilatore de sufletu si a i prepara pentru intielegerea si apretiarea aceloru cap-d’opere ce, mai tardiu, voru potea admira aiurea.
Siguru că, in acestu casu mesurandu cu cugetulu resultatele morale produse prin fundatiunea stramosiului loru, totu membrulu familiei Brukenthal va privi cu unu ochiu multiumitu fundatiunea stramosiesca, câ-ci nu va fi o sterpa creatiune fara altu scopu decâtu vanitatea de colectoru, ci devine unu adeveratu si folositoru mijlocu de cultura.
Până ce vomu avea a reveni asupra cestiunei, ve rogu, Domnule redactoru, a primi deosebit’a mea con-sideratiune.
Constantia de Dunca Schiau.
Membra mai multoru Societăţi literarie, artistice si pedagogice din Franti’a si Germani’a, fosta inspectore generala a scoleloru de fete in Romani’a etc. etc.
— Sibiiu, 4 Novembre 1874.
In 26 Octobre a. c. s’a tienutu o gona pe hotarulu Avrigului, unde s’au inmultitu ursii preste mesura. Co-mun’a isi castigase licenţia dela ministeriu de a face gona, inse numai pe trei di le. Atunci inse o ploia forte mare de mal multe dile, alungase pe toti din pădure acasa. In dio’a urmatore inse ursii au si mancatu doui cai si doue vaci dintre vitele Avrigeniloru. S’a decisu se se continue „gon’a" in 2 si 3 Novembre. — Asia s’a si intemplatu. — In preser’a dilei prefipte Escelenti’a sa dn. comandantu generalu Fml. Bauer, d-nulu Generalmajoru Koczi, dnulu Josifu Sterca Siulu-1 u t i u, dnulu advocatu Preda, si inca doui dni oficiari s’au dusu din Sibiiu la Avrigu, unde in alta di, inpreuna cu alţi vreo 30 venatori si vreo 300 gonaci s’au apu-catu de gona, a cărei decurgere si resultatu merita a fi cunoscutu.
Gonacii si venatorii insîranduse in jurulu unui codru, câ o penza intinsa l’au inchisu de totu. Atunci gonacii intre chiuituri si sunete de cornuri puscandu din candu in candu cu pistole au pornitu catra venatori, cari erau intr’o depărtare mare de ei, insirati pe o cale.
—	După inaintare de doue ore, gonacii au strabatutu prin desimea codrului si au ajunsu la distantia de 40 paşi spre lini’a venatoriloru, cari stetera in cea mai mare tăcere. Epuri si vulpi au trecutu printre venatori, dara pe „meruntisiuri" ne fiindu ertatu a puşcă, inca nu trăsnise nici-o puşca. Mulţi venatori cugetandu câ UU mai pote fi nimicu in gona pe teritoriulu dintre gonaci si venatori, parasindu’si „pusorea" au plecatu pe cale in susu. De odata resuna unu strigatu, alu cărui tonu dovedea câ nu e gluma: „Aveţi grija pusca-siloru, câ e unu ursu in gona." In acelu momentu a si detunatu o puscatura . . . apoi inca un’a. — A dou’a puscatura (a lui George Ranga, omu de vreo 70 ani, care a puscatu mai mulţi ursi), a fostu lovitura de morte. Candu a trasnitu pusc’a betranului, ursulu s’a trantitu la pamentu, era betranulu de bucuria aruncan-du’si puşca se repedi la ursu câ se se suie calare pe elu. „Nu te apropia de ursu, câ-ci nu e mortu, strigară venatorii vecini." Ranga a stătu pe locu. In acelu momentu ursulu s’a sculatu, si a ragnitu de ore-o câteva ori. O larma de totu mare; inca doua puscaturi.
—	Ursulu mormaindu si ragnindu a pornitu spre gonaci indareptu. — „Veniţi după elu; curge sângele câ din-tr’unu bou." — Gonacii erau toti in jurulu ursului pe care ilu vedeau; ursulu mormaiâ cumplitu, era gonacii sbierau câ dracii. — O larma infernala. — „Veniţi puscasiloru, câ-ci ursulu omora la omeni" s’a auditu o voce, care a strabatutu preste celelalte 300 de voci.
Venatorii parasindu’si „pusorea" au alergatu acolo.
