Obaervatoriulu ese de doue ori in septemana, inercurea si sambat’a.
Pretiulu
pentru Sibiiu pe 1 anu intregu 7 fl., pe 6 luni 3 fl. 50 cr., duau la caaa cu 1 fl. mai multu pe anu; — trimisu cu post’a in laintrulu monarchiei pe 1 anu intregu 8 fi., pe 6 luni 4 fl. — In străinătate pe 1 anu 10 fl. aâu 22 franci, pe 6 luni 5 fl. sâu 11 franci; — numeri singuratici ae dau c&te cu 10 cr.
Diariu politieu, naţional -eeonomieu si literariu.
Orl-ce inserate,
se platescu pe gerie său linia, cu Utere merunte garmondu, la priin’a publicare c&te 7 cr., la adou’a ai a trei’a câte 6 cr. v. a. si preste aceea 30 cr. de timbru la tesaurulu publicu.
Prenumeratiunilo ae potu face in rnodulu celu mai uaioru priu asaom-natiunile poştei statului, adresate de a dreptulu la Red acţiunea Diariului Obaervatoriulu in Sibiiu.
Nr. 81.	Sibiiu, 10 22 Octobre 1879.	Anulu II.
Partidele in parlamentulu Austriei.
In Nr. precedente vediuramu care fusese tînut’a natiunei ceche sau boeme in cei 16 ani de resis-tentia passiva, in interessulu autonomiei regatului loru si alu individualitatiei naţionale, si cum aceea reuşi de a fi recunoscuta chiaru in discursulu de tronu. Câ de 10 dile, adeca dela 8 Oct. incoce, in acestea cestiuni vitali pentru tote nationalitatile din monarchia, se intemplara si alte lucruri de inportantia suprema. Cei 54 deputaţi ceclii pre-sentara declaratiunea loru si in parlamentu, fbra câ se se intemple vreunu scandalu câ in alţi ani si anume câ in diet’a ungurdsca pe la anii 1866 până 1867, pre candu merseseră si din Transilvania câţiva deputaţi romani. De aici se inchiaie cu totu dreptulu, câ maioritatea actuale a camerei recundsce, cumcâ niaioritatile anteriore fuseseră nedrepte si tiranice câtra nationalitati.
Una alta inpregiurare ce merita cea mai de aprdpe atenţiune este, câ maioritatea noului parlamentu nici-decum nu e compusa din deputaţi de ai nationalitatiloru negermane, câ-ci aceştia aleşi după legile electorali egoistice de mai inainte, totu mai sunt in minoritate; s’au aflatu inse mulţime de germani, carii câ deputaţi aleşi, făcu causa comuna cu nationalitatile, din convicţiune câ asia nu mai pote merge, câ ori-câtu se fia elementulu austro-germanu de civilisatu si inaintatu, elu remasu sin-gum totu nu va fi nici-odata in stare de a susţine monarchi’a, nici chiaru in unire cu elementulu magiaru, precum si câ acelea nationalitati, care’si versara totudeauna, isi vdrsa si astadi purig’a si sângele pentru integritatea si prosperitatea monarchiei, mai curendu sau mai tardiu se voru smulge de sub pressiunea la care fuseseră condamnate, câ inse ar fi o nebunia criminale a provocâ crise si catastrofe numai cu scopu de a’si asigura germanii predomnirea loru, candu ei se afla in manifesta minoritate de % din întreg’a poporatiune a Cis-laitaniei.
Se dice inse, câ acei deputaţi germani carii făcu causa comuna cu cecliii si cu ceilalţi naţionali, sunt conservativi, ba sunt autonomisti, ba federalisti, ba feudalisti. Ar fi lucru forte periculoşii, daca noi romanii ne-amu lua după nesce nomenclature, care astadi nu mai au intielesulu de odiniora. Noi in anulu trecutu feceramu acestoru partide politice oresi-care analise, pre candu se desbatea in parlamentulu imperiale noulu contractu dualisticu. In locu de a repeţi cele scrise pe atunci, ne mar-ginimu astadi a le caracterisa numai in prea puţine cuvente.
Conservativu semnificâ odeniora privilegiu, exemtiune, aristocraţia domnitore. Astadi privile-giulu in sensulu vechiu in Austri’a nu mai are nici-unu intielesu, elu a devenitu anachronismu. Astadi conservativu este acela ce voiesce a conserva drepturile vechi ale tierei, libertăţile ei, facia si de corona, si de celelalte tieri ale monarchiei, si conservativu este acela, care voiesce a conserva naţionalitatea si limb’a, individualitatea poporului din care s’a nascutu elu. Oppusulu conservativului de astadi se dice rebelii tiranii si furii alu drepturiloru tierei si natiunei sub masc’a libertatiei universale si mai virtosu a cosmopolitismului asia cum ilu intielegu rebelii, care inse este o chimera, fata morgana, insielatiune, minciuna.
Autonomistii sunt astadi acei carii au fostu si eri si alaltaeri, adeca aceia carii voru se traiesca in comunitate cu mai mulţi, in comuna, districtu, tiera, imperiu, Europ’a, lumea tota, ei inse nu sufere pe nimeni, câ in laintrulu casei loru, in familia se se amestece vecinii, se dispună, se comande, si apoi se aiba inpertinenti’a de a’ti mai cere si plata, pentru-câ ti-au stramutatu mesele si scaunele dela unu locu la altulu. Autonomistulu ii dâ pe usia afara.
Cuventulu federalistu este o momîia (cîulia), cu care centralistii voru se spariie pe monarcliu, pe dinastia, pe germani, pe tota lumea. Insistemu pe langa ce amu disu despre fcderalismu in anulu
trecutu, intemeiati pe istoria: Monarchi’a austriaca s’a formatu, s’a consolidaţii si a infloritu prin fede-r a 1 i s m u, care adaose tiera la tiera, provincia, districtu la districtu. Centralistiloru nu le place acestu adeveru in Yien’a, precum nu le place nici in B.-Pest’a nici nicairi. Si de ce nu ? Pentru-câ planulu loru este a concentra si stringe la unu singuru puuctu tote poterile si sudorile tieriloru, in favorea câte unui singuru elementu naţionale, care sî-a pusu se pape totu, se inghitia totu, se se ingrasie numai elu si se se infle câ lipitorile:
Feudalismulu hi fonn’a sa vechia erasi nu mai are astadi nici-unu intielesu.
A mai lupta in dilele ndstre contra feudalismului, a încerca se desarmamu pe cavaleri, pe grafi si baroni acuma, candu poporulu intregu se deprinde in arme, ar semnifica câ te baţi cu morile de ventu, câ tristulu cavalerii Don Quixotte. Nu feudalismulu, ci plutocrati’a, domni’a banului, lacomi’a după averi colossali, rapacitatea de bandiţi, speculatiunea de cliarlatani este aceea ce amerintia tieri si popora cu ruina, subminandu totuodata si moral’a, religiunea, credinti’a in ho-nestatea dmeniloru. Feudalii nu mai tragu nici-unu folosu directu din vechile lom privilegie care nu mai existu. Daca o parte mare din ei se mai tine câ oleulu pe de asupra apei, acesta isi are cu totulu alte cause, precum, averi mari remase din moşi de stramosi, administrate bine si conservate; alăturea cu acestea sau adeca cu ajutoriulu acestora, educatiune si instrucţiune superiora, multilaterale si totuşi solida, in fine connexiuni pretiose cu tota j societatea europena din sferele mai inalte.
Cei din partid’a numita a liberaliloru, carii sunt altu ori-ce numai liberali nu, voiescu se sparia pe lume cu aceea, câ autonomistii voiescu se sparga constitutiunea. Ar fi mari nebuui autonomistii, candu s’ar afla tocma ei câ se lucre contra libertatiei constituţionale si in favorea absolutismului. Tocma din contra, autonomistii sunt decişi a sparge prin absolutismulu celu mai periculoşii, ingraditu de falşii liberali naţionalişti germani, cu forme constituţionali, câ se insiele lumea cu ele. Asia, autonomistii sunt decişi a smulge masc’a la o parte, câ se se presente scheletulu rînjitoriu câ mortea, intru tota golatatea si uritiuuea sa. Nu delaturarea, ci reform’a constitutiunei este scopulu autonomisti-loru, lărgirea ei, câ se mai incapa in ea si alţii alaturea cu germanii iu Cislaitani’a si alaturea cu magiarii in Translaitani’a.