—	Ursulu care era ranitu de mdrte, si perdiendu o mulţime de sânge slăbise tare si de almintrelea devenise confusu; s’a reculesu inse dintru odata si voindu se’si sparga drumu printre gonaci, se aruncâ printre densii. Mai antaiu apucandu pe o fetisidra câ de 10 ani, care mersese cu buna-sa ce se aflâ si ea intre gonaci. Ursulu o prinse cu branc’a (lab’a) de pecioru si o a aruncatu in laturi de drumu, spre mirarea toturoru, câ-ci fetisiora scapa cu doue zgâriaturi si spaim’a cea mare era altu reu nu i s’a intemplatu. Unu flăcău a intempinatu pe ursu cu o taiatura de secure asia de cumplitu, in câtu unu bou ar fi muritu de o lovitura câ aceea. — Ursulu inse a trantitu pe omu la pamentu si apucan-du’lu de pitioru inplantâ patru colţi adancu in carne. Sosindu venatorii, ursulu erasi a pornitu, dar’ acuma fara nici-uuu planu, candu in stang’a candu in drept’a, câtu inainte pe atata indaraptu. Larm’a si sbieratulu nu mai incetâ. — Inca 4 puscaturi si ursulu remase mortu.
Mare norocu a fostu câ ursulu candu a ajunsu intre gonaci, erâ de totu slabitu, câ-ci ar fi omoritu mai mulţi omeni. — Acesta s’a intemplatu in 2 1. c. — In diu’a urmatore din caus’a unei „intemplari" nu s’au potutu persecută ursii.
_________OBSERVATORIULU.
După reintorcerea ospetiloru din Sibiiu, sătenii din Avrigu facurâ o noua gona, in care detera preste trei ursi, dintre cari unulu a fostu ranitu, dar’ au sca-patu toti trei.
Dar’ cele 3 dile pentru care se dobândise licenti’a de a potea puscâ ursi trecură. Mai raultu nu e ertatu a face gona asupra loru, până ce nu se va castigâ erasi o noua licenţia. — Pan’ atunci trecu alte 2 luni. — Sermani ursi, candu a’ti sci voi câ in aceste 2 luni aveţi „salva guardia", câte lucruri bune n’ati face in acestu timpu, care e tocma celu mai bunu de gona, din causa câ acuma cade frundi’a de pe tufa, gonacii potu străbate usioru, apoi venatoriului i se vede mai de parte, nu pote fi suprinsu; — in fine „cojoculu" vostru inca acuma e frumosu.
Peste 2 luni te bagi in vizuin’a, de unde esi la primavera uritu si sdrantiosu. — Ce se faci, bagu sama trebue se aiba odata toti bine pe acesta lume, câ-ci acuma este lumea ursiloru si a lupiloru.
După finea venatorei nepotanduse constata „eroulu dilei", din causa câ ursulu n’a cadiutu mortu de o singura lovitura, precum se dice cu terminulu technicu „ins Feuer gefallen" pelea ursului s’a vendutu cu lici-tatiune in fati’a locului. — Cumparatoriulu a fostu Ed-mund Voii din Avrigu, care inca a fostu unulu dintre cei de pe urma puscatori asupra ursului, er nici decum „matadorulu" precum se dice in „Tageblatt" Nr. 1788, acarui descriere nici de câtu nu corespunde adeverului.
— Sal iste in Octobre 1879. (Scol ele con-fessionale si art. de lege XXXII, din 1875.) Este frumosu candu unu stătu se ingrigesce de fericirea supusiloru sei, dar’ si mai frumosu este candu elu vine si garantedia existenti’a pioniriloru sciintiei, a invetiato-riloru prin legi positive, promitiendule prin acelea, câ ostenelele loru la tempu de nepotintia voru fi remunerate după meritu. Acesta credu câ a fostu principiulu ce a condusu pre legislatorii din Ungari’a, candu au creatu art. de lege XXXII din 1875, relativu la pensionarea inve-tiatoriloru. Dela aparitiunea acestui articolu de lege s’a scrisu multu, chiar’ si in colonele acestui pretiuitu diu-ariu, fâra câ invetiatorii noştri se fia petrunsu celu puginu acuma intielesulu ad literam si intentiunea lui.
Lasu câ o lege candu se aduce antaiu, e defectuosa, si numai aplicarea ei in pracsa pote dâ ocasiune la ameliorări, dar’ cea presenta e atâtu de încurcata si neinteligibile, in câtu nici chiar’ juriştii practici nu o sciu aplicâ cu positivitate si după dreptu. Dovada e inpregiurarea, câ dela promulgarea ei până in presentu nici câ s’a potutu duce la îndeplinire. Inspectorulu regiu de dare alu comitatului Sibiiu si comissiunea administrativa voru se o esecute acuma cu tota rigorea, si fraţii invetiatori se vedu astadi in fati’a unui mandatu basatu pre lege, pre care trebue se’lu indeplinesca chiar’ si cu sacrificiile cunoscute. înainte inse de a fi traşi fraţii colegi subt esecutiune, credu câ e de lipsa se nelamu-rimu nitielu in cestiunea subversanta. Tacsele la acaroru platire ne obliga acea lege, le cunoscemu câ si pre multe alte inposite ale statului.
§. 29 p. 1 si 2 ne spune apriatu, câ fiacare in-vetiatoru dela scol’a poporala e obligatu a plaţi 3°/0 din pensiunea de 300 fl. v. a., ce i se asigura, prin urmare 6 fl. v. a. pre anu, er’ invetiatorii dela scol’a normala 3% după pensiunea de 400 fl. v. a. prin urmare 12 fl. v. a. pre anu. De asemenea e obligata co-mun’a politica seu confessionala a solvi pentru fiacare invetiatoriu alu ei, chiar’ si la casu candu postulu ar fi din intemplare vacantu, o suma anuala de 12 fl. v. a.
Am inceputu cu îndatoririle ce ni le inpune legea, care sunt clare. Se vedemu acuma, cine sunt indrepta-titi a fi partasi la fondulu de pensiune.
§. 2. dice câ toti invetiatorii provediuti cu diplome seu atestate de cualificatiuue, precum si aceia, cari in sensulu art. de lege XXXVIII din 1868 au fostu in funcţiune si de atunci si-au doveditu cualificatiunea prin unu testimoniu din partea autoritarii sale supreme de scola. Până a nu vorbi despre positiunea precaria, creata invetiatoriloru nostrii prin legea din cestiune, mai premitu in câ §. 12 alineab), in care se spune apriatu câ „toti banii, platiti in fondulu de pensiune se privescu de proprietatea fondului,, din cari nu se mai redau con-tribuentului nici in casulu candu ar resignâ de buna voia la funcţiunea de invetiatoriu, seu ar fi departatu, destituitu prin o sentintia ore care".
Ce privesce pre invetiatorii dela scolele comunali ale Statului, aceia credu câ voru fi multiumiti si in specialu invetiatorii romani, cari după a mea părere sunt de a se inparti in 3 categorii si adeca:
a)	Invetiatori betrani cu pracsa de atâtia ani, inse fâra atestatu de cualificatiune, ci provediuti numai simplu cu unu decretu de denumire după sistem’a ce domnise inainte de 1868 respective inainte de introducerea statutului orgauicu.
b)	Invetiatori deplinu cualificati, inse totu deodata teologi absoluţi, cari prin urmare se afla in funcţiune de docenţi pe timpu nedeterminatu, provisoriu, până li se va deschide loculu la o parochia.
c.) Invetiatorii preparandi absoluţi, prin urinare provedinti cu atestate de cualificatiune, singurii invetiatori stabili si permanenţi.
Inpartirea acesta a invetiatoriloru noştri e justificata prin inpregiurarile tempului in care amu traitu si traimu; cu tote aceste organele politice administrative obliga pe toti a plaţi tacs'a la fondulu de pensiune.
Cei de subt a) credu câ nici-odata nu voru veni in placut’a positiune de a fi inpartasiti de o pensiune din causa câ §. 8 alinea 5, considera câ inceputu alu ser-vitiului numai durat’a dela dat’a atestatului de cualificatiune, respective a diplomei, prin urmare aceia toti nu voru mai trai câ se servesca cei 40 de ani pretinşi de lege. Parerea mea e deci, câ ei nu potu fi susceputi de membrii ai fondului de pensiune, din causa câ nu au diplom’a receruta in §. 2 p. 1, si chiar’ candu ar fi susceputi cumva din nepreceperea loru, ar fi consultu câ
se apeledie in contra susceperei, prin urmare se se sub-traga dela plata, cunoscutu fiindu câ ei nu voru capetâ nici-odata pensiune conformu §. 8 al. 5.