Cumcâ autonomistii au maioritatea s’au vediutu si pana acuma la alegerea presiedintiloru si a co-missiunei de 24 pentru compunerea adressei la cuventulu de tronu. Numai câtu autonomistii au fostu si drepţi, si generoşi, precum li s’a si cuvenitu, câ-ci ei n’au abusatu de maioritatea loru, ci anume in comissiune au alesu noue membri, cum si câte unu vice-presiedinte dintre centralisti.
Mai multe alte puncte ale cuventului de tronu din 10 Octobre merita unu studiu aprofundaţii, pe care ar trebui se ni-lu facemu cu totii.
Banc’a austro-unguresca.
Este sciutu, câ până acum avea o singura banca privilegiulu forte pretiosu de a emitte bilete de valdre sau asia numit’a chaiteia-moneta, pentru tota monarchi’a, si aceea era asia numit’a Banca naţionale din Viena, carea se intemeiese inca din secolulu trecutu. Dela dualismu inedee ungurenii isi incordara tote poterile, câ se fundedie si ei o banca de bilete curatu unguresca, ne aflandu inse nicairi diecile de railidne in met alu câ garanţia sigura pentru publicu, au pasitu la invoiel’a cunoscuta, câ adeca banc’a naţionale se se prefaca in banca comuna, cu nume de banca austro-unguresca , a cărei una parte se functionedie si in Ungari’a, era biletele se aiba doue texturi, nemtiescu si ungurescu, cum si doue arme (Iusiguia), austriaee si unguresci. Asupra textului si armeloru curgu discussiunile mai bine de imu anu. In tine după scirile mai noue s’au invoitu abia si se crede câ
ddra dela 1 Ian. inainte voru esi in cerculatiune biletele noue de banca (Banknoten), era cele vechi se voru cassa cu incetulu in cursu de vreunu anu.
Intr’aceea direcţiunea centrale a ban-c e i anuntiâ dilele trecute pre toti câţi possedu acţiuni de ale bancei vechi naţionale, câ mer-gendu pe la băncile filiali, se le schimbe cu acţiuni noue austro - unguresci, pentru-câ cele vechi se voru cassa. De aceea reflectamu si noi pe aceia dintre lectorii nostrii, carii au acţiuni de ale bancei naţionale, câ se le schimbe până pe la Martiu 1880 sau si mai curendu. Acţiunile vechi ale bancei naţionale au astadi cursu prea bunu, adeca 846 fl. din 600 fl., in care stetesera odiniora mai mulţi ani. Acestu cifrsu trebue se’lu conserve si cele noue.
Banei insîelatorie.
Cu acesta ocasiune reflectamu pe publiculu nostru la spurcatele insielatiuni si charlatanii ce se făcu in dilele nostre de câtra mai multe alte banei, dela Yien’a, B.-Pest’a, Hamburg, Francfurtu etc., cu asia numite losuri parţiali (Ratenbriefe), cu losuri originali (Original-Lose) si cu companii de câte 20 de participanţi. „Pester Lloyd“ care de altumentrea este celu mai mare amicu alu baneiloru, irritatu prin atâtea spoliatiuni de milione, pe care le storcu charlatanii cu modulu acesta dela lume, dice câ acesta este camatari’a cea mai blastemata, cu care s’au inbogatitu câteva banei si cere dela tribunale, câ pe acei insielatori se’i pedepsesca in sensulu §§-loru 379, 380 et 383 din noulu codice penale dela 1878; se fia pedepsiţi cu temnitia dela 1 până la 5 ani si in bani dela 500 până la 2000 fl. v. a.	(P. LI. Nr. 270 din 30 Sept.)
Gubernulu facil până acuma numai atâta, câ dede ordinii câ pe mâmularii (Hâusler) carii ambla din casa in casa cu losuri si promesse, tote false, se’i prindă si se’i inchida. Noi din partea nostra rogamu pe romani, câ dela bance necunoscute si dela omeni necunoscuţi se nu cumpere niciodată nici o secătură de losuri de acelea, se nu creda palavreloru, ci se’i dea pe usia afara.
In câtu pentru Romani’a, până inainte cu 5—6 ani, agenţii si colportorii cliarlatani rafinaţi facea „trebi bunew cu losuri, cu sorti si cu promesse de ale baneiloru străine mai multu numai in Bucuresci, Iassi, Braila si Galaţi; dara in anii din urma au inceputu se cutriere tote piatiele de a dou’a categoria, scotiendu banii dela mii de omeni lacomi la câştiguri usiore, inse totu asia de usiori la minte, pe nesce bilete de nici o valore, false pe din intregulu, tipărite inse frumosu si ilustrate cu figuri de fantasia, câ se placa la ochi si se seducă lumea. Totu acei cliarlatani compunu asia dise reclame pompose, in care promitu câştiguri de sute de mii, punu de le traducu in limb’a naţionale, le publica prin diarie si in foi volante, platindu pentru publicare taxe bune din enormele sume pe care le insiela. Sute de mii esu pe acesta cale in fia-care anu din Romani’a. Totu asia se intempla si cu loteriile străine, propria numite asia. Cu acelea inca se scotu bani grei din tiera. Dute inse la „ amatorii “ de losuri si loterii străine cu o lista de abonamentu la vreo carte romanesca buna, sau la vreunu diariu seriosu, câ’ti arata usi’a, câ si cartoforii carii castiga sau perdu intr’o singura nopte câte 50—100 Napoleondori. Pentru lite-ratur’a naţionale n’au nici-unu banu.
Gubernele europene iau mesurele cele mai aprige, atâtu contra baneiloru străine, insîelatorie, câtu si contra loteriiloru străine. Anume gubernulu austriacu porta grija prin agenţii sei diplomatici din alte tieri, câ se demasce pe charlatani, curen-tedia firmele, confisca Iosurile, arestedia pe agenţii loru. Ar fi timpulu câ si gubernulu României se ia mesurile cele mai seribse contra aceloru locuste voraci si devastatorie. Sunt alte întreprinderi se-riose, chiaru si banei cu fonduri reali, conduse de omeni cu caracteru onestu, nepatatu, care se potu recomanda cetatieniloru statului. Se pare inse câ este timpulu supremu, câ precum s’a facutu in alte staturi, asia si in Romani’a se ia amâna chiaru
324_______________________________________________________
camerele cestiuni de natur’a acestora, regulandu-le intieleptiesce prin legi positive.
Se se mai scia, că âmbla si agenţi in numele unoru banei, care nu exista de locu si n’au existatu nici-odata. Aceştia sunt trecuti in alte tieri in categori’a lotriloru dela drumuri si a spargatoriloru de incuietori. Yoiti acţiuni, losuri si sdrti? Acolo sunt ale staturiloru bine intemeiate, gubernate omenesce si intieleptiesce, cum si ale banciloru cunoscute, cu fondu reale si garantatu de ajunsu.
Transilvani’a.
— S i b i i u 21 Oct. (Diverse.) Consisto-riulu plenariu adunatu din intreg’a provincia metropolitana gr.-res. romanesca, lucrandu in cursulu septemanei trecute cu mare diligentia, a terminatu si decisu unu numeru considerabile de cause si cestiuni. Preas. Sa domnulu episcopu diecesanu alu Aradului s’a intorsu astadi la resiedinti’a sa.
La cele doue intrebari modeste făcute de noi inainte cu trei septemani asupra unoru afaceri grave, scolastice si de fundatiuni, ne veniră, de si numai pe cale privata, informatiuui positive. Asia se adeveredia, că ministrulu instructiunei a taiatu in adeveru in autonomi’a bisericesca candu a po-runcitu, că propunerea limbei magiare in scolele elementarie se se defiga la căte 8 ore pe septemana. Daca, si cum voru fi remunstratu auctoritatile ecle-siastice competente la acea ordonantia, nu amu aflatu păna acuma.