Cei de subt b) după cum sum informatu din cercurile conpetente, sunt scutiri prin o ordinatiune speciala a ministrului de culte dela platirea tacseloru la acelu fondu; cari au platitu dejâ, potu pretinde banii înapoi, seu de se nu se înscria câ participanţi la fondulu de pensiune si se continue a plaţi.
Remanu acum invetiatorii stabili pedagogi absoluţi classificati subt c). Asiu audi bucurosu in privinti’a acesta si alte păreri, eu inse credu câ voru face bine ba e chiar’ si consultu câ se solvesca, pentru câ ei voru formâ cu tempulu adeverat’a classa a invetiatoriloru nostrii, deci neavendu confessiunile nostre unu fondu de pensiune, se se faca membri, cari nu sunt susceputi se insiste la inspectoratele regii de scole spre a fi primiri, câ estmodu se fia puşi in placut’a positiune câ la tempulu seu, se fia inpartasiti de pensiunea ce li se cuvine după dreptu si echitate.
Bine trebue observatu câ, invetiatorii trecuti de 55 de ani nu sunt obligaţi a solvi tacs’a seu a fi membri ai fondului de pensiune (§. 41 p. 1). Totuodata se însemna câ tacsele in sensulu legei trebue solvite ince-pendu cu 1 Ianuariu 1875; asia dara invetiatorii, cari au fostu aplicaţi in anulu acela, restedia pe 4 ani cu 24 fl. v. a. resp. 48 fl. v. a., care suma e de a se solvi până in 15 Novembre subt urmare de esecutiune. De asemenea si comunele politice si bisericesei. Dar’ la scolele unde sunt 6 si 7 invetiatori, precum Saliste, Resinari etc., au se platesca forte multu dintru odata. Asia de eseinplu fondulu scoleloru din Saliste pentru 7 invetiatori 336 fl. v. a. ori sunt aceia îndreptăţiri la pensiune seu nu! Eta deci, câ legea din cestiune storce o mulţime de bani cu dreptu, cu nedreptu, fâra câ se fia vr’unu prospectu de a se inbunatati sortea statului invetiatorescu. Dar’ inca si Chaosulu! Voiu reveni !*)
Unu invetiatoriu.
Roman i’a.
D. ministru-presiedinte a primitu dela d. ministru de interne, M. Cogalniceanu, unnatorea telegrama asupra caletoriei A. S. R. Domnului.
Luni, 15 Octobre 1870.
Astadi, 3 ore după amedi, Alteti’a Sa Regala a pusu piciorulu in Dobrogea. Tulcea este in ser-batore, primindu in sinulu ei pe antaiulu domnitoriu suveranu alu României, in bubuitulu tunuriloru, in sunetulu clopoteloru, in strigatele entusiaste ale poporatiunii de tote nationalitatile, de tote religiu-nile, fara osebire. Primariulu presentandu la debar-cadera pane si sare, Domnitoriulu a disu aceste cuvinte: „Voiu iubi Dobrogea cum iubescu Romani’a, „din care ea face acum parte; ambiţiunea mea, „staruintiele mele, voru fi de a dâ acestei tieri „desvoltarea morala si materiala, la care i dâ „dreptu admirabiPa sa positiune.“
In momentulu acesta Alteti’a Sa Regala pri-mesce autoritatile publice.
De sâra Altetia Sa Regala va asista la unu hanchetu ce dâ orasiulu in onorea Ilustrului Ospe, la care voru lua parte cincidieci invitări.
Mane cele-lalte amenunte.
— Orasiulu Tulcea este unu microcosmu; poporatiunea sa este o aglomeratiune de tote naţiunile. Alteti’a Sa Regala a intrebuintiatu o mare parte a dilei spre a visitâ templele religiose ale acestoru deosebite naţionali tari. A visitatu bi-seric’a ortodoxa romana, biseric’a ortodoxa greca, biseric’a ortodoxa bulgara, biseric’a ortodoxa russesca, biseric’a lipovenesca, capel’a catolica, sinagog’a, giami’a cea mare.
Mâine va mai visitâ capel’a protestanta, biseric’a armena, gîami’a cea mica, biseric’a lipoveniloru fâra cleru. Tote aceste edificiuri fiindu parte ruinate, Alteti’a Sa Regala a promisu potintiose aju-tdre. După dejunulu, la care a fostu invitări P. S. S. episcopulu Dunărei de josu, si mai mulţi notabili din Tulcea si Sulin’a, Alteti’a Sa Regala s’a transportatu la palatulu administrativu, unde a primitu deputatiunile comuneloru rurale compuse de deosebite nationalitati si confessiuni. Alteti’a Sa Regala le a primitu pe tote una după alfa, con-versandu cu fiacare in deosebitu despre interessele loru. După aceea Alteti’a Sa Regala a visitatu deosebitele autoritati instalate in palatulu administrativu ; totu in acea di a visitatu si scolele romane, greca, bulgara, protestanta, armena si israelita; a visitatu inchisorile unde a facutu mai multe graciari; a visitatu casarmele si spitatulu militaru si civilu
*) Foile scolastice romanesci care esiau in anulu 1875 au publicatu acea lege tradusa, in una mai bine, in alfa mai reu. In totu casulu, docenţii si auctoritatile comuneloru eclesiastice si politice interessate forte la executarea acelei legi, se nu’si pregete nicidecum a o ceri din nou, a o studiâ si a cunosce, până in câtu este aplicabile, până in câtu nu e; apoi dieu, se mai dea si romanulu din mani si din piciore, se deschidă ochii gu-bernului si ai dietei aretandu-le glosele defecte ale acelei legi. Deca in 1874/5 nu s’a facutu nimicu spre a scapâ de napaste, se se faca macaru acuma, „cu mintea cea de pe urma a romanului."	Red.
346____________________________________________________
si gasindule neindestulatore, a ordonatu grabnice indreptari.
La prandiulu de ser’a au fostu invitaţi consulii poteriloru străine din Tulcea si cei veniţi din Sulin’a. Miercuri dimineti’a Alteti’a Sa Regala va asista la liturgi’a ce se va serba de P. S. Episcopulu Dunărei de josu, in biseric’a bulgara, alu caruia cleru, in timpulu aflarei Altetiei Sale Regale in Tulcea, a recunoscuţii jurisdictiunea eclesiastica romana; după aceea Alteti’a Sa Regala va pune petr’a fundamentala la monumentulu ce este a se inaltiâ la Tulcea in amintirea anexării Dobrogei catra Romani’a. Loculu acestui monumentu este pe o inaltime ce domina Tulcea si care porta numele de Muntele-Sorei.
Plecarea pentru Cern’a-Yoda a urmatu la amiadi. Joi diminetia Alteti’a Sa Regale a facutu intrarea Sa in Constanti’a.
Formalităţile pentru inpamentenire.
Ministeriulu justiţiei a facutu prin „Monitoru“ urmatorea publicatiune:
„Avendu in vedere, ca cele mai multe din petîtiunile de indigenatu ce se primescu de gubernu, precum si cele ce au fostu adressate pana acum onor. Adunări a deputatiloru, nu sunt insolite de actele neccesarie, pentru spriginirea si probarea fapteloru, pe temeiulu carora se basesa cererea de inpamentenire;
Se aduce la cunoscinti’a tutuloru aceloru d-ni, cari au cerutu inpamentenirea, fia prin petitiuni catra A. S. R. Domnulu, fia catra onor. adunare a deputatiloru, ca se bine-voi^sca a depune la acestu ministeriu actele probatorie, deca nu le-au anexatu la petitiuni.
Asemenea, si toti aceia cari voru cere de acum inainte inpamentenirea, urmedia, conformu nouei legi, se se adressese cu cerere la ministeriu, prin petitiune investita cu timbru mobilu de 25 bani, alaturandu si d-loru la petitiuni asemeni acte, fara de care nu li se va pote da nici-unu cursu.
Actele necesarie sunt:
1.	Actulu de nascere;
2. Unu actu de identitate;
3.	Pentru cei cari voru fi adusu in tiera industria, inventiuni utile, seu cari voru fi fundatu aici stabilimente mari de comerciu seu industria, dovedi^care se probedie acestea;
4.	Pentru acei născuţi si crescuţi in Romani’a unu certificatu ca părinţii loru sunt stabiliţi in tiera, si altulu prin care se se dovedesca ca nici ei, nici părinţii loru nu s’au bucuratu vr’o data de protec-tiune străină.