Totu asia se adeveri si scirea despre ceealalta ordonantia ministeriala, prin care sunt opriţi anume Blasianii, a cumpără moşii, pamentu, do-miniu, scurtu, averi i m in o b i 1 i, din fondurile eclesiastice, administrate de cleru. Jurisconsulţii pe cari ii are Blasiulu sciu forte bine, că in Transilvanii mai domnesce inca totu Codicele civile de legi ale Austriei, in care nu se afla nici umbra de unu interdictu că acesta, ce semena forte cu vechi’a lege feudalistica, după care nu potea cumpără nimeni averi immobili nobilitarie, decătu numai cu invoirea Coronei, buna-6ra precum se cumpărase mai de multu dominiulu dela comun’a Cutu pentru seminariulu metropolitanu din Blasiu. Aceiaşi jurisconsulţi avendu codicele de legi si intreg’a praxe dela 1854 incoce sub ochii loru, au si datorinti’a de a reflecta pe ministru la ordo-nanti’a sa si a’i observa, că superinspectiunea statului asupra averiloru bisericesci nici in Transilvani’a si nici airea in tota Europ’a civilisata nu s’a espli-catu nici aplicatu in sensulu acesta, si nu s’au aflatu nicairi vreunu ministru care se fia poruncitu cuiva, ce se cumpere pe banii sei. Asia ceva nu ar mai fi superinspectiune, ci unu tutoratu din cele mai periculose. Clerulu rom.-catholicu ungurescu din Transilvani’a cumpărase mai antierti unu do-miniu, de nu ne insielamu, cu 400,000 fl., fbra că ministrului se’i fia plesnitu prin capu a’lu opri. Dilele acestea se va tînea la Alb’a-Iuli’a tocma sinodulu amestecatu romano-catholicu, compusu din clerici si din mireni, care după tote probabilităţile se va ocupa si astadata cu fondurile si dominiele eclesiastice, fora că se intrebe pe vreunu ministru. Calvinii, luteranii, unitarianii din Transilvani’a si Ungari’a, tari, forte tari in aperarea autonomiei loru, cumpără cu banii loru, din fondurile loru, ori căte averi immobili potu cumpără, si nu s’a pome-nitu că se le fia disu vreodată cineva : Nu cumpăraţi bunuri immobili, ci se elocati fondurile vostre numai in cutare obligaţiuni de ale statului.
Ajunsu-au lucrările acolo, in cătu numai autonomi’a bisericei greco-catholice romanesci se devină o ficţiune, frase sunatoria in desiertu ? Păna aci se ajunga ore egalitatea de drepturi ? Contra bla-sianiloru nu a fostu in stare de a proba păna acum nimeni, că aru fi dilapidatu ceva din averile si fondurile eclesiastice. Dara unde s’ar si potea, candu fisculu le mai tine păna in dio’a de astadi cu mana de feru in administratiunea sa. Numai fondurile remase dela fericitulu mitropolitu Alexandru St. Siulutiu se administra in locu, prin unu corpu mixtu, compusu din clerici si seculari, in sensulu testamentului seu. Cum a fostu administratu acelu fondu păna acuma, se cunosce din sum’a ce se făcu din adaogerea venituriloru anuali, care se apropie la 300,000 fl. v. a. Din acea suma se cumparara moşiile commassate dela Cenade-C e r g a u, că din una ce stă mai multu sub ad-ministratiune naţionale decătu eclesiastica; apoi iususiu testatorulu a lasatu cu limba de morte: se cumpăraţi bunuri immobili. Pote unu ministru se infranga testamente, a caroru validitate legale este recunoscuta, sanctionata ? In veci nu pote.
De altumentrea ni se spune că lucru positivu, că s’au aflatu unu pretendente de alu unuia din din
OBSERV ATORIULU.
vendietori, care a cerutu anularea licitatiunei. Recursele de nuditate suut in adeveru unu midiulocu forte probatu in mai multe caşuri de a nimici din lips’a unui punctuletiu de forme, ori-ce licitatiune. In acestu casu blasianiloru le-ar remanea drasi in lad’a wertheimiana acei 47.000 fl. pe cari eră se’i dea, anume comitelui Georgie Csâky 25000 si lui Comâromi (s’au mai esactu la creditorii sei) 22,500 fl. Vediendu si blasianii si alţii carii voiescu se aiba proprietate de pamentu in locu de chartia, că in patri’a loru nu’si ajungu scopulu, voru veni la ide’a la care au venitu de multu capitaliştii din Austri’a, ba chiaru si cătiva magiari curaţi, pe cari’i cunoscemu si noi bine, că se’si cumpere do-minie in Romani’a.
— (Comunicatiunea cu Romani’a). In unulu din Nrii precedenţi mai atinseramu ceva in acesta cestiune inportanta. De atunci veni scirea positiva, că calea ferata pe Valea Prahovei — Bra-siovu-Predealu-Sinaia-Comarnicu-Brez’a-Campina, se va deschide intrăga si de siguru asia, in cătu comunicatiunea cu capital’a României va fi restabilita perfectu. Cu aceeaşi ocasiune inse reflectaramu si la miserabii’a comunicatiune dela Sibiiu cu Ro-mani’a prin Turnu-rosiu.
Locuitori fruntaşi din vecinătate voru se scia de siguru, că pentru asternerea sioselei dela Cali-inanesci inedee s’au votatu si numeratu in anii trecuti de căteva-ori sumele necessarie, drumulu inse totu nu s’a facutu, decătu numai păna la unu pun-ctu dincoce de Calimanesci, era de acolo inedee se feresca D-dieu se nu caletoresci ern’a sau pe timpu ploiosu, că-ci te joci cu viati’a. Totu asia se traganedia de 25 de ani si facerea sioselei dela Campu-lungu spre passulu Branului, in cătu se face cu chiu-cu vai păna la unu locu, apoi era incetedia.
Bine ar fi candu vreunu prefectu, vreunu co-lonelu, s’au chiaru vreunu domnu ministru ar visită si localităţile de vămi si de custodia, de pe la fruntaria si anume pe cele dela Turnu-rosiu, care in comparatiune cu cele de pe teritoriulu transilvanu sunt adeverate bordeie, colibi, ruine, era nu locuintie de funcţionari si de oficiari.
Dintre scirile particularie venite in dilele din urma avemu si unele, care voru interessâ pe mulţi dintre lectorii de dincoce. Junele dr. de medicina d. Blasianu după ce depuse la facultatea din Bucuresci examenulu de admitere cu succesu eminente, a si fostu admisu la pracse in Romani’a. Pe d-nu Crainicu, maioru reformatu (dimissionatu), curtea juratiloru ilu acquită pentru conflictulu sangerosu de asta-vera.
Doue proiecte de legi din cele mai inportante.
Din proiectele de legi prevediute in cuventulu de tronu alu Austriei, ministeriele ambeloru parti ale imperiului au si inceputu a da pe cele mai inportante. Intre acestea la loculu antaiu este proiectulu de lege relativu la administratiunea Bosniei si Hertiegovinei si stă din siese §§i, alu caroru simbure este că, dupa-ce acele provincii au fostu ocupate cu poterile ambeloru parti ale mo-narchiei, ministeriele respective se fia autorisate a influintiă in administratiunea provisoria a acelora, prin urmare se participe la tote discussiunile, căte se voru deschide in acesta cestiune. Spesele ad-ministratiunei lom se se copere din veniturile acelora; ddca inse acele nu s’ar ajunge si s’ar cere subventiune dela monarchia, atunci ambele parti ale acesteia au se le‘ voteze prin legi con-sunatorie. Ori-ce alte schimbări s’aru face pe vii-toriu, in acele provincii, au se trdea prin legisla-tiunile ambeloru tieri.
Care este intielesulu genuinu alu acestui pro-iectu ? Elu este forte afundu taiatoriu in dualismu; că-ci adeca, dupa-ce Bosni’a si Hertiegovin’a nu se incorporeza si nu se dau nici in administratiunea Austriei nici in a Ungariei, ele remanu că se fia administrate si gubernate de cătra ministeriulu centrale din Vien’a. Er’ cele doue parti ale mon-archiei sunt obligate a inplini lipsele de bani, care s’ar arata după timpuri mai alesu candu voru incepe se faca si pintre munţii Bosniei caii ferate, cine mai scie păna unde. Acesta prevedere au adusu pe press’a opositiunei unguresci in furia precum abia s’a mai vediutu de 12 ani incoce; că-ci nici-odata nu s’a disu păna acum despre unu ministru, ceea-ce scrie „P. Naplo“ din 16 Oct.: „In locu de a face colecte pentru unu mausoleu lui Fr. Deak, faceţi mai bine o temnitia in care se in-inormentati pe Coloman Tisza.“ Si acestu limbagiu brutale demnu de americani, adressatu ministrului presiedente alu Ungariei, ese din pen’a unui aristo-cratu, baronu, inagnatu alu tierei. Pricepemu si noi forte bine, că pe unu ministru se’lu dea in
judecata criminale, ori candu elu comitte si comanda organeloru sale administrative prin ordonantie ministeriali, că se calce legi sancţionate, sau se nu le execute, sau se falsifice sensulu loru claru si respicatu; ori că le comanda se subtraga bani publici, sau se vendia dreptatea pe bani; in caşuri de acestea, da, au patit’o si in alte tieri unii miniştrii, daca in acelea au existatu adeverata lege pe responsabilitate ministeriale, £ra nu numai ficţiune. Dara candu ministrulu unui stătu -ce se dice a fi constituţionale monarchicu, vine cu unu simplu proiectu de lege, inse că atare incuviiutiatu de monarchu si permisu că ministrulu se’lu astdrna corpului legislativu spre desbatere, — a’i dice atunci: la temnitia cu tine, semnifica puru si simplu a denega ori-ce respectu coronei, cu care altumentrea ungurii se lauda in lumea mare si o porta in gura pe fiacare di.
Că proiectulu de lege relativu la Bosni’a si Hertiegovin’a este de cea mai mare inportantia pentru tote poporale monarchiei, nu mai incape nici-o indointia; că inse tocma C o r 6 n ’a este prea decisa a’si realisa planurile sale in acea direcţiune, si că poporale slave, barbatii de stătu, si generalii loru ii voru sta in ajutoriu cu totu zelulu si devotanientulu, o pote sci de siguru si celu din urma magiaru; inca si mai multu: că massele poporului austro-germanu, industriali, comercianţi, artişti etc. nu numai se bucura de ocuparea acelora tieri, dara si dorescu din sufletu incorporarea loru definitiva, o pote sci oricine are a face cu germanii. Unu campu largu vedu ei deschidiendu-se pentru industri’a si comerciulu loru pe viitoriu in totu triunghiulu iliricu, si păna la unu gradu ore-care au dreptate. Anglii si francesii le voru face mare concurentia; dara in fine voru lupta si austriacii, că-ci si ei sunt omeni forte laboriosi si voru străbate in multe.
Altu proiectu de lege pusu pe mesele corpuriloru legislative mai dintru odata, in Vien’a si in Budapesta, este pentru întregirea armatei sau legea de inrolare, de asentare. Candu cu infiintiarea celui de antaiu dualismu, se decisese că si legea acesta se treca de aci inainte prin forme constituţionali; după aceea s’a si creatu o lege noua cu conditiune de a se lucra după ea in cursu de 10 ani. In anulu trecutu se prelungi provisoriu pe 1 anu; acum este se se innoiesca. Ministeriele si prin trensele Coron’a ceru in acestu proiectu de lege mai multu numai conservarea de stătu quo, adeca: efectivulu armatei intregi se fia că si păna acuma totu 800,000, servitiulu activu (intielesu si celu din reserva) totu 12 ani, mai in scurtu, se remana tote cum au fostu, macarca mai virtosu dela 1871 incoce alte staturi au facutu minuni intru înmulţirea poterei armate, că-ci tote s’au inarmatu păna in dinţi, in cătu ti se pare că in fiacare di stau se’si sara in capu unii la alţii. In motivarea proiectului de lege se recunosce, că aedsta armare universale este unu reu infricosiatu, dara nu scie mai multu de cătu se dea sperantia, că dora va urma si desarmarea generale, in care astadi nu crede nimeni.
Din diecesea Oradei.
Lectorii nostrii isi voru aduce aminte, că după mortea nefericitului episcopu Ioanu Olteanu cei interesaţi in causa din ambele parti ale diecesei cerea cu justa ingrijare si cu insistentia, că se fia informaţi prin organe de publicitate despre starea desolata in carea remasese ea in veduvi’a sa. Intocma asia se intempla si in timpulu de fagia, dupace diecesei i se dete unu altu episcopu, si cum se intempla de comunu, omenii in caşuri de acestea isi perdu curendu patienti’a. Unii voru se scia ce s’au facutu cu fondurile; alţii intreba ce s’au alesu cu administratiunea dominiului dela Beiusiu, remasau acelea totu că apanage lui Nedetzky si companiei sale; in fine mulţi sunt forte ingrijati pentru venitoriulu gimnasiului dela Beiusiu. Se afla si de aceia, carii tînu că nu este bine se discute in publicu lucruri de natura forte delicata, precum sunt si acestea. Ne-amu alatura si noi la parerea acestora, candu amu vedea că in diecesea Oradei existe dresicare vietia bisericesca constituţionale, unu corpu numitu ori si-cum, inse ceva mai numerosu decătu unu consistoriu, care se se ocupe inadinsu de afacerile materiali, de averile, de regularea diverseloru fonduri diecesane, eclesiastice, scolastice, filantropice. In acestu casu totu s’aru informa persone mai multe, si ingrijarea, si suspitiunea (prepusulu) nu aru prinde locu prea usioru. Asia inse canta tote paserile pe coperisiu care cum ii vene.
Din partea nostra avemu numai informatiuni de acelea, de care presupuneamu păna in dilele din urma, ca trebue se fia ajunsu păna acum la cunoscinti’a totu-roru diecesaniloru. In cătu pentru fonduri:	După ne-
gotiatiuni lungi si anevoiose cu cei dela potere, in fine preas. sa episcopulu diecesanu Michailu Pavelu luă asupra’si de buna voia, că sum’a fonduriloru de 110,000 fl. val. austr. dilapidata de antecessorulu seu, se o pună la locu din economiile cate ’i va ajuta Ddieu se faca. Se pare inse că cei mari si tari n’au fostu indestulati
nici cu atâta, ci au mai cerutu ca episcopulu actuale se mai platesca alte 65 mii fl. datorii private, pe care le făcuse nefericitulu Olteanu pe la uşurări. Se dice câ episcopulu Pavelu spre a pune odata capetu la atâtea scandale, s’a induplecatu câ se scurgă si acestu pacharu plinu de fiere, până in fundu.
Despre starea actuale a dominiului se scie numai atâta positivu, câ Nedetzky fu scosu din acela fdra voi’a lui prin advocatulu plenipotente alu episcopiei, câ inse elu alergâ la B.-Pesta spre a midiuloci, câ daca episcopulu ilu scose, incai se’i faca o pensiune pe viatia, firesce pentru meritele sale economice, de care se spa-riiase si ministrulu pre candu ilu depărtase din administrarea dominieloru banatiene, inainte de a’lu aruncâ in spinarea episcopului Olteanu sub titlu de niinicu, câ ar fi nepotu alu lui Franciscu Deak. Pensiune nu i s’a incuviintiatu câ atare, se numera inse aceluiaşi Nedetzky câte 100 fl. pe luna, din veniturile episcopiei sub titlu mai multu decâtu curiosu, de „ajutoriu," până ce ministeriulu sau altu cineva ii va afla vreo alta funcţiune undeva. Era de nu’i va afla nimeni nicairi si nici-odata, atunci Nedetzky se traga mereu 1200 fl. pe anu din veniturile episcopiei până la finea vietiei sale? Minunata logica!
Starea gimnasiului dela Beiusiu este ceea ce insufla grija mare la toti câţi mai simtu câte-ceva romanesce. Acelu gimnasiu a inplinitu tocma 50 de ani, de candu s’a deschisu mai antaiu prin prea fericitulu episcopu Samuilu Vulcanu, câ gimnasiu laţi no-romane seu. Documentulu de fundatiune alu aceluia s’a publicatu si este cunoscutu la cei interesaţi in causa. în cursulu aniloru, in urm’a reformeloru radicali introduse in tote gimnasiele pe temeiulu regulamentului austriacu din 1850 adaogendu-se inca 3 classe superiori, s’au cerutu si spese mai multe; intr’aceea s’au scumpitu si pretiurile obiecteloru, si asia professorii nu s’au mai potutu ajunge cu salariele vechi. Sub episcopii carii au succesu, in locu de a se inmulti fondulu gimnasiului (lin veniturile episcopiei, după exemplulu lui Vulcanu, au cersitu subventiune din fondurile mari ale rom. ca-tholiciloru. Pre câtu timpu se temea, mai alesu sub periodulu absolutismului, de resboiu cu Russi’a si de trecerea „unitiloru la neuniti," li s’au datu subventiuni, mai tardiu inse li s’au cunnatu. După acesta gimnasiulu dela Beiusiu recurse si elu la didactru (taxa scolastica), si fiindu-câ nu se ajungea nici asia, la salariele profesoriloru, de altumentrea forte modeste, s’au mai adaosu din cass’a diecesana remasa după mortea episcopului Vasilie Erdeli (m. 1862). In urmarea repausarei episcopului Iosifu Popu-Selageanulu (m. 1873) se sperâ câ gimnasiulu dela Beiusiu va avea unu ajutoriu buni-celu din venitulu celoru 20,000 fl. v. a. destinate in testamentu câ fondu speciale pentru gimnasiu. Este inse sciutu ce s’a intemplatu cu testamentulu episcopului Iosifu. Pare câ ar fi o „făcătură," ca cele mai multe donatiuni testamentarie făcute de câtra persone pre atâtu de generose, pre câtu si religiose, in favdrea bisericeloru si a scoleloru naţionali romanesci, se fia combătute candu din partea gubernului, candu din a consangeniloru, si cu esceptiune de testamentulu lui Simionu Romantiai, totu numai din lipsa de formele cerute de legi. Precumu la testamentulu lui Iova Popo-viciu dela Lugosiu, asia si la celu remasu după episcopulu Iosifu, au lipsitu unele forme, din care causa colo au intentatu procesu nepoţii, din coce fisculu. Până pe la Aprile a. c. procesulu asupra testamentului dela Oradea, după cinci ani de traganare, se aflâ in apelatiune la curtea suprema. Pe atunci se spunea, câ fiscului (statului) s’aru fi adjudecatu din averea episcopului Iosifu a trei’a parte, si câ restulu de 2/;, ar fi se se inpartia in sensulu asia numitei conventiuni Colo ni cian e intre diecese si consângeni in parti egali. Nu scimu daca de atunci incoce s’a terminatu acelu procesu, speramu inse câ adeveraţii amici ai cul-turei roraaniloru nu voru lipsi pe publiculu competente de informatiuni exacte.