Ca doveda pentru acestu sfirsitu, p6te servi si actulu. de tragere la sorti, insoqitu de unu certificatu, ca nu s’a esclusu pentru cuventu ca este su-pusu strainu;
5.	Actulu de emigrare de la protectiunea străină, pentru acei cari s’au bucuratu de asemenea protectiune. “
Sciri diverse.
—	(Necrologu.) Cunoscutulu barbatu de stătu romanu si senatoru Joanu Stratu a ince-tatu din viatia in 22 1. c. in urm’a unui morbu numai de sîese dile.
—	(Ferele selbatece). Dela infiintiarea legei noue de venatu si anume de candu se iau cate 12 fi. v. a. taxa anuale pentru puscile de venatu si de candu trebue se se cera licenţia de la ministeriu, pentru-câ se se pota face venatoria cu gonaci, lupii si ursii s’au inmultitu in Transilvani’a intocma cum era mai de multu in timpurile cele barbare, candu ferele rapitorie intra prin curţile locuitoriloru, precum intra in dîlele nostre.
In tomn’a acesta se făcură pana acuma vreo cinci venatori la ursi in munţii de catra Moldov’a si spre Olteni’a, dara din mulţimea ursiloru abia pica cate unulu de glontiele venatoriloru.
In munţii comunei Avrigu de langa Oltu sunt in timpulu de facia celu puqinu 10 pana in 15 urşi, ale caroru urme se cunoscu in tote părţile, era daunele făcute de acelea bestii spurcate sunt enorme.
Corespondenti’a ce publicamu din buna vointi’a unuia din cei mai bravi si mai renumiţi venatori de ai nostrii, va spune restulu.
—	(Focu infricosiatu) a fostu in 15 Octobre in orasiulu Tocai, unde se face vinulu celu renumitu, inse scire mai exacta despre acelu desastru s’a publicatu tardiu. Foculu s’a escatu pe la 2 ore după miediulu noptiei din nesce grânarie gole, de unde apoi se aprinse biseric’a rom.-catholica, cea reformata, cu casele paro-chiali, cu alte optu case mai de frunte si cu tote
_________OBSERVATORI ULU.___________________________
apertinentiele loru. Daca n’au arsu mai multu, caus’a fu, câ ventulu ce batea cu furia, mâna flăcările in partea in care curge riulu Bodrog, in care se opriră. Intensitatea incendiului fu asia de mare, in câtu clopotele de câte 24 si 30 centenarie (a 100 u) au cadiutu topite câ cer’a.
— (I n u n d a t i u n i in Murei ’a). Frumos’a si multu iubit’a Spani’a este isbita de unu ingrozitoru desastru; mai multe districte au fostu inundate; mii de omeni innecati si perderile materiale se rădică la peste 50 de milione. Scirile ce sosescu din provinciele inundate demonstra tota dimensiunea desastrului, in trist’a ei realitate. Autorităţile au inmormentatu siese sute de cadavre numai in valea Segurei si, nepotendu-se inca străbate in unele tienuturi, unde sate intregi au dispa-rutu, se presupune câ cadavrele ingropate supt derema-turi nu se voru găsi de câtu după mari lucrări de uscare. Se dice câ peste 300 persone au fostu tirîte in mare numai in diu’a de 15. La Murci’a in cartiarulu del Carmen si de San Benito s’au derimatu 250 case si alte 100 amenintia a se derimâ.
Districtele Lorca si Orihucla nu sunt astadi de câtu unu imensu lacu de nomolu, in care aparu ici-colea câte-va clopotnitie seu coperisuri derimate. Satele Txorrehaguera, Era-Alta, Alquerias, Beniel, Albatalia, Garres, Aljucer si Nonduermas, care poporau vega Murciei, au disparutu cu totulu. La Nonduermas, preotulu si paraclisierulu, fugiţi in clopotniti’a bisericei, n’au voitu se deschidă uşile nefericitiloru locuitori, cari mai toti au peritu supt ochii loru. Indignarea poporului in contra acestui preotu fâra anima si a demnului seu subalternu, a fostu aprope de-a provoca desordine; autorităţile au arestatu pe aceşti doui complici si li s’a intentatu unu processu criminalu. Deru, afara de acestu casu de miserabilu egoismu, câte acte de abnegare si de eroismu.
In noptea de 14 au fostu scene oribile si totu de odata sublime. Intunereeulu, sunetulu clopoteloru, mu-girea vijeliei, scomotulu surdu ce’lu faceau apele Segurei, se amestecau cu tîpetele multimei îngrozite, cu apelurile desperate ale victimeloru, cu sgomotulu caseloru ce se cufundau supt loviturile curentului.
Câti-va omeni de anima, armaţi cu lanterne si cu tortie, isi dau zadarnice silintie pentru a veni in ajuto-riulu nefericitiloru cari se urcaseră pe acoperisiele caseloru loru. Se spunu lucruri ingrozitore. Familii intregi au disparutu supt apa, cu câte-va momente inainte de-a le veni ajutoriu: femei, betrani, copii agatiati de obiecte plutitore chiamau ajutoriu, fara nici unu folosu, talazurile ii terau, ii isbiau de obstacole si, sleiţi de poteri, nefericiţii dispăreau in abisu. Cinci-dieci de lege patrate, de pamentu cultivatu sunt cu totulu devastate, o suta de sate distruse. In stabilimentele publice din Murci’a si Ia locuitorii caritabili din acelu orasiu sunt 12,000 de muncitori lipsiţi de totu, goli, fometosi, desolati, cari au perdutu tote sperantiele pe care le iubeau.
Provinciele Alicante si Almeria au suferitu asemenea multu; sunt tînuturi cu totulu pustiite de tempesta, vii scose din radecini, arbori, mori si vite luate de apa. Tote cursurile de apa, care de obiceiu fertilisau aceste pamenturi atatu de producetore, se schimbaseră in torente devastatore, care inghitiau totu ce era in cur-sulu loru.
Câte nefericiri, câte miserii!	(Romanulu).
Contractulu Sociala.
De J. J. R o u s s e a u.
i
Capitolulu II.
Despre principiulu care constitue diversele forme de gubernu.
Pentru de a potea espune caus’a generala a acestora diferentie, trebue se distingemu aicea principele si gubernulu, precum amu distinsu mai susu Statulu si suveranulu.
Corpulu magistratuale pote fi coinpusu din unu numeru mai mare sdu mai micu de membri. Amu disu, câ raportulu suveranului fatia de supusi devine cu atatu mai mare, cu câtu poporulu este mai numerosu si prin o analogia evidenta, potemu dice aceeaşi si despre gubernu fatia de magistraţi.
Forti’a totala a gubernului fiindu totudeauna aceeaşi câ si a Statului, ea nu se schimba niciodată si prin urmare, cu câtu elu intrebuintiddia mai multu din acesta potere asupra propriiloru sei membri, cu atatu i remane mai putina de a eser-citâ asupra intregului poporu.
Cu câtu sunt deci mai numeroşi magistraţii, cu atâta este mai slabu gubernulu. Fiindu acesta o maxima fundamentala, o vomu lua in mai de aprope considerare.
In person’a magistratului potemu distinge trei vointie essentialu diferente: un’a, vointi’a propria a individului, care nu tinde decâtu la avantagiulu seu
propriu; a dou’a, vointi’a comuna a magistratiloru, care se raporta singura numai la avantagiulu principelui si care se pote numi vointi’a de corpu, care in raportu cu gubernulu este generala, âra in ra-portu cu Statulu, din care gubernulu face parte, este particulara; a treia in fine, vointi’a poporului s£u vointi’a suverana, care este generala, atâtu in raportu cu Statulu câ intregu, câtu si in raportu cu gubernulu consideratu câ parte a intregului.
Intr’o legislatiune perfecta voiuti’a particulara seu individuala trebue se fia nula; vointi’a de corpu propria gubernului, forte subordonata, si prin con-secintia, vointi’a generala seu suverana totudeauna dominanta si singur’a cinosura a tuturora celoralalte.