Atâta inca se mai scie, câ lacomi’a episcopului Olteanu atacase si mass’a testamentaria a fondului remasu după ep. Iosifu, câ-ci luase inprumutu din acela
68,000	fl., a mai incassatu si alte pretensiuni de ale aceluia până la 20,000 fl. v. a., cu totulu 88,000 fl. Nu amu aflatu daca acesta suma se coprinde in sum’a totale a passiveloru lui Olteanu de 175 mii florini sau si mai multu, dara in fine trebue se vina timpulu, in care se se publice compturi exacte despre tute fondurile si datoriile, atâtu active câtu si passive, pentru-câ se le cunosca celu puţinu diecesanii, carii au sant’a dreptate câ se fia informaţi exactu.
Episcopulu Iosifu asecurase gimnasiului din Beiusiu mic’a subventiune anuale de 600 fl. din venitulu dominiului; acelasiu episcopu mai intindea la unii teneri câte o sumusiora, pre candu avea se depună examene de profesori din sciintiele filosofice etc. Începuse si bietulu Oltenu se adaoge la plăţile profesoriloru câte o miisiora de florini pe anu, case o inpartia intre densii, pre candu diecile de mii se innecâ mai virtosu in B.-Pest’a. Dara cu ajutorie de acestea mici, neînsemnate, nesigure, date câ din gratia, câ de pomana, starea gimnasiului din Beiusiu va remanea totudeauna precaria, până candu intr’o di fatale, Musele se voru departa cu totulu de acolo, si atunci sufletulu episcopului Samuilu se va simţi torturatu chiaru si intru imperati’a ceriului. Musele, adeverat’a sciintia, nu vrea se traiesca din gratia câ dăscălii buchieri din tierile turcesei. Nu le sunt de ajunsu lipsele materiali, ci profesorii mai au se si traiesca in frica continua, care merge asia departe, in câtu de ex. cu ocasiunea procesului de pressa intentatu din caus’a colectiunei de documente, remase in 2 tomuri dela repaus, preotu Ioanu Munteanu cu tota bibliotec’a Iui in proprietatea bibliotecei, directorulu si cei mai mulţi profesori de frica câ se nu se compromită si ei si se nu periclitedie chiaru existenti’a gimnasiului, au datu afara acelea Miscellanee, sub pretestu câ ele nu aru coprinde niinicu ce ar merita conservarea, candu tocma din contra, fn acea colectiune se afla multe scrieri
OBSERVATORIULU. _______________
prea interesante, de valdre istorica si literaria, unele forte rare, altele unice, din care adeca nu se mai afla nicairi unu alu doilea exemplariu. Mii de cârti, scrieri si documente, adesea forte compromitietorie pentru persone, classe, corporatiuni, inca si monarchi, se afla depuse si conservate in nenumerate biblioteci din tiera, fdra nici o frica de mesuri tirannice. Ajuns’au ore numai romanii din acestu imperiu, câ se ’si renege istori’a loru, sau se o citesca prin suterane, prin peşteri, intru ascunsu, la lumina de falinariu orbu? O sierbi-tute ca acesta se o sufere cine o pote, dara omu care ’si simte a sa demnitate, ii va da numele pe care’lu merita.
De altumentrea nici chiaru in Oradea mare starea romaniloru nu difere multu de a profesoriloru din Beiusiu. După informatiuni repetite, atâtu din anulu tre-cutu, câtu si mai de aprope din Septembre a. c., nici canonicii nu mai cutedia se vorbesca in publicu romanesce; ba unii nu-si mai vorbescu limb’a nici chiaru intre 4 păreţi. Se credea până acuma de comunu, câ unde sunt episcopii si mitropolii, anume de ritu orientale, cu limba naţionale, poporulu se inmultiesce si limb’a castiga. Ilusiune trista! In Oradea se intempla tocma contra-riulu. Cele mai multe familii romanesci din classea burgesiei au disparutu, a remasu numai seracimea prin suburbii. Caus’a acestui reu mare si rusînatoriu totu-odata, este usioru de a o esplica.
Romani’a.
In fine după o lupta infocata si chiaru inver-siunata de mai multe dile, camer’a deputatiloru decise in cestiunea jidovdsca abia Sambata in 6/18 Octobre, cu inaioritate pe care nu o mai asteptâ nimeni. Proiectulu gubernului, modificatu câtuva in sensulu opositiunei, sau mai bine alu opositiuni-loru, fu adoptatu cu 133 voturi pro si numai 9. contra; 2 deputaţi s’au abtînutu, 3 au lipsitu, câ-ci adeca numeralu membriloru camerei actuale constituante este de 14 7. Reflectandu la legea electorale a României, se va potea dice cu totu dreptulu, câ acesta revisiune fatale a constitutiunei in art. 7, in sensulu art. 44 alu tractatului dela Berlin, se facil de câtra tidr’a intrega, mai virtosu daca la acelu votu se va alatura si votulu corpului ponderatoriu, alu senatului, care inca se va pronunţia dilele acestea.
Ne avendu la man’a nostra in acestea momente textulu emendatu si autenticii alu legei asia cum se votâ acelasiu, amanamu publicarea lui pentru altu Nr. si ne indestulamu a premitte astadi numai, câ resultatulu votului fii telegrafatu in aceeaşi ora dela Bucuresci la tote cabinetele si la mulţime de diarie straine;precum si, câ Alianti'a israelita totu este amarîta in sufletu, câ-ci cu tole milionele risipite nu a fostu in stare se sparga cetatea romanesca, nici se pună fundamentele la unu stătu poliglottu in Romani’a care e stătu nationalu cu o sindura limba.
— Mare lucru este in lume unu gubernu pa-rintescu si legislative parintesci. Dupace in anulu 1864 locuitoriloru săteni li s’au datu ocasiune de a’si cumpără mosiiore cu pretiuri fixe, pe langa plata in anuitati, nu scumpe, mai tardiu s’au datu insuratieiloru mosiore, si acum se dau celoru carii si-au versatu sângele in resboiu, in fine mai eta si o lege noua, prin care poporatiunea din câteva districte este aparata de lipsa si fonie.
„Proiectulu de lege, votatu de Adunarea deputatiloru in siediuti'a de ieri, 5 curent, si prin care doue-spre-diece consilii judetiene sunt indato-rate a contracta inprumuturi pentru ajutoriulu locuitoriloru lipsiţi de hrana.
Art. 1. Consiliurile judetieloru Dambovitia, Gorj, Muscel, Romanati, Teleorman Mehedinţi, Valcea, Oltul, Ilfov, Dolj, Vlaşca si Romnicu-Sarat sunt indatorate a inprumuta surn’a de lei 2.737,893
după cum urmedia :
Dambovitia..................... 200,000
Gorj........................... 600,000
Muscel.......................... 40,000
Romanati....................... 384,000
Teleorman....................... 80,000
Mehedinţi...................... 200,000
Valcea......................... 265,000
Olt............................ 200,000
Ilfov.......................... 100,000
Dolj..............",	.	.	.	200,000
Vlaşca......................... 100,000
Romnicu-Sarat.................... 8,000
Art. 2.	Menţionat’a suma de 2.737,893 ju-
detiele o voru lua cu iuprumutare dela cass’a de consemnatiuni cu o dobanda anuala de 5 la suta si o voru restitui prin anuitate in terminu de 4 ani.
Consiliurile juditiane sunt obligate a rădică, totu cu modu de iuprumutare, si ori-ce alte sume disponibile ar avea comunele rurale sau judetiele din fondurile de prestatiuni, spre a reduce astfelu
____________________________________________________325
cifrele insemnate pentru fiecare ar lua cu inprumutu dela cass’a de depuneri si consemnatiuni.
Art. 3. Membrii aleşi din sinulu consiliuri-loru, voru contracta in numele acestora autoritati, si voru ridica valorea inprumuturiloru, cari se voru intrebuintia la cumperare de producte, spre a se distribui locuitoriloru in lipsa.
Art. 4. Consiliulu se indatorddia a inscrie la partea venituriloru prin budgetele loru anuale sum’a ce urmedia a se incassa dela locuitorii inprumutati, iar la partea clieltueliloru valorea anuitatiei, care se va restitui casseloru de unde s’au inprumutatu.
Art. 5. Inplinirea capitalului inprumutatu si a dobandiloru se va face dela locuitori de odata cu incassarea celorulalte dări si se voru intrebuintia, pentru acestu sfersitu aceleaşi mijldce de percepere, conformii legei de urmărire. “
— (Continuare din din discursulu ministrului de esterne Bas. Boerescu.) In ade-veru d-loru, este seu nu la noi cestiunea Evreiloru o cestiune religiosa? Nu ati respunsu d-vostra toti, câ ea este, puru si simplu, o cestiune sociala si economica. Va se dica religiunea, pentru Evrei, câ si pentru oricare altu strainu de ori-ce religiune, nu pote fi o pedeca la dobândirea si esercitarea drepturiloru civile si politice ; atunci se o declaramu curatu. Eu unulu m’amu miratu pentru ce d-vostra din opositiune nu ati declaraţii câ ve uniţi cu noi si primiţi principiulu inscrisu de gubernu in capulu proiectului seu. Onor. d. Conta, de si nere-visionistu, inse in comitetulu nostru de delegaţi, a primitu si a votatu acestu principiu. De ce alţi membri din opositiune nu făcu totu asia? Ba inca ve martu-sescu câ mirarea mea a fostu mare, candu in proiectulu opositiunii, care a cadiutu la votu dilele trecute, nu am vediutu formulandu-se specialii principiulu egalitatii civile si politice, cum facemu noi.
Nici unu oratorii alu opositiunii, care a combatutu proiectulu nostru, n’a declaratu ca se unesce cu principiulu inscrisu in capu. Ce-va mai multu: d. Ionescu a declaratu ca primesce unele paragrafe din proiectulu nostru; insa n’a disu niinicu in privinti’a principiului. D. Marzescu a criticatu chiaru paragrafulu care contîne acelu principiu, câ cum dintr’insulu aru resulta emanciparea Evreiloru. Deru se ne intielegemu, puţinu pentru momentu, asupra acestei cuventu de emancipare. De ce emancipare a voitu d. Marzescu se vorbesca aici? De emanciparea religiosa, in sensulu acesta câ noi admitemu egalitatea religiosa? Acesta emancipare o - adniitu si o susţinu si ve adaugu câ, ori de câte ori in strainatete mi-se imputâ câ noi n’arnu intielege se recunoscemu egalitatea religiosa tutuloru culteloru, eu amu protestatu cu tărie, declarandu câ naţiunea nu intielege a jena intru ce-va libertatea culteloru, seu a admite inagalitati intre omeni din causa de religiune. Credu, am fostu in dreptu si am esprimatu simtiemin-sele tierei candu am facutu asemeni declaratiuni. (Aplause). Suntu sicuru ca si d-nii din opositiune suntu de aceeaşi ideia; suntu sicuru câ si d-loru admitu principiulu egalitatii civile si politice. De ce atunci se nu’lu inscria francu in capulu Constitutiunii, de ce se nu se esprime limpede si lealu; de ce reticentie, de ce laşa locu la interpretări si la indouieli imprudente?
O consecentia practica a introducerii acestui principiu, pe care guvernulu ’lu-a pusu in capulu proiectului seu, este câ tote diterintiele seu pedecele, care esistau in legile ndstre anteridre, in privinti’a dobândi rei seu esercitarii drepturiloru civile si politice, cadu; cându o dispositiune constituţionale prescrie câ religiunea nu mai pote fi o pedeca, o causa de inegalitate, prin acesta chiaru se abroga tote dispositiunile contrarie contînute de legile anteridre. Acesta inse nu va se dica câ nu putemu face alte legi conservatdre seu preservatore, de totu felulu, si pentru Romani si pentru străini; deru prin aceste legi nu se mai pote admite vre-o inegalitate, vre-o inferioritate, seu vre-o deosebire, basate pe di-ferintie de religiune. Acesta trebuie s’o scimu positivu si lamuritu.
A nu formula principiulu celu nou din art. 44, este a lasâ locu la banuiela câ am mai introduce dife-rintie basate pe religiune. De aceea inprudenti’a face opositiunea câ nu se unesce cu noi asupra principiului, ea, care declara asia de desu, câ cestiunea israelita nu este religiosa.
Noi nu ne jenamu a declară, câ principiulu acestei egalitati ilu primimu francu, absolutu, fără reserva. Deca d. Marzescu vede intr’acesta unu proiectu de emancipare, ei bine, repetu: suntemu pentru o asia emancipare. Spună cl-lui câ este contra; spună câ religiunea mai pote constitui o diferintia intre persoue, fia ele străine seu romane! Inse nu credu câ voiţi una câ acesta. Atunci sunteti cu noi pentru emancipare. In-tielegeti erasi câ voiţi a mai conservă ceva din dispositiunile legiloru anteridre, cari prescriau diferintie de drepturi din causa de religiune? Declaraţi acesta; câ-ci noi ne declaramu câ nu voimu una câ acesta.
Deca inse candu ne ati spusu câ proiectulu nostru este basatu pe emancipare, er’ nu pe naturalisare, ati intielesu numai modulu de aplicare alu principiului din art. 44, ve voiu proba peste puţinii câtu ve insielati, si numai acela ce nu va voi se vedia, numai acela care nu va voi se audia, nu va intielege.
Astfeliu dar’, d-loru, in partea sa intaia, proiectulu nostru este in perfecta conformitate cu art. 44 din tractatulu dela Berlinu.
Deca am pusu cuventulu dobândire in proiectulu nostru, ceea ce a criticatu d. Marzescu, si nu ne amu marginitu in cuventulu esercitare, caus’a este câ acesta eră conformu cu sistemulu adoptatu de noi, acela alu naturalisarii, er’ nu alu emancipării. Trebue d-loru, se
326
OBSERV ATORIULU.
scimu a ne familiarisâ puginu cu terminii sciintiei internaţionale; si se nu ne luamu numai după frase retorice si pompose. Daca am fi adoptatu sisteinulu emancipării Evreiloru, fia absolutu, fia pe categorii, după cum ne presupune opositiunea, atunci nu amu fi mai pusu cuven-tulu dobândire, pentru că, emanciparea presupunea unu dreptu prexesistentu; noi inse n’amu admisu acelu dreptu preexistentu, si de aceea a trebuitu se vorbimu de dobândire de drepturi. Naturalisarea nu presupune pre-esistare de drepturi; de aceia printr’insa se dobandescu drepturile si cei ce le dobandescu, le si esercita. Acestea, d-loru, nu le spunu numai astadi; ele suntu totu asia spuse de mine ministriloru străini cu cari amu avutu onore se vorbescu, după cum se afla con-statatu in memoriulu care conţine resumatulu tutuloru argumenteloru cu care amu aperatu interesele tierei in străinătate.
In acestu memoriu se afla constatatu că, noi amu declaratu câ naţiunea nu pote admite altu sistemu pentru aplicarea principiului din art. 44, de cătu acela alu naturalisarii individuale. Opositiunea insa voiesce cu ori-ce pretiu se ne dica că noi amu sustînutu siste-mulu emancipării pe categorii, ca-ci, repetu inca odata, presupunu unu dreptu preesistentu. Insa faptele vinu de probeza, că noi amu combatutu emanciparea acesta, prin cele mai tari si mai juste argumente.
Eca, de esemplu, ce dicu in memoriu, la pag. 16:
„Cu modulu acesta numai faptulu realu alu asimilării, 6ru nu vre-unu dreptu preesistentu dobanditu seu ordonatu, va justifica efectulu retroactivu datu principiului naturalisarii fara deosebire de religiune.
„Acestu modu de a procede, in armonie cu noulu principiu alu egalitatii religiose pusa in loculu art. 7, are insa pentru Romani avantagiulu importantu de a’i adăposti contra pericolului unei prea rapede si prea mare infusiuni de elemente eterogene.