Din contra, conformu ordinei naturale a lucru-riloru, aceste vointie diferite devinu cu atâtu mai active, cu câtu se concentredia mai multu. Astfeliu vointi’a generala este totudeauna cea mai slaba, vointi’a de corpu ocupa rangulu alu douilea si vointi’a particulara loculu primu, pentru câ in gubernu fia-care membra alu seu este mai antaiu elu insusi, apoi magistratu si numai in rendulu alu treilea cetatienu, o gradatiune aedsta directu opusa aceleia, pe care o pretinde ordinea sociala.
Premisse acestea, se ne inchipuimu câ gubernulu intregu s’ar aflâ intr’o singura mana. Atunci vointi’a particulara si vointi’a de corpu ar fi per-fectu unite si prin urmare cea din urma ajunsa la cea mai mare intensitate ce o pote numai avea. Si pentru-câ intrebuintiarea fortiei depinde dela gradulu vointiei, era forti’a gubernului ne variandu niciodată urmedia, câ celu mai activu din guberne este acela alu unui singura omu.
Din contra, unindu gubernulu cu autoritatea legislativa, facendu din principe suveranu si din fia-care cetatienu unu magistratu, atunci vointi’a de corpu confundata cu vointi’a generala nu va desvoltâ mai multa activitate câ aceea, si ar lasâ vointi’a particulara in tota forti’a ei. Astfeliu gubernulu, totudeauna cu aceeaşi fortia absoluta, va fi m i n i m u 1 u seu de fortia relativa seu de activitate.
Aceste raporturi sunt necontestabile si alte consideratiuni le confirmedia. Cineva pote vedea de esemplu, câ fiacare magistratu este cu multu mai activu in corpulu seu decâtu ori care cetatienu in alu seu, si câ prin consecintia, voiuti’a particulara are cu multu mai mare influintia asupra acteloru gubernului decâtu asupra acelora ale suveranului, pentru câ fiacare magistratu este totudeauna in-vestitu cu o funcţiune din partea gubernului, pe candu nici unu cetatienu singuratecu nu are vreo funcţiune din partea suveranului. Mai departe, cu câtu Statulu se estinde mai multu, cu atâtu i cresce si forti’a sa reala, de si nu in proportiune cu estinderea sa: dara Statulu remanendu acelasiu, personele magistratuale se potu inmulti ori câtu de tare, fâra câ prin aceea gubernulu se câştige o fortia reala mai mare, pentru câ acea fortia este aceeaşi cu a Statului, acarui mesura este totudeauna egala.
Astfelu forti’a relativa seu activitatea gubernului se micsioredia, fara câ forti’a absoluta seu reala se pota cresce.
Este unu lucru probatu, câ cu câtu sunt ocupaţi mai multu cu afacerile, cu atâtu espeditiunea loru devine mai intardiata, pentru câ oferindu totu prudentiei, norocului nu i se dâ nemica, pentru câ lasandu se treca ocasiunea si deliberanduse prea multu, adesea se perde fructulu deliberatiunei.
Amu probatu câ cu câtu se inmultiescu magistraţii, in aceeaşi mesura slabesce gubernulu, si amu probatu mai susu, câ cu câtu numerulu poporului este mai mare, cu atâtu forti’a reprimanta cresce. De aici urmedia, câ raportulu magistratiloru fatia cu gubernulu trebue se fia inversu aceluia alu supusilora fatia cu suveranulu, seu cu alte cuvinte, cu catu Statulu se măreşte mai multu, cu atâtu gubernulu trebue se fia mai concentratu, astfeliu câ numerulu siefiloru scade in proportiune cu crescamentulu poporului.
De altu-mentrelea eu aicea nu vorbescu decâtu numai despre forti’a relativa a gubernului, era nu despre rectitudinea sa: pentru câ din contra, cu câtu cresce numerulu magistratiloru mai tare, cu atâtu vointi’a corpului se apropia de vointi’a generala, in tempu ce subt unu magistratu unicu, acesta vointia de corpu, precum am disu, nu este decâtu o vointia particulara. Astfelu cineva perde pe o parte aceea ce pote castigâ pe de alta parte, si art’a legislatorelui este, de a sci se ficsese punctulu, in care forti’a si voiuti’a gubernului, totudeauna in proportiuni reciproce, se se combine in raportulu celu mai avantagiosu pentru Stătu.
Editoru si redactoru responsabilu G. Baritia in Sibiiu.
Tipariulu lui W. RralTt in Sibiiu.