„Acestu pericolu, de care greu isi dau sema cei ce nu cunoscu Romani’a, este cuventulu principale alu repulsiunii reinvinse, si potu dice mai unanima, ce Romanii areta in contra aceia ce se chiama sistemulu categorieloru. “
Astu-felu deru, fiindu claru probatu că, aci câ si in străinătate, guvernulu nostru a sustînutu numai sistemulu naturalisarii individuale fara categorii, ca impusu admisibilu in tiera, a trebuitu se formulamu principiulu cuprinsu in art. 44 in modulu celu mai corectu, si se dicemu că diferinti’a de religiune nu mai constituie o pedeca pentru dobândirea si esercitarea drepturiloru civile si politice. De cele-l-alte doue paragrafe din art. 44, nu amu mai vorbitu de locu in proiectu, că-ci, după cum amu aretatu deja, atătu libertatea culteloru, cătu si egalitatea tratării strainiloru, fara deosebire de religiune, erau deja cuprinse in Constitutiunea nostra.
M’amu miratu numai de d. Marzescu, candu ’lu-amu auditu că art. nostru 21 din Constitutiune n’aru fi destulu in acordu cu paragrafulu alu doilea din art. 44 din tratatulu dela Berlinu; că, adica, acestu articolu 21 n’aru fi suficientu, si că aru potea da locu la dificultăţi si la neintielegeri viitore intre noi si puterile străine; că-ci s’aru putea crede că, paragrafulu alu douilea din art. 44 dicendu că nici o pedeca nu se va pune seu la organisarea erarchica a diferiteloru comunităţi, seu la raporturile loru cu siefii loru spirituali, art. nostru 21 nevorbindu de acestea, s’aru putea ivi acele pedeci. Insa, d-loru, art. 21 este forte lamuritu, elu garanteza libertatea tutuloru culteloru, si prin acesta se intielege si respectulu erarchiei seu raporturiloru spirituale cu siefii loru spirituali. Numai unu Romanu n’aru trebui se arete indouieli asupra acestui punctu. Ve declaru, ca in străinătate, nici o persona din lumea diplomatica nu ’mi-a facutu obiectiuni asupra art. 21. Mi s’a facutu o asia obiectiune câ a d-lui Marzescu numai la Roma, inse ea nu provenia dela unu barbatu politicu, ci din partea unui membru alu aliantiei israe-lite. (Aplause).
Acela singuru ’mi-a facutu aceeaşi obiectiune in contra art. 21, că-ci scia tote articolele din Constitutiunea nostra; elu numai ’mi-a disu că art. 21 n’aru fi indestulatoru câ se se respecte organisarea erarchica de care se vorbesce. Eu insa ’i-amu respunsu câ d-lui nu trebuie se intielega câ comunităţile religiose se pretindă a forma la noi Stătu in Stătu, asia in cătu se se pota esclude dreptulu de preveghiare si de controlu alu Statului, pe care ’lu are ori-ce Stătu autonomu, chiaru asupra organisarii erarchice a culteloru si a raportului loru cu siefii spirituali, că-ci atunci cum Statulu aru preveghia se nu se compromită ordinea publica câ si bunele moravuri? Fia-care cultu este liberu a’si organisa erarchi’a sea cum va voi, deru dreptulu Statului de a controla si preveghia prin legi speciale organice este totu atatu de necontestatu. Nu trebuie deru câ d. Marzescu se se indouiesca inacaru de acestu dreptu alu Statului; Statulu va avea dreptulu, pe viitoru. prin legi interiore, a regula modulu autorisarii funcţionarii rabiniloru, si alte asemeni mesuri pentru practica este-riora a culteloru, in marginea catu se nu atinga libertatea care este garantata si cultului Israelitiloru. A presupune, cum face d. Marzescu, ca alte puteri aru avea dreptulu se intervină in asemeni cestiuni secun-darie interiore, este a presupune câ are se se nege complect’a autonomia a Statului romanu, si atunci aru fi in desiertu a ne mai ocupa de asemeni cestiuni.
Dificultatea deru prevediuta de d. Marzescu mi se pare ca este cu totulu gratuita. Este deru complecta si suficienta formularea principiului din art. 44, asia cum amu facutu-o noi.
Se ne ocupamu acum mai in detaliu de esplicarea acestui principiu. Amu disu câ aici stau dificultăţile cele mari; aici suntu stâncile de care cata se scimu a feri vasulu Statului, câ se nu se cufunde. Erau doue sisteme in vedere, candu a fostu vorba de aplicarea principiului din art. 44: acela alu emancipării si acela alu naturalisarii.
Nu mai vorbescu de sistemulu nerevisionistiloru, că-ci acela e negatiunea ori cărui interesu de aplicare.
Trebuie deru a ne pronunţia intre cele doue sisteme.
Sistem’a emancipării se presinta ierasi supt doue forme: supt form’a unei emancipări largi a tutuloru Israelitiloru nesupuşi străini si sistema mai restrinsa, prin categorii.	___________ (Va urmâp
ACADEMI A ROMANA.
Sessiunea estraordinaria.
Processu- verbalu Nr. 36.
Din ultim’a siedintia dela 3/17luliu 1879.
Membri presenti 20.
Siedinti’a se deschide la 9 ore a. m.
M. S. R. Domnulu, anuntiandu inca de a sera, cum câ nu va potea se vina in acesta dimineţi a se presidedie Academi’a, s’a decisu câ se nu se mai dea caracterulu de solemnitate acestei siedintie, care va fi consacrata numai la terminarea lucrariloru ce se mai aflâ inscrise in program’a sessiunei.
D. Sionu comunicandu câteva esemplare dintr’unu opusculu ce i s’a tramisu de D. Baronii de Meyronnet Saint-Marc eminentu publicistu francesu, spre a se oferi Academiei, subt titlulu La race latine le chant des La-tins, spune câ acesta lucrare (care presinta unu scenariu in care canta glori’a gintei latine tote poporele romanice fia-care in dialectulu seu), a primitu o menţiune onorabila in decursulu serbariloru latine dela Montpellier in 1878. Acesta comunicare o face cu o deosebita plăcere fiindu câ la acelu concursu primulu premiu l’a capetatu destinsulu poetu alu României si membru alu Academiei d. V. Alesandri, faptu insemnatu care a resunatu in tote organele de publicitate si numai Analele academice nu au avutu pânaacum ocasiune a’lu memoriâ.
D. Alesandri se grabesce a adsoge câ la oper’a, care a obtînutu menţiunea onorabila a calaboratu cole-gulu nostru, poetulu romanu G. Sionu.
Volumele d-lui de Meyronnet St. Marc se primescu cu multiamire si se decide câ parte din ele se se depună in bibliotecele publice din diferitele provincii locuite de romani.
D. Baritiu, presiedinte alu sectiunei istorice, comunica alaturatulu raportu prin care relatedia in prescurtate despre lucrările acelei secţiuni in timpulu sessiunei presente :
„Secţiunea istorica a tînutu iu decursulu acestei sessiuni cinci siedintie, la care au participatu 9 membri, anume; P. S. S. episcopulu Melchisedecu, G. Baritiu, N. lonescu, V. Maniu, I. Hodosiu, Al. Odobescu, V. Al. Urechia.
Presiedinte, G-. Baritiu.
Secretariu, V. Maniu.
„Gestiunile date in discussiunea sectiunei istorice au fostu :
„1. Missiunea d-lui N. Densusianu, decisa din secţiunea anului 1878, pentru adunarea de documente istorice, cu scopu de a indeplini lacunele din istori’a s’a, despre revolutiunea din anulu 1874.
„2. Raportulu verbalu facutu de d-nu Odobescu asupra publicarei manuscripteloru cantemiriane, aduse din Russi’a.
„3. Adress’a d-lui prefectu Remus Opranu dela Constantia, comunicata de câtra onor. Ministru alu culteloru si instructiunei publice, cu Nr. 380, din 11 Aprilie a. c., despre monumentele antice, cari se afla pe teritoriulu Dobrogei in mare numeru, si care d-sa este de părere a se aduce in Constanti’a si a se formâ dintr’ensele unu museu localu; mai departe epistol’a d-lui prefectu George Ghica din Tulcea, si informatiunile d-lui V. Al. Urechia, date in aceeaşi cestiune, după ca-letori’a ce facil d-sa prin Dobrogea.
Cestiunea Nr. 1 trecu prin o lunga desbatere in siedintiele din 30 si 31 Maiu st. v., după care secţiunea alegendu de referentu pe d. colegu V. Babesiu, cu in-sarcinare câ, cercetandu tota colectiunea si estrasele documenteloru tramise de d. Densusianu dela B.-Pest’a, se’si dea opiniunea asupra valorei loru istorice cum si deca, si până la ce mesuri si-a ajunsu scopulu principalu pentru care i s’a incredintiatu acea missiune si spesele cerute.
„Raportulu d-lui Babesiu este cunoscutu Academiei si decissiunea luata asupra lui se cuprinde intr’unu altu procesu-verbalu.
„Nr. 2. Din manuscriptele cantemiriane, pe langa cele publicate in anii precedenţi, s’a mai tiparitu estimpu Istoria ieroglifica in 31 de cole si Collectania orientala in 2; era Vita C. Cantemyri este subt pressa. Urmedia corespondintiele, glosariulu, bibliografi’a si prefagi’a; tote acestea subt ingrigirea d-lui colegu Al. Odobescu. Asia, aci lipsesce numai, câ la întocmirea bugetului se se ia in consideratiune spesele necessare pentru tipărirea restului de circa 13 cole in proportiunea in care se votaseră acelea in siedinti’a din 27 Septembre 1878, din fondulu economieloru cu 6,5000 lei noi.
„Nr. 3. Secţiunea istorica in siedintiele din 18 si 21 Iunie primi cu adeverat’a satisfactiune patriotica scirile autentice venite despre monumentele antice care se afla in Dobrogea si votedia recunoscintia d-loru Opranu si Ghica; inse nu este de opiniune câ se insti-tue vr’unu museu in Dobrogea, ci doresce si recomanda câ or câte monumente s’ar aflâ in acea provincie, care se merite conservare, se fia transportate la museulu nationalu din capital’a tierei si se fia asiediate aici. Acesta opiniune fu susţinuta cu argumente tari si adoptata in unanimitate, cu adaosu câ din partea Academiei se faca prin delegatiunea sa, paşii necesari pe langa inaltulu gubernu alu tierei, spre scopulu acesta.
„Deca secţiunea istorica, in acesta secţiune estraordinaria, nu a fostu in stare se desvolte activitate celu puginu egala cu aceea din auulu trecutu, caus’a princi-
pala se pote aflâ intru inpregiuraroa câ membrii sei câ si ceilalţi domni colegi, convocaţi in sessiune estraordi-nara mai cu trei luni inainte de 15 27 Augustu, care fusese până acum dio’a convocarei, in sessiunea anuala, inpartiti in diverse comissiuni emise in urmarea nouei organisatiuni a acestui Corpu Academicu, au fostu distraşi dela studiele ce cadu in sfer’a de activitate a sectiunei loru; era catra finitulu acestei sessiuni, afaceri de alta natura au silitu pe maioritatea loru a se depaitâ fără câ secţiunea se apuce macaru a se reconstitui in sensulu noueloru Statute si alu regulamentului adoptatu de curendu, din care causa Secţiunea remane cu biuro-ulu seu mai dinainte, până la sessiunea viitore din a. 1880.“
După lungi desbateri, se punu la votu conclusiu-nile raportului sectiuuei istorice, privitore la antichitatile din Dobrogea, si se aproba, cu desvoltarile date mai cu sdina de d. Laurianu. Intru ceea ce privesce inse midilocirea pentru o lege generala privitore la acesta materia, remane a se studiă de secţiunea istorica, in siedintiele ei ordinarie, modulu de a satisface acestei cerintie.	____________(Va urmâ.)
Sciri diverse.
—	(Era si unu uşurări u impus ca tu). Evreulu Wolf Friedmann, locuitoriu in comun’a Skotarka in Ungari’a sup., veneticu inse din Galiti’a, după-ce fugise de acolo fu condamnatu la teinnitia in Muncaciu pentru crim’a insielatiunei. Scapatu din prinsore, dupa-ce se asiediâ in susu numit’a comuna, in pucini ani au spoliatu pe locuitori de tote averile loru. In dilele trecute intorcendu-se de la târgulu Smoj, indata ce trecîi lini’a fruntariei, fii impuscatu si omoritu din dosu, fără ca se se scia asasinulu. (Debreczen et Szabadsâg.)
—	(Dif teri tis). Acestu morbu spurcatu s’au incinsu din nou in câteva parti ale monarchiei, chiar in Vien’a au inceputu se raora din nou mulţi prunci mici si mai măricei, dar in proportiune de nicairi nu vinu atâte sciri triste despre victimele asia numitului gusteru, ca din Clusiu, de unde inse tocma acum ce-timu o scire din cele mai puginu aşteptate , care este, ca la Clusiu in casele unde magiarii locuescu „impreuna cu valachiiu dintre pruncii magiari moru mulţi, er dintre ai valachiloru mai nici unulu. In foi’a medicala K. Ka-lauz, unu medicu voiesce a sci, ca pruncii romaniloru de aceea nu moru de gusteru, pentru ca inananca cepa forte multa. După noi mai ca nu se insiela acelu medicu. Cep’a si aiulu (usturoiulu) sunt cunoscute, din cele mai depărtate timpuri, nu numai la noi romanii, preste totu, ci si la tote poporale din triânghiulu iliricu câ plante preservative in contra multoru bole; apoi este sciutu ca otietulu cu cepa si mai multu cu aiu, este bucata asia de usitata la romani, câ si la o parte mare din italiani. Dar bine se fia intielesu, câ nimeni nu bea otietu, nici mananca cepa in dorere de gfitu, ci le mananca omenii sanetosi, si in acestu casu ele sunt preservative.
—	(H i m e n). Dlu Andreiu G. R u s u, telegrafistu in Seghedinu adi in 14 Octobre d. a. la 3 ore si-a serbatu cununi’a in biseric’a gr.-cath. din Muresieni, cu amabil’a d-siora Leon’a Fogarasi, fiic’a dlui Danielu Fogarasi, jude la tribunalulu r. ung. din locu. — Nuni marii au fostu: dlu consl. pensionatu si advocatu Mateiu G. Popu, cu slimat’a i socia. — Paranimfe au fostu dsiorele: Polixen’a Fogarasi, si Terez Bauer. — Para-nimfi, dnii: Iosifu Iiusu si Ioanu Vod’a. — Felicitamu jun’a pareche. Armonia, Bucuria.
Literari u.
„Pastoriulu" foia literaria-bisericesca este anuntiata se esa dela 1 Ian. 1880 sub redactiunea preotului Josifu J. Ardeleanu, in B. Giula si in edi-tiunea dlui Josifu Besanu, de 2 ori pe luna. Pretiulu pe 1 anu 6 fl. Anuntiuri s’au trimisu in tote părţile.
Dn. A. P. Pitucu in Oradea mare, anuntia publicarea opului intitulatu A ta la de corn. Chateaubriand, tradusu de dsa in romanesce. Pretiulu e numai 60 cr.
Singuru numai veritabil’a
Apa de gura anatherina
Dr. Popp	O 00)	2
este unu remediu sijuru in contra
Doreriloru do dinţi
D-lui J. G. Popp
c. r. dentistu alu curţii din Vien’a,
Stadt, Bognergasse Nr. 2.
Suferindu momentanii de doreri intensive de dinţi, am facutu intrebuintiare de renumit’a d-tale* apa de gura anatherina si durerile s’au alinatu indata.
Me simtiu forte indatoratu cu recunosciutia fatia de d-ta si recomendandu iu modulu celu mai caldurosu tuturoru celoru ce sufere de dinţi apa de gura anatherina a d-tale.
Zar a, 1 Ianuariu, 1869. Dr. Ant. Nicolo Martinow.
Se afla de vendiare:
Depositele se afla: in Sibiiu la d-nii C. Miiller, far-macistu, F. A. Reissenberger, Fiati’a mica, S. Stengel, Fried. Thallmayer, comercianţi, W. F. Morscher, farmacistu diplora.; in Oraş ci’a la d. C. Fuhrraann, farmacistu; in Brasiovu la d-nii E. Fabick, W. Jekelius. Ad. Kugler, Goos, Hornung, farmacişti, Demeter Eremias, comerciantu; in Mediaş iu la d. dr. Fr. Folberth, farmacistu; in Sebeş iu la d-nii J. C. Reinhardt, J. Ludwig Binder, farmacişti; in S i gh is i or’a la d-nii J. B. Misselbacher et fii, J. B. Teutsch, precum si in tote farmaciele, parfumeriele, magazinele de galanterie si de materiale din Transiivani’a.
Editoru si redactorii responsabile Baritiu in Sibiiu.
Tipariulu lui W. RrafTt in Sibiiu